agricultura și viața - uaiasi.ro · agricultura și viața 2 calendar ecologic 2 noiembrie — 15...

4
“Pot afirma, cu certitudine, că întotdeau- na am căutat să fac lucrurile cu simț de răspundere și am fugit de superficialitate” - Interviu cu Prof. univ. Dr. Constantin LEONTE, Prorector cu activitatea de cercetare, inovare și dezvoltare tehnologică - Vasilica ONOFREI: În primul rând, dorim să vă felicităm pentru calitatea de membru în Comitetul de organizare al Congresului Internaţional "Solul şi hrana, resurse pentru o viaţă sănătoasă", care s-a încheiat recent. Vă rugăm să ne împărtășiți câteva impresii la finalul acestei prestigioase manifestări științifice. Prof. Univ. Dr. Constantin LEONTE: De mai bine de cincizeci de ani, fiecare facultate din cadrul universității noastre organiza, anual, un simpozion științific, național sau internațional, la care se prezentau principalele realizări ale cadrelor didactice din facultate, ale invitaților de la alte universități din țară și din străinătate precum și ale cercetătorilor din rețeaua de cercetare a Academiei de Științe Agricole și Silvice. Cu ocazia acestor reuniuni științifice se făceau schimburi de idei între participanți, se proiectau unele planuri comune de cercetare, se încheiau acorduri de parteneriat pentru diverse colaborări și, mai ales, se legau relații de prietenie între oameni care, uneori, se știau doar din revistele de specialitate. Începând din anul universitar 2014/2015, Consiliul de administrație al universității a hotărât ca aceste manifestări științifice să se desfășoare în același timp, la aceeași dată, pentru toate facultățile și anume, în a treia săptămână a lunii octombrie, pentru ca perioada să nu coincidă cu simpozioanele organizate de celelalte universități din țară. În acest an, așa cum se știe, Congresul internațional pe care l-ați menționat s-a desfășurat în perioada 22 – 24 octombrie și a fost dedicat Anului Internațional al Solului. Acum, după eveniment, putem afirma că totul a fost o reușită atât prin numărul de lucrări prezentate și valoarea acestora cât și prin prezența unor personalități de prestigiu din țară și din afara țării. Astfel, au fost înscrise un număr de 423 de lucrări și comunicări științifice, 254 dintre acestea fiind prezentate în sesiuni plenare iar 169 sub formă de postere. În ceea ce privește înscrierea pe facultăți, Facultatea de Agricultură a avut 123 de lucrări, Facultatea de Horticultură - 109 lucrări, Facultatea de Zootehnie - 86 de lucrări, iar Facultatea de Medicină Veterinară, 112 lucrări. Referitor la prezența unor personalități din învațamânt și cercetare menționăm prezența Ministrului Educației și Cercetării, Domnul Prof. Dr. Sorin Mihai CÎMPEANU, a Președintelui ANCSI, Domnul Prof. Dr. Tudor PRISECARU, precum și a altor persoane cu funcții de răspundere din aparatul central. În sfârșit, în ceea ce privește participarea din afara țării, amintim prezența unor cadre didactice și cercetători științifici din Germania, Italia, Franța, Turcia, Indonezia, Cehia, Slovacia, Moldova etc. V.O.: Într-o altă ordine de idei, am dori să subliniem câteva aspecte despre personalitatea dvs. De aceea, vă rugăm să ne spuneți, pentru început, în ce moment ați luat hotărârea de a deveni profesor și care a fost motivul pentru care ați optat pentru această carieră ? C.L.: De obicei, din câte am mai citit, la această întrebare am văzut abordări aproape identice, indiferent de profesia celui intervievat. Nu, nu m-am gandit de mic copil să devin profesor și nici mai târziu! Nu am avut nici ideea și nici posibilitatea de a-mi canaliza energia spre anumite discipline pentru o eventuală carieră așa cum văd, de multă vreme, că se procedează în diferite familii și școli pe care le-am cunoscut! Nu știu dacă a fost bine sau nu! Oricum, profesorii mei au încercat să-mi arate că nu poți fi român dacă nu cunoști istoria neamului, nu poți fi locuitor al pământului dacă nu știi geografia acestuia (cu toate modificările ei), nu poți avea o gândire logică, structurată, daca-ți este străină matematica, nu poți înțelege viața dacă nu știi fizică și chimie și, mai ales, dacă le știi pe toate, nu poți fi intelectual dacă nu cunoști limba maternă, chiar cu subtilitățile ei! Probabil, acestea au fost motivele pentru care, ajutat de părinți și de profesori, am încercat, pe cât a fost posibil, să aprofundez o gamă mai largă de cunoștințe. La facultate, am venit în timpul stagiului militar fără a fi neapărat convins că m-a adus dragostea de glie, dorința de a ajuta semenii sau știu eu ce alte formule am mai auzit pe la mulți alții. Este adevărat că, în sărăcia pe care am cunoscut-o în copilărie, am discutat de mai multe ori cu diverse persoane, mai mult sau mai puțin avizate, care