Agricultură și biodiversitate în

Potecă tematică în Adrianu Mic și Mare

2010

Valea Nirajului

Focus Eco Center

Târgu Mureș, strada Crinului 22

Tel: 0740177977

www.focuseco.ro

e-mail: focuseco@rdslink.ro

Coordinator proiect: Suba Csongor

Asistent proiect: Balla Zoltán

Proiect realizat cu sprijinul:

Acest material nu exprimă opinia finanțatorilor. Finanţatorii nu pot fi făcuţi în nici un fel

răspunzători de felul în care se folosesc informaţiile cuprinse în această publicație.

3

Introducere

Bine aţi venit pe poteca tematică din Adrianu Mic şi Mare.

Habitaturile formate aici sunt unice şi reprezintă o mare bogăţie pentru

natură şi pentru oameni. Am creat această potecă pentru ca cât mai multe

persoane să se bucure de bogăţiile ei, ca pajiştile umede, pădurile, pajiştea,

fâneţea şi terenurile arabile.

Vă dorim drum plăcut şi explorare distractivă!

Informaţii despre potecă:

Lungimea potecii este de aproximativ 6500 m, are 10 staţii. Ca

echipamente utile recomandăm echiparea cu binoclu, aparat foto, şi ruletă

pentru măsurarea trunchiurilor arborilor.

Vă rugăm ca pe parcursul excursiei să păstraţi curăţenia şi

integritatea naturii!

Biodiversitatea înseamnă varietatea vieţii pe Pământ. Reprezintă o bogăţie

naturală a planetei, asigurând baza vieţii şi prosperităţii noastre.

Biodiversitatea susţine multe dintre serviciile de bază de care depindem, ca de

exemplu apa pe care o bem şi aerul pe care îl respirăm. Ne ajută la

polenizarea culturilor, asigură hrana noastră cea de toate zilele, reglează

ciclurile climatice şi ne curăţă deşeurile.

Adrianu Mic și Adrianu Mare sunt două sate de pe Valea Nirajului ascunse

și protejate de intervențiile agresive ale omului și continuă tradiția agriculturii

tradiționale și prezervă peisajele naturale create prin agricultură extensivă.

Diversitatea biologică

Biodiversitatea este variabilitatea entităților biologice (și ecologice), de la

gene, specii, ecosisteme până la complexe de ecosisteme. Biodiversitatea

poate fi luată în discuție la nivel local, regional, național și global. Așa cum

scăderea diversității genetice intraspecifice face ca specia să devină mai

vulnerabilă, incapabilă să se adapteze la schimbările de mediu, tot așa

scăderea diversității speciilor duce la scăderea stabilității ecosistemelor. Am

putea aminti situația monoculturilor realizate de om, care pot fi distruse rapid

de explozia populațională a unei singure specii de “dăunător”. Contrar acestor

monoculturi, ecosistemele naturale actuale sunt rezultatul unei îndelungate

coevoluții a speciilor componente, coevoluție care a dus la stabilirea unui

echilibru dinamic printr-un sistem complex de autoreglare.

5

1. Pajiște umedă

Pajiştea reprezintă o suprafaţă de teren ocupată cu vegetaţie ierboasă

permanentă, alcătuită din specii ce aparţin mai multor familii de plante, dintre

care cele mai importante sunt gramineele şi leguminoasele perene. Pajiștile

situate pe zone mai înalte sunt pajiști uscate, iar cele aflate pe terenuri mai

joase sunt umede. Cu toate că pajiștile sunt împânzite de flori, plantele

dominante sunt gramineele. Vegetația cosită și uscată este fânul, sursă de

hrană importantă pentru animalele domestice ierbivore.

Printre plantele specifice pajiștilor umede se regăsesc stânjenelul,

stânjenelul de baltă. Primăvara printre firele de iarbă strălucesc florile de

piciorul cocoșului. Pajiștile sunt bogate în plante medicinale ca crețușca,

coada șoricelului, pătlăgină îngustă.

Pajiștile sunt pline de insecte, printre care putem aminti lăcustele, care

dăunează agriculturii prin faptul că mănâncă plantele ce le ies în cale.

populația lăcustelor este ținută sub control de către arici, de brotăcei și barze.

Plantele și animalele dintr-un habitat sunt în strânsă legătură pentru că aici

își găsesc hrana necesară supraviețuirii.

Animalele specifice pajiștilor umede sunt țânțarii, barza, care se găsește și

pe pajiști uscate.

