acvacultura.pdf

7/21/2019 Acvacultura.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/acvaculturapdf 1/148

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINAR Ă

“ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PĂSĂRIN BENONE STAN TRAIAN

ACVACULTUR Ă

ANUL III, SEMESTRUL II

MATERIAL DE STUDIU I.D.

IAŞI, 2009



- 1 -

CUPRINS

Capitolul I RECUNOAŞTEREA PRINCIPALELOR SPECII ŞIRASE DE PEŞTI .................................................................................2

1.1. Elemente de nomenclatur ă ....................................................................................21.2. Cheile de determinare............................................................................................21.3. Ciprinidele asiatice................................................................................................31.4. Specii din apele de munte......................................................................................51.5. Specii din apele de deal.........................................................................................8

1.6. Specii din apele de şes.........................................................................................101.7. Specii marine sedentare.......................................................................................241.8. Specii marine migratoare ....................................................................................321.9. Crapul de crescătorie...........................................................................................37

Capitolul II PARTICULARITĂŢILE MEDIULUI DE PRODUCŢIEPISCICOLĂ.................................................................................. 55

2.1. Noţiuni generale .................................................................................................. 552.2. Calităţile fizico-chimice ale apei......................................................................... 562.3. Calităţile fizico-chimice ale solului.....................................................