mi- au insuflat ideea că, în orice condiții, chiar și de război, inginerul agronom poate trăi mai bine decât alții deoarece are la dispoziție toate cele necesare pentru o viață mai liniștită și mai îndestulată. La sfârșitul studiilor, în anul 1973, am avut marea surpriză și, în același timp, onoare, să fiu invitat de prorectorul de atunci, Domnul Prof. dr. Gheorghe TIMARIU, să rămân, în calitate de asistent, la disciplina de Agrotehnică, unde am făcut lucrările practice cu studenții timp de 11 ani. Am trecut apoi la Ameliorarea plantelor unde am rămas din anul 1984. De ce am spus surpriză ? Pentru că atunci, se făcea o repartiție a absolvenților de către minister și nu existau posturi în învățământul superior. Pentru mine, Domnul Prorector a făcut o excepție și m-aș bucura să cred că nu a fost dezamăgit. V.O.: Dacă nu ați fi devenit profesor universitar, ce anume v-ar fi plăcut să profesați ? C.L.: Este o întrebare care m-a pus în dificultate. Cred că am puterea de a mă adapta la orice condiții impuse de o anumită profesie, am tenacitatea de a învăța ceea ce este necesar pentru a face față și unor alte îndeletniciri, așa că, chiar fără un efort deosebit, aș fi putut să fac și altceva. Cu toate acestea, am convingerea că nimic nu ar fi fost la fel de frumos, la fel de plăcut, la fel de incitant. Cred, de asemenea, că, prin comparație cu alte profesii, pentru unii foarte frumoase, aceea de profesor este cu totul deosebită. Nimic nu poate fi mai reconfortant decât să fii permanent în prezența tinerilor exuberanți, dornici de cunoaștere și plini de viață! Am convingerea că ceva din tinerețea studenților se transferă și asupra profesorilor chiar dacă, an după an, odată cu festivitățile de absolvire, o parte din ființa lor pleacă alături de fiecare serie de absolvenți. Una peste alta, pentru că, totuși, nu trebuie să vă închipuiți că totul este numai lapte și miere, cred că este cea mai frumoasă profesie! V.O.: Ne puteți împărtăși o experiență pozitivă, iar apoi un moment dificil din cariera dumneavoastră de profesor ? C.L.: Pot spune că am avut nenumărate experiențe pozitive. Voi relata o experiență care, pentru unii, va părea, poate, neverosimilă. Îmi asum acest risc! In anul 1986, împreună cu domnii profesori Ioan AVARVAREI și Gerard JITĂREANU, asiguram buna funcționare a fermei Ezăreni. Eu, în calitate de șef de fermă! Am lucrat zi și noapte. Am făcut mutarea aripilor de ploaie pentru irigarea culturilor, la lumina farurilor! Am lucrat pe toate utilajele din fermă! Niciodată până atunci și niciodată după aceea nu au mai fost lanurile atât de frumoase. Niciodată până atunci și nici după aceea nu au mai fost etichetate toate parcelele din fermă! Niciodată până atunci și nici după acel an nu s-au mai înregistrat producțiile obținute la absolut toate culturile din cadrul fermei. Sigur, la vremea aceea, poate și datorită unor motive subiective, priveam altfel lucrurile. Astazi, însă, când rememorez faptele din acea perioadă le pot așeza, fără teama de a greși, printre experiențele pozitive. In ceea ce privește momentele dificile, sigur că au fost mai multe, dar v- aș exemplifica doar unul singur care m-a marcat profund, deoarece mi-a relevat, dureros și brutal, pentru un om cinstit, caracterul unor oameni! La începutul anilor 90, datorită politicii ”înțelepte a organelor de partid și de stat” (așa se spunea atunci), numărul locurilor de admitere la facultățile universității noastre a scăzut dramatic. Puteau intra în anul întâi doar 25 de studenți. Sigur, în aceste condiții, era nevoie de o restructurare radicală a normelor didactice și, pe cale de consecință, mai multe cadre didactice au fost nevoite să plece și chiar au plecat. Susținusem teza de doctorat de câteva luni. Nu s-a pus problema plecării mele dar eram parte a diverselor scenarii și simulări! In aceste condiții, am crezut că este obligatoriu să cer părerea unor oameni pe care-i consideram mai apropiați și care, prin natura funcțiilor pe care le dețineau, credeam eu, aveau obligația și chiar datoria morală să găsescă o soluție dacă s-ar fi pus problema concret. Unul din ei mi-a spus că ar fi fost mult mai ușor de rezolvat această situație daca aș fi susținut doctoratul. Asta, cu toate că participase la susținerea tezei mele și, mai ales, la masa festivă de dupăAl doilea, de la care chiar așteptam un sprijin concret pentru că nu mă gândeam că este preocupat doar de interesul propriu, mi-a urat ca Dumnezeu să-mi lumineze calea în toate cele ce voi face în continuare… Fără comentarii! Sigur, nu am plecat dar urmele au rămas! (continuare în pagina a doua) Publica ț ie bilunar ă a Facult ăț ii de Agricultur ă - USAMV Ia ș i Agricultura și Viața Nr. 12 2 noiembrie — 15 noiembrie 2015