Activități:

1. Barză, barză hai acasă!

2. Broscuțele

3. Imitarea mișcării animalelor

4. Identificarea și observarea plantelor de pe afiș.

5. Adunare de insecte, observarea, determinarea și eliberarea lor

6. Prezentarea plantelor medicinale

7. Folosul plantelor medicinale

8. Determinarea animalelor de pe salcie

9. Desenarea florii care ți-a plăcut mai mult la această stație.

2. – Pădure

În pădure arborii, plantele ierbacee și animalele sunt în strânsă legătură. Vietățile

din pădure alcătuiesc un habitat, asigurându-și hrană, loc de cuibărit, ascunzătoare

unul celuilalt. Totodată sunt în strânsă legătură cu solul și cu clima. Fiecare vietate

are un loc specific în care trăiește, acesta fiind humusul, arborii sau arbuștii.

Mediul de viață se caracterizează prin diferiți factori naturali., de exemplu sub

humus solul este mai umed lumina este slabă; în frunzișul des intră mai puțină

lumină iar în frunzișul stejarilor intră mai multă lumină. Fiecare habitat este populat

de vietăți care s-au adaptat condișiilor specifice locului unde trăiesc.

Comunitatea de populații (plante, animale, microorganisme) caracteristice

unui biotop aflate în relații interspecifice se numește metamorfoza. Unitatea

structurală și funcțională care se stabilește între un biotop și o biocenoză

constituie un ecosistem. În pădure există mai multe legături între vietăți, cel

mai important fiind legăturile de hrană.

Pășind pe solul din pădure cu sigurnță nu ne gândim că sub picioarele noastre

sunt milioane de vietăți care își fac treaba. Într-un litru de sol se găsesc cca 30 000

de viermi, 2000 acaride, 1000 colembole, 100 de păianjeni, melci și insecte și câteva

râme.

7

carpen tei

stejar salcâm gorun

Activități:

1. Observarea etajelor din pădure

2. Animalele din pădure

3. Joc în pădure, cunoașterea obiceiurilor de hrănire a animalelor

4. Adunarea lucrurilor necesare pentru munca în sală

5. Zgomote în pădure

6. Cine a văzut acest copac?

7. Caută urme de pași pe sol și identifică-le!

8. Caută frunze de arbori și fructe și identifică-le!

3. – Fânațe

La cosit se adaptează cel mai bine plantele erbacee care se răspândesc pe

cale vegetativă. Plantele monocotiledonate se răspândesc cu cât cosim mai

mult, iar cele dicotiledonate se retrag de pe fânațe. Acest lucru reprezintă un

risc pentru că pot să dispară plante ocrotite sau flori care asigură hrană pentrul

multe specii de fluturi.

De obicei se cosește o dată sau de două ori pe an. Cele mai frumoase

pajiști împânzite cu flori se obțin prin cosirea regulată și o dată pe an.

Vegetația de pe fânațe este alcătuită mai ales din plante ierbacee înalte care

nu tolerează pășunatul. totodată găsim ierbacee scunde și plante cu flori.

Sincronizarea optimă a cositului este esențială pentru flora și fauna

fânațelor. Intervențiile omului sunt importante pentru că are un efect mare

asupra ecosistemelor fânașelor prin reglarea densității și răspândirii speciilor.

Prin necosirea fânețelor pe terenuri apar buruienile, cu trecerea timpului

arbuștii iar în final se împăduresc.

La cosit trebuie să ținem cont de animalele care trăiesc în fânațe, ca

prepelița, fazanul, căprioarele, de aceea cositul se face din centrul terenului

spre exteriorul acestuia.

Activități:

1. Întreabă-mă-răspund!

2. Vizualizarea terenului din alt unghi

3. Recunoașterea animalelor

4. Recunoașterea și gruparea animalelor

5. Obiecte care nu se potrivesc

9

4. –Zonele umede

Zonele umede au fost definite ca fiind întinderile de bălți, mlaștini, ape

naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare

sau curgătoare.

Ele sunt zone în care saturația cu apă este factorul determinant al naturii

solului, precum și al tipurilor de comunități vegetale și animale care trăiesc în

sol și la suprafața solului.

Limitele unei zone umede sunt date în

perioada de primăvară după topirea gheții.

Zonele umede sunt un compromis între

mediul acvatic și cel al uscatului pe

întreaga perioadă a anului – limitele lor se

modifică, în perioada verii prezentând

caracteristici terestre, iar în perioadele cu

precipitații abundente apele câștigă teren în

fața uscatului.

Aflate la granița a două sisteme fizice și

ecologice diferite – acvatic și terestru – sunt din punct de vedere al

biodiversității printre cele mai productive ecosisteme din lume.

