Capitolul 1:Aspecte conceptuale privind alcoolul şi băuturile alcoolice

Alcoolul definiţie:  Derivat obținut prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula

unei hidrocarburi cu un oxidril. 2. Lichid incolor, inflamabil, cu miros și gust specific,

obținut prin fermentarea zaharurilor din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetică și folosit

la prepararea băuturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, dizolvant etc; etanol,

alcool etilic, spirt.

· Alcool denaturat = alcool brut sau rafinat căruia i s-au adăugat denaturanți pentru

a-l face impropriu consumului alimentar, dar care este folosit în industrie sau ca

combustibil menajer. 

· Alcool rafinat = alcool brut din care au fost îndepărtate impuritățile prin

rectificare. 

· Alcool sanitar = alcool colorat cu albastru de metilen și denaturat cu salicilat de

metil, întrebuințat ca dezinfectant extern.

· Alcool solidificat = polimer al acetaldehidei, insolubil în apă, greu solubil în

alcool și eter, întrebuințat drept combustibil solid. 1

Alcoolul este cel mai consumat drog în lumea civilizată în ziuă de azi.

Băuturile alcoolice : definiţie Băuturile alcoolice sunt produse lichide datorită

conţinutului mare de apă şi alcool.Elementul comun al diferitelor băuturi alcoolice îl

constituie prezenţa, în proporţii variabile, a alcoolului etilic.

Clasificarea băuturilor alcoolice:

În funcţie de conţinutul în alcool etilic băuturile alcoolice au fost grupate astfel:

· băuturi slab alcoolice – cu un conţinut de alcool etilic de 1,0-8,0 % vol.;

reprezentate prin bere de diferite tipuri;

· băuturi moderat alcoolice – cu un conţinut de alcool etilic de 8,5-22,0 %

vol., în care sunt cuprinse vinurile naturale şi vinurile speciale;2

1 http://dexonline.ro/definitie/alcool 2 Diaconescu, I. –Merceologie alimentară, Editura Qlassrom, Bucureşti,2004

1

v băuturi alcoolice tari – cu un conţinut ridicat de alcool etilic 22,0-70,0 % vol. –

în care sunt cuprinse rachiurile naturale, rachiurile industriale, lichiorurile şi

băuturile alcoolice tari speciale.

După modul în care alcoolul etilic provine în produs, respectiv după modul de obţinere,

băuturile alcoolice se împart în distilate şi nedistilate

Băuturi alcoolice distilate

- Alcool etilic alimentar

- Rachiuri natural

- Rachiuri industrial

- Lichioruri

- Băuturi tari special

Băuturi alcoolice nedistilate:

- Bere

- Vinul

- Cidrul

- Hidromelul3

Conţinutul de alcool al diferitelor băuturi alcoolice

Sortimentul Conţinutul

de alcool

[procente]

Volum

ul

[litri]

Alcool

pur

[grame]

Bere ca.5 % vol 0,5 l 20-25 g

Vin ca.10 %

vol

0,125 l 10-13 g

Spumos ca.12 %

vol

0,1 l 12 g

Lichior 30 % vol 0,05 l 15 g

Rachiu alb 25 % vol 0,05 l 12,5 g

3 Diaconescu, I. –Merceologie alimentară, Editura Qlassrom, Bucureşti,2004

2

Vodcă, Rom 33 % vol 0,05 l 17 g

Palincă, whisky 45 % vol 0,05 l 22,5 g

Berea este o băutură slab alcoolică, nedistilată, obţinută prin fermentarea alcoolică

a mustului de malţ, cereale nemaltificate, zahăr, extract de hamei (extracte de hamei),

apă, drojdie şi preparate enzimatice.

La fabricarea berei se foloseşte malţul care se obţine prin germinarea în condiţii

speciale a orzului în scopul dezvoltării enzimelor şi descompunerii substanţelor

macromoleculare din amidon. La noi în ţară, orzul şi orzoaică reprezintă cel puţin 50%

din cerealele utilizate la fabricarea berii (în alte ţări reprezintă minim 75%), în

completare utilizându-se porumb, grâu, brizură de orez.

Durata de fermentare a berii este în funcţie de sortiment şi variază între 11 şi 90

zile, după care berea este filtrată şi trasă la butoi, cisterne sau îmbuteliată în sticle.

În funcţie de reţea, tehnologie, proprietăţi senzoriale şi fizico-chimice berea se

clasifică în următoarele categorii şi tipuri

Clasificarea tipurilor de bere:

Categoria de bere Tip de bere

1. Bere blondă

- Slab alcoolică

- Fără alcool

- Obişnuită

- Superioară

- Pils

2. Bere brună

· Obişnuită

· Superioară

· Porter

3

3. Bere specialitate

• Dietetică

• Nutritivă

• Fără alcool

• Caramel

• Lămâie

Berea conţine vitamine din grupul - tiamină (Bı), riboflavină (B2), piridoxină (B6),

nicotinamidă (PP), acid pantotenic, dextrine, acizi şi tanin.

Din punct de vedere al caracteristicilor senzoriale berea trebuie să fie limpede,

fără sediment sau impurităţi, cu aromă de hamei, gustul amărui plăcut caracteristic

fiecărui tip, fără miros şi gust străin.

Turnată într-un pahar special, berea trebuie să formeze o spumă compactă şi

persistentă, iar bulele de dioxid de carbon să se degaje lent. Spuma – după turnare

trebuie să aibă o înălţime de 30…40 mm, care dispare în timp de 3 min.

Vinul : Vinul este băutura obţinută exclusiv prin fermentaţia alcoolică, completă

sau parţială, a strugurilor proaspeţi zdrobiţi sau nezdrobiţi, ori a mustului de struguri”.

În funcţie de culoare şi aromă, strugurii pentru vinuri se clasifică în:

· struguri cu bob alb – reprezentaţi prin soiurile: Aligoté, Chardonnay, Galbenă

de Odobeşti, Grasă de Cotnari, Grasă de Pietroasele, Fetească Albă, Fetească Regală,

Riesling Italian, Riesling de Rhin, Zghihară de Huşi – din care se obţin vinuri

superioare;

· struguri cu bob roze, roşu, negru – reprezentaţi prin soiurile: Cabernet,

Cabernet Sauvignon, Codarcă, Băbească neagră, Fetească neagră, Merlot, Pinot Noir,

Traminer roşu – din care se obţin vinuri superioare;

· struguri cu bob aromat – reprezentaţi prin soiurile: Busuioacă, Busuioacă de

Bohotin, Muscat Ottonel, Tămâioasă românească etc. – din care se obţin vinuri aromate,

superioare, deosebit de apreciate.

4

Compoziţia chimică a vinului este complexă, foarte multe componente intră în

alcătuirea sa, unele provin din struguri în stare neschimbată (acizii tatric, malic, citric,

glucide, săruri minerale, vitamine, enzime, pigmenţi etc.), altele s-au format în timpul

fermentaţiei alcoolice sau a altor procese fermentative (alcooli, acizii lactic, acetic şi

succinic etc.), iar altele apar ca urmare a reacţiilor ce au avut loc între substanţele

existente (esterii, acetaţii).

Vinurile naturale nealcoolizate au un conţinut de alcool etilic de 8,5-16% vol., iar

glicerina (datorită fermentaţiei glicerice) care imprimă fineţe şi catifelare este cuprinsă

între 0,6 şi 1,0g%. Vitaminele din vin provin în cea mai mare parte din struguri, iar ca

urmare a activităţii levurilor unele din ele îşi sporesc proporţiile; dintre acestea

menţionăm vitaminele B1, B2, B6, PP, acidul pantotenic şi altele.4

În funcţie de compoziţie, caracteristicile de calitate şi tehnologia de producere –

vinurile produse în România se clasifică în:

• vinuri de consum curent;

• vinuri de calitate

• vinuri speciale

• Vinurile de consum curent – se obţin din soiuri de mare producţie, cultivate în

areale viticole specializate în acest scop. Aceste vinuri trebuie să aibă tăria alcoolică

dobândită de minim 8,5% vol.

