Ce este dependenta de alcool

Elementul esential al dependentei de orice substanta il constiutie un grup de simptome cognitive, comportamentale si fiziologice indicand ca individul continua uzul substantei in ciuda aparitiei unor probleme importante in legatura cu substanta. Exista un pattern de autoadministrare repetata care duce de regula la toleranta, abstinenta si la un comportament de luare compulsiva a drogului. Dorinta ardenta este posibil sa fie experimentata de cei mai multi indivizi cu dependenta de o substanta, daca nu chiar de toti.

Toleranta este definita ca necesitatea de cantitati tot mai mari de substanta pentru a ajunge la efectul dorit. Ea se mai poate manifesta si ca resimitirea unui efect diminuat considerabil prin continuarea uzului aceleiasi cantitati de substanta.

Abstinenta este o modificare dezadaptativa de comportament cu concomitente fiziologice si cognitive care survine cand concentratiile sanguine sau tisulare ale unei substante se diminueaza la acel individ care a mentinut un uz prelungit de cantitati mari de substanta. Dupa dezvoltarea simptomelor neplacute de abstinenta, este posibil ca persoana sa ia substanta pentru a-si usura simptomele sau pentru a le evita, facand de regula uz de substanta toata ziua, incepand curand dupa trezire.

Dependenta fiziologica de alcool este indicata de prezenta simptomelor de toleranta sau abstinenta. Abstinenta de alcool se caracterizeaza prin dezvoltarea de simptome de abstinenta (hiperactivitate vegetativa, tremor marcat al mainilor, insomnie, agitatie psihomotorie, anxietate, greata, voma) in decurs de 12 ore sau mai mult dupa reducerea aportului urmand unei ingestii prelungite si excesive de alcool. Odata ce se dezvolta un pattern de uz compulsiv, indivizii cu dependenta pot dedica perioade substantiale de timp obtinerii si consumarii bauturilor alcoolice. Acesti indivizi continua sa faca uz de alcool in ciuda evidentei de consecinte adverse psihologice sau somatice (depresie, maladie hepatica, etc.).

In consecinta alcoolismul sau dependenta de alcool este consumul de bautura alcoolica, ocazional sau periodic, indiferent de mijloace sau consecinte asupra persoanei sau familiei, cu scopul schimbarii starii de dispozitie sau acela de a evita starile neplacute fizice sau psihice cauzate de sevraj.

De cele mai multe ori, persoanele care consuma abuziv alcool sau cele dependente de alcool neaga sau refuza discutiile referitoare la consumul si problemele cauzate de dependenta de alcool. Consumul de alcool poate cauza in timp dependenta psihica si dependenta fizica.

Semne ale dependentei psihice:- starile de indispozitie (frustrare, anxietate, stari depresive) sunt inlaturate prin consum;- anticiparea consumului, planificarea consumului si a ocaziilor de a consuma;- evocarea cu placere a momentelor de consum, memoria momentelor placute;- in fata unor situatii limita sau a unor momente cu mare presiune emotionala (deces, boala, divort, pierdere, castig, euforie) dependentul se gandeste automat la consumul de alcool.

Semne ale dependentei fizice:- in lipsa consumului apare tremuratul matinal al mainilor si palmelor;- dificultati de coordonare a miscarilor, probleme de echilibru si de mers;- transpiratie, stare de greata si/sau varsaturi;- durere de cap, tensiune, probleme cardiace;- tulburari de somn;- alte semne specifice sevrajului alcoolic.

Toate acestea dispar sau se amelioreaza imediat ce persoana consuma bautura alcoolica.Consumul de substante in general si cel de alcool in special, parcurge mai multe etape:o consumul experimental, in care individul consuma substanta din curiozitate (ex. la o petrecere);o consum regulat, in care individul consuma substanta la diversele intalniri cu colegii, cunostintele, prietenii;o consum devenit preocupare, in care individul obisnuieste sa consume alcool in multe situatii si cautarea acestor situatii devine in sine un scop;o dependenta, este faza in care intregul comportament este controlat de nevoia organismului de a consuma alcool. Persoana nu mai este libera, este controlata de substanta!Indiferent daca este sub forma de bere, vin sau lichior, bauturile alcoolice sunt substante chimice care afecteaza activitatea mentala, emotionala si comportamentala. Retineti ca alcoolul este un drog puternic!!! Deoarece bauturile alcoolice sunt atat de comune si accesibile in cultura noastra, uitam ca alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise. Alcoolul devine astfel un risc din ce in ce mai mare pentru ca poate fi acceptat si incurajat de catre cei din anturaj si cel putin temporar ii poate face sa para si sa se simta mai mari. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza invatarii sociale.Efectele consumului de alcool

Alcoolismul are nenumarate efecte atat asupra persoanei in cauza cat si asupra celor din jur, si vorbim de efecte ce tin de sfera psihologica dar si de efecte fizice. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidentari, inclusiv accidentele de masina, de pilda. O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool, fara a mai numara miile de raniti rezultati in fiecare an.

Consumul de alcool, chiar si in cantitati moderate creste foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate, crescand astfel riscul de imbolnaviri. In unele cazuri apar "efecte" mai complicate, din sfera sarcinilor nedorite.

Un alt efect neplacut, periculos atat pentru persoana cat si pentru ceilalti, este violenta si agresivitatea. Sub influenta consumului de alcool poti interpreta gresit o remarca sau un gest, ceea ce poate duce la comportamente agresive si violenta.

Asupra organismului, consumul de alcool are efecte multiple: Alcoolul actioneaza in organism ca factor de stres: creste tesiunea arteriala, sunt eliberate in sange, mai multe substante ca: lipide, zaharuri, cortizon. Organismul foloseste energie pentru inlaturarea alcoolului din organism, energie care ar fi fost necesara pentru buna lor functionare. Metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului, "fura" 80% din oxigenul necesar functionarii acestui organ. Astfel alcoolul devine un "parazit metabolic". Celulele cardiace si cele nervoase, au cel mai ridicat consum de oxigen si sufera cel mai mult sub influenta alcoolului. Abuzul de alcool, consumul matinal "pe stomacul gol", duce la malnutritie. Organismul este lipsit de proteine, substante minerale si vitamine. Pe langa reducerea aportului acestor elemente importante din hrana, excesul de etanol are ca efect reducerea progresiva a capacitatii intestinului subtire de a resorbi substante importante ca: vitamina B1, acidul folic, iar mai tarziu sodiu si apa. Produsii de inalta toxicitate rezultati din descompunerea alcoolului (de ex. acetaldehida) afecteaza celulele nervoase. Incapacitatea progresiva a intestinului subtire de a absorbi substante vitale bunei functionari a organismului (vitamine in special A si C, saruri minerale), cauzeaza in timp tulburari nervoase si tulburari cu origine somatica. Pierderea calciului, a fosfatilor si a vitaminei D ca urmare a consumului de alcool, duce la pierderea masei osoase si la cresterea pericolului de fracturare. Inflamatiile mucoaselor gastrice si duodenale, precum si fisurile la nivelul inferior al esofagului duc la sangerari grave. Consumul permanent de alcool creste de zece ori mai mult riscul de imbolnavire de cancer esofagian. Sub incidenta suferintei intra si muschiul cardiac. Imbolnavirea acestui muschi se numeste cardiomiopatie. De patru ori mai multi alcoolici mor din cauza tulburarilor cardiace decat de ciroza.

Cele mai frecvente complicatii somatice determinate de consumul de alcool sunt: gastritele toxice, ulcerele, pancreatita, diabetul zaharat, hepatita cronica, ciroza hepatica, polinevrita periferica, convulsiile, accidentele vasculare cerebrale si miocardice.

O alta serie de efecte sunt cele asupra creierului, sistemului nervos si psihicului. Initial si in doze mici se produce un efect stimulator (creste debitul verbal, dispar inhibitiile, creste gradul de iritabilitate nervoasa) asupra psihicului. Acesta mai este numita si faza euforica sau excitanta a consumului. Consumat in doze mai mari insa, alcoolul, are efect inhibitor (reactii slabe la stimuli durerosi, capacitate de discernamant slaba, atentie si memorie alterate). Efectele psihologice ale consumului de alcool pot crea impresia depasirii starilor de teama si inhibare, poate sa faca singuratatea mai suportabila, pot diminua sentimentele de inferioritate.

Alcoolul produce insa distrugerea treptata a neuronilor iar asta se observa in timp mai ales de catre persoanele apropiate alcoolicului. Aceasta reducere a numarului neuronilor cauzeaza si reducerea performantelor creierului, vizibile in scaderea functiei memoriei (apar lacune de memorie), a capacitatii de gandire, de intelegere, pierderea simtului critic si a discernamantului. Iar consumul abuziv poate provoca in timp leziuni organice la nivelul sistemului nervos central ce pot provoca pana la convulsii, delirium tremens sau la dementa. Dependentul de alcool manifesta o raceala emotionala, o alterare treptata a sentimentelor, indispozitii frecvente si schimbari bruste a opiniilor.

Mai pot sa apara: neliniste interioara, iritabilitate; tulburari de somn, cosmaruri; depresie, frica, complexe de inferioritate ascunse uneori in spatele unei fatade de grandomanie; lipsa de vointa, promite dar nu-si tine promisiunea; izolarea si reducerea sferelor de interes; lipsa igienei corporale, decadere fizica si psihica.

Dependenta de alcool cauzeaza in timp alterarea sentimentelor si relatiilor cu membrii familiei, tulburarea relatiilor interpersonale la servici si in cercul de prieteni, reducerea sentimentelor de responsabilitate, neglijarea educatiei copiiilor, intarzierea si absenta de la locul de munca, accidente de munca si de circulatie, delicventa, divort, pierderea locuintei si a locului de munca.Tipuri de consumatori de alcool

Intrucat suntem diferiti, avem feluri diferite de a bea. Abuzul si dependenta de alcool sufera modificari de la unul la celalalt functie de de frecventa si cantitatea care se bea, de motivatia consumului si de perioada de pauza dintre perioadele de consum.