Din ecosistemele zonelor umede pot face parte o imens_ varietate de specii

de microorganisme, plante, insecte, amfibieni, reptile, păsări, pești și

mamifere.

Importanța zonelor umede:

- Sunt veritabile filtre naturale, funcționând ca o adevărată stație de

depoluare a apei;

- Constituie resurse importante de apă și au un rol important în circuitul

apei în natură;

- Oferă habitat pentru un mare număr de specii, în special de păsări și

pești, inclusiv specii rare;

- Pot constitui resurse valoroase de biomasă vegetală, pește, cherestea, etc;

-Pot îmbunătăți aspectul peisagistic al zonei și pot constitui zone pentru

recreere;

- Pot oferi oportunități pentru activitati științifice, pescuit, vânătoare, etc.

Plantele cele mai reprezentative zonelor umede sunt trestia, papura, salcia.

Printre animale găsim animale care își petrec tot impul în apă ca peștii,

scoicile și diferite nevertebrate. Libelula, țânțarul și broasca se înmulțesc în

apă dar nu stau toată viața în apă. Multe animale își procură hrana în jurul

zonelor umede ca rândunica, codobatura albă, șarpele de apă.

Activități:

1. Observarea apei

2. Metamorfoza broaștelor.

3. Barză, barză, brekeke.

4. Pâraie ascunsă

5. Pescuit

6. Un model de filtru de apă

7. Este multă apă pe planeta noastră

11

5.- Pășunile

O pășune este un teren agricol acoperit cu iarbă, care servește ca hrană

(nutreț) pentru animalele erbivore. Termenul poate cuprinde și expresia de

„pajiște cu flori de câmp”.

După modul de folosire a pășunilor, se pot clasifica în fânețe, pășuni,

izlazuri, de unde se recoltează plantele pentru însilozare sau obținerea

fânului pentru iarnă prin uscare.

După regiunea în care se află,

cele care se află la o anumită

altitudine sunt numite pășuni

alpine. Sau după timpul de

folosire sunt pășuni permanente,

sau pășuni cultivate. Pășunatul

modern pentru a împiedica

distrugerea florei printr-un

pășunat excesiv se parcelează cu

ajutorul unor garduri electrice,

creând posibilitatea refacerii

ierburilor de pe pășune.

Printre regulile de pășunat se poate aminti faptul că nu se pășunează cu

erbivore mari (bovine, cabaline) unde s-a pășunat deja cu ovine, care lasă în

urma pășunatului o iarbă mică care nu poate fi consumat de erbivorele mari.

Pășunile umede sunt un mediu prielnic de dezvoltare a unor paraziți, din

care cauză acestea se folosesc ca pășuni numai în anumite perioade ale

anului și după ce în prealabil au fost tratate.

Plantele dominante pe pășuni sunt ierbaceele scurte, care rezistă la călcat

și ras, dar se mai găsesc plante înalte, buruieni, și pete de arbuști.

Animalele de pe pășune au obiceiuri de pășunare diferite. Ovinele rad

plantele aproape de sol, bovinele nu rad plantele ci le rup de aceea pot să

limiteze prezența arbuștilor de pe pășune. Cabalinele sunt cele mai

selective animale.

Activități:

1. Tu ce animal ai fi?

2. De-a lungul sforii!

3. Harta de sunete

4. Ecoalergat

Fak

ult

ativ

útv

onal

(m

agas

abb

neh

ézsé

gi

szin

t)

Tan

ösv

ény

útv

onal

a

3

9

7

8

5

6

4

10

1

2

13

6. – Stejarii seculari

Stejarul (Quercus robur), este un arbore din zona temperată, înalt, cu

ramuri puternice, noduroase, coroană largă și bogată. Scoarța stejarului este

de culoare brun-negricioasă, aspră, adânc brăzdată, adăpostind adesea o

micro-faună activă (în special furnici și anumite specii de gândaci). Frunzele

sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi.

Pețiolul este scurt (4-8 cm).

Stejarul înflorește în luna mai.

Fructul este achenă (ghindă). Se

întâlnește mai ales la câmpie și în

zonele colinare, foarte rar la deal.

În afară de pădurile curate de stejar,

numite stejărete, stejarul se găsește

și în amestec cu alte foioase, în așa-

numitele păduri de șleau.

Ghinda a fost folosită de-a lungul timpului atât la hrana porcilor, fiind

foarte apreciată și de mistreți, alături de jir, cât și la confecționarea de coliere

și păpușele pentru copii, și chiar la unele piese de

mobilier sau "bibelouri" rustice.

Scoarța de stejar este folosită din antichitate în

tăbăcărie, deoarece conține mari cantități de tanini

foarte eficienți în prelucrarea pielii.

