alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · web viewţia şi bolile sistemului stomatognat....

56
Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în timp ce nutriţia înseamnă consumul şi absorbţia nutrienţilor.Alimentaţia şi nutriţia influenţează dinţii în 3 moduri: structura dinţilor, cariile dentare şi eroziunea dentară.Primul este un efect pur pre-eruptiv,care are loc în timpul formării dinţilor; eroziunea este un efect pur local, intraoral asupra dinţilor erupţi;apariţia cariilor depinde atât de influenţele pre- cât şi post- eruptive,deşi ultimele sunt mai importante.Ţesuturile parodontale sunt şi ele influenţate de alimentaţie. Structura dinţilor Există numeroase cauze ale defectelor din structura dinţilor iar nutriţia este doar una dintre ele.Pot fi afectate atât dentiţia temporară cât şi cea permanentă,iar momentul când a acţionat cauza poate fi adesea stabilit în funcţie de localizarea defectului la nivelul coroanei dinţilor, astăzi fiind bine cunoscută cronologia formării dinţilor.Un defect uşor de recunoscut este hipoplazia liniară a smalţului ,care poate fi observată în treimea mijlocie a incisivului central superior temporar şi în treimea incizală a incisivilor laterali temporari la copiii din ţările

Upload: others

Post on 13-Jan-2020

29 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat

Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în timp ce nutriţia înseamnă consumul şi absorbţia nutrienţilor.Alimentaţia şi nutriţia influenţează dinţii în 3 moduri: structura dinţilor, cariile dentare şi eroziunea dentară.Primul este un efect pur pre-eruptiv,care are loc în timpul formării dinţilor; eroziunea este un efect pur local, intraoral asupra dinţilor erupţi;apariţia cariilor depinde atât de influenţele pre- cât şi post-eruptive,deşi ultimele sunt mai importante.Ţesuturile parodontale sunt şi ele influenţate de alimentaţie. Structura dinţilor

Există numeroase cauze ale defectelor din structura dinţilor iar nutriţia este doar una dintre ele.Pot fi afectate atât dentiţia temporară cât şi cea permanentă,iar momentul când a acţionat cauza poate fi adesea stabilit în funcţie de localizarea defectului la nivelul coroanei dinţilor, astăzi fiind bine cunoscută cronologia formării dinţilor.Un defect uşor de recunoscut este hipoplazia liniară a smalţului ,care poate fi observată în treimea mijlocie a incisivului central superior temporar şi în treimea incizală a incisivilor laterali temporari la copiii din ţările în curs de dezvoltare, unde malnutriţia este prezentă în multe zone. Astăzi este recunoscut rolul hipocalcemiei în etiologia hipoplaziei smalţului, constatându-se o frecvenţă crescută la copiii cu hipoparatiroidism, tetanie neonatală şi naştere prematură.S-a observat, deasemenea, o strânsă asociaţie ântre prevalenţa bolilor diareice acute şi hipoplazia smalţului, fiind emisă ipoteza că diareea cronică determină malnutriţie, rezultând hipocalcemia care duce la hipoplazia liniară a smalţului. Dinţii sunt formaţi în mare parte din calciu şi fosfat,astfel încât nu e surprinzător faptul că deficienţa alimentară de calciu şi/sau vitamina D este copnsiderată ca deţinând rolul principal în etiologia hipoplaziei smalţului. Aşadar,deficienţele sau excesele alimentare sunt responsabile de defectele structurii dinţilor, dar ele constituie, totuşi, doar o parte din multiplele cauze.

Page 2: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

Cariile dentare

Efectul post-eruptiv al alimentaţiei are o influenţă mult mai mare asupra apariţiei cariilor decât orice efect pre-eruptiv.Efectul pre-eruptiv nu trebuie totuşi uitat, deoarece fluorul poate avea un efect semnificativ cario-preventiv dacă este administrat în doze corespunzătoare în timpul formării dinţilor. Teoria acidogenă privind etiologia cariei dentare susţine că hidrocarbonatele sunt degradate de bacteriile plăcii dentare, iar acizii rezultaţi produc demineralizarea la interfaţa placă-smalţ.Hidrocarbonatele alimentare sunt reprezentate în cea mai mare parte de amidonuri şi zaharuri, existând foarte multe dovezi asupra legăturii dintre acestea şi apariţia cariilor.Este dovedit ştiinţific că:-zaharurile reprezintă cel mai cariogen aliment;-amidonul poate produce carii, mai ales dacă este sub formă de pulbere fină şi peparat la cald, dar rata cariilor produse este mai mică decât cea dată de zaharuri. Zaharurile alimentare obişnuite sunt zaharoza,glucoza,maltoza,fructoza şi lactoza.Zaharoza este zaharul cu cel mai înalt potenţial cariogen,în timp ce lactoza este zaharul alimentar cel mai puţin cariogen. Ultimul aspect de studiat în privinţa alimentaţiei şi a cariilor este lipsa de cariogenitate a îndulcitorilor fără zahăr.există un număr mare de compuşi ca posibili substituienţi ai zahărului ;unii dintre aceştia au fost aprobaţi pentru folosire în Anglia (tab.1)Aceşti compuşi pot fi:-îndulcitori cantitativi-sunt aproape la fel de dulci ca şi zaharoza, gram la gram,şi furnizează aproape tot atâtea calorii ca şi zahărul ; sunt mai frecvent utilizaţi acolo unde este importantă cantitatea,cum sunt produsele de cofetărie ;-îndulcitori intenşi-sunt de multe ori mai dulci decât zaharoza şi furnizează foarte puţine calorii ;sunt folosiţi în principal pentru băuturile răcoritoare sau în combinaţie cu îndulcitorii cantitativi.

ZAHARURIÎDULCITORI CANTITATIVI

ÎNDULCITORI INTENŞI

Glucoză Sorbitol Zaharină

Fructoză Manitol Acesulfam K*

Zaharoza Sirop de glucoză hidrogenată*

Aspartam *

Page 3: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

Lactoză Izomalt* Tomatină*

Maltoză Xilitol*

Lactitol**

Maltitol***

* -admis în 1982** -admis în 1988***-admis în 1995Tabel 1. Îndulcitorii admişi în alimente în Anglia.

Îndulcitorii prezentaţi în tabel sunt necariogeni şi există unele dovezi că unii din ei pot avea un efect minor anticariogen.Xilitolul este necariogen ; nu este metabolizat de marea majoritate a organismelor plăcii,iar studiile făcute asupra sa au dovedit o reducere importantă a cariilor la subiecţii a căror alimentaţie conţinea xilitol în locul zaharurilor alimentare.Au fost efectuate ,deasemenea, o serie de studii privind efectul anticariogen al gumei de mestecat cu conţinut de xilitol sau sorbitol în loc de zahăr.Cei mai mulţi autori consideră însă că acest efect se datorează stimulării fluxului salivei care,fiind alcalină,creşte rapid ph-ul plăcii bacteriene,stimulând remineralizarea.

