agricultura și viața - uaiasi
TRANSCRIPT
”Motorul schimbării în bine a omului este propria lui minte”
- interviu cu domnul Prof. univ. Dr. Benone PĂSĂRIN, Prorector cu activitatea educaţională la USAMV Iaşi -
În primul rând, vă
mulţumim Domnule Profesor că
aţi acceptat invitaţia din partea
Revistei Agricultura şi Viaţa să ne
acordaţi un scurt interviu !
Și eu vă mulţumesc! Este
onorantă invitaţia pe care mi-aţi
adresat-o...
Vă rugăm, pentru început,
să punctaţi parcursul formării
Dumneavoastră, umane şi
profesionale şi, în acest context, să
evidenţiaţi modelele câtorva
oameni care v-au marcat
devenirea !
Parcursul meu, uman şi profesional,
începe din acel loc numit (nu ştiu
exact de către cine şi când, pentru
prima dată !), RĂDĂCINĂ.
Rădăcinile mele sunt în Oltenia de Nord, în judeţul Gorj, la Băile Săcelu, în
apropiere de Târgu Jiu. Fiecare evocare, de acest tip, îmi redeschide invariabil
„dorul de-acasă” transmiţând, în toată fiinţa mea, o sensibilitate şi o stare
sufletească aparte, datorate unei trăiri interioare dar şi unei anumite educaţii,
asociate instrucţiei şi formării mele, presupun.
Consonant cu cele amintite, datorez formarea mea şi fiinţarea eului meu,
virtuţilor locurilor şi oamenilor care m-au educat pentru viaţă şi au făcut tot
efortul de a deveni om: părinţii, fraţii, dascălii, apoi uliţa copilăriei, satul cu
oamenii săi, zona natală, patria natală, apartenenţa la un spaţiu nu doar
geografic ci, mai ales, spiritual, adică de neam şi limbă, de istorie, de tradiţii,
de credinţă, de relaţii sociale şi afective, cu amplitudini, altitudini şi adâncimi
greu de pătruns.
De mare importanţă în devenirea mea rămâne absolvirea Liceul teoretic
Novaci, Gorj, pionieratul ca învăţător timp de 2 ani, într-o zonă minieră, apoi
cursurile Facultăţii de Zootehnie şi Medicina Veterinară, începute în anul
1986. După absolvire, în anul 1991, am fost angajat ca preparator suplinitor în
Universitatea noastră, după un scurt stagiu ca inginer la ISCIP Tomeşti, Iaşi,
la propunerea Decanului facultăţii de atunci, Dl prof. univ. dr. Vacaru - Opriş
Ioan, care mi-a acordat o mare şansă, aceea de a redeveni învăţătorul - de astă
dată, pentru copiii mai mari – studenţii – care ştiau şi ştiu de ce au plecat de
acasă, aşa cum am plecat şi eu, odinioară. Zi de zi, văzându-i, mă văd pe
mine. Şi vreau să-mi fiu prieten, fiindu-le prieten. Este una dintre învăţăturile
bunilor mei părinţi, Ion şi Ecaterina Păsărin.
În acest context, dascălii mai pot fi modele pentru elevi şi studenţi ?
Da, desigur, corespunzător locului şi rolului său în societatea
românească, şi profesorul poate (şi chiar trebuie!) să fie model pentru semenii
săi, mai mici sau mai mari. Dar, ştiţi cine consider eu că va reuşi să fie privit
cu adevărat ca un posibil model şi, poate, să fie urmat în mod natural, nu dintr
-un simţ al datoriei, ci dintr-o determinare firească după nevoile, aptitudinile
şi orizonturile specifice fiecărui tânăr? Acel dascăl care va fi recunoscut ca
profesor permanent! Adică, acea personalitate complexă, capabilă să fie la
momentul potrivit şi autoritatea ştiinţifică din laborator ori de la prelegerile
mulţimii amfiteatrelor, dar şi confidentul discret al diverselor încercări ale
vârstei de student. Acel profesor care ştie să şi asculte, nu doar să vorbească.
Acel profesor care simte aşteptările şi capacităţile studenţilor săi, acel om
capabil să nu complice povestea învăţăturii, ci să o transmită în mod limpede,
luminos şi creativ. Mi-aş dori să fiu şi eu unul dintre dascălii de la care
studenţii au permanent ceva de învăţat, aşa după cum, la rândul meu, le sunt
recunoscător pentru lecţiile de viaţă pe care mi le deschid în fiecare zi.
Aşa după cum aţi subliniat mai sus, sunteţi învăţător la bază. Îmi
place traducerea titlului cărţii Sf. Augustin, De Magistro prin Despre
Învăţător (traducător prof. dr. Eugen Munteanu). Cum vede un
Învăţător centrarea demersului didactic pe student ? Consider că astfel
ne apropiem de preocupările actuale ale Dumneavoastră ca Prorector cu
activitatea educaţională.
Trăim prefaceri şi transformări de mare anvergură, toate datorate
faptului că fenomenul didactic, sub formele sale actuale, respectiv de
educaţie, de formare şi de instrucţie, a devenit un mijloc de producţie, o
industrie aparte. În acest context, se cunoaşte deja faptul că, învăţământul
centrat pe student este una dintre tendinţele importante care are scopul să
ghideze activitatea didactică din mediul academic, transformând studentul din
receptor de informaţie în participant activ, adică într-un partener recunoscut
oficial, al cadrului didactic. Iar, prin prisma activităţii mele ca învăţător, m-aş
raporta la acelaşi statut al dascălului, desigur cu parametrii specifici şi
necesari, de îndrumător în dobândirea de competenţe. Îl văd pe profesor ca pe
un partener avizat, care îşi poate consilia şi susţine studentul inclusiv în a-şi
contura şi urma propriul traseu academic, nu doar ca pe un rostitor/creator de
discursuri ştiinţifice adresate unui student neutru. Studentul de astăzi are, în
primul rând, cu mult mai multe surse de informare. Acestea, în timp, i-au
adus spirit de iniţiativă, creativitate, implicare şi gândire critică. Trebuie să
realizăm acest lucru. Apoi, trebuie conştientizat faptul că, cel puţin pe
domeniul nostru, cu atâtea oportunităţi practice, naţionale şi internaţionale,
studenții noștri au venit aici având iniţiativa acestor studii, fiindcă în general
au proiecte individuale clare. Aceste lucruri presupun, şi din partea
dascălului, mult pragmatism, o excelentă informare, un accent deosebit pus pe
practică şi pe feedback-ul din partea sudenţilor. Şi, din nou, dacă m-aş raporta
la optica învăţătorului, aş puncta faptul că, în contemporaneitate, la întrebarea
„ce înseamnă un elev/student cuminte?” nu se mai răspunde „să nu vorbească
neîntrebat” ci, dimpotrivă, aşa după cum explica eminentul academician
Solomon Marcus, procesul de învăţământ trebuie să se bazeze pe prezumţia
curiozităţii. Astfel, în opinia mea, vor creşte atractivitatea, performanţele şi
eficienţa actului educaţional.
