din viața și opera unor scriitori

412
ION IONESCU- BUCOVU SCRII TORI de ieri şi de azi 1

Upload: ionescu-ion

Post on 20-Aug-2015

779 views

Category:

Education


4 download

TRANSCRIPT

ION IONESCU-BUCOVU

SCRIITORI de ieri şi de azi

2012

1

Cuvântul autorului

Am cules din presa literară articolele pe care le-am publicat despre scriitorii români şi străini şi le-amadunat în acestă carte.

Ea se adresează atât publicului larg iubitor de literatură cât şi elevilor şi studenţilor de la Litere.

ION IONESCU BUCOVU

2

Este Arghezi un poet obscur? (Câteva note despre„Florile de mucigai”

de ION IONESCU-BUCOVU

Este Arghezi un poet obscur?- se întreba Șerban Cioculescu în „Introducere în poezia lui Tudor Arghezi” Climatul liricii argheziene rămâne îmbietor numai pentru un public restrâns. Spre deosebire de Eminescu care și-a pus sentimentele în poezie și a fost adulat încă de la începuturi, Arghezi pare să-și ascundă eul liric într-un con de penumbră, rămânând să fie descoperit de cititor. „Obscuritatea lui Arghezi decurge în primul rând din nerespectarea logicii formale.”(Șerban Cioculescu) . Adică fără a fi ilogic și irațional, el nu compune poema cu gradație logică, ci cu stări de conștiință succesive, cu ruperea punților de legătură dintre versuri.

Tudor Arghezi s-a format în ambianța simbolismului francez. Simbolul la el înfățișază cauza relativei obscurități. Exemplu poate fi poezia „Între două nopți”, o dramă metafizică, unde caută divinul prin săparea mai adâncă în odaie lui, care este cămara sufletului:

Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.Afară bătea vântul. Afară era ploaie.

Și mi-am săpat odaia departe, sub pământ.Afară bătea ploaia. Afară era vânt.

3

Am aruncat pământul din groapă pe fereastrăPământul era negru: perdeaua lui, albastră.

S-a ridicat la geamuri pământul până sus.Cât lumea-i era piscul și-n pisc plângea Isus.

Săpând, s-a rupt lopata. Ce-l ce-o știrbise, iată-l,Cu moaștele de piatră, fusese Însuși Tatăl.

Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât,Și în odaia goală din nou îmi fu urât.

Și al voit atunci să sui și-n pisc să fiu.O ste era pe ceruri. În cer era târziu.

O altă cauză în receptarea poeziei argheziene este limba „neaoșă” El se afirmă stingher printre contemporani. Cuvinte ca „leat”, „duminicarea”, „dumicatul”, „gogoloi”, „drojdii”, „țărână”, „faguri”, „candelă”, ”besnă”, „lut”, „stei” etc. fac parte din arsenalul lingvistic folosit cu predilecție în poezie.

„Florile de mucigai” la care vom insista mai mult, ne relevă un registru liric al impresiilor din închisoare, care i-au inspirat poetului, deținut politic, o serie de poezii de o savoare aparte. Aici cuvintele servesc ca un element constitutiv al climatului corespunzător, alcătuit din drojdia societății.

Între „Psalmi” și „Flori de mucigai” vedem „sentimentul de oscilare materială între două lumi cu densități deosebite, cerul și pământul”(G. Călinescu). Aici apare estetica urâtului, teză susținută de poet încă din „Testamentul” lui. Cu ”Florile de mucigai” Arghezi coboară în infern. Poeziile din acest ciclu dezvăluie o existență de coșmar, trădând înăbușirea libertății sub toate aspectele. Aici „bestializarea omului și mucenicia prin suferință”( Pompiliu Constantinescu) ne relevă scene dantești. „Florile de mucegai” s-au născut din „podoaba zidurilor întunecate și umede ale zidurilor” (O.Crohmălniceanu).

Poezia ce poartă și titlul ciclului „Flori de mucigai” este un fel de prolog ce stabilește legătura dintre poet și mesaj, el o consideră „fără an,/stihuri de groapă/De sete de apă/Și de foame de scrum”, scrisă cu unghia de la mâna stângă.

Detenția obligă la un șir lung de cauze dintre care cea mai suportabilă este nepăsarea față de soarta condamnaților. Patetismul din „Cuvinte potrivite” face loc sarcasmului poetului, sub al cărui ochi, strada bucureșteană, „rău famată”, și zidurile mucede ale Văcăreștilor, mustesc de culori aprinse,

4

versurile dând senzația de autentic local și viață frustă. Aici ne apar tipologii diverse de oameni. O babă, gazdă de hoți, din „Pui de găi”, țiganca florăreasă, din pricina căreia taie sare la ocnă Năstase, osânditul, din „Tinca”, tâlharul cu figură de Adonys, din „Fătălăul”, spărgătorul pios din „Candori”, argintarul, fabricant de bani falși din „Lache”, milogul înzestrat cu har de vindecător din „Sfântul”, dezertorul mâncat de șobolani în beciul pușcăriei „Ion Ion”. Cina amară a deținuților din „Cina”, înregistrarea la morgă a decedaților din „Dimineața”, chinul recluziunii din „Streche”, judecățile asupra condiției umane din „Serenadă”, „Morții”, Generații”, „Ceasul de apoi”, acesta este universul tragic al „Florilor de mucegai”.

Convoiul hoților din „Cina”, predestinați morții, ne oferă o imagine terifiantă:

În frig și noroiTrec hoții-n convoi câte doiCu lanțuri târâș la picioare,Muncindu-se parcă-n mocirlă de sudoare.

„ O șchiopătare de vulturi căzuți din stele/ Prin oțățitul întuneric tare/O răstignire fără cruci și fără schele/ O golgotă ștearsă, fără altare.”- iată imaginea lor în mișcare.O altă imagine, parodică, a mizeriei găsim în ”Serenada”:Fierăstraie și rindeleRod în ciurciuvelePe la treiVin păduchii mititeiPe la cinciPloșnițele cu opinci.Șobolanul te miroasePe la șaseGâlcile dacă ți-au coptDoctorul vine la opt.Dar nu râdeți, pare a spune poetul, trăgând apoi concluzia dureroasă:Bezna rece, zidul receMai muriră paisprezece.Chiar și înmormântările sunt private de „legea” lor:Ies morții…Sub bolta cu clopot a porții,Sânt zece la numărȘi, umăr la umăr,

5

Se duc câte doi, în cosciuge,Fără mumă, fără popă, fără cruce.Strict birocratic, ritualul înmormântării decurge într-o totală apatie:Portarul în drum i-a opritȘi-i numără-n boltă cu bățul.Mort pare și calu-nlemnitȘi omul ce mânuie hățul.Tot ce ține de evenimentul morții este operația scriptologică a

înregistrării:În colț un condeiÎnseamnă cadavrul și-al unei femei.Bălaie, subțire, ea-și ține deschisPe lespede, trupul, defunct paradisPe când își arată gândul hâdPaznicii vii care râd.În mediul hoților plutește un foc de lirism tainic, într-o atmosferă realistă.

În narațiuni ca „Ucigă-l toaca” și „Pui de găi” urzesc și se destramă pseudodrame :

Tam, nisam în goanăSe ivio cucoanăCucoană cu pălărie…Arătare, stafie…Avea pantofi și fuste veștejiteȘi parc-ar fi avut și copite.Venea din cimitirCa o momâie…Ce să vezi? Putoarea cu brățarăEra muiere doar pe din-afarăCă pe sub poaleAvea, ca omul, de toate, și două pistoale.Grație aceluiași magnetism poetic pe care-l exercită și ei, țiganii, sunt

reconsiderați. Obârșia bulibașei, Regele Burtea, se pierde în abisul timpului și al universului:

El a venit cu șirul lui de careȘi armăsari din zarea cea mare.Călătoria migratoare a șetrarilor parcă plutește în norii legendei.

Convoaiele lor străbat timpul și spațiul ca în apocalipsă:Cârduri, gloate, popoareDe piscuri s-au mișcat din spinăriȘi-n picioare,

6

Ca niște uriași de piatrăAu ascultat câinii cum latră.Lache, țiganul, se pricepe să facă dintr-un ban, doi, dintr-o materie

iformă „icre de aur în linguri și pe cârlige” „Din copaie/ A tras cu mâna de-a dreptul/ O vâlvătaie/ Care i-a luminat fața și pieptul.”

Pensionarii temniței au firi contradictorii, un aliaj ciudat care unește frumusețea și oroarea din ființa lor. Trupurile lor murdare au o perfecție suavă, parfumată și de o natură fabuloasă. Fătălăul, Adonysul Văcăreștilor,(G. Călinescu) e un personaj mitic, ieșit din împreunarea unei femei „vioară, trestie sau căprioară” cu un „Strigoi de voievod”, ca împerecherea unei muritoare cu un zeu. El a fost zămislit dintr-un amestec de materii primordiale, frământate de o nălucă:

Cu vreo câteva tuleieMă, tu semeni a femeie………………………O fi fost mă-ta vioarăTrestie sau căprioarăȘi-o fi prins în pântec plodDe strigoi și de voievodCă din oamenii de rândNu te-ai zămislit nicicând.Finalul:Din atâta-mperechere și împreunareTu ai ieșit tâlhar de drumul mare.Na! ține o țigare!Tinca e proaspătă ca florile din coșul de la șold. „Făptura” ei

„împărătească” e de o frumusețe frustă, sălbatecă, cu „ carnea de abanos” și „sânul ca mura”.

„Florile de mucigai” sunt compuse cu o artă savantă și populară, dintr-o strălucitoare sinteză de pitoresc și tragic, străbătute de un fior liric inconfundabil.

Arghezi își prezintă modelele cu gesturile și limbajul adecvate. Găsim la el violențe lexicale, formule argotice, cuvinte mustoase, uneori deșănțate. Versul liber, fără încorsetări, de o oralitate spontană, ne dă un aer de autenticitate.

Bibliografie:George Călinescu- Istoria literaturii româneDumitru Micu-Opera lui tudor ArgheziȘerban Cioculescu-Argheziana, 1985, Editura E.minescu

7

Când m-am întâlnit cu Eminescu

ION IONESCU -BUCOVU

Era prin anul 1953 pe primăvară, pare-mi-se pe 3 sau 4 martie, când murise ,,marele geniu al omenirii”-Iosif Vissarionovici Stalin. Pe atunci eram elev al şcolii pedagogice din Câmpulung şi câţiva ne-am urcat pe Flămânda să-i tragem clopotele răposatului. Am ţinut-o aşa vreo trei zile. Clopotarul ne alimenta cu mâncare în schimbul acestei munci. Atunci un coleg căruia îi împrumutasem nişte bani vine la mine şi mă roagă ca în schimbul banilor, pe care nu-i avea, să-mi dea o carte. Am fost de acord. Şi mi-a întins cartea ,, M. Eminescu-poezii”-ediţe Titu Maiorecu. Până atunci nu ştiam prea multe despre marele poet. După război opera lui nu se mai editase. Noi învăţam după nişte culegeri literare în care era doar ,,Împărat şi proletat” -cuvântul proletarului, care cădea bine regimului cu ,,Zdrobiţi orânduirea cea crudă şi nedreaptă…” şi poezia ,,Viaţa”, unde o fată de la ţară îşi câştigă existenta cu acul. Cartea primită de la colegul meu ā căzut ca o mană cerească. N-am mai ştiut de mine vreo câteva zile; m-am închis cu ea în dormitor sau în sala de meditaţie şi am citit-o de câteva ori. Am descoperit că fusesem minţit. Ni se spusese că Eminescu este fiu de boiernaş, că ā fost influienţat de ideologia capitalistă,că poezia lui de dragoste strică tineretul, etc. După citirea poeziilor, am rămas siderat de câtă putere de creaţie avusese acest Om. Îmi sunau aşa de bine în

8

capul meu aceste poezii încât am încercat să le memorez şi pe unele le ţin minte şi acum.

A doua întâlnire cu poetul ā fost făcută prin intermediul profesorului de română Augustin Popescu, cel care mai târziu avea să devină un eminescolog de frunte, sub numele de Augustin Z. N. Pop. Aş vrea să insist mai mult asupra acestui om pentru faptul că toate datele biogafice noi din viaţa poetului au fost scoase la lumină de el.

De la profesorul de român Austin Z.N. Pop, pe atunci Augustin Popescu, am prins gustul limbii române și în special dragostea pentru cel mai mare poet al neamului nostru, Mihai Eminescu. Duminica ne ținea adevărate șezători literare despre poet, ilustrate cu fotografii din viața poetului și a Veronicăi Micle, din viața familiei poetului.Umbla din şcoală în şcoală, împreună cu nepotul poetului Eminescu, Victor Eminescu, care fusese militar şi ţinea conferinţe despre viaţa şi opera poetului. Strânsese toată viața, cu o pasiune de invidiat, risipindu-şi averea , salariul şi pensia, mai târziu, o serie întreagă de materiale inedite despre poet, pe care de altfel le-a și publicat de-alungul vieții în trei volume masive de <Contribuții documentare asupra vieții lui M. Eminescu> și în alte lucrări. Deschisese acasă un adevărat muzeu Eminescu cu materiale strânse de peste tot, scrisori, acte de naştere, scheme ale satului Ipoteşti, fotografii cu familia , cu prietenii, obiecte personale, până când şi rochia de mireasă ā Veronicăi Micle pe care dăduse, îmi spunea, o groază de bani. Îmi spunea că după moartea sa le va dona Muzeului Literaturii sau Academiei. Nu mai ştiu dacă ā făcut-o sau nu, dar ar fi o mare pierdere dacă această valoroasă colecţie s-ar distruge. Acest profesor a dat lucrări valoroase nu numai despre M. Eminescu, ci şi despre Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, despre dezvoltarea culturii pe meleagurile argeșene. Augustin Popescu s-a născut în București la 30 august 1910, ca fiu al preotului Zamfir Popescu, paroh al bisericii <Sf. Vasile> de pe Calea Victoriei. Studiile secundare le-a urmat la Liceul <Sf. Sava> ca premiant. A absolvit facultatea de litere și filozofie din București cu distincția <Magna cum Laude> În anul 1968 a obținut titlul de doctor în filologie la Universitatea din Cluj, iar în 1970 titlul de doctor-docent, tot la aceeași Universitate. A fost cercetător la Biblioteca Academiei Române, secția manuscrise, punând în ordine arhiva Eminescu. A funcționat ca profesor la Institutul pedagogic din Pitești, îndeplinind și funcția de decan și apoi pe

9

cea de rector. A fost profesor și la Universitatea din București, la catedra de <Eminescologie>. S-a stins din viață la 1 aprilie 1988 și a fost înmormântat la cimitirul Bellu, nu departe de mormântul lui Eminescu. În ultimul timp am purtat o scurtă corespondență cu el și îmi scria că nu mai vede și o duce foarte rău, n-are cine-i face cumpărăturile și cine să-l îngrijească, nevasta fiindu-i și ea bolnavă. La sfârşitul vieţii Augustin Z.N. Pop i-ā scris un epitaf poetului care sună aşa : CRED IN EMINESCU CA IN SOARE, IN MAGIA FRUMOSULUI SI ÎN VEŞNICIA NEAMULUI ROMANESC.

De la acest mare profesor am prins gustul cercetării vieții și operei lui Mihai Eminescu și, ținând legătura cu el, am scris romanul <Martirii lui Eros> în care e vorba despre dragostea dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle, roman la care a contribuit şi el cu multe date istorice.

Inâlnindu-mă de mai multe ori cu el, i-am propus să scrie un roman al dragostei dintre Eminescu şi Veronica Micle. Mi-ā destăinuit că de câte ori ā vrut să înceapă acest roman, de atătea ori, ori nu-i mergea stiloul, ori mâna îi cădea grea. Şi până la urmă l-a abandonat... ,, Dar te voi ajuta pe tine cu datele pe care le am... Să-i pui titlul sugerat de Perpessicius , »Martirii lui Eros » Înainte de ā scrie romanul m-am documentat aproape 20 de ani, am citit aproape tot ce s-ā scris despre Eminescu, am colindat ţara in lung şi lat pe urmele lui, de la Iaşi, Văratec, Ipoteşti şi până la mica lui Romă, în Transilvania. Am scris romanul, am publicat şi câteva fragmente din el, primite bine de public, dar editurile nu se încumetă să ia în serios o lucrare ā unui necunoscut. Şi ca să cerşesc la poarta lor, nu-mi stă în caracter !

Şi acum să reiau firul destăinuirilor. După citirea cărţii de Poezii, am început să frecventez biblioteca şcolii şi să împrumut cărţi despre poet. Bibliotecara le dădea pe sub mână, deoarece erau interzise. Şi a început să mi se lărgească orizonturile despre viaţa şi opera lui. Îmi intrase atât de mult la suflet, încăt într-o noapte, în adolescenţa mea, l-am visat. Eram aproape bolnav după o despărţire amoroasă cu prima iubită. Şi mă culcasem să dorm. L-am văzut pe poet cum ā venit lângă mine, mi-a pus mâna pe funte şi a început să mă mângâie. Îl vedeam, îl simţeam. S-a aşezat pe buza patului. Avea o statură mijlocie, era îmbrăcat într-un costum negru, avea un corp atletic, faţa măslinie, ochii ceva mai mici decăt în fotografiile lui, un păr negru, strâns pe spate într-o chică, umerii obrajilor proeminenţi. Atât mi-a şoptit, mângâindu-mă : »Nu fi supărat că trec toate, toţi trecem prin focul dragostei. Şi eu am trecut ! Dragostea e o boală. Trebuie să te lecui de ea, cum m-am lecuit şi eu..Îţi va trece... » Imediat m-am deşteptat şi m-am uitat prin cameră buimac. Eminescu

10

dispăruse. Dar m-a marcat atât de mult acest vis, încât îl voi ţine minte toată viaţa.

După deschiderea culturală de după anul 1960 au început să fie reeditate marile opere ale literaturii române, adică Maiorescu, Lovinescu, Călinescu, Vianu, etc. unde am descoperit un alt Eminescu, aureolat de personalitatea acestor oameni. Între timp mi-a căzut în mână o mică broşurică scrisă de Octav Minar prin anul, pare-se 1904 şi intitulată ,,Cum ā iubit Eminescu » în care ā publicat o parte din scrisorile de dragoste ale poeţilor.. Deşi istoricii şi criticii literari l-au hulit pe acest om, a fost primul care a reabilitat dragostea dinte poet şi Veronica şi i-ā luat partea femeii atunci când, după moartea poetului, ea devenise cauza principală ā nebuniei şi ā morţii lui. Criticii i-au imputat ca unele scrisori sunt trunchiate sau traduse din franceză prost, dar realitatea ā fost alta. Date de Veronica şi de fetele ei din mână-n mână pe la prietene şi prieteni să le citească din curiozitate, scrisorile au fost copiate greşit sau traduse cu multe lacune. Şi Octav Minar, neavând originalele, le-ā publicat cu greşeli. După moartea poetului scrisorile au fost puse sub embargou de Veronica. Din 16 iunie 1889 şi pănă ā plecat la Văratec prin iulie ,femeia le-a citit şi le-a răscitit, făcând adnotări pe marginea lor,aducându-şi aminte de clipele lor frumoase, după care le-ā străns pe toate, le-ā legat cu o pamglică neagră, punăând sub plamblică o coală în care ā scris : ,,Acestea sunt scrisorile mele şi ale lui Eminescu, de voi trăi voi scrie ceva în legătură cu acest amor nenorocit. » (citat din memorie). Pe aceeaşi coală căteva versuri ale poetului : ,,Copil bălai cu ochii albaştri/ Simbol al vremilor eterne/ Ah, ce perfidă este lumea/ Nu vrea să ştie de amor/ Clădeam o lume de iluzii/ Pe aripi de corb croncănitor.../ Restul se ştie, Veronica Micle s-ā otrăvit la Văratec şi ā murit. Pe patul de moarte le-ā spus fetelot să nu publice acele scrisori decât după ce va trece timpul. Scrisorile au fost purtate mult timp de nepoatele şi strănepoatele ei până când au fost publicate acum câţiva ani.

Cu Eminescu m-am întâlnit apoi la Facultate. Am ascultat câteva cursuri ale lui G. Călinescu care m-au fascinat. Acest profesor când vorbea despre Eminescu era parcă un preot antic care executa o liturghie. Cu vocea lui cântată, elecriza publicul. La cursurile lui nu veneau numai studenţi, participau şi oameni din Bucureşi de diferite profesii, ziarişti, profesori de liceu, muncitori, militari. Amfiteatrul era arhiplin, lumea se înghesuia şi pe coridoare, ocupându-şi locurile cu mult timp înainte

Apoi am ascultat-o la cursuri pe Zoe Dumitrescu- Buşulenga Era fantastic cât de informată era profesoara despre viaţa şi opera poetului. Ne

11

plimba prin filozofia indică, prin Kant, Schopenhauer,prin Viena timpului, prin Berlin, prin Iaşul lui Eminescu. Făcea legături inedite între opera poetului şi opera altor mari clasici ai omenirii. De la cursurile ei ieşeam parcă de la un mare spectacol care ne umplea sufletul de bucurie.

Profesorul Vianu era un neîntrecut maistru al cuvântului. Cursul lui despre Eminescu era o delectare ā sufletului. Mai mult stilist decât istoric, Vianu desfăcea firul operei în patru, o analiza, întorcând-o pe toate feţele.Dar înainte de orice era un mare cunoscător al literaturii universale din care au ieşit ,,Studii de literatură universală şi comparată’’ , publicate mai târziu. Cursurile lui ,,Madach şi Eminescu’’, ,,Imaginea Greciei antice în Memento mori’’sau ,,Eminesacu şi Shakespeare”erau adevărate sărbători intelectuale.

Apoi profesorul Ion Zamfirescu, autorul unei masive ,,Istorii universale ā teatrului’’ ne-ā introdus în lumea teatrului lui Eminescu.

Amintesc de asemeni o pleiadă întreagă de profesori care s-au aplecat asupra operei lui : Amita Bhose, Lucian Blaga, Gheorghe Bulgăr, Şerban Cioculescu, Constantin Ciopraga, Pompiliu Constantinescu, Rosa Del Conte, Petru Creţia, Alexandru Dima, Mihai Drăgan, Ion Dumitrescu, Mircea Eliade, L. Galdi, Alain Guillermou, Dumitru Irimia, Dan C. Mihăescu, George Muntean, Ion Negoiţescu, Constantin Noica, Marian Papahagi, Edgar Papu Perpessicius, Alexandru Philipide, Alexandru Piru, Alexandru Rosetti, Liviu Rusu, Eugen Simion, N. Steinhardt,Vladimir Streinu, Eugen Todoran, Tohăneanu, Vatamaniuc, şi mulţi alţii , tot atăt de importanţi, dar care-mi scapă.

Închei cu o poezie ā lui EMINESCU :

NUMAI POETUL

LUMEA TOAT-I TRECATOARE

OAMENII SE TREC ŞI MOR

...........................................

NUMAI POETUL

CA PASERI CE ZBOARA

DEASUPRA VALURILOR

12

TRECE PESTE NEMARGINIREA TIMPULUI

IN RAMURILE GÂNDULUI,

IN SFINTELE LUNCI

UNDE PASERI CA EL

SE_NTREC IN CÂNTRI.

Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității

Poetul Ovidiu, un mare amator al artei amorului, la 18 ani era un dandi care se plimba prin Orient, vizita Sicilia, Athena şi Alexandria, admirând frumoasele vestale dar şi femeile din saloanele nobililor. După ce a călătorit pe Nil şi a rămas uimit de piramidele faraonilor, s-a întors în ţară cu o enormă bogăţie sufletească.

Roma pe timpul lui devenise splendidă, pe Palatin se ridicase faimoasa Domus Augusta şi Templul de marmură al lui Apolo, urmat de Statuile Danaidelor. Se clădise măreţul Panteon, termele lui Agrippa, Porticul Octaviei şi frumosul teatru al lui Marcellus. El frecventa adesea bazinul de apă al luptătorilor, teatrele, circurile, dar şi localurile de noapte, reuniunile moderne, citind adesea din poezia lui erotică.

13

În aceste împrejurări, probabil, s-ā îndrăgostit el de o femeie- totam cantata per urbem- adică cântată în toată Roma- ascunsă sub numele de Corina. Scria versuri pe un lectulus încărcat cu perne, seara în grădina sa, pe Via Sacra şi Via Flaminia, grădină întinsă pe câteva coline pline cu flori.

Spuneam că a fost un dandi, prima căsătorie pentru el n-a rezistat, îi fugeau ochii după frumoasele Romei, a dat greş şi cu a doua şi cu a treia căsătorie. Dar i-a rămas fidelă fiica sa, Perilla, care sub supravegherea lui a cultivat tot artele.

Viața lui a luat o întorsătură neașteptată în anul 8, luna august, era noastră, când Împăratul August îl exilează la Tomis, cetatea mercantilă grecească de pe coasta Mării Negre, unde își va petrece toată viața.

Născut la 20 martie 43 î.e.n. la Sulamona, într-o familie bogată, a îndrăgit încă de mic Poezia, deși tatăl său îl întrebase : „De ce încerci o meserie nelucrativă ? Homer însuși n-a lăsat nicio avere !” Idolii lui erau poeții elegiaci. Ovidiu a declarat că acea care l-a inspirat întâia dată a fost o femeie „totam cantata per urbem”- cântată în toată Roma, ascunsă sub numele de Corina. August, pentru a da satisfacție aristocrației tradiționale, care cerea reînvierea vechilor virtuți republicane, dădu o serie de legi puritane, împotriva luxului, a adulterului, a celibatului și chiar a sterilității, care produse o reacție violentă. Între timp, Iulia, nepoata lui August, face demonstrații de viață libertină. În cercul curtenilor se afla și Ovidiu.„Ars Amatoria”, opera de dragoste a lui Ovidiu de care nimeni nu făcuse caz până acum, e declarată operă corupătoare. Pare-se că o văzuse pe Iulia fără veșminte, făcând aluzie la Acteon, care a surprins pe Diana nudă. Unii cred că se făcuse vinovat de ”lenocinium”, înlesnind pe culpabili. Atât i-a trebuit Împăratului. Pe Iulia a exilat-o, undeva, într-un loc secret, iar pe Ovidiu la Tomis. Pe la sfârșitul lui noiembrie, anul 8 e.n., după ce mai contemplă pentru ultima dată cerul cu lună și cu stele al Capitoliului, poetul porni în îndelungatul exil cu câțiva sclavi. În decembrie poetul naviga pe Adriatica, pe Marea Ionică, cu multe peripeții, apoi Corintul, iese prin Bosfor și trece în Pontul Euxin, stabilindu-se la Tomis. Acum începe marea lui decepție. Clima aici e foarte aspră, iarna un frig cumplt, vara o căldură înăbușitoare. Pe străzi geții bărboși și pletoși, pășesc înfășurați în cojoace și ițari. Locuitorii vorbesc o gracă împestrițată cu getică și sarmată. Peste tot vede paragină, bordeiele sunt sub pământ,rar se văd pluguri arând și vite păscând.

Tomitanii l-au primit cu plăcere, l-au scutit de impozite și l-au numit poetul lor.

„Dacă la Roma încă vreun ins mă ține minteSau numele meu singur trăiește înainteSă știe că acolo unde începe ghiața

14

Printre barbari Ovidiu își irosește viața.”

Operele lui în care a cântat dragostea, ,, Ars amatoria” şi ,,Ars amandi” sunt un fel de istorie spirituală a dragostei unui păgân care a văzut în femeie cel mai graţios animal.Ovidiu cunoaște ideea divinității femeii și a eternității dragostei. „Darul meu este de a nemuri prin cântece/ Femeile care au binemeritat : aceea pe care am ales-o devine ilustră prin arta mea /.../ Faima pe care o vor hărăzi cântecele va fi veșnică.”

Elegiile erotice ale lui sunt întemeiate pe elementul senzual. Ovidiu nu cunoaște castitatea. Iată o elegie : E vară. Soarele este la amiază. Poetul se întinde în pat. Ferestrele sunt pe jumătate deschise, lumina intră în odaie ca într-o pădure. Atunci Corina apare cu părul desfășurat pe umeri și poetul îi admiră ca un sculptor trupul gol. Alteori momentul este suav, e revărsatul zorilor, la ceasul când aerul e răcoros și privighetoarea cântă. O altă elegie reprezintă un bilet trimis odată cu un inel. Poetul ar dori să fie inelul însuși ca să fie dus la buze atunci când puella își sigilează tabletele, să alunece în sânul ei, sau să intre cu ea în baie.

„Amores” cântă în versuri elegiace dragostea ca sentiment ideal. Este adresată Corinei, femeie iubită pe care o exaltă în versuri înălțătoare. Aceste elegii i-au făcut pe contemporani să-l numească „tenerorum lusor amorum”, adică cântăreț al iubirilor gingașe. „Heroides” este o colecție de scrisori care povestesc romanul unor celebre pasiuni erotice: Hero către Leandru, Penelopa către Ulise etc. „Metamorfozele” reprezintă opera de căpătâi a poetului și înșiră mulțimea legendelor despre transformările Universului, începând cu geneza și până la schimbarea lui Cezar într-o stea. „Toate calitățile înăscute ale lui Ovidiu, precum și toate câștigurile pe care le datora profesorilor săi, frecventării saloanelor și satisfacțiile vieții romane, se regăsesc în „Metamorfoze”. Expresia e căutată, pitorescul și plastica sunt foarte apăsate, adesea gradate în chip fericit, mergând până la un realism brutal”( J. Bayet). „Tristele” sunt elegii în care poetul își deplânge amarul zilelor petrecute în exil, apăsat de singurătate, de dorul după cei lăsați acasă, de cerul veșnic senin al Italiei. În acestă operă este primul poet care descrie trecutul nostru, meleagurile, clima, oamenii și pe vechii sciți. De aceea eu consider că orice Istorie a literaturii române ar trebui să înceapă cu acest mare poet.

Ovidiu rămâne totuși poetul iubirii.El a dat lecţii contemporanilor cum să aleagă şi să cucerească o

femeie, cum să păstreze iubirea şi cum să se poarte femeia cu iubitul. A fost un expert al psihologiei feminine şi un rafinat în estetica corporală şi vestimentară.

15

Spicuim câteva idei din opera lui.Femeile trebuie duse la plimbare- zice el- la teatru, la circ, discuţiile cu

ele trebuie să poarte o notă elegantă, cu cuvinte alese, să se lase sfiala rustică la oparte, iubitul să i se destăinuie, să-i admire faţa şi picioarele. Amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-şi arate gelozia. La însuşirile fizice trebuie să se alăture şi însuşirile psihice. ,,Amorul plăcut se ademeneşte cu cuvinte dulci! Râzi când râde ea, plângi când plânge ea. Încălzeşte-i la sân mâinile îngheţate! Nu-i reproşa iubitei defectele! Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-ā născut.”

El dă şi sfaturi femeilor. Zice că cine refuză un cavaler va tremura babă în patul ei pustiu. ,,Şarpele îşi schimbă pielea, cerbul înnoieşte coarnele, tinereţea femeii nu mai vine înapoi.! Femeia să fie elegantă,să uzeze de toate mijloacele ei pentru ā atrage un bărbat. Femeia cu capul prelung să-şi facă pieptănătura la mijloc, cea cu capul rotund să-şi strângă pieptănătura într-un nod în creştet, lăsându-şi urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oacheşelor, să nu-ţi miroase subsuorile sau picioarele, foloseşte dresurile cu măsură. Ascunde-ţi viţiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă şi dansează gratios”

Naso magister erat…A murit în anul 17 d. Cr. la Tomis, plâns de toată lumea.Cea mai tristă dintre „Tristele” lui, de un umanism adânc sunt

distihurile care și le-a compus ca epitaf, la moartea lui :„Al gingașelor amoruri cântăreț, ce zace-aicea,sunt răpus, poetul Naso, de al meu sublim talent.Trecător, dacă vreodată ai iubit, cumva ferice,Zi lui Naso, n-ai sfială, odihnească-și osu-n pace !”.

Bibliografie :Călinescu- Scriitori străini, editura pentru Literatura Universală,

București,1967, pag.113-152 ;Mic dicționar-Scriitori greci și latini ;N. Lascu- Ovidiu, omul și poetul, Cluj, Dacia,1971.

16

SFÂRŞITUL UNEI TRAGIGE IUBIRI - INTRAREA ÎN LEGENDĂ-

( Eminescu şi Veronica Micle)

În noaptea de 15 spre 16 iunie 1889, spre zorii zilei( după unii la orele 4), firul vieţii poetului Mihai Eminescu s-a rupt, nefiind asistat nici de medici, nici de familie, la sanatoriul Caritas din Bucureşti. Moartea s-a produs în somn, după o scurtă luciditate, când poetul raportase tânguitor doctorului de gardă, prin vizeta uşii de metal, că se simte năruit. Medicul l-a sfătuit să se culce, după ce i-a dat un pahar cu lapte.

Pe 17 iunie 1889, într-o sâmbătă, a avut loc înmormântarea poetului. Corpul neînsufleţit al poetului a fost adus la biserica Sfântul Gheorghe cel Nou. La orele 16,30 s-a cântat prohodirea de către un sobor de preoţi în frunte cu preotul Bărcănescu, ,,în al cărui cântec se vedea durerea pentru

17

pierderea unuia dintre cei mai buni prieteni”. Lăcaşul bisericii, curtea şi împrejurimile erau înţesate de lume: ziarişti, intelectuali, profesori, studenţi, orăşeni, etc. O durere cumplită cuprinsese întreaga adunare. Corpul poetului era întins pe catafalc, avea ,,mustaţa neagră şi barba neagră şi puţin crescută”, ,,…capul şi aproape fruntea întreagă îi erau învelite într-un bandaj negru”

Catafalcul era înconjurat de coroanele ziarelor ,,Naţionalul” şi ,,Constituţionalul”, a revistei ,,Fântâna Blanduziei”, trimisă de tinerii redactori, a Academiei Române, a societăţii ,, Tinerimea română”, a societăţii universitare,,Unirea”, iar în partea dinspre altar o imensă coroana a Pesei şi la capul lui pe pânza neagră volumul lui de ,,Poezii”.

Cuvântarea de adio trebuia ţinută de Laurian ,în numele prieteniei gazetăreşti, dar, pentru că n-a venit la timp, cuvântul a fost rostit de Grigore Ventura, prim redactor la ,,Adevărul”. Trecem pe lângă acest disurs improvizat care-i elogia opera, amintind doar frazele: ,,Acel ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nici noi conservatorii, nici junimiştii, nici liberalii n-au dreptul a revendica pe Eminescu, ca fiind numai al lor”

De la biserică, cortegiul pleacă spre cimitirul Bellu pe următorul traseu, urmat de o mare de oameni: Universitate-Calea Victoriei-a coborât pe Calea Rahovei, a urcat câmpia Filaretului şi pe Calea Şerban Vodă către Cimitirul Bellu. Nu a rămas nicio fotografie a înmormântării, singurul document care a fixat în tuş evenimentul a fost un desen al lui Jiquidi-tatăl, în momentul opririi cortegiului în faţa Universităţii. În imediata apropiere a dricului tras de cai se observă mergând pe jos Mihail Kogălniceanu, Toderiţă Roseti( fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu, gazetarul Grigore Ventura, Traian Demetrescu, nedespărţitul prieten, Alexandru Chibici- Râvneanu, doctorul Ion Neagoe, tineri studenţi, intelectuali, profesori universitari, elevi, orăşeni. În faţa statuilor lui Eliade Rădulescu şi Mihai Viteazu sunt înfăţişaţi numeroşi elevi şi studenţi cu capul descoperit, aduşi de dascalii lor.

În faţa Universităţii profesorul Dimitrie August Laurian a ţinut o cuvântare care a omagiat în cuvinte vibrante viaţa poetului, după care a luat cuvântul Gheorghe Calmuschi, un student botoşenean. Profund mişcat, Calmuschi s-a adresat direct poetului cu un discurs vibrant cu o voce tânguită, înecat în lacrimi, amintind de toate suferinţele poetului. După impresionanta lui cuvântare, care-i robiră pe toţi câteva minute, se stârnise un murmur de admiraţie în toată mulţimea. Studentul vorbise ca un adevărat orator.

18

În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că şi cerul vărsa lacrimile lui la durerea morţii poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, îşi arunca ultimele raze roşietice peste cimitirul Bellu. .Ajunşi pe aleea înmormqntării, au pus sicriul jos, şi după o scurtă slujbă, ă vorbit doctorul Neagoe, unul dintre foştii prieteni de pe vremea studenţiei de la Viena, aducându-i un ultim omagiu.

Studenţi Şcolii Normale, şase la număr, au luat pe umere sicriul şi l-au dus lângă groapa săpată proaspăt sub un tei; patru dintre ei l-au coborât uşor în hăul pământului. Maiorescu cu câţiva prieteni au aruncat primii bolovani care au sunat straniu peste cutia de brad, care-i purta rămaşiţele pământeşti ale poetului.

Aşa s-au terminat ultimele clipe legate de viaţa poetului.Ca o ironie ă sorţii, înmormântarea poetului fusese făcută cu

cheltuială din chetă publică. Iată şi lista contribuabililor:T. Maiorescu……….100 lei;Alexandru Djuvara…60 lei;J. I. Socecu…………40 lei;Teodor Rosetti……..60 lei;Dr. Neagoe…………40 lei;D. Cepescu…………20 lei;Ioan Colţescu………20 lei;Profesor Mândreanu 20 lei;Dr. Mihaiu…………10 lei;Kogălniceanu…….120 lei- în dreptul lui nu este explicaţia daca i-ă

plătit . Dr. C. Felix…………20 leiTotal………………..390 lei; deci Kogalniceanu nu ă plătit!,,Să doarmă în pace necăjitul suflet, avea să-i ureze fostul său prieten,

Caragiale, care se simţea vinovat pentru şicanele sentimentale pe care i le provocase- Ferventul budist este acum fericit: el s-a întors în Nirvana.”

În urma mulţimii care l-a însoţit până la mormânt, o trăsură închisă îi uma calea având-o pe Veronica, ferită de ochii lumii, pe capra din spate. Prezenţa ei fusese foarte discretă atât la biserică cât şi la mormânt. Ştia că lumea o ura, mai ales protipendada care participa la înmormântare. Femeia plânsă, îmbrăcată toată în doliu, a aşteptat până s-ă retras lumea şi, singură, în faţa reavănului mormânt, îi jura lui Eminescu că peste cincizeci de zile , se vor întânli pe meleagurile veşniciei, va fi şi ea lângă el. Timp de două săptămâni, aproape zilnic se ducea la mormântul lui şi-i punea câte-o floare pe pământul reavăn.

19

De altfel, ştiindu-l foarte bolnav, Veronica Micle în anul 1887 se mută la Bucureşti cu dorinţa de a-l ajuta şi de a fi lângă el. Prin aprilie 1888 se repezise la Botoşani şi-l convinsese pe poet să vină la Bucureşti. Îşi măritase fetele şi acum avea timp destul să se ocupe de sănătatea lui. De multe ori erau văzuţi împreună în lumea artiştilor, la teatru sau la alte spectacole. Există şi o fotografie cu ei amândoi în mijlocul artiştilor de la teatru. Din păcate Eminescu n-a ascultat-o şi şi-a grăbit moartea. Curios că exact în noaptea când a murit el, a avut un vis urât, s-a sculat şi Veronica Micle i-ă închinat o poezie, prevestind marea catastrofă:,, Raze de lună-Lui” ,,Ce n-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună!

Ai zis tu şi eu atuncia, când pe-a dorului aripe,Duşi de al iubirii farmec,- privind cerul împreună-Noi visam eternitatea în durata unei clipe”……………………………………………,, Gândeşte-te, îi scria ea Măndicăi, de un an de zile n-am mai făcut un

vers cât de infim şi în noaptea aceea m-au cuprins un fel de friguri şi în 20 de minute a fost făcută.”

Acum şi-a făcut ordine în hârtii, a citit şi a răscitit scrisorile de la Eminescu, adnotându-le, le-a făcut pachet şi le-a legat cu o pamblică roşie, strânsă în cele patru colţuri cu un nod mare terminat în buclişoare. ,,Aici este corespondenţa mea cu Eminescu- a scris ea îngrijit pe pachet, conştientă de valoarea acestor scrisori, o parte din scrisorile mele sunt aici, o parte a rămas la el. De voi trăi, voi scrie ceva relativ la fazele acestui amor trist şi nenorocit, de voi muri, lumea să ierte: Toate relele ce sunt într-un mod fatal legate de o mână de pământ, cum a zis însuşi Eminescu”

După cele două săptămâni de stat în Bucureşti, s-a simţit rău şi a plecat la Văratic. Părăsirea Bucureştiului îi făcu bine căci, după moartea poetului, lumea începuse s-o arate cu degetul ca singura cauză a nefericirii lui, urmare a colportărilor a fel de fel de legende, una mai năstruşnică decât alta de către junimişti. Din Bucureşti a luat trenul către Paşcani, apoi diligenţa până la Târgu Neamţ. Se instală la mitocul Fevroniei Sârbu din chinovia Filioarei şi se odihni prima noapte. A doua zi i se pregătiră două camere lângă Biserica Sfântul Ioan, lângă fântâna cu apă rece de vizavi. Câteva zile stătu singură în cerdac în haine de doliu. Apoi a început să se plimbe prin codrii Filioarei, acum fugea de lume şi rămânea încremenită cu gândurile rătăcite. Îi veneau în minte ca un laitmotiv versurile lui pe tema morţii şi acum versifica şi ea pe aceeaşi temă:

,,O moarte vin de treciPe inima-mi pustie… şi curmă-a mele gânduriS-aud cum uraganul mugind în grele cânturi,

20

Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi,Mi-e dor de-un lung repaus…Să dorm, Să dorm pe veci”Adesea cânta cântece triste, maicile îi ascultau glasul ei duios şi o

compătimeau. Din ce în ce mai mult avea vedenii, în Poiana Tigăncii i-ă venit rău, strigând în ajutor calugăriţele de prinprejur. Maicile au găsit-o căzută în iarbă, aproape în neştire. Dusă în chilioara ei de maica Frevonia, obsesiile n-o părăseau. O vizitară o serie întreaga de prieteni, speriaţi de întorsătura luată de sănătatea ei. După plecarea oaspeţilor a vizitat-o şi doctorul căruia i-a spus că n-o doare nimic, doar că are o insomnie şi o stare generală proastă. Şi-a adus aminte de drogurile aduse de Virginia, fata ei, de la fratele Smarandei Gârbea, care era farmacist, s-a năpustit asupra sertăraşului cu pilulele de arsenic, a pus flaconul la gură, şi l-a înghiţit cu cu o poftă demenţială.

Când a venit Virginia, a găsit-o în neştire, a fugit repede la chilioara măicuţei Frevonia Sârboaica s-o ia la Veronica. Între timp au sosit şi cei doi medici, Cantemir şi Ursulescu care au constatat că e otrăvită şi, după multe încercări, au ajuns la concluzia că n-au ce-i mai face..

La sfârşitul vecerniei, aproape de miezul nopţii, clopotele mânăstirii au început să bată a moarte. Un zvon trist ca un vânt otrăvit s-a răspândit pe toate cărările Văratecului: Veronica Micle, ibovnica lui Eminescu a murit. Fila calendarului din perete se oprise la 3 august 1889…

Luceafărul de ziuă cu ochi de strigoi privea din alte lumi pe fereastră chipul iubitei, plecată si ea spre depărtările astrale să se întâlnească cu poetul. Şi din lumea lui, repeta blestemul:

,,Nici cenuşa noastră-n lume,Scumpo, nu s-o întâlni!’Şi asa s-a împinit blestemul, Veronica a fost înmormantată de

mânăstire şi îngropată lăngă mitocul în care-şi petrecuse ultimele clipe ale vieţii, jelita de călugăriţele mânăstirii.

Dar din dragoste lor a rămas legenda care va dăinui cât lumea.Visez mereu o statuie a dragostei şlefuită din piatră care să eternizeze

dragostea în figurile îmbrăţişate ale celor doi poeţi, cu titlul pus de Perpessicius, care şi-ă pierdut vederea pe manucrisele poetului: Martirii lui Eros.

15 martie 2010 Ion Ionescu-Bucovu

21

EMINESCU ŞI MACEDONSKI

Doi mari poeţi aflati într-o continuă luptă. Care să fie cauza, Dumnezeu ştie. Să fie opoziţia dintre ,,Literatorul” si ,,Convorbirile literare”? Sau faptul că junimiştii îl considerau un iremediabil ratat în ale poeziei, o figură ciudată şi bizară, care aleargă după glorii pierdute. Dacă Macedonski se deslănţuie în repetate rânduri în polemici pline de venin împotriva Junimii, iritat de faptul că Alecsandri primise premiul Academiei, junimiştii ripostează, prin pana lui Missir, deabia în 1883 printr-o recenzie distrugătoare la volumul său de ,,Poezii”.

Macedonski vedea în Eminescu un exponent tipic al Junimii şi, din această cauză, îl ataca mereu pe tema,,imperfecţiunilor formale”din poezia lui. Cauzele conflictului de ordin personal dintre cei doi par a fi mult mai vechi şi ele rămân necunoscute.

Se pare că Eminescu l-a atacat în ,,Timpul” în articolul ,,Naţionalitate şi cosmopolitism’’(1881) şi că portretul satiric eminescian din ,,Materialuri etnologice’’,1882, este al lui Macedonski. În orice caz, Macedonski se plânge mereu de atacurile permanente ale ,,confratelui Eminescu’’ în ,,Timpul’’. De altfel unele atacuri neînsemnate apăruseră din 1879 acuzându-l pe Macedonski de falsuri şi escrocherii în calitate de director de prefectură la Silistra Nouă.

Nepotrivirile temperamentale dintre cei doi poeţi erau profunde şi Macedonski, foarte susceptibil, izbucnea mai întotdeauna disproporţionat în raport cu cauza, neîmpiedicându-se în furia lui egocentrucă, de nici un obstacol.

Greşeala lui fatală este în 1883, când Eminescu se îmbolnăveşte, şi scrie nefericita epigramă ,,Un X pretins poet…” După publicarea epigramei, un val de indignare publică se ridică împotriva lui, cu consecinţele cele mai grave pentru viaţa şi opera lui. Deşi încearcă să se disculpe, toate ziarele refuză să-l mai publice, excepţie făcând ,,Românul’’. Evenimentul ia aşa de mari proporţii încât abonaţii refuză ,,Literatorul’’, societatea Literatorului se destramă şi poetul este arătat pe stradă cu degetul ca un detractor al lui

22

Eminescu, expus oprobiului publicului. Deşi poezia lui era o noutate în lirica românească, nimeni nu mai vrea s-o citească.

Văzând toate aceste manifestări, Macedonski, indignat, se hotărăşte să plece la Paris. Poetul avea o solidă dotă din partea soţiei, Ana Rallet, ce-i asigură un trai modest pe malurile Senei. Aici vrea să uite limba română şi încearcă să se impuna ca poet de limbă franceză în ,,L’Elan litteraere’’ din Liege şi în ,,Bulletin officiel de I’Academie des Muses Santonnes’’.

Moartea lui Eminescu în 1889 pune capăt acestei lupte, dar Macedonski rămâne pe viaţă cu acest mare stigmat care i-ă umbrit opera.

1 iunie 2010 Ion Ionescu-Bucovu

EMINESCU ŞI CLEOPATRA LECA- POENARU

Izgonit din empireul inimii Mitei, unde de altfel nu avusese niciodată loc, Mihai, cu sentimentele rătăcite şi răvăşite de focul dragostei tartanice care părea că nu se stinsese definitiv pentru Veronica, găsise un dulce narcotic sentimental, un paliativ de ultimă oră, în văduva disponibilă din societatea pe care o frecventa atât în casa Kremnitzilor căt şi în cea a lui Maiorescu, pe numele adevărat de fostă nevastă, de Cleopatra Leca-Poenaru.

Femeia semăna şi-n nume şi-n renume cu faimoasa regină a Egiptului, cu care-i plăcea să se compare. Aluat din coca lui Caragiale, verişoare lui primară, cum şi-o recomanda amicilor,- Cleopatra era înainte de toate o frivolă.

Înaltă, solidă chiar, cu un corp atletic, bine pus la punct în strânsorile dedesubturilor, Dalila nu era chiar de lepădat şi, bărbaţii, amatori de şuiete, roiau pe lângă ea, atât pentru izul dulceag al glumelor ei, cât şi pentru amorurile ei împărtăşite cu atâta nonşalanţă şi-n stânga şi-n drepata, mai mult din instinct, căci de inimă nu putea fi vorba.

De altfel fostul ei soţ, căpitanul Poenaru, divorţase de ea decurând tocmai dintr-un asemenea motiv- un flagrant delict amoros cu alt bărbat în căminul conjugal- şi procesul devenise celebru în urbea Bucureştiului, dând de furcă câţiva ani tribunaleler bucureştene. Apoi, nu tocmai tânăra văduvioară, uitase repede cele întâmplate şi-şi juca rolul de divă încontinuare, având în vedere că femeia era şi artistă.

În costum de amazoancă, umbla lala călărind pe un bidiviu pur-sânge din herghelia regală pe la Loleşti şi Popânzăneşti-Romanaţi, pe moşiile ei, pe

23

care, rând pe rând, le păpase ca o crăiliceasă a Bucureştiului, la roata norocului sau la cărţi cu fanti de tot felul.

Şcolită prin Franţa în lupanarele Parisului sau pe la Viena, femeia avea şi ceva cultură. Nepoată a pictorului Lecca, iubea arta şi pictura, mergea la teatru, la concerte, la baluri şi la seratele literare ale lui Maiorescu. Stătea mai mult pe la faimoasa Momuloaia, bunica lui Caragiale, care o probozise cu numele de Cleo. Aici, probabil o cunoscuse Eminescu prin amicul sau din acea perioadă, Caragiale, care i-o recomandase ca artista de teatru. Cum poetul avea slăbiciunea artistelor de teatru, reflex al peregrinărilor lui cu artiştii de teatru din trupele lui Fani Tardini şi Iorgu Caregiale, sau cu artistele de la Teatru cel Mare din Viena, legase o oarecare amiciţie. Primele discuţii probabil că fuseseră despre teatru, Eminescu o întrebase unde făcuse teatru, cu cine arta dramatică, ce piese jucase, ce roluri îi plăcea, dacă-i plăcuse Viena si Parisul…

Da, femeia fusese şi la Viena şi la Paris, văzuse de toate, se cultivase, îi plăcuse totul, muzica Vienei, pădurile Vienei, Teatru cel Mare, Opera, Cabareturile pariziene, pictorii timpului, depravarea dulce a oraşului Soare.

Aşa se face că Eminescu îi face mai multe vizite pe strada Cometei, mai ales iarna, devenind ,,un companion de crailic”, jucând rolul lui Donjuan. Insemnarile lui despre femeie ne duc cu gândul la intimităţi ce nu se pot povesti. ,,Lună, dulce-ai fost în acea plăcută, Sfântă noapte, când suspina Cleopatra…Eşti tu cuminte, Cleopatra? Eşti o mizerabilă cochetă, Cleopatra! Tu m-ai ucis moraliceşte. Mi-ai rupt sira spinării, m-ai dăşelat moraliceşte, încât nu mai pot avea nicio bucurie în viaţă. Mi-e atât de frig în interiorul inimii, sunt aţât debătrân, Dalilo…”

Despre noua achiziţie a lui Eminescu, primul aflase Maiorescu, probabil chiar din gura femeii care i se lăudase, pentru că îi scria unui prieten din Iaşi, ca să ajungă la urechile Veronicăi: ,, Eminescu, amorezat de doamna Poenaru-Leca, găseşte în această doamnă cam corpolentă multă inspiraţie…” Nici lui Mite nu-i convenea ,,noua achiziţie” Prietenul lui Maiorescu de la Iaşi, pentru ă afla lucruri mai concrete, se adresa Mitei. Femeia îi răspundea răutăcios, persiflând pe poet: ,,Eminescu era pe de-a-ntregul disperat ieri… aş spune că absenţa doamnei din inima lui ( n.n. probabil absenţa de la serate)explică tristeţea lui. Bietul băiat! Cred că ea ă răspuns la declaraţiile sale printr-un hohot de râs si el, aşa se spune, nădăjduia să fie acceptat ca soţ”

Eminescu, detaşat de aceşti binevoitori, o ura şi-o incrimina pe Cleopatra în versuri, comparând-o cu faimoasa Dalilă; acum era timpul când i se năruiau definitiv planurile matrimoniale cu Veronica şi când boala se cuibarea din ce în ce mai mult în corpul lui, instalându-se definitiv:,, Unde-s

24

şirurile clare din viaţă-mi să le pun?/ Ah! Organele-s sfărâmate şi maestrul e nebun!”

Nu-i mai rămăsese decăt consolarea: ,, Proştii se-nsoară totdeauna, nebunii câteodată, înţeleptul nicicând. Dacă acesta o face, s-o faca încai din comoditate şi în deplină ignoranţă că va fi înşelat de femeia lui.”

Ucenicul lui Schopenhauer începea să-şi urmeze maestrul…

Ion Ionescu-Bucovu 6 iunie 2010

25

LECŢIA LUI MAIORESCU

V-aţi întrebat vreodată ce-ar fi însemnat cultura noastră fără Maiorescu? El a apărut la o răscruce de timpuri când ţara noastră avea nevoie de înnoiri profunde.

Din rădăcini transilvane, a venit pe sol muntenesc ( părinţii lui s-au statornicit la Craiova), cu studii secundare la Braşov, apoi la Viena, cu profesori vestiţi în filozofie si logică. Vine în ţară şi, nemulţumit de ,,neadevărurile” epocii lui, popularizează cultura timpului prin orice mijloace .Politician conservator, este un regalist convins, membru al Academiei, deputat, ministru al culturii, al justiţiei, prim-ministru, profesor universitar, filozof,logician, polemist (vezi polemicile cu Dobrogeanu-Gherea) si un distins avocat cu o oratorie de invidiat.

Hegelian în înţelegerea poeziei ca sensibilitate a ideii, schopenhauerian în explicarea folosului artei, clasicist prin simţul dezvoltat al armoniei şi echilibrului, romantic prin concepţia estetică, Maiorescu a fost un promotor al culturii, punând bazele criticii moderne într-un timp de confuzie în lupta cu adevărul. Partizan al evoluţionismului, a combătut tendinţele revoluţionare de orice fel, între ele si socialismul, căruia i s-a opus sistematic, evoluţia socială nu trebuia să ,,ardă” etapele, trebuia să le parcurgă, a fost un mare adversal al împrumuturilor străine nejustificate, ceea ce el a numit ,,formele fără fond”.

Apariţia în 1865 a Junimii şi peste doi ani (1867) ă Convorbirilor literare fac posibilă lupta de idei cu trecutul. În 1866, când se punea problema unei noi ortografii a limbii române, în trecerea de la scrierea slavona la cea latină, el scrie ,, Despre scrierea limbii române”, opunându-se

26

atât etimologismului ciparian cât si fonetismulu de bravadă pumnist. În ,,Limba româna în jurnalele din Austria” reia disputele cu Laurian, Cipariu şi Massim, creatorii unei fantastice limbi române artificiale.

Pe tărâmul criticii literare excelează cu,,O cercetare critica asupra poeziei române de la 1867”, în nevoia de a alcătui o antologie a poeţilor români, însufleţită de un simţământ poetic şi ferită de înjosire în concepţie şi expresie”.

Continuând direcţia Daciei literare cu celebra: ,,scrieti, băieti, numai scrieţi!” el încurajază o pleiadă de scriitori noi care se vor adăpa la folclorul naţional şi vor da mai târziu capodoperile literaturii române.Dar cea mai rezistentă opera ă lui este ,,Directia nouă în poezie si proză(1872)care va marca drumul de viitor al literaturii române. Este primul care sprijine atât moral cât şi material un număr mare de scriitori şi oameni de ştiinţă aflati la începuturile activităţilor lor:Caragiale, Eminescu, Slavici, Creangă, Bodnărescu, Spiru Haret,Coşbuc, Rădulescu-Motru, S. Mehedinti, Dragomirescu, etc.

De Eminescu s-a preocupat special, l-a trimis la studii, i-a venit în ajutor în timpul bolii, i-a publicat poeziile, a avut grija de manuscrisele lui, dar s-a amestecat brutal si în viaţa lui atunci când a fost vorba de căsătoria poetului cu Veronica Micle.

Linia maioresciana a culturii române a fost continuată mai târziu de Lovinescu, Călinescu, Manolescu, Eugen Simion care au văzut în el un deschizător de drumuri.

Ne întrebăm dacă astăzi, în confuzia care există în ţara noastră, mai e posibilă apariţia unui asemenea om, ca un reper moral pentru intelectualii români.Şi dacă da, de ce nu apare?

Ion Ionescu-Bucovu Tuesday, 18 April 2023

27

Un precursor al unităţii noastre naţionale- IOSIF VULCAN

Mai ştie astăzi cineva cine a fost Iosif Vulcan? Vag ne reamintim de el că a publicat primele poezii ale lui Eminescu în revista ,,Familia”.

Dar Iosif Vulcan a fost cea mai reprezentativă figură culturală din jumătatea a doua a veacului al nouăsprezecelea în Ardeal. Cărţile lui, timp de cincizeci de ani, au stat cu cinste pe poliţa românului, iar ,,Familia”, întemeiată de el, a fost flacăra deşteptării noastre naţionale.

Fiu al Bihorului cu studii la Viena se statorniceşte la Oradea şi, timp de cincizeci de ani, a fost un paznic la porţile românismului. ,,Un merituos pedagog în ale literaturii pentru copilăria unui popor”- cum l-a caracterizat Octavian Goga.

De la 1860, când era student la Viena, el a simţit impulsurile epocii privind unitatea naţională, scriind poezii, nuvele, romane şi piese de teatru cu tematică unionistă şi patriotică.

Neamul, trezit de P. Maior, G. Şincai şi Klain, sub verbul lui Vulcan se scutură de zgura trecutului, trezindu-se la o nouă viaţă. Preoţi, învăţători, elevi, iluminaţi de magia unui vis- UNIREA- recitau versurile lui din ,,Lira mea”:

,,Iancule viteaz,Scoală-te, fii treaz,Că nu-i bine-n ţară,Vin duşmanii iară…”

Crezul lui intelectual ca ultim vlăstar al Şcolii Ardelene a fost ca literatura şi limba română să se modernizeze, părăsind înălţimile vaporoase ale ideologiei cipariene. Totusi naţionalismul lui ă purtat pecetea descendenţei latine.

El a militat şi pentru o mişcare teatrală în Ardeal, înfiinţând ,,Societatea fondului de teatru” şi ajutându-i pe artişti.

28

,,Familia” lui a fost un fel de buletin literar al epocii şi un certificat dat unităţii naţionale. Scriitori din toate părţile locuite de români îşi trimiteau creaţiile literare, fiind părimite cu un mare entuziasm şi publicate în revistă.

Iosif Vulcan a fost primul care a văzut în Eminescu un mare poet în devenire şi i-a publicat primele poezii: ,,Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie: şi ,,La Heliade”, apoi ,,Junii corupţi”.

Dacă opera lui, pentru noi, cei de astăzi, modestă, a fost uitată, acţiunea lui culturală şi unionistă din ,,Familia” a rămas ca un bilet de intrare pe marea poartă istoriei noastre literare.

Ion Ionescu-Bucovu Tuesday, 18 April 2023

29

UN TRIUNGHI AL DRAGOSTEI OTRĂVIT- ST. O. IOSIF- NATALIA NEGRU SI DIMITRIE ANGHEL.

Există în istoria noastră literară poveşti de dragoste incredibile ce au rămas să fie repovestite şi pentru generaţiile actuale. O astfel de poveste este şi iubirea dintre St. O. Iosif, Natalia Negru şi Dimitrie Anghel.

ST. O. Iosif se întâlneşte cu Natalia Negru prin 1885 pe coridoarele Faculţăţii de litere din Bucureşti şi se îndrăgosteşte de ea nebuneşte. Pentru ea frecventează cursurile Facultăţii de litere şi se prezintă cu Natalia Negru cu teza ,,Influenţe strâine asupra literaturii române- foloasele si relele lor” la examenul de licenţă. Lucrarea este notată cu ,,bilă neagră”, un semn divin al dramei ce avea să vină în viaţa lor.

Mesajele lui Steo către domniţa de la Tecuceni-Buciumeni, Ly, Lia, Lilian- cum o mângâia el, converg într-un patetic epitaf:,,În cuibul tău de la Tecuceni visez eu să muncesc alâturi de tine…” Nunta lor a fost o feerie în podgoria de la Tecuceni, cuibul lor de nebunii, unde au participatN. Iorga, D. Anghel, Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, etc. După nuntă, Lyly îi dăruieşte poetului şi o fiică, care şi ea, ca un făcut, moare în 1916.

Pâna aici toate bune şi la locul lor. Numai că St. O. Iosif si-a ales ca prieten pe Dimintrie Anghel, ,,poetul florilor” –cum a fost catalogat de critici. Stând zilnic în casa lui Steo şi scriind literatură, Anghel se îndrăgosteşte de Natalia, o seduce, şi după un timp, femeia îşi părăseşte soţul şi se mută la Dimitrie Anghel.

Faptul acesta a avut efectul unei lovituri distrugătoare.

30

Prin 1910 dezastrul moral se agravează. Lirismul patetic din ,,Cântece” reflectând etapa în care Helianta ( Natalia) devine soţia lui Anghel, relevă un suflet devastat.

Pierzând-o pe Natalia, pe care o cântase în atâtea poezii, divinizând-o, blândul Steo, a cărei constituţie nervoasă nu a putut să suporte şocul, cade greu la boala şi pe 22 iunie 1913 moare, în urma unei congestii cerebrale.

Nici Dimitrie Anghel n-a fost fericit cu ea.Ca om, Dimitrie Anghel era din toate punctele de vedere opusul lui

Iosif, ceea ce dovedeşte că… extremele se atrag. În timp ce Iosif era blând, sfios, delicat, Anghel era un om incomod, deprins cu zeflemeaua, maliţios şi irascibil, căruia îi sărea ţandăra din orice şi care, nu rareori ameninţa cu revolverul.

Dar trădarea prietenului s-a răzbunat.În urma unei scene violente cu Natalia Negru, nemulţumit de noua

mezalianţă, la 13 noiembrie 1914 şi-a descărcat un foc în piept şi, după două săptămâni de chinuri, a murit în spital.

În ziua înmormântării, la cimitir, o necunoscută i-ar fi strigat Nataliei, care participa la înmormqntare:

,, Mizerabilo, care omori pe toţi oamenii mari ai ţării!”Prietenul lui Topârceanu povesteşte: ,, Înmormântarea lui a fost una din cele mai triste pe care le-am văzut.

Lume puţină l-a urmat până la cimitirul din marginea Iaşului. Doi-trei prieteni mai de-aproape, câteva rude, câţiva admiratori necunoscuţi. În faţa sicriului descoperit pentru ultima oară am ascultat cu fruntile plecate improvizaţia vibrantă ă d-lui Sadoveanu care-şi saluta prietenul în pragul veşniciei. Pe faţa şi mâinile crispate ale mortului cădeau fulgi de zăpadă…”

După moartea celor doi, Natalia Negru a trăit până la adânci bătrâneţe, fără regrete, povestind scene din viaţa celor doi poeţi.

Ion Ionescu- Bucovu 18 April 2023

31

Un patriarh al culturii române- Nicolae Iorga

Tineretul de astăzi, în vâltoarea timpului prezent, rar mai face recurs la trecutul nostru şi la oamenii mari pe care i-a avut România. Unul dintre ei este Nicolae Iorga, acest Volaire al românilor (G. Călinescu), care a fost un fenomen cultural, rar întâlnit în cultura unui popor. Născut în Botoşani la 17 ianuarie 1871 el a fost istoric, critic literar, documentarist,dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar, academician, orator desăvârşit, cunoscând si vorbind curent 12 limbi, ziarist şi un mare om de cultură, înscriindu-se pe linia lui Dimitrie Cantemir şi Bogdan Petriceicu Haşdeu, ca unul dintre cei mai mari oameni de cultura ai începutului de secol al XX-lea.

După terminarea liceului la Botoşani, urmează Universitatea din Iaşi pe care o absolvă numai într-un an cu ,,magna cum laude”, continuă studiile la Paris, Berlin şi Leipzig, obtinând doctoratul la numai 23 de ani.

Dotat cu o memorie fenomenală, a scris peste 1250 de volume si 25.000 de articole.

Opera istorică cuprinde diverse domenii: monografii de oraşe, de domnitori, de familii, istoria bisericii, a armatei, a comerţului, a literaturii, a tipăriturilor, a călătoriilor, etc.

A fost unul dintre doctrinarii semănă torismului, a editat şi condus numeroase ziare si reviste, ca un bun orator a ţinut conferinţe la radio, ascultate de întreg poporul.

Dar a fost şi un vizionar, văzând în fascism un cancer care se întinde. De altfel sfârşitul lui tragic se leagă de acest fapt. Bestiile în cămăşi verzi l-au asasinat în pădurea de la Strejnic în noaptea de 27 noiembrie 1940, lăsând

32

îndoliata intreaga lume intelectuală. Ca urmare 47 de universităţi din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

Aşa a sfârşit unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai ţării noastre, lăsând pe masa de lucru ,,Istoriografia lumii” neterminată.

Ion Ionesci-Bucovu 26 septembrie 2010

Marin Preda: Băiete, ăştia vor să mă termine!

În vara anului 1970, la recomandarea profesorilor Alexandru Piru şi Ion Rotaru, am luat lucrarea de licenţă despre ,,Moromeţii” lui Marin Preda. Aveam avantajul că stăteam aproape de Siliştea-Gumeşti, cunoşteam satul si locuitorii lui şi puteam să –l consult şi pe Marin Preda. Lucrarea mea se numea ,, Realitate şi fictiune în romanul Moromeţii” Am stat câteva zile în satul Siliştea –Gumeşti şi am luat legătura cu aproape toate personajele din roman de la Preda Oprescu, fostul secretar al primăriei, care pe atunci era un bătrânel simpatic, până la la Catrina Moromete ( Joiţa Călăraşu, mama scriitorului), o bătrânică ţărancă, care pe atunci stătea la fata ei , Ilinca.

Poate voi vorbi odată despre acest lucru, acum însă vreau să vă spun altceva ce m-a frapat la scriitor. După ce am alcătuit un album cu toate fotografiile eroilor din ,,Moromeţii” m-am prezentat cu el la Marin Preda să văd ce impresie are el despre personaje. Venise pe acasă să-şi viziteze rudele şi mai ales pe maică-sa care era bătrână şi bolnavă. ,,Domnule Preda, i-am zis eu, poate o să vă mire, am luat o lucrare...’’ ,,Aaaa, da ştiu, mi-a povestit Piru despre tine... Şi ce vreai să scrii tu în acestă lucrare? Tu eşti din Râca de la fostul învăţător al meu Crivăţ? Ce mai face? Mai bea, mă?La Râca veneam eu dupa cărţi pe la neamurile mele. Stancu lu’ Diţă ce mai face?”După ce i-

33

am dat eu toate informaţiile cerute, i-am povestit intenţia mea de a face o radiografie a personajelor, comparând realitatea personajelor din sat cu felul cum au fost ele prezentate în roman.,,Ar fi interesantă, monşer, dar ai grijă...” Priveşte albumul printre ochelari şi se opreşte la maică-sa. ,,Nu puteai si tu s-o pui să se îmbrace mai bine! Ş Ilinca tot îmbrobodită...” Am tăcut tot timpul, urmărindu-l cu o curiozitate diabolică.,,Ăsta cine?”- fixează el ochii pe un personaj.,,Fostul dumneavoastră coleg de şcoală, acum e vânzător la MAT!” ,,Băă, da’ nu-l mai cunosc, s-a schimbat!” Aprinde o ţigară şi trage cu foc din ea. Urmăreşte cu o curiozitate de copil toate fotografiile. Pe unii nu-i mai cunoştea, îmbătrâniseră. Pe alţii îi căina. ,,Amărâţi mai sunt, parcă în roman eu nu i-am văzut aşa!”

Timpul a trecut.O lovitură soseşte ca un trăsnet în anul 1980, într-o zi a lunii mai, pe

16, când am auzit că Marin Preda a murit. Cum să moară Marin Preda? Moartea lui venea după succesul extraordinar cu romanul ,,Cel mai iubit dintre pământeni” După această dată din doi în doi ani se ţinea un festival ,,Marin Preda” în Silişte la care am participat si eu. Se vorbea în surdină că moartea lui n-ar fi fost naturală. Prima dată am aflat de la sora lui, Alboaica, că la moarte avea o lovitură în cap pe care medicul legist i-o motivase prin căzătura din pat. Dar paturile de la Mogoşoaia erau atât de joase, încât oricât ar fi căzut din pat, nu putea să-i ramână un asemenea semn. El, imi spunea sora lui, de câte ori venea pe acasă, le povestea că prevestea ceva, avea presentimentul morţii iminente.,, Mă urmăresc...” le spunea. ,,Cine?”- ł-a întrebat ea. Şi el tăcea. Nu i-a răspuns.

În ultimul an al vieţii îşi petrecea timpul mai mult la Palatul Mogoşoaia. Aici avea o camera a lui în care se simţea bine şi putea să scrie în linişte. Seara la apusul soarelui, ieşea la plimbare prin parcul somtuos al Mogoşoaiei singur sau în compania altor scriitoricum erau Sânziana Pop, Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi etc. . Cei care l-au cunoscut spun ca era un taciturn, rar îi scoteai vorba din gura. El se confesa rar şi numai prin întrebări.

,,Serile acelea erau adevărate academii de literatură, pe care prezenţa d-lui Preda le transforma în regal.” –povesteşte Sânziana Pop.La Palatul Mogoşoaia, creaţia Martei Bibescu, locul era pur si simplu un paradis natural, plin de arbori seculari , de păşuni verzi şi flori în care castelana îşi pusese întreaga pasiune ,,Marin Preda era brutal în discuţii, dar numai cu cei pe care-i dispretuia, adică majoritatea,, creatorilor” aflaţi la vremea aceea în solda scriitorimii care mişunau pe la Palat.”- zice tot Sânziana Pop. În colhozul literar al Mogoşoaei erau multe figuri abjecte care i-ar fi putut face rău lui Marin Preda. Oameni simpli din interiorul Palatului, nea Duminică si

34

nea Răsărit, îngrijitori, au declarat: Marin Preda ştia că o să moară. Se simţea urmărit, îi era frică. Îşi baricada camera, plângea, ieşea noaptea gol pe culuarul pustiu, strigând îngrozit: ,,Mă omoara, băiete, mă omoară!”A fost otrăvit, a fost drogat? Soţia lui, Elena Preda: ,,Da, Marin avea o mulţime de spaime. Una din ele era legată de friguri, de boala lui din copilărie. De pildă, îi era frică să mai meargă la mare, pentru că acolo avusese ultima criză...” Avea permanente atacuri de panică, din această cauză îl apropiase pe Mircea Dinescu ca prieten să stea cu el mai mult. În ziua aceea fatidică Elena Preda a primit un telefon de la el, era la editură: ,,Îmbracă-te trebuie să mergem la Mogoşoaia!” Femeia i-a explicat că nu poate să lase copiii singuri, erau mici doar. ,,Dacă vin, îi iau şi pe ei!” Marin Preda s-a supărat. A căutat bona să stea cu ei, dar n-a găsit-o. Simţea nevoia să fie cu cineva, primea telefoane anonime în care era ameninţat.,, Trebuie să vii să stai cu mine!” Cine îl ameninţa? După aparitia ,,Delirului” a urmat o perioadă de hăituire. Chiar soţia lui, Elena Preda, primea bilete de ameninţare pline de cuvinte obscene care erau semnate ,,Un grup de legionari”. Miza acestor ameninţări era volumul al doilea al ,,Delirului”. La mare, Mircea Sântimbreanu, a venit la Elena şi a întrebat-o: ,,Ştiţi, a venit ambasadorul rus, Drozdenco, şi m-a întrebat ce are de gând să scrie Marin Preda în volumul al doilea din ,,Delirul”... Spuneţi-i domnului Preda să fie atent!” Dupăun timp, altădată în Bucureşti, seara, când a venit Preda acasă: ,, Ha, ha, ha,să vezi ce-am mai făcut astăzi!...Ştii cine a venit la mine, la birou?’ ,,Dacă nu spui, nu ştiu!”-i-a zis soţia. Zice: ,,Ambasadorul sovietic!” După o pauză:,, Cum să vina el să mă întrebe ce am de gând să scriu mai departe în ,,Delirul”? ,,Ţi-a pus chiar el întrebarea asta?”-l-a interogat soţia.,, Da m-a întrebat direct: Ce aveţi dumneavoastră de gând să scrieţi în volumul al doilea din ,,Delirul”? Marin Preda a luat o poză serioasă şi i-a zis: ,,Ia ascultă, de când veniţi voi să ne întrebaţi pe noi ce scriem în ţara asta? Noi venim să vă întrebăm pe voi ce faceţi?... Cum îţi permiţi dumneata să vii în biroul meu, la mine acasă, şi să mă întrebi aşa ceva?” Scena aceasta Marin Preda o povestea prietenilor cu mândrie, dar în sufletul lui se cuibărea neliniştea. Dupa aceasta scenă Preda a fost invitat în URSS la un simpozion, dar a refuzat vizita. Îi era frică de o iradiere sau alceva de genul ăsta. Altădată a primit un mesaj telefonic de tipul: ,,Te-ai trezit şi tu să scrii cărţi curajoase. Ai grijă că te vom omorî pe tine şi pe copiii tăi.” In 1979 a fost la un pas de moarte în urma unui accident de circulatie stupid cu un tir ciudat, care a căutat să lovească intenţionat maşina scriitorului.

( Date culese din Revista As,AnulXX, nr.938,1-8 octombrie 2010- din relatările Elenei Preda, soţia scriitorului)

De aici şi până în ziua fatală n-a fost decât un pas.

35

Marin Preda a fost luat in vizorul securitătii după aparţia romanului "Delirul", roman care readuce în actualitate profilul moral al mareşalului Antonescu. Prezentarea conducatorului Romaniei din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial intr-o lumină pozitivă a fost considerată la timpul respectiv o încercare de reabilitare a celui care a ordonat Armatei Romane să treaca Prutul pentru eliberarea Basarabiei străbune. Marin Preda avea in pregătire un alt roman în care intentiona să arate cum au fost lichidate valorile neamului nostru in obsedantul deceniu. In romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni" eroul principal pomeneste la un moment dat despre "era ticalosilor". Notitele volumului al doilea din "Delirul", impreuna cu o valiza plina cu documente care se aflau in fişetul lui personal au disparut imediat dupa moartea scriitorului. Dupa unii investigatori ai acestui caz, Marin Preda devenise deosebit de incomod atât pentru rusi, care nu puteau uita infrangerile suferite in fata armatei române conduse de Antonescu dincolo de Nistru, cât si pentru cuplul dictatorial din Romania, deoarece in acest volum el face o subtilă aluzie la pretenţiile soţiei dictatorului de a se afirma în viaţa politica a ţării. De remarcat similitudinea morţii lui Marin Preda cu cea a actorului Amza Pelea care a spus intr-unul din monologurile lui care ne descreţeau frunţile, in contextul unei întamplări din orasul Băileşti: "Leana lui Zăpăcitu din capul satului". "Zăpăcitu" era porecla concetăteanului său pe nume Galiceanu, dar aceasta aluzie avea să o plătească cu viaţa deoarece a fost dat pe mâna lui "Radu", adica iradiat, cum obişnuia dictatorul să ceară securitatii lichidarea adversarilor regimului, ai indezirabililor sau ai aşa zişilor trădători. Ne amintim de asasinarea fotbalistului Dan Coe, a lui Cornel Chiriac, a istoricului Vlad Georgescu care a primit urmatorul mesaj de amenintare:"daca il dai pe Pacepa (Orizonturi rosii), vei muri", precum si a altor câtorva din conducerea postului de radio "Europa Libera", a inginerului Gh.Ursu, a lui Virgil Trofin, a lui Vasile Patilinet la Ankara, ca să dăm numai cateva nume ale celor lichidaţi de organele de represiune aflate în slujba dictatorului.

Marele succes la public al lui Marin Preda nu putea să nu trezească sentimente de invidie si in rândul unora dintre confraţii săi, atât inainte cât şi după evenimentele din decembrie ‘89. Detractorii lui au incercat să minimalizeze valoarea literara a operelor sale declarând că a fost un produs al regimului comunist şi faptul ca a colaborat cu acest regim este impardonabil.

36

Să vedem insa cum s-a desfasurat "colaborarea" lui cu regimul comunist si care au fost relaţiile sale cu securitatea care primea note informative despre el chiar si de la bunii lui prieteni sau de la unii colegi de breasla, care figurau cu nume conspirative de informatori in documentele securitatii. In Dosarul de Urmarire Informativa (DUI) a lui Marin Preda, Dosar care cuprindea 4 volume si era intitulat "Editorul" , există o notă a securitatii datata 16 noiembrie 1972 in care se mentionează că "Marin Preda este lucrat de organele noastre prin DUI pentru faptul că este cunoscut cu manifestari negative cu privire la politica partidului şi Statului nostru". Dupa "Tezele din aprilie" prin care Nicolae Ceausescu anunţa inceputul aşa zisei "revolutii culturale" dupa model chinezesc, securitatea a inceput urmarirea tuturor plecarilor peste hotare ale scriitorilor, considerati potenţiali duşmani ai "revolutiei culturale". 

Se cunoaste faptul ca Marin Preda era in evidenta securitatii incă din anul 1966. Toate deplasările si intâlnirile lui erau urmărite de o armata de agenti care il supravegheau in permanenta. In notele informative cu privire la convingerile lui personale despre regimul de la putere, se mentiona: "declaratii duşmanase la adresa orânduirii", "refuzul lui de a colabora la organul CC al PCR Scânteia", precum si unele afirmatii cu privire la lipsa de libertate a presei in Romania. Intr-una din aceste note se preciza că in anul 1965 Marin Preda fusese la Paris unde se intâlnise cu "transfugii faţă de care a criticat regimul comunist din Romania". In luna ianuarie 1972 un alt informator al securitatii care semna "Artur", scria că Marin Preda se intâlnise la Paris cu Monica Lovinescu si cu alţi colaboratori ai postului de radio "Europa Libera". In baza acestor note, cât si a unui referat al securităţii in legătură cu "activitatea lui duşmănoasă", convorbirile telefonice i-au fost interceptate prin montarea la domiciliu a unui dispozitiv de ascultare, iar la sediul Editurii "Cartea Romaneasca" s-au făcut dese perchezitii noaptea. Cat priveste "colaborarea" lui cu regimul comunist, aceasta se poate stabili cu uşurinta citind declaratia criticului literar Marin Mincu căruia nu i se publicau lucrarile fiind acuzat ca in scrierile lui este prea de "dreapta". Marin Preda, directorul Editurii l-a apărat insa punând la punct pe un denigrator al acestuia printr-o injurătură neaoşe, publicandu-i apoi toate lucrările. Iata cum il caracterizeaza Marin Mincu pe acest asa zis "produs al proletcultismului": "Marin Preda era un om de o elevată nobleţe, comportandu-se in orice imprejurare ca un adevarat aristocrat; el avea răbdarea nobila să-i asculte pe toţi cei care i se adresau si să le răspundă cu francheţe si naturaleţe. De asemeni el apreciaza "onestitatea intelectuală a

37

lui Preda si incapacitatea lui organica de a tolera minciuna si injustitia, de orice fel ar fi fost acestea." 

La răndul lui, Nicolae Breban declara că Marin Preda i-a publicat romanul "Ingerul de gips", deşi era ostracizat in ţară intrucat participase peste hotare la manifestari anticomuniste.  

Despre organele de represiune care ţineau ţara sub teroare, eroul romanului "Cel mai iubit dintre pamanteni" foloseste la adresa lor epitete precum "duri", "cretini", "primitiv" (un colonel de securitate), "demagog rudimentar" (un general), "analfabet periculos" (un gardian pe care pâna la urmă l-a omorat de teama de a nu fi el ucis de acesta) etc.  