Eroziunea dentară

Alimentaţia este o cauză importantă şi frecventă a eroziunii dentare.Mai există şi alte cauze cum ar fi :regurgitarea fluidului gastric şi expunerea la unii acizi industriali. Dinţii cei mai afectaţi sunt incisivii superiori,în special suprafeţele palatinale,deşi suprafaţa vestibulară şi marginea incizală pot fi ,de asemenea, afectate. Factorul de risc alimentar în eroziunea dinţilor variază de la o populaţie la alta şi în funcţie de vârstă în cadrul aceleiaşi populaţii.În copilărie şi adolescenţă, băuturile răcoritoare acide sunt cel mai mare factor de risc alimentar.La populaţia mai în vârstă, citricele şi alimentele cu conţinut de oţet pot fi factori de risc importanţi pentru eroziune.

Alimentaţia şi boala parodontală

Page 4: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

Parodontita este o boală inflamatorie a aparatului de susţinere a dintelui care provoacă distrucţii rapide, inegale şi profunde( resorbţii osoase) antrenând pierderea ireversibilă a ancorajului şi conducând la pierderea dinţilor în lipsa unei terapii adecvate. Nutriţia poate interveni în boala parodontală la trei nivele, prin :-contribuţia la creşterea şi dezvoltarea microbiană în sulcusul crevicular-afectarea răspunsului imun la antigenele bacteriene-contribuţia la procesul de reparare a ţesutului conjunctiv post injurie indusă de placă, tartru, etc. Mecanismele de reparaţie şi apărare ale pacientului pot fi prejudiciate prin deficienţe nutriţionale în :-proteine -vitamine (ac. ascorbic, ac. folic, vit. A) -minerale( Fe, Zn, Ca) Deficienţele nutriţionale pot contribui la boala parodontală prin interferenţa lor cu:-integritatea epiteliului joncţional-mecanismele de reparaţie tisulară-mecanismele de apărare ale organismului. Pentru a întări sănătatea parodontală a pacienţilor cu boală parodontală se impun:-dietă variată,adecvată şi echilibrată;-alimente bogate în proteine animale( carne, peşte, brânzeturi) şi vegetale( alune, fasole, soia);-alimente bogate în vitamina A( morcovi, dovleci, cantalup şi verdeţuri) şi C (citrice, spanac, broccoli), ac. folic( ficat, broccoli, asparagus)-aport corespunzător de minerale :Ca( lapte, brânză, verdeţuri, soia), Fe( ficat, carne roşie, linte, fasole, mazăre), Zn( carne roşie şi fructe de mare)-aport de substanţe antioxidante cu rol de încetinire a proceselor de îmbătrânire Efectele consistenţei alimentelor asupra sănătăţii parodontale:-alimentele dure, fibroase au un efect benefic asupra sănătăţii parodontale în contrast cu alimentele moi şi lipicioase care induc efecte adverse. Masticaţia alimentelor de consistenţă dură şi fibroasă intervine la nivel parodontal prin:-stimularea fluxului salivar-contribuie la indepărtarea detritusurilor alimentare

Page 5: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

-activează circulaţia la nivelul gingiei marginale-poate stimula şi întări ligamentul parodontal-poate induce creşterea densităţii osului alveolar adiacent rădăcinilor.

Cariogenitatea alimentelor

Cariogenitatea alimentelor depinde de compoziţia chimică şi de forma fizică a acestora.Compoziţia chimică a alimentelor include diferite tipuri de carbohidraţi, acizi alimentari, Ca, P, F.De asemenea, capacitatea alimentelor de a stimula secretia salivară este importantă.Forma fizică a alimentelor afectează retenţia acestora în cavitatea orală. Carbohidraţii conţinuţi în alimente reprezintă sursa de hrană pentru bacteriile cariogene.Carbohidraţi ca zaharoza, maltoza, fructoza, lactoza şi glucoza au un puternic potenţial cariogen,deoarece se descompun în acizi. Retenţia alimentelor în cavitatea orală este, de asemenea, critică.Alimentele ce staţionează mai mult timp în gură eliberează acizi pentru o perioadă mai lungă de timp.Alimentele lipicioase aderă la suprafaţa dinţilor şi prezintă un risc mai mare decât alimentele ce se elimină imediat din gură.De aceea zahărul conţinut în băuturile dulci este mai puţin important decât cel conţinut în caramele ,bomboane sau jeleuri. Unele alimente cu conţinut bogat în acizi( ex. citricele) au un potenţial cariogen crescut, aceşti acizi atacând direct smalţul dinţilor.De asemenea eroziunea smalţului s-a observat la persoanele care consumă vitamina C în exces. Capacitatea alimentelor de a stimula secreţia salivară este importantă.Alimentele ce necesită o masticare viguroasă cresc fluxul salivar care ajută la îndepărtarea resturilor alimentare din gură,deci au un efect anticariogen,scăzând ph-ul.Un astfel de aliment este brânza care,consumată la sfârşitul mesei poate reduce cariogenitatea alimentelor.

Page 6: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

Curs 2

Poluarea aerului în relaţie cu starea de sănătate

Definiţie

Poluarea aerului reprezintă prezenţa în atmosferă a unor substanţe

care, prin natura, concentraţia sau tipul lor de acţiune, afectează sănătatea,

creează disconfort şi/sau alterează mediul.

Aceste substanţe pot fi diferite de cele care se găsesc în compoziţia

normală a aerului sau pot fi compuşi care fac parte din acestea, cum ar fi

ozonul, radonul, CO2 etc.

Din definiţie rezultă şi faptul că atmosfera se consideră poluată numai

în măsura în care substanţele prezente în aer au un efect nociv asupra omului

sau mediului.

Natura agenţilor poluanţi

Poluanţii atmosferici reprezintă o varietate foarte largă de substanţe,

diferite atât ca structură chimică, cât şi ca efecte exercitate asupra

organismului uman sau asupra mediului.

Clasificarea cea mai utilizată ţine cont de starea de agregare a

poluanţilor, având un pregnant caracter operaţional, atât pentru aprecierea

concentraţiilor nocive, cât şi a efectelor produse. Această clasificare

stabileşte 2 categorii de poluanţi:

- suspensiile din aer – cuprind poluanţii dispersaţi în aerul sub formă

de particule în stare de agregare lichidă sau solidă;

- gazele şi vaporii poluanţi, aflaţi în amestec în aer sub formă de

dispersie moleculară (gazoasă).

Page 7: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

I. Surse de poluare a aerului

Sursele de poluare a atmosferei se pot clasifica în:

A. Surse naturale

B. Surse artificiale

A. Surse naturale – sunt dispersate pe întreaga suprafaţă a

pământului şi elimină în bazinul aerian diferite substanţe poluante, uneori la

concentraţii care pot afecta centrele populate:

1. Eroziunea solului de către curenţii de aer – reprezintă cea mai

importantă sursă naturală de particule în suspensie. Anual atmosfera

transportă cca. 30 milioane tone de praf care crează disconfort fiziologic şi

pot avea şi consecinţe patologice.

2. Erupţiile vulcanice – constituie surse de poluare aeriană numai în

perioada de activitate a acestora. Emanaţiile sunt reprezentate în principal de

CO2, CO, oxizi de sulf, NH3, particule în suspensie. Afectează de obicei

numai zonele strâns învecinate.

3. Incendiile spontane ale pădurilor, poluează atmosfera temporar, dar

cu mare intensitate, în special cu CO2, funingine, hidrocarburi policiclice

aromatice.

4. Polenul diferitelor plante – pot constitui în anumite perioade

(sezonul cald) un alergen ce afectează persoanele sensibile.

5. Descompunerea naturală a materiilor organice – determină emisiuni

de gaze (NH3, SH2, CH4 etc.) în concentraţii care determină în special

dosconfort olfactiv.