• Vinurile de calitate se obţin din soiurile de struguri cu însuşiri tehnologice

superioare, cultivate în arealele viticole consacrate, după o tehnologie proprie. Tăria

alcoolică dobândită a vinurilor de calitate trebuie să fie de minim 10% vol. Aceste

vinuri pot fi încadrate în categoria vinurilor de calitate superioară cu denumirea de

origine - dacă se disting prin originalitatea însuşirilor calitative imprimate de: locul de

producţie, soiul de struguri, modul de cultură şi tehnologia de vinificaţie folosită.

4 Diaconescu, I. –Merceologie alimentară, Editura Qlassrom, Bucureşti,2004

5

Punerea în consum a vinurilor de calitate superioară cu denumirea de origine se

face sub numele arealului de producere delimitat – în mod obişnuit al centrului viticol,

eventual al plaiului şi al soiului.

După conţinutul în zahăr vinurile de calitate sunt grupate astfel:

• seci – cu max. 4g/l zahăr;

• demiseci – cu 4,1 … 12,0 g/l zahăr;

• demidulci – cu 12,1 … 50,0 g/l zahăr;

• dulci – cu peste 50 g/l zahăr

Vinuri speciale – se obţin din musturi sau vinuri prin aplicare unor tratamente

autorizate şi care dobândesc caracteristici distincte de vin, determinate de însuşirile

tehnologice ale materiei prime şi tehnologia aplicată în obţinerea lor.

În categoria vinurilor speciale sunt cuprinse: vinurile speciale, vinurile spumante,

vinurile spumoase, vinurile aromatizate şi vinurile licoroase.

Vinurile speciale formează o categorie distinctă, fiind obţinute din vin cu

adaosuri de zahăr: zahăr, must concentrat, mistel sau alcool alimentar, plante aromate

sau substanţe aromatizate, după o tehnologie specială.

Vinuri spumante - se obţin din vin prin a doua fermentare în sticle după o

tehnologie clasică „champagnoise”, sau după alte tehnologii în rezervoare ermetizate

(închise). Dioxidul de carbon ce-l conţin aceste vinuri este de natură endogenă.

Şampanizarea vinului în sticle constă în stimularea unei noi fermentaţii alcoolice

suplimentare în sticle a vinului, după ce s-a adăugat licoarea de tiraj (vin vechi acidulat,

zahăr, drojdii selecţionate).

Culoarea vinurilor spumante poate fi albă, roz sau roşie. În funcţie de conţinutul

în zahăr vinurile spumante pot fi:

- brute, cu până la 4 g/l zahăr;

· seci, cu 4,1 – 15 g/l zahăr;

· demiseci, cu 15,1 – 40 g/l zahăr;

· demidulci, cu 40,1 – 80 g/l zahăr;

6

· dulci, cu peste 80 g/l zahăr.

Vinurile spumoase – se obţin din vin stabilizat impregnat cu dioxid de carbon şi

adaos de licoare de expediţie, fără a mai avea proces de fermentare. La aceste vinuri

perlarea şi spumarea sunt de scurtă durată (3-5 min.), dioxidul de carbon nefiind legat

chimic, ci numai dizolvat în vin (origine exogenă). Aceste vinuri pot avea un conţinut

variabil de zahăr:

· seci, cu până la 15 g/l zahăr;

- demiseci, cu 15,1 – 40 g/l zahăr;

- demidulci, cu peste 40 g/l zahăr.

Vinurile licoroase – sunt vinurile cu un conţinut ridicat de zahăr (minimum 80

g/l) şi alcool (15-22% vol), obţinute după tehnologii speciale. Aceste vinuri pot proveni

prin fermentarea mustului, amestec de vin cu must concentrat sau mistel, amestec de

vin cu distilat de vin şi must concentrat; mai pot proveni şi din concentrat prin frig

(congelat).

Producerea vinurilor licoroase cu denumirea de origine se face din mustul şi

vinul din plantaţii cu soiuri aprobate, delimitate teritorial.

În acest caz tăria alcoolică naturală trebuie să fie asigurată la minimum 12% vol.5

Vinuri aromatizate – se obţin din vin cu adaos de zahăr sau must distilat de vin

sau alcool alimentar şi substanţe aromatizate pe bază de plante. Proporţia vinului

trebuie să fie de minim 70% din produsul finit. Vinul pelin şi vermutul sunt cele mai

reprezentative vinuri aromatizate.

- Vinul pelin – se obţine din vin în care s-a adăugat un extract alcoolic de plante în

care predomină pelinul; se mai poate obţine din mustul fermentat cu adaos de plante în

care predomină pelinul.

Maceratul sau extractul alcoolic de plante se obţine în câteva zile prin

introducerea într-o soluţie alcoolică 45% vol a plantelor: floare de pelin uscată, floare

5 Diaconescu, I. –Merceologie alimentară, Editura Qlassrom, Bucureşti,2004 7

de peliniţă, seminţe de coriandru, cuişoare, rădăcini de genţiană, scorţişoară etc. În

prepararea vinului pelin se admite adăugarea de must concentrat, mistel şi must tăiat.

Vinul pelin se obţine în diferite sortimente pornindu-se de la vinurile curente sau

de la vinurile de calitate superioară, având tăria alcoolică corespunzătoare categoriei de

calitate a vinului din care s-a preparat.

· Vermutul – se obţine din vinuri albe şi roşii, cu adaos de alcool, zahăr, extract de

plante şi alte ingrediente. Denumirea de vermut este de origine germană de la cuvântul

„Wermuth”, care înseamnă pelin.

Caracteristicile de calitate fizico-chimice ale vermutului sunt: concentraţia

alcoolică – 16-18% vol, aciditatea totală 3-4 g/l H2ŞO4, conţinutul în zahăr 40-180 g/l.

Calitatea vinului

Calitatea vinului este dată de ansamblul însuşirilor senzoriale, fizico-chimice şi

biologice, măsura în care vinul corespunde pretenţiilor senzoriale ale consumatorilor

avizaţi.

8

Principalele caracteristice fizico-chimice ale categoriilor:

Categoria

Grupă Alcool %vol.

Acidi-tate totală

g/l H2ŞO4

Aciditate volatilă

g/h CH3COOH

ŞO2 total

mg/l max.

ŞO2 liber

mg/l max.

Vin de consum curent

Vin de masă 8,5 –9,5 3,0 – 4,9 0,75 – 1,25 200 50

Vin de masă superior

9,5 –10,5 3,0 – 4,9 0,75 – 1,25 200 50

Vin de calitate

Vin de calitate superior V.S.

10,5 –11,0

4,0-4,9 0,75-1,25 200 50

Vin de calitate superioară cu D.O.C.6

11,0-11,54,0-4,9 0,75-1,25 200 50

Vin de calitate superioară cu:

D.O.C.C.*

-C.M.D.*

- C.T.*

- C.I.B.*

- C.S.B.*

11,5-12,0 4,0-4,9 1,00-1,25 250 75

12,0-12,5 4,0-4,9 1,00-1,25 250 75

12,0-12,5 4,0-4,9 1,00-1,25 250 75

12,0-12,5 4,0-4,9 1,00-1,25 300 75

12,0-12,5 4,0-4,9 1,00-1,25 300 75

Tabel: Principalele caracteristice fizico-chimice ale categoriilor: sursă: Diaconescu, I. –Merceologie alimentară, Editura Qlassrom, Bucureşti,2004

6Diaconescu, I. –Merceologie alimentară, Editura Qlassrom, Bucureşti,2004 .D.O.C. = denumire de origine controlată; D.O.C.C. = denumire de origine controlată şi trepte de calitate; C.M.D. = cules la maturitate deplină; C.T. = cules târziu; C.I.B. = cules la înnobilarea boabelor; C.S.B. = cules la stafidirea boabelor.

9

Rachiuri

Denumirea generală de rachiuri se atribuie băuturilor alcoolice tari obţinute prin

distilarea: fructelor fermentate, terciurilor de cereale fermentate, a vinurilor; sau prin

amestecarea alcoolului etilic alimentar cu apă şi eventual esenţe, zahăr etc., toate supuse

procesului de măturare.