(continuare în pagina a doua)
A consemnat Prof. univ. Dr. Mihai STANCIU
Publicație lunară a Facultății de Agricultură - USAMV Iași
Agricultura și Viața
Nr. 26
26 februarie – 26 martie 2017
2
”Motorul schimbării în bine a omului este propria lui minte”
- interviu cu domnul Prof. univ. Dr. Benone PĂSĂRIN, Prorector cu activitatea educaţională la USAMV Iaşi -
(continuarea din prima pagină)
Realizând o parafrază, aş spune că în spatele unui bărbat
puternic stă o familie frumoasă. Vă rugăm să ne împărtăşiţi
câteva gânduri despre familia Dumneavoastră !
Frumos spus! Familia mea este familia...de mic şi de mare, aş
zice. Familia mea „de mic” este familia din Gorj, cândva mai
numeroasă... Mă refer la vremea când aveam părinţii ”pe Pământ, nu
în gând”, vorba poetului Adrian Păunescu. Din păcate, părinţii mei
dragi au trecut de ceva vreme în Înalt. Mi-au rămas însă, ca jaloane
ereditare, sentimentale şi de conduită, sora şi cei 2 fraţi mai mari, cu
familiile lor. Aici, la Iaşi, este familia mea ”de mare”, cu care mă
mândresc şi care îmi sprijină toate acţiunile, proiectele şi visele. Soţia
mea este medic stomatolog şi cadru didactic la Facultatea de
Medicină Dentară a UMF ”Grigore T. Popa” din Iaşi, iar cei doi copii
sunt studenţi – fiica, la Facultatea de Matematică, iar fiul, la
Facultatea de Teologie Ortodoxă, facultăţi din cadrul Universităţii
”Al.I.Cuza” Iaşi.
Cadrele didactice de la USAMV Iaşi, precum şi din alte
centre universitare româneşti şi străine, cunosc activitatea
Dumneavoastră ştiinţifică. Mai ales pentru studenţii nostri, care
ar fi, în sinteză, preocupările ştiinţifice ale Dumneavoastră ? Ce
sugestii faceţi pentru tinerii care vor să urmeze o carieră de
cercetare şi didactică ?
În cei 25 de ani de carieră universitară am căutat mereu să îmi
concentrez activitatea în aşa fel încât aceasta să se regăsescă în cele
două componente fundamentale şi comensurabile dintr-o universitate:
activitatea didactică şi activitatea ştiinţifică, adică de cercetare,
inovare şi transfer tehnologic în economia reală. Datorită acestui fapt,
am ajuns în stadiul de a mi se recunoaşte anumite preocupări
ştiinţifice, de a deţine brevete de invenţii, de a coordona teze de
doctorat și a fi invitat ca lector în universitaţi de prestigiu ale Europei
şi nu numai, și nu în ultimul rând, să fac parte din organisme
importante, la nivel naţional şi mondial, în special pe domenii şi teme
care privesc Acvacultura şi Securitatea alimentară.
În fiecare generaţie de absolvenţi există potenţiali dascăli şi
cercetători, deşi atât carierea de cercetător cât şi aceea de dascăl nu o
asociez unei decizii conjuncturale ci presupune, alături de vocaţie, un
dat pe care îl consider definitoriu, multă muncă, determinare şi
existenţa unui mentor, a unui model, a unui intelectual. Celor care
simt astfel de chemări, către amintitele domenii, le doresc dobândirea
unei educaţii solide şi enciclopedice, înţelepciunea de a uza de
această acumulare şi ştiinţa de a fi ei însişi, fără compromisuri şi
abdicări de conjunctură, apoi să ştie să relaţioneze, făcând lucrurile
bine, cu toată rigoarea cuvenită.
În calitate de Prorector cu activitatea educaţională, care sunt
direcţiile prioritare de acţiune pe care le veţi lua astfel încât
calitatea procesului educaţional de la USAMV Iaşi să se
îmbunătăţească şi să conducă la formarea competenţelor
profesionale cerute de dinamica pieţei muncii ?
Întâi de toate, îmi face o deosebită plăcere să recunosc, oriunde
aş fi pus în această situaţie, că activez într-o instituţie în care se
formează specialişti cu o bună pregătire profesională, capabili să dea
valoare resurselor vegetale şi animale ale ţării, precum şi ale planetei,
dacă avem în vedere faptul că numeroşi absolvenţi activează şi în alte
ţări. Aşadar, şi absolvenţii noştri contribuie la progresul tehnologic,
economic şi socio-cultural al societăţii româneşti şi al lumii.
În altă ordine de idei, domeniul didactic românesc de specialitate
a trecut rapid de la un proces educaţional bazat pe cutuma academică
la abordări moderne, de tip design instrucţional şi taxonomie a
cunoştinţelor. Cum realizăm aceste deziderate? Prin contact
permanent cu economia agro-zootehnică reală, prin promovarea de
specializări noi, de tip licenţă şi masterat, prin diversificarea bazei de
practică şi a tipului de practică desfăşurată, prin schimburi
intelectuale internaţionale. Astăzi, când în ţară şi în lume se pun tot
mai accentuat şi din ce în ce mai specific problemele legate de hrană,
de resurse, de control şi de gestionare a acestora, suntem obligaţi, nu
doar să ne îmbunătăţi activitatea, ci să performăm în toate domeniile.
Să nu uităm faptul că, în societatea românească, au apărut multe alte
oferte autohtone de studii academice, altele decât cele publice. De
asemenea, însăşi societatea s-a deschis către lume şi tinerii noştri au
căpătat oportunităţi suplimentare de studiu şi de muncă. Tocmai de
aceea şi noi, ca instituţie, analizăm transformările la care este supusă
populaţia ţării şi ne adaptăm ofertele, astfel încât să rămânem pe o
poziţie înaltă în peisajul educaţional superior din România şi să
menţinem recunoaşterea calităţii investigaţiilor noastre ştiinţifice în
aria internaţională a educaţiei şi cercetării. Acestea sunt doar câteva
dintre principiile şi premisele care stau la baza unui complex de
abordări, analize, direcţii şi măsuri absolut necesar a fi atent urmărite
şi îndeplinite în Universitatea noastră.
Se spune că românul s-a născut poet ! Puţină lume ştie că
muza poeziei a ajuns şi la Dumneavoastră ! Care ar fi relaţia
dintre poezie şi zootehnie ? (dejà fac rime !)
