aºezãri neuitate – luncºoara, valea poienii, visca · lumii. am bãut apã din cele mai bune...

Aºezãri neuitate – Luncºoara, Valea Poienii, Visca

1

Miron Þic

AªEZÃRI NEUITATE

LUNCªOARA, VALEA POIENII, VISCA

Miron Þic

2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiÞIC, MIRON Credinþã ºi bisericã / Miron Þic. - Deva : Cãlãuza v.b.,2007 ISBN 978-973-8438-76-7

821.135.1-97

Coperta realizatã de Liviu ªindrilaru


3

Miron Þic

AªEZÃRI NEUITATELUNCªOARA, VALEA POIENII, VISCA

Editura Cãlãuza v.b.Editura Cãlãuza v.b.Editura Cãlãuza v.b.Editura Cãlãuza v.b.Editura Cãlãuza v.b.

Miron Þic

4


5

LECÞIA DE OMENIE

În graiul nostru dulceªi plin de poezieNu-i vorbã mai frumoasãCa vorba: OMENIE.

Sub vraja ei adâncãOricine înþelegeAceiaºi rânduialãÎnscrisã-n Sfânta lege.

Sã ai purtare bunãSã nu faci rãu la nimeSã-þi porþi cinstit menireaªi faþã de mulþime.

În lumea asta, DoamneCe bine-ar fi sã fieOriunde ºi la tot pasul„UN OM DE OMENIE”!

Alba Simion

Miron Þic

6

ÎNVÃÞ SÃ FIU ÎNTRE OAMENI

Încã învãþ sã ajung ºi sã fiu între oameni. Învãþ sã port poveriºi învãþ sã fiu în stare sã port cum se cuvine sentimentele. Nuarunc la coº nici un cuvânt, ci învãþ sã-l dãruiesc oamenilor. Nuam nevoie de glorie sau mândrie, ci doresc sã cunosc satele culocurile ºi oamenii lor. Învãþ sã privesc altfel floarea de cireº aprimãverii. Învãþ, încã învãþ sã stau de vorbã cu oamenii, nu cuaere fierbinþi, ci cu vorbe de cinste ºi de omenie.

Într-o perioadã scurtã de timp, de aici, din Luncºoara, ValeaPoienii ºi Visca am ridicat spre cer zmee din sufletul meu. Amcunoscut copii de ºcoalã, tineri, oameni maturi, bunici, unii trecuþide 90 de ani, oameni de bine, lucrãtori ai pãmântului, cioplitoriîn lemn, fãuritori de case, femei sãdind cu sufletul flori în grãdini,intelectuali. Am umblat pe mai toate vãile ºi-am urcat o partedin dealuri, la Pietrele albe, sus pe Gruii Pietrei ºi pe Acoperiºullumii. Am bãut apã din cele mai bune izvoare ºi m-am minunatde arborii înalþi ºi de respiraþia lunii lui Florar. Parcã am sufletulca un nou nãscut. ªi ce pot sã spun mai mult, decât: Bine v-amgãsit frumoase, demne ºi adevãrate locuri. De aici, încolo, dinrespiraþia mea, se naºte aceastã carte.


7

CAPITOLUL lSATELE VÃZUTE DE OAMENII LOR

SIMION ALBA- FIU AL SATULUI VISCA

Deºi trãieºte de peste patruzeci de ani în oraºul Timiºoara,unde ºi-a definitivat o profesie ºi o familie, unde are colegi ºiprieteni, atunci când, îºi aduce aminte de satul natal, dã o fugãpânã-n satul drag ºi se vede copilul de altã datã, privind dinþârnaþul casei pãrinteºti, de pe Valea largã cãtre semeþia dealurilor,crucea de pe turla bisericii sau spre locul unde era ºcoala primarãºi a descifrat primele litere ale alfabetului.

Acest fiu al satului Visca, altãdatã centru de comunã, de careau aparþinut satele Luncºoara ºi Valea Poienii, îºi deapãnã firulamintirilor, din urmã cu mai bine de patruzeci de ani, când seducea cu oile, caprele sau vacile pe coclaurile împrejurimilor ceadãpostesc atâtea vãi, încât, le putem imagina ca pe Cele ªaptecoline ale Romei.

Oare de ce este mai apropiat Simion Alba? ce i-a rãmas maiaproape de inimã ºi care-i sunt amintirile mai dragi? Ce locuriîºi doreºte sã le vadã? Vãile? Pâraiele? Izvoarele? Biserica?Troiþele? Casele ºi oamenii? Valea largã ºi casa unde a vãzutlumina zilei?

Pe acest fond al atâtor întrebãri, vin mãrturisirile lui Simion.„Am fost ºi voi rãmâne apropiat de satul natal. De toate-mi

este dor ºi nu de puþine ori mã gândesc la aceste locuri. La casaunde am vãzut lumina zilei, la Valea largã unde existau pe atunci

Miron Þic

8

vreo 18 gospodãrii în care trãiau neamuri bune ºi vecini buni.Aici am privit prima oarã firul vãii, care nu este pe mãsuranumelui, ci un râuºor lat de un pas ºi ceva ºi dacã i se spune aºa,cred cã, cineva a privit-o vreodatã ieºitã din matcã ºi i-a zisValea Largã ºi aºa a rãmas. Îmi sunt la fel de dragi ºi celelaltevãi: Valea Riminiei, Valea Tisei, Valea Almãºel, Valea Scoarþei,Valea Malului. Nume de vãi, cu denumiri care vin din istoriaacestor locuri care vor dãinui ºi nu vor pieri.

N-am uitat nici dealurile ce se-ntind de o parte ºi de alta asatului, pe care le-am colindat în anii copilãriei, când pãºteamoile, caprele sau vacile pe pãºunile cu iarbã bunã. Au fost ºi aurãmas dealuri cu nume fabuloase, care se pierd cu vârfurile cãtrecer. Cum sã nu-mi arunc privirea cãtre vârful Caraciului undese aflã acel tãu de origine glacialã ºi unde se aflau aceleºteampuri unde se spãla aurul de la Þebea? ªi cum sã nu-miaduc aminte de dealul Boului, cu legendele sale care spun cã,în ziua de Paºte se aprind banii ascunºi în vremurile de demultºi se vãd cum se ridicã vâlvãtãi?

N-au uitat dealul Gruii Pietrei unde se gãsesc Pietrele albe,legendele cu haiducul Pãtru Mantu ºi ceata lui de hoþi ºipeºtera în care ascundeau tot ce furau: aur ºi bunuri dingospodãriile celor avuþi ºi în gura peºterii aºzau un bolovanuriaº?

Au fost vremuri grele dar ºi frumoase, ºi locuitorii satuluimeu, nu le uitã. Unii au fost duºi ºi bãgaþi în beciul Postului deJandarmi care se afla în coasta unui deal, în apropierea poduluide la Firez, acolo fiind þinuþi ºi bãtuþi timp de mai multe zile.Þin minte cã la Visca, morile de apã erau pe toate vãile. La unmoment dat, existau vreo opt mori de apã, unde se mãcina grâu,alac ºi porumb ºi chiar îmi amintesc ºi de unii dintre proprietari:Familia Dumitreºtilor, Alba Alexandru, apoi morile de pe Valea


9

Almãºel ºi Câmpul lui Isai.În satul Valea Poienii(Bãgara) existau morile de apã ale lui

Nan Laurian, Dedea Ioan, a lui Nan Tãnasã de pe Valea Piticuluidevenit veteran de rãzboi, alte trei mori pe Valea Fuieºtiului,având ca propietari pe Bota Toader, Bornemisa Florin ºi MoþVictor. Toate acestea au fost ºi azi nu mai sunt. Au dispãrut caºi alte obiceiuri ºi tradiþii.

Locurile satului natal, mi-au rãmas de-a pururi întipãrite îngând, cu toate mãreþiile ºi frumuseþile ce le au. Niciunde, n-amrespirat aer cu miros de frunzã de arbori uriaºi de goruni, fagiºi molizi mai curat. Niciunde, vârfurile înãlþate cãtre cer nu suntmai drepte, mai limpezi ºi mai puternice.

Îmi vin în minte, acele dimineþi de primãvarã, cândînmugureau ramurile pomilor ºi pãsãrile se îmbulzeau, care dincare sã-ºi îngâne cât mai frumos cântecul. Îmi vin în priviri,firicele plãpânde de iarbã crudã peste care se aºeza rouadimineþilor senine, cu care-mi spãlam ochii ºi fruntea.

N-am uitat nici alte vremuri mai puþin plãcute ºi deloc dragi.Era pevremea înfinþãrii întovãrãºiilor în satele unde nu se puteauînfiinþa CAP-uri. ªi la Visca a existat aceastã perioadã de gloriea întovãrãºiei, când au fost aduse de oamenii locului vreo 200de oi, la care a fost adus ºi un cioban sã le pãstoreascã pe numeSufanã, care s-a stabilit pe aceste locuri ºi mai târziu a devenitmaistru miner la mina de la Vorþa. De la oi s-a trecut la vaci, decare aveau grijã câte doi oameni, care le duceau la pãºune pedealul Malului ºi acolo le mulgeau ºi de multe ori laptele sestrica în bidoane. Dupã o vreme s-a renunþat ºi la vite ºi astfels-a terminat cu întovãrãºia de la Visca.

Îmi aduc aminte de un alt loc drag: grãdina de la Petriceaua,rãmasã de la bunica Sofia, dinspre tata, care ne-a fost luatã ºidatã altuia, de cãtre cei din conducerea comunei de atunci, din

Miron Þic

10

acele vremuri triste, cu care ne-am judecat mai mulþi ani, dându-ne dreptul sã semãnãm, iar la recoltare, ni s-a luat acest drepttrebuind sã dãm recolta celui ce se vrea stãpân pe ce nu era alui. Aºa am pãþit ºi cu recolta de prune, dupã ce am scuturatprunii ºi am pus prunele la fermentat a trebuit sã-i ducemborhotul acasã ºi sã facã, nemeritat, þuicã, acela ce nu mai aveadreptul la acea grãdinã. Întâmplãri ce-mi aduc clipe de tristeþe.

Bucuriile copilãriei mele sunt din vremea când de Crãciunmergeam cu colinda pe la casele de pe valea noastrã. Pregãteam5 colinzi specifice pentru fiecare gospodar. Dupã ce colindamaºteptam sã ni se dãruiascã colaci ºi cârnaþi ºi de la unii, aveamºi surprize, ne pãcãleau, bãgând câlþi în cârnaþi.

Valea largã a avut cei mai pricepuþi meseriaºi: de la covaciul,rotarul ºi cojocarul Roman, la meºterul Alba Alexandru, uniscusit ºi neîntrecut meºter al lemnului, de la tabacherã de þigãri,pânã la fuse, linguri, farfurii ºi alte obiecte pentru rãzboiul deþesut, ºi obiecte în casã. Un alt meºter a fost Alba Mãrcuþ tâmplarºi constructor de case care a fãcut primul ºi al doilea rãzboimondial. La cel de-al doilea rãzboi mondial a participat ºi fiulsãu Ioan ºi amândoi- tatã ºi fiu- au fost repartizaþi pe tun ºi fiulde atunci a rãmas surd. Poate, mai mult glumea decât cãznea.Le zicea unora: Când voi termina cu treaba, voi veni sã-þirepar cojocul.

ªi tot din vremea copilãriei îmi amintesc cã mergeam pecâteva dealuri ºi culegeam mure ºi le vindeam la Centrul de laIlia cu 3,50 lei kilogramul. Mã duceam cu niºte femei maibãtrâne, cu Boriþa ºi Mariþa care, trecând pe valea ªesii, ca sãajungã la Dumneºti a cãzut într-un pârâu.

Pãdurarul Jurca Octavian m-a pus sã trag cu puºca un numãrde cinci gloanþe de a rãsunat toatã Valea Largã. Am fost laplantat de puieþi, care acum au ajuns arbori falnici. Mergeam la


11

clacã la coasã, cu flãcãii mai mari din sat, pe mine punându-mãsã trag brazda în faþã. Îmi amintesc de Danc Constantin(Ginuþ),care fãcuse o stampilã dintr-un cartof ºi o pusese pe un bon cumenþiunea „achitat” pe care a scos un costum de haine. A fostdescoperit ºi a trebuit sã facã puºcãrie la mina din dealul Fetei,iar Tina se ducea cu pachete la el.

În clasele l-lV l-am avut ca învãþãtor pe Rancov Gheorghe,un îndrãgostit de folclor, organizând tot felul de spectacole ºiserbãri la care luau parte elevi ºi alþi tineri din sat. Îmi amintescºi acum douã versuri dintr-un cântec „Varã, varã, primãvarã/Toate plugurile arã.”