Pe plan mondial se fabrică un număr însemnat de rachiuri care pot fi grupate

astfel:

· rachiuri naturale – care se obţin prin distilarea fructelor fermentate, a terciurilor

de cereale fermentate, a vinului, precum şi a deşeurilor de la vinificaţie, după

fermentare;

· rachiuri industriale – care se obţin prin diluarea alcoolului etilic alimentar cu

apă potabilă (de mică duritate), sau apă distilată, cu sau fără adaosuri de esenţe, aromă

şi zahăr.

Rachiurile naturale

• Ţuica sau rachiul de prune – se obţine din diferite soiuri de prune

fermentate supuse distilării şi învechirii, cu o concentraţie alcoolică de 24% , 28%,

32%, 36% vol.

Când prunele provin dintr-un bazin pomicol consacrat, ţuica poartă denumirea

zonei sau regiunii, ca de exemplu – ţuica de Piteşti, de Buzău, de Râmnicu Vâlcea, de

Horezu, de Muscel etc.

• Ţuica bătrână – reprezintă ţuica de calitate deosebită, învechită peste un an

în butoaie de stejar cu un buchet caracteristic şi cu o concentraţie alcoolică de 28, 32-36

%.

În alte ţări rachiul de prune apare sub diferite denumiri:

o Slivovika în Iugoslavia (Meka slivovika cu concentraţia alcoolică de 24-

30% şi Liuta slivovika cu concentraţia alcoolică de 40-50%);

o Palinka în Ungaria;

o Quetsch şi Zwetschenwaser în Germania, Franţa, Elveţia;

10

o Raki – alte ţări balcanice.

Şliboviţa se obţine în ţara noastră prin redistilarea ţuicii, având concentraţia

alcoolică de 40-50 % şi caracteristici senzoriale superioare, datorate procesului de

învechire timp de câţiva ani.7

Caracteristicile rachiului de prune

Caracteristici Valori

Concentraţia alcoolică, % vol. 24…32

Aciditate, g acid acetic la 100 ml alcool pur 0,75

Esteri, g la 100 ml alcool pur, max 0,3

Alcool metilic, mg la 100 ml alcool pur,

max.2

Acid cianhidric, mg la 1000 ml de rachiu,

max3

Cupru, mg la 100 ml de alcool pur max 3

Sursă: SF

. Tabel: Caracteristicile rachiului de prune sursă: Diaconescu, I. –Merceologie

alimentară, Editura Qlassrom, Bucureşti,2004

7 Diaconescu, I. –Merceologie alimentară, Editura Qlassrom, Bucureşti,2004

11

În rachiul de prună se pot găsi o serie de impurităţi organice (aldehide, alcooli

superiori, furfurol) care trebuie să se afle la valori admise de legislaţia sanitară.

Alte rachiuri naturale: rachiul de mere, de pere, de caise, de piersici, de cireşe, de

vişine.

Rachiul de cireşe este cunoscut în Europa sub diferite denumiri: Kirsch sau

Cherry Brandy. Iugoslavia era cunoscută pentru rachiurile de cireşe, în special în zona

oraşului Zara (Coasta Dalmaţiei) din cireşele Marasche, rachiuri puse în consum sub

denumirea de Maraschine sau Cherry Brandy.

Din vin, prin distilare se obţine distilatul de vin, care prin învechire constituie

rachiul de vin ce poate lua diferite denumiri convenţionale. Asemenea distilate, produse

în alte zone geografice decât zona Cognac – Franţa nu pot purta denumirea de Coniac.

În ţara noastră asemenea rachiuri de vin sunt numite "Vinars" (Dacia, Milcov

etc.) cu menţiunea după metodă Cognac, iar în alte ţări Weinbrand, Vinjak etc.

În ţara noastră în conformitate cu Legea viei şi vinului Vinarsul este „băutura

alcoolică obţinută prin învechirea distilatului de vin în contact cu lemnul de stejar, în

producerea căreia s-au folosit tratamente şi practici autorizate şi care a fost adusă la

tăria alcoolică de comercializare de min. 36% vol., în funcţie de sortiment”. 8

În regiunea Cognac din Franţa, în jurul anului 1630 a fost preparat şi învechit

distilatul de vin pentru prima dată în lume.

De atunci această băutură poartă numele regiunii, renumită în producerea

diferitelor tipuri de coniac, cu denumiri de origine.

Coniacul este deci, rachiul natural obţinut prin condiţionarea şi învechirea

distilatului de vin din regiunea Cognac – Franţa, ce are o concentraţie alcoolică cuprinsă

între 40-45 % vol.

În funcţie de durata de învechire se deosebesc următoarele tipuri de coniac:

8 Diaconescu, I. –Merceologie alimentară, Editura Qlassrom, Bucureşti,2004

12

· V.S.O.P. (Very Superior Old Product) – ce are o vechime de peste 30 ani;

· V.S.O. (Very Superior Old) – ce are o vechime de peste 25 ani;

· V.O.P. (Very Old Product) – ce are o vechime cuprinsă între 15-25 ani;

· V.O. (Very Old) – vechi, fără a se preciza anii;

· Trei stele (***) – cu o vechime între 10-15 ani;

· Două stele (**) – cu o vechime de 10 ani;

· O stea (*) – cu o vechime între 5-10 ani.

WHISKY – se obţine prin distilarea plămezilor, de cereale fermentate după care

distilatul este supus unei maturări în condiţii speciale. Whisky-ul este un rachiu de

origine irlandeză, care se produce şi în alte ţări – Scoţia, Anglia, SUA, Olanda etc.

Drept materie primă se foloseşte malţul din orz şi ovăz şi cerealele: orz, ovăz, grâu,

secară, porumb. În Scoţia, malţul este uscat cu gaze rezultate din arderea turbei,

realizându-se astfel o afumare a malţului. Materiile prime utilizate (grâu, secară,

porumb,) sunt zaharificate cu malţ, iar plămada sau mustul rezultat este fermentat cu

drojdie, după care urmează operaţia de distilare. Distilatul a cărui tărie este de circa

65% este învechit în vase de stejar sau cireş, de mică capacitate, ale căror pereţi

interiori au fost arşi, îndepărtându-se apoi creozotul pentru obţinerea gustului

caracteristic.

Învechirea durează minimum 6 luni şi se desfăşoară la temperaturi ridicate, în

general peste 26ºC, sunt cazuri când învechirea durează 5-10 ani.

Prin învechirea whisky-ului se înregistrează pierderi însemnate; astfel, s-au

determinat experimental pierderi pe perioadă a 5 ani de învechire – care au fost de 22,7

% din conţinutul iniţial al butoaielor.

Whisky-ul se comercializează cu denumirea ţărilor de origine, la o concentraţie

alcoolică cuprinsă între 45% - 65% vol. şi cu menţionarea tipului de malţ şi cereale

folosite în obţinere:

1. Malţ whisky – din malţ pur;

2. Rye Whisky – din secară şi din orez;

3. Maize Whisky – din secară şi porumb.13

Whisky-ul este băutura tare naţională a populaţiilor anglo-saxone şi se produce în

Marea Britanie Irlanda, SUA, Canada.

ROM – se obţine prin distilarea plămezilor fermentate din melasă de trestie de

zahăr în care s-au adăugat plante aromatizante. Distilatul în concentraţie alcoolică de

80-88 % vol. şi corectat pentru culoare cu caramel, este învechit timp de 3, 5, 7 ani în

vase de stejar, după care se aduce la tăria de comercializare de 40-45 % vol. Cele mai

apreciate sortimente de rom natural se prepară în ţările în care se cultivă trestia de zahăr

– Cuba, Jamaica, Martinica etc.

GIN – se obţine prin distilarea musturilor fermentate din diferite cereale şi a

malţului aromatizat cu fructe de ienupăr sau uleiuri volatile ale acestuia, care se pot

adăuga şi ulterior după distilare.

