Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare, Jurnalism, anul II

Proiect la Geopolitică

Geopolitica spațiilor maritime sau „dreptul mării”

Profesor: conf. univ. dr. Teodor P. Simion

Student: Emilia-Gabriela Peșetz

Târgoviște, 2015

Pagina 1 din 3

sunt sute de alte specii de plante cunoscute ca având potențial de hrană, din păcate încă nevalorificate.

Zooplanctonul este și el deosebit de important pentru alimentația omului. În platforma continentală se practică pescuitul litoral care valorifică o bogată ihtiofaună, iar din spațiul oceanic se pescuiesc clupeide, gadide și salmoide.

Media anuală de pescuit este de circa 75-80 milioane de tone, peștele asigurând circa 20% din consumul de proteine al populației Terrei.

I. Poluarea Oceanului Planetar

Poluantul reprezintă orice substanță solidă , lichidă, sub formă gazoasă sau de vapori sau sub formă de energie ( radiație electromagnetică ionizantă , termică , fonică ) care , introdusă în mediu , reduce diversitatea si rezistența biologică a ecosistemelor naturale afectând echilibrul și calitatea vieții .

Principalele surse de poluare provin în urma activităților umane de pe continente, iar zonele litorale sunt cele mai afectate regiuni din ecosistemul Oceanului Planetar.

În prezent, cele mai poluate zone costiere și mări sunt Marea Mediterană, Marea Caspică, Marea Nordului, Golful Arabo-Persic, Marea Roșie, Mediterana Asiatică etc.

Aici ecosistemele sunt profund afectate prin contaminarea apelor marine, proliferarea unor alge, dispariția unor specii de plante și animale, lucru care contribuie la dereglarea lanțurilor trofice, cu repercursiuni asupra echilibrului ecologic regional.

Nu numai omul este cel care contribuie la poluarea Oceanului, ci există și cauze naturale: vulcanii submarini, cutremurele marine sau modificările din relieful submers.

Pagina 2 din 3

Bibliografie:

1. T. Simion, Noua (dez)ordine geopolitică mondială, Valahia University Press, 2011

2. www.Wikipedia.ro

Pagina 3 din 3