B. Surse artificiale – constituie principalele surse de poluare a

aerului. Sursele artificiale sunt în continuă creştere, atât cantitativ cât şi sub

Page 8: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

aspectul diversificării. Marea lor majoritate sunt comasate în marile centre

populate, unde procesele de autopurificare sunt limitate. Dintre acestea, cele

mai importante sunt:

1. procesele de combustie

2. transporturile

3. procesele industriale diverse

1. Procesele de combustie – reprezintă principalele modalităţi de

obţinere a energiei termice, electrice sau mecanice. Dintre sursele

tehnologice care poluează aerul, combustiile se situează pe primul loc.

Răspândirea lor teritorială este foarte extinsă şi produc cele mai mari

cantităţi de poluanţi aruncate în atmosferă.

Principalele resurse de energie sunt reprezentate de cărbune, petrolul

şi derivaţii săi şi gazele naturale.

• Cărbunele şi petrolul – elimină la ardere cantităţi mari de produşi

poluanţi, cantitatea acestora depinzând de calitatea procesului de ardere şi de

puritatea combustibilului. Teoretic, în urma arderii complete a unui

combustibil de puritate perfectă ar rezulta numai CO2, apă şi oxizi de azot

(prin reacţie cu azotul atmosferic). În realitate însă, alături de cele trei

componente menţionate rezultă şi un amestec de suspensii şi gaze, în

concentraţie foarte diferită, care intră în compoziţia fumului. Elementele

gazoase sunt formate, înafară de CO2 şi oxizi de azot, în special din bioxid

de sulf (SO2), monoxid de carbon (CO – se formează numai în cazul

arderilor incomplete), hidrocarburi aromatice policiclice (piren, benzpiren –

cu efecte cancerigene), aldehide etc. Elemente în suspensie sunt reprezentate

de particule de cenuşă (provenite din componenţa minerală a

Page 9: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

combustibilului) şi particule de cărbune mars (cu mare capacitate

absorbantă, reţinând o parte din gazele ce intră în componenţa fumului).

• Produşi de petrol – prin ardere formează mai puţine elemente

minerale în suspensie, iar conţinutul în oxizi de sulf depinde de conţinutul

natural în sulf al acestor produşi. În schimb conţinutul în hidrocarburi este în

general mai ridicat.

• Gazele naturale – sunt mai puţin poluante. Principalii poluanţi

gazoşi rezultaţi în acest caz sunt oxidul de carbon şi oxizii de azot.

Hidrocarburile policiclice aromatice sunt prezente în fumul rezultat din

arderea gazelor naturale, dar în concentraţii mult mai reduse decât în cazul

cărbunelui sau petrolului.

Riscul pentru sănătatea umană – poluarea produsă de procesele de

combustie din surse staţionare prezintă:

- risc iritant – determinat de suspensii, SO2, NO2, aldehide

- risc cancerigen – prin HPA

- risc asfixiant redus – prin CO, CO2, deoarece CO2 nu atinge

niciodată concentraţii toxice, iar CO, având densitate mai mică

decât a aerului şi fiind eliminat pe coş la anumite înălţimi, nu

ajunge a fi inhalat.

2. Transporturile (combustie în focare mobile).

Dintre mijloacele de transport (terestre, maritime sau aeriene),

autovehiculele constituie principala sursă de poluare, atât prin numărul lor

mare cât şi prin cantitatea de substanţe poluante eliminată. Dintre acestea,

cele mai importante sunt hidrocarburile (inclusiv HPA), oxidul de C, oxizii

de azot, aldehidele şi Pb.

Page 10: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

• Plumbul – este un poluant specific motoarele cu benzină (este

prezent în benzină sub formă de tetraetil de Pb) şi este eliminat în gazele de

eşapament sub formă de suspensii de Pb mineral, constituind un factor de

poluare notabil.

• Hidrocarburile rezultate de la arderea benzinei au ca efect şi

formarea substanţelor oxidante care iau naştere fotochimic sub acţiunea

radiaţiilor solare, din reacţiile dintre aceste hidrocarburi, oxizii de azot şi O2

atmosferic. Acest tip de poluare este caracteristic zonelor cu trafic auto

intens şi însorire puternică (Los Angeles, Tokyo) realizându-se aşa numita

poluare oxidantă fotochimică.

Transporturile feroviare sau maritime pot contribui la poluarea aerului

din anumite localităţi, dar cu intensitate mai redusă. De asemenea, poluarea

aerului produsă de transporturile aeriene, nu ridică în prezent probleme

deosebite pentru sănătate.

3. Procese industriale diverse

Industria contribuie la poluarea atmosferică, în afara proceselor de

ardere a combustibililor, şi prin poluanţi eliminaţi din procesul tehnologic,

sub formă de suspensii sau gaze, predominenţa lor fiind variabilă în funcţie

de profilul industrial.

• Industria siderurgică – elimină în atmosferă cantităţi mari de

pulberi, în special oxizi de Fe, mangan, arsen, cărbune, funingine, cenuşă

etc. Dintre gazele toxice mai importante sunt SO2, oxizii de azot, CO,

hidrogenul sulfurat etc.

• Metalurgia neferoasă – elimină în atmosferă suspensii sub formă de

oxizi metalici (oxizi de cupru, zinc, Pb) precum şi gaze toxice (în special

SO2).

Page 11: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

• Industria de aluminiu – produsul de poluare cel mai nociv este

reprezentat de fluor.

• Industria materialelor de construcţii – poate polua atmosfera în

primul rând cu pulberi (în special fabricile de ciment). Aceste unităţi fiind

producătoare şi de azbociment, poluarea atmosferei cu azbest ridică

probleme deosebite în zonele respective.

Azbestul este eliminat în atmosferă şi de fabricile de frâne pentru

autovehicule, de asemenea în timpul circulaţiei autovehiculelor, la frânare se

consumă din materialul de frână şi se elimină fibre de azbest.

• Industria chimică – elimină substanţe foarte diferite în funcţie de

materiile prime utilizate în procesul de producţie: fluor (în industria de

îngrăşăminte), Pb (industria de coloranţi, detergenţi etc.) SO2 şi H2SO4

(fabrici de îngrăşăminte superfosfatice, fabrici de hârtie, industria textilă,

farmaceutică etc.), H2S (fabrici de mătase artificială din vâscoză, de

pesticide etc.), mercaptani (fabrici de celuloză, de vâscoză etc.), oxizi de

azot (fabrici de îngrăşăminte azotoase etc.), clorul (fabrici de ierbicide,

insecticide, de hârtie şi celuloză etc.), hidrocarburi (industria petrochimică,

industria cauciucului sintetic etc.), aldehide, cetone, fenoli etc.

Ceea ce caraterizează poluarea industrială este faptul că numărul

persoanelor din populaţie expus este mult mai mic decât în cazul poluării

produse de arderea de combustibil sau de transporturi, limitându-se la

teriroriile învecinate industriei respective. În schimb, uneori poluanţii

rezultanţi pot fi de agresivitate extremă, putând afecta grav sănătatea în

absenţa unor măsuri riguroase.

Page 12: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

II. Factori care condiţionează poluarea şi autopurificarea aerului

Definiţie

Poluanţii eliminaţi în atmosferă sunt supuşi unor procese

naturale care au drept rezultat, în general, o reducere treptată a concentraţiei

lor, până la dispariţia lor completă din aer. Acesta este procesul de

autopurificare a aerului.