Dupã ce am terminat clasa I-a ne-am mutat în localul celeide azi, care între timp a fost modernizatã. În acest timp i-amavut ca învãþãtori pe soþii Þau Vasile ºi Cornelia, foarte bunidascãli care ne învãþau ºi tainele grãdinãritului, cum se plan-teazã usturoiul, eu aduceam nuiele pentru împrejmuirea grãdiniiºi alte atâtea lucruri bune, care ne-au fost folositoare în viaþã.

Cu foarte mult drag, îmi amintesc de profesorul HaiducAlexandru, care ne învãþa limba românã ºi toþi elevii ºi colegii îladmiram când ne recita poemul Luceafãrul de Mihai Eminescu.Mai târziu, l-am întâlnit ºi tare s-a bucurat, mai ales când i-ampovestit de paºii mei fãcuþi pentru o meserie frumoasã, dar m-am ºi întristat aflând cã nu se simte bine cu sãnãtatea.

Cu toate condiþiile ºi vremurile de atunci nu ezit sã spun cãerau învãþãtori ºi profesori cu dragoste de a face educaþie copiilor.La sfârºitul clasei a lV-a am dat un examen destul de serios, iarîn clasa a V-a am primit premiu cartea „Bucuria tinereþii” deDemostene Botez pe care am citit-o de câteva ori, iar în alt an„Pasãrea furtunii” de Petru Dumitriu.

La terminarea clasei a lV-a toþi absolvenþii am fost duºila Ilia cu o cãruþã cu un cal alb unde am prezentat o serbare

Miron Þic

12

care a fost mult aplaudatã de publicul prezent. Am fost serviþicu chifle ºi îngheþatã.

În clasa a V-a l-am avut ca director pe profesorul NiculaAvram. În clasele V-Vll i-am avut ca profesori pe HaiducAlexandru din Lãpuºnic, Zbucea Victoria din Sinicolaul Mare,care a fost o bunã profesoarã de matematicã. Dintre colegi,mi-amintesc pe Sabãu Damian, Stoic Cornel, CãsãleanuSolomon, Rus Adam, Alba Silvia, Suba Alexandru, TãmaºAdam, Alba Ioan, Buruianã Floarea, Pup Elena, Anghelina Ioan.

Satul Visca a avut oameni cu toate nãravurile de pe lume.Unora le-a plãcut bãutura cum a fost cel care era cunoscut cunumele de alint Ginuþu care a gãsit un butoi de þuicã ascuns înpãdure de cineva care era urmãrit de fisc ºi n-a mai plecat deacolo câteva zile ºi nopþi. Unora le plãcea sã facã glume cândse duceau în grajdul proprietarului ºi scoteau podelele ºiascundeau diferite lucruri. Unii erau grozavi de fãloºi, alþiiafemeiaþi. Dar erau credincioºi ºi þineau posturile. Unii au trãitaproape o sutã de ani, cum a fost Toma Vãlean de la Podeu,care a murit la 96 de ani.

Credinþa ortodoxã din acele timpuri era pãstratã în sufletultuturor locuitorilor. La Visca n-au existat alte secte. Ca dovadãcã s-au ridicat o serie de Troiþe în toate satele ºi în locurile undese organizau întâlniri ºi se fãceau rugi. Iatã de ce în urmã cuceva ani, mi-a încolþit în gând dorinþa de a ridica o troiþã înapropierea bisericii satului meu. Dupã vreo doi ani de muncã ºicu sprijinul lui Alba Ioan, în anul 2003, am reuºit sã-mi vãddorinþa împlinitã fãrã vreun sprijin din partea organelor localeale comunei, decât de la câþiva cetãþeni când a fost vorba demontarea Troiþei. A fost sfinþitã de preotul Bota Emil ºi-mi estetare drag acest loc sfânt.

Nu ºtiu dacã a fost doar dorinþa mea sau aºa a vrut


13

Dumnezeu, cã într-o zi am pãrãsit acest sat ºi l-am însoþit peunchiul meu Lãzãrenci Petru, care plecase de mai mulþi ani înlocalitatea Firiteaz ºi m-am înscris la ªcoala Profesionalã deVagoane din Arad. În vacanþele mari nu uitam sã ajung în satulnatal ºi sã trãiesc ca Viscan. Dupã absolvirea acestei ºcoli demeserii am urmat liceul la seral, întrerupt de perioada serviciuluimilitar, pe care l-am terminat în anul 1970. În anul 1973 m-amînscris la I.P.Traian Vuia urmând Facultatea de MecanicãAgricolã. Dupã absolvirea facultãþii am fost repartizat la LiceulIndustrial din Deta. Între anii 1981 ºi 1991 am fost profesor laLiceul de Filologie ºi Istorie din Timiºoara. De acum aveamvechime de timiºorean, aveam o profesie ºi o familie, soþia meaHelen(Elena) ºi între timp au venit pe lume ºi cei doi copiiSimona ºi Claudiu.

Cum nu m-am putut rupe de sat ºi pentru a-mi potoli aceastãdorinþã (satul natal fiind departe) la sfârºit de sãptãmânã, în uneledupã-mese, dau fuga într-un sat de unde au plecat foarte mulþisaºi, unde mi-am redescoperit dragostea de o grãdinã cu pomifructiferi, cu flori ºi o cãsuþã.

Amintirile mele, pe care le-am înºirat aici, pot sã fie a atâtoradintre Viscanii mei. Toate sunt pornite din istorie ºi viaþa satuluinatal unde, parcã, mã vãd îmbrãcat în izmene ºi cãmaºã de cânepã,cum purtam atunci, poate ºi datoritã acelor obiceiuri ºi tradiþiide atunci, au rãmas aºa de frumoase ºi luminoase. Parcã ar finiºte picturi din tablourile marilor pictori.

Toate acestea, deºi sunt amintiri ale sufletului sunt mereutreze, iar izvorul acestor vremi nu a secat ºi rãmâne la fel decurat ºi cu apã bunã. Am fost ºi am rãmas un Viscan, care nudin rãutate a pãrãsit aceste locuri ci din dorinþa de a face cevamai mult în viaþã, decât au fãcut alþi colegi de-ai mei. De aceeaiubesc ºi acum apa izvoarelor acestor locuri. Iubesc iernile ca ºi

Miron Þic

14

atunci când împãrþeam derdeluºul cu prietenii satului.N-am uitat ºi parcã vãd ºi azi locul unde era laviþa ºi locurile

unde dormeam cei ai casei. Opincuþele, ciorapii de lânã sauobielele, laibãrul din ºubã groasã de lânã acestea au fost hainelecopilãriei mele ºi a atâtor copii.

Satul meu natal aparþine astãzi de comuna Vorþa, care are unprimar destoinic ºi care face treburi bune ºi satul Visca a rãmasºi azi cu cei mai mulþi locuitori. Are case frumoase ºi o ºcoalãde opt clase pusã la punct ºi dotatã cu aproape toate mijloacelemoderne de educaþie inclusiv cu calculatoare, acum atât denecesare elevilor.

În satul natal, Vorþa, Ilia, la Deva mai am încã destule neamuride care îmi amintesc mereu ºi cu care mã întâlnesc ºi þin o bunãlegãturã. Cum aº putea sã-i uit pe Adam, Aurel, Nistor, Valeria,pe Tina, fraþi ºi surori, pe Floca, pe nepoþii Galenia, Cornel,Florin, Marusia, Cãtãlin, Ramona, Ionuþ, pe Alin ºi Corina, pemãtuºa Persida, pe Silvia, Ovidiu ºi Dacian, Floarea ºi Anca. Iatãcâteva nume dragi mie ºi poate nu sunt singurele, acestora li semai adaugã alte neamuri ºi prieteni. Iatã pentru ce vin ºi participla viaþa satului meu natal, fiindcã-l iubesc ºi nu cã aº vrea sãplãtesc un tribut pãrãsirii acestor locuri. Dimpotrivã, de fiecaredatã mã întorc aici cu o mare dorinþã, fotografiez locurile ºi lepãstrez aproape. ªi ce poate fi mai minunat, când doreºti sã faciceva pentru satul tãu natal, ceva care sã rãmânã peste timp înainte.Poate aceastã schiþã de Monografie sau Povestea romanþatã acelor trei sate, va rãmâne o trimitere peste timp ºi istoria sutelorde ani. Poate n-a reuºit sã cuprindem ºi sã redãm totul, dar,putem crede cã multe dintre nestematele acestor vetre, aleLuncºoarei. Vãii Poienii ºi Viscãi se vor regãsi în cele peste osutã de pagini ale cãrþii. Vor sta alãturi ºi mãrturii fotografice,


15

suplinind rândurile ce nu s-au scris. Pagini vii ºi nemuritoare întimp. Vã dãruiesc aceastã carte pentru cã astfel mã ºtiu fericit,împlinindu-mi-se încã un gând.

Un crâmpei din satul Viscacu pitorescul ce vine din toate pãrþile

Miron Þic

16

NANA TINA POVESTEªTE

„Despre satul meu natal, cu drag îmi aduc aminte. Mã bântuieºi lucruri bune ºi mai puþin bune, dar, dacã nu s-ar fi adunat aniiºi nu aº fi bolnavã ºi operatã mai cã le-aº uita pe cele rele. Îmiaduc aminte, în primul rând, de Valea Largã unde erau înºiratepe vremea aceea vreo 18 case, între care ºi a pãrinþilor mei. Deacolo, au pornit toate cãrãrile vieþii mele cãtre podul de la Firez,care era pe vremea copilãriei un pod de lemn ºi acolo seorganizau nedei ºi se încingeau bãtãi între feciorii de la Visca ºicei Vorþeni. Acolo se spunea cã a fost loc rãu ºi cã era pericolsã treci în miez de noapte. Acolo a murit copilul lui Octavian,Adrian. Nu prea departe era clãdirea Postului de Jandarmi, careavea un beci unde erau bãgaþi unii oameni ai locului ºi þinuþicâteva zile. Jandarmii erau unguri ºi destul de rãi. Valea Largãera valea cu mai multe case, dar acum numai sunt doar 4 saucinci locuite. Umblam ºi pe alte vãi, cum e cea a Almãºelului, aScoarþei sau a Malului. Era o vorbã pe atunci, când te întâlneaicu cineva, te întreba: „Unde mergi?”;„ Pãi, merg pe Valea Tisei,pe Valea Riminiei, pe Valea Malului...sau pe valea cu calea.”

Dealuri sunt destul de multe, începând cu dealul Mãgurele,care era pãºune, apoi, Dealul Boului. La locul denumit Boldiºerau cele mai bune terenuri agricole unde se cultiva grâu devarã, ovãz, alac ºi porumb. Mergem acolo la sapã ºi la pleve descaieþi ºi de buruieni. Acum, multe din aceste terenuri au rãmasde izbeliºte, nu se mai lucreazã din cauza porcilor mistreþi ºi acaprelor sãlbatice, care dau buzna în culturi. Mama Sofia a avutmai multe grãdini, printre care ºi cea care ne-au adus necazuriîntr-o vreme. „Mai aveam o grãdinã în locul denumit „La Cozma”ºi o altã grãdinã în deal. Þin minte ºi ºura din deal, care s-a spartîn urmã cu vreo douãzeci de ani. Apoi, moara de pe Valea Tisei


17

ºi alte mori ale satului de pe vãile Almãºelului, Malului.Cum aº putea uita învãþãtorii ºi prima zi de ºcoalã din clasa

a-l-a în 1939, când la Visca se puteau face ºapte clase cuînvãþãtorii Brãdulescu Florea ºi Coman Dorica. N-am pututînvãþa decât douã clase ºi jumãtate, fiindcã a început rãzboiul ºis-a întrerupt ºcoala ºi eu ca ºi alþi copii ai Viscãi am rãmas cudouã clase ºi jumãtate ºi am plecat cu oile ºi vacile la pãscut.

Þin minte ºi de unele rãutãþi ale unor oameni când au furat ocantitate de scândurã de la bisericã ºi nu dupã multã vreme ceicare au sãvârºit aceastã faptã rea, au plãtit cu viaþa.

Îmi amintesc ºi de dascãlul Rancov Gheorghe care era tareîndrãgostit de ºerpi ºi de broaºte. Avea un mic laborator cu multeborcane în care þinea ºerpii ºi broaºtele.

Oamenii care au plecat la rãzboi s-au desprins greu de satulnatal, de pãrinþi ºi soþii ºi de copii, þin minte cã Alba Aron aplecat din sat cu carul tras cu patrru boi.”