Glumind un pic, aş îndrăzni să spun că dintre cele zece fiice ale
lui Zeus, Euterpe se pare că-mi este mai apropiată, deşi nici de
Calliope nu mă dezic... Într-un alt registru însă, mai profund, pot
spune că mă cunosc ca poet aceia dintre colegii şi studenţii care
frecventează lansările de carte şi seratele literare din Capitala
culturală a României, care este Iaşul. Datorită unei anumite moşteniri,
a educaţiei dintr-un liceu cu profil umanist şi a unei lecturi acerbe, am
reuşit să fiu cunoscut şi în acest domeniu, editând câteva volume de
versuri, bine primite de către critică şi primind premii pe care le
consider importante, precum premiul Nicolae Labiş şi Premiul
Asociaţiei Scriitorilor din Romănia, Filiala Iaşi. Sunt inclus în
Dicţionarele Scriitorilor şi publiciştilor contemporani, aparţinând de
Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iaşi, lucru ce mă înalţă şi
mă obligă, în acelaşi timp.
Relaţia dintre Poezie şi Ştiinţele zootehnice sunt eu, cel care îmi
permit să fiu riguros şi exact ca şi cadru didactic, pentru ca apoi, în
momente anumite, alese, să compun o poezie frumoasă, aşa precum
aş desena un tablou de cuvinte...
Ajunşi la finalul aceastui interviu, vă mulţumim pentru
disponibilitatea Dumneavoastră pentru dialog, vă rugăm să
transmiteţi câteva gânduri cititorilor Revistei Agricultura şi
Viaţa !
Celor ce citesc Revista Agricultura şi Viaţa le reamintesc faptul
că motorul schimbării în bine a omului este propria lui minte. Apoi,
dacă m-ar mai asculta, le-aş spune că este bine să păstrăm tot ceea ce
este statornic și benefic, să nu ne pierdem simţământul istoriei, al
onestităţii şi al memoriei. Să fim buni, să fim credincioşi, să trăim în
acord cu legile firii, cu simplitatea vieţii şi cu adevărul.
În plus, studenţilor le transmit să fie performanţi, adică să fie
curioşi şi neobosiţi în a-şi pune întrebări şi a afla răspunsuri, să fie
sănătoşi şi demni! Şi atunci ne va fi bine! Nu spun că ne va fi uşor,
însă sunt convins că ne va fi bine – nouă, ca oameni şi ca naţie!
Vă mulțumesc mult !
A consemnat Prof. univ. Dr. Mihai STANCIU
Agricultura și Viața
Nr. 26
3
Sărbătoriții perioadei
26 februarie-26 martie:
26 februarie - Prof. univ. Dr. Teodor ROBU, Facultatea de
Agricultură
27 februarie – Conf. Univ. Dr. Silvica PĂDUREANU,
Facultatea de Agricultură
27 februarie – Prof. Univ. Dr. Vasile COŢOFAN, Prof. consultant
27 februarie - Bibliotecară Matilda-Maria MOISA
28 februarie – Lect. Univ. Dr. Corneliu LEONTE, Facultatea de
Zootehnie
01 martie – Lect. Univ. Dr. Dragoş Constantin ANITA,
Facultatea de Medicină Veterinară
01 martie – Ing. Consantin VASUI, Facultatea de Medicină
Veterinară
01 martie -Prof. extern Irina CARLESCU
02 martie – Lect. Univ. Dr. Lucian RAUS, Facultatea de
Agricultură
02 martie – Asist. Univ.Dr. Răzvan-Nicolae MALANCUS,
Facultatea de Medicină Veterinară
02 martie - Adm.fin.I M Florin ZAMURCA
05 martie – Ing. I S Florentina ACOSTACHIOAIE, Facultatea
de Agricultură
05 martie – Prof. Univ. Dr. Radu-Gheorghe ROŞCA, Facultatea
de Agricultură
05 martie – Prof. Univ. Dr. PR Ioan ŢENU, Facultatea de
Agricultură
05 martie – Subing. Monica OPREA, Facultatea de Agricultura
05 martie – Conf. Univ. Dr. George UNGUREANU, Facultatea
de Agricultură
05 martie – Prof. Univ. Dr. Nistor STAN, Prof. consultant
07 martie – Prof. Univ. Culiţă SÎRBU, Facultatea de Agricultură
08 martie – Lect. Univ. Dr. Valerica GÎLCA, Facultatea de
Zootehnie
11 martie – Asist. Univ. Dr. Alina ANTON, Facultatea de
Medicină Veterinară
11 martie – Conf. Univ. Dr. Ionel BONDOC, Facultatea de
Medicină Veterinară
12 martie – Conf. Univ. Dr. Feodor FILIPOV, Facultatea de
Agricultură
12 martie – Prof. Univ. Dr. Stejărel BREZULEANU, Facultatea
de Agricultură
12 martie – Asist. Univ. Dr. Corneliu-Florin GORBAN,
Facultatea de Agricultură
13 martie - Şef lucrari Dr. Stelian CIOBANU, Facultatea de
Medicina Veterinară
13 martie - Şef lucrari Dr. Corneliu GAŞPAR, Facultatea de
Medicina Veterinară
14 martie – Conf. Univ. Dr. Geta PAVEL, Facultatea de Medicină
Veterinară
15 martie - Adm.fin.I S Petru POPA, Baze de practică
17 martie - Prof. extern Elena ISAN
18 martie - Şef lucrari Dr. Florin-Daniel LIPŞA, Facultatea de
Agricultură
19 martie - Adm.fin.I S Gabriela RADU, Contabilitate
20 martie- Larisa-Elena HINCU - Secretariat
21 martie -Prof. extern Mihai-Marius BĂETU
23 martie - Cercetator ştiinţific Cristina Mihaela RIMBU,
Facultatea de Medicină Veterinară
23 martie – Prof. extern Andrei SLONOVSCHI
23 martie - Adm.fin.I M Florina-Gabriela MEZOFI, Baze de
practica
25 martie - Bibliotecară Elena STAVARACHE, Biblioteca
26 martie - Adm.fin.I S Elena-Evelina PAVEL, Contabilitate
Tuturor sărbătoriților acestei perioade, vă adresăm sincere
felicitări, cele mai frumoase gânduri și urări, dorindu-vă să
aveți sănătate, multe bucurii și împliniri pe toate planurile.
Vă dorim tuturor o primăvară cu sănătate, pace în suflete,
frumoase împliniri personale și profesionale. Felicităm în mod
deosebit și pe toate doamnele și domnișoarele din cadrul
Universității noastre cu prilejul zilei de 8 Martie ! La mulți ani !