Upload: others

Post on 29-Aug-2019

10 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Agricultura și Viața - uaiasi.ro · Agricultura și Viața 2 Calendar ecologic 2 noiembrie — 15 noiembrie: •8 noiembrie - Ziua Internațională a Zonelor Urbane În fiecare

“Pot afirma, cu certitudine, că întotdeau-na am căutat să fac lucrurile cu simț de

răspundere și am fugit de superficialitate” - Interviu cu Prof. univ. Dr. Constantin LEONTE, Prorector cu activitatea de cercetare, inovare și dezvoltare tehnologică -

Vasilica ONOFREI: În primul rând, dorim să vă felicităm pentru calitatea de membru în Comitetul de organizare al Congresului Internaţional "Solul şi hrana,

resurse pentru o viaţă sănătoasă", care s-a încheiat recent. Vă rugăm să ne împărtășiți câteva impresii la finalul acestei prestigioase manifestări științifice. Prof. Univ. Dr. Constantin LEONTE: De mai bine de cincizeci de ani, fiecare facultate din cadrul universității noastre organiza, anual, un simpozion științific, național sau internațional, la care se prezentau principalele realizări ale cadrelor didactice din facultate, ale invitaților de la alte universități din țară și din străinătate precum și ale cercetătorilor din rețeaua de cercetare a Academiei de Științe Agricole și Silvice. Cu ocazia acestor reuniuni științifice se făceau schimburi de idei între participanți, se proiectau unele planuri comune de cercetare, se încheiau acorduri de parteneriat pentru diverse colaborări și, mai ales, se legau relații de prietenie între oameni care, uneori, se știau doar din revistele de specialitate. Începând din anul universitar 2014/2015, Consiliul de administrație al universității a hotărât ca aceste manifestări științifice să se desfășoare în același timp, la aceeași dată, pentru toate facultățile și anume, în a treia săptămână a lunii octombrie, pentru ca perioada să nu coincidă cu simpozioanele organizate de celelalte universități din țară. În acest an, așa cum se știe, Congresul internațional pe care l-ați menționat s-a desfășurat în perioada 22 – 24 octombrie și a fost dedicat Anului Internațional al Solului. Acum, după eveniment, putem afirma că totul a fost o reușită atât prin numărul de lucrări prezentate și valoarea acestora cât și prin prezența unor personalități de prestigiu din țară și din afara țării. Astfel, au fost înscrise un număr de 423 de lucrări și comunicări științifice, 254 dintre acestea fiind prezentate în sesiuni plenare iar 169 sub formă de postere. În ceea ce privește înscrierea pe facultăți, Facultatea de Agricultură a avut 123 de lucrări, Facultatea de Horticultură - 109 lucrări, Facultatea de Zootehnie - 86 de lucrări, iar Facultatea de Medicină Veterinară, 112 lucrări. Referitor la prezența unor personalități din învațamânt și cercetare menționăm prezența Ministrului Educației și Cercetării, Domnul Prof. Dr. Sorin Mihai CÎMPEANU, a Președintelui ANCSI, Domnul Prof. Dr. Tudor PRISECARU, precum și a altor persoane cu funcții de răspundere din aparatul central. În sfârșit, în ceea ce privește participarea din afara țării, amintim prezența unor cadre didactice și cercetători