Nana Tina, se întrerupe din povestit ºi se gândeºte câtevaclipe, în tainã la acele vremuri. Parcã îi simþim pãrerea de rãu,cã n-a putut sã facã mai multã ºcoalã sau cã timpul a trecut multprea repede. O rugãm sã ducã mai departe firul povestirii, cualte obiceiuri ale satului. „Seceriºul grâului sau a alacului sefãcea numai cu clacã ºi cu muzicã. Seara se fãcea bal ºi se jucape rupte dupã lãuta lui Ursu George. Se mai fãcea clacã la furcã,aceasta se fãcea în douã feluri: clacã de dat la tors caiere, lafemei din sat ºi clacã atunci când veneau cu torsura jirebe ºicând se fãcea iarãºi petrecere cu vinars îndulcit cu miere desfeclã. Petrecerea þinea pânã la douã noaptea, atunci veneau ºibãrbaþii. Jocurile ce se organizau în zilele de duminicã sau însãrbãtori ºi se fãceau la casa unei fete sau fecior ºi se juca pevatrã de pãmânt, stârnindu-se un praf de nu ne mai vedeam uniipe alþii.

Miron Þic

18

Ce pãþanie am tras când am pierdut caprele ºi le-am gãsit adoua zi la Valea ªurii? Îmi amintesc ºi de vremea rãzboiuluicând veneau zeci ºi zeci de avioane de nu se mai vedea cerul.Într-o zi, cred cã au fost douã sute de avioane pe cerul satuluiVisca ºi, dintr-o datã am vãzut cum unul s-a rupt în douã ºi dinel au cãzut oameni. Unul a cãzut pe o cãmarã a unui om dinLuncºoara. Doamne, ce vremuri au fost ºi câte n-am trãit ºi uitecã am ajuns anii bãtrâneþii, slabã ºi bolnavã. Dar, mã bucur cãpot sã povestesc despre satul meu natal, pentru a rãmâne cevascris din trecut pentru viitor.”

Clipe de liniste sufleteasca in fata Troitei si a Bisericii


19

DIN FAMILIA ALBEªTILOR

Doamna Valeria face parte din familia Albeºtilor de Visca,nãscându-se tot pe Valea Largã. Casa aceea acum e dãrãpãnatãºi i-au cãzut o parte din ziduri. O gãsim pe Nana Valeria îngrãdina casei din Vorþa, din apropierea clãdirii fostei ºcoli de10 ani ºi a internatului. E undeva în fundul grãdinii ºi se luptasã-ºi cureþe un mãr, la care þinea foarte mult ºi care se aflã lamarginea vãii. E muncã de bãrbat, dar bãrbatul dânsei nu maieste, a plecat pe calea veºniciei.

„Nu-mi este uºor s-o duc singurã, cã, vezi câte treburi îs lagospodãria unui om, multe sunt treburi de bãrbat. Eu am fostoperatã, dar tot mã gândesc ca sã nu las grãdina de izbeliºte ºisã o ar ºi sã o semãn. Am plantat cartofi ºi de-acum urmeazã sãsemãn porumbul ºi sã fac niºte straturi.

Ehei, ce vremuri erau în copilãria mea, ºi-n tinereþea meapetrecutã la Visca. Ce jocuri erau pe atunci ºi ce nedei se fãceaula Duminica mare. Purtam cãmaºã cu cheie ºi aºa mergeam lanedeie. Într-o vreme, nedeia se fãcea în locul numit Firez. Sefãceau jocuri pe vatra goalã de unde se isca un praf ca de labatozã. Jucam sub frunzar ºi sub umbra nucilor. Oamenii eraubuni pe vremea aia ºi se ajutau unii pe alþii, cum la clãcile de lasecerat de grâu sau la tors de fuior.

Din copilãrie îmi amintesc cum, odatã, am mers cu oile lapãºune ºi în preajmã au venit niºte vecini sã sape porumbul sausã pliveascã grâul. Aceºtia ºi-au adus de mâncare o oalã cufasole, peste care puseserã ulei de dovleac (de sãmânþã ce sezdrobea în piuã) ºi o oaie a venit ºi a bãgat capul în oalã ºi amâncat toatã mazãrea. Când lucrãtorii au obosit ºi au flãmânzitau venit sã-ºi refacã puterile, dar n-au mai gãsit nimic în oalã.

Fetele satului se îmbrãcau în costume populare ºi le purtau

Miron Þic

20

cu drag în duminici ºi sãrbãtori. Circula printre noi copiii o vorbã:„Dacã nu eºti cuminte, vine popa ºi-þi taie limba!”

Þin minte de un joc specific satului natal, aºa zis „legãnatape un picior”. Valeria Jurca ne povesteºte, dar cu un ochi emereu cãtre mãrul pe care doreºte sã-l termine de curãþat ºi sã-lvadã înflorit apoi cu mere. „E un mãr tare bun, la toamnã am sãvã servesc sã vã convingeþi cât e de dulce.”

Cimitirul satului Visca locul unde sunt morminteleparintilor lui Alba Simion


21

CUVINTELE PREOTULUI DUMITRU POPA

Ne-a fãcut plãcere sã-l ascultãm ºi pe pãrintele Popa Dumitru:„Am dorit sã fiu cât mai aproape de creºtinii ortodocºi din acestesate, sã le aduc cuvântul lui Dumnezeu în sufletul lor, având ºisatisfacþia cã de la duminicã la duminicã aveam tot mai mulþienoriaºi în lãcaºul sfânt. Harul ºi cuvântul Dumnezeiesc l-amdus peste tot, în alte 12 sate actuale ale comunei Vorþa ºiîn alte sate din comuna Gurasada ºi Ilia. Mai ales, la Visca ºila Valea Poienii slujeam ºi în zilele de miercuri ºi vineri, cânderau zile lucrãtoare ºi credincioºii îºi fãceau timp pentru ambelelucrãri. Puneau plugul în car, puneau ºi ceva furaje ºi prindeauvacile la jug ºi porneau cãtre terenurile agricole ce se aflau nudeparte de bisericã. Dupã ce ajungeau, luau vitele de la jug, lepuneau furaje sã mânânce ºi bãrbatul cu femeia veneau la slujbãla bisericã ºi abia dupã ce se rugau la Dumnezeu cu sufletulcurat ºi cu mirosul de tãmâie ºi al flãcãrii de lumânare seîntorceau ºi se apucau de arat, de a întoarce brazda cãtre luminazilei ºi pentru a pune în pãmânt sãmânþa roditoare, hrana decare aveau nevoie. ªi când se petreceau astfel de lucruridumnezeieºti? Pe vremea când regimul nu agrea religia ºibiserica. Iatã, pentru ce mi-au fost ºi mi-au rãmas tare dragioamenii din aceste sate. Legãtura lor cu biserica a fost un momentde credinþã ºi de împãrtãºanie.”

Vã credem pãrinte ºi ne minunãm de modul cum îl slujiþi peDumnezeu.

Preotul Dumitru ne vorbeºte despre preoþii care au slujit labisericile din Visca ºi Bãgara, între care, preoþii ªiragu ºi Ghiºa,care au venit aici de la Furcºoara, ambii preoþi, fãcând din aceºtilocuitori demni credincioºi în religia ortodoxã.

Mai aflãm de la preotul Dumitru cum pe vremurile de demult,

Miron Þic

22

locuitorii din aceste sate, având calea mai scurtã se duceau latârg la Vaþa, cumpãrându-ºi cele trebuincioase pentru familie ºigospodãrie.

De asemeni despre sectorul forestier ce funcþiona aici ºi decare se ocupa un evreu de la Ilia, pe nume ªtaigãr. Lemneledupã ce erau tãiate, erau aduse jos printr-o invenþie proprie,numitã „goangã”, un fel de sanie care avea ºi o piedicã numitã„mâþã”. Materialul lemnos era adus la Ilia ºi de aici era trimisspre alte oraºe, pentru mai multe întrebuinþãri.

Când am adus vorba despre morile de apã, pãrintele Dumitruºi-a amintit de un proiect al unei mori pe care-l pãstreazã ºi ni-loferã spre publicare. Iatã, oameni ai locului, care nu s-au nãscutdegeaba ºi nici nu trãiesc fãrã a lãsa ceva bun în urma lor. Acestaeste preotul Dumitru Popa ºi ca dumnealui mai este ºi preotulBota Emil, care s-a nãscut în satul Valea Poienii ºi dupã ce aslujit câþiva ani în satul natal de 30 de ani se aflã preot în parohiaIlia, unde duminicã de duminicã, în dupã mese la vecernii ºi însãrbãtorile anului participã sute de credincioºi ortodocºi.

Biserica credincioºilor ortodocºi din satul Visca


23

CAPITOLUL ll

FILE DE ISTORIE, FILE DE VIAÞÃ

Judeþul Hunedoara oferã din timpuri strãvechi un bun sãlaºsocietãþii româneºti, permiþând dezvoltarea de-a lungul veacurilorpe aceste meleaguri a unei bogate ºi frãmântate istorii.

Þinutul Hunedoarei este un punct de întâlnire a principalelorlinii de comunicaþie pe uscat ºi pe apã. Valea Mureºului,constituind drumul cel mai scurt care leagã þinutul Carpaþilor cucâmpia Tisei: din inima judeþului se desprind drumuri ce trecprin sudul þãrii spre Dunãre ºi Peninsula Balcanicã.

În decursul veacurilor teritoriul actualului judeþ al Hunedoareia fost intens populat, fiind locuit începând cu orânduireaprimitivã, pe parcurs, fiecare epocã a lãsat urmele materiale aleactivitãþii umane, ca dovadã a existenþei societãþii omeneºti peacest þinut.

Primele urme de viaþã omeneascã pe teritoriul hunedorean,ca pe întreg teritoriul Transilvaniei de altfel ne conduc cu peste100 de mii de ani în urmã, în epoca pietrei cioplite- PaleoliticulMijlociu.

Urme materiale ale omului paleolitic, locuitor al peºterilor,unelte de piatrã ºi unele resturi de fosile umane sau ale fauneitimpului au fost scoase la ivealã în peºterile de la Ohaba Ponor,Cioclovina, Nandru, Crãciuneºti.

Pe parcursul mai multor milenii societatea omeneascã facenoi paºi înainte, trecând de la lunga perioadã a pietrei cioplite la

Miron Þic

24

aceea a pietrei ºlefuite (neolitic).Cea mai mare ºi mai importantã aºezare neoliticã din

cuprinsul judeþului este cea de la Turdaº, situatã pe valeaMureºului, între Deva ºi Orãºtie.

Importanta culturã de tip Turdaº are o largã arie geograficãde rãspândire în cuprinsul judeþului(ca puncte mai însemnatefiind Turdaº, Valea Nandrului, Deva- suburbia Ceangãi).

Cea mai rãspânditã culturã din perioada de tranziþie cãtreepoca bronzului, continuatã apoi ºi la începutul acestei epoci,este cultura Coþofeni a triburilor de pãstori cu aºezãri, urme aleacestei culturi s-au gãsit ºi pe dealul Mãgura Sârbilor la poalelecãruia este aºezat satul Bretea Mureºanã.

Urmele materiale ale culturii române sunt ºi ele deosebit debogat reprezentate pe teritoriul judeþului Hunedoara. În afarãde Ulpia Traiana(Sarmisegetuza), capitala Daciei Romane, cuminunatele monumente dezgropate aici, zidurile oraºului,clãdirea Augustalilor, forul, amfiteatrul- puse la dispoziþiavizitatorilor, la care se mai adaugã urmele aºezãrii romaneMicia(Veþel) Germisara(Cigmãu). Aceste localitãþi împreunã cutoate descoperirile legate de ele (monumentele epigrafice ºisculpturale, diferite obiecte, monede ºi alte urme arheologice(castre, drumuri, urmele exploatãrilor miniere vechi ne ajutã lareconstituirea clarã a vieþii Daciei din timpul stãpânirii romane.

Un episod de grea încercare pentru populaþia hunedoreanãîl constituie invazia tãtarilor din anul 1241-1242, care jefuiescþinutul, ca ºi invaziile turceºti de mai târziu.

Obligaþiile, multe ºi grele, ale orânduirii feudale, care apãsaupe umerii þãrãnimii iobage, ridicã adesea masele hunedorene lalupta împotriva asupririi, luând diferite forme. Pãmântul þinutuluiHunedoarei a fost strãbãtut de rãscoala de la Bobâlna, din anul1437 ºi rãzboiul þãrãnesc condus de Gheorghe Doja din 1514,


25

rãscoala din 1526 condusã de Iovan Þarul, care s-a întins dinBanat pânã la Orãºtie.

În veacul al XVlll-lea, în afarã de marea rãscoalã condusãde Francisc Rakoczi al ll-lea se înregistreazã rãscoala din 1721a þãranilor din Dobra împotriva stãpânirii habsburgice, care seinstalase în Transilvania la sfârºitul secolului al XVll-lea.