MESAJ DE FELICITARE din partea Colectivului redacţional al Revistei “Agricultura şi Viaţa” şi al Facultaţii de Agricultură Domnului Prof. univ. Dr. Teodor ROBU, Prorector cu dezvoltarea instituţională, patrimoniu şi relaţii cu mediul de afaceri
La frumosul moment aniversar din data de 26 februarie, cu deosebit respect şi aleasă prețuire, Vă
adresăm urări de sănătate, bucurie, pace și viață îndelungată. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să Vă dăruiască bucurii și împliniri frumoase în plan profesional și familial. Totodată, rugăciunile Sfântului Teodor Curatu, prăznuit în ziua aniversară, precum și ale celorlalți Sfinți Teodori, pomeniți de Biserica Ortodoxă Română, să vă ocrotească în toată lucrarea cea bună.
Cu acest prilej, Vă adresăm și alese mulțumiri pentru întreaga susținerea acordată apariției neîntrerupte a Revistei ”Agricultura și Viața”.
La mulţi, buni şi frumoşi ani!
4
Agricultura și Viața
MILENII DE APĂRARE A SĂNĂTĂŢII
PRIN MEDICINĂ NATURISTĂ (I)
Prof.univ. Dr. Dr. Honoris Causa
Constantin. MILICĂ
Centrul Genetic de Plante Medicinale şi
Medicină Naturistă -U.S.A.M.V. - Iaşi
Din toate timpurile, sănătatea a fost cel mai preţios dar
primit de om în decursul vieţii, cea mai mare bogăţie care nu
poate fi cumpărată cu tot aurul şi nici dobândită prin fraudă.
Începând din erele foarte îndepărtate, omul s-a preocupat
să-şi vindece bolile fizice şi psihice cauzate prin confruntarea cu
animalele sălbatice şi cu forţele Naturii dezlănţuite. Remediile
vindicative le-a găsit în componentele naturii înconjurătoare, în
deosebi în covorul vegetal.
Astfel a apărut fitoterapia, unica ramură a medicinii acelor
timpuri, plantele fiind singurele surse constante de alimente şi
medicamente.
Observaţiile făcute de primii oameni ai Terrei asupra
valorilor terapeutice ale unor plante erau păstrate ca secrete ale
profesiei şi au fost transmise din generaţie în generaţie, la
început prin viu grai şi mai târziu prin desene sau scris. Astfel s-
au pus bazele medicinii naturiste tradiţionale, folosind plantele
din Natură.
Parcurgând cu gândirea prin negura veacurilor îndepărtate,
ajungem la popoarele străvechi ale Babilonului, Egiptului,
Chinei şi Indiei care au conturat principiile unei fitoterapii
conştiente, bazată pe moştenirea experienţelor multimilenare,
transmise prin scris pe tăbliţele de lut ale sumerienilor, pe
papirusurile egiptene, pe frunzele de palmier ale indienilor şi pe
hârtia născocită de chinezi.
Până în zilele noastre au rămas modelele de reţete şi
remedii eficiente: codul regelui Hammurabi din oraşul Nipur
(Mesopotamia), produsele cosmetice ale reginelor Mentuhotep
şi Nefertiti din Egipt, papirusul lung de 30 metri descoperit la
Theba de egiptologul german Georg Ebers precum şi primul
tratat de farmacologie, scris de împăratul chinez Sen-Nung, cu
circa 3.000 de ani î.e.n.
Se pare că grecii antici au fost primii care au sintetizat
cunoştinţele anterioare, rămânând în istoria medicinii prin nume
celebre păstrate până în zilele noastre: Asklepios–zeul medicinii
antice, Hippocrates din Kios –părintele „terestru” al medicinii,
Theophrast din Lesbos şi Dioscorides din Cilicia.
Romanii, mari amatori de parcuri şi grădini, au pus în
valoare virtuţile tămăduitoare ale sutelor de plante medicinale,
cu proprietăţi detaliate de Plinius cel Bătrân, autor a 36 volume
din „Historia Naturalis” şi Claudius Galenius care a pus
bazele tehnicilor de preparare a medicamentelor din plante, în
laboratoarele „galenice”.
Date ştiinţifice de mare valoare în cunoşterea proprietăţilor
medicinale ale plantelor sunt atribuite marelui filozof şi medic
arab Avicenna, (Abu Ali Ibn Sina) autorul lucrării „Poemele
medicinii”, devenită cartea de bază a medicinii Evului Mediu.
Mai târziu, se alătură celebrul medic şi chimist elveţian
Paracelsus, exponent remarcabil al medicaţiei ştiinţifice din
acea vreme, care a elaborat tehnicile de extragere în alcool şi în
alţi solvenţi organici a principiilor bioactive din plante. Ulterior,
orientarea dată de Antoine Lavoisier spre o chimie modernă, a
permis ca generaţiile următoare de chimişti să extragă şi să
separe numeroşi componenţi bioactivi din plante (alcaloizi,
glicozizi, camfor, codeină, digitalină, chinina, stricnina, morfină,
salicină, atropină, papaverină, efedrină, ergotină, vincristină,
vinblastină etc). În mod deosebit s-a remarcat şcoala pariziană
de chimie, condusă de prof. P. Pelletier.
(continuare în numărul viitor)
Ne putem sfinți fără post și rugăciune ?
În călătoria postului, o călătorie foarte frumoasă, prin fiecare duminică ni se oferă o temă importantă de lucru sufletesc cu noi înșine. Duminica Ortodoxiei ne atrage atenția asupra importanței pe care o are credința în exercițiul postului. Duminica Sfântului Grigore Palama ne pune în față cât este de importantă trăirea credinței în planul vieții concrete și nu doar cunoșterea în plan teoretic. Duminica Sfintei Cruci arată că oricâtă trăire și credinței ai avea, daca nu e și jertfă, e foarte greu să înțelegi cu adevărat dimensiunea bucuriei postului. Apoi, Duminica Sf. Cuv. Ioan Scărarul și Duminica Sf. Cuv. Maria Egipteanca trebuie privite ca două duminici călăuzitoare pe calea pocăinței.
Pocăința la care ne cheamă Biserica în perioada Postului Mare nu trebuie privită doar ca o stare de regret plângăcioasă pentru faptele noastre, ci ca o modalitate de îndreptare a noastră din starea de păcat, ca o transformare care pleacă din interiorul ființei. Noi suntem prin statutul nostru mai mult reactivi decât activi, reacționăm, așteptăm impuls din exterior ca să ne manifestăm. Pocăința propune o îmbunătățire a noastră din interior spre exterior, care să ne schimbe felul de a fi, de a gândi și a vorbi. Asta înseamnă a posti: peste restricția alimentară, trebuie așezată mai multă rugăciune și apoi un riguros control comportamental și mental, care să facă viața semenilor mai frumoasă și să bucure pe Dumnezeu. Astfel, postul, având un sens, un rost determinat, devine parcă mai ușor, mai frumos și mai ziditor.