Ginul se comercializează la o concentraţie alcoolică de 40-50 % vol. purtând

diferite denumiri în funcţie de ţara producătoare – Genièvre (Franţa), Barevuzka

(Ungaria), Steinhaeger (Germania).

Rachiuri industriale

În obţinerea acestor rachiuri se porneşte de la alcoolul etilic rafinat, care se obţine

din materii prime bogate în amidon (porumb, cartofi, alte cereale) supuse unor operaţii

de zaharificare cu enzime sau acizi (clorhidric, sulfuric), fermentate alcoolic şi distilate.

Grupa rachiurilor industriale cuprinse: rachiuri simple, rachiuri aromatizate şi

lichioruri.

· Rachiurile simple – se obţin prin diluarea alcoolului rafinat din cereale cu apă

distilată până la o concentraţie alcoolică de 26-45 % vol. la care se adaugă zahăr (1-7

g/l) şi o perioadă de macerare ce variază între 5-10 zile. Sortimentul rachiurilor simple

este reprezentat prin: Rachiul alb, Rachiul extra, Votcă, (Cristal, Club, Sankt

Petersburg, Smirnoff, Gorbie’s, Stalinskaia, Dracula - de culoare roşie).

· Rachiurile aromatizate – se obţin din alcool rafinat, apă distilată, arome sintetice

sau extracte din fructe, plante, coloranţi alimentari şi în funcţie de reţetă, zahăr (în

14

cantitate mică). Sortimentul rachiurilor aromatizate cuprinde rachiul de: chimion,

mentă, portocale, brad aromatizat, vişine, zubrovca etc.

· Lichiorurile – se obţin prin îndulcirea unor macerate alcoolice de plante, fructe

sau soluţii alcoolice aromatizate cu esenţe naturale sau sintetice. Principalele faze

tehnologice în prepararea lichiorurilor sunt: obţinerea maceratelor alcoolice sau a

alcoolului aromatizat, prepararea siropului de zahăr, amestecarea maceratului şi

siropului, maturarea, filtrarea şi îmbutelierea. Conţinutul în alcool variază între 28-44 %

vol., iar conţinutul în zahăr între 10-45 %; lichiorurile creme şi extra au conţinutul cel

mai ridicat în zahăr.9

9 Diaconescu, I. –Merceologie alimentară, Editura Qlassrom, Bucureşti,2004

15

Capitolul 2:Aspecte privind consumul de produse alcolice

Istoria alcoolului:

Băuturile alcoolice au fost folosite aproape în întreaga lume, încă din timpuri

străvechi. Exista consemnări ale folosirii acestora de către vechile civilizaţii încă din

anul 6.000 i.Hr. Producerea vinului îşi are originea în Orientul Mijlociu, unde viţa-de-

vie dădea roade fără îngrijiri speciale. Vechiul Testament îi atribuie lui Noe plantarea

primei culturi de viţă-de-vie, considerându-l şi prima persoană care s-a îmbătat.

În oraşul sumerian Nippur, berea şi vinul erau folosite ca băuturi tonice în scop

medical şi încă din anul 2.000 i.Hr. manifestările religioase ale vechilor egipteni şi ale

asirienilor includeau petreceri la care se consumau băuturi alcoolice şi care durau zile

de-a rândul. Unul dintre cei mai populari zei egipteni, Osiris, era considerat a fi primul

cultivator al viţei-de-vie şi cel ce produsese berea din cereale. Este de asemenea

interesant de ştiut faptul că un faraon ce a trăit acum aproximativ 5.000 de ani a scris

primul epitaf dedicat unui alcoolic.În Grecia, beţia nu era un fapt cunoscut înaintea

apariţiei noului zeu Dionysos (zeul viţei-de-vie şi al petrecerilor). Prin secolul al VII-lea

i.Hr., consumarea băuturilor alcoolice devenise o parte importantă a vieţii de zi cu zi.

Grecii erau însă destul de inteligenţi pentru a remarca faptul că, deşi vinul poate crea o

stare plăcută, poate, de asemenea, să-l determine pe un individ să facă lucruri pe care în

mod normal nu le-ar fi făcut sau chiar să-şi iasă din minţi. Filosofi greci, cum fi Socrate

sau Platon recomandau cumpătarea şi incriminau abuzul de alcool. Oricum, se ştie că

sfaturile lor au fost adesea ignorate, între cei care le-au ignorat aflându-se şi Alexandru

cel Mare, despre care se crede că ar fi murit în timpul unei petreceri la vârsta de 33 de

ani, după ce cucerise intreaga lume cunoscută. E posibil ca beţia pe scară largă să fi dus

la căderea Babilonului, în anul 539 i.Hr. Perşii au atacat şi distrus oraşul în timpul unui

festival când toţi locuitorii erau beţi. Romanii au fost familiarizaţi cu vinul de către

greci, şi, deşi ei au cucerit Imperiul Grec, ei au fost de fapt cuceriţi de cultura greacă, de

zeii lor, şi de dragostea grecilor pentru consumul vinului. Romanii au transformat

sărbătorile bahice (Dionysos a devenit Bachus, în latină) în manifestări de o amploare

necunoscută la acea vreme, caracterizate prin excese alimentare şi de alcool, orgii 16

sexuale, ceremonii religioase stranii, crime ritualice. Consumul băuturilor alcoolice era

răspândit printre reprezentanţii claselor superioare şi printre conducătorii Imperiului

Roman, vânzarea şi folosirea acestora ajungând până în Spania, Franţa, Germania şi

Insulele Britanice. Pe măsură ce luxul, avariţia şi ambiţia au condus spre declinul

Romei, lăcomia şi bautura i-au aruncat pe împăraţi în decadenta şi moarte. 

  Oamenii au început să producă băuturi alcoolice din motive practice. Producţia

vinului a început în Egiptul Antic, când egiptenii şi-au dat seama că sucul de struguri se

strică repede, dar că sucul fermentat sau vinul se păstrează bine. Ei aveau probleme, de

asemenea, cu apa de băut, care era impura, şi au observat că dacă beau vin nu se

îmbolnăveau. Mai târziu, vinul a devenit important pentru biserica Romano-Catolică,

întrucât era folosit la oficierea sfintei liturghii. În perioada renaşterii, băuturile alcoolice

au devenit importante în societatea europeană. Au început să fie produse pe scară largă

şi promovate de breaslă de comercianţi care avea controlul producţiei lor.

În jurul anului 1300 a apărut o industrie a "berii" în Europa centrală. În această

perioadă, vinul a continuat să crească în popularitate. Au apărut, de asemenea, multe

sortimente denumite după locul de origine. Deşi alcoolul a apărut iniţial din motive

practice, utilizarea lui s-a schimbat ulterior.

Oamenii au început să încerce diferite tipuri de alcool, iar consumul de băuturi

alcoolice a devenit o parte din cultura europeană.

Utilizarea lui a adus adesea la abuz.Este necesar să examinăm cazurile de abuz şi

să înţelegem efectele dăunătoare ale alcoolului pentru ca fiecare dintre noi să poată lua o

decizie raţională şi conştientă cu privire la consumul acestui drog. Alcoolul este un

drog, o substanţă chimică care schimba modul de funcţionare al organismului. Dacă

utilizarea lui este larg răspândită, nu înseamnă că este sănătos să-l folosim. Este un drog

care tulbură mintea şi care schimba reacţiile chimice din creier, afectând modul de a

gândi, a simţi, a vorbi şi a se mişca al oamenilor. Multe din aceste efecte sunt

periculoase şi pot fi chiar fatale. 10

10 www.google.ro/istoriaalcoolului 17

Consumul de alcool la nivel naţional

Consumul de alcool în România a înregistrat crestieri de la an la an până în 2008 când

criza a afectat consumul de alcool.