Puteau fi trecute cu vederea aceste păreri infamante ale lui Marin Preda la adresa baietilor cu petliţe albastre la veston? Conjunctura le era extrem de favorabila. Aveau acordul cabinetului 2, deoarece soţia dictatorului fusese vizată direct in aluzia referitoare la dorinta ei de implicare in viata politică, precum şi sprijinul logistic al ruşilor care se simtiseră ofuscati la aparitia volumului "Delirul". Cu câteva zile inaintea morţii lui, după cum declara fratele sau, scriitorul a primit câteva ameninţări cu moartea si i-a mărturisit, "sunt un om terminat", exact ca in cazul lui Vlad Georgescu. Şi băieţii s-au ţinut de cuvânt, exact ca in cazul lui Vlad Georgescu care a dat pe post "Orizonturile Rosii", carte care a dezvăluit occidentului adevarata faţă a dictatorului roman. Pentru a demonstra că nu sunt primitivi, i-au vârât un cearsaf in gura, sau i-au pus o perna pe fata, "astupandu-i orificiile respiratorii", dupa cum reiese din raportul intocmit de IML. Cea mai autorizata părere asupra morţii lui Marin Preda rămane insa cea a medicului Şerban Milcoveanu, care, bazându-se pe declaraţiile unor martori care l-au văzut pe Marin Preda imediat dupa moarte, este convins ca a fost otravit cu cianura de potasiu, deoarece cadavrul lui nu avea culoarea livida specifică tuturor cadavrelor, ci era de culoare "rubinie, de un roşu deschis", culoare specifica a celor morţi in urma inhalării cianurei. De aceeaşi părere este si fosta soţie a scriitorului, Elena Preda, care este convinsă că soţul ei a fost otrăvit. Si Aurora Cornu, prima lui sotie, a declarat intr-un interviu acordat la Paris Lucretiei Bârladeanu "Dupa ce am văzut fotografiile date de politie cu cadavrul lui Marin nu poţi să nu te intrebi daca nu este vorba de un asasinat...

În cartea sa, "Cum a murit Marin Preda", scriitorul C. Turturică, , povesteşte cum şi-a petrecut ultima zi din viaţă. Am să recapitulez şi eu. Era

38

pe 15 mai 1980, o zi splendidă de primăvară. Marin Preda jubila după succesul său cu "Cel mai iubit dintre pământeni". În relaţii proaste cu soţia, de două săptămâni nu mai dormea acasă ci în camera lui de la Mogoşoaia. Asaltat de admiratori de toate felurile, Preda se închidea adesea în biroul lui de director de la Editura Cartea Românească şi îşi petrecea timpul mai mult singur. În acea fatidică zi, Marin Preda trimite femeia de serviciu, pe coana Vetuţa, cum îi zicea el, să cumpere ceva băutură pentru a-l sărbători pe Sfântul Pangratie. Femeia vine cu o sticlă de rom cubanez, care atunci se găsea din belşug, i-o dă scriitorului, care se apucă să bea singur, fiind supărat rău, după o ceartă cu soţia sa. A băut o sticlă de rom şi una de whiski toată ziua. Văzând că nu mai pleacă acasă, femeia de serviciu, noaptea târziu, dă telefon după un taxi să-l ducă la Mogoşoaia. Pe drum are o serie întreagă de peripeţii cu şoferul, fiind beat, pentru care nu mai insist. Şoferul îl urcă scările la Mogoşoaia şi-l dă în primire unor cheflii scriitori care serbau o zi de naştere. Câţiva din ei, văzând în ce hal este, se duc şi-l culcă în camera lui. Peste noapte, Marin Preda se scoală şi se întoarce la cheflii să le ceară un pahar cu apă, motivând că i s-a uscat gura. O fată, pictoriţă tânără, glumind, îi întinde două pahare, unul cu apă, altul cu votcă, rugându-l să aleagă. Preda bea paharul cu votcă (nu se ştie dacă a mai baut şi apă) şi se întoarce în cameră. A doua zi, pe la ora opt, trebuia să plece în Vrancea la o şezătoare literară. Prietenii cu care trebuia să meargă, văzând că nu mai apare, se duc la cameră să-l ia. Dar îl găsesc mort, trântit cu faţa în jos, cu o mână atârnându-i pe marginea patului. Diagnosticul pus de doctori a fost moarte prin înecare cu sputa lui, provenită în somn. De aici încep speculaţiile. Pictoriţa cu pricina a dispărul ca prin minune şi nimeni nu a putut să mai ia legătura cu ea. A fost cumva otrăvit Marin Preda? Medicii care i-au făcut autopsia, probabil tot oameni ai securităţii, nu au mai continuat cercetările, rămânând acest diagnostic. Cert este că eu am discutat cu membrii familiei, cu una din surori, care mi-a declarat că, după moarte, Marin Preda avea capul cu multe răni pe el, semn al unor lovituri.În ultimul timp Marin Preda căpătase o aureolă de mare scriitor; când se deplasa prin ţară se ţineau după el şiruri întregi de maşini cu admiratori, mai ales după ultimul roman, care răscolise toată intelectualitatea română. Profesorul Alexandru Piru, la care am avut lucrarea de licenţă, mi-a declarat că la citirea romanului "Cel mai iubit dintre pământeni", a stat claustrat în casă două zile şi două nopţi, fără să mănance, citindu-l pe merăsuflate. Nimeni nu mai scrisese ca el până atunci. În noaptea când romanul a fost pus în vânzare, în faţa librăriei Mihai Eminescu s-au strâns mii de oameni pentru a-l cumpăra. Se crede că a intrat în panică şi Ceauşeasca, întrebând

39

ce se întâmplă în mijlocul Bucureştilor cu atâta lume strânsă. Apoi Marin Preda avusese curajul să vorbească despre unele probleme insolubile ale societăţii socialiste. În convorbirile cu Florin Mugur, Marin Preda critica anumite aspecte negative ale societăţii socialiste, cum era agricultura care rămăsese pe spinarea militarilor şi elevilor. Şi nu numai atât. În cercuri intime el avea gura slobodă vorbind despre culisele ceauşiste. Era printre singurii scriitori care vizitase Franţa şi, împreună cu Eugen Simion, văzuse cum trăiesc capitaliştii. De altfel, Eugen Simion are şi o poveste cu Marin Preda cum l-a ocolit tot Parisul pentru a cumpăra o pălărie.La citirea romanului ,,Cel mai iubit dinte pământeni” am rămas cu un mare gol în suflet, cartea aceasta mă răscolise atât de mult încât câteva zile îmi tăiase apetitul. Întrebări stranii îmi sunau în cap: ce-i omul pe pământ? încotro merge specia umană? ce-i dragostea, acest sentiment straniu care ne cucereşte pe toţi? ce-i femeia? ce-i răutatea? care-i sensul vieţii? ce este cu era asta a ticăloşilor şi cu bezmeticii despre care vorbea el? încotro merge specia umană? de ce universul operei lui este aşa de degradant? de ce personajele lui aleargă toate după un ideal labirintic, eşuînd în lamentabil?După moartea lui tragică mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieţii ca şi ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliştilor. De la el am învăţat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viaţa este cel mai mare mister al creaţiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o facem să fie frumoasă, că moartea este o stare naturală pe care numai omul o face înspăimântătoare…Marin Preda a rămas una din marile conştiinţe ale secolului douăzeci, alături de Camus, Marlaux, Sartre, Faulkner, Ionesco, Prust, Joyce. A fost o conştiinţă lucidă într-un timp când nimeni n-a avut tăria să ridice un deget asupra timpurilor, dând dovadă de un extraordinar curaj civic. Poate că şi de aici i s-a tras moartea…Marin Preda a fost un mare moralist, citind opera lui, înveţi o mare lecţie despre viaţă. S-a luptat cu bezmeticii şi cu spiritele primare agresive care populau fauna noastră umană. A fost sincer precum Camus care zicea că libertatea este dreptul de a nu minţi, într-o lume cuprinsă de minciună şi delaţiune.Lecturile lui preferate au fost Biblia, Dostoievski, Balzac, Celine, Sadoveanu, Carageale, a citit Cnoza din Princeton, pe Nietzche, l-a preocupat teozofia şi filozofia…Ca persoană a fost un om închis, şi-a pus rar sufletul pe masa prietenilor, nu ura duşmanii ci îi dispreţuia. A fost un spirit nevrotic, în tinereţe, miop fiind,

40

a trecut printr-o lungă stare depresivă, stăpânindu-şi nevrozele cu tranchilizante care nu-i lipseau din buzunar.Sfatul lui pentru scriitori tineri a fost să înveţe, "de la Balzac să nu ignore mecanismul social, de la Victor Hugo să caute excepţionalul şi surpriza vieţii, de la Dostoievski să nu ignore adâncimea de spirit a sufletului omenesc, punând experienţa personală lângă toate acestea…”Unul din marii lui critici care i-au studiat cu asiduitate opera a fost academicianul profesor Eugen Simion. El spunea despre scriitor: ,,În secolul nostru s-a văzut că biruitor nu iese un astfel de om liber, mândru şi aşteptat, ci bruta laşă, care, eliberată de orice morală, se selecţionează rapid şi se uneşte cu alte brute împotriva oricăror veleităţi de libertate şi mândrie, omorând orice scânteie a spiritului şi aruncând omul în perversiunea delaţiunii, a corupţiei şi a fanatismului… Pe aceşti oameni îi caracterizează simplu: vai de capul lor!”După 1989, Marin Preda, ca de altfel şi Eminescu, a început să intre într-un con de umbră, nemeritat. ,,A apărut-zice Eugen Simion- o formă nouă de contestare, agasarea sau impacienţa, iritarea faţă de orice tentativă de a-l apăra pe Preda. Încercând să răspund publiciştilor şi scriitorilor care îl atacă bezmetic…m-am trezit că sunt admonestat şi chiar înjurat, cu o vulgaritate greu de imaginat.” Mulţi îl urăsc pe Preda nu numai că e un mare scriitor ci şi că vine din lumea ţărănească. Astăzi ne trebuie un blazon de aristocraţi, să fie os domnesc…

41

EMINESCU ŞI CARAGIALE

Eminescu l-a cunoscut pe Carageale prin anii 1868-1869 pe când era sufleor în trupa de teatru a lui Mihail Pascali, în Bucureşti. Carageale este al treilea scriitor clasic care-i datorează formaţia literară lui Eminescu, începând cu gramatica şi sfârşind cu noţiunile elementare de filozofie. În anul 1878, Eminescu îl aduce pe Carageale în redacţia ziarului ,,Timpul”.

Carageale era un,,graeculus” înfigăreţ şi foarte agil. Observând că nu-i poate întrece pe Eminescu în poezie şi pe Slavici în proză, el se axează pe comedie, continuând comedia lui Alecsandri, sfătuit şi de Eminescu, care văzuse în el un bun comediant. ,,Junele pesimist, sceptic şi cinic”-cum îl caracterizase Eminescu, se desfăşura în voie. Lipsit de scrupule, persiflant, dărâmător de valori, indiferent la morală, , zeflemist, negativist din principiu, polemist redutabil, încrezut peste măsură în puterile lui, Caragiale nu se putea să nu intre într-un conflict iremediabil cu Eminescu, om de altă talie etică şi artistică.

La ziarul ,,Timpul”, Caragiale trăgea mâţa de coadă, lăsând beleaua mai mult pe Eminescu şi Slavici.

După ce a participat câtva timp la şedinţele Junimii din Bucureşti, îşi schimba atitudinea dintrodată şi-l atacă pe Titu Maiorescu, care l-a primit în casa lui şi l-a publicat în revistă. Ţine conferinţe împotriva-i, deşi mai târziu l-a linguşit prin telegrame. Marele critic l-a calificat ,,canalie” şi n-a mai vrut să aibă cu el decât relaţii,, literare”.

Primul conflict deschis cu Eminescu a fost atuci când Caragiale i-a sustras nişte acte compromiţătoare pentru Costake Roseti din sertarul ziarisului Eminescu şi i le-a dat ,,andrisantului”. După opt zile de absenţă din redacţie, Caragiale este numit inspector cu 800 de lei pe lună.

42

Numit revizor şcolar pe circumscripţia Neamţ-Suceava, I. L. Caragiale o asaltează pe Veronica Micle, pe care o cunoştea prin intermediul poetului încă din Bucureşti, din vizitele ei , cu atenţiile şi veştile sale proaste despre Mihai. Fostul prieten îl critică pe Mihai faţă de ea tocmai în perioada când femeia trecea printr-o epoca de supărare cu poetul. Scipione Bădescu îl pune în gardă pe Eminescu despre legăturile lui Caragiale cu Veronica la Târgu-Neamţ, legături fanteziste si exagerate de informator. Veronica l-a primit pe Caragiale în casa ei şi l-a ascultat. L-a rândul ei, i-a destăinuit şi ea secretul despre ,,boala” lui, ,,păcat” pentru care Eminescu o iartă.

Nu l-a iertat însă niciodata pe Caragiale pentru comportarea sa şi i-a cerut să restituie scrisorile primite de la Veronica. O asemenea scenă dură se întâmplă chiar într-una din şedinţele Junimii, în casa Kremnitzilor, de Crăciun, când cei doi scriitori se ceartă ca la uşa cortului, ,,dimpotrivă Eminescu şi Caragiali certându-se unul cu altul”( Maiorescu).

Veronica nu era disponibilă să facă,, prostia” de a se îndrăgosti de Caragiale, Junimiştii, în frunte cu Titu Maiorescu, încurajau această dihonie, pentru a-l despărţi pe poet de femeia iubită, mai ales că Eminescu îi propusese căsătoria. Titu Maiorescu merge mai departe şi insinuează o intriga specifică lui Caragiale cum că dramaturgul ,,i-a înşirat pe toţi prietenii intimi al d-nei Micle, printre care şi el înşuşi”.

La moartea poetului, printre necrologul lui Caragiale, străbate un sentiment de regret, un fel de mea culpa, pentru ce i-a făcut poetului.

Cu toată bârfa lumii, Eminescu a fost alături de Veronica până la sfârşitul vieţii. O fotografie, descoperită recent, îl araţă pe Eminescu lânga femeia iubită ieşind de la teatru, chiar cu un an inainte de a-şi da obştescul sfârşit. Iar zeflemistul Caragiale în faţă duelează cu actorul Ştefan Iulian, departe de fostul său prieten din tinereţe..

43

ÎNTÂMPLARE CU OCTAVIAN GOGA-PRIM MINISTRU

Pe timpul când Prim Ministru era Octavian Goga nu exista televiziune ca acum, existau doar radiourile, foarte rare, şi ziarele, care se tipăreau într-un tiraj mic. Aşa că oamenii nu-i cunoşteau pe politicieni ca astăzi când se expun toată ziua pe ecranele televizoarelor debitând verzi şi uscate.

Demnitarii nu aveau maşină cu şofer la scară. Pentru deplasări foloseau taxiul, urmând să facă decontarea la Parlament.

Primul Ministru Octavian Goga urma să vorbească la radio. A luat un taxi până la Casa Radio, a coborât şi l-a rugat pe şofer să-l aştepte că se întoarce repede.

Şoferul i-a spus că nu poate să-l aştepte, vrea să se ducă acasă să-l asculte pe Prim Ministru la radio.

Atunci Octavian Goga i-a dat şoferului un bacşiş substanţial pentru a-l motiva să-l aştepte.

Văzănd şoferul bacşişul în mână, îi spune lui Octavian Bgoga:,, Îl bag în p... mă-sii pe Primul Ministru, eu vă aştept pe

dumneavoastră!”Octavian Goga a povestit această întâmplare cunoscuţilor, ajungqnd

până la noi.

10 decembrie 2010 Ion Ionescu-Bucovu

Cum a murit OCTAVIAN GOGA

44

Era o splendidă lună de primăvară. Începutul lunii mai 1938. Poetul, care se întorsese decurând din străinătate, împreună cu soferul pleacă cu maşina de la Bucureşti la Ciucea. Pe 4 mai poetul este în mare vervă, avea o buna dispozitie şi o sănătate de invidiat. Spre prânzul acelei zile fatidice a plecat împreuna cu Alexandru Hodos la Cluj să ia masa cu prietenul lor comun, avocatul Laurian Gabor. La întoarcere pe la orele17, poetul era foarte vesel, interesându-se de masa pentru a doua zi, cqnd trebuia să sosească într-o vizită un principe de Bourbon. Pe când însoţitorul său, vorbea la telefon cu staţiunea piscicolă Poeni, de la care trebuia sa ia nişte păstrăvi pentru masă, a auzit din salonul vecin o chemare insistenta şi neobişnuită. A alergat repede spre salon şi l-a văzut pe poet cum alunecase pe covor la ieşirea din salon spre baie. Ultimele lui cuvinte au fost: cu mine aţi terminat!

A încercat să-l ridice şi a constatat că partea dreapta a corpului îi era paralizată. Era palid şi încerca să vorbească incoerent. Pare-se că o chema pe soţie, pe Vetura Goga, şi pe medici. Toată această drama a durat cam 10 minute.

Au sosit în grabă prietenii Alexandru Hodos şi Laurian Gabor, care se plimbau prin grădină. A venit urgent de la Bucureşti în mare grabă cu avionul soţia şi profesorii dr. Iuliu Haţeganu şi I. Minea de la Cluj, iar de la Bucureşti prof. Bazil teodorescu, medicul curant al poetului. Tot ce s-a încercat a fost zadarnic. Congestia celebrala era grava şi ireparabilă. În ziua de 6 mai lucrurile s-au complicat: s-a ivit şi o congestie pulmonară. Permanent cu mqâa stângă strângea uşor coltul pernei iar cea draptă era paralizată.

Agonia a durat două zile.În ziua de 7 mai 1938, la orele 14 şi un sfert poetul s-a stins din viaţă.

Avea numai 57 de ani. ( relatare făcuta de Victor ŢINCU)

45

Adversarii şi detractorii simbolismului românesc

Poezia simbolistă a stârnit încă de la începuturi discuţii între critici şi scriitori. Dar mai mult ca oricând acest gen de poezie a fost negată cu o violenţă rar întânlită în istoria literaturii române.

În trecut au mai existat desfăşurări polemice între curente. Critica iluminiştilor şi a democrat-revoluţionarilor făcută feudalismului, critica Junimii împotriva paşoptiştilor etc.

Dar în cazul simbolismului este vorba de altceva. Într-o atmosferă de scandal şi frondă, detractorii noului curent se dovedesc plini de dispreţ şi invectivă, de dezgust şi intoleranţă, pornită pe ridiculizare şi desfiinţare totală într-un stil brutal şi categoric din care cu greutate s-ar putea găsi echivalente în trecut. La început agitaţia se consumă pe spaţii restrânse în redacţii, cenacluri şi cafenele, fără să atingă marele public.

Antipatia care înconjura pe Macedonski şi grupul său, intr-o perioadă încă eminesciană, apoi sămănatoristă, trecea în bună parte şi asupra principiilor pe care aceşti poeţi încep să le propage. Ideile simboliste, inglobate în categoria reprobabilă şi nediferenţiată a ,,decadentismului”, beneficiau de proasta reputaţie care înconjura, din principiu, pe orice adept al ,,poeziei noi”. Dar şi boema lui Macedonski şi a descipolilor săi dădeau apă la moară adversarilor prin estetismele şi gesturile de strigdenţă ale cenaclului care produceau iritare, sarcasme, ironii într-un mediu mic-burghez, de mentalitate rurală sau proletar-socialistă.

Între grupările antisimboliste trebuie făcută o distincţie. Dacă socialiştii vor critica ,,poezia noua”, ei o vor face analitic, cu seriozitate, cercetările lor reprezentând poate prima încercare de critica ştiintifică a curentului. Cu totul alta este mentalitatea celorlanti detractori, grup dominat prin număr si pasiune, de componenţă mic-burgheză, de tip rural. Pe ei îi irita tot ce era sau li se părea decadent: poze şi modă, exotism ieftin, psihologia tulbure, inovaţii formale, temele şi limbaj poetic neobişnuit, orice.

Cel care dă tonul primelor campanii de mari proporţii la ,,Semănătorul”, apoi la ,,Floarea darurilor” este Nicolae Iorga. Încă din 1890 acesta face simbolismului o critică de pură invectivă, mai mult temperamentală şi impulsivă, decât mărtirisit ideologică, după care Baudelaire este ,, poet al decăderii” şi Edgar Poe ,,poet al celor mai nebune închipuiri”, nefaste genii ale răului, inspiratoare şi la noi de ,,literatură infamă”. Ea este scrisă de ,,efebi plămăditi în viţii”, fiind o adevărată ,,deşănţare” şi ,,şarlătănie”, ,, o împleticire de biete limbi peltice,

46

rămase în pruncie, cu boala copiilor cu tot”, ,, o literatura de Bucureşti-centru, de Bucureşti-cafenea, de Bucureşti –lupanar”. De ce ,,să ne dăm în vqnt dupa toate insanităţile pariziene de astăzi?”- se întreabă Iorga.

Repulsia, după cum se vede, este de ordinul prejudecăţilor morale în care se observă ostilitatea semănătorista faţă de mediul urban, pretins cuib al coruptiei, al decadenţei, al cosmopolitismului. Iorga o va ţine aşa toată viaţa, fără a-şi schimba opiniile.

Vlahuţă va ironiza ,,formalismul” simboliştilor într-o satiră ,,Slăvit e versul” ca şi Coşbuc în ,,Poetul de la Bârlad”...

Iorga se inervează atât de tare când aude că ,, un profesor de la Universitate a vorbit până şi stidenţilor săi, un an de zile, ca dl. Densusianu, despre poeţii decadenţi ai Franciei, spre care ar voi să se îndrepte talentele noastre.” Enervarea lui ajunge la paroxism atacându-l pe Densusianu ,,care vrea” să ne închinăm celor mai blestemate mode ale esteţilor Apuseni. În plin simbolism, în anul 1912, indignarea lui se aprinde şi mai tare: ,,Aşa zisul simbolism? S-a prostit naţia aceasta într-atât, încât nu mai poate râde de deşănţările minţilor pe dos sau ale diabolicilor şarlatani.

Dacă în 1920 în Franţa simbolismul era în plină ascensiune, poeţii simbolişti fiind în Academie şi la Sorbona se treceau teze de doctorat cu acest subiect, Nicolae Iorga rămânea inflexibil în fixaţiunile lui. El declara că nu pricepe nimic din ,,bizareriile” lui Stephane Mallarme şi refuza să accepte că acest curent va înnoi poezia.

Mai puţin violent este criticul Ilarie Chendi, care, sub forma unor foiletoane, între 1900 şi 1910, în ,,Semănătorul”, ,,Viaţa literară şi artistică” şi ,,Luceafărul” atacă simbolismul în primul rând având obiecţii de ordin moral şi psihologic. Pe el îl iritau megalomania şi psihologia tulbure. Simboliştii ,, se proclamă apostoli ai castităţii şi preamăresc în acelaşi timp instinctele brutale şi dragostea perversă. O continuă exagerare a eului lor îi face să treacă prin diferite crize de megalomanie şi să-şi atribuie ei înşişi cele mai strălucite epitete. Unul se numeşte rege, altul leu, al treilea incarnaţiunea lui Dante.” Teoria simbolistă este expusă în câteva fraze care o desfiinţează: ,, Materia îmbrăţişată de simboliştii noştri e cât se poate de vastă, începând cu lumea transcedentă a sublimului, cu misterele simbolice ale naturii, până la <poezia> localurilor de prostituţie. Pretutindeni muzică şi ritm, culori şi tonuri, în toate scârile cromatice, şî un parfum ce se volatilizează repede după citirea poeziei.” ,,.repeţiri şi îngrămădiri de cuvinte căutate din toate dicţionarele, rime din cele mai rare, compuse şi bizare uneori. ,, Scriitorii noştri cu gesturi exotice nu se dau învinşi. Şi în loc ca numărul lor să împuţineze şi predicţia pentru extravaganţele rimate să înceteze, vedem cu oarecare surprindere că cercul se lărgeşte.”

47

În fruntea ,,bandei” se află ,,vizirul Ervin” ( Macedonski) care ,,sună din tuba miraculoasă si adună în jurul său rămăşiţele cele mai rahitice din alte taberi literare.” Lupta împotriva simbolismului se mută la ,,Gândirea”, care va propaga articole şi note violente de obedienţă ioghistă şi naţionalistă, combătând lipsa lor de talent, de noutate, înstrăinare, imoralitate, decadenţă, psihologie morbida, manierismşi formalism.

Pentru C.S. Făgeţel de la ,,Ramuri” simbolismul românesc nu este decât ,,deghizarea lipsei de talent” cu ajutorul pseudoinovaţiilor formale, creatoare de manieră, de poezie fără chemare.

Este izbitor faptul că oficialitatea, Academia, revistele de mare traditie, vor nega simbolismul pe aceleasi consideraţii. Tonul îl dă Academia în frunte cu Titu Maiorescu. Ideile lui Titu Maiorescu se vor transmite tuturor junimiştilor şi bineînţeles si ,,Convorbirilor literare” S. Mehedinţi, un discipol al lui Maiorescu, face front comun cu cele mai agresive foi semănătoristo-naţionaliste.,, Lor le place în artă exceptia, nu regula;muzica cu distonanţe, pictura în culori neverosimile, stil cu întorsături...culoarea să sune, sunetul să miroase, mirosul să dea imagini vizuale”.

Cu aere paterne Duiliu Zamfirescu respinge ,,grozăviile simboliste şi futuriste” în ,,Flacăra” unde descoperă numai nerozii, copilării, pretentioase sau pornografice, absurdităţi, mania bolnavă a noulului...

Printre cele mai suţinute polemici antisimboliste le-a dus în provincie reviste ,,Ramuri” de la Craiova. La Iaşi presa locală vorbeşte de ,,rătăciri mintale”, iar Bogdan –Duică condamnă ,,atâta neruşinare a neputincioşilor”.

I.L. Caragiale, care avea o mare repulsie faţă de Macedonski, în ,,Moftul român”,scrie un val de,, sonete coloristice”, ,,simboliste-orientale”,, ,,apocaliptice-simboliste-coloriste”, ,,simbolisto-decadente” , ,,triolete-simboliste”, ,,simbolist –macabre” etc.

Doctrinarii şi apologeţii simbolismului au dus o luptă susţinută cu ideile detractorilor şi pâna la urmă au reuşit să impună poezia simbolistă în literatura română. Fără poezia simbolistă literatura română ar fi rămas la poezia care imita vesul eminescian de după marele Eminescu, desuetă şi învechită. De la Baudelaire încoace poezia universală şi cea românească a adus acel plus de inefabil care i-a lipsit lumii, a scos din marasmul sufletului toate agnoasele umanităţii şi le-a pus pe scena vieţii: iubirea, neliniştea, disperarea, amărăciunea, deznădejdea, chinul, durerea, răul, nevroza, plictisul, oboseala, speenul etc.

48

Vă prezint ,,ANTOLOGIA DE PROZĂ a revistei SINGUR Ion Ionescu –Bucovu

Există cărţi care trebuie citite pentru că în ele pulseză viaţa. O astfel de carte este şi ,,Antologia revistei ,,Singur” de proză”,( editura Grinta, Cluj-Napoca şi editura singur, Târgovişte) ai cărei coordonatori Ştefan Doru Dăncuş şi Gabriel Cojocaru au depus un efort uriaş pentru a vedea lumina tiparului. Materialele au fost selectate şi aprobate de un grup consultativ format din scriitori şi critici literari de vază precum Felix Nicolau, Ioan Groşan şi Ioan Es Pop, dintr-un număr mare de proze trimise.

Scriitorii au fost prezentaţi alfabetic cu prozele cele mai interesante, alese de ei.

Andrei Botez, sucevean, cu o activitate bogată publicistică, poet, publicist, critic literar,eseist ne prezintă două povestiri: ,,Fetiţa şi fluturele”- poveste franceză şi ,,Măgarul Cosmopolit”- poveste ungurească. În ,,Fetiţa şi fluturele” dialogul dintre fetiţă şi fluture se desfăşoară viu, fluturaşul rugând-o pe fetită să-l lase, să nu-l prindă că o va face fericită în fiecare zi. Fetiţa îl prinde totuşi, ,,dar culorile lui imperiale, solzişorii lui roşii, şi galbeni, şi portocalii, şi albaştri... s-au scuturat şi s-au risipit” Din acel fluturaş frumos, prins în insectar, nu a mai ramas decât ,,un biet vierme de care atârnau două cioturi grosolane, care fuseseră, pe vremuri, aripi.” Pe locul unde fusese prins fluturele, o femeie frumoasă bocea stropii de rouă şi sânge. Alături de ea un bătrân tinea în mână un potir de aur. În ,,Măgarul cosmopolit” un măgar umblase foarte mult şi ajunsese în timpul războiului la un neamţ care-i pusese gând rău. Tocmai când voiau să-l taie, a căzut un obuz din care a scăpat doar măgarul. In lungile lui călătorii, măgarul se lăuda că văzuse multe la viaţa lui. Dar rămăsese lângă lacul Balaton, ostenit de atâtea amintiri...

Alexandra Iliescu o tânără baimăreană, prezintă ,,Culori pe cărările destinului”. Scrisă la persoana întâi, povestirea, creonează o femeie care începuse să-şi croiască propriul destin în culori diverse, uneori calde şi vesele, alteori reci, sobre si monotone. În viaţa ei a apărut un mag care i-a îndulcit viaţa pentru o vreme dar mâna destinului a ţintuit-o locului, pierzându-l. Şi ea continua să picteze cu culorile destinului propria viaţă.

Alexa Gavrila Bâle, maramureşan, poet şi prozator, prezintă în ,,Uluiala” o fermecătoare descriere a ţinuturilor natale, venind la pescuit pe malul unui râu şi urmărind drama peştilor care se zbat în apă.. În ,, Poveste extrem de scurtă” povesteşte cu limba locului o istorioară cu nişte fotbalişti din Satnou.

Alexandru Petria, ziarist şi scriitor, ne prezinta doua scurte proze: ,,Prima zăpadă” şi ,,Când este în toane bune cucul”. În prima proză Călin, probabil cu vacile la câmp, îl găseşte pe profesorul său, Alexandru Santamaria, spânzurat.

49

Cu o curiozitate morbită fostul lui elev ,Călin. ,,Se apropie de fostul profesor cu ţigarea în coltul gurii. ... Îl cauta pe spânzurat în buzunarul de la piept... şi găsi un pormoneu. Erau în el zece lei, acte si o scrisoare de adio.” Copilul o ia la fugă spre sat să anunţe moartea. Cineva, un bătrân, i-a şoptit: ,,Nu plânge , copile, aşa e viaţa!...Călin hohotea. Iar pe chipul lui Santamaria fulgii începeau să se topească. Parcă lacrima spânzuratul.” În povestirea ,,Când este în toane bune cucul” Afina , o bătrânică, ajunsă la sfârşitul vieţii, dialoghează cu Sergiu, prietenă cu bunica lui. Dialogul este vioi şi scurt. Ea se lamentează că ,,Şi băncile dau faliment, apoi oamenii...” După moartea Afinei, toti se dau de ceasul morţii să-i facă cele de trebuinţă moarte. Sergiu povesteşte visul lui, azi noapte era disperat de un vis, că,, profei i-a căşunat să scriem despre Când este în toane bune cucul.”

Ana Maria Mandra, tănără orădeancă, în ,,Clopotele bat pentru a şaptea oară” ne găsim cam în acelaşi registru al morţii. A murit Petru Glonţ din satul Bănişor. Plecase la muncă şi l-a găsit Matei în dreptul cimitirului într-o baltă de sânge. De aici încolo babele satului încep să vorbească vrute şi nevrute despre mort. Marioara, de-acum bătrână, împreună cu soţul ei, Cantemir, încep să discute despre moarte şi despre alte necazuri ale lor.

Tânărul Andrei Trocea, bucureştean, poet cu multe premii la activ, prezintă un fragment din romanul ,,Strada Orelor” pe nume ,,Laiolii”. Laiolii pare a fi o rasă de câini, un fel de javre, care se tot plimba printr-o autogară. Mai departe autorul introduce în povestire drama mai multor locatari, pe Eva, o betivă notorie pe care o compară tot cu un laioli, pe Răduţu, şi povestitorul cu dramele şi dramoletele lor.

Ania Dana Cazan, argeşeancă din Piteşti, studentă, cu o activitate literara notorie, în ,,Atracţia Individului Ursuz, Boem şi mIncinos” ne prezinta scene din viaţa studenţească, din care nu lipsesc scenele de dragoste dinte un El şi o Ea.

Aurel Avram Stănescu, din Constanţa, scrie poezie si proză. În proza ,,Cetăţi pereche” autorul prezintă în lunca Dunării un grup de tineri din care ies în relief un el şi o ea, fără nume, care dornici de singuratate, se iubesc, in marea carte a naturii. Proza lui se apropie de proza fantastică a lui Fănuş Neagu în care pluteşte misterul apelor cucerit de lumea peştilor si a păsărilor din Deltă. În ,,Trădarea” Laur lucra pe un şantier în drum spre Năvodari. Se întâlneşte cu prietenul lui Ion Niculae şi pleacă să facă o baie în mare în costumele lui Adam. Printre dunele de nisip văd două colege de şantier. Vin spre ei, dar când îi văd aşa, fug râzând şi scuipând în sânii lor frumoşi.

Bianca Marcovici, originară din Iaşi, inginer- constructor în Izrael, poetă, prozatoare şi traducătoare din Eminescu, îşi deapănă amintirile în ,,Uşa de stejar

50

masiv”despre emigrarea ei în Izrael şi timpul de după. Veniţi după un timp în ţară au găsit apartamentul plin de fecale de la un câine si totul în ruină.

Chiriasii, văzând amuleta (Mezuzah) de la uşă, şi-au bătut joc de casă pentru ca era o casă evreiască.

În ,,Premeditare” , o proză foarte scurtă, îşi aminteşte de câinele pripăşit lângă blocul lor, mângâiat de toţi, pe care un vecin l-a omorât aruncându-i vitriol în ochi.

Mariana 405, bucureşteancă, şi-a descoperit talentul literar pe net. În ,,Goliciune” arată, cu un pesimism feroce că e goală... de ea. În ,,Floare Albastră” este lovită de amintiri, vede un el şi o ea îndrăgostiţi până peste poate într-un pisaj natural superb de câmp albastru. Venind peste ani să-l caute pe El, vede o floare albastră strivită, reamintindu-şi versurile lui Eminescu: ,,Şi te-ai dus, dulce minune...” În ,,Globul de cristal” personajul, o femeie, priveşte intr-un glob de cristal şi se vede tânără pe străzile Parisului. Aproape de Notre-Dame a văzut multă lume strânsă, s-a apropiat si ea şi a văzut un bărbat ud, tremurând cu un glob de cristal în mână. Langă el zăcea un trup de femeie inert. Era Ea. Apoi s-a întors la hotel răvăşită de durere. În ,,Copacul” se identifică cu arborele şi în ,,Aparenţe” trăieşte intradevăr într-o lume plina de aparenţe, adică în minciună.

Corina- Lucia Costea din Ciacova, judetul Timiş, cu o îndelungată vechime în învăţământ, publicist, critic literar şi poet, în lectura ,,Printre logani...” îşi aminteşte de primii ani de şcoală printre colegii de la Colegiul Naţional ,,C.D. Loga” din Timişoara.

Cornel Cotuţiu din Beclean, cu o îndelungată vechime în învăţământ ca profesor de limba română, publicist şi prozator, în ,,Cerga( în doi timpi)” ne poveşteşte cum eroul nostru a trecut prin Săpânţa, pe la Cimitirul vesel, acolo a descoperit ţolul acela, adică cerga, pe care a cumpărat-o pe datorie de la ţăranca Maria. Am înţeles însă că bărbatul s-a căsătorit cu Maria, lăsând în urma doi băieţi.

Constantin P. Popescu, bucureştean, prozator, în ,,Umbra”, undeva într-o altă lume, umbra pusese stăpânire pe oameni. Se dădea o luptă cruntă între umbră şi lumină. Văzând oamenii că totul se ofileşte în jurul lor,se duc la profeţi pentru a se plânge de cele întâmplate. Profeţii le spuseră oamenilor că lumina erste tot acolo la locul ei. Oamenii, nemulţumiti s-au supărat şi au plecat. Şi şi-au găsit ţara dezolată. La cântecul copiilor, umbra va dispărea şi va ieşi biruitor soarele.

Cristi Iordache din Târgovişte, poet, prozator, redactor al revistei ,,Singur” are trei scurte povestiri. ,,Tehnici de super-vieţuire”, ,,Într-o zi” şi ,,Peter”. În prima povestire, D.D.P este un ghid care cunoaşte toate traseele uşoare dar si dificile. Traseele propuse de el sunt sinuoase, fără

51

certitudinea ajugerii la punctul C. Povestitorul este un simplu căţărător, amândoi trebuie să ajungă în punctul C. Pentru acest fapt trebuie să ia lecţii de tehnici de rezistenţă şi supravieţuire. A doua povestire pare să fie continuarea primei., la baza traseului contând echipa. În fragmentul al treilea, Peter iubeşte viaţa, dar se simpte captiv în camera unde sunt cazaţi. Are o mare poftă de a povesti despre viaţa lui , plictisind intelocutorii.

Dana Valentina Puiu, băimăreană, conferentiar-doctor la Universitatea de Nord Baia Mare, cu un bogat cv-iu, scrie o proză în ,,Despre misterioasele cauze ale herniei de disc...” care ne introduce într-un sanatoriu, unde doua paciente discuta despre cauzele care le-au adus aici. Fiecare pacientă povesteşte cu un umor negru despre cauzele bolii ei şi cum şi–a petrecut timpul prin diferite statiuni, prilej de descrieri savuroase.

Dora Alina Romanescu din Rebra, judetul Bistriţa-Năsăud, membră a Uniunii Scriitorilor Bistriţeni, prozatoare, ne prezintă un fragment de roman întitulat ,,Blestem”. Scriitoarea are ceva din proza marelui romancier Liviu Rebreanu. În acest ,,Blestem” aduce în discutie o tema contemporană. Doi interlopi, Iacob şi Vranea, vânează fete din satele din apropiere pentru a le duce ,,la produs”. Cu trei astfel de fete în masină, se lovesc de o serie de întâmplări bizare. În final, fac un accident cu masina, accidentând tocmai pe femeia pe care o credeau moartă şi a cărei fată fusese luată cu ani în urma si dusă ,,la produs”. Femeia îi blesteamă, luându-i la rost. Blestemele ei îi ajung, fetele fug din masină si ei se răstoarna într-o prăpastie.

Dorina Şişu din Slobozia, Ialomiţa, administrator al bibliotecii ,,Cititor de Proză”, profesor universitar, autoare a cărţii ,,Incursiune în romanul greco-latin” scrie o proză cerebrală, poetică, plina de sentinţe si reflecţii. În cele trei proze , ,,Lupul Alb”, ,,Am crezut că exist” şi ,,Te sărut în largul ochilor”, autoarea pare că se confesează neantului, punându-şi întrebări la care nu primeşte răspunsuri. ,,Am învăţat să tac în faţa cerului, am învăţat să mă rog în faţa unei lacrimi. Rămân alături de Lupul Alb şi de Zalmoxis”. Proza ei merită citită pentru că-şi pune intrebări şi ne incită şi pe noi să gândim mai profund asupra existenţei.

Doru Emanuel Iconar, un tânăr cu o groază de premii literare, scrie o proză incitantă. În ,,Şlepul” se dă un anunţ pentru un însoţitor al unui şlep. După o descriere minuţioasă a portului , a vasului şi a magaziei de dormit, pe şlep apare un strain, după anunţul dat. Aici face cunoştinţă cu echipajul, cu un Nebu, cu Mark, unde se discută, îşi cer plata şi manâncă. Noului angajat îi vine rau si cade în magazia cu făină. Urmează cautarea lui, cu multe peripeţii.

Emanuel Pope, din Brăila, emigrant în Marea Britanie, un redutabil eseist, prozator şi poet, fondatorul pe net al proiectului cultural ,,Cititor de proză” aduce în prim plan revoluţia din 1989 în proza sa ,,Cu revolutia în vine”.

52

Doi interlocutori, tată si fiu, Vasile şi Milică, asistă si iau parte la revolutie. Ei discuta despre evenimente, despre televiziune, terorişti, lupte de stadă etc. Au o mare ură de comunişti, dar descoperă că şi ei sunt membri de partid. Nu şţiu ce să facă cu carnetele de partid. Beti criţă şi obosiţi, adorm pe jos, în zgomotul tancurilor şi al armelor.

Florentina Loredana Dalia, inginer chimist, din Slobozia, având la activ multe premii literare, scrie proză umoristică. În ,,A unsprezecea poruncă”, doi anonimi, un el şi o ea, căsătoriţi proaspăt, filozofează în Marele Oraş. Îşi amintesc clipe de la mare, Crăciunul, iarna, revelionul şi mai ales despre vise. ,,Ce vipere aceste vise care muşcă din noi! De ce n-ai dat , Doamne, şi a unsprezecea poruncă? Să nu visezi!” În ,,Mereu alti călători” într-o gară soseşte un tren. Un orb însoţit de un câine vrea să urce în tren. Conductorul nu-l lasă. Pe câtă vreme alti călători urcă in saci porci sau alte orătănii. Povestiroarea sare şi-i ia apărarea: Conductorul o apostrofează: ,,Du-te, cucoană, de-aici, dacă am supracontrol, ce mă fac?” Replica: ,,Dacă te năşteai orb, ce te făceai?” Bobică coboară cu orbul şi trenul se pune în mişcare..

Gabriel Cazan, câmpulungean din Argeş, domiciliat în Piteşti, cu o activitate profesională bogată, redactor de reviste, jurnalist, artist fotograf, prozator, în scurta povestire fantastică ,,Sfera de foc”, eroul amator de excursii la munte singur sau în grup, descrie natura şi, sub influenţa lui Bachus, povesteşte o întâmplare cu o stea căzătoare, care ,,se transformă într-o flacără care se mărea din ce în ce...” Apropiindu-se de ea, sfera ,, aducea un hallo dens de energie galbenă”. Cineva i-a strigat să nu se sperie. ,,Cine sunteţi?”- a întrebat el. ,,Suntem gardienii universului...” Povestitorul nu ştie dacă visează sau e în realitate. În dialogul care se înfiripă întrte el şi aceşti ,,gardieni” se desprinde faptul că au venit să reîncarce energetic cristalul uriaş din munte. În final se trezeşte şi cu ceilalţi colegi lăngă el. Povestindu-le întâmplarea, nimeni nu-l crede.

George Ioniţă, din Titu, Dâmboviţa, economist, licentiat în Ştiinţele comunicării, scrie poezie şi proză. Este membru al Ligii Scriitorilor din România şi vicepreşedinte la filiala Dâmboviţa. În proza ,,căciula cu patru bileţele”, autorul urmăreşte traiectoria familiei lui Lisandru Găzaru, cu cei patru copii ai lui. Om înstărit, Lisandru pierde pământul la colectivizare. Odată cu revolutia, urmaşii îşi cer drepturile, printre care şi un petec de pădure din care furau ţiganii lemne. Plecati în pădure să o vadă dau de Dodiţă Troanca, ruda de a lor, cu căruţa care tăia lemne. Urmeză o serie de discuţii în contradictoriu înre rude, după care hotărăsc să facă patru bileţele de la unu la patru şi le-au pus într-o căciulă. Fiecare a tras bileţelul şi aşa şi-au împăţit pădurea.

George Luca Dumitrescu, bucureştean, inginer,scrie proză. ,,În al patrulea strigăt” povestirea vine cu miros de baladă, deşi se desfăşoară în oraş.

53

Personajele au nume de basm: Şaganai, Răcoarea dimineţii, Floare cu petale de nisip, Filiz-Nebuna, Melcu etc. Actiunea se deşfăşoară în lumea muncitorilor. O femeie, Filiz-Nebuna îl srigă pe Şaganai. Femeia are trăsături baladeşti, se plimba aiurea pe străzi, un fel de nebună de cartier, care-şi ridică poalele în cap în faţa trecătorilor. Se încinge un dialog între Neîndurător şi femeie despre preocupările zilnice, urmat de descrieri eliadeşti din domeniul fantasticului. Proza merită citită pentru ineditul ei.

Gheorghe Luchian D’Aquila, bucureştean, epigramist, poet, prozator cu câteva volume editate, membru al Ligii Scriitorilor Români, filiala Cluj în proza citadină ,,Accidentul” ne înfătişază un oraş de provincie la începutul iernii, prerdispus mereu inundaţiilor. Nicolae Sacaliuc, care lucra la înălţarea unui dig de pamânt, cu o firma care niciodată nu reuşea să termine lucrarea din lipsă de bani, tocami în acea zi îşi serba ziua de naştere. Având urgenţă de bani pentru internarea soţiei în spital, se dă bine pe lângă patron şi lucrează cu buldozerul pâna i se rupe un furtun de presiune. Îl repară, lucrează cu el, dar, venindu-i rău, s-a prăbuşit cu buldozerul în apă. Urmează o anchetă, se constată decesul buldozeristului şi firma este exonerată de orice răspundere.

Gheorghe Mizgan din Spermezeu-Vale, judeţul Bistriţa- Năsăud, inginer de profesie, membru al Ligii Scriitorilor din România, scrie versuri, epigrame şi proză. În proza ,,Trenul” ne povesteşte la persoana întâi cum pleacă la Cluj să cumpere un laptop pentru fiul său care era student la arhitectură. Pune Opelul în functiune şi demarează spre orasul studenţiei pe un drum neasfaltat mai ca toate drumurile de ţară de la noi. Are nostalgia mersului cu trenul. Lasă maşina în gară si se urcă în tren, aici, după o serie întreagă de neplăceri, îl cuprind amintirile, dar şi deziluziile mizeriei din vagon.

Gheorghe Neagu din Trifeşti, judeţul Neamţ cu multe premii literare la activ,membru în Uniunea Scriitorilor din România, profesor, ziarist, prozator, în ,,Pricopsiţii decoraţiei” ne prezintă o piaţă ,,lălâie şi soioasă” vizitată de Badea Anton, un vechi comunist, decorat, căruia după revoluţie sătenii îi dăduseră foc la casă şi invadaseră ca hunii gospodăria colectivă, luând fiecare ce apuca. Numai Badea Anton, retras în el, rămâne perplex la ce vede. Făcând o vizită la fata lui, Arina, se plânge de faptul că a primit decoraţia când nu trebuia. Şi se hotărăşte să meargă în talcioc s-o vândă. Aici întâlneşte alţi comunişti scăpătaţi care-şi vindeau diferite obiecte. Îşi vinde decoraţia pe 200 de lei, bani cu care cumpără un porc pe care-l taie si-l mănâncă cu Gâţlan,revoluţionarul care-i dăduse foc la casă şi-i luase vaca din curte.

Ion Barb din Călan, Hunedoara, de profesie avocat, scrie poezie şi proză. În ,,Simple suspiciuni dintr-o toamnă târzie” un ţăran care se ocupase cu tăierea viţeilor în vechiul regim şi făcuse puşcărie, vine acasă după revoluţie şi

54

poveşteşte interlocutorilor ce a pătit el cu şeful de post, Simion, poreclit Dracu Gol, care îl băgase la ,,gherlă”.

Ion Ionescu-Bucovu, argeşan din Râca, profesor, moderator al rubricilor ,,Eminescu la Muzeul Literaturii” şi ,,Folclor”, scrie eseuri, poezie şi proză.În ,,Priveghiul (cap.Retragerea)”, un fragment din romanul cu acelaşi titlu, ne descrie drama unui soldat român din Al Doilea Război Mondial, pe nume Ionel al lui Duran, în retragere, scăpat din în încercuirea de la Cotul Donului. Ajuns acasă, soldatul povesteşte întregului sat dramele prin care trecuse el şi camarazii lui până ajunseseră în ţară.

Ion Scorobete din satul Meria, Hunedoara, de profesie jurist, este ziarist, poet, prozator, traducător din limba germană, engleză şi sârbă. În proza ,,Zbor interior” personajul principal, obsedat de tehnica zborului, face o vizită la Budapeste pentru a-şi întânli un prieten, căruia îi povesteşte despre visul lui şi întâlnirea cu misterioasa Lelia. Apoi pleacă la Paris spre ,, a da piept cu societatea pentru tehnica zborului”, reprezentată de Caius pentru a-şi confrunta calculele lui în privinţa zborului cu cele ale acestei societăţi.

Ion Piţigoi Dragomir, bucureştean,profesor, folclorist, traducător din maghiară, poet şi prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, scrie în ,,Jobenul”o proză interesanta cu accente alegorice. În piaţa centrală a unui oraş cade o abundenţă din cer de mere, covrigi şi banane, iar o voce din difuzoare strigă tare: ,, Prin noi, numai prin noi veţi ajunge la bunăstarea,... la fericirea, la raiul adevărat, la marea lumină, de care, până azi numai dicţionarele erau pline şi enciclopediile şi tratatele...” Proza pare o alegorie a timpurilor noastre în care propaganda şi manipularea cucereşte lumea cu promisiuni scoase din joben, ca la circ.

Irina Radu, discretă cu propriul cv-iu, este ,,reflexia unei inimi pe care Dumnezeu a chemat-o la ceruri, crezând că făcuse deajuns pe pământ.” În proza ,,Amalgam de vise” scriitoarea pare a scrie un jurnal intim care abundă în descrieri de natură fermecătoare, în dileme sufleteşti, străbătute de oaza propriei vieţi. În ,,Bogătia unei clipe” continuă acelaşi jurnal cu introspecţii în propria persoană. În ,,Buchetul” abundă mitul visului, ca o continuare a celor două proze cu gândul că ,,ciorchinele de vise poate vor fi culese de cineva...”

Lăcrimioara Andrei, suceveancă, profesor, istoric, poetă şi prozatoare, în ,,Fraţii”, doi fraţi, Mihai şi Mircea merg la moară cu grâu de măcinat. La marginea satului aud bătând clopotul care anunţa o moarte, prilej pentru aduceri aminte. În ,, Porţia de libertate” aceiaşi fraţi discută despre un cal nărăvaş ,,care şi-a luat porţia de libertate” fugind în lumea largă.

Laurenţiu Belizandin Slobozia , Ialomiţa, scrie poezie şi proză. În proza,, Un mag de la răsărit” se încinge o discuţie într-un bar pe terma unui copil al lui Mitică, cu talent literar. Tatăl refuză ajutorul unui profesor pentru a-i cizela

55

poeziile, ferindu-l de pervertire. Sub influenţa alcolului se încinge o discutie intre cei trei care se termină cu plecarea acasă. Eu totusi n-am înţeles care este magul de la răsărit. Să fie tânărul poet?

Leonte Tudoran din Iaşi, istoric, preşedinte al Fundaţiei Culturale Lampa, scriitor-freelancer, cum se autointitulează, în ,,Poveste” scriitorul care probabil se confundă cu povestitorul, vrea să scrie o poveste, dar este deranjat pe rând de soţie şi de prieten, întrerupând firul epic. Proza este un fel de poveste în rama, care nu se mai termina, scriitorul renunţând la final.

Menunţiu Maximinian, timişorean, ziarist, colaborator la radio local, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti, având în palmares multe premii, ne aduce în prim plan în proza ,,Pe aripile cerului” setea de credinţă a sătenilor într-un lăcaş de închinăciune- biserica- bisericilor, recent renovată de un preot devotat meseriei lui, împreună cu enoriaşii. Pe lângă biserică preotul a deschis şi un muzeu ţărănesc, t5oate sub impresia unei inundătii care ,,a spulberat suflete şi vise”.

Mihai Carabet, un tânăr din Chişinău scrie proză ancorată în prezent. În ,,sfatul boschetarului”, povestitorul ,elev, pleacă cu colegii la o bere. În drum spre barul ,,Jimbo” întânlesc ,,un boschetar” care-i acostează, cerându-le ceva parale. Povestitorul stă mai mult de vorbă cu el şi îi află tragica istorie a viaţii lui.

Mihai Victus, tânăr bucureştean, scrie o proză cu ,,O întâmplare căcăciasă” ruptă parcă din ,,Groapa” lui Eugen Barbu. Personajul principal, Joe, un beţiv notoriu, invită prietenii la un bar de ziua lui să bea whisky. Dopa ce la povesteşte o intqmplare cu Vera Nebuna, Joe se îmbată şi este dus acasă de cei doi prieteni ai lui, unde îl găsec pe unchiul lui în garsonieră asasinat. A doua zi cei doi îl zăresc la televizor între doi poliţişti, mărturisind ca el a comis crima, fiind beat. În final, fiind cam diliu, este intrnat într-un sanatoriu de nebuni.

Monica Mureşan, piteşteancă, publicistă, poetă şi prozatoare, prezentă şi în massmedia de limbă albaneză,cu câteva premii literare la activ, în prooza,,Ieşirea” abundă o scriitura suprarealistă din care răzbate lehamitea timpurilor prezente. Scriitoarea parcă visează şi agonizează, încurcându-se în zilele banale ale săptămânii şi-n numerele lor. Proza rămâne interesantă şi incitantă.

Ovidiu Victor Rusu, sucevean, în proza ,,Animalele” se intâmplă un fel de apocalipsa a coborârii animalelor din pădure peste oraş: urşi, bursuci, lupi, melci, veveriţe etc. Toată povestea se întâmplă în capul povestitorului, buimăcit de băutura, pe terasa restaurantului Caras de la marginea pădurii.

Pavel Nedelcu, un tânăr din Iaşi, în prezent în Italia unde îşi continuă studiile, în trei scurte proze sub titlul ,,Cafea” ne prezintă aspecte din via.ţa cotidiană. În ,,Ţtefan”, povestitorul poartă o convorbire cu Ştefan, un om pitic

56

care se laudă cu forţa lui. În ,,Vicii” sotia povestitorului îl mustră că fumează mult, dar în final şi ea devine o alcolică. În ,,Concepţie”, povestitorul într-o întâlnire cu un anticar care spune poveşti, serveşte o cafea, după care pleacă la şcoală ©u un taxi. Pe drum în atrage atentia soferului că are o pată de cafea pe haină. Şoferul pierde controlul volanului şi face un accident.

Radu Botiş, preot, publică proză creştină şi poezie, este membru al Asociaţiei Scriitorilor, filiala Baia Mare. În studiul religios ,,Isus Hristos- cel mai mare Profet” ne spune că El este cel mai mare Profet al lumii prin pildele şi învăţăturile pe care le lasă urmasilor. Lucrarea face parte din cartea ,,Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Isus Hristos” în curs de aparitie.

Radu Ignea, hunedorean din Glodghileşti, romancier, în proza,,Maşină de ocazie”, şoferul care se dă drept un om de afaceri, face pe taximetristul şi ia patru oameni de ocazie să-i duca la oraş. În maşină se încind discuţii politice, printre care cea mai accentuată este distrugerea industriei noastre siderurgice. Şoferul pare un lăudăros cu firme prin Maracheş, în timp ce el conduce o rablă de la fiare vechi. Povestea e alertă, personajele participă cu vervă la discuţii până ajung la destinaţie.

Sorin Olariu, din Caransebeş, poet, publicist, epigramist, membru al Uniunii Criitorile di România, filiala Timisoara, actualmente stabilit în Michigan, S.U.A., lucrând la o companie de telecomunicaţii. În ,,Crist sideral” omul obosit de atâtea erori caută pe Ultimul Fiu al Universului, întrebându-se : ,,Ce-aţi făcut cu timpul de mâine?” În ,,Poetul cerşetor”, un poet mereu în stradă, pe lqngă care trec mereu citadinii. La un moment dat poetul lipseşte de la punctul unde cerşea şi , povestitorul află că a murit. În cimitir pe cruce era scris însă numele povestitorului, iar mormqntul gol si răvăşit.

Suzana Deac, târgumureşancă, psiholog, a publicat nuvele, schiţe şi poezii în reviste literare. Este membru în Societatea Scriitorilor Bistriţa-Năsăud. În proza ,,Pastila nu trebuie înghiţită” un programator de suflete face un test cu salariaţii unei firme. Le-a dat tuturor câte un număr şi câte o initială, apoi i-a supus testului. Cine câştigă testul va primi ca premiu pastila fericirii. Pastila este câştigată tocmai de povestitoare, dar o refuză, strigând: ,,Fericirea noastră nu stă într-o pastilă!” În mica proză ,,Un dans violet” povestitoarea adresându-se unui bărbat imaginar se vede înfăşurată intr-un voal mov în degrade în vârtejul unui dans violet care-o fascinează şi o incita la visare.

Valeria Dascăl din Basarabia, Chiperceni, jud. Orhei, jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. În proza ,,Femeiea de la picioarele bărbatului meu” povestitoarea care are bărbatul mort, îşi aduce aminte de clipele de altădată când îi aducea flori. Acum ea îi duce flori la cimitir, geloasă pe o fată tânără moartă care e ,,femeia de la picioarele

57

bărbatului meu” Povestirea pare ruptă din biobrafia scriitoarei câreia i s-a întâmplat ceva similar.

Vali Savu, institutoare din Petroşani, rebusistă, epigramistă, poetă şi prozatoare în ,,Ultima pagină” doi soldati, Sandu şi Gheorghe, în Al Doilea ®azboi Mondial, încerciuti în crimea, discută nostalgic despre cei de acasă. În vâltoarea luptelor, Gheorghe moare sub ochii prietenului cu gândul la ai lui de acasă.

Vasilica Ilie, poetă şi prozatoare în schiţa ,,Criza”, un fel de parabolă a zilelor de azi, ne prezintă o familie de la ţară, cu tanti Floarea, personaj principal. Femeia cade la boala şi merge la spital în Bucureşti, dusă de fiul său care este medic. În salon se desfăşoară un dialog între mamă şi fiu pe tema crizei. După plecarea fiului, Tanti Florica, curioasă, merge la uşa pe care scria ,,criză” şi vede nişte ,,indivizi graşi” cu laptopurile pe burtă. Aceştia sunt miniştri. După operaţie, dă telefon rudelor să-i aducă nişte colivă cu prafuri de cantaridă pentru ce i ce sunt în criză, adică pentru miniştri. Când vine doctorul, îi găseşte pe toti în călduri şi cu pantalonii în vine.

Victoria Fătu Nataliţu, din Domneşti, Bistriţa- Năsaud, pictoriţă, poetă şi prozatoare, în ,,Negruţa” , povestitoarea merge aproape de anul nou la un magazin să facă cumpărături. Acolo o găseşte pe Negruţa, un copil al străzii, la cerşit. Intră în discutii cu ea, află că are şase fraţi care merg toţi la cerşit. O invită acasă la ea s-o hrănească şi s-o îngrijească.

Viorel Ploeşteanu din Călmăţuiu-Teleorman, istoric, poet si prozator, în ,,La priveghi” autorul ne prezintă scena unui priveghi la capul lui Dumitru, mort decurând. Aici femeile se adună la capul mortului şi încep să-l bârfească şi să-i caute cauza morţii. ,,Mortul parca avea un surâs in coltul gurii, râzându-şi, poate, de cele ce se vorbeau în jurul lui.” Cauza morţii fusese însă alta. Medicul legist dăduse verdictul în certificatul de deces: ,, Mort prin imprudenţă, electrocutat.” În ,,Felicia”autorul ne prezintă o familie de la ţară, pe Felicia cu sotul ei, Mitica, cu copii, purtând nişte discuţii obişnuite.

Viorel Tăutan, din Bocşa, judeţul Caraş- Severin, filolog, poet, ziarist şi prozator în fragmentul de roman ,,Pribeagul” un bătrân, probabil Pribeagul, invită la cafenea pe povestitor. Se pare că acţiunea se desfăşoară în vis ca o poveste în ramă. La cafenea vorbesc despre studiile povestitorului, care a intrat la facultate doar să aiba o diplomă. Acţiunea se mută stupid intr-un cimitir unde povestitorul se odihneşte pe un mormânt, răsărindu-i ,,în minte o întâmplare aparent banală”. Şî în final, o scenă de spital cu un părinte cu copilul mort în braţ€, cerând doctorului socoteală de ce i-a omorât copilul. ,,Ia-mi, Doamne, viaţa şi dă-i-o copilului!”- exclama el, îndurerat.

Virgil Stan din Pecineaga, tehnolog în reparaţia navelor, scrie eseuri, poezie si proză. În învingerea stihiilor” povestirorul cu fratele său plecă cu

58

barca la pescuit pe mare. Între timp îi prind furtuna. Luptându-se cu valurile şi cu vântul, reuşesc, după grele încercări, să iasă la mal. Concluzia: ,,Marea este mai năzuroasă ca o femeie.”

Simion Teodorescu, din Lugoj, debuterază cu aforisme, având la activ multe cărţi publicate. Are o activitate publicistică de invidiat în diferite ziare şi reviste. În ,,Stări de spirit” autorul prezintă sentinţe şi maxime scoase din scrierile lui. Concluzia lui este că ,,Niciun gânditor, niciun filozof nu le-a gândit pe toate. Toţi au lăsat pe alţii după ei să mai gândească.”

Aş termina cu îndemnul marelui nostru povestitor Ion Greangă”: ,,Iubite cetitoriu, multe prostii ăi fi citit de când eşti. Ceteşte, rogu-te, şi ceste şi, unde-i vede că nu-ţi vin la socoteală, ie pana în mână şi dă şi tu altceva mai bun la iveală, căci eu atâta m-am priceput şi atât am făcut.”

Ion Ionescu-Bucovu 10 martie 2011

MARIN PREDA după 31 de ani de la moartea sa

În marea vânzoleală de astăzi mai este Marin Preda de actualitate? Iată o întrebare care frământă pe istoricii si criticii literari dar si pe cititorul de rând. Cei mai în vârstă care au trăit alături de Preda şi l-au preţuit îşi amintesc ca astăzi de el.

 În vara anului 1970, la recomandarea profesorilor Alexandru Piru şi Ion Rotaru, am luat lucrarea de licenţă despre ,,Moromeţii” lui Marin Preda. Aveam avantajul că stăteam aproape de Siliştea-Gumeşti, cunoşteam satul si locuitorii lui şi puteam să –l consult şi pe Marin Preda. Lucrarea mea se numea ,, Realitate şi fictiune în romanul Moromeţii” Am stat câteva zile în

59

satul Siliştea –Gumeşti şi am luat legătura cu aproape toate personajele din roman de la Preda Oprescu, fostul secretar al primăriei, care pe atunci era un bătrânel simpatic, până la la Catrina Moromete ( Joiţa Călăraşu, mama scriitorului), o bătrânică ţărancă, care pe atunci stătea la fata ei , Ilinca.

Timpul a trecut.

O lovitură soseşte ca un trăsnet în anul 1980, într-o zi a lunii mai, pe 16, când am auzit că Marin Preda a murit. Cum să moară Marin Preda? Moartea lui venea după succesul extraordinar cu romanul ,,Cel mai iubit dintre pământeni” După această dată din doi în doi ani se ţinea un festival ,,Marin Preda” în Silişte la care am participat si eu. Se vorbea în surdină că moartea lui n-ar fi fost naturală. Prima dată am aflat de la sora lui, Alboaica, că la moarte avea o lovitură în cap pe care medicul legist i-o motivase prin căzătura din pat. Dar paturile de la Mogoşoaia erau atât de joase, încât oricât ar fi căzut din pat,  nu putea să-i ramână un asemenea semn. El, imi spunea sora lui, de câte ori venea pe acasă, le povestea că  prevestea ceva, avea presentimentul morţii iminente.,, Mă urmăresc...” le spunea. ,,Cine?”- ł-a întrebat ea. Şi el tăcea. Nu i-a răspuns.

În ultimul an al vieţii îşi petrecea timpul mai mult la Palatul Mogoşoaia. Aici avea o camera a lui în care se simţea bine şi putea să scrie în linişte. Seara la apusul soarelui, ieşea la plimbare prin parcul somtuos al Mogoşoaiei singur sau în compania altor scriitoricum erau Sânziana Pop, Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi etc. . Cei care l-au cunoscut spun ca era un taciturn, rar îi scoteai vorba din gura. El se confesa rar şi numai prin întrebări.

 ,,Serile acelea erau  adevărate academii de literatură, pe care prezenţa d-lui Preda le transforma în regal.” –povesteşte Sânziana Pop.La Palatul Mogoşoaia, creaţia Martei Bibescu, locul era pur si simplu un paradis natural, plin de arbori seculari , de păşuni verzi şi flori în care castelana îşi pusese întreaga pasiune ,,Marin Preda era brutal în discuţii, dar numai cu cei pe care-i dispretuia, adică  majoritatea,, creatorilor” aflaţi la vremea aceea în solda scriitorimii care mişunau pe la Palat.”- zice tot Sânziana Pop. În colhozul literar al Mogoşoaei erau multe figuri abjecte care i-ar fi putut face rău lui Marin Preda. Oameni simpli din interiorul Palatului, nea Duminică si nea Răsărit, îngrijitori, au declarat: Marin Preda ştia că o să moară. Se simţea urmărit, îi era frică. Îşi baricada camera, plângea, ieşea noaptea gol pe culuarul pustiu, strigând îngrozit: ,,Mă omoara, băiete, mă omoară!”A fost otrăvit, a fost drogat? Soţia lui, Elena Preda: ,,Da, Marin avea o mulţime de spaime. Una din ele era legată de friguri, de boala lui din copilărie. De pildă, îi era frică să mai meargă la mare, pentru că acolo avusese ultima

60

criză...” Avea permanente atacuri de panică, din această cauză îl apropiase pe Mircea Dinescu ca prieten să stea cu el mai mult. În ziua aceea fatidică Elena Preda a primit un telefon de la el, era la editură: ,,Îmbracă-te trebuie să mergem la Mogoşoaia!” Femeia i-a explicat că nu poate să lase copiii singuri, erau mici doar. ,,Dacă vin, îi iau şi pe ei!” Marin Preda s-a supărat. A căutat bona să stea cu ei, dar n-a găsit-o. Simţea nevoia să fie cu cineva, primea telefoane anonime în care era ameninţat.,, Trebuie să vii să stai cu mine!” Cine îl ameninţa? După aparitia ,,Delirului” a urmat o perioadă de hăituire. Chiar soţia lui, Elena Preda, primea bilete de ameninţare pline de cuvinte obscene care erau semnate ,,Un grup de legionari”. Miza acestor ameninţări era volumul al doilea al ,,Delirului”. La mare, Mircea Sântimbreanu, a venit la Elena şi a întrebat-o: ,,Ştiţi, a venit ambasadorul rus, Drozdenco, şi m-a întrebat ce are de gând să scrie Marin Preda în volumul al doilea din ,,Delirul”... Spuneţi-i domnului Preda să fie atent!” Dupăun timp, altădată în Bucureşti, seara, când a venit Preda acasă: ,, Ha, ha, ha,să vezi ce-am mai făcut astăzi!...Ştii cine a venit la mine, la birou?’ ,,Dacă nu spui, nu ştiu!”-i-a zis soţia. Zice: ,,Ambasadorul sovietic!” După o pauză:,, Cum să vina el să mă întrebe ce am de gând  să scriu mai departe în ,,Delirul”? ,,Ţi-a pus chiar el întrebarea asta?”-l-a interogat soţia.,, Da m-a întrebat direct: Ce aveţi dumneavoastră de gând să scrieţi în volumul al doilea din ,,Delirul”? Marin Preda a luat o poză serioasă şi i-a zis: ,,Ia ascultă, de când veniţi voi să ne întrebaţi pe noi ce scriem în ţara asta? Noi venim să vă întrebăm pe voi ce faceţi?... Cum îţi permiţi dumneata să vii în biroul meu, la mine acasă, şi să mă întrebi aşa ceva?” Scena aceasta Marin Preda o povestea prietenilor cu mândrie, dar în sufletul lui se cuibărea neliniştea. Dupa aceasta scenă Preda a fost invitat în URSS la un simpozion, dar a refuzat vizita. Îi era frică de o iradiere sau alceva de genul ăsta. Altădată a primit un mesaj telefonic de tipul: ,,Te-ai trezit şi tu să scrii cărţi curajoase. Ai grijă că te vom omorî pe tine şi pe copiii tăi.” In 1979 a fost la un pas de moarte în urma unui accident de circulatie stupid cu un tir ciudat, care a căutat  să lovească intenţionat maşina scriitorului.

( Date culese din Revista As,AnulXX, nr.938,1-8 octombrie 2010- din relatările Elenei Preda, soţia scriitorului)

De aici şi până în ziua fatală n-a fost decât un pas.

 

Marin Preda a fost luat in vizorul securitătii după aparţia romanului "Delirul", roman care readuce în actualitate profilul moral al mareşalului Antonescu. Prezentarea conducatorului Romaniei din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial intr-o lumină pozitivă a fost considerată la timpul

61

respectiv o încercare de reabilitare a celui care a ordonat Armatei Romane să treaca Prutul pentru eliberarea Basarabiei străbune. Marin Preda avea in pregătire un alt roman în care intentiona să arate cum au fost lichidate valorile neamului nostru in obsedantul deceniu. In romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni" eroul principal pomeneste la un moment dat despre "era ticalosilor". Notitele volumului al doilea din "Delirul", impreuna cu o valiza plina cu documente care se aflau in fişetul lui personal au disparut imediat dupa moartea scriitorului. Dupa unii investigatori ai acestui caz, Marin Preda devenise deosebit de incomod atât pentru rusi, care nu puteau uita infrangerile suferite in fata armatei române conduse de Antonescu dincolo de Nistru, cât si pentru cuplul dictatorial din Romania, deoarece in acest volum el face o subtilă aluzie la pretenţiile soţiei dictatorului de a se afirma în viaţa politica a ţării. De remarcat similitudinea morţii lui Marin Preda cu cea a actorului Amza Pelea care a spus intr-unul din monologurile lui care ne descreţeau frunţile, in contextul unei întamplări din orasul Băileşti: "Leana lui Zăpăcitu din capul satului". "Zăpăcitu" era porecla concetăteanului său pe nume Galiceanu, dar aceasta aluzie avea să o plătească cu viaţa deoarece a fost dat pe mâna lui "Radu", adica iradiat, cum obişnuia dictatorul să ceară securitatii lichidarea adversarilor regimului, ai indezirabililor sau ai aşa zişilor trădători. Ne amintim de asasinarea fotbalistului Dan Coe, a lui Cornel Chiriac, a istoricului Vlad Georgescu care a primit urmatorul mesaj de amenintare:"daca il dai pe Pacepa (Orizonturi rosii), vei muri", precum si a altor câtorva din conducerea postului de radio "Europa Libera", a inginerului Gh.Ursu, a lui Virgil Trofin, a lui Vasile Patilinet la Ankara, ca să dăm numai cateva nume ale celor lichidaţi de organele de represiune aflate în slujba dictatorului. 

Marele succes la public al lui Marin Preda nu putea să nu trezească sentimente de invidie si in rândul unora dintre confraţii săi, atât inainte cât şi după evenimentele din decembrie ‘89. Detractorii lui au incercat să minimalizeze valoarea literara a operelor sale declarând că a fost un produs al regimului comunist şi faptul ca a colaborat cu acest regim este impardonabil.

              Să vedem însa cum s-a desfasurat "colaborarea" lui cu regimul comunist si care au fost relaţiile sale cu securitatea care primea note informative despre el chiar si de la bunii lui prieteni sau de la unii colegi de breasla, care figurau cu nume conspirative de informatori in documentele securitatii. In Dosarul de Urmarire Informativa (DUI) a lui Marin Preda, Dosar care cuprindea 4 volume si era intitulat "Editorul" , există o notă a securitatii datata 16 noiembrie 1972 in care se mentionează că "Marin Preda

62

este lucrat de organele noastre prin DUI pentru faptul că este cunoscut cu manifestari negative cu privire la politica partidului şi Statului nostru". Dupa "Tezele din aprilie" prin care Nicolae Ceausescu anunţa inceputul aşa zisei "revolutii culturale" dupa model chinezesc, securitatea a inceput urmarirea tuturor plecarilor peste hotare ale scriitorilor, considerati potenţiali duşmani ai "revolutiei culturale". 

Se cunoaste faptul ca Marin Preda era in evidenta securitatii incă din anul 1966. Toate deplasările si intâlnirile lui erau urmărite de o armata de agenti care il supravegheau in permanenta. In notele informative cu privire la convingerile lui personale despre regimul de la putere, se mentiona: "declaratii duşmanase la adresa orânduirii", "refuzul lui de a colabora la organul CC al PCR Scânteia", precum si unele afirmatii cu privire la lipsa de libertate a presei in Romania. Intr-una din aceste note se preciza că in anul 1965 Marin Preda fusese la Paris unde se intâlnise cu "transfugii faţă de care a criticat regimul comunist din Romania". In luna ianuarie 1972 un alt informator al securitatii care semna "Artur", scria că Marin Preda se intâlnise la Paris cu Monica Lovinescu si cu alţi colaboratori ai postului de radio "Europa Libera". In baza acestor note, cât si a unui referat al securităţii in legătură cu "activitatea lui duşmănoasă", convorbirile telefonice i-au fost interceptate prin montarea la domiciliu a unui dispozitiv de ascultare, iar la sediul Editurii "Cartea Romaneasca" s-au făcut dese perchezitii noaptea. Cat priveste "colaborarea" lui cu regimul comunist, aceasta se poate stabili cu uşurinta citind declaratia criticului literar Marin Mincu căruia nu i se publicau lucrarile fiind acuzat ca in scrierile lui este prea de "dreapta". Marin Preda, directorul Editurii l-a apărat insa punând la punct pe un denigrator al acestuia printr-o injurătură neaoşe, publicandu-i apoi toate lucrările. Iata cum il caracterizeaza Marin Mincu pe acest asa zis "produs al proletcultismului": "Marin Preda era un om de o elevată nobleţe, comportandu-se in orice imprejurare ca un adevarat aristocrat; el avea răbdarea nobila să-i asculte pe toţi cei care i se adresau si să le răspundă cu francheţe si naturaleţe. De asemeni el apreciaza "onestitatea intelectuală a lui Preda si incapacitatea lui organica de a tolera minciuna si injustitia, de orice fel ar fi fost acestea." 

 

La răndul lui, Nicolae Breban declara că Marin Preda i-a publicat romanul "Ingerul de gips", deşi era ostracizat in ţară intrucat participase peste hotare la manifestari anticomuniste.  

Despre organele de represiune care ţineau ţara sub teroare, eroul romanului "Cel mai iubit dintre pamanteni" foloseste la adresa lor epitete

63

precum "duri", "cretini", "primitiv" (un colonel de securitate), "demagog rudimentar" (un general), "analfabet periculos" (un gardian pe care pâna la urmă l-a omorat de teama de a nu fi el ucis de acesta) etc.  

Puteau fi trecute cu vederea aceste păreri infamante ale lui Marin Preda la adresa baietilor cu petliţe albastre la veston? Conjunctura le era extrem de favorabila. Aveau acordul cabinetului 2, deoarece soţia dictatorului fusese vizată direct in aluzia referitoare la dorinta ei de implicare in viata politică, precum şi sprijinul logistic al ruşilor care se simtiseră ofuscati la aparitia volumului "Delirul". Cu câteva zile inaintea morţii lui, după cum declara fratele sau, scriitorul a primit câteva ameninţări cu moartea si i-a mărturisit, "sunt un om terminat", exact ca in cazul lui Vlad Georgescu. Şi băieţii s-au ţinut de cuvânt, exact ca in cazul lui Vlad Georgescu care a dat pe post "Orizonturile Rosii", carte care a dezvăluit occidentului adevarata faţă a dictatorului roman. Pentru a demonstra că nu sunt primitivi, i-au vârât un cearsaf in gura, sau i-au pus o perna pe fata, "astupandu-i orificiile respiratorii", dupa cum reiese din raportul intocmit de IML. Cea mai autorizata părere asupra morţii lui Marin Preda rămane insa cea a medicului Şerban Milcoveanu, care, bazându-se pe declaraţiile unor martori care l-au văzut pe Marin Preda imediat dupa moarte, este convins ca a fost otravit cu cianura de potasiu, deoarece cadavrul lui nu avea culoarea livida specifică tuturor cadavrelor, ci era de culoare "rubinie, de un roşu deschis", culoare specifica a celor morţi in urma inhalării cianurei. De aceiaşi părere este si fosta soţie a scriitorului, Elena Preda, care este convinsă că soţul ei a fost otrăvit. Si Aurora Cornu, prima lui sotie, a declarat intr-un interviu acordat la Paris Lucretiei Bârladeanu "Dupa ce am văzut fotografiile date de politie cu cadavrul lui Marin nu poţi să nu te intrebi daca nu este vorba de un asasinat...