Paradoxal, postul este bucurie. Asociem în general postul cu o anumită întristare a noastră, cu o anumită austeritate în atitudine. Postul trebuie privit cu totul altfel. Mântuitorul Iisus Hristos, de altfel și cere ucenicilor Săi să nu se arate
oamenilor că postesc: „Ci tu, când postești, unge-ți capul tău și fața ta o spală” (Matei 6,17) adică cele exterioare ale noastre trebuie păstrate în limitele bunei cuviințe sociale. Nu poți să definești postul doar prin starea de austeritate spirituală și materială pe care ți-o impui căutând a-i obliga și pe ceilalti să te perceapă că postești.
Deși, postul pare a genera o ruptură între om și semenii săi, promovând o atitudine interiorizată, cu un autocontrol riguros, ce pare a limita manifestarea noastră în plan social, totuși cel ce postește este chemat ca, prin rugăciune și fapte de milostenie sufletească și trupească, să se angajeze în lucrarea binelui pentru semeni. Bucuria postului o trăiești cu adevărat atunci când adaugi restricționărilor ceva constructiv. În mod eronat punem mereu accentul pe partea restrictivă a postului. De mici deprindem acest obicei. E binevenită restricția, pentru că în post, apropo de acest aspect, dincolo de restricționarea noastră alimentară, comportamentală, verbală sau mentală, e adăugată și cercetarea Scripturilor și mai cu seamă împlinirea poruncilor. Cele zece Porunci pot deveni o temă foarte importantă care se adaugă postului. Sau cele nouă Fericiri, care dau dinamică, fac postirea noastră cu adevărat roditoare în plan duhovnicesc.
Postul ne propune ca scop principal a ne îmbunătăți condiția umană spre o mai bună apropiere de Dumnezeu, că asta de fapt e ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi prin instituirea postului. Ne restricționăm de la cele materiale pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeu. Iată, în Vechiul Testament se arată că înainte de însușirea prevederilor legii, Moise a cerut poporului să stea la poalele muntelui Sinai și timp de 3 zile să nu se apropie de femei, adică să se restricționeze trupește (Ieșire, 19,15). Dar, postul nostru nu trebuie să se oprească doar la aceste restricții trupești, ci „Postiţi post sfânt, strângeţi
obşte de prăznuire, adunaţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării în templul Dumnezeului vostru şi strigaţi către Domnul rugându-L” (Ioil 1,14). Așadar trebuie să dăm postirii noastre o dimensiune a sfințeniei, căci de aceea vorbim de „Sfântul Post” sau „postire sfântă”. Ce înseamnă sfințenia în post? Înseamnă a te apropia de Dumnezeu a percepe mai bine prezența și lucrarea lui Dumnezeu. Postul are această dimensiune a sfințeniei și asta înseamnă că în acel gol pe care-l lasă restricționările materiale trebuie să așezăm pe Dumnezeu, să ne apropiem mai mult de Dumnezeu.
Sfințenia este un atribut exclusiv al lui Dumnezeu, însă și un dar pe care Dumnezeu îl poate împărtăși. Îl poate împărtăși obiectelor, naturii înconjurătoare, omului. Vorbim de obiecte Sfinte, de locuri Sfinte, de oameni Sfinți, dar aceasta ce înseamnă ? - Înseamnă că și locul și obiectul și omul sunt mai pline de lucrarea Lui Dumnezeu. De aceea postul ne angajează ca, dincolo de sfințenia și sfințirea noastră, să lucrăm împreună cu Dumnezeu la sfințirea lumii, la umplerea cu Dumnezeu a spațiului și timpului în care existăm.
Înțeles astfel, Postul Sfintelor Paști nu mai face amintire despre trecerea de odinioară prin Marea Roșie a poporului Israel, așa cum era vechea semnificație a Paștilor evreiești, ci o trecere a noastră de la moarte la viață, de la o stare la alta, de la starea omului înrobit celor materiale, la o stare înduhovnicită, încărcată cu lucrările Lui Dumnezeu. O stare pe care ne-o asumăm în fața Lui Dumnezeu, astfel încât, din postirea noastră, din efortul și jertfa noastră, să iradieze binele în jurul nostru.
Pr. Mihai MĂRGINEANU, membru al Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Iașilor și paroh la
Biserica Toma Cozma din Iași
Nr. 26
5
BENEFICII ALE SPECIEI ARTEMISIA ANNUA L.
Vindecă afecțiunile hepato-biliare Artemisia annua L. face parte din familia botanică Asterace-
ae (Compositae) și este recunoscută sub mai multe denumiri pop-
ulare dintre care amintim: Peliniță, Tămâioasă, Năfurică, Mătu-
rică mirositoare etc.
Este o plantă aromatică medicinală, cu flori mici, galbene,
folosită încă din cele mai vechi timpuri în medicina naturistă con-
tra malariei, febrei şi afecţiunilor respiratorii. De-a lungul tim-
pului, s-a descoperit că îmbunătăţeşte sistemul hepato-biliar şi
stopează evoluţia inflamaţiilor şi a cancerului, ajungând să ucidă
aprox 98% din celulele canceroase.
Creşte fluxul biliar
La fel ca majoritatea plantelor amare, Artemisia annua L.
susţine o bună funcționare a organelor implicate în procesul de di-
gestie. Tinctura şi siropul de peliniţă, administrate de 3 ori pe zi,
de obicei 1 linguriţă cu 10 minute înaintea fiecărei mese princi-
pale, alungă starea de greaţă, vărsăturile, crampele şi durerile care
se ivesc în crizele de bilă, dupa mesele îmbelşugate. Se poate
recomanda şi o cură ce ţine 14 zile cu tinctura de peliniţă apoi se
face o pauză de 10 zile, după care tratamentul se va putea relua.
Elimină paraziţii intestinali
Specia Artemisia annua L. este şi o plantă cu puternic efect
vermifug. Pentru combaterea viermilor intestinali, a oxiurilor, lim-
bricilor, precum şi în cazul une infecţii de tipul Giardia Lamblia,
sunt necesare remediile naturiste cu peliniţă sub formă de tinctură,
pulbere sau băi cu infuzie combinată. Se poate urma o cură de
jumătate de lună cu tinctură de Artemisia annua L. din care se ia o
linguriţă diluată în apă, de 3-4 ori pe zi, înainte de a mânca. O altă
cură se poate efectua doar 5 zile şi presupune administrarea pe
nemâncate, dimineața, a 1-2 g de pulbere de peliniţă cu miere de
albine.
