luna mai – florar · numĂrul 20, martie - apriliie 2015 pagini: 20, preţ: 2 lei luna mai,...

NUMĂRUL 20, MARTIE - APRILIIE 2015 pagini: 20, preţ: 2 lei

Luna mai, denumită şi FLORAR, este o lunăplină de prospeţime şi culoare. Se manifestăprintr-o explozie de vegetaţie, copacii prind cu-loare şi viaţă, datorită frunzelor şi florilor, iarmuncile agricole se intensifică.

Se consideră că în luna lui FLORAR, raiul co-boară pe pământ şi înverzeşte totul.

În luna mai a anului în curs, pe lângă sărbă-torile laice şi religioase, sărbătorim şi alte eveni-mente, importante pentru comunităţile locale dinţară, bună parte dintre acestea cuprinse şi înagendele altor ţări europene şi continentale:

- 1 mai, Ziua Internaţională a Muncii se săr-bătoreşte în întreaga lume încă din anul 1889,Congresul Internaţionalei Socialiste a decretatziua de 1 mai ca Ziua Internaţională a Muncii, înmemoria victimelor grevei generale din Chicago,ziua fiind comemorată prin manifestaţii munci-toreşti. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoareamuncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele ma-nifestări căpătând amploare pe măsură ce auto-rităţile au convenit cu sindicatele ca această zi săfie liberă.

- 2 mai, Ziua Naţională a Tineretului, pe careromânii au sărbătorit-o şi înainte de 1989, atuncica şi acum, pe 2 mai românii sărbătorind ZiuaTineretului, o manifestare globală, dar celebratăla date diferite, în funcţie de fiecare ţară în parte.

- 9 mai, Ziua Europei,este sărbătorită în toateţările membre ale Uniunii Europene.

De Ziua Europei se desfăşoară diverse activi-tăţi artistice, concursuri sportive sau de cultură,festivaluri, care doresc să evidenţieze rolul fiecă-rei ţări din Uniune.

Ziua de 9 mai, pentru noi românii, are însă otriplă semnificaţie - sărbătorii mai sus amintite ise alătură Proclamarea independenţei de stata Românieila aceeaşi dată - 9 mai 1877, în urmaRăzboiului de Independenţă, în care peste 10000de ostaşi români s-au sacrificat. Desfăşurat peperioada anilor 1877-1878, împotriva ImperiuluiOtoman, războiul s-a sfârşit cu victoria Românieişi a Rusiei, România obţinând recunoaşterea peplan internaţional a independenţei şi unireaDobrogei cu România.

Cea de-a treia sărbătoare este Ziua Victoriei,Victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în celde-Al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945, ziuavictoriei împotriva fascismului german, la careRomânia, prin armata noastră, a avut o contri-buţie demnă de toată consideraţia urmaşilor, in-cluzând aici generaţiile prezente şi viitoare.

Anul 2015 a fost declarat de către GuvernulRomâniei ,,Anul Veteranilor de Război”,continuare în pagina 14

Primar Iancu PANDURU

LUNA MAI – FLORAR

Vestea MARTIE APRILIE 2015_Vestea 07.06.2015 19:23

2 VESTEA de MEHADIA

La Curtea DomneascăLa Curtea Domnească

Marile noastre sărbătoriMarile noastre sărbătoricreştineşti se făceau la Curteacreştineşti se făceau la CurteaDomnescă după felul celorDomnescă după felul celorîmpărăteşti de la Ţarigrad.împărăteşti de la Ţarigrad.

În noaptea învierii , domniÎn noaptea învierii , domni--torul se ducea la biserica Curţiitorul se ducea la biserica CurţiiDomneşti , unde-i aşteptauDomneşti , unde-i aşteptauMitropolitul ţării, arhiereii, eguMitropolitul ţării, arhiereii, egu--menii tuturor mănăstirilor dinmenii tuturor mănăstirilor dinBucureşti şi toţi boierii. După ceBucureşti şi toţi boierii. După ceera citit , in biserică, Canonulera citit , in biserică, CanonulSâmbetei, Vodă, împreună cu toţiSâmbetei, Vodă, împreună cu toţicei de faţă se ducea la Divanulcei de faţă se ducea la DivanulMare,unde se făcea cântareaMare,unde se făcea cântareaSfintei Învieri.Sfintei Învieri.

Ceremonia continua apoi înCeremonia continua apoi înspaţiu deschis. Mitropolitul sespaţiu deschis. Mitropolitul seînchina, săruta crucea şiînchina, săruta crucea şiEvanghelia şi binecuvânta înEvanghelia şi binecuvânta în--treaga adunare. Domnitorultreaga adunare. Domnitorulmergea spre el sărutând la rânmergea spre el sărutând la rân--dul sau crucea şi Evanghelia,dul sau crucea şi Evanghelia,apoi săruta şi crucea pe care oapoi săruta şi crucea pe care oavea mitropolitul în mână. Înavea mitropolitul în mână. În

acest timp se auzeau tunurile,acest timp se auzeau tunurile,însoţite de puştile pe care leînsoţite de puştile pe care lefolosea armata în cinstea cerefolosea armata în cinstea cere--moniei învierii . Muzica militarămoniei învierii . Muzica militarărăsuna şi ea cu putere. răsuna şi ea cu putere.

La Curtea RegalăLa Curtea Regală

Potrivit ceremonialului CurţiiPotrivit ceremonialului CurţiiRegale din România din 1882, înRegale din România din 1882, înVinerea Mare, regele însoţit deVinerea Mare, regele însoţit deCasa Civilă şi Militară seCasa Civilă şi Militară seîndreaptă spre bisericaîndreaptă spre bisericaMitropoliei pentru a asistata laMitropoliei pentru a asistata laslujba ce se făcea la ora şapteslujba ce se făcea la ora şaptesi jumătate.si jumătate.

La Mitropolie, suita regalăLa Mitropolie, suita regalăera aşteptată de miniştrii ţării,era aşteptată de miniştrii ţării,preşedinţii şi membrii Adunăriipreşedinţii şi membrii AdunăriiLegiuitoare, reprezentanţiiLegiuitoare, reprezentanţiiÎnaltei Curţi de casaţie si a celeiÎnaltei Curţi de casaţie si a celeide Conturi, mai marii Curţilor şide Conturi, mai marii Curţilor şiTribunalelor, primarul Capitalei ,Tribunalelor, primarul Capitalei ,înalţi funcţionari ai statului şiînalţi funcţionari ai statului şiofiţeri superiori. În momentul înofiţeri superiori. În momentul încare se scotea Sfântul Epitaf,care se scotea Sfântul Epitaf,ocolirea bisericii se făcea într-ocolirea bisericii se făcea într-

o ordine bine stabilită. Primiio ordine bine stabilită. Primiierau preoţii cu faclele, apoierau preoţii cu faclele, apoiurma Prefectul Poliţiei Capitalei,urma Prefectul Poliţiei Capitalei,adjutanţii regali, mareşalul Curţiiadjutanţii regali, mareşalul CurţiiRegale, şi clerul oficiant cuRegale, şi clerul oficiant cuSf.Epitaf. Venea după aceeaSf.Epitaf. Venea după aceearegele cu mitropolitul Primat.regele cu mitropolitul Primat.Urmau celelalte personalităţiUrmau celelalte personalităţiprezente.prezente.

În sâmbăta Paştelui , la oraÎn sâmbăta Paştelui , la ora12, regele urmat de Casa sa12, regele urmat de Casa saCivilă şi Militară era prezent laCivilă şi Militară era prezent laMitropolie pentru slujba de ÎnMitropolie pentru slujba de În--viere.viere.

Liturgia era slujită de mitroLiturgia era slujită de mitro--polit. În clipa în care Înalt Preapolit. În clipa în care Înalt PreaSfinţia Sa exclama: Hristos a înSfinţia Sa exclama: Hristos a în--viat! , acest fapt era anunţatviat! , acest fapt era anunţatCapitalei prin salve puterniceCapitalei prin salve puternicetrase de cele 101 tunuri de petrase de cele 101 tunuri de peDealul Spirei.Dealul Spirei.

(după revista , ,Historia”,(după revista , ,Historia”,aprilie 2012)aprilie 2012)

prof. Gruia Cinghiţă

Cum se sărbătorea Paştele... Cum se sărbătorea Paştele...

OUĂ VOPSITE

Cea mai importantă şi frumoasă sărbătoare aprimăverii este Paştele.

Una dintre obiceiurile de Sf. Paşti este şiînroşirea ouălor.

În timpuri străvechi oul era dat în dar, ca sim-bol al echilibrului şi fecundităţii. Obiceiul vopsiriilui datează încă de la chinezi, cu două mii de aniînainte de Hristos.

Ouăle simbolizează şi primăvara,reîntinerirea.

Obiceiul de a încondeia ouă s-a transmis de-alungul timpului, din generaţie în generaţie, de-venind o datină românească specifică SărbătoriiPascale.

Cele mai frumoase ouă de Paşti sunt oăle în-condeiate.

În trecut, culorile utilizate se obţineau dinplante, prin fierberea frunzelor, a florilor, a cojilor

sau a tulpinilor acestora.Roşul se obţinea din coajă de măr dulce,

frunze şi flori de măr sau coajă de măceş.Albastrul se obţinea din flori de viorele,

verdele din frunze de nuc, coajă de arin, galbenulreieşea din coji de ceapă.

Ouăle se ciocnesc la masa de Paşti, în toatecele trei zile ale sărbătorii, după un anumit ritual.

Bărbatul casei ciocneşte capul oului de capuloului ţinut în mână de un comesean, în timp cemărturiseşte ,,Hristos a înviat” la care se răspunde,,Adevărat a înviat”.

Simbolismul ouălor roşii este legat de Patimilelui Iisus. Legenda spune că Fecioara Maria a venitsă-şi vadă Fiul Răstignit şi a adus cu ea un coş plincu ouă, pe care le-a lăsat lângă Cruce. Se spunecă sângele Mântuitorului a înroşit ouăle, iar deatunci s-a păstrat obiceiul vopsirii de ouă roşii dePaşti.

Nina DĂESCU

Vestea MARTIE APRILIE 2015_Vestea 07.06.2015 19:23 Page 1

VESTEA de MEHADIA 3

In vorbirea ce o are privindsoarta Sodomei, Dumnezeutăgăduieşte să cruţe cetateapăcătoasă la caz că în cuprinsul eiva vieţui „un singur drept".

Ca toate cele aflate în SfântaScriptură, şi această împrejurareare o dublă semnificaţie, unaliterară, faptică şi unaduhovnicească şi în veşnicie, pen-tru totdeauna. Fără îndoială că înadevăr Domnul căuta să mântuieşi Sodoma, dar infinita Luimilostenie trebuia să se reazemeşi pe infinita dreptate. Altcum,darul cel mai de preţ dat Omului,libera voie, ar fi fost anulat. ŞiDomnul nu îşi ia Vorba înapoi!Dar în acelaşi timp, întâmplareaare importanţă veşnică, ieri, azi,întotdeauna. în făgăduinţa de amântui „turma" pentru un singur„drept" aflăm, între altele,importanţa colosală, fără egal, pecare o are în faţa lui Dumnezeufiecare „persoană", fiecare „loc".în vremea pe care o trăim, careeste a gloatei, a uniformizării, aînregimentării, făgăduinţa datăSodomei devine mântuitoare.Dacă un singur drept se va afla,dacă un singur „Loc" va fi vred-nic, „neamul" poate fi mântuit.

Aceste adevăruri fundamentaleau o colosală importanţă în lumeşi în momentul istoric pe care îltrăim.

Momentul istoric este al con-fuziei şi înşelăciunii.

Sub masca multicoloră a„globalismului" se ascunde înfapt un mecanism al lăcomiei, alacaparării, al lipsei de milă şi alpierzaniei, al pieririi identităţiiexistenţiale, ca „persoane" şi„comunităţi".

Dacă ne uităm în jur vomvedea că „valoarea" momentuluiistoric este acumularea de bani,iar ,,eroul", ,,modelul", acesteivremi este cel care poate acumula

bani, prin orice mijloace, altcumzis, „bişniţarul". Este aproapeinutil să repetăm că aceste„valori" şi acest „model" sunt înfapt contravalori, stări nocive,păcătoase. În acelaşi timp, nu tre-buie să ne amăgim şi trebuie sărecunoaştem că puterea lor decontaminare este colosală. Suntmulţi cei care activ sunt:necinstiţi şi sunt şi mai mulţi ceicare stau complici la rău sublozinca penibilă, „căldicică", „păice era să fac?" Această formulare„căldicică", exact cea folosită decomplici, a aşezat Laodicea înfundul Iadului!

Că aşa este ne-o arată împreju-rarea că sistemele statale şiinstituţiile lor au devenit entităţicleptocratice, al căror scop aîncetat să mai fie binele comun şia devenit înavuţirea proprie. Ceicare stau în afara acestormecanisme sunt puţini şiaparent, marginalizaţi. Aceasta înnimic nu micşorează faptul că eistau pentru ceea ce este adevăratşi drept. Dar modalitatea în careîşi prezintă valorile, deci „discur-sul misionar", trebuie înnoită.Timiditatea de gândire şi de ex-primare, recurgerea la „modelemisionare" perimate trebuiedepăşite.