Profesorul E. M. Jellinek, in 1960, a studiat comportamentul de consum al alcoolicilor si a descris cinci tipuri de bautori:1. Bautorii de tip ALFA - Motivul principal al consumului: relaxare, destresare, evadarea din stari de dispozitie neplacute. Acestia consuma alcool pentru a se usura, incercand sa-si rezolve prin aceasta deferite probleme. In aceasta forma inca exista control asupra consumului de alcool dar progresiv se poate instala dependenta. Exemple: consumul unui paharel inainte de dans, inaintea unei intalniri importante, seara acasa in fata televizorului, etc.2. Bautorii de tip BETA - Motivul principal al consumului: obisnuinta de a asocia orice situatie/eveniment cu consumul de alcool. Acestia consuma frecvent alcool, cu diferite ocazii, fara a fi inca instalata dependenta. Totusi pot aparea anumite acuze legate de complicatii organice datorate abuzului de alcool (boli de ficat, de stomac, etc.) Exemple: consuma alcool la nunti, botezuri, petreceri, sarbatori, aniversari, etc.3. Bautorii de tip GAMA - Motivul principal al consumului: nevoia psihica si fizica de consum, in lipsa consumului apar stari psihice si fizice neplacute (depresie, iritabilitate, nervozitate, melancolie, agresivitate, agitatie psiho-motorie, dureri si indispozitii fizice). Acestia sunt dependenti de alcool in primul rand psihic, dar si fizic. Nu mai pot controla cantitatea de alcool consumata (dupa primele pahare isi pierd masura, consuma in continuare, apare starea de ebrietate). Exemple: consuma pe parcursul unei zile cu diferite ocazii, mai ales dimineata pentru inlaturarea simptomelor neplacute (tremurul mainilor, greutatea vorbiri, pierdera echilibrului) si seara pentru a putea avea un somn cat de cat confortabil.4. Bautorii de tip DELTA - Motivul principal al consumului: nevoia fizica de a consuma alcool, obisnuinta. Acestia sunt dependenti de alcool in primul rand fizic. Pot pastra o perioada mai lunga controlul asupra cantitatii de alcool consumata (nu se imbata tare, dar nici nu pot renunta). De pilda: obiceiul zilnic, ca dupa serviciu, cu colegii sa bea 2 beri la barul din cartier.5. Bautorii de tip EPSILON (periodici) - Motivul principal al consumului: decopensare, lipsa capacitatii de a mentine un echilibru, stare de epuizare sau de depasire a resurselor functionale fizice si psihice. Acestia sunt dependenti de alcool consumand necontrolat timp de cateva zile, avand, insa si perioade mai lungi fara consum abuziv. Ca lungime de timp pauzele dintre episoadele de consum pot varia intre cateva saptamani pana la 5-6 luni de zile. Exemplu: dupa o pauza de 6 luni de zile, de revelion se incepe consumul si tine 1-2 saptamani, persoana fiind aproape permanent in stare de ebrietate.

O alta categorisire a consumatorilor de alcool poate fi:1. Consumatori "sclavi ai grupului" - cei care nu pot spune NU grupului de apartenenta; care doresc prin adoptarea acestui comportament sa fie acceptati sau sa isi castige o anumita pozitie in grup: Beau fiindca si prietenii mei o fac; Beau fiindca altfel ceilalti vor rade de mine!2. Consumatori sclavi ai propriei imagini - persoane care recurg la acest comportament pentru a-si crea sau mentine o anumita imagine. Beau fiindca asta fac barbatii!; Beau fiindca voi fi mai puternic si mai interesant!3. Consumatorisclavi ai propriilor slabiciuni - persoane care consuma alcool fiindca cred ca acesta le va rezolva problemele. Am o groaza de probleme pe care nu stiu sa le rezolv! ; Beau fiindca imi place!Evolutia dependentei de alcool

Dependenta de o substanta, in general, parcurge mai multe etape pana se produce ca atare. Etapele consumului sunt: consumul experimental, in care individul consuma substanta din curiozitate (ex. la o petrecere); consum regulat, in care individul consuma substanta la diversele intalniri cu colegii, cunostintele, prietenii; consum devenit preocupare, in care individul obisnuieste sa consume alcool, droguri, tutun in multe situatii si cautarea acestor situatii devine in sine un scop; dependenta, este faza in care intregul comportament este controlat de nevoia organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. Persoana nu mai este libera, este controlata de substanta!S-au facut numeroase studii pe persoanele dependente de alcool iar cercetatorul E.M. Jellinek a elaborat o descriere sintetica a evolutiei dependentei de alcool. Acesta prezinta evolutia alcoolismului in patru faze:1. Faza pre-alcoolica2. Faza de debut 3. Faza critica4. Faza cronica

In faza pre-alcoolica alcoolul este consumat ocazional, la petreceri, sarbatori, protocoale, etc. In acest stadiu nu exista dependenta fizica si psihica. Dependenta se poate crea ori prin consum de alcool repetat (insa multi consumatori in exces nu depasesc niciodata acest punct) ori crescand cantitatea de alcool din ce in ce mai mult cu fiecare ocazie de consum.

In cea de-a doua faza, numita faza de debut, sunt "asigurate" de catre consumator toate conditiile pentru dezvoltarea dependentei. Consumatorul manifesta urmatoarele simptome: amnezie, consum de alcool pentru efectul in sine, acunderea alcoolului, preocupare fata de alcool, sorbirea cu sete a primului pahar, sentiment de vinovatie privind alcoolul, evitarea conversatiei pe tema alcoolului, aparitia amneziilor dupa aproape fiecare consum.

In faza critica, cea de-a treia, dependenta de alcool este deja instalata, iar alcoolicul manifesta deja urmatoarele:- pierderea controlului, persoana nu mai poate controla voluntar cantitatea de bautura consumata, se pierde simtul masurii, se consuma pana la betie, ebrietate, intoxicatie, coma alcoolical;- rationalizarea si justificarea consumului, negarea bolii;- grupul de consumatori devine o sursa importanta pentru respect si stima de sine;- comportament agresiv, remuscare si sentimentul de vina persistenta;- modificarea comportamentului, tulburari de comportament;- intreruperea relatiilor sociale;- pierderea serviciului, incapacitatea de a prelua sarcini si responsabilitati;- pierderea interesului pentru activitati casnice, hobbyuri, alte activitati;- re-interpretarea relatiilor personale;- auto-compatimire marcata, stari depresive;- gandire irationala - crede fapte sau lucruri fara fundament real, interpretare negativa;- protejarea bauturii, neglijarea hranei, a igienei corporale si a aspectului fizic;- prima spitalizare, probleme medicale in urma complicatiilor date de consum;- gelozia alcoolica, scaderea capacitatii sexuale, impotenta;- consum matinal de alcool.

In ultima faza a dependentei, faza cronica, se considera de obicei ca din acest punct, nu mai exista cale de intoarcere la "bautul controlat". In acest stadiu dependenta se manifesta prin:- consum permanent de alcool - de unul singur sau in compania prietenilor de pahar;- deteriorare etica - sistemul de valori s-a modificat;- deteriorare reversibila a gandirii;- deteriorare sociala prin compania consumatorilor;- inlocuirea oricarei bauturi cu alcool;- tremuraturi, consum pentru evitarea sevrajului;- refuzul de a accepta starea de degradare fizica si psihica;- psihoze alcoolice determinate de consumul de alcool: betia patologica, delirium tremens, halucinoza alcoolica, gelozia obsesiva a alcoolicului, encefalopatia Wernicke, sindromul Korsakov.Evaluarea consumului de alcool

Exista mai multe instrumente de masurare a consumului de alcool. Vom prezenta in continuare cateva dintre ele.

Chestionarul AUDIT (Alcohol Use Disorders Identification Test) este un chestionar destinat masurarii alcoolismului in populatie, compus din 10 itemi. Chestionarul a fost proiectat si realizat sub auspiciile Organizatiei Mondiale a Sanatatii in anul 1989, pentru depistarea in masa a consumului riscant de alcool (asa cum este el definit de ICD-10). Este recomandat pentru a fi folosit in institutiile medicale din sistemul ingrijirilor primare de sanatate. Chestionarul se utilizeaza prin metoda completarii de catre pacient. In structura chestionarului sunt inclusi: 3 itemi referitori la cantitatea si frecventa consumului de alcool, 3 itemi referitori la dependenta de alcool si 4 itemi pentru evidentierea problemelor medicale si psiho-sociale generate de consumul excesiv de alcool. Fiecare item este cotat cu valori cuprinse intre 0 si 4 puncte. Scorul minim este de 0 puncte, iar scorul maxim este de 40 puncte. Cu cat scorurile sunt mai mari, cu atat cresc consumul si dependenta de alcool. Chestionarul nu identifica, nu detecteaza problemele din trecut ale pacientului, referindu-se la ultimul ande viata.

Un alt instrument de identificare a bolii alcoolismului este chestionarul MAST. Dezvoltat in 1971, testul MAST (Michigan Alcohol Screening Test), este una dintre cele mai vechi si mai precise unelte de screening pentru alcoolism disponibila astazi, eficienta in identificarea consumatorilor dependenti cu o precizie de pana la 98%. cele 24 de intrebari care se regasesc in testul MAST vizeaza autoevaluarea de catre pacient a problemelor sale sociale, profesionale si familiale care sunt asociate cu consumul frecvent de alcool. Testul a fost special construit pentru screening, pentru a evidentia, din populatia generala, pe acei indivizi care au o problema in legatura cu consumul de alcool. Exista doua dezavantaje majore ale folosirii testului MAST in comparatie cu alte teste de screening pentru alcoolism folosite astazi. Primul este legat de durata de timp necesara completarii chestionarului, care fiind destul de lunga il face mai putin convenabil pentru aplicare in situatii de triaj, de prim ajutor, sau de asistenta in sistem de urgenta. Celalalt dezavantaj se refera la faptul ca itemii testului fac referire si pun accent mai mult si mai degraba pe problemele intampinate de-alungul duratei de viata a pacientului decat pe problemele sale curente. Aceasta inseamna ca acest test este mai putin probabil sa detecteze fazele incipiente ale alcoolismului.

Testul CAGE (Cut-down; Annoyed; Guilty; Eye-opener) este un instrument de screening pe cat de vechi pe atat de popular. Este un test foarte scurt, cu numai patru intrebari care diagnosticheaza problemele cu alcoolul considerand intreaga istorie de viata a pacientului. CAGE a aparut pentru ca desi sunt disponibile sute de teste ce pot fi folosite in screening-ul pentru alcoolism, inclusiv unele foarte elaborate, cu pana la 100 de itemi, a fost nevoie sa fie dezvoltate teste scurte si foarte scurte de screening pentru a incuraja folosirea lor in cabinetele medicale de medicina de familie si nu numai sau in situatii de triaj, de prim ajutor, ori de asistenta in sistem de urgenta. Dispensarele, cabinetele medicilor de familie si centrele de urgenta pot oferi cea mai buna oportunitate de screening pentru pacientii alcoolici dar studiile arata ca, chiar si la pacientii cu simptome clasice, abuzul de alcool este identificat doar in 30% din cazuri in special din cauza aglomeratiei si a programului incarcat. Testele mai scurte nu pot fi la fel de exacte sau de sensibile ca cele mai lungi dar ele ajuta mult in evidentierea consumului nociv de alcool sau a dependentei de alcool care poate fi apoi evaluata in continuare cu multe alte teste mai elaborate. Deoarece negarea insoteste, de obicei, probleme de abuz de alcool, testul CAGE, la fel ca cele mai multe teste de screening de alcool, pune intrebari cu privire la problemele asociate mai degraba cu consumul, decat cu cantitatea de alcool consumata. Doua raspunsuri "DA" la testul CAGE indica probleme cu alcoolul.

Terapia alcoolismului

Se considera ca tratamentul celor care abuzeaza de alcool este dificil, deoarece consumul prelungit al acestuia conduce la dereglari ale sistemului nervos central, consecintele facandu-se simtite atat la nivelul procesarii informatiei, cat si in planul echilibrului emotional. Netratate, aceste efecte conduc la cresterea abuziva si compulsiva a consumului care afecteaza toate sectoarele vietii psihice si devine unica strategie de a face fata tulburarilor emotionale si situatiilor stresante specifice vietii cotidiene.

Sunt subminate astfel toate resursele adaptative ale persoanei: forta ego-ului, vointa, suporturile sociale, locul de munca, starea sanatatii si capacitatea de rezolvare de probleme. Rezistenta emotionala a consumatorului scade foarte mult, reactiile sale afective capatand un caracter imprevizibil din cauza tulburarilor de natura neurologica. Pacientul se identifica tot mai mult cu rolul social de consumator de substante, structura sa psihica devenind tot mai rezistenta la schimbare.