Important este efectul antitumoral
În căutarea unui remediu natural contra cancerului şi contra
celulelor canceroase, cu puţine efecte secundare în funcţie de fiec-
are organism în parte, oamenii de ştiinţă au studiat efectele Arte-
misiei annua şi asupra celulelor tumorale. Cu toate acestea, sunt
necesare studii aprofundate; cercetările au arătat că pelinul dulce
poate fi întrebuinţat sub formă de capsule pentru încetinirea evo-
luţiei cancerului de plămâni, colorectal, mamar sau pancreatic.
Testele de laborator au arătat că poate să neutralizeze celulele can-
ceroase într-o proporţie de aproape 30%, fără a le ataca pe cele
sănătoase.
Stiaţi că...?
... vinul de Artemisia annua L. sau peliniţă vă protejează de
indigestie şi alungă balonarea ? Se poate lua atât înainte, cât şi
după masă, pentru a îmbunătăţi tranzitul intestinal. Tratamentul se
prepară dintr-un litru de vin alb în care se adaugă 10 tulpini zdro-
bite de Artemisia annua L. După 21 de zile, timp în care stă la
macerat, vinul se strecoară şi se bea zilnic, câte o lingură, de 3 ori
pe zi.
Plantele amare cum este şi pelinul dulce, trebuie evitate de
persoanele care suferă de gastrită, precum și de către femeile
gravide, deoarece pot produce contracţii uterine.
Tratamentele cu pelin dulce se urmează doar timp de o lună,
cu 2 săptămâni pauză, pentru că supradozarea poate determina
convulsii şi chiar duce la dependenţă.
A consemnat Drd. Roxana-Alexandrina CLINCIU-RADU
6
Viața în sesiune
- impresii ale studenților străini care studiază la USAMV Iași -
Ce părere ai despre prima ta sesiune? (anul I)
Ce părere ai despre sesiunea de iarnă de anul acesta?
A fost o sesiune reuşită. Am avut suficient timp să ne pregătim, şi destul
timp între două examene (2-3 zile). Nivelul examenelor a fost mediu,
mediu spre dificil, pentru mine, care nu am pregătire în domeniul
biologiei. Profesorii au fost foarte înţelegători cu studenţii şi au şi luat în
considerare progresul nostru, pe parcursul semestrului.
(A.H., Med Vet, an I)
Prima sesiune a fost foarte stresantă, dar a fost ok. Dacă îţi acorzi timp să
înveţi, să fii atent şi să lucrezi împreună cu alţi colegi, este mai uşor să
înveţi.
(E.B., Med Vet, an I)
Prima sesiune a fost foarte bine organizată, în două părţi (una teoretică şi
una practică). Am avut posibilitatea să alegem zilele de examen, deci a fost
foarte bine!
(A.L., Med Vet, an I)
Sesiunea aceasta a fost foarte diferită pentru mine, în comparatie cu
examenele cu care sunt obişnuită, pentru că am avut câte trei zile libere
după fiecare examen, pentru a ne pregăti pentru următorul (în Franţa, avem
cinci zile consecutive pentru examene). Astfel, ne-a fost mai uşor să
învăţăm şi să reţinem foarte multe informaţii. Nu am fixat examenele
pentru disciplinele mai dificile împreună, pentru a nu ne aglomera. Pentru
unele discipline ne-a fost mai dificil să învăţăm pentru că profesorul nu ne-
a dat un material de învăţat, ci o carte, aşadar nu prea am ştiut ce anume
trebuie să învăţăm.
(A.M., Med Vet, an I)
Ce crezi că le este necesar studenţilor pentru a trece cu bine de
sesiune?
Îmi place programul de studiu în engleză: în prima oră a unui curs,
profesorul ne spune ce formă are examinarea şi câte puncte ni se oferă
pentru fiecare parte. Eu am doua obiective in ceea ce priveşte studiile, şi
anume să adun cunoştinţe şi să mi se valideze rezultatele. Pentru mine,
aceste două puncte nu sunt legate; pot să ştiu foarte multe, dar nu sunt bun
în a scrie multe pagini (deci nota mea nu va fi foarte bună), dar sunt foarte
bun la întrebări cu răspunsuri multiple sau întrebări orale. Deci, faptul că
ştiu forma exactă de examinare îmi permite să îmi adaptez felul în care
învăţ.
(A.H., Med Vet, an I)
Sunt de părere că, pentru a trece examene cu bine, este necesar să înveţi în
fiecare zi.
(E.B., Med Vet, an I)
Pentru a trece cu bine de examene, studenţii trebuie să lucreze mult în
timpul cursurilor şi să fie foarte atenţi în timpul laboratoarelor.
(A.L., Med Vet, an I)
Cât de mulţumiţi sunteţi de performanţa voastră în această sesiune?
Sunt foarte mulţumit, am învăţat foarte mult şi m-am descurcat bine.
Înainte, am studiat într-un domeniu total diferit, deci este o plăcere să văd
că munca îmi este răsplătită.
(A.H., Med Vet, an I)
Sunt fericită că am obţinut multe note bune. Chiar dacă nu cred că merit
unele note mari. De exemplu, dacă iau un 8 este ok, nu am nevoie de 9.
Dar oricum, nu mă plâng.
(M.L., Med Vet, an I)
Ar fi trebuit să învăţ mai mult pe perioada semestrului, pentru că în timpul
sesiunii să-mi fie mai uşor să înţeleg ceea ce citesc.
(A.R., Med Vet, an III)
Ce sfat le-aţi da viitorilor studenţi care vor trece prin experienţa
primei lor sesiuni?
În domeniul în care am studiat înainte să încep aici, studiile cuprindeau:
30% cunostinţe, 70% reflecţie/rezolvare de probleme (inginerie). Dar
pentru primul an de medicină veterinară, este total opusul. Aşadar pregătiţi
-vă creierul, adaptaţi-vă modul de învăţare pentru a acumula multe
informaţii. Si dacă veniţi dintr-un mediu competitiv, relaxaţi-vă, nimeni nu
încearcă să vă încurce cu întrebări capcană.
(A.H., Med Vet, an I)
În timpul acestei sesiuni, aţi descoperit vreo metodă/tehnică/abilitate
pe care nu aţi folosit-o înainte, în învăţare?
Înainte de acest an, eram obişnuită să lucrez singură, dar pentru aceste
examene, în mod special, a fost necesar şi foarte instructiv să învăţ în grup.
Datorită acestui mod de învăţare am putut schimba idei ca o adevarată
echipă. În plus, un prieten m-a învăţat o nouă metodă de a-mi sintetiza
cursurile pe calculator.