Folosirea unor formule şilozinci superficiale şi sentimen-tale nu mai poate fi suficientă.Este lipsă ca valorile Ortodoxe şiNaţionale să fie înfăţişate carealitate vie şi mântuitoare, înhaina nouă şi viu atrăgătoare.Este lipsă ca o mare ispită să fiebiruită: ispita luptei „de ieri".

Nu mai este de folos ca azi să„luptăm" contra Otomanilor sauTătarilor, nu mai este de folos caazi să purtăm lupta pe care audus-o eroii rezistenţei anticomu-niste. Aceea a fost lupta lor. Luptanoastră este a păstra şi promovavalorile vii şi veşnice aleOrtodoxiei şi dragostei de Neam

şi de Loc, azi, acum. Iar în acestcontext, „locuri" binecuvântate,cum este Banatul „montan", auun rol excepţional. Căci aceste„locuri" nu sunt alta decât „ţara",fiecare cu personalitatea eidistinctă, în forma „în care ne-avrut Dumnezeu". Entităţi care aufost şi sunt veşnic originale, căcisunt autentice, organice. (Şi elesunt presărate pe tot PământulRomânesc, din „ŢaraMaramureşului", până în „ŢaraAlmăjului").

„Ţara" este element indestruc-tibil şi face parte din condiţiaexistenţială veşnică, alături de:Persoană, Familie, Neam. Acestecondiţii „indisolubile" stau latemeiul fiinţării. Fără ele lumea,aşa cum o ştim, nu ar mai fi.

Alterarea, asaltul îndreptatcontra acestor stări esenţiale areurmări catastrofice. Căci acestecondiţii de care pomeneam suntgaranţia libertăţii, a libertăţii de aalege şi de a acţiona: bine sau rău.

„Ţara" este, concomitent,„persoană" liberă, dar şi „comuni-tatea" liberă, comunitatea de per-soane.

Singură „ţara", în tot cursulistoriei, a garantat libertatea şi cuea originalitatea şi frumosul.

Într-o vreme care este încărcatăde pericole şi stări negative, ovreme în care glasul şi prezenţaîngerilor sunt înlocuite deameninţarea rachetelordistrugătoare, o vreme în care totmai desluşit se aude tunetulmâniei lui Dumnezeu, într-oasemenea vreme, „ţara" poate săţină lumea în fiinţă, poate să în-târzie şi să înfrângă răul, poate săarate fără tăgadă că „apa trece şipietrele rămân".

Prof. dr. ALEXANDRU NEMOIANU

historian Jackson, Michigan, USA

Atitudini

MOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATEMOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATE


Grafia Numelui Mântuitoru-lui este o problemă desridicată, iar întrebarea “cumse scrie corect?” este una desadresată. Numele Mântuitoru-lui este scris uneori Isus, alţiidublează litera „i” -ul şi scriuIisus, iar titlul de “uns” estescris Hristos sau Christos sauCristos?

Supranumele sau titlul deHristos sau Christos

Noul Testament a fost scrisiniţial în greacă, iar numeluimântuitorului i s-a adăugatsupranumele de Χρίστος (cititChrístos). Hristos este un titlusau supranume şi nu consti-tuie numele propriu-zis alMântuitorului. El provine dinlimba greacă, de la verbul,,hrio” care înseamnă ,,aunge”, deci literar Hristosînseamnă ,,cel uns” sau,,unsul”.

Cuvântul ebraic pentruChrist/Christos este ַחיִׁשָמ(Mašíaḥ, citit Maşiah) şi estecel mai des transliterat îngreacă Messias (sau Messiahîn alte limbi) şi preluat înromana ca Mesia, a se vedeaIoan 4:25 ,,Ştim că va veniMesia care se cheamăHristos; când va veni, Acelane va vesti nouă toate”

,,Maşiah” era numit iniţial

regele în Israel, pentru că laceremonialul de investire erauns cu untdelemn de către unpreot sau un profet cultic.Regelui David, Dumnezeu i-apromis o dinastie veşnică,făgăduinţă care însă a fostpusă sub semnul întrebării în586 î.d.Hr., când regatul Iudaîşi pierde independenţapolitică. Dinastia lui David nuva mai fi restabilită, darprofeţiile despre venirea unuidescendent din ramuragenealogică a lui David, unrege drept ales de Dumnezeu,a generat o intensă aşteptaremesianică. Mântuitorul S-aprezentat pe Sine ca fiindMesia, dar împărăţia Lui nuera din lumea aceasta (Ioan18:36), ci era împărăţiacerească, a cărei apropierechiar a predicat-o încă de laînceputul activităţii.

În greacă titlul de Christosse poate scrie în două moduri:

• ,,Χρίστος”, Chrístos, dela adjectivul ,,χριστός”,christós, care înseamnă,,unsul” (sau ,,alesul” dupăcum apare în teologia creştinăpentru termenul de Messiah)

• ,,Χρήστος”, Chrēstos,de la adjectivul ,,χρηστός”,chrēstós, care înseamnă,,folositor “.

Ortodocşii folosesc formăde Hristos, iar catoliciiformă de Cristos sauChristos

În numele grecesc Χρίστος,consoana iniţială ,,X” esteliteră grecească ,,hi “sau ,,khi”şi care se citeşte ,,H”, de aicişi titlul de Hristos. Limba latinăa preluat prima literă drept“ch”, iar titlul a devenitChristos sau pur şi simpluCristos.

Ortodocşii s-au desprins dinCreştinism pe direcţia bisericiigreceşti, de aici şi tradiţia de apăstra denumirea de Hristos,

iar Catolicii au continuat formăde Creştinism pe direcţiabisericii din Roma, unde latinaera limba de oficiere aslujbelor şi unde titlul de „uns”a lui Iisus a devenit Christossau Cristos.

Catolicii mai aduc caargument faptul că ei preferatitlul scris cu ,,C” pentru apăstra o corespondentă cucuvântul ,,catolic”, careînseamnă ,,universal”, şi cucuvântul “cruce”.

Transliterarea Iisus Hristosîn limba română, folosită înBibliile ortodoxe şi înmajoritatea literaturii ortodoxe,este fidelă scrierii greceştiἸησοῦς Χριστός, alfabetulslavon fiind derivat dinscrierea greacă, iar BisericaOrtodoxă Română a folositscrierea slavonă.

Din punct de vederereligios, toate 3 variante suntla fel de corecte, totul depindede tradiţia urmată de fiecarebiserică şi implicit depreferinţele enoriaşilor.

Fonetic şi lingvisticLingvistic vorbind, grafia

,,Isus Cristos” este variantacorectă în limba română,întrucât limba română fiind deorigine romanică, nu trebuiesă urmeze tradiţia slavă şi săpreia fonetica grecească.Totuşi Dicţionarul Explicativ allimbii Române (DEX) agreazătoate cele 3 forme de Hristos,Christos şi Cristos, şi oricealtă formă hibridă IisusCristos, Iisus Christos, IsusHristos, Isus Christos, IisusChristos sunt incorecte dinpunct de vedere lingvistic şietimologic.

(material preluat de peInternet:

safiisanatos.ro›Sănătatespirituală›Credinta şi Religie

http://safiisanatos.ro/ )

4 VESTEA de MEHADIA

Cum scriem corect:

Iisus Hristos, Isus Cristos sau Isus Christos?


VESTEA de MEHADIA 5

ÎÎ n fiecare an, la 23n fiecare an, la 23

aprilie, îl prăznuim pe Sfântulaprilie, îl prăznuim pe SfântulMare Mucenic Gheorghe,Mare Mucenic Gheorghe,purtătorul de biruinţă. Sfântulpurtătorul de biruinţă. SfântulGheorghe s-a născut înGheorghe s-a născut înCapadocia, din părinţi creştini.Capadocia, din părinţi creştini.A urmat cariera militară şi aA urmat cariera militară şi aajuns comandant în armataajuns comandant în armataîmpăratului Diocletian.împăratului Diocletian.

În anul 303, împăratul aÎn anul 303, împăratul adat un decret prin care toţidat un decret prin care toţicreştinii erau obligaţi să secreştinii erau obligaţi să selepede de credinţa în Hristoslepede de credinţa în Hristosşi să se închine zeilor. Sfântulşi să se închine zeilor. SfântulGheorghe, pentru că nu a vrutGheorghe, pentru că nu a vrutsă jertfească zeilor, a fostsă jertfească zeilor, a fostcondamnat la moarte prin decondamnat la moarte prin de --capitare în anul 303, în ziuacapitare în anul 303, în ziuade 23 aprilie.de 23 aprilie.

Menţionăm că BisericaMenţionăm că Bisericacreştină serbează ziua morţiicreştină serbează ziua morţiisfinţilor că ziua lor desfinţilor că ziua lor denaştere. Numai Fecioara Marianaştere. Numai Fecioara Mariaşi Sfântul Ioan Botezătorulşi Sfântul Ioan Botezătorulfac excepţie de la aceastăfac excepţie de la aceastăregulă.regulă.

Sfântul Gheorghe Sfântul Gheorghe în iconografieîn iconografieIconografia păstreazăIconografia păstrează

imaginea Sfântului Gheorgheimaginea Sfântului Gheorghecălare pe un cal, străpungândcălare pe un cal, străpungândcu suliţa un balaur. Este vorbacu suliţa un balaur. Este vorbadespre o legendă pioasă, îndespre o legendă pioasă, încare Sfântul Gheorghecare Sfântul Gheorghesalvează cetatea Silena, dinsalvează cetatea Silena, dinprovincia Libiei, terorizată deprovincia Libiei, terorizată deun balaur. Această imagine aun balaur. Această imagine asfântului a rămas în amintireasfântului a rămas în amintireaoamenilor ca model de curajoamenilor ca model de curajîn lupta cu diavolul. Mai esteîn lupta cu diavolul. Mai estereprezentat într-o mantiereprezentat într-o mantieroşie, culoare tradiţionalăroşie, culoare tradiţională

pentru un martir, dar şi capentru un martir, dar şi carăzboinic pedestru sau ca trirăzboinic pedestru sau ca tri--bun militar în veşmintebun militar în veşmintepatriciene, cu o diademăpatriciene, cu o diademămetalică pe cap, cu o platoşămetalică pe cap, cu o platoşăsub mantie, ţinând o cruce însub mantie, ţinând o cruce înmâna dreaptă şi o sabie înmâna dreaptă şi o sabie înmâna stângă.mâna stângă.

În 1222, regele Angliei,În 1222, regele Angliei,Richard Inimă de Leu, l-a alesRichard Inimă de Leu, l-a alespe Sfântul Gheorghe patronulpe Sfântul Gheorghe patronulspiritual al Casei Regale şi alspiritual al Casei Regale şi alîntregii ţări. Regele Edward alîntregii ţări. Regele Edward alIII-lea a înfiinţat "Ordinul St.III-lea a înfiinţat "Ordinul St.George", iar Crucea SfântuluiGeorge", iar Crucea SfântuluiGheorghe a devenit, maiGheorghe a devenit, maitârziu, steagul Angliei, "Uniontârziu, steagul Angliei, "UnionJack". Marele MucenicJack". Marele MucenicGheorghe este considGheorghe este consid--erat şi ocrotitorulerat şi ocrotitorulGeorgiei, Armeniei,Georgiei, Armeniei,Maltei, Lituaniei, Serbiei.Maltei, Lituaniei, Serbiei.

Obiceiuri de Obiceiuri de Sfântul GheorgheSfântul GheorgheÎn tradiţia popularăÎn tradiţia populară

Sfântul Gheorghe esteSfântul Gheorghe estecunoscut sub numele decunoscut sub numele deSan-George. Este conSan-George. Este con--siderat a fi un zeu alsiderat a fi un zeu alvegetaţiei, protector alvegetaţiei, protector alnaturii înverzite, alnaturii înverzite, alvitelor şi al oilor.vitelor şi al oilor.

În spiritualitateaÎn spiritualitateapopulară, între San-populară, între San-George şi Sâmedru (SfântulGeorge şi Sâmedru (SfântulDumitru) există o înţelegereDumitru) există o înţelegerecosmică. Se spune că atuncicosmică. Se spune că atuncicând broaştele cântă pentrucând broaştele cântă pentruprima oară, San-George iaprima oară, San-George iacheile de la Sâmedru pentru acheile de la Sâmedru pentru adeschide drumul naturii spredeschide drumul naturii spreviaţă.viaţă.

În dimineaţa zilei deÎn dimineaţa zilei de

San-George, capul familiei, înSan-George, capul familiei, în--totdeauna un bărbat, aşeza latotdeauna un bărbat, aşeza lastâlpii porţilor şi ai caselor,stâlpii porţilor şi ai caselor,la ferestrele şi uşile caselorla ferestrele şi uşile caselorşi grajdurilor, în grădini şi peşi grajdurilor, în grădini şi pemormintele din cimitire, ramormintele din cimitire, ra--muri verzi. Astfel, se credeamuri verzi. Astfel, se credeacă oamenii, vitele şică oamenii, vitele şisemănăturile erau protejate desemănăturile erau protejate deforţele malefice.forţele malefice.