În cartea sa, "Cum a murit Marin Preda", C. Turturică, scriitor, auzind de la șoferul lui Preda, povesteşte cum şi-a petrecut ultima zi din viaţă. Am să recapitulez şi eu. Era pe 15 mai 1980, o zi splendidă de primăvară. Marin Preda jubila după succesul său cu "Cel mai iubit dintre pământeni". În relaţii proaste cu soţia, de două săptămâni nu mai dormea acasă ci în camera lui de la Mogoşoaia. Asaltat de admiratori de toate felurile, Preda se închidea adesea în biroul lui de director de la Editura Cartea Românească şi îşi petrecea timpul mai mult singur. În acea fatidică zi, Marin Preda trimite femeia de serviciu, pe coana Vetuţa, cum îi zicea el, să cumpere ceva băutură pentru a-l sărbători pe Sfântul Pangratie. Femeia vine cu o sticlă de rom cubanez, care atunci se găsea din belşug, i-o dă scriitorului, care se apucă să bea singur, fiind supărat rău, după o ceartă cu soţia sa. A băut o sticlă de rom

64

şi una de whiski toată ziua. Văzând că nu mai pleacă acasă, femeia de serviciu, noaptea târziu, dă telefon după un taxi să-l ducă la Mogoşoaia. Pe drum are o serie întreagă de peripeţii cu şoferul, fiind beat, pentru care nu mai insist. Şoferul îl urcă scările la Mogoşoaia şi-l dă în primire unor cheflii scriitori care serbau o zi de naştere. Câţiva din ei, văzând în ce hal este, se duc şi-l culcă în camera lui. Peste noapte, Marin Preda se scoală şi se întoarce la cheflii să le ceară un pahar cu apă, motivând că i s-a uscat gura. O fată, pictoriţă tânără, glumind, îi întinde două pahare, unul cu apă, altul cu votcă, rugându-l să aleagă. Preda bea paharul cu votcă (nu se ştie dacă a mai baut şi apă) şi se întoarce în cameră. A doua zi, pe la ora opt, trebuia să plece în Vrancea la o şezătoare literară. Prietenii cu care trebuia să meargă, văzând că nu mai apare, se duc la cameră să-l ia. Dar îl găsesc mort, trântit cu faţa în jos, cu o mână atârnându-i pe marginea patului.           Diagnosticul pus de doctori a fost moarte prin înecare cu sputa lui, provenită în somn. De aici încep speculaţiile. Pictoriţa cu pricina a dispărul ca prin minune şi nimeni nu a putut să mai ia legătura cu ea. A fost cumva otrăvit Marin Preda? Medicii care i-au făcut autopsia, probabil tot oameni ai securităţii, nu au mai continuat cercetările, rămânând acest diagnostic. Cert este că eu am discutat cu membrii familiei, cu una din surori, care mi-a declarat că, după moarte, Marin Preda avea capul cu multe răni pe el, semn al unor lovituri.În ultimul timp Marin Preda căpătase o aureolă de mare scriitor; când se deplasa prin ţară se ţineau după el şiruri întregi de maşini cu admiratori, mai ales după ultimul roman, care răscolise toată intelectualitatea română. Profesorul Alexandru Piru, la care am avut lucrarea de licenţă, mi-a declarat că la citirea romanului "Cel mai iubit dintre pământeni", a stat claustrat în casă două zile şi două nopţi, fără să mănance, citindu-l pe merăsuflate. Nimeni nu mai scrisese ca el până atunci. În noaptea când romanul a fost pus în vânzare, în faţa librăriei Mihai Eminescu s-au strâns mii de oameni pentru a-l cumpăra. Se crede că a intrat în panică şi Ceauşeasca, întrebând ce se întâmplă în mijlocul Bucureştilor cu atâta lume strânsă. Apoi Marin Preda avusese curajul să vorbească despre unele probleme insolubile ale societăţii socialiste. În convorbirile cu Florin Mugur, Marin Preda critica anumite aspecte negative ale societăţii socialiste, cum era agricultura care rămăsese pe spinarea militarilor şi elevilor. Şi nu numai atât. În cercuri intime el avea gura slobodă vorbind despre culisele ceauşiste. Era printre singurii scriitori care vizitase Franţa şi, împreună cu Eugen Simion, văzuse cum trăiesc capitaliştii. De altfel, Eugen Simion are şi o poveste cu Marin Preda cum l-a ocolit tot Parisul pentru a cumpăra o pălărie.La citirea romanului ,,Cel mai iubit dinte pământeni” am rămas cu un mare

65

gol în suflet, cartea aceasta mă răscolise atât de mult încât câteva zile îmi tăiase apetitul. Întrebări stranii îmi sunau în cap: ce-i omul pe pământ? încotro merge specia umană? ce-i dragostea, acest sentiment straniu care ne cucereşte pe toţi? ce-i femeia? ce-i răutatea? care-i sensul vieţii? ce este cu era asta a ticăloşilor şi cu bezmeticii despre care vorbea el? încotro merge specia umană? de ce universul operei lui este aşa de degradant? de ce personajele lui aleargă toate după un ideal labirintic, eşuînd în lamentabil?După moartea lui tragică mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieţii ca şi ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliştilor. De la el am învăţat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viaţa este cel mai mare mister al creaţiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o facem să fie frumoasă, că moartea este o stare naturală pe care numai omul o face înspăimântătoare…Marin Preda a rămas una din marile conştiinţe ale secolului douăzeci, alături de Camus, Marlaux, Sartre, Faulkner, Ionesco, Prust, Joyce. A fost o conştiinţă lucidă într-un timp când nimeni n-a avut tăria să ridice un deget asupra timpurilor, dând dovadă de un extraordinar curaj civic. Poate că şi de aici i s-a tras moartea…Marin Preda a fost un mare moralist, citind opera lui, înveţi o mare lecţie despre viaţă. S-a luptat cu bezmeticii şi cu spiritele primare agresive care populau fauna noastră umană. A fost sincer precum Camus care zicea că libertatea este dreptul de a nu minţi, într-o lume cuprinsă de minciună şi delaţiune.Lecturile lui preferate au fost Biblia, Dostoievski, Balzac, Celine, Sadoveanu, Carageale, a citit Cnoza din Princeton, pe Nietzche, l-a preocupat teozofia şi filozofia…Ca persoană a fost un om închis, şi-a pus rar sufletul pe masa prietenilor, nu ura duşmanii ci îi dispreţuia. A fost un spirit nevrotic, în tinereţe, miop fiind, a trecut printr-o lungă stare depresivă, stăpânindu-şi nevrozele cu tranchilizante care nu-i lipseau din buzunar.Sfatul lui pentru scriitori tineri a fost să înveţe, "de la Balzac să nu ignore mecanismul social, de la Victor Hugo să caute excepţionalul şi surpriza vieţii, de la Dostoievski să nu ignore adâncimea de spirit a sufletului omenesc, punând experienţa personală lângă toate acestea…”Unul din marii lui critici care i-au studiat cu asiduitate opera a fost academicianul profesor Eugen Simion. El spunea despre scriitor: ,,În secolul nostru s-a văzut că biruitor nu iese un astfel de om liber, mândru şi aşteptat, ci bruta laşă, care, eliberată de orice morală, se selecţionează rapid şi se

66

uneşte cu alte brute împotriva oricăror veleităţi de libertate şi mândrie, omorând orice scânteie a spiritului şi aruncând omul în perversiunea delaţiunii, a corupţiei şi a fanatismului… Pe aceşti oameni îi caracterizează simplu: vai de capul lor!”După 1989, Marin Preda, ca de altfel şi Eminescu, a început să intre într-un con de umbră, nemeritat. ,,A apărut-zice Eugen Simion- o formă nouă de contestare, agasarea sau impacienţa, iritarea faţă de orice tentativă de a-l apăra pe Preda. Încercând să răspund publiciştilor şi scriitorilor care îl atacă bezmetic…m-am trezit că sunt admonestat şi chiar înjurat, cu o vulgaritate greu de imaginat.” Mulţi îl urăsc pe Preda nu numai că e un mare scriitor ci şi că vine din lumea ţărănească. Astăzi ne trebuie un blazon de aristocraţi, să fie os domnesc…”

AVANGARDA POETICĂ ROMÂNEASCĂ -note și idei-

A defini mișcarea de avangardă poetică românească este ca și cum te-ai aventura într-un pustiu. Nenumăratele manifeste s-au rătăcit în paradoxuri. Fiecare grupare credea că vine cu noile table ale legii. De nuanțe diferite, curentele avangardiste –futurism, dadaism, suprarealism, etc- au totuși câteva note comune, din care putem creona o definiție.Avangarda este expresia unei crize circumscrise din punct de vedere social, a literaturii și artelor. Se adaugă apoi importante determinări filozofice-între mișcările bersoniene și cele ale subconștientului freudian care au stat sub semnul eternei mișcări.

Astfel a acționat mișcarea futuristă a lui Marinetti care preconiza ,,distrugerea sintaxei, așezând substantivele după hazardul nașterii lor”, dadaismul s-a afirmat ca o mișcare nihilistă, Ilarie Voronca propunea ,,lepădarea formelor purgative”(?)etc.

Avangarda a avut mai întâi o atitudine negativă față de tradiție, căutând mereu noul. Ea s-a revoltat împotriva a tot ce există, fiind un fel de perpetum mobile. Poetul avangardist s-a afirmat ca un revoltat împotriva societății și artei contemporane, pe care a negat-o cu violență.El a devenit

67

marele neînțeles, cel care a înfruntat batjocura, insulta, într-un martiraj al libertății totale. El se crede și Lucifer, și Prometeu, fiind (după Rimbaud)Marele Damnat.

Orientările avangardiste din primele decenii ale secolului al-XX-lea au făcut cam tot ce s-a putut pentru distrugerea formelor învechite, futurismul a sfărâmat sintaxa, dadaismul a căutat  »pământul virgin » , constructivismul a negat formele naturale, impunând raporturi subiective, suprarealismul a înlăturat barierele dintre conștient și inconștient, dintre vis și realitate, făcând loc inspirației nelimitate.

Adrian Marino a pornit de la conceptul de noutate : ,,recunoaștem drept avangardă...orice curent (mișcare, școală, program) literar, care descoperă și proclamă cu violență, în mod consecvent sub orice formă, ideea de noutate, de înnoire”.

Matei Călinescu a pornit de la esența avangardei:,, actul de avangardă este înainte de altceva, unul distructiv,polemic, și noul e mai de grabă un steag de luptă...sau unul dintre acele sloganuri în numele cărora se desfășoară procesul violent de spargere a vechilor tipare”.

Am putea rezuma cele spuse până acum în câteva concluzii:-inovația în luptă cu tradiția;-aducerea în față a concretului;-o literatură a manifestelor;-imaginea poetică în luptă cu anti-imaginea;-viziune constructivistă a lumii;-decadența și reabilitarea visului;-mitologia și magia poeziei;-poezia ,,subteranelor fantastice”;

Urmuz a fost primul scriitor care a îmbrățișat avangardismul, Tristia Tzara, așezat între Ion Vinea și G.Ribemont, primul care a fost mentorul necontestat al avangardei și al doilea, omagiat pentru celebra definiție a poeziei ca revoltă împotriva oricărei oprimări. Ion Vinea a fost un avangardist moderat, el nu a dărâmat idoli, Ilarie Voronca a avut nostalgia lucrurilor,,, el a fost un suflet timid, nostalgic, sentimental, răvășit, descompus, suflet legat de țară, de pământ” E. lovinescu.

Ștephan Roll a văzut lumea ca un spectacol, Sașa Pană, un spirit rezervat, mai puțin patetic,ne spune că poezia trebuie să fie un vis trăit. Geo Bogza a fost poetul revoltei, Gherasim Luca, unul din cei mai fervenți propagandiști ai avangardei, în primele versuri ale lui vedem o atașare de cubismul poetic, o poezie a obsesiilor erotice, Gellu Naum , talent autentic, în a cărui poezie vedem comedia oniricului, Virgil Teodorescu creează

68

frumusețea convulsivă, fantomele asasine, peisajele primejdioase,visele tulburătoare.

Poezia de astăzi își trage sorgintea din avangardism. În ea se împletește clasicul cu modernul.De la poezia clasică și până la poezia delirului somnambulesc, post

modern, s-a străbătut un drum enorm care nu trebuie să fie ignorat de poetul contemporan.

Eu n-am făcut decât să amintesc câteva idei de substanță ale avangardei din care se trage poezia contemporană.

Ion Ionescu-Bucovu 18 octombrie 2011

Eternul Caragiale

Anul Caragiale pare a fi un an ce se desfășoară sub zodia alegerilor noastre locale și parlamentare.

Iată o cuvântare-pamflet, stil Rică Venturiano, ținută de Caragiale în folosul conservatorilor-democrați, anunțându-și ,,șeful” că intră în partidul democraților:

,, Șefule,de când ai răsărit pe firmamentul vieții mele, ca un luceafăr plin de lumină și democrație, am fost cuprins de pofta turbată de a fi deputat. Fără deputăție nu pot trăi. Nu poți fi ingrat și primește-mă printre aceia care au norocul să fie încălziți și pârliți de razele tale

69

arzătoare, soarele vieții mele. Să nu mă tratarisești cu refuz, că mă nenorocești.

Al matale cu dulce, Caragiale”

În celebra sa comedie,, O scrisoare pierdută”-1884, Caragiale a proiectat o viziune apocaliptică asupra societății noastre românești în preajma alegerilor. Teatrul lui Caragiale este și rămâne astăzi mai actual ca oricând. Ca și acum o sută și ceva de ani, avem azi aceiași Tipătești, Trahanachi, aceleași Zoițici, aceiași Cațavenci, Dandanachi, Farfurizi, pseudointelectuali de provincie care se zbat pentru ciolan, fonfi și agramați, politicieni corupți moral, care nu-și urmăresc prin politică decât interesul personal.

Când le sunt interesele în joc, partidele se unesc sub ,,aceleași scene înălțătoare”, îmbrățișindu-se.

Avocatul Nae Cațavencu vrea cu tot dinadinsul să ajungă deputat pentru că deputăția aduce beneficii care nu puteau fi egalate nici cu postul de primar, de avocat al statului, de epitrop sau de moșier al Zăvoiului, pe care cu atâta larghețe i le oferă Tipătescu, prefectul județului. Acest Nae Cațavencu căruia Caragiale îi îngroașă toate defectele de demagog, îl vedem și astăzi în adunări, în piața publică, la televizor, debitându-și incoerența logică a ideilor pentru a-și ajunge scopurile. Depătăția pentru el înseamnă așezarea oficială în rândul marilor profitori.Lacrimile vărsate de Cațavecu pentru țărișoara lui, ,clamările despre,, lupta electorală”care este ,,viața popoarelor”, adeziunea călduroasă pe care o găsețte la ,,confrați”, gata să-i aplaude, toate aceste ascunde o lipsă crasă de principii.

Acel Farfuridi, ,,sincer și onest” este un prost fără pereche, el crede sincer în ceea ce spune. Își începe cuvântarea de la ,,1821 fix”, trecând prin toate etapele ridicolului, terminând cu monumentala ,,ori să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic”.

70

Tipătescu, prefectul județului, care consideră județul ca pe propria moșie, acționează cu dispreț, poruncește arestări după cum îl taie capul, etc.

Dandanache este o lichea politică aparte, virulentă, el negociază soarta ,,scrisorii de amor”, amenințând că o dă la ,,Războiul” dacă nu obține deputăția. Alegerea și trimiterea în parlament a acestei lichele are semnificații cu mult mai largi, privind sistemul ce se pretinde ,,reprezentatv” al democrației.

Pristanda, polițaiul orașului, servește autoritatea cu zel, el e omul de casă al stăpânului, un fel de slugă care aprobă orice, culegând firimiturile de la masa lor.

Ionescu, Popescu, ,,băieți buni” și Cetățeanul turmentat sunt poporul descumpănit. Cetățeanu turmentat stă săracul în Piața universității și strigă: ,,USL și PSD aceeași mizerie!” cu cine să mai voteze, săracul?

Cațavencu, Tipătescu, Zoe, Trahanache, Pristanda și ceilalți conturează o lume românească eternă al cărei spirit l-a precizat însuși Caragiale: ,,Principii- fleacuri! Omenie- mofturi! Chiverniseală-pricopseală și ciupeală- acestea sunt principiile. Lipsa de omenie și de caracter, asta e pecetea timpului nostru. A nu gândi nimic, a nu simți nimic, a nu voi nimic în afară de chiverniseală personală și a nu te da în lături de la nimic ca să ajungi- iată maxima cea mai înaltă a vieții noastre publice.”

Parcă după revoluția din decembrie 1989 numărul lor s-a înmulțit, caracterul lor s-a pervertit în așa hal, încât impresia e că lor li se cuvine totul. Înfruptați din banul public, din averea țării vândută pe doi lei,din sinecuri politice, ca niște căpuși, s-au îmbogățit fără rușine. Își lasă nevestele pentru altele mai tinere, au amante, iahturi, mașini de lux la care un adevărat capitalist din țările occidentale nici nu visează, își petrec concediile prin locuri exotice, trai, năneaco, pe banii statului…

71

Cănd Caragiale în 1901 este dat afară din postul de registrator administrativ, sub pretext de economii, el le răspunde:

,,Ați aruncat pe lefegii,

În drum cu dame și copii,

Le-ați smuls modestul lor dejun,

Le-ați smuls și francul de tutun

Mai bine ați

Fi hotărât să suprimați

Atâtea mii de sinecuri

Nu pâinea la atâtea guri »

Nu vă spun nimic aceste versuri ?

Ion Ionescu-Bucovu 05.02.2012

CARAGIALE Și MOȘTENIREA MOMULOAIEI

Capitolul cel mai fabulos din viața lui Caragiale este celebra moștenire de la Momuloaia, care l-a lăsat pe dramaturg putred de bogat.

Cine a fost Momuloaia?Numele ei se leagă de trecutul teatrului românesc și de italianul Momulo.

Acest Momulo( Girolamo Cardini) un italian, supus austriac, s-a stabilit la București și, norocos în speculațiuni, stăpânea la 1830 terenul cuprins pe locul unde s-au aflat ulterior cofetăria și hotelul Capșa, porțiunea dintre strada Edgar Quinet și colțul străzii Academiei, din dosul Universității. Aici a construit primul local de teatru din București, Teatrul Vechi care a funcționat douăzeci de ani, până la înălțarea Teatrului Național. Pe Calea Mogoșoaiei ținea cofetărie și

72

restaurant, iar deasupra restaurantului se găsea o sală mare destinată balurilor mascate ale nobilimii.

Momulo moare în 1859, fără descendenți, și lasă toată moștenirea soției sale, Ecaterina Momolo Cardini fostă Timotei Gheorghevici care era după mamă nepoată a negustorului brașovean Mihai Alexovici, strămoșul matern al lui Caragiale. Mama ei era soră bună cu Elena, mama Ecaterinei Caragiale. La moartea ei lasă o mare moștenire ce consta dintr-o proprietate rurală de pe Vlașca de 4.650 de hectare, și o casă cu loc viran în strada Batiștei. Moștenitorii ei s-au grăbit să pună sub sigiliu într-o casă de bani toată averea ei până la intrarea în posesie. În casa de fier s-au găsit cupoane, obligațiuni, rente și scrisori funciare în valoare de peste 680.000 lei. Răposata, femeie zgârcită, călcată de hoțul Serdaru, ascunsese în saltele, în salon, bilete ipotecare și o pungă cu 9000 de lei în napoleoni de aur. Pe lângă acestea s-au mai găsit diamanticale, cercei, inele, giuvaergicale de smarald etc.

I.L. Caragiale semnează ca prezent la operațiunea inventarierii.Averea, în valoare de peste trei milioane de leu aur, stârnește o serie

nesfârșită de competiții și duce la procese care se vor judeca până după întâiul război mondial, stârnind povești dintre cele mai bizare. După spusele lui Suchianu, amestecat și el în procese, povestește și el desfășurarea proceselor, care ne interesează mai puțin.

Maiorescu, într-o scrisoare trimisă economistului T. Nica, comenta astfel afacerea pusă la cale de Carageale: ,,Caragiali s-a pus în mod folositor între două luntri cu procesul: s-a împăcat pentru o parte cu noii pretendenți la moștenirea lui Momulo, adică pentru o parte ca să i-o dea lui în caz de câștig. În caz de pierdere are de la sine partea de la ceilalți…” Și ca reflecție terminș: ,,Grecii erau încă de pe vremea lui Homer șireți”.

Văzându-se cu procesul câștigat și intrând în posesia unei mari sume de bani, Caragiale s-a autoexilat la Berlin, petrecându-și ultimii ani de viață în capitala Germaniei.

Bibliografie:

Șerban Cioculescu- Viața lui Caragiale pag 152-163;Marin Bucur- O biografie a lui I.L. Caragiale

73

ACADEMICIANUL EUGEN SIMION (la a 79-a aniversare de la naștere)

Academicianul , profesorul și criticul literar Eugen Simion se apropie de vârsta senectuții. La 79 de ani este încă tânăr, scrie și este preocupat de viața literară. A scos generații întregi de profesori și doctoranzi în ale literaturii, atât în țară cât și în străinătate. A participat la comisii de examene, la inspecții de grade didactice, la conferințe literare, s-a implicat în viața Academiei, a scris nenumărate studii despre scriitorii noștri de ieri și de azi. Mi-l amintesc de prin anii 70 când venea la Facultate cu un folksvagen, nu tocmai tânăr cu o aură de însingurat ca și conferențiar la catedra de literatură română, apoi, mai târziu, ca fost student am asistat la adevărate lecții de literatură. Mi-am susținut gradul întâi și eu și soția cu doi dintre cei mai buni profesori ai Universității bucureștene, Eugen Simion și Grigore Brâncuși, prilej de a-l cunoaște mai bine. Atunci mi-a povestit multe din viața lui și a scriitorilor prieteni, Marin Preda, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu etc.

S-a născut la data de 25 mai 1933 în comuna Chiojdeanca, județul Prahova. A absolvit liceul „Mihai Viteazu” din Ploiești, A urmat Facultatea de Filologie a Universității București, având ca profesori pe G. Călinescu, Tudor Vianu, Al. Rosetti și Iorgu Iordan. Între anii 1957-1962 este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei,. Între anii 1962- 1968 a fost redactor al „Gazetei Literare”, A fost conferențiar, doctor în filologie cu teza „Eugen Lovinesc-scepticul mântuit”, susținută cu Șerban Cioculescu. A debutat cu „Proza lui Eminescu”, realizând o sinteză a particularităților prozei eminesciene, punănd-o în legătură cu mișcarea romantică europeană.

În 1965 scrie „Orientări în literatura română” cu care ia premiul Uniunii Scriitorior Români, lucrare în care se ocupă de scriitori ca T. Arghezi, G. Călinescu, Al. Philippide, T. Vianu, E. Lovinescu, Paul Zarifopol, Perpessicius,Z. Stancu, Marin Preda, ,eugen Barbu, Nichita Stănescu etc.

Între anii 1971 și 1973 a predat limba română la Sorbona, având legături cu scriitori și profesori francezi, cu care prilej scrie „Timul trăirii, timpul mărturisirii, Jurnal parizian”, volum de memorialistică care cuprinde impresii și

74

analize pătrunzătoare despre fenomenul cultural francez. În anul 1971 scrie lucrarea „Eugen Lovinescu, scepticul mântuit”, o temeinică exegeză despre marele critic. Urmează apoi „Scriitori români de azi”, vol.1, 1974 și vol. 2,1976 cu care obține premiul Academiei, urmate de încă alte volume despre scriitorii contemporani.

A fost ales Președinte al Academiei Române cu care prilej a editat „Caietele Eminescu”

Academicianul Eugen Simion rămâne ca un exemplu de model de dascăl care s-a dăruit studiului, scrisului și catedrei.

Academicianul Eugen Simion are în spate un cv-iu impresionant din care cităm-

LA MULȚI ANI DOMNULE PROFESOR !

]Activitatea profesională

1957 -1962 – Cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române

1962 -1968 - Redactor al „Gazetei literare” 1964 -1971 – Lector universitar la Catedra de Istoria literaturii

române, Facultatea de Litere, Universitatea București 1970 -1973 - Lector invitat de limba română la Universitatea

Sorbonne (Paris - IV) 1971 -1990 – Conferențiar universitar, Facultatea de Litere 1990  – Profesor universitar al Facultății de Litere, Universitatea

din București Din 2006 – Director general al Institutului de Istorie și Teorie

Literară „G. Călinescu” din București

ăActivitatea culturală și publicistică

1960  – începe colaborarea sa la revistele „Gazeta literară”, „Contemporanul” și „Viața românească”

Din 1968 – colaborează săptămânal la „România literară” și din 1991, la „Literatorul”

1983  - redactor al revistei „Caiete critice”, revistă de critică și teorie literară. Din 1990 devine director al „Caietelor critice”

1993  - Devine membru al Academiei Române 1998  – Este ales Președinte al Academiei Române

75

Doctor Honoris Causa al universităților din Iași, Galați, Târgoviște, Arad și al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău

2006  – Își încheie activitatea de Președinte al Academiei Române Este președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei

Române Scrie în mod regulat la ziarul „Ziua” A publicat peste 3.000 studii și articole în reviste de specialitate Este coordonatorul Dicționarului general al literaturii române,

vol. I-VII, 2004-2009 Din 2005, sub numele Ariergarda avangardei, ține o rubrică

permanentă în revista „Cultura”

]Opera

]Volume publicate

Proza lui Eminescu, 1964 Orientări în literatura contemporană, 1965 Eugen Lovinescu , scepticul mântuit - (Eugen Lovinescu, the

Redeemed Skeptic), 1971 (ediția a doua, 1994) Scriitori români de azi, I, 1974 (ediția a doua, 1978) Scriitori români de azi, II, 1977 Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, 1977, (a doua

ediție, 1979, a treia ediție, 1986), 1983 - ediția în limba maghiară Dimineața poeților, 1980, (a doua ediție, 1995, a treia

ediție, 1998). Întoarcerea autorului, 1981, (a doua ediție, 1993) Scriitori români de azi, III, 1983 Sfidarea retoricii, 1986 Scriitori români de azi, IV, 1989 Moartea lui Mercutio, 1993 Limba maternă și limba poeziei - Cazul Christian W. Schenk,

colecția Phoenix 1993 Convorbiri cu Petru Dumitriu, 1994 Mircea Eliade , un spirit al amplitudinii, 1995 Fragmente critice, I, Scriitura publică, scriitura taciturnă, 1997 Fragmente critice, II, Demonul teoriei a obosit, Fundația „Scrisul

Românesc” & Univers Enciclopedic, 1998

76

Fragmente critice, III, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1999

Fragmente critice, IV, Univers Enciclopedic, 2000 Ficțiunea jurnalului intim, (3 volume), Editura Iri & Univers

Enciclopedic, 2002

ăCărți traduse în limbi străine

Élmények kora, vallomások kora. Párizsi napló, 1983 Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Worlds of

Mircea Eliade, (in collaboration), The Seasbury Press, New York, USA, 1984 Die Mitte der Aufszätze zu Mircea Eliade (in collaboration),

Suhrkamp Verlag, Frankfurt, 1984 The Return of the Author, Northwestern University Press,

Evanston, Illinois, USA, 1996 Le Retour de l'Auteur, L'Ancrier Editeur, Strassbourg, 1996 Mircea Eliade, Spirit of Amplitude, East European

Monographs, USA, 2001 Mircea Eliade, romancier, Paris, Oxus, 2004

]Afilieri

Membru și președinte al Academiei Române Membru al Uniunii Scriitorilor din România Membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei Președinte al Consiliului Național pentru Certificarea Diplomelor

și Certificatelor Universitare, până în aprilie 2006. Președinte al Comisiei Naționale pentru Certificarea Diplomelor și Certificatelor Universitare în domeniul Filologie, din aprilie 2006.

]Premii și distincții

Premiul Uniunii Scriitorilor i-a fost acordat de cinci ori Premiul Academiei Române în 1977

ă]Repere critice

Andrei Grigor, Eugen Simion (monografie, antologie comentată, receptare critică), Brașov, Editura Aula, 2001

77

Eugen Simion ‒70. Manual de trudire a cuvântului, București, Editura Univers Enciclopedic, 2003

Dicționarul general al literaturii române, vol. VI, S-T, București, Editura Univers Enciclopedic, 2007

Legături externe

Manuscrisele eminesciene Pagina de autor pe siteul revistei "Cultura"

ION IONESCU BUCOVU

Este poetul Ion Barbu un poet dificil, ermetic?

Este poetul Ion Barbu un poet dificil, ermetic? Iată o întrebare care îl pune în dilemă pe cititor pentru că poetul a determinat un alt mod de discutare a poeziei. Critica l-a receptat diferit, de la poetul obscur până la campion al modernismului, el a trecut prin toate fazele criticii literare până și-a fixat locul

78

în literatura română. Adică obscur, parnasian, ermetic, simbolist, balcanic, pitoresc etc.

Născut în Câmpulung-Muscel (19 martie 1895) din părinți, tatăl, Constantin Barbilian, magistrat, și mama, Smaranda, din familia Șoiculescu, poetul Ion Barbu a avut o traiectorie aparte. „Numele de Ion Barbu nu este un pseudonim întâmplător. Așa l-a chemat pe bunicul meu, maistru zidar și mahalagiu bucureștean din „Omul de piatră”. Lui îi datoresc atmosfera balcanică din ultimele mele poezii. I-am luat numele, deci eram dator să las ca glasul lui să fie auzit” ( Scrisori-Ion Barbu). Și s-a ținut de cuvânt. Școlit la Câmpulung, la Daminești-Roman, Stâlpeni, Pitești, la București la liceul ”Sfântul Sava”, unde talentul pentru matematici este remarcat de colegi ca Tudor Vianu și Alexandru Rosetti, cât și de profesori. În clasa a-VI-a este declarat primul la un concurs al „Gazetei matematice”, dar mediocru la celelalte materii.

Tot în această perioadă este atras și de literatură. Iubește pe Eminescu, este sedus de simboliștii francezi și de Edgar Poe cu „Povestirile lui grotești…” Urmează cursurile Secției de Matematică de la Facultatea de Științe din București, cu profesori ca Țițeică, Lalescu și Pompei, dar nu neglijază nici literatura. Publică prima poezie, „Ființa”, în „Literatorul” lui Macedonski, după care îi înmânează lui Lovinescu un caiet de versuri sub pseudonimul Popescu. „Abia începui să descifrez câteva versuri, când nervos, luându-și scaunul de la locul său, tânărul și-l împlântă cu energie lângă fotoliul meu…Vorbea cu glas profund, cavernos, cu gesticulații și izbucniri, fără să pot distinge amestecul de sinceritate, de poză, de retorică studiată sau de simplă improvizație” (Lovinescu-Memorii…). Îi apar în paginile „Sburătorului” în 1919 și 1920 primele poezii parnasiene cum ar fi „Lava”, „Munții”, „Copacul” etc.

După licență pleacă în Germania, la Gotingen, pentru teza de doctorat, rămânând până în 1924, ducând o viață de boem, dominând preocupările lui literare, trimițându-le la „Viața românească”, precul „După melci”, „Selim și Nastratin Hogea la Isarlâk”

Între 1925 și 1929 este profesor suplinitor, iar din 1926 asistentul lui Țițeică la catedra de geometrie analitică. Această perioadă este cea mai fructuoasă și în poezie. Publică în „Revista română” „Riga Cripto și Lapona Enigel”. În 1926 îi apare în volum „Oul dogmatic” și publică alte poezii.

„Fizionomie personală de om al soarelui de calcaluri, înaintare de kurd descălecat. Un nu știu ce nomad în pupilele boabe de strugur veșted. Liniile feței anguloase, ochii vegetali, sporiți într-o tensiune dincolo de conturul lucrurilor, ochi exangui, cufundați în vis, ai omului ce doarme cu pleoapele întrdeschise” (G. Călinescu- Istoria literaturii române…), Ion Barbu rămâne în istoria literaturii române ca un poet disputat și astăzi. Până când și Blaga și

79

Arghezi sunt rezervați față de poezia lui. Poezia lui și-a creat greu o cale de înțelegere din partea cititorului, dar și a criticului. De formație matematician cu spiritul său „grec”, el va continua „ să propun existențe substanțial indefinite: ocoliri temătoare în jurul câtorva cupole-restrânse perfecțiunii poliedrale” (I.Barbu-Pagini de proză). Perfecțiunile poliedrale cuprinse în metaforă sunt cele cinci „existențe perfecte”.(tetraedul, cubul, octaedrul, icosaedrul și dodecaedrul) singurele cu formă regulată, cunoscute sub numele „figurile lui Platon”.

Lăsând la oparte teoriile lui despre poezie să vedem cum l-a receptat critica românească.

Lovinescu înregistrează aspectul parnasian al poeziilor barbiene, deși poetul se delimitează de parnasianism cât și de simbolism. „Poezia d-lui I. Barbu este antimuzicală: prin fond ea e de esență intelectuală, prin formă, e parnasiană, adică plastică”-zice criticul. Și continuă: „D. Ion Barbu și-a fixat locul în tânăra noastră literatură mai ales printr-un vers impecabil de natură pur plastică. Nimic fluid și solubil, nimic muzical, ci totul aspru, dur; poezie de blocuri granitice înfipte solid într-o construcție ciclopică; poezie fără mister,cu largi acorduri împietrite…Și simboliștii l-au folosit uneori ca pe un focar de sugestiune; simbolul nu trebuia însă privit ca un element caracteristic al simbolismului. În urma procesului natural de intelectualizare și de științism al epocii noastre s-ar putea întâmpla ca,sărăcit în izvoarele sale, lirismul să invadeze în domeniile speculației intelectuale, aducând motive noi de inspirație (Lovinescu-Critice..)”

Ulterior Lovinescu va reveni asupra reflexelor parnasiene în poezia lui din prima perioadă de creație: „Prima fază a activității lui Ion Barbu e reprezentată prin ciclul versurilor publicate în „Sburătorul”, versuri de formă parnasiană, de factură largă, cu strofe cu arcuri puternice de granit, cu un vocabular dur, nou însă, cu ton grav de gong masiv, într-un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialui întrebuințat era mai mult comic: lava, munții, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul,; dar sub această carapace de crustaceu se zbătea totuși, un suflet frenetic. Dacă în versurile parnasiene se simțea influența lui Heredia și Leconte de Lisle… de incontestabilă noutate verbală, în conținut diferențierea ei se arată totală. Poezia lui Barbu nu era nici pur formală ca cea a lui Heredia, nici îmbibată de recele pesimism al poeziei lui Leconte de Lisle, sub forma ei, geologică aproape, se frământă un suflet înflăcărat, lavă incandescentă, care prin nostalgia sferelor senine își aruncă prin spații tentacolele lichide…(E. Lovinescu –Critice…)

80

Tot el remarcă dualitatea dinamic-static, temă reluată și de Vianu: „Asemenea zeului Ianus el are două fețe. O dualitate fundamentală o străbate, asemenea oricîrui poet obsedat de absolut.”

Tudor Vianu, într-o completă imagine asupra poeziei barbiene, studiază problema naturii parnasiene atât din punct de vedere al conținutului, cât și al aspectelor formale, arătând că din dinamismul îngemănat cu obiectivitatea percepției poetice rezultă o poezie aparte, de o mare originalitate: „Trăsăturile capitale ale poeziei parnasiene ne apare numai parțial în prima producție a lui Ion Barbu. Unele din ele lipsesc. Altele le iau locul, indicând legături cu modele poetice deosebite. Întrebuințarea formei fixe a sonetului se produce în întreaga operă a lui Barbu numai în acest moment…. Poeziile din „Sburătorul” au o preciziune și o energie a conturului care fac din ele niște obiecte spațiale”(T. Vianu-Ion Barbu). Diferențele se conturează încă de la viziunea asupra antichității: „…pe când Leconte de Lisle și Heredia cultivă mai cu seamă Grecia mitologică, Ion Barbu evocă Grecia misterelor eleusiene și a culturilor orgiastice ale lui Dionysos”. Versurile de o conciziune și o eleganță clasică au mai întâi un remarcabil simț plastic: „Întocmai ca acele soluții care cristalizează în întregime când le amestecăm cu o singură picătură dintr-o licoare străină, tot astfel în poeziile de care ne ocupăm nimic nu rămâne nedeterminat și fluent, totul cristalizează și capătă formă. Totul este apoi văzut: desfacerea bolții albastre peste întinderea lavei în fuziune a pământului primitiv, spasmul încremenit al munților, crengile crispate către licoarea opalină a cerului, imensitățile verzi și stătătoare ale oceanului nordic, fabulosul ofiral banchizelor etc. Iată atâtea viziuni, desigur, fantastice. Dar care implică o funcție intensivă a ochiului”.(T.Vianu-Ion Barbu)

Este interesant că singurele descrieri de natură, de sine stătătoare, apar numai aici. Mai mult, în „Peisaj retrospectiv” cuprinde elemente de pastel și elegie, unice în poezia lui. Descrierile din celelalte poezii capătă întotdeauna, după cum observă Vianu, un sens de suprapunere: „Descrierile lui Barbu nu se desăvârșesc niciodată în plan. Ele au totdeauna adâncimea unei semnificații morale. De aceea, din poemele ciclului pe care-l analizăm acum, unele, cum este de pildă „Arca”, păstrează deopotrivă termenul concret și pe cel moral al unei comparații; în timp ce altele, cum este „Copacul”, „Lava”, sau „Râul”, păstrând numai termenul concret al unei comparații implicite și amputând pe cel moral, devin de fapt niște alegorii( T.Vianu- Ion Barbu…)

Prin analiza elementelor formale, sensul original al poeziei barbiene se detașează evident: „Obiectivitatea parnasiană aducea o respingere a orcărei porniri de intervenție subiectivă a poetului…Barbu este mai retoric. Unele din procedeeleretoricei clasice sunt folosite cu evidență în poemele acestui ciclu. Așa de pildă prosopopeea, din speța pein care unei abstracțiuni i se atribuie o

81

vorbire ca în „Ființa” care plocamă:„Nu sunt decât o frază în marea simfonie”. Alteori intoducerea ex abrupto: „Ai biruit. O dungă-n miezul zilei- Și-o mare de cenușă-n asfințit”. Alteori, în fine, invocația „Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gândire” Parnasienii nu se exprimă așa niciodată.” (T. Vianu-op,cit…)

„După melci”- arată tudor Vianu- se situează pe aceeași linie cu „Miorița”,cu ”Lunca de la Mircești” a lui Alecsandri, „Călin”, al lui Eminescu și „Nunta Zamfirei” a lui Coșbuc. În toate deopotrivă aceeași apropiere și familiaritate cu natura… Stilizarea naturii se face la aceștia în sens idilic și sărbătoresc. Barbu relevă însă în natură componenta ei grotească și înspăimântătoare….(T. Vianu-Ion Barbu)”

În „După melci”Ion Barbu descoperă poezia magicului, a ritualului, în ipostazele ei cele mai umile și naive: descântecul infantil- dar și în acest caz înzestrate cu o semnificație cosmică-zice Matei Călinescu- Astfel încât n-am greși dacă am afirma că „După melci” este poemul unei aventuri a cunoașterii, cu adânci rezonanțe ontologice…(Matei Călinescu- Însemnări…)

„Domnișoara Hus” se naște din universul magic al creației populare. Nucleul poemului, descântecul, rămas aproape intact în cele trei versuri pe care le cunoaștem, ne îndreptățește să-l includem într-o categorie aparte. Matei Călinescu crede că e o continuare a inițiativei din „După melci”: „Universul magic al copilăriei se află aici înlocuit cu universul magic al nebuniei, care se înfățișează și ea,-la început,- sub aparențe pitorești, pline de haz și de culoare, investite cu un farmec exterior, dar deosebit de penetrant( Matei Călinescu- Însemnări…)

„Domnișoara Hus” e o amintire a unui veac trecut, justificând până la un punct încadrarea în lumea balcanică: aspectul de vrăjitoare ascunde chefuri nebune, amintindu-ne de Pena Corcodușa din „Craii…” lui Matei Caragiale. Poemul în prima variantă pune accent pe descriere și pe pitoresc, cât și pe magia practică medievală cultă- țeasta-, simboluri ca racul, leul, alături de altele din varianta finală, ca scorpia, câinele și săgetătorul. Remarcabil este în toate variantele poemului spiritul de simpatie al poetului pentru nefericita nebună. În ciclul„Domnișoara Hus” poezia de cunoaștere încetează dar rămâne ceremonialul magic în zugrăvirea unei nebune care vrea să-și aducă iubitul pe băț descântând stelele cu mosorul. Poetul intră în folclor, în folclorul suprarealist din care s-au scos noțiunile în circulație, păstrându-se numai modurile. Conjurația duhurilor infernale este tot ce s-a scris mai tulburător în literatura română:

„Buhuhu la luna șuiePe gutuie să mi-l suie,Ori de-o fi pe rodie:

82

Buhuhu la zodie:Uhu scorpiei surate,Să-l întoarcă deandărateSă nu-i rupă vreun piciorCâine ori Săgetător………………….”Derivat din folclorul balcanic, ciclul „Isarlâk” încearcă reconstituirea

unor timpuri istorice, „ dreapta, justițiara turcime”(I.Barbu-Pagini de proză). Aici balcanismul devine cu timpul un izvor pitoresc. „Obiectul poeziei este deci nu fața concretă a lumii balcanice ci schema ei ideală adică „o simplă ipoteză morală” de unde lipsa de istoricitate și de concurență geografică, Isarlâcukul fiind realizarea atemporală, aproape fabuloasă a unei Turcii stătătoare, existând în afara disputatei Turcii osmanlii, o formă etnică, închisă, nemișcată:

”…………………………La răspântii, când Kemal,Pe bosfor la celalt mal,Din zecime în zecime,Taie-n Asia grecime……………………” (G. Călinescu-Istoria…)Deși în conflict cu Tudor Arghezi, merge pe linia „Fătălăului”,

continuând tradiția lui Anton Pann, a poeziei muntenești balcanice și bufone, înrudită cu Mateiu Caragiale. Imaginea lui Nastratin Hogea, văzut ca un argonaut murdar pe un biet caiac putred, în mijlocul unui Orient mirific, ne pare o poveste ruptă din „O mie și una de nopți”. Cetatea turcească e văzută în partitură dublă:

„Dată-n alb, ca o raia,Într-o zi cu var și ciumă,Cuib de piatră și legumă” ,după cum remarcă și Adrian Marino,

evidențiind cu o mare putere de pătrundere, în mod analog, caracterul dublu, împărțit între abstract și concret al poeziei barbiene.

Cu „Uvedenrode” poetul se plasează într-un „joc secund”, depășind realitatea și concurând cu ea. Suntem aici într-o lume aparte cu nume cu sonuri stranii, unele cu etimologie ascunsă (Crypto-cryptos, ascuns, tăinuit), altele căutate (Enigel- nume tătărăsc al râului Ingul), altele de invenție proprie (Uvedenrode). Întânlim aici o natură translucidă, sticloasă, „în care albul este aici culoarea dominantă” (Adrian Marino- Retrospectivă…), o natură rece, în care afecțiunile poetului merg spre regnul animal: molusce, meduze, gasteropode, melci, vietăți translucide. „Riga Cripto și Lapona Enigel” ia forma baladei medievale, un fel de menestrel al regelui-ciupercă, la spartul nunții. Este un fel de „ Luceafăr” întors pe dos, cu rolurile inversate. Și aici ca

83

și la Eminescu drama derivă din incompatibilitatea dintre două lumi: Riga Crypto, cel cu „inima ascunsă” care este regele umbrelor și al întunericului și Lapona Enigel, locuitoare a sudului, a luminii, a căldurii. Riga Cripto se teme de soare în timp ce Enigel e legată de „roata soarelui”.

Aspirația apolinică a lui Cripto spre soare va fi fatală regelui plăpând, înnebunind și rătăcind pe drumuri „ Cu altă față mai crăiasă/ cu Laurul- Balaurul,/Să toarne-n lume aurul/Să-l toace, gol la drum să iasă/Cu măsălarița-mireasă,/Să-i ție de împărăteasă.

Cu „Ritmuri pentru nunțile necesare” intrăm în ciclul ermetic, spiritul uman trecând prin trei cercuri de cunoaștere în sens platonician: mai întâi roata Venerei, a inimii, apoi roata lui Mercur, a capului, și roata Soarelui, cercul cunoașterii depline, în care omul e ridicat la scară cosmică. Lovinescu arată că „ sub influența noilor curente ale literaturii franceze și, mai ales, a suprarealismului lui Breton, d-l ion Barbu a ancorat la formula unei poezii ermetice, de viziuni interioare, de prelungire a visului în realitate, a unei poezii onirice…”

Chiar Barbu ne spune că „Uvedenrode” sugerează la început un Olimp translucid și germanic, apoi o evadare în vis, totul tratat rapsodic, conform canoanelor poetice ce mi le-am trasat, cu acea sonoritate imanentă…”Remarcăm aici gândirea plastică a abstracțiunilor din poem care atinge limpezimea de cristal.

Cu „Oul dogmatic” intrăm în gândirea simbolistă, unde se cântă creația, oul având- zice Nicolae Manolescu- înțelesul dat de vechii egipteni de început al creației universului. Legenda ni-l înfățișază pe Orfeu, care a răspândit în Grecia mitul egiptean al oului, ferindu-se să-l consume. Aici întâlnim cei doi factori: cel feminin –albușul, dormind pasiv în liniștea increatului și factorul masculin, bănuțul auriu, „ceasornicul fără minutar” al vieții. „Nevinovatul ou” e simbolul vieții dar și al morții , „palat de nuntă și cavou”. Tehnica din „Joc secund” derivă din experiența lui Mallarme prin încifrarea expresiei, dar la Barbu este mai mult de origine sintactică.

Despre poezia barbiană s-a vorbit mult, dar a fost înțeleasă de puțini cititori, lui i s-a pus o etichetă și nu l-a mai scos nimeni din ea ca poet „încifrat”, greu de digerat. Lectura operei lui relevă însă lumi și înțelesuri nebănuite. Criticii au relevat o parte a frumuseții acestei poezii și i-au scos în evidență acele laturi „încifrate” care să- l apropie pe cititor de fascinația operei. Mulți poeți i-au împrumutat unele tehnici și i-au urmat calea. „În poezia mea, ceeace ar putea trece drept modernism, nu este decât o înnodare cu cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarică”-zice Barbu.

84

Poet al esențelor și al echilibrului, Ion Barbu rămâne structural, un clasic . ”Toate preferințele mele merg către formularea clară și melodioasă, către construcția solidă a clasicilor!”

Ion Ionescu-Bucov

MASA LUI CARAGIALE

Adesea scriitorii se întâlneau la Dragosloveni vara, sub răcoarea bolții de vie, la conacul lui Vlahuță. De fapt în casa lui Vlahuță, Caragiale era un subiect permanent. O telegramă sosită de la Berlin de la Caragiale, îl ruga pe Vlahuță să-i cumpere o masă de scris, voia să scrie în liniște. Vorba poetului: „Cu perdelele lăsate/ Șed la masa mea de scris…

Doamna Vlahuță, gazdă primitoare, discretă, o admiratoare fără rezerve a lui Vlahuță și a prietenilor acestuia, se grăbi să-i cumpere masa lui Caragiale, o masă albă de brad ( deși masa a fost de tei), pe sufletul dramaturgului.

Caragiale sosi de la Berlin la Dragosloveni cu o mare poftă de scris. Voia să mai scrie o piesă de teatru (Titircă sotirescu et copa.) dorința aceasta îl stîpânea atât de tiranic, încâi le spunea unor confrați că piesa e gata. Aici era liniște, putea să se concentreze. N-apucă însă să scrie decât un rând și călimara cu cerneală se răsturnă, pătând mândrețea de scândură netedă și albă. Atunci maestrul se sculă repede și supărat, n-a mai scris nimic. I-a fugit toată inspirația. I s-a părut că e un semn rău. Ca să se răzbune, luă tocul și scrise: „Toate meseriile necurate lasă pete.”

Când se adunară toți ai casei, începură să râdă. Caragiale rămase trist și își ceru scuze. De atunci toți scriitorii care se ospătau la acestă masă, în diferite ocazii au lăsat câte o amintire. Unii au lăsat câteva rânduri, alții numai o iscălitură, pictorii, printre care și Grigorescu, câte o schiță.

Șt. O. Iosif a scris: „O pată nu-i un lucru tocmai mareCând te numești maestrul Caragiale;Și soarele le are pe-ale sale,Dar pentru-aceea tot rămâne soare.”

Octavian Goga a lăsat o reflecție: „Picăturile de cerneală pe masa unui scriitor sunt ca picăturile de sânge pe câmpul unei lupte.”(din memorie) „Petele de cerneală pe masa unui scriitor sunt picăturile de sânge pe arena unei lupte”

Jean Bart a exclamat în versuri:

85

O pată! S-a găsit o patăUnui maestru nepătat,„O pată!”-strigă răutateaȘi toți s-o vad-au alergat;

Domol, domol, iubiții mei,Nu vă grăbiți la răfuială.Căci e…o pată de cernealăPe masa lui de tei.”

Sunt o mulțime de însemnări pe masa aceasta. Bunul prieten al lui Caragiale, Alexandru Vlahuță, a păstrat-o cu sfințemie. Ea a rămas ca o amintire scumpă marelui dispărut.

De atunci, această masă tronează la loc de cinste în muzeul memorial Vlahuță de la Dragosloveni, numindu-se masa lui Caragiale.

( din relatările lui Victor Eftimiu)

Ion Ionescu Bucovu.

„MOFTANGIUL” CARAGIALE ( sub auspiciile anului Caragiale)

Moftul la Caragiale a devenit un laitmotiv. Moftul, zice Caragiale, ne reprezintă precum vendetta pe italieni și spleenul pe britanici. E cuvântul miraculos care prin rostire descalifică orice: evenimente, idei, acțiuni, sentimente etc.

86

Eu: Ce mai zic gazetele, nene?Nenea: Mofturi!Eu: Ce era azi în cameră?D. Deputat: Mofturi!Un cerșetor degerat: Fă-ți pomană, mor de foame!Un domn cu bundă: Mofturi!Librarul: Iată o carte nouă, foarte interesantă!Un june cult (dând cu dispreț volumul la o parte):Mofturi!X: mâine seară e eclipsă de lună.Y: Mofturi!Zicem „moft” și cea mai teribilă realitate își pierde consistența,

dezumflându-se aidoma unui balon de săpun atins de vârful unui ac. Și unde pui că noutatea este principala victimă a minimalizatorului. Orice inițiativă este întâmpinată cu neîncredere, cu suspiciune.

Se pare că moftangiul este un leneș iremediabil, un incult, plictisit, care refuză să intre într-un dialog serios cu partenerul. Tot ce e nou cade în derizoriu. Nu cumva Caragiale aparține acelei direcții potrivnice schimbării, un fel de „ dușman al liberalismului” împrumutat? El, ca și Eminescu, „nu vrea progresul cu orice preț”, e un fel de Farfuridi, partizan al evoluției organice.

Moftul are în el o filozofie a stau-quo-ului a cărei terapeutică este deriziunea, protectorul confortului nostru lăuntric.Dacă gazetele furnizează numai mofturi, dacă Parlamentul își petrece vremea cu mofturi, dacă o carte nouă e un moft, dacă toți ne petrece vremea cu mofturi, n-avem de ce ne mai teme. Și cerul poate să cadă pe noi căci este tot moft. Omul lui Caragiale fuge după turmă, e adaptabil, își reglează pasul după majoritate. Accidentele private sunt tratate sub tăcere, Conu Leonida are mistica ordini fixată prin lege: „…nu se poate să fie revoluție…Câtă vreme sunt ai noștri la putere, cine să stea să facă revoluție?”

Omul caragialian e preocupat să intre cât mai repede în rânduri, ferindu-se și de bănuiala că s-ar afla în afara lor. E conservator, e mimetic, maleabil și ductil pentru a rezista. Tache și Lache intră în berărie unde sunt primiți cu entuziasm de amici. Aici dezbat cestiunile fierbinți ale momentului. Se contrazic cu patos printre halbele de bere. Omul lui Caragiale numai la berărie discută politică. Pe străzi, în parcuri, în mijloacele de transport se păstrează tăcerea. Doar în prezența acestui stimul se aprind discuțiile. Ne amintește cumva de un alt mare scriitor, Marin Preda, care a mutat berăria în poiana lui Iocan, la o țuică. De aceea se mănâncă și se bea cu atâta poftă în berărie în ”Momentele și schițele” lui, mâncarea și băutura întrețin

87

conștiința civică. Numai că acolo nu mai sunt Lache și Tache, niște inși oarecare, ci reprezentanții legitimi ai urbei natale.

S-a privit Caragiale în oglinda vremii pe care însuși a zămislit-o?Și ce va fi văzut el acolo? Ideea înrudirii autorului cu personajele sale

e veche. Se zice că înainte de a parodia un stil de viață, trebuie să fi fost rodul acesteia. Este Caragiale un „moftangiu” ca și personajele sale? „Grecul” Caragiale vine din ținuturile Eladei unde drama și comedia au fost la ele acasă încă din antichitate.

Se zice că noi trăim în spiritul lui Caragiale și visăm în spiritul lui Emiescu. Suntem acizi, dar și melancolici. Tindem spre lumina luciferică a lui Eminescu, dar caragialismul nostru ne împiedică ascensiunea spre înălțimi. Să fie o problemă de sociologie a poporului român? Sau tot un moft?

Caragiale i-a oferit publicului exact ce îi trebuia: lucruri simple, ușor digerabile, un fel de circ pe pâine, scene comico-tragice care „au prins” la marea masă de „moftangii”. Adică„Momente și schițe” în care se regăsesc tote racilele poporului român.

Citiți „Moftul român” și-aveți să găsiți toate „mofturile” noastre naționale de la ”Românii verzi” până la„Politica zilii”.

Prof. ION IONESCU-BUCOVU

88

Dimitrie Stelarul- poetul halucinației și al disperării existențiale

Pe 28 octombrie 2012 se împlinesc 43 de ani de la moartea lui Dimitrie Stelaru. Acest mare boem și trubadur umil al poeziei românești, care a avut o viață chinuită, a debutat sub pseudonimul de D. Orfanul, cultivând un fel de villonism balcanic, halucinant, în care domina lacrimogenitatea romantică, alterată cu tonul romanței:

De te-ai întoarce printre visuri încă-odatăTu dulce înger cu plete dragi de fatăȚi-ai aminti de multe, de ieri și din trecutCând dragostea-ncunună, de ce n-ai vrut…Volumul Preamărirea durerii stăruie într-o poezie a exodului, în

căutarea himerei poetice:Singurătăți, înalte necuprinsuri,Stoluri demonice de geniiZideau pustiitoare visuriClocotitoare vedenii!Și-n negura aceea, uimitDe nimbul cântecelor ambrozienePalida stea am zărit,

89

Pe blânda mea Eumene.D. Stelaru vociferează, declamă, blesteamă, într-o simbolică

deprimantă și teatrală în terminologia teribilistă a moderniștilor:Peste cerurile negre, peste mări,Șarpele lunii prin zodia morților,Dezvălui marile înserăriÎngândurând îngerii porților.(Noaptea geniului)În Noaptea geniului cultivă un fantastic și halucinant univers

nocturn, de raclă, cu ceruri negre prin care vagabondează un înger. În Îngerul vagabont : Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată FericireaNoi n-am avut alt soare decât Umilința;Dar până când, înger vagabont,până cândTrupul acesta gol și flămând?„Poemul cerșetor”e definitoriu petru întreg volumul, aici găsim o

poezie a jignirii și lovirii eului:După ce umblasem, zbuciumat, întreaga zi ca un câineDupă atâta jale arsă în rugăciunile melePentru o murdară bucată de pâine,De pe străzi aiurite,cu babe zbârcite și rele,Spre mucegăitul meu palat murmurând mă întorceamSpre gânditoarea mea colibă de la marginea lumii,Femei în purpură se fereau:ele râdeau, eu plângeam,Și toți mă disprețuiau, toți nebuniiAjuns la sărmana mea iubită mă înfășurai cuÎntunericul și adormiiPe patul trufași de lut…„Antirăzboinicele” lui Stelaru arată un ins cutremurat, izbit de

absurdul măcelului, torturat de scene goyești cu himere de apocalipsă, cu strigăte contra morții. El se vede un zeu rănit, fără ideal plin de obsesia morții:

Între zidurile mele a venit Febra –cine mă împodobește cu scoici și algecând marea mea e moartă?nu mai e malul coloratelor stelenici buzele tale, nici corabia cu zei transparenți.A venit Febra între zidurile mele.Eugen Lovinescu a preferat din opera lui volumul Ora fantastică,

prezentându-l pe poet ca un poet nou al boemei bucureștene: „Fior nou,

90

muzicalitate nouă, deși pe linie bacoviană, aspirație pură,iată originalitatea poetului…”

Universul poeziei lui este ciudat, cu turnuri înăbușite, cu atmosferă infestată de necurățenii, în care poetul se simte batjocorit, scuipat, refăcând destinul lui Villon, Poe sau Bacovia. Cerurile lui sunt apocaliptice,mizere, moarte. E cuprins de dorul de evadare:

Cineva umblă în zid-îi aud pașii grei de fiară-Inima bate departe, mohorâtă, lunară,Liberatoare poezie, târâtă de pământ,Un călăreț cioplește neliniști obositePe uriașii arbori de foc, păduri de cer-Un demon vânt, înflorat, metalic,Cu mâini de sunete, bolnav rostogolite.Paginile de solitudine sinceră, ale unui bacovian temperat, duc eul

poetic spre un dulce-amar Eldorado, care este iubirea:Nu mai e nimeni în oraș;Străzile au rămas în ploaia becurilorCa femeile neiubite și goaleSub păiejenișul lunii.

Singur trec și mă audDe-alungul, adânc, și sunt beatDe vântul care mă fluierăCa un pustiu împărat.Malurile s-au dechis largi,Cu ape verzi înainteNumai trupul tău de sidefCu pașii meduzei mă minte.

Vântul aduce călareAlge din prunduri și melciMarea mea e prea mareȘi ți-e frică s-o-ncerci. (Pustiu)Acest damnat baudelairian trăiește cutremurat de condiția sa, în

drama și comedia existenței. Poezia lui are așchii rupte din lună și din soare, are fragmente dintr-un cosmos care fierbe ca un vulcan.

Versul lui are asperități, durități, lovituri de vârf de bici. Limbajul e ironic, persiflant, acidulat, cu expresii prozaice.

La 43 de ani de la moartea lui, noi, contemporanii, trebuie să-i păstrăm amintirea și să facem din poezia lui scară pentru teplul nemuririi.

91

Prof. ION IONESCU-BUCOVU 17 octombrie 2012

CARAGIALE , BERARUL DE LA „BENE BIBENTI”

Moto:

Iancu Luca CaragialeÎți dă berea cu măsură.Face și literatură…Însă nu face parale. ( Cincinat Pavelescu)Caragiale berar! Iată cea mai ingrată meserie a unui mare scriitor

care a nemurit teatrul românesc. Putea să-și aleagă altă slujbă, dar cred că lui i-a plăcut ambianța „bodegii” unde vin toți miticii la o gură de vorbă, unde se toacă politica și se bârfește. Poate de aici au ieșit momentele, schițele și mofturile lui.

În asociație cu restauratorul și hotelierul Mihalcea, prin noiembrie 1893, Caragiale deschide o faimoasă berărie cu o existență însă efemeră. Această inteprindere puțin norocoasă a stârnit indignarea confraților care au reacționat violent, văzând condiția precară a unui mare scriitor silit de societate să-și câștige existența din meserii străine de vocația sa.

Primul care reacționează este Anton Bacalbașa care semnează un pamflet în „Adevărul literar” din 15/XI/1893 sub titlul „Caragiale berar”. Al. Macedonski, trecând peste atacurile din „Moftul român”(24.o1-23.VI.

92

1893) publică în „Românul” din 29 noiembrie 1893, un articol, deplângând situația socială a lui Caragiale. În „O scrisoare”, el face un adevărat rechizitoriu la adresa societății în care scriitorii ajung să se umilească atât de jos. Tot el în cronica ziarului „Naționalul” înfierează soarta lui Caragiale, ajuns în această situație umilitoare. Poetul satirizat în „Moftul român” îi propune lui Caragiale o întâlnire amicală pe teren neutru la bodega„Căpitanul”, în apropierea Cișmigiului în după amiaza de 29 mai 1903 pentru a se împăca.

Văzând că nu-i merge afacerea, Caragiale se desparte de Mihalcea și încearcă pe cont propriu să deschidă în mai 1894 berăria ” Bene bibenti” în centrul comercial al Bucureștilor pe strada Șelari. Caragiale cere tribunalului de Ilfov, secția comercială, în petiția cu nr.1514 din 16 mai 1894 să i se aprobe deschiderea afacerii:

Domnule președinte,În conformitate cu legea asupra înscrierii firmelor vin a vă face

următoarea declarație.Comerciul ce intreprind este Berăria în strada Sf. Nicolae Șelari nr. 2,

Firma I.L.Caragiale cu emblema „Berăria AcademicăBene Bibenti altă (sic!)sucursală nu am procurator m-am și căsătorit fără acte datate Rugându-vă să binevoiți a dispune înscrierea acestei firme în registrele acestul Onor. Trib.

Primiți vă rog asigurarea mea prea distinsei mele considerațiuni.Semnează Caragiale.Fac mențiunea că numai semnătura îi aparține lui Caragiale, restul

scrisului cu această limbă încâlcită, cu cerneală violetă, redactată neglijent, este pesemne a vreunui grefier semianalfabet.

Succesul inteprinderii este încurajator. Gazetari, scriitori, actori își stabilesc acum locul aici la o halbă de bere și la lungi șuiete despre viața literară și politică din București și nu numai.

Cu experiența de acum, Caragiale se gândește că ar fi bine să-și deschidă un restaurant într-o gară importantă, unde afacerea ar deveni rentabilă. Cu banii ce-i adunase, se asociază cu cumnatul său, Teodor Duțescu-Duțu, cu optsprezece ani mai tânăr decât el, soțul Jenicăi Burelly, sora mai mică a soției sale, Alexandra Burely și s-au hotărât să ia în antepriză restaurantul din gara Buzău, un nod feroviar unde se întâlnea lume multă, mai ales călători.

Intreprinderea a durat aproape un an, după care a fost părăsită, cu destule complicații materiale.

93

Anii care au urmat (1896-1897), deși nu e scutit de gesturi și aprecieri răuvoitoare, Caragiale și-a regăsit acel calm interior favorabil creației literare, publicând în ziare și reviste.

Pe 8 iunie 1899, Caragiale a trecut în slujba de registrator la Regia Monopolurilor Statului.

De altfel, fire nestatornică, Caragiale nu putea să se izoleze de oameni de unde-și culegea miticismele lui, fugea în excursii, când la Piatra-Neamț, pe la mânăstiri însoțit de prieteni, când la Sinaia, unde „filozofa” la nesfârșit cu „lelea Tinca”, zarzavacioaica, sau cu „Matheescu- Coloniale și delicatese” Pretutindeni scriitorul vânează tipuri, ticuri, reacții, limbaj, ca un fin psiholog.

În ziua când a fost pus pe liber de la Regia Monopolurilor, Caragiale a pus în vânzare primul număr din a doua serie a „Moftului român”.

După ce e pus pe liber Caragiale deschide „Berăria Cooperativă” în plin centrul capitalei în Piața Teatrului Național. Aici vadul era bun. Venea toată protipendada Bucureștiului, unde se discuta politică și literatură. Ultimul local condus de Caragiale a primit numele legendarului inventator al berii-„Gambrinus”, nume care dăinuie și astăzi în același local. D. Teleor i-a făcut în „Moftul român” următoarea reclamă:

Decât medicamente,Mai bine, zău, dă fugaȘi trage-i două halbeDe bere de Azuga!

Devale la Gambrinus-Cea mai frumoasă vale-Te afli între teatruȘi între Caragiale.

Ferice cel ce poateSă bea așa nectar,De nu mai multe halbe,Măcar un biet pahar.

În sala cu mese multe și canapele de catifea roșie așezate de-alungul pereților, „berarul” Caragiale își primea amicii cu voioșie. De anul nou 1902 scoate o broșură cu mitică pe care o distribui în local cu urarea: „Autorul roagă respectuos pe onor. Clienți ai lui Gambrinus să primească

94

astă cărticică în dar pentru Anul nou 1902 și le urează la mulți ani cu cele dorite.”

Scârbit de viața din România el se exilează la Berlin, părăsind definitiv țara.

Ion Ionescu-Bucovu

VIAȚA AMOROASĂ A LUI ANTON PANN

Anton Pann, „ finul pepelei/ cel isteț ca un proverb”- așa cum l-a numit Eminescu, pe numele adevărat Anton Pantoleon Petroveanu, autorul „Poveștii vorbei” a avut o viață amoroasă ieșită din comun.

Mai întâi trebuie să spunem că era un om cult al timpului, bun cunoscător al literaturilor balcanice, cunoștea cinci limbi străine (româna, greaca, bulgara, turca și rusa) și avea temeinice cunoștințe de muzică bisericească. Avea un glas melodios și foarte plăcut, fiind la începuturi paraclisier iar apoi cântăreț de seamă în mai multe biserici din Muntenia, Oltenia, Moldova și chiar peste Carpați, în cetatea Brașovului, la biserica din Șchei. A fost profesor de muzică pe la diferite școli și mânăstiri, a cules, a scris și a tipărit nenumărate lucrări bisericești și literare. Prin scrierile lui„ de la lume adunate și iarși la lume date” a izbutit să tipărească peste o sută de volume, unele în mai multe ediții, răspândite pe tot întinsul țării. A

95

scris calendare, cântece de stea, istorioare, basme din popor, a tradus cărți de bună purtare, a strâns snoave, povești și zicători, a înmănucheat atâtea versuri din care a scos cântecul de petrecere bătrânesc.

Anton Pann a fost căsătorit de trei ori cu trei femei mai tinere decât el și c a să nu pară diferența de vârstă prea mare între el și soții, și-a micșorat vârsta, dându-se mult mai tânăr.

Cam prin anul 1820 la vârsta de 22-23 de ani se căsătorește cu o fată frumoasă, dar săracă, anume Zamfira Agurezean, armeancă după nume. Femeia nu dorea această căsătorie, dar a fost obligată de părinți. În scurtă vreme l-a părăsit, după cum însuși el scrie:

„a fugit și m-a lăsatși dealul Mitrofolieinecontenit l-am urcat,arătând la judecatăcă ea pe altu a voitși cu mine cununatăcu minciuni s-a pomenit”Mitropolia a refuzat să desfacă această căsătorie mult timp. Șapte

ani, cât a conviețuit cu ea„n-am putut în lumea asta/ să leg două la un loc” Era cheltuitoare, dornică de lux. După șapte ani, Zamfira amenințând că vrea să se omoare dacă nu i se dă libertatea, mitropolia aprobă despărțirea„ dându-i zestrea, am rupt foaia/ și de ea mă despărții”. Din această căsătorie a rămas un fiu care i-a făcut toată viața zile negre.

În vara anului 1826 pleacă la Râmnicu Vâlcea unde a fost numit profesor la școala de muzică de pe lângă Episcopie și mai apoi însărcinat să dea lecții de cântare călugărițelor de la Mânăstirea Dintr-un Lemn, de lângă Govora. Aici întânlește pe sora Anica, o fetiță de numai 16 ani, care, fiind orfană, fusese crescută de mică între zidurile mânăstirii de către stareța Platonida.

Acum psaltul avea o înfățișare cuceritoare, frumos la chip ca un faun și repede îi îndoi inima fetei care era încântată de simțămintele profesorului, făcându-i declarații de dragoste șii cântându-i psalmuri și acrostihuri.

Povestea căsătoriei cu această fată e demnă de un roman erotic. Mai întâi o ceru de soție de la maica stareță. Platonida l-a refuzat categoric și a pus la mare caznă și canon pe biata fată. Întânlindu-se în secret, cei doi iubiți așteptau momentul prielnic pentru a putea fugi amândoi în lumea largă. Ocazia nu întârzie mult și într-o noapte în vara anului 1828, fata a fugit din mănăstire și s-au întânlit la marginea pădurii din apropiere. Pregătiți cu cele trebuitoare pentru îmbrăcăminte și hrană, el a tuns-o

96

chilug, a îmbrăcat-o băiețește și au pornit la drum, trecând munții spre Brașov. „Cărăușii și călătorii despre Transilvania, întânlindu-i, se opreau și îi opreau în cale, îi priveau curioși și ziceau în felul lor: no, că mândru ți-i ficiorul, dragă domnule. Să ți-l trăiască dumnezeu și să ți-l tunie, că parca-ar fi o băiețică”.

Ajunși la Brașov, și-au găsit o locuință în mahalaua Șcheilor și anton Pann s-a angajat la biserica Sf. Neculae, unde mai cântase și altădată, după „ zavera din 1821” Acum anton Pann era un om vesel, fericit:

„Astăzi râd, vorbesc, glumesc,Cu ceea ce o iubesc”.Pe Anica n-o lăsa singură, o lua cu el la biserică fiindcă și ea avea un

glas ales, punând-o să cânte în cor. Vocea, frumusețea și mișcările ei, au atras atenția credincioșilor care nu le-au iertat această idilă și l-au concediat pe preot.

Nemaiavând nicio sursă de existență au venit la București în mahalaua Staicu-Bradu. Aici au fost cunoscuți ca soți adevărați, necunoscându-li-se trecutul. Din căsătoria lor au rezultat doi copii, Gheorghe, mort după trei ani, și Ecaterina (Tina). Pentru Gheorghe, Pann a compus versuri de jale, regretând moartea fiului:

”…Bucuria mea în lumeO avusei pe un nume,Ce îl priveam ca o floareȘi îl iubeam cu dogoare,Dar tirană nenorocirea,Ce-mi pizmuia fericirea,Mi l-a răpit fără vesteȘi-acum nicăieri nu este.Eu mă uit, strig după dânsulS-a dus, nu-mi adude plânsul,Întristarea ochii-mi stoarce,Dar în zadar: nu se întoarce”.Și Anica, ca și Zamfira, prima soție, l-a părăsit în anul 1837. Femeia,

dornică de lux, n-a putut să suporte sărăcia soțului. În anul 1834, în timp ce Anton Pann prin țară spre a vinde cărțile tipărite de el, femeia sfătuită de o mătușă, a încărcat lucrurile casei, și-a luat fetița și l-a părăsit, ducându-se la acea mătușă, stareță la Surpatele. După multe intervenții, Anica a fost adusă înapoi, unde de silă, de milă a stat până în 1837, când l-a părăsit definitiv. Anica s-a recăsătorit imediat cu Nae Milcoveanu din Râmnicu Vâlcea.

„ Cu a doua făcui casă și, la al zecelea an,

97

Vrând să se facă mai gradă, mă urâ și-mi fu dușman”.……………………………………………..„Căci eu singur am fostCu dragoste la toateBărbat, slugă și rob prost,Slujindu-ți cât se poate.”Rămas singur, Pann și-a găsit mânâierea în scris. După moartea

mamei sale în 1839, nemaiputând suporta singurătatea, se gândi să se căsătorească. Acum o cunoaște pe Ecaterina, o copilă din cartier, care nu împlinise 18 ani. Bărbatul cu aproape 30 de ani mai mare ca fata a întâmpinat greutăți la căsătorie. Îi promise însă averea, daruri de nuntă, și fata consimți căsătoria. Și-au mutat gospodăria într-o locuință modestă din curtea Bisericii Albe, pe Podul Mogoșoaiei, unde Anton Pann era prim-cântăreț.

Cu Tinca a trăit 14 ani, până la sfârșitul vieții lui.”Întru toate cu dreptateS-a purtat cât a trăit,De nelegiuite fapteÎn viața sa s-a păzit.”Anton Pann îi lasă toată averea ei și dorește să fie înmormântat la

Mânăstirea Viforâta. Astfel se termină viața amoroasă a lui Anton Pann.

Prof. ION IONESCU- BUCOVU

ANTON PANN-MORALISTUL

Anton Pann a fost trecut cam neobservat de contemporanii lui. Îl vedeau cu un fes pe cap, cu giubeaua la spinare, învârtind niște mătănii de lemn aduse de la Sfântul Munte, cântând la biserică. Îi cunoșteau probabil

98

și isprăvile lui amoroase și-l ignorau cu bună știință. De-ar mai trăi și el ar spune : „La pomul lăudat cu sacul mare să nu te duci.” Și nici nu-i păsa prea mult de laude: „Lumea să te laude, câinii să te latre. Pe mine câți câini m-au lătrat, toți au turbat.” Chiar el a declarat odată că nu este un scriitor învățat. „N-am învățat nicio limbă din cele poleite.”, aluzie la franceza cu care veneau bonjuriștii de la Paris. Anton Pann ne aduce aminte de un alt mare scriitor pe nume Ion Creangă care nu prea se dădea în vânt după filozofia timpului, urmându-și țărăniile lui. Așa și cu Anton Pann, el adunase învățătura populară și o strânsese în proverbe. O astfel de învățătură avea el. Numărul paremiilor, al snoavelor și fabulelor, al cuvintelor, și deci, al noțiunilor, al trăsăturilor de moravuri și de caracter, pe care le-a reținut, fiind atât de mare, încât ,în comparație cu el, toți scriitorii vremii par mai de grabă la un început de drum.

Anton Pann ar trebui mai de grabă căutat printre vechii povestitori ai Renașterii, un Boccaccio, un Rabelais, un Cervantes, scriitori care au reprodus în sinteze personale întreaga cultură populară.

Născut în Bulgaria dintr-un tată căldărar român și o mamă grecoaică, el a trecut Dunărea cu familia în căutarea unui trai mai bun. Limba lui românească s-a format în afara granițelor țării, unde oamenii încă mai trăiau groaza Semilunii. Anton Pann cu glasul lui faimos este primit imediat în corul Catedralei din Chișinău unde nu stă mult și se mută la București. Aici și-a trăit viața printr-o lume pestriță de negustori, breslași, tabaci, șelari, zlătari, ceaprazari, cojocari, blănari, croitori, cavafi, curelari, brașoveni, lipscani, brutari, cârciumari, și măcelari. De aici și-a cules el înțelepciunea. Din sărăcia și vremelnicia timpurilor. În timpul lui Caragia birurile se înmulțesc: Belu belește, Golescu golește, Manu jupuiește!

Morala lui Anton Pann este a unui om din Orient. „Temeiul înțelepciunii este frica lui Dumnezeu”-ne învață scriitorul. El recomandă cititorului credința proprie și toleranța față de alte religii. „Cinstește toate legile, dar te închină numai la a ta; căci cel ce se închină la două credințe, acela nicio lege n-are și la toți e-n ură mare.” Ferește-te de ingratitudine căci soarta e schimbătoare-pare a zice. „Fii recunoscător făcătorilor tăi de bine în timpul când ai avut trebuință de dânșii și nu-i uita în timpul fericirii tale; că nu știi cum se întoarce soarta care umblă ca o roată, ea astăzi te înalță ca în dulap și mâine te dă peste cap.” În binefacerile tale trebuie să pui înțelegere și simțire:„Pe omul înțelept și scăpătat sau sărac ajută-l mai cu simțiciune, măcar de orice lege ar fi; că a face bine nu este niciodată rău; precum zice proverbul: tu binele din mâini îl scapă și lasă să cadă măcar și în apă, că binele nu s-afundă,ci stă pe deasupra-n undă”

99

Moralistul recomandă rezervă față de cei mari: „Cu mai marii tăi daraveră să n-aibi.” Trebuie să-ți iai măsurile tale din vreme, căci te pândește înșelăciunea: „La stăpân nu te băga fără tocmeală.” Înțeleptul știe cu câte primejdii îl încojoară stăpânii lui: „Înaintea celor mari nu fi îndrăzneț la vorbă și grabnic la răspuns; ci te înfățișează cu sfială și răspunde cu socoteală; că toată graba strică treaba; iar vorba dulce mult aduce.” Trebuie să-ți cântărești bine cuvintele să nu curgă cu ușurință: „Când vreai să vorbești cu cineva, să-ți scoți cuvântul prin trei lacăte, adică: unul să-l ai la inimă, al doilea la gât și al treilea la buze, că dacă iese din gură cuvântul se duce iute ca vântul; și nu-l poți ajunge nici cu armăsarul, nici cu ogarul.” Trebuie să nu vorbim vrute și nevrute: „Păzește-te de vorbe fanfaroane sau flecare, nici întrebuința minciuni; pentru că minciuna întâi cade și ca plumbul în apă se afundă, iar în urmă iese ca frunza pe undă.” După controlul cuvintelor se impune cel al sentimentelor și deprinderilor: „Apără-ți ochii de invidieri sau zavistii, mâinile de răpiri și furtișaguri, gura de pâri și clevetiri și picioarele de către pasuri rele.” Nu adânci zavistia (ura) între oameni: „ De vei avea vecin rău sau veun asupritor, nu purta în contă-i ură, să te asemenea lui… că c-un oțet și cu fiere nu se face augurida miere.” Previne pe cei predispuși la vorbirea mânioasă: „ Cui îi iese din gură blestemul, îi cade în sân cu ghemul.” Ferește-te de frecventările proaste, ca să nu ți se poată spună: „..s-a strâns rânced lângă muced.” El n-are încredere în justiția vremii: „Ferește-te de certe și judecăți, căci totdeauna e mai bine o învoială strâmbă, decât o judecată dreaptă.” Nu trebuie să te lingușești, dar fii atent la învățăturile omului înțelept:„ Pe omul cel înțelept, lipește-l cât poți de piept; și îi ascultă învățăturile, primindu-le cu sete, ca când ai bea apă dintr-o fântână rece; că mai bine e să te bată un înțelept decât să te laude un nerod.”

Fii politicos, cultivă prietenia, dar fii rezervat: „Cercetează-ți vecinii și amicii sau prietenii: dar însă du-te mai rar și șezi puțin; nu fi ca anghira sau racul corăbiii, care ușor se aruncă în apă și cu anevoie se aridică; că e mai bine să pleci și să nu le pară bine, decât să șezi până să li se urască de tine.” El recomandă modestia:„Când vei fi chemat la masa altuia nu grăbi să șezi la locul cel dintâi.” Nu fi zgârcit:„Scumpul nu e stăpân pe banii săi, căci banii îl stăpânesc pe el.” Fii milostiv:„Din mâna ta întinde și săracului o bucată de pâine.” Fii ospitalier, caută tovărășia bună la drum și bagă bine de seamă unde te adăpostești: „Păzește pe drum părăsit să nu apuci, vama împărătească să n-o ocolești și la cârciuma unde unde vei vedea nevastă tânără și bărbatul bătrân să nu dormi, că la asemenea loc se adună oameni de toată mâna.” Fiecare hotărâre în viață trebuie luată la timpul ei: „Sau fă-te ostaș, sau fă-te călugăr, sau te însoară, dar însă ostaș să te faci mai

100

tânăr, călugăr mai bătrân, și să te însori când ajungi la mintea coaptă.” Mai ales în capitolul căsătoriei moralistul vede mare prudență, fiind chiar el Stan Pățitul: „ Când vei vrea să te însori, deschide ochii în patru ca să nu aduci pe dracul cu lăutari în casă.”

Toate aceste sfaturi de înțelepciune și altele multe sunt împărtășite de Archir nepotului său Anadam și alcătuiesc în povestirea care poartă numele celor două personaje un adevărat tratat de morală. Maximele acestea presărate cu glume aduc o mare plăcere cititorului prin conciziunea lor prin comparațiile și metaforele folosite, prin limba deosebită. Și ne amintesc de un mare înaintași, fost domnitor, care i-a lăsat fiului său aceleași învățături și anume” Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”

Prof. Ion Ionescu-bucovu

B. FUNDOIANU- POETUL- FLACĂRĂ ȘI RUG LA AUSCHWITZ

Pe data de 14 noiembrie se împlinesc 114 ani de la nașterea unui poet martir care și-a dat viața în lagărele de la Auschhwitz.

Născut la Iași pe 14 noiembrie 1898 într-o familie de mici comerciați , B. Fundoianu încă de mic are o înclinație aparte față de poezie, scriind versuri de la vîrsta de 8 ani. Școala o face la Trei Ierarhi unde își uimește profesorii cu bogăția lecturilor. Termină gimnaziul Alexandru cel

101

Bun, apoi Liceul Național din Iași. Debutează cu Vin norii în Viața Nouă a lui Ovid Densusianu în 1914. Urmează Facultatea de Drept la Iași.

Ca și Arghezi, pentru care avea o mare admirație, el vrea să dea cuvântului energii uriașe, capabile „ să schimbe obrazul lumii” . De la Iași se mută la București la aceeași facultate cu un prestigiu deja format, intrând în atenția marilor scriitori ai vremii ca Arghezi, Ibrăileanu, Galaction, Ion Vinea, Felix Aderca etc.

Galaction spune despre el : „Acest Veniamin e un scriitor care nu seamănă cu toată lumea. Nimic nu e convențional, nimic clișeu în vagabondările lui prin lumea gândurilor și a cărților.”

Eseist, poet, sociolog și chiar filozof, bun cunoscător al literaturii franceze se bucură de simpatia scriitorilor dar este luat în vizorul huliganilor antisemiți care îl resping și-l ridiculizează ironic. Atmosfera creată de ei îl fac să părăsească țara în anul 1923 și să se instaleze în țare lui Voltaire. În Frana se confruntă cu mari greutăți, lucrează la Imprimeriile Gourmont, la o societate de asigurări, după care ca regizor la studiourile Paramount. Între timp colaborează la diferite reviste franceze. De partea intelectualității antifasciste, el semnează rânduri patetice cu o mare lucuditate politică: „ Prostia econoamă distruge universitățile, arde conștiințele, fabrică obuze și tancuri, grăbită de a întinde peste tot întuneric salutar și lucrativ. Mizeria, haosul, neputința și ignoranța progresivă și-au dat mâna pentru parada inepției în ciubote, cu pumnul pe masă, cu piaptul spoit de un patriotism subversiv și criminal.”

În anul 1939, datorită unei îndelungate activități de scriitor, eseist, publicist, risipită în multe reviste franceze ca și aceleia de regizor la Paramount, recomandat de prieteni, B. Fundoianu obține cetățenia franceză sub numele de Benjamin Fondane. Se înrolează în armata franceză ca soldat pentru a salva Europa de „tirania fascistă”. La 3 martie 1944 este arestat de gestapo împreună cu sora lui, Lina, fiind încarcerați mai întâi în lagărul de la Drancy, apoi transportați la Auschwitz unde au fost gazați la începutul lunii octombrie 1944, când armatele sovietice se aflau la numai 130 de km de acestă sinistră fortăreață a morții.

Într-un ultim poem de dinaintea morții lui, poetul scria următoarele cutremurătoare versuri:

„Să știți, atunci, c-aveam și eu un chipasemenea cu al vostru,o gură ca a voastră, ce implora la fel,că ochiul meu se inflama, plângând și el un stop de sarecând îl rănea un fir de praf,sau când îl vizita visarea,

102

că răsărea pe pielea mea, străpunsă de un spin obraznic,o dâră proaspătă de sânge, la fel de roșu ca al vostru.”Întreaga poezie a lui B. Fundoianu capătă pecetea unei personalități

puternice, complexe și contradictorii, permanent frământată de diverse aspecte ale cunoașterii, frământare care-i conferă unitatea.