științifici din Germania, Italia, Franța, Turcia, Indonezia, Cehia, Slovacia, Moldova etc. V.O.: Într-o altă ordine de idei, am dori să subliniem câteva aspecte despre personalitatea dvs. De aceea, vă rugăm să ne spuneți, pentru început, în ce moment ați luat hotărârea de a deveni profesor și care a fost motivul pentru care ați optat pentru această carieră ? C.L.: De obicei, din câte am mai citit, la

această întrebare am văzut abordări aproape identice, indiferent de profesia celui intervievat. Nu, nu m-am gandit de mic copil să devin profesor și nici mai târziu! Nu am avut nici ideea și nici posibilitatea de a-mi canaliza energia spre anumite discipline pentru o eventuală carieră așa cum văd, de multă vreme, că se procedează în diferite familii și școli pe care le-am cunoscut! Nu știu dacă a fost bine sau nu! Oricum, profesorii mei au încercat să-mi arate că nu poți fi român dacă nu cunoști istoria neamului, nu poți fi locuitor al pământului dacă nu știi geografia acestuia (cu toate modificările ei), nu poți avea o gândire logică, structurată, daca-ți este străină matematica, nu poți înțelege viața dacă nu știi fizică și chimie și, mai ales, dacă le știi pe toate, nu poți fi intelectual dacă nu cunoști limba maternă, chiar cu subtilitățile ei! Probabil, acestea au fost motivele pentru care, ajutat de părinți și de profesori, am

încercat, pe cât a fost posibil, să aprofundez o gamă mai largă de cunoștințe. La facultate, am venit în timpul stagiului militar fără a fi neapărat convins că m-a adus dragostea de glie, dorința de a ajuta semenii sau știu eu ce alte formule am mai auzit pe la mulți alții. Este adevărat că, în sărăcia pe care am cunoscut-o în copilărie, am discutat de mai multe ori cu diverse persoane, mai mult sau mai puțin avizate, care mi-au insuflat ideea că, în orice condiții, chiar și de război, inginerul agronom poate trăi mai bine decât alții deoarece are la dispoziție toate cele necesare pentru o viață mai liniștită și mai îndestulată. La sfârșitul studiilor, în anul 1973, am avut marea surpriză și, în același timp, onoare, să fiu invitat de prorectorul de atunci, Domnul Prof. dr. Gheorghe TIMARIU, să rămân, în calitate de asistent, la disciplina de Agrotehnică, unde am făcut lucrările practice cu studenții timp de 11 ani. Am trecut apoi la Ameliorarea plantelor unde am rămas din anul 1984. De ce am spus surpriză ? Pentru că atunci, se făcea o repartiție a absolvenților de către minister și nu existau posturi în învățământul superior. Pentru mine, Domnul Prorector a făcut o excepție și m-aș bucura să cred că nu a fost dezamăgit. V.O.: Dacă nu ați fi devenit profesor universitar, ce anume v-ar fi plăcut să profesați ? C.L.: Este o întrebare care m-a pus în dificultate. Cred că am puterea de a mă adapta la orice condiții impuse de o anumită profesie, am tenacitatea de a învăța ceea ce este necesar pentru a face față și unor alte îndeletniciri, așa că, chiar fără un efort deosebit, aș fi putut să fac și altceva. Cu toate acestea, am convingerea că nimic nu ar fi fost la fel de frumos, la fel de plăcut, la fel de incitant. Cred, de asemenea, că, prin comparație cu alte profesii, pentru unii foarte frumoase, aceea de profesor este cu totul deosebită. Nimic nu poate fi mai reconfortant decât să fii permanent în prezența tinerilor exuberanți, dornici de cunoaștere și plini de viață! Am convingerea că ceva din tinerețea studenților se transferă și asupra profesorilor chiar dacă, an după an, odată cu festivitățile de absolvire,