Ramurile verzi erauRamurile verzi eraupăstrate peste an pentru a fipăstrate peste an pentru a fifolosite drept leacuri îmfolosite drept leacuri îm--potriva bolilor. Ele erau pusepotriva bolilor. Ele erau puseşi în hrana animalelor, înşi în hrana animalelor, încredinţa că acestea vor ficredinţa că acestea vor fiprotejate de puterea duhurilorprotejate de puterea duhurilor

rele.rele.În ajunul zilei de San-În ajunul zilei de San-

George, fetele de măritat creGeorge, fetele de măritat cre --deau că îşi pot vedea ursituldeau că îşi pot vedea ursituldacă priveau, în aceastădacă priveau, în aceastănoapte, într-o cofă plină cunoapte, într-o cofă plină cuapă.apă.continuare la pagina 9continuare la pagina 9

SFÂNTUL GHEORGHE , purtătorul de biruinţăSFÂNTUL GHEORGHE , purtătorul de biruinţă


6 VESTEA de MEHADIA

DE SFINTELE PAŞTI

Învierea Mântuitorului Nostru IISUS HRISTOS

CÂNTAREA INIMII

Când gândul mi-l îngenunchezTot Ceru-mi pare o icoană,Cântarea inimii mi-e crez,Prin Iisus, ea nu mai e orfană!

Eu niciodată n-am fugitDe-o vorbă ce am zis,Dar niciodată n-am vorbitCe-n bunul simţ nu e permis!

Averile-astea-mi sunt deajuns,Acestea veşnice rămân,Şi-n veşnicie vor sta susSpre reînvierea neamului Român!

Tu, Doamne, ştii de acest Neam,Deapururea şi an de an,Noi am trudit în jug şi ham,Ţi-am stat ca spicul drept pe lan!

Iubirea noastră e aceiaşi,Precum ne-ai Învăţat pe Munte,Păcatelor să nu ne laşi,Reînvierea Ta spre Tine dăne-o punte!

Când gândul mi-l îngenunchez,Tot Ceru-mi pare o icoană,Cântarea inimii mi-e crez,Prin Iisus, ea nu mai e orfană!

Ioan Miclău-Gepianul Australia

S-A ÎNTÂMPLAT ÎN APRILIE...

1 aprilie 1871 - Ziarul londonez ,,Times" publică,pentru întâia oară, prognozavremii pentru o săptămână.4 aprilie 1920 - A fost realizat primul film românescde desen animat -,,Păcală în lună".8 aprilie 1871 - Se constituie SocietateaStudenţească ,,România jună"; Ioan Slavici epreşedinte,Mihai Eminescu -bibliotecar.9 aprilie 1970 - A fost inaugurat AeroportulInternaţional-Otopeni.12 aprilie 1919 - Membrii guvernului Moldovei, înfrunte cu Inculeţ şi Halipa, îi înmânează RegeluiFerdinand actul unirii cu România. 14 aprilie 1912 - Vasul ,,Titanic" loveşte aisbergulcare avea să provoace scufundarea acestuia în doardouă ore şi jumătate.-Americanii Gunsberg, Andersen si Dolbyexperimentează pubic primul magnetofon.15 aprile 1971 - La Porţile de Fier este conectat lasistemul energetic naţinal primul hidroagregat,deproducţie românească.16 aprilie 1896 - S-a născut Tristan Tzara (român),cel sare a întemeiat curentul avangardist ,,Dada". 17 aprilie 1880 - Se publica in ,,Monitorul Oficial"nr.90 ,,Legea pentru înfiiţarea Băncii de scompt şicirculaţiune" (Banca Naţională a României).20 aprilie 1841 - Se publică in SUA prima povestirepoliţistă din lume -"Crima de pe strada Morgue",scrisă de E.A.Poe.21 aprilie 1920 - Înfiinţarea de către Emil Racoviţă,la Cluj-Napoca, a primului Institut Speologic din lume.28 aprile 1884 - Apare la Sibiu ,,Tribuna", ziar politicfondat de Ioan Slavici având pe frotispiciu ,,Soarelepentru toţi românii la Bucureşti răsare"29 aprilie 1868 - S-a înfiinţat Filarmonica Română,purtând numele lui George Enescu.30 aprile 1911 - Galerius-Împăratul ImperiuluiRoman de Răsărit-semnează edictul ce permite, pen-tru prima oară, practicarea religiei creştine.

Gruia Cinghiţă


VESTEA de MEHADIA 7

Mehadia este aşezată într-

o minunată „cheie" a Carpaţilor,nu departe de Băile Herculane, lo-calitatea de astăzi fiind descen-denta aşezării romane numită„Ad-Mediam", iar localnicii onumesc Megia. Situaţiatopografică a localităţii este unaaparte, fapt care a favorizat-o înluptele cu turcii, dovedindu-se afi un centru strategic important,având cetate, iar anterior a fostsediul unui important districtvalahic.

Calităţile enumerate mai susau condus la ideea întemeierii,aici, a unui ordin bisericesc,destul de timpuriu. Aşadar, se ştiecă Mehadia, într-o vreme, a fostsingurul centru religios, ba uneorichiar sediul mitropoliţilor deSeverin. Nu întâmplător NovellaXI a împăratului Justinian facetrimitere la Episcopia „Ad-Aquas" din Dacia Ripensis, epis-

copii totdeauna aşezate în centrebine consolidate şi populatecorespunzător.

Comuna Mehadia are, pedealul din împrejurime, un turn deobservaţie, o dovadă grăitoare ainterminabilelor lupte cuotomanii, care, nu de puţine ori,au atacat pământurile strămoşeşti.Dovezi convingătoare ne aduccreaţiile populare, dar şi multeînsemnări aflate pe sfintele cărţibisericeşti (amintim că pe o filă acărţii, numită îndreptarea legii -Pravila cea mare din 1652 suntpăstraţi psalmii 48, până lasfârşit).

Şcoala românească dinMehadia are o vechimeapreciabilă, respectiv peste 225de ani, localitatea fiind un impor-tant sediu protopopesc. Tot aici avăzut lumina zilei Nicolae Cena(1844 -1922), un apreciat inginerşi ofiţer, profesor la Şcoala decădeţi din Timişoara, director alşcolii militare de la Karlstadt.Pentru meritele sale a fost avan-

sai, în mod excepţional, la gradulde maior. între anii 1891 -1895 îlgăsim comandant al Liceuluimilitar din Konigsfeld. Esteavansat general maior şi, în final,ajunge general de divizie. La pen-sionare s-a retras în comunanatală, ocupându-seîn mod de-osebit de studiul istorieiromânilor din această zonă.

A realizat numeroase săpăturiarheologice, a descoperit monede,diferite monumente religioase sauprofane, inscripţii şi statui, a în-tocmit hărţi ale luptelor dintreturci şi austrieci, desfăşurate înperimetrul Mehadiei, mărturiicare 1-au ajutat să întemeieze unmuzeu, vizitat de numeroasepersonalităţi, între care V. Pârvanşi D. Onciu. Este înmormântat înMehadia şi locul naşterii sale armerita să fie marcat printr-o placăcomemorativă care să ateste per-sonalitatea acestui român deexcepţie.

În trecut, aici, în Mehadia,existau numeroase exploatări car-bonifere, dar astăzi locuitorii auîmbrăţişat alte preocupări -agricultori, grădinari, pomicultori- dar şi lucrători în vestita staţiuneBăile Herculane.

Populaţia localităţii este ma-joritar românească, documentelevremii confirmând că, prin 1917,aici existau 2374 româniortodocşi, iar în 1940 se maigăseau 2046, romano-catolici -153, 2 greco-catolici şi 2 evrei.Mehadia avea 2 parohii, ambele

continuare la pagina 9continuare la pagina 9

Gheorghe LUCHESCUÎNSEMNĂRI DESPRE MEHADIA


8 VESTEA de MEHADIA

Petru Nemoianu, doctor în

drept şi ştiinţele politice, avocat,publicist şi scriitor, fost ministru alagriculturii, domeniilor şizootehniei

S-a născut la 22 septembrie1889, în comuna Petrilovu, jud.Caraş-Severin, din părinţi ţărani,agricultori, Constantin Nemoianuşi Maria, născută Sârbu.

Strămoşii săi se trag dintr-ofamilie de olteni, veniţi din comunaNemoiu de lângă Drăgăşani, jud.Vâlcea, care iniţial a purtat numelede Merişescu, după satul Merişeşti,component al comunei.

A mai avut doi fraţi: cel maimare Solo-mon, ţăran, decedat pefront în Primul Război Mondial, şidoctorul losif Nemoianu (1894 -1968) medic pediatru, fost directoral Centrului de ocrotire al copiluluidin Timişoara, un intelectual deseamă al Banatului.

Studii: Şcoala primară laPetrilova (zis Petrila de localnici)Liceul maghiar la Biserica - Albă(azi în Jugoslavia), apoi Lugoj şiBeiuş, unde şi-a luat şi bacalaurea-tul.

Facultatea de Drept şi ştiinţelepolitice la universitatea maghiarădin Cluj, licenţiat în ambele studiiîn anul 1919. doctoratul în ştiinţelepolitice l-a luat în 1919, iar pe celîn Drept în 1925, la Univ. Cluj, înlimba română.

Poliglot, cunoscând mai multelimbi străine: maghiară, sârbă, rusă,franceză, germană, italiană şi turcă,limbile clasice: latina şi greaca.

Stagiul militar, în anul 1914 laCaransebeş, de unde a fost dus pefrontul de răsărit ca ofiţer în ar-

mata austro-ungară în grad decadet (cel mai mic grad de ofiţer)imediat la începutul războiului(1914) fiind luat prizonier la ruşi(vezi cartea „Prizonier la ruşi, robla unguri", de P.N.) unde a petrecutdoi ani grei în Lagărul de prizonieridin Krasnojarsk (Siberia).

Când s-a ivit ocazia, a trecut calocotenent voluntar în ArmataRomână, şi a fost Şef de birou alVoluntarilor din Kiev (Lagărul deconcentrare Darniţa) şi interpret delimba rusă la Kiev. Reîntors înRomânia (vechiul Regat) a fostîncetăţenit la laşi ca membru alCorpului Voluntarilor, prin decretnr. 1117 din 1918. pentru meritelesale la „Marea Unire" a primit douăînsemnate decoraţii: OrdinulRegele Ferdinand IV în gradul deOfiţer (8 iunie 1935) şi Ordinul„Ferdinand I în gradul de cavaler".

După ce s-a reîntors în Banat,a fost avocat stagiar la Timişoara,apoi la Cluj (1923 - 1925), iar dinnoiembrie 1925 s-a înscris înBaroul Ilfov Bucureşti, unde apracticat avocatura până în anul1948.

Concomitent cu avocatura afost Secretarul „Uniunii Sindi-catelor pentru Export de animaleşi carne proaspătă" în Bucureşti.

În acelaşi timp a redactat re-vista „Exportul animalelor" con-tribuind în cea mai largă măsură laîmbogăţirea literaturii economicedin sectorul zootehnic (21 oct.1930-4 iulie 1940).

Starea civilă: S-a căsătorit cubănăţeanca Silvia Munceanu,născută la 5 aprilie 1905 în comunaBocşa-Montană, absolventă cu ba-calaureat a Şcolii Superioare deComerţ şi industrie" de băieţi dinTimişoara, funcţionară la

Societatea U.D.R., „Uzinele de Fierşi Domeniile din Reşiţa", DirecţiaComercială, apoi Administrativădin Timişoara. Transferată cuocazia căsătoriri, 24 martie 1933, laaceiaşi întreprindere din Bucureşti.

Publicist şi scriitor, colaboratorla diferite ziare şi reviste, cu articoleeconomice şi mai ales cu caractersocial, naţional şi literar „Ţaranoastră" (Cluj) a lui O. Goga.

Cu broşura „Chestiuneaoptanţilor unguri" a fost citat defostul ministru de externe NicolaeTitulescu, la „Liga Naţiunilor"Geneva (1928).

A fost membru al „SindicatuluiPresei din Ardeal şi Banat" (con-form cărţii de membru eliberată la28 oct. 1936).

A condus în calitate depreşedinte Asociaţia culturală„Cercul Bănăţenilor dinBucureşti".

Scurt timp a fost consilier ju-ridic al Societăţii aurifere „Mica"Bucureşti (1942 -1943). în anii1946 -1947 se afla în funcţia deconsilier juridic şi director al secţieieconomice la „Fundaţiile RegeleMihai", de unde a demisionat la 17sept 1947.

Adept politic al lui OctavianGoga, care l-a distins şi cu prietenialui (după cum reiese şi din prefaţasemnată de O. Goga pe volumul„Amintiri" a lui P. Nemoianu şicâteva frumoase dedicaţii pevolume scrise de O. Goga.

Prefect al judeţului Caraş-Severin în anii 1920-1921. Deputatîn parlament (1926 - 1927),reprezentând judeţul Caraş-Severin, în Guvernul generaluluiAverescu.continuare la pagina 12continuare la pagina 12

Silvia NEMOIANU: Un erou al reîntregirii naţionale


VESTEA de MEHADIA 9

urmare din pagina 5urmare din pagina 5

Există şi obiceiul ca înExistă şi obiceiul ca îndimineaţa zilei de 23 aprilie,dimineaţa zilei de 23 aprilie,fetele să pună în mijlocul drumuluifetele să pună în mijlocul drumuluibrazde verzi, împodobite cubrazde verzi, împodobite cucoroniţe, pentru a observa carecoroniţe, pentru a observa carefecior va călca peste ele. Dacăfecior va călca peste ele. Dacăflăcăii ce le erau dragi nu călcauflăcăii ce le erau dragi nu călcaupe coroniţe, fetele credeau că înpe coroniţe, fetele credeau că înacel an se vor căsători. Brazdeleacel an se vor căsători. Brazdeleşi coroniţele erau păstrate pesteşi coroniţele erau păstrate pestean, pentru a se face cu elean, pentru a se face cu elefarmece de dragoste sau pentru afarmece de dragoste sau pentru afi folosite ca remediu în ameliofi folosite ca remediu în amelio--rarea diferitelor boli.rarea diferitelor boli.