Factorii care condiţionează o putere mai mică sau mai mare de

autopurificare a aerului sunt: factorii fizici atmosferici, factorii topografici şi

urbanistici

1) Factorii fizici atmosferici:

a) curenţii de aer – straturile de aer cu temperaturi diferite creează

curenţi de aer verticali şi orizontali. Curenţii de aer orizontali, realizează o

dispersie eficientă a poluanţilor, atât în atmosfera joasă, cât mai ales în cea

înaltă, eficienţa fiind direct proporţională cu viteza lor de deplasare. Aşadar

calmul atmosferic reprezintă un factor de agravare a poluării aerului,

deoarece împiedică difuzia şi diluarea poluanţilor în atmosferă. Curenţii

orizontali pot avea însă şi efecte negative, transportând şi răspândind

polianţii în zone în care nu există surse de poluare.

Curenţii verticali se formează datorită diferenţei de temperatură între

straturile inferioare şi superioare de aer. La gradient normal de temperatură,

păturile de aer din apropierea solului au temperaturi mai ridicate,

temperatura aerului scăzând cu altitudinea. În aceste condiţii iau naştere

curenţi verticali ascensionali, care antrenează şi substanţele poluante până în

straturile superioare atmosferice, unde sunt diluate şi dispersate de curenţi

orizontali. Când gradientul de temperatură se inversează (inversie termică) şi

există un strat de aer mai cald la o anumită altitudine (toamna şi iarna când

Page 13: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

au loc schimbări frecvente de vreme, poziţie geografică denivelată – în văl)

curenţii verticali ascensionali nu se mai produc, iar poluanţii au tendinţa de a

se acumula la suprafaţa solului. Inversia termică este situaţia cea mai

nefavorabilă autopurificării aerului, putând duce la concentrări ale

impurităţilor până la valori periculoase.

b) Temperatura – condiţionează poluarea şi autopurificarea aerului

deoarece contribuie la formarea curenţilor de aer.

c) Umiditatea – împiedică în general difuzarea impurităţilor. Ceaţa

reprezintă şi ea un factor care împiedică autopurificarea prin împiedicarea

difuziunii.

Se consideră în general drept condiţii meteorologice cele mai puţin

favorabile ceaţa, calmul atmosferic şi inversia termică. Când aceşti factori se

asociază se poate reaşiza o poluare a aerului de gravitate extremă.

Precipitaţiile au rol favorabil autopurificării prin precipitarea pe sol a

suspensiilor şi prin precipitarea substanţelor gazoase care se pot solvi în

picăturile de ploaie.

d) Iradierea solară – favorizează reacţiile fotochimice între unii

poluanţi şi constituenţii normali ai aerului sau între elementele

impurificatoare. Produşii nou rezultaţi sunt, în general, mult mai nocivi.

2) Factorii topografici

Relieful acţionează în strânsă legătură cu factorii meteorologici şi

poate influenţa procesul de autoepurare. Relieful plat permite circulaţia

aerului, facilitează dispersia poluanţilor şi uşurează autopurificarea

atmosferică. Relieful denivelat este de regulă favorabil autopurificării, cu

excepţia zonelor cu vii sau depresiuni, unde se acumulează aerul rece ce

favorizează fenomenul de inversie termică şi sunt mai frecvente zilele cu

Page 14: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

ceaţă, acestea fiind condiţii defavorabile autopurificării. Astfel, majoritatea

accidentelor grave datorate poluării aerului s-au produs în regiuni industriale

aşezate pe văi adânci.

Suprafeţele de apă (lacuri, mări, oceane) contribuie la reducerea

poluării prin fixarea suspensiilor sedimentate. De asemenea oglinzile întinse

de apă favorizează curenţii orizontali.

Vegetaţia fixează particulele în suspensie; de asemenea mai contribuie

la autopurificarea aerului prin degajare de oxigen, umidificarea aerului,

fixarea de CO2 şi SO2.

3. Factorii urbanistici – procesul de autoepurare este favorizat de

amplasarea corectă a zonelor industriale, instituirea zonelor de protecţie

sanitară, amplasarea în zone mai puţin populate a surselor majore de poluare

(gări, porturi, termocentrale), orientarea străzilor în funcţie de direcţia

dominantă a curenţilor de aer, asigurarea suprafeţelor de spaţii verzi,

conform indicaţiilor sanitare.

III. Acţiunea poluării aerului asupra sănătăţii

În cadrul acestei acţiuni se disting efectele acute (după expuneri de

scurtă durată), efecte cronice (după expuneri de lungă durată) şi efecte

tardive.

III.1. Acţiunea poluanţilor iritanţi

Aceşti poluanţi sunt reprezentanţi de gaze iritante ( SO2, NO2, Cl2,

NH3, substanţe oxidante etc.) şi suspensii. Sunt agenţi poluanţi cei mai

răspândiţi, rezultând atât din procesele de combustie, cât şi din transporturi

sau tehnologii industriale.

Efectul lor dominant se produce la nivelul aparatului respirator.

Page 15: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

A) Efecte acute – sunt datorate concentraţiilor relativ ridicate de

poluanţi şi pot provoca:

a. Intoxicaţii acute – apar în condiţii accidentale şi se caracterizează

prin leziuni conjunctivale şi corneene, sindrom traheo-bronşic, bronşiolitic şi

bronhopulmonar, cu edem pulmonar toxic în cazurile grave.

b. Creşterea semnificativă a mortalităţii şi morbidităţii apare la

concentraţii relativ ridicate, totuşi mai reduse decât cele care provoacă

fenomenele acute. Se caracterizează prin agravarea bolilor cardiovasculare şi

respiratorii (bronşita, astmă bronşic) preexistente şi o creştere a mortalităţii

fie ca rezultat al acestor agravări, fie prin manifestări toxice propriuzise.

B. Efectele cronice (după expuneri de lungă durată) apar la niveluri

moderate de poluare iritativă, caracterizându-se prin rolul pe care-l joacă în

etiologia bronhopneumopatiilor cronice nespecifice şi a influenţei asupra

gravităţii infescţiilor respiratorii acute. Termenul de bronhopneumopatie

cronică nespecifică are un caracter operaţional, grupând următoarele

afecţiuni: bronşita cronică, emfizemul pulmonar şi astmul bronşic.

a. Bronşita cronică – cunoaşte o incidenţă în creştere, în special în

ţările cu grad mare de urbanizare şi industrializare. Această boală se intrică

frecvent cu astmul şi emfizemul pulmonar, constituind împreună BPOC. Se

consideră actualmente că bronşita cronică (BC) rezultă din acţiunea unor

factori exogeni asupra unui teren sensibilizat de factori endogeni. Factorii

exogeni principali sunt tabagismul cronic şi poluarea aerului, la care se

adaugă factorii climatici şi unii factori sociali de mediu. Dintre agenţii

poluanţi corelarea s-a făcut în special cu concentraţia SO2, a oxizilor de azot

şi a suspensiilor din aer.