o parte din ființa lor pleacă alături de fiecare serie de absolvenți. Una peste alta, pentru că, totuși, nu trebuie să vă închipuiți că totul este numai lapte și miere, cred că este cea mai frumoasă profesie! V.O.: Ne puteți împărtăși o experiență pozitivă, iar apoi un moment dificil din cariera dumneavoastră de profesor ? C.L.: Pot spune că am avut nenumărate experiențe pozitive. Voi relata o experiență care, pentru unii, va părea, poate, neverosimilă. Îmi asum acest risc! In anul 1986, împreună cu domnii profesori Ioan AVARVAREI și Gerard JITĂREANU, asiguram buna funcționare a fermei Ezăreni. Eu, în calitate de șef de fermă! Am lucrat zi și noapte. Am făcut mutarea aripilor de ploaie pentru irigarea culturilor, la lumina farurilor! Am lucrat pe toate utilajele din fermă! Niciodată până atunci și niciodată după aceea nu au mai fost lanurile atât de frumoase. Niciodată până atunci și nici după aceea nu au mai fost etichetate toate parcelele din fermă! Niciodată până atunci și nici după acel an nu s-au mai înregistrat producțiile obținute la absolut toate culturile din cadrul fermei. Sigur, la vremea aceea, poate și datorită unor motive subiective, priveam altfel lucrurile. Astazi, însă, când rememorez faptele din acea perioadă le pot așeza, fără teama de a greși, printre experiențele pozitive. In ceea ce privește momentele dificile, sigur că au fost mai multe, dar v-aș exemplifica doar unul singur care m-a marcat profund, deoarece mi-a relevat, dureros și brutal, pentru un om cinstit, caracterul unor oameni! La începutul anilor 90, datorită politicii ”înțelepte a organelor de partid și de stat” (așa se spunea atunci), numărul locurilor de admitere la facultățile universității noastre a scăzut dramatic. Puteau intra în anul întâi doar 25 de studenți. Sigur, în aceste condiții, era nevoie de o restructurare radicală a normelor didactice și, pe cale de consecință, mai multe cadre didactice au fost nevoite să plece și chiar au plecat. Susținusem teza de doctorat de câteva luni. Nu s-a pus problema plecării mele dar eram parte a diverselor scenarii și simulări! In aceste condiții, am crezut că este obligatoriu să cer părerea unor oameni pe care-i consideram mai apropiați și care, prin natura funcțiilor pe care le dețineau, credeam eu, aveau obligația și chiar datoria morală să găsescă o soluție dacă s-ar fi pus problema concret. Unul din ei mi-a spus că ar fi fost mult mai ușor de rezolvat această situație daca aș fi susținut doctoratul. Asta, cu toate că participase la susținerea tezei mele și, mai ales, la masa festivă de după… Al doilea, de la care chiar așteptam un sprijin concret pentru că nu mă gândeam că este preocupat doar de interesul propriu, mi-a urat ca Dumnezeu să-mi lumineze calea în toate cele ce voi face în continuare… Fără comentarii! Sigur, nu am plecat dar urmele au rămas!

(continuare în pagina a doua)

Publicație bilunară a Facultății de Agricultură - USAMV Iași

Agricultura și Viața

Nr. 12 2 noiembrie — 15 noiembrie 2015

Page 2: Agricultura și Viața - uaiasi.ro · Agricultura și Viața 2 Calendar ecologic 2 noiembrie — 15 noiembrie: •8 noiembrie - Ziua Internațională a Zonelor Urbane În fiecare

Agricultura și Viața

2

Calendar ecologic 2 noiembrie — 15 noiembrie:

•8 noiembrie - Ziua Internațională a Zonelor Urbane În fiecare an, pe 8 noiembrie este marcată Ziua Internațională a Zonelor Urbane, eveniment cunoscut și sub numele de Ziua Mondială de Planificare a Orașelor sau Ziua Mondială a Urbanismului. Ziua Internațională a Zonelor Urbane este aniversată din 1949, în peste 30 de țări, la inițiativa profesorului Carlos Maria della Paolera, de la Universitatea din Buenos Aires, cu scopul de a veni în sprijinul specialiștilor interesați, dar și a publicului larg, cu soluții pentru organizarea orașelor fără a afecta mediul înconjurător. Prin celebrarea acestei zile, sunt aduse în prim-plan problemele urbanizării cu efectele ei asupra evoluției durabile a societății și promovarea unei mai bune planificări. Urbanizarea nu este un fenomen nou. Ea a apărut pe o anumită treaptă din evoluția societății și, din acel moment, nu a mai fost cale de întoarcere din expansiunea sa. A schimbat fața lumii și a adus modificări atât în viața, cât și în mentalitatea oamenilor. Dacă, în urmă cu aproximativ 30 de ani, existau doar două metropole cu peste 10 milioane de locuitori (New York și Tokyo), astăzi numărul acestora a crescut semnificativ, la peste 20 de aglomerări umane.