(E.B., Med Vet, an I)
Pentru examenul practic la anatomie, nu am mai învăţat înainte folosind
oase adevărate sau muşchi, si astfel mi-a fost mult mai uşor decât să învăţ
din cărţi.
(A.L., Med Vet, an I)
Am acordat mai puţin timp fiecărui curs, pentru a mă asigura că parcurg
tot materialul de învăţat; astfel, nu am simţit că ştiu doar primele cursuri,
iar ultimele sunt un mister pentru mine.
(A.R., Med Vet, an III)
Cea mai dificilţ disciplinţ mi s-a părut Anatomia, pentru care am învăţat
folosind cartonaşe pentru revizuirea materiei, la finalul fiecărei ore de
laborator, precum şi diverse alte metode: pentru a invata oasele si
articulatiile am folosit imagini, şi pentru a învăţa mușchii am folosit
videoclipuri, pe care le-am împărtăşit şi cu colegii. Apoi, este foarte util să
faci un test de întrebări rapide împreună cu prietenii.
(A.M., Med Vet, an I)
Au consemnat Psiholog Ana-Maria Calancea și
Larisa Hîncu, secretar Birou Relații Internaționale
Agricultura și Viața
Amprenta sufletului, Grafică realizată de
Mădălina Brăteanu, Drd. Medicină veterinară, III
Nr. 26
7
Stresul - o noțiune centrală în
psihologia sănătății
Stresul este o experiență emoțională
negativă, acompaniată de schimbări
predictibile biochimice, fiziologice,
cognitive și comportamentale, orientate
fie către modificarea evenimentului
stresant, fie către acomodarea cu efectele
lui (Baum, 1990).
Stresul, adesea un concept imprecis
al limbajului uzual, poate fi conceput fie
ca o influenţă dăunătoare a mediului
înconjurător (un atac violent, o infecţie,
un val de căldură, un divorţ, pierderea
locului de muncă sau ratarea unui examen
etc.), fie ca o reacţie a organismului la
diverse tensiuni (de exemplu, reacţiile de
alarmă, rezistenţă şi epuizare în cadrul
sindromului de adaptare generală, descrise
de Hans Selye), fie ca o interacţiune între
organism şi mediu. Toate cele trei
perspective sunt larg răspândite şi nici una
nu este corectă sau falsă. Cea care s-a
impus în ultima perioadă este mai ales
perspectiva tranzacţională, la baza căreia
se află o interacţiune între situaţie şi
persoană. Richard Lazarus mută accentul
de la studiile biologice asupra stresului la
studiile psihologice, conturând ceea ce
numim astăzi teoria tranzacţională asupra
stresului.
Mulţi dintre noi au avut experienţe
intense pe care le-au putut considera
stresante (ex. pierderea cuiva apropiat,
graba la culoarea roşie a semaforului,
examenul când nu eşti tocmai bine
pregătit sau când nu ai studiat ce trebuia,
pierderea trenului, o zi foarte ploioasă
când aveai o întâlnire foarte importantă
etc.).
Unii dintre cercetătorii stresului s-au
focalizat pe modificările fiziologice
produse de stres. Fenomenele fiziologice
generate de starea de stres, când
organismul intră într-o stare de intensă
activare, le sunt multor oameni bine
cunoscute: gura devine uscată, inima bate
repede, mâinile tremură puţin, transpiraţia
devine mai abundentă etc.
Alţi cercetători s-au orientat spre
studiul evenimentelor stresante denumite
agenţi stresori. Printre agenţii stresori se
numără zgomotul, aglomeraţia, o relaţie
care merge rău, o inspecţie sau un control
la locul de muncă, schimbarea locului de
muncă. Studiul agenţilor stresori a ajutat
la definirea unor condiţii care sunt mai
susceptibile de a produce stres decât
altele, dar cercetarea exclusivă a agenţilor
stresori nu poate explica pe deplin
experienţa stresului. Oricare dintre
experienţele mai sus menţionate poate fi
stresantă pentru unele persoane, dar nu şi
pentru altele. Pentru cineva, muzica tare
la un vecin poate fi un zgomot stresant, în
timp ce pentru altcineva un prilej de a
fredona relaxat ceea ce ascultă; pierderea
serviciului ar fi o tragedie pentru unii, în
timp ce alţii ar fi bucuroşi de
oportunitatea de a merge în căutarea unei
slujbe mai satisfăcătoare.
Modul în care o persoană percepe un
anumit agent cu potenţial stresant face ca
stresul să fie sau să nu fie experimentat,
trăit. De aceea, în definirea stresului se
pune accent pe interacţiunea dintre
persoană şi mediu. Stresul este consecinţa
procesului de evaluare pe care îl face
persoana: evaluarea faptului dacă
resursele personale sunt suficiente pentru
a face faţă cerinţelor mediului. După
Lazarus şi Folkman (1984, conf. Taylor
1998), stresul este o funcţie a gradului de
adecvare între persoană şi mediul său.
Atunci când persoana consideră că
resursele sale sunt mai mult decât
adecvate pentru a face faţă situaţiilor
dificile, stresul resimţit este foarte scăzut.
Când consideră resursele sale suficiente
pentru a face faţă, dar cu un mare efort,
atunci ar putea resimţi stresul la un nivel
moderat. Când persoana consideră
propriile resurse insuficiente pentru a face
faţă situaţiei, stresul va fi considerabil mai
mare.
Agenţii stresori cu conotaţie afectivă
pozitivă generează eustresul în timp ce
stresul negativ (engl. distress) este
determinat de agenţi stresori cu conotaţie
negativă. Eustresul, stresul pozitiv, apare
atunci când agenţii stresori au
semnificaţie favorabilă pentru individ,
declanşând stări afective pozitive:
bucurie, extaz, râsul în hohot, fapt cu
repercursiuni pozitive asupra tuturor
organelor şi aparatelor. O apreciere
aproape unanimă este aceea că eustresul
este o premisă a longevităţii mai ales prin
creşterea imunităţii antiinfecţioase şi
antitumorale.
Investigând mecanismele fiziologice
ale stresului, Hans Selye demonstrează că
stresul implică atât adaptare şi stimulare
cât şi uzura organismului. Pentru a realiza
această distincţie Selye introduce termenii
de eustres şi stres negativ (engl. distres).
A. Băban prezintă în lucrarea sa, „Stres şi
personalitate”, o sintetizare a
accepţiunilor noţiunilor de eustres şi stres
negativ, indicând că eustresul presupune o
stimulare optimă, menținerea echilibrului
fizic și psihic, efecte stimulante de
antrenare și adaptare, presupune o reacție
acută și nu cronică, o activare fazică de
scurtă durată. Dimpotrivă, stresul negativ
este însoțit de o solitare intensă,
prelungită, el induce modificări
fiziologice şi fiziopatologice, are efecte de
încordare şi tensionare, de dezadaptare,
generează o reacţie cronică o activare
tonică de lungă durată. Băban arată că
deşi la nivel conceptual aceşti doi termeni
introduc ideea unui stres pozitiv necesar şi
respectiv a unui stres negativ, nociv, la
nivel practic distincţia este inoperantă atât
timp cât evaluarea graniţei dintre cele
două rămâne destul de imprecisă.