Tabe

lul nr 1 privind evoluţia consumului de alcool în România perioada 2001-2010 sursă:

http://www.econtext.ro/dosar--2/analiza/topul-consumului-de-alcool-din-tara-noastra-

cine-bea-mai-mult-in-romania-salariatii-pensionarii-somerii-agricultorii.html

Consumul de alcool pe categorii sociale:

Un salariat consumă, în medie, 1,383 de litri de băuturi alcoolice pe lună. După salariaţi,

urmează pensionării! Media este de 1,23 de litri de alcool pe lună de pensionar. Cel mai

puţin beau şomerii, fapt uşor explicabil prin lipsă banilor!

Situaţia se schimbă puţin dacă analizăm consumul de alcool pe cele trei categorii mari

(vin, bere, ţuică şi rachiuri naturale).

De exemplu, salariaţii sunt pe ultimul loc la consumul de ţuică şi rachiuri. În schimb,

prima poziţie este ocupată de pensionari. Aceştia sunt cei mai mari consumatori de

băuturi cu multe grade din România.

Tab

elul nr 2 privind consumul de alcool în Romania în funcţie de categoria socială sursă:

http://www.econtext.ro/dosar--2/analiza/topul-consumului-de-alcool-din-tara-noastra-

cine-bea-mai-mult-in-romania-salariatii-pensionarii-somerii-agricultorii.html 11

11 www.econtext.ro 18

Situaţia consumului de alcool în România conform Organizaţiei Mondiale a

Sănătăţii

În "European Status Report on Alcohol and Health 2010” este prezentat un profil de

ţară. Conform acestui raport, în perioada 2003-2005, în România, consumul

înregistrat de alcool la adulţi (persoane 15 ani +) este de aproximativ 11,3 litri de

alcool pur pe cap de locuitor pe an şi are o tendinţă stabilă pe perioada de studiu,

dar s-a dublat faţă de ultimele trei decenii. La acest consum se adaugă un consum

neînregistrat de alcool de aproximativ 4 litri de alcool pur pe cap de locuitor pe an,

ajungându-se în final la un consum total de 15,3 litri de alcool pur. Consumul total de

alcool în ţările europene în perioada de referinţă este de 12,2 litri alcool pur pe locuitor

(15 ani +) pe an.

Nivelul consumului de alcool exprimat în litri per căpiţă (unitate de măsură care

depinde de numărul populaţiei adulte indiferent de comportamentul faţă de alcool) nu

oferă dimensiunea reală a consumului de alcool de către persoanele care se autodeclară

băutoare. Consumul de alcool realizat numai de către persoanele 15 ani+ care se declară

băutoare indică un consum total de 24,48 litri alcool pur per căpiţă, din care 31,75 litri

alcool pur consumat de către bărbaţi, iar 15,02 litri alcool pur consum de către femei

În acelaşi document, citat de Centrul de Evaluare şi Promovare a Stării de Sănătate, în

ceea ce priveşte modelele de consum pentru anul 2005, OMS identifică următorul

model de consum în România:

- un consum de bături alcoolice reprezentat de bere şi bături spirtoase în

mod egal (câte 39% dintre

consumatori), respectiv vin (22% dintre consumatori);

• abstinenţi (persoane care nu au băut în ultimele 12 luni) 37,5%, din care

24,4% foşti băutori şi 13,1%

nebăutori (persoane care nu au consumat alcool în timpul vieţii);

• dintre abstinenţi, 22,1% sunt bărbaţi, iar 51,6% sunt femei;

• structura populaţiei abstinenţe de sex masculin cuprinde 15,6% foşti

băutori şi numai 6,5% nebăutori,

19

valoare care atenţionează asupra numărului redus de persoane care au optat

pentru un stil de viaţă responsabil, refuzând consumul de alcool;

• structura populaţiei abstinenţe de sex feminin cuprinde 32,5% foste

consumatoare de alcool,

respectiv19,1% nebăutoare.12

Studiile efectuate de către Agenţia Naţională Antidrog privind cunoştinţele,

practicile şi atitudinile populaţiei generale (15ani+) în legătură cu consumul de droguri

(ANA 2007 şi ANA 2004) au idescris următoarele tendinţe ale consumului de alcool

· O scădere a prevalenţei consumului de alcool la categoria de vârstă 25-34 ani, sex

masculin, de la 94,8% (2004) la 92,8 % (2007);

· O creştere a prevalenţei consumului de alcool la categoria de vârstă 25-34 ani, sex

feminin, de la 73,7% (2004) la 82,9% (2007);

– Prevalenţa consumului de alcool de-a lungul vieţii în categoria de vârstă menţionată

a scăzut de la 89% (2004) la 83,4% (2007);

– La categoria de vârstă 35-44 ani, se constată o scădere a prevalenţei consumului de

alcool de-a lungul vieţii de la 91,1% (2004) la 84,7% (2007). Secvenţial, pe

categoria sex se constată o scădere;

– La categoria de vârstă 45-54 ani se manifestă o scădere a prevalenţei de la 88,4%

(2004) la 86,5% (2004);

– Datele din cele două anchete (2004 şi 2007) conduc la concluzia că pe ansamblul

populaţiei consumul de alcool a scăzut, aproximativ cu cinci procente, pentru

toate perioadele de referinţă;

– O asociere intensă între consumul de alcool şi nivelul socio–economic, persoanele cu

venit ridicat având o probabilitate mai mare de a consuma alcool decât

populaţia cu venit scăzut;

– O asociere între consumul de alcool şi statutul marital, subiecţii căsătoriţi prezintă un

risc relativ de a consuma alcool decât cei necăsătoriţi;

12 http://www.who.int/substance alcohol_report/profiles/rou.pdf 20

–

(sursă: http://www.who.int/substance_abuse/publications/global_alcohol_report/

profiles/rou.pdf )

Consumul de alcool la nivel mondial

21

Conform „Global Status Report on Alcohol and Health 2011” alcoolul este cauza

principală a aproximativ 4% din totalul deceselor la nivel mondial.

În anul 2005, nivelul consumului de alcool per căpiţă a fost de 6,13 litri alcool pur /

locuitor în vârstă de 15 ani şi peşte. O pondere importantă din acest consum (28,6% sau

1,76 litri per căpiţă) o reprezintă consumul neînregistrat de alcool (consum casnic de

alcool, alcool produs în gospodării). Consumul casnic de alcool este asociat cu riscuri

importante asupra stării de sănătate datorită impurităţilor cu potenţial nociv şi a

contaminării necunoscute a băuturilor

Consumul de alcool în lume prezintă mari variaţii geografice. Cele mai înalte valori

ale consumului se înregistrează în emisfera nordică, dar şi în Argentina, Australia şi

Noua Zeelandă. Un nivel mediu al consumului se identifică în Sudul Africii şi cele două

Americi. Nivelele cele mai reduse ale consumului de alcool se întâlnesc în ţările Africii

de Nord şi sub-Sahariene, ţările din estul Mediteranei, sudul Asiei şi Oceanul Indian.

Aceste regiuni se caracterizează printr-o populaţie islamică importantă din punct de

vedere numeric, care asociază rate înalte ale abstinenţei.

OMS atenţionează asupra tendinţei de creştere a consumului de alcool la

adolescenţii şi tinerii din întreaga lume. Studiul menţionat furnizează

următoarele tendinţe ale consumului de alcool la adolescenţi (persoane afltate

sub limita minimă pentru consumul de alcool!) în 73 ţări repondente, după o

perioadă de supraveghere de 5 ani (2001-2005):

Ø 71% tendinţe crescătoare;

Ø 4% tendinţe descrescătoare;

Ø 8% nivel stabil;

Ø 16% rezultate neconcludente.