Rãscoala þãranilor din 1784 s-a desfãºurat în cea mai mareparte pe pãmântul hunedorean, cuprinzând satele din Munþiiapuseni, valea Mureºului, satele din jurul Devei, Haþegul,Hunedoarei, Bradului.

Toate acestea au condus la lupta maselor pentru emancipareasocialã ºi politicã, zguduind din temelii sistemul feudal.

În Evul Mediu, Valea Mureºului cu centrele de gravitaþieIlia, Dobra, Zam ºi Valea Sârbilor au constituit un stãvilarîmpotriva invaziei turceºti. În secolul al XVll-lea se iau mãsurica acest punct de circulaþie din Lunca Mureºului sã fie întãrit.În castelul feudal de la Ilia, zidit de ªtefan Bathori ajuns regelePoloniei, s-a nãscut în 1580 Gabriel Bethlen principe alTransilvaniei 1613-1629.

La ieºirea din Ilia spre nord, la stânga se deschide ValeaSârbilor sau a Vorþei alãturi de care un drum comunal-judeþeanduce prin Sârbi, Valea Lungã, Vorþa la Visca. De aici, pe lângãvârful Cãrpiniºului (710m) se coboarã la Brad, iar peste vârfulCaraciu (780m) la Þebea sau Baia de Criº.

Cu privire la vechimea localitãþilor Visca, Valea Poienii ºiLuncºoara nu se conosc datele exacte de când existã. Dar, dupãcum se gãseºte situatã zona ºi dupã felul ocupaþiei locuitorilorreiese cã este o vatrã de aºezare din cele mai vechi timpuri.

Datele de atestare documentarã sunt urmãtoarele:- Visca 1368- Valea Poienii 1518

Miron Þic

26

- Luncºoara 1518Istoric vorbind, Munþii Apuseni sunt un Muzeu al istoriei ºi

un Pantheon al poporului român datoritã fecundelor tradiþiieroice ale lor, amintirilor istorice legate de potecile ºi stâncilemunþilor, a cãrãrilor ºi semeþiilor trezite de cântecul pãsãrilor,cât ºi a existenþei milenare a locurilor ºi a modului lor de viaþã ºicivilizaþie.

Între aceºti munþi care au o suprafaþã de circa 20.000 kmpîntretãiaþi de numeroºi afluenþi ai Criºurilor, Someºurilor,Arieºului ºi al Mureºului, precum ºi de numeroase depresiuni ºilunci s-a constituit încã din epoca neoliticã o comunitate umanãale cãrei urme se mai pot vedea ºi astãzi în numeroasele peºteriale munþilor.

În perioada dacicã ºi apoi daco-romanã se constatã existenþaîn jurul minelor de la Abrud, Roºia, Zlatna, Baia de Arieº, Baiade Criº a unor aºezãri puternic populate dintre care unele semenþin pânã în zilele noastre. Ele sunt totodatã ºi doveziincontestabile ale continuitãþii populaþiei autohtone în lungulspaþiu al munþilor. Zãcãmintele miniere au fãcut sã se dezvoltemineritul, cât ºi a unor ramuri de activitate economicã ºi înprimul rând exploatarea ºi prelucrarea lemnului, fapt ce adeterminat alãturi de nevoia creºterii vitelor ºi a continuat pe oscarã ºi cu o semnificaþie mai largã seria vechilor rãscoaletransilvane ºi a deschis revendicãrilor politice un caracter naþionalºi social. Amintirile ºi tradiþiile rãscoalei de la 1784 au apropiattotodatã pe ardeleni de revoluþiile din Þara Româneascã de la1821 „Domnul Toderaº” fiind aºteptat sã vinã ºi în Transilvaia,iobagii hotãrându-se sã þinã o adunare la Alba Iulia pentru a-ºicere din nou drepturile. Din lipsa unor documente din secolulal XVlll-lea este greu de ºtiut precis, ori de stabilit care eradimensiunea în numãr ºi locuitori sau iugãre de pãmânt a satelor


27

Visca, Valea Poienii (Bãgra) ºi Luncºoara. Cert este cã ºi acestesate erau de dimensiuni mici ºi nu erau îndepãrtate unele dealtele. Secolul al XVlll-lea se caracterizeazã prin câþiva iobagice trãiau în aceste sate ºi care fãceau parte ºi aparþineau deUrbariul domeniului Deva. Iobagii din acea vreme aveauanimale în folosinþã cât ºi unele suprafeþe de teren arabil pe carele munceau în condiþii destul de grele. Unii dintre iobagicunoºteau unele meserii pe care le practicau ca supuºi aidomeniului. Obligaþiile în muncã ºi în naturã erau la strânsulfânului ºi a recoltei de toamnã. Obligaþiile în naturã ale iobagilorconstau în dijme din gospodãrie de gãini, oi ºi porci. Cei care seocupau de strângerea dijmelor erau executorii faþã de care þãraniiaveau grijã ºi trebuiau sã-i întreþinã cu alimente. Iobagii erauconsemnaþi în Urbariul domeniului cu toþi feciorii ºi averea ce oaveau raportatã în numãr de animale: porci, stupi, cai, vaci.Nesupunerea era aplicatã de justiþie potrivit sistemului feudal,procesele desfãºurându-se la scaunul de judecatã al statului, aflatãsub autoritatea judelui sãtesc, asistat de un numãr de juraþi. Înatribuþiunile acestui for de judecatã intrau delictele uºoare depânã la un florin amendã. Delictele mai mari de un florin intrauîn componenþa forului imediat superior.

Se mai poate consemna cã obligaþiile datorate domeniuluide cãtre iobagi se extindeau ºi la impunerea în bani, la impozitedupã mãrimea gospodãriei. Erau îndatoriri militare, cãrãuºiipublice, lucrãri la drumuri ºi lucrãri publice.

Nemulþumirile iobagilor ºi a întregii þãrãnimi a satelor au creattensiuni, miºcãri, la care au luat parte prin atacuri asupra Deveicum a fost cel din 6-7 septembrie 1784, unde pe lângã mineriidin Certej, Hondol iau parte ºi locuitorii de pe Valea Mureºuluiºi cei din Munþii Apuseni ºi Zarand.

În anul 1848 moþii cât ºi locuitorii satelor din apropierea

Miron Þic

28

Þebei, cum sunt: Visca, Vorþa, Valea Poienii, Luncºoara auluat contact cu revoluþionarii din Þara Româneascã ºi Moldovaveniþi în Transilvania: Nicolae Bãlcescu, A.L. Golescu Albu,Ion Ionescu de la Brad, iar în 1859 au urmãrit cu însufleþirelupta pentru Unirea Principatelor pe care prin Dionisie PopMarþian ºi alþi o serie de fii ai Munþilor Apuseni, refugiaþi dinMoldova ºi Þara româneascã au sprijinit-o cu toatã puterea. Subdomnia lui Alexandru Ioan Cuza, aºteptat sã înfãptuiascã unireatuturor românilor unul din saluturile obiºnuite la Baia de Criº ºiîn alte localitãþi vecine era pentru a deruta atenþia autoritãþilor„Trãiascã badea Ion.”

În timpul rãzboiului din 1877 moþii au participat, de asemenea,la lupta pentru neatârnare prin numeroase colecte de bani,îmbrãcãminte, încãlþãminte, medicamente, alimente ºi chiar prinunii voluntari ºi, ca ºi ceilalþi transilvãneni având convingereacã la Plevna nu se va hotãrî numai soarta României, ci totodatãºi a Transilvaniei, independenþa României însemnând un enormpas înainte pe calea unirii tuturor românilor din 1918 de la AlbaIulia.

Din ce în ce mai mult locuitorii din Visca, Valea Poienii,Luncºoara, Dumneºti, Certejul de jos, Coaja poartã ardoareade a lupta, de a-ºi aduce contribuþia la cucerirea independenþei.Un larg ecou se simte în rândul locuitorilor prin ziarul „GazetaTransilvaniei” din august 1877 care scria: „De unde vin celemai mari abuzuri? De la incapacitatea unor funcþionari ºi de laegoismul tot aºa de criminal al celui mai mare numãr decomercianþi ºi propietari de pãmânt, care pânã acum n-au datnici un ban ºi nici un petec de pãmânt pe seama trupelor þãrii ºis-au ºtiut sustrage cu mãiestrie de la orice colecte saurecuziþiuni.”

Ziarul „Românul” scria: „Agenþii însãrcinaþi cu rechiziþiile


29

nu mai respectã nici lacrimile familiilor cernite de plecarea celormai dragi membrii, nu mai cruþã nici cenuºa din vatra þãranilor.”În aceastã perioadã se creazã mari dificultãþi privind strângereadijmelor ºi taxelor, nemaiavând nimeni curajul sã meargã, deaceea se cere sprijin spre a-i sili pe þãrani sã-ºi achite obligaþiile.Rãscoala ºi represiunea crâncenã au fãcut victime în rândulþãranilor, fapt ce a dus la mai mulþi orfani ºi vãduve. Pentruprevenirea unor noi rãscoale, autoritãþile au luat mãsuri deconfiscare a armelor, cât ºi a altor unelte ca topoare, furci, coase,la multe rugãminþi acestea fiind restituite într-un târziu fiindtrebuincioase la lucrãrile pãmântului.

În cel de-al doilea deceniu al secolului al XlX-lea, locuitoriisatelor Transilvaniei au trãit o lungã ºi grea perioadã de crizãalimentarã, aceasta ºi datoritã secetei prelungite din anii 1813-1818, care a adus foamete, multe neajunsuri în aproape toatefamiliile.

Tot în perioada respectivã se îndrumã locuitorii satelor sãcultive plante textile, cânepa ajungând sã fie cultivatã pesuprafeþe mari mai ales cã existau ºi ape, vãi unde sã se punã latopit ºi maluri pentru uscat. Secolul al XlX-lea a adus tuturorsatelor, diferite boli despre care pânã atunci nu se mai auzise.Între acestea sifilisul fãcea cele mai multe victime. Lângã aceastãboalã s-au mai adãugat ºi epidemiile de ciumã ºi variolã, fiindorganizate staþiuni de carantinã ºi vaccinãri.

La 18 iunie 1848 apare legea de desfinþare a iobãgiei. Înacea lege gãsim stipulate urmãtoarele: „Robotele de pepãmânturile urbariale se ºterg, precum ºi dijma ºi servituþileplãtite puteau sã se considere propietari ai locurilor pe care pânãatunci le aveau doar în folosinþã. Patenta imperialã din 21 iunie1854, proclamã dreptul de proprietate funciarã al iobãgimiieliberate ºi recunoºtea dreptul foºtilor supuºi domeniali de a

Miron Þic

30

dispune liber de pãmântul lor, devenind proprietari de pãmânt.Dupã anul 1848, iobãgia a fost doar formal desfinþatã, tãranii

trãind la fel de greu, trudind mult, iar recoltele de pe terenurierau puþine.

Locuinþele locuitorilor acestor sate erau construite din lemnºi erau acoperite cu paie, foarte rar cu ºindrilã. Hrana de bazãfiind mãlaiul ºi legumele, pâinea, carnea ºi lactatele lipseau depe multe mese. Casele construite din cãrãmidã ºi acoperite cuþiglã apar abia dupã primul rãzboi mondial.

Nici reforma din anul 1921 n-a îmbunãtãþit prea mult situaþialocuitorilor satelor Visca, Valea Poienii, Luncºoara, Dumneºti,Certejul de jos sau Vorþa. Pãmântul se lucra cu unelterudimentare: plug de lemn, iar semãnatul se fãcea cu mâna.

În vremea primului rãzboi mondial la dificultãþile provocatede lipsa banilor pentru întreþinerea în ºcoli s-a adãugat ºi lipsadascãlilor trimiºi pe front. Locul dascãlilor a fost luat de preoþiisatelor. Un ordin circular al vicarului arhiepiscopesc EusebiuR. Roºca din anul 1918 constata cã în ciuda dispoziþiilorcategorice ale Mitropoliei din Sibiu învãþãmântul stagneazã.„Accentuãm din nou, aratã circulara cã învãþãtorii ºi preoþii cadirectorii ºcolari sã considere de suprema lor datorie naþionalãluminarea ºi instruirea copiilor obligaþi la cercetarea ºcolii,fãcând din îngrijirea ºi prevederea regulatã a învãþãmântului unact de cea mai treazã conºtiinþã. Datoria fiecãrui învãþãtor estesã-ºi vadã înainte de toate de îndeplinirea slujbei sale prinactivitatea asiduã intraºcolarã ºi prin muncã înþeleaptãextraºcolarã. Numai prin muncã conºtientã ºi îndeplinindu-seunul fieºticare cu sfinþenie datoria vom fi vrednici ºi demni derãsãritul mãreþ al soarelui dreptãþii.”