Fundoianu este un poet prin excelență modern pentru care natura nu este o simplă însumare de calități plastice, ci de fiecare dată altceva. Priveliștile lui sunt mai de grabă „ priveliști sufletești”. Poezia lui „năștea din negura minții, ca o protestare intimă împotriva peisajului mecanic, de gloanțe, de sârmă ghimpată, de tancuri”. Anotimpul preferat al lui a fost toamna, o toamnă a tristeții, a melancoliei în fața procesului de decrepitudine a naturii. Peste bogăția toamnei, acest anotimp „pune tristețea-n lespezi a stupilor cu miere,

și în priviri cârceii pământului rotund.”În stil bacovian, poetul are senzația de izolare, de pustiu într-un târg

de provincie uitat de lume. În lirica erotică Fundoianu trece la expresia directă a sentimentelor,

întrebuințând forme verbale la indicativ-prezent:„Te-ador cu carnea tristă în care-am gâtuitpăsări de mare, albe, cu pântecul spoit,și-aș vrea să-ți spun aceea ce-i rit în adorare,cu brațele întinse ca două sfeșnicare.”

Sau:„Femeie, pământ negru, te vreau și te iubesc,te vreau, cum vreau, femeie, pământul bun și negru,pământul proaspăt în care dormiră toți ai mei,pământ tânăr în care mi-i tânără chemarea,pământul unde-n urmă vreau să adorm și eu”

Lirica filozofică pune în centrul atenției sentimentul tragic al desrădăcinatului cu rezonanțe tragice:

Era în mine ceea ce sparge ca să nască,În mine-un demon care ședea pe continent,Cu-o față care plânge și una care cască,În mine năzuința de-a deveni dement.”Expresia dezamăgirii, a disperării, a înstrăinării se articulează des în

versuri de o mare simplitate:„… de ce-am plecat atunci, de ce-am plecatși cine m-a zvârlit pe drumuri?

103

Ce-aveam de spus oamenilor?Sau ce-așteptam din partea lor?Ce lucruri neștiute despre ei, despre mine?Mizeria la fel ne bântuia,Din suflet mai aveam un ciotși mintea îmi era oloagă,-de ce-am urcat atunci pe toate tribunele și pentru ceam spus cuvinte greu de înțeles?De ce n-am spus:ÎNAPOI!De ce n-am strigat: ÎNAINTE!Nimic din ce-ar fi trebuitNici una din acele vorbe pe care oamenii le-așteaptă.”Privită în ansamblu, poezia lui B. Fundoianu e mult prea profundă și

tragică în zbaterea ei interioară, e în ea „ odiseia unui suflet tânăr” angajat în marea dramă a vieții.

Aș încheia mica mea expunere cu un fragment din poezia lui Virgil Teodorescu, „Oceanul inocenței, lui Barbu Fundoianu în amintire:

Tu,Ce-ai sporit cenușa cuptoarelor nazistec-un pumn de pulbere rătăcitoare,și care-n anotimpurile tristetopeai în ochi poemulce pe un bulz de sare,o biată carne ruptă de fiare și-ntrebări,de vijelii lovită și de nisipul dunei,de setea răsculată cu trombele din măricând se răstoarnă în orbita lunei-pornit din herța lumea s-o cutreieri,și năzuind să spinteci pod cu pod,decis să faci din blânda ta ființăvulcan de cugetări și suferință…

Și asta pentru că a fost evreu…

Pe 14 noiembrie un mic omagiu…

104

TÂNĂRA BĂTRÂNEȚE A MOROMEȚILOR

Duminică 25 noiembrie 2012 în comuna Siliștea-Gumești s-a desfășurat o acțiune culturală care a reînviat atmosfera moromeților din vremea lor de glorie. Desigur că subiectul a fost tot Marin Preda. Așezată undeva la nordul județului Teleorman, la marginea lumii, cum s-ar spune, această comună s-a înscris ca și Ipoteștul și Humuleștiul etc. pe harta literaturii noastre române prin personalitatea marelui scriitor Marin Preda.

Acțiunea a fost luată la inițiativa școlii și a organelor locale și a fost încununată de succes. Mai întâi s-a vizitat Centrul Memorial M. Preda, unde se găsește un bogat material iconografic din viața și activitatea literară a lui Marin Preda. Aici ne-a întâmpinat profesoara Țăpurică Eugenia, custodele memorialului, o împătimită a lui Preda care ne-a vorbit despre viața lui Marin Preda. Camera Memorialului mi s-a părut însă cam „rece” în sensul că a cam rămas aceeași de pe timpuri, fără a i se aduce îmbunătățiri. M-aș fi așteptat să regăsesc o casă memorială a marelui scriitor cu masa lor cu trei picioare, așezată în antreu, cu vasele, pirostriile

105

și tinda unde Joița Preda le făcea mâncare, cu prispa lor cu parmalâc, cu uneletele țăranului de la câmpie etc. Din păcate, primarul comunei mi-a povestit că s-a încercat de mai multe ori să se cumpere casa în care a locuit marele scriitor, dar nu s-a înțeles cu proprietarii. Casa a suferit mari schimbări, din casa cu două odăi, antreu și tindă, a devenit un fel de kitsch, a dispărut prispa, i s-au adus modoficări, desfigurând acea casă veche cu pitorescul ei în care a copilărit scriitorul.

La această sărbătoare au participat și doi scriitori, este vorba de Sorin Preda, nepot de frate al scriitorului, și Gheorghe Iova, poet și prozator.

Câteva cuvinte despre Sorin Preda, pe care mulți îl cunosc din Formula AS.

Sorin Preda nu este numai nepot de frate al scriitorului ci singurul din familia Preda care a îndrăgit arta scrisului. El este un mare prozator al generației sale, un ziarist de excepție și profesor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București.

Sorin Preda ne-a atras atenția asupra omului din spatele „Moromeților”. De altfel în cartea lui „Moromeții-ultimul capitol, Editura Academiei, București ,2010” ne-a spus-o clar că „Moromeții” nu este o monografie a clanului Călărașu. De altfel și Marin Preda spusese undeva că personajele din roman nu au nicio legătură cu „viața civilă” a lor. Sorin Preda, vorbind despre satul natal al scriitorului, unde venea și el în vacanțe ca elev sau student a cunoscut foarte bine oamenii locului, ulițele satului, casele, împrejurimile, pe care le colinda cu însuși Marin Preda. De altfel Tudor Călărașu și Joița Preda erau bunicii lui și ca membru al familiei a știut și el ce au știut toți membrii familiei de la Sae, tatăl lui, până la Ilinca sau Gigi Baltac, fiul Ilincăi, care poate vorbi ore întregi despre Marin Preda.

Sorin Preda a investigat cu metoda reportajului acest subiect fascinant al moromeților, căutând mărturii credibile, obiective despre personajele din roman. Și concluzionează clar: nu au nimic comun personajele din roman cu personajele din viața reală. De altfel și eu prin 1970, la inițiativa profesorilor Alexandru Piru și Ion Rotaru am făcut o lucrare pentru licență intitulată „Realitare și ficțiune în romanul „Moromeții”, fotografiind și interogând personajele reale despre părerile lor cu cele fictive din roman. Multe persone erau supărate pe Marin Preda că nu a spus „adevărul” despre ele, că a „mințit”. Ba unele voiau să-l „dea în judecată” pentru că le-a „denigrat” în roman.

Neștiind că „Moromeții” era un roman de ficțiune în care Marin Preda împrumutase din sat nume de oameni, atitudini, psihologii, vorbirea

106

locului cu înjurături și proverbe locale, cu obiceiuri tradiționale văzute cu ochii lui în copilărie precum călușul sau spălatul pe picioare la Rusalii, oamenii simpli confundau ralitatea cu ficțiunea.

Stând departe de lumea deslănțuită a Bucureștiului și de lumea literară actuală, mărturisesc, spre rușinea mea, că știam foarte puține lucruri despre scriitorul Gheorghe Iova. Scriitorul, și el un împătimit al lui Marin Preda, s-a născut în anul 1950 în satul Găgeni comuna Săhăleni, Buzău. Debutează în anul 1970 cu „texte” prozaice de tip postmodern, fiind un adept înflăcărat al „noului val”, publicând prima carte în „Texteiova” după 1989. Gheorghe Iova a intrat imediat în atenția criticii ca poet, prozator, eseist, scriitor, un intelectual complex și unul din cei mai importanți „doctrinari” ai literaturii române a ultimelor decenii.

Primind în dar cu autograf ultimele lui apariții, adică două cărți, una de poezie și alta de memorii, mi-am dat seama că Gheorghe Iova iese din contingent cu niște apariții literare mai puțin ortodoxe. Eu, care eram crescut la literatura clasică, mi-a venit greu să-l înțeleg. Prima carte de poezii, intitulată „Gheorghe Iova GENIUL CATREN”, Editura Charmides, 1912, este o carte de poezie bine îngrijită, frumos ilustrată, de catrene. A doua carte, o carte de „memorii” și nu numai, intitulată „Gheorghe Iova, Documentarea unei neînțelegeri. Editura Charmides, 2012. Aș deschide discuția despre cartea de poezie cu ultimul citat din prefață„…stanța de patru versuri„ este potrivită mai cu seamă elegiei moderne datorită caracterului său plăcut, grav și melancolic”

Stanțele lui sunt niște catrene care rup logica obișnuită, el biciuiește cuvintele, indiferent de scriitura descrisă, atât în poezie cât și în proză, eul lui e o prezență autarhică, dictatorială, cu manifestări împrevizibile, schimbătoare de la o propoziție le alta, disipate în nenumărate manifestări de expresie, de la poezie la dramaturgie, de la gravitate la capriciile jocurilor gramaticale, de la ironie la umor, opera lui e antiretorică, ludică, împinsă până la șarja dadaistă.

Nu intru în prea multe amănuntă că nu acesta este scopul expunerii mele, aș da câteva versuri din „geniul catren”:

Nu zic, cuvintelor,nu,Pentru a ucide ciPentru a le prinde, din zbor,Aruncate, spre inversul lor.Sincer să fiu, mie mi-a plăcut tot o poezie care se vrea clasică din

cartea lui. Poezia se numește „Sonet” și are miros eminescian:Cu asta, am sfârșit întâiul vers.Mă aflu undeva în univers,

107

Coșmaruri n-am, gândirea e normalăȘi corpul este la orizontală.

Nu știu unde mă aflu, dar contempluCeva din măreția unui templu.De sus detot, parcă privesc un lac,Pe care nuferi, galbeni, se desfac. Acolo jos, desigur, adie vânt, ușor:Nuferii nu-s statornici în strălucirea lor,Pare să fie, lacul, cuprins de un fior.

Dar, iată că o lebedă argintie,Plutește lin, e o coală de hârtie,Pe lacul ce-l privesc cu atâta dor.A doua carte pe care eu am numit-o impropriu o carte de însemnări

și memorii este o carete de însemnări, de poezie, scrisori, amintiri în formele lor primare, așa cum și le-a notat scriitorul, fără a mai interveni ulterior în corectarea lor. Cartea are un titlu ciudat: ”documentarea unei neînțelegeri”, neînțelegerea fiind tocmai calea pe care și-a ales-o scriitorul pe urmele nebătute ale textualismului postmodern.

Și acum să revenim la subiectul Marin Preda. La adunare au luat cuvântul mai mulți consăteni care ne-au povestit amintiri din viața scriitorului și din viața familiei. S-a remarcat inginerul, de acum pensionar, Gheorghe, zis Gigi Baltac, nepotul lui din partea Ilincăi, care ne-a vorbit despre ultimele zile din viața lui Marin Preda și despre faimoasa ladă cu manuscrise, dispărută de la Mogoșoaia. Ne-a mai povestit cum l-a înfruntat Marin Preda pe Nicolae Ceaușescu când a vrut să dea scriitorii afară din Palatul Mogoșoaia pentru a-l face reședință prezidențială. „Ce, bă, nu –i ajuge câte case are!-” i-a fi reproșat Marin Preda securistului însărcinat cu scoaterea scriitorilor din Palat. Marin Preda s-a opus din răsputeri, securistul a plecat cu coada-ntre picioare și de-abia după moartea lui în 1980, Palatul Mogoșoaia a fost închis.

Prof. ION IONESCU- BUCOVU

108

ANTICHITATEA versus CREȘTINISMUL

E uimitor cum o nouă civilizație- creștinismul- a intrat în contradicție cu societatea antică, încercând s-o demoleze și, pe ruinele ei, aproape o mie de ani, până în zorii Renașterii, să se instaleze definitiv în istorie.

Creştinismul s-a răspândit repede în tot Imperiul Roman. Încă pe timpul împăratului Nero (54-68), ne spune istoricul Tacitus, a fost o "uriaşă mulţime" care a suferit pentru credinţa creştină. La începutul secolului al ll-lea (112), Plinius cel Tânăr scrie împăratului Traian (98-117) că mulţimea creştinilor a cuprins "oraşele şi satele, câmpiile". La începutul secolului al Ill-lea se aflau nenumărate biserici creştine înfloritoare în toate provinciile imperiului.

Prăbușirea Imperiului Roman de Apus, în secolul al cincelea al erei noastre a adus cu sine și căderea culturii antice. Într-un conflict de neîmpăcat, creștinismul a negat tot ce a însemnat lumea păgână a antichității. Ciocnirea celor două lumi mocnea demult, dar acum ajunge la apogeu. Papa Grigore I spre sfârșitul secolului al VI-lea condamnă literatura și civilizația laică , punând la baza noii orânduiri o maximă călugărească cum că învățătura lui Cristos este suficientă pentru a înlocui „celelalte științe, lipsite de pietate creștină care nu sunt decât zădărnicie și ignoranță.”( T. Vianu). Vă imaginați cât a pierdut

109

cultura umană, punând la index toată civilizația antică? Mai întâi că societatea a intrat într-un con de umbră din care cu grau va mai ieși. Acum se produc mari erezii, vechile monumente antice sunt distruse cu o barbarie nemaiîntânlită. Papa Grigore aruncă în Tibru statuile „păgânești”, considerate că sunt stăpânite de demoni. Acum se distrug templele, arcurile de triumf, amfiteatrele, picturile murale, teatrele în aer liber, Coloseumul, bazilicile în care locuiau bazileii ( conducătorii regionali) sunt transformate în mânăstiri sau biserici, textele antice grecești și romane sunt vânate și aruncate în foc sau dosite prin poduri de mânăstiri. Ordinul călugăresc al benedictinilor distruge pe Monte Cassino ultimul Templu al lui Apollo, ridicând peste el prima așezare mânăstirească. Și în secolul al IX-lea continuă vandalismul. Un Claudiu, episcopul Turinului, se pune în fruntea unei mișcări iconoclaste, sfărâmând statuile, ștergând picturile murale, distrugând textele scriitorilor antici. Odon, abatele de Cluny, altădată iubitor al anticilor, într-un moment de exaltare, interzice studiul vechilor autori antici în mânăstiri. Papa Ioan al XVI-lea credea că Platon și Vergilui sunt niște vrăjitori pe care îi vedea zburând prin aer sau scufundându-se în ape.

Începuturile literaturii creştine pot fi trasate în secolul al II-lea, când se dezvoltã patristica. Primele lucrãri au un caracter apologetic, pentru cã urmãresc sã impunã ideea superioritãţii cultului creştin în faţa valorilor romane. Printre autorii remarcabili se numãrã Tertullian (160-222) cu “Apologeticum” şi Lactantius (250-320) cu “De mortibus persecutorum”. Individualizarea continuã în secolul al IV-lea într-un moment în care litaratura pãgânã încã mai este gustatã din plin. Se afirmã Hilarius din Poitiers cu imnurile religioase sau Ambrozie de Milan cu poezia liturgicã adecvatã cântãrii în Bisericã. Poezia creştinã mai este reprezentatã de Prudentius, care compune şi epopeea “Psychomachia” (Lupta sufletului cu trupul), Paulinus din Nola sau Nicetas din Remesiana. Ieronim nu s-a limitat doar la traducerea Bibliei, el a mai tradus şi completat Cronica lui Eusebius şi a introdus genul hagiografic prin “Viaţa lui Paulus”. Genul era deja ilustrat în greceşte prin “Viaţa Sfântului Antonie” a lui Atanasie din Alexandria, dar hagiografia are totuşi drept model o operã a unui istoric. Este vorba de Sulpicius Severus cu a lui “Viaţa Sfântului Martin”.

Lichidarea vechii culturi antice este un proces lung și treptat. Aruncată piatra în apă de acești fanatici cu greu a mai putut fi reparat ceva. S-a trezit un gânditor ca Sf. Augustin, marele om al creștinismului antic, potrivit căruia autorii profani nu sunt de disprețuit, dacă în scrierile lor este și adevăr.

Aurelius Augustinus (354-430) este cu siguranţã unul dintre cei mai talentaţi autori, distingându-se prin vasta creaţie teologicã, filosoficã, didacticã, istoricã, epistolarã, care include “Confesiunile”, “Solilocviile”, “Cetatea lui Dumnezeu”. Augustin susţine ideea timpului liniar, cu un sfârşit bine

110

determinat, precum şi ideea unei cetãţi divine superioare celei lumeşti. Sã-i trecem în revistã şi pe alţi autori de antichitate târzie şi ctitori de ev mediu, precum şi operele care i-au consacrat: Boethius (ultimul intelectual de tip antic) – “Despre consolarea filosofiei”, Cassiodor – “Variae”, “Istoria goţilor” rãmasã doar în forma abreviatã a lui Iordanes; Grigore cel Mare (primul papã medieval) – “Regula pastoralis”, “Moralia in Iob”, “Dialogurile”; Grigore din Tours – “Zece cãrţi de istorie” sau “Istoria francilor”; Isidor din Sevilla – “Istoria goţilor, vandalilor şi suevilor”, “Cronica majorã”, “Etimologii”; Beda Venerabilul – “Istoria ecleziasticã a neamului anglilor”. Pe scurt, în perioada secolelor IV-VIII se abordeazã diverse genuri (cronici, meditaţii, povestiri, teologii, chiar enciclopedii) care îmbinã noile dogme creştine cu ceva din moştenirea antichitãţii clasice.

Cum în evul mediu numãrul ştiutorilor de carte este foarte mic, monopolul asupra culturii, care îşi menţine pânã târziu un caracter savant, este deţinut de clericii care formeazã subţirea elitã intelectualã. Cu toate acestea, acces la culturã existã prin intermediul lecturilor publice. Printre producţiile orale care nu rãmân strãine de publicul larg se numãrã învãţãtura creştinã, romanele cavalereşti sau poezia curteneascã.

Cum a evoluat cultura în antichitatea târzie? Dacã la început s-a considerat cã elementele pãgâne ale culturii clasice sunt lipsite de importanţã, pe mãsurã ce creştinismul atinge elitele intelectuale opinia se schimbã, deoarece creştinii au nevoie de o expresie formalã clasicã pentru a putea polemiza cu adversarii. Odatã cu oficializarea creştinismului, lucrãrile se diversificã, mergând de la Biblia tradusã de Ieronim într-o latinã uşor de înţeles pânã la opera filosoficã elegantã a lui Augustin. Creştinismul a însemnat adaptarea culturii antice la doctrinã, fiind preluate doar elementele considerate a fi de folos. O bunã bucatã de vreme intelectualii creştini şi pãgâni coexistã paşnic, aşa cum reiese de exemplu din corespondenţa dintre Vasile din Cezareea şi retorul Libanios.

Referitor la şcoli, este de menţionat dispariţia școlilor publice, a lyceului și Academiei, înfiinţându-se în schimb şcoli pe lângã centrele episcopale sau mãnãstiri, destinate educaţiei de tip religios, care dobândeşte monopolul. Un exemplu de restrângere a accesului la ştiinţã este recrutarea funcţionarilor din epoca lui Carol ce Mare doar dintre oamenii bisericii. Pornind de la o tradiţie veche, în secolul al V-lea Martianus Capella stabileşte în lucrarea “Despre nunta lui Mercur şi a Filologiei” domeniile de interes pentru un om liber: trivium (gramatica, retorica, dialectica) şi quadrivium (aritmetica, geometria, astrologia, muzica). Prin aceste cãi se dobândea acces cãtre cea mai

111

înaltã formã de cunoaştere: teologia. Cartea la rândul sãu nu se mai limiteazã la forma ruloului de papirus, ci trece la codexul de pergament, mai uşor de manevrat. Cãrţile sunt copiate în ateliere (scriptorii) şi împodobite cu miniaturi, circulând în cadrul manãstiresc dar putând ajunge şi la laicii bogaţi.

„Crestinismul presupune mistica de altadata a antichității, dupa cum germenul plantei isi presupune solul”. De aici, legatura – fireasca, organica – cu misteriile Antichitatii: legatura, precizează Steiner, ce „vrea să sublinieze si nicidecum să puna in umbra originalitatea esenței creștinismului”.

A existat totuși în acestă epocă un curent spiritual suversiv contrar. Chiar Augustin susține că nu trebuie disprețuite cărțile antice dacă ele conțin adevărul. Tertulian observă că sufletul omenesc este în chip natural creștin. Virgiliu, spre exemplu, manifesta un suflet plin de suavitate și duioșie, în acord cu noua sensibilitate creștină. Și în „Egloga a IV” dedicată lui Asinius Polio, Virgiliu profetizează nașterea unui copil minunat în timpul căruia omenirea va reveni la epoca de aur. De asemenea creștinismul asimilează multe elemente platonice și stoice. „Logos spermatikos” este însuși Cristos. Setea de cultură acum se mută în mânăstiri. Călugării citesc în celulele lor pe Virgiliu și Ovidiu, pe Suetonius și pe Augustin. Boethius este acum foarte studiat, faima scrierilor lui, datorată martirajului de la curtea regelui got Teodoric, ajunge la apogeu. E primul scriitor care-l comentează pe Aristotel.

Încă nu apar limbile naționale. Scrierile se făceau tot în limba latină. Benedict din Nursia compune latinește regulile ordinului său: Regula sancti Benedicti. Cronicarii, erudiții, moraliștii și poeții scriu latinește. Germanul Iordanes scrie latinește Getica, Gregoire de Tours o istorie a francilor, Paulus Diaconus o istorie a logombarzilor, Isidor o Etimologie. Radegonda, o prințesă retrasă la Poitiers, unde întemeiază o mănăstire, deplânge distrugerile săvârșite în Turingia în timpul războiului dintre Clotar și Teodoric: „Troia să nu-și mai plângă singură ruinele. Turingia a suferit și ea masacre… Barbară precum sunt, lacrimile pe care le-aș vărsa, fie ele cât apele unui lac, ar fi mai puține decât acele plânse atunci.

Cu toate prejudecățile creștinismului, cultura primelor secole după prăbușuirea Imperiului Roman de Apus a rămas în expresie tot latină. Acum încep să se mijească zorii Prerenașterii patronată de Carol cel Mare. „Împăratul, scrie biograful său, a cultivat cu pasiune artele liberale, a studiat gramatica, retorica, dialectica și astronomia. Copiii lui, băieți și fete, a vrut să fie inițiați mai întâi în artele liberale, la studiul cărora se aplica el însuși.” El prescrie înființarea unei școli cu învățământ latin pe lângă fiecare mănăstire. Se

112

organizează învățământul, apar primele manuale etc. Acum mijesc zorii Renașterii.

În secolul al VIII-lea apar arabii care dau un nou avânt științelor. Arabii și evreii din Spania mijlocesc apusenilor cunoașterea unor izvoare vechi ale culturii grecești, prin traduceri siriace, apoi în versiuni arabe. Acum încep să înflorească artele, meseriile, literele, medicina, filozofia, științele, poezia, romanul curtean etc. Toate îi prevestesc pe Dante, pe Petrarca, pe umaniști.

Toate acestea fac subiectul Renașterii.

George Călinescu-

omul total al literaturii române

Pe 12 martie 2013 se împlinesc 48 de ani de la moartea unuia dintre cei mai mari oameni de litere ai țării noastre. Profesor cu o voce fermecătoare, critic literar, istoric literar, prozator, poet, dramaturg și gazetar, George Călinescu ( n. la București la 19 iunie 1899 și decedat la 12 martie 1965 la București-Otopeni) este ultimul scriitor de talia unui Cantemir, Hașdeu sau Iorga. După el, o altă personalitate e greu să mai umple acest gol. Înfiat la 7 ani de la familia Vișan din București ( se pare de origine romă) de familia Constantin Călinescu din Iași, a avut un destin frumos dictat de o soartă care i-a adus gloria. Studiile liceale le-a făcut la Iași, a urmat Facultatea de litere, a fost profesor de liceu la Iași, Timișoara și București. Editează revistele „Capricorn” și „Sinteza”, este codirector, alături de Ralea la „Viața românească”. Își ia doctoratul cu teza „Avatarii faraonului Tla”, apoi e conferențiar la Universitatea

113

din Iași iar din 1945 este profesor la Universitatea bucureșteană. Una din marile greșeli care i se impută este aceea că s-a amestecat în politica partidului comunist, fiind ales deputat până la moarte.

Din 1949 este membru al Academiei și directorul Institutului de istorie literară și folclor.

Opera lui e vastă. Și-a încercat condeiul în toate genurile literaturii. Este primul eminescolog după al doilea război mondial care se apleacă cu minuțiozitate pe manuscrisele eminesciene, scriind „Viața lui Eminescu” și ”Opera lui Eminescu” Pentru a cunoaște bine pe Eminescu , el aprivit de sus ca un vultur literatura română de la origini și până în prezent, pentru a-i vedea înălțimile și căderile, scriind „Istoria literaturii române de la origini până în prezent(1941) ”, o lucrare monumentală care a stârnit controverse și polemici, dar care a rămas o carte de referință până astăzi. A scris această lucrare pentru a ști unde să-l așeze pe Eminescu în panoplia marilor sriitori. A publicat monografii consacrate aproape tuturor scriitorilor, a scris poezie, teatru, eseistică, articole de ziar, traduceri. Ca romancier scrie „ Cartea nunții”, „Enigma Otiliei”, „Scrinul negru”, „Bietul Ioanide”, „Enigma Otiliei”, rămânând în literatura română ca primul roman balzacian.

Dinamica personalității lui constă în puterea creatoare a contradicției. Și-a contrazis confrații, pe contemporani și pe predecesori, s-a contrazis chiar pe el. Din aceste contradicții s-au dezvoltat cu timpul marile antinomii, ca impresionism și documentație științifică, criteriul estetic, criteriul biografic, artă și natură, perechi de valori ilustrate cu marea operă a lui.

George Călinesc a fost un model și a dat valoare literaturii române. El ne spune că arta este o entitate inefabilă, singularizând-o de celelealte concepte. Într-un timp când realismul socialist înflorea, el susține autonomia esteticului prin disocierea sa de alte domenii. Estetica lui ne arată cum este arta care înseamnă depășirea contingentului, „eul practic”, și transcederea universului prin intermediul „eului contemplativ”(Valoare și ideal estetic).

Ca istoric literar deschide noi drumuri. La el istoria literară înglobează și critica propriu-zisă ca pe un moment pregătitor indispensabil. „El citează textele clasicilor degustându-le ca pe niște licori de preț, glosează pe marginea lor, se slujește de maniera lor, cu o desfătare estetică secundară”(N. Balotă). Istoria lui literară este o lucrare creatoare de critică completă construită pe criteriul estetic, intuiția și talentul de portretist rămânând inegalabile. Sinteză a mai multor formule narative se dovedește a fi și opera bazată pe un „realism fundamental”, într-un stil definit de scriitor ca fiind al „simplității familiare a execuției”.

114

Ca romancier dechide noi drumuri. Orice roman trebuie să fie clasic prin atitudinea lui față de realitate, modern prin decor. Este primul care prin „Enigma Otiliei” aduce balzacianismul în literatura română. Pe autor îl obsedează ideea paternității. Literatura lui se ordonează în jurul acestei scheme universale, găsindu-i nenumărate semnificații.

Ca profesor seducea adunarea cu vocea lui cântată. Doar iorga l-a întrecut în arta oratoriei. La cursurile lui nu veneau doar studenții. Amfiteatrul Odobescu era neîncăpător, îl ascultau oameni de toate felurile, militari, istorici, medici, bucureșteni de tot felul.

Detractorii lui sunt puțini și neinspirați. În fața lor. „George Călinescu a devenit el însuși un mare astru răcoros pe firmamentul tradiției noastre.”( Gheorghe Grigurcu- Critici români de azi.)

Prof. Ion Ionescu-Bucovu

BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU- un reprezentant al „Sturm-und-Drang”-ului românesc

Pe data de 26 februarie se împlinesc 175 ani de la nașterea unui mare cărturar care și-a închinat viața culturii, științei și artei românești. Autodidact,

115

poliglot, poet, prozator, dramaturg, filolog, istoric și folclorist, Bogdan Petriceico Hașdeu a fost o personalitate proteică și un spirit enciclopedic.

Descendent al unei familii de boieri moldoveni cărturari, el s-a născut la 26 februarie 1838 în Cristinești, Hotin și a murit la 25 august 1907 la București. Și-a făcut studiile liceale la Chișinău și de drept la Harkov, fără să obțină vreo diplomă universitară. În 1857 s-a stabilit la Iași unde a colaborat la mai multe ziare, apoi între 1896- 1900 este profesor la Universitatea din București, director al Arhivelor statului , în 1877 membru al Societății Academice Române și al mai multor academii străine.

Volumul lui de „Poezii”-1873 anticipează pe Macedonski sau pe Arghezi, în timp ce versurile din „ultimii nouă ani de literatură (Sarcasm sau ideal-1897)” sunt dovada marilor frământări lăuntrice, după moartea fiicei sale, Iulia.

În proză are încercări notabile. Nuvela „Duduca Mamuca” îi aduce un proces de presă iar romanul istiric „Ursita” rămâne neterminat.

Autorul unei „Principie de lingvistică” întocmește proiecte monumentale precum ”Cuvente den betrani” în trei volume, însumând texte românești vechi sau ”Etimologicum Magnum Romaniae” în 4 volume până la cuvântul „bărbat”- o adevărată enciclopedie națională și antologie de literatură populară și cultă. Editează „Arhiva istorică a României” în 3 volume, publică două tomuri din „Istoria critică a românilor”

Face monografii istorice precum cea a lui „Ion Vodă cel Cumplit” , precum și ale lui Petru Rareș, Luca Stroici, Vlad Țepeș, Negru Vodă.

Gazetarul, urmând pe Heliade Rădulescu, tratează mai toate temele timpului, de la problemele vieții politice, sociale, culturale, științifice românești, având un condei satiric cu vervă și replică.

El studiază mitul poporului român, a descifrat „glasul popoarelor”în limbă, folclor și istorie iar în ”Magnum Etimologicum” și „Istoria critică” a trasat harta etnică, morală și politică a istoriei naționale. Este printre primii care pune problema originii noatre dacice, colecționează texte vechi și le editează.

Încă studiile lui mai au rezonanță și astăzi în conștiința poporului român.

Îm poema cosmogonică „Dumnezeu”, poetul vrea să afle taina adâncă a lumilor și pare a o găsi în iubire:

„Extazul mă răpește. Aud Divinitatea;

Mă-ntrebi: ce-s eu? Iubire. Mă-ntrebi: ce fac? Iubesc.

116

De n-aș urzi pe cine mi-aș revărsa iubirea?

Ca să iubesc. Mă sfâșii, urzind din mine lumi!”

Ultimii ani din viață au fost umbriți de moartea fiicei sale, Iulia care l-a făcut să intre în tenebrele ocultismului.

Prof. Ion Ionescu-bucovu

HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE

L-am întânlit pe Horia Zilieru prin anii 1968, pare-se, când se serba o sută de ani de la înființarea Școlii Pedagogice din Câmpulung –Muscel. Era vesel, exuberant, pus pe șotii în grupul unor colegi de școală pedagogică cu care copilărise. Știam că este poet și curiozitatea m-a făcut să-i urmăresc traiectoria vieții până astăzi. Argeșan de origine (născut la 21 mai 1933 în comuna Racovița, județul Argeș, cu liceul făcut la Câmpulung și Facultatea de filologie la Iași), ieșean prin adopție (secretar general de redacție la „Iașul literar”,redactor la „Convorbiri literare”, ajuns un mare poet al Iașului și un mare om de cultură.)

Horia Zilieru s-a format ca poet în ambianța „Iașului literar”, debutând în 1959 cu placheta de versuri „Fluierul”, continuând cu „Florile

117

cornului tânăr” cu o prefață de Otilia Cazimir, neconcludente pentru evoluția ulterioară.

Deabia cu „Orfeu îndrăgostit” începe să-și desăvârșească marea lui pasiune. Având un cult al formei, trimițându-ne la poezia parnasiană pe care se pare că o cunoștea bine, autorul ne-a oferit o plăcută surpriză. Acum distingem forme lirice din Mallarme, din Ion Barbu, Baconsky și chiar din Eminescu. În „Umbra Paradisului” distingem printre rânduri pe Baudelaire, Verlaine, Rimbold:

Ca umbra unei harfe pe cetate

Prin nervi îmi umblă păsările rare

Și toată-ntemeierea vie doare

În albii mari de mări însingurate

Și trece-n sus pe osuar de lume

cu vetre goale în orbite oarbe

Ca-ntr-un spital bolnavele parfume.

Cine citește pe „Amon- Ra” își dă seama că petul s-a maturizat. Aș cita acest poem pentru că aici cuvintele lucrează mai mult ca ideea:

Se-ngroapă, iubito, dreptatea-n polen

Balcoane cu nuduri în golfuri dispar

Silabe de rugă migrează adânc

În nervii romanței cu plopii impari

Serafic pagode de crini în amor

Nutresc-și explozii de cupe în ger

Acoper țărâna cu cu mov de parfum

Și harfe-n orbită de lună ne cer

Bolnavul meu aer divinul țesut

Destramă sub coaste și-n văi de cristal

Ținutul cu iarbă în veșted balans

Cu preșuri de aur ne-așteaptă la bal

……………………………………..

118

Virtuozitatea poetului de a crea imagini fastuoase, luxuriante se manifestă în câteva piese din volumul „Iarnă erotică”, care nu sunt altceva decât imense metafore: Leagănul de unde în orgie/ cu zvâcniri de sfere în lagună/ vulturi negri sperie în lună/ pe deschise răni cu masca vie. (Fântână)

În poezia lui erotică există o acumulare de elemente vegetale, idila sau declarația de dragoste plasându-se totdeauna într-un cadru fabulos: Și vântul se face un șarpe gelos,/ pe trunchiuri cu semne secrete de ieri/ și-n iarba vicleană, un fluier de os/ respiră colombe de lut, învieri, (…) Doar mâna-ți subțire, în taină de fum,/ târzia garoafă o sună încet/ și-mi pică pe buze, un dulce nescrum,/ miresme ca-n urne cu tristul verset,/ căci urnă ți-i gura, în care sărut/ o castă tristețe de noapte și-un vin/ ceva săvârșește-n lăuntrul durut,/ în tulburi infuzii, cu-n clinchet virgin…(Nevinovata superstiție)

Urme eminesciene găsim în „Muzică”, miros bacovian în „Altfel de toamnă”, pe Ion Barbu îl bănuim în „Doamna în albastru”, „Zidul plângerii” are ceva din Macedonski, „Asfințitul crinilor” ne amintește de asemenea de autorul rondelelor:

Agonizează crinii în cetate

Și muzici pun pe tâmple o paloare

Și pene ard în albul în lingoare

În ochii orbi visând singurătate

………………………………

În „Umbra paradisului” cele 30 de elegii sunt tot atâtea confesiuni revendicate din vechii truvieri „ ce se visară, clopotnițe, sub malul ce irupe, la râul de infern cu flora rară.”:

O febră crește încălzind carmina/

și-n jumătăți de marmuri coapse pure;/

pe patul de logodnă plâng femure,/

în golul dintre stea și rădăcine.

„Nunțile efemere” aduc ceva din ermetizarea barbiană:

Paznicii la vechi tenebre/ bat cu tirsul greu de moarte/ prin dulci râpe în vertrebe/ sculând fluturii departe/ strânși ân coamă-n flori deșarte. (Luceafăr)

119

Vrsuri memorabile sunt și în „Iarna străveche”:

E verde frigul dincolo de tine

Corăbii lungi alunecă pe lume

Fruct înaintea florilor virgine

c-un blând adio de curate brume

Sau:

Și baruri mari se umplu de pahare

o ceață moale închizându-mi chipul

ca morții fără glorie-n uitare

în fața nopții-nsângerând nisipul

Poet al melancoliei, Horia Zilieru temporizează atmosfera poemelor din semitonuri, din cuvinte meșteșugite ca mătăsurile cu o moliciune șerpească, așa bunăoară în „Tragica muză”:

Te ninge basm pe umărul virgin

cu oasele în diafanul frig

pe coapsele lacustrei, când te strig

cu nervii-n rocile fierbinți de vin

cu scrum de timp în vasul funerar

(odată tandru îl voi bea și eu)

scobor la bal pe verdele ghețar

în tonuri vii și cu misterul viu.

Iată, deci, umărul virgin, frigul diafan, lacustra cu coapse , timpul are scrum, vasul e funerar, băutul vinului e tandru, acest bal oniric are loc pe un ghețar cu o culoare stranie, având senzația de frig.

Ca și la Eminescu, urmele înaintașilor se topesc în originalitatea discursului lui poetic, desprinderea de ele ne dă un poet de o originalitate nebănuită:

Deasupra vetrei fumul ne-mpreună

În ritual de nuntă lungi fiole

120

Trag probele de foc dintr-o lagună

Cu cratere zidite din viole.

Și petre multe de eternul mării

evocă-n scoicile de mult închise

Strigări de păsări în prohod ucise

Cu gâtul lung în lăcrimarea serii.

El a scăpat de zeii tutelari care l-au obsedat și l-au hrănit spiritual, poezia lui fixează imaginea unui poet cu un talent neobișnuit, exprimând sensuri adânci și profunde, rămânând un virtuoz al cuvântului, cu o imagistică barocă de priceput orfevru.

Prof. Ion Ionescu-Bucovu

MEDALION LIRIC -NICHITA STĂNESCU (80 de ani de la naștere)

Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit

121

toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ Dar ca prin strungăreața unui zeu/ Prin Scylla și Caribda am trecut în zbor.” Uneori se lasă pe coarde nostalgice spre toamnele lui unice „ pe sub amplii copaci fără frunze,/ mă lăsam înfrigurat de toamnă/ sau alb pe clișeul negru al lacului/ ziua trecea prin mine mult mai iute.” Are o foame turbată de cuvinte: „Dacă mi-e foame și mănânc tauri/ dacă mi-e foame și mănânc ghindă/dacă mi-e foame și mănânsc auri/ dacă mi-e sticlă și mănânc oglindă/ dacă mi-e pământ și mănânc grâuri/ dacă mi-e vulturi și mănânc pliscuri/dacă mi-e apă și mănânc râuri/dacă mi-e munte și mănânc piscuri…” Temele lui cosmice și erotice îmbinate cu nostalgia abolirii timpului prin cuvânt se așează sub zodia relativului: „Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des./ Eu stăteam la marginea orei,/ tu-la cealaltă/ ca două toarte de amforă./ numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi./ Vârtejul lor putea fi aproape zărit, și, deodată,/ îmi lăsam un genunchi,/ iar cotul mi-l înfigeam în pământ,/ numai ca să privesc iarba-nclinată,/ de căderea vreunui cuvânt, / ca sub laba unui leu alergând…” Iubirea lui oscilează între bucuria pură și neliniștea universală, nesupusă legilor universului: „Prima literă a oricărui cuvânt/ se află-n trecut,/ ultima literă de asemenea,/ Numai trupul cuvântului/ e în prezent…/ Iubito, tu,/ viața mea despre care/ nu pot striga/ decât lucruri ale trecutului,-/ viața împodobită cu sunete/ care-ndată ce sunt/ au și fost…”

Arta lui poetică se numește „Strigarea numelui” și înregistrează încercarea disperată a poetului de a traduce în cuvânt mesajul unei iubiri ce nu poate să dureze, ca oricare semn al unui univers în transformare. Tema o găsim aproape la toți marii scriitori de la Eminescu la Preda. La Nichita Stănescu ia forme dramatice: „Eu i-am arătat ei un cal cu șapte șei/ și i-am spus: nu pleca!//…Dar ea/ a plecat că începuse să plece./ Am strigat după ea: /Spune-mi măcar cum te cheamă, dacă pleci,/ spune-mi măcar cum te cheamă.”

Astăzi Nichita ar fi fost la 80 de ani un moș de poveste cu o barbă ca a lui Homer.

Dar s-a dus de tânăr…

„ Eu voi încăleca/ pe un armăsar alb/ și-mi voi agăța ploile,/ cercel sunător la ureche, /să mă auzi când trec.”

Te auzim mereu Nichita!

122

Trecerea ta e o frumoasă primăvară peste frunțile noastre.

Ion Ionescu- Bucovu

Mateiu I. Caragiale-romancier (128 de ani de la naștere)

Am recitit decurând romanul lui Mateiu I. Caragiale „Craii de Curtea Veche” și am redescoperit o proză proaspătă cu valențe nebănuite, care mi-au scăpat la prima lectură. Mă gândeam apoi la soarta scriitorului, nedorită de tatăl Caragiale care zicea că „Un tată ar trebui să fie din cale afară denaturat ca să ureze vreunuia, celui mai nemernic dintre copiii săi, cariera de publicist onest. Douăzeci și patru de copii să am -să mă ferească Dumnezeu!- pe toți i-aș face oameni politici, adică avocați; și dacă unul n-ar fi în stare să învețe măcar atâta, l-aș învăța să prinză câini cu lațul. Hengher, da! da’ literat, nu!”

Și cum niciodată nu iese așa cum doresc părinții, cei doi fii ai lui Caragiale, Luca și Mateiu, tocmai de literatură au avut parte. Primul și-a frânt existența de timpuriu și a rămas la faza încercărilor, cel de al doilea a reușit greu să cristalizeze o operă unică, investită cu incontestabile și remarcabile virtuți artistice, care i-a asigurat un loc pe veci în rândul literaturii.

123

Pe cât de singulară a fost opera sa, pe atât de ciudat a fost destinul său uman, în jurul căruia s-au țesut și se țes valuri de legende. S-a născut în București la 25 martie 1885 ca fiu nelegitim al dramaturgului, fapt ce va provoca mai târziu, grave complexe de inferioritate și o zbatere continuă, aproape disperată de a-și depăși condiția de bastard, pentru a o înlocui cu o iluzorie descendență nobiliară.

Caragiale l-a iubit și l-a luat el în întreținere, căutând să-i facă un viitor cât mai bun. Îl înscrie la colegiu, distingându-se printr-o excelentă pregătire școlară, mai ales la istorie, devenind pasionat pentru heraldică. În 1904 Caragiale se autoexilează la Berlin unde îl ia și pe Mateiu, determinându-l să se înscrie la drept. De aici înainte viața lui urmează alte căi. La Berlin Mateiu urmărește viața nobilimii germane, pe care o imită, comportându-se cu aere aristocratice. Văzând acest lucru, Caragiale tatăl îl expediază în țară, rugând-o pe sora lui, Lenci, să-l supravegheze. Are o tentativă de a se înscrie la școala de ofițeri, respins însă la admitere, se încrie la facultatea de drept, spre satisfacția tatălui. „Știam pe de rost nesărata plachie de sfaturi și de dojane ce mi se slujea de-acasă cam la fiecare început de lună; sfaturi să purced cu bărbăție pe calea muncii, dojane că nu mă mai îndublecam să purced orată.”-își va reaminti el mai târziu despre acestă perioadă. Studiile juridice sunt întrerupte, iar licența de domeniul amăgirii, spre surprinderea și dezamăgirea tatălui. Mateiu scrie poezii pe care le publică cu ajutorul tatălui care îl apostrofează pe Topârceanu încercând să se îndoiască de poeziile lui : „Da’ cine ești tu mă…să-mi dai mie lecții de poezie?”-îl întreabă iritat dramaturgul.

Tragedia cea mare vine pe 9 iunie 1912 când Caragiale se sfârșește la Berlin.Acum Mateiu pierde principalul său sprijin, trecând prin vicisitudini tulburătoare, tribulații morale și materiale istovitoare. Ocupă funcții destul de modeste, acordate mai mult din respect pentru cine fusese tatăl lui.

Este salvat de căsătoria cu Marica Sion în 1923, fiica poetului Gheorghe Sion, care avea o situație materială foarte bună. Acum se crede un adevărat senior pe domeniul soției și vrea să intre în diplomație, dar este refuzat discret de Titulescu.

Convins că este un neînțeles, cu visurile eșuate, Mateiu I. Caragiale devine un singuratic, se claustrează în locuința sa, construindu-și un univers propriu. Solitar, trăind himeric, își făurește o emblemă de aristocrat sub deviza: cave, age,tace (ferește-te, lucrează, taci).

Am trecut prin viața lui pentru faptul că existența lui s-a răsfrânt sugestiv și în operă, asigurându-i acel farmec neobișnuit și o originalitate autentică.

124

Apariția lui în boema bucureșteană era bizară, stranie, și anacronică( vezi portretul făcut de Călinescu în a sa Istorie…)

Elaborarea și publicarea ”Crailor de Curtea Veche” a cunoscut un proces îndelungat și complicat. Partea întâi, ”Întâmpinarea crailor” a fost scrisă între 1916-1918, cea de a doua parte „Cele trei hagealâcuri” a fost redactată pe porțiuni și în perioade diverse: în 1918 episodul intrării lui Pașadia și Pirgu în restaurant: în 1920 evocarea călătoriei lui Pantazi pe glob, iar în 1921 rememorarea, de către Pașadia, a timpurilor trecute. Partea a treia, „Spovedanii”, e scrisă, parțial, în 1922; spovedania lui Pantazi e terminată în 24 decembrie 1924, iar a lui Pașadia la 4 august 1926. În sfârșit, partea a patra „Asfințitul crailor” este definitivată în 1927. Fragmentar, romanul a apărut în „gândirea” între 1926-1928, iar în volum a apărut în 1929.

Din păcate el nu și-a desăvârșit opera, murind la vârsta de 51 de ani la 17 ianuarie 1929.

În proză Mateiu I. Caragiale își remrmorează episoade din viața lui. Titlul romanului vine de la o anecdotă care circula pe acel timp, publicată și de I.L.Caragiale în „Vatra”: ”Fugind guvernul, precum s-a zis, a rămas orașul București pustiu și fără nici un feliu de rânduială. Atunce au început a domni oameni disperați și fără căpătâi, cari se numesc în limba poporului crai. Aceștia intrând în curtea domnească, pe când Bimbașa Sava lipsea, jăfuiră de toate, fără a lăsa nici măcar praful prin case. Găsind acolo semnele domniei, adică tuiurile și stindardele, se preumblau cu ele pe toate ulițele orașului.”

La apariție, romanul „Craii de curtea veche”, s-a bucurat de elogiile mai tuturor criticilor de la Perpessicius până la poetul Ion Barbu. Și nu este un roman propriu-zis ci mai mult o narațiune lipsită de arhitectura compozițională a unui roman. Episoadele nu au o evoluție liniară ci una contorsionată, întreruptă cu reveniri și divagații, pendulând între real și ireal. George Călinescu arată că aici întânlim „ o savoare ciudată, un aer de puternică originalitate, o mișcare moale, voluptoasă, un farmec indefinit care trăiește pe deasupra paginilor.” Aici avem pasaje cu portretizare nonografică și cu spovedanii, cu aprecieri ale autorului. Scriitorul participă la expedițiile nocturne ale crailor la birtul din Covaci, îi descrie, face un scurt istoric al bisericii Curtea Veche, după care urmează spovedania Penei Corcodușa, apoi arată cum i-a cunoscut pe crai, călătoriile lui imaginare cu Pantazi pe întreg globul, istorisește întâmplări din casa Arnotenilor, după care Pașadia moare și Pantazi pleacă peste graniță.

Cei trei crai sunt tot atâtea alte-egouri ale scriitorului. Toți fac parte din boema deșănțată a Bucureștiului. Noaptea mai ales, se reunesc prin

125

birturi și taverne de mahala sau în tripouri clandestine, precum cel din casa Arnotenilor, unde se dedau beției, jocurilor de cărți, plăcerilor carnale și patimilor din zona promiscuității. Pașadia și Pantazi sunt ființe paradoxale, în ei se îmbină josnicia cu finețea, viciul cu virtutea, decăderea cu demnitatea. Organizează orgii și chefuri, cutreieră mahalalele întunecoase și speluncile, dar întotdeauna păstrează o ținută rece, o mândrie aristocratică. Practică viciul cu demnitate, își satisfac patimile în mod lent, sunt desfrânați fără a cădea în trivialitate, beau țuică și șampanie, dar cu gesturi măsurate, pătrund în medii de corupție cu atitudini de rafinament aristocratic. Ei își presară chefurile cu visuri melodice, uneori privesc tăcuți, cu ochii rătăciți spre ținuturi îndepărtate.

Pașadia este „jucător frumos, crai ahtiat, băutor măreț.” El descinde „ din oameni cu vază și stare”, rămânând „ tot așa de măreț în vițiu ca și în virtute”. Pantazi este și el de viță nobilă: „sunt grec, și nobil, mediteranian; cei mai vechi străbuni ce-mi cunosc erau, în suta a șaptesprezecea tâlhari de apă, oameni liberi și cutezători, vânturând după pradă mările în lung și-n lat, de la Iaffa la Baleare, de la Ragusa la Tripoli.

Pirgu este însă fundamental deosebit de cei doi. El este „lichea fără seamăn și fără pereche”, „soitar obraznic” , are „ suflet de hingher și de cioclu”, e „stricat până-n măduvă, giolar, rișcar, slujnicar, înhăitat cu toți codoșii și măsluitorii”. Pirgu reprezintă prezentul, Pașadia și Pantazi poezia trecutului. Simpatia scriitorului se îndreaptă către cei doi până la identitate. Prin ei autorul idolatrizează trecutul.

Imaginea Bucureștiului este descrisă sodomic, trivial plin de parveniți și ignoranți, cu străzi fără caldarâm, „ uliți strâmte, cu clădiri lipita una de alta”, maidane „pline de gunoaie și de mortăciuni” taverne scunde cu pământ pe jos, cu țigănci desculțe, Pena Corcoduța e beată moartă în droia de derbedei care-o acompaniau. E Bucureștiul de la porțile Orientului situat la începutul secolului al douăzecelea, unde balcanismul e la el acasă.

În roman se întrepătrund realitatea cu visul, realizate cu ironie și sarcasm, se revarsă o armonie de ireal, de poezie inefabilă. Are un stil propriu cu un pitoresc specific, îmbinând expresiile rafinate cu cele argotice, de mahala, e stăpânit de voluptatea culorii, fraza e melopeică, desfășurându-se în cadențe, stilul e specific Bucureștiului semiocidental și semibalcanic. Pirgu are o aventură nocturnă în Moși cu „ o desculță borțoasă în luna a noua”, lăudându-se că ”A fost di granda, era să fete pe mine, pe onoarea mea!”

Mateiu I. Caragiale prin acest roman deschide căile prozei moderne din secolul următor și rămâne un scriitor aparte în peisajul literaturii noastre.

126

ROMULUS VULPESC –un trubadur melancolic al sfârșitului de secol.

Romulus Vulpescu, acest „trubadur melancolic”, acest ”rafinat benedictin” nu mai este, s-a dus în lumea îngerilor, încetând din viață la 79 de ani, pe data de 18 septembrie 2012, ca de acolo să ne trimită semne că poezia lui nu va muri niciodată. Cine a privit acest eretic cultivat, cu barba lui de patriarh venit parcă dintr-un ev mediu întârziat, și-a dat seama că în el se regăsesc patentele omului de cultură cu o înaltă școală filologică, iubitor al marii poezii.

Controversat, invidiat, mai ales, zeflemitor cu confrații, a fost primit la începuturi în presa literară cu destulă rezervă nejustificată. Debutul în reviste a fost neconcludent. Deabia prin 1965 atrage atenția cu volumul de „Poezii”, ilustrat cu gravuri anonime ale secolelor paisprezece și cinsprezece.

El „metaforizează gramatica”-zice că adjectivul e „de prisos”,verbul e „un majordom bătrân”,substantivul „e un coleg de liceu credincios”

127

Cultivă rondelul macedonskian cu temă niponă, face combinații prozodice diverse, de la Villon la Ion Barbu, aplicate unor celebrități mitologice :„Văzându-l Dejanira gol/ Abruptul trup cu sunet de statuie,/ Uitând ofranda-i dată-n dar altuie... (Heracle).

Pare să fie un clasic întârziat, în care mai bat aripi verlaineiene și chiar ale bătrânului Valery, contribuind cu morga lor, ușor desuetă, la candoarea nobilă a spleenului vulpesc. Iată într-o „Epistolă” versul tern, scris cu rigiare, lipsit de artificii :

„Într-o zi, mai degrabă-n amurg,Voi primi o vizită îmbrăcată murg :

Obosindu-mă, o voi ruga să mă laseDedicat somnolenței mele lemnoase.

În odaia rămasă goală,Va fi doar tăcerea mea orizontală.”

Are și ceva din ritmica barbiană care-i cenzurează poemul, dar și din balada populară. În balada „Cântec de flintă” se înfiripă un dialog între haiduc și flintă, extras parcă din vechile cântece populare:

„În rădvanul boierescȘade-un domn de neam grecescÎn veșmânt de beizadea ;Să mi te încrunți din șaȘi să-l agrăiești să stea.”

Balada e un pretext de a gusta cuvintele vechi (a agrăi) ale unor baladiști ce nu fug de argoul balcanic al limbii.

Într-o prozopoemă eladescă omagiază misiunea scriitorului invocând pe Bălcescu (amant al patriei), pe Heliade (vulcanicul vates) pe Cantemir (elevatul european), pe Eminescu (demiurgul cosmogoniilor), pe Maiorescu (magnificul magistru) etc.

În „Cărți poștale” poetul e și nițel Eminescu, are și ceva din plictisul bacovian, dar cu efecte sobre, pline de frumusețe :

„Sus, lângă Turnul Alb e gri,E rece, vânt și ud.Jos, cerul Tâmpei se-nnegriȘi nu există Sud.

Brașovul fără tine-i mort,

128

E sumbru, rău, urât.Biserici negre-n suflet portȘi orgi dogite-n gât.

Contemplu-n cimitirul grecUn nume brâncovean.Și-aș vrea să plec, nu pot să trec,Și te aștept în van.

N-am să revin, n-ai să revii :Munți mici, munți mici și triști...Nu mai există oameni vii :Tu singură exiști.”

Livrescul lui Romulus Vulpescu este extrem de convingător : cărțile și autorii sunt pasiunea lui totală și autorii, invocați cum numai el știe, produc efecte magice :

„Apollinaire, Apollinaire,Villon, Villon...ce gol imens !Pisc Barbu, patimă, arterăCronometând o altă eră,Clepsidră veacului, și sens.”Autobiografia poetului se păstrează într-un spațiu imaginar și acoperă

cu spumele ei superbe, realitatea :„Un timp romantic, revolut,Adolescența cu săruturi,Strivită de un ev cu scuturi ;Surâsul strâmb luat recrut,Vasal de sânge și tributuri,Evocă Evul în auzBalade, epopei canzone,Istorii ale altor zonePe care astăzi le refuz ;Procesiuni pentru madone.”

Un text sentimental decupat dintr-o extraordinară sensibilitate poetică, recompus într-un „Sonet de toamnă” ne amintește de Ion Pillat :

„Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu nevroze :Amurgul ofilit vernailiza-n decorÎn tonuri violete de simbolism minor ;

129

Îmbălsămau odaia murinde tuberoze.

Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu imagini,Neliniști primitive și ceți ai distilat,Foiletând în cartea poetului PillatAntologii de frunze, la pluvioase pagini.”

Romulus Vulpescu a și tradus din Villon, din Shakespeare, din Dante, din Rabelais, din Alfred Jarry.

Aș încheie trecerea mea sumară prin opera lui Romului Vulpescu cu un ”Testament” scris cu tristețe, care parcă e un cântec de lebădă, prevestind peste timp, moartea lui :

„Cu fiecare zi ce treceÎmbătrânesc și scad și pier :Simt fiecare ceas de fier,Și aerul îl simt mai rece.Cu fiecare zi mai sperCă juventutea n-o să-mi sece.

Încep, din ce în ce mai des,S-aud în fiecare noapteCum pică fire de păr coapte,Cum cercuri noi la unghii ies,Cum lucrurile-n jur, cu șoapte,Se pregătesc pentru deces.

Ferestrele se-nchid încetȘi ușile se bat în cuie.Tot universul meu se-ncuie :Nu pot solii să mai trimet...Un soare negru-n cer îmi suie-Sigil pe ultimul decret.

În pat e pururea mai frig.Mi se destinde mâna dreaptă.Înaltă, doamna mea așteaptăCoroana morții s-o câștig.Afară câinele, la treaptăPresimte pentru ce nu-l strig.

130

Aș vrea s-amân o clipă data,Înțepenit să nu mă las.Mă tem de timpul gol rămas.Ceremonia este gata:Arătătoarele pe ceasLe simt tăindu-mi beregata.

Prof. ION IONESCU-BUCOVU

MARIN PREDA ȘI „ERA TICĂLOȘILOR” (partea întâi)

Pe 16 mai 2012 se împlinesc 32 de ani de la moartea lui Marin Preda, prilej de rememorare a unuia dintre cei mai mari prozatori români actuali. Moartea lui a venit în plină glorie, după romanul său „Cel mai iubit dintre pământeni”, roamn care probabil i-a fost fatal.

În noaptea când a fost lansat romanul la librăria „Eminescu” din capitală s-a strâns un număr imens de iubitori de literatură, de la profesori, la scriitori și cititori de rând pentru a-i cumpăra cartea. Trecând prin zonă Elena Ceușescu și văzând atâta puhoi de oameni, a întrebat pentru ce sunt strânși acolo atâția oameni și cineva din escortă i-a răspuns că Marin Preda a scris un roman care se numește „Cel mai iubit dintre pământeni”. Auzind de titlu a crezut că cel mai iubit dintre pământeni este Nicolae Ceaușescu și a fost tare încântată. După câteva zile de la apariția romanului a tunat și a fulgerat când a aflat că romanul este un afront adus regimului, prin

131

personajul Petrini, un alter ego al scriitorului, care a îndrăsnit să compare epoca lui Ceaușescu de societate socialistă multilateral dezvoltată cu o „ eră a ticăloșilor”. Cei de la Comitetul de cultură au mâncat o mare papară iar securitatea a primit noi ordine de monitorizare a tuturor scriitorilor și nu numai a lor, ca să nu mai apară astfel de cărți.

În acea perioadă eu însumi am fost protagonistul unei astfel de anchete. M-am pomenit cu doi securiști la poartă care mi-au spus că am o anonimă în care sunt reclamat că posed mult aur și să le dau voie să-mi facă o percheziție. Natural că le-am dat voie, dar când am văzut că răscolesc prin sertarele bibliotecii, mi-am dat seama că nu după aur au venit ei ci după manuscrisul unui roman pe care tocmai atunci îl terminasem. Mi l-au confiscat și au plecat mulțumiți, lăsându-mi un proces –verbal pe masă. Manuscrisul mi-a parvenit prin postul de miliție local în preajma revoluției din 1989, când securitatea a intrat în panică.Vă închipuiți prin ce am trecut câțiva ani, așteptându-mă oricând să fiu inculpat ca dușman al orânduirii socialiste. Dar nu asta interesează. Să revenim la Marin Preda. Despre organele de represiune ale statului care ţineau ţara sub teroare, eroul romanului "Cel mai iubit dintre pământeni", Petrini, foloseşte la adresa lor epitete precum "duri", "cretini", "primitiv" (un colonel de securitate), "demagog rudimentar" (un general), "analfabet periculos" (un gardian pe care până la urmă l-a omorât de teama de a nu fi el ucis de acesta) etc. Aici amintea de organele de securitate cum supravegheau oamenii și cum o rețetă de medicamente este luată drept comunicare cifrată, transmisă „dușmanului de clasă” în țară. . Apoi Marin Preda avusese curajul să vorbească despre unele probleme insolubile ale societăţii socialiste. În convorbirile cu Florin Mugur, Marin Preda critica anumite aspecte negative ale societăţii socialiste, cum era agricultura care rămăsese pe spinarea militarilor şi elevilor. Şi nu numai atât. În cercuri intime el avea gura slobodă vorbind despre culisele ceauşiste. Era printre singurii scriitori care vizitase Franţa şi, împreună cu Eugen Simion, văzuse cum trăiesc capitaliştii. De altfel, Eugen Simion are şi o poveste hazlie cu Marin Preda cum l-a ocolit tot Parisul pentru a cumpăra o pălărie.

Puteau fi trecute cu vederea aceste păreri infamante ale lui Marin Preda la adresa băieţilor cu petliţe albastre la veston? Conjunctura le era extrem de favorabila. Aveau acordul cabinetului 2, deoarece soţia dictatorului fusese vizată direct în aluzia referitoare la dorinţa ei de implicare în viata politică, precum şi sprijinul logistic al ruşilor care se simţiseră ofuscaţi la apariţia volumului "Delirul".

Toate aceste fapte au speriat regimul și a intrat în alarmă. Lui Marin Preda trebuia să i se închidă gura. Mai cu seamă că după romanul „Cel mai

132

iubit dintre pământeni”, devenise celebru, era adulat de mulțime, mergea prin țară la întânliri cu cititorii, cu delegații interminabile de scriitori, critici literari, prieteni și era ascultat ca un guru de un auditoriu care umplea sălile peste măsură. Profesorul Alexandru Piru, la care am avut lucrarea de licenţă, mi-a declarat că la citirea romanului "Cel mai iubit dintre pământeni", a stat claustrat în casă două zile şi două nopţi, fără să mănânce, citindu-l pe nerăsuflate. De altfel și eu la citirea romanului ,,Cel mai iubit dinte pământeni” am rămas cu un mare gol în suflet, cartea aceasta mă răscolise atât de mult încât câteva zile îmi tăiase apetitul. Întrebări stranii îmi sunau în cap: ce-i omul pe pământ? încotro merge specia umană? ce-i dragostea, acest sentiment straniu care ne cucereşte pe toţi? ce-i femeia? ce-i răutatea? care-i sensul vieţii? ce este cu „era asta a ticăloşilor” şi cu „bezmeticii” despre care vorbea el? încotro merge specia umană? de ce universul operei lui este aşa de degradant? de ce personajele lui aleargă toate după un ideal labirintic, eşuând în lamentabil? După moartea lui tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieţii ca şi ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliştilor. De la el am învăţat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viaţa este cel mai mare mister al creaţiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o facem să fie frumoasă, că moartea este o stare naturală pe care numai omul o face înspăimântătoare…

Nimeni nu mai scrisese ca el până atunci. Eugen Simion, critic literar și prieten cu scriitorul arată că „Marin Pereda avea un sistem coerent de gândire și o morală ce se bizuia pe câteva noțiuni fundamentale. Era o ființă complexă, neobișnuit de complexă chiar pentru un creator.” Scriitorii lui preferați erau Dostoievki, Balzac, pe care îl admira enorm, Tolstoi, singurul scriitor pe care îl credea pe cuvânt,Celine, Camus, Marlaux, Faulkner, iar dintre români, Sadoveanu și Caragiale. Nu întâmplător i-a editat și prefațațat opera lui Caragiale iar eroul lui din „Moromeții” are afinități caragialești. Citea mereu Biblia, avea o memorie fabuloasă a epicului, Eroii lui „pățeau ceva” A cunoaște, a trăi și a păți erau cele trei verbe care defineau demersul lui epic. Se inițiase și în filozofie, vorbea cunoscuților despre Cartea morților tibetani, de Gnoza din Princeton, recitea Nietzsche, și alte cărți filozofice, fapt certificat și de C. Noica .

În opera lui, moartea are un loc aparte. El de altfel a fost toată viața obsedat de moarte. În ”Moromeții,II,” moartea tatălui are o grandoare aparte, ca o tragedie greacă, o moarte simbolică, dispariția unui mic zeu al câmpiei care era tatăl lui. Cu el piere o lume sub talpa istoriei. În „Cel mai iubit

133

dintre pământeni”, Preda vorbește mai mult ca oriunde despre moarte, prevestindu-și parcă sfârșitul apropiat. Dar moartea, de fapt frica de moarte l-a obsedat permanent în viața de zi cu zi.

O lovitură soseşte ca un trăsnet în anul 1980, într-o zi a lunii mai, pe 16, când am auzit că Marin Preda a murit. Cum să moară Marin Preda? Moartea lui venea după succesul extraordinar cu romanul ,,Cel mai iubit dintre pământeni” După această dată din doi în doi ani se ţinea un festival ,,Marin Preda” în Siliştea Gumeşti şi la care am participat şi eu.

Se vorbea în surdină că moartea lui n-ar fi fost naturală. Prima dată am aflat de la sora lui, Alboaica, că la moarte avea o lovitură în cap pe care medicul legist i-o motivase prin căzătura din pat. Dar paturile de la Mogoşoaia erau atât de joase, încât, oricât ar fi căzut din pat, nu putea să-i rămână un asemenea semn. El, îmi spunea Alboaica, de câte ori venea pe acasă, le povestea la ai lui, lui Ilinca, că prevestea ceva, avea bănuiala morţii păgubaşe... „Mă urmăresc...” le spunea. „Cine?” - ł-a întrebat ea, soru-sa, Ilinca. Şi el tăcea. Nu-i răspunsndea.

Marin Preda a fost luat în vizorul securităţii după apariţia romanului "Delirul", roman care readucea în actualitate profilul moral al mareşalului Antonescu. Prezentarea conducătorului României din perioada celui de-al Doilea Război Mondial intr-o lumină pozitivă a fost considerată la timpul respectiv o încercare de reabilitare a celui care a ordonat Armatei Romane să treacă Prutul pentru eliberarea Basarabiei.

Notiţele volumului al doilea din "Delirul", împreuna cu o valiza plina cu documente care se aflau în fişetul lui personal au dispărut imediat după moartea scriitorului. După unii investigatori ai acestui caz, Marin Preda devenise deosebit de incomod atât pentru ruşi, care nu puteau uita înfrângerile suferite în fata armatei române conduse de Antonescu dincolo de Nistru, cât şi pentru cuplul dictatorial din România, deoarece în acest volum el face o subtilă aluzie la pretenţiile soţiei dictatorului de a se afirma în viaţa politica a ţării. De remarcat similitudinea morţii lui Marin Preda cu moartea lui Nicolae Labiș sau cu cea a actorului Amza Pellea care a spus intr-unul din monologurile lui care ne descreţeau frunţile, în contextul unei întâmplări din oraşul Băileşti: "Leana lui Zăpăcitu din capul satului". "Zăpăcitu" era porecla concetăţeanului său pe nume Galiceanu, dar aceasta aluzie avea să o plătească cu viaţa deoarece a fost dat pe mâna lui "Radu", adică iradiat, cum obişnuia dictatorul să ceară securităţii lichidarea adversarilor regimului, ai indezirabililor sau ai aşa zişilor trădători. Ne amintim de asasinarea fotbalistului Dan Coe, a lui Cornel Chiriac, a istoricului Vlad Georgescu care a primit următorul mesaj de ameninţare: "dacă îl dai pe Pacepa (Orizonturi roşii), vei muri", precum şi a altor câtorva

134

din conducerea postului de radio "Europa Libera", a inginerului Gh. Ursu, a lui Virgil Trofim, a lui Vasile Patilinet la Ankara, ca să dăm numai câteva nume ale celor lichidaţi de organele de represiune aflate în slujba dictatorului.

Marele succes la public al lui Marin Preda nu putea să nu trezească sentimente de invidie şi în rândul unora dintre confraţii săi, atât înainte cât şi după evenimentele din decembrie ‘89. Detractorii lui au încercat să minimalizeze valoarea literara a operelor sale declarând că a fost un produs al regimului comunist şi faptul că a colaborat cu acest regim este impardonabil.

Să vedem insa cum s-a desfăşurat "colaborarea" lui cu regimul comunist şi care au fost relaţiile sale cu securitatea care primea note informative despre el chiar şi de la bunii lui prieteni sau de la unii colegi de breasla, care figurau cu nume conspirative de informatori în documentele securităţii. în Dosarul de Urmărire Informativa (DUI) a lui Marin Preda, Dosar care cuprindea 4 volume şi era intitulat "Editorul", există o notă a securităţii datată 16 noiembrie 1972 în care se menţionează că "Marin Preda este lucrat de organele noastre prin DUI pentru faptul că este cunoscut cu manifestări negative cu privire la politica partidului şi Statului nostru". După "Tezele din aprilie" prin care Nicolae Ceauşescu anunţa începutul aşa zisei "revoluţii culturale" după model chinezesc, securitatea a început urmărirea tuturor plecărilor peste hotare ale scriitorilor, consideraţi potenţiali duşmani ai "revoluţiei culturale". 

Se cunoaşte faptul ca Marin Preda era în evidenta securităţii încă din anul 1966. Toate deplasările şi întâlnirile lui erau urmărite de o armata de agenţi care îl supravegheau în permanenta. în notele informative cu privire la convingerile lui personale despre regimul de la putere, se menţiona: "declaraţii duşmănoase la adresa orânduirii", "refuzul lui de a colabora la organul CC al PCR Scânteia", precum şi unele afirmaţii cu privire la lipsa de libertate a presei în România. Intr-una din aceste note se preciza că în anul 1965 Marin Preda fusese la Paris unde se întâlnise cu "transfugii faţă de care a criticat regimul comunist din România". în luna ianuarie 1972 un alt informator al securităţii care semna "Artur", scria că Marin Preda se întâlnise la Paris cu Monica Lovinescu şi cu alţi colaboratori ai postului de radio "Europa Libera". în baza acestor note, cât şi a unui referat al securităţii în legătură cu "activitatea lui duşmănoasă", convorbirile telefonice i-au fost interceptate prin montarea la domiciliu a unui dispozitiv de ascultare, iar la sediul Editurii "Cartea Romaneasca" s-au făcut dese percheziţii noaptea. Cat priveşte "colaborarea" lui cu regimul comunist, aceasta se poate stabili cu uşurinţa citind declaraţia criticului literar Marin Mincu căruia nu i se

135

publicau lucrările fiind acuzat ca în scrierile lui este prea de "dreapta". Marin Preda, directorul Editurii l-a apărat insa punând la punct pe un denigrator al acestuia printr-o înjurătură neaoşe, publicându-i apoi toate lucrările. Iată cum îl caracterizează Marin Mincu pe acest aşa zis "produs al proletcultismului": "Marin Preda era un om de o elevată nobleţe, comportându-se în orice împrejurare ca un adevărat aristocrat; el avea răbdarea nobila să-i asculte pe toţi cei care i se adresau şi să le răspundă cu francheţe şi naturaleţe. De asemeni el apreciază "onestitatea intelectuală a lui Preda şi incapacitatea lui organica de a nu tolera minciuna şi injustiţia, de orice fel ar fi fost acestea." 

 La rândul lui, Nicolae Breban declara că Marin Preda i-a publicat romanul "Îngerul de gips", deşi era ostracizat în ţară întrucât participase peste hotare la manifestări anticomuniste.

În ultimul an al vieţii îşi petrecea timpul mai mult la Palatul Mogoşoaia. Aici avea o camera a lui în care se simţea bine şi putea să scrie în linişte. Seara la apusul soarelui, ieşea la plimbare prin parcul somtuos al Mogoşoaiei singur sau în compania altor scriitoricum erau Sânziana Pop, Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi etc. . Cei care l-au cunoscut spun ca era un taciturn, rar îi scoteai vorba din gura. El se confesa rar şi numai prin întrebări.

,,Serile acelea erau adevărate academii de literatură, pe care prezenţa d-lui Preda le transforma în regal.” –povesteşte Sânziana Pop.La Palatul Mogoşoaia, creaţia Martei Bibescu, locul era pur si simplu un paradis natural, plin de arbori seculari , de păşuni verzi şi flori în care castelana îşi pusese întreaga pasiune ,,Marin Preda era brutal în discuţii, dar numai cu cei pe care-i dispretuia, adică majoritatea ,, creatorilor” aflaţi la vremea aceea în solda scriitorimii care mişunau pe la Palat.”- zice tot Sânziana Pop. În colhozul literar al Mogoşoaei erau multe figuri abjecte care i-ar fi putut face rău lui Marin Preda. Oameni simpli din interiorul Palatului, nea Duminică si nea Răsărit, îngrijitori, au declarat: Marin Preda ştia că o să moară. Se simţea urmărit, îi era frică. Îşi baricada camera, plângea, ieşea noaptea gol pe culuarul pustiu, strigând îngrozit: ,,Mă omoara, băiete, mă omoară!”A fost otrăvit, a fost drogat? Soţia lui, Elena Preda: ,,Da, Marin avea o mulţime de spaime. Una din ele era legată de friguri, de boala lui din copilărie. De pildă, îi era frică să mai meargă la mare, pentru că acolo avusese ultima criză...” Avea permanente atacuri de panică, din această cauză îl apropiase pe Mircea Dinescu ca prieten să stea cu el mai mult. În ziua aceea fatidică Elena Preda a primit un telefon de la el, era la editură: ,,Îmbracă-te trebuie să mergem la Mogoşoaia!” Femeia i-a explicat că nu poate să lase copiii singuri, erau mici doar. ,,Dacă vin, îi iau şi pe ei!” Marin Preda s-a

136

supărat. A căutat bona să stea cu ei, dar n-a găsit-o. Simţea nevoia să fie cu cineva, primea telefoane anonime în care era ameninţat.,, Trebuie să vii să stai cu mine!” Cine îl ameninţa? După aparitia ,,Delirului” a urmat o perioadă de hăituire. Chiar soţia lui, Elena Preda, primea bilete de ameninţare pline de cuvinte obscene care erau semnate ,,Un grup de legionari”. Miza acestor ameninţări era volumul al doilea al ,,Delirului”. La mare, Mircea Sântimbreanu, a venit la Elena şi a întrebat-o: ,,Ştiţi, a venit ambasadorul rus, Drozdenco, şi m-a întrebat ce are de gând să scrie Marin Preda în volumul al doilea din ,,Delirul”... Spuneţi-i domnului Preda să fie atent!” După un timp, altădată în Bucureşti, seara, când a venit Preda acasă: ,, Ha, ha, ha, să vezi ce-am mai făcut astăzi!...Ştii cine a venit la mine, la birou?’ ,,Dacă nu spui, nu ştiu!”-i-a zis soţia. Zice: ,,Ambasadorul sovietic!” După o pauză:,, Cum să vina el să mă întrebe ce am de gând să scriu mai departe în ,,Delirul”? ,,Ţi-a pus chiar el întrebarea asta?”-l-a interogat soţia.,, Da m-a întrebat direct: Ce aveţi dumneavoastră de gând să scrieţi în volumul al doilea din ,,Delirul”? Marin Preda a luat o poză serioasă şi i-a zis: ,,Ia ascultă, de când veniţi voi să ne întrebaţi pe noi ce scriem în ţara asta? Noi venim să vă întrebăm pe voi ce faceţi?... Cum îţi permiţi dumneata să vii în biroul meu, la mine acasă, şi să mă întrebi aşa ceva?” Scena aceasta Marin Preda o povestea prietenilor cu mândrie, dar în sufletul lui se cuibărea neliniştea. Dupa aceasta scenă Preda a fost invitat în URSS la un simpozion, dar a refuzat vizita. Îi era frică de o iradiere sau alceva de genul ăsta. Altădată a primit un mesaj telefonic de tipul: ,,Te-ai trezit şi tu să scrii cărţi curajoase. Ai grijă că te vom omorî pe tine şi pe copiii tăi.” In 1979 a fost la un pas de moarte în urma unui accident de circulatie stupid cu un tir ciudat, care a căutat să lovească intenţionat maşina scriitorului.

(Revista As,AnulXX, nr.938,1-8 octombrie 2010- din relatările Elenei Preda, soţia scriitorului)

De aici şi până în ziua fatală n-a fost decât un pas.

(Va urma)

Ion Ionescu-Bucovu

137

MARIN PREDA ȘI „ERA TICĂLOȘILOR” ( partea a doua)

În cartea sa, "Cum a murit Marin Preda", C. Turturică, pare-se şoferul lui, povesteşte cum şi-a petrecut ultima zi din viaţă. Am să recapitulez şi eu. Era pe 15 mai 1980, o zi splendidă de primăvară. Marin Preda jubila după succesul său cu "Cel mai iubit dintre pământeni". În relaţii proaste cu soţia, de două săptămâni nu mai dormea acasă ci în camera lui de la Mogoşoaia. Asaltat de admiratori de toate felurile, Preda se închidea adesea în biroul lui de director de la Editura Cartea Românească şi îşi petrecea timpul mai mult singur. În acea fatidică zi, Marin Preda trimite femeia de serviciu, pe coana Vetuţa, cum îi zicea el, să cumpere ceva băutură pentru a-l sărbători pe Sfântul Pangratie. Femeia vine cu o sticlă de rom cubanez, care atunci se găsea din belşug, i-o dă scriitorului, care se apucă să bea singur, fiind supărat rău, după o ceartă cu soţia sa. A băut o sticlă de rom şi una de whiski toată ziua. Văzând că nu mai pleacă acasă, femeia de serviciu, noaptea târziu, dă telefon după un taxi să-l ducă la Mogoşoaia. Pe drum are o serie întreagă de peripeţii cu şoferul, fiind beat, pentru care nu mai insist. Şoferul îl urcă scările la Mogoşoaia şi-l dă în primire unor cheflii scriitori care serbau o zi de naştere. Câţiva din ei, văzând în ce hal este, se duc şi-l culcă în camera lui. Peste noapte, Marin Preda se scoală şi se întoarce la cheflii să le ceară un pahar cu apă, motivând că i s-a uscat gura. O fată, pictoriţă tânără, glumind, îi întinde două pahare, unul cu apă, altul cu votcă, rugându-l să aleagă. Preda bea paharul cu votcă (nu se ştie dacă a mai baut şi apă) şi se

138

întoarce în cameră. A doua zi, pe la ora opt, trebuia să plece în Vrancea la o şezătoare literară. Prietenii cu care trebuia să meargă, văzând că nu mai apare, se duc la cameră să-l ia. Dar îl găsesc mort, trântit cu faţa în jos, cu o mână atârnându-i pe margineapatului.

           Diagnosticul pus de doctori a fost moarte prin înecare cu sputa lui, provenită în somn. De aici încep speculaţiile. Pictoriţa cu pricina a dispărul ca prin minune şi nimeni nu a putut să mai ia legătura cu ea. A fost cumva otrăvit Marin Preda? Medicii care i-au făcut autopsia, probabil tot oameni ai securităţii, nu au mai continuat cercetările, rămânând acest diagnostic. Cert este că eu am discutat cu membrii familiei, cu una din surori, care mi-a declarat că, după moarte, Marin Preda avea capul cu multe răni pe el, semn al unor lovituri.

Marin Preda a rămas una din marile conştiinţe ale secolului douăzeci, alături de Camus, Marlaux, Sartre, Faulkner, Ionesco, Prust, Joyce. A fost o conştiinţă lucidă într-un timp când nimeni n-a avut tăria să ridice un deget asupra timpurilor, dând dovadă de un extraordinar curaj civic. Poate că şi de aici i s-a tras moartea…

Marin Preda a fost un mare moralist, citind opera lui, înveţi o mare lecţie despre viaţă. S-a luptat cu bezmeticii şi cu spiritele primare agresive care populau fauna noastră umană. A fost sincer precum Camus care zicea că libertatea este dreptul de a nu minţi, într-o lume cuprinsă de minciună şi delaţiune.