Page 16: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

Pe lângă efectul direct, poluarea aerului poate contribui la formarea de

la vârstă tânără a terenului bronşic, favorizând infecţiile repetate ale căilor

respiratorii şi producerea hiperreactivităţii bronşice.

b. Emfizemul pulmonar – apare frecvent intricat cu Bc, prezentând

însă o incidenţă crescută în mediul urban poluat. Se corelează deasemenea

cu fumatul sau cu expunerile profesionale la pulberi şi toxice iritante.

c. Astmul bronşic – s-a semnalat în diferite ţări frecvenţa mai

crescută a AB în zonele intens poluate, fără a fi pusă în evidenţă existenţa

vreunui alergen. Aşadar astmul şi crizele de astm apar în condiţii de poluare

a aerului şi înafara poluării cu substanţe identificate ca alergeni. Agenţii

poluanţi iritanţi ar putea acţiona în acest caz ca factori declanşator ai crizelor

de astmă la bolnavi sensibilizaţi anterior prin reacţia spastică reflexă şi prin

acţiunea asupra musculaturii bronhiilor.

d. Infecţiile respiratorii acute – poluanţii iritanţi cresc

susceptibilitatea aparatului respirator la infecţii bacteriem şi virotice, ducând

la o frecvenţă şi mai ales o gravitate crescută a acestor boli la populaţia

expusă, efectul fiind cu atât mai pronunţat cu cât nivelul de poluare este mai

ridicat şi timpul de expunere mai lung. Grupul cel mai vuknerabil este

reprezentat de copii.

e. Alte efecte – în situaţii de poluare ridicată s-au constatat o serie de

tulburări în dezvoltarea fizică şi neuropsihică a copiilor, în procesul de

osificare, precum şi modificări hematologice, toate acestea fiind considerate

consecinţa discretelor fenomene de hipoxie produse de tulburările

respiratorii.

Page 17: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

III.2. Acţiunea poluanţilor asfixianţi

Poluanţii asfixianţi cuprind acele substanţe al căror efect patogen

predominant este hipoxia sau anoxia prin blocarea aportului, transportului

sau utilizării cu O2, în procesele metabolice: CO, CO2, H2S, acid cianhidric,

cianuri etc. Dintre acestea, cel mai răspândit poluant atmosferic este CO.

Efectele asupra organismului uman sunt determinate de capacitatea de

a forma cu Hb un complex, carboxi Hb, prin deplasarea O2 fixat pe Hb,

realizând o blocare a capacităţii de fixare a O2 de către sânge.

A. Efectele acute sunt legate de tulburări produse de hipoxie sau

anoxie şi depind de procentul de COHb format.

• În mod normal în sânge există un procent de 0,5-0,8% COHb ca

urmare a expunerii la concentraţiile mici de CO din aer şi mai ales datorită

CO endogen rezultat din metabolismul Hb.

• Până şa 2% COHb în sânge nu apar modificări fiziologice sau

patologice.

• Între 2-10% pot apărea primele semne legate de hipoxie, tolerate fără

manifestări subiective de majoritatea persoanelor, sau cu uşoare modificări

senzoriale şi psihomotorii (acuitate vizuală, sensibilitate cromatică,

dexteritate manuală, scăderea performanţelor intelectuale).

• Între 10-20% apare cefalee, scăderea evidentă a performanţelor

fizice şi intelectuale, dispnee şi tahicardie.

• Între 20-40% apar fenomene de intoxicaţie acută cu cefalee intensă,

ameţeli, greţuri, adinamie, tulburări senzoriale.

• Peste 40% se instalează pierderea de cunoştinţă.

• La 60% COHb moartea survine în scurt timp.

Page 18: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

B. Efectele cronice – în cazul expunerii îndelungate la concentraţii

relativ ridicate de CO apare o intoxicaţie cronică caracterizată în primul rând

prin sindromul astenovegetativ.

La concentraţii moderate dar repetate apar efecte asupra aparatului

cardiovascular.

Valoriale COHb de 5-10% existente timp îndelungat produc discrete

leziuni la nivelul endoteliului arterial şi favorizează depunerea de aterom în

peretele vascular.

COHb străbate bariera fetoplacentară, astfel încât expunerea femeilor

însărcinate la concentraţii mari de CO (inclusiv prin fumat) creşte frecvenţa

malformaţiilor congenitale şi determină naşterea unor copii cu deficit

ponderal important.

III.3. Efectele poluanţilor toxici specifici

Poluanţii toxici specifici reprezintă agenţi poluanţi a căror acţiune se

exercită asupra diferitelor organe şi sisteme ale organismului, efectul fiind

specific substanţei în cauză.

Dintre aceştia, o atenţie specială este acordată în prezent plumbului,

fluorului, mercurului şi cadmiului, datorită răspândirii lor tot mai mari în

mediu şi faptului că se cumulează în organism cu posibilitatea de a produce

în mod insidios alterări patologice grave.

A. Efecte acute

Poluanţii toxici specifici exercită efecte acute numai în mediul

profesional, şi din ce în ce mai rar în ultimul timp. Populaţia este xepusă în

general efectelor cronice, dar există situaţii accidentale când sunt eliminate

în aerul atmosferic concentraţii deosebit de mari de toxice ce pot determina

intoxicaţia acută la populaţia expusă.

Page 19: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

B. Efecte cronice

a) Plumbul – pătruns în circulaţie Pb se găseşte în cantităţi mici în

plasmă, cea mai mare parte fiind fixată pe hematii. Pb se depozitează în

special în oase, mai ales în oasele lungi. Până la anumite niveluri de

încărcare, Pb este perfect tolerat de organism. Odată depăşite aceste niveluri,

este posibilă apariţia unor manifestări subiective lipsite de specificitate şi

incontestante, a.î. criteriile de diagnostic se bazează pe testele biochimice

care traduc impactul Pb asupra enzimelor antrenate în sinteza Hb:

determinarea acidului deltaaminolevulinic (ALA) urinar, ALA dehidroza

(ale cărei valori sunt cu atât mai mici cu cât încărcarea este mai mare),

coproporfirinele urinare şi protoporfirinele libere eritrocitare (care prezintă

valori crescute). Pe plan chimic aceste modificări se manifestă prin tulburări

nervoase (iritabilitate, insomnie, cefalee), digestive (inapetenţă, greţuri,

tulburări de tranzit intestinal, dureri abdominale), articulare, cardiovasculare.

Absorbţia crescută de Pb poate afecta şi fătul, avorturile spontane şi naşterile

premature apărând cu frecvenţă mai mare.

b) Fluorul – efectul fluorului în organismul uman este pe de o parte

iritant (prin vaporii sau particulele inhalate) şi sistemic (prin natura toxică a

fluorului). Cea mai frecventă este fluoroza pe cale hidrică. Primele

manifestări apar la nivelul dinţilor (fluoroză dentară), ulterior fluorul

acţionând şi asupra oaselor unde determină creşterea opacităţii la examenul

Rx, fără alte simptome obiective (osteofluoroză asimptomatică). La

concentraţii mai mari ale F în organism pot să apară şi manifestări obiective

(manifestări de osteoscleroză şi osteoporoză) = osteofluoroză ankilozantă.