Unirea din 1 Decembrie 1918 a însemnat o schimbare pentruvotarea noului parlament al þãrii, unde urmau sã fie aleºi


31

reprezentanþi din toate provinciile României întregite. Primelealegeri pentru deputaþi ºi senatori au fost cele din 2 Noiembrie1919. O problemã mai delicatã a fost cea a administraþieiardelene din acea perioadã de dupã Unire, fiindcã lipseaufuncþionarii calificaþi ºi ºtiutorii de limbã românã. Satele fosteicomune Visca au aparþinut de Plasa Ilia.

Locuitorii satelor Visca, Valea Poienii, Luncºoara, Dumneºti,Certeju de Jos, Vorþa, au salutat cum se cuvine promovarea înParlament a Legii de reformã agrarã. Legea din 30 iulie 1921prevedea expropierea întregului pãmânt cultivabil al satuluidomeniilor coroanei, instituþiilor, bisericilor ºi comunitãþilorreligioase a asociaþiilor filantropice ºi culturale ºi a bãncilor.Din pãmântul trecut în proprietatea statului prin expropriere,urmau sã fie împroprietãriþi în primul rând soldaþii demobilizaþi,vãduvele de rãzboi ºi copii orfani, agricultori cu mai puþin de 5iugãre de pãmânt. Pe raza satelor Visca, Valea Poienii,Luncºoara ºi a celorlalte din jur au beneficiat de împropietãrire,dar nu multe familii ºi cu loturi ºi suprafeþe mici.

Cu toate cã au dus-o greu, plãtind multe impozite ºi fiindsupuºi ºi la alte obligaþii cãtre comunitate, n-au uitat nici deobiceiuri ºi nici de tradiþii, nunþile, nedeile, botezurile, slujbelereligioase au adunat întreaga suflare.

ÎNTR-O ZI CU ADEVÃRAT BUNÃ

În ultimele zile ale anului 2006, mai precis în cea de a treia zide Crãciun, soarele ºi-a arãtat faþa pe cer destul de anevoios ºidestul de târziu, dar asta pânã în apropierea amiezei când aînceput sã strãluceascã de credeai cã e o toamnã veritabilã.

Atât mie cât ºi însoþitorului, Alexandru Suba- astfel el fiind

Miron Þic

32

un fiu al locurilor spre care ne îndreptam- aceastã zi ne-a creat ostare de bunã dispoziþie ºi chiar ne ziceam cã ne-am ales binecãlãtoria cãtre satul Visca.

Drumurile pentru un publicist sunt drumuri de iniþiere ºi deîmbogãþire a sufletului cu noi ºi noi certitudini, cu referinþe ºicunoaºteri destul de frumoase. Publicistul, un om ca toþi oamenii,interpreteazã faptele ºi dã contur a tot ceea ce vede ºi aude.Mergem spre acest sat ºi cãtre oamenii lui.

ªi mie ºi însoþitorului meu ni se fãcuse dor sã stãm câtevaclipe sub geana dealurilor ºi a pãdurilor de gorun, de fag ºicarpen care-ºi începuserã cãlãtoria prin anotimpul sãrbãtorilorCrãciunului, a naºterii Mântuitorului, iar mai apoi spreun Nou An.

Intrãm în satul Vorþa astãzi reºedinþã de comunã unde vremede mai bine de douãzeci de ani multor locuitori li s-a spus mineri,fiindcã au muncit în puþurile minei, cãreia de aproape un an is-au închis porþile. A intrat în conservare pe o duratã nedeter-minatã. „Parcã trãiesc o amintire grea, dar ºi satisfãcãtoare,fiindcã mina ne-a pus pe cartea de muncã niºte ani ºi acumavem o pensie” încearcã sã ne explice unul dintre foºtii mineri.

Deasupra casei lui Modrea, care a slujit primãria vreme de35 de ani în funcþia de secretar, se înalþã dealul Cobgilea undes-a aflat un puþ de extracþie, iar în partea stângã aproape dePãrãul Bãii s-a aflat o galerie.

Ne trezim cã înaintãm pe o uliþã îngustã ºi urcãm la locuinþalui Sorinca T. Octavian, om de 79 de ani, cantor la bisericã devreo 10 ani. Începem o discuþie ºi badea Octavian îºi aminteºtedata nunþii: 7 noiembrie 1953, ospãþ de douã zile cu vornic,nuntaºi ºi clãnetaºi. Alãturi soaþa, nana Valeria cu oarece uimirede trecerea timpului.„ Ea a fost o femeie de treabã, bunã la suflet.Eu în tinereþe am mai fost atras de pãcatele lumeºti”. Badea


33

Octavian n-a uitat de anul înfinþãrii minei, 1970, când a lucrattimp de trei luni cu carul cu boi la tras ºi transport de lemnepentru minã. ªi de câte lucruri nu-ºi aminteºte cã, a þinut animaleºi a predat pe bazã de contract peste 40 de capete de viþei cât ºide obiceiurile satului cu „întoarce-te purece”, cu jocul de la Paºtial fetelor ºi bãieþilor numit „þâsmãlãi”. De vârful Cornetului ºial Muncelului, douã dealuri ºi de trecãtoarea spre satul Dumneºti,Sorinca T Octavian ne vorbeºte foarte frumos, cum la fel vorbeº-te ºi despre pãrintele Popa Dumitru astãzi preot la Dobra ºi deSorinca Ioan, preot în sat, dar a fost o vreme la Gurasada. Plecãmde la badea Sorinca T. Octavian cu promisiunea cã vom reveni,iar când ajungem în stradã soarele avea aceeaºi strãlucire.

La câþiva zeci de metri se apropie nana Danc Floarea, rapsodeminent al acestei vetre, a formaþiilor cãminului cultural din anii70-85, care a participat la multe spectacole din þarã ºi chiar dincapitalã. Îºi aminteºte de Cântarea României ºi ne fredoneazãniºte strigãturi: „Când vii bade-n ºezãtoare/ Nu sta la uºã-npicioare.” Ne spune de spectacolele de la Zalãu, R. Vâlcea undea primit diplome ºi premii. Îºi aminteºte de þinuta de la ºezãtoricu furca ºi de vremea când se încãlþa cu opinci.

Intrãm pe drumul ce duce spre inima satului Valea Poienii.Intrãm într-o curte, apoi pe o cãrare ce duce spre uºa casei,gazda, mama primarului de la Gurasada era în poveºti cu altãfemeie singurã de mai mulþi ani amândouã povesteau ºi maiaruncau câte un ochi la televizor. Insistã sã ne omeneascã cucâte un pãhãrel de þuicã, eu refuz fiindcã fac pe ºoferul, darînsoþitorul acceptã unul ºi încã unul. Plecãm mai departe ºi intrãmla altã familie numai cã nu gãsim pe nimeni acasã. Trecem valeaºi ajungem la poarta profesorului Hamuga. De data asta,dãm peste doi câni cu adevãrat fioroºi. Nu ne pot facenimic, fiind într-un þarc, dar latrã ºi se aruncã pânã

Miron Þic

34

aproape de înãlþimea gardului. Intrãm în casã ºi Doamna Silviaprofesoarã pânã nu demult la ºcoala din Visca, azi, pensionarãne invitã sã luãm loc sã ne cinsteascã cu þuicã. Eu refuz dintr-unmotiv întemeiat.

Îi spun pãsurile, adicã ce vreau sã fac ºi o rog pe DoamnaSilvia sã mã ajute cu câteva datini ºi obiceiuri ce au circulat peaceste locuri.. Cu domnul director Hamugã, venit pe aceste locuridin Oltenia (soþii s-au cunoscut în facultate) am stabilit altedetalii cã îmi va pune la dispoziþie date despre învãþãmântulºcolar al fostei comune Visca.

Se face searã ºi luminile se aprind în lungul Vãii Poienii.Am cãlãtorit printr-o zi scurtã de iarnã ºi, iatã, cã am ajuns lafinalul ei. A fost o zi cu adevãrat bunã. Promitem cã vom reveni.Anul 2007 bate la uºã. Nu spunem vorbe de hazard, chiar laînceput de ianuarie, vom parcurge drumul cãtre Visca, sperândsã avem o zi la fel de bunã.

Autorul privind de pe Acoperiºul Lumii


35

O ALTÃ ZI, ALT DRUMSPRE ÎMPLINIREA CÃRÞII

Iatã-ne într-o altã zi,într-un început de lunã Ianuarie 2007.În noaptea premergãtoare acestei zile temperatura a coborâtcâteva grade sub zero lucru ce ne dã de gândit, dupã cum e ºivorba din bãtrâni cã: „n-au mâncat lupii iarna.” Întâlnirea cusoarele acestei zile a schimbat cu totul datele meteo, de la zerograde ajungându-se la câteva grade cu plus.

De aceastã datã mã însoþeºte Doamna mea de viaþã, sprijinºi comuniune, care s-a nãscut într-una din casele de pe aceastãvale numitã Valea Largã ºi, deºi a plecat de aici din vremeacopilãriei, cât de cât e familiarizatã cu locurile, cu vãile ºi dealurileºi chiar cu unii oameni de vârsta ei. Mã amuzã, spunându-micum la o nedeie þinutã la Duminica Mare s-a îmbrãcat ca oprinþesã ºi când a fost sã treacã valea a alunecat ºi a cãzut înapã. „Am plâns de ciudã ºi m-am întors acasã. Ziua aceea n-amsã o pot uita.”

Hotãrâsem sã nu mergem în alt sat decât la Visca. Asta am ºifãcut, stabilind din mers câmpul de bãtaie: trebuie sã intrãm laprima casã a lui Miclea Adrian. Ca sã-l scoatem din casãasmuþãm câinii ºi avem succes, Domnul Miclea vine la poartãdupã care vine ºi Doamna sa, care a fost un ºir de ani factorpoºtal, din care slujbã, de curând s-a pensionat. Nu zãbovimprea mult la poartã, fiind invitaþi sã povestim înãuntru, aºa cumîi stã bine unei gazde. Pãºim într-o curte mare, îngrijitã ºi betonatãºi suntem poftiþi în una din cele douã case cu mai multe camere,bucãtãrii ºi bãi. Luãm loc, dar în acelaºi timp mã ºi grãbesc sã-i spun gazdei pentru ce am venit. Domnul Miclea mã liniºteºte,ºi-mi zice cã „tot ce ºtie ºi crede cã ºtie multe, îmi spune.” Înaintede a porni discuþia îi ofer dânsului ºi unei vecine „Informaþia

Miron Þic

36

Iliei” ºi câte o carte personalã. „Eu te ºtiu dupã nume, te-am ºicitit prin ziare.” „Mulþumesc, îi rãspund ºi-l întreb dacã estebãºtinaº din Visca.”

- Nu, nu sunt bãºtinaº din Visca, eu m-am nãscut în ValeaPoienii sau Bãgara cum i se spunea într-o vreme. Nu sunt eudintre cei mai buni povestitori, dar sper sã fiu de folos. Mai întâidespre satul unde m-am nãscut vreau sã spun cã a mai purtatdouã nume: Valea Fuieºti ºi Valea Piticului denumiri de la douãvãi care se unesc în mijlocul satului. În Bãgara de altãdatã prinanii 1940 exista o clãdire în care funcþiona ºcoala ºi biserica.ªcoala cuprindea o clasã ºi un hol, partea cealaltã era SãlaºulSfânt. Prin anul 1950 s-a construit biserica nouã cu sprijinul luiLaslo Mircea ºi Laslo Viorel, între cei doi creându-se concurenþã,care din ei sã înalþe sãlaºul Sfânt.

Domnul Miclea îºi aminteºte de vremea când a fost dascãlsuplinitor, iar între anii 1952-1955 a fãcut stagiul militar.

„În satul Visca de azi mã simt bine ºi nu trãiesc nici rãu. Ceitrei copii au situaþia lor, locuind la Deva, dar în fiecare sfârºit desãptãmânã vin aici. Nu vin degeaba în perioada muncilor agricole,îmi dau o bunã mânã de ajutor. Cu bãiatul ºi cu ginerii ºi de cenu ºi cu fetele ºi nurora am fãcut multe din ce am acum. Amcãutat izvorul din dealul apropiat, am sãpat, am bãgat conducteºi avem apã potabilã în casã pentru bãut, fãcut mâncare ºi baie.E mare lucru fiindcã apa pe care o folosim nu costã nici un leu.Ce-mi este drag sã vã spun cã, Visca are cea mai frumoasãºcoalã din comuna Vorþa, ºcoalã de opt ani, foarte bine dotatãºi cu profesori bine pregãtiþi, majoritatea fiind localnici. Îl întrebpe domnul Miclea dacã în urmã cu mai bine de 80 de ani a avutcineva studii superioare? Rãspunsul vine cã „nu, nu crede cã afost cineva cu studii superioare.”