Lecturile lui preferate au fost Biblia, Dostoievski, Balzac, Celine, Sadoveanu, Carageale, a citit Cnoza din Princeton, pe Nietzche, l-a preocupat teozofia şi filozofia…

Ca persoană a fost un om închis, şi-a pus rar sufletul pe masa prietenilor, nu ura duşmanii ci îi dispreţuia. A fost un spirit nevrotic, în tinereţe, miop fiind, a trecut printr-o lungă stare depresivă, stăpânindu-şi nevrozele cu tranchilizante care nu-i lipseau din buzunar.Sfatul lui pentru scriitori tineri a fost să înveţe, "de la Balzac să nu ignore mecanismul social, de la Victor Hugo să caute excepţionalul şi surpriza vieţii, de la Dostoievski să nu ignore adâncimea de spirit a sufletului omenesc, punând experienţa personală lângă toate acestea…”Unul din marii lui critici care i-au studiat cu asiduitate opera a fost academicianul profesor Eugen Simion. El spunea despre scriitor: ,,În secolul nostru s-a văzut că biruitor nu iese un astfel de om liber, mândru şi aşteptat, ci bruta laşă, care, eliberată de orice morală, se selecţionează rapid şi se uneşte cu alte brute împotriva oricăror veleităţi de libertate şi mândrie,

139

omorând orice scânteie a spiritului şi aruncând omul în perversiunea delaţiunii, a corupţiei şi a fanatismului… Pe aceşti oameni îi caracterizează simplu: vai de capul lor!”

După 1989, Marin Preda, ca de altfel şi Eminescu, a început să intre într-un con de umbră, nemeritat. ,,A apărut-zice Eugen Simion- o formă nouă de contestare, agasarea sau impacienţa, iritarea faţă de orice tentativă de a-l apăra pe Preda. Încercând să răspund publiciştilor şi scriitorilor care îl atacă bezmetic…m-am trezit că sunt admonestat şi chiar înjurat, cu o vulgaritate greu de imaginat.” Mulţi îl urăsc pe Preda nu numai că e un mare scriitor ci şi că vine din lumea ţărănească. Astăzi ne trebuie un blazon de aristocraţi, să fie os domnesc…”

Câteva date biografice

Copilăria

La 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, plasa Balaci, județul Teleorman, se naște Marin Preda, fiu al lui Tudor Călărașu, „de profesie plugar", și al Joiței Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putea primi pensie în continuare ca văduvă de război. Joița venea cu două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica - după numele bărbatului) și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) și Ion (Nilă). În familia celor doi soți se mai nasc: Ilinca, Marin și Alexandru (Sae).[1]

Copilul Marin Preda își petrece copilăria în această familie numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ „primite la împroprietărire” – nu este lipsită de griji.

În septembrie 1929, învățătorul Ionel Teodorescu îl înscrie pe Marin Preda în clasa I, însă tatăl, care și-a dat copiii la școală numai la vârsta de 8 ani, nu-l lasă să frecventeze. Anul următor este reînscris în clasa I, la Școala primară din satul natal. Dar, ca în orice familie de la țară, copilul participă și la treburile gospodărești (păzitul vitelor, munca la câmp), ceea ce face ca în primele clase să absenteze adesea de la școală. Dar

140

treptat-treptat, se dovedește printre elevii cei mai buni din seria sa, obținând premiul cu coroniță (scenă evocată în Moromeții).

Anul 1933 – 1934 (clasa a IV-a) este unul dintre cei mai grei din viața școlarului: tatăl nu-i mai poate cumpăra cărți și se îmbolnăvește de malarie. Învățătorul îi arată multă bunăvoință, îl ajută să termine anul școlar și-i împrumută cărți. Când nu găsește cărți noi în sat, merge să împrumute în comunele vecine: „Cum adică - exclamase odată tatăl surprins - să faci treizeci de kilometri până la Recea, după o carte, domnule?! Dar ce, e aurită? Și să-l fi pus la o treabă mai mică decât asta, ar fi ieșit gălăgie mare...”. Cu rugăminți repetate și insistențe, obține de la mama sa promisiunea că îl va convinge pe tatăl său să-l dea la „școala de învățători”.

Între 1934 – 1937 urmează clasele V – VII, avându-l ca învățător pe Ion Georgescu din Balaci, un sat vecin. Dascălul își va reaminti la bătrânețe că elevul Marin Preda „era un visător în clasă”, dar „se descurca bine, la scris”, la o temă dată despre Unirea Principatelor făcând o „lucrare senzațională”.Termină clasa a VII-a cu media generală 9,78. Examenul pentru obținerea certificatului de absolvire a șapte clase îl susține la Școala de centru din Ciolănești (o comună la zece kilometri distanță de Siliștea-Gumești). La 18 iunie i se eliberează certificatul nr. 71 de absolvire a șapte clase primare, cu media generală pe obiecte 9,15.

Plecarea din satul natal

În 1937, evitând Școala Normală din Turnu-Măgurele (pe atunci, reședința județului Teleorman), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. (Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul respectiv.) Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud.

141

În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde își continuă studiile încă un an. Ca și la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, română și chiar matematici. În ședințele Societății literare din școală este remarcat de profesorul Justin Salanțiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”, în cadrul societății scrie și citește câteva schițe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatice care vor urma. Cei trei ani de viață transilvană vor fi evocați în „Viața ca o pradă” și în „Cel mai iubit dintre pământeni”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primește o repartiție pentru o școală similară din București.

În ianuarie 1941 asistă la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare și ale reprimării ei de către Ion Antonescu. Intră în contact cu refugiații ardeleni și se întâlnește cu siliștenii lui stabiliți în București. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii în „Delirul” și în „Viața ca o pradă”.

La sfârșitul anului școlar 1940-1941 (urmat și cu ajutorul directorului școlii), susține examenul de capacitate, însă datorită greutăților materiale se hotărăște să renunțe la școală.

În timpul verii nu mai revine în sat: „Aveam impresia că dacă mă întorc, n-o să mai pot pleca”. Nereușind să publice nimic și nici să-și găsească o slujbă, Marin Preda o duce din ce în ce mai greu: „Mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui '41-'42. Doar lucruri fără legătură, nefirești... N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”.

În volumul colectiv de versuri „Sîrmă ghimpată”, Geo Dumitrescu include poezia „Întoarcerea fiului rătăcit” de Marin Preda, dar manuscrisul volumului nu obține viză pentru tipărire. Tot prin intermediul lui Geo Dumitrescu, Marin Preda este angajat corector la ziarul „Timpul”, în 1941.

Activitatea literară

În aprilie 1942 debutează cu schița Părlitu' în ziarul Timpul (nr. 1771 și 1772 din 15 și 16 aprilie), la pagina literară „Popasuri”, girată de Miron

142

Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicând în continuare schițele și povestirile: Strigoaica, Salcâmul, Calul, Noaptea, La câmp.[1]

În septembrie părăsește postul de corector la Timpul. Pentru scurt timp este angajat funcționar la Institutul de statistică. La recomandarea lui E. Lovinescu, poetul Ion Vinea îl angajează secretar de redacție la „Evenimentul zilei”.

În 1943, martie, îi apare Colina în ziarul „Vremea războiului”. În aprilie „Evenimentul zilei” pubică schița Rotila. Ia parte la câteva ședințe ale cenaclului Sburătorul, condus de criticul Eugen Lovinescu, unde nuvela Calul produce asupra celor prezenți o vie impresie, stârnind încântarea lui Dinu Nicodin, care intră în posesia manuscrisului contra unei mari sume de bani.[]Nuvela va fi inclusă în volumul său de debut din 1948, Întâlnirea din pământuri. În nuvela care dă numele volumului, criticii recunosc imediat pe tatăl autorului, care va apărea cu nume schimbat în Moromeții. Ea este construită pornind de la tehnica „muștei pe perete“ (o narațiune perfect obiectivată, behavioristă, folosită în epocă de Albert Camus, William Faulkner sau mai târziu de Truman Capote). Un precursor al lui Marin Preda din literatura română fusese Anton Holban în nuvela Chinuri.

Între 1943-1945 este luat în armată, experiență descrisă în operele de mai târziu, în romanele Viața ca o pradă și Delirul. În 1945 devine corector la ziarul „România liberă”. Apoi din 1952devine redactor la revista „Viața românească”. În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul Moromeții. Un an mai târziu, în 1957, scriitorul efectuează o excursie în Vietnam. La întoarcere, se oprește la Beijing. În 1954 se căsătorește cu poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au fost publicate postum. Au divorțat în 1959. S-a recăsătorit apoi cu Eta Vexler, care ulterior a emigrat în Franța la începutul anilor 70. Cu cea de-a treia soție, Elena, a avut doi fii: Nicolae și Alexandru.

În 1960-1961, citește marii romancieri ai lumii. Este fascinat de William Faulkner, cu care proza lui are evidente afinități. În 1965 traduce împreună cu soția Eta romanul Ciuma de Albert Camus. În 1968 este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, iar în 1970 devine director al

143

editurii Cartea Românească, pe care o va conduce până la moartea sa fulgerătoare din 1980. În 1970 traduce în colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor Dostoievski: Demonii. Romanul său, Marele singuratic, primește premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971.

În 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române.

Apare ediția a doua a romanului Marele singuratic în 1976, iar în 1977 publică Viața ca o pradă, un roman autobiografic amplu care are drept temă principală cristalizarea conștiinței unui artist.

În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: Cel mai iubit dintre pământeni. O lună mai târziu este ales deputat în Marea Adunare Națională (parlamentul). Între 1975 și 1980 locuiește în București pe strada (pictor) Alexandru Romano nr.21.

Pe 16 mai 1980 moare la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia.

Fratele scriitorului, Saie, crede că a fost asasinat de Securitate, dar probele din dosarul CNSAS ar fi dispărut.[

Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre pământeni și a survenit în condiții oculte.. Potrivit raportului medico-legal, „moartea lui Marin Preda a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice”.

În ultimii cinci ani de viață a fost mentor și prieten literar al lui Cezar Ivănescu. ( date din Wikipedia)

]Lista selectivă a operelor antume

1948 - Întâlnirea din pământuri, roman 1949 - Ana Roșculeț 1952 - Desfășurarea 1955 - Moromeții, roman, volumul I 1956 - Ferestre întunecate 1959 - Îndrăzneala 1962 - Risipitorii, roman 1967 - Moromeții, roman, volumul II

144

1968 - Intrusul, roman 1972 - Imposibila întoarcere, roman 1972 - Marele singuratic, roman 1973 - Întâlnirea din pământuri, roman (ediția a 2-a) 1975 - Delirul, roman 1977 - Viața ca o pradă, roman 1980 - Cel mai iubit dintre pământeni, roman

Traducător

Marin Preda a tradus din operele lui Dostoievski.

Note

1. ^ a b Moromeții, prefață de Constantin Mohanu, Editura Cartea Românească, 1975

2. ̂  Marin Preda,   Imposibila întoarcere , p. 20 3. ̂  Scriitorul Marin Preda, moartea ca o povară ,

„Evenimentul zilei”, 11 februarie 20074. ̂  George Georgescu,   Moartea lui Marin Preda -

accident sau crimă?5. ̂  "Moncher chiar era mort", 29/06/2010, jurnalul.ro,

accesat la 4 octombrie 2010

Bibliografie

Florin Mugur, Convorbiri cu Marin Preda, București, Editura Albatros, 1973

Mihai Ungheanu, Marin Preda: vocație și aspirație, București, Editura Eminescu, 1973; ediția a II-a revăzută și adăugită, Timișoara, Editura Amarcord, 2002

Ion Bălu, Marin Preda, București, Editura Albatros, 1976 Eugen Simion, Timpul n-a mai avut răbdare: Marin Preda,

București, Editura Cartea Românească, 1981 Vasile Popovici, Marin Preda – timpul dialogului,

București, Editura Cartea Românească, 1983

145

Monica Spiridon, Omul supt vremi: eseu despre Marin Preda, romancierul, București, Editura Cartea Românească, 1993

Andrei Grigor, Marin Preda – incomodul, Galați, Editura Porto-Franco, 1996

Cornel Munteanu, Marin Preda: fascinația iubirii, eseuri, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1996

Mariana Șipoș, Dosarul „Marin Preda”. Viața și moartea unui scriitor în procese-verbale, declarații, arhive ale Securității, mărturii și foto-documente, Timișoara Editura Amarcord, 1999

C. Turturică, Cum a murit Marin PredaRodica Zane, Marin Preda, monografie, antologie comentată, receptare critică, Brașov, Editura Aula, 2001

Emil Manu, Viața lui Marin Preda, București, Editura Vestala, 2003

Marian Ciobanu,MARIN PREDA, monografie sentimentală.

MARIN PREDA ȘI „ERA TICĂLOȘILOR”

(POIANA LUI IOCAN- AGORA MOROMEȚILOR)

146

(partea a treia)

Marin Preda a rămas celebru cu romanul „Moromeții”Poiana lui Iocan, fierarul din Siliştea-Gumeşti, a intrat în istorie şi în folclor.

Acestă sintagmă a invadat zicerile, siturile, forumurile, blogurile, programele de radio şi televiziuni, ba mai mult a pătruns şi în folclor prin cântecul popular. Bietul fierar niciodată nu s-a gândit că va deveni celebru, graţie lui Marin Preda care l-a probozit în ,,Moromeţii”. Zicerea a străbătut toată ţara, ba mai mult, a trecut şi graniţa, dusă de românaşii noştri care s-au răspândit în cele patru vânturi dupa un codru de pâine.

Zicerea este văzuta felurit: unii o cred o adunare unde se bate apa în piuă, alţii îi dau o alură serioasă de forum unde se discută probleme importante la ordinea zilei sau, mă rog, o iau drept flecăreală, băşcălie, un fel de radio-şanţ de acum 40-50 de ani, când ştirea circula din gură-n gură, unde lumea de la ţară se aduna în zile de sărbătoare pe marginea şanţului şi vântura vestea-povestea. Dacă ar fi să-i identificăm scopul ar fi datul cu părerea. Prost, deştept,filozof, nefilozof, vine aici şi-şi dă cu presupusul despre orice mişcă în ţara asta. Un fel de agoră sătească. Personajele îşi au originea în Caragiale. Marin Preda, un mare admirator al dramaturgului( i-a şi prefaţat opera) a mutat bodega dramaturgului de la marginea oraşului în poiana sătească, ruralizândul pe bietul Mitică. Aşadar Mitică, de altfel şi el un personaj inteligent, a evoluat într-un Moromete, mult mai stilat, complex ca om, şiret şi coţcar.

La Marin Preda poiana lui Iocan era o agoră unde oamenii se strângeau pentru a se informa, a schimba păreri şi a trăi câteva ore pe zi într-un plan sufletesc epurat de mizeria vieţii zilnice, ,,…stăteau acolo de vorbă în picioare, în grupuri, ceasuri întregi, ca într-o agora de pe vremea Greciei antice…”( Marele singuratic). Actorii principali erau Ţugurlan şi Ilie Moromete. Întrunirea era ceremonioasă şi avea convenţiile ei: nimeni nu venea neras la întâlnirea rituală ă satului.

Fiecare întâlnire în poiana lui Iocan se desfăşura cam după acelaşi tipic: oamenii aveau aproape rolurile împărţite ca într-o piesă de teatru. Câţiva dintre ei beneficiau de atentia generală. Cocoşilă juca în sat un rol străvechi al iconoclastului

147

care nu se sperie nici de prejudecăţi, nici de persoane. El le spune conlocuitorilor în faţă ce crede despre ei, fără intimidare sau menajamente, mai ales lui Iocan şi lui Moromete. Dacă cei trei erau personajele principale, nu lipseau nici cele secundare, adică tăcuţii, cei ce veneau şi stăteau pe margine şi a căror vorbă , chiar dacă ar fi fost spusă, n-o lua nimeni în seamă. Aici ei se complac într-o stare de euforie a conversaţiei, fără ă clarifica practic nici un punct de vedere, deşi de aceste adunări depindeau voturile şi atitudinile politice, pline de consecinţe pentru viaţa satului. Ei au o idee naivă despre politică, cred în partide, le dau votul şi întretin o atmosferă favorabilă faptelor, ca dealtfel și în ziua de astăzi.

MARIN PREDA : DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E

„Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort și până la sfârșitul vieții mele”

( Aurora Cornu)...Iar de-aș răspunde, oarbă, la chemare,M-ai mistui-n văpaia trecătoare…Aștept, iubite,flacăra albastră

148

Ciudata flacără care nu moare… (Aurora Cornu-Flacăra albastră)Eugen Simion spunea undeva că voia să scrie „o viață” a lui Marin Preda

pentru că omul e tot atât de interesant ca și opera. Biografia spirituală a lui Marin Preda interesează pe cititor pentru că și-a trăit o bună parte din existența lui retras într-o încăpere tapetată cu plută. Ne place să știm pe cine a iubit, ce credea despre dragoste acel om fragil și nevrotic, cum a iubit femeia, cum a cântat-o el în romanele lui, care a fost sbuciumul lui la părăsirea iubitei, cum primea ideea morții sau ce însemna pentru el prietenia.

Marin Preda nu mai este, a rămas însă în istoria literară un mare scriitor, poate cel mai mare scriitor român al ultimului sfârșit de secol. Moartea lui venită din senin, în plină glorie cu romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” într-un mai apocaliptic, în 1980 a sporit atenția cititorului nu numai asupra operei ci și asupra omului Marin Preda. Cine a fost Marin Preda, omul ? Venit de la țară dintr-o comună pierdută în câmpia Găvanu-Burdea, Siliștea-Gumești, fiu de țăran, dintr-o familie numeroasă, Preda s-a adaptat greu mediului citadin. Așa se explică faptul că sentimentele lui de dragoste au rămas pe planul doi mult timp, până și-a făcut o carieră.

Să ne amintim câteva secvența din viața lui. În 1937, evitând Școala Normală din Turnu-Măgurele (pe atunci, reședința județului Teleorman), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud.

În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde își continuă studiile încă un an. Ca și la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, română și chiar matematici. În ședințele Societății literare din școală este remarcat de profesorul Justin Salanțiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”, în cadrul societății scrie și citește câteva schițe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatice care vor urma. Cei trei ani de viață transilvană vor fi evocați în „Viața ca o pradă” și în „Cel mai iubit dintre pământeni”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primește o repartiție pentru o școală similară din București.

În ianuarie 1941 asistă la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare și ale reprimării ei de către Ion Antonescu. Intră în contact cu refugiații ardeleni și

149

se întâlnește cu siliștenii lui stabiliți în București. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii în „Delirul” și în „Viața ca o pradă”.

La sfârșitul anului școlar 1940-1941 (cu ajutorul directorului școlii), susține examenul de capacitate, însă datorită greutăților materiale se hotărăște să renunțe la școală.

În timpul verii nu mai revine în sat: „Aveam impresia că dacă mă întorc, n-o să mai pot pleca”. Nereușind să publice nimic și nici să-și găsească o slujbă, Marin Preda o duce din ce în ce mai greu: „Mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui '41-'42. Doar lucruri fără legătură, nefirești... N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”.

În volumul colectiv de versuri „Sîrmă ghimpată”, Geo Dumitrescu include poezia „Întoarcerea fiului rătăcit” de Marin Preda, dar manuscrisul volumului nu obține viză pentru tipărire. Tot prin intermediul lui Geo Dumitrescu, Marin Preda este angajat corector la ziarul „Timpul”, în 1941.

În aprilie 1942 debutează cu schița Părlitu' în ziarul Timpul (nr. 1771 și 1772 din 15 și 16 aprilie), la pagina literară „Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicând în continuare schițele și povestirile: Strigoaica, Salcâmul, Calul, Noaptea, La câmp.

În septembrie părăsește postul de corector la Timpul. Pentru scurt timp este angajat funcționar la Institutul de statistică. La recomandarea lui E. Lovinescu, poetul Ion Vinea îl angajează secretar de redacție la „Evenimentul zilei”.

În 1943, martie, îi apare Colina în ziarul „Vremea războiului”. În aprilie „Evenimentul zilei” pubică schița Rotila. Ia parte la câteva ședințe ale cenaclului Sburătorul, condus de criticul Eugen Lovinescu, unde nuvela Calul produce asupra celor prezenți o vie impresie, stârnind încântarea lui Dinu Nicodin, care intră în posesia manuscrisului contra unei mari sume de bani.[]Nuvela va fi inclusă în volumul său de debut din 1948, Întâlnirea din pământuri. În nuvela care dă numele volumului, criticii recunosc imediat pe tatăl autorului, care va apărea cu nume schimbat în Moromeții. Ea este construită pornind de la tehnica „muștei pe perete“ (o narațiune perfect obiectivată, behavioristă, folosită în epocă de Albert Camus, William

150

Faulkner sau mai târziu de Truman Capote). Un precursor al lui Marin Preda din literatura română fusese Anton Holban în nuvela Chinuri.

Între 1943-1945 este luat în armată, experiență descrisă în operele de mai târziu, în romanele Viața ca o pradă și Delirul. În 1945 devine corector la ziarul „România liberă”. Apoi din 1952devine redactor la revista „Viața românească”.

Și acum să revenim la subiect.La 32 de ani, când începuse să scrie nuvelele lui din viața țărănească, se

întâlnește cu o domnișoară de 20 de ani, o fată tot de la țară, frumoasă, talentată și inteligentă, colegă la Școala de literatură „M. Eminescu”cu Nicolae Labiș, care avea să-i cucerească inima din primele clipe de cunoștință. Este vorba despre Aurora Cornu*, poetă, care se încercase și ea în arta scrisului. Fata venea tot de la țară, din Prahova. Avea ambiții mari pe care și le-a pus în practică mai târziu.

 Scriitorul Marin Preda si poeta Aurora Cornu s-au cunoscut in 1952, la Uniunea Scriitorilor. Abia peste doi ani s-au revăzut, când tânăra, autoare a unui volum de versuri publicat in acel an, „Studenta”, devenea redactor la ”Viata Românească”. Era frumoasă, cu o privire inteligentă si l-a vrăjit pe scriitorul deja consacrat. El era cunoscut ca o persoana introvertita, singuratică și morocanoasă.

Acum dintr-o data s-a schimbat, devenise exaltat ca orice indragostit. El avea 32 de ani, ea 20. In vara acelui an mergeau la mare impreuna, in fosta stațiune „Vasile Roaita” si Preda ii trimitea un bilet de dragoste tulburator, a doua

zi cerând-o de soție. S-au cunoscut în cantina Uniunii Scriitorilor, în 1952, şi au avut atunci un

mic schimb de cuvinte, nu foarte amabil. Apoi s-au ignorat reciproc. Doi ani mai târziu s-au revăzut la mare, în staţiunea “Vasile Roaită”. Marin Preda avea 32 de ani, Aurora Cornu, aproape 20... Din nou s-au înfruntat: ea ocupa, de o săptămână, camera pentru care avea el repartiţie. Marin Preda a încercat să fie politicos, spunându-i că dacă preferă camera, el se poate duce în altă parte. Ea nu a acceptat, însă, favorurile şi a început să-şi adune lucrurile împrăştiate prin toată camera. Preda o privea fix, din cadrul uşii, stânjenindu-i mişcările, îndrăgostindu-se de ele.

A doua zi, ieşind la plajă, Aurora a primit prima scrisoare de dragoste de la el: “Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăşte din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu ştiu unde, când şi de ce), dar simt că acest lucru s-a întâmplat şi mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ţi întâia mea scrisoare de dragoste. (...) Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspiraţiile tale, somnul tău... Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puţin

151

îngheţat, categoric şi fără ascunzişuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri“.S-au reîntâlnit pe plajă şi au încheiat un armistiţiu. Pe malul mării au împărţit acelaşi cearşaf, pe care stăteau de vorbă, uitând de ei, prăjindu-se sub soarele puternic. Erau doi tovarăşi de singurătate care aveau în faţa lor lumea... Seara, mâncau împreună, sub un copac, din acelaşi ceaun, izolaţi de restul lumii.

Prima cerere în căsătorie a venit, în glumă, chiar din a doua sau a treia zi. Se plimbau pe străzi. El i-a cerut, în glumă, să-i cumpere o limonadă. Ea a acceptat, gândindu-se că “poate n-are bani la el”, apoi a comentat: “Uite-aşa se compromite o femeie”. Iar el a replicat iute: “Dacă te-am compromis, te iau de nevastă”.

Vacanţa s-a sfârşit mai devreme pentru Aurora, care a plecat la Sinaia, unde avea repartiţie. Preda a rămas singur, la malul mării pe care-o împărșiseră la doi, şi a început să-i scrie lungi scrisori de dragoste...

“Sept. 1954 Dragă Aurora, după ce ai plecat în seara aceea…am venit acasă ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic şi eram foarte mirat de această senzaţie. Ştiam că te-am cunoscut, ştiam că ne-am plimbat împreună, că ceasuri întregi am stat fascinat de prezenţa ta, că sufletul meu a tremurat de nenumărate ori la auzul glasului tău şi că în ultima vreme tot ce era aici, marea şi valurile, şi răsăritul soarelui, şi apusul, şi portiţa vilei, şi apele minerale, şi nopţile cu stele, erai tu şi aceasta din prima zi şi atât de mult, încât tot ce ştiam, că te-am cunoscut şi m-am bucurat, toate acestea mi se păreau atât de fireşti, încât plecarea ta nu putea să strice ceea ce se realizase, plecarea ta nu însemna aproape nimic, plecarea ta nu putea să ia după tine toate acestea.”

În perioada aceea, Aurora era bolnavă, extrem de slăbită şi extrem de sensibilă. A îngrijit-o, ca un infirmier, vreme de un an. Marin Preda a fost un ipohondru toată viaţa, îi era frică de boli şi de spitale, dar pe ea a îngrijit-o ca pe un copil.

Singurul lor copil a fost “Moromeţii”. S-au mutat în Cotroceni, în casa pe care el o descrie în ultima parte a romanului “Cel mai iubit dintre pământeni”. Marin Preda citea pe atunci Spinoza şi asculta încontinuu Bach. Difuzoarele bubuiau în toată casa, pentru că lui îi plăcea să simtă muzica cu tot trupul. Adormeau după miezul nopţii, pe acordurile din “Mattheus Passion”, iar el se deştepta dis-de-dimineaţă şi se apuca de scris. Când se trezea, Aurora era primul critic al celor mai proaspete fraze din “Moromeţii”. A moşit facerea cărţii, care a fost, într-un fel, şi copilul ei. Singurul pe care l-au avut împreună.

Erau istoviţi unul de altul, dar niciodată plictisiţi.În primăvara lui ‘55, s-au căsătorit la Sfatul Popular. Singuri, pe fugă, fără vreo floare sau vreun pahar de şampanie. Aurora spune despre el că era un amant perfect şi un soţ excesiv de delicat.

152

“Mă simţeam regină, nimic nu era prea bun pentru mine. Vântul care bătea trebuia să bată aşa, încât să nu mă supere... Marin era în stare să sărute pământul pe care călcam”. Petreceau împreună zilele şi nopţile. Erau tot timpul unul lângă celălalt. Se întâmpla de multe ori ca el să înceapă o frază, iar ea să o termine. Glumeau tot timpul, se tachinau fără încetare, iar casa lor era plină de râsul lui Marin şi chiotele Aurorei. Erau extrem de istoviţi unul de altul, dar niciodată plictisiţi...

“7 iunie ’55 Aurora dragă, iubita mea,(...) Te-am sărutat la staţia de tramvai de două ori, întocmai ca în copilărie, când plecam la câmp înfricoşat de soare şi beam dinainte apă multă. Dar apa băută fără sete nu înlătură setea de mai târziu, ci doar te chinuie, prin amintirea ei, aşa cum mă chinuie pe mine acum sărutările luate la despărţire. Ele nu ţin locul dorinţei chinuitoare care mă stăpâneşte acum în amintire, de a te strânge la piept şi a sorbi bucuria de pe buzele tale iubite. Noapte bună trupului tău drag şi ochilor tăi frumoşi! Fii liniştită şi dormi. Odihneşte-te şi vino sâmbătă! Eu te iubesc atat de mult...”

Aurora îl prevenise, din primele zile ale vieţii lor în doi că, atunci când va voi să plece, el va trebui să nu se împotrivească. Frica lui cea mare, însă, nu era că ea îl va lăsa, ci că nu va putea cuprinde, pe de-a întregul, toată dragostea pe care i-o purta.

Erau din aceeaşi rasă. La fel de puternici şi de orgolioşi, la fel de loviţi de patima condeiului. Dar în fiecare poveste de dragoste există prizonieri şi învingători. Fără să-l poată învinge, Aurora n-a vrut nici să capituleze... Nici familia, nici dragostea n-o puteau ţine prizonieră.

Marin Preda : ”Sinaia, 24 august 1958. Mă aflu la Sinaia în convalescență, dar zău că nicio clipă nu mi-a trecut prin cap că o s-o petrec în condiții atât de rele : nevasta mea are chef de despărțire...nevastă-mea s-a instalat și mai bine în inima mea rănită și mi-au trebuit trei, patru zile de chinuri ca s-o alung de-acolo....vrea să se despartă : foarte bine ! Ea e poetă și își urmează destinul( bun sau rău), o felicit pentru curajul de a-l înfrunta singură 9 așa cel puțin pretinde că nu se va mai mărita niciodată).” (Jurnal intin- Marin Preda)

“Dec. 1957(...) La plecarea mea de acasă am rămas cu inima nedăruită şi mă simt cu durere pentru tine fiindcă te iubeam aşa de mult şi n-am avut o clipă destinsă să te strâng în braţe şi să-mi fac sufletul bun. Din pricina, poate, a tinereţii tale prea necoapte şi, în acelaşi timp, totuşi prea... să zicem, avizate, o pojghiţă artificială răceşte suprafaţa dorurilor mele pentru tine şi miezul lor prea viu izbucneşte apoi te miri când şi tocmai când e prea târziu şi îmi pricinuieşte dureri care nu se vindecă. Acestea sunt rănile mele în viaţa cu tine şi dacă ai muri sau dacă m-ai părăsi (ceea ce ar fi totuna) ele, aşadar, nu s-ar mai vindeca şi aş fi un infirm...”

153

Marin Preda : ”Sinaia, 24 august 1958. Mă aflu la Sinaia în convalescență, dar zău că nicio clipă nu mi-a trecut prin cap că o s-o petrec în condiții atât de rele : nevasta mea are chef de despărțire...nevastă-mea s-a instalat și mai bine în inima mea rănită și mi-au trebuit trei, patru zile de chinuri ca s-o alung de-acolo....vrea să se despartă : foarte bine ! Ea e poetă și își urmează destinul( bun sau rău), o felicit pentru curajul de a-l înfrunta singură ( așa cel puțin pretinde că nu se va mai mărita niciodată).” (Jurnal intin- Marin Preda)

Aurora l-a părăsit. A plâns şi a suferit un an înainte de plecare. Apoi, n-a mai avut lacrimi ... “Am ţinut piept patru ani, spune ea... Nu mai era nimic de adăugat la dragostea noastră. Mai mult, ar fi însemnat pentru mine anularea nu a personalităţii mele, ci chiar a persoanei mele creatoare, pentru că tot ce respiram mergea către literatura lui, care era fascinantă şi foarte puternică.”Au plâns şi s-au iubit la despărţire.

În septembrie 1958, el a venit după ea la Sinaia şi au trăit, după cum mărturiseşte Aurora, cele mai sublime săptămâni de despărţire pe care le putea visa. Un singur lucru i-a reproşat Preda totdeauna: că nu l-a lăsat pe el să plângă pe stradă în voie, că l-a luat de mână şi l-a ascuns în spatele unui tufiş, să nu-l mai vadă nimeni, că i-a fost, adică, ruşine de lacrimile lui.

"Lui - glonţul dragostei i-a ars inima, prăbuşindu-l peste lungi scrisori de iubire în care se dăruia, fără să-i pese că se pierde. Pe ea, care era “bolnavă de plecare” - aşa cum singură mărturiseşte -, nici măcar dragostea n-a putut să o ţină prizonieră. S-a rupt de el, pentru că îi era teamă că, după atâta vreme de stat lângă Marin Preda, aripile n-or să mai ştie să o poarte pe cerul ei. A umblat toată viaţa prin lume, aşa cum a visat, dar nu şi-a mai găsit niciodată locul. Singurul ei acasă a rămas inima lui Marin Preda. El s-a mai recăsătorit de două ori, a avut-o pe Eta, care l-a îngrijit, apoi pe Elena, care i-a dăruit doi fii. Dar în nici una dintre nevestele sale n-a reuşit s-o găsească pe Aurora, fata de la malul mării pentru care a scris prima lui scrisoare de dragoste...

Marin Preda : „ Dacă Aurora vrea să se despartă, eu trebuie negreșit să mă vindec de dragostea pentru ea, și numai timpul mă poate ajuta... Ce bine aș conduce eu această criză dacă psihicul meu nu s-ar resimți încă de pe urma bolii.” (Jurnal intim-Marin Preda). Trebuie să spunem că lui Marin Preda i se agravase boala psihică de care se trata la doctorul Kindy Sonnenreich, medic psihiatru.

De plâns, au plâns amândoi, dar tot s-au despărţit. Ea a plecat de-acasă, lăsându-i doar un bilet: “Marine, eu plec, te părăsesc. Vezi ce faci... Cheile sunt colo, banii dincolo...”. Desfacerea căsătoriei a fost tot la Sfatul Popular. De comun acord. Ea a luat vina, părăsirea domiciliului conjugal adică, în care a mai locuit vreun an după divorţ, iar el a luat procedura.

Marin Preda : „Aurora e foarte departe de ceea ce se numește amor. E obsedată de destinul ei literar, lucru pe care, având în vedere vârsta ei, 27 de ani,

154

îl înțeleg foarte bine. La aceeași vârstă eu însumi am părăsit-o pe prima mea femeie cu care am trăit și am plecat din București (tot la Sinaia) să înfrunt soarta. ” E vorba despre Nadia Strungaru despre care îi povestește lui Geo Dumitrescu în câteva scrisori.

Pe urmă, relaţia lor a intrat într-o zonă întunecată. Marin Preda s-a internat chiar în acel an, 1959, pentru o nevroză. A iertat-o repede pentru o vină pe care n-a avut-o şi au redevenit prieteni. Deşi se recăsătorise cu Eta, a doua lui nevastă, Marin o vizita adesea pe Aurora şi o întreba dacă poate să o ajute, dacă are nevoie de ceva. Peste ani, când Aurora se recăsătorise şi ea, o vizita în casa soacrei.

Ea a plecat în ‘65 la Paris şi, după un timp, când el a venit să viziteze Franţa, s-au văzut zi de zi, vreme de o lună, numai pentru plăcerea de a se certa din orice fleac. De dragul vremurilor trecute. Peste ani, s-au reîntâlnit în “Capşa” şi el a întrebat-o: “De fapt, tu de ce m-ai lasat pe mine?”. Iar Aurora i-a răspuns: “Nu ştiu, Marine...”. Ultima oară s-au văzut cu puţin înainte ca el să moară. Au luat masa împreună, au povestit despre vieţile lor. Nimic nu prevestea Marea Despărţire... S-au iubit până la capăt. Şi, indiferent de oamenii care au intrat pe rând în vieţile lor şi de care s-au îndrăgostit, iubirea lor a rămas întreagă.

Aurora l-a iubit din toată inima, chiar dacă uneori el n-a simţit asta. A purtat cu ea prin lume scrisorile lui de dragoste. I-a fost teamă că se vor pierde. Că îl va pierde... În anii cât au fost împreună, i-a răspuns în scris la fiecare declaraţie de dragoste... Scrisorile ei s-au pierdut însă.

De când s-au despărţit, Aurora a început să-l viseze şi să vorbească cu el în vis. De când a murit, îl visează şi mai des. Îl simte, spune ea, mai aproape decât atunci când era în viaţă. Acum se “întâlneşte” cu el în şedinţele de spiritism pe care le face cu prietenele din Paris. Îl întreabă dacă vrea să se reîncarneze, iar Marin Preda îi răspunde că tot român vrea să fie. “Îl aştept în viaţa următoare...” , spune Aurora. "

Dimitrie Cantemir-între Imperiul țarist și cel otoman.

155

Născut din strămoși răzeși moldoveni, Dimintrie Cantemir a fost una din cele mai luminate minți ale timpului  (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) a fost domn al Moldovei (martie – aprilie 1693 și 1710 – 1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, om politic și scriitor moldovean.

Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673 într-o familie nobilă, în localitatea Silișteni din comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din județul Vaslui, în partea de sud a orașului Huși. A fost fiul lui Constantin și al Anei, născută Bantaș. La 15 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 22 ani, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.

Se spune că el a fost figura centrală al proiectului de alipire a Moldovei la Rusia țaristă. Acum la Constantinopol, ca diplomat a interacționat cu diplomatul și agentul rus Petru A. Tolstoi. Din 1710 el este încadrat oficial în serviciul de spionaj rus, având drept misiune să afle toate detaliile legate de pregătirile de război cu Rusia, cât şi despre relaţiile imperiului otoman cu ţările europeene.

În perioada martie – aprilie 1693, după moartea tatălui său, a fost domn al Moldovei, dar Înalta Poartă nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-și continua studiile la Academia Patriarhiei Ecumenice. Cu prilejul unui război turco-Austriac, soldat cu bătălia de la Zenta, a traversat Banatul. Antioh, fratele mai mare, și-a însușit întreaga moștenire, lăsându-l într-o situație precară. Din 1695 a fost capuchehaie, adică ambasador la Constantinopol, al fratelui său Antioh, acesta fiind ales domn.

S-a căsătorit cu fiica lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, Casandra, care i-a dăruit pe Matei, Constantin, Șerban, Maria și Antioh (viitorul poet, scriitor și diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir (1709 – 1744). Din a

156

doua căsătorie (după moartea Casandrei), cu fiica unui general rus, a avut o fată: Anastasia.

Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iași în 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luțk în Rusia, la 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alianță cu Petru cel Mare, în speranța eliberării țării de sub dominația turcă și precizând integritatea granițelor și faptul că ele vor fi apărate de armata Moldovei. Tratatul a fost publicat de Cantemir în spațiul german. În politica externă s-a orientat spre Rusia ca entitate ortodoxă, opusă Islamului. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi și a fost împotriva transformării țăranilor liberi în șerbi.

După numai un an de domnie (1710 – 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească.

, La indicaţia ţarului rus, D. Cantemir  dezinforma pe turci în privinţa intenţiilor militare ale Rusiei. Pe de altă parte, în schimbul ajutorului financiar necesar pentru obţinerea tronului Moldovei, D. Cantemir a promis ruşilor că dacă va deveni domn al Moldovei, imediat după începerea războiului ruso-turc va deveni aliat al Rusiei…

După 5 luni de domnie în Moldova, la 13 aprilie 1711, Dimitrie Cantemir semnează, cu ţarul rus – Petru I, o înţelegere secretă care declanşa procesul de intrare a Moldovei în componenţa Rusiei.

Acest joc dublu al lui Cantemir i-a făcut pe mulți să creadă că a fost un spion dublu atât pentru ruși cât și pentru otomani.

Vă închipuiți ce se întâmpla dacă războiul era câștigat de țariști ? Moldova intra în componența Rusiei încă de acum.

După ce creștinii au fost înfrânți de turci în Lupta de la Stănilești – ținutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, cu aproape 4000 de locuitori, unde a rămas până la sfârșitul vieții.

157

Împăratul rus le făgădui tuturor fugarilor pământ, pe care în curând îl şi dădu în Ucraina, punând pe toţi moldovenii refugiaţi sub jurisdicţia lui D. Cantemir. Acesta îşi exercita atribuţiile cu atâta asprime, încât mulţi dintre ei hotărâră să revină în Moldova. După câţiva ani, cam jumătate din fugari erau reîntorşi în patrie.

A devenit consilier intim al lui Petru I (după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei și Franței la Înalta Poartă) și a desfășurat o activitate științifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un domeniu feudal și a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei și a lucrat în sistem Mercator. Colecția sa de hărți, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris „Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor”, susținând latinitatea limbii și a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul că româna are patru dialecte. Această lucrare a devenit o referință fundamentală pentru corifeii Școlii Ardelene.

Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. A murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent 1723 și a fost înmormântat în Rusia, la Dimitrovka, în biserica Sf. Nicolae, construită după planurile sale și cu hramul ca al Bisericii Domnești din Iași.

Potrivit unei legende, Dimitrie Cantemir a fost rosicrucian, iar capul său a fost luat după moarte pentru a fi îngropat într-un cimitir rosicrucian din Scoția. O lojă masonică cu numele său și al cărei Venerabil a fost și Mihail Sadoveanu, a funcționat în perioada interbelică a secolului trecut la Iași. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași, repatriate grație lui Nicolae Iorga, în 1935. Memoria lui Cantemir este onorată prin atribuirea numei său unor străzi importante din București și din alte orașe ale României, prin liceele și universitățile care îl au ca patron. În 1973 a fost turnat un film artistic de lung metraj, intitulat Dimitrie Cantemir, în regia lui Gheorghe Vitanidis.

A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. În opera lui Cantemir, influențată de umanismul Renașterii și de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. Este considerat până astăzi unul dintre marii umaniști ai Europei.

158

Stând aproape 20 de ani în Imperiul otoman, Dimitrie Cantemir i-a aflat toate slăbiciunile. Vedea cum zi de zi Imperiul otoman slăbește și se întărește Imperiul țarist prin Petru întîi, care luase frâiele Rusiei în mâini și alipea teritorii peste teritorii, cum a făcut cu Ucraina în 1654. Încă de pe acum se văd intențiile Rusiei de cucerire a Moldovei.

Meritul lui de om cu o înaltă cultură este umbrit de intenția de a închina Moldova Rusiei.

Dimitrie Cantemir a deschis poarta rușilor spre răpirea Basarabiei, care se va înfăptui la 1812.

Poezia Violettei Petre

Când am cititi prima oară poezia Violettei Petre am avut impresia că mă aflu pe un tărâm de vis. Descopeream o poetă cu niște valențe deosebite în arta poetică. Poezia ei se zbate între fiorul sentimental al lui Minulescu, tristețea bacoviană și poezia de dragoste eminesciană. Eul poetic la ea

159

găsește resurse sentimentale în „tăcerile” ascunse ale sufletului. Nu o cunosc pe Petre Violetta decât din mai multe fotografii. Cred însă că sub masca unei femei exuberante, pline de viață, se ascunde un suflet trist, melancolic, dornic de a culege himere, plin de regrete pentru timpul care se scurge implacabil, pentru iubirile care nu se mai întorc și, de ce nu, pentru apropierea de „marea trecere” spre neființă. Aceste teme abundă în poezia ei, împletindu-se cu banalitatea zilei de azi care cade în „diftongi elegiaci.”

Refuzând posmodernismul, ea scrie o poezie tradițională pe linia simboliștilor cu ritm și rimă. Având un deosebit simț muzical, versul ei are un ritm și o rimă perfecte. Obsedată de culoarea violet, care este și numele poetei, în „Poeme violete”, natura curge ca o apă lină printre munți, perdelele de zăpadă îi alunecă printre pleoape și umbrele-himere pier de-atâta alb:

„Perdele de zăpadă mi-alunecă pe pleoape,Și cerul se așează pe ochi-mi mai aproape,E domnul nostru-n inimi descătușind himereȘi umbra dinspre neguri de-atâta alb, iar piere.

Sau:„Mai plânge un solfegiu violetLa ceas de utrenie pustieAdagio la cazna ce mă știeÎn peisajul calm și desuet”

Trecerea timpului este o obsesie care revine de fiecare dată în versurile ei:

„Ne plâng și teii și castaniiȘi merii nu mai înfloresc,aleargă mult prea iute, aniiȘi nu mai spunem „te iubesc”.

Dragostea de țară în „Țara mea” nu mai e întruchipată în sentimente de dor, de dragoste, ci în sentimente de regret, pentru că țara nu mai e ce-a fost, codrii sunt adânciți în umbre dese, ramurile lor plâng de-atâta moarte, gorunii s-au îngropat în istorii, „Miorița” a devenit desuetă , vioara lui Enescu a murit, Ștefan –vodă s-a îngropat în uitare, Eminescu e hulit în țara lui.

Ne-a rămas:”Doar lacrima și cântecul de jaleȘi nopțile părinților pribegi.”

160

În „Zbor de lăstuni” poeta se regăsește în stele, în picături de lacrimi și surâs, epitetele abundă, metaforele o „pictează/ În zbor primăvăratic de lăstuni”. Pentru frumusețea ei, citez întreaga poezie:

În colb de stele mă găsești la noapte,În picături de lacrimi și surâsEu am plecat mai dincolo de susSă dăruiesc în Eden mere coapte.

Să mă culegi din tainica povesteRămasă pe o frunză-palimpsest.Stivește-mi carnea bobului în țestȘi gustă-mă-n amestecuri celeste.

Din praf de lună renăscând furtuniPe-un continent ce strigă remușcăriAș vrea să mai pictez în doi, cărăriÎn zbor primăvăratic de lăstuni.”În discuția mea cu un critic literar care m-a întrebat ce trebuie să aibă

un poet, cultură sau talent, eu am răspuns că ambele. Un poet cu talent fără cultură se epuizează repede, iar altul cu cultură și fără talent cade în clișee și exces de descriptivism. Violetta Petre le are pe amândouă de aceea mânuie un condei sigur pe un portativ destul de variat, cu metafore inedite, cu imagini surprinzătoare, cu un colorit plăcut atât ochiului cât și auzului.

La sfârșit de an îi dorim ani mulți, fericiți, cu poezii cât mai frumoase.

Ion Ionescu-Bucovu

Câteva cuvinte despre POEZIILE IRINEI LUCIA MIHALCA

161

M-am hotărât greu să scriu ceva despre poezia Irinei Lucia Mihalca. Mai întâi pentru că face parte din altă generație, mai tânără, care nu mai cochetează demult cu poezia clasică. De formație economist cu studii la Academia de Studii Economice București, Irina este îndrăgostită de poezie. Nu sunt un critic să dau note, nici să descurajez un suflet care vibrează atât de mult prin vers. Detest pe acei critici care retează aripile. Și-i admir pe acei care încurajază pe poeți să meargă mai departe, cucerind înălțimile Parnasului.

Irina înclină mai mult spre postmodernism, spre abisurile coștiinței în căutarea unui eu permanent. Și aș face o paranteză. În literatura occidentală nu se mai face demult diferența dintre poezie și poem, la fel și în literatura română în ultimul timp. Eu nu sunt de aceeași părere. „Și dacă...” a lui Eminescu e poezie pe câtă vreme „Călin-file din poveste” sau „Luceafărul” sunt poeme. Așadar e o diferență între ele. Poezia e o descărcare rapidă sentimentală a eului în timp ce poemul este o poezie mai elaborată de o întindere mai mare în care eul vorbește pe mai multe voci și tonalități cu mai multe valențe artistice. Deci Irina Lucia Mihalca nu scrie poezie, ea scrie poeme. Poeme despre viață, despre dragoste, despre cunoaștere, despre moarte, despre fericire, despre sublim, despre singurătate, despre timp și spațiu, despre destin etc, toate văzute dintr-un unghi personal. Și la fel ca în tragedia antică greacă, o altă voce precum corul care debitează diatribele zeilor, intervine în dialog cu eul poetei. Poeta își scrie viitorul „printre cuvinte și gânduri”, fiind „fiica Soarelui”, adică a luminii. Iată poezia „ Între chin şi sublim, o punte de nuferi! ” :

„Printre cuvinte şi gânduri, 

gravate-n noi adânc, ne scriem viitorul.

162

 Pe firul ierbii ne creştem câmpul, 

cu norul singuratic pictăm un cer, 

iar delta din trestia legănată în lungile tăceri. 

Vreau să te luminez, să mă luminezi, 

să renasc, 

să fim un glob de lumină, 

de durere, de plăcere. 

Un foc viu în dansul cosmic, 

- eu, fiica Soarelui-

două vase prin care curge nectarul iubirii! 

.................................................Între chin şi sublim, o punte de nuferi, 

Totu-i un vis ce dispare în zori, 

o fâşie din timp, 

şi viaţa, şi omul, şi totul! Toate-s secunde! 

Tu care te joci cu cerurile, nu te juca cu visele, 

Mâine e doar o filă nouă din oglinda tăcerii!”Aici ea își scrie viitorul printre cuvinte și gânduri, fiind un glob de

lmină, dar și de durere și de plăcere. Între chin și sublim ea vede o punte de nuferi, totul fiind un vis care dispare.

Ea poartă un dialog permanent cu cititorul prin interogații retorice de la care nu așteaptă răspunsuri. În „Știi tu, omule...” întrebările cad ca o cavalcadă :

163

„Ştii tu, omule,când primăvara nu va mai fi doar o zi,când florile-şi vor continua înflorirea,când păsările-şi vor duce tot mai departe cântul?Ştii tu, omule,când zâmbetul omului nu se va mai stinge,când soarele ne va mângâia prin fiecare răsărit,când anii vor fi doar perle înşirate în colierul vieţii?Ştii tu, omule? Hei, ascultă, veşnic nemulţumitule!Sub fiecare piatră-i ascunsă o durere,În cruciada vânturilor,fiecare cetate-şi poartă departe tânguirea,prin glasurile celor zidiţi în întunericul gândurilor........................................................Sub picăturile din cer,în primul vis îmbrăţişat sub stele,simte iubirea,Respiră pacea din adâncuri,acolo undelumina a străpuns întunericulpentru ca sufletul să-ţi încolţeascăcu bucuria clipei şi-a fiecărei provocări!

Trecerea timpului este ilustrată prin poezia „O frunză purtată de vânt ” , tema iubirea și moartea,în care iubirea este comparată cu o moarte frumoasă.

„Iubirea şi moartea! Singura moarte dulce este din iubire, în rest nimic, toate implică un ritual şi uitare. Iubirea nu există, există doar o continuă căutare a ei! Un vis, în rest, suntem pe-aproape sau doar e în noi, pe diferite scări, de la om la om! Simţiri rare, dulci asperităţi, să le simţi când le atingi! 

Din abisuri urci cu noaptea care-ţi coboară pe umeri, înfiorându-mă, 

164

Vrei să-ţi simt atingerile? Este un ideal, umbroasa mea! Un centru de greutate-mi dai, Închid ochii şi-o frunză purtată de vânt simt că sunt! Umbroasă? Da, un om cu umbră - un om care vine şi pleacă, dar rămâne umbra lui, te cuprinde definitiv, este în tine, cu tine! ”

În acest poem în care „ agonizăm în spirala zbaterii ochiului nestins de soartă”, zbaterile poetei ne amintesc de Coloana infinitului a lui Brâncuș sau de filozofia deal-vale a lui Blaga. De altfel întregul poem este blagian cu frânturi de imagini din poezia lui :

"Din ochii visului şi taina luminii, în palmă-ţi cad lacrimi, cuminţi înşirate, iar noi, pironiţi printre cuvinte de iubire şi dor agonizăm în spirala zbaterii ochiului stins de soartă."

Poezia ei e plină de metafore. În „Lacrima unei fete”  se pare că fata dialoghează cu iubitul și-i reproșează că „Din tine și din mine nici urmă.” lacrima e confundată cu fata, trecutul e iluzia clipei, dragostea este adevăr trecător, fiecare primăvară e unică, timpul se învârte pe loc, iubirea nu-i mereu iubire și ura nu-i mereu ură :

„Iată lacrima unei feteajunsă într-un poem!- Lacrima sau Fata? ai să mă-ntrebi...- Ambele! am să îţi spun...

Trecutul - mereu iluzia clipei!Memoria rămâne închisă acolocăci fiecare primăvară e unicăşi dragostea cea mai nebunăşi mai durabilănu e decât un adevăr trecător.

Durere despletită. În urmă ruinele suntnăpădite de ierburi şi paşii lor purtaţi de vânt,

165

Timpul nu trececi doar pe loc se învârte,iubirea nu e mereu iubireşi ura nu e mereu ură,amăgitor destinul te trimitespre porţi închiseiar mai târziudupă momentul zerospre frigul ce te va cuprinde.

Din tine si din mine nici o urmă,zâmbesc amar - Acesta-i timpul!Nori, păsări şi pietre, cuţite aruncate,scântei ţâşnite, stele unite într-un zbor,un câmp de maci şi verdele trifoiului(mult timp zadarnic ai căutat-o)cândva acolo am stat,acum eşti liber,de fapt nuntit doar cu un vispurtat de timp prin timp!”Câteodată prea prozaică, cu o naivitate care n-a părăsit-o, poeta

se joacă cu metaforele, ne aduce în față universul copilăriei, dragostea adolescentină, o natură tulburătoare care participă la festinul uman. Poezia ei, la hotarul dintre două vârste, ne transmite cu o autenticitate neegalată emoțiile, neliniștile, candorile și melancoliile vieții. Ea introspectează iubirea din cele mai deosebite unghiuri, dar adesea rămâne nemulțumită deoarece iubirea e trecătoare, o ardere care se stinge repede, regretând clipele fericite.

În poezie Irina Lucia Mihalca e foarte sinceră, ea nu minte cititorul, nu mimează, toate poeziile ei pornesc din inimă și se revarsă ca un râu ieșit din crestele munților care se revarsă în albii liniștite unde apa e limpede și oglindește tot cerul în ea.

Bănui că se trage din neam aromân deoarece multe poezii de-ale ei sunt „traduse” în aromânește.

Nu-i urăm decât mult succes în urcușul atât de frumos, dar și greu, spre cucerirea Parnasului.

Ion Ionescu-Bucovu

166

BEN TODICĂ-

Între două lumi – a noastră și a lui

( la împlinirea vârstei de 60 de ani)

167

Ben Todică, pe numele adevărat Todică Benoni s-a născut în 1953 la 23 noiembrie în satul Ezer, Comuna Puiești, județul Vaslui.

După 1960 se mută cu familia în Banat, unde tatăl a lucrat la minele de cărbuni de la Ocna de fier și Ciudanovița. Încă de copil a fost îndrăgostit de film. Atât în școala generală cât și în școala profesională a reușit să facă mici filme apreciate pe plan local și județean. La 18 ani s-a angajat ca sudor, apoi instalator. Și-a continuat studiile liceale la seral, învățând abeceul producerii de filme, adică regie, sunet, efecte vizuale, imagine, developare, montaj etc.

În anul 1979 a poposit pe pământ australian la Melbourne unde a lucrat ca sudor și operator programator. A studiat 3 ani cursurile pentru scriitor și editor profesionist Monash University, a urmat cursurile școlii de sunet și canto, făcând parte dintr-un grup vocal, dând diferite concerte. În 1993 a urmat cursul de instructori de realizatori de televiziune, devine membrul al asociației ATOM unde funcționează și astăzi. A început să facă televiziune cu subiecte din țară, remarcându-se în rândul românilor de pretutindeni.

Întrebat ,,De ce face toate astea?”, Ben Todică răspunde: “De vină-i poate Eminescu, Coşbuc sau Creangă că m-au fermecat cu frumuseţea ţării şi a poporului meu. Nu pot sta pasiv la competiţia care există în jur fără a fi mândru de faptul că sunt român şi că am ceva de spus; că putem contribui la bunăstarea întregii lumi. Faptul că ne numărăm printre cele 26 de grupuri comunitare care transmit viaţa naţională şi locală la televiziunea din Melbourne (şi de anul acesta transmitem şi la Brisbane şi Adelaide), din peste 140 de naţionalităţi care au aplicat pentru acces la ch-31, este o mândrie şi un respect pe care doresc să îl aduc părinţilor, profesorilor, prietenilor şi întregului

168

nostru neam. Fiecare fiu îşi mulţumeşte părinţii în felul său. Acesta e felul meu…”

Deşi a emigrat de peste 30 de ani, Benoni Todică a rămas un român adevărat, dovedind acest lucru prin tot ceea ce a făcut pentru românii din ţară, din Australia şi de pretutindeni. Este deosebit de activ în viaţa comunităţii româneşti din Australia şi se ocupă permanent de promovarea adevăratelor valori culturale româneşti din ţară şi din diaspora în România şi în lume. Reuşeşte să facă acest lucru în primul rând prin intermediul ştirilor la emisiunea pentru comunitatea română din Australia la radio 3zzz si ARCTV CH31 unde a realizat două emisiuni cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la naşterea actorului Ştefan Ciubotăraşu, apoi a organizat şi participat la activităţi în care au fost invitaţi scriitori, artişti, actori, oameni de ştiinţă, preoţi….., Întâlnire cu grupul radio a scriitorilor George Anca, Vasile Andru, Ileana Cudalb Andrei, Înaltpreasfinţia Sa Serafim Joantă, Preasfinţitul Părinte Mihail Filimon, corespondent radio Nae Georgescu, prof dr Harry Con, prof dr Ileana Costea, prof. Dr. Ilie Rad etc. Întîlnirea de la Biserica Ortodoxă Sfinţii Petru şi Pavel cu Corul de copii Theotokos din Alba Iulia, întâlnirea de pe Muntele Dandenong cu şefii grupurilor comunitare din Melbourne etc. A luat interviuri şi a realizat filme unui număr însemnat de pesonalităţi marcante ale culturii, istoriei, artei, ştiinţei româneşti. Capturând spectacolul Caviar, Votcă şi Bye, Bye , piesă a reputatului dramaturg George Astaloş, iniţiatorul teatrului pistol, Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Tamara Buciuceanu, Eugen Cristea, Cristina Deleanu, actorii Teatrului Nottara din Bucureşti pe scena teatrului Regency din Melbourne, Australia, şi nu mai puţin pe aceeaşi scenă artistul Dan Puric, iar în casa Bisericii Ortodoxe Române Sfinţii Petru şi Pavel din Melbourne un moment poetic cu actorii Cristina Deleanu şi Eugen Cristea. “Tamara Buciuceanu m-a mişcat profund” A intervievat o serie de jurnalişti de la postul de radio şi tv Timişoara: Veronica Balaj, Simona Pele, cineastul Vasile Bogdan, maestrul Tiberiu Ceia, directorul staţiei tv Ion Ionică. În oraşul Oraviţa îi intervievează pe primarul inginer Ioan Boncoi, pe directorul teatrului Mihai Eminescu, poetul Ionel Bota, pe directorul Liceului General Dragalina, profesor Viorel Sperlea, iar de la Şcoala de artă pe profesor Ioan Calen etc.În 1993 cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la urcarea pe tron a marelui voievod Mihai şi cu prilejul vizitei actorilor Teatrului Naţional din Craiova, Ben a realizat o piesă de teatru radiofonic după un scenariu

169

scris de colegul său de emisiune, profesor Cristian Crăciun, în interpretarea actorilor, Ilie Gheorghe, Valentin Mihali şi Valer de la Cheza intitulată Mihai Viteazul, ca să marcheze acest eveniment deosebit din istoria României. Piesa radiofonică reluată la cererea ascultătorilor de mai multe ori, şi mai târziu preluată şi de postul de radio naţional din Australia SBS.A îndrumat şi promovat tinere talente româneşti, fie la postul 3zzz, fie recomandându-i pentru a fi publicaţi în ziare şi reviste în format hârtie sau on-line sau prin activităţi organizate: pictură – Alexandra Pelevaniuc, muzică – Loredana Sachelaru, tenis – Elisabeta Găluşcă etc.A păstrat permanent legătura cu ţara. A dat interviuri unor posturi de radio româneşti naţionale şi locale: Radio Internaţional, TVR Cultural, Radio Timişoara. A făcut posibilă realizarea unor activităţi culturale cu două instituţii de cultură importante: Biblioteca judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” şi Colegiul Economic „Anghel Rugină” desfăşurate duplex, Vaslui, România – Melbourne, Australia. A prezentat lucrări literare la .. Simpozionul „Promovarea valorilor culturale româneşti, Vaslui, ediţiile 2008, 2009, 2010 şi Simpozionul „Ioan Slavici la aniversară„ organizat de Universitatea „Ioan Slavici„ Timişoara, 2011.

Ben Todică împlinește 60 de ani. La acestă vârstă rămâne tot tânăr cu o poftă de muncă nemaiîntâlnită.

Cineast, scriitor, om de radio și televiziune, recitator, om de cultură, Ben Todică rămâne un exemplu de muncă pentru promovarea culturii române.

LA MULȚI ANI, MAESTRE !

Marin Preda: „Băiete, ăştia vor să mă termine!”

170

Interviu cu Ion Ionescu -Bucovu

“Marine, Marine,Cămaşa neagră pe tine;Dă la, gaica, s-o spăl eu.Cu lapte din sânul meu.”

(DEJOAICA- o femeie din sat care i-a făcut un cântec la moarte.)

Marian Ciobanu: Domnule profesor, v-am găsit cu greu, dar v-am găsit. Ştiu că aţi făcut o pasiune din viaţa şi opera lui Marin Preda. Ce-ar fi să discutăm pe chestia asta?

Ion Ionescu: Nu am nimic împotrivă!Marian Ciobanu: Să-i dăm drumul, atunci.Ion Ionescu: În vara anului 1970, la recomandarea profesorilor

Alexandru Piru şi Ion Rotaru, am luat lucrarea de licenţă despre ,,Moromeţii” lui Marin Preda. Aveam avantajul că stăteam aproape de Siliştea Gumeşti, cunoşteam satul şi locuitorii lui şi puteam să-l consult şi pe Marin Preda, dacă aveam noroc. Lucrarea mea se numea ,,Realitate şi ficţiune în romanul ‚Moromeţii’”.

Marian Ciobanu: V-aţi prezentat motivaţia, de acord, cum v-aţi întâlnit cu Marin Preda şi ce aţi discutat?

Ion Ionescu: Venise pe acasă să-şi viziteze rudele şi mai ales pe maică-sa care era bătrână şi bolnavă. „Domnule Preda, i-am zis eu, poate o să vă mire, am luat o lucrare...” ,,Aaaa, da ştiu, mi-a povestit Piru despre tine... Şi ce vreai să scrii tu în această lucrare? Tu eşti din Râca de la fostul învăţător al meu, Crivăţ? Ce mai face?... Mai bea, mă?... La Râca veneam eu după cărţi pe la neamurile mele... Stancu lu’ Diţă, unchiu-meu, ce mai face?” După ce i-am dat eu toate informaţiile cerute, i-am povestit intenţia mea de a face o radiografie a personajelor, comparând realitatea personajelor din sat cu felul cum au fost ele prezentate în roman. "Ar fi interesantă, monşer, dar ai grijă..." Priveşte, apoi, albumul cu poze pe care-l luasem cu mine, printre ochelari şi se opreşte la maică-sa. ,,Nu puteai şi tu s-o pui să se îmbrace mai

171

bine! Ş Ilinca tot îmbrobodită e!...” Am tăcut tot timpul, urmărindu-l cu o curiozitate diabolică. "Ăsta cine e?" - fixează el ochii pe o poză. ,,Fostul dumneavoastră coleg de şcoală, acum e vânzător la MAT!” "Băă, da’ nu-l mai cunosc, s-a schimbat!" Aprinde o ţigară şi trage cu foc din ea. Urmăreşte cu o curiozitate de copil toate fotografiile. Pe unii nu-i mai cunoştea, îmbătrâniseră. Pe alţii îi căina: ,,Amărâţi mai sunt, dar eu nu i-am văzut aşa!...”

Marian Ciobanu: Vorbiţi la prezent, de parcă trăiţi acele clipe, dar nu mă deranjează, dacă ăsta vă este stilul, doar aţi fost proful meu de română în gimnaziu la Rîca. Ce mai e pe-acolo, pe la noi prin sat?

Ion Ionescu: Ce să fie, bine!... De ce nu vii, mă, profesor în satul tău, e un post liber de română, ai părinţii bătrâni!

Marian Ciobanu: Monsieur monşer, nu despre mine discutăm!... Uite, m-ar interesa, pentru că ştiu că Eminescu şi Preda sunt, ca să zic aşa, povara vieţii dvs., cum v-a afectat vestea dispariţiei marelui prozator aşa de devreme şi de pe neaşteptate?

Ion Ionescu: Da!... O lovitură soseşte ca un trăsnet în anul 1980, într-o zi a lunii mai, pe 16, când am auzit că Marin Preda a murit. Cum să moară Marin Preda? Moartea lui venea după succesul extraordinar cu romanul ,,Cel mai iubit dintre pământeni” După această dată din doi în doi ani se ţinea un festival ,,Marin Preda” în Siliştea Gumeşti, la iniţiativa ta, dacă nu mă înşel şi la care am participat şi eu...

Marian Ciobanu: Nici asta nu are relevanţă. Aşadar!... Ion Ionescu: ... Se vorbea în surdină că moartea lui n-ar fi fost

naturală. Prima dată am aflat de la sora lui, Alboaica, că la moarte avea o lovitură în cap pe care medicul legist i-o motivase prin căzătura din pat. Dar paturile de la Mogoşoaia erau atât de joase, încât, oricât ar fi căzut din pat, nu putea să-i rămână un asemenea semn. El, îmi spunea Alboaica asta, de câte ori venea pe acasă, le povestea la ai lui, lui Ilinca, că eu eram mai dată la o parte că eram mai departe şi fără carte, că prevestea ceva, avea bănuiala morţii păgubaşe... „Mă urmăresc...” le spunea. „Cine?” - ł-a întrebat ea, soru-sa, Ilinca. Şi el tăcea. Nu-i răspunsndea.

Marian Ciobanu: Ştiu, domnule profesor, că romanul dumneavoastră, nu prea ştiu cam la ce titlu v-aţi oprit şi la care lucraţi de-o viaţă, tratează marea iubire a lui Eminescu, dar n-aveţi curajul să-l îndreptaţi spre tipar. De ce, nu mă interesează, sau poate m-ar interesa, dar e mai bine să te faci că nu-ţi pasă! Dar ştiu şi că aţi făcut o pasiune la fel de puternică pentru Marin Preda! Eu ştiu, poate veniţi cu nişte date proprii sau adunate de la alţii despre Marin Preda, altele, desigur, decât cele prezentate în această carte, care este una de amintiri şi mărturii despre Marin Preda. Ce-mi veţi spune va intra

172

într-o addenda, de care cred că acest volum are nevoie. Nu vă sugerez nimic, dumneavoastră alegeţi, eu vă ascult chiar dacă veţi folosi tot prezentul.

Ion Ionescu: Marin Preda a fost luat în vizorul securităţii după apariţia romanului "Delirul", roman care readuce în actualitate profilul moral al mareşalului Antonescu. Prezentarea conducătorului României din perioada celui de-al Doilea Război Mondial intr-o lumină pozitivă a fost considerată la timpul respectiv o încercare de reabilitare a celui care a ordonat Armatei Romane să treacă Prutul pentru eliberarea Basarabiei străbune. Marin Preda avea în pregătire un alt roman în care intenţiona să arate cum au fost lichidate valorile neamului nostru în obsedantul deceniu. în romanul "Cel mai iubit dintre pământeni" eroul principal pomeneşte la un moment dat despre "era ticăloşilor". Notiţele volumului al doilea din "Delirul", împreuna cu o valiza plina cu documente care se aflau în fişetul lui personal au dispărut imediat după moartea scriitorului. După unii investigatori ai acestui caz, Marin Preda devenise deosebit de incomod atât pentru ruşi, care nu puteau uita înfrângerile suferite în fata armatei române conduse de Antonescu dincolo de Nistru, cât şi pentru cuplul dictatorial din România, deoarece în acest volum el face o subtilă aluzie la pretenţiile soţiei dictatorului de a se afirma în viaţa politica a ţării. De remarcat similitudinea morţii lui Marin Preda cu cea a actorului Amza Pellea care a spus intr-unul din monologurile lui care ne descreţeau frunţile, în contextul unei întâmplări din oraşul Băileşti: "Leana lui Zăpăcitu din capul satului". "Zăpăcitu" era porecla concetăţeanului său pe nume Galiceanu, dar aceasta aluzie avea să o plătească cu viaţa deoarece a fost dat pe mâna lui "Radu", adică iradiat, cum obişnuia dictatorul să ceară securităţii lichidarea adversarilor regimului, ai indezirabililor sau ai aşa zişilor trădători. Ne amintim de asasinarea fotbalistului Dan Coe, a lui Cornel Chiriac, a istoricului Vlad Georgescu care a primit următorul mesaj de ameninţare: "dacă îl dai pe Pacepa (Orizonturi roşii), vei muri", precum şi a altor câtorva din conducerea postului de radio "Europa Libera", a inginerului Gh. Ursu, a lui Virgil Trofim, a lui Vasile Patilinet la Ankara, ca să dăm numai câteva nume ale celor lichidaţi de organele de represiune aflate în slujba dictatorului.

Marele succes la public al lui Marin Preda nu putea să nu trezească sentimente de invidie şi în rândul unora dintre confraţii săi, atât înainte cât şi după evenimentele din decembrie ‘89. Detractorii lui au încercat să minimalizeze valoarea literara a operelor sale declarând că a fost un produs al regimului comunist şi faptul ca a colaborat cu acest regim este impardonabil.

Să vedem insa cum s-a desfăşurat "colaborarea" lui cu regimul comunist şi care au fost relaţiile sale cu securitatea care primea note

173

informative despre el chiar şi de la bunii lui prieteni sau de la unii colegi de breasla, care figurau cu nume conspirative de informatori în documentele securităţii. în Dosarul de Urmărire Informativa (DUI) a lui Marin Preda, Dosar care cuprindea 4 volume şi era intitulat "Editorul", există o notă a securităţii datată 16 noiembrie 1972 în care se menţionează că "Marin Preda este lucrat de organele noastre prin DUI pentru faptul că este cunoscut cu manifestări negative cu privire la politica partidului şi Statului nostru". După "Tezele din aprilie" prin care Nicolae Ceauşescu anunţa începutul aşa zisei "revoluţii culturale" după model chinezesc, securitatea a început urmărirea tuturor plecărilor peste hotare ale scriitorilor, consideraţi potenţiali duşmani ai "revoluţiei culturale". 

Se cunoaşte faptul ca Marin Preda era în evidenta securităţii încă din anul 1966. Toate deplasările şi întâlnirile lui erau urmărite de o armata de agenţi care îl supravegheau în permanenta. în notele informative cu privire la convingerile lui personale despre regimul de la putere, se menţiona: "declaraţii duşmănoase la adresa orânduirii", "refuzul lui de a colabora la organul CC al PCR Scânteia", precum şi unele afirmaţii cu privire la lipsa de libertate a presei în România. Intr-una din aceste note se preciza că în anul 1965 Marin Preda fusese la Paris unde se întâlnise cu "transfugii faţă de care a criticat regimul comunist din România". în luna ianuarie 1972 un alt informator al securităţii care semna "Artur", scria că Marin Preda se întâlnise la Paris cu Monica Lovinescu şi cu alţi colaboratori ai postului de radio "Europa Libera". în baza acestor note, cât şi a unui referat al securităţii în legătură cu "activitatea lui duşmănoasă", convorbirile telefonice i-au fost interceptate prin montarea la domiciliu a unui dispozitiv de ascultare, iar la sediul Editurii "Cartea Romaneasca" s-au făcut dese percheziţii noaptea. Cat priveşte "colaborarea" lui cu regimul comunist, aceasta se poate stabili cu uşurinţa citind declaraţia criticului literar Marin Mincu căruia nu i se publicau lucrările fiind acuzat ca în scrierile lui este prea de "dreapta". Marin Preda, directorul Editurii l-a apărat insa punând la punct pe un denigrator al acestuia printr-o înjurătură neaoşe, publicându-i apoi toate lucrările. Iată cum îl caracterizează Marin Mincu pe acest aşa zis "produs al proletcultismului": "Marin Preda era un om de o elevată nobleţe, comportându-se în orice împrejurare ca un adevărat aristocrat; el avea răbdarea nobila să-i asculte pe toţi cei care i se adresau şi să le răspundă cu francheţe şi naturaleţe. De asemeni el apreciază "onestitatea intelectuală a lui Preda şi incapacitatea lui organica de a tolera minciuna şi injustiţia, de orice fel ar fi fost acestea." 

 

174

La rândul lui, Nicolae Breban declara că Marin Preda i-a publicat romanul "Îngerul de gips", deşi era ostracizat în ţară întrucât participase peste hotare la manifestări anticomuniste.

Despre organele de represiune care ţineau ţara sub teroare, eroul romanului "Cel mai iubit dintre pământeni" foloseşte la adresa lor epitete precum "duri", "cretini", "primitiv" (un colonel de securitate), "demagog rudimentar" (un general), "analfabet periculos" (un gardian pe care până la urmă l-a omorât de teama de a nu fi el ucis de acesta) etc.

Puteau fi trecute cu vederea aceste păreri infamante ale lui Marin Preda la adresa băieţilor cu petliţe albastre la veston? Conjunctura le era extrem de favorabila. Aveau acordul cabinetului 2, deoarece soţia dictatorului fusese vizată direct în aluzia referitoare la dorinţa ei de implicare în viata politică, precum şi sprijinul logistic al ruşilor care se simţiseră ofuscaţi la apariţia volumului "Delirul". Cu câteva zile înaintea morţii lui, după cum declara fratele său, scriitorul a primit câteva ameninţări cu moartea şi i-a mărturisit, "sunt un om terminat", exact ca în cazul lui Vlad Georgescu. Şi băieţii s-au ţinut de cuvânt, exact ca în cazul lui Vlad Georgescu care a dat pe post "Orizonturile Roşii", carte care a dezvăluit occidentului adevărata faţă a dictatorului roman. Pentru a demonstra că nu sunt primitivi, i-au vârât un cearşaf în gura, sau i-au pus o perna pe fata, "astupându-i orificiile respiratorii", după cum reiese din raportul întocmit de IML. Cea mai autorizata părere asupra morţii lui Marin Preda rămâne insa cea a medicului Şerban Milcoveanu, care, bazându-se pe declaraţiile unor martori care l-au văzut pe Marin Preda imediat după moarte, este convins ca a fost otrăvit cu cianura de potasiu, deoarece cadavrul lui nu avea culoarea livida specifică tuturor cadavrelor, ci era de culoare "rubinie, de un roşu deschis", culoare specifica a celor morţi în urma inhalării cianurei. De aceiaşi părere este şi fosta soţie a scriitorului, Elena Preda, care este convinsă că soţul ei a fost otrăvit. şi Aurora Cornu, prima lui soţie, a declarat intr-un interviu acordat la Paris Lucreţiei Bârlădeanu "După ce am văzut fotografiile date de politie cu cadavrul lui Marin nu poţi să nu te întrebi daca nu este vorba de un asasinat...

În cartea sa, "Cum a murit Marin Preda", C. Turturică, pare-se şoferul lui, povesteşte cum şi-a petrecut ultima zi din viaţă. Am să recapitulez şi eu. Era pe 15 mai 1980, o zi splendidă de primăvară. Marin Preda jubila după succesul său cu "Cel mai iubit dintre pământeni". În relaţii proaste cu soţia, de două săptămâni nu mai dormea acasă ci în camera lui de la Mogoşoaia. Asaltat de admiratori de toate felurile, Preda se închidea adesea în biroul lui de director de la Editura Cartea Românească şi îşi petrecea timpul mai mult singur. În acea fatidică zi, Marin Preda trimite femeia de serviciu, pe coana

175

Vetuţa, cum îi zicea el, să cumpere ceva băutură pentru a-l sărbători pe Sfântul Pangratie. Femeia vine cu o sticlă de rom cubanez, care atunci se găsea din belşug, i-o dă scriitorului, care se apucă să bea singur, fiind supărat rău, după o ceartă cu soţia sa. A băut o sticlă de rom şi una de whisky toată ziua. Văzând că nu mai pleacă acasă, femeia de serviciu, noaptea târziu, dă telefon după un taxi să-l ducă la Mogoşoaia. Pe drum are o serie întreagă de peripeţii cu şoferul, fiind beat, pentru care nu mai insist. Şoferul îl urcă scările la Mogoşoaia şi-l dă în primire unor cheflii scriitori care serbau o zi de naştere. Câţiva din ei, văzând în ce hal este, se duc şi-l culcă în camera lui. Peste noapte, Marin Preda se scoală şi se întoarce la cheflii să le ceară un pahar cu apă, motivând că i s-a uscat gura. O fată, pictoriţă tânără, glumind, îi întinde două pahare, unul cu apă, altul cu votcă, rugându-l să aleagă. Preda bea paharul cu votcă (nu se ştie dacă a mai băut şi apă) şi se întoarce în cameră. A doua zi, pe la ora opt, trebuia să plece în Vrancea la o şezătoare literară. Prietenii cu care trebuia să meargă, văzând că nu mai apare, se duc la cameră să-l ia. Dar îl găsesc mort, trântit cu faţa în jos, cu o mână atârnându-i pe marginea patului.

Diagnosticul pus de doctori a fost moarte prin înecare cu sputa lui, provenită în somn. De aici încep speculaţiile. Pictoriţa cu pricina a dispărut ca prin minune şi nimeni nu a putut să mai ia legătura cu ea. A fost cumva otrăvit Marin Preda? Medicii care i-au făcut autopsia, probabil tot oameni ai securităţii, nu au mai continuat cercetările, rămânând acest diagnostic. Cert este că eu am discutat cu membrii familiei, cu una din surori, care mi-a declarat că, după moarte, Marin Preda avea capul cu multe răni pe el, semn al unor lovituri.

În ultimul timp Marin Preda căpătase o aureolă de mare scriitor; când se deplasa prin ţară se ţineau după el şiruri întregi de maşini cu admiratori, mai ales după ultimul roman, care răscolise toată intelectualitatea română. Profesorul Alexandru Piru, la care am avut lucrarea de licenţă, mi-a declarat că la citirea romanului "Cel mai iubit dintre pământeni", a stat claustrat în casă două zile şi două nopţi, fără să mănânce, citindu-l pe nerăsuflate. Nimeni nu mai scrisese ca el până atunci. În noaptea când romanul a fost pus în vânzare, în faţa librăriei Mihai Eminescu s-au strâns mii de oameni pentru a-l cumpăra. Se crede că a intrat în panică şi Ceauşeasca, întrebând ce se întâmplă în mijlocul Bucureştilor cu atâta lume strânsă. Apoi Marin Preda avusese curajul să vorbească despre unele probleme insolubile ale societăţii socialiste. În convorbirile cu Florin Mugur, Marin Preda critica anumite aspecte negative ale societăţii socialiste, cum era agricultura care rămăsese pe spinarea militarilor şi elevilor. Şi nu numai atât. În cercuri intime el avea

176

gura slobodă vorbind despre culisele ceauşiste. Era printre singurii scriitori care vizitase Franţa şi, împreună cu Eugen Simion, văzuse cum trăiesc capitaliştii. De altfel, Eugen Simion are şi o poveste cu Marin Preda cum l-a ocolit tot Parisul pentru a cumpăra o pălărie.

La citirea romanului ,,Cel mai iubit dinte pământeni” am rămas cu un mare gol în suflet, cartea aceasta mă răscolise atât de mult încât câteva zile îmi tăiase apetitul. Întrebări stranii îmi sunau în cap: ce-i omul pe pământ? încotro merge specia umană? ce-i dragostea, acest sentiment straniu care ne cucereşte pe toţi? ce-i femeia? ce-i răutatea? care-i sensul vieţii? ce este cu era asta a ticăloşilor şi cu bezmeticii despre care vorbea el? încotro merge specia umană? de ce universul operei lui este aşa de degradant? de ce personajele lui aleargă toate după un ideal labirintic, eşuând în lamentabil?

După moartea lui tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieţii ca şi ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliştilor. De la el am învăţat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viaţa este cel mai mare mister al creaţiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o facem să fie frumoasă, că moartea este o stare naturală pe care numai omul o face înspăimântătoare…

Marin Preda a rămas una din marile conştiinţe ale secolului douăzeci, alături de Camus, Malraux, Sartre, Faulkner, Ionesco, Proust, Joyce. A fost o conştiinţă lucidă într-un timp când nimeni n-a avut tăria să ridice un deget asupra timpurilor, dând dovadă de un extraordinar curaj civic. Poate că şi de aici i s-a tras moartea…

Marin Preda a fost un mare moralist, citind opera lui, înveţi o mare lecţie despre viaţă. S-a luptat cu bezmeticii şi cu spiritele primare agresive care populau fauna noastră umană. A fost sincer precum Camus care zicea că libertatea este dreptul de a nu minţi, într-o lume cuprinsă de minciună şi delaţiune.

Lecturile lui preferate au fost Biblia, Dostoievski, Balzac, Celine, Sadoveanu, Caragiale, a citit Cnoza din Princeton, pe Nietzche, l-a preocupat teozofia şi filozofia…

Ca persoană a fost un om închis, şi-a pus rar sufletul pe masa prietenilor, nu ura duşmanii ci îi dispreţuia. A fost un spirit nevrotic, în tinereţe, miop fiind, a trecut printr-o lungă stare depresivă, stăpânindu-şi nevrozele cu tranchilizante care nu-i lipseau din buzunar.