Tot în dimineaţa zilei de 23Tot în dimineaţa zilei de 23aprilie, fetele mergeau pe furiş înaprilie, fetele mergeau pe furiş înpădure pentru a culege mătrăgunăpădure pentru a culege mătrăgunăşi năvalnic. Aceste plante erauşi năvalnic. Aceste plante eraupuse în pod sau sub streaşina, înpuse în pod sau sub streaşina, încredinţa că ele le vor aducecredinţa că ele le vor aducepeţitori bogaţi.peţitori bogaţi.Flăcăii căutau în dimineaţa zileiFlăcăii căutau în dimineaţa zileide 23 aprilie, iarba fiarelor, plantăde 23 aprilie, iarba fiarelor, plantămiraculoasă ce putea să sfărâmemiraculoasă ce putea să sfărâmelacătele. În ajunul sărbătorii,lacătele. În ajunul sărbătorii,tinerii mergeau într-o dumbravătinerii mergeau într-o dumbravăcu o cofă cu apă neîncepută.cu o cofă cu apă neîncepută.Vasul era ascuns într-un loc doarVasul era ascuns într-un loc doarde el ştiut. La răsăritul soareluide el ştiut. La răsăritul soareluifiecare privea în cofă cu apă.fiecare privea în cofă cu apă.Dacă în vas se află un fir deDacă în vas se află un fir deiarbă, credeau că se vor căsătoriiarbă, credeau că se vor căsătoricu fata iubită. Dimpotrivă, dacă încu fata iubită. Dimpotrivă, dacă înapă se afla o floare uscată, eraapă se afla o floare uscată, erasemn că tânărul nu se va însurasemn că tânărul nu se va însuraîn acel an, iar dacă găseauîn acel an, iar dacă găseaupământ, se credea că feciorul vapământ, se credea că feciorul vamuri în curând.muri în curând.Femeile căsătorite mergeau înFemeile căsătorite mergeau înpădure şi culegeau plante doar depădure şi culegeau plante doar deele ştiute (mulgătoare, untulele ştiute (mulgătoare, untulvacii), pe care le adăugau în hranavacii), pe care le adăugau în hranaanimalelor, în credinţa că vacileanimalelor, în credinţa că vacilevor da mult lapte şi de bunăvor da mult lapte şi de bunăcalitate.calitate.Nimeni nu avea voie să doarmăNimeni nu avea voie să doarmă

în această zi deoarece se creîn această zi deoarece se cre --dea că acel care încalcădea că acel care încalcăinterdicţia, avea să fie somnorosinterdicţia, avea să fie somnorosîntregul an.întregul an.Urzicatul era un alt obicei pracUrzicatul era un alt obicei prac--ticat de San-George. Existaticat de San-George. Existaconvingerea că prin urzicat eiconvingerea că prin urzicat eivor fi mai ageri, mai harnici şivor fi mai ageri, mai harnici şimai sănătoşi de-a lungul întregiimai sănătoşi de-a lungul întregiiveri care urma să înceapă.veri care urma să înceapă.Dintre toate obiceiurile enumerDintre toate obiceiurile enumer--ate, în comunităţile săteşti conate, în comunităţile săteşti con--temporane se mai păstreazătemporane se mai păstreazădoar obiceiul împodobirii stâlpidoar obiceiul împodobirii stâlpi--lor de la poartă cu ramuri verzi.lor de la poartă cu ramuri verzi.

Preot, Ciprian Danci ZărescuPreot, Ciprian Danci Zărescu

ÎNSEMNĂRIDESPRE

MEHADIA

urmare din pagina 5 urmare din pagina 5

ocupate, în aceea vreme, depreoţii Aurel Colojoară şi loanUrechiatu. Biserica poarta hra-mul ,,Sf. Ierarh Nicolae", fiindzidită la 1771 şi sfinţită de epis-copul losif loanovici Sakabent.

Despre Mehadia s-a scris oCronică de către protopopulNicolae Stoica de Haţeg, docu-ment utilizat de istoricul Patriciu

Drăgălina pentru scrierea lucrăriiIstoria Banatului Severin. Cuacelaşi titlu, preotul CoriolanBuracu a întocmit un apreciatstudiu monografic.

Cronica Banatului este ce-amai importantă lucrare a croni-carului Nicolae Stoica de Haţeg(1751 -1833), o adevărată frescă atrecutului provinciei natale, dincele mai vechi timpuri până la1825. Autorul este un adept con-vins al Şcolii Ardelene, el susţineşi dezvoltă, cu noi argumente, ro-manitatea poporului, continuitateaşi unitatea tuturor românilor.

Stoica de Haţeg dedică ceamai întinsă parte a cronicii sale is-toriei Banatului în a doua

jumătate asecolului a!X V I I I - l e a .Sunt impor-tante ştiriled e s p r emişcările so-ciale dinBanat, desprer ă z b o i u laustro-turc din1788 -1791, lacare croni-

carul însuşi a luat parte, desprerevoluţionarul TudorVladimirescu, pe care l-a cunos-cut şi căruia i-a fost prieten şisfătuitor, despre şcolile din Banat,lucrarea fiind „un izvor de prim-ordin" pentru istoria României.

Nu întâmplător istorici românide marcă au făcut aprecierisubstanţiale despre cronică. Ast-fel, Nicolae lorga o califică drept„un izvor de cea mai mareînsemnătate", iar istoriculAl. Lapedatu, ,,o comoarănesecată de date şi informaţiuni".

prof. univ. dr. GHEORGHE LUCHESCU


10 VESTEA de MEHADIA

Profesorul Pavel Ciobanu,bănăţean din Petnic jud. CaraşSeverin, a lucrat întreaga viaţă îndomeniul culturii, mai întâi în fostulraion Orşova, apoi, după înfiinţareajudeţelor, la Drobeta Turnu Severin.În anul 1982 face parte dintr-uncolectiv de redacţie care publică lu-crarea „Mehedinţi cultură şicivilizaţie”. Aici scrie despre „IoanSt. Paulian şi corul „Doina” dincare am selectat un pasaj ceprezintă relaţiile culturale dintrebănăţeni si formaţia condusă derenumitul patriot şi om de cultură.

...............................................„Anul 1900 este anul

familiarizării „doiniştilor”cu spir-itul bănăţean. În concertulprezentat la 6 mai s-a interpretat„Lugojana” lui Ion Vidu, care „aridicat tunete de aplauze şibravo, a trebuit să se repete,lumea a ascultat-o a doua oară înpicioare.”

Un alt element revelator pen-tru evoluţia societăţii îl consti-tuie prezenţa lui Ion Vidu şi acorului din Lugoj la Turnu-Severin, care a determinat onouă cale în activitatea „Doinei”.Între Paulian şi Vidu se leagă deacum o strânsă şi trainică priete-nie, iar „Doina”va deveni oprezenţă statornică în Banatulaflat sub stăpânire străină.

În acea vreme nestatornică deînceput de veac, „când foartepuţini de la noi ştiau preţul, val-oarea şi însemnătatea legăturilorîntre cei stăpâniţi de străini şi ceidin regat – îşi va aminti Paulianmai târziu – Doina pribegea

peste tot unde auzea grai româ-nesc şi bătea inimă româneascăşi aşa era de cunoscută prin sateşi oraşe, că cei din ele, nu conce-peau vreo serbare fără vreunulde-al „Doinei” căci Banatul şiArdealul erau crezul ei, iar ea eraapreciată şi iubită de fraţi.”

Prezenţa „Doinei” în Banatpână la Unirea din 1918 consti-tuie , dealtfel, pagina cea maiglorioasă din istoria-i aproapecentenară, înscrisă la loc de cin-ste pe firmamentul cântăriicorale de amatori din România.

Hotărârea sa de a vizita cu „re-giolizitate” Banatul asuprit a tre-cut peste toate opreliştile. „Niciatmosfera de indiferenţă şiinjusteţe în care trăia Doina aici(în Turnu-Severin, n.n.) – notaPaulian în 1919 – nici sărăcia ei,nici stăpânirea ungurească n-auputut pune stavilă avântului dedragoste către fraţii bănăţeni şiardeleni.” Această hotărâre este,însă, mai veche. Ea s-a ivit încădin vremea de studenţie : „...zileîntregi studiam hartaTransilvaniei şi căutam acunoaşte toate oraşele, satele, başi izvoarele. Mă interesam chiarşi de distanţele ce ar trebui par-curse de la o localitate la alta.Chibzuiesc să mă duc într-ostaţiune climaterică sau balneară,unde să nu fiu suspectat şi undesă pot lua informaţii cât mai sig-ure despre ceea ce mă interesa. Şidupă oarecari consultări cu pri-etenii am ales Băile Mehadiei(Herculane). (...) unde mi s-aspus că, deşi vin mulţi străini,poţi lua contact şi cu românii din

împrejurimi, fără a atrageatenţiunea siguranţei statuluimaghiar.”

La Băile Herculane I. St.Paulian a luat contact pentruprima oară cu sufletul bănăţean.Vizitează localităţile Pecinişca,Mehadia, Tufări şi Jupalnic,rămânând puternic impresionat,cum va nota peste ani, de „portullor dac, de gospodăriile lor atâtde bine închegate, de graiul lor,de jocurile lor când molatice,când viforoase. M-a atins iarăşimodul lor aşa de ospitalier înprimirea goştilor (oaspeţilor).Ce buni, ce sfătoşi mi-au părutaceşti fraţi de care foarte puţini –din România – ţin seama desuferinţele şi jertfele lor ! Până laplecarea mea i-am mai vizitat devreo două ori şi m-aş fi dus încădacă nu mi-ar fi atrasatenţiunea bătrânul preotPopovici că notarul l-ar fi între-bat că ce tot caut prin sate şi cinesânt.

Oraşul Turnu Severin a avutcel dintâi plăcerea să audăcompoziţiile sale ( Ion Vidu)executate de Reuniunea dinLugoj chiar sub conducerea sa înanul 1898, iar corul Liceului„Traian”, în 1900, avu onoarea săexecute – cel dintâi în vechiulRegat pe scena Ateneului dinBucureşti (...) vibranta sacompoziţie Lugojana... Vizitacorului său la Severin deschiseDoinei noastre, elevilor liceuluiTraian, mai târziu Societăţii Car-men cum şi altora, calea Banatu-lui.”

continuare în pagina 11

CULTURA FĂRĂ GRANIŢE


VESTEA de MEHADIA 11


„Doina” debutează în Banat înzorii veacului nostru, la 21 aprilie1902, concertând în oraşeleCaransebeş şi Lugoj. Este a douasocietate corală românească dupăcorul Mitropolitan din Iaşi, care aavut curajul să treacă prin „ŢaraBanatului”, rupând astfel, prin cân-tec, barierele nedreptelor hotare :„...prin cântec ne-am pututcunoaşte şi apropia, prin cântec ne-am legat sufleteşte ca fraţi. ” Postulgrăniceresc cesaro-crăiesc de laVârciorova rămăsese cu mult înurmă când „doiniştii” severineni aucoborât pe peronul gării dinCaransebeş în strigăte puternice de„să trăiască România şi în sunetelepivelor.” A doua zi, la Lugoj, li s-afăcut o primire cu adevăratîmpărătească . „Rar s-a văzut prinpărţile noastre o serbare atât destrălucită ca primirea entuziastă acântăreţilor din Turnu Severin lacare, putem zice fără exagerare, aparticipat tot Lugojul (...). La

podul Timişului au fostîntâmpinaţi cu teascuri. RăsunaTimişul de detunături.” În oraşulde pe malurile Timişului , „în careVidu pontifica la pristolul altaruluiartei româneşti”, îşi aminteaPaulian peste ani, „Doina”mea şi-aprimit sfânta cuminicătură.”

De acum, drumurile „Doinei” înBanat se înmulţesc. Aceste dru-muri, însă, nu trebuie privite dreptvizite de curtuazie sau petrecere.Ele aveau la bază un program binechibzuit, ce trebuia îndeplinit cumultă prudenţă pentru că acestevizite îşi aveau tâlcul lor. În acestsens însemnările lui Paulian referi-toare la prietenia cu Ion Vidu sântcât se poate de grăitoare. „Pe noi nune-au legat preocupări de ordinmaterial. Cântecul ne-a deschiscărările, durerile şi nădejdile nea-mului ne-au făcut să ne întindembraţele, acelaş crez ne-a unit su-fletele şi ne-a poruncit aceleaşi di-rective (...). Şi peste tot, am căutata răspândi miresme de îmbărbătareşi de încredere în biruinţa ce tre-buia să vie.”