Lemnul de stejar este lemn prețios, de calitate

superioară, mai ales dacă este uscat corespunzător.

Lemnul de stejar uscat natural, având peste 12 ani

vechime, este scump, fiind folosit pentru mobilă de

lux, iahturi de lux, construcții de lux, etc. Aproape

două secole traversele de stejar au fost folosite cu mult succes în dezvoltarea

căilor ferate, doar recent începând înlocuirea lor conform noilor tehnologii de

transport. Lemnul de stejar se folosește pe scară largă în construcțiile de lemn

sau mixte, iar în industria mobilei, acolo unde nu se găsește, este una din

principalele varietăți imitate, alături de nuc și cireș.

Activități:

1. Vedere din alt unghi! 2. Arborele meu

3. Concurs de șarpe

4. Foaie de activitate

7 – Ogoare și ogoare părăsite

Ogoarele sunt terenurile unde se practică agricultura. Solul este mai

vulnerabil la eroziune dacă nu este acoperit cu vegetație, de aceea este

necesară prelucrarea profesională a terenurilor.

Din păcate în ultima perioadă tot

mai multe terenuri agricole se

abandonează și rămân nelucrate, iar

natura își revendică teritoriile. După

câţiva ani, terenul este complet

acoperit de plante sălbatice, uneori

tufărişuri sau arbuşti. Dacă omul nu

intervine un timp mai îndelungat,

terenul va deveni fie păşune fie

pădure. Procesul ce descrie aceste transformări se numeşte succesiune

ecologică.

Succesiunea ecologică reprezintă procesul de dezvoltare al sistemelor

ecologice.

Deoarece sistemele ecologice sunt sisteme dinamice, ele se transformă în

timp, se dezvoltă, atât prin schimbarea compoziţiei specifice a biocenozei

(unele specii dispar şi sunt înlocuite de altele), cât şi prin modificarea

biotopului cauzată de activitatea speciilor componente. Acest proces de

dezvoltare a sistemelor ecologice, denumit succesiune ecologică, nu este unul

întâmplător, imprevizibil, ci este un proces ordonat ce se desfăşoară după

anumite legităţi. Sunt două cauze majore care conduc la succesiunea

ecologică. Prima se datorează interacţiunilor dintre biocenoză şi biotop.

Speciile componente ale biocenozei, prin activitatea lor, duc la modificarea

biotopului. În urma modificărilor, biotopul devine încetul cu încetul

impropriu pentru unele specii, dar favorabil pentru altele. A doua cauză se

datorează transformării continue a compoziţiei specifice a biocenozei, datorită

extincţiilor şi colonizărilor repetate. Trebuie subliniat faptul că nu biocenoza

în ansamblu răspunde la schimbări, ci fiecare populaţie componentă răspunde

în raport cu limitele proprii de toleranţă.

Succesiunea ecologică se poate clasifica în:

• Primară: în cazul în care biocenoza se instalează într-un biotop nou, în

care nu a mai existat înainte o altă biocenoză.

• Secundară: în cazul în care biocenoza iniţială a fost parţial distrusă pe

cale naturală sau artificială (incendiu, inundaţie, construcţia unui baraj,

defrişare etc.). Din biocenoza iniţială au rămas o serie de organisme sub

formă de seminţe, spori, ouă şi germeni, biotopul este modificat (de exemplu

mai există sol), iar procesul succesional decurge în general cu viteză mare.

15

De exemplu, pe un teren agricol abandonat se dezvoltă rapid vegetaţie

spontană, dar în timp, în absenţa intervenţiei umane începe să se dezvolte

vegetaţia lemnoasă dacă condiţiile o permit (calitatea solului, umiditatea,

absenţa păşunatului etc.). După un timp terenul poate fi complet acoperit de

pădure. Mai mult, compoziţia specifică se va modifica în timp: dacă în primii

ani predomină plantele anuale, acestea vor fi încet înlocuite cu ierburi perene

apoi se vor dezvolta specii lemnoase pioniere (cum este mesteacănul).

Ponderea covorului ierbos va fi redusă şi va permite dezvoltarea şi a altor

specii lemnoase, cu o creştere mai lentă decât mesteacănul, dar care în timp îi

vor reduce ponderea.

Activități:

1. Gruparea plantelor și aninalelor pe baza afișului

2. Culori din natură

3. Ce nu se potrivește în peisaj?

4. Aparat foto

5. Joc de eroziune

6. Umiditatea relativă a diferitelor soluri

8– Pădurice

Păduricele se formează mai ales în zonele de șes sau în văi. Păduricele urmează

cursul pâraielor, pârâurilor, sau a râurilor. Solul din pădurice este mai bogat în

oxigen deoarece apa din sol este în continuă mișcare.