Sfatul lui pentru scriitori tineri a fost să înveţe, "de la Balzac să nu ignore mecanismul social, de la Victor Hugo să caute excepţionalul şi

177

surpriza vieţii, de la Dostoievski să nu ignore adâncimea de spirit a sufletului omenesc, punând experienţa personală lângă toate acestea…”

Unul din marii lui critici care i-au studiat cu asiduitate opera a fost academicianul profesor Eugen Simion. El spunea despre scriitor: ,,În secolul nostru s-a văzut că biruitor nu iese un astfel de om liber, mândru şi aşteptat, ci bruta laşă, care, eliberată de orice morală, se selecţionează rapid şi se uneşte cu alte brute împotriva oricăror veleităţi de libertate şi mândrie, omorând orice scânteie a spiritului şi aruncând omul în perversiunea delaţiunii, a corupţiei şi a fanatismului… Pe aceşti oameni îi caracterizează simplu: vai de capul lor!”

După 1989, Marin Preda, ca de altfel şi Eminescu, a început să intre într-un con de umbră, nemeritat. ,,A apărut - zice Eugen Simion - o formă nouă de contestare, agasarea sau impacienţa, iritarea faţă de orice tentativă de a-l apăra pe Preda. Încercând să răspund publiciştilor şi scriitorilor care îl atacă bezmetic…m-am trezit că sunt admonestat şi chiar înjurat, cu o vulgaritate greu de imaginat.” Mulţi îl urăsc pe Preda nu numai că e un mare scriitor ci şi că vine din lumea ţărănească. Astăzi ne trebuie un blazon de aristocraţi, să fie os domnesc…”

Alexandru Macedonski- poetul trecut prin furcile caudine ale

destinului-

Aș începe discuția despre Macedonski cu două epigrame care i-au marcat destinul lui literar pentru mult timp, pedepsit de opinia publică cu o vehemență rar întânlită. Prima epigramă este adresată lui Alecsandri, iar a doua lui Eminescu.

Cu Alecsandri avea probleme mai vechi de pe când primise premiul Academiei Române. Macedonski îi reproșază faptul că Alecsandri ,fiind membru al Academiei, nu trebuia să primească acest

178

premiu. Atacul îndreptat împotriva poetului în culmea gloriei, care era înconjurat de stima generală, merge mai departe și, într-un lung studiu, îi caută multe șicane critice, temperând admirația necondiționată a publicului acordată bardului de la Mircești. Supărată pe Macedonski, Academia Română, prin pana lui G. Sion adresează lui Macedonski o lungă scrisoare de justificare, însoțind-o cu un comentariu persiflant la adresa lui. În plină glorie, Alecsandri în „Fântâna Blanduziei” ( reprezentată pe scena Teatrului Național încă din 1883), Scaul i-l arată lui Zoil pe Hotațiu, care trece prin fundalul scenei, prilej pentru nefericitul critic să se zvârcolească de invidie, pentru calitățile rivalului său, menit să se bucure de un mare succes. Macedonski ripostează în „Literatorul” cu o epigramă care-l reduce pe Alecsandri la „un copil”:

„Coprins de-al gloriei nesațiuAlbit de ani, dar tot copil,E lesne să mă faci ZoilCând singur tu te faci Horațiu.”Polemica cu Alecsandri se pare că s-a oprit aici, recunoscând

totuși în bardul de la Mircești un mare poet.În anul 1883 lupta lui Macedonski cu „Convorbirile literare” și cu

„Junimea” ajunge la apogeu. Soluția acestei crize este una din cele mai neașteptate reacții ale opiniei publice, dezlănțuite împotriva lui Macedonski, cu o rară vehemență și un zdrobitor efect. E vorba de epigrama adresată lui Eminescu, după rătăcirile lui mintale:

Un X…pretins poet,-acumS-a dus pe cel mai jalnic drum…L-aș plănge dacă-n balamucDestinul lui n-ar fi mai bunCăci până ieri a fost năucȘi nu e azi decât nebun.”Lăsând la o parte versurile cam forțate ale epigramei, acest act de

sacrilegiu împotriva unui mare geniu, acum când se găsește într-o situație limită, i-a adus lui Macedonski oprobiul lumii literare și nu numai, ignorându-i opera cu bună știință până și astăzi. Degeaba s-au străduit unii critici să-l scoată la lumină, să arate că opera lui în anumite privințe este tot așa de mare ca a lui Eminescu, că „Nopțile” lui sunt inegalabile ca valoare artistică, lumea l-a ignorat cu bună știință.

Aș vrea să spun că la început Macedonski n-a fost defavorabil lui Eminescu, deși erau două firi opozante. În 1878 Macedonski ține o conferință asupra mișcării literare noi unde îl citează pe Eminescu cu „Epigonii” spunând despre ea că este „ o poezie ce va rămâne”. Dar în

179

pimul an al „Literatorului” Eminescu devine obiectul observațiilor incisive, care are „ idei bolnave” și „cuvinte pocite”, extrase din cele mai mai frumoase poezii ale lui publicate de curând în „Convorbiri literare”.

După 1880 Macedonski caută să se apropie de Maiorescu, cerându-i îngăduința de a-i dedica volumul de „Poezii”. La începutul anului 1882 Macedonski este invitat la seratele „Junimii” să citească asistenței care era formată din Hașdeu, Alecsandri, Barițiu, Laurian, Demetrescu și Eminescu, „Noaptea de Noiembrie”. Hașdeu îl felicită pe autor, spunându-i că a sris cea mai frumoasă poem a ultimilor ani. Eminescu însă în „Timpul” din 8 aprilie 1882 în ”Materialuri etnologice” scrie:

„Actele acestea de flagelare le voiu repeta de câte ori voi avea să lovesc în instinctele bastarde ale acelor străini, romanizați de ieri de alaltăeri, cari privesc toate în țara asta de „sus în jos”. Unul abia sfârșește liceul, vine să vândă mărunțișuri și suliman la București, îi merge rău o negustorie și s-apucă de alta: de negustoria literară. Și acea fizionomie de frizor nu s-apucă doar să critice ceva de-o seamă cu el: nu, de Alecsandri se leagă.”

Desigur că era răutăcios cu Macedonski, care și el la rându-i sapă la originea poetului Eminescu, arătând că Eminescu are origini obscure…

Deși mai târziu s-a dezis de acea epigramă, lumea literară l-a urât, n-a vrut să mai știe de opera lui, criticii l-au ignorat și, până azi, Macedornski poartă stigmatul acelor două epigrame.

Primul care s-a apropiat de opera lui cu seriozitate a fost Tudor Vianu în „Studii de literatură română” închinându-i un studiu amplu asupra vieții și operei marelui scriitor.

Macedonski este și rămâne totuși un deschizător de drumuri către poezia modernă, către simbolism. Într-o scrisoare către poeții tineri el scrie:

„Scumpi poeți, Voi care sunteți România cea mai nouă m-ați târât în entuziasmul vostru și m-ați hotărât să vă încredințez, spre a fi date în vileag, versurile ce urmează. Ele erau „Flori cacre” pentru mine fiindcă au răsărit din restriștea unei vieți ce a stat sub trăznet și urgie, și tot ce pot să fac acum este să păstrez acest nume. Ele pot să aibă însemnătate și pentru alții: Pot să arate celor care sufăr, că în mijlocul necazurilor și mizeriilor vieții- oricât de îngroziroare ar fi ele- tot se află culmi pe care să te poți refugia: ale poeziei și ale artei bunăoară. Este mai de dorit, socotesc, să cauți să urci pe ele, decât să mori sau să înnebunești. Vă

180

strâng mâna cu dragoste și ca un frate mai vârstnic sunt al vostru, Alexandru Macedonski”

Mai tânăr cu patru ani ca Eminescu, născut în 1854, Macedonski s-a bucurat de o viață lungă și a murit în 1920, mărturisind pe patul de suferință strigăte ale desnădejdii, suspine ale amărăciunii, în ultimele versuri din „Ultima Verba”.

ION IONESCU BUCOVU

Vasile Alecsandri- „acel rege-al poeziei”

Străbunicii și bunicii noștri s-au născut sub zodia lui Vasile Alecsandri. Nu exista școlar pe acele timpuri să nu recite două-trei poezii ale poetului la serbările școlare sau cu alte ocazii. Numai apariția lui Eminescu a reușit să-l pună într-o umbră nemeritată din care n-a mai ieșit până astăzi. Poet național, cum l-au numit aproape toți criticii literari- Vasile Alecsandri și-a muiat pana în aproape toate genurile literare, dar a rămas până la sfârșitul vieții fidel poeziei pe care a cultivat-o cu mare dragoste.

Născut pe 21 iunie 1821, dintr-o familie bogată, Vasile Alecsandri a dus o viață lipsită de griji. Dar el s-a identificat cu viața poporului în care a trăit, cântându-i bucuriile și durerile.

Generația lui este generația lui 1848 care se năștea cu noi idealuri. În numele ei, Vasile Alecsandri desfășoară o amplă critică socială, scrie poezie, teatru, proză etc denunțând starea deplorabilă a țării. El traversează marile evenimente ale secolului al 19-lea de la Revoluția din 1848, Unirea Principatelor, Războiul pentru Independență din 1877 până la instalarea regalității. În „România literară”, titlul ce cuprinde ideea unirii tuturor

181

provinciilor românești, el duce o propagandă avizată pentru Unire, militează pentru pregătirea și înfăptuirea revoluției. Lupta pentru Unire înglobează întreaga activitate din perioada 1859 ; în slujba Unirii el valorifică tezaurul folcloric național, care se va afla în centrul creației sale. Este ales deputat în Divanul Ad-hoc și delegat să stabilească legătura cu unioniștii munteni. Acum apare celebra „Horă a unirii” care va răsuna pe buzele tuturor.În timpul Războiului pentru Independență scrie ciclul ”Ostașii noștri” cu celebrele „Peneș Curcanul”, „Sergentul”, „Odă ostașilor români”, „Hora de la Plevna” etc.

Când Vasile Alecsandri intra la Junimea toată adunarea se ridica în picioare, inclusiv Maiorescu, pentru a-i cinsti onoarea. Aici și-a citit în aclamațiile tuturor multe din operele lui, aici l-a cunoscut Eminescu care a avut o mare admirație pentru el numindu-l „Acel rege-al poeziei, veșnic tânăr și ferice/ veselul Alecsandri”

Ca semn al prețuirii lui Eminescu, Alecsandri ține celebra conferință de la Ateneu pentru strângerea fondurilor ca ajutor pentru trimiterea poetului care era bolnav la sanatorul de la Viena.

Aici s-a întânlit cu Caragiale, Creangă, Duiliu Zamfirescu etc cei care i-au apreciat opera . În cadrul Academiei Române a făcut parte din comisia care a stabilit ortografia și scrierea limbii române. El este autorul transfomărilor scrierii cu litere slavone în litere latine ; pe î slav l-a transformat în î românesc , de asemenea a pus bazele semnelor lui ș, ț, z etc.

În toate genurile în care a scris, Alecsandri a fost un deschizător de drumuri. Cu Alecsandri se începe literatura noastră modernă. A adus o contribuție fundamentală la crearea limbajului poetic, la îmbogățirea lui, la mlădierea expresiei după cerințele ritmului. Aduce noutăți în mijloacele compoziției, în structura versului, în ritm, rimă, în desfășurarea acțiunii pieselor de teatru, în punerea în scenă. A valorificat din plin specii dramatice populare, cântecelul comic, monologul, feeria, suita de tablouri etc. Este primul care culege și valorifică creația populară, dându-i o nouă strălucire.

Ultimele lui zile de viață au fost grele.„Și când te gândești- îi spunea el fiicei pe patul de moarte la Mircești, aducându-și aminte de Elena Negri- că a trebuit să sufere astfel înainte de a muri”. În noaptea de 21 spre 22 august, s-a stins din viață în vârstă de 69 de ani,plâns de toată națiunea, cu funerarii naționale.

„Numele lui rămâne pentru totdeauna împletit cu al „Mioriței” și al

„Horei Unirii” cu însăși inima de foc a ființei noastre naționale.(G.C. Nicolescu)”

182

Urmașul lui, Eminescu a dus mai departe idealurile poetice ale maestrului și le-a ridicat pe treapta perfecțiunii geniale. Fără Alecsandri, Eminescu n-ar fi existat.

A. TOMA –sau cum a pătruns proletcultismul în literatura română

Cine și-a făcut studiile liceeale prin 1950 a avut ocazia să învețe despre poezia lui A. Toma, unul din cei mai înverșunați proletcultiști ai poeziei românești. Născut la Urziceni în 1875 și mort în 1954, „ poetul ” , A. Toma a deschis larg porțile realismului socialist în literatura română, dispunând de o toată autoritate a partidului comunist pentru a îndruma tinerii scriitori spre noua linie literară, venită de la Moscova. Tot el a fost câinele credincios care turna la securitate orice formă literară care se abătea de la doctrina partidului. Așa s-a întâmplat și cu Nicolae Labiș după ce a publicat„Albatrosul ucis”, fiind expus „oprobiului public” și luat în colimatorul securității.

La începuturi, îndrumat de Constantin Dobrogeanu Gherea și bucurându-se de aprecierile lui Caragiale cu care se lăuda, poezia lui epigonică, alegându-și modele saturate din seva dragostei de viață, așa zisa „poezie proletară”, care cânta avântul clasei muncitoare, aducea o tonalitate nouă în lirica proletară. Pseudonimul literar de Alexandru Toma a fost

183

ales chiar de Ion Luca Caragiale, în 1896, cu prilejul publicării unui poem în revista "Epoca literară". În 1919 a salutat în versuri avântate marea revoluție socialistă din octombrie, în 1932 a devenit membru al partidului comunist, introducând printre primii realismul socialist în literatură română.

Ce era realismul socialist? Realismul socialist reprezintă doctrina comunistă oficială proclamată în 1932 de Comitetul central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, privind stilul și conținutul obligatoriu al creațiilor din domeniul literaturii, artelor plastice și muzicii, directive care mai târziu - după cel de-al doilea război mondial - au devenit obligatorii în întregul lagăr al țărilor comuniste satelite ale Uniunii Sovietice. În anul 1934, la congresul Uniunii scriitorilor din Uniunea Sovietică, Andrei Jdanov, membru al Biroului politic al PC al URSS, ține o cuvântare prin care definește trăsăturile esențiale ale realismului socialist, de aici înainte singura formă de literatură admisă în Uniunea Sovietică. Așa cum reiese din statutul Uniunii scriitorilor adoptat la acest congres, artistul trebuie să realizeze o „reprezentare istorică adevărată a realității concrete în dezvoltarea ei revoluționară... în conformitate cu sarcina transformărilor ideologice în mintea oamenilor și educării oamenilor muncii în spiritul socialismului.” Astfel, operele artistice trebuie să fie destinate maselor populare, pentru a le educa în spiritul comunist. Caracteristic pentru realismul socialist este așa numitul „erou pozitiv”, care - prin comportamentul său - trebuie să fie modelul „omului de tip nou”, cetățeanului societății comuniste.

Cunoscut pentru vederile sale comuniste și pentru introducerea realismului socialist și a stalinismului în literatura română[5], în 1948 A. Toma a fost ales membru titular al Academiei Române.[6]. Pictorul Jean Steriadi l-a imortalizat pe pânză într-un tablou numit „Academicianul A. Toma”. Ce ironie a soartei!

 Stalinismul cultural, între 1948 și1956, distruge vechiul sistem românesc de valori și instituțiile culturale corespunzătoare, propunând-și realizarea omului „de tip nou”, după trăsăturile sovietice. Ca și în politică sau economie, stalinismul cultural s-a impus prin forță, legăturile intelectualilor cu țările din vest au fost complet întrerupte,Academia Română și asociațiile profesionale cu tradiție ca Societatea Scriitorilor Români sau Societatea compozitorilor români au fost desființate și înlocuite cu unele noi, din care personalitățile care nu erau agreate de noul sistem au fost

184

înlăturate. În 1948 s-a tipărit un catalog de 522 de pagini, cuprinzând aproximativ 8.000 de titluri de cărți și reviste interzise, care au fost scoase din bibliotecile publice și din manualele școlare. Operele unui număr de autori sunt interzise în întregime:Radu Gyr, Octavian Goga, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu etc. În cazul literaturii și culturii universale, lista interdicțiilor este imensă: Platon, Spinoza, Nietzsche, Bergson, Edgar oe, Gide etc

.După al Doilea Război Mondial A. Toma  a fost director la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (ESPLA), publicând scriitori minori intrați în grația partidului comunist sau opere ale scriitorilor ruși.[4]

Unele poezii "realiste" ale lui A. Toma, porneau de la o știre publicată în ziarul Scânteia, din care închega iute, indiferent la inadvertențe, un scurt poem în care faptele sunt conduse și reordonate după nevoia artistică a poetului, într-o flagrantă ignorare a veridicului.

În poezia La inaugurarea librăriei Cartea Rusă, publicată în revista „Veac nou“ din 10 ianuarie 1945, A. Toma celebra înființarea Editurii și Librăriei ARLUS-Cartea Rusă (decembrie 1944, respectiv ianuarie 1945) drept un act civilizator major.[9]

Vladimir Tismăneanu relatează o întâmplare la care a fost martoră jurnalista Tita Chiper: la o vizită a lui A. Toma la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, prin 1953, acesta se bătea cu pumnul în piept atunci când invoca „poemele antifasciste” pe care le-ar fi compus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La întrebarea unui tânar poet despre cum ajungeau acele versuri în rândul poporului, A. Toma a replicat scurt: „Tavarășe, eu nu eram sinucigaș. Le țineam ascunse în sticluțe de Urodonal”[10].

La o săptămână după dispariția lui Iosif Vissarionovici Stalin, în pagina a doua a ediției din 13 martie 1953 a ziarului Scânteia, Alexandru Toma (devenit celebru cu versurile “imperialist american/căde-ți-ar bomba-n ocean!”) a publicat o altă “capodoperă” literară: Viață dați stalinistului gând![11] care se încheia cu versurile:

Fii ai muncii, noi azi, sub cernitul drapelAl partidului nostru, — înălțăm jurământSă dăm iureș prin crâncene stăvili spre țel —Cu acelaș avânt stalinist neînfrânt!

185

Toma, ca poet de cabinet, va porni, ca atatia altii in epoca, de la o știre publicată in Scânteia pentru a inchega iute, indiferent la inadvertente, un scurt poem in care faptele sunt conduse și reordonate dupa nevoia artistica a poetului intr-o flagranta ignorare a veridicului.

Alexandru Toma este autorul poemului "Silvester Andrei salveaza abatajul". Alături de "Lazăr de la Rusca" a lui Dan Desliu, este una din cele mai reprezentative poezii "de tip nou", așa cum era dorita a fi poezia in "noul regim". In afara de povestea versificata a minerului Silvester Andrei, A. Toma s-a mai remarcat printr-o adaptare dupa calapodul vremurilor a unor poezii scrise la timpul lor de Mihai Eminescu, precum "Glossa" ori "Dintre sute de catarge". A mai scris versuri pentru copii, reunite in volumele "Suna ghiocel, suna clopotel" si "Piuici si fratii lui mai mici".

Minerul Boganici Neculai si vagonetarul Silvester Andrei, "fruntași in intrecerea socialista" si buni fârtati, nu apucă să se bucure de roada bogata/frontul bogat de carbune a noului abataj, ca sunt surprinși de o surpare a bolții. Trupul lui Boganici este prins sub bolovani: "Deodata, o ploaie de năruitura / Porni din inalt, si cura cu ură, / Tot mai larg căsca moartea lacoma-i gura, / Tot mai crunt iși scrâșneste deasupra-le colții, / Cu trosnet prăvale și un stâlp, propta bolții -/ Trup tânar, minere, sub greu-i tu pici / - Tu n-o sa mai bocăni pe-aici Boganici." Primul gand al lui Silvester e sa fuga, "dar un geamat-cuțit crunt in piept l-a muscat: / "Geme-un om, un tovaras, lasi sa piara-un fartat?".Constiinta de clasa invinge si, o data decizia luata, in sapte versuri expeditive se va consuma ceac-pac, intr-o frenezie a verbelor actiunii, o celebra pagina de eroism socialist, comparabila, prin viteza a consumarii deznodamantului, cu cele ale lui Bolintineanu: "Inșfacă trei scânduri, inșfacă securea - / Lucrează in friguri, lunatic, aiurea - / Sub grindina morții din acoperiș, / Iute, doua cruciș, stâlp a treia proptiș, / Și peste o clipa, inima-i tipă: / Salvat, abatajul! - grindina stete! / Ai luptat, ai invins, ai fost om, mai baiete."

În „Marea preluare” viziunea revoluției se apropie de în limbaj trivial de o vulgaritate jalnică :

„Odesa, Crimeea..

Și acasă, pruncii, femeia, Păduchii foamea. Munca...

186

Pe când încuietorii bucatelor

Purtătorii păcatelor,

Mai marii,- măcelarii-

Lor huzurul, untul, șunca,

Șampania...

Paștele și grijania!...

Așa!

Cu gura plină de ură

Înjură!”

Poezia „Partidului” îi încoronează opera, aducând un omagiu solemn partidului comunist:

„Când stavili până-n cer ne cresc în cale,

Noi, comuniștii, nu cunoaștem jale :

Proptim largi umeri, toți- rostim PARTID-

Cad munți de fier, căi dalbe se deschid.//

Azi când ne creștia fi a tot stăpâni,

Bem crezul tău ca flacără-n plămâni.

Turnând nădejde, dragoste, mândrie,

În munca dezrobită pe vecie

..............................................

Căci omul nou nu-idornic doar de spor :

187

I-ai prins aripi și-i sufli vânt de zbor,

Și-și cere liber largul pământesc

Căci aripile cresc

și cres

li cresc...”

Într-o luptă acerbă cu marele poet Tudor Arghezi, fiul său, Sorin Toma, care i-a continuat „opera” a scris celebrul articol „Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei” în care-l cobora pe Arghezi în infern și-și ura tatăl spre înaltele culmi ale poeziei.

„Sorin Toma a invocat nu doar faptul că l-a scris la comandă politică, ci şi lacunele sale de cultură literară. [...] Ceea ce nega categoric era opinia generalizată că voise să-l dărâme pe Arghezi, pentru a-l impune ca poet naţional pe tatăl său, A. Toma.” 

Iată o declarație a lui Sorin Toma:„În primul rând, tata nu trebuia reabilitat, nu avea de

ce. Nu se punea această chestiune. Iar articolul meu, Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei, nu numai că a fost scris cu acordul partidului, dar a fost o sarcină de partid, care venea de sus de tot. În volumul memorialistic Privind înapoi, p. 330-331, am explicat pe larg acest caz: „Sarcina de a scrie articolul şi indicaţiile corespunzătoare le-am primit direct de la Iosif Chişinevschi, membru al CC al PMR, şi nu prin intermediul lui Leonte Răutu, şeful Secţiei de Propagandă şi Cultură, prin care, în mod obişnuit, se ţinea legătura cu Scânteia. Chiar acest fapt era de natură să-mi sugereze importanţa ce i se acorda articolului. / Pe întreg parcursul elaborării lui, Chişinevschi a fost singura mea legătură. El a subliniat că îmi transmitea indicaţiile conducerii partidului şi că iniţiativa a avut-o «însuşi tovarăşul Dej». De altfel, în etapele următoare, el s-a referit la conducerea partidului «şi» la Gheorghiu- Dej. Am înţeles că au fost consultaţi şi alţi membri ai conducerii (mi-a atras

188

atenţia şi vocabularul lui, oarecum deosebit, mai rafinat decât cel pe care Chişinevschi îl folosea în mod obişnuit).

Am scris acest articol pentru tânăra generație de intelectuali pentru a lua cunoștință de aventura prin care a trecut literatura română între anii 1950- și cu mici retușuri până în 1989, sub regimul comunist.

Ion Ionescu-Bucovu

CINCINAT PAVELESCU- EPIGRAMIST

Moto: Eu nu știu ce-i cu Cincinat! E talentat sau e șiret? Poeții spun că-i magistrat, Iar magistrații că-i poet!

Destinul lui Cincinat pare o farsă sclipitoare cu un sfârșit amar. Cu o mare celebritate în timpul vieții, astăzi a rămas doar un epigramist uitat prin colbul bibliotecilor. Publică poezii încă din clasa a-V-a, fiind una din celebritățile Liceului Sf. Sava. Ca student în drept se bucură de prietenia câtorva scriitori și profesori, devenind prim-redactor al „Literatorului”. Macedonski îi dedică articole elogioase, e numit „monetă de aur- în mijlocul monetelor calpe ce au curs”, este nici mai mult nici mai puțin „poetul viitorului- poetul strălucit ce a răsărit în mijlocul nepăsării acestei epoci și el va lăsa în literatura noastră urme nemuritoare”. Caragiale, uimit de puterea de improvizație a lui Cincinat, îl publică în suplimentul literar al „Epocii” și-i dă un premiu de 100 de lei.Este ales membru al Societății Scriitorilor români, apoi vicepreședinte al acelui comitet, alături de Duiliu Zamfirescu, Săulescu, și Minulescu,

189

iar în anul 1923, la propunerea lui Goga, i se decernează premiul național de poezie. Ziarele se întrec să-i publice poezia, vorbește la radio, participă la șezători literare, bucurându-se de o mare faimă.

În anul 1899 intră în magistratură colindând cu serviciul prin Râmnicul Sărat, Sinaia, Slănic, Constanța, Iași, Cluj, Oradea, Chișinău, Buftea, Timișoara, Brașov, București.

Cu doi ani, înainte de a muri, scie un „Lied” în maniera lui Heine, mărturisind constanța artei poetice:

„Îmi place lacrima tăcutăCe-ngroapă-n ea durerea mută,Și care-ascunde-ntr-însa tainePrecum un lied de Henric Heine!”Moare la 30 noiembrie 1934, elogiat de mai toate ziarele vremii.

La 60 de ani este sătbătorit și decorat, elogiat de Octavian Goga, Ion Minulescu, Corneliu Moldovan și alții.La moartea lui, Elena Văcărescu îi dedică un articol de amintiri în „La Roumanie Nouvelle”, numindu-l „un poete latin”. Radu D. Rosetti îi elogiază viața și poezia: „Cu Cincinat Pavelescu omenirea pierde pe unul din cei mai talentați epigramiști ai ei”.El de altfel scrisese niște versuri profetice pentru soarta lui:”Și-acum, în drumul spre mormântPrivind amurgul arămiu,Când simpt ce-aș fi putut să fiuMă-nduioșez văzând ce sunt”

George Călinescu arată că Cincinat „ a continuat într-un spirit mai boem pe Alecsandri în poezia de album”. Nu vom analiza poezia lui deoarece este pusă în umbră de un Minulescu sau Goga. Unele romanțe, magrigaluri sau lieduri au fost puse pe muzică, cântate și fredonate de contemporani.

Epigramele l-au făcut celebru pe Cincinat Pavelescu. Ele sunt adresate mai mult unor nume care astăzi nu ne mai spun nimic. Și totuși unele dintre ele păstrează întreaga vervă a spiritului celui care a fost un talentat improvizator. Lui Dobrogeanu-Gherea îi compusese, interpunându-l pe Hașdeu, un catren acid, deplângând dualitatea vieții sale:

„De Gherea-spirit analitic-Spunea Hașdeu cam pătimaș:”Birtașii spun că este critic, Iar criticii că e birtaș”.

190

Un proverb rimat îi dedicase lui Caragiale, numindu-l „un mare calomniat”, consolându-l cu infantilitatea criticilor:

” Să nu te miri când bârfitoriIubesc în nobila ta muncă:Copiii pietre nu aruncăDecât în pomii rodotori.”Cu amicul Periețeanu, „glorie a baroului, epigramist, poet și

literat distins” a fost necruțător când acesta a publicat o plachetă cu „Opt portrete” de animale, descrise în tot atâtea sonete:

„Volumu-n fond nu-i tocmai rău:Tiparul, stilul și hârtia;Dar nu-ți pricepem modestiaDe-a fi omis…portretul tău!”Chiar și Nicolae Iorga nu scăpase de ironiile sale, atunci când

marele istoric începuse a dori și o carieră politică:„Sorbona-ar vrea ca să-l reție,Miniștri-n cale se prostern…Dar Iorga vrea supremațieNu la Paris, ci în guvern”.Cele mai spirituale epigrame ale lui Cincinat ni se par astăzi cele

în care era el însuși implicat. Aici se vede candoarea inteligenței sale, mereu vii cu nemăsuratul orgoliu de a fi un epigramist prin naștere, incintestabil:

„D-ale voastre epigrameCincinat n-are habar.Aveți aerul că vindețiCstraveți la grădinar.”Pentru Cincinat epigama era limbajul însuși prin care își depășea

preopinentul prin idei:„Amândoi avem o boalăȘi-am căzut victima ei:Eu, chelia naturală,Tu, chelia de idei!”Și dacă era cazul și prin talent:„Găsesc că prea se-ngâmfă elCu părul arhiabondent:Alecsandri era mai chelȘi…parc-avea mai mult talent.” Cincinat practică în epigrame o ironie fină, civilizată, fiind

amabil, în limitele buneicuvințe:

191

Am suferit, iubite Domn,Întotdeauna de nesomn.Dar de când cartea ți-o citesc,Sunt vindecat și-ți mulțumesc”.Sau subtil-insinuantă, ca această plimbare cu un ministru:„De ce la stele-ntotdeaunaCu-atâta drag mă uit mereu?Mi-e frică să nu cadă vr-unaFără decret pe pieptul meu!.”Fără să ne fi lăsat o operă întinsă, Cincinat ne dezvăluie „un suflet

sensibil, uimit de misterul vieții” în fața universului închis din candoarwe juvenilă și tristețe amară, ca în acest antologic „cântec al omului”:

„Mă-ntorc de la un drum enormȘi dintr-o țară depărrtată,Pe care harta ne-o arată…Sunt obosit, aș vrea să dorm.

Sânt ani, sânt ani de când alergTot înainte, înainte,Cu-aceeași întrebare-n minte:De unde vin, și unde merg?

Și barca-mi nu mai e la fel,Iar pânzele așa curateOdinioară, sunt pătateCa și o masă de hotel.

O conduceam sau mă duceaÎn voia vântului tot anul,Eram sau nu eu căpitanulSărmanei bărci ce rătăcea?”Prin destinul său capricios de poet sentimental obligat de viață să-

și ascundă bunătatea funciară și generozitatea sub toga neagră a inflexibilului magistrat, scandându-și tainic sentimentele sfioase în romanțe devenite ale tuturor și în epitalamuri care nu l-au celebrat niciodată pe el, neînțeles și nerealizat în idealurile sale artistice, cincinat Pavelescu rămâne ultimul trubadur în literatură și cel dintâi epigramist al nostru.

192

CAMIL PETRESCU- SCRIITORUL CARE A VĂZUT IDEI (120 de ani de la naștere)

Cine a citit romanele „ Ultima noapte de dragoste și întâia noapte de război” și „Patul lui Procust” a descoperit în autor un însingurat, practicând confesiunea într-o dramatică zbatere de idei. Om al antitezelor, Camil Petrescu, ca și eroii săi, plutește în incertitudine. Cu o copilărie și o adolescență obscure de care nu vrea să vorbească, Camil Petrescu își începe destăinuirile cu tinerețea. Născut la 9 aprilie 1894, dintr-un funcționar de poștă obscur, care dispare imediat după nașterea scriitorului, și Ana Petrescu, mama sa, cu o profesiune incertă, rămasă văduvă la 22 de ani, Camil Petrescu nu va fi ferit de dificultățile vieții, având consecințe dintre cele mai tragice: un complex al inferiorității sociale suprapus dramatic pe un complex al superiorității omului fără tutelă, al înstrăinatului, care nu-și găsește direcția în viață. În „Filozofia substanței” își amintește că visele copilăriei erau alternante a două variante: unul de o frumusețe paradisiacă, plină de grădini suspendate, jerbe de fântâni, și chioșcuri grațioase; celălalt cu gropi de lut colcăind de șerpi groși sub un cer de plumb.

Face liceul la Sf Sava și Gh. Lazăr cu mari sacrificii, citește mult și scrie și mai mult, acum se nasc lumile spiritului, fără a se exterioriza. Publică la ziare și reviste literare. Urmează Facultatea de Litere și Filozofie, apreciat de N. Rădulesc Motru și P.P. Negulescu.

193

Anii de formare spirituală îi sunt umbriți de primul război mondial. Fiind respins la recrutare din cauza constituției sale firave, „…tânărul care abia devenea scriitor și-a spus că niciodată, el care a cerut intrarea în război, nu se va mai privi, față-n față cu conștiința lui, și mai ales că nu îi mai putea privi în față pe cei care au luptat pe front, dacă nu va fi fost și el acolo alături de ei…” Războiul este pentru Camil o problemă de onoare, de moralitate, dar mai ales o problemă personală, de tranșat în raport cu propria conștiință care are nevoie de experiențe apologetice. Cere să intre ca voluntar la artilerie, dar nu poate acoperi garanția de bani pentru cal și echipamentul militar. La intrarea României în război îl găsim ca plutonier, după ce trecuse în prealabil printr-o școală militară. În 1916 e rănit, în 1917 e făcut prizonier, e considerat mort, eliberat la 10 aprilie 1918 și apoi demobilizat. Își reia activitatea publicistică, lucrează cu sârg la „Jocul ielelor” și în 1919 își ia licența cu magna cum laude. În 1919 este profesor suplinitor la un liceu din Timișoara, tot acum se lansează în gazetăria politică, colaborând la diferite reviste. Eșecul politic e urmat de înlăturarea din învățământ și de reîntoarcerea la București. Aici se apropie de marii scriitori ai epocii Liviu Rebreanu, Tudor Vianu, George Călinescu, Al. Rosetti. Ca un blestem, acum se accentuează surzenia, boală provocată de război, care îl va arunca în cele mai atroce crize de disperare, în timpul cărora acuză întreaga lume pentru starea sa. ” Nu mai am nicio perspectivă, scrie el în 1931. Într-o țară în care oamenii sunt conduși numai de capriciul bestialității lor, nu pot spera nimic. Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuesc un capital de energie și atenție cu care alții pot ceti un volum.” E plin de dezgust, descurajare, oboseală. La 33 de ani se compară cu toți martirii lumii de la Cristos încoace. Refuzat de politică, refuzat de teatru, el își găsește preocuparea în roman. În 1930 îi apare romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, în anul urător , ”Patul lui Procust” care sunt primite bine de critică.

În acest timp își asigură o oarecare stabilitate materială prin încadrarea la Revista Fundațiilor” iar din 1944 devenind chiar redactor-șef.

După 1944 aderă la noile realități și este pasionat de viața lui Nicolae Bălcescu, scriind romanul „Un om între oameni” pe care nu-l va termina.

Viața lui ia sfârșit la 14 mai 1957, regretat de întreaga intelectualitate.Filozof, poet, dramaturg și romancier, Camil Petrescu a marcat o

epocă din literatura noastră. Influențat de intuiționismul lu Bergson și mai ales de fenomenologia lui Husserl, procupat de Descartes, Spinoza, Leibnitz și Kant, publică o serie întreagă de lucrări care explică substanța filozofiei lui. Dacă opera literară i-a adus prestigiul, bucuriile intime i le-a dat

194

filozofia. „ Artistul proiectează lumea posibilităților, dar filozofia este descoperirea de noi posibilități.”- va zice el.

Ca și în opera filozofică și în poezie avem de-a face cu o poezie filozofică, plină de ermetism. „Ciclul morții” cuprinde versuri redactate în timpul războiului. Poeziile sunt un fel de continuare a romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” Poemele constitue momente din existența de pe front: „Nu știm/ Nici unde mergem/ Nici unde ne găsim. Alături de fiecare dintre noi/ La dreapta sau la stânga,/În față sau în spate/ sunt alții,/ De care ne lovim mergând, /când ranița alături ne-abate.” Soldații sun o masă de răniți care se lovesc, mase de mâini și de picioare anonime, timpul se aneantizează, drumul e lung, istovitor, luptele sunt haotice, fără finalitate, tranșeele sunt gropi ale morții.

Poemul „Ideea” este trăirea absolută a realității transcedentale:„Fără durere, fără bucurie,Eu caut în natură pretutindeni ideile.”Sau:„Eu sunt dintre aceiCu ochii halucinați și mistuiți lăuntric,Cu sufletul măritCăci am văzut idei.”Unele imagini din poezii sunt barbiliene:„Fuiorul tors al creației mi-e povară,Și de mă apără, mă și măsoară.”În „Ceasul dintâi” e imaginea haosului original, feerie cosmică

pierdută prin oraganizarea unei lumi a suferinței umane:„De nu m-ar fi chemat pe cruce-aș fi rămas.”Afirmându-se ca autor dramatic, cronicar, teoretician, regizor și

îndrumător, Camil Petrescu apare ca un om de teatru complet. Preferații său sunt Caragiale și Davilla care ar reprezenta cei doi poli ai manifestării dramatice. Analiza pieselor sale pune în lumină unitatea unui teatru de probleme, de situații, de esențe pure.

„Jocul ielelor” este o „dramă a absolutului” Gelul Ruscanu vrea să publice o scrisoare compromițătoare pentru Sinești, ministrul justiției. „Lumea asta din care îți tragi hrana este atât de abjectă, încât nu te acceptă și nu te tolerează decât cu prețul complicității.”- concluzionează Gelu Ruscanu. Esența dramei stă în tensiunea creată între o conștiință singularizată și societatea sau indivizii din ambianță, ilustrându-se dualitatea omului univoc precum Ruscanu. Gelu Ruscanu a văzut jocul ielelor. „Jocul ielelor e jocul ideilor.” Și în iubire Ruscanu trăiește același absolut: „O iubire care nu este

195

eternă, nu este nimic”- zice el. „Mai merită viața asta să fie trăită, dacă totul ți se dă atât de cârpit și de îndoielnic?”- se întreabă.

În „Suflete tari” Andrei Pietraru iubește pe Ioana, fiica lui Matei, un boier de viță veche. Renunțând la o iubire mai veche, noua iubire îl transformă într-un ratat. Aici iubirea în sine pare a fi un act irațional.

Prozatorul Camil Petrescu își are originile în eseul „Noua structură și opera lui Marcel Proust”. Prust e ca și Balzac un moment tot atât de important, oferind o nouă direcție în literatură. …„ nu putem cunoaște nimic absolut, decât răsfrângându-ne în noi înșine, decât întorcând privirea asupra propriului nostru conținut sufletesc”-zice el referitor la roman.

În „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” , „negreșit că trebuie să lămurim că dacă partea întâia a acestui roman e fabulație, e adică născocită de autor care nici nu era însurat și nici nu avea o familie pe vremea aceea și deci eroul Ștefan Gheorghidiu cu soția lui e pură ficțiune, în schimb, se poate afirma că partea a doua a cărții, aceea care începe cu întâia noapte de război, este construită după memorialul de campanie al autorului, împrumutat cu amănunte cu tot eroului Gheorghidiu.” Pentru autenticitate ambele părți sunt scrise la persoana întâi. Romanul se rupe de proza tradiționalistă prin modernitatea stilului, prin autenticitatea dată de persoana întâi. Un cuplu de îndrăgostiți, Gheorghidiu și Ela, sunt aruncați în lumea burgheziei prin căpătarea unei moșteniri. Pompiliu Constantinescu arată că „Literatura dlui Camil Petrescu a urmărit insistent lupta sexelor simplificate în două entități contradictorii. Bărbatul reprezintă o conștiință intransigentă, un fel de absolut moral aplicat mai ales în iubire, femeia e un animal cochet, inferior sufletește, ispită a simțurilor și primejdie a echilibrului interior. În iubire dl Petrescu vede lupta a două esențe biologice. Bărbatul îți angajază într-o experență erotică întreaga personalitate, în timp ce femeia își oferă ca să să-și retragă elanul capricios al unei permanente funcții vegetative. Originalitatea sa se mișcă între acești doi poli variabili.” Este ceeace Eminescu spusese demult în „Luceafărul”, dar din alte unghiuri. Avem aici două drame, o dramă erotică a geloziei și una a războiului., un fel de roman al iubirii și altul al războiului. La terminarea războiului Gheorghidiu ne relatează: „A doua zi m-am mutat la hotel pentru săptămâna pe care aveam s-o mai petrec în permisie. I-am dăruit neveste-mi încă o sumă ca aceea cerută de ea la Câmpulung și m-am interesat să văd cu ce formalitate îi pot dărui casele de la Constanța. I-am scris că-i las absolut tot ce e în casă, de la obiecte de preț, la cărți… de la lucruri personale, la amintiri. Adică tot trecutul” Este moartea individului vechi intrat într-o nouă formă de evoluție. Camil Petrescu lasă cartea suspendată, dar într-o notă din subsolul

196

romanului „Patul lui Procust”, reiese că „ sublocotenentul în rezervă Ștefan Gheorghidiu și-a găsit pedeapsa în fundul ocnei.

În „Patul lui Procust”, romanul se compune din scrisorile lui George Demetru Ladima adresate Emiliei și din cele două jurnale, unul mai voluminos al lui Fred Vasilescu și altul mai mic, al doamnei T. Biografia eroului principal se completează și se reconstituie postum din comentariile făcute pe marginea scrisorilor de către Emilia și Fred, fiecare din puncul lui de vedere. Ladima este intelectualul procustat de societate, cunoaște mizeria materială și umilințele potențaților politici, Nae Gheorghidiu aliat cu Vasilescu Lumânăraru pun la cale o manevră politică împotriva Brătienilor și se folosesc de Ladima să scoată un ziar, finanțat de ei, unde scrie articole fulminante și demască oligarhia financiară a timpului. După ce își ating scopul, cei doi, cer ziaristului încetarea campaniei, Ladima refuză și este concediat. Ladima întâlnește pe Emilia, artistă de mâna a doua și prostituată, pe care o divinizează. Până la urmă se sinucide misterios.

Nefiind un simplu joc de artificii, literatura lui Camil Petrescu a anticipat, întrucâtva, teatrul, poezia și romanul moderne . G. Călinescu spunea undeva că spiritul lui veșnic neliniștit este, în tot ce a scris, „ mereu încordat de atenție ca un cap de șopârlă.”

GELLU NAUM- unul dintre copiii teribili ai suprarealismului românesc

Gellu Naum (născut la București pe. 1 august 1915,  și decedat pe 29 septembrie 2001, București) eseist, poet, prozator și dramaturg român, de origine aromână, este considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan european.

197

S-a născut la 1 august 1915 în București; a fost fiul poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărășești si al sotiei sale Maria Naum nascuta Rosa Gluck. În 1926 intră la liceul "Dimitrie Cantemir" din București, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în revista Cuvântul. Între 1933 și 1937, Gellu Naum urmează cursurile Universității din București, studiind filosofia. La 27 decembrie 1935, studentul Naum din anul III a fost percheziționat și arestat pentru că a fost surprins scriind "parole cu caracter subversiv" pe zidurile caselor din străzile Dr. Sergiu, Dr. Felix și Bd. Cuza.

La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, Gellu pleacă în 1938 la Paris, unde își continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog și filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton.

Întors în țară în 1939, va fi mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit.

În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun), a cărui activitate deosebit de intensă între anii 1945 și 1947 îl va face pe André Breton să afirme: "Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București".

După 1947, în condițiile impunerii Realismului socialist ca unică formă permisă de exprimare în literatură, grupul se destramă. În 1948 și 1949, Gellu Naum se mulțumește să scrie poemul cu tentă filozofică și ezoterică Calea șarpelui, experiență care îi va marca definitiv stilul. În anii '50 și '60, publică mai multe cărți de literatură pentru copii (precum mult apreciata Carte cu Apolodor), dar și de literatură proletcultistă (precum volumul Soarele calm sau "romanul pentru tineret" Tabăra din munți), acestea din urmă nefiind prezente în majoritatea bibliografiilor oficiale. Cu toate acestea, Gellu Naum a continuat să scrie, pe ascuns, poeme suprarealiste (de exemplu, poemul din 1958 Heraclit). În această perioadă, el trăiește mai mult din traducerile autorilor René Char, Denis Diderot, Samuel Beckett, Stendhal, Franz Kafka, Julien Gracq etc.

Odată cu perioada destinderii regimului, începe să publice poeziile de sertar în 1968, cu volumul Athanor. Cu acest volum și cu următoarele

198

(Copacul-animal, Tatăl meu obosit etc.), Gellu Naum reușește să stârnească unele reacții printre critici, dar începe să fie recunoscut ca un scriitor important abia după publicarea romanuluiZenobia (1985). În numai câțiva ani, apar numeroase ediții traduse din poemele lui Gellu Naum. De asemenea, el este invitat să țină lecturi publice în Germania,Franța, Olanda și Elveția.

Opera sa este tradusă în principalele limbi internaționale, fiind încununată cu premii importante (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, Münster, 1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002 ș.a.).

Ca și André Breton, Gellu Naum a rămas până la sfârșitul vieții credincios modului suprarealist de a trăi și de a scrie poezia, ceea ce dovedește că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opțiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine.

Guillaume Apollinaire, pledând pentru teritoriile noi ale poeziei, cerea poetului să nu-i considere inamici ai lirismului pe cei care explorează cu îndrăzneală, adeseori fracturând logica, zonele îmburuienate prin repetiție ale epigonilor clasicismului. Gellu Naum face parte din familia acelor istrioni sublimi, care au dinamitat la noi poezia truismelor, poezia fals-patriotică, poezia pastelului gratuit, opunând tristeților locuri comune exercițiile ludice de tot farmecul ce surprind pe cititorul nepregătit. În poezia „Un centaur siluind arborii poemului”, „drumețul incendiar” exclamă : „Camarazi poeți-, ajunge/ destul am gâdilat pământul pe burtă(...)/ destul am admirat în poze strașnice/ curul d-lui Ford scăldat în cele mai suave ape de colonie”. La el violența revoltei arde ca o flacără salvatoare grosolăniile limbajului : „domnii(...) aleg poemele după panglicuțe ca pe curve” ; „fiecare voce e o listă de subscripție” ; „Dumnezeu dansează la baluri costumat în fetiță” ; closetele au„ pâlnii lustruite” pentru „melancoliile orificiilor” autorului ; „în acuarelă hora țăranilor miroase a picioare frumos”

În poezia lui ne aflăm într-un univers ciudat, misterios, fragmentar, unde totul intrigă :

„întunericul începea de la voci

printre cărămizi iarbă urzici cârpe și oase

eu fumam un muc de țigare

199

lângă mine pietrele gâfâiau obosite

lângă mine o mamă obscură obscenă tăcea.

era o seară în care se balansa

nu știu de ce se balansa

până aproape foarte departe

nu știu de ce se balansa

lângă mine gâfâiau pietrele obosite.”

(Obob)

Este aici o mare tehnică a paradoxului cultivat cu mijloace specifice acestei poezii ce violentează logica, mai greu accesibilă, dar de o valoare incontestabilă. În „Talion” există o casă neîntreruptă :„ aproape că aș vrea ca haosul să transpară în orice poezie”, există „sertare pline cu ceață” și „cutii de scrisori saturate de frunze” sugerând o corespondență ireală a poetului cu natura care trimite mesaje, și ele secrete, descifrate numai de un ochi sagace. În poezia „Ciclu” poetul cultivă ironia disimulată, unde „ bunicul cioban străbătea spațiul carpato-balcanic dus și întors în fiecare toamnă și primăvară și oile făceau beee” ; „bunicul a lăsat să-i crească niște mustăți lungi/ și s-a apucat să mâie o turmă de pietre”, care transformă transhumanța în ceva monumental, etern, prin rigiditatea acelei turme care a murit ca și păstorul, devenind o risipire de pietre. În altă poezie, „ un bătrân trosnește în somn”, în poezia „Căteodată” se ivește„ o mare panică de toamnă” vestită de „un cocoș în rochie lungă.” În poezia „De câte ori” un tâmplar bate ciue în apă, Într-un vers „țipătul tău se deschide ca o fereastră”, în „Vasco de Gama” fecioarele se freacă de robinete, oamenii își deschid vinele ca să scoată de acolo cadouri utile, femeile vegetale adie”

Gellu Naum are convingeri politice subversive. În poemele lui „uzinele scrâșnesc din măsele”, seara e „ o broșură de propagandă”, și „se simte nevoia unei lupte finale” Umorul negru, suspendând logica, îngăduie personajelor lui Gellu Naum să iasă din universul oniric și să pătrundă în lumea reală, fără a-și modifica natura fantomatică. ”Marele navigator”, Vasco de Gama, „încearcă fundul mării cu degetul” În interior, „urechile lui(...) se zbat ritmic ca niște limbi de pendule/ și limbile de pendule se așează cu distincție lângă limbile de

200

pantof.” „Vasco de Gama își ascute dantelele/ pune pe dinți puțină sare/ presară pe deasupra caii argintii/ și zice Comandante acordă-mi cocarda/ dă-mi voie să-mi pun pe față secera/ și pe ureche ciocanul”.(aluzie la noul regim comunist)

O senzație și mai tulburătoare de obiectivare a proiecțiilor dorinței delirante se degajă din carnalitatea imaginilor. Ca la Dali, onirismul poetului răscolește adesea o materie animată, „Un creier” iese afară din cap „ ca o broască țestoasă” ; „păsări de păr” cu ciocul „elastic” și „sâni” întunecă spațiul.

Critica s-a preocupat mai puțin de proza sa poetică din volumele „Poetizați, poetizați...” și „Castelul orbilor” Fantastice, onirice, sinistre, umoristice, indecente, extravagante, absurde, prozele lui sunt interesante ca joc de înnoire a prozei, dar și ca opere de sine stătătoare.

Pentru definitivarea impresiei de lectură reproducem un fragment interesant :

„aș vrea să știu cine în afară de noi ar mai călări pe frigul ăsta numai în maieuri cu biciclete desenate pe ele numai cu brățări de aramă și cine s-ar mai vârî sub covor să discute acolo chestiuni de navigație :

ne zgribulim în noi ca într-o vizuină cu aripile în bretele :

cu milioanele de scoici mărunte pe ochii noștri care funcționează

și ne gândim la surdo-mutul care știe numai un cuvânt și râde fiindcă nu-l aude” (Cornelia mama dracului).

Crohmălniceanu arată că adevărata „conștiință de sine a mișcării suprarealiste în România a apărut odată cu Gherasim Luca, D. Trost, Paul Păun, Gellu Naum și Virgil Teodorescu.”

Dar Gellu Naum rămâne ca cel ma iubit copil teribil al suprarealismului românesc și ultimul dintre suprarealiștii europeni.

Bibliogafie :

Eugen Barbu. O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, Ed. Eminescu 1975

Literatura română contemporană,vol.I Poezia, București, 1980 ;

201

Ovidiu Crohmălniceanu- Literatura română între cele două rîzboaie mondiale, vol II, Ed.Minerva 1974.

Prof. ION IONESCU-BUCOVU

ION PILLAT - de la simbolism la poezia pământului natal

Nepotul lui Ion Brătianu, născut dintr-o familie de vechi boieri moldoveni, n-a urmat o carieră politică, așa cum au făcut bunicii lui. O amestecătură de moldovean, după tată și muntean, după mamă, Ion Pillat a avut parte de o copilărie fericită petrecută, fie la Florica în lunca Argeșului sau, după caz, la Miorcanii de pe Prut la moșia tatălui său. Să-i fi marcat acestă copilărie toată viața cu meleagurile ei de neuitat? Amândouă aceste colțuri de țară s-au fixat în memoria afectivă a copilului, transpunându-le mai târziu în poezie.

Având parte de o copilărie fericită și de o instruire aleasă cu studii la Sf. Sava, apoi la Paris , unde a urmat liceul și cele două Facultăți (Sorbona)-juridice și litere- Ion Pillat a primit o educație artistică aleasă. Vizitează muzeele, participă la spectacole teatrale, la Operă, colindă locuri celebre pentru monumentele lor de arhitectură, la Chartres având revelația artei gotice, vizitează Londra, Elveția, Italia, Constantinopolul, lărgindu-și considerabil orizontul spiritual. Zile întregi zăbovește prin librării și anticariate descoperind scriitori ca Leconte de Lisle, Heredia, Baudelaire, Verlaine, Wilde, Poe, Omar Khayam, Rilke etc. Frecventează cafenele ca Closerie des lilas și Vachette, rătăcește cu Horia Furtună prin grădinile Luxemburgului, recitindu-și amândoi versuri cu voce tare.

În 1914, când vine acasă, e plin de tot acest proaspăt depozit sufletesc și se hotărăște să se consacre poeziei. O nepoată a lui, îi ia pe furiș primele poezii și i le arată lui Maiorescu. Criticul i le-a primit cordial și două dintre

202

ele le-a publicat în „Convorbiri literare”. Publică primele volume de poezie, „Visări păgâne”(1912), Eternități de-o clipă (1914) și „Amăgiri”(1917), după care e luat în război ca ofițer de legătură pe lângă Misiunea franceză. Scapă ca prin minune de moarte de două ori, o dată când o bombă explodează în fața automobilului său și altă dată după o cumplită catastrofă feroviară. După război se atașează de cercul „Gândirea” publicând versuri din „Pe Argeș în sus”. Colaborează la „Sburătorul”, „Însemnări literare”, „Viața Românească”, „Revista fundațiilor regale” și „Universul literar”.

Mamă-sa i-a transmis trăsăturile temperamentului poetic muntean, simțul plastic, gustul liniei rafinate și al pitorescului. Din firea moldovenească a tatălui a luat înclinația spre reverie și meditația melancolică.

Deși de formație literară parnasiană și simbolistă, el urmează o cale proprie în poezie. Ca toți parnasienii e atras de civilizațiile defuncte, înflorite pe alte meleaguri. Imaginația lui colindă secole și meridiane. Se închipuie retrăind viața nomadă a „nebiruitului khan Djebe, care a călcat pământul „sub tropot de copite” și se odihnește acum lângă „ o mare albă”, sau existența lui Omar Khayam, poetul „silfic”, înmormântat la Nișapur, într-o grădină„ cu trandafiri sălbatici sădiți jur-împrejur”.

Decorurile sunt exotice: orientul fabulos, Brussa, Basra, Bagdadul, moschei vechi, verzi-albastre, fântâni fermecate, oleandri înfloriți și roze de Șiraz, sau stepa asiatică, ale cărei ierburi pipernicite le strivesc sub copitele cailor hoardele lui „Krum cuceritorul”

Multe din poeziile lui din „Eternități de-o clipă” sunt simboliste, amintind de Baudelaire.

Evoluția lui Pillat a lăsat în urmă astfel de încercări și s-a orientat spre trăirile autohtone. Fostul rătăcitor a găsit în suflet „ cumpăna veciei”, măsurându-și cu pasul „ogorul strămoșesc”, „moșia” pe zarea căreia au ancorat Carpații. Pillat descoperă astfel poezia chtonică. Volumul „Pe Argeș în sus” ne revelează priveliștile românești de o rară frumusețe: Florica, locul lui natal, Râul Doamnei, Negoiul, regiunea în care a copilărit, un cadru rustic, patriarhal:

„…Las altora tot globul terestru ca o minge,/ Eu am rămas în paza pridvorului străbun,/ Ca să culeg cu ochii livezile de prun,/ când alb Negoiul, toamna, de ceruri se atinge” (Ctitorii) E vorba de o lirică a permanențelor cu podgorii pline de rod, dealuri albe sub omăt, lunci înverzite, zăvoaie argintii, natură ce-și găsește farmecul prin rotația anotimpurilor. Oriunde poetul își întoarce privirile descoperă amintiri scumpe: mormântul bunicului, odaia copilăriei, banca pe care se odihnea etc. El își ctitorește viața pe dealurile toamnei, așa cum odinioară a descălecat cândva Negru-Vodă. Parcul năpădit

203

„de bozii și urzici”, e al Goleștilor; umbrele lor mari, „înfrățite” și „lungite în amurg” îl ajung pe poet în plimbările sale, făcându-l să-și aducă sfios mâna pe pălărie. Obiectele acsnice au fiecare o istorie, constituie un prețios depozit memorial. Pillat evocă pios asemenea relicve familiale, „iatacul bunicului”, patu-i simplu, „și azi nedesfăcut”, ceasul, bățul, putina în care făcea „băi în foi de nuc”, ochelarii bunicii, pe scrin. Viețile lor continuă să trăiască în mobile, haine, lucruri: „Văd- zice poetul- rochia bunicii cu șal și malakov,/ Văd uniforma veche de „ofițer”la modă,/ Când mai mergeau boierii în butcă la Brașov…”(Odaia bunicului).

Cum remarca și Eugen Lovinescu poezia lui Pillat din acestă peroioadă devine tradiționalistă. Chtonismul lui are calitatea de a scoate în evidență sentimentul horațian. „Toată poezia mea- zicea poetul- poate fi redusă, în ultimă analiză, la viziunea pământului care rămâne același, la presimțirea timpului care fuge mereu… Jocul acestor două coordonate, dă după mine, valoarea ei personală unei atari poezii, ferind-o de a fi pur descriptivă, parnasiană și rece, cum sunt unele bucăți din „Visări păgâne”, sau prea fluidă și lipsită de consistență formală, cum sunt altele din „Eternități de-o clipă” ori din „Amăgiri”.

Casa lui de la Florica sclipește printre nuci bătrâni, viața se regăsește aici printre tiparele trecutului:

„Caleașcă, drum de noapte, păduri adânci de fag/Și prin frunzișe lună căruntă-n ceață fină,/ Poiene necosite de mult și miros vag/ De flori de fân în floare, de fragi și de sulfină…// În pace sufletească, topindu-se, te-alină/ Realitatea vremii pe al naturii prag./ Prin ce metamorfoză revăd obrazul drag/ Al fetei ce-altădată în alba crinolină!/ Acei ochi sălbatici, același zâmbet trist, / din care făurisem a dorului povară,/ Și eu același tânăr și palid bonjurist…// Când ea înfășurată în vălul de de percal, / Îmbălsămat de vântul pădurilor de vară,/ Visa la iarnă baluri la consulul muscal.”

Toamna lui seamănă cu toamna „Medelenilor” a lui Ionel Teodoreanu. Timpul intervine și aici. Parfumurile, luminile, gustul fructelor coapte îi permit poetului să-și regăsească sufletul infantil. Lirica lui bucolică „izvorăște din sufletul copilului de altădată și din nostalgia în omul matur de azi, după raiul pierdut al copilăriei de atunci.” (Mărturisiri) Pe calea darurilor toamnei, a culorilor și savoarei lor, poetul se întoarce îndărăt: „Zadarnic cred că vremea cu anii a trecut// În fiecare toamnă reintru în trecut.// Copilăria toată dă buzna la uluci,/ Când stă la poartă coșul cu struguri și cu nuci.” (Septembrie)

Nu mi-am propus să fac o exegeză a poeziei pillatiene, am adus în față câteva aspecte mai importante din poezia lui. Eu văd în Pillat un Alecsandri al timpurilor moderne care reînvie lumea satului cu frumusețile ei, văzută

204

prin prisma noilor curente literare. Are asemănări și de viață cu Alecsandri. Amândoi au călătorit mult, au cunoscut și alte ceruri pe care le-au evocat, având similitudini și afinități temperamentale profunde. (T. Vianu) Ambii au o imaginație mai mult vizuală, înclinând spre contemplația senină a naturii și vieții.

Și acum ne întrebăm: mai este actual Ion Pillat? Se mai citește Ion Pillat? Mai este tineretul interesat de poezia lui?

Eu cred că da! Găsim în poezia lui dulceața vieții patriarhale de altădată pe care cu toții ne-am dori s-o reînviem și s-o trăim departe de zbuciumul societății de azi. Și de aceea merită citit!

Ion Ionescu -Bucovu

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți”

Olteanul Marin Sorescu decretat de George Călinescu tot ce poate fi mai nou în poezie și chiar în dramă, s-a bucurat în timpul vieții și chiar după moarte de un succes cum puțini au avut parte. Volumul care i-a deschis calea succeselor printre cei mai buni poeți contemporani a fost „Singur printre poeți-Parodii (1964)”. Până atunci publicase în reviste ieșene și în „Luceafărul” unde a fost o bucată de vreme redactor. Parodia ca gen minor, a fost luată în serios de poet făcând o parodiere critică, anticalofilă și convențională, râzând de clasici și de debutanți. El avea un umor liric cu înțepătură amicală care a prins, aruncând peste bord convențiile lirice protocolare și academiste laolaltă cu cele moderniste. El dezbate lucruri cunoscute, dar spuse „pe dos”.

Abordarea celor mai tragice teme este la fel de nonșalantă:Ne spălăm cu clăbucul tău, soareSăpunul nostru fundamentalPus la îndemânăPe polița cerului.Întindem mereu brațele spre tineȚi ne frecăm bine cu lumină

205

De ne dor oasele de-atâta fericire.

O, ce veselieE pe pământ dimineața!Ca într-un spălător de internatCând copiii iau apă în gurăȘi se stropesc unii pe alții.

Deocamdată încă nu știm de unde să luămȘi cele mai bune prosoape-Și ne ștergem pe față cu moartea.(Matinală) Ceea ce are dominant poezia soresciană, înrudind-o cu parodia

„Singur printre poeți” este fantezia lucidă, sinteza dintre aceasta și atitudinea ironică, surâsul malițios și șarja. El operează aparent cu o o tehnică prozaică cu materiale verbale obișnuite, persiflându-le, cenzurându-și permanent emoția lirică.

Redactor șef[modificare]

În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1991, în urma acestei scrisori:[2]

Către,Șt. Aug. Doinaș, președinte de onoare al U.S.Mircea Dinescu, președinte al U.S.Având în vedere că activitatea lui Marin Sorescu în cadrul revistei «Ramuri» este aproape nulă;Având în vedere că Marin Sorescu denigrează marii scriitori de azi (Șt. Aug. Doinaș, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, N. Manolescu), refuzând sistematic sâ-i publice;Având în vedere că denigrează marii scriitori din exil: Eugen Ionescu, Emil Cioran («E. Cioran a ajuns ca Ceaușescu pe toate gardurile») și denigrează U.S. («Uniunea Scriitorilor se va desființa; s-o ajutăm să se prăbușească»);

206

Având în vedere că în redacție se poartă dictatorial, socotind redacția si Oltenia ca pe o moșie proprie, devenind o piedică în dezvoltarea spirituală a acestei regiuni;Îl recuzăm pe Marin Sorescu din funcția de redactor șef al revistei «Ramuri».Menționăm că laureatul Premiului Herder nici nu primește salariul de la revista noastră, fiind salariat la edit. «Scrisul Românesc». Menționăm, de asemenea, că prezentul memoriu n-a fost semnat de dactilografă, de tehnoredactorul Alin Roșca și de femeia de serviciu.Ion BuzeraValentin BazaverdeGabriel ChifuRomulus DiaconescuMarius GhicaSabin GhermanIon LascuGeorge PopescuConstantin Barbu.

Distincții[modificare]

Premiul Academiei Române (1968, 1977) Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970 Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970 "Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florența, 1978 Premiul Internațional de Poezie "Fernando

Riello", Madrid, Spania, 1983 Premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991

pentru întreaga activitate Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de șase ori, pentru

poezie, teatru și critică literară)

Referințe critice[modificare]

Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. I, Buc., Ed. Cartea Româneascǎ, 1974 (ediția I) / 1978 (ed. a doua, revăzută/augm.)

207

George Pruteanu: „Mitică, Don Quijote și Columb se joacă de-a vampirul”

George Pruteanu: „Marin Sorescu, deocamdată” Dialog Sorescu – Pruteanu: „În zorii creierului nostru” George Pruteanu: „Farmecul buf” George Pruteanu: „Meridianele și sentimentele poetului”

  

CONSTANTIN BRÂCOVEANU- o lacrimă pe istoria noastră națională

OriginiConstantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente comună în județul Olt), într-o veche familie boierească. Era fiul lui Matei („Papa”) Brâncoveanu și al Stancăi (Cantacuzino), sora domnitorului Șerban Cantacuzino.[1]Rămânând orfan de tată la vârsta de doar un an, a fost crescut de un unchi al său, stolnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentat de seamă al culturii umaniste în spațiul românesc), care i-a oferit o educație aleasă pentru acele vremuri, învățând, printre altele, greaca, latina și slavona.Căsătorit cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popești, Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Ștefan, Radu și Matei[2] și șapte fiice: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bălașa și Smaranda.[3]

Soția sa, Doamna Marica, a fost adevăratul administrator al întregii averi a Brâncovenilor, despre care se afirma pe atunci că era fabuloasă. Ea știa rostul fiecărei moșii, al fiecărei case și al tuturor sumelor de bani depozitate în băncile din vestulEuropei, la Viena, Veneția sau Amsterdam.

208

  Începutul domnieiÎn vremea sa au avut loc intense acțiuni politice și diplomatice pentru stăvilirea expansiunii țariste și otomane în Europa de Sud-Est. Folosind o politică abilă, s-a menținut 26 de ani la domnie. Fiscalitatea excesivă din timpul domniei lui, determinată și de cererile mereu sporite ale Porții otomane, a îngreunat viața țăranilor și târgoveților. A dus o politică externă șovăitoare. Ajungându-se să se dea ajutor lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc din 1710-1711, el a adoptat, în timpul acestui război, o atitudine de expectativă. Învinuit de trădare de către turci, a fost executat la Istanbul în 1714, împreună cu cei patru fii ai săi.  Politica internăAnii domniei lui Brâncoveanu au fost marcați de un progres economic și cultural-artistic, de inițiative de modernizare a aparatului statal, de reformare a sistemului fiscal. A organizat cancelaria statului în vederea întreținerii raporturilor cu puterile străine. Epoca brâncovenească s-a deschis influențelor occidentale care au început să prevaleze asupra celor orientale. Astfel s-a creat o sinteză originală națională, prin aportul tradiției răsăritene și a celei occidentale.[4]

Principalele direcții ale politicii lui Constantin Brâncoveanu au fost: întărirea rolului domniei; reorganizarea sistemului fiscal; promovarea unor relații strânse cu Moldova și Transilvania.

  Politica externă

  Constantin Brâncoveanu - imagine de pe o monedăPână în anul 1709, Constantin Brâncoveanu a reușit să mențină o politică echilibrată între Imperiul Otoman, căruia îi era vasal, și Sfântul Imperiu Roman(Habsburgic), a cărui expansiune ajunsese până la hotarele Țării Românești (după cucerirea Transilvaniei, recunoscută de Poarta Otomană prin tratatul de pace de la Karlowitz, din 1699).

209

Cu Imperiul Habsburgic, domnul Țării Românești a încheiat mai multe tratate secrete. În schimbul anumitor servicii, Brâncoveanu a primit pentru el și pentru familia sa mai multe moșii și titluri nobiliare ale Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. În 1709, o conjunctură europeană nefavorabilă și greșelile politice ale lui Constantin Brâncoveanu au dus la dezastrul familiei. Atunci, regele Suediei, Carol al XII-lea, fusese învins de Petru cel Mare la Poltava. Scapată de amenințarea suedo-germană pentru prima dată în istorie, armata rusă a intrat pe teritoriul Moldovei, pentru a lupta cu sultanul. Brâncoveanu s-a gândit atunci să se alieze cu rușii. I-a scris lui Petru cel Mare o scrisoare în care i-a promis că îl va ajuta cu aprovizionarea armatei. În schimb, țarul i-a trimis mulțumirile sale și 300 de pungi cu aur, pentru plata serviciilor. Pentru mai multă siguranță însă, Înalta Poartă l-a trimis de îndata ca domn în Moldova pe Dimitrie Cantemir, dușman știut al familiei Brâncovenilor, cu însărcinarea de a raporta Divanului orice mișcare făcută de acesta. Primul lucru pe care l-a făcut însă Cantemir a fost să se alieze cu țarul. Prudent, Brâncoveanu a încercat să mențină un echilibru între cele două tabere. El și-a adunat oștile în tabăra de la Urlați, Prahova, aproape de granița cu Moldova. În cazul în care rușii ar fi vrut să intre în Țara Românească, se alia cu ei. El intenționa însă să rămână de partea turcilor dacă aceștia ar fi fost mai rapizi. Planurile i-au fost date peste cap însă de vărul sau, spătarul Toma Cantacuzino, care împreună cu mai mulți boieri ai lui Brâncoveanu a fugit în lagărul țarului. Speriat, Brâncoveanu i-a trimis lui Petru cel Mare cele 300 de pungi înapoi, iar turcilor proviziile, contribuind la eșecul militar al țarului, în bătălia de pe Prut (Stănilești, 1711), care s-a văzut nevoit să încheie pace cu turcii.

210

  Dezvoltarea culturală a Țării Românești în timpul lui Constantin Brâncoveanu

  Statuia lui Constantin Brâncoveanu, în BucureştiÎn perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu, cultura românească a cunoscut o perioadă de înflorire, domnitorul fiind un fervent sprijinitor al culturii. În cei 26 de ani de domnie, Brâncoveanu s-a dovedit un gospodar desăvârșit și bun administrator al avuțiilor țării, instaurând o epocă de prosperitate și de pace.Domnitorul a inițiat o amplă activitate de construcții religioase și laice, îmbinând armonios în arhitectură, pictură murală și sculptură tradiția autohtonă, stilul neo-bizantin și ideile novatoare ale renascentismului italian într-un nou stil caracteristic, numit stilul brâncovenesc. Denumirea de stil brâncovenesc, sau de artă brâncovenească, este folosită în istoriografia română de artă pentru arhitectura și artele plastice din Țara Românească în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Deoarece această epocă a influențat în mod hotărâtor evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către 1730. Istoricii de artă caracterizează uneori stilul

211

prin analogie cu renașterea apuseană, datorită structurilor sale clare, raționaliste, dar exuberanța lui decorativă permite și folosirea termenului de baroc brâncovenesc.[5]

Constantin Brâncoveanu și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Țara Românească, dar și din Transilvania, numele său fiind întâlnit între cele ale donatorilor de la școala românească din Șcheii Brașovului.[6] S-a înconjurat de personalități de cultură din țară și străinătate, susținând financiar și diplomatic pregătirea tinerei generații de cadre în școlile europene.În 1689 l-a adus de la Istanbul pe Antim Ivireanul, viitorul mitropolit, sub îndrumarea căruia s-au tipărit numeroase cărți românești, grecești, slave și chiar arabe, turcești și georgiene.Constantin Brâncoveanu a înființat în 1694 Academia domnească din București, o școală superioară („colegiu public pentru pământeni și străini”) având ca limbă de predare greaca veche, în clădirile de la mănăstirea „Sfântul Sava”. În 1707 el a reorganizat-o, numind în fruntea ei pe învățatul grec Sevastos Kyminitis, urmat de Marcu Porfiropol.În paralel cu „Academia de la Sfântul Sava”, funcționau și alte școli, în incinta unor mănăstiri, în care se preda în slavonește și în românește. Așa au fost școlile de la mănăstirile Sfântul Gheorghe Vechi și Colțea, amândouă în București, care pregăteau dieci pentru cancelariile domnești, preoți și dascăli. O serie de școli românești existau în orașele țării, în mănăstiri și chiar în mediul rural. În câteva mănăstiri au luat ființă biblioteci, cu lucrări procurate din mari centre culturale din apusul Europei; printre acestea se remarcau biblioteca de la mănăstirea Mărgineni (ctitoria lui Constantin Cantacuzino, postelnicul) și biblioteca mănăstirii Horezu, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu.  Ctitorii brâncoveneștiConstantin Brâncoveanu a fost unul dintre cei mai mari ctitori de biserici și mănăstiri din țările române.[6]

Încă înainte de a ajunge domnitor, el a ridicat două biserici, una la Potlogi, Dâmbovița și alta la Mogoșoaia, lângă București.După ce s-a urcat pe tronul Țării Românești, Brâncoveanu a mai ctitorit tot în București încă trei biserici, pe locul unora mai vechi: biserica Sfântul Ioan cel Mare sau „Grecesc”, demolată în secolul trecut, biserica mănăstirii Sfântul Sava, demolată în secolul trecut și Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, existentă și azi în centrul capitalei, recent restaurată. În această din urmă biserică au fost depuse și osemintele ctitorului, în anul 1720, aduse în ascuns de la Constantinopol, de către soția sa, doamna Marica.

212

A mai zidit o biserică în satul Doicești, Dâmbovița - în 1706.Împreună cu unchiul său, spătarul Mihai Cantacuzino, a ridicat mănăstirea din Râmnicu Sărat, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, închinată mănăstirii Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai.În vara anului 1690, Constantin Brâncoveanu a pus piatra de temelie a celei mai de seamă din ctitoriile sale: Mănăstirea Horezu (sau „Hurezi”), cu hramul Sfinții împărațiConstantin și Elena.Printre alte biserici și mănăstiri ctitorite sau refăcute de binecredinciosul voievod, trebuie amintite: Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Mănăstirea Surpatele, Mănăstirea Polovragi și Mănăstirea Turnu din Târgșoru Vechi, Prahova.[7]

  Sfârșitul domnieiÎn anul 1711, sultanul a hotărât să se răzbune. Pentru aceasta a pus la cale un plan, aplicat abia după trei ani, când Brâncoveanu nici nu mai bănuia că ar mai avea dușmani. Toate rudele lui, Cantacuzinii, care îi sprijiniseră până atunci domnia, se întoarseră însă împotriva lui. Brâncoveanu pregătea la vremea aceea nunta fiului său, Radu. Mireasa, fata luiAntioh Vodă Cantemir, se afla la Istanbul. Pentru a nu supăra Înalta Poartă, Brâncoveanu i-a trimis o scrisoare sultanului, împreună cu 4.000 de galbeni și o blană de samur. Ali Pașa, comandantul oștilor otomane, pregătea atunci o mare lovitură împotriva Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, motiv pentru care s-a decis să-l scoată pe Brâncoveanu din joc înainte de începerea luptelor. Viclean, Ali Pașa i-a comunicat lui Vodă că Poarta nu se opune căsătoriei. Brâncoveanu a trimis la Istanbul, după mireasă, un convoi condus de domnița Bălașa și de soțul ei. Era pe la sfârșitul iernii anului 1713, când domnița Stanca, una dintre fiicele domnitorului, s-a îmbolnăvit grav. Înaintea morții ea a avut o viziune: pe peretele din fața patului i-a apărut o ceată de turci, care îl ducea pe tatăl ei în lanțuri la Istanbul.Deși Brâncoveanu făcuse mari eforturi pentru a-i convinge pe otomani că gestul spătarului Toma Cantacuzino (trecerea de partea rușilor în timpul războiului ruso-turc din 1711) nu exprimase și voința sa, o nouă acuzație s-a adăugat la adresa voievodului. Învinuit, după cum spunea cronicarul turc Mehmed Rașid că „adunase multe bogății și arme pentru a se opune și pregăti o răscoală, așteptând ca să-și arate dorința de a domni în chip absolut independent”[8], Brâncoveanu a fost mazilit in 1714, în apropierea Paștilor. Împreună cu familia sa, a fost dus la Istanbul și închis la Edicule, iar toate averile sale i-au fost confiscate.  ExecuțiaIanache Văcărescu, ginerele[9] și sfetnicul principal al domnitorului, a fost decapitat primul.[3] Au urmat fiii cei mari. Înspăimântat, Matei, mezinul, a

213

fost gata să renunțe la creștinism: "Dă-mi voie să-mi trăiesc tinerețea. Mai bine vreau să fiu mahomedan decât să mor nevinovat”. Brâncoveanu s-a împotrivit, iar călăul i-a retezat și capul copilului. Constantin Brâncoveanu însuși a îngenuncheat ultimul în fața gâdelui. Capetele celor șase au fost plimbate pe străzile Istanbulului în vârfuri de sulițe, iar trupurile, aruncate în mare. Doamna Maria a aflat vestea în închisoare. Cu ajutorul Patriarhiei Constantinopolului a început pescuitul cadavrelor, care și-au găsit odihna veșnică în insula Halki, într-o veche mânăstire grecească ridicată de împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul.[10]

Iată cum descrie Gheorghe Șincai martiriul voievodului:„Odată cu Brâncovanul au pierit cei patru feciori ai lui, cărora el le-a grăit astfel în ora morții: „Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele... Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta...”. Acestea zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, și mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncovanu, și aruncară trupurile în mare. Și creștinii, după aceea, aflându-le, le-au astrucat la Patriarhie.”—Gheorghe Șincai - Cronica românilor și a mai multor neamuri[11]

Ulterior, trupul lui Constantin Brancoveanu a fost înmormântat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitorie a sa.

IONEL TEODOREANU-MEDELENISMUL SAU AGONIA UNEI LUMI SUFLETEȘTI

Cine citește „Medelenii” lui Ionel Teodoreanu, rămâne cu nostalgia unei tinereți risipite. Moartea Olguței, lasă cititorii revoltați

214

în fața unei sorți implacabile. Dar lumea lui Ionel Teodoreanu rămâne totuși lumea zarzărilor înfloriți de la Medeleni. „Medelenismul” lui nu s-a învechit, cum au zis unii. Majoritatea criticilor au fost de acord că evocarea copilăriei și a adolescenței la Ionel Teodoreanu trece prin Creangă , Delavrancea sau Duiliu Zamfirescu. Raiul „Medelenilor” coincide cu vârsta de aur a copilăriei „nestatornice”.

„La Medeleni” e o uimitoare explozie epic-lirică, o cascadă stilistică surprinzătoare prin atmosfera și duioșia evocărilor, un conflict de atâtea ori candid, cu episoade ce par asemenea unor frânturi de legendă. Romancierul abia împlinise 20 de ani când a scris romanul.

La apariție aplauzele cititorilor au fost frenetice. Apoi criticii i-au mai estompat din efuziuni. G. Călinescu stabilește că romanul „are o valoare durabilă”, Camil Petrescu arată că lucrarea prezintă „aspecte afective” ale copiilor printr-o serie de „incidențe de viață”, la rându-i Ibrăileanu stabilește cî Olguța este „tipul cel mai frapant”…„ cel mai reușit” model de fată din literatura noastră. Perpessicius mărturisește că „entuziasmul” său „nu-și găsește aripi la înălțimea bucuriei prin care a trecut de-alungul acestor pagini de primăvară și mireasmă.”

În „Cum am scris Medelenii”, Ionel Teodoreanu ne spune: „Voi încerca astăzi, în fața domniilor voastre, să dărâm o legendă, să înlătur un neadevăr: acela al autobiografismului Medelenilor. Și fapta mea e legitimă nu fiindcă-mi apăr casa, ceea ce nu mă interesează decât pe mine, ci pentru că apăr însăși casa literaturii, care trebuie să ne intereseze pe toți; fie că-i suntem oaspeți, fie că suntem gazde…Toată copilăria e plină de minciuni estetice. Neștiind să scriu literatură, o făceam în viață…De aici a ieșit metafora.”

Caracterele celor trei personaje principale, Dănuț, sora lui, Olguța, și Monica, sunt apariții încântătoare, pline de poezie. Dănuț, la anii intrării în liceu, începe a avea conștiința că e „băiat” și ca atare nu se poate compara cu fetele. Fire melancolică, visătoare, cedează uneori în fața „băiețoasei” Olguța, mai impetuoasă și voluntară. Monica se dezvăluie ca o ingenuă, mai feminină. De o mare gingășie este figura lui moș Gheorghe, un alter ego al lui Baci Mihu din „Viața la țară”, Olguța devenind pentru el o adevărată slăbiciune. Moartea lui rămâne impresionantă pentru copii.

Trebuie spus că majoritatea cititorilor rămân cu impresia că acest roman este un roman autobiografic. Nimic mai fals. Ionel Teodoreanu și-a propus să înfățișeze drumul unei „generații de moldoveni a căror copilărie a început pe vremea demodată a valsului

215

și a căminului patriarhal, și a căror tinerețe, după ce s-a înfruptat din marele război, a reînceput în ritmurile jazz-band-ului.”

În al doilea roman al trilogiei, Ionel Teodoreanu reia firul vieții eroilor adolescenți. Povestea amorurilor juvenile ale lui Dănuț cu o Adina, soția unui căpitan, apoi cu Ioana Pală, soție de pictor, este un fel de bildungsroman, înfățișind formarea lui Dănuț care devine „maturul” Dan Deleanu care în al treilea volum, se căsătorește cu „blânda” Monica și practică avocatura la Iași.