„Doina” a devenit un nume dragpentru bănăţeni, iar Paulian „unadevărat consul al Banatului” cutoate piedicile întâmpinate şinevoile în care se zbătea corulseverinean. Într-o scrisoare cătreIon Vidu, Paulian i se plânge :„N-ai idee, pre iubite Vidule, câtejertfe fac şi cum ţoţi se tem a iscălisă ne împrumutăm undeva cuaceşti bani, căci Societatea n-areabsolut nici un ban.” Sau într-un altdocument : „ mi se făceau maridificultăţi de unguri, bani nuaveam, trebuia să iau cu camătă dela vreo bancă...”

Privite dintr-o asemeneaperspectivă, când foarte puţiniîndăzneau a trece hotareledespărţitoare dintre fraţi, acţiunealui Paulian şi a „doiniştilor”săi îşisporeşte însemnătatea în seria fac-torilor spirituali care au militatpentru înfăptuirea idealului nostrunaţional.

Continuare în numărulurmător

Gheorghe MIRULESCU

AFORISME

-Patria se poate iubi întotdeauna. Trebuie numai motiv.-Geniul seamănă cu fiecare. Cu el nu seamănă nimeni.-Ne-a ajuns până la gât. Acum trebuie păzit capul.-Tovarăşi, ştim că este greu. Permiteţi-le să văînlocuiască.-Gândirea este atât de liberă, că pur şi simplu zboarăcapetele.-Când dai cu capul de perete, nu-i voie să atingi fo-tografia.-Statul moare cu cele mai mari onoruri militare.-Calul troian a fost umplut până la ultimul loc.-Ei au sângerat pentru noi, iar noi acuma lăcrimăm.-Vom face noi şi democraţie. Ori cu mila, ori cu sila.-Prostul devine şi mai prost când vrea să se aratecuminte.-Drumurile noastre sunt atât de bătătorite, încât putem

merge şi desculţi.-Am avut noi momente şi mai grele, numai că nu audurat atât de mult.-Am avut multe pagube de război. Nici cele de pacenu sunt mai prejos.-Cucerim încet şi capitalismul. Unii tovarăşi au intratdeja ilegal în băncile elveţiene.-Cei care ne-au adus până aici s-au întors înmercedesuri.-Intrând în căsnicie, mi-am dublat obligaţiile şi mi-amînjumătăţit drepturile.-Există mulţi neangajaţi, dar noi ştim cine sunt ei şipentru cine lucrează.-A căzut pentru patrie. L-a trăznit în momentul cândera lângă steag.-La noi e mare democraţie. Poate fi ascultat oricine.La poliţie.

Ing. IONEL STOIŢ - Novi Sad, Serbia




Subsecretar de stat în MinisterulAgriculturii şi Domeniilor, de ladata de 4 iulie 1940, până la6 septembrie 1940 în Guvernulprezidat de ing. Ion Gigurtu, apoiîn continuare după demisionareaacestui guvern, în guvernulmareşalului I. Antonescu cu decre-tul din 17 sept. 1940 numitmi¬nistru subsecretar de stat lazootehnie şi agricultură, până la 20ianuarie 1941, când se schimbăGuvernul din cauza rebeliunii le-gionare, şi când P. Nemoianu se aflaîn delegaţie economică la Moscova,începând cu data de 24 septembrie1940 până la 4 martie 1941, avândmisiunea de Preşedinte al.Delegaţiei economice pentruîncheierea unui tratat economic decomerţ şi navigaţie cu U.R.S.S., carese semnează la 26 febr. 1941 fa-

vorabil pentru Ţara noastră.În timpul şederii sale la

Moscova scrie cartea „Trei luni laMoscova" care se poate publicaabia în februarie 1945.

Este arestat politic ca ministru,făcând parte din Guvernulmareşalului Antonescu, abia la 18mai 1946, în arest preventiv laCazarma de pe str. Uranus, timp de18 zile, după care timp este eliberat,prin clasarea dosarului, ca nevino-vat.

Arestat din nou la 20 august1948 la închisoarea Văcăreşti,Bucureşti.

Judecat şi condamnat de CurteaSupremă prin decizia Nr. 123 din19 Ianuarie 1949 la 5 ani închisoarecorecţională şi confiscarea averii.Apoi purtat prin mai multe peni-tenciare, se îmbolnăveşte grav laPenitenciarul din Aiud, dupăaproape 3 ani de detenţie şidecedează la 8 iulie 1951, la vârsta

de 62 de ani neîmpliniţi.A fost înmormântat din peni-

tenciar în cimitirul deţinuţilor laAiud, cu preot, în prezenţa soţiei şifratelui său, Dr. losif Nemoianu, înziua de 12 iulie 1951.

Osemintele defunctului au fostaduse, după 20 de ani de la Aiud laTimişoara, şi reînhumate în Cimi-tirul din Calea Şagului la 6 iulie1971.

La 22 septembrie 1989, cuocazia împlinirii centenarului de lanaşterea sa, s-a oficiat o comemo-rare la mormântul său, în prezenţafamiliei şi a unor prieteni care i-aucunoscut.

Acum zace în pământulBanatului său drag, de care a fostdespărţit aproape tot timpul vieţii.

Timişoara 4 apr. 1994Silvia NEMOIANUsoţia văduvă a lui Petru NEMOIANU

NEGUSTORIEde Petru Nemoianu

Într-o vară, dorul de odihnă şi natură m-a dus într-oregiune de munte prea puţin frecventată de turişti, în ValeaIepii, care după cum însuşi numele o trădează, nu are şosele,hoteluri, sau vreun alt confort modern care să atragă pedrumeţi.

Din două puncte destul de depărtate unul de altul aleliniei ferate Caransebeş-Orşova, de-a lungul a două râuleţenăvalnice, pornesc două drumuri pietruite doar de naturăşi care, şerpuind pe panta munţilor după cursul capricios alrâurilor, se înalţă pînă la opt sute de metri deasupra niveluluimării, întâlnindu-se apoi într-un sat pe munte împrăştiat şiel pe o distanţă de zeci de kilometri.

Drumul ales de mine a fost acela ce duce prin strâm-toarea de la Nord de-a lungul Râului Rece, un nume cât sepoate de expresiv, fiindcă de la izvoare şi până în ValeaCernii, apa lui nu dă ochii cu soarele, vara fiind adumbrităde coroana împreunată a arborilor de pe cele două maluri,iarna ascunzându-se sub ghiaţă şi sub zăpadă.

Impresionat şi speriat chiar de atâta frumuseţe sălbatecă,

am fost nevoit să mă cobor din trăsură, să simt pământulsub picioare. Astfel, mergând pe jos vreo patru ceasuri amajuns la sălaşul lui Moş Damaschin..., aciuit la vreo sută demetri sub creasta muntelui şi care mi-a servit drept hotel.Timp de câteva săptămâni i-am ţinut tovărăşie lui MoşDamaschin, interesându-mă de necazurile lui şi de grijilegospodăriei sale. Aş putea spune că, cu sfatul am luat parteactivă la rezolvarea tuturor lucrărilor legate de gospodăriasa. Şi colaborarea noastră de fiecare zi a deslegat reciproclimbile şi stând în tinda casei, mai în fiecare seară ne trim-iteam gândurile la viaţa din vale şi din trecut.

- Ei, domnule, - începu într-o seară Moş Damaschin -grea viaţă am ajuns să trăim…

- Dar Moş Damaschine. - mă grăbii să-l întrerup - dupăcâte văd, dumneata ai rosturi destul de frumoase aici, lasălaş, şi îmi închipui că la fel trebuie să fie şi în sat. Văzându-te şi destul de viguros,la vârsta dumitale, nu înţeleg ce ţi-armai putea lipsi? ...

- Este adevărat - îmi răspunse Moş Damaschin - dar vezi,azi noi trebuie să trăim numai din vite, oi şi pruni şi veni-turile acestora nu sunt mari. Mai demult însă, noi puteamface şi negustorie şi care astăzi nu mai merge ...

continuare în pagina13


VESTEA de MEHADIA 13 urmare din pagina 12

- Care va să zică, dumneata, Moş Damaschine, n-ai trăitîntotdea una aici, la sălaş, ci ai făcut negustorie în sat saula oraş ?

- Nu, domnule, aici am stat toată viaţa mea şi tot aici amfăcut şi negustorie,

- Dar, rogu-te, fă-mă să înţeleg, Moş Damaschine, cumai putut face negustorie pe vârf de munte ?

- Ei, domnule, dumneata eşti mai tânăr şi n-ai mai apu-cat vremurile acelea când negustoria la noi era în floare şicu care ne ajutam uneori foarte bine - începu săpovestească Moş Damaschin.

Plimbându-te pe aici, pe coama deasupra sălaşului, de-sigur că dincolo de ea ai mai văzut o altă coamă de munte,ceva mai înaltă. Pe coama aceea era graniţa dintre noi şiŢară. Dacă ar fi ziua şi cum dumneata ai ochi buni, ţi-aşputea arăta cu degetul urmele cazărmii unde seadăposteau finanţii regimului politic trecut şi cu cari amdus o luptă crâncenă în negustoria noastră. Ocolind cumultă grijă acel punct am adus porumb şi vite din ţară, lapreţuri mai ieftine şi le vindeam aici mai scump.

- Şi nu v-au prins finanţii niciodată? - riscai să-l întrebpe Moş Damaschin şi să-i dovedesc că înţeleg perfect cefel de negustorie făcuse.

- Da şi nu, îmi răspunse deschis Moş Damaschin. Odatăne-au prins cu o turmă de porci şi altă dată cu câteva vaci,dar am scăpat cu bine.

- Şi cum aţi scăpat? - întrebai cu un interes crescând.- Ajungându-ne finanţii din urmă - continuă Moş

Damaschin - am părăsit turma cu porci lăsând-o în grijafinanţilor şi cari au dus-o în sat, încuind-o în curteaprimăriei, au raportat mai marilor lor cele întâmplate. Darcum aceştia nu puteau veni până a doua zi şi finanţii fiindobosiţi cu atâtea urcuşuri şi coborâşuri prin munţi, pri-marul le-a dat de mâncat şi de băut şi după ce au adormitam schimbat porcii aduşi din Ţară cu aceia din sat, pe ceidintâi trimiţându-i departe, iar cei din sat rămânândînchişi la Primărie.

A doua zi, venind primpretorul să cerceteze cazul, pri-marul şi cu oamenii din sat i-au spus că a fost oneînţelegere, că porcii noştri fiind la păşune şi la ghindă,finanţii i-au prins şi i-au adus la primărie.

Dar primpretorul n-a voit să ne creadă şi a întrebat :- Cu ce faceţi dovada că sunt porcii voştri, iar nu de aceia

aduşi din Ţară?- Apoi, domnule primpretor, dovada aceasta se face

foarte uşor; daţi-le drumul şi veţi vedea că fiecare porc vatrage la casa lui.

Aşa s-a şi întâmplat, iar primpretorul şi finanţii au rămassă-şi spargă capul până la sfârşitul vieţii şi să deslege taina,cum de porcii din Ţară aduşi peste Carpaţi au ştiut să tragăla casa românilor din Valea Iepii.

- Dar cu vacile ce vi s-a întâmplat, Moş Damaschine ?- Cu vacile a fost mai uşor. Zărindu-ne finanţii înainte

de a fi trecut graniţa, am ştiut că ne vor aţine calea şi că,pe ori unde am trece se vor lua după urmele noastre, deoarece era iarna şi deci ne trăda zăpada. Şi atunci, iată ceam făcut; ne-am descălţat şi am încălţat opincile întors,adică cu gurguiul la călcâi şi la fel am încălţat şi vacile.Trecând graniţa pe intuneric, a doua zi noi veneam spreValea Iepii, iar finanţii mergeau după urmele noastre spregraniţă...

Cu toate că Moş Damaschin vedea bine din râsul meunestăpânit că negustoria lui nu mă interesa decât dintr-unsingur punct de vedere care pentru el nu putea să însemnenici cea mai mică primejdie, totuş el m-a rugat să nu opovestesc mai departe fiindcă, vezi, lumea e rea te credeplin de bani, când tu abia îţi târăşti zilele...

Timp de douăzeci de ani m-am ţinut de promisiuneafăcută. Iar dacă acum mi-o calc este că, mi-am adus cuduioşie aminte de figura simpatică a lui MoşDamaschin, care de mult nu mai e printre noi, dar şifiindcă, negustoria lui a înviat din plin şi pe toată linia înzilele pe care le trăim ...Bucureşti, 05 aprilie 1943

Mari nume ale BanatuluiDr. Iosif NemoianuÎntemeietorul PuericulturiitimişoreneOre câţi dintre noi ştiu că strada pe carese află Spitalul de Urgenţă pentru CopiiLouis Ţurcanu poartă numele celui carea fost întemeietorul puericulturii bănă-ţene? Sau că Dr. Iosif Nemoianu (1894-1968), medic de elită al Banatuluiinterbelic, a făcut parte dintr-un neamde intelectuali şi cărturari celebri? Fratele său, Petru Nemoianu (1892-1952), a fost avocat, publicist, deputat,prieten cu Octavian Goga, ministru alagriculturii, anticomunist fervent, ceea

ce şi explică moartea sa în lagăr, în 1952. Peste ani, un alt nume din familia Ne-moienilor — criticul şi teoreticianul literarVirgil Nemoianu, părintele structuralis-mulu românesc, strălucit profesor înSUA de când a plecat acolo în exil, în1975.Dr. Iosif Nemoianu a făcut o muncă depionier pentru puericultura din Banat,practic înfiinţând echipe de puericulturăextrem de apreciate de sociologulDimitrie Gusti pentru că aceste echipeofereau informaţii preţioase cu privire lamentalitatea şi obiceiurile ţăranilor re-feritoare la sănătatea copiilor. Aşa seface că Institutul Social Banat-Crişana,înfiinţat în 1932, l-a avut între membriifondatori şi pe Dr. Iosif Nemoianu.