Conform aceluiaşi studiu, supravegherea tendinţelor consumului de

alcool la populaţia tânără (18-25 ani) din 82 ţări repondente conduce la

următoarele rezultate:

• 80% tendinţe crescătoare;22

• 11% tendinţe descrescătoare;

• 64% nivele stabile;

• 12% rezultate neconcludente

Preferinţele consumatorilor pentru băuturile alcoolice sunt:13

- vinul, forma preferată de băutură alcoolică în ţările europene şi America de

Sud (Argentina şi Chile, că ţări producătoare de vin);14

- berea, consumată de 36% dintre băutori, este preferată în emisfera vestică, cea

mai mare parte a Europei de Nord, multe dintre ţările Africii şi Australia. În

regiunea Africii sub-Sahariene, unde nivele de consum sunt reduse, berea şi

băuturile spirtoase sunt consumate în proporţii realtiv egale;

băuturile spirtoase, reprezentând peste 45% din totalul consumului înregistrat de alcool,

sunt preferate de locuitorii Asiei de Sud-Est şi ai Pacificului de Nord

Consumul de alcool în lume (2005)

(sursă: http://www.who.int/substance_abuse/publications/global_alcohol_report/

msbgsruprofiles.pdf, )

Situaţia consumului de alcool în Uniunea Europeană

Uniunea Europeană este regiunea cu cei mai mulţi consumatori de alcool din lume

13 www.who.int/.../ global _ alcohol _ report 14 www.who.int/.../ global _ alcohol _ report

23

Consumul total de alcool în Regiunea Europeană OMS este de 12,18 litri alcool pur per

căpiţă 15 ani +, din care 2,67 litri alcool (21,9%) consum neînregistrat de alcool

Caracteristicile de consumului de alcool în cele 27 de state member în anul 2009

comparativ cu 2006:

- în medie, 76% din cetăţeni au consumat alcool în ultimele 12 luni (84% fiind

bărbaţi şi 68% femei), fără diferenţe semnificative statistic faţă de studiul

anterior (75% în 2006);

– consumul de alcool este relativ constant pe durata anului (88% dintre

consumatorii de alcool din ultimele 12 luni au consumat alcool şi în cursul

ultimelor 30 zile ale intervalului. În anul 2006, procentul acestora era de 87%);

– proporţia europenilor care consumă alcool ocazional este relativ redusă (12%

dintre consumatori);

– nivelele cele mai ridicate ale consumului de alcool s-au înregistrat în

Danemarca (93%), Suedia (90%) şi Olanda (88%). Cele mai scăzute nivele ale

consumului de alcool s-au identificat în Portugalia (58%), Italia (60%) şi

Ungaria (64%);

– în ţările cu nivelele cele mai înalte ale consumului de alcool a fost raportată o

frecvenţă a consumului de alcool de 1-3 ori/săptămână (50%), în timp ce în

ţările cu un consum redus de alcool, consumatorii au indicat un consum zilnic

(43% în Portugalia, 25% în Italia);

– persoanele în vârstă de 55 ani + prezintă o frecvenţă mai mare a consumului de

alcool / săptămână (25%) în comparaţie cu tinerii (3%);

– tinerii consumă cantităţi mai mari de alcool (25% dintre persoanele în vârstă de

15-24 ani consumă mai mult de 5 doze de alcool în cadrul unui episod) faţă de

persoanele mai în vârstă (11%);

– bărbaţii sunt mai predispuşi unui consum constant de alcool (92%) faţă de

femei care sunt mai degrabă băutoare ocazionale. 15

–

15 www.who.int/.../ global _ alcohol _ report 24

Consumul de alcool pur per căpiţă în UE în 1997-2003 :

(sursă: World Advertising Research Centre

http://ec.europa.eu/transport/road_safety/specialist/knowledge/alcohol/

prevalence_amp_rate_of_alcohol_consumption/alcohol_consumption.htm )

Coform site-ului www.descopera.ro moldovenii sunt cei mai mari consumatori de

alcool din lume cu un consum mediu de 18,2 l alcool pur pe cap de locuitor (15+)

Pe locul 2 se afla Cehia cu 16,45 l alcool pur urmată de România cu 15,30 l alcool pur.

25

Capitolul 3:Efectele alcoolului asupra sănătăţii

În decursul mileniilor s-a stabilit o relaţie importanta între om şi alcool(în special

sub forma vinului), existenţa acestei realităţi fiind menţionată în diverse scrieri şi sub

diverse forme. Deşi s-au cunoscut dintotdeauna, efectele nocive ale alcoolului consumat

în exces, omul a avut o atracţie continua şi insistenţa pentru băuturile alcoolice cu care a

stabilit în decursul veacurilor raporturi de functrionalitate, între care acelea de ordin

mitic, mistic, biologic, psihologic şi medical. Paralele cu creşterea consumului de alcool

s-au acumulat rezultatele cercetărilor ştiinţifice care dovedeau fără drept de apel efectele

dăunătoare ale alcoolului asupra organismului.Alcoolul, spre deosebire de mâncare, nu

este digerat în stomac şi în intestine. Când alcoolul ajunge în stomac, o parte din el trece

în celulele stomacului şi apoi în circuitul sanguin

Restul trece în intestinul subţire şi apoi direct în sânge. Alcoolul poate afecta ţesuturile

care protejează stomacul şi laringele. Chiar şi în cantităţi mici, alcoolul creste secreţia

sucurilor digestive din stomac şi creează o senzaţie de foame. Iritarea constantă a

învelişului stomacului poate produce gastrită: inflamaţia cronică a mucoasei. Mâncarea

poate încetini absorbţia alcoolului în sânge aproape cu 50% . Mâncărurile grase, alături

de proteine, cum sunt laptele şi brânză, îl pot proteja pe cel care bea de a se intoxica

prea repede. Gradul de intoxicaţie este determinat de cantitatea de alcool consumată o

singură dată precum şi de viteză de consumare. Consumul lent şi în doze mici permite

ficatului să oxideze alcoolul mult mai eficient decât când este consumat dintr-o dată.

Rezultatul vă fi un grad mai mic de intoxicaţie.

Alcoolul trebuie descompus de ficat în bioxid de carbon şi apa, înainte de a ieşi

din organism. Ficatul nu poate descompune o dată decât cantităţi mici. Restul alcoolului

circulă în sânge până ce ficatul va fi din nou capabil să-l descompună. Când ficatul

devine foarte slăbit, apar simptome în tubul digestiv şi în sistemul circulator. Ciroza este

o deteriorare a ficatului care distruge ţesuturile sănătoase şi lasa numai ţesuturi grase şi

fibroase.16

16 http://www.e-referate.ro/referate/Efectul_alcoolului_asupra_corpului_uman2006-11-21.html 26

Ciroza este cauzată de consumul excesiv de alcool de lungă durată.

Alcoolul este un drog

Ø Provoacă dependenţă fizică şi psihică

Ø Produce toleranţă crescută

Ø Este un drog depresiv – încetineşte activitatea creierului, nu un stimulent

Ø Chiar dacă utilizarea lui este larg răspândită, alcoolul este nociv

Ø În Europa, 57.000 de tineri mor anual din cauza abuzului de alcool 17

Alcoolul afectează organismul uman:

Sistemul digestiv

-nu este digerat în stomac, ajunge direct în sânge

-iritarea învelişului stomacului

Ficatul

17http://www.e-referate.ro/referate/Efectul_alcoolului_asupra_corpului_uman2006-11-21.html 27

-deteriorarea ţesuturilor ficatului

-ficatul nu poate descompune cantităţi mari de alcool

Creierul

-alcoolul ajunge în câteva minute la creier

-este sedativ şi depresiv

-încetineşte activitatea creierului

-împiedică stocarea şi obţinerea de informaţii din memorie

-poate produce halucinaţii

• Simţurile

- deteriorează auzul şi vederea

- gustul şi mirosul pot fi afectate

- pierderea coordonării şi puterii de reacţie

• Greutatea corporală

Ø cu cât o persoană are o greutate mai redusă , cu atât se îmbată mai uşor

Ø efectele nocive ale consumului de alcool sunt mai accentuate la copii şi

adolescenţi

Probleme de sănătate cauzate de consumul de alcool:

· Gastrita

· Ulcerul gastro-duodenal

· Ciroza hepatică

· Cardiopatia ischemică

· Hipertensiune arterială

· Disfuncţii sexuale

Efectele psihologice cauzate de alcool:

28

• Dezinhibiţie

• Creşterea sociabilităţii

• Creşterea agresivităţii

• Dificultăţi de exprimare

• Dificultăţi în asocierea ideilor în mod coerent

• Deficienţe de memorie

• Anxietate

• Depresie

• Coşmaruri

• Dificultăţi cognitive

• Demenţă alcoolică

• Delirium tremens

Efecte sociale cauzate de alcool:

• Probleme financiare

• Decese cauzate de consumul în stare de ebrietate 18

• Delincvenţă juvenilă

• Divorţ

• Pierderea locului de muncă

• Abandon

• Abuz fizic şi emoţional asupra copiilor

• Crimă

Efecte de scurtă durată ale alcoolului

18 http://www.descopera.net/spunenu_alcoolului1.html 29

• - răspunsuri încetinite faţă de mediul ambiant

• - scăderea coordonării

• - scăderea capacităţii de a gândi limpede

• - alterarea memoriei

• - vomă

• - tulburări de vedere

• - risc crescut de accidente

• - dificultatea de a merge sau a sta în picioare

• - pierderea cunoştinţei

• - comă

• – deces

Efectele de lungă durată ale alcoolului

• - alcoolismul

• - pierderea memoriei

• - deteriorarea creierului

• - boli de inimă

• - malnutriţia

• - scurtarea duratei de viaţă

• - moarte prin accidente (de automobil)

• - moarte prin alte accidente.19

Efectele benefice ale consumului de alcool (consum de alcool moderat)

Consumul moderat de băuturi alcoolice îţi poate proteja inima şi oasele.

19 http://www.descopera.net/spunenu_alcoolului1.html 30

Riscul de atac de cord poate scădea cu până la 60% la cei care beau din când în când

puţin alcool, inclusiv bere, susţin cercetători americani şi israelieni, citaţi în ultimul

număr al publicaţiei „Forbes“. Efectele benefice ale alcoolului se manifestă şi asupra

creierului şi oaselor, mai arată unele studii. Specialiştii români sunt însă mai sceptici şi

susţin că dintre băuturile alcoolice doar vinul roşu poate avea şi efecte pozitive asupra

sănătăţii, dacă este consumat în cantităţi mici, maximum două pahare pe zi.

Reduce riscul atacului de cord

Numeroase studii au arătat că un consum moderat de alcool, inclusiv de bere, poate

reduce riscul apariţiei bolilor de inimă. Un studiu realizat în urmă cu doi ani de

cercetători de la Beth Israel Deaconess Medical Center şi Harvard School of Public

Health a indicat că bărbaţii care au consumat cantităţi moderate de alcool şi-au redus

riscul atacului de cord cu 40%-60% faţă de cei care nu au consumat deloc.

„Este un studiu observaţional, făcut retrospectiv, dar nu înseamnă că noi ne bazăm pe

acele rezultate. Nu există o corelaţie evidentă între consumul de bere şi sănătatea inimii.

Singurul care şi-a dovedit calitatea este vinul roşu. 100 ml de vin roşu pe zi împiedică

depunerea colesterolului pe vasele inimii şi reduc riscul de cardiopatie ischemică“,

explică Luminiţa Iliuţă, medic cardiolog la Institutul „C.C. Iliescu“, din Bucureşti.

Previne atacul vascular cerebral

Alcoolul consumat în cantităţi moderate poate preveni formarea cheagurilor de sânge

care pot bloca arterele la nivelul inimii, gâtului şi creierului, potrivit unui studiu al

cercetătorilor de la Harvard School of Public Health. Blocarea arterelor este cauza

atacurilor cerebrale vasculare sau atacurilor ischemice.

Îi ajută pe diabetici

Studiile citate de „Forbes“ arată că diabeticii care beau cantităţi moderate de alcool şi-

au redus riscul de boli coronariene, cel mai mare inamic al acestora.

„Singurul preparat cu alcool permis în cantităţi moderate, un pahar-două pe zi, este

vinul sec. Cei cu diabet pot consuma alcool în funcţie de medicaţia lor. Dacă

medicamentele pe care le iau dau hipoglicemie, alcoolul se recomandă mai puţin, pentru 31

că acesta poate potenţa hipoglicemia“, afirmă Eduard Adamescu, medic specialist

diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, la Cabinetul Moşilor din Bucureşti.

Scade riscul de demenţă

Un strop de alcool îmbunătăţeşte funcţia cognitivă la femei, arată un studiu al American

Heart Association în urmă cu doi ani. Un alt studiu publicat în 2003 în „Journal of the

American Medical Association“ arată că adulţii de peste 65 de ani care consumă una-

şase băuturi alcoolice pe săptămână au un risc mai scăzut de demenţă decât cei care nu

beau deloc.

Protejează oasele

Consumul moderat de bere poate juca un rol important în prevenirea pierderii osoase şi

în reconstruirea masei osoase la bărbaţi şi la femeile tinere. Efectul pozitiv ar fi dat de

cantitatea ridicată de silicon din băutură. Consumul excesiv însă poate duce la fracturi

osoase.

„Este posibil ca vinul roşu să aibă un efect indirect asupra oaselor. Vinul roşu

îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi, deci, şi circulaţia sanguină a osului. Există studii

care au arătat că bărbaţii de 30-40 de ani care consumă alcool au un risc mult mai mare

să facă necroză de cap femural (o carie la capul femurului care duce la distrugerea

acestuia)“, susţine Dia Ahdam, medic ortoped la Spitalul de Urgenţă Floreasca din

Capitală20

Capitolul 4: Alcoolul contrafăcut

Falsificarea mărfurilor alimentare reprezintă operaţia prin care în produselor alimentare,

sau în băuturi se adaugă substanţe naturale, sau sintetice, în scopul:

20 http://www.alcooltest.ro/alcoolemie/efectele-alcoolului.html 32

• mascării unor defecte;

• modificării compoziţiei;

• conferirii acestora de proprietăţi pe care nu le justifică prin compoziţia lor.

Factorii care contribuie la intensificarea mărfurilor frauduloase comise asupra

mărfurilor alimentare sunt cauzate în principal de:

• puterea scăzuta de cumpărare a consumatorilor;

• dorinţa acestora de a achiziţiona produse de marcă la preţuri scăzute;

gradul scăzut de informare în legătura cu modul de apreciere a calităţii produselor

Din punct de vedere juridic falsificarea produselor alimentare este o activitate ilicită. De

aceea, potrivit Codului penal, falsificarea ori substituirea de materii prime, sau materiale

folosite la fabricarea sau prepararea produselor alimentare, precum şi livrarea acestora

se pedepseşte.

Pedeapsa este cu atât mai mare dacă, prin manoperi frauduloase, sau prin falsificare,

produsele devin vătămătoare sănătăţii.

A falsifica produse alimentare înseamnă:

· a prepara un produs alimentar asemănător cu un produs cunoscut şi apreciat de

consumatori, cu scopul de a înşela;

· a plăsmui, a contraface.

· a prezenta un produs alimentar altfel decât este în realitate;

· a produce o denaturare intenţionată a unui produs original prin schimbarea

ingredientelor sau a unor faze şi operaţii tehnologice;

· a imita în scop de fraudă.

Definirea noţiunii de fals (falsă)

Fals (falsă) este un adjectiv care atestă că un obiect, un produs, un serviciu etc. este

contrar adevărului, deoarece:

• este mincinos, sau neîntemeiat; 21

21 Manoperele frauduloase comise asupra mărfurilor alimentare. Direcţii de identificare şi prevenire Prof. univ. dr. ing. Alexandru Lucian STROIA

33

• are numai aparenţa adevărului, sau a autenticităţii;

• este o imitaţie;

• este artificial.

A falsifica o marfă alimentară poate fi definită ca fiind o infracţiune săvârşită prin:

– alterarea reţetei originale a mărfii respective;

– schimbarea reţetei originale de fabricaţie datorită lipsei unor ingrediente, sau

pentru reducerea în scop speculativ a preţului de cost;

– adaosul unor ingrediente cu rea-credinţă, pentru imitarea produsului original;

– substituirea cu scop speculativ a unor ingrediente;

– denaturarea conţinutului produsului original.