Vânzarea Medelenilor unui parvenit lasă urme tragice în familia Deleanu. Iar Olguța, bolnavă de cancer, se sinucide, rugând-o pe Monica să-i ducă un ultim adio lui Vanea, iubitul ei.

Medelenii sunt o lecție vie prin care trece orice tânăr în luptă cu destinul.

Finalul vieții scriitorului l-a prevestit în niște versuri emoționante, variantă proprie a eminescianului „Mai am un singur dor” la câteva luni până la moarte:

„Dar într-o zi, întors în pământ, voi uita de viață și de moarte.Fraților mei de atunci dacă-n fileVeți regăsi prospețimea pădurii în floare, ca cei de pe mare,Prin voi, dar fără mine: cenușă sub cruce,Voi fi în pădurea-nflorită la marginea mării, a dorului mare de

moarte.”Nu știu cât mai citește tineretul de azi „La Medeleni”,dar

ignorarea acestui roman lasă un gol imens în sufletul lor , pervertit de goliciunea timpurilor prezente.

216

POETUL ALEXANDRU DEPĂRĂȚEANU- subprefect de Teleorman

Poet minor din pleiada Alecsandri, Eliade i Bolliac, Alexandruș Depără eanu din Depara ii Teleormanului, a trecut ca un metor prinț ț poezia noastră cultă. Născut în Ro iorii de Vede dintr-o familie deș boierna , i-a petrecut copilăria la mo ia tatălui său, boierul Petreș ș ș Depără eanu, în satul Depara i, jude ul Teleorman. A urmat coalaț ț ț ș elementară la Ro iorii de Vede, având ca dascăl pe ardeleanul V.ș Urzescu, apoi a trecut la Sf. Sava, terminând clasele a-III-a i a-IV-a. Spreș sfâr itul anului 1856 pleacă la Paris urmând ș cursurile de drept ale unor profesori celebri, aducând în țară, atunci când la noi domnea anarhia în relațiile dintre boieri și țărani, spiritul dreptății și al umanității față de clasa deposedată și robită a țăranilor. Născut și crescut în mijlocul acestei clase în Câmpia Burnasului, deși fiu de boier (fiul boierului Petre și nepotul, după tată, al boierului Pitar Sandu Depărățeanu), el s-a legat pentru totdeauna de viața și sufletul simplu al țăranilor pentru care a păstrat un adevărat cult.

Crescut în saloanele literare ale Parisului, la lumina poeziei lui Victor Hugo i a lui Lamartine, colindând Fran a, Italia, Spania,ș ț Portugalia i Gemania, are ocazia să- i însu ească o vastă cultură cuș ș ș care se întoarce în ară exact ț când domnitorul Cuza se urca pe tron.

Remarcat în cercurile intime ale intelectualității bucureștene, de către proaspătul domnitor și de marele poet Vasile Alecsandri, ca un om de o rară erudiție (avea o cultură vastă, o perfectă cunoaștere a limbilor europene și a literaturilor lor), este numit în 1860 ca subprefect al Plășii de Teleorman, la

217

5 august 1861 ca subprefect al județului Teleorman, iar, în noiembre 1864, este ales deputat al Camerei legislative de către țăranii din județ.

De altfel cu Alecsandri, Bolintineanu și Odobescu a avut și relații de amiciție. Vara Alecsandri și Bolintineanu îl vizitau la moșia sa de la Deparați, venind cu poștalionul prin praful drumurilor de țară până în comuna lui natală.

Citită astăzi, poezia lui pare puțin ridicolă, îmbibată de neologisme neasimilate ( în special franțuzisme și italienisme) :

Și bellă, grațioasă, ca astra tremurândăCe spuntă-ntâi pe ceruri, era Ella de blândă,Din ochii ei azurul tot sufletul răpea,Din buza-i toată vorba „amor, amor” zicea.

Cu toate ciudățeniile verbale, Depărățeanu e un poet plin de inefabil prin subtilitatea emoției, muzicalitatea versului și măiestria construcției lirice. De fapt este singurul petrarchist substanțial al poeziei noastre. (G. Călinescu). Extazul erotic, estetismul pictural, aurăria, lividitatea lilială, transparența sunt note dominante ale liricii lui. Iată un portret raffaelit în descrierea Ellei:

Frumoasă, grațioasă, ca steaua tremurândăCe iese-ntâi pe ceruri era Ella de blândă,Din ochii ei azurul tot sufletul răpeaDin buza-i toată vorba „amor, amor”zicea.Și sânu-i urnă sacră de-amor râdea prin ceațaRoșcată ce vestește pe soare dimineața,Iar pletele bălaie penelul cel mai fin,Penelul lui Murillo, sau al lui Perugin,O! n-ar fi zugrăvit-o, așa era undoasăși-n multe ineluse, lucidă, mătăsoasăCădea pe niște umeri de-un alb imaculat.

Lila are fineți extatice, necunoscute acelor vremuri. Virginia plutește în lumina a o mie de făclii în fața poetului sumbru. E o imagine de vitraliu, plină de epitete radioase:

Cum se scaldă vara-n soareMândra floare,Strălucindă pe câmpii,Înota acum virgina,În lumina,A o mie de făclii.

218

Eu stam sombru; și spre fată,Câteodată,Căutând, îngîlbeneam:În privirea mea profundă,Ca-ntr-o undă,Se vedea cum o iubeam.

În antice catedrale,Pe vitrale,Astfel preotul obscurVede-n râuri de lumină,O virgină,De smalț roșu și de-azur!

Dusă-n vals o credeai fee,Nu femeie,Avea aripi, nu picior:Și n-au fluturii-aripioareMai ușoare,Și mai iuți în zborul lor.

Era astfel de gentilă,Și de-agilă,Că-ți părea cel mai frumosElf fantastic de baladeCe-abia rade,Iarba-n jocul grațios.De remarcat că astfel de versuri se găsesc și la Bolintineanu sau

Alecsandri, poeți cu care se consulta când își scria poeziile.

Celebră rămâne poezia „Vara la țară” pe care a pastișat-o cu talentul său George Topârceanu în poezia cu același titlu:

Locuința mea de varăE la țară:Acolo eu vreau să morCa un flutire pe floareBeat de soare,De parfum și de amor.

219

Aici metaforele sunt rare, arătându-și splendoarea spre sfârșitul poeziei:

Spicul blond cu paie de-aur,Scump tezaurPentru mari și pentru mici,Unduiază-n mii de valuriÎntre maluriDe sulfină și de-aglici.

Însă umbrele obscureDin pădureÎnvelite-n giulgiul lorSar pe sumbra bălărieÎntr-o mieDe-nvârtiri într-un picior.Cunoscător al poeților antici, Depărățeanu îl parafrazează

funambulesc pe Horațiu din „ Beatus ille qui procul negotiis ut prisca gens mortalium,/ Paterna rura bobus exercit suis, Solutus omni faenore”.

Găsim momente bucolice, într-o hârjoană câmpenească, prin aburii ce se strâng sub lună prin poiene pe unde o copilă își pune piciorul:

Pus-ai tu vreodată în serile de-aprilieMândro…piciorușul tău cel de copil,P-ale mari poene, pe care se desinăLuna când răspânde umeda-i luminăFantasme tremurânde d-aburi; și-ai zăritColo-n fundul sombru, focul potolit,Unde păstorașul vise d-aur face,Doarme, au suspină doine…sfântă pace,Liza, și când vântul arip-a mișcat,Searbăd licurește focul ațâțat,Pâlpâie și-n aer, palidă scânteieZboară din cenuță…Poezia lui picturală are proiecții mari, dar e cețoasă, pastorală, ca a lui

Salvator Rosa, fără sălbăticii, cu spațiul larg ca al epicii italiene:Prin crângul acesta unde cântă cucul,Ah, p-aici odată fluiera haiducul!Și prin bălăria asta legănată,De dulcea suflare d-aura-nrourată,Pe unde șopârla astăzi se strecoară,El încet cu flinta strânsă-n subțioară,

220

Odată la lumea ce p-aci-ncura,Calul ca să-l prinză, el mi se târa.Își repezea plumbul după brânci la țintă,În potera deasă-și descărca a flintă.

De la Depărățeanu ne-a rămas și o dramă „Grigore –Vodă”, avându-l ca protagonist pe Gr. Alexandru Ghica Al treilea, cel omorât de turci în 1777, drama fiind tocmai sfârșitul eroului.

Poetul Alexandru Depărățeanu a fost dublat, în scurta viață pe care a trăit-o, și de omul politic. Alexandru Depărățeanu, reîntors în țară, aduce cu el o adâncă înțelegere a oamenilor și a vremurilor. Ca subprefect de Teleorman, e nevoit să umble din sat în sat cu șareta sau trăsura și să rezolve zecile de plângeri ale țăranilor către Prefectură, privitoare la boieri hrăpăreți, la arendași hoți, la abuzuri de tot felul al stăpânirii locale. Pentru asemenea jalbe vine și în satul nostru Râca în câteva rânduri, cercetând autoritățile locale pentru pasivitatea de care dădeau dovadă în rezolvarea doleanțelor țăranilor. El ia apărarea țăranilor față de neplata dărilor la timp, ia măsuri împotriva arendașilor care păcăleau pe țărani, tolerează unele acțiuni ale țăranilor împotriva boierilor și arendașilor, rar face dreptate boierilor care se plâng că țăranii le calcă moșile cu vitele. El le spune boierilor că subprefectul nu e vătaf de curte boierească, acele vremuri au trecut demult.

Arendașul Burki face cunoscut cu raport scris domnitorului că subprefectul se solidarizează cu țăranii. Domnitorul deleagă pe Mihail Kogălniceanu să ancheteze reclamația, cerând subprefecturii și raport scris. În raport, Alexandru Depărățeanu acuză pe Burki și pe cei de seama lui de incultură, neomenie și abuzuri în administrarea moșiilor.

În noiembrie 1864, când se fac alegerile de deputați, Depărățeanu era secretar al consiliului județean. Când s-a pronunțat Colegiul rural la 25 noiembrie 1864, țăranii din județ, adunați în masă, peste capul prefectului Ion Arion, proclamă pe micul Voltaire - cum era poreclit Alexandru Depărățeanu de prieteni - deputat al lor. Ion Arion raportează cazul la București și, de teama unei revolte a țăranilor, legalizează votarea printr-un proces-verbal care recunoaște această alegere. Este primul deputat al țăranilor din județ.

221

Acum este vizitat în câteva rânduri, cu poștalionul, de Vasile Alecsandri, cu care se împrietenise între timp, și căruia îi citea producțiile literare scrise de el.

Soarta, însă, a fost crudă cu el; numai după câteva luni de la alegerea lui ca deputat de Teleorman, moare subit, în brațele surorii sale, în casele din București, la vârsta de numai 31 de ani.„Micul Valtaire” este înmormântat în curtea bisericii din Deparați și peste mormântul lui au crescut buruienile și uitarea.

RADU STANCA –UN CNEAZ VALAH LA PORȚILE SIBIULUI

Pe 26 decembrie 1962 se stingea din viață la București poetul Radu Stanca. Ardelean de origine, un timp asistentul lui Blaga, a crescut într-o familie cu frumoase tradiții intelectuale. Mama sa era o rudă îndepărtată a lui Titu Maiorescu, iar tatăl său un fervent iubitor de literatură.

Dramaturg, eseist, autor de aforisme și regizor de prestigiu, dar mai ales poet, Radu Stanca a trecut ca un meteor prin literatura română.

În perioada începuturilor sale poetice el se distinge printr-o poezie erotică naiv-sentimentală:

„Desprins din întristare și rupt din nemurireÎți simpt în palme trupul din care mă descânt”Alte poeme anunță baladescul de mai târziu, prevestind teme lirice

fundamentale:„În pașii tăi se leagă tristeți nenumărate” (Divertisment)Poetul tristeții devine cu timpul poetul durerii, o melancolie muzicală

și reflexivă:„Căutând visările-n tristețeȘi aflând tristețile-n visareEu sunt un zeu cu două fețeȘi-o singură înfățișare.” (Horoscop)Una din formulele liricii lui este aceea a spectacolului rar și somptuos,

dezvoltare a unei imaginații inepuizabile. Să nu uităm că Radu Stanca a fost și un mare om de teatru cu o nouă intuiție funcțională a decorului, a grimei, a costumului, a gestului, totul fiind tratat într-o manieră stilizată, de esență romantică, lesne descifrabilă și în poezie:

„Pe socluri mari și verzi dorm lei regești

222

Și prin alei se plimbă triști păuniiCadâne moi cu lungi și grele funiiTârăsc prin ierburi leneșe calești.

La geamuri vergi albastre străjuiescȘi prin odăi, din amfore rotundeUn fum verzui desbracă și ascundeBazine cu făpturi ce dănțuiesc.”Balada și conturul baladesc în lirica lui de confesiune directă intervin

ca un punct de cristalizare și, deopotrivă, ca o modalitate de disciplinare a discursului poetic de tip schiller-ian. Gradația sentimentului se realizează prin volute largi, culminând cu strofe de o frapantă frumusețe:

„Dar flăcările crește-vor mereuCrește-va mult și strania orgieȘi în curând, flămând, iubitul meu,Întâiul meu iubit, fără s-o știe,

Mă va cuprinde-atât de mult în elÎncât nu va putea să mai despartăDe trupul lui pe-al meu- și-n alb inelMă va iubi fum svelt și ceață moartă” (Lamentația Ioanei D Arcpe

rug.)Poet al Sibiului, „cneazul valah”, se stinge la porțile cetății, vrăjit de

un„coral luminos”. Cuprins de mari neliniști interioare, el intră într-un Sibiu ca un zeu:

„Intru-n Sibiu cum intră-n ceață lunaMai mult alunecând decât cu pasul Și-n liniștea ce-ascunde-n ea furtunaAscult cum bate-n turnul straniu ceasul.

Într-n Sibiu livid, sătul de viațăDar pregătit pe străzile uitateÎn fiecare clipă să dau fațăCu mortul care umblă prin cetate” (Nocturnă)Motivul morții, presimțirile funeste care au cutreierat marile

singurătăți ale poetului au o esență tragică. Moartea e o „afacere-nsemnată” pusă la cale într-un decor intim:

Iată-ntrebarea care-mi rupe tăcerile:Dacă mor, scap de toate durerile?

223

Dacă trec Styxul, apa nopților, sumbrelor,Capăt iertarea ta, demon al umbrelor?…………………………………………Stau întins, nemișcat, ca-ntr-o pivniță rece?Sau un sol misterios pe-alt pământ mă petrece? (Poemul Fluviilor)Sau:„M-aplec cu toate frunzele-n vântDe pe-un mormânt pe celălalt mormântȘi mă îndoi, gemând, cu trunchiul greuCând într-un sens, când în alt sens mereu: (M-aplec)Poezia erotică ne arată o iubită hieratică cu descifrări magice:„Ia-mi palma desfăcută și citește:Nu soarta mea e-n ea, ci soarta ta”. (Doti)Expresie a unei profunde dezolări, despărțirea îndrăgostiților

înseamnă smulgerea nemiloasă a „ frunzei albastre” de pe o „ creangă de aur”:

„O să rămâi în mine și după ce-o să pleciLa fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,O insulă ciudată cu drumuri și poteciCe nu duc nicăierea sărmana mea plimbare.”(Poem)Adesea intimitatea afectivă devine tulburătoare când iubita este

asociată umbrei nemiloase a morții:„O, dacă moartea ar avea paloareaObrajilor tăi dragi, înfiorareaBuzelor tale umede și caldeM-aă învoi în unda-i să mă scalde.”(O, dacă moartea…)O altă față a poeziei lui Radu Stanca este aceea a solidarității cu

idealurile colective, sau orfismul fascinant al forțele lui ascunse:„Am încă-n suflet flaute nesătuleCe-ar mai putea trezi tăceri destule…………………………………..Și nu mă pot opri să nu țin pasulcu cântecul ce-mi descleștează glasul”.Uitat sau neglijat, poetul Radu Stanca trebuie reinventat. El și-a

regizat propriul spectacol interior, amestecat cu feeria visului și izbucnirile indiscrete ale unei sensibilități torturate, coborând prematur faldurile catifelei unei scene căzută prea repede peste viața lui.

Bibliogafie:1. Radu Stanca- Versuri, Ed. Dacia, 1980,

224

2. Literatura română contemporană,Poezia, Editura Academiei, 1980

ETERNUL SHAKESPEARE

Mare om a fost SHAKESPEARE! Ca și Homer el a fost și a rămas o legendă. Localitatea nașterii lui poartă în nume strata latină, ford-ul anglosaxon și avon-ul celtic, adică Stratford-on-Avon, care împreună cu normanzii au format poporul englez. Viața lui e făcută din supoziții și controverse. Înainte de a fi om și poet, el păstrează o puternică pasiune actoricească. Ajuns fugar la Londra, în urma unor contacte cu o trupă de teatru, se întânlește cu Burbage, un concetățean, care era proprietarul unei săli de teatru, luându-l pe lângă el. Imediat tânărul Will le-a devenit util actorilor în treburi de repertoriu, văzând în el un iscusit improvizator al pieselor de teatru. De acum înainte, ascensiunea lui nu va mai putea fi oprită. Aș face o paralelă cu tânărul nostru Eminescu care și el, fiind luat de val, fuge cu trupa de actori, părăsind școala. „Marele Will”, cum îl numește Eminescu, trecând prin furcile caudine ale teatrului, de la păzitorul hergheliei de cai la un mare actor și regizor, este adulat și adorat de iubitorii scenei. „Încălțând coturnii, Shakespeare poate să sufere comparație cu orice Roscius din Antichitate; frumos ca Apollo, seducător ca Mercur, accentele lui fac să vibreze scena.” (Ben Jonson). Mediul londonez în care intră e un mediu de poeți-actori, boemi, ușor vulgari, cu nume scurte, ca Kit, Ben, Frank sau Will. Lui îi plăceau jocurile de spirit, încrucițările de idei, notele de frondă ale inteligenței, ascuțișurile polemice, paradoxurile, încrucișările de vițiu, inteligență și poezie. De aici până la marile lui piese de teatru nu mai e mult. Mai întâi se alătură celor mai iscusiți actori ai timpului, apoi

225

revoluționează arta scenică și decorurile, dicția, costumele, temele, subiectele.

Unii critici i-au contestat existența și chiar paternitatea operei, spunând că numele lui e un nume de împrumut. În realitate omul era un arivist cu o instrucție rudimentară, fără simț de răspundere în viața familiară, șicanar, procesiv, iubitor de câștiguri pecuniare. De aici întrebarea: e cu putință ca într-un asemenea om să se fi ascuns magicianul din „Romeo și Julieta”, frământatul de nevoia adevărului din „Hamlet”,, poetul din „Visul unei nopți de vară” sau din „Ultimele sonete…”, gânditorul politic din „Iuliu Cezar”, istoricul din „Richard aș III-lea”, înțeleptul din „Furtuna”, psihologul pătrunzător din „Macbeth”, în general comentatorul și rapsodul atâtor pasiuni și neliniști, al atâtor căutări și înțelesuri asupra existenței umane?

Drama vieții lui se aseamănă cu drama vieții lui Homer. Amândoi răscolitori de pasiuni și amândoi negați. Nu se poate, zic unii critici, ca într-un om să fi existat atâta putere de muncă. Ei contestă oamenii nu și opera lor.

Câmpul operei shakespearieane este imens. El a cuprins în operă aproape toate direcțiile vieții: epopei, lumi și epoci, caractere diverse, jocuri mergând de la nebunie până la înțelepciune și de la viciu până la virtute, procese de conștiință și sociale, aspecte multiple și controversate din viața condiției umane. Personajele lui trăiesc o viață reală, magia și supranaturalul care la înconjoară adesea întăresc acestă viață reală, prin amplele colorări emotive, făcând-o mai comunicativă și mai palpitantă.

El se inspiră din istoria Angliei, din antichitatea greco-latină, din dramele contemporane lui, din comedia burlescă a înaintașilor, din comediile spumoase ale epocii, din anticii tragicieni greci Eschil ,Sofocle și Euripide, din Homer, din scriitorii latini.

„Scena- spune Coleridge- era pe vremea lui Shakespeare o încăpere goală, cu o pătură în chip de cortină, dar el a făcut-o un câmp pentru monahi.”

Opera lui e profund națională, indiferent că personajele sunt grec, latin, italian sau francez. Situațiile descrise și dezbătute în teatrul lui poartă pecetea vieții engleze. Ea oglindește prefacerile Renașterii, în felul cum se regăsesc în societatea elisabetană.

Teatrul lui ne pune în față un mare poem al omului. Existăm, deopotrivă, prin înălțările ca și căderile noastre, cu marii lui eroi . Ne integrăm cu toții într-o mare dialectică umană. Umili sau notorii, învinși sau învingători, toți avem aceeași soartă.

226

ION IONESCU BUCOVU

GÂNDURI SHAKESPEARIENE

De la un timp mă obsedează figura unui monstru care stă ascuns mereu în om, e vorba de Richard al III-lea, eroul shakespearian care a făcut înconjurul lumii, jucat și răsjucat, de mii de ori pe toate scenele teatrelor mai importante. Nu știu dacă are ceva din Tamerlan al lui Marlowe. Poate autorul a tras cu ochiul la celebrul personaj, făcând din figura lui o altă figură mai grotescă a unei istorii zbuciumate a Angliei elisabethane cu asasinarea regelui Henric al –VI-lea până la lupta de la Bosworth, în care Richmond, devenind erou național, îl ucide pe Richard, punând capăt unei domnii tiranice a unui scelerat, încărcată de crime și de aberații ale puterii.

Acest Richard, duce de Gloucester, pare că a venit pe lume pentru a stârni dispreț și repulsie. Estropiat și hidos, o arătare de om mic de statură, cocoșat, cu un picior mai scurt, cu un braț infirm, are puteri demonice. El are nevoie de putere pentru a o transforma în instrument de răzbunare împotriva tuturor. Și înainte de a obține coroana Angliei și după aceea, el își exercită în voie cinismul hidos și beția sanguinară. Împletește cruzimea și inteligența într-un amestec grotesc. El este „un spectacol hidos al răutății umane” (De Sanctis). Se urcă pe tron prin crimă, asasinează apropiați, rude, soție, fiu, persecută adversarii și-i ucide. Dar împotriva lui se organizează și rezistența. Văzându-se învins, își dă pe față disperarea într-un strigăt cutremurător: „Un cal! un cal! Regatul meu pe un cal!”

Richard se ia pe sine drept măsură a tuturor lucrurilor, el e legea și Dumnezeu. Sfidează tot ce ar putea să-l rețină. Dorește parcă să impună lumii urâțenia lui fizică și morală. Politica lui are un singur țel, să-și păstreze coroana.

Totuși în acest monstru găsim și un pic de omenie. Atunci când fantomele celor pe care i-a ucis îi apar în față și îl trag la răspundere, el izbucnește într-o lamentabilă dar și dramatică frământare de conștiință.

227

Oare Richard e numai un monstrul moral sau încarnează un rău mai general, cu rădăcini în ființa umană? Avem aici de-a face cu un ”machiavelism” personal al unui monarh tiran, obsedat de voluptatea puterii sau cu altceva? În fiecare din noi există un mic Richard. Puterea mai ales reîncarnează câte ceva din apucăturile acestui rege. Puterea își pierde rațiunea de a fi. Dacă trecem prin filele istoriei din antichitate până azi găsim o sumedenie de Richarzi care au destabilizat popoarele, le-au asmuțit unele împotriva altora, prin crime, delațiuni și minciuni. Unii din ei și-au luat ca aliați ideologii, precum cele mai aproape de secolul nostru cum ar fi fascismul și comunismul, și în numele lor au făcut crime inimaginabile omorând popoare întregi sau subjugându-le sub pretextul urei de rasă sau de clasă.

Oare nu vedeți în Hitler un Richard mai evoluat cu același caracter, cu aceeași beție sanguină care a omorât prin lagărele de exterminare milioane de oameni? Oare Stalin cu ideologia comunistă a urei de clasă nu a dus în gulag pentru exterminare milioane de oameni?. Pol-Pot nu a exterminat aproape jumătate din populația țării? Să venim la noi, odată cu instaurarea regimului comunist. Dej și apoi Ceaușescu nu au fost și ei niște asemenea „eroi” care au omorât prin lagăre toată floarea intelectualității românești? Răul din lume nu piere ușor, nu se poate extirpa decât printr-o lucidă examinare a relațiilor interumane. Democrația e una din metodele cele mai eficace, dar nu e totul.

Rațiunea conducătorilor a început să conteze. Nu mai avem războaie în Europa de aproape o jumătate de secol. Scânteile apar repede, dar focul se stinge greu. Oare ce s-a petrecut decurând în Ucraina nu este o lecție pentru conducători? Primăverile arabe ce ne spun?

Oricare conducător ar trebui să aibă în vedere binele supușilor săi, să nu-i isterizeze. Scăpați de sub control acești Richarzi dau foc civilizației și o barbarizează.

228

EMINESCU-STĂRI DE UMILINȚĂ TRĂITE CU DEMNITATE

Eminescu nu a avut o viață colorată în roz, trăirile lui au fost mai mult interioare. Și-a trăit umilințele vieții cu demnitate. Se cunoaște mai puțin partea sumbră, mai dureroasă a vieții sale, poetul parcurgând uneori momente, stări și frustrări dureroase, care i-au marcat existența, trecând peste ele cu demnitate, cu înțelegere și cu discreție, uneori chiar și cu umor. Apropiindu-se ziua lui de naștere la mijloc de ianuarie, mi-am propus ca din viața lui să decupez scene mai puțin cunoscute publicului larg, care ilustrează umilința prin care a trecut de-alungul vieții lui atât de scurtă. Pentru a fi mai autentice, am descris scenele din viața lui sub formă de dialog:

1. Hamal în port la GiurgiuInterlocutor: Dumneata susții c-ai fost intim cu Mihai Eminescu?Caragiale: De pe la 1866-1867. Mă țineam după Iorgu Caragiale care dădea reprezentații cu trupa la Giurgiu. N-avea sufleor. Am plecat în port să vedem de vom găsi vreunul cu știință de carte. În port am găsit unul care știa să citească.Interlocutor: Hamal?Caragiale: Hamal, însă nu căra grâu. M-am uitat la el. Ți-era mai mare mila. În picioare avea numai niște pantaloni de dril albaștri, iar pe corp numai un sacou scurt de materie ordinară. Nici cămașe, nici ciorapi. Acela era Mihai Eminescu. Iorgu Caragiale l-a tocmit sufleor. Era băiat foarte deștept Eminescu. Poate prea deștept. După ce s-au terminat reprezentațiile de la Giurgiu am plecat la București, unde Eminescu a fost angajat ca sufleor la Teatrul Național și a început să scrie poezii…2. Eminescu sufleor

229

Interlocutor: În strada Domnița Anastasia din București locuia familia Flectenmacher, care redigea o revistă muzicală…Dumneta doamnă l-ai cunoscut pe Eminescu?Artista: Cum să nu. A fost sufleor la Teatru. Un tânăr cu părul lung și cu mustățile rase.Interlocutor: Așa se purta?Actriță: Da. La Cernăuți în Bucovina, a avut haz…Eu eram în trupa lui Pascaly. Eminescu, sufleorul, umbla cu niște ghete rupte, în niște haine..vai de lume. L-a observat Pascaly, directorul. I-a văzut ghetele rupte: Să-ți cumperi altele. Și i-a dat 50 de lei. Să-mi vii diseară cu haine și ghete noi! Când se întoarse seara Eminescu, Pascaly îl luă la scut: Ai cumpărat ghete și haine? Unde sunt?Poetul îi arătă operele complete ale lui Goethe și Heine: Uite-le. Astea sunt!3. La CafeneauaOteteleșteanu„La Cafeneaua Oteteleșteanu din București venea multă lume: samsari, dar și poeți, actori, pictori, muzicanți. Venea adesea și Eminescu. Îl priveam de la masa mea. Citea gazete nemțești și râdea singur. Apoi scotea bucăți de hârtie curată , scria și râdea…”4. La Grădina Waldemar„Stau la o masă în grădina Waldemar. La o masă, la douăzeci de metri îl văd pe Eminescu. Era îmbrăcat cu cămașă de noapte, cu o jachetă pe d-asupra, cu pantaloni, dar în papuci. Îl dureau picioarele. A început să râdă. Ce faci, dragă R.?-mă întreabă. Bine, Mihai! De ce râdeai? „ Uite ce e- îmi răspunde- Când am fost la via lui Ion Creangă de lângă Iași ne-a dat câte-o oală cu vin!” Și s-a pus pe râs de nu-l mai puteai opri…5. La magazia de mărfuri a CFR-ului din Botoșani.Un Șef de gară:- L-ai cunoscut pe Eminescu?-Da. Eram Șef de Gară la Botoșani.-Pe ce timp?-Al boalei lui, după ce se întorsese din străinătate. Într-o zi mă pomenesc cu el în biroul meu de la gară.-Bună ziua, domnule șef!-Bună ziua, domnule Eminescu!El se așeză pe scaun și după oarecare ezitare îmi zice:-Te rog ceva, domnule șef.-Sunt la dispoziția dumneavoastră cu orice. Cu totul.

230

-Atunci am să te rog să-mi dai voie să dorm noaptea în salonul de rezervă al gării.-Cu cea mai mare plăcere, Domnule Eminescu!-Și s-a mutat?-S-a mutat.-Cu bagaje?Bagaj? Hainele de pe el. Nenorocitul n-avea bagaj. Era boem, în toată puterea cuvântului. El banii de marți nu-i păstra până miercuri, nici când lucra la „România Liberă”.-Și cum a petrecut la gară?-Ziua umbla prin Botoșani, iar noaptea venea și se culca la gară. Într-o noapte a venit mai cu chef și a umplut cu noroi tot.-Paguba?- Enormă!-Și ce-ai făcut?-Nimic. Și-a cerut iertare. A plecat trist. Pe seară a venit iar la mine.-Domnule șef, am să te rog ceva: Ai o magazie de mărfuri. Să-mi dai cheia magaziei căci vreau să dorm acolo noaptea. Te rog. E cu putință? Altfel o să dorm pe câmp!-Păi în magazie nu e pat, nu e saltea…-Nu-mi trebuie. Dorm pe saci.I-am dat cheia. Bietul de el: era în noaptea Crăciunului. Eminescu întins pe sacii plini de făină s-a culcat cu pălăria sa moale pe cap…pe când afară copiii începuseră să cânte:„Sculați boieri mari/C-au venit colindători”…6. Cu ghetele cusute cu sârmă„Doctorul Hochmann locuia cu Eminescu pe Strada Știrbei Vodă. Mi-a povestit printre altele: Eminescu avea o ladă mare cu cărți manuscripte. L-am văzut într-o dimineață răsfoind autori germani. Stătea toată ziua în casă citind. I se rupseseră ghetele în așa hal încât nu mai putea ieși din casă pe stradă. Privește- mi-a zis- Ghetele erau rupte rău. Poți să faci ceva? Le lipești cu clei? Nu!-i-am răspuns, și am luat ditr-o ladă niște sârmă subțire. Făceam găuri în talpă, apoi strângeam întocmai cum fac cârpacii. Eminescu se uita la mine cu atenție și zâmbea. Se așeză apoi pe un scaun și trase cu frică mai întâi gheata din dreapta apoi pe cea din stânga. ”Mulțumesc , domnule Hochmann!”. Apoi ne-am pus pe râs care nu se mai isprăvea și am ieșit împreună în oraș…7. Un moment de criză

231

„Eram secretar de redacție la Timpul, îmi spune domnul R. cu care vorbeam despre Eminescu. Tocmai citeam revista politică ce dete poetul pentru ziar. Începutul era bun, însă pe la mijloc nu mai înțelegeam nimic. Dădea calcule algebrice, dar la sfârșit revenea la subiect. Eu, ca secretar de redacție, m-am apucat și am corectat, scoțând afară aberațiile. S-a publicat așa. Vine însă Eminescu furios cu o gazetă în mână: „Ce-i asta, domnule? Mi l-ai stricat. Cum ți-ai permis! Te-mpușc!” Și Eminescu scoate un revorver și-l îndreaptă spre mine, M-am ascuns după un scaun apoi am fugit afară. „Poetul a tras?” „Nu!” Când ne-am întânlit peste ceva timp la redacție a râs. „Cum credeai bre, că te-mpușc?! Uite revorverul. E gol.” Apoi a râs o grămadă…A doua zi a fost internat la Caritatea, că domnul Chibici, la care ședea, nu-l mai putea ține în frâu. Într-o noapte luă o birje și s-a dus la Șosea. A început să tragă focuri îîn aer, de speria lumea. Poliția a pus mâna pe le…”8. La ospiciuInterlocutor: Domnule R., l-ați văzut pe Eminescu la Caritatea?-Da. A fost cu Dionisie Miron, coleg de la Timpul, la Institutul de boli nervoase, din strada Plantelor. Avea camera lui.-Cum v-a primit?-Foarte bine. Era liniștit și vorbea rațional.-Cum era îmbrăcat?-Cu halat și papuci. Ne-a întrebat despre colegii din redacție…La un moment dat însă intră în cameră un bolnav și începu să-i scuture la ureche o cutie cu chibrituri. Eminescu s-a înfuriat și a fugit după el să-l bată. Au intervenit oamenii de serviciu și i-au despărțit. A trebuit să-i puie în cămașa de forță…Noi am plecat de-acolo plângând.”9. La România Liberă„După ce Eminescu a fost atins de cruda boală, a plecat însoțit de doi prieteni în Italia. Acolo se mai înzdrăvenie.-Dar unde s-a declanșat nebunia?-La baie. Nu vroia să mai iasă din baie. Credea că e pe țărmul mării. Când s-a întors din Italia arăta binișor, raționa, dar se cufunda în visuri. A fost angajat la România Liberă cu 200 lei pe lună, ca să-i dea de ajutor.-Scria?-Politică, nu! Mai mult articole de sociologie, literatură. Începuse să plagieze, inconștient… Îl văd pe Eminescu, spunea Teleor, stând la masă și scriind toată ziua pe file de hârtie litere asiriene și haldee. Scris frumos, aproape caligrafic. Domnul Pătrașcu, casier la Junimea,

232

îi aținea drumul și-i dădea bani, pe care poetul îi cheltuia în aceeași zi cu prietenii. El nu lăsa pe nimeni să plătească când mâncau sau beau cu el. După oarecare timp punea capul între mâini și începea să cânte doine din Ardeal, câte-o oră întreagă. Ardelenii, aflați la masă cu el, plângeau cu lacrimi.”Sunt multiple scenele de umilință pe care le-a îndurat poetul cu

stoicism, eu n-am făcut decât să arăt câteva secvențe din viața omului Eminescu. Cei care i-ai răstălmăcit viața poate au exagerat, dar ceva adevăr rămâne în toate aceste scene.

CONTRADICȚIILE PERSONALITĂȚII EMINESCIENE

A fost Eminescu o personalitate contradictorie? Iată o întrebare care a preocupat pe aproape toți eminescologii, de la începuturi până astăzi. Primul semnal de alarmă l-au tras contemporanii lui, fie prieteni, fie detractori.

Ion Slavici, cel care l-a cunoscut încă de la Viena, ni-l prezintă drept un om sănătos, încrezător în viață, dar și dezgustat, plictisit, melancolic, nepotrivindu-se cu lumea din jur. Mite Kremnitz e mai întâi dezamăgită de inteligența și aspectul fizic, pentru ca apoi să emită judecăți opuse. Pătimașul Anghel Demetrescu și-l amintea de la Berlin sănătos, bine clădit, bea vin, fără a se îmbăta, citea sau dormea mult. Chibici sublinia viața dezordonată cu violențe în limbaj. Ieronim Barițiu s-a speriat când poetul pe la 1870-1871 a lăudat fapta de sinucidere a unui tânăr student. N. Gane, într-o scrisoare către Maiorescu, îl sfătuia pe magistru să nu-l mai laude pe poet, deoarece lauda l-ar face încrezut, nemai suportând nici un fel de critică.

De mic nu i-a plăcut școala și totuși nimeni nu a studiat mai înverșunat ca el. Fugind de la școală, la atențiune căpăta note proaste, părând indisciplinat. Era superstițios, se temea de stafii, avea chiar friguri din cauza lor în copilărie, pentru ca mai târziu să conteste dumnezeirea și să nege

233

violent religia, deși a recunoscut utilitatea ei într-un stat natural. Râdea zgomotos la comedii, deși Ștefanelli l-a văzut sorbind cu atenție spectacolele. Trăia din lipsuri, însă era mândru și nu cerea la nimeni, se mulțumea cu puțin. N. Densușianu la Sibiu în 1866 l-a întâlnit zdrențăros și cu toate acestea zâmbea întruna „ca și când întreaga lume era a lui.” A colindat lumea „ca o haimana sănătoasă” (Călinescu). A fost văzut lucrând ca hamal în port. (D: Teleor) Anghel Demetrescu s-a ciocnit de „egoismul” și „înfumurarea” lui Eminescu, însă Ștefanelli își amintea că oricine făcea cunoștință cu el „ținea la dânsul ca la un vechi prieten”. A avut prietenii durabile. „Strivitor ca superioritate intelectuală”(Slavici), n-a făcut niciodată caz de știinșa și cultura lui; publicitatea îi era indiferentă, alții îi smulgeau manuscrisul din mână, deși Panu sau Gane știau că Eminescu se socotea cel mai mare poet al vremii. Adâncit în gânduri, neatent la ce se discuta în jur, vesel și trist, nu plângea și nu se plângea niciodată, dar figura mamei i-a trezit înduioșarea cea mai adâncă. Eminescu, cel ce i se părea lui Slavici un nesentimental, îi scria fratelui Șerban despre o tulburătoare iubire pentru Veronica Micle: „Chipul ei nu-mi dă răgaz să studiez și pace. E divinitatea Elenei lui Menelaus, coborâtă pe pământ, ca să mă tortureze.” A fost gelos și egoist în dragoste, fericit și generos, mărturisind că n-a iubit decât o singură dată. Un alt critic îl considera incapabil de iubire, impotent, narcisist, iar Caragiale- veșnic înamorat și sărac.

De altfel Caragiale l-a surprins cu cel mai bun portret format din dublete: „vesel și trist, comunicativ și ursuz, blând și aspru, mulțumindu-se cu nimic și nemulțumit totdeauna de toate, aici de o abstinență de pustnic, aici apoi lacom de plăcerile vieții. Fugind de oameni și căutându-i. nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură!- fericită pentru artist, nenorocită pentru om.!”

EMINESCU ȘI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ (164 de ani de la naștere)

234

Eminescu a apărut pe solul românesc ca o sămânță rodnică la o răscruce de timpuri când limba română își căuta vadul ei spre modernizare. Scăpase din rigorile Școlii Ardelene care o ciuntise și-o transformase într-o păsărească de ciunisme și pumnisme, încerca să se lepede de exagerările cosmopolite franțuzite și căuta să se debaraseze, datorită lui Maiorescu, de „beția formelor fără fond”. Tocmai abandonase alfabetul chirilic și Academia, în frunte cu Alecsansdri, încerca să găsească noi sunete și litere pentru ciudatele sunete și semne slave care nu existau în limba latină. Dacă citești procese-verbale din ședinșele Academiei referitoare la ortografie, îți dai seama câtă luptă s-a dus pentru stabilizarea alfabetului nostru.

Acum apărea Eminescu. Precum un Dante pentru italieni, care a făurit limba italiană modernă, un Goethe pentru germani, care a dat un nou suflu limbii germane, sau un Shakespeare pentru englezi, creatorul limbii engleze moderne, Eminescu este făuritorul limbii române literare.

Eminescu a deschis ochii pe „Lepturaliul” lui Aron Pumnul, de acolo i se trage dragostea lui nețărmurită pentru poezia înaintașilor. Poezia „Epigonii” este o ilustrare a tot ce știa el despre înaintașii lui pe care-i laudă fără rezerve, față de contemporani. Dar venea cu o înzestrare nativă din copilărie când îndrăgise eresul popular, „cuvântul ce exprimă adevărul”.

„Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră”, va decreta Eminescu… „Limba și legiele ei dezvoltă cugetarea.” Încă din copilărie, Eminescu a fost marcat de puterea și vraja cuvântului. El știa, din experențele cu teatrul, că ritualurile, slujbele religioase, magia șamanilor, descântecele mamei, oratoria văzută prin Parlament, spectacolele dramatice, toate se întemeiau în primul rând pe cuvânt ca ipostază a magiei sunetelor. Cunoaștem cazul lui Orfeu care a îmblânzit fiarele cu cântecele sale. „La început a fost cuvântul”- a decretat Evanghelistul Ioan. Limbajul a constituit și constituie adevăratul miracol uman și fără el nu e de conceput nici un act de cunoaștere.

Limba națională imprimă structuri sufletești specifice, orientează și organizează viziuni asupra lumii. Eminescu zicea că „ spirit și limbă sunt aproape identice, iar limba și naționalitatea asemenea” și „numai în limba sa omul își pricepe inima pe deplin” „Copilul nu învață numai a vorbi corect, el

235

învață a gândi și a simți românește”. Eminescu credea atât de mult în muzicalitatea limbii române, încât o identifica, pur și simplu cu muzica: „Limba e muzica celui mai mare maistru al ei, muzica nu e decât limba română pusă-n muzică.” Eminescu descinde în poezie și în lume direct din Paradis, din Logos. Paradisul lui a fost Limba Română. Magia cuvântului a coincis la el cu glasul mamei depănând povești, Dorul lui nemărginit de mai târziu este alergarea neistovită, prelungită spre căldura Logosului. El corelează dragostea maternă cu Logosul. Cuvântul la el e „dulce”, e „miere”, e „vrajă”. Magia cuvântului iubitei este cheia de la poarta Paradisului:

”Tu tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi,Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi”Cuvântul iubitei este umbra gândurilor poetului: „Umbra gândurilor

mele/ Era dulcele-ți cuvânt.” Sau „Vorba ta-i ca lamura de miere” sau „Ah, brațul tău rotund e alb-se lasă/ Cu grație pe umeri-mi-privesc/ În ochii tăi, în fața ta- în gura jună,/ S-ascult uimit la vorba ta nebună1”.

„Una din marile mulțumiri ale vieții lui –ne mărturisește Slavici- era să steie de vorbă, să-și deie pe față gândurile și să ispitească și pe alții, fie aceștia oamneni pe care-i socotea mărginiți, ceea ce în adevăr și erau.” Așa au fost Slavici, Caragiale, Creangă, dar și sacagii, precum Nicolae Mihu de la Blaj sau ciobanii și stuparii lui din copilărie.

Eminescu e un maestru al alchimiei verbale. Dacă Dante a urcat din Infern în Paradis, Eminescu a lunecat din Paradis în Infern. Drumul parcurs de poet a fost greu, el a luptat pentru o limbă națională modernă în „contra stricătorilor de limbă” de orice soi. El se detașează însă de limba timpului care se constituise. Sparge tiparele sintaxei și împinge limba înainte. Corectitudinea limbii nu e bătută în cuie. Limba e un fenomen viu, el reînvie cuvântul vechi, lustruit, dîndu-i-se valori noi (vezi crivat), comparația și metafora capătă la el accente dintre cele mai îndrăznețe. Aurul și argintul, aceste metale rare, prezente în poezia eminesciană, sunt substitute ale „cuvântului miere.”:

Când torsul s-aude l-al vrăjilor caierArgint e pe ape și aur în aer”

Argintul și aurul ca magie erotică și verbală aparțin iluziei de tip romantic. Mai târziu, când va aluneca spre Infern, epitetele se îmblânzesc, sintaxa se limpezește, fraza devine marțială. „Din mii și mii de vorbe consist-a voastră lume” sună sumbru, un strigăt în pustiu, într-o lume jovoală, carnavalească, nedispusă să ia în seamă semnalul de alarmă al unui spirit lucid, care lua totul în serios. „Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?”- se întreabă el dezamăgit. Pătura superpusă este simbolul degradării

236

limbajului. Când va ajunge ca ziarist în Parlament, el va vedea că politica este un vast ținut al pălăvrăgelii și al minciunii. „Scrisoarea a-III-a” este un potop grandios de invective la adresa „ panglicarilor în ale țării”.

Am vorbin puțin dintr-un Emiescu care trebuie reinventat. Generația tânără, care-l exclude aproape total din preocupările ei, ar trebui să se aplece cu mai multă credință asupra acestui Orfeu românesc.

Ion Ionescu-Bucovu

FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE

Eminescologii din toate timpurile, împotriva rivalității lor, au ajuns la concluzia că există un miraj al eminescianismului, un fel de „ armonie eminesciană” unică, din care iradiază veșnica modernitate a lui. „Ni se pare că oricare ar fi fost temeiurile influenței lui Eminescu, găsim de la început, până azi, un motiv neschimbat, care e armonia eminesciană. Propriu zis, acestă armonie e socotită ca un miracol cultural, e în orice caz unică în spiritualitatea românească, și sub vraja ei stăm cu toții de o jumătate de veac” (Camil Petrescu). Eu continui să cred că și astăzi…

Caracostea atrăgea atenția că factorul muzical este „ elementul primordial” al stilului eminescian. G. Munteanu consideră că edificiul operei eminesciene e structurat pe paradigma a trei „invariante”: sensibilitatea, reflexibilitatea și fantezia, alcătuind cunoașterea hyperionică. Când Maiorescu definea geniul poetic eminescian, „ care pentru noi este și va rămânea cea mai înaltă încorporare a inteligenței române”, el fixa un adevăr etern, o judecată de valoare definitivă despre Eminescu. De la „unde voi găsi cuvântul ce exprimă adevărul” până la „ a turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă”, Eminescu a parcurs un enorm drum de înțelegere a limbii. Descoperirea logosului eminescian a însemnat pentru el cheia boltei cu care

237

a operat în poezie. El și-a clădit un fundament pe timpul și spațiul național, miturile lui sunt luate din din spațiul unde a trăit, mitul pădurii ( al codrului), motivul mării, motivul „domei”, dragostea ca idee mito-poetică centală, motivul melancoliei, motivul visului etc.

Mă voi mărgini în cele ce urmează doar la un aspect al poeziei de dragoste, care a încântat atâtea generații. De la „Elena” (1866) până la „Luceafărul” poezia de dragoste a lui Eminescu are o densitate unică, exprimând o aventură existențială și un spirit care fac din poet unul din cei mai profunzi romantici ai noștri. În poezia de dragoste el a coborât din Paradis în Infern. Paradisul a fost poezia de tinerețe. Ibrăileanu a remarcat că poezia din tinerețe a exprimat în ritm trohaic, săltăreț, vesel, sentimentele față de iubită. În poezia maturității, așa zisa epocă veroniană, a trecut la versul iambic, suitor.

„Sara pe deal” este un amestec de imagini vizuale, auditive, cinetice, care dau tot felul de traiectorii spațiului vale-deal, unde se află îndrădostiții. Salcâmul din deal, acest axis mundi, unde trebuia să se desfășoare întâlnirea, devine un paria, deoarece întânlirea nu are loc. Întâlnirea nu se produce nici în „Lacul”, un mic lied în care poetul fantazează construind o întâlnire posibilă, proiectată pe lac la subjonctiv. În „Crăiasa din povești” zâna încearcă să facă să apară prin practici magice chipul iubitului în oglinda apei. Primăvara Erosului la Eminescu e dominată de elemente lunare, acvatice, vegetale, în care iubiții nu se prea găsesc, „Hai în codru cu verdeață”- își cheamă poetul iubita. Sau „Vino-n codru la izvorul…”

În „Povestea codrului” el se cufundă în copilărie și vis. Codrul mitic înseamnă pentru el lumea sustrasă timpului și destinului. În real, realizarea iubirii nu e posibilă, ea se poate produce numai în lumea magică.

Din epoca vieneză, probabil inspirate de frumoasa pe atunci Veronica Micle, (G. Bogdan-Duică) sunt faptele trăite din poezia „Frumoasă și jună”:

„Tu tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi,Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi,Cu părul tău moale tu viața mi-o legi-O știi și te faci că nu o înțelegi!

Șireată și dulce- copil vinovat-De ce nu mă-mbii cu al tău sărutat,De ce-aștepți să-l fur de pe ochi-ți profunzi,Și-n blondele plete tu capul ți-ascunzi”De acum poezia lui va deveni un fel de „Cântare a cântărilor” plină de

farmec, în dialog cu femeia iubită:„Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta,

238

Încetul la o parte șuvițele le-aș da,Senină să rămâie, curată ca un crin,Icoana de iubire la care mă închin…”Epoca veroniană , cum a numit-o Perpessicius.( 1874- 1883) a dat cele

mai frumoase poezii de dragoste din literatura română. De la exaltarea sentimentului de dragoste la lehamite și dezgust.

În „Călin –file din poveste” aventura iubirii se petrece pe ambele tărâmuri, ale realului și idealului. Iubirea dintre Zburător și fata de împărat se desfășoară noaptea în taină, în furișe și fugitive îmbrățișări. Păcatul săvârșit de fată o exilează, din lumea palatului de basm, într-o colibă săracă, unde părăsită de toți, naște copilul Zburătorului. Viața și portul ei sunt acum ale unei femei simple de la țară, iar băiețelul ei paște cireada de gâște. Peisajul e tomnatic, apele sure, semnificând moartea iubirii, despărțirea. Venirea Zburătorului și nunta refac fața lumii, căci nunta e semnul legământului . Acum peisajul cadru e altul. Pădurea e însuflețită („Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă,/ Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă”) Apele par în toposul rotund al lacului de o feerie neîntânlită, într-un vers pe care Tudor Arghezi îl crede cel mai frumos, mai eufonic din poezia româmnească:

„În cuibar rotind de ape peste care luna zace.”Aceste ape devin începutul lumii, stăpânite de imaginea lunii,

nemișcată, sugerată de verbul „zace”. Acum Călin devine un Făt-Frumos, iar mireasa o zână:

„Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartăFlori albastre are-n păru-i și o stea în frunte poartă.”Reunirea perechii de îndrăgostiți, se face la fel ca „nunta” ciobanului

din ”Miorița” sub semnul macrocosmosului- nunul mare, mândrul soare, și pe nună- mândra lună.) cu participarea lumii mici, într-o altă nuntă de dimensiuni minuscule, exprimând o unitate reitegratoare în macrocosm. Acest fapt e posibil numai pe tărâmul magico-folcloric românesc, care în real nu s-ar fi petrecut.

”Scrisoarea a IV-a” ne pune în față dramatica incongruență dintre real și ideal privind iubirea. În prima parte proiectată într-un ev mediu românesc, apare cuplul fericit într-o lume frumoasă. Natura văratecă, aromată cu mirosuri florale ( „Iar în iarba înflorată, somnoros suspin-un greier…/ E atâta vară-n aer, e atât de dulce zvonul”) într-o dulce somnie se află sub aceeași putere iluzorie a Erosului. Belșugul apelor clare și mișcarea lor și a lebedelor, mișcarea lunii pe cer fac un cadru viu, în care se întretaie lumini și sonuri dulci cu parfumuri delicate într-o armonie universală exprimată fonic, sugerând o pace supremă. Delirul iubirii pătrunde și însuflețește întreg

239

cosmosul, apele, stelele, cetinile, făcându-l să participe la unica aventură a îndrăgostiților, rămași singuri și reintregați în univers:

„Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastrePovestesc ele-n de ele numai dragostele noastreȘi luceferii ce tremur așa reci prin negre cetini,Tot pământul, lacul, cerul… toate, toate ni-s prieteni…”Partea a doua a scrisorii dezminte dureros visul iubirii. Parcă autorul

cade direct în „Metafizica amorului” a lui Schopenhauer. Instinctul, iluziile create de speță, unicul Demiurg, pentru perpetuarea ei, oamenii supuși poruncii irezistibile ale voinței de a trăi sunt argumentele violente împotriva iubirii. Vine apoi o pagină iernatică de pierdere a iubirii. Decăderea iubirii ca forță ordonatoare morală, estetică, creatoare, înseamnă un grav dezacord al ființei cu cosmosul. Renunțarea la dragoste înseamnă pierderea ființei, suferință și chiar nebunie. Prin aliterații consonantice, șuierătoare, stridente, poetul își exprimă dezgustul:

„Alfel șuieră și strigă, scapără și rupt răsună,Se împing tumultoase și sălbatice pe strunăȘi în gându-mi trece vântul, capul arde pustiitAspru, rece sună cântul cel etern nwisprăvit…Unde-s șirurile clare din viața-mi să le spun?Ah! organele-s sfărâmate și maestrul e nebun.”Sunt anii când poetul dezgustat, se ascunde în eul personal, înfierând

femeia care nu este capabilă de o mare iubire. Din zâna de altădată, din crăiasa din povești, din Maria ori Sofia, antroponime simbolice, femeia va deveni o Dalilă din „Scrisoarea a-V-a”, care cumulează atributele negative ale femeii goale, aparent indiferentă, superficială, frivolă, plină de răceală și ifose. De aici nu mai e mult până la concepția „Luceafărului”, când Demiurgul privește de sus lumea muritorilor ( și a femeii) care nu se pooate ridica la înălțimile lui.

Ion Ionescu-Bucovu

Neamul şi numele lui Eminescu. Originile

240

Dan Stănescu

Dragă Mihai Eminescu,Cu prilejul aniversării zilei tale oficiale de naştere – 15 ianuarie 1850 -

îţi aduc un modest omagiu sub forma acestui articol.Mai mulţi biografi au relatat că, deşi ai fi dorit să-ţi cunoşti genealogia

şi obârşia neamului, tatăl tău a fost foarte rezervat în a-ţi vorbi despre familia sa, rămasă la Călineştii Cuparencu din Bucovina anexată de Austria la 1775.

Îţi prezint rezumativ aceste informaţii, aşa cum ele au fost descâlcite până acum de cercetători, între care însemnate nume ale culturii româneşti s-au aplecat asupra acestui subiect – Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, George Călinescu, Augustin Z.N. Pop, Dimitrie Vatamaniuc şi foarte mulţi alţii - emiţând variate ipoteze precum că neamul (sau măcar numele Eminescu) s-ar trage de la turci, bulgari, ruşi, polonezi, albanezi, transilvăneni, maramureşeni, suedezi, chiar şi de la papucii iminei.

Cea mai recentă lucrare este cartea din 1989 a lui Ion Roşu – Legendă şi adevăr în biografia lui M. Eminescu. Originile – care analizează amplu şi foarte critic toate aceste variante, concluzionând că neamul şi numele ţi se trag de la o familie ortodoxă românească din Banat.

S-o iau pe firul apei spre locul de izvorâre.Aşadar, conform Registrului de naşteri şi botezuri al oraşului

Botoşani, te-ai născut cu numele Mihail Eminovici la 15 ianuarie 1850, deşi în dosarul tău de la Gimnaziul din Cernăuţi scrie 14 decembrie 1848, iar într-o psaltire tatăl tău scrisese 20 decembrie 1848, dată pe care ai trecut-o şi tu în Albumul de la Junimea. La 23 aprilie 1851, familia s-a mutat în casa cumpărată la Iopoteşti.

La 25 februarie 1866, la 16 ani, ai debutat cu poezia De-aş avea în revista Familia de la Pesta, directorul Iosif Vulcan publicându-ţi-o sub pseudonimul Mihai Eminescu, pseudonim pe care ţi l-ai însuşit ca nume şi

241

l-ai folosit apoi pe tot restul vieţii, doar prenumele Mihail folosindu-l încă un timp în corespondenţe oficiale, precum cea din 1874 cu Ion Samurcaşi.

Dintre ceilalţi membri de familie, doar fratele mai mic, căpitanul Matei (1856-1929) şi-a schimbat - legal - numele Eminovici în Eminescu, în 1892.

Obârşia cert documentată a familiei Eminovici este satul Călineştii lui Cuparencu, de lângă Suceava (în Bucovina ocupată de austrieci de la 1775 până la 1918), unde bunicul tău, Vasile Iminovici (accent pe o), se stabilea prin toamna anului 1804 ca dascăl de biserică, primind locuinţă şi lot de folosinţă, intrând, prin funcţie, în elita satului.

Conform Conscripţiei parohiei Călineştii din 1806, familia dascălului Vasile Iminovici (1778-1844) era compusă din soţia Ioana Sărghie, din mama Agafia Iminovici (1736-1818, născută Şerban), din sora mamei, Elena Şerban, şi din Ion Sărghie, nepot de 10 ani dinspre soţie.

Cercetătorul Vasile Gherasim a găsit în 1922 la Arhivele Statului din Suceava un act de stare civilă - Conscripţia din 1816 - în care sta scris că Agafia este soţia lui Petrea Iminovici, dar, după vreo 60 de ani, Ion Roşu nu a găsit (?!!) documentul, deci trebuie (?!) să-l credem pe cuvânt pe Vasile Gherasim în ceea ce priveşte exsitenţa lui Petrea Iminovici.

Dacă Iminovicii ar fi preexistat în Bucovina anterior datării de la 1804, ar fi trebuit să existe şi alţi urmaşi, dat fiind că obiceiul vremii era de a avea mulţi copii (ex. Vasile şi Ioana au avut 8 copii, tu ai avut 10 fraţi şi surori)

Pe de altă parte, numele Iminovici nu apare în Bucovina, înainte de 1804, în nici un document document oficial, precum mitrica 1784-1802 a comunei Călineştii Cuparencu sau recensământul Rimskii-Korsakov din 1774 şi consignaţiile (conscripţiile) imperiale din 1778 ordonate de guvernatorul Karl Erzenberg, în care majoritatea imigranţilor (1718-1778) din Bucovina o constituie cele 5.000 de familii de ardeleni, între care familia lui Vasile Iminovici.

Bejenia ardelenilor este explicabilă în primul rând prin facilităţile oferite de împărăteasa Maria Tereza imigranţilor în Bucovina anexată Imperiului austriac la 1775: drepturi cetăţeneşti, multe locuri de muncă (în administraţie, şcoli, biserici), loturi agricole, scutire de bir 3 ani. În cazul lui Vasile Iminovici, se adaugă şi alte motivaţii ale bejeniei din Ardeal la Călineştii Cuparencu: era ştiutor de carte, avea pegătire de dascăl bisericesc, era disponibil un loc de dascăl, în condiţiile în care în Bucovina era penurie de ştiutori de carte.

Plecând de la constatarea recensămintelor menţionate, Dimitrie Vatamaniuc îşi orientează cercetările în 1932 spre Ardeal, constatând că

242

numele Iminovici apare pentru prima dată aici abia într-un document din 1747, Conscripţia urbarială (recensămătul) a oraşului Blaj, puternic centru al spiritualităţii şi instrucţiunii româneşti, aici existând o şcoală normală pentru dascăli de biserică de rit grec. Sunt întrunite condiţiile necesare pentru a considera că Blajul este locul de provenienţă a familiei lui Vasile Iminovici.

În 1738, episcopul unit (greo-catolic) Ioan Inochentie Micu mutase scaunul episcopal de la Făgăraş în satul de iobagi şi zilieri Blaj, pe care l-a declarat „oppidum” (târg, oraş) şi adresase o chemare către românii „de pretutindeni” să se stabilească la Blaj, oferindu-li-se drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, şcoală în limba română şi loturi de pământ, pentru care se plătea o taxă, pentru care aceşti români au fost numiţi „taxalişti”.

În numita Conscripţie din 1747, este consemnată la Blaj funcţionarea unei „şcoli de obşte”, gratuită, în româneşte, devenită, din 1782, şcoală normală (în care a predat şi Gheorghe Şincai), iar românul Iovul Iminovivi – singurul nume Iminovici din Ardeal la acea dată - apare chiar în fruntea listei de „taxalişti”, deducând prin aceasta că, la rându-i, şi el bejenise din altă parte la Blaj, imediat după 1738, în urma chemării/îndemnului episcopului unit.

Acomodat rapid, Iovul Iminovici, venit la Blaj prin 1738-1740, şi-a adus treptat şi alte rude, în primul rând familiile fraţilor, numele capilor de familie fiind copiate în lista taxaliştilor după al lui Iovul Iminovici deja cunoscut drept raţi (sârb, în fapt român din Banatul aflat sub jurisdicţie religioasă sârbă), chiar dacă aceste rude s-or fi numit, în realitate, altfel, de ex. Vasile al lui Iminu. Drept urmare şi a venirii lor, în protocoalele şcolare din 1755-1757 sunt consemnaţi 4 elevi la care se specifică provenienţa lor din 3 Iminovici (probabil fraţi): Iosif, „ingenuus popae filius” (fiul popii, ?1745 - ?), George (fiul unui „libertinus civilis” ş şerb eliberat, 1741-1789) şi Ioan (1748-1812) şi Vasile (1748 - ?), fiii „liberului” (meşteşugar) Vasile Iminovici, zis Raţi (sârb, în limba maghiară).

S-a considerat că Iovul Iminovici este preotul menţionat ca tată al elevului Iosif, această calitate fiind una din motivaţiile venirii lui aici la chemarea episcopului unit Inochentie Micu. O altă motivaţie sustenabilă este teama reocupării Banatului de către turci în râzboiul ruso-turc 1735-1739, în care Austria intrase în 1737, dar fusese înfrântă, fiind nevoită să retrocedeze turcilor nordul Serbiei (Banatul sârbesc) şi Oltenia (alipită |ării Româneşti aflată sub suzeranitate turcă).

De subliniat că Iovul Iminovici era român, aceasta fiind condiţia impusă pentru a fi împroprietăriţi în scaunul episcopal de la Blaj contra unei taxe

243

De asemenea, trebuie reţinut că prenumele articulat Iovul este specific românesc.

Care este însă legătura între cei 3 fraţi Iminovici „taxalişti” din Blaj şi urmaşul lor, Petrea Iminovici, probabilul soţ al Agafiei?

În ceea ce priveşte existenţa la Blaj a unui Petrea Iminovici - consemnatul soţ al Agafiei – apare un singur document acceptabil: un act de deces din 22 decembrie 1811, în care se menţionează doar că Petrea Iminovici era în etate de circa 70 de ani.

Cercetătorul Ion Roşu coroborează în 1989 această informaţie documentară cu vârsta Agafiei Iminovici (născută Şerban la 1736) şi consideră că, într-adevăr, Petrea este şoţul Agafiei, tatăl dascălului Vasile din Călineşti şi străbunicul tău, dragă Mihai Eminescu, atribuindu-i ca an de naştere circa 1735 (căci trebuia să fie puţin mai mare decât soţia, nu-i aşa?), ştiindu-se că vârstele decedaţilor la acele timpri istorice erau aproximate, astfel că, la data decesuluii (1811) ar fi avut în realitate 76 ani.

Petrea nu apare alături de ceilalţi 4 elevi Iminovici consemnaţi în protocoalele şcolare din 1755/1757 de la Blaj, deoarece era prea vârstnic - 20 de ani – pentru a mai fi la şcoală.

Înţeleg, de asemenea şi supoziţia că, după ce şi-a întemeiat o căsnicie cu Agafia, rezultând un număr de copii între care Vasile era mezinul, s-a despărţit de soţie dintr-un motiv oarecare (oare s-o fi călugărit, mă întreb eu?) şi de aceea nu a venit cu acesta în Bucovina la 1804.

Fapt este că Petrea nu apare nici în urbariul din 1772, putând denota că plecase - temporar? - să-şi caute de lucru în altă localitate, precum cei 4 elevi Iminovici menţionaţi la 1755

Deşi Ion Roşu concede că acest Petrea ar putea fi fiul oricăruia din cei 3 Iminovici iniţial descinşi la Blaj, în final îl trece drept fiu al preotului Iovul Iminovici, fără vreun raţionament sustenabil. Însă trebuie să accept până la vreo dovadă contrarie.

Se pune de acum problema de unde a venit prin 1738-1740 acest preot Iovul Iminovici, iar indiciile arată spre Banat unde sunt multe nume româneşti sârbizate prin adăugarea terminaţiilor –ovici, -evici, -ici, echivalând în limba română cu al lui (Anghelovici ş al lui Anghel).

Un important argument îl constituie şi faptul că unuia dintre presupuşii fraţi ai lui Iovul Iminovici, Vasile Iminovici, legător de cărţi, i se mai spunea şi Raţi, (în maghaiara veche, racz, acum rac, semnificând sârb sau provenit dintr-o zonă administrată de sârbi).

Aşadar, Iovul Iminovici este forma sârbizată a numelui sau supranumelui românesc Iovul (al) lui Imin(u)

244

Din câteva surse bibliografice, am obţinut următoarea dinamică istorică privitor la Banat

În perioada dominaţiei Coroanei Maghiare, au fost numite „banaturi” comitatele de graniţă, conduse de un ban, începând cu Banatul de Severin, organizat militaro-administrativ de Regele Andrei al II-lea (1205–1235) incă din 1228. La 1365, sunt pomenite Banatul de Severin (succesor fiindu-i Banatul de Timişoara), Banatul de Belgrad şi Banatul bulgăresc.

Aceste Banaturi devin paşalâcuri turceşti timp de 164 de ani, între 1552-1716.

Ocupaţia turcă a influenţat desigur viaţa locuitorilor (lexic, port etc.)În cadrul administraţiei turceşti din Banat, nazârii (inspectori fiscali)

aveau în subordine amili (agenţi fiscali) şi emini (un fel de comisari). Funcţia de emin, fiind prost plătită, devine accesibilă atât gradelor militare inferioare cât şi „ghiaurilor” (creştini), denumirea funcţiei fiind pronunţată în vorbirea populară imin.

Diverşi cercetători presupun că, în perioada finală a paşalâcului din Banat a existat un strămoş cu supranumele Imin/Iminu/Iminul ca urmare a exercitării funcţiei de emin / imin sau a fost poreclit Imin datorită „aerelor de imin”, astfel că vor fi existat un Petrea imin, Iovul imin, precum în Moldova era un Petrea ceauş (sau alte funcţii de origine turcă: chihaie, ciohodar, iuzbaşă), denumind funcţia, iar, în timp, denumirea funcţiei devenind chiar nume : Imin/Iminu, Ceauşu, Chihaia, Iuzbaşa.

S-a mai vehiculat ipoteza provenienţei numelui Imin de la posibila ocupaţie de confecţionat imineu/iminei (pantofi groşi ţărăneşti cu vârful ascuţit, fără tocuri, originari din Yemen), repede respinsă. Cred, însă, că o astfel de poreclă nu se naşte neapărat pe seama exercitării unei astfel de ocupaţii, ci şi din alte motive şi împrejurări, de exemplu portul de iminei.

Plecând de la vârsta aproximată a lui Iovul Iminovici, Ion Roşu estimează că tatăl acestuia, Imin(u) s-ar fi putut naşte pe la 1675.

Imin(u), cel mai vechi probabil stămoş determinat eminescian, este român - şi în nici un caz turc, dar nici sârb - căci şi-a botezat fiul cu nume românesc – Iminul - ştiut fiind că articolul hotârât –l este specific limbii române.

O altă dovadă de românitate constă în hirotonisirea fiului Iovul ca preot ortodox.

În urma răscoalei sârbilor împotriva turcilor, din 1690, mulţi sârbi au fost nevoiţi să se refugieze pe teritoriul Imperiului habsburgic, sub conducerea patriarhului ortodox Arsenie al III-lea, cărora împăratul Leopold I, ca semn de recunoştinţă, le-a acordat „privilegii ilirice”, constând în libertatea cultului ortodox, dreptul de-şi alege episcopi proprii şi „jurisdicţie

245

asupra tuturor bisericilor orientale de rit grecesc” (adică, ortodox) din imperiu.

În 1692, acelaşi Leopold I a dat o patentă prin care a impus „unirea cu Roma” drept condiţie a egalităţii în drepturi a clerului ortodox cu a clerului romano-catolic, unire bazată pe „ 4 puncte canonice - recunoaşterea supremaţiei papale, a existenţei purgatoriului, a pucederii Sf. Duh şi de la Fiul, împărtăşania cu azimă - în schimbul păstrării ritului grec, a egalităţii cu clerul catolic, drepturi cetăţeneşti depline pentru laici”.

Compromisul dogmatic al „unirii” a condus la apariţia unei noi confesiuni şi a unei noi structuri bisericeşti, numită unită sau greco-catolică, ce-şi va stabili mitropolia la Carlovăţ după 1701.

Sinodul ardelean din Alba Iulia, a primit unirea cu Roma la 27 martie 1697, însă, în Ardeal vor exista de acum înainte 2 biserici : unită (greco-catolică) şi ortodoxă (mare parte din clerul ortodox ardelean a refuzat unirea cu Roma, drept care credinţa ortodoxă a fost din ce în ce mai oprimată de autorităţile administrative şi ecleziastice catolice şi unite).

La 1718, Imperiul austriac a reuşit, războindu-se 2 ani, să-i alunge pe turci din Banat, anexându-l, rezultând de aici că porecla sau supranumele Imin(u) a apărut înainte de 1718, cât timp Banatul a fost sub stăpânirea turcă şi a existat funcţia de emin.

Odată cu anexarea la Imperiul austriac, Banatul a trecut sub jurisdicţia religioasă sârbească, de acum unită, în baza patentei lui Leopold din 1792, având ca urmare un proces sistematic de deznaţionalizare a românilor bănăţeni prin sârbizarea numelor, în special a preoţilor (mai ales cu prilejul hirotonisirii) şi a ştiutorilor de carte („intelighenţii”), prin adăugarea terminaţiilor specifice limbilor slave: -ovici, -evici, -ici.

Aşa s-a întâmplat şi cu acel strămoş venit la Blaj de undeva din Banatul în care s-a născut cam pe la 1705, sub ocupaţie turcească, fiind botezat cu numele românesc Iovul (al) lui Imin(u), dar care, la hirotonisire ca preot (circa 1730, a fost redenumit Iovul Iminovici de autorităţile ecleziastice sârbe ale mitropoliei unite de la Carlovăţ, a cărei suzeranitate asupra Banatului (consfinţită prin patenta lui Leopold din 1792) s-a instaurat în urma alipirii acestuia la Imperiul austriac la 1718.

În mod sigur slavizarea numelui preotului Iovul al lui Iminu s-a făcut în Banat şi nu în Ardeal, deoarece abia în 1761 Biserica unită ardeleană a trecut sub păstorirea mitropoliei sârbe unite de la Carlovăţ, pe când Iovul este menţionat ca preot la Blaj încă din 1747. Cu atât mai mult nu putea avea loc slavizarea în Bucovina anexată deAustria abia la 1775.

Trebuie menţionat că în Ardeal nu putea avea loc slavizarea numelor româneşti şi din simplul motiv că uzul limbii latine în cancelaria austriacă

246

face imposibilă explicarea lui –ovici care este un atribut al cancelariei sârbe de liombă slavă.

În râzboiul ruso-turc din 1735-1739, Austria a intrat în luptă de partea Rusiei în 1737 pe fronul bănăţean, dar, dar datorită eşecurilor militare, a fost nevoită să încheie pace separată cu turcii, cedându-le nordul Serbiei (cu Belgradul). În această situaţie, încă înainte de pacea de la Belgrad (1739), un al doilea grup de sârbi s-a refugiat în Imperiul habsburgic, sub conducerea patriarhului Arsenie al IV-lea..

În contextul acestor evenimente istorice bejenirea la Blaj a preotului Iovul Iminovici cu familia, nu poate fi o simplă coincidenţă.

În concluzie:Pe la 1675 într-o familie românească înstărită din Banatul ocupat de

turci încă de la 1552, s-a născut un copil care, ca adult a fost supranumit Iminu, fie pentru că a îndeplinit funcţia de emin în administraţia paşalâcului, fie penru că a fost poreclit Iminu datorită „aerelor de emin”, sau – zic eu – portului de iminei (papuci orientali).

Fiul acestuia, Iovul (al) lui Iminu, născut pe la 1705, a trăit evenimentele alungării turcilor şi anexării Banatului la Austria, cu punerea Banatului sub jurisdicţia ecleziastică a Bisericii sărbe unite, de rit grec, astfel că, la hirotonisirea sa ca preot, pe la 1730, i s-a sârbizat numele Iovul Iminovici, în conformitate cu uzul limbii slavone la cancelaria mitropoliei de la Carlovăţ.

În legătură cu râzboiul ruso-austriaco-turc din 1735-1739, în urma căruia Banatul şi alte regiuni, abia cucerite de la turci în 1716-1718, reintrau sub suzeranitate turcă, şi pe baza apelului adresat de episcopul unit Ioan Inochentie Micu către românii de pretutindeni de a se stabili la Blaj, devenit scaun episcopal în 1738, preotul Iovul Iminovici băjeneşte din Banat spre Blaj pe la 1738-1740, unde se stabileşte imediat după această dată, beneficiind de libertăţi cetăţeneşti, lot agricol contra unei taxe, învăţământ gratuit în limba română pentru copii, condiţionat fiind însă de a se mărturisi „unit” (greco-catolic), lucru destul de obişnuit pe atunci, din motive de oportunitate.

În curând, preotul Iovul Iminovici îşi aduce la Blaj fraţi – probabil 2 - şi rude, acestea fiind luate în evidenţă oficială sub numele de afmilie al celui ce le-a adus, Iminovici.

Se cunoaşte unul dintre fiii lui Iovul – Iosif, elev de 10 ani la 1755, iar un Petrea Iminovici (cu an de naştere aproximat 1735) ar fi tot fiul preotului Iovul, deşi, la fel de bine, ar putea fi fiul oricăruia dintre ceilalţi 2 probabili fraţi ai preotului.

247

Din căsătoria lui Petrea Iminovici cu Agafia Şerbu au apărut mai mulţi urmaşi, cunoscută cu certitudine fiind doar existenţa mezinului Vasile Iminovici, născut la 1778, care face şcoala normală din Blaj, formatoare de dascăli de biserică, şi se însoaă cu Ioana Sărghei. După un timp, soţii Petrea şi Agafia se despart, Petrea decedând la Blaj în 1811, iar Agafia însoţind familia fiului Vasile în Bucovina şi stingându-se la Călineştii Cuparencu în anul 1818 la venerabila vărstă de 83 de ani.

Atras de condiţiile economice şi sociale oferite de Austria imigranţilor stabiliţi în Bucovina recent răpită Moldovei la 1775, Vasile Iminovici, în vârstă de 26 ani, se mută cu familia la Călineştii Cuparencu în 1804, unde primeşte post de dascăl de biserică şi lot agricol din rezerva religionară. Dintre copiii lui Vasile Iminovici - 4 băieţi şi 4 fete - Gheorghe Iminovici (1812 - 1884) şi Ştefan Iminovici (1819-1848) trec graniţa vremelnică în Moldova. Gheorghe se căsătoreşte cu Raluca Iuraşcu la 29 ianuarie 1840, în acelaşi an primind rang boieresc de căminar (colector de dări de la crâşme)

Între cei 10 copii ai familiei lui Gheorghe Iminovici, re-numit Gheorghe Eminovici în 1849, tu, Mihai, eşti al şaptelea născut şi de-aici încolo cunoşti urmarea.

Recapitulez:min(u) Iminovici Eminovici

EminescuBanat Blaj Călineştii Cuparencu

Botoşani Ipoteşti

Te-ai înălţat la cer la nici 40 de ani – 15 iunie 1889 - şi acolo probabil că tu deja-ţi cunoşti cu certitudine originile pe care cercetătorii nu le-au aflat cu certitudine nici în 120 de ani. Din înaltul spaţiului astral, inspiră-le şi lor câteva direcţii de cercetat.

Închei cu cuvintele – parcă definitorii şi lămuritoare – ale căpitanului Matei Eminescu: Mihai grozav iubea pe ţărani, mare simpatie avea pe Ardeleni.

Oare ştiai ceva din familie despre originea ta ardeleană sau era o amintire a subonştientului ancestral?

Ploieşti, 15 ianuarie 2014

248

ION CARAION- exilatul condamnat la moarte

În 2006 se publică volumul „Cazul Artur” și exilul românesc. Ion Caraion în documente din Arhiva CNSAS, editat de Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc, care cuprinde dosarul de informator al scriitorului Ion Caraion. După 11 ani de închisoare, în 1964 este recrutat de Securitate și i se oferă eliberarea din închisoare în schimbul statutului de informator. Primește numele de cod „Nicolae Anatol”, apoi pe cel de „Artur” și face periodic rapoarte până în 1981, când se stabilește în Elveția .

Publică două articole virulente: Criza culturii și Criza omului în ziarul Jurnalul de dimineață. Între 1950 și 1955 face închisoare la Canalul Dunăre-Marea Neagră și minele de plumb de la Cavnic și Baia Sprie, în urma unei condamnări politice.

Ion Caraion născut în comuna Rușavăț (azi Viperești), satul Pălici, județul Buzău, într-o familie de țărani. Între 1935-1942 urmează cursurile Liceului „B. P. Hasdeu” din Buzău, unde, din 1941, împreună cu Alexandru Lungu, redactează revista de poezie Zarathustra. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București și lucrează la ziarele Timpul (1942-1943) și Ecoul (1943-1944).

Debutează în 1939 în Universul literar și în 1940 în Curentul literar cu versuri și recenzii. Volumul de versuri „Panopticum” (Editura Prometeu) este confiscat de cenzură.

Din 1945 este secretar general de redacție la revista Lumea (director G. Călinescu), în 1947 este numit șef de presă la Editura Fundațiilor Regale (directorul editurii Al. Rosetti). Editează, împreună cu Virgil Ierunca, revista de poezie în cinci limbi Agora, în care publică poeți și eseiști prestigioși din țară și străinătate (revista a fost interzisă după primul număr).Finanțarea a fost obținută de Octavian Neamțu din bugetul prestigioasei Edituri a Fundațiilor Regale.

249

Publică două articole virulente: Criza culturii și Criza omului în ziarul Jurnalul de dimineață. Între 1950 și 1955 face închisoare la Canalul Dunăre-Marea Neagră și minele de plumb de la Cavnic și Baia Sprie, în urma unei condamnări politice.

Până în martie 1958 este redactor al publicației Limbă și literatură. Arestat din nou în 1958, este condamnat la moarte pentru „trădare”, apoi, prin comutare, la muncă silnică pe viață. Este eliberat în 1964, împreună cu alți deținuți politici. Își reîncepe activitatea literară în 1966 cu volumul de versuri Eseu. Scrie și publică într-un tempo uluitor pentru a „recupera anii ce i s-au furat” prin pușcării.

În 1981, familia Caraion primește azil politic în Elveția și se stabilește la Lausanne, unde scriitorul editează revistele internaționale Don Quijote și Correspondances. Atacă vehement „comunismul cu față fascistă”, demască un regim detestat, pe conducătorii și torționarii săi într-un volum întitulat Insectele tovarășului Hitler. În acești ultimi ani ai activității sale, Caraion a fost ajutat de prieteni credincioși, printre care mai ales Ion Solacolu, care i-a deschis coloanele revistei Dialog, din Germania federală, și ale suplimentului ei literar. În iunie 1986, Solacolu începe publicarea primului din cele șase Caiete Caraion, în care acesta figurează cu Apa de apoi, poeme inedite, și Prima carte a exilului.

Rupt de țară și de rădăcinile poeziei sale, Caraion a exprimat anxietatea expatrierii într-un eseu elocvent, Cuvintele în exil. El găsește totuși mijlocul de comunicare nemijlocit cu țara, grație redacției române a postului de radio BBC, care-i difuzează multe eseuri și profile literare. Paralel are loc o campanie contra persoanei lui Ion Caraion, vizibil organizată de organele de dezinformare din publicațiile comuniste din țară, orchestrate în primul rând de Eugen Barbu, ca și de cele de extremă dreaptă sau pretins naționaliste din exil.

Ion Caraion s-a stins din viață la Lausanne, la 21 iulie 1986.

În 2006 se publică volumul „Cazul Artur” și exilul românesc. Ion Caraion în documente din Arhiva CNSAS, editat de Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc, care cuprinde dosarul de informator al scriitorului Ion Caraion. După 11 ani de închisoare, în 1964 este recrutat de Securitate și i se oferă eliberarea din închisoare

250

în schimbul statutului de informator. Primește numele de cod „Nicolae Anatol”, apoi pe cel de „Artur” și face periodic rapoarte până în 1981, când se stabilește în Elveția [1].