Din acest motiv, consumatorii de alcool reprezinta unul dintre cele mai expuse grupuri de risc la situatiile de criza psihologica. Desi acesti subiecti resimt o serie de efecte negative in urma abuzului de substante, ei sunt ambivalenti fata de terapie si, de regula, nu doresc in mod real sa-si modifice comportamentul. Aceasta ambivalenta se manifesta si in cazul pacientilor care au fost internati fortat pentru dezintoxicare.

O categorie aparte o formeaza acei pacienti care se prezinta la terapie la dorinta altei persoane (membrii familiei) sau pentru alte probleme psihopatologice. Acestia au tendinta de a nega sau minimaliza problema abuzului, fapt ce creeaza dificultati suplimentare pentru terapeut.

Abstinenta (renuntarea totala la consumul de alcool) este singura solutie pentru iesirea din dependenta.Alcoolismul se poate trata prin:1. consiliere psihologica sau psihoterapie;2. asistenta medicala - cura de dezalcoolizare;3. tratament post-cura prin internarea intr-un centru de recuperare;4. participarea regulata la grupuri de sprijin pentru dependentii de alcool.

Psihoterapia (consilierea psihologica) poate fi primul pas in tratamentul alcoolismului si consta intr-o discutie confidentiala intre bolnav si terapeut. In cadrul sedintei de consiliere se poate discuta despre problema dependentei, posibilele cauze ale acesteia, evolutia ei si mai ales despre modalitatile de tratament ale dependentei. Consilierea psihologica ajuta persoana sa inteleaga mai bine cauzele, aspectele fizice si psihce ale dependentei, sa dobandeasca incredere si motivatie puternica pentru a parcurge un program de tratament cu scopul de a renunta la consumul de alcool si pentru a mentine abstinenta se pot urma diverse directii de recuperare si metode de tratament.

Una dintre problemele mari cu care se confrunta psihoterapia atunci cand este folosita ca instrument de lupta imptriva alcoolismului este rezistenta pe care o opune clientul actului terapeutic. Rezistentele reprezinta comportamente care vin in contradictie cu obiectivele terapiei si au menirea de a contribui la conservarea vechilor structuri psihice dezadaptative. Acestea se manifesta prin neparticipare sau participare limitata la terapie. Pacientii pot raspunde monosilabic si superficial, nu-si indeplinesc sarcinile trasate de catre terapeut pentru indeplinirea scopului si nu-si modifica stilul de viata. Uneori, ei evita sa discute problema reala, orientand conversatia intr-o alta directie: problema mea reala este relatia cu prietenul meu".

Rezistentele se pot manifesta si prin tentativele de a face din terapeut un aliat sau, dimpotriva, prin abordarea lui cu ostilitate. Terapeutul care lucreaza cu astfel de subiecti se afla intr-o situatie conflictuala: in cazul in care il abordeaza pe pacient mai autoritar, acesta se va retrage si va abandona terapia, iar in cazul in care cauta sa formeze o relatie terapeutica calda si apropiata, risca sa valideze comportamentul patologic al acestuia.

Unii teoreticieni sunt de parere ca prima sarcina a terapeutului consta in crearea unui cadru constructiv de colaborare si in elaborarea unui plan de actiune. Acesta nu trebuie sa ignore datele clinice, dar nici sa-1 blameze pe pacient, tratandu-1 cu respect si intelegere, fara a ezita insa sa abordeze subiecte neconvenabile. Cu alte cuvinte, atitudinea terapeutului trebuie sa realizeze un echilibru intre acceptare si actiunile in directia schimbarii. Desi pacientii care au probleme cu abuzul nu sunt la inceput dispusi sa discute aceasta problema cu terapeutul, ei vor accepta sa abordeze alte aspecte care ii deranjeaza. Concentrandu-se asupra problemelor pacientilor, terapeutul le va demonstra astfel faptul ca ii pasa de situatia lor in calitate de persoane si nu neaparat ca alcoolici. Acest tip de abordare contribuie la realizarea unei bune relatii terapeutice, pacientul devenind tot mai dispus sa faca dezvaluiri cu privire la problemele sale legate de alcool.

Enumeram in continuare cateva din situatiile de criza pe care le poate experimenta un alcoolic: consumarea unor supradoze si suicidul, pierderea locuintei, disparitia de la domiciliu, pierderea locului de munca, pierderea unei relatii apropiate, afectiunile medicale, probleme cu legislatia in vigoare. In lucrul cu o persoana aflata in oricare din aceste situatii psihoterapia are rol hotarator pentru succes.

Dezalcoolizarea este necesara persoanelor care se afla in faza critica sau in faza cronica a dependentei de alcool. De obicei dezalcoolizarea se realizeaza in sectiile de dezalcoolizare ale spitalelor de psihiatrie si dureaza aproximativ 14-17 zile. In aceasta perioada pacientului i se administreaza o medicatie pentru tratamentul sevrajului, reechilibrarea functiilor respiratorie si cardiaca, corectarea hipoglicemiei, tratamentul complicatiilor sau al bolilor asociate (hepatita, infectii acute sau cronice, tulburari neurologice, etc.). Acest tratament medicamentos se adreseaza in special ameliorarii dependentei fizice. Dupa perioada de spitalizare se recomanda continuarea tratamentului prin consiliere psihologica si/sau internare in centre de tratament, pentru tratamentul dependentei psihice.

Alcoolismul si toxicomaniile sunt afectiuni psihice cu o larga raspandire sociala, care determina o stare de deficienta psihica specifica, marcata mai ales prin dependenta bolnavului fata de toxic. Prin gravitatea tulburarilor de personalitate pe care le determina, aceste droguri afecteaza si sensul moral al comportamentului social al individului, ducand la aparitia unor manifestari antisociale de tip aberant. In mecanismele sociogenetice ale toxicomaniilor, un rol deosebit au carentele educationale, frustrarile afective, starile complexuale, mediile familiale dezorganizate, presiunile in educatia copiilor, exemplul rau, lipsa de control psihoeducational in perioadele de criza psihobiologica.

O etapa mult mai grea si anevoioasa este, in dezintoxicare, prevenirea recaderilor. Aici sarcina terapeutilor se indreapta spre abordarea psihologica a bolnavilor, in primul rand, prin cresterea motivatiei bolnavului pentru mentinerea abstinentei, obtinuta prin tratamentul anterior. Exista o strategie referitoare la comportamentul bolnavului in raport cu ocaziile intempestive pentru consumul de alcool dar si cu impulsurile pentru reluarea consumului, provenite din conditionarea reflexa a unor situatii anterioare in care bolnavul era obisnuit sa consume alcool (de ex. la sfarsitul zilei, dupa parcarea masinii in garaj, cocktail-uri, vizite "la tara", la prieteni "cu cazan de tuica", etc), astfel de situatii trebuie incluse intr-o lista specifica pentru pacientul respectiv, care va trebui sa evite momentele respective sau sa le compenseze prin "contramasuri".

In ultimii ani au aparut in Romania centrele de tratament si recuperare post-cura ce ofera celor asistati cure de tratament cu o durata cuprinsa intre 2-6 luni, in care se asigura asistenta medicala, psihologica, sociala si spirituala. In terapia acestor centre se pune accent pe recuperarea psihologica si comportamentala. Aici pacientul poate dobandi in cateva luni cunostinte suficiente despre dependenta si isi poate dezvolta aptitudini pentru a putea ajunge la o abstinenta stabila si durabila. Principalul instrument terapeutic este psihoterapia de grup, urmata de ergoterapie, psihoterapie si consiliere individuala. O astfel de organizatie este Crucea Albastra din Romania.Personalitatea histrionica

Autor: Simona Stiuriuc

Personalitatea narcisista | Narcisismul patologic

Autor: Simona Stiuriuc

Tulburarea de personalitate narcisista este caracterizata de un model de grandiozitate de lunga durata (in fantezie sau comportamentul real), o nevoie covirsitoare de admiratie si de obicei o completa lipsa de empatie fata de ceilalti. Indivizii cu aceasta tulburare frecvent cred ca sunt de o reala valoare in viata tuturor sau a oricaror persoane pe care le intilnesc. In timp ce astfel de comportament era oarecum adecvat pentru un rege din secolul XVI, astazi este in general considerat inadecvat pentru oamenii normali.

Persoanele cu tulburarea de personalitate narcisista prezinta frecvent snobism sau atitudini de patronism. De exemplu un astfel de individ se poate plinge de impolitetea unui chelner neindeminatic sau de stupiditatea lui sau sa traga concluzii despre o analiza medicala prin evaluarea condescendenta a medicului. In termeni generali aceste persoane sunt denumite narcisiste.

Ca si in alte tulburari de personalitate individul trebuie sa aiba cel putin 18 ani inainte de a fi diagnosticat. Personalitatea narcisista apare mai ales la barbati decit la femei si este calculata a se dezvolta la 1% din populatie. Ca si alte tulburari de personalitate narcisismul se va diminua ca intensitate cu virsta, multi indivizi experimentind putine dintre cele mai extreme simptome pina la 40 - 50 de ani.

Tulburarile de personalitate cum este narcisismul sunt diagnosticate tipic de un psihiatru sau psiholog. Nu exista teste de singe sau genetice folosite pentru a diagnostica tulburarea. Multe persoane afectate nu se prezinta pentru tratament decit atunci cind tulburarea interfera dramatic cu viata personala, adica cind au de-a face cu situatii stresante.

Nu se cunosc cauzele acestei tulburari. Exista multiple teorii totusi despre posibilele cauze. Cei mai multi medici accepta un model biopsihosocial etiologic - cauzele sunt probabil biologice, genetice si sociale (cum interactioneaza un individ cu dezvoltarea in familie si prieteni) si psihologice (personalitatea si temperamenul individului modelate de mediu si modelele copiate pentru a face fata stresului). Aceata sugereaza ca nu este responsabil un singur factor ci complexitatea celor trei factori. Daca un individ are o tulburare de personalitate cercetatorii sugereaza ca este foarte probabil ca aceasta sa fie transmisa copiilor.

Tratamentul narcisismului implica tipic psihoterapia de lunga durata cu un psihoterapeut care are experienta in acest tip de tulburare de personalitate. Medicatia poate fi deasemeni prescrisa pentru a ajuta cu unele simptome debilitante.

Cauze si factori de risc: Cauza tulburarii este necunoscuta, totusi sunt enumerati urmatorii factori identificati de diferiti cercetatori drept posibile: - temperament foarte sensibil inca de la nastere-principalul simptom in forma cronica - sunt admirati si felicitati pentru aspecte fizice sau talente exceptionale de catre adulti - admiratie excesiva care nu este echilibrata de realitate - felicitari excesive pentru comportamente bune sau criticism excesiv pentru comportamente rele in copilarie - indulgenta sau evaluare excesive de catre parinti - abuz emotional sever in copilarie - neglijare emotionala in copilarie.

Unele modele de narcisism sunt comune si reprezinta o etapa normala a dezvoltarii. Cind aceste modele sunt asociate cu esecul unui mediul interpersonal si continua in viata de adult se pot intensifica pina cind este diagnosticata tulburarea. Unii psihoterapeuti considera ca etiologia tulburarii este rezultatul fixatiilor in dezvoltarea copilariei. Daca un copil nu primeste recunoastere suficienta pentru talentele sale intre virstele de 3 - 7 ani acestia nu se vor maturiza niciodata si vor continua stadiul de dezvoltare narcisista. S-a sugerat ca narcisismul poate fi agravat de imbatrinirea fizica si mentala.