Riscul de fluoroză gravă (inclusiv a ţesuturilor moi) sunt mai mari în

zonele poluate industrial cu fluor, poluarea de lungă durată ducând la

Page 20: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

creşterea concentraţiei acestui element atât în apă, cât şi în organismele

vegetale şi animale.

c) Cadmiul – se acumulează în organism, în special în cortexul renal

şi în oase. Încărcările excesive favorizează ateroscleroza şi hipertensiunea,

precum şi disfuncţia renală, cu tulburări de reabsorbţie tubulară şi

proteinuree.

d) Mercurul – intoxicaţiile apărute sunt predominant de origine

hidrică. Tulburările severe sunt îndeosebi renale, cu poliurie, polakiurie,

azotemie, etc. Mercurul acţionează şi asupra produsului de concepţie, cu

apariţia de malformaţii congenitale.

III.4. Efectele poluanţilor fibrozanţiPolunaţii fibrozanţi cuprind un grup de substanţe care pătrunse în

plămân determină reacţie fibroasă prin mecanisme specifice fiecărei

substanţe. În general aceşti poluanţisunt reprezentaţi de suspensii, şi

acţionează preponderent în mediul profesional determinând aşa numitele

pneumoconioze: silicoza (determinată de SiO2 cristalizat), sideroza (oxizi

de Fe), azbestoza etc.

Expunerea populaţiei la pulberi fibrozante este mult mai redusă.

SiO2 este componentul principal al pulberilor de nisip. La populaţia

din deşert s-au semnalat fibroze nodulare, descriindu-se imaginea

radiologică de “plămân îmbătrânit”, cu noduli fibroşi răspândiţi pe arii

pulmonare mari.

Azbestul, poluant frecvent răspândit în aerul localităţilor datorită largii

lui utilizări din ultimul timp, a determinat producerea de corpi azbestozici,

calcificări şi plăci pleurale la populaţia expusă.

Page 21: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

Modificările produse de poluanţii fibrozanţi au caracter imediat relativ

benign, dar în perspectiva mai îndepărtată, există riscul de transformare în

tumori maligne, posibil mai ales pentru corpii azbestozici.

III.5. Efectele poluanţilor cancerigeni

Cancerigenii găsiţi ca poluanţi atmosferici pot fi grupaţi în două

categorii: - cancerigeni organici şi anorganici.

A. Cancerigenii organici

a) Hidrocarburile policiclice aromatice (HPA) – datele epidemiologice

actuale arată o corelaţie semnificativă între nivelul de poluare cu HPA (în

special benzo-a-piren) şi frecvenţa cancerului bronhopulmonar,

considerându-se că la o expunere de 70 ani la o concentraţie de 2ng/m3 la

100.000 de persoane vor apărea 9 cazuri de cancer pulmonar.

b) Aminele aromatice – în special naftilamina – este responsabilă

de apariţia cancerului vezical, produşii fiind eliminaţi în special în industria

de coloranţi de anilină.

c) Clorura de vinil – poate produce după un număr mare de ani de la

expunere, angiosarcom hepatic (observat în special la muncitorii din

fabricile de policlorură de vinil, poate apărea însă şi în populaţia generală în

cazul utilizării substanţei ca atare – aceasta a fost utilizată în unele ţări ca

agent propulsor pentru spray-urile fixative pentru păr – în prezent interzis).

B. Cancerigeni anorganici – arsen, cromhexavalent, nichel, cadmiu,

acbest (pe lângă provocarea de plăci pleurale şi peritoneale cu potenţial

degenerativ spre mezoteliom pleural sau peritoneal) potenţează şi efectul

cancerigen al altor substanţe, în special din fumul de ţigară, cu creşterea

frecvenţei cancerului bronhopulmonar).

Page 22: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

III.6. Efectele poluanţilor alergizanţi

Poluanţii alergizanţi sunt responsabili de creşterea frecvenţei bolilor

alergice, în special a alergiilor respiratorii. Principalii factori alergizanţi din

atmosferă sunt cinstituenţii naturali, ca polenul, fungii sau produşii volatili

rezultaţi din anumite vegetale.

Praful de casă, cu conţinut organic crescut (cadavre de insecte etc.)

constituie un alergen frecvent întâlnit.

Produşii alergizanţi pot proveni şi din poluări industriale (în special

din industria chimică).

Curs 4Impactul poluării apei asupra stării de sănătate

Apa are o compoziţie chimică variată, conţinând un mare număr de

elemente chimice dizolvate. În urma poluării, la componenţii normali se pot

adăuga şi alţi constituenţi chimici care pot avea variate efecte, directe sau

indirecte, asupr aorganismului uman.

Apa poate consititui calea de transmitere a numeroase substanţe

chimice cu acţiune toxică. Pătrunse în organism odată cu apa de băut zilnică,

în cantităţi mici, timp îndelungat, aceste substanţe pot duce la apariţia unor

îmbolnăviri cronice. Alteori, de obicei accidental, substanţele toxice pot fi

prezente în concentraţii crescute, producând intoxicaţii în formă acută.

Acţiunea toxică a substanţelor chimice din apă este condiţionată de o

serie de factori, cei mai importanţi fiind:

Page 23: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

- clasa de toxicitate a substanţei chimice implicate;

- concentraţia substanţei în apă;

- solubilitatea toxicului în apă şi în organism;

- prezenţa concomitentă a mai multor substanţe toxice în apă;

- prezenţa concomitentă a aceleiaşi substanţe şi în alţi factori de

mediu (aer, alimente, sol);

- starea de rezistenţă a organismului.

Numărul substanţelor toxice vehiculate prin apă este destul de mare şi

în continuă creştere. Prezentăm în continuare intoxicaţiile cele mai frecvent

întâlnite.

I. Poluarea apei cu nitraţi şi intoxicaţia cu nitraţi.

În mod normal, apa conţine cantităţi mici de nitraţi, rezultaţi din

mineralizarea materiei organice proprie apei.

Nitraţii din apă pot avea o dublă origine:

• fie din soluri intens mineralizate, bogate în săruri de azot (când originea

lor se consideră naturală);

• fie ca urmare a poluării apeicare se poate realiza:

- direct cu nitraţi (poluarea industrială şi agricolă);

- prin substanţe organice care prin descompunere pun în libertate

nitraţi.

Consumul de apă cu nitraţi în concentraţii mari produce afecţiunea

numită cianoză infantilă sau methemoglobemie infantilă cianotică,

maladia fiind întâlnită aproape în exclusivitate la copiii mici din primul an

de viaţă, alimentaţi artificial.

Page 24: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

Nitraţii ca atare nu sunt toxici; pentru a-şi câştiga această calitate ei

trebuie să sufere un proces de reducere pentru a fi transformaţi în nitriţi. Cel

mai frecvent această transformare are loc endogen, în organism, sub acţiunea

florei intestinale reducătoare. Această floră fie ascensionează din tubul

digestiv distal în porţiunea proximală unde are loc absorbţia nitraţilor, în caz

de tulburări digestive (germeni coloformi), fie coboară din naso-faringe în

cazul unor afecţiuni ca rinite, amigdalite, otite etc. (mai ales produse de

streptococi, stafilococi).

Odată pătrunşi în sânge nitriţii intră în combinaţie cu hemoglobina

(Hb), formând met Hb şi creând astfel un deficit de oxigen (oxigenul este

legat de moleculă încât nu mai poate fi eliberat, deci se blochează transportul

de O2 tisular). Maladia este mai frecventă la sugar întrucât acesta mai

păstrează un rest de Hb fetală mult mai labilă.

Gravitatea bolii este legată de cantitatea de Hb blocată:

între 10-25% - formă uşoară

25-45% - formă medie

peste 50% - formă gravă.