CONGRES INTERNAȚIONAL ȘTIINȚIFIC "Solul şi hrana, resurse pentru o viaţă sănătoasă", 22 - 24 octombrie 2015

- Cronică în imagini - • Deschiderea congresului în Aula Magna "Haralamb Vasiliu", 22 octombrie 2015

CURIOZITĂȚI ȘTIINȚIFICE Plantele medicinale și aromatice care salvează recoltele Bine cunoscuta iarbă comună şi plantele medicinale şi aromatice cum ar fi cimbrul, salvia, şi rozmarinul oferă o alternativă ecologică la pesticidele convenţionale. Conform unei cercetări efetuate de către University of British Columbia din Vancouver, amestecul a două, trei sau patru plante aromatice şi medicinale diluate în apă pot fi o armă împotriva insectelor care ameninţă agricultura organică: unele au capacitatea de a elimina, altele de a le respinge. Unii agricultori folosesc deja produse pe baza plantelor medicinale şi aromatice care s-au dovedit a fi eficace în protejarea culturilor de căpşuni, spanac şi tomate. Plantele, mai presus de toate, sunt mult mai sigure pentru cultivatori, a căror sănătate poate fi afectată prin expunerea la substanţele toxice. Deşi pesticidele tradiţionale rămân, în viziunea celor mai mulți, armă eficientă împotriva gândacilor, lăcustelor şi a altor insecte mari, totuși, nouă descoperire reprezintă un pas înainte către practicarea unei agriculturi eco-sustenabile şi mai sănătoase pentru om și mediul în care trăiește.

A consemnat Roxana-Alexandrina RADU-CLINCIU

“Pot afirma, cu certitudine, că întotdeauna am căutat să fac lucru-

rile cu simț de răspundere și am fugit de superficialitate”

- Interviu cu Prof. univ. Dr. Constantin LEONTE, Prorector cu activitatea de cercetare, inovare și dez-

voltare tehnologică -

(continuare din prima pagină) V.O.: Considerăm că sunteți un model atât pentru studenți cât și pentru multe cadre didactice. Ne puteți spune dacă, în formarea dvs., v-ați ghidat după niște modele și care au fost acelea ? C.L.: Vă mulțumesc frumos pentru această apreciere însă, cu toată seriozitatea, vă spun că, după părerea mea, un model înseamnă infinit mai mult decât am reușit eu să fiu! Pot afirma, cu certitudine, că întotdeauna am căutat să fac lucrurile cu simț de răspundere și am fugit de superficialitate. Am încercat să fiu cât am putut de corect cu lumea din jur și mi-am făcut datoria pe măsura pregătirii mele profesionale. Am încercat să respect studenții pentru a mă bucura și eu de respectul lor. Mi-a fost străină ideea de a condiționa pe cineva la un examen și cu atât mai puțin ideea de a condiționa o studentă, așa cum ați văzut că se practică pe la alte case. Dacă toate acestea, pentru Dumneavoastră, înseamnă a fi un model pot să accept această apreciere onorantă pentru mine. Dar, repet, după părerea mea, aceasta este normalitatea. A fi model înseamnă infinit mai mult! Sigur că, în toată activitatea mea de până acum, de altfel o viață de om, am avut posibilitatea să învăț de la marii profesori pe care i-am avut și bune și mai puțin bune. Dacă s-ar fi putut ca toate calitățile pe care le-am apreciat la profesorii mei să fie cumulate într-un singur om, atunci aș fi dorit să am prestanța profesorului Ioan GOLOGAN, omenia profesorului Ioan TOMOZEI, cumpătarea și calmul profesorului Gheorghe TIMARIU și inteligența socială a academicianului Valeriu D. COTEA. Dar, din păcate, așa cum știți, Dumnezeu nu pune niciodată toate ouăle în același coș! V.O.: Dacă ar fi să rememorați anii studenției dvs., ați putea spune despre dumneavoastră că ați fost un student model ? C.L.: In accepțiunea de astăzi, nu cred. Pentru acea perioadă, însă, cred că da. De altfel, mi-au spus-o de mai multe ori colegii mei! Faptul că, în cei cinci ani