Narcisismul patologic are multiple forme de severitate. In formele sale mai severe se considera ca apare din credinta persoanei ca este perceputa intr-un fundament inacceptabil pentru altii. Aceasta credinta este ascunsa in subconstientul persoanei, o astfel de persoana daca este intrebata va nega tipic un astfel de lucru. Pentru a se proteja impotriva respingerii intolerabil de dureroase si a izolarii care isi imagineaza ca ar urma daca altii isi dau seama de natura lor imperfecta incearca sa controleze modul cum altii ii vad.

Narcisismul patologic se poate dezvolta prin afectarea calitatii relatiei cu principalele persoane care i-au ingrijit, de obicei parintii, acestia neformind o empatie sanatoasa cu copiii lor. Conceptia formata a copilului de a fi neimportant fata de altii este rezultatul. Copiii vor crede ca au un defect de personalitate care ii face nedoriti.

Personalitatea narcisista este izolanta, dureroasa. Se simt umiliti, respinsi si atacati cind sunt criticati. Pentru a se proteja de aceste pericole reactioneaza prin furie, aparare la fiecare critica cit de mica, reala sau imaginata. Pentru a evita astfel de situatii unii narcisisti se retrag din societate. Cind narcisistul simte o lipsa de admiratie, adulatie, atentie si afirmare se poate manifesta prin dorinte de a fi temut si cunoscut.

Desi acesti indivizi sunt frecvent ambitiosi si capabili, imposibilitatea de a tolera esecurile, criticile si lipsa empatiei ii face dificili pentru munca in echipa nefiind potriviti pentru a sustine relatii profesionale de lunga durata. Acestia isi imagineaza o auto-grandiozitate alaturi de un comportament hipomaniac nesustinute de realitatea lor profesionala.

Semne si simptome:Narcisistul este descris ca fiind excesiv preocupat cu problemele de putere, prestigiu si vanitate personale. Este o tulburare strins legata de auto-centrism. Criteriile de diagnosticare a narcisismului patologic cuprind urmatoarele: - un simt grandios de auto-importanta (isi exagereaza succesele si talentele, asteapta sa fie recunoscut drept superior fara a avea multe realizari) - este preocupat cu fantezii asupra succeselor nelimitate, putere, stralucire, frumusete sau dragostea ideala - crede ca este special si unic si ca poate fi inteles doar de persoane cu statut special - cere admiratie excesiva - asteapta tratamente speciale - exploateaza alte persoane pentru a-si atinge propriul scop - ii lipseste empatia: nu vrea sa recunoasca sau sa identifice nevoile si sentimentele altora - este invidious pe altii sau crede ca alte persoane sunt invidioase pe el - este arogant - prezinta paranoia usoara sau moderata - face asocieri si sugereaza afilieri cu nume si persoane importante.

Subtipurile Millon: Theodore Millon a identificat 5 subtipuri ale narcisistului. Orice narcisist poate manifesta unul sau nici unul dintre urmatoarele: Narcisistul fara principii: include manifestari antisociale, este un sarlatan, exploateaza, face fraude, nu are scrupule. Narcisistul falic: aproape toti narcisistii din acest grup sunt barbati. Tind sa fie agresivi, atletici si exhibitionisti; le place sa-si arate corpul si barbatia. Narcisistul amoros: cuprinde caracteristici hisiotronice, este Don Juan sau Casanova modern, erotic, exhibitionist. Narcisistul compensator: cuprinde caracteristici negativiste, este pasiv-agresiv, evita societatea. Narcisistul elitist: crede despre el ca face parte dintre numele mari ale lumii.Narcisistul fanatic: include caracteristici paranoide, un individ al carui stima de sine a fost sever inhibata in copilarie, care manifesta tendinte paranoide majore si care are iluzia de omnipotenta. Aceste persoane se lupta cu iluziile de neimportanta si valoare pierduta si incearca sa-si restabileasca respectul prin fantezii de grandoare. Cind nu reusesc ca cistige recunoasterea si sustinerea altora adopta rolul de erou sau persoana adorata cu o misiune grandioasa.

Moduri de a recunoaste un narcisist: Thomas a sugerat urmatoarele manifestari care indica prezenta unei persoane cu tulburare de personalitate narcisista: - asteapta ca altii sa faca treburile de zi cu zi pentru ca se simt prea importanti pentru a-si pierde timpul cu lucruri comune - vorbesc foarte rar despre viata lor personala - despre amintiri si visuri - tind sa prezinte un nivel ridicat de stres alaturi de persoanele cu care lucreaza sau interactioneaza - simt ca regulile nu li se aplica - simtul lor de auto-importanta si lipsa de empatie ii face sa intrerupa frecvent conversatiile cu altii - devin nerabdatori si nelinistiti cind subiectul conversatiei este despre altcineva si nu ei - folosesc constant pronumele "eu", "mie" si "al meu"- le lipseste empatia - invinovatesc pe altii pentru greselile lor - intr-o conversatie indiferent de subiect ajung sa vorbeasca despre ei - vor insela si copia de cite ori vor crede ca nu sunt descoperiti - relatii sociale de scurta durata - tendinta de a fi atrasi de functii de conducere - nevoia de a a fi in centrul atentiei sau de a fi admirati intr-un grup social - preocparea fat de imaginea si opinia publica. - virtual toate ideile lor sau modurile de comportament intr-o situatie data sunt copiate de la altii.

Diagnostic:Pentru a intruni diagnosticul unei tulburari de personalitate, comportamentul problematic al individului trebuie sa se manifeste in doua sau mai multe dintre urmatoarele domenii: - perceptia si interpretarea sa fata de alte persoane - intensitatea si durata simptomelor sic it de adecvate sunt acestea fata de situatia reala - relatiile cu alte persoane - capacitatea de a-si controla impulsurile.

Este important de stiut ca toate tulburarile de personalitate isi au debutul in adolescenta tirzie sau viata de adult la debut. Medicii pun rar un diagnostic de tulburare de personalitate la copii pentru ca acestia sunt inca in proces de formare si se pot schimba considerabil pina la perioada de adult.

Vulnerabilitatea respectului de sine face ca indivizii cu aceasta tulburare sa fie foarte sensibili la critici sau esec. Desi poate manifesta sentimente de putere, criticismul ii bintuie si ii lasa cu sentimente de umilinta, degradare si simplitate. Pot reactiona prin furies au razbunare. Viata lor sociala este afectata frecvent datorita problemelor derivate din necesitatea de admiratie si de lipsa sensibilitatii fata de viata altora. Desi ambitia si increderea lor pot conduce la realizari frumoase, performanta poate fi intrerupta de intoleranta la critici sau greseli.

Persoanele diagnosticate cu aceasta tulburare prezinta mai multe nivele de functionare. Otto Kernberg a descris trei nivele ale afectarii narcisiste. In virf sunt cei care sunt talentati sau indeajuns de inzestrati pentru a atrage admiratia si atentia pe care o vor; aceste persoane pot niciodata sa necesite terapie pentru ca nu simt necesitatea. La al doilea nivel sunt cei care functioneaza satisfacator in mediul de lucru dar cauta ajutor profesional pentru ca nu pot forma relatii sanatoase sau pentru ca se simt plictisiti si fara scop. Narcisistii de pe ultimul nivel sunt diagnosticati frecvent cu alta tulburare mentala sau au intrat in probleme cu legea. Au severe dificultati cu anxietatea si controlul impulsurilor.

Marea preponderenta a pacientilor barbati in studiile narcisismului au facut cercetatorii sa exploreze efectele rolului sexului in aceasta tulburare de personalitate. Unii au speculat ca dezechilibrul sexual in narcissism rezulta din dezaprobarea societatii fata de comportamentul auto-centrat si de exploatare fata de femei care sunt programate natural sa ingrijeasca, sa faca placere si in general sa isi focalizeze atentia fata de alte persoane.

Tulburarea este dificil de diagnosticat din diferite motive. Primul, indivizii afectati functioneaza indeajuns de bine in societate astfel ca nu intra in atentia medicilor. Al doilea, narcisistii au tendinta sa minta despre ei, de aceea unui terapist ii poate lua mult timp pentru a observa discrepantele intre versiunea unui pacient despre viata sa si informatiile date de cunoscuti. Al treilea, multe comportamente asociate cu narcisismul pot fi atribite altor tulburari metale. Narcisistii care nu functioneaza bine sunt frecvent diagnosticati cu tulburare de personalitate de granita, mai ales daca sunt femei; daca sunt barbati pot fi diagnosticati cu personalitate antisociala.

Daca pacientul este dependent de droguri unele dintre comportamentele narcisiste pot fi atribuite consumului de substante. Mai recent cercetatorii au aratat tendinta de a confunda narcisismul la persoanele care au trait o experienta traumatica cu stresul post-traumatic. Diagnosticul se pune de obicei pe baza a mai multor surse de informatii: istoricul pacientului, informatii de la familie si altiii si rezultatul intrebarilor puse de catre medic.

Tratament:Tratamentul cuprinde o varietate de aborduri farmacologice, de grup sau individuale.

Medicatia: Nu exista inca medicamente dezvoltate special pentru tratamentul narcisismului. Pacientii care sunt si depresivi sau anxiosi pot primi medicamente pentru ameliorarea simptomelor. Se pare ca inhibitorii recaptarii de serotonina folositi in depresie ar agrava grandomania si lipsa de empatie.

Psihoterapia: Citeva diferite aborduri fata de terapia individuala au fost incercate cu acesti pacienti, variind de la psihoanaliza clasica si terapia Adleriana pina la aborduri rationalemotive si terapia Gestalt. Majoritatea medicilor nu pot forma legaturi indeajuns de strinse cu pacientii pentru a permite vindecarea injuriilor din copilarie. Tendinta pacientilor de a critica si a nu aprecia munca medicului ii face dificil de lucrat cu ei.

Spitalizarea: Narcisistii care nu functioneaza in societate pot necesita tratament in spital, mai ales cei care prezinta comportamente de auto-atac si lipsa controlului impulsurilor. Tratamentul in spital este de ajutor mai ales cind este tintit pe criza imediata si simptomele ei decit pe dificultatile de lunga durata ale pacientului.

Prognosticul persoanelor tinere cu narcisism este relativ bun, tulburarile lor reflectind lipsa experientei de viata. Pentru pacientii de lunga durata este negativ. Unii narcisisti pot pe masura ce se apropie de mijlocul vietii sa-si accepte limitarile proprii cit si pe ale altora, sa-si resolve problemle cu invidia si sa-si accepte mortalitatea. Cei mai multi pe de alta parte devin depresivi pe masura ce imbatrinesc neavind reteaua de legaturi familiale intime si prietenii care sustin majoritatea persoanelor in virsta.

Tulburarea de personalitate antisociala | Personalitatea sociopata

Autor: Simona Stiuriuc

Tulburari de anxietate

Autor: Camelia Airinei

Depresia

Autor: Camelia Airinei

Depresia este o tulburare psihica intalnita foarte des, ce implica intreg corpul, starea de spirit si gandurile. Trebuie sa precizam faptul ca depresia nu este doar o stare trecatoare sau controlabila de tristete si nu reprezinta o slabiciune de caracter. Aceasta afectiune poate lua forme multiple, de la distimie si tulburari afective de sezon, pana la tulburare bipolara sau maniaco - depresiva.