-Dar despre profesorul de rusã Dobrovolscki, ºtiþi ceva?


37

-Parcã-mi amintesc de acest nume. A stat câþiva ani ºi peurmã a plecat la Brãniºca.

-Când s-a ridicat ºcoala de azi?- Construcþia a început în anul 1958 pe locul celei vechi, pe

atunci învãþãtor era Rus Ion Nicolae. Satul are ºi cãmin culturalºi grãdiniþã.

Printre învãþãtorii ºi profesorii care s-au ocupat de educaþiaºi pregãtirea ºcolarã a copiilor acestor sate se numãrã MicleaLaurian ºi Miclea Partenie. Silvia Hamugã este fiica acestorlocuri, a fost profesoarã la Vorþa pe când era ºcoala de opt aniacolo. Este cãsãtoritã cu profesorul Hamugã actualul director alºcolii din Visca, oltean acomodat cu locuitorii de aici.

- Ce amintiri vã mai dau târcoale?-Îmi amintesc cum în anul 1952 am cumpãrat primul aparat

de radio ºi de ceva neplãcut, de Postul Jandarmilor aºezat înmarginea pãdurii între Vorþa ºi Visca în apropierea podului dela Firez. Postul Jandarmilor avea beci ºi unii dintre locuitoriiacestor sate au fãcut cunoºtinþã cu acel beci ºi nu le-a fãcutdeloc plãcere.”

Ies cu domnul Miclea sã privim împreunã dealurile dinpreajmã. Apoi mergem la izvorul Cioroi din apropiere, unde sezice cã cine vine ºi bea apã nu-i mai vine sã plece. Mai zãbovimîn faþa dealului unde a fãcut sãpãturi ºi a tras conducta pe carevine apa în casa lui ºi a vecinului. De fapt, mai sunt familii cares-au „racordat”. Din pântecele dealurilor, apa, poate curge câtde multã cã, nu-i taxeazã nimeni.

Domnul Miclea Adrian a fost angajat ca agent veterinar pânãîn anul 1995 când s-a pensionat. Îmi spune despre nunþile ºinedeile ce se fãceau aici, despre unii oameni ajunºi la vârsta de90 de ani ºi mai mult despre vremea chiaburilor.

„Dar sã ne mai aducem aminte ºi de vremea copilãriei când

Miron Þic

38

învãþãtorul ne ajuta sã construim zmeie ºi le dãdeam zborul depe colinele dealurilor. Puþine le mai puteam recupera, multe seduceau în înãlþimea cerului. Oare cele ªapte minuni ale lumiiantice sunt adevãrate? Sã fii existat grãdinile suspendate aleSemiramidei, regina Babilonului?”

Încep sã-l judec pe Adrian Miclea din acest moment, ca peun om citit, cultivat. Îmi aduce o carte scrisã de un general, carecuprinde ororile ºi tragedia celui de-al doilea rãzboi mondialunde sunt prezentaþi ºi eroii cãzuþi pe câmpul de luptã între aceºtiase aflã ºi Miclea Crãciun, nãscut în anul 1910, Bãgara-Hunedoara, unitatea Vânãtori de Munte, tatãl lui Miclea Adrian.

-Multe s-au schimbat în ultimii 50 de ani. Iatã, dacã ne gândimla dealul Bãgãrii, care a fost înainte pãmânt lucrãtor; azi estepãdure ºi pãºune. ªi nu numai aici gãsim o astfel de situaþie ºialte dealuri au avut aceeaºi soartã.

Domnul Adrian Miclea îmi vorbeºte de Pãrãul Cuþii undetrãiau patru familii: a lui Marica, Frosâna, Partenie ºi Vãrãgin,care era un mic cãtun aparþinãtor de Valea Poienii. Nu uitã sã-mi spunã de nedeile din satele fostei comune Visca, cea de laDuminica Mare ºi cea de la Luncºoara, care se þinea a treia zide Paºti. „Acum nu mai e ce a fost, nu se mai adunã atâta lume,fiindcã nu mai sunt nici locuitori ca pe vremea aceia, cum e laLuncºoara unde au rãmas doar bãtrânii.”

-Mai sunt ºi probleme, ne mai zice Adrian Miclea, cum e ceacu livrarea laptelui cã degeaba þinem vaci cu lapte dacã nu avemla cine sã-l vindem, pânã în piaþa Devei e cam departe de mers.Când vine vorba despre confesiunile ce trãiesc în cele trei sateVisca, Valea Poienii ºi Luncºoara, dl Miclea, îmi mãrturiseºtecã locuitorii de aici erau creºtini ortodocºi, dar în ultimii anisunt ºi familii ce au aderat la secta Martorii lui Iehova.

Existã serioase dovezi cã populaþia a scãzut destul de mult


39

în ultimii treizeci de ani. Se simte acest lucru ºi la Visca, dar ºimai mult la Luncºoara. ªi totuºi sunt familii care au de la 8copii în sus. Cu cei mai mulþi copii se aflã familia BornemisaFlorin, 12 copii, apoi Criºan Balomir cu 11 copii ºi familiaAdrian cu 9 copii.

E vreme de amiazã ºi cerul e destul de mohorât ºi timpul unpic aspru. Plecãm de la familia lui Adrian Miclea sã vedemsatul cu casele ºi biserica, Valea Largã ºi ºcoala. Parcurgemmai bine de un kilometru de asfalt, oprind din loc în loc pentrua vedea cu ochii cele discutate cu Adrian Miclea. Îl întâlnimpe Buruianã Dumitru, ajuns la vârsta de 87 de ani, merge încet,dar se þine pe picioare: „Trãiesc cu baba mea, încã sunt sãnãtosºi sper sã mai fiu ºi nu aº pãrãsi acest sat pentru nimic în lume.Pe vãile ãºtea simt cã trãiesc cu adevãrat. ªi dealurile-mi suntde ajutor.”

Sunt sate care-ºi au preoþii din rândurile lor iar slujbelebisericeºti se fac în fiecare duminicã ºi în fiecare sãrbãtoare. LaVisca nu se întâmplã acest lucru. Preotul locuieºte la Hunedoaraºi vine pentru slujbe în lãcaºul sfânt la douã sãptãmâni. Numelepreotului actual este Josan Ilie. La Luncºoara au mai rãmas doar19 familii ºi 75 de locuitori, care þin animale ºi cum satul esteelectrificat aproape fiecare familie are aparate de forþã ºi circularepentru gospodãria proprie. Ce nu are satul? un preot, deºi bisericãeste. Aici nu se fac slujbe religioase în zilele de duminicã ºinumai în cele de sãrbãtori ale anului prin dãruinþa preotului IoanBoldur care are parohia în satul Sârbi.

La ºcoala de opt ani am ajuns dupã terminarea orelor declasã, când elevii se îndreptau spre casele lor. I-am gãsit peprofesori ºi pe directorul ºcolii ºi am purtat câteva dialoguridespre cum este dotatã ºcoala ºi cum decurge învãþãmântuldacã existã cineva care iubeºte poezia. Spre a întãri acest dialog

Miron Þic

40

am oferit ºcolii câteva reviste literare ºi mai multe cãrþi de poezieºi prozã personale. Am stabilit ca dupã vacanþa de la începutullunii februarie sã organizãm o întâlnire literarã prin care sã treziminteresul elevilor pentru citit ºi chiar pentru scris.

Au trecut câteva ore bune ºi iatã-ne pãrãsind satul Visca, darpeste puþinã vreme vom reveni. Dorinþa ce ne strãbate este sãîmplinim aceastã carte despre aceste locuri ºi aceste trei sate.

Portul popular în satul Visca


41

CAPITOUL lll

POPULAÞIA – ELEMENTE DEMOGRAFICEªI SOCIALE

Numãr, densitate ºi structura populaþiei la data de 31.Xll.1998.La data de mai sus numãrul de locuitori, în cele trei sate

Luncºoara, Valea Poienii ºi Visca este urmãtorul:• Satul Luncºoara 74 locuitori• Satul Valea Poienii 236 locuitori• Satul Visca 447 locuitoriDin aceste date, reiese faptul cã satele Valea Poienii ºi Visca

au pe teritoriul lor cei mai mulþi locuitori, reprezentând 56,26 %din totalul populaþiei comunei Vorþa.

Dupã numãrul locuitorilor se pot determina 3 grupãri alecelor 3 sate:

- pânã la 100 locuitori – Luncºoara cu 74- pânã la 400 locuitori – Valea Poienii cu 236- peste 400 locuitori – Visca cu 447Prezentãm în continuare gradul de populare al teritoriului

satelor Luncºoara, Valea Poienii ºi Visca cât ºi densitateapopulaþiei (locuitori/kmp) date extrase din statisticile vremii:

În secolul XVlll-lea în limitele actualului judeþ exista o mediede 23,0 locuitori/kmp.

În secolul XlX-lea densitatea era de 28,3 locuitori/kmp. Înanul 1930 gãsim 45,6 locuitori/kmp, în 1956 se simte o creºtere,ajungându-se la 54,4 locuitori/kmp în 1966 se ajunge la 67,6

Miron Þic

42

locuitori/kmp, în 1973 la 73, locuitori/kmp iar în 31 Xll.1998 la75,9 locuitori/kmp.

Din urmãtoarele date reiese suprafaþa în kmp ºi densitateade locuitori/ kmp faþã de numãrul de locuitori:

Satul Luncºoara are o suprafaþã de 65,1 km2 ºi o densitate alocuitorilor de 11,37/ km2.

Satul Valea Poienii are o suprafaþã de 187,3 km2 ºi o densitatea locuitorilor de 12/ km2.

Satul Visca are o suprafaþã de 313,3 km2 ºi o densitate alocuitorilor de 14,27 km2.

Densitatea pe total cele trei sate este de 12,54 locuitori/kmp,destul de micã. De 1,98 mai micã ca în mediul rural ºi de 22,9locuitori/kmp, pe judeþ, iar comparând cu mediul rural pe þarãde 49 locuitori/kmp diferenþa este edificatoare.

Densitatea foarte micã cum este în satul Visca se datoreazãsuprafeþelor foarte mari în special de pãºune ºi pãdure.

La recensãmântul populaþiei din anul 1966 numãrul delocuitori în cele trei sate era urmãtorul:

• Satul Luncºoara cu 141 locuitori• Satul Valea Poienii cu 379 locuitori• Satul Visca cu 754 locuitoriÎn total, în acea vreme trãiau aici 1274 de locuitori.În decurs de peste 20 de ani, dupã anul 1966, populaþia celor

3 sate a scãzut foarte mult. Astfel, în satul Luncºoara din 141locuitori au mai rãmas 74, în satul Valea Poienii din 379 locuitoriau mai rãmas 236, iar în satul Visca din 754 au rãmas 447locuitori.

Se observã o pondere (în 1998) bunã a populaþiei tinere (pânãla 15 ani), de 16, 44% faþã de media pe judeþ (mediu rural) de15,60%, dar creºterea populaþiei în vârstã(peste 55-60) este înanul 1998 de 33,6% (destul de mare).


43

Satul Luncºoara prezintã tendinþe critice din punct de vederedemografic, acesta având 5,41% populaþie tânãrã ºi 41,89%populaþie în vârstã.

Atractivitatea exercitatã de oraºe ºi comune învecinate asuprapopulaþiei tinere a dus la fenomenul care a contribuit laamplificarea procesului de îmbãtrânire demograficã a populaþieidin toate cele trei sate având o pupulaþie în vârstã în procent de35%.

Din totalul locuitorilor 91% sunt creºtini ortodocºi.În ultimii ani a crescut numãrul penticostalilor ºi a altor

categorii de secte.Evoluþia numãrului de gospodãrii în perioada 1966-1998Satul Luncºoara în anul 1966 avea 38 gospodãrii, în anul

1992 – 25, iar în 1998 – 20.Satul Valea Poienii în anul 1966 avea 115 gospodãrii, în

anul 1992 avea 78, iar în 1998 avea 77.Satul Visca în anul 1966 avea 207 gospodãrii, în anul 1992

138, iar în anul 1998, 123.Din situaþia arãtatã constatãm un fapt neplãcut: numãrul

gospodãriilor din 1966 ºi pânã în anul 1998 a scãzut cu 140.Luncºoara cu 18 gospodãrii, Valea Poienii cu 38 gospodãrii ºiVisca cu 84 gospodãrii.