Principalele semne clinice ale sdr. methemoglobinic constau din

dispnee, tahicardie, agitaţie, convulsii, diaree sau constipaţie şi mai ales

cianoza, iniţial a feţei (perioral şi perinazal) ulterior şi a extremităţilor şi în

final generalizată.

Deşi intoxicaţia acută, prezentată anterior, este alarmantă, totuşi în

ultima vreme, inclusiv în ţara noastră o gravitate mai mare o prezintă

intoxicaţia cronică.

Aceasta poate fi întâlnită fie la copii care au trecut printr-o intoxicaţie

acută, dar şi la copii aparent sănătoşi. Aceşti copii prezintă un anumit grad

Page 25: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

de anemie şi prezenţa metHb în proporţie de 10-15%, fapt care le scade

rezistenţa, în special la agresiuni biologice (boli respiratorii, digestive,

infecţioase), şi determină de asemenea un deficit în dezvoltarea fizică

(staturo-ponderală).

De asemenea unii autori acordă nitraţilor din apă un rol important în

favorizarea neoplaziilor ca urmare a combinării cu unele amine şi formării

de nitrozamine cunoscute ca fiind cancerigene.

Profilaxia intoxicaţiei cu nitraţi necesită atât măsuri medicale cât şi

socioeconomice, de îmbunătăţire a calităţii apei potabile atât în mediul urban

cât mai ales în rural.

Cele mai importante măsuri sunt:

- stabilirea concentraţiilor maxime admise de nitraţi în apă (în ţara

noastră CMA= 45 mg/dm3;

- cunoaşterea conţinutului în nitraţi la toate apele de fântână de pe

teritoriul arondat comunei sau circumscripţiei sanitare;

- cartografierea fântânilor care nu pot fi utilizate din cauza

conţinutului mare în nitraţi al apei;

- educaţia sanitară a familiilor de a nu utiliza apă de fântână poluată;

- educaţia sanitară în vederea alăptării naturale a sugarului;

- instruirea personalului medico-sanitar al circumscripţiilor sanitare

rurale în diagnosticarea şi prevenirea bolii;

- reglementarea utilizării îngrăşămintelor în domeniul agricol.

Page 26: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

II. Intoxicaţia cu pesticide

Def. Sub denumirea de substanţe pesticide sunt reunite o serie de substanţe

chimice cu efect de distrugere în masă a dăunătorilor (insecte, funge,

rozătoare, plante neproductive etc.)

Poluarea cu pesticide a apei se produce atât ca urmare a utilizării lor în

agricultură, prin antrenarea odată cu apele de irigare sau meteorice, cât şi

prin deversări de reziduuri de la fabricile de pesticide, spălarea diverselor

ustensile folosite în aplicarea pesticidelor etc.

Acţiunea pesticidelor asupra organismului depinde de formula lor

chimică dar şi de timpul lor de remanenţă. Se admite astăzi că cele mai

periculoase sunt cele cu remanenţă îndelungată, chiar dacă au toxicitatea mai

redusă.

Efectele produse de pesticidele din apă pot fi împărţite în efecte acute

şi cronice.

A) Efectele acute – se produc în condiţii accidentale, în episoade

temporare de poluare intensă, fiind determinate mai ales de pesticidele foarte

toxice, ca cele organo fosforate şi constau în: cefalee, vărsături, crampe

abdominale, transpiraţie, salivare, lăcrimare, urmată de contracţii musculare,

abolirea reflexelor, dificultăţi în respiraţie, până la lipotimie şi moarte ca

urmare a inactivării colinesterazie şi acumulării de acetilcoli……

Tratamentul trebuie să fie foarte prompt, prin administrare de

atropină ca antidot.

Page 27: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

B) Efectele cronice – sunt produse mai ales de pesticide

organoclorurate şi pot fi grupate în:

- hepatotoxice – cu alterarea funcţiilor ficatului până la insuficienţă

hepatică;

- neurotoxine – de la simple modificări funcţionale evidenţiate la

EEG până la encefalopatii;

- gonadotoxice – tulburări ale ciclului menstrual şi avort spontan la

femei, sterilitate la bărbaţi;

- embriotoxice – malformaţii experimental (hepaton adenom

pulmonar, reticulosarcom, leucemii).

Dozele maxime acceptate în apă sunt 0,1 µg/dm3 pentru fiecare

component luat individual, şi 0,5µg/dm3 pentru suma tuturor componentelor

din fiecare clasă.

III. Intoxicaţia cu detergenţi

Detergenţii sunt substanţe cu proprietăţi de curăţire, numiţi şi agenţi

de suprafaţă, datorită capacităţii de a scădea tensiunea superficială a

lichidelor cu care vin în contact, mecanism prin care se realizează procesul

de curăţire.

Din punct de vedere chimic, detergenţii cu prind două grupe:

- ionici (anionici şi cationici)

- neionici

Poluarea surselor de apă cu detergenţi se face prin deversarea în

sursele de apă a apelor reziduale menajere şi industriale, precum şi prin

Page 28: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

tratarea agricolă cu insecticide care conţin şi detergenţi şi care ajung, prin

filtrare în apele subterane.

Una din principalele consecinţe ale poluării apei cu detergenţi este

modificarea proprietăţilor fizicochimice şi organoleptice.

Efectele asupra organismului uman sunt de mai multe categorii.

Având toxicitate redusă, intoxicaţia este greu realizabilă. Aceasta nu se

produce şi datorită faptului că modificarea proprietăţilor organoleptice face

apa improprie consumului în scop potabil.

Prin proprietăţile de modificare a tensiunii superficiale detergenţii pot

modifica permeabilitatea mucoasei tubului digestiv, favorizând pătrunderea

altor substanţe poluante, cu efecte cancerigene, toxice sau de altă natură.

Pătrunşi în organism exercită efect methemoglobinizant. Au

importante efecte alergizante.

Concentraţia maximă admisă în apa potabilă este de 0,2-0,3 mg/l.

IV. Poluarea apei cu substanţe cancerigene

Apa potabilă conţine substanţe chimice care exercită asupra

organismului efecte „probabil” cancerigene. Aceste efecte sunt imprecis

delimitate, uneori controversate, dar de multe ori relevă o relaţie directă între

prezenţa cancerigenilor din apă şi îmbolnăviri. Studiile în această direcţie

sunt, în marea majoritate, epidemiologic şi experimentale. Ele se bazează pe

următoarele argumente:

- incidenţa bolii canceroase este mai mare la populaţia care consumă apă

potabilă provenită din surse poluate;

- populaţia piscicolă din apele poluate înregistrează uneori adevărate

epidemii cu caracter malign;

Page 29: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

- animalele de laborator expuse la subst-cancerigene extrase din apă

confirmă caracterul lor oncogen, metagen, teratogen.

Poluarea apei cu substanţe cancerigene se poate produce în următoarele

situaţii:

- poluanţii sunt prezenţi în apa potabilă furnizată populaţiei de către

uzinele de apă care nu dispun de mijloace eficiente de îndepărtarea lor totală

din apă;

- prin poluări occidentale ale conductelor de apă potabilă (spargeri,

racorduri neconvenţionale, reparaţii intercurente etc.);

- vopsirea sau tratarea conductelor de apă cu gudroane, bitum, smoală

etc., substanţe preluate de apă circulantă.