Cercetarile au dovedit faptul ca tulburarile depresive sunt afectiuni ale creierului - imaginile obtinute prin rezonanta magnetica au aratat ca persoanele ce sufera de depresie se evidentiaza prin functionarea anormala a partilor din creier ce moduleaza starea de spirit, gandirea, somnul, apetitul si comportamentul. Totodata apare o dezechilibrare a unor neurotransmitatori importanti.

Originea tulburarilor depresive este plurifactoriala, imbinand agenti genetici, biochimici, de mediu si psihosociali. Factorii biologici pot fi predispozitia genetica, anumite afectiuni neurologice (Parkinson, scleroza multipla, atacuri cerebrale), expunerea la agenti chimici (medicamente sau abuz de stupefiante) sau afectiuni medicale cronice, insotite in special de durere si stres. Factorii psihosociali includ pierderile afective majore si traumele ce au avut loc mai ales in prima parte a vietii, precum si capacitatea de a gestiona aceste evenimente.

Persoanele cu un nivel de stima de sine scazut, care privesc lumea si propria imagine cu pesimism, sau cele care sunt coplesite foarte usor de situatiile stresante, sunt predispuse la depresie, insa nu este clar daca aceste caracteristici reprezinta debutul bolii sau doar o predispozitie psihosociala.

Simptomele depresieiSentimentul de tristete nemarginita si lipsa sperantei nu sunt singurele simptome ce ne pot duce cu gandul la o stare patologica de depresie. Apatia, lipsa de energie, sentimentul de gol in suflet si chiar starea continua de iritabilitate, furie sau anxietate, toate acestea pot fi indicii ale depresiei. Tulburarile depresive afecteaza capacitatea pacientului de a munci, studia, dormi, de a se alimenta si a se distra, iar sentimentele de neputinta si lipsa sperantei sunt foarte intense si de durata. Aceste trairi duc la indepartarea de prieteni si familie, precum si la cresterea sau scaderea in greutate.

In cazul in care prezentati cateva din urmatoarele simptome pe o perioada mai mare de doua saptamani, consultati medicul: oboseala si lipsa energiei; pierderea interesului in activitatile de zi cu zi si viata sexuala; pierderea apetitului sau cresterea acestuia; tulburari de somn - dificultati la adormire si trezire, somn prelungit; plans excesiv sau frecvent; dureri ce nu cedeaza la tratament; stare permanenta de neliniste si iritabilitate; scaderea puterii de concentrare, memorare si luarea deciziilor; sentimente de vinovatie, disperare, neputinta; ganduri de moarte si suicid, eventual incercari de suicid.

Tipuri de depresieDepresiile pot fi usoare, moderate sau severe. Aceste tulburari se pot prezenta in mod diferit, in functie de varsta si sexul pacientului. De exemplu adolescentii sunt mai degraba irascibili si morocanosi, decat tristi, insa tratamentul depresiei la aceasta varsta are un prognostic extrem de pozitiv. Varstnicii se confrunta cu dificultati specifice varstei, cum ar fi pierderea autonomiei si independentei fizice, pierderi afective, iar depresia este o parte integranta a procesului de imbatranire.

La barbati depresia se manifesta prin sentimente de slabiciune si emotionalitate excesiva, insa acestia se plang mai degraba de oboseala, iritabilitate, tulburari de somn, si pierderea interesului in activitatile zilnice. De multe ori simptomele includ agresivitate, furie, comportament riscant si abuz de substante ce dau dependenta. Datorita in cea mai mare parte factorului hormonal, incidenta depresiilor este de doua ori mai mare la femei decat la barbati. Totodata, sentimentul de vinovatie si tulburarile de somn si apetit sunt mult mai probabile la femei.

Tulburare depresiva majora (TDM) - Simptomele sunt constante, moderate sau severe si pacientul este dominat de imposibilitatea de a experimenta placere de orice fel (anhedonie). Acest tip de depresie apare in episoade repetate de-a lungul vietii si include un important factor genetic, predispozitia la boala fiind mostenita. Prognosticul pozitiv depinde de varsta tardiva de debut, tratamentul medicamentos profilactic, mediul familial stabil, factorii psihosociali precedenti bolii normali, absenta internarilor prelungite, precum si absenta altor afectiuni psihice. Tulburarea depresiva majora este divizata in mai multe tipuri:

- Depresie psihotica - Tulburare depresiva majora caracterizata de manie - bolnavul crede ca a comis pacate impardonabile, este persecutat, etc. Aceste persoane pot avea halucinatii auditive sau vizuale.- Depresie catatonica - Este caracterizata de retard psihomotor sau activitate inutila excesiva, grimase, repetarea sau imitarea unor cuvinte sau miscari. Aceasta forma de depresie este foarte grava si necesita tratament specializat.- Melancolia - Aceasta stare se manifesta prin lipsa profunda a placerii in orice domeniu, sentiment excesiv de vinovatie, retard psihomotor sau agitatie, pierdere semnificativa in greutate, o tristete diferita de cea resimtita dupa moartea cuiva drag, insomnie dimineata, cateodata idei de suicid.- Depresie atipica - Este un tip de depresie ce se manifesta prin hipersomnie si apetit excesiv, hipersensibilitate la reactiile critice din jur, senzatie de greutate in brate si picioare. Simptomele pot disparea temporar, insa revin si se agraveaza in timp.

Tulburare distimica - Este o tulburare afectiva majora, cu simptome mai usoare - stare generala de tristete si lipsa de interes - decat in cazul tulburarilor depresive majore, insa pe o perioada indelungata: cel putin doi ani la adulti si un an la copii si adolescenti. Simptomele mai includ scaderea sau cresterea apetitului, insomnie sau somnolenta, lipsa energiei, stima de sine scazuta, dificultati de concentrare si luare a deciziilor, lipsa sperantei. Unele persoane cu distimie pot avea si episoade de depresie profunda. Pacientii cu distimie sunt mai predispusi la anxietate, abuz de substante sau tulburari de personalitate.

Tulburare bipolara - Numita si depresie maniacala, aceasta afectiune este caracterizata de cicluri de stari emotionale opuse - episoadele de depresie alterneaza cu episoadele maniacale. Episoadele depresive sunt asemanatoare cu tulburarile depresive majore, iar episoadele maniacale se manifesta prin comportament impulsiv, hiperactivitate, vorbire rapida si somn putin sau absent. Trecerea de la o stare la alta este treptata si fiecare episod dureaza cateva saptamani - mai putin daca pacientul este spitalizat. Alte simptome includ stima de sine exagerata, lipsa necesitatii somnului, vorbire continua, lipsa concentrarii pe o idee sau un gand, comportament riscant. Incidenta suicidului are cel mai mare procent la pacientii cu tulburare bipolara.

Tulburare ciclotimica - Este o tulburare afectiva bipolara caracterizata de episoade hipomaniacale alternate cu simptome moderate de depresie.

Tulburare depresivo-anxioasa - Desi nu este o tulburare depresiva in sine, avand in vedere ca depresiile sunt afectiuni mai grave, pacientii care sufera de aceasta tulburare trebuie sa fie tratati la fel ca depresivii. Simptomele apartinand celor doua tulburari - anxietate si depresie - sunt moderate, cronice si intermitente.

Depresie de sezon - Aceasta tulburare este mai intalnita in climatele nordice si la persoanele tinere si este declansata de sezonul de toamna sau iarna. Simptomele nu apar in alt sezon si se repeta cel putin doi ani la rand. Afectiunea se poate trata si raspunde foarte bine la fototerapie.

Depresie post-traumatica - O tulburare psihica complexa ce apare in urma unei experiente traumatice extreme ce produce frica intensa sau sentimente de neajutorare.

Depresie post-partum - Depresia postnatala usoara apare in primele sase saptamani de la nastere. Mama are sentimente de tristete, anxietate sau suparare, eventual iritabilitate produsa de copil sau partener. Aceste sentimente par a fi inexplicabile si o fac pe pacienta sa creada ca nu este o mama buna. Simptomele includ dispozitii fluctuante, plans fara motiv, tulburari de somn si apetit, dificultati in luarea deciziilor si apar datorita schimbarilor hormonale rapide, precum si datorita stresului adaptarii la statutul de mama. De obicei simptomele dispar de la sine, insa exista posibilitatea ca acestea sa persiste si totodata sa se agraveze. Depresia post-partum apare datorita antencedentelor de tulburari afective sau afectiuni psihiatrice la pacienta sau in familie, dar si independent de aceste antecedente.

Tratamentul depresieiTulburarile depresive sunt afectiuni tratabile si, cu cat tratamentul incepe mai devreme, cu atat este mai eficient si previne reaparitia afectiunii. Terapia incepe cu un consult clinic, pentru a se elimina prezenta unor medicamente sau alte substante ce pot avea ca efect simptome de depresie. Odata pus diagnosticul, tulburarea depresiva poate fi tratata prin metode multiple; cele mai intalnite sunt medicamentele antidepresive si psihoterapia.

Psihoterapie pentru tulburari depresivePsihoterapia dispune de o serie intreaga de instrumente terapeutice, pentru a trata tulburarile depresive moderate si usoare, din mai multe unghiuri. In timpul sedintelor de terapie pacientul invata sa-si stapaneasca gandirea negativa si capata deprinderi emotionale si comportamentale care il ajuta sa previna revenirea depresiei. Psihoterapia le ajuta pe persoanele ce sufera de depresie sa constientizeze factorii ce au contribuit la aceasta stare si cum sa realizeze schimbarile necesare unor relatii interpersonale normale si unui psihic sanatos.

- Terapie cognitiv - comportamentala. S-a demonstrat ca aceasta terapie este la fel de eficienta in tratarea depresiei ca medicamentele. La baza acestui tratament sta principiul conform caruia depresia si simptomele asociate sunt produse de distorsiuni de gandire, iar modul de gandire al unei persoane reflecta viziunea despre sine, viitor, si lume in general. Spre exemplu, o persoana pesimista, care va crede ca va esua in orice activitate isi va pierde interesul si energia pentru orice intreprindere, devenind apatica.Terapia cognitiv - comportamentala elimina distorsiunile cognitive (suprageneralizarea, abstractizarea selectiva, catastrofarea, gandirea dihotomica, responsabilizarea excesiva) care impiedica comportamentul de adaptare si incurajeaza pacientul sa-si reia rolurile sociale si ocupationale. Impreuna cu terapeutul, pacientul va constientiza gandirea negativa si va incerca sa o modifice, apoi va repeta noile ganduri, observand efectele pozitive. Pentru depresii moderate si severe, terapia cognitiv - comportamentala este imbinata cu medicamentele antidepresive. Terapia de termen lung este necesara doar pentru pacientii cu conflicte interpersonale de lunga durata sau cei care nu raspund la terapia scurta.

- Terapie interpersonala. Acest tip de terapie se concentreaza pe relatiile defectuoase din prezent, care au produs simptome depresive exacerbate - faciliteaza vindecarea dupa doliu, remediaza disputele si tranzitiile de rol, formeaza aptitudini sociale pentru a reduce izolarea sociala si pentru a creste sprijinul social. Acest tip de psihoterapie poate fi individuala, de cuplu, de grup sau de familie.

- Terapie psihodinamica. Aceasta psihoterapie are la baza principiul conform caruia simptomele depresiei se datoreaza unor conflicte si necesitati inconstiente, reprimate deoarece sunt incompatibile cu cerintele sociale, iar aceasta reprimare a avut loc in copilarie. In timpul terapiei se incearca o constientizare, observarea, analizarea si interpretarea acestor conflicte inconstiente. Terapia psihodinamica este de lunga durata si este recomandata persoanelor capabile de abstractizare, care isi doresc schimbari profunde si care au un "Ego" puternic.