În aceeaşi idee a educării mamelor de laperiferia societăţii, a susţinut sute deconferinţe şi cursuri despre îngrijireacopiilor, iar în 1934 a înfiinţat primaşcoală de surori-infirmiere de puericul-tură la Timişoara. În 1943 a fondat Centrul de OcrotireaCopiilor din Timişoara şi un Oficiu deStudii asupra Familiei. Dacă vreţi o cifră, iată una vorbeşte dela sine despre dăruirea şi competenţasa: dacă în 1923 rata de mortalitate înrândul sugarilor asistaţi era de 33 lasută, în 1945 a ajuns la doar 3 la sută!Dincolo de statisici şi date, surâsul co-piilor pe care i-a vindecat sau salvat!

(Sursa: http://www.neuromed.ro/)



Având în vedere că proiectulregionalizării a fost abandonat în anul2013, preşedintele Klaus Iohannis a promisîn campania electorală ,,reluarea uneidiscuţii serioase cu privire laregionalizare şi descentralizare”. În urmă cu doi ani, discuţii lungi s-au

purtat pe marginea delimitării regiunilor.În Proiectul de reorganizare administra-tiv-teritorială din anul 2013 se prevedeaca Municipiul Orşova să facă parte dinRegiunea Oltenia, destule controversefiind legate, în acest caz, de faptul că is-toric Orşova a apartinut Banatului, fiindalipit samavolnic Olteniei, de regimul co-munist, în anul 1968, urmare a ultimeireoganizări teritoriale.În anul 1934, la o tentativă

similară de reorganizare cualipire a Orşovei de Mehedinţi, laMehadia a avut loc un maremiting de protest pentru aîmpiedica această iniţiativă, avândîn vedere că Orşova la acel mo-ment era în Banat, aşa cumfusese încă de după Primul RăzboiMondial, în toate reorganizările adminis-trative ale României. Referitor la acest episod, redăm un

articol apărut în ziarul local din Mehadia,Grănicerul, în 2 septembrie1934 :„În ziua de 25 august 1934 s-a ţinut în

Mehadia o mare adunare de protest con-tra alipirei plasei Orşova la judeţulMehedinţi. Pe lângă neaşteptata mulţimede ţară la care au venit să protesteze,mai notăm şi pe domnii Dr.Georgevici,fost primar al oraşului Timişoara,A.Hossu directorul Băilor-Herculane, Dr.D.Novăcescu primarul oraşului Caransebeş,Dan Căpuşă adm. gen. Al B-Herculane,Maior Oswald din Orşova, Gr.Sârbu dele-gatul oraşului Orşova, Virgil Nemoianu av-ocat din Bucureşti, Gh.Băltean poet dinTopleţ şi toţi preoţii, învăţătorii, notarii şi

primarii din satele plasei Orşova. PărinteleA.Colojoară preşedintele adunării, prin ofrumoasă cuvântare, deschide adunareaşi arată propaganda duşmanilor Banatuluicare cere să se facă un impozant protestcontra alipirei (Lumea adunată strigă: Joscu alipirea”). Dl.I.Băcilă directorul şcoaleiprimare: - Aceasta adunare să nu fieprivită ca izvorâtă din regionalismbănăţean, cum de obicei ni se spune, cimai mult o adunare demonstrativă pentrua dovedi că există un pic de solidaritate.D.G. Sârbu, delegatul oraşului Orşovaciteşte procesul verbal de şedinţă alcomisiei înterimare din Orşova relativ lapropaganda duşmanilor Banatului din carereese că oraşul Orşova niciodată nuaprobă o astfel de alipire. D.A. Hossu, di-

rectorul Băilor Herculane vorbeşte caexponent al guvernului şi critică în modsever propaganda „străinilor” din Orşova.În numele satelor se ridică preotulGrozăvescu din V-Bolvaşniţa şi asigurăcă toate satele sunt contra alipirei.Dl.Maior de aviaţie R.Oswald din Orşovaciteşte numele acelor domni care au cerutalipirea şi anume Eugen Bercovici com-erciant şi angajaţii lui din prăvăie N.Sal-covici, Odon Bercovici, Tolveth, Mee,nepot al lui Bercovici: Korah Laczi şofer,Wili Eckstein negustor de peşte, Lowen-stein, Fraţii Schwartz negustori de fier şipiei, Barnasi (fostul Braun), N.Weil dinCraiova, apoi d.Kalapics care singur pânăazi nu ştie ce fost la Ada-Kaleh, urmeazăapoi d.Gyujto senior comerciant desticlărie, G. Lupşan, Ion Tec din Bozovici,A.Pora, fost scurt timp funcţionar laVama Orşova apoi scriitor la d.avocat

dr.Freyler, care de un timp nu se ştie cuce se ocupă şi este originar din Baia deAramă din Vechiul Regat. CunoscutulDr.din Milano Petrică Drăgan din VechiulRegat profesor, este iarăşi membru alduşmanilor Banatului de sub firmaBercovici&Comp. Apoi urmează: Ivanovicifost sub şef de Depou Orşova de orijinădin V-Regat. Din Jupalnic: Ion Mioc fostpicher CFR, fabricant de mătasă agentcomercial, comerciant de cereale şi înprezent propagandist pentru anexareaplasei Orşova, Ilie Urdeş, Ilie Vulpeşbirtaş, negustor. Din Eşelniţa DanilăPopovici, C.Răduţescu, A.Mauru,N.Cinculescu şi P. Ciuculescu. În sfârşittoată lumea are acuma cunoştiinţă cineanume cere alipirea şi ciopărţirea mân-

drului nostru Banat. Cu-vântarea explicativă a dluiMaior Oswald a fost bineaplaudată de către mulţime.Fiind chemat de mulţimevorbeşte şi dl.Gh Bălteancunoscutul poet din Topleţca adânc cunoscător anevoilor ţăranilor noştri,

printr-o cuvântare plină de farmec şipoezie îşi exprimă sentimente de soli-daritate la această idee. Locuitorii plaseiOrşova întruniţi în Mehadia 25 august1934 în adunare de protest, au votaturmătoarea. MOŢIUNE Cu unanimitatevotăm contra tendinţei lansate de câţivalocuitori interesaţi din Orşova de a sealipi plasa noastră la judeţul Mehedinţi.Noi vrem să aparţinem judeţului Severindeoarece interesele noastre economico-sociale ne leagă în mod firesc de acestjudeţ şi nu vrem ca intereselor noastregenerale să se suprapună interese deordin individual ale câtorva străini de noişi cari nu sunt legaţi cu nimic de intere-sele acestui pitoresc Banat. Adunarea aluat sfârşit şi suntem mândrii că adunareade protest în Mehadia a avut succes plin”.

Constantin VLAICU

urmare din pagina 1urmare din pagina 1LUNA MAI - FLORAR

cu această ocazie organizându-se o serie de manifestări cultural-ar-tistice, cu tematică specifică, înonoarea veteranilor de război, pen-tru cinstirea eroismului, jertfelor şimemoriei celor celor căzuţi în lup-tele din cel de-Al Doilea RăzboiMondial.

Şi în comuna noastră, respectiv însatul Plugova, avem doi veterani derăzboi, trecuţi de onorabila vârstăde 95 ani: Hora Pavel, născut ladata de 13.05.1917 şi GrozavescuNistor, născut la data de 04.03.1919.

Cei doi veterani de război au fost

felicitaţi de către mine personal şiau primit din partea Primăriei Me-hadia şi a consiliului JudeţeanCaraş-Severin o diplomă de onoareaniversară, în semn de recunoaş-tere pentru participarea la cel de-AlDoilea Război Mondial, urându-lemultă sănătate şi multe bucurii ală-turi de cei dragi şi prin intermediulrevistei noastre.

În data de 21 mai se sărbătoreşteşi Ziua Poliţiei Locale.

În data de 24 mai a fiecărui an,sunt comemoraţi cei căzuţi pe câm-purile de luptă în războaiele mon-diale şi de obţinere a independenţei.Cinstirea memoriei celor care s-au

jertfit pentru România, protejareamormintelor şi monumentelor eroi-lor români, sunt datorii sacre alestatului, ale comunităţilor localeprecum şi ale fiecărui cetăţean.

Luna mai este luna florilor, darpentru toţi cei născuţi în luna mai,inclusiv pentru mine, este luna ceamai frumoasă din an.

Celor care îşi serbează ziua denaştere, sau ziua onomastică, leurez un sincer LA MULŢI ANI, pre-cum şi tuturor locuitorilor comuneinoastre, împliniri, bucurii alături decei dragi şi mult spor în tot ceea cefac!Primar Iancu PANDURU



Carte veche românească(50 de ani de la ed-itare)- Carte de patrimoniu (editare înainte şidupă Anul Domnului:1850)

Cartea DoctoruluiVictor Vlăduceanu esteo bijuterie editorială,anul apariţiei: 1947, în ti-pografia ParohialăOrtodoxă Română dinTimişoara, format cartede buzunar (,,Carte derugăciune"), 143 depagini, foto-documente şicuvânt inainte al autoru-lui.

Surprinde autograful:,,Domnului inginer Virgil Birou,distins condeier bănăţean, cu sentimente de aleasăpreţuire". Semnat Dr. V. Vlăduceanu, Timişoara, la 22decembrie 1951.

Volumaşul reprezintă în istoriografia religioasăortodoxă română din Banat întâia monografie amânăstirilor din acest areal spiritual creştin;fiecarecitadelă cultural creştină consemnează trecutul ei is-toric, arhitectură, pictură şi iconostasul, apoi egumeniicare s-au perindat în timp, cărţile sfinte păstrate sub vi-cisitudinile vremurilor, precum şi peisajul mirific, an-cestral de-o naturaleţe frapantă, ce clătăreşte ochiul şiîncântă sufletul omului în pelerinajul lui.

Aşadar, dr. Victor Vlăduceanu înregistrează în lu-crarea sa lăcaşele de rugăciune: Mânăstirea ,,Săraca",Mânăstirea ,,Partoş", Mânăstirea ,,Lipovei", Mânăstirea,,Cebza", Mânăstirea ,,Călugăra", Mânăstirea ,,Sf. Ilie dela Izvor", Mânăstirea ,,Mracunea", Mânăstirea ,,Sf. Ana",Mânăstirea ,,Izvorul Miron ", Schitul ,,Piatra Scrisă" şiSchitul de pe Muntele Mic.

În dragostea nemărginită a autorului pentrulăcaşurile străbune de rugăciune, în dragostea saecumenică el se ocupă şi de Mânăstirea ,,Bodrog" dinjudeţul Arad. (În paranteză adaug: bunul nostru coleg,publicist valoros, profesor Gheorghe Rancu dinŞopotul Vechi - Almaj, şi-a luat pseudonim literar,,Bodrog", el fiind de sorginte din arealul Mânăstirii,,Bodrog" !).

Tomul în discuţie are o anume stare de originalitate, ce rezidă din curajul lui Victor Vlăduceanu de a expuneunele idei insolite, precum:

- Pe teritoriulUngariei au existato sumedenie debiserici şimânăstiri orto-doxe române, ceau fost rase de pe

faţa pământuluideşovini maghiari;

- în perioadadualismului aus-tro-ungar (1867-1918) au fostlichidate o serie delăcaşe de cult orto-dox de către un-guri, au fos furateodoarele de cult şi

bunurile materialeca: păduri, pământuri, animale, şi utilaje de munca -abuzuri comise de autoritatea maghiară în aceastăperioadă;

- catolicismul şi Puterea Maghiară au căutatmaghiarizarea forţată a elementului etnic românesc,forţând catolicizarea românilor din imperiul austro-ungar!

În comparaţie cu ungurii şovini, în epoca ocupaţieiturceşti, paşalele au emis edicte de apărare şi ocrotire alăcaşelor de cult româneşti, exemplu protecţiamânăstirii ,,Bodrog”.

Asemenea idei formulate şi publicate de dr. VictorVlăduceanu la nivelul anului 1947, în perioada regimu-lui democrat-revoluţionar, în prag de abolire amonarhiei în România, în vremea lui AlexandruMoghioroş, al doilea om în stat, un naţionalist maghiarde vârf, aşadar, asemenea idei demonstrează cunonşalanţă existenţa unui OM cu coloană vertebralădreaptă, nu în formă de ,,S”, un ROMÂN care preţuia,fără echivoc, bunurile spirituale româneşti ancestrale,

continuare în pagina 16

NOTE DE LECTOR NOTE DE LECTOR

Dr. VICTOR VLĂDUCEANU: MÂNĂSTIRI BĂNĂŢENE




în pofida naţionaliştilor şovini maghiari. (Astăzi înBucureşti, miticii menţin Piaţa cu numele liderului co-munist maghiar din Obsedantul Deceniu, PIAŢAALEXANDRU MOGHIOROŞ !!!).