Substanţele din apa cu efect cancerigen sunt foarte variate, cele mai

răspândite fiind:

a) Hidrocarburile policiclice aromatice (HPA);

b) Compuşi N-nitrozo;

c) Trihalometan;

d) Substanţe radioactive.

a)Hidrocarburile policiclice aromatice (ex: 3,4 benzpiren; 1,2,5,6

dibenzantracen; 7,12 metilbenzantracen)

HPA sunt legate de particulele aflate în suspensie în apă, proporţional cu

densitatea particulelor. În apele râurilor foarte bogate în suspensii,

cantitatea substanţelor particulare cancerigene poate fi foarte mare.

Page 30: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

Sursele principale de impurificare sunt deversările de ape uzate,

menajere şi industriale, care conţin HPA între 1000-50.000 µg/dm3.

HPA din apă se concentrează în organismele marine (moluşte, peşti)

care la rândul lor constituie alimente pentru om.

Prelucrarea apei potabile nu asigură îndepărtarea acestor substanţe în

totalitate, eliminarea variind între 20-100%.

b) Compuşii N-nitrozo – nitrozamine şi nitrozamide. Aceşti

compuşi sunt consideraţi în prezent deosebit de periculoşi deoarece:

- sunt larg răspândiţi în mediu;

- au efect puternic cancerigen, mutagen, teratogen.

Pot fi prezente în toate mediile acvatice, cu precădere în cele poluate.

Pot fi sintetizaţi din precursorii prezenţi în apă: nitraţi şi nitriţi pe de o

parte, şi amine secundare sau terţiare sau alţi compuşi de azot, pe de altă

parte. Nitraţii şi nitriţii se găsesc în cantităţi crescute în apele intens poluate

cu substanţe organice, şi mai ales în cele poluate cu îngrăşăminte chimice

azotoase. Aminele secundare sau terţiare se găsesc în componenţa plantelor

acvatice sau în unele pesticide din apă.

Sinteza compuşilor N-nitrozo se poate realiza şi în org. uman, unde

nitraţii şi nitriţii sunt aduşi pe cale hidrică sau alimentară, iar aminele sunt

prezente în tubul digestiv, provenind fie din dietă (medicamente), fie de

origine endogenă (sangvină). Formarea compuşilor N-nitrozo este favorizată

de pH-ul acid şi de bacteriile din apă sau din tubul digestiv.

Efectele produse sunt în general cancerigene şi mutagene, tumorile

apărând în special la nivelul ficatului esofagului, plămânului, rinichilor (în

Page 31: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

cazul nitrozaminelor) şi respectiv la nivelul SNC, tract gastrointestinal (în

cazul nitrozamidelor).

În cazul acţiunii mutagene, aceasta este mai mare în cazul

nitrozamidelor.

Standardul de apă potabilă din ţara noastră nu prevede norme pentru

aceste substanţe.

c) Trihalometanul

Expunerea populaţiei la aceste substanţe este posibilă în special pe cale hidrică, dar şi prin apă şi alimente.

În apă aceste substanţe se formează în urma procesului de dezinfecţie

prin clorinare (THM pe bază de clor). Prezenţa în apă a unor săruri de Br sau

I va conduce şi la formare de THM conţinând Br sau I.

Sinteza THM are loc în cadrul procesului de dezinfecţie printr-o

reacţie de oxidare între clorul din apă (sub formă de acid hipocloros HOCl

sau ion hipoclorit OCl şi precursorii organici (acizi luminici sau alţi compuşi

organici) prezenţi în apă, conform următoarele scheme

CH3-CO-R + 3HOCl → Cl3C-CO-R + H2O

Cl3C-CO-R + H2O → CH Cl3 + R-COOH

Comportamentul THM în organism nu este pe deplin elucidat.

Majoritatea informaţiilor se referă la CHCl3 (cloroform), dar este posibil ca

şi ceilalţi THM să acţioneze prin mecanisme asemănătoare.

Cloroformul se absoarbe rapid în tubul digestiv, fiind ulterior

transportat în circulaţia generală în special de hematii. Se fixează în organe,

în special în cele bogate în lipide (sistem nervos).

Page 32: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

Expunerea mamiferelor la THM produce efecte oncogene, mutagene,

teratogene şi toxice. Experimental s-au obţinut tumori ale tractusului

digestiv şi renal la doze relativ înalte de THM.

Efectele embriotoxice şi mutagene au fost demonstrate cu certitudine

la şobolani, şoareci, iepuri.

Acţiunea toxică se exercită la nivel hepatic, renal şi asupra sistemului

nervos, manifestările clinice fiind predominant nervoase.

Cercetările experimentale sunt susţinute şi de studii epidemiologice,

care indică o corelaţie între conţinutul THM în apa de băut şi incidenţa bolii

canceroase (mai frecvent cancer de rect, colon, vezică).

e) Substanţe radioactive

Substanţele radioactive din apă pot avea o dublă provenienţă :

- naturală = radioactivitatea naturală – datorată radioelementelor

prezente în mod normal în solurile traversate de sursele de apă (în special

săruri de potasiu, uraniu, toriu, cadmiu etc.). Radioactivitatea naturală

prezintă de obicei valori scăzute şi nu constituie un risc pentru sănătatea

populaţiei ;

- artificială = radioactivitatea artificială – datorată contaminării apei

cu substanţe radioactive utilizate de om în diferite activităţi (industrie,

termocentrale, cercetări etc.). Cel mai frecvent poluarea se face prin

deversări de ape uzate, care conţin substanţe radioactive, sau prin căderi

radioactive din atmosfera contaminată.

În apele impurificate cu substanţe radioactive, procesul de autoepurare

este puţin eficient, deoarece singurii factori care intervin sunt diluţia, şi

Page 33: Alimentaţia şi bolile sistemului stomatognat  · Web viewţia şi bolile sistemului stomatognat. Prin alimentaţie se înţelege ,de obicei,varietatea alimentelor consumate, în

timpul de înjumătăţire fizică a radionuclidului, ceilalţi factori ai procesului

de autopurificare fiind total inactivi pentru aceşti poluanţi.

Radionuclizii din apă, dizolvaţi sau în suspensie, sunt transferaţi

continuu către sediment, unde se integrează în timp şi emit permanent

radiaţii, fenomen denumit radiaţie secundară.

Poluarea radioactivă nu modifică proprietăţile organoliptice ale apei,

poluarea neputând fi astfel percepută de către consumatori.

Substanţele radioactive se concentrează în organismele acvatice care

constituie alimente pentru om. Radioactivitatea poate fi mare şi la animale

care consumă furaje contaminate radioactiv, carnea şi laptele lor contribuind

de asemenea, la contaminarea radioactivă a omului.

Repartiţia substanţelor radioactive în organism se face conform

sensibilităţii ţesuturilor. Efectele produse depind de proprietăţile fizice şi

chimice ale radionuclidului (tip de radiaţii, timp de înjumătăţire) dar şi de

concentraţie, timp de expunere etc.

Se consideră că prin consumul de apă contaminată radioactiv creşte la

populaţie riscul oncogen, teratogen şi mutagen, aceste efecte apărând în

general după o îndelungată perioadă de latenţă.

Totuşi, înafara unor situaţii accidentale, expunerea omului la radiaţii

ionizante pe această cale se situează – chiar în ţări cu industrie radioactivă

dezvoltată (în special centrale electronucleare) – la niveluri relativ mici.