Tratament medicamentos pentru tulburari depresiveMedicamentele sunt indicate atunci cand simptomele tulburarilor depresive afecteaza functionarea normala si calitatea vietii pacientului. Tratamentul medicamentos amelioreaza simptomele moderate si severe ale depresiei, insa nu elimina cauza de baza a tulburarii si nici nu reprezinta o solutie de termen lung. In plus, antidepresivele au efecte secundare si intreruperea tratamentului poate fi dificil de suportat.

Medicamente utilizate in tratarea tulburarilor depresive:- Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRI) - fluoxetina, fluvoxamina, paroxetina, sertralina, citalopram, escitalopram. Aceste medicamente au acelasi mecanism de actiune, insa difera in cazul proprietatilor clinice. Avantajele lor sunt dozajul usor si toxicitatea mica in cazul supradozei. Efectele adverse obisnuite sunt dereglari gastro-intestinale, disfunctii sexuale si dereglari in nivelul de energie.

- Inhibitori ai recaptarii serotoninei si noradrenalinei (SNRI) - venlafaxina, duloxetina, milnacipran. Tolerabilitatea si efectele secundare ale acestui grup sunt similare ca in cazul medicamentelor SSRI, doar ca SNRI au fost asociate si cu ridicarea tensiunii arteriale. Medicamentele enumerate pana acum reprezinta agenti de prima linie in tratarea depresiei, in special la pacientii cu oboseala si dureri asociate cu tulburari depresive.SNRI pot fi si medicamente de linia a doua, la pacientii care nu au raspuns pozitiv la tratamentul cu SSRI. Intreruperea tratamentului cu aceste tipuri de medicamente poate produce simptome pseudo-gripale, stari de ameteala exagerata ce insotesc miscarile, insomnie, vise foarte vii, dificultati in concentrare si memorare.

- Antidepresive triciclice si tetraciclice - clomipramina, doxepina, amitriptilina, mianserina, maprotilina. Aceste medicamente de a doua linie sunt utilizate mai rar, datorita dozarii dificile si toxicitatii ridicate in caz de supradoza. Efectele adverse includ sedare, confuzie, gura uscata, ortostaza, constipatie, retentie urinara, disfunctii sexuale si crestere in greutate. Intreruperea tratamentului poate produce simptome pseudo-gripale, tulburari de somn si aritmii cardiace.

- Inhibitori ai enzimei mono amin oxidazei (MAOI) - moclobemid. Aceste medicamente sunt mai putin utilizate, datorita efectelor adverse mai multe. Trateaza depresiile refractare sau atipice, in cazul in care medicamentele enumerate pana acum sunt ineficiente. Intreruperea medicatiei cu MAOI poate produce agitatie, iritabilitate, tulburari de miscare, tulburari de somn, vise intense, tulburari de atentie si memorie, vorbile lenta sau accelerata.

- Medicamente auxiliare - benzodiazepine, derivati non-benzodiazepinici, hipnoinductoare, ortotimizante, antipsihotice atipice, derivati ai hormonilor tiroidieni, stimulantele cerebrale. Aceste medicamente sunt adaugate la tratamentul uzual.

Terapii alternative pentru tratarea depresiei

- Fototerapie. Expunerea la lumina puternica este utilizata de obicei in tratarea tulburarilor de sezon, insa terapia are efecte pozitive si in tratarea celorlalte tulburari depresive. Tratamentul consta in expunerea pacientului la o distanta de 30 - 60 cm de o sursa luminoasa de 2.500 pana la 10.000 lux, 30 - 60 de minute in fiecare zi. Pentru pacientii care adorm seara tarziu si se trezesc dimineata tarziu, tratamentul este mai eficient dimineata, cu un supliment de expunere dupa-amiaza.

- Terapie electroconvulsiva. Acest tratament are o eficienta crescuta in tratarea depresiilor insotite de ganduri suicidale, agitatie sau retard psihomotor, halucinatii, psihoza, sau a depresiei la femeile gravide. Revenirea bolii dupa terapia electroconvulsiva este des intalnita, acest lucru fiind combatut cu terapia medicamentoasa. Tratamentul se realizeaza sub anestezie de scurta durata.

- Tratamente naturale. Exista mai multe tipuri de tehnici utilizate pentru ameliorarea simptomelor depresiei: exercitii fizice, yoga, meditatie, suplimente naturale. Suplimentele utilizate cu succes in terapia tulburarilor depresive sunt sunatoarea si extractul de sunatoare, Oxitriptan, Ginkgo Biloba. Terebuie insa sa anuntati medicul psihiatru in cazul in care consumati aceste substante, deoarece pot intactiona cu tratamentul medicamentos impotriva depresiei.

Autotratament psihic - ajuta-te singurSchimbarea cere curaj, insa implicarea pacientului in propria terapie este esentiala in vindecarea tulburarilor depresive. Puteti alege cel putin cateva din recomandarile noastre listate mai jos, insa daca observati o agravare a simptomelor adresati-va medicului. Trebuie sa retineti ca toate aceste sentimente coplesitoare se datoreaza afectiunii si nu vreunui "defect" personal. Este important sa aveti rabdare si consecventa.

- Afla mai multe despre depresie. Astfel afli mai multe despre afectiunea de care suferi si realizezi faptul ca nu esti singur. Poti capata un minim control asupra bolii si vei alege terapia adecvata.- Stabileste obiective realiste. Daca ai asteptari prea mari risti sa fii dezamagit si sa te copleseasca esecul. Moderatia este cuvantul cheie - nu incerca sa faci singur totul sau prea mult odata.- Identifica un tipar in starea de spirit zilnica. Starile depresive pot avea un "program", in functie de fiecare persoana. Daca observi ca te simti mai bine dimineata, sau seara, programeaza-ti activitatile importante pentru acea perioada.- Gandeste pozitiv. Gandirea negativa mentin starea de depresie. Cauta un psiholog sau psihiatru specialist in psihoterapie cognitiv - comportamentala. Noteaza-ti toate aspectele pozitive legate de propria persoana, complimentele pe care le-ai primit de-a lungul timpului, lucrurile de care esti mandru, etc.- Gaseste un sistem de sprijin. Lasa-i pe prieteni si membrii familiei sa te ajute; izolarea nu este o solutie - poti invata si tu de la altii.- Evalueaza-ti stilul de viata. Sunt anumiti factori psihosociali care contribuie la mentinerea starii de depresie - evita activitatile si persoanele care itidau o stare de stres, gandire negativa, sau te afecteaza negativ in orice fel.- Rezolva problemele din trecut. Unele situatii dificile din trecut pot avea efecte in prezent. Psihoterapia te poate ajuta sa te simti mai bine in legatura cu intamplari neplacute sau traumatice din trecut.- Evita stresul. Chiar daca este dificil de realizat, evitarea stresului amelioreaza depresia.- Mananca sanatos. Evita alimentele procesate de tip fast food, zaharul, cofeina, alcoolul si bauturile carbogazoase. Aceste substante pot avea efecte negative asupra starii de spirit. Mananca multe legume si fructe.- Dormi dupa un program regulat. Incearca sa te culci seara si sa te trezesti dimineata la aceleasi ore si evita sa dormi la pranz. Stabileste obiceiuri placute si antrenante in fiecare dimineata, care sa creeze o rutina.- Fa miscare. Chiar si putina miscare poate imbunatati starea de spirit. Nu este neaparat sa faci exercitii; este suficient sa fii mai activ. Pe masura ce te obisnuiesti cu miscarea, poti urma un sport.- Amana deciziile importante. Gandurile negative, depresive, te pot impiedica sa faci alegerea corecta. Evita stresul deciziilor importante.- Ai grija de tine. Acorda-ti o pauza sau chiar o recompensa placuta de-a lungul zilei - asculta muzica, mergi la masaj, relaxeaza-te, fa o baie cu spuma. Trateaza-te la fel cum ai face cu un bun prieten.- Ajuta pe altcineva. Ajutandu-i pe altii vei capata incredere, te vei simti mai bine in legatura cu propria persoana si vei "lua o pauza" de la propriile probleme.

Afla daca depresia face parte din viata ta!Personalitatea adictiva

Autor: Dr. SImona Stiuriuc

Personalitatea adictiva poate fi definita ca o stare psihologica care face respectivul succeptibil la dependente. Aceasta poate include orice de la droguri si abuz de alcool la pornografie, jocuri de noroc, internet, jocuri video, mincare, exercitii fizice, munca, chiar relatii. Expertii descriu spectrul de comportamente desemnate drept adictive in termen a 5 concepte inter-relationate care cuprind modele, obiceiuri, compulsiuni, tulburari de control al impulsurilor si dependenta fizica. O persoana este considerata la risc de a dezvolta astfel de dependente cind prezinta semne de comportament impulsiv combinat cu o senzatie de esec in societate, alienare sociala si stres maxim. O astfel de persoana poate trece de la o dependenta la alta sau chiar sustine mai multe dependente in diferite momente.

Cum recunoastem o persoana predispusa la dependenta? Persoanele care sufera de personalitate adictiva sunt definite a avea o boala a creierului. Acestia sunt foarte sensibili la stres. Prezinta probleme in a face fata situatiilor devenind frustrate chiar daca evenimentul este de scurta durata. Le lipseste frecvent stima de sine si vor prezenta comportament impulsiv cum este consumul de cafea excesiv, de dulciuri, folosirea internetului.

Schimbarile de comportament si comportamentul antisocial sunt alte modele vizibile ale persoanelor care sufera de personalitate adicitva. Ei refuza invitatiile in adunari sociale pentru a se izola de respectivele societati. Motivul principal pentru acest comportament este frica de a fi prinsi cu aceasta tulburare. Sentimental de izolare va avea frecvent efecte negative. Incercind sa substituie lipsa relatiilor personale se vor intoarce spre droguri, fumat, alcool. Vor considera aceste substante daunatoare drept solutii de moment pentru problemele vietii lor.

Personalitatile adictive gasesc dificil controlarea nivelului de stres. De fapt absenta tolerantei la stres este un semn patognomonic al conditiei. Acestora le este dificil sa faca fata situatiilor stresante. Indeplinirea scopurilor de lunga durata se dovedeste dificila deoarece aceste persoane se concentreaza mai ales asupra stresului care apare la scurta durata. Ele se intorc spre activitati mult mai placute in momentul cind sunt private de placere in dependentele deja avute.

Indivizii adictivi se simt nesiguri cind este vorba de relatii. Acestora li se pare greu sa aiba incredere in cel iubit intr-o relatie de lunga durata. Cauta constant aprobarea celorlalti iar ca rezultat aceste neintelegeri contribuie la distrugerea relatiilor. Persoanele care sufera de dependente intra in depresie si anxietate controlindu-si emotiile prin dezvoltarea de dependente fata de droguri, alcool sau alte activitati aducatoare de placere.

Tipuri frecvente de comportamente adictive: Abuzul de substante si dependenta este una dintre cele mai comune manifestari ale personalitatilor adictive. Alcoolul este substanta psihoactiva cel mai frecvent abuzata si afecteaza numeroase persoane. In afara de alcool alte droguri psihoactive consumate abuziv frecven inlcud barbituricele, narcoticele, stimulantele, antianxioasele si halucinogenele.