de studii, nu am lipsit o singură oră de la cursuri sau de la lucrările practice cred că spune ceva. Nu-mi permiteam să lipsesc pentru că atunci când învățam pentru examene citeam cu vocea profesorului întipărită în gând de la cursuri. Caietele mele circulau printre colegi fie pentru a fi copiate fie pentru a învăța direct de pe ele. O mare parte din timp o aveam ocupată cu activitățile studențești – ședințe la facultate, ședințe la centrul universitar, reuniuni, cu anul de studii, în clubul studențesc (ceea ce se numește astăzi discotecă), reuniuni, aproape în fiecare sâmbătă, în holul din fața aulei, cu studenți din tot centrul universitar etc. etc. La toate aceste activități nu era vorba doar de participare! Am fost, aproape întotdeauna, măcar printre organizatori și, de cele mai multe ori, organizator principal! Am fost implicat în absolut tot ce se întâmpla în acea perioadă în viața studențească ieșeană. V.O.: Revenind la funcția dvs. actuală, respectiv, prorector cu activitatea de cercetare, inovare şi dezvoltare tehnologică, vă rugăm să ne spuneți care este, la acest moment, gradul de implicare al studenților pe această filieră ? C.L.: Așa cum s-a întâmplat de-a lungul timpului, cel puțin la disciplinele de specialitate, au existat și există cercuri științifice studențești în cadrul cărora, alături de cadrele didactice, studenții participă la diverse teme de cercetare. Faptul că în fiecare an se desfășoară o sesiune științifică dedicată la care studenții se prezintă cu rezultatele cercetărilor efectuate este o dovadă că lucrurile se derulează normal. V.O.: Ce sfat aveți pentru studenții din ziua de azi ? C.L.: Știu că nu mai există acea motivare majoră atâta vreme cât la finalul studiilor nimic nu este sigur în ceea ce privește locul de muncă. Cu toate acestea, indiferent care va fi activitatea pe care o vor desfășura după absolvire, pentru a avea rezultate pe măsura așteptărilor, este obligatoriu să plece din facultate cu un bagaj de cunoștințe suficient de mare, astfel încât să facă față oricărui interviu al angajatorilor. Iar acest lucru nu va putea fi posibil fără efort. Practic, dacă înainte, indiferent de media de absolvire aveai asigurat un loc de muncă, astăzi trebuie să demonstrezi că îl meriți! Deci, seriozitate și efort intelectual. Asta nu înseamnă că trebuie să lipseacă distracția. Întotdeauna se poate împleti utilul cu plăcutul!

Page 3: Agricultura și Viața - uaiasi.ro · Agricultura și Viața 2 Calendar ecologic 2 noiembrie — 15 noiembrie: •8 noiembrie - Ziua Internațională a Zonelor Urbane În fiecare

Nr. 12

3

Sărbătoriții perioadei 2 noiembrie-15 noiembrie:

∗Zile de naștere: 02 noiembrie- secr.I S Ţăranu Aida-Cezarina, Facultatea de Medicină Veterinară 07 noiembrie- Asist. Dr. Mihalache Roxana, Facultatea de Agricultură 07 noiembrie – Prof. univ. dr. Istrate Mihai, Facultatea de Horticultură 10 noiembrie – analist IA Croitoru Carmen, Facultatea de 10 noiembrie – Prof. Univ. Dr. Teuşan Vasile, Facultatea de Medicină Veterinară 10 noiembrie – Prof. Univ. Dr. Vulpe Vasile, Facultatea de Medicină Veterinară 14 noiembrie – Conf. Dr. Năstasă Valentin, Facultatea de Medicină Veterinară

∗Zile onomastice: 8 noiembrie — Soborul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri 9 noiembrie — Sf. Mc. Claudiu, Sf. Nectarie de la Eghina 11 noiembrie — Sf. Mc. Mina, Victor și Vichentie; Sf. Mc. Ștefanida; Sf. Cuv. Teodor Studitul 13 noiembrie — Sf. Ier. Ioan Gură de Aur, arhiep. C-polului și Sf. Antuza, mama sa 14 noiembrie— Sf. Ap. Filip; Sf. Ier. Grigorie Palama, arhiep. Tesalonicului 15 noiembrie — Sf. Cuv. Paisie de la Neamț

Tuturor sărbătoriților acestei perioade, vă adresăm sincere

felicitări, cele mai frumoase gânduri și urări, dorindu-vă să aveți sănătate,

multe bucurii și împliniri pe toate planurile.