Din statistica vremii reiese cã înainte de anul 1900 în celetrei sate existau un numãr de 7 locuinþe:

Luncºoara 2Valea Poienii 1Visca 4Din perioada anilor 1900-1914 s-au constituit urmãtoarele

locuinþe:Luncºoara 1Valea Poienii 9

Miron Þic

44

Visca 7Între anii 1918-1929Luncºoara 1Valea Poienii 9Visca 7Între anii 1930-1944Luncºoara 7Valea Poienii 17Visca 30Între anii 1945-1960Luncºoara 4Valea Poienii 20Visca 45Între anii 1961-1970Luncºoara 8Valea Poienii 16Visca 43Între anii 1971-1975Luncºoara 3Valea Poienii 11Visca 9Între anii 1981-1980Luncºoara 2Valea Poienii 10Visca 9Între anii 1981-1985Luncºoara 1Valea Poienii 4Visca 5Între anii 1986-1992Luncºoara 1


45

Valea Poienii 2Visca 2Peste 53% din numãrul de locuinþe s-au construit în perioada

anilor 1945-1975.Existã gospodãrii în care locuiesc fie o persoanã fie douã

persoane. În aceste gospodãrii existã pericolul de dispariþie agospodãriilor.

Toate satele Luncºoara, Valea Poienii, Visca se încadreazãîn zona de deal.

Media locuitorilor unui sat este sub media pe judeþ ºi multsub media pe þarã de 800 locuitori.

Toate satele sunt de tip risipit.Comuna Vorþa este traversatã de la Nord-Sud de drumul

judeþean DJ 706 pe traseul Ilia, Vorþa, Visca, Þebea în lungimede 20 km cu asfalt ºi beton.

Drumuri comunale: DC 152 între DJ 706 Coaja ºi Certejude Jos, cu o lungime de 4,5 km pietruit.

DC 168 între DJ &06 ºi Valea Poienii cu o lungime de 5 kmpietruit.

DF între satul Sârbi(Ilia)- Dumneºti-Luncºoara de 5 kmpietruit ºi propus ca Drum Judeþean 706 B- pânã în satul Stejãrel

Existã un total de 24,5 km drumuri pietruite.Nu existã drumuri de pãmânt.DJ 706 se racordeazã cu DN 7 Deva-Ilia-Arad în dreptul

comunei Ilia.Pe baza tuturor satelor din actuala comunã Vorþa nu existã

circulaþie feroviarã ºi nici garã CFR.Gara cea mai apropiatã este Ilia.Din total de 10286 ha cât cuprinde teritoriul ad-tiv al comunei

Vorþa:5178 ha=50,34% este teren agricol

Miron Þic

46

din care: 1473 ha teren arabil953 ha fâneþe ºi 2752 ha pãºune5108 ha(49,66%) teren neagricol din care: 4672 ha pãdure

ºi 436 ha alte suprafeþe.Pe localitãþi intravilan ha%:Luncºoara 15,11 haValea Poienii 32,12 haVisca 47,38 ha.Cele trei sate sunt racordate la alimentarea cu energie

electricã. Existã iluminat public stradal.Cele ºapte sate ale comunei începând cu anul 1910 au avut

urmãtoarea populaþie:În anul 1910 populaþia celor ºapte sate era de 4169 locuitori,

în anul 1930, 3585; în 1948, 2983; în anul 1956, 2693; în anul1975, 2080; în anul 1992, 1580; iar în 1998, 1220 locuitori.

În decurs de aproape 100 de ani se distinge o mare pierderea numãrului de locuitori aproape 3000 de persoane.


47

CAPITOLUL lVVEDERE GEOGRAFICÃ

VEDEREA GEOGRAFICÃ A SATELOR VISCA,VALEA POIENII ªI LUNCªOARA

Fosta comunã Visca este situatã în partea de nord-vest ajudeþului, la 40 de kilometri de municipiul Deva. Teritoriulacestor trei sate este destul de întins (103 kmp) ºi are un reliefde deal ºi munte ºi este strãbãtut de o serie de vãi ºi pâraie. Areîntinderi mari de pãduri ºi de dealuri.

În componenþa fostei comune intrã satele:Visca, satul de reºedinþã de atunci, Valea Poienii ºi

Luncºoara. Faþã de satul Visca cele douã sate sunt situate ladistanþe între 1 kilometru ºi 7-15 kilometri.

Legãtura celor trei sate cu reºedinþa judeþului se facea ºi seface pe drumul de interes local Ilia-Þebea ºi pe Drumul NaþionalArad-Ilia-Deva, iar pe calea feratã la 15 km se aflã staþia CFRIlia. În cadrul actualei comune Vorþa existã un numãr de 4 staþiide autobuz, transportul cu mijloace auto asigurã legãtura cuoraºul Brad ºi cu municipiul Deva.

Agricultura dispune de 5178 ha teren agricol, din care: 1473ha suprafaþã arabilã (28,45%), pãºuni 2752 ha(30,15%), fâneþe953 ha(18,40%) fondul forestier al comunei are o suprafaþã de4672 ha.

Alte date despre actuala comunã Vorþa: se învecineazã înpartea de nord-est cu comuna Baia de Criº, la sud-est cu comuna

Miron Þic

48

Brãniºca, în sud cu comuna Ilia, în vest cu comuna Luncoiu deJos la nord-vest cu comuna Vaþa de Jos, la sud-vest cu Gurasada,iar în vest cu comuna Zam.

Toate satele comunei Vorþa sunt de tip risipit. Distanþa faþãde reºedinþã:5 km faþã de Certeju de Jos, 6 km de Dumneºti, 8km de Luncºoara, 5 km de Valea Poienii ºi 6 km de Visca.

Satele comunei sunt amplasate la altitudini cuprinse între 300ºi 972 metri(Vârful Malu) astfel:

300-500 m satele Coaja, Certeju de Jos, Dumneºti ºi Vorþa.500-972 m satele Visca, Valea Poienii ºi Luncºoara.

CLIMA

Aºezarea ºi configuraþia satelor de pe aceste locuri face sã sesimtã aici o climã mai dulce ºi blândã. Climatul în general secaracterizeazã prin veri cu temperaturi ridicate, dar ºi cu scãderibruºte.

De exemplu, satul Visca se situeazã în staþiuni de zonãforestierã colinarã ºi deluroasã ºi face parte din provinciaclimaticã IB p.2 cu o climã continental-moderatã de dealuri (120-890 m altitudine).

Clima de dealuri este caracterizatã printr-o temperaturã aaerului moderatã, media anualã oscilând între 6 ºi 11 gradeCelsius.

Precipitaþiile cad în cantitãþi medii între 600-750 mm.Din atlasul meteorologic s-au extras elementele principale

de caracterizare a climatului, date ce reprezintã mediaînregistrãrilor pe perioade mai lungi la staþiile meteorologiceZam ºi Ilia, astfel:

Temperatura medie iarna 1°C-3°C


49

Temperatura medie primãvara 7,3°C; 9,3°cTemperaturã medie vara 17°c; 20°cTemperatura medie toamna 9°C; 6°CTemperaturi medii zilnice mai mari de 5°c dureazã 245 zile,

iar cea de peste 10°C doar 195 zile.Numãrul zilelor de varã cu temperaturi ce depãºesc 25°C

cca 90 de zile, iar a celor cu peste 30°C cca 30 zile.Îngheþuri timpurii încep la 10.X- 1XlÎngheþurile târzii, sfârºesc la 15-20 lV.

APELE. REGIMUL PLUVIOMETRIC

600-750 mm= precipitaþii medii anuale cu un maxim în lunaiunie de 140 mm ºi un minim în luna februarie de 40 mm.

Pe cele patru anotimpuri precipitaþiile sunt:Iarna 125- 150mmPrimãvara 175- 185 mmVara 240- 525 mmToamna 140- 160 mmStratul de zãpadã se menþine în medie 35-55 de zile

ELEMENTE ALE CADRULUI NATURAL

Toate satele aparþinãtoare fostei comune Visca se aflã situatedin punct de vedere geomorfologicã în þinutul CarpaþilorOccidentali sau Munþii Apuseni- în nordul comunei se aflãbogãþiile Munþilor Metaliferi, iar mai departe spre nord-estdincolo de Brad- Munþii Bihorului.

Miron Þic

50

În sud regãsim zona dealurilor mijlocii ºi înalte aparþinândgeografic Munþilor Zarandului. În cadrul zonei se detaºeazãarealul turistic Zarand sau Þara Moþilor Criºeni, care constituieun suport important al dezvoltãrii economice. La zone naturaleprotejate se gãsesc cinci din rezervaþiile ocrotite de lege ºianume: Peºtera Cizmei, Muntele Vâlcan, Podul natural de laGrohot, Cheile Ribicioarei ºi Uibãreºtilor, lacul fosilier Prãvãleni.

Credem cã o scurtã prezentare se impune referitor la zonastudiatã: Munþii Apuseni sau Þara Moþilor.

Crearea ansamblului Munþilor Apuseni a fost opera a milioanede ani de miºcare a scoarþei pãmântului, a luptei Mureºuluipentru a-ºi deschide drum încãrcat cu apele Arieºului spre râulTisa, a celor douã Someºuri (Rece ºi Cald) spre a-ºi gãsi o albiecomunã ºi totodatã a Criºului Repede sau Iute cum îi spun uniilocalnici, dornic ºi el cu toatã zestrea de pâraie sã se arunce înTisa.

Astfel au fost despãrþiþi Munþii Metaliferi de Munþii PoianaRuscãi ºi Munþii Vlãdesei de Munþii Mezeºului printre ei,deschizându-ºi vãi largi Mureºul ºi Criºul Repede.

În dreapta Arieºului cu faþa spre Mureº s-au format astfelMunþii Trascãului (1435 m), între Abrud ºi zona MunþilorMetaliferi (1284)m) cei mai bogaþi în aur ºi argint, între CriºulAlb ºi Mare; Munþii Zarandului(860) înspre nord de Criºul Alb,începând de la Sebiº ºi Moneasa, Munþii Corbului (1112m),având la nord Munþii Pãdurea Craiului, iar în faþã munþiiBihorului, care prin vârful Curcubãta(1489m) aveau sã domineîntreaga regiune muntoasã, iar spre nord-est de aceºtia, MunþiiVlãdeasa(1836m), Muntele Mare(1825m) ºi munþii Gilãului(1660-1800m).

Prin formaþia lor munþii Apuseni au închis arcul Carpaþilorce strãjuieºte Transilvania în pãrþile de nord, est ºi sud,


51

dându-i astfel aspectul unei adevãrate cetãþi naturale.Bazinul hidrografic este cel al Mureºului în care se varsã

pârâul Bãniºoara, pârâul Homorod, pârâul Valea Mare, pârâulValea Poienii, pârâul Visca ºi pârâul Valea Lungã.

Pe lângã resursele de apã de suprafaþã, foarte bogate în zonabazinelor amintite un volum important este cantonat în subteran,ºi care constituie sursa principalã de apã potabilã a cetãþenilorcomunei.

Structura geologicã se prezintã ca un mare amestec de rocisedimentare- gresie, calcare jurasice foarte rezistente, creatite,argile ºi roci eruptive-tufuri vulcanice, dacite, andezite, bazalte(cu predominarea acestora din urmã), ceea ce are mare importanþãpentru conþinutul bogat din minereuri, mai ales aur. MunþiiZarandului ne apar ca un bloc cristalin, cu adaos de tufurivulcanice noi, filoane metalifere cuprinzând mai mult partea denord a masivului. Aurul se gãseºte în aceste filoane în starenativã ºi ca grãunþi incluºi în minerale însoþitoare, precum ºicombinat cu telururi-sãcãrâmbit ºi silvanit.

Explotãrile ce au existat în aceastã regiune au dat naºtereunei însemnate industrii miniere extractive ºi de prelucrare aminereurilor aurifere.

Relieful zonei ºi al satelor în general este foarte variat de lacota 120 în centru la cota 972 m în vârful Malu.

ELEMENTE ALE CADRULUI NATURALGEOMORFOLOGIC

Satul Visca este situat teritorial în zona dealurilor ºi cuprindeversantul stâng ºi obârºia Vãii Visca, afluent de dreapta a râuluiMureº. El este situat în zona dealurilor mijlocii ºi înalte,

Miron Þic

52

aparþinând geografic, Munþilor Zarandului, altitudinea minimãfiind de 120 m iar cea maximã 890 m.

Forma de relief predominantã este versantul de la slab laputernic înclinat.

GEOLOGIA

Petrografia zonei se încadreazã predominant în geologiaformaþiunilor petrografice Munþilor Apuseni. Întreaga zonã secaracterizeazã printr-un polimorfism regional foarte complicatºi greu de interpretat.