O alta dependenta comuna care atrage personalitatile adictive sunt jocurile. Cind un dependent se comporta iresponsabil cind joaca, aceasta poate deveni o adevarata problema. Se spune ca sunt trei stadii ale jucatorului cu personalitate adictiva. Primul este cel de castigator in care persoana inca isi controleaza comportamentul. A doua este faza de pierdere cind individul incepe sa joace singur, imprumutind bani si jucind sume mari facind datorii pe care nu le poate onora. In final se gaseste in faza disperata cind jucatorul isi asuma riscuri, se angajeaza in actiuni ilegale, este depresiv si se poate sinucide.

Personalitatile adictive cuprind tulburarile alimentare cum este anorexia, bulimia si alimentatia compulsiva. Cei cu anorexia nervoasa nu sunt multumiti de aspectul lor fizic si se infometeaza constant pentru a fi frumosi. O data ce o persoana a inceput o dieta ii este dificil sa o abandoneze. Acest fapt este adevarat si pentru cele cu bulimie. Un individ are bulimie cind maninca cantitati mari de alimente si previne absorbtia lor prin eliminare (laxative, varsaturi autoinduse). In alimentatia compulsiva persoana simte o nevoie chinuitoare de a minca chiar daca nu ii este foame. Comportamentul adictiv determina frecvent obezitate.

Alte trei comportamente adictive prezente din ce in ce mai mult in societatea noastra sunt munca si efortul fizic excesive. Munca poate deveni o obsesie daca familia, prietenii, interesele si placerile au devenit brusc neimportante.

Cum sunt tratate personalitatile adictive? Personalitatile adictive si dependentele lor sunt dificil de tratat si au consecinte psihologice de lunga durata. Dependentele fizice altereaza chiar biochimia cerebrala facind drumul vindecarii lung si foarte dificil. Frecvent persoana cu o dependenta fizica nu poate fi expusa acestui obicei fara a recadea in dependenta. De aceea ratele de vindecare sunt urmate atent de recaderi.

Primul pas in procesul de recuperare este cel de a recunoaste si a admite ca exista o problema si de a cauta ajutor. Interventia medicala poate fi necesara pentru cei care sunt dependent de droguri - medicatia pentru a trata simptomele de sevraj si malnutritia. Multe forme de interventie psihologica sunt deasemeni disponibile incluzind consilierea, terapia in grup, terapia comportamentala si interventia fata de mediul extern.

Tulburarea obsesiv-compulsiva - descriere si tratament

Autor:Psiholog Stancescu Raluca

Tulburarile de anxietate sunt cel mai adesea debilitante, afectand functionarea persoanei in toate domeniile vietii. De regula, tulburarile anxioase debuteaza sau se accentueaza in momente de stres, si sunt acompaniate de simptome fiziologice precum palpitatii, incordare musculara, dureri in zona pieptului sau dureri de cap, dificultati de respiratie, etc.

O categorie aparte o reprezinta tulburarea obsesiv - compulsiva, introdusa in DSM III in categoria tulburarilor de anxietate, dar propusa a fi o categorie distincta in DSM V.

Tulburarea obsesiv-compulsiva este o tulburare de anxietate, care afecteaza aproximativ 2,5% din populatie pe parcursul vietii si debuteaza, de regula in adolescenta tarzie (pana in 20 de ani) si foarte rar dupa varsta de 50 de ani. Trebuie mentionat insa ca si copiii si persoanele in varsta pot suferi de aceasta tulburare, dar intr-un procent mai mic.

Tulburarea obsesiv-compulsiva se caracterizeaza prin existenta unor obsesii (definite ca ganduri, imagini sau impulsuri intruzive, recurente si care creaza disconfort) si compulsii (comportamente, actiuni sau ritualuri mentale menite sa previna sau sa reduca disconfortul produs de obsesii).

Persoanele care sufera de aceasta tulburare incearca sa evite gandurile sau imaginile obsesionale (la fel cum o persoana cu fobie de serpi incearca sa evite serpii) sau sa le suprime prin diferite actiuni, considerandu-se responsabile sau chiar vinovate pentru prezenta acestor ganduri.

Compulsiile, sub forma comportamentelor sau a actelor mentale, sunt menite sa previna sau sa reduca disconfortul emotional, sau sa previna unele evenimente catastrofice (Ex: obsesia: daca nu numar pana la 13 la fiecare sfert de ora, mama va avea un accident de masina; compulsia: numarat pana la 13 la fiecare sfert de ora, pentru a preveni accidentul).

Majoritatea persoanelor cu tulburare obsesiv-compulsiva sunt constiente de faptul ca gandurile lor sunt irationale si irealiste, insa nu le pot controla.

Obsesiile:* sunt nedorite, apar impotriva vointei proprii* pot avea teme agresive, sexuale, religioase, de contaminare* provoaca disconfort* sunt recunoscute ca fiind produse de propria minte* sunt repetitive

Compulsiile:* sunt actiuni, comportamente (ex. spalat frecvent, verificari, evitari, etc) sau ritualuri mentale (ex. numarat, spus anumite fraze, etc) * sunt dificil de controlat* realizarea lor scade, pe termen scurt, starea de disconfort* sunt repetitive* in cazuri severe, pot fi continue

Dezvoltarea tulburarii obsesiv-compulsiva este, de regula, graduala, iar de obicei pacientii cauta ajutor specializat abia dupa cativa ani de la debutul tulburarii. Tulburarea obsesiv-compulsiva este deseori asociata cu afectarea functionarii generale, precum pierderea serviciului sau probleme la scoala/ serviciu, probleme maritale sau de relationare interpersonala.

Depresia, anxietatea, evitarea fobica, ingrijorarea excesiva sunt deseori asociate cu tulburarea obsesiv-compulsiva. Aproximativ 15% dintre pacientii cu tulburare obsesiv-compulsiva prezinta si simtpomele tulburarii de panica, iar 20% - fobie sociala.

Teoria cognitiva

Teoriile cognitive asupra tulburarii obsesiv-compulsive sunt abundente, sustinand, de regula, faptul ca TOC (tulburarea obsesiv-compulsiva) este fondata pe interpretari exagerate privind consecintele negative. Salkovskis (1985) ofera o analiza cognitiva elaborata a tulburarii obsesiv-compulsive. Conform acestei teorii, gandurile obsesionale intruzive stimuleaza anumite credinte auto-critice, care determina apoi disconfort emotional. Compulsiile au rolul de a reduce vinovatia. Mai mult, aparitia gandurilor privind actiuni inacceptabile sunt percepute de pacient ca echivalente cu actiunea propriu-zisa.

Salkovskis propune 5 prezumtii disfunctionale caracteristice tulburarii obsesiv-compulsive:

a. A te gandi la o actiune este echivalent cu a o faceb. Nereusita de a preveni (sau de a incerca sa previi) auto-ranirea sau ranirea altora (ex. accident de masina / de avion) este echivalent moral cu a cauza ranirea propriu-zisa. c. Responsabilitatea pentru ranire nu poate fi diminuata de circumstante atenuanted. Nereusita de a ritualiza ca raspuns la o idee (gand intruziv) legat de ranire (proprie sau a cuiva) constituie intentia de a ranie. Oamenii trebuie sa isi poata controla gandurile

Foa si Kozak arata ca persoanele cu TOC concluzioneaza ca o situatie este periculoasa in absenta tuturor dovezilor de siguranta. Altfel spus, o persoana cu TOC va refuza sa se aseze pe o toaleta daca nu are toate dovezile ca este in siguranta (privind curatenia), in timp ce o persoana fara TOC se va aseza pe toaleta in absenta dovezilor care indica pericolul (murdarie, urme de sange sau urina, etc) . In consecinta, ritualurile efectuate pentru a reduce posibilul pericol nu sunt niciodata suficiente pentru a oferi siguranta, si trebuie repetate.

Tratamentul psihologic al tulburarii obsesiv-compulsive - Terapia cognitiv-comportamentala

Terapia cognitiv-comportamentala este considerata cea mai eficienta forma de interventie psihologica in tulburarea obsesiv-compulsiva. Diferite tehnici specifice terapiei cognitiv-comportamentale au fost folosite de-a lungul timpului in tratamentul tulburarii obsesiv-compulsive. Multe dintre acestea, cum sunt expunerea tip flooding in imaginatie sau oprirea gandurilor (thought stopping), s-au dovedit a fi relativ ineficiente. Insa Victor Meyer si colegii sai au tratat clientii cu TOC prin expunere indelungata la situatii sau obiecte care determinau aparitia disconfortului, plus prevenirea ritualurilor (compulsiilor). Programul de tratament s-a dovedit foarte eficient in 10 din 15 cazuri, si partial eficient in restul de 5 cazuri. Doar 2 clienti au inregistrat recaderi dupa 5 ani de la terminarea tratamentului. Cercetarile care au urmat, privind eficienta acestui tip de tratament, au aratat ca cel putin 75% dintre pacienti raspund pozitiv la follow-up (Foa & Kozak, 1996).

In ce consta tratamentul?Tratamentul implica confruntarea repetata, prelungita (intre 45 - 120 minute) la stimuli (situatii) care provoaca disconfort, conform unui plan de interventie stabilit initial cu clientul, in urma evaluarii. In plus, clientul este ajutat sa se abtina de la realizarea ritualurilor (compulsiilor), determinate de aparitia obsesiei.Expunerea poate fi realizata in realitate, de exemplu, un client care se teme de contaminare cu microbi, poate stabili impreuna cu terapeutul, sarcina de a atinge un obiect considerat murdar (ex. clanta unei usi dintr-o cladire publica), fara a se spala apoi pe maini un anumit timp, prestabilit. In unele cazuri, expunerea este realizata in imaginatie, atunci cand nu poate fi realizata in-vivo (in cazul obsesiilor privind auto-ranirea sau ranirea altor persoane, obsesii cu caracter sexual, religios, etc). In acest tip de expunere, clientul impreuna cu terapeutul, realizeaza un scenariu care va determina cresterea disconfortului, iar apoi, clientul este ajutat sa nu apeleze la nici un ritual compulsiv.

Exemplu:Anca, 37 de ani, se teme ca ar putea sa ia HIV/ SIDA si sa transmita boala copilului sau, in varsta de 2 ani. Ea evita sa atinga diferite obiecte (ex. bani, clanta de la usa blocului), sa foloseasca toalete publice (ex. din Mall), iar pe strada este extrem de atenta sa nu calce in nimic suspect, de culoarea sangelui. Daca observa ceva "ciudat" pe trotuar, traverseaza pe partea cealalta a strazii. De fiecare data cand se intoarce acasa, Anca spala incaltamintea intregii familii, spala pe jos in holul apartamentului, curata si dezinfecteaza cu spirt toaleta si chiuveta, iar ea se spala de mai multe ori pe maini si apoi se dezinfecteaza cu servetele antibacteriene.

Un program de interventie in cazul descris mai sus, ar putea include mersul la o toaleta publica (ex in Mall), fara spalat pe maini, timp de 3 ore; desigur, pentru a se ajunge la aceasta expunere, este nevoie de pregatirea clientului si de o serie de expuneri anterioare la stimuli mai putin anxiogeni (de exemplu, reducerea spalatului pe maini, eliminarea dezinfectarii cu spirt a wc-ului de acasa, sarcina de a spala pe jos doar 1 data / 5 zile, etc) .