La mulți ani !

•Inaugurarea Institutului de Cercetări pentru Agricultură şi Mediu - ICAM, 22 octombrie

Sursa foto: uaiasi.ro Spectacol folcloric aniversar 24 ani de TVR Iași

Transmitem felicitările noastre întregii echipe TVR Iași, precum și ansamblurilor folclorice și artiștilor care au oferit publicului larg momente artistice emoționante.

Foto: Diana Alexandru

Page 4: Agricultura și Viața - uaiasi.ro · Agricultura și Viața 2 Calendar ecologic 2 noiembrie — 15 noiembrie: •8 noiembrie - Ziua Internațională a Zonelor Urbane În fiecare

http://www.uaiasi.ro/agricultura/

Publicație bilunară a Facultății de Agricultură - USAMV Iași

Agricultura și Viața SEMNALE EDITORIALE Începând cu acest număr al publicației noastre, ne-am propus editarea unei noi rubrici, prin care să vă aducem în atenție diverse lucrări asupra cărora vă invităm să vă aplecați privirea în timpul liber pe care îl aveți la dispoziție.

Astfel, la propunerea domnului Profesor Univ. Dr. Mihai Stanciu, a

cărui colecție tocmai s-a îmbogățit cu această operă, vă invităm să consultați Enciclopedia României intrată sub tipar între anii 1938-1943 și reditată în patru volume, o lucrare de bază a dezvoltării României moderne, așa cum spunea însuși Regele Mihai I.

Enciclopedia României — remarcă Prof. D. Gusti, în cuvântul ce prefațează această lucrare — este marea datorie împlinită a unei generații ce are o profundă conștiință de propria-i forță și de propria-i misiune.

Ea urmărește a fi un instrument de cercetare și de informație, o lucrare

temeinică și esențială, în care netăgăduitul avânt al zilelor noastre să găsească hrana substanțială și sănătoasă, care să-i dea vigoare și temeinicie, o perspectivă mai luminoasă asupra viitorului, printr-o cunoaștere mai adâncă a stărilor de fapt.

Enciclopedia României va fi deci un inventar și un îndreptar.

O altă carte pe care dorim să v-o semnalăm este apărută la Editura Tipo Moldova, fiind intitulată Nu pune, Doamne, lacăt gurii mele. Semnată de doamna Servilia Oancea, cartea este în fapt o autobiografie, pe care autoarea o dedică mamei sale despre care mărturisește că a fost o sfântă (...) datorită căreia a supraviețuit în acele timpuri grele. O femeie harnică, curajoasă, devotată.

Vasilica Onofrei

Sponsor principal:

Facultatea de Agricultură USAMV Iași Aleea Mihail Sadoveanu nr.3, Iaşi, 700490 tel./fax: 0232 407 347 Director general: Prof. Dr. Teodor ROBU Director editorial: Prof. Dr. Mihai AXINTE Redactor-șef: Vasilica ONOFREI, drd. Fitotehnie tel. mobil: 0741 706 602, 0761 621 994 e-mail: [email protected] Colectiv redacțional: Roxana-Alexandrina CLINCIU-RADU, drd. Fitotehnie, Elena PATROLEA, Costinela PATROLEA, Ramona-Petronela TOMA studente, TPPA, III

Pentru susţinerea acestei publicaţii, vă rugăm să ne contactați la datele de mai sus în vederea inițierii unei frumoase colaborări.

Dumnezeu să-i odihnească în pace și veșnică să

le fie pomenirea !

Cu profundă tristețe, transmitem mesajul nostru de

condoleanțe familiilor, prietenilor, cunoștințele tuturor

celor care au părăsit în mod fulgerator aceasta viață, în

tragicul incediu produs la București, lăsând în urma lor

multă durere, tumult, întrebări fără răspuns ...

Dumnezeu să-i întărească sufletește pe toti cei îndoliați,

spre a depăși momentele de grea încercare, iar tuturor să ne

daruiască înțelepciune și răbdare.

În spatele oricărei încercări se va putea întrevedea, mai

devreme sau mai târziu, folosul voii lui Dumnezeu …