O marfă alimentară este considerată falsificată dacă:

· denaturează adevărul despre produsul original, conţine adaosuri nedeclarate, are o

compoziţie modificată în scopuri frauduloase;

· imită un alt produs alimentar considerat original;

· este un produs neautentic, este contrafăcut şi induce consumatorii în eroare;

· este plăsmuit cu un scop speculativ, cu rea-credinţă;

· este mincinos, ascunzându-se adevărul prin prezentarea care i se face.

Falsificarea vinurilor şi a băuturilor alcoolice

Vinul, berea şi băuturile alcoolice distilate se pot falsifica prin următoarele manopere

frauduloase:

• adaosul îndulcitorilor naturali ( zahăr invertit, zaharoză, zahăr brut din trestia de

zahăr) sau a îndulcitorilor sintetici (zaharină, ciclamat, aspartam) în musturi sau

vinuri;

• adaosul amidonului;

• cupajările ilicite ale vinurilor din soiuri pure cu vinuri comune, sau degradate;

• recondiţionarea unor vinuri degradate, sau rebutate;

• alcoolizarea vinurilor prin adaos de alcool etilic;

• diluare cu apă;

• neutralizarea acidităţii;

34

• adaosul unor coloranţi naturali, sau sintetici;

• adaosul unor arome naturale, sau de sinteză.

Dintre metodele de identificare şi determinare a falsificării vinurilor şi băuturilor

alcoolice se pot menţiona:

Ø identificarea coloranţilor de sinteză prin determinarea culorii,

Ø identificarea şi determinarea conţinutului de alcool metilic;

Ø identificarea şi determinarea conţinutului de zaharină.

Băuturile alcoolice contrafăcute sunt acele băuturi fabricate clandestin care nu sunt în

conformitate cu standardele de producţie şi care pot pune viaţa omului în pericol.

Aceste băuturi sunt fabricate deobicei în curţile oamenilor.

Metode de obţinere a alcoolului contrafăcut:

1. Cu ajutorul coloranţilor alimentari şi arome alimentare

2. o altă metodă de contrafacere a băuturilor alcoolice în special vinuri e

înmulţirea prin diluare cu apa aromare şi colorare cu substanţe arificiale a

unui vin de slabă calitate

3. obţinerea de alcool prin fermentarea drojdiilor de sinteză în amestec cu

zahăr, un activator de fierbere şi apă iar apoi 22prin adăugarea de arome

specific vinurilor

sursă: www.romanialibera.ro

4. alcool industrial (dilusol) + arome de unde rezultă vodk şi rom de o

concentraţie alcoolică de 22% vol dintr-un litru de dilusol rezulta 4 litiri de

rom sau vodka

- sursă: România te iubesc

Cadru legislativ privind comercializarea produselor alimentare.

-condiţii pe care trebuie să le îndeplinească mărfurile alimentare

22 www.romanialibera.ro http://stirileprotv.ro/emisiuni/romania-te-iubesc/experiment-romania-te-iubesc-ce-se-afla-cu-adevarat-in-sticlele-cu-bautura-contrafacuta.html

35

Conform legislaţiei în vigoare mărfurile alimentare trebuie să îndeplinească anumite

cerinţe şi condiţii pentru a fi acceptate în scopul comercializării.

Alimentele oferite spre comercializare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• să fie fabricate conform prevederilor legale, în scopul protecţiei sănătăţii publice,

protecţiei igienei alimentului şi protecţiei calităţii produsului;

• să se încadreze în nivelurile maxime admise de contaminare fizică, chimică,

microbiologică, toxicologică sau radiologică, stabilite prin reglementări speciale;

• să fie ambalate, etichetate şi marcate conform reglementărilor specifice, iar

inscripţionarea etichetelor să fie vizibilă, lizibilă şi corectă.

Sunt interzise de la comercializare sau utilizare pentru consum uman alimentele care:

• nu sunt însoţite de documente care le atestă originea, provenienţa şi securitatea;

• sunt manipulate şi comercializate în condiţii necorespunzătoare de igienă;

• pun în pericol sănătatea consumatorilor;

• afectează sănătatea consumatorilor prin vânzarea unor produse sau substanţe

drept alimente;

· au semne organoleptice de alterare (modificări de aspect, consistenţă, culoare, gust sau miros);

· au semne de infestare cu paraziţi (ouă, larve şi forme adulte vii, sau moarte),

precum şi resturi sau semne ale activităţii lor (cu excepţia unor produse ce au

prevăzute limite);

• au semne ale contactului cu rozătoare.

• au miros şi gust străin de natura produsului;

• au gust şi miros sau pete de mucegai, cu excepţia produselor cu mucegaiuri

selecţionate admise;

• conţin substanţe chimice (aditivi, coloranţi) neacceptate de legislaţia în vigoare,

sau peste limitele admise;

• sunt contaminate cu agenţi bacterieni, patogeni şi prezintă un grad de

contaminare cu bacterii condiţionat patogene peste limitele admise;

• conţin corpi străini (cu excepţia cazurilor în care norma prevede o limită maximă,

admisibilă de corpi străini);

36

• sunt fabricate după tehnologii neadecvate;

• nu îndeplinesc condiţiile cerute de normele în vigoare;

• sunt falsificate.

Agenţii economici sunt obligaţi să nu comercializeze alimente care:

Ø nu sunt însoţite de documente care le atestă originea, provenienţa şi siguranţa;

Ø nu sunt manipulate şi comercializate în condiţii necorespunzătoare de igienă, care

pun în pericol sănătatea consumatorilor;

Ø afectează sănătatea consumatorilor prin vânzarea unor produse sau substanţe

drept alimente.

Se interzice comercializarea produselor ce imită produsele alimentare, fără a fi astfel de

produse, şi care prezintă riscul de a pune în pericol sănătatea sau securitatea

consumatorilor, conform reglementărilor legale în vigoare.23

Ştiaţi că ...?

23 Manoperele frauduloase comise asupra mărfurilor alimentare. Direcţii de identificare şi prevenire Prof. univ. dr. ing. Alexandru Lucian STROIA

Legea 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare. 

37

- Alcoolul modifică percepţia pe care oamenii o au despre ei înşişi şi despre lumea

care îi înconjoară.

- Prima acţiune a alcoolului este aceea de a diminua puterea de (auto)control a

celui care bea, dându-i o stare de euforie.

- Sub influenţa alcoolului, oamenii se pot simţi fericiţi, uşori, le creşte pofta de

discuţii şi tind să se împrietenească repede cu cei din jur.

Pe plan fiziologic, alcoolul acţionează asupra creierului şi:

-Reduce pofta de mâncare

-Actioneaza asupra alimentelor hrănitoare, făcându-le să fie prost absorbite şi

eliminate înainte de digerarea lor completă (din cauza efectelor alcoolului asupra

ficatului, pancreasului, stomacului şi intestinelor)

-Consumat în cantităţi mari, alcoolul provoacă dificultăţi în procesul de gândire şi

vorbire, probleme în coordonarea mişcărilor şi în păstrarea echilibrului. De

asemenea, mulţi băutori intră într-o stare de depresie, tind să se izoleze şi au stări de

somnolenţă.

-Consumul îndelungat de alcool poate duce la dependenţa. În acelaşi timp poate

provoca malnutriţie gravă şi lipsa vitaminei B, pierderi de memorie

-Consumul de alcool în cantităţi mari în timpul sarcinii poate cauza sindromul

alcoolic fetal adică fătul sau nou-născutul manifestă retard mintal sau malformaţii

ale craniului, ale fetei sau member.

Concluzii şi propuneri38

Ø Alcoolul este probabil cel mai comun drog. Este folosit în toate colţurile

lumii.Acest drog acţionează asupra creierului în două moduri : ca anestezic şi ca

depresiv. Majoritatea oamenilor pot să-şi controleze consumul de alcool.

Ø Majoritatea efectelor consumului de alcool sunt negative dar avem şi căzuţi în

care acesta consumat în cantităţii mici ajuta la prevenirea anumitor boli.

Ø Pentru a creşte profitul s-a ajuns la falsificarea alcoolului prin anumite metode şi

constă în devierea de la reteta iniţială.

39