Expunerea se stabileste impreuna cu clientul, iar acest nu va fi fortat sa faca lucuri pe care nu doreste sa le faca. Este foarte important pentru client sa beneficieze de psihoeducatie privind tulburarea, sa inteleaga ratiunea acestui tip de interventie, sa beneficieze de suport, intelegere si validare emotionala si sa fie ajutat in cresterea motivatiei pentru urmarea acestui tip de interventie.

Expunerea se realizeaza gradual, clientul confruntandu-se initial cu stimulul care creeaza un disconfort moderat, si crescand apoi nivelul de dificultate. Expunerea aditionala, intre sedintele de terapie, va face parte din tratament.

Sentimentul de vinovatie in tulburarea obsesiv-compulsiva

Deseori, pe langa teama excesiva, intalnim, la pacientii cu tulburare obsesiv-compulsiva, sentimentul excesiv de vinovatie privind prezenta obsesiilor. Acest sentiment este determinat in special de asumarea unei responsabilitati exagerate (hiper-responsabilitate) in ceea ce priveste controlul gandurilor, precum si de incapacitatea de a distinge intre gand si actiune (Trebuie sa imi pot controla gandurile si Daca gandesc ceva inseamna ca vreau sa / o sa o fac).

Cele mai frecvent intalnite obsesii sunt legate de:- Teama de a contacta o boala, cum ar fi SIDA sau hepatita- Teama de a atinge otravuri, de exemplu pesticide si teama de murdarie - Teama de a vatama (inclusiv sexual) sau ucide pe cineva, de obicei o persoana apropiata / teama de a comite suicid- Teama de a uita efectuarea unui comportament, de exemplu inchiderea gazului- Teama de a efectua un comportament imoral

Compulsiile, denumite si ritualuri, sunt adesea legate de:

- Spalarea sau curatarea excesiva- Verificare- Repetarea unor actiuni, inclusiv mentale - Adunarea obiectelor- Aranjarea obiectelor intr-o anumita ordine

Dependenta de fumat

Autor: Dr. Simona Stiuriuc

Articole recente

Jurnal de nebutor - triri, gnduri, mrturii Proiecte de prevenie a dependenelor. Ateliere terapeutice. Insula Speranei - centrul de tratament pentru dependena de alcool, droguri, jocuri de noroc. Centrul pentru femei. Casa Olarului - centrul de tratament pentru dependena de alcool, droguri, jocuri de noroc. Centrul pentru brbai Jocuri de noroc - manifestri i tratamentAlcoolism - tratamentul dependentei de alcool Print Email

1. Ce este alcoolismul sau dependena de alcool?Alcoolismul sau dependena de alcool este consumul de bautur alcoolic, ocazional sau periodic, cu scopul schimbrii strii de dispoziie sau acela de a evita strile neplcute fizice sau psihice cauzate de sevraj. Consumul este continuat indiferent de situaii sau consecinele consumului asupra persoanei sau familiei.Motive ale consumului de alcool:Consumul de alcool este o metoda rapida si placuta de a modifica emotiile, sentimentele, starile de dispozitie in general. Deseori se apeleaza la consumul de alcool atunci cand apare o stare emotionala neplacuta (tristete, vina, melancolie, anxietate, frustrare). Alte motive des invocate de consumatori sunt: supararea, bucuria, agresivitatea, povara singuratatii sau povara psihologica a responsabilitatilor, bucuria, imbunatatirea relatiilor cu ceilalti, socializare, anturaj - influena familiei, prietenilor, colegilor de serviciu, relaxare sau alungarea temporara a stresului, apararea impotriva sentimentelor neplacute, curajul de a spune ceva, dezinhibiie sau stimulare sexuala temporara, dorinta de recompensare, placere. Din punct de vedere psihologic, motivul care contribuie cel mai des la apariia consumului, continuarea i agravarea consumului problematic este lipsa de satisfacie n relaia cu sine i cu ceilali membrii ai familiei. Alcoolismul poate fi perceput i ca un rezultat al relaiilor i relaionrilor bolnave din familie.

Un alt motiv pentru care unui alcoolic i este greu s se abin din but sau s bea porionat (cu msur) este acela c alcoolul perturb funcionarea normal a neurochimiei de la nivelul creierului, determinnd reacii de pierdere a controlului sau incapacitatea de a bea butur alcoolic cu msur sau porionat. A se vedea faza critic a alcoolismului.

La aproximativ 24-48 de ore de la ntreruperea brusc a consumului de alcool persoana alcoolic poate manifesta simptome de sevraj. Cele mai frecvente simptome de sevraj sunt: stare de indispozitie, anxietate, nervozitate, iritabilitate; tremor al mainilor sau al picioarelor; transpiratie, stare de greata si/sau varsaturi; durere de cap; tulburari de somn2. De la consumul normal la consumul abuziv, problematic.Aceste simptome se amelioreaz sau dispar complet la reluarea consumului. Pe msur ce boala dependenei se agraveaz apare i pierderea controlului cantitii consumate. Persoana dependent ncepe s-i dea seama c este ceva n neregul cu felul de a bea i ncearc s bea "controlat", porionat sau n cantiti limitate. i propune sau i promite c va bea doar un pahar sau c va bea doar cu anumite ocazii, dar promisiunile sunt nclcate. De cele mai multe ori, persoanele care consum abuziv alcool sau cele dependente de alcool neag sau refuz discuiile referitoare la consumul i problemele cauzate de dependena de alcool.3. Consumul de alcool determin dependen psihic i fizic.Consumul de alcool poate cauza n timp dependen psihic i dependen fizic.Semne ale dependenei psihice: strile de indispoziie (frustrare, anxietate, stri depresive) sunt nlaturate prin consum; anticiparea consumului, planificarea consumului i a ocaziilor de a consuma; evocarea cu plcere a momentelor de consum; n situaii limit cu mare presiune emoional (deces, boal, divor, pierdere, ctiguri foarte mari, stri euforice) persoana dependent se gndete la consumul de alcool.Semne ale dependenei fizice: dup 24-36 de ore de la ntreruperea consumului apare tremuratul matinal al minilor i al picioarelor; dificulti de coordonare a micrilor, probleme de echilibru i mers; transpiraie, stare de grea i/sau vrsturi; durere de cap, tensiune, probleme cardiace; tulburri de somn; alte semne specifice sevrajului alcoolic.3.1. Evolutia dependentei de alcool - fazele alcoolismuluiS-au facut numeroase studii pe persoanele dependente de alcool iar cercetatorul E.M. Jellinek a elaborat o descriere sintetica a evolutiei dependentei de alcool. Acesta prezinta evolutia alcoolismului in patru faze:F1. Faza pre-alcoolicaF2. Faza de debut F3. Faza criticaF4. Faza cronica

F1. Faza pre-alcoolicEste faza in care alcoolul se consuma ocazional, la petreceri, sarbatori, protocoale, etc. In acest stadiu nu exista dependenta fizica si psihica. Dependenta se poate crea prin:- consum de alcool repetat. Multi consumatori n exces nu depasesc niciodata acest punct.- cantitatea de alcool creste din ce in ce mai mult cu fiecare ocazie de consum

F2. Faza de debut In aceasta faza, sunt "asigurate", de catre consumator toate conditiile pentru dezvoltarea dependentei. Consumatorul manifesta urmatoarele simptome:

1. Amnezie2. Consum de alcool pentru efectul n sine3. Ascunderea alcoolului4. Preocupare fata de alcool5. Sorbirea cu sete a primului pahar6. Sentiment de vinovatie privind alcoolul7. Evitarea conversatiei pe tema alcoolului8. Amneziile apar dupa aproape fiecare consum

F3. Faza criticEste faza n care dependena de alcool este deja instalat. Alcoolicul manifest urmatoarele:

9. Pierderea controlului, persoana promite sau i propune s bea "mai puin" dar constat c nu mai poate controla voluntar cantitatea de bautura consumata, c pierde simul msurii, c ajunge iar la ebrietate, beie, stare de intoxicatie, com alcoolic.10. Rationalizarea si justificarea consumului, negarea bolii11. Grupul de consumatori devine o sursa importanta pentru respect si stima de sine12. Comportament agresiv, remuscare si sentimentul de vina persistenta13. Modificarea comportamentului, tulburari de comportament14. Intreruperea relatiilor sociale15. Pierderea serviciului, incapacitatea de a prelua sarcini si responsabilitati 16. Pierderea interesului pentru activitati casnice, hobbyuri, alte activitati17. Re-interpretarea relatiilor personale18. Auto-compatimire marcata, stari depresive19. Gandire irationala - crede fapte sau lucruri fara fundament real, interpretare negativa20. Protejarea bauturii, neglijarea hranei, a igienei corporale si a aspectului fizic21. Prima spitalizare, probleme medicale in urma complicatiilor date de consum22. Gelozia alcoolica, scaderea capacitatii sexuale, impotenta33. Consum matinal de alcool

F4. Faza cronicEste ultima faz a dependenei. Din acest punct, nu mai exista cale de intoarcere la "butul controlat". In acest stadiu dependenta se manifesta prin:

34. Consum permanent de alcool - de unul singur sau in compania prietenilor de pahar35. Deteriorare etic - sistemul de valori s-a modificat (devine, mincinos, iresponsabil, etc.)36. Deteriorare sever a gndirii37. Deteriorare social prin compania consumatorilor38. nlocuirea oricrei buturi cu butur alcoolizat39. Tremuraturi, consum alcool pentru evitarea sevrajului40. Refuz, nu accept starea de degradare fizica si psihica n care a ajuns

n cazul consumului excesiv de alcool pot aprea psihoze alcoolice determinate de consumul de alcool:

1. Betia patologicEste o stare de excitatie, respectiv sedare declansata prin consumul de alcool, cu reunoasterea defectuoasa a realitatii, iluzii si halucinatii. Frica excesiva sau furia, agresivitatea puternica, starea de afect si atitudinea violenta pot aparea, n unele cazuri, deja la ingerarea de cantitati minime de alcool (probabil n urma unei predispozitii individuale, de ex. date de leziuni la nivel cerebral). Durata acestor manifestari este limitata n timp (5-15 min.). Urmeaza somnul terminal si amnezia evenimentului.

2. Delirium tremensReprezinta o stare grava n care apar halucinatii vizuale majore, aprecierea gresita a realitatii, agitatie psihomotorie severa, transpiratii profuze, tremuraturi, dereglari periculoase ale frecventei cardiace si tensiunii arteriale. n trecut, starea de delirium tremens era adesea letala, mortalitatea a scazut semnificativ n ultimii ani multumita unor medicamente noi.

3. Halucinoza alcoolicaSe aud voci vorbind ntre ele, precum si voci care vorbesc despre, comenteaza, critica persoana consumatorului. Halucinatiile complexe de situatii includ scene de urmarire si asediu si se asociaza cu anxietate maxima!

4. Gelozia obsesiva a alcooliculuiEste obsesia adesea incorigibila, ca partenera "merge" cu altul. Se manifesta de regula zgomotos si cu un vocabular ordinar. Originea se gaseste n relatia tensionata a cuplului, datorata tocmai consumului de alcool, precum si n atitudinea evidenta de refuz din partea partenerei. Se adauga problema impotentei, sentimentele de vinovatie din cauza abuzului de alcool, sentimentul de umilire si, nu n ultimul rnd, frica de a-si pierde partenerul de viata.

5. Encefalopatia WernickeEste o inflamatie acuta a creierului ce poate pune viata n pericol (include somnolenta, paralizia globilor oculari si ataxia=tulburarea coordonarii miscarilor).

6. Sindromul KorsakovTulb