Păduricele sunt păduri sau grupări de plante unde periodic este inundat de apă.

Pot fi grupate pe baza aluviunilor depuse de ape, pe baza duratei de inundare cu apă

sau pe baza înălțimii.

Păduricele pot fi de înălțimea

arbuștilor (1,5-6 m) sau de înălțimea

arborilor (25-30 m), ca păduricele de

salcie, de plop, stejar-carpen-ulm.

Animalele cele mai reprezentative

sunt păsările care cuibăresc în frunzișul

plantelor.

Activități:

1. Recunoașterea păsărilor pe baza sunetelor

2. Șef indian

3. Mâță în sac

4. Animale! Animale!

5. Să jucăm arbore

17

9.– Livadă

Livezile reprezintă o componentă importantă în peisajul rural. Prin

prezența lor înfrumusețesc peisajul și îi conferă prezență aparte.

O livadă bătrână poate să adăpostească mai mult de 5000 de vietăți, ca

insectele în căutare de nectar, insectele dăunătoare, păsările și mamiferele

mici.

În scorburile din copacii bătrâni ciubăresc păsări, liliacii, și se adăpostesc

de iarna geroasă insectele.

Pajiștile cosite de sub livezi pot să ofere

adăpost multor specii ocrotite. Florile pomilor

atrag totodată fluturii.

Arbuștii ca porumbarul, păducelul, măceșul

sunt foarte importante pentru adăpostesc păsări

ca sfrânciocul roșiatic.

În livezile bătrâne putem găsi soiuri de

fructe de mult uitate, dar care sunt mai gustoase

mai rezistente la boli, deoarece s-au adaptat

condițiilor climatice. Aceste soiuri reprezintă

un punct de plecare în cercetările din viitor și în

crearea noilor soiuri. Ca dezavantaj putem să amintim necesitatea forței de

muncă, producția scăzută față de soiurile moderne.

Prin lucrările de tăiere asigurăm creșterea

corectă, longevitatea și înrodirea pomilor

fructiferi.

tăierea corectă a copacilor

diferite foarfeci

Cărăbușul reprezintă o

problemă livezilor și în formă

de larvă și în formă matură,

deoarece mănâncă aproape

orice plantă.

Cărăbușul se dezvoltă cu

metamorfoză timp de 3-4 ani,

de aceea o dată la trei ani apar

în număr mai mare în perioada

aprilie-mai.

Activități:

1. Ghicitoare

2. Toto

3. Hrănirea păsărilor cu viermi

4. Urmaș ocrotit

dezvoltarea cărăbușului

19

10. – Gospodărie tradițională

Gospodăria tradițională este un loc unde oamenii trăiesc în armonie cu

natura, cu plantele şi cu animalele și se pregătesc mâncăruri delicioase și

sănătoase. Animalele ca vacile, porcii, găinile şi oile trăiesc în locuri

spaţioase, la aer curat şi primesc hrană conform nevoilor lor.

Gospodarii trudesc mult pentru ca plantele cultivate să fie sănătoase

folosind numai substanţe naturale. Gospodăriile tradiţionale nu numai se

bazează pe natură, ci sunt o parte a naturii, pentru că folosesc numai ce se

găsește în natură și de aceea nu rezultă deșeuri dăunătoare naturii.

Eroziunea solului, carenţa de apă şi nutrimente este la nivel minim datorită

utilizării de gunoi de grajd, care îmbogăţeşte materia organică din sol.

Sănătatea solului, respectarea naturii sunt foarte importante pentru

supraviețuirea omului și animalelor. Gospodăria tradițională protejează

mediul înconjurător pentru că:

Utilizează cu eficiență energia și rezervele naturale

Preservă diversitatea biologică

Întreține echilibrul ecologic regional

Preservă și repară productivitatea solului

Ocrotește calitatea apei

Sănătatea și bunăstarea animalelor este foarte importantă

Animalele sunt întreținute în funcție de necesități

Gospodăriile tradiționale se bazează pe cunoștințe vechi de câteva decenii,

ca ocrotirea animalelor prin asigurarea locului pentru mișcare și accesul la

pășunat. Aceste cunoștințe sunt completate de cunpștințe moderne ce asigură

producții optime pentru animale și plante.

Activități:

1. Avantajele gospodăriei tradiționale

2. Găsește perechea expresiei

3. Animalele și puii lor

4. Restaurant pentru animale

5. Foaie de activitate

6. Caută-i perechea!