Psiholog Ana Maria Calancea
(continuare în numărul viitor)
Provocările actuale în domeniul ecosistemelor
agricole: necesitatea unei abordări multidisciplinară
În perioada 13-17 februarie 2017, în Piacenza, Italia, s-a
desfășurat Școala de iarnă pentru doctoranzi și tineri cercetători.
La acest eveniment, au participat profesori, tineri și cercetători
din Palermo, Torino, Bari, Turin, Bologna, Piacenza, Napoli, Pe-
rugia, Milano, Napoli, Veronona, Bolzano, Iași etc. Alături de
susținerea unor prelegeri de către speakerii invitații, prezentarea
lucrărilor științifice ale tinerilor cercetători, manifestarea a in-
clus și sesiuni practice pe diverse teme prevăzute în programul
școlii.
România a fost reprezentată de Universitatea de Științe
Agricole și Medicină Veterinară din Iași, prin prezentarea unei
lucrări concepută de doctoranda Vasilica ONOFREI, împreună
cu ceilalți tineri din echipa de cercetare condusă de domnul
Prof. univ. Dr. Teodor ROBU.
http://www.uaiasi.ro/agricultura/
Sponsor
principal:
Pentru susţinerea acestei publicaţii, vă rugăm să ne
contactați la datele de mai sus în vederea inițierii unei frumoase
colaborări.
Facultatea de Agricultură USAMV Iași Aleea Mihail Sadoveanu nr.3, Iaşi, 700490 tel./fax: 0232 407 347, tel. mobil: 0741 706 602 e-mail: [email protected] Coordonator: Prof. Dr. Teodor ROBU Redactor-șef: Drd. Vasilica ONOFREI Colectiv redacțional: Cadre didactice: Prof. Dr. Mihai STANCIU, Lect. Dr. Simona-Catrinel AVARVAREI, Lect. Dr. Elena PETREA, Prof. Dr. Mihai AXINTE, Conf. Dr. Aglaia MOGÂRZAN Doctoranzi: Ing. Roxana-Alexandrina CLINCIU-RADU, Masteranzi: Ing. Petru PRICOP-HARABAGIU Studenți: Elena PATROLEA, Costinela PATROLEA, Ramona-Petronela TOMA, Bianca-Mihaela PETREA
Puteţi direcţiona 2% din impozitul pe venitul dvs. pentru proiectele şi activităţile
pe care le susţine FUSPA
Persoană Juridică ?
Redirecționează până la 20% din impozitul pe profit.
Întoarce o parte din beneficiile companiei tale comunității din care poți și tu să faci parte.
Persoană Fizică ?
Redirecționează 2% din impozitul pe venit (formularul 230 și/sau formular 200 daca ai și alte surse de venit în afara salariului).
Datele noastre necesare pentru Completarea Formularelor sunt:
• Numele Asociaţiei: FUSPA
• CIF (Codul de Identificare Fiscală): 11609468
• Contul Organizaţiei în format IBAN: RO03BRDE240SV15023262400
•ATENŢIE:
La formularul 230 trebuie anexat, în copie, formularul 210 — “Fişa fiscală”, care se obţine de la angajator.
DETALII şi INFORMAŢII:
Prof. Univ. Dr. Teodor ROBU, tel./fax: 0232 407 347
Agricultura și Viața LIMBA NOASTRĂ-I ÎNCURCATĂ
Lect.dr. Simona-Catrinel AVARVAREI
Lect.dr. Elena PETREA
Întâlnirea cu una dintre cărțile semnate de academicianul
Solomon Marcus ne-a făcut să vă propunem lectura
gândurilor următoare care punctează, simbolic, călătoria
funcției sinus a limbii între „infern și paradis”, acesta fiind
și subtitlul lucrării de care aminteam, Limba Română –
între infern și paradis, apărută în 2014. Ținând cont de
profilul cititorilor acestei reviste care se adresează
comunității academice, ne-am oprit la două dintre articolele
semnate de celebrul matematician, Româna, între cercetare
și comunicare și Cum trece româna de la engleză la
română? „Am în față Scrisoarea nr. 50 (iulie-august 2013)
lansată de OEP = Observatoire Européen du Plurilinguisme,
sub sloganul „Diversitatea Învățământului Limbilor, de la
Grădiniță până la Universitate”. […] Ne aflăm aici în unul
dintre punctele cele mai explozive și mai controversate, dar
de o importanță decisivă, ale actualei politici privind
întrebarea crucială: Până unde româna și de unde mai
departe engleza?” Răspunsul îl putem afla în cel de-al
doilea articol care, dincolo de anecdotica grațioasă, ascunde
o morală care nu se lasă greu descoperită. „Iată ce s-a
întâmplat la Olimpiada Internațională de Matematică,
desfășurată în Columbia, în vara anului 2013. Problemele
au fost elaborate și redactate în limba engleză de o Comisie
centrală, în care erau delegați din toate țările participante.
Apoi, motivându-se că trebuie respectată limba fiecărui
participant, fiecărui candidat i s-a livrat enunțul, în limba sa
națională, al problemelor de rezolvat. Printre ele era și o
problemă în care figura fraza: No region contains points of
both colors. Dar în varianta în limba română această frază a
căpătat forma: Nicio regiune nu conține puncte de aceeași
culoare. Numai că traducerea corectă nu era aceasta, ci:
Nicio regiune nu conține puncte de ambele culori.
Rezultatul? Candidații români au tratat o altă problemă
decât aceea propusă și au obținut pentru ea nota minimă.
Care-i morala acestei triste întâmplări ? Dincolo de
neglijența care a condus la neverificarea corectitudinii
traducerii, trebuie constatată greșita înțelegere a relației
dintre limba națională și limba internațională. Era
obligatoriu ca fiecare candidat să primească enunțul
problemelor atât în engleză, cât și în limba sa națională. Să
nu izolăm naționalul de internațional, ci să le punem alături,
astfel încât fiecare candidat să poată controla corectitudinea
operației de traducere.” Dincolo de povestea din poveste,
într-o lume în care ar trebui să trudim arcuind poduri, iar nu
ridicând garduri, comunicarea rămâne singura cheie care
poate descâlci încâlcelile gândurilor noastre; cu cât mai
polifațetată, cu atât va iriza cât mai multe raze de lumină.