Opera

Ion Caraion aparține, împreună cu Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Radu Stanca, Ben Corlaciu, Ștefan Augustin Doinaș și alții momentului spiritual al anilor 1945-1946, la configurarea căruia iau parte scriitori veniți din mai multe direcții estetice. O prelungire, mai întâi a suprarealismului (Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Gellu Naum), în încercarea de a uni, după modelul lui Louis Aragon și Paul Eluard, dicteul automatic cu dialectica marxistă în poeme sistematic dificile, apoi, tendința de a moderniza miturile într-o lirică programatic clară și muzicală, vizibilă în creațiile poeților grupați în Cercul Literar de la Sibiu și inaugurată în jurul revistei Albatros și alte publicații de tinerii poeți contestatari din București. Nota comună a acestor tineri, sensibilizați de război și dezamăgiți de vechile tehnici poetice, era spiritul de contestație manifestat în toate domeniile, printr-o negație energică, juvenilă, a valorilor admise de școală. Poemul devine o confesiune lirică legată de întâmplările imediate și animată de limbajul străzii. Ce s-a întâmplat cu această generație de scriitori, se știe. Unii au dispărut de pe scena vieții literare sub tăvălugulrealismului socialist, alții au reapărut după două decenii de tăcere, și reafirmarea lor a contribuit la resurecția poetică din ultimul deceniu al secolului al XX-lea.

Ion Caraion a trăit mai mult de cât oricare destinul generației lui. Primul volum, Panopticum (1943), afirma cu mare gravitate teme ca negația poeticului, contestarea valorilor constituite, terifiantul vieții comune, concretizate în violența limbajului. Luna, lacul, floarea etc. întâmpină ironiile cele mai crude. Cosmosul revine la o materialitate confuză, prebiblică. E ceea ce sugerează poezia lui Ion Caraion din Panopticum și din volumele ulterioare, Omul profilat pe cer (1945), Cântece negre(1947), sufocată de lucruri, acoperită de un cer din care au dispărut toate constelațiile luminoase. Poezia Omul profilat pe cer, din volumul cu același titlu, este un protest al „tinerilor furioși” împotriva unei lumi ieșite din matcă, debusolate, care își consumă energiile haotic, într-o enormă dezlănțuire de forțe. imaginea „omului profilat pe cer”, reprezentând infernul existenței

251

umane, este a unei ființe telurice uriașe, emanație a adâncurilor conștiinței, hrănită din toate atrocitățile veacului. Ca și în alte poeme, apocalipsul pe care îl anunță poetul nu este întâmplător, el constituie reacția lui intimă în fața unui univers compact, de o grea materialitate. Există și reacția contrară, mai ales în poeziile din tinerețe: sfidarea, provocarea universului, în stilul insolent, teribilist al generației sale.

Tendința volumelor ulterioare (Eseu, 1966; Dimineața nimănui, 1967) e de a închide confesiunea în broderia savantă a imaginilor. Poetul dă sentimentul că scrie nu pentru a dezvălui o experiență trăită, ci parcă pentru a o uita. Cititorul are impresia că versurile închid o parabolă care se cere decodificată, că poetul repune, fără încetare, totul în discuție. Nu se poate vorbi atunci de o evoluție în poezia lui, de o înlănțuire de teme, de epuizarea unui subiect, ci de abordarea altuia în culegerea ce-i urmează. Poetul redebutează de fiecare dată, reia în noul poem tema pe care tocmai a părăsit-o.

De remarcat este activitatea prestigioasă de traducător a lui Ion Caraion din, printre alții, Guillaume Apollinaire, Charles Beaudelaire, Albert Camus, André Gide,André Malraux, Saint-John Perse, Ezra Pound, Rainer Maria Rilke, Anna Ahmatova etc.

Din cauza notelor informative date catre Securitate de poetul Ion Caraion, pana si cele mai intime aspecte ale vietii scriitorului Marin Preda au fost cunoscute de politia politica.Culmea, unii dintre ofiterii care il aveau in vizor pe romancier erau uneori atat de bulversati de cele citite in notele lui Caraion, incat isi sfatuiau subalternii sa mai potoleasca informatorul care punea pe hartie aspecte deocheate, scrieGardianul.Marin Preda si Ion Caraion au fost prieteni timp de aproape 40 de ani, iar romancierul l-a sustinut pe poet atat pe taram literar, cat si material, mai bine de doua decenii.

Din pacate, Caraion i-a fost ostil lui Preda inca de cand cei doi erau foarte tineri, dar nu i-a aratat niciodata cat il uraste, ba dimpotriva.Informatiile pe care poetul le dadea Securitatii sunt relevante in acest sens. Culmea ipocriziei, dupa moartea scriitorului, Ion Caraion, aflat in Elvetia, scria ca Preda a fost omorat de Securitate si ca, in realitate, notele sale informative despre diversi scriitori romani, din tara ori strainatate, ar fi fost file din manuscrise pe care el le-a incredintat romancierului.

252

La 11 ianuarie 1966, Ion Caraion, racolat inca din 1964 de Securitate, a dat prima nota informativa legata de Marin Preda, sub numele de cod Nicolae Anatol, maiorului Mircea Albescu.In opinia poetului, amicul sau era un obsedat sexual si un grobian, care a avut succes literar doar datorita unor imprejurari. Agentul incepe delatiunea sa cu anii in care Preda era corector la ziarul Timpul.Conform lui Anatol, pe atunci, tanarul Marin Preda era vesnic nemancat si in ultimul hal de oboseala, motiv pentru care adormea in timp ce corecta spaltul.

Din aceeasi nota informativa reiese clar ca Ion Caraion il invidia pe Preda. Din acest motiv, incerca sa-l convinga pe ofiterul de legatura ca, in tinerete, romancierul era complexat si necivilizat.

De pilda, pentru a arata cat de necioplit ii era prietenul, Caraion descrie, cu lux de amanunte, cum Preda, invitat in garsoniera poetului Miron Radu Paraschivescu, a preferat sa se duca pe maidanul de langa bloc ca sa se usureze decat sa foloseasca baia. Pentru ca, i-ar fi spus Preda, la toaleta erau vase de "marmura asa de curate".

Caraion arata ofiterului de legatura ca totusi era "generos" fata de scriitor, cel din urma avand doar defecte. Asa ca arata cum, prin anii '50, l-a ajutat pe Preda, dar si pe sotia acestuia, sa se trateze, gratis, de... blenoragie, intervenind pe langa un medic de la "Parhon".

Notei trebuia sa nu-i lipseasca nimic, asa ca urmeaza o scena fierbinte. Protagonisti, Marin Preda si N.C., "o femeie rafinata care stia si frantuzeste", dupa cum i-ar fi marturisit chiar romancierul. Apoi, poetul descrie ironic cum Preda si N.C. faceau sex intr-unul din "birourile fostului Minister al Artelor, aflat atunci in blocul Ambasador", iar "pat le era dusumeaua".

Femeia la care se referea Ion Caraion in nota incredintata maiorului Albescu era poeta Nina Cassian. Documentul, inregistrat la 20 ianuarie 1966 si catalogat "Strict Secret", abunda de consideratii care scot in evidenta defectele lui Preda.

Pe scurt, era vorba despre lipsa de instruire a romancierului, despre faptul ca in tinerete a plagiat dintr-un autor ungur ori aspecte legate de viata conjugala.

Ulterior, notele informative ale lui Caraion legate de Preda ori alti scriitori au fost semnate cu numele Artur.

253

La o noua lectura:Ion Caraion de Alex. Leo Şerban"MĂ numesc Ion Caraion şi sunt unul dintre scriitorii care nu mai pot fi daţi afară din literatura română nici de vreun partid, nici de vreun dictator, nici de gloanţe, nici de canaliile şi otrepele din presa oficială." (Insectele tovarăşului Hitler, 1982).           Această agresivă conştiinţă a valorii proprii reprezintă esenţa scrisului lui Ion Caraion (în acte: Stelian M. Diaconescu). Născut la 24 mai 1923 în satul Pălici, comuna Ruşavăţ (în prezent: Vipereşti) din judeţul Buzău, viitorul poet editează o revistă proprie, Zarathustra, încă din anii în care este elev al Liceului "B.P.Hasdeu" din Buzău (1935-1942), adunând în jurul său colegi de generaţie ca Marin Sârbulescu, Traian Lalescu, Lucian Valea, Lucian Dumitrescu, Alexandru Lungu. Volumul său de debut, Panopticum (intitulat iniţial Circul domestic), publicat în 1943, în plin război, la Editura Prometeu din Bucureşti, este considerat nu doar teribilist, ci şi periculos (în sensul că i-ar fi putut demobiliza moral pe eventualii cititori din rândurile armatei), astfel încât este interzis de cenzura militară şi retras din librării.          Secretar general de redacţie la revista Lumea a lui G. Călinescu, şef al biroului de presă la Editura Fundaţiilor Regale (condusă de Al. Rosetti), editor, împreună cu Virgil Ierunca, al revistei Agora, Ion Caraion îşi neglijează studiile universitare (se înscrisese, în 1943, la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti) şi publică noi cărţi: Omul profilat pe cer, 1945, Cântece negre, 1947, negativiste şi provocatoare. Fără să ţină seama de schimbările politice survenite în România, semnează în Jurnalul de dimineaţă al lui Tudor Teodorescu-Branişte două articole de critică vehementă la adresa situaţiei din ţară: Criza culturii şi Criza omului.           În 1950 este arestat (de pe stradă) şi condamnat la 5 ani de închisoare pentru opiniile sale nonconformiste. Îşi ispăşeşte

254

pedeapsa la Canal şi, în continuare, la minele de plumb din Cavnic şi din Baia Sprie (unde contractează o gravă boală de ficat, din cauza intoxicării cu plumb). În 1955, prietenul său de-o viaţă, Emil Manu, îl ajută să se angajeze ca tehnoredactor la publicaţiile Societăţii de Ştiinţe Filologice şi Istorice. În 1958 este arestat din nou şi acuzat de trădare de patrie, spionaj, uneltire împotriva orânduirii de stat (pentru că a alcătuit o listă cu scriitorii români insubordonaţi regimului comunist care aveau nevoie de sprijin financiar din Vest). Tribunalul Militar din Bucureşti îl condamnă la moarte, dar, prin recurs, îi comută pedeapsa în muncă silnică pe viaţă (aceasta este versiunea scriitorului; în arhive nu s-a găsit până în prezent nici o dovadă că a fost condamnat la moarte). Cea care a dactilografiat lista, viitoarea soţie a poetului, Valentina, este condamnată şi ea la 15 ani de închisoare.           Eliberat în 1964, Ion Caraion încearcă, dezlănţuit, să recupereze timpul pierdut, publicând într-un ritm extenuant aproape douăzeci de volume de versuri, şase volume de eseuri, numeroase traduceri. Referindu-se la această perioadă, el se lamentează trufaş, în stilul său binecunoscut:           "Sub apăsarea anilor de viaţă furaţi, a manuscriselor de mai multe ori confiscate şi distruse, cu complexul sfâşietor că nu voi mai avea timp să scriu sau să spun tot ce am de spus sau de scris, obsedat de ideea că mesajul meu este ameninţat a fi încă o dată înăbuşit, o vreme de cincisprezece ani, nu aveam altă soluţie: voi lucra demenţial câte 14-16 ore pe zi, ca să las o operă. Urmarea: cad grav bolnav, cheaguri de sânge şi fragmente din trupul meu rămân pe mesele de operaţie ale spitalelor. Şi toate acestea după ce veneam din închisoare cu coastele fracturate, în urma torturii... Dar nu e mai puţin adevărat că şi coloana substanţialelor mele contribuţii literare se înalţă!"          Intră în repetate rânduri în conflict cu autorităţile comuniste

255

şi, după demersuri dramatice, se expatriază, în 1981, obţinând azil politic în Elveţia. Se stabileşte la Lausanne şi, neobosit, editează două reviste, Don Quichotte şi Correspondances (devenită ulterior 2 plus 2), având printre colaboratori scriitori de notorietate internaţională ca Emil Cioran, Vintilă Horia, Matei Călinescu şi Virgil Nemoianu, publică o carte incendiară, Insectele tovarăşului Hitler, 1982, traduce. În ţară începe o campanie de discreditare a lui. O adevărată consternare provoacă publicarea în revista Săptămâna a unor portrete literare defăimătoare făcute de Ion Caraion unor prieteni ai săi, ca Marin Preda, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. Unii presupun că este vorba de însemnări preluate abuziv din jurnalul secret al scriitorului (confiscat de Securitate cu prilejul unei percheziţii), alţii ajung la concluzia, stupefiantă că, textele în cauză sunt rapoarte către Securitate.           Admirat şi dispreţuit, compătimit şi dezavuat, Ion Caraion moare (de cancer hepatic) la 21 iulie 1986, la Lausanne.

Stenograma unui delir           Versurile lui Ion Caraion sunt secvenţe ale unui monolog sumbru şi sarcastic, oscilând între accesele de megalomanie şi momentele de descurajare paroxistică, dincolo de care nu mai poate urma decât sinuciderea. Pasaje întregi sunt ininteligibile, ca stenograma unui delir:           "Ca dintr-o stirpe fără gâtlej/ te iscaseşi printre ei încai/ Spre a le privi fofigaiul - pleve nătânge -/ Ca macii printre scai/ Legănându-şi ugerul, lujerul cu ochi de sânge./ Ştiu cu câtă putere, strat, cheag/ - Timpul veşnic bolnav ce-n veac se destramă,/ Stihia veşnic zăludă ce-n veci a boghit -/ Erai Tată şi Mamă. Oricum ţi-aş fi spus. Ştiu că eraţi una./ Infinit." "[...] alte şi alte-amăgiri de-a găsi mijlocul/ Botezării aceleia ce n-are botez/ Cad una câte una din ciocul/ Unei păsări de lână care-apune pe chilim./ Eu am înviat şi-nviez/ De câte ori am să vreau. Dar nu cum ştii tu. E-o altă cale./ Meandrică. Mută. Agale./ Poţi turba. Poţi să-ncerci./

256

Zadarnic. Ei, hai să culegem ciuperci/ Cu toată familia, la spiriduşi!ş Lutul nu-i lut./ Ei sunt învinşi. Putrezesc./ Noi trăim de la-nceput." (Ştiu cu câtă străşnicioe m-ai chemat din vol. Postume).           Dacă renunţăm la ambiţia de a înţelege fiecare vers în parte, înţelegem sensul mai general al poeziei lui Ion Caraion; această poezie este un pamflet la adresa existenţei, pamflet furibund şi radical, a cărui proferare îi face mai mult rău poetului decât lumii. El ne apare ca un kamikadze, dispus să sară în aer cu tot ceea ce urăşte. Iată o colecţie de imagini-dinamită culese din mai multe poeme şi ordonate într-un posibil suprapoem, reprezentativ pentru furia neagră a lui Ion Caraion:

           "Spânzurate pe stradă:/ embleme sinistre, desene de pâini// ca nişte schelete. În fiecare-o năpârcă.";

           "Coji de coşmar duse de-un râu/ calm.";

           "Nepăsarea în strai cenuşiu/ îşi lăbărţează prăsila// Calcă urâtul prin lume buimac";

           "Nu bea din ţara aceea/ Peceţile desfrâului pe tot pământul";

           "Cetatea-i o scuipătoare/ Împodobită cu ţeste";

           "Timpu-i cât o băltoacă";

           "Când i-am tăiat primele trei degete,/ au ieşit un şoarece, o pisică şi-un câine/ care-au început s-alerge unul după altul";

           "Civilizaţia se pişă pe eroi./ Vor scrie poate proştii ce-or să vină/ la vreo beţie ode despre noi.";

           "Cerul scotea la vedere/ coropişniţi mari";

257

           "Lui Dumnezeu îi era teamă şi ruşine,/ căci umbla cu capul în jos,/ cu urechea pleoştită";

           "A asurzit pământul întreg şi este orb.";

           "Oraşul semăna c-un testicol/ secţionat/ Ziua semăna c-un căcat.";

           "Comerţul s-a-ntins ca o râie/ ca sulimanul peste gunoaie";

           "Şi-n geamuri: lumina handicapată./ Şi-n vază: floarea obosită.";           "Marea în bernă,/ mai goală, mai dezgustată/ ca oriunde, ca niciodată/ ca un tub înfundat, ca un sticlete/ fiert.";           "Vă vom chinui, vă vom ucide şi vom râde/ pe urmă vom fi ucişi şi se va râde." etc.           În aceste condiţii, pamfletele propriu-zise, de factură argheziană (deşi mult mai înverşunate şi mai neartistizate decât cele ale lui Arghezi), par, prin raportare la context, oaze de calm şi luciditate:           "În tigvă are paie şi-n gură are plumb/ şi-i cade câte-o prună la fiecare vorbă./ Un terci, un mleat, o zeamă, un şanţ, un maţ, o ciorbă./ Scuipiciul, sâsâiacul, pelticul, gângăvilă/ În fiecare urbe îşi are câte-o vilă./ Or să-i găsească leşul în care dintre ele? -/ puhoi de mogâldeţe, norodul numai piele/ şi ce, trimis la muncă, se-ntreabă zi şi noapte.../ A priponit prostia şi-o mulge să-i dea lapte." (A priponit prostia de stâlpul mare-al porţii, din vol. Postume).    

Retorica disperării           1991, prin strădania lui Emil Manu (cel mai consecvent şi informat exeget al lui Ion Caraion), a apărut un volum - Apa

258

de apoi - cuprinzând versuri scrise de poet în exil (ceea ce înseamnă între 1981, anul expatrierii, şi 1986, anul morţii). Este vorba de un amplu ciclu, Apa de apoi, publicat de Ion Caraion, cu o lună înainte de moarte, în revista Dialog (care apare în Germania, sub redacţia lui Ion Solacolu), de numeroase postume, dintre care se remarcă suita intitulată Nouă drame, ca şi de câteva poeme scrise în limba franceză.           Nu există deosebiri esenţiale între individualitatea artistică afirmată în cuprinsul volumelor - aproximativ douăzeci - publicate anterior în România şi aceea pe care o putem identifica în poemele din perioada petrecută în afara graniţelor (la Lausanne, în Elveţia). Ion Caraion a rămas acelaşi. Există doar o deosebire de nuanţă - dar nu aceea la care ne-am fi aşteptat. Copleşit de singurătate într-o lume în care s-a instalat târziu, la aproape şaizeci de ani, chinuit de sentimentul că a fost profund nedreptăţit, dezorientat din cauza despărţirii de o limbă care devenise pentru el aerul necesar respiraţiei gândirii, poetul ajunge totuşi - în mod surprinzător - la o anumită detaşare. Nici o undă de duioşie nu-i străbate - nici acum - versurile, dar în ton se simte acceptarea ireparabilului. Poetul a învăţat să moară. Răzvrătirea împotriva lumii este consacrată, irevocabilă, testamentară.           Iată, ca exemplu, un fragment dintr-un poem eliminat de cenzură din volumul său de debut, Panopticum, 1943:           "Grijania ta de dragoste, târfă, muiere,/ Care treci pe bulevarde şi puţi a tăcere/ Cum umbli-n ureche, cum râcâi în ochi.../ De-aş fi meletar, ce te-aş prinde rochi,/ Să te zgâlţâi nevastă:/ - Ascultă, cucoană, ţi s-a făcut, ori eşti proastă?/ Pe prispele casei - ştii, prispele goale.../ Mă pupau dimineţile-n creştet, mă strângeau curvele-n poale./ Degeaba... Nu auziseră de toate/ scârbele buruienii mele amare./ Credeau că am buzunarele pline şi mă căutau în buzunare./ Venea toamna cu o pâine sub pardesiu/ Şi mă întrebau pietonii:/ - Tu eşti vizitiu?/ Terfelită lehuză, plină de

259

bube, de râie,/ Înjurătura nu mai putea să ne doară/ Gândul nu mai putea să mângâie,/ Tremura, doar, în bluzele visului/ căpiu-paparudă,/ Amintirile se uitau în fundul meu ca să râdă,/ Când scormonit de nelinişti, ca-n jug un rasteu,/ Mă mai întâlneam, uneori seara, cu sufletul meu." (Cântec de pecingine).

Poetul este implicat sufleteşte în actul contestatar, se agită, speră să fie contrazis. În poemele din volumul Apa de apoi, 1991, el continuă să refuze lumea, dar o face într-un mod constatativ, impersonal, fără iluzii:           "Sunt ca un oraş în care nu mai locuieşte nimeni/.../ arborii se usucă de la poartă până-n stradă/ şi fiecare gând e-o zi sau o noapte/ gata să cadă/ coşmarele mă târăsc pe uliţe fără umbră/ soarele umple din mine câte-o halcă/ iar apoi e mut/ nu ştiu cine mă calcă-n picioare/ uliii vin şi mă ciugulesc/ degeaba au trecut norii, degeaba ţipă vântul/ sunt mai trist ca pământul/ şi mai trist ca geneza" (Sunt ca un oraş în care nu mai locuieşte nimeni).           O problemă estetică irezolvabilă pentru cine analizează poezia lui Ion Caraion o constituie însă posibilitatea existenţei unei retorici a disperării. Disperarea este prin definiţie o stare de spirit aretorică. Teoretic, ea nu se poate exprima prin cuvinte. A o exprima, înseamnă implicit a crede încă în comunicarea cu semenii, în menirea artei, în salvare. Ion Caraion găseşte - datorită intuiţiei sale artistice, dar şi curajului de a fi el însuşi, indiferent de exigenţele esteticii - un mod de a exprima inexprimabilul.           Soluţia problemei estetice insolubile constă într-un permanent şi spectaculos refuz - exprimat - al retoricii. Bineînţeles că şi refuzul retoricii este tot o retorică, dar are un puternic efect artistic, creându-i cititorului impresia că primeşte un mesaj din infern, de la cineva aflat în afara oricărei vanităţi de autor. Ca şi George Bacovia în întreaga sa creaţie, dar mai ales în textele scrise în ultima parte a vieţii, Ion Caraion foloseşte în poeme un limbaj dezarticulat.

260

Este ca şi cum, încă din momentul formulării unui apel patetic către umanitate, ar avea sentimentul inutilităţii lui.           Cui se adresează Ion Caraion? Semenilor - în nici un caz. Divinităţii? Cerul din poezia sa este un cer fără zei. Poetul se adresează, de fapt, nimănui, dintr-un fel de automatism, încă incomplet distrus, al comunicării. El ar fi vrut să vorbească umanităţii, dar aceasta s-a petrecut cândva, într-un trecut îndepărtat, astfel încât "acum", în prezentul etern al poeziei, compunerea de noi şi noi sintagme mai reprezintă doar o reminiscenţă a elanului de altădată.           Poezia lui Ion Caraion este un jurnal intim ţinut cu o sarcastică înţelegere a zădărniciei lui. Un jurnal intim pentru neant. 

Arestat si condamnat din motive politice (1950-1955; 1958-1964), condamnat la moarte in 1958, CARAION a executat unsprezece ani de detentie la Canal, in inchisorile de la Jilava, Gherla si Aiud, in minele de plumb de la Cavnic si Baia Sprie etc. Eliberat in 1964, revine in viata literara dupa o absenta de aproape doua decenii, o data cu voi. de versuri Eseu (1966), urmat, in 1969, de culegerea retrospectiva Necunoscutul ferestrelor, distinsa cu Premiul "Mihai Eminescu" al Acad. Mai primise, anterior, Premiul Editurii Forum pentru voi. Omul profilat pe cer (1945) si Premiul Uniunii Scriitorilor, pentru trad. voi. Antologia oraselului Spoon River de Edgar Lee Masters (1968). Publica in anii 70, numeroase voi. de versuri, care-1 impun in prim-planul poeziei romanesti a timpului: Cartita si aproapele (1970), Deasupra deasuprelor (1970), Cimitirul de stele (1971), Selene si Pan (1971), Muntii de os (1972), Frunzele in Galaad (1973), Poeme, (1974), Lacrimi perpendiculare (1978), Interogarea magilor (1978) etc. De factura foarte personala este si eseistica poetului, cuprinsa in voi. Duelul cu crinii (1972), Enigmatica noblete (1974), Palarierul silabelor (1976), Bacovia. Sfarsitul continuu (1977), Jurnal (I, 1980). CARAION si-a mai inscris numele - ca antologator, traducator, prefatator - si pe pagina de titlu a unor antologii

261

reprezentative pentru poezia romanda (1972), franceza (MII, 1974-1976), canadiana (1978) si americana (1979). in afara trad. (din zeci de autori) incluse in antologiile deja amintite, CARAION a mai semnat trad. (multe din ele insotite si de pref.) din opera lui Marcel Ayme, Honore de Balzac, Marietta Sahighian, Al. Dumas, Sherwood Anderson, Antoine de Saint-Exup6ry, Ryunosuke Akutagawa, Anna Ahmato-va, Ezra Pound, Raymond Queneau s.a. A mai semnat pref. la voi. de Georg Scherg, Mihai Crama, Tudor Arghezi. Era redactor la rev. Romania literara, cand, in vara anului 1981, in urma unor "amenintari si atacuri sovine, inseriate pe luni de zile", este silit sa paraseasca tara, "luand la 58 de ani drumul pribegiei, cu sotia, copilul meu si doua valize". Stabilit in Elvetia, la Lausanne, editeaza aici rev. 2 plus 2 (1983), Don Quichotte si Correspondances (col. de poeme si eseuri in sase lb., similara rev. Agora); mai colaboreaza la Radio Londra si la rev. Limite (Paris), Dialog (Dietzenbach), Saptamana miincheneza. Contrapunct (Miinchen), Curentul (Miinchen), Jalons (Chambourg-sur-Indre), Cuvantul romanesc (Suedia), Uomini e libri (Milano), Izvoare (Israel), Revista mea (Israel), Gazette de Geneve, Tribune de Geneve, American Romanian Academy Journal (SUA), Tribune-dimanche (Elvetia), Ecriture (Elvetia), Le Figaro (Paris), PEN Internationale (Paris), Lejournal des poetes (Belgia), Neue Europe (Luxemburg), Grandive (New York), Reperes (Paris), L Echo sentimentale (Elvetia) etc. in strainatate, CARAION a scris versuri in lb. romana si franceza, eseuri si comentarii literare, pamflete social-politice antitotalitare (Insectele tovarasului Hitler, 1982). Calomniat si injuriat in tara (in rev. Saptamana), poetul era, in aceiasi ani 80, comentat si elogiat in strainatate de nume ilustre ale poeziei contemporane, tradus in lb. franceza si engleza, omagiat postum la Sorbona (1988). Dupa 1989, versurile din exil au putut fi publicate si in tara (voi. Apa de apoi, 1991).

Primul volum de versuri, Panopticum (1943), oprit in tipografie si interzis de cenzura vremii va fi urmat, imediat dupa razboi, de altele doua, similare ca factura: Omul profilat pe cer (1945) si Cantece negre (1946); ele

262

marcheaza apartenenta lui CARAION la generatia de poeti a caror intrare in literatura s-a petrecut in atmosfera apasatoare a razboiului si a caror constiinta civica si estetica a fost radicalizata de razboi: Dimitrie Stelaru, Constant Tone-garu,Geo Dumitrescu s.a. Epoca si generatia se recunosc in aceste "cantece negre", "scrise cu nevroza pe ziduri": dezabuzarea sceptica si anticonformismul, fronda si sfidarea, protestul si contestarea - emanand toate dintr-o sensibilitate ultragiata - le sunt comune. Dar inversunarea sumbra, accentele mai brutale, mai dure, tonalitatea mai virulent mohorata si depresiva, proprii lui C, isi gasesc desigur radacinile - dincolo de realitatea obiectiva, atroce a razboiului - si in structura temperamentala. Mai sensibil la tragicul si la uratul existentei, osandit parca a o percepe exclusiv pe latura de cosmar si de supliciu, el nu isi va permite nici lamentatii sentimentale, nici depasiri ironice, ci va alege riposta dura, intunecata, sarcastic incrancenata, indarjindu-se a raspunde la violenta cu violenta, la necrutare cu necrutare. Structura sa temperamentala ireprosabil consecventa cu sine e confirmata, dupa o tacere de aproape doua decenii, de volumele din seria deschisa prin Eseu (1966) si din care se detaseaza Cartita si aproapele (1970), Cimitirul din stele (1971), Interogarea magilor (1978), Dragostea e pseudonimul mortii (1980), precum si doua cuprinzatoare selectii retrospective, Necunoscutul ferestrelor (1969) si Lacrimi perpendiculare (1978), volume in paginile carora creatii recente si "caiete vechi" din anii razboiului (1939-1944) ori din anii inchisorilor (1950-1964) se vor invecina fara apreciabile contraste de ton: "Tot atat de trista va fi fata / dinlauntru-a lucrurilor toate" (Prelungirea mortii). Socialul continua a fi mereu prezent, fie denotat in text (amintirea razboiului), fie conotat in subtext (sechelele detentiei, apasarea vietii curente in libertate etc); focarul tensiunilor si obsesiilor torturante se va deplasa insa, in poezia mai noua a lui C, tot mai net inspre existential, proiectand conditia omului in totalitarism asupra conditiei omului in eternitate: "Eu am ajuns pana-n tinutul de unde / nu se mai crede si nu se mai spera" (Gol). Poet al starii de criza, el isi gaseste o orgolioasa vocatie in asumarea fara

263

rezerve si fara iluzii a acestei conditii, poetice, dar si umane: singuratatea, dezolarea, nelinistea, spaima, dezgustul si revolta unei fibre morale ultragiate, vexate pana la exasperare, ulcerate si macerate in vulnerabilitatea sa secreta, dar care - intr-o fanatica riposta - incearca, prin poezie, o himerica revansa de unul singur asupra intregului univers, desfigurand cu vitriolurile si supuratiile eului lezat fata realului: "Nemultumit de mine ca de-o rama / gasita-n buzunar si-n demancare, / ma rastignesc cu to-cu-n trotuare / si-ascult copacii care se darama. / Abisuri, neuimiri: n-as mai vrea alt gand, / decat sa pot sa am atata flegma/ sa-nec in valuri lumea/ si sa cant" (Decat). Convins ca "nu trebuie facuta frumusete / unde nu e" (Ritual), "fortand adevarul pana la cinism sau pana la imunitate" - cathartic scontata, nu intotdeauna dobandita -, poetul mizeaza, implicit, pe eternele virtuti justitiare si, mai ales, curative, ale artei. Undeva, subteran, necica-trizarea estetica a inveninatei rani existentiale stanjeneste insa cristalizarile cathartice, benefice si estetic profitabile; discordanta, astfel nedepasita, ramanand in seama unei ipotetice dialectici, nu intru totul poetica, care ar urma sa-si incheie ciclul de-abia dincolo de pagina cartii. Consecinta organica a acestei dezbinari de substanta, disonanta va fi instaurata drept principiu struc-turator la nivel formal, prelungind astfel supliciile realului si asupra expresiei. Un intratabil rictus incrancenat vegheaza asupra unor conglomerate imagistice incon-fortabile si inospitaliere: proliferari si aglomerari de imagini voit dizarmonice, dizgratioase, abrupte, voit respingatoare chiar, rezultate din violentarea sistematica a minimei compatibilitati metaforice dintre cuvinte, puse in coliziune stridenta, scrasnita, pe intreaga lor gama sublim-imunda, de la frumos la hidos, de la sublim la abject, la infect si la deject: "Femeia cu buze de lemn putred / aiurand ca-alapteaza pe Hristos, / strange in brate sacii de la bucatarie / si-si inteapa sanii cu ace de os. // Noaptea doarme in baie cu capul pe prag, / dar bolboroseste pe-ntuneric: / mi-erai drag mi-erai drag / si din gura ii curge un sange veneric. // Calatorii veniti des in oras, / ca sa rada, ii azvarl cate-o carpa din cos; / ea o ia, nu zice nimic, si se-

264

nchina / la degetul iesit printr-un varf de galos" (Hotel). "Da / am dormit in el in trupul rar anapoda faramicios al / acestor oase am baut si am mancat in el m-am chinuit / m-am pisat ma rugam inserat-am cu tine / in el ca intr-un amurg al zeilor se purta cum se poarta / un popor numeros de trebuinte de care-si bat joc ratele / porcii intamplarea cum se poarta geamantanele pe umeri / ochii-pereche intelesurile frunzoase si lanturile de picioare / pat si iesle sa va fie acest popor de rani" (Se purta ca un popor). Refuzandu-si cu obstinatie surasul si echilibrul senin sau macar flegmatic ("Sub aceste fastuoase pastai ale nebuniei / cereti de la mine seninatate", Bijuteriile surzeniei), refuzandu-si o data cu euforia si eufonia, parcimonios cu armonia si incantatia verbala, al caror secret insa il detine impecabil, prizonier voluntar al umorii sale negre, bilioase, traductibila ideal in sarcasm, CARAION ramane convulsionat de o perpetua crispare mizantropa ("Trec anii ca niste magari. / Copiii s-au facut mari - / ici un homuncul, dincolo un corci, / trec anii ca niste porci" - Argument de apoi), macinat de o exasperare ce-si cauta parca o sadica satisfactie in exasperarea secunda a cititorului; cititor tinut la distanta cu o grimasa voit rebarbativa ("dati-va la o parte, lasati ca sa puta", Anamorfoze V), cu o cerbicie zburlita, ursuza si taciturna, cititor sfidat si contrariat in eventualele-i comoditati (Ei, haide, suferiti-ma! e titlul unui ciclu din volumul Interogarea magilor, 1978), cititor supus astfel unei drastice selectii, dar niciodata trisat, etic ori estetic, tocmai pentru ca niciodata menajat. Pariu ambitios al optiunilor si prerogativelor poetice reciproc incomode, legitim asumate insa, sub rezerva confirmarii in timp: "Tristetea mea e mai nemuritoare / decat bucuria voastra" (Trib VIII). Timpul singur ramane asadar sa decida in ce masura poetul avea dreptate si drept la sfidare, la gesturi pentru care doar faptul implinit al statutului de mare poet ofera retroactiv - si fatalmente tardiv - acoperire: "Cand voi ajunge poet mare in anul nu stiu cat / va fi o zi plouata pe fatele-amandoua / si-n noi o buba-amara urcata pan la gat" (Perspectiva). O genuina totusi disponibilitate pentru inocenta si puritate, refuzate restului operei, se divulga in versurile "pentru copii" din volumele Marta -fata

265

cu povesti in palme (1974), O ureche de dulceata si-o ureche de pelin (1976) si Lucrurile de dimineata (1978).

MARIN PREDA , ION CARAION și SECURITATEA

Pe Marin Preda și pe Ion Caraion i-a legat o prietenie de aproape 40 de ani, până la moartea poetului în anul 1986. Dacă din partea lui Marin Preda a fost o prietenie sinceră, timp de 40 de ani, Ion Caraion a fost cel mai înverșunat dușman și un informator feroce al lui Marin Preda, urmărindu-l aproape zi de zi și dând informații despre el dintre cele mai bizare și cu lux de amănunte.

Cine a fost Ion Caraion ?

Ion Caraion născut în comuna Rușavăț (azi Viperești), satul Pălici, județul Buzău, într-o familie de țărani. Între 1935-1942 urmează cursurile Liceului „B. P. Hasdeu” din Buzău, unde, din 1941, împreună cu Alexandru Lungu, redactează revista de poezie Zarathustra. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București și lucrează la ziarele Timpul (1942-1943) și Ecoul (1943-1944).Debutează în 1939 în Universul literar și în 1940 în Curentul literar cu versuri și recenzii. Volumul de versuri „Panopticum” (Editura Prometeu) este confiscat de cenzură.

Din 1945 este secretar general de redacție la revista Lumea (director G. Călinescu), în 1947 este numit șef de presă la Editura Fundațiilor Regale (directorul editurii Al. Rosetti). Editează, împreună cu Virgil Ierunca, revista de poezie în cinci limbi Agora, în care publică poeți și eseiști prestigioși din țară și străinătate (revista a fost interzisă după primul număr).Finanțarea a fost obținută de Octavian Neamțu din bugetul prestigioasei Edituri a Fundațiilor Regale.

Publică două articole virulente: Criza culturii și Criza omului în ziarul Jurnalul de dimineață. Între 1950 și 1955 face închisoare la Canalul Dunăre-Marea Neagră și minele de plumb de la Cavnic și Baia Sprie, în urma unei condamnări politice. Până în martie 1958 este redactor al publicației Limbă și literatură. Arestat din nou în 1958, este condamnat la moarte pentru „trădare”, apoi, prin

266

comutare, la muncă silnică pe viață. Este eliberat în 1964, împreună cu alți deținuți politici. Își reîncepe activitatea literară în 1966 cu volumul de versuri „Eseu”. Scrie și publică într-un tempo uluitor pentru a „recupera anii ce i s-au furat” prin pușcării. În 1981, familia Caraion primește azil politic în Elveția și se stabilește la Lausanne, unde scriitorul editează revistele internaționale „Don Quijote” și „Correspondances”. Atacă vehement „comunismul cu față fascistă”, demască un regim detestat, pe conducătorii și torționarii săi într-un volum întitulat „Insectele tovarășului Hitler”. În acești ultimi ani ai activității sale, Caraion a fost ajutat de prieteni credincioși, printre care mai ales Ion Solacolu, care i-a deschis coloanele revistei Dialog, din Germania federală, și ale suplimentului ei literar. În iunie 1986, Solacolu începe publicarea primului din cele șase Caiete Caraion, în care acesta figurează cu „Apa de apoi”, poeme inedite, și „Prima carte a exilului”.

Rupt de țară și de rădăcinile poeziei sale, Caraion a exprimat anxietatea expatrierii într-un eseu elocvent, „Cuvintele în exil”. El găsește totuși mijlocul de comunicare nemijlocit cu țara, grație redacției române a postului de radio BBC, care-i difuzează multe eseuri și profile literare. Paralel are loc o campanie contra persoanei lui Ion Caraion, vizibil organizată de organele de dezinformare din publicațiile comuniste din țară, orchestrate în primul rând de Eugen Barbu, ca și de cele de extremă dreaptă sau pretins naționaliste din exil.

Ion Caraion s-a stins din viață la Lausanne, la 21 iulie 1986.

Ion Caraion aparține, împreună cu Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Radu Stanca, Ben Corlaciu, Ștefan Augustin Doinaș și alții momentului spiritual al anilor 1945-1946, la configurarea căruia iau parte scriitori veniți din mai multe direcții estetice. O prelungire, mai întâi a suprarealismului (Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Gellu Naum), în încercarea de a uni, după modelul lui Louis Aragon și Paul Eluard, dicteul automatic cu dialectica marxistă în poeme sistematic dificile, apoi, tendința de a moderniza miturile într-o lirică programatic clară și muzicală, vizibilă în creațiile poeților grupați în Cercul Literar de la Sibiu și inaugurată în jurul revistei Albatros și alte publicații de tinerii poeți contestatari din București. Nota comună a acestor tineri, sensibilizați de război și dezamăgiți de vechile tehnici poetice, era

267

spiritul de contestație manifestat în toate domeniile, printr-o negație energică, juvenilă, a valorilor admise de școală. Poemul devine o confesiune lirică legată de întâmplările imediate și animată de limbajul străzii. Ce s-a întâmplat cu această generație de scriitori, se știe. Unii au dispărut de pe scena vieții literare sub tăvălugul realismului socialist, alții au reapărut după două decenii de tăcere, și reafirmarea lor a contribuit la resurecția poetică din ultimul deceniu al secolului al XX-lea.

În „Cazul Artur și exilul românesc”. Ion Caraion în documente din Arhiva CNSAS, editat de Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc, care cuprinde dosarul de informator al scriitorului Ion Caraion se găsesc informații dintre cele mai bizare despre Marin Preda. După 11 ani de închisoare, în 1964 este recrutat de Securitate și i se oferă eliberarea din închisoare în schimbul statutului de informator. Primește numele de cod „Nicolae Anatol”, apoi pe cel de „Artur” și face periodic rapoarte până în 1981, când se stabilește în Elveția .

Marin Preda în „Cel mai iubit dintre pământeni” îl ia ca protagonist al romanului sub numele lui Petrini. Trimițându-i o rețetă medicală pentru a-i procura niște medicamente, securitatea o ia drept corp delict, fiind-zice-se- o trasmitere cifrată de date care pune în pericol „regimul democrat-popular”.Din cauza notelor informative date către Securitate de poetul Ion Caraion, până și cele mai intime aspecte ale vietii scriitorului Marin Preda au fost cunoscute de politia politică.Culmea, unii dintre ofiterii care il aveau in vizor pe romancier erau uneori atât de bulversați de cele citite in notele lui Caraion, incât iși sfătuiau subalternii să mai potoleasca informatorul care punea pe hârtie aspecte deocheate, scrie Gardianul. Marin Preda si Ion Caraion au fost prieteni timp de aproape 40 de ani, iar romancierul l-a susținut pe poet atât pe tăram literar, cât si material, mai bine de doua decenii.

Din păcate, Caraion i-a fost ostil lui Preda incă de când cei doi erau foarte tineri, dar nu i-a arătat niciodată cât il urăște, ba dimpotrivă. Informatiile pe care poetul le dădea Securitații sunt relevante in acest sens. Culmea ipocriziei, dupa moartea scriitorului, Ion Caraion, aflat in Elvetia, scria că Preda a fost omorât de Securitate si că, in realitate, notele sale informative despre diverși

268

scriitori români, din țară ori străinătate, ar fi fost file din manuscrise pe care el le-a incredințat romancierului.

La 11 ianuarie 1966, Ion Caraion, racolat incă din 1964 de Securitate, a dat prima nota informativa legata de Marin Preda, sub numele de cod Nicolae Anatol, maiorului Mircea Albescu.In opinia poetului, amicul său era un obsedat sexual si un grobian, care a avut succes literar doar datorita unor imprejurari. Agentul incepe delațiunea sa cu anii in care Preda era corector la ziarul Timpul.Conform lui Anatol, pe atunci, tânărul Marin Preda era veșnic nemâncat și in ultimul hal de oboseală, motiv pentru care adormea in timp ce corecta spaltul.

Din aceeași nota informativa reiese clar ca Ion Caraion il invidia pe Preda. Din acest motiv, incerca sa-l convinga pe ofiterul de legatură că, in tinerețe, romancierul era complexat și necivilizat.

De pildă, pentru a arata cât de necioplit ii era prietenul, Caraion descrie, cu lux de amănunte, cum Preda, invitat in garsoniera poetului Miron Radu Paraschivescu, a preferat să se duca pe maidanul de langa bloc ca să se ușureze decât sa foloseasca baia. Pentru că, i-ar fi spus Preda, la toaletă erau vase de "marmura așa de curate".

Caraion arăta ofițerului de legătură că totuși era "generos" față de scriitor, cel din urma având doar defecte. Așa că arăta cum, prin anii '50, l-a ajutat pe Preda, dar și pe sția acestuia, să se trateze, gratis, de... blenoragie, intervenind pe lânga un medic de la "Parhon".

Notei trebuia să nu-i lipseasca nimic, așa că urmeaza o scenă fierbinte. Protagonisti, Marin Preda si N.C., "o femeie rafinata care știa și franțuzeste", dupa cum i-ar fi mărturisit chiar romancierul. Apoi, poetul descrie ironic cum Preda si N.C. faceau sex intr-unul din "birourile fostului Minister al Artelor, aflat atunci in blocul Ambasador", iar "pat le era dușumeaua".

Femeia la care se referea Ion Caraion in nota incredințată maiorului Albescu era poeta Nina Cassian. Documentul, inregistrat la 20 ianuarie 1966 si catalogat "Strict Secret", abunda de considerații care scot in evidenta defectele lui Preda.

Pe scurt, era vorba despre lipsa de instruire a romancierului, despre faptul ca in tinerețe a plagiat dintr-un autor ungur ori aspecte legate de viața conjugala.

Ulterior, notele informative ale lui Caraion legate de Preda ori alti scriitori au fost semnate cu numele Artur.

269

Marin Preda a fost luat în vizorul securităţii după apariţia romanului "Delirul", roman care readucea în actualitate profilul moral al mareşalului Antonescu. Prezentarea conducătorului României din perioada celui de-al Doilea Război Mondial intr-o lumină pozitivă a fost considerată la timpul respectiv o încercare de reabilitare a celui care a ordonat Armatei Române să treacă Prutul pentru eliberarea Basarabiei.Notiţele volumului al doilea din "Delirul", împreuna cu o valiza plina cu documente care se aflau în fişetul lui personal au dispărut imediat după moartea scriitorului. După unii investigatori ai acestui caz, Marin Preda devenise deosebit de incomod atât pentru ruşi, care nu puteau uita înfrângerile suferite în fata armatei române conduse de Antonescu dincolo de Nistru, cât şi pentru cuplul dictatorial din România, deoarece în acest volum el face o subtilă aluzie la pretenţiile soţiei dictatorului de a se afirma în viaţa politica a ţării. De remarcat similitudinea morţii lui Marin Preda cu moartea lui Nicolae Labiș sau cu cea a actorului Amza Pellea care a spus intr-unul din monologurile lui care ne descreţeau frunţile, în contextul unei întâmplări din oraşul Băileşti: "Leana lui Zăpăcitu din capul satului". "Zăpăcitu" era porecla concetăţeanului său pe nume Galiceanu, dar aceasta aluzie avea să o plătească cu viaţa deoarece a fost dat pe mâna lui "Radu", adică iradiat, cum obişnuia dictatorul să ceară securităţii lichidarea adversarilor regimului, ai indezirabililor sau ai aşa zişilor trădători. Ne amintim de asasinarea fotbalistului Dan Coe, a lui Cornel Chiriac, a istoricului Vlad Georgescu care a primit următorul mesaj de ameninţare: "dacă îl dai pe Pacepa (Orizonturi roşii), vei muri", precum şi a altor câtorva din conducerea postului de radio "Europa Libera", a inginerului Gh. Ursu, a lui Virgil Trofim, a lui Vasile Patilinet la Ankara, ca să dăm numai câteva nume ale celor lichidaţi de organele de represiune aflate în slujba dictatorului.

Marele succes la public al lui Marin Preda nu putea să nu trezească sentimente de invidie şi în rândul unora dintre confraţii săi, atât înainte cât şi după evenimentele din decembrie ‘89. Detractorii lui au încercat să minimalizeze valoarea literara a operelor sale declarând că a fost un produs al regimului comunist şi faptul că a colaborat cu acest regim este impardonabil. Să vedem insa cum s-a desfăşurat "colaborarea" lui cu regimul comunist şi care au fost relaţiile sale cu securitatea care primea note informative despre el chiar şi de la bunii lui prieteni sau de la unii colegi de breasla,ca Ion Caraion, care figurau cu nume conspirative

270

de informatori în documentele securităţii. în Dosarul de Urmărire Informativa (DUI) a lui Marin Preda, Dosar care cuprindea 4 volume şi era intitulat "Editorul", există o notă a securităţii datată 16 noiembrie 1972 în care se menţionează că "Marin Preda este lucrat de organele noastre prin DUI pentru faptul că este cunoscut cu manifestări negative cu privire la politica partidului şi Statului nostru". După "Tezele din aprilie" prin care Nicolae Ceauşescu anunţa începutul aşa zisei "revoluţii culturale" după model chinezesc, securitatea a început urmărirea tuturor plecărilor peste hotare ale scriitorilor, consideraţi potenţiali duşmani ai "revoluţiei culturale". Se cunoaşte faptul ca Marin Preda era în evidenta securităţii încă din anul 1966. Toate deplasările şi întâlnirile lui erau urmărite de o armata de agenţi care îl supravegheau în permanenta. În notele informative date de Ion Caraion cu privire la convingerile lui personale despre regimul de la putere, se menţiona: "declaraţii duşmănoase la adresa orânduirii", "refuzul lui de a colabora la organul CC al PCR Scânteia", precum şi unele afirmaţii cu privire la lipsa de libertate a presei în România. Intr-una din aceste note se preciza că în anul 1965 Marin Preda fusese la Paris unde se întâlnise cu "transfugii faţă de care a criticat regimul comunist din România". în luna ianuarie 1972 același informator al securităţii care semna "Artur", scria că Marin Preda se întâlnise la Paris cu Monica Lovinescu şi cu alţi colaboratori ai postului de radio "Europa Libera". în baza acestor note, cât şi a unui referat al securităţii în legătură cu "activitatea lui duşmănoasă", convorbirile telefonice i-au fost interceptate prin montarea la domiciliu a unui dispozitiv de ascultare, iar la sediul Editurii "Cartea Romaneasca" s-au făcut dese percheziţii noaptea.

În ultimul an al vieţii îşi petrecea timpul mai mult la Palatul Mogoşoaia. Aici avea o camera a lui în care se simţea bine şi putea să scrie în linişte. Seara la apusul soarelui, ieşea la plimbare prin parcul somtuos al Mogoşoaiei singur sau în compania altor scriitoricum erau Sânziana Pop, Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi etc. . Cei care l-au cunoscut spun ca era un taciturn, rar îi scoteai vorba din gura. El se confesa rar şi numai prin întrebări.Era foarte circumspect și-și ținea gura față de colegi.

Ceea ce s-a întâmplat știm cu toții, pe 16 mai 1980, Marin Preda a decedat suspect, în plină glorie după scrierea romanului „Cel mai iubit dintre pământeni.” O contribuție la acest deznodământ tragic poate că a avut și Ion Caraion.

271

Prof. ION IONESCU-BUCOVU

ION MINULESCU- poetul care a reabilitat romanţa tradiţională. (medalion literar)

272

La şaizeci şi trei de ani, pe 11 aprilie 1944, Ion Minulescu moare subit la Bucureşti în urma unui colaps cardiac provocat de emoţiile bombardamentului teribil din 4 aprilie 1944, în plină glorie literară.

Lumea boemă a capitalei rămâne uimită de dispariţia atât de surprinzătoare a poetului ”Romanţelor pentru mai târziu”. Mai ales că Minulescu era o persoană seducătoare şi excentrică atât în îmbrăcăminte cât şi în spirit, mereu strălucitor şi mereu prezent cu vocea lui de bariton la toate şezătorile literare pe care le patrona, recitindu-şi poeziile.

Fiu de oltean din părţile Slatinei, născut la data de 7 ianuarie 1881, din tată, Theodor, de profesie cavaf şi mamă, Alexandrina, casnică, Ion Minulescu duce o viaţă lipsită de griji, începe şcoala la Piteşti şi debutează în poezie la 16 ani. Termină liceul la Bucureşti şi pleacă la Paris ca student, rămânând şase ani fără a-şi finaliza studiile. Aici este prins în vârtejul strălucitoarei boeme din epoca “belle époque”. În acest timp capital Franţei trăia febra unor mari prefaceri civilizatorii, un fel de vârstă de aur cu puseuri avangardiste între simbolism şi suprarealism în poezie, între naturalism şi reformele proustiene în proză şi între impresionism şi orientările novatoare impuse de fauvism şi cubism, în pictură. Acum modernismul nu mai era o erezie ci este asimilat cu valorile perene ale artei. Aici poetul îi cunoaşte pe Jean Moreas, pe Paul Fort, Lucian Fabre, Paul Valery, ia cunoştinţă cu pictura lui Cezanne, Bonard, Gauguin, Toulouse-Lautrec, Van Gogh, Monet, Mattise şi Giacometti. Poezia se redimensionează musical şi pictural, proza prin opera lui Proust şi Gide se modernizează, teatrul şi cinematograful intră într-o nouă fază.

Minulescu este sedus de toate aceste înnoiri care-i vor schimba viaţa. Reîntors în ţară după şase ani, vine cu un aer nou de schimbare şi când îi

273

apare în “ Convorbiri critice” romanţa “În oraşul cu trei sute de biserici”, Caragiale îi scrie lui Dragomirescu: “ Rogu-te, cine-o fi Minulescu? “În oraşul cu trei sute de biserici” este ceva nepreţuit. Ăsta nu mai e domnişoară! Ăsta e bărbat! Brava lui. De mult n-am mai avut aşa o impresie. Îl salut călduros şi-i mulţumesc pentru înalta plăcere ce mi-a făcut cu ciudatele-i versuri. Extraordinar! Dar despre ele, mai pe larg, când voi avea plăcerea să te revăd…”

Minulescu a fost un funcţionar cu grad înalt în erarhiile de presă şi cultură, un om cu relaţii care n-a dus grija banilor, a fost onorat şi lăudat, a călătorit mult şi a avut o viaţă de familie împlinită.

Scriitor prolific, a publicat 4 romane, a scris 11 piese de teatru, i s-au tipărit în timpul vieţii 6 volume de versuri care i-au adus notorietatea, a făcut gazetărie, a scris cronică dramatică şi plastică etc.

În anul 1914 s-a căsătorit cu pictoriţa şi poeta Claudia Millian, fosta soţie a epigramistului Cridim, având un copil, pe Mioara Lucreţia.

Opera lui a avut în epocă, dar şi după aceea, un destin mai puţin obişnuit. Receptarea ei frizează senzaţionalul. Romanele “Coregent la limba română”, “Roşu, galben şi albastru” şi “Bărbierul regelui Midias sau voluptatea adevărului” alcătuiesc ciclul autobiogafic al scriitorului, care au avut o miză slabă asupra criticii. Povestitorul şi nuvelistul Minulescu cultivă misterul şi realismul sentimental ieftin şi senzaţional, venit prin filieră fantastică care se termină cu un deznodământ funest. Teatrul rămâne capitolul cel mai vulnerabil al creaţiei minulesciene, deşi în timpul vieţii piesele lui au făcut furori. Între 1921 şi 1943 i se joacă unsprezece piese de teatru în Bucureşti, Iaşi sau Craiova. Piesele lui sunt piese amoroase de triunghi garnisite cu patetism şi grandilocvenţă.

Opera lui care a trecut graniţa timpului a fost poeziea. El a reabilitat romanţa sentimentală, gustată de contemporani dar şi de cititorii de astăzi. Comentariile critice discern noutatea, alura şocantă a versului, ciudăţeniile manieriste, pozele (Mihail Dragomirescu), Lovinescu semnalează noutatea fondului şi a expresiei poetice, dar şi muzicalitatea. Perpessicius vede în poezia erotică minulesciană „cea mai personală din câte s-au perindat de la Eminescu încoace.” Chendi, din contră, vede în ea verbozitate, epatare, o anumită impostură, o sfidare a gustului contemporanilor. Arghezi îl desfiinţează ca poet în pamfletul „Seara”.”Zgomotul operei sale- arată Arghezi- nu a trecut pragul cenaclurilor şi al cafenelei, din inspiraţie îi rămân exteriorităţile disparate, firimiturile, pleava, mătreaţa unei idei, pielea jupuită a unei imagini...e ca un plisc farfuridi răzbit în simbolism...el cântă numerele paisprezece, douăzeci şi unu şi şapte; iahturile, castelele, mătăsurile, săpunul Flora, fabricile de parfum..., complăcându-se în obscurităţi... imaginile lui

274

sunt fie banale, fie imbecile... o elucrubaţie de cititor naiv şi umflat...e plin de cuvinte străine... verbalism insipid şi de prost gust...mahalagiu epatat şi rafinat de cinematograf... Acest pamflet îl supără pe scriitor şi în anul 1914 n-a mai scris niciun vers. Gustul publicului n-a ţinut seamă de Arghezi, care de altfel i-a făcut o mare nedreptate. El se va răzbuna postum pe detractori. Există nişte flash-uri portretistice ale unor contemporani, nişte caricaturi din cuvinte: Camil Petrescu e „un ţânţar cu aripi de avion”, Alexandru Filippide „ o sticlă ce Cotnar, uitată în dulap destupată”, iar Arghezi „ o perlă fină, strivită de copita unui măgar.” Succesul „Romanţelor...” este instantaneu. Cititorii adoră acest tip de poezie. Tudor Vianu ne spune că „... poetul se înfăţişază pe sine ca un reprezentant al artei viitoare...” El impune figura unui poet urban atât prin motive cât şi prin stările de spirit, pe care le cultivă. Şi îşi ia ca aliat publicul.

Poezia lui vine de la Eminescu şi Macedonski pe care aproape la început îi pastişază. După Eminescu romanţa intră într-o mare criză, începe să fie erodată de tiparele desuete ale genului. Drept urmare Minulescu îi va crea un nou statut, o va adapta spiritului altei epoci.

După debut, el devine o strălucitoare vedetă, reciclând gustul publicului.

Venit de la Paris, o ia metodic, începe cu cafeneaua Kubler, introdus de Eugeniu Ştefănescu-Est. Prezenţa sa în boema bucureşteană capătă strălucire la Terasa Oteteleşteanu, fieful literaturii de avangardă. „ O cafenea este pentru artişti o universitate”- va zice Arghezi.

Cum spuneam, poezia lui Minulescu, încearcă recondiţionarea romanţei eminesciene, obosită nu de Eminescu, ci de epigonii ei. Prima modificare e şi cea mai superficială. El rupe versul tradiţional şi-l „ răscăcărează”-cum zice Arghezi- în unităţi asimetrice, lăsând din punct de vedere grafic, impresia versului liber. Noua formulă marchează pauze, izolează cuvinte, afectează mesajul rimei. Versurile lui trebuie citite într-un anume fel, cu voce tare, teatral, cum de altfel o făcea în cafenelele literare.

Muzicalitatea poeziei e un artificiu tehnic de amplificare a sunetului melodic, o agresiune asupra urechii, menită să contracareze indiferenţa auditorului, textul are o fonetică turbulentă de efect. Apoi aduce sonoritatea neologismelor, sonoritatea numelor proprii, el schimbă şoapta, îngânarea, lamentaţia cu declamaţia şi emfaza. Noua romanţă practică un narcisism agresiv, pe un fond muzical asurzitor:

„Eu sunt o-ncrucişare de harfeŞi trompeteDe leneşe pavaneŞi repezi farandole,

275

În lacrimi port impertinenţe sonorelor mandole.” Sau:„Eu sunt o-mperechere de straniu Şi comun,De aiurări de clopotŞi frământări de clape- În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...”

Mulţi comentatori au evidenţiat farmecul poeziei depărtărilor, lucru valabil câtă vreme poetul cultivă peisajul. Peisajele lui excelează în străluciri violente, unde se desluşesc numai formele gigantice. În „Roamnţa soarelui” se desfăşoară o perspectivă planetară:

„Dau fluviilor graţii de reptile,Dau mărilor priviri fosforescente, Iar munţilor dau zare, aspecte de gorile,Şi brazilor, pe coaste, poziţii indecente.”

El face din romanţă o mică enciclopedie sentimentală. Astfel apar fauni, parce, nimfe, silvani, bacante, persoane notorii din lumea artelor, titluri din creaţii célèbre. Enigma eternului feminine devine şi mai profundă când e purtată prin geografii vechi, cu nume fascinante; exotismul ca şi senzualitatea, are la Minulescu o expresivitate doctă:

“Lesbos mi-a dedicate un temple,Citera altul,Mi-a dăruit arhipelagul cu toate florileŞi-argintulMonezilor cu efigia lui Eros-blondDin Orient,Ovidiu m-a adus la Roma într-un sicriu de pergament…”Erosul reprezintă tema şi, în acelaşi timp, mitul cel mai consistent al

romanţei. In “Strofe pentru toată lumea” şi mai ales în “Nu sunt ce par a fi” parodia creează ceea ce Minulescu însuşi numeşte “romanţa meschină”:

“Dac-ai crezut c-ar putea să fieCeva mai mult decât ce-a fost, te-ai înşelat!...N-a fost decât un început de nebunie,De care-ntâmplător ne-am vindecat.”Minulescu a trecut încet –încet de la simbolism la baroc. Romanţele lui

sunt mărfuri de import aclimatizare pe sol românesc. El a îmbogăţit natura poeziei româneşti cu un peisaj nou şi peisajul simbolismului cu un colţ de natură indigenă. El persiflează simbolismul. Peisajele minulesciene sunt

276

baroce nu numai prin parcurile cu statui şi nimfe, ci chiar în ipostazele sălbatice, cum ar fi tablourile marine. Ideea lumii ca teatru, cu care el se joacă pe o scenă imaginară, face carieră în epoca barocului.

În versurile lui se întreţes: nostalgicul, melancolia, enigmaticul, sentimental evadării, şi, uneori, şi poza cu declamatoriul. Romanţele sale distilează sentimente vagi, dominate de gesture teatrale, toate contopite într-o policromie pseudosimbolistă. În “Ecce homo” el este “ o-mperechere de straniu/ Şi comun,/ De aiurări de clopot/ Şi frământări de clape...”:„Eu sunt o armonie de prozăŞi de vers,De crimeŞi idile,De artăŞi eres-În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,Şi-n vers, voinţa celui din urmă Nenţeles!...”

 Perpessicius a avut dreptate să considere că poezia erotica a lui MiINULESCU este cea mai personala de la Eminescu incoace.

Ion Minulescu: A XI - porunca

Asculta, priveste si taci!...Asculta, sa-nveti sa vorbesti, Priveste, sa-nveti sa cladesti.Si taci, sa-ntelegi ce sa faci...

Asculta, priveste si taci!

Când simti că păcatul te pasteSi glasul Sirenei te fura, Tu pune-ţi lacăt la gura

Si-mplora doar sfintele moaste -Când simţi că păcatul te paşte!...

Când simti că dusmanul te-nvinge, Smulgându-ţi din suflet credinta, 

277

Asteaptă-ţi tăcut biruintaSi candela minţii nu-ţi stinge -

Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doara, De teamă să nu-mbătrânesti, 

Ramâi tot cel care eşti -Aceeaşi piatră de moara -

Când braţele-ncep să te doara!...

Iar când, cu ochii spre cer, Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci, 

Ascultă, priveste şi taci!...Din braţe fă-ti aripi de fierSi zboara cu ele spre cer!...

REFERINTE CRITICE:

N. Davidescu, Aspecte, I; Camil Petrescu, in Cetatea literara, nr. 3, 1926; E. Lovi-nescu, Critice, VII, IX; Perpessicius, Mentiuni, I; G. Calinescu, Istoria; S. Cioculescu, Aspecte lirice;T. Vianu, Figuri si forme literare, 1946; E. Sperantia, Amintiri din lumea literara, 1967; MINULESCU Tomus, 15 poeti; Maria Badescu, in Arges, nr. 1, 1968; P. Constantinescu, Scrieri, IV; D. Micu, inceput; C. Ciopraga, Literatura; O. Sulutiu, Scriitori si carti, 1974; E. Manu, Sinteze si antisinteze literare, 1975; I. Vartic, Spectacol interior, 1977; E. Manu, /. Minulescu si constiinta simbolismului romanesc, 1981; I. Pop, in Steaua, nr. 1, 1981; Al. Piru, in Ateneu, nr. 1, 1981; N. Carandino, in Astra, nr. 2, 1981; S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 3, 1981; V. Fanache, in Steaua, nr. 12, 1981; MINULESCU Zaciu, in Steaua, nr. 12, 1981; F. Aderca, Contributii, I; C. Cublesan, Teatrul intre civic si etic, 1983; P. Mareea, Concordante si controverse, 1983; D. Dimitriu, Introducere in opera lui Ion Minulescu, 1984; D. Micu, Modernismul; MINULESCU Scarlat, Istoria poeziei romanesti, II, 1984; Adriana Iliescu, Poezia simbolista romaneasca, 1985; Mioara Minulescu, Amintiri despre Ion

278

Minulescu, 1985; I. Pop, Jocul; G. Ivascu, Confruntari literare, II, 1986; Sina Danciulescu, Poetica minulesciana: interpretari critice, 1986; A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc, II; R. Boureanu, Vazuti in oglinda timpului, 1987; I. Negrila, Insemnari despre scriitori, 1987; C. MINULESCU Popa, Clasici si contemporani, 1987; F. Aderca, Contributii, II; I. D. Balan, Repere critice, 1988; D. Caracostea, Scrieri alese, II, 1988; S. Mioc, Anamorfoza si poetica, 1988; MINULESCU Vasile, Conceptul de originalitate in critica literara romaneasca, 1988; S. Cioculescu, Itinerar critic, V, 1989; Gh. Grigurcu, De la Mihai Eminescu; Perpessicius, Scriitori, IV; A. Sasu - Mariana Vartic, Dramaturgia romaneasca, III.

Ion Ionescu/Bucovu

DRAMA EROTICĂÎN „ CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI”

Marin Preda, făcând apel la Tolstoi, spunea undeva că în dormitor pot avea loc uneori tragedii mai teribile ca în istorie.

În fond ce este “Cel mai iubit dintre pământeni?” O confesiune, o spovedanie sinceră făcută avocatului său înainte de condamnare pentru o crimă sentimentală.

În “Cel mai iubit dintre pământeni” avem o tragedie sentimentală sfâşietoare, marcată de legătura lui Petrini cu cele patru femei din viaţa lui. Ce-i istoriseşte Petrini avocatului său? Un şir de eşecuri sentimentale repetate. Crezând în “marea iubire”, are mereu impresia că o şi trăieşte. În dragoste cunoaşte cumplite dezamăgiri, dar cade mereu pradă aceloraşi iluzii. În primul rând îşi istoriseşte dragostea cu femeia pe al cărei soţ l-a omorât, apoi experienţele amoroase precedente şi rezultatul lor catastrofal, dar şi eşecurile din viaţa socială.

279

Titlul cărţii, se regăseşte în roman într-o declaraţie de dragoste adresată lui Victor Petrini, la telefon, de Suzy Culala(“Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pământeni?”) ( să nu uităm că aşa i se adresase lui Marin Preda şi iubita lui, Aurora Cornu, citindu-i într-o seară manuscrisele), Suzy, deci, una dintre femeile iubite de către Petrini care-l acaparase sentimental până la subjugare. După cum afirmă Eugen Simion “este desigur ironic. Cel mai iubit dintre pământeni se dovedeşte un om pe care destinul sau hazardul îl privează de iubire”, fiind , de fapt, “cel mai lovit dintre pământeni”. Ideea romanului, este că o societate construită pe abuz, minciună, asasinat politic, ateistă, care promovează bestiile la conducerea societăţii, nu poate exista mult timp şi se autodevorează. Evenimentele se petrec într-un oraş din Transilvania al cărui nume nu este precizat în roman, dar care , după opinia criticii literare, ar putea fi recunoscut Clujul, în perioada de după cel de-al doilea război mondial, mai precis, în anii `50-`60 ai comunismului.

Victor Petrini este închis de două ori, o dată din motive politice minore şi altădată pentru uciderea din gelozie a soţului femeii iubite. Petrini este protagonistul şi, în acelaşi timp, personajul-narator al romanului; reprezintă tipul intelectualului lucid; asistent universitar, profesor de filosofie, el îşi analizează cu luciditate şi îşi problematizează existenţa; conform lui Nicolae Manolescu, Petrini „are ceva din idealismul şi din cavalerismul etic al eroilor lui Camil Petrescu, decât că este ceva mai complex. Dorinţa cea mai mare care-l animă este aceea de a înţelege ce se petrece cu el. Şi e pătruns de credinţa că se poate obţine fericirea prin iubire. Viaţa nu i-a împlinit dorinţele şi Petrini a eşuat acolo unde ţinea cel mai mult să reuşească. Dar nu pierde credinţa lui dintâi.” ; personajul porneşte prin labirintul social şi primeşte iubirea ca pe un fir al Ariadnei, alcatuit din patru secvenţe simbolice: Nineta, Căprioara, Matilda şi Suzy.

280

Nineta reprezintă dragostea adolescenţei; capriciul care rupe cuplul, fiindcă Nineta îi impune voinţa ei, adică să-şi părăsească destinul propriu ca să-l urmeze pe al ei .

Căprioara, cea de-a doua iubită îl admiră, fiindcă, devenit asistent la Universitate, crede că poate domina realitatea. Căprioara a fost sedusă de un medicinist şi a rămas însărcinată. Victor Petrini, orgolios, nu acceptă compromisul. Încercând să scape de sarcină, Căprioara moare.

Matilda, reprezintă a treia etapă a drumului prin labirint, când el crede, ca filosof, că poate lua în posesie realitatea prin cunoaştere şi vrea să elaboreze o nouă gnoză. Eugen Simion afirmă despre ea: „...este o fiinţă abisală, imprevizibilă, jucăria unei forţe obscure. […] Femeie instruită (este arhitectă), Matilda cade periodic sub puterea unui rău incontrolabil şi atunci femeia tandră şi atrăgătoare devine de nerecunoscut”. 

Suzy, a patra experienţă îl dezmăgeşte şi mai rău. După cum Eugen Simion spune: „Feminitatea ei se bazează pe o continuă fugă de indentitate. Nu e trufaşă şi n-are crize de demnitate, existenţa ei lunecă la suprafaţa evenimentelor, fără mari traume. Suzy ascunde însă adevăratul ei statut conjugal şi lipsa ei de curaj, explicabilă altfel, provoacă un deznodământ grav”.

La capătul a patru experienţe amoroase catastrofale care l-au implicat existenţial în chipul cel mai adânc amărăciunea ultimei deziluzii de cruzime maximă, fiindcă a luat forma vrăjii , Petrini ajunge la concluzia că dacă dragoste nu e, nimic nu e!

Curajul scriitorului constă tocmai în a arăta mirajul acestei tenace credinţe şi neputinţa realizării ei. Tragismul răscolitor vine din revelaţia simultană că o astfel de veşnică şi neistovită iluzie îi e proprie naturii umane. Toată partea rezervată cronicii sociale contemporane îşi justifică rostul în roman numai prin raportare la tema fundamental: drama erotică.

281

Petrini mizează totul pe fericirea obţinută prin dragoste, e singura lui şansă de împlinire omenească. Căzut din poziţia lui social de profesor de filozofie în urma pedepsei pentru crimă, Petrini caută scăparea în eros. Dacă primele două femei, Nineta şi Căprioara nu-l afectează prea mult, cîtă vreme şansele lui de realizare rămân posibile, cu Matilda începe adevărata tragedie. Femeia acesta voluntară, descurcăreaţă, pătimaşă, nebună şi rece, calculată totodată, profundă şi superficială în aceeaşi măsură, care trăieşte cu o intensitate extraordinară , întruchipează o fantastică energie subjugatoare şi distructivă pentru el. Unii critici literari îi reproşază lui Preda că a făcut-o prea trivială. Dar trivialitatea animalică, asociată vicleniei, frumuseţii şi deprinderii anumitor comportări ale unei femei de lume îi conferă Matildei o puternică personalitate, o înzestrează cu o fascinaţie tulburătoare, stârnind atracţie şi repulsie, datorită tocmai grosolăniei şi imprevizibilităţii, francheţii şi aerului enigmatic. Ea este o felină care ştie când să iasă la atac şi o pisicuţă blândă când joacă rolul de îndrăgostită.

Suzi nu se compară cu ea. E prea vaporoasă şi corespunde gustului lui Petrini de femeie amoroasă, femeiea-fee.

Dramatismul sentimentului este punctual forte al scriitorului, facultatea iubirii de a îmbrăca nebănuite forme, trecând prin efuziune, pândă, cruzime rece şi violenţă paroxistică, spre a ajunge la ură bestială sau dispreţ total. Sub acest aspect romanul conţine scene antologice, fără pereche în literature noastră română. De la războiul rece al privirilor de la masă de la Tasea, la cearta şi bătaia din birou la vizita la spital, toate scenele merg până la un absurd greu de înţeles.

Revelaţia deziluziilor successive cutremurătoare arată cât de cumplit poate fi infernal iubirii.

Marin Preda, călcând pe urmele marelui său admirator, Dostoievski, vede adâncimi sufelteşti abisale acolo unde omul de rând nici nu le bănuieşte. Bun psiholog, Preda coboară în infernul sufletului , scoţând la

282

suprafaţă tot mâlul care s-a aşezat în om. Mai ales femeile lui sunt magistral descries în astfel de situaţii. Să nu uităm că multe din scenele acestea sunt scene din viaţa lui, experienţe amorose care l-au dezamăgit şi le-a transferat eroului din roman, dându-le strălucire.

Convingerea lui este că dragostea nu este eternă, durează o perioadă şi apoi intervine animalul din om care o destructurează. Şi cu cât iubeşti mai mult cu atât deziluzia este mai mare.

Ion Ionescu-Bucovu

Baudelaire- la încrucişarea drumurilor dintre romantism, parnasianism şi

simbolism.

283

Într-o scrisoare plină de deznădejde că i se refuza tipărirea ediţiei a treia din Les Fleors du Mal Baudelaire îşi dezvăluise natura  ireversibil divergentă faţă de sine, mărturisindu-şi astfel sfâşierea intimă din care-i răsărise opera: ...în acestă carte atroce mi-am pus toată inima, toată duioşia, întreaga mea religie –travestită- întreaga mea ură...

Cine a fost acest copil teribil al noii poezii? Legenda vieţii lui i-a acoperit mult timp opera. La 4 februarie 1866 se prăbuşeşte pe podeaua bisericii Saint- Loup din Namur pe care o vizita cu un grup de prieteni. Dă primele semen de afazie şi hemiplegie. La numai 47 de ani, la 31 august 1867, albit şi calcinat, imobilizat de peste un an la pat de paralizia unei jumătăţi a corpului, Charles Baudelaire murea într-un spital parizian părăsit de toţi. De pe urma lui rămânea o biografie grea şi o operă necunoscută. Un şcolar neascultător, eliminat din liceul Louis le Grand, cu o tinereţe dezordonată, trimis în Indii, pedepsit de părinţi, un excentric măscărici dornic de aventură, petrecăreţ în prezenţa femeilor de culoare, pus sub tutelă judecătorească, azvârlit înpublicistică, boem irecuperabil, citind din versurile sale la cerere în fumul gros al cafenelelor pariziene, versuri botezate mai târziu de un obscur Hippolyte Babou,în  Les Fleurs du Mal.

El se găseşte conştient şi lucid la încrucişarea drumurilor dintre romantism, parnasianism şi simbolism.

284

După apariţia volumului cu pricina, considerat imoral, Parchetul îi deschide un proces, aducându-i condamnarea pentru a fi vătămat morala timpului, prefăcându-l în sperietoare funestă, un fel de incantaţie a viciului şi a satanismului. Acelaşi procuror Pinard, care îl acuzase şi pe Flaubert pentru Doamna Bovary, susţine rechizitoriul şi este condamnat cu plata a trei sute de franci amendă, sărăcindu-l de-a-binelea.Sub legenda vieţii mocnea o glorie unică. Critic plastic, muzical şi literar cu  célèbre lucrări tipărite în reviste, pusese în circulaţie noi concepte ale gândirii estetice, valorificând critic artişti contemporani.

Ideea lui de modernitate şi imaginaţie prin care depăşea estetica romantismului, ca şi aplicaţiile lui eseistice, privind pictori ca Delacroix şi Guys, muzicieni ca Wagner şi scriitori ca Hugo, Gautier sau Faubert, întemeiază altă estetică şi altă critică. Aceste articole conţin o adevărată doctrină estetică, filozofică şi mistică a timpului.-( Y.G. Le Dantec).

Poetul florilor maladive şi al poemelor în proză, damnat şi condamnat, zăcuse în epocă necunoscut, ca şi criticul şi esteticianul din el.Dar în poezia Albatrosul:

Poetul e asemeni cu prinţul vastei zăriCe-şi râde de săgeată şi prin furtuni aleargă;Jos pe pământ şi printre batjocuri şi ocăriAripile-i immense l-împiedică să meargă.                (Traducere de Al. Filipide)Poezia L’Hautontimoroumenenos îi rezumă încă mai clar multipla

crucificare:Je suis la plaie et le couteau!Je suis le soufflet et la joue!Je suis les membres et la roue,Et la victime et le bourreau!În faţa operei, legenda vieţii lui pare azi secundară. Căci Les Fores du

Mal a ridicat cortina de pe cel mai cotradictor spectacol spiritual. Clasicitatea formei şi erupţia sufletului modern, împărţit între chemările unei divinităţi pierdute şi acelea ale unui satanism răzbunător, între sentimentul limitelor ontologice şi sentimentul infinitului, între erotismul virginal cu accente danteşti şi deviaţia erotică, între inocenţă şi sadism, între gingăşie şi sarcasm, între emoţie şi mistificare, între necesitatea ordinei arhitecturale şi deopotrivă a subversiunii materialelor de construcţie, se sfidau reciproc, completându-se( Vladimir Străinu).Geniul baudelaire-ian are legătură genetic cu structura spiritului francez. Jean Prevost indică relaţiile poetului nou cu mai toată poezia franceză de la Ronsard până la Gautier. Unele metafore şi chiar versuri din poezia lui sunt

285

luate din alţi scriitori. Sonetul Correspondances a folosit sugestii din Kreisleriana lui Hofmann. Dar poezia lui stă în factorii inanalizabili şi în puterea de somaţie cu care opreşte în loc pe cititor.

Numai tinerii veniţi de după el, ai generaţiei următoare, ca Stephane Mallarme, Paul Verlaine şi L Isle-Adam încep să-i glorifice opera. Victor Hugo îi aduce laude:  Florile răului strălucesc şi sclipesc ca nişte astre...

Mi-am cultivat isteria cu plăcere şi groază-scrie el. Astăzi, 23 ianuarie 1862, am primit un avertisment straniu: am simţit fâlfâind deasupra mea aripa imbecilităţii...Mă plictisesc în Franţa, mai ales pentru că aici toată lumea seamănă cu Voltaire. Sau: Geroge Sand e una dintre acele bătrâne ingénue care nu vor niciodată să părăsească scena.

Baudelaire lărgeşte aria de inspiraţie poetică, introducând teme noi ca: urâtul, păcatul, stările morbide, moartea, răul. El vede în om o dualitate; Dumnezeu şi Satana. De aceea găsim în poezia lui laude la adresa  alcoolului, a drogurilor, care dau simţurilor o bucurie paroxistică, fie cântece pentru dragoste pline de gingăşie, idealizată.

Poezia lui are un nemaipomenit suflu liric personal care îi dă autenticitate. Grija pentru formă l-a făcut să scrie puţin. Folosirea unui limbaj simplu,concis, comun, lipsa unor comparaţii strălucitoare, i-au adus acuzaţii de prozaism. Când îi citeşti poemele însă, imaginea ţi se conturează în minte, muzicalitatea versurilor te obsedează, asamblarea imaginii vizuale, poetice, cu muzica versurilor dă acea surprinzătoare forţă de sugestie care îi caracterizează versul.

Aş încheia cuvântul meu cu poezia Epigraf pentru o carte osândită:Tu, cititor, tăcut bucolic,Naiv şi sobru om de munci,Acestă carte s-o arunci,Cu tot desfrâu-i melancholic.

De nu ştii slova şi vorbireaDe la dibaciul mag Satan,Arunc-o! vei citi-o-n vanSau îmi vei crede slută firea.

Dar dacă, vrednic scormoneştiCu ochiu-n rîpi adânci, de freamăt,Citeşte, şi-ai să mă iubeşti;

Tu, suflet, iscodind c-un geamătUn rai ce deopotrivă-l vrem,

286

Mă plânge!...Altfel, te bluestem!Receptarea lui Baudelaire în România pătrunde destul de timpuriu în

literatură. Primul care se opreşte asupra operei lui a fost Titu Maiorescu, îndemnând pe Eminescu şi Caragiale să traducă din el. Apoi simboliştii ieşiţi de sub autoritatea lui Macedonski îl citesc în original.

Atitudini lirice, metafore, versuri trec de la Baudelaire în poeziile splendidei generaţii a lui Ion Minulescu,după care la Arghezi şi Bacovia. Volumul lui Ion Pillat tradus din Baudelaire ni-l aduce mai aproape de sufletul nostru, apar noi traducători care îl vor face cunoscut publicului românesc.

Orice s-ar spune, Baudelaire a fos un deschizător de drumuri pentru poezia nouă.

El este în aceeaşi măsură un pierde vară, un ambiţios trist şi o celebritate nefericită; pentru că nu a avut niciodată în viaţă decât jumătăţi de idei. Soarele leneviei care străluceşte în el fără încetare, a făcut să i se evapore, să i se consume şi acea jumătate de geniu care i-a hărăzit-o cerul.- aşa se caracterizează el într-o scrurtă povestire sub numele eroului Samuel Cramer.

Bibliografie:-Sorin Berceanu, istoria literaturii franceze, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,

1970, pag. 434-440,-Vladimir Streinu, Pagini de critic literară, Ed. Minerva, 1974.

Prof. Ion Ionescu-Bucovu

287