Petrografia este foarte heterogenã ºi complexã, are caracterde geosinclinal ºi cuprinde o puternicã masã de magnetite baziceºi o suitã sedimentarã redusã ca suprafaþã în care se poaterecunoºte o evoluþie geosinclinabilã cu formaþiuni calcaroase(neojurasic-neocomian), formaþii de filº (Baremuan-Apþian) ºiformaþiuni neocretacice.

HIDROLOGIA

Reþeaua hidrograficã este bine dezvoltatã cu multe izvoareºi debite variabile. Debitul este însã inconstant suferind o scãdereconsiderabilã în timpul verii ºi creºteri mari chiar prin revãrsãriîn anotimpul de primãvarã.

Principalul curs de apã este Valea Lungã, continuatã cu ValeaVisca ºi care constituie limita de vest a unitãþii.

O altã vale importantã care strãbate acest teritoriu este ValeaDomneascã.


53

Aceste douã cursuri de apã au numeroºi afluenþi de mai micãimportanþã cum ar fi: Valea Scoarþei, Valea Almãºelului, Valeaªurei, Valea Morilor, Valea Prislopului, Valea Criºurilor.

REGIMUL EOLIAN

Cele mai frecvente vânturi sunt cele dinspre sud, cu o tãriece variazã între 1-4 dupã scara Beaufort, ce bat în medie 15%din timpul anului.

Vânturile din NV-V bat cu o tãrie de 5-7 în medie 3-5%anual. %0% din vânturile ce se înregistreazã în zonã apar dindirecþii diferite ºi sunt de tãrie joasã, iar 30% din timp este calm.

SOLURILE

Din analizele de laborator rezultã cã solurile sunt moderatacide cu PH cuprins între 5,5 ºi 6,3.

Grosimea fiziologicã a solurilor în majoritate este mijlocieprofundã la foarte profundã, bogate în humus, mezobazic(moderat saturate) normal saturate în azot, aprovizionaremoderatã în fosfor mobil ºi aprovizionare medie în potasiuasimilabil. Conþinutul în argilã sub 11,70% ºi de pulberi între15-35%.

Din analiza granulometricã, textura solurilor este nisipo-lutoase, luto-nisipoase, lutoase ºi luto-argiloase.

Cele douã etaje de vegetaþie sunt:- etajul gorunelor ºi fãgetelor dedeal;- etajul deluros discontinuu de cvercete cu gorun, cer, gârniþã

ºi al fãgetelor de limitã.

Miron Þic

54

Vedere cãtre releu


55

CAPITOLUL VLOCURI ªI OAMENI OBIªNUIÞI ªI OAMENI

APARTEOBIECTIVE: ªCOLI, BISERICI, CIMITIRE, TROIÞE

TROIÞA SFÂNTÃ LEGÃTURÃ CUVIAÞA SATULUI

Oameni ºi locuri. Locuri ºi oameni. Vatrã pe care au trãit,trãiesc ºi vor trãi suflete cu inimile deschise cãtre Dumnezeu.

Undeva, sus pe un tãpºan stãruie în sfânta-i liniºte, Bisericasatului. Privitã din drumul principal pare o imensã luminãalbastrã, o luminã ce se înalþã spre cer ºi pe care ochiul în fiecareclipã o cautã ca pe ceva sfânt, gata sã împreune cele trei degetepentru Sfânta Cruce.

Acest sãlaº Sfânt a fost ridicat în urmã cu zeci de ani ºi varãmâne pentru veºnicie. De jur-împrejurul bisericii stãruiemormintele ºi crucile celor ce se odihnesc în pace, fiind altãdatãoamenii acestei vetre. Majoritatea familiilor aici îºiînmormânteazã morþii. Puþini mai sunt dintre cei care-i pãstreazãaproape, îngropându-i în grãdina casei. Zeci de cruci ºi zeci demorminte, semne în vreme pentru cei care au trãit pe aceastãvatrã, bunii ºi strãbunii ºi oameni mai tineri, care au trudit învreme cu sufletul bun ºi credinþa în Dumnezeu.

Un sat fãrã bisericã ºi cimitir nu este sat. De aceia, oricânddin marginea drumului ochiul se opreºte pe faþa Troiþei în acestloc unde s-a înãlþat o rugã, un monument pe faþa cãreia au fost

Miron Þic

56

aºezate urmãtoarele cuvinte: „Cu ajutorul ºi puterea luiDumnezeu s-a înãlþat aceastã sfântã cruce, pentru cei care aufost, sunt ºi vor urma.

Fie ca bunul Dumnezeu sã binecuvânteze locuitorii acesteiaºezãri. Fraþii Alba, Anul 2000.”

Cel care a ridicat aceastã troiþã s-a gândit cã aici este locul ei.ªi cred cã ºi locuitorilor satului le place acest loc. Parcã ar figândit împreunã. Simion Alba nu mai trãieºte în satul natal, ciîntr-un oraº mare care l-a adoptat de mai bine de 40 de ani. N-afãcut acest lucru fãrã sã spunã autoritãþilor comunei din aceavreme. Le-a spus, dar prea puþin a fost bãgat în seamã. ªi, totuºinu s-a descurajat ci s-a îndemnat sã-ºi ducã gândul la îndeplinire.Un gând de folos ºi de închinare lui Dumnezeu. ªi, când vrei sãfaci un lucru cu adevãrat bun ºi care este pus în lumina luiDumnezeu ºi a locuitorilor satului nu se poate sã nu reuºeºti. ªiSimion Alba a reuºit sã înalþe aceastã troiþã în acest loc, în preajmalãcaºului Sfânt al Bisericii. Troiþa este pentru cei ce sunt ºi ceicare vor veni de acum înainte. Fie în zilele de lucru, fie în zilelede duminicã sau de sãrbãtori, cei care trec prin faþa ei îºi facsemnul crucii ºi, poate îºi amintesc de cel care s-a învrednicit sãridice acest monument. Dorinþa lui Simion Alba s-a împlinit,dar ar mai dori ca în preajma bisericii sã fie instalate câtevareflectoare pentru a o lumina pe timpul nopþii.

Aceastã Troiþã este darul lui Simion ºi al fraþilor sãi. Un daral credinþei ºi al Divinitãþii.

De aici, din Faþa Troiþei care aºteaptã primãvara ºi luminaflorilor, cãlãtorul creºtin pleacã mai departe, fie cãtre ValeaLargã, fie cãtre alte vãi, pânã se împlinesc cele ºapte, cum ar ficele ªapte Coline ale Romei.

Troiþa- legãtura cu viaþa creºtinã a satului.O legãturã sfinþitã la Duminica Mare.


57

LENA MICLÃUª

Între tinerele interprete de muzicã popularã se numãrã ºi LenaMiclãuº. Vocea frumoasã ºi catifelatã cu accent ardelenesc, alzonei unde s-a nãscut, autenticitatea melodiilor, þinuta ºi portulîn care se prezintã în orice apariþie o fac sã fie stimatã ºi multaplaudatã.

Am urmãrit-o fie în emisiunea „Cântec drag de la izvor” apostului TV Deva, fie în emisiunea Etno Bucureºti ºi de fiecaredatã (nu numai eu ci atâþia ºi atâþia îndrãgostiþi de melodiileLenei Miclãuº) i-am aplaudat sârguinþa, atenþia ºi cãutãrile de asluji cât mai bine cântecul popular, a ne delecta cu acele melodiicare merg la inimile ce poartã „epidemia” dragostei.

Lena Miclãuº duce de aici din Valea Poienii datinilefrumoase ºi nealterate ale cântecului popular, acel aer cural alizvoarelor, dealurilor ºi pãdurilor în care se topeºte firul dulceal bucuriei ºi al fiorului ce ne face sã pãtimim cu drag.

Miron Þic

58

Lena Miclãuº s-a îndrãgostit repede de muzica popularã ºiva rãmâne pe marea scenã care începe de aici, din acest sat, pecare nu l-a uitat ºi nu-l va uita: Valea Poienii.

PROFESORUL HONOAIE IOAN

Se cuvine sã scriem câteva rânduri ºi despre profesorul ºiprimarul de altã datã al comunei Vorþa. Deºi nu este nãscut peaceste locuri, a muncit aici ºi încã din tinereþe a ajuns sã ajute lainstruirea ºi educarea copiilor în spiritul formãrii cu primele ºicele mai importante noþiuni ale matematicii. A fost mai mulþiani profesor la ºcoala de 10 ani din Vorþa ºi multora le-a insuflatdragostea pentru materia matematicii, fie cã au locuit în Visca,Luncºoara sau Valea Poienii.

Fiind cunoscut ca un om aºezat ºi cunoscãtor al treburilorgospodãreºti, locuitorii satelor l-au dorit ºi l-au votat ca primartimp în care nimeni nu s-a putut plânge cã ar fi mers la primãrieºi nu l-ar fi gãsit sau cã nu i-ar fi rezolvat problemele. Spre a ficât mai de folos obºtei a locuit o anumitã perioadã de vremechiar în incinta localului primãriei. Au rãmas în urma primaruluiHonoaie, multe lucruri bune, o serie de evidenþe ºi de hãrþi aleterenurilor comunei, date despre datinele ºi obiceiurile dintimpurile strãvechi ale acestei vetre. ªi astãzi, mulþi dintrelocuitorii comunei Vorþa îºi amintesc de profesorul ºi primarulce a trãit ºi muncit cu folos în comuna lor.


59

O FAMILIE DE PREOÞI ªI AVOCAÞI

Laslo Ioan a fost preot ºi a fost unul dintre cei mai înstãriþilocuitori ai satului Visca. A avut câteva case, multe grãdini ºiterenuri agricole, pãduri, animale ºi nimeni nu-i putea face faþã,mai ales cã era preot ºi atunci, cine era mai tare? Preotul,învãþãtorul, primarul, dupã cum ne relatau unii dintre cei maivârstnici.

Preotul Laslo Ioan a deþinut parohiile la Visca, Valea Poieniiºi Luncºoara. A avut doi feciori: pe Mircea preot la Sibiu ºi peViorel nãscut în 1906 ºi decedat în 1978, ca avocat. Dupãce a profesat câþiva ani prin Basarabia a revenit acasã de teamacomuniºtilor. A locuit în casa pãrinteascã pânã a decedat fiindînmormântat în cimitirul satului, în apropierea bisericii lapicioarele mormântului fiind plantat un brad, acum crescut destulde înalt, iar în ziua când am fost în cimitir, i-am simþit vuietulsubþire, vântul ce-i rãscolea în ramuri se pãrea cã vineaºa de departe.

Familia Laslo a fãcut ºi fapte bune ajutând la construireaactualei biserici, dupã anul 1940, dar a fãcut ºi multe rele, fãcândun numãr de ºase familii din preajma unde avea casa sã se muteºi sã-ºi facã alte case din chirpici la Gura Borii, undeva multmai sus, dincolo de Valea Scoarþei, la poala dealului Malului.

Avea ºi obiceiurile marilor aristocraþi de a juca Poker ºi atuncicând n-a mai avut bani ºi-a amanetat preoteasa. A fãcut plimbãricu hinteul pânã la Viena ºi alte extravaganþe. I-au fost gãsitepistoale ºi puºti pe care nu le declarase ºi de teamã sã nu fiecondamnat a gãsit soluþia ºi s-a spânzurat. Bãtrânul preot Laslopoate fi considerat unul dintre bogãtanii vremii, cu multedomenii, fãcând ca numele satului Visca sã fie dus destul dedeparte, pânã la Viena în capitala lui Straus.

Miron Þic

60

BISERICA ªI CIMITIRUL

Biserica satului este destul de bine întreþinutã ºi gospodãritã.Pereþi curaþi, trotuare destul de largi pe margini, iar pentru urcatpânã pe tãpºanul unde strãjuieºte s-au turnat din beton scãri pecare se poate urca foarte uºor, fãrã sã oboseºti.

Imediat, la intrare a fost ridicatã o troiþã închinatã celor cãzuþiîn revoluþia din 1989, actul în sine a fost sãvârºit de TraianCãsãleanu epitrop, Aron Abrudean ºi Aron Sorca. La înãlþareaacesteia a contribuit ºi meºterul de cruci Bisorca Trandafir întretimp decedat ºi el.

În preajma bisericii sunt ºi mormintele pãrinþilor lui AlbaSimion, pe numele lor Alba Ioan, nãscut în 1906, mort în 1961ºi Alba Ileana nãscutã în 1919 moartã în 1971.

Sunt în cimitirul din Visca ºi cruci vechi din sfârºitul secoluluial XlX-lea ºi imediat dupã începerea secolului XX.

Multe dintre crucile din lemn, m

aºezãri neuitate – luncºoara, valea poienii, visca · lumii. am bãut apã din cele mai bune...

Documents