Doctorul Victor Vlăduceanu, cu rădăcinile arboreluigenealogic în satul Plugova, sat arondat la comunăMehadia, evocând Mânăstirea ,,Sf.Ana” din Orşova,eludează esenţialul: motivele pentru care acest locaş derugăciune, zidit în 1937, nu a fost omologat şi sfinţit şidesinat credincioşilor!? Mânăstirea ,,Sf.Ana” a fostridicată de cunoscutul ziarist bucureştean PamfilŞeicaru, de la ,,Curentul” sau de la ,,Universul” (care aveazisa lui: ,,Şantajul şi etajul!”), un soi de omagiu Celui deSus. În Primul Război Mondial, pe Dealul Moşul, de laOrşova, Pamfil Şeicaru scăpase de la moarte în urma ex-ploziei unui obuzier! La terminarea construcţiei, PamfilŞeicaru, însoţit de câţiva demnitari din Bucureşti, traseun chef de pomină, cu lăutari din Bucureşti, cu,,domnişoare” de pe strada ,,Cuţitul de argint”. PatriarhulRomâniei nu acceptase să fie sfinţit şi dat în folosinţăacest lăcaş de cult, socotit pângărit din faşă! Între feteledin ,,Cuţitul de argint” fusese şi o ,,domnişoară” (sic) dinMehadia, o anume Ana Mircea, o brunetă cu sâni depiatră, ochi de mură de Sfârdin şi şolduri rotunde,rumene şi fierbinţi. Ana mircea era soră cu Ion Mircea,zis Ioniţă Pera, mecanic pe trenul regal, tatăl lui MirceaMartin, tehnician la ,,Magheru” Topleţ. În 1948, când s-a desfiinţat ,,Casa de Piatră” din strada ,,Cuţitul deargint”, Ana Mircea ajunge la Fabrica ,,Iandera”(,,Cazanele Orşova”), ţesătoare fruntaşă, lucra la 6războaie de ţesut. Îl va cunoaşte pe inspectorul Neamţudin Feneş, cu care va procrea un copil, ce va ajunge in-giner şi deputat în Parlamentul României, după Decem-brie 1989. Tot după Decembrie 1989 va primi ,,licenţa”şi Mânăstirea ,,Sf.Ana” pentru a deveni lăcaş de cult.

* * *În final, propun să evocăm figura doctorului VICTOR

VLĂDUCEANU.Graţie domnului prof.dr. VASILE V. MUNTEANU,

istoriograf important, de la Protopopiatul Lugoj, amnotat următoarele date biobibliografice despre dr.VICTOR VLĂDUCEANU:

- S-a născut la 30 august 1913 în comuna Domaşnea(tatăl originar din Plugova, el, Victor Vlăduceanu, a fostvăr primar cu Vlăduceanu Samoilă, plugovan, contabil-şef la Primăria Orşova- subliniază doamna profesoarăpreoteasa Doina Vlăduceanu Voina, din Maramureş),aşadar, după şcoala primară a urmat Liceul ,,Traian

Doda” din Caransebeş, Academia Teologică dinacelaşi oraş şi în final Academia Teologică din Cernăuţi,avându-l ca profesor, între alţii, pe Nichifor Crainic,marele poet. În anul 1935, după susţinerea tezei de doc-torat, frecventează cursurile Seminarului Pedagogic dela Universitatea din Cluj.

- Dr. Victor Vlăduceanu a fost profesor, succesiv, la:Şcoala Normală de băieţi din Arad, Liceul Carmen Sylvaşi la Gimnaziul de fete din Timişoara, Liceul Comercial,Liceul Industrial şi la Liceul de Construcţii, apoi laLiceul C.D. Loga şi, în final, la Gimnaziul Victor Babeş,toate din Timişoara.

- La 28 noiembrie 1936 a fost hirotonit diacon, iar capreot la 11 februarie 1939 de episcopul AndreiMagheru. A funcţionat ca preot catedral (1940-1943);preot la B.O.R. din Timişoara-Cartierul Iosefin, întreanii 1943-1952, unde a fost ales preşedinte al Societăţii,,Sf.Maria”. Între 1952-1957 a funcţionat ca preot laB.O.R. Mavrogheni, Protopopiatul II-din Bucureşti.

- A fost consilier cultural, apoi consilier administrativla Arhiepiscopia Timişoara. Hirotonisit econom stavro-for (1959) şi i s-a acordat distincţia de protopoponorific.

- A desfăşurat o intensă activitate de publicist, redac-tor la publicaţiile eparhiale: ,,Biserica Bănăţeană”, ,,Duhşi Adevăr”, ,,Foaia Arhidiecezană”, ,,MitropoliaBanatului”. A editat cărţi şi studii religioase, precum:,,Istoria Bisericii Ortodoxe Române”, ,,TeologiaDogmatică”. A editat broşura de mare valoare:,,Mânăstirile din Banat” (1947), ce se merită a fireeditată…

- A fost căsătorit cu fiica reputatului preot şi publicistVICTOR AGA, din Chişoda (Timiş), cu care a avut douăfete: Doina şi Alexandra, ambele inginere.

- Pr.Dr. VICTOR VLĂDUCEANU a decedat, înTimişoara, la 24 iunie 1994, fiind înmormântat înCimitirul din Strada Mătăsarilor (Fabric), alături desoţia sa (+1990), şi de familia socrului său.

Menţiuni: Socrul, dr. VICTOR AGA, a fost un ziaristde temut în perioada interbelică. A editat gazeta sa , apoia conceput şi editat o carte de lexicografie (reeditată deMitropolia Banatului, după decembrie 1989), prefaţatăde prof.univ.dr. IVAN EVSEEV, carte ştiinţifică, căutatăde către universitarii şi studenţii timişoreni (Vezi carteapopii Aga, dar şi cele consemnate de col.prof. CornelVrăbeţ, în ,,Monografia Chişoda”.

Nicolae Danciu PETNICEANU,Mehadia, aprilie 2015



Gh. Rancu - Bodrog

PREOT ICONOM STAVROFOR

IOSIF CORIOLAN BURACU

(1888 – 1964)(continuare din numărul18 decembrie 2014)

Imediat vine şi răspunsul jandarmerieilocale care face o Consemnare[11] (textscris în limba maghiară)

Plutonul de jand. II reg. magh.Postul Mehadia

No. 370/914CONSEMNAREA

Persoanelor din teritoriul postului dejandarmi Mehadia, cari în caz de mobi-lizare pot fi periculoşi, în caz de mobilizaregenerală pentru război:

1.Buracu Coriolan Iosif, locuitor înMehadia, preot de naţ. română, de 25 deani, statură înaltă, cu păr şi mustăţilenegre, înalt de 1,75m, nasul normal, adver-sar Ungariei, agită în contra statului ungar.Este în legătură cu România.

2.Chiticeanu Nicolae, locuitor înMehadia, comersant, idem

3.Cozma Miron, locuitor în Mehadia,contabil , idem

4.Cerbu Dimitrie, locuitor în Mehadia,diurnist, idem

5.Cena Nicolae, locuitor în Mehadia,general de divizie în rezervă, acuzat la felca preotul Buracu şi ceilalţi.

Mehadia la 27 iulie 1914,Szabotyan m.p.

Plutonier major de jandarmerie

Au mai fost ridicaţi , tot atunci gen.Cena, un comerciant şi doi funcţionaride bancă sub învinuirea de „ spioni aiRomâniei şi agitatori pentru descom-punerea monarhiei austro-ungară”. Ime-diat, a doua zi, grupul de arestaţi a maifost completat cu alţi locuitori din toatecategoriile sociale şi duşi la închisoareadin Caransebeş. În caietul manuscris,Jurnal de zi, preotul Buracu notează: Amfost primul deţinut politic român dinArdeal şi Banat în momentul când s-adeclarat primul război mondial.

După eliberarea din închisoare,forţată de declararea războiului îm-potriva Serbiei, Buracu trece prinMehadia, să-şi revadă familia, după care

pe 29 august, echipat de război, seprezintă la Regimentul 29 Infanterie, îna cărei componenţă erau români – ma-joritatea - sârbi şi câţiva nemţi şi unguri.Pe front participă la lupte destul deaprige unde au şi pierderi mari. Luptăpe frontul rusesc din Galiţia sub co-manda de regiment a colonelului TraianBăcilă [12]din Dalboşeţ.

Între timp se îmbolnăveşte şi estetrimis la Băile Herculane, prilej cu caretrece din nou să-şi vadă familia căreia îilipsea foarte mult. Pe front a devenitcorespondentul ziarului Drapelul dinLugoj în care descria fapte de pe front,date asupra unor bătălii pierdute oricâştigate astfel încât românii bănăţeniprimeau cu sufletul la gură ziarul aflândmereu ce se petrece în acest iad.

La întoarcerea pe front este trimisla Debreţin , în Ungaria, unde, după cummărturiseşte încearcă să facă totul pen-tru a mângâia şi încuraja ostaşii. Printresarcinile ce i-au fost repartizate senumărau: serviciul divin,înmormântările, încurajările – lagărilede prizonieri erau bântuite de boli epi-demice – menţinerea unui tonus ridicatîn ceea ce priveşte starea psihică aostaşului. În acest sens procură broşuri,cărţi de rugăciuni, stă personal de vorbăcu cei răniţi , dar mai ales cu cei careaveau moralul scăzut din cauza atmos-ferei frontului.

Preocupat de creşterea moraluluiostaşilor caută prin orice mijloace săprocure cele necesare unei activităţi cul-turale pe măsura posibilităţilor. În ziarulRomânul, din Arad, face apel către int-electualii de pe Mureş, pentru a-i trimitecărţi şi ziare ca apoi să le înmânezeostaşilor. Direct sau indirect cultivă înrândul ostaşilor ideea de naţiune, crez dela care nu se va abate niciodată şi pentrucare va avea mult de suferit atât el cât şialţi membri ai familiei. O misiuneimportantă îi revenea într-o tabără deprizonieri ruşi ţinuţi aici în carantină.Nu exista deosebire de tratament dinpartea lui, dar la auzul limbii româneparcă se străduia mai mult şi punea su-flet mai curat.

Pentru a da culoare uneimanifestaţii, organizate cu ocazia uneidecorări a unui ofiţer român din

Mehadia, căpitan Constantin Popovici ,sugerează muzicii militare melodiile „Laarme”, „Sună buciumul d-alarmă” şi„Hora Unirii”. Fără îndoială că au fost şidin aceia care se interesau de activitateapreotului Buracu şi sub alte aspecte.Acesta este un motiv pentru care în anul1916 poliţia din Debreţin cereinformaţii din Mehadia despre activi-tatea sa, mai ales despre rolul politic alacestuia. Aflând la timp vestea, Buracu,face apel imediat la unchiul său, col.Pavel Boldea, şeful clerului militar de pefrontul italian, care îl transferă în Italia,unde ajunge pe 6 august 1916, laLaibach.

Pentru devotamentul dovedit faţă desemenii săi vorbeşte şi următorul act derecunoştinţă semnat de 27 ofiţeri ruşidin tabăra de prizonieri:

Dobriţin, 6/19 iunie 1915Preotului militar, Coriolan Buracu

„Pentru a fi prizonier este o soartăgrea. Dar soarta noastră a fost de o sută deori agravată prin una din cele mai marinenorociri pe care o cunoaşte umanitatea:cholera a venit să ne facă o vizităneaşteptată şi teribilă.

Şi noi am văzut cum seceră totul înjurul nostru cu o aşa de mare furie, că ochiinoştri – fiind obicinuiţi de mult timp pecâmpul de luptă să vadă moartea – totuşierau gata să plângă.

În aceste zile de suferinţă atroce, ceDumnezeu ne-a trimis, noi ofiţerii ruşi amvăzut aici în străinătate cu multăsatisfacţie, venind preot român ortodox cuun cuvânt de consolare şi rugăciuni.”

Semnează 27 de ofiţeri ruşi

Pentru abnegaţia sa, preotul Buracu, afost citat de mai multe ori pe Ordine dezi:

Ordin de zi al garnizoanei numărul243 din 31 VIII 1916

„Eu exprim, în numele serviciului supe-rior, preotului militar gr. Sub. CoriolanBuracu, pentru serviciile eminente şi plinede sacrificii în tabăra locală de prisonieride război, pe timpul epidemiei de choleră– recunoştinţă lăudabilă.”General Okolicsanyi, comandantulgarnizoanei

continuare în pagina18


18 VESTEA de MEHADIA urmare din pagina 17

Comandamentul militar dinTimişoara, Nr. 242 din 14 octombrie1916

„Preotul militar în res. Coriolan Buracueste repartizat ca preot ortodox, de la 18ianuarie 1915 şi exercită serviciul său înspirit de mare sacrificiu pentru mângâiereabolnavilor şi răniţilor şi pentru distracţia lorîn formă excepţională; mai ales a desfăşuratservicii excepţionale pe timpul epidemiei decholeră, în tabăra de prizonieri de război.

Exprim acestuia recunoştinţă lăudabilăpentru activitatea sa plină de merite- în nu-mele serviciului suprem din partea coman-damentului militar.”

Hess, mareşal campestru

Ordin de zi al garnizoanei numărul216 din 3 august 1916:

Preotul militar în res. Coriolan Buracu sedesparte de garnizoană după o activitate deaproape doi ani.

Eu mă simt obligat să exprim acestuidomn preot - în numele serviciului suprem –mulţumirile mele pentru serviciile prestatepe timpul epidemiei de choleră din anul tre-cut, în staţiunea de carantină pentru pri-zonierii de război ruşi, precum şi în spitalelede aici.

General Okolicsanyi, comandantul garnizoanei În Jurnalul de zi, preotul Buracu are ad-

notate mai multe asemenea referiri laînaltele aprecieri care i s-au făcut pe par-cursul şederii sale în Ungaria. Cu toateacestea a fost nevoit să părăsească Un-garia şi să plece pe frontul din Italia. Aicise integrează repede în munca de cam-panie şi se întâlneşte cu mulţi preoţiromâni din Banat, Ardeal şi Bucovina toţipătrunşi de simţul datoriei până la sacri-ficiul suprem.

De la început a fost repartizat la spi-talul de campanie „Kremsier” din Slove-nia, în care se aflau numai ostaşi bolnavide malarie. Ce soartă! Alină pe cei bol-navi de holeră în Ungaria şi dă peste ceibolnavi de malarie în Slovenia!Mulţumeşte totuşi lui Dumnezeu că estesănătos şi o ia de la început. Procură cărţişi ziare pe care împarte ostaşilor,organizează activităţi recreative,proiectează filme etc.

Profită de o hotărâre a Ministeruluide Război din Viena prin care se putea or-ganiza cămine culturale ostăşeşti, bib-lioteci în diferite limbi etc. Este ales, dinrândul preoţilor, comandantul căminelorculturale ostăşeşti ale Corpului 7 Armatădin care făcea parte şi Regimentul 43 In-fanterie din Caransebeş. Caută săfolosească din plin experienţa câştigată laDebreţin şi înfiinţează biblioteci specialepentru ostaşii români cărora le face şiabonamente la ziare.

Din această perioadă îi rămân în mintedouă întâmplări de care îşi va aminti totrestul vieţii. Cu ocazia Sf. Apostoli Petruşi Pavel a anului 1917 preoţii de campaniedin loc au hotărât să-i facă o surpriză maimarelui lor, col. Pavel Boldea, de ziua nu-melui: un tablou mare cu fotografiaindividuală a fiecărui preot (erau 42 depreoţi), precum şi fotografia pe emailînconjurată cu frunze de laur. Pe fiecarefrunză era încrustat numele unuipreot.[13]

O altă întâmplare, de care îşi aminteacu multă plăcere, a fost momentul în carea cunoscut-o pe contesa ElisabethGasquet-James pe când vizita spitalelemilitare din subordine. Contesa locuia încastelul Ponovici împreună cu cei doinepoţi ai ei şi unde de fapt era şi un spitalmilitar. Aceasta era de origine americanăcăsătorită cu un conte francez. Contesaasista cu regularitate la serviciile reli-gioase şi manifesta o simpatie vădită pen-tru neamul românesc.

În castelul ei din Dresda a concertatmarele nostru artist George Enescu carei-a lăsat contesei o impresie bună. PreotulBuracu o vizitează la castel cu Tatiana,fiica lui, care îi face cadou contesei, uncostum popular din Almăj. Dupăprăbuşirea monarhiei austro-ungare con-tesa s-a întors în Franţa şi îi face invitaţiapreotului Buracu de a deveni secretar par-ticular. Era frumos , dar imposibil! Preo-tul Buracu aştepta Ziua cea Mare, ziuapentru care a fost învinuit de jandarmeriaMehadiei: înfăptuirea României Mari.

Între timp , pentru meritele sale de pefront a fost distins cu brâu roşu ;

„Considerând zelul pastoral neobosit alpreotului militar Coriolan Buracu, care dela începutul războiului, atât la front cât şi laspitale, pretutindeni unde a fost împărţit –

a dovedit cea mai lăudabilă conştiinciozitateşi o părintească îngrijire faţă de ostaşiiîncredinţaţi lui; iar în timpul funcţionăriisale ca administrator parohial în Mehadiaîncă a slujit spre deplina noastră mulţămităşi a credincioşilor săi - îl distingem cu brâuroşu”

Caransebeş , 24 decembrie 1917Episcop, Dr. Miron Cristea

După ce a plecat din Abbazia (Opatija,Croaţia) comandantul spitalului, prinOrdinul de zi nr. 200 din 19 iulie 1918arată:

„Preot C. Buracu a câştigat simpatia tu-turora, prin eminentele calităţi de carac-ter, sârguinţă asiduă, sentimenteexemplare de îndeplinirea datorinţelor şiatenţie camaraderească. Sub conducereasa, Căminul Ostăşesc prin activitatea sa afost un loc eminent de recreaţie pentrubravii noştri, biblioteca s-a înmulţit înmod simţitor; precum şi pentru conduc-erea exemplară a lucrărilor din grădina dezarzavat a spitalului” .

După plecarea din Abbazia , ajungeîn Italia la Udine. Aici îi revine o sarcinădeosebit de importantă. Monarhia era pecale să se destrame. Acest conglomerat destate simţea cum ar putea să vină schim-barea şi să se elibereze. În întâlnirile pecare le are cu soldaţii se gândeşte mereula cuvintele preşedintelui americanWilson care arăta că americanii cu aliaţiisăi luptă pentru eliberarea tuturorpopoarelor subjugate de ţări străine.Aceste cuvinte le răstălmăcea de acum cutoate că trebuia să dovedească cănaţiunile din Monarhie se bucură decompletă libertate.

continuare în numărul următor_________________________

[11] Idem, pag.59[12] Col. Traian Băcilă este fratele col.

Iosif Băcilă, cumnatul gen. Nicolae Cenadin Mehadia.

[13] Tabloul se găseşte în casa Boldeadin Borlovenii Vechi pe care l-am cercetatîn vara acestui an când am primit de la onepoată a col. Pavel Boldea şi Autobi-ografia – de la naştere până la 1908. Lu-crarea este în manuscris, originală, cu unelecompletări făcute ulterior anului 1908 deceilalţi membri ai familiei.



*Gala de box – Meciul Secolului – dintre american şifilipinez, a fost din start o cacialma, v-o spune unul care acochetat cu ,,arta nobilă” şi a compărut în Careul Magic!Boxul profesionist – rămâne doar box aducător de sumeenorme de bani, nicidecum un sport şi un spectacol curat.Din start se ştia învingătorul! Cu trei arbitri americani,filipinezul nu avea cum să câştige!

Filipinezul a câştigat, clar, şase reprize, trei au fost egaleşi doar trei reprize au parvenit americanului. În reprizele3-4-5 şi 6, americanul fusese ,,sac de box”! Revedeţi filmulşi vă veţi convinge! Cu toate acestea, arbitri au dat meciulla puncte americanului, care avea pe tatăl său şi peunchiul său lipiţi de ring şi conversau cu arbitrul din ring.Acesta nu-l aterizase pe boxerul american pentru tinerir e p e t a t e !Ce poţi săfaci?! Gus-tul amar al spectacolului pentru spectatorii anonimi.Noi ca noi, dar spectatorii care au dat mii de dolari peun bilet ce au gândit?! În joc erau pariurile milionariloramericani, care fac afaceri din orice. Ei ştiu că un dolareste egal cu un litru de sânge, în cazul de faţă cu un valde transpiraţie filipineză!

* A apărut numărul 1 al publicaţiei ,,Topleţul luiIorgovan”, editat de primăria Topleţ şi BisericaOrtodoxă din localitate, 14 pagini, tipărit la S.C.Tipoimpex Radical S.R.L. Drobeta Tr. Severin.Colegiul de redacţie: preot Gh. Bubă, SeracovanVeronica, profesoarele Alina Georgescu, MarianaHorescu şi Oana Sadovan.

Semnează articole: Haşcă Ilie, primar, VeronicaSeracovan, Alina Georgescu, Oana Sadovan, preotGh. Bubă, Mariana Oprescu, CătălinConstantinescu (teolog), apoi poezii: GeorgeBălteanu, Maria Rogobete şi un grupşor de elevi.

Impresionează plăcut cele semnate de domnulDorobanţu, contabilul-sef de odinioară de laFabrică din Topleţ care aduce în evocarea sa as-pecte inedite privind iluminatul Uzinei şi chiar alunor case din comună Topleţ (Topleţul a fostprimul sat românesc care a văzut lumină electrică– N.D.P.) .

De asemenea, impresionează un catren dinversurile elevului CIONCA IONUŢ SILVIU(clasa a VII-a):

[ … ]Doamne, Dumnezeul meu,Ajută-mă, te rog, mereu!Şi la bine şi la greuNumai tu eşti Tatăl Meu!Şi acum Te-aş ruga,Fiindcă stă-n puterea Ta,Pe părinţi a-i ajuta.Te rog, Doamne, nu-i lăsa!

Felicităm colegiul redacţional, cu un amendament:Pe manşetă am reţinut, jos: ,,Revistă de cultură şispiritualitate”. Se comite un pleonasm. Îl puteţi evita:,,Revistă de cultură laică şi spiritualitate creştină”! Aşamerge, Taica Popa! În fond, aveţi trei profesoare, erauobligate să vă atenţioneze! Vă recomand să citiţi :,,Pleonasm în limba română” de prof.univ.dr. DOINABOGDAN DASCĂLU.

* Un râs Homeric! Marioara Zăvoranu şi fiica sa OanaZăvoranu îl ponegreau pe cântăreţul Pepe, fostul ginere, îlfăceau ţigan şi nimic mai mult. Doamna Zăvoranu-mama-catidicsea: ,,M-am săturat de ţigani! Vreau un ginere de altneam, unul onorabil!”

A trecut la cele veşnice milionara Marioara Zăvoranu !Dumnezeu s-o ierte că are destul de iertat!... După moarteasa, la câteva zile, s-a dat pe micul ecran, la Antena sau Pro-teve, o intervenţie făcută de dl. STĂNESCU, bulibaşaromilor din Iaşi, zicea şeful romilor, aproximativ: ,,Să vinăcineva dintre urmaşi! Aici, la Iaşi, sunt terenuri, păduri şi altebunuri rămase de la părinţii şi bunicii doamnei MarioaraZăvoranu, pentru succesiune!” Ha, ha, ha!...

Lolo KAŞTALO

CRONICA ZILEI



Publicaţie editată de Primăria şi Consiliul Local al comunei Mehadia.Culegere-editare text şi tehnoredactare: Editura CETATEA CĂRŢII S.R.L. Mehadia, nr.125

TIPAR: Tipografia TIPOIMPEX-RADICAL, Drobeta Tr. Severin, str. I. C. Brătianu, nr.1, cod 220054, telefon: 0252 333 688

____________________________________Un ţăran american şi unul român se întâlnesc la unmoment dat.Românul îl întreabă pe american:−Măi, ţărane american, fermierule, spune-mi şi miecât pământ ai acolo la tine?− Mai ţărane român, spune americanul, eu mă urcdimineaţa în maşină şi tot merg, şi merg, şi mergpână seara. Şi tot pe pământul meu rămân. No atâtapământ am eu în America.Ţăranul român rămâne gură-cască, face o pauzăprelungă de gândire, după care spune: mă, maşinăde aia vreau şi eu._____________________________Un automobilist este oprit de un poliţist. Agentul îispune că a depăşit limita de viteză, îi cere permisulşi citeşte:- Ooo... domnul Lucian Blaga. Poftiţi carnetul înapoişi vă rog să mă scuzaţi.Şoferul:- Dar ce s-a întâmplat?Poliţistul: - Eeeeh... mai citim şi noi.

Un ardelean vine acasă mai devreme de la câmp şiaude zgomote în dormitor. Se duce în fugă şi-şigăseşte nevasta dezbrăcată complet, întinsă pe pat şi

transpirată.- Ce-i, mă, nevastă, ce ai?- Infarct... zice ea.Ardeleanul dă să fugăafară să cheme pe doctor,când copilul lui de patru ani zice:- Tata, tata, unchiu' Gheorghe este sub patîn pielea goală...Ardeleanul fuge înapoi şi-l vede peGheorghe sub pat dezbrăcat şi zice:- Păi bine, mă, nenorocitule, nevastă-meamoare de inimă şi tu umbli ca un bezmeticprin casă în pielea goală şi îmi sperii copilul???__________________________- Câţi ani aveţi? Îl întreabă doctorul după con-sult.- Peste o lună fac 43, zice pacientul.Privindu-l lung pe deasupra ochelarilor:- Sunteţi optimist!________________________Soţul, catre soţie:- Hai să sărim un pic să creadă vecinii noştri că facemdragoste.Au sărit, după care s-au culcat. A doua zi la dejun,soţia pune în faţa soţului o farfurie goală:- Mănâncă, dragule!- Dar farfuria e goală...- Loveşte cu lingura-n farfurie, ca să creadă vecinii cătu mănânci. _____________________________A doua zi de Paşte, şeful vine la birou. Nici nu intrăbine pe uşă că primul subordonat îl întâmpină re-spectuos:− Hristos a înviat, domnule!

Şeful zâmbeşte,dă din cap şitrece mai de-parte. Nu trecdouă minute şiapare alt sub-ordonat:− Hristos a în-viat, domnule!− Ştiu, ştiu, amfost deja infor-mat!

(Pagină realizată cu materiale culese de pe Internet)

,, Aşa e lumea asta: râde om de om şi dracu' de toţi ” (Anton Pann - ,,Povestea vorbii”)


luna mai – florar · numĂrul 20, martie - apriliie 2015 pagini: 20, preţ: 2 lei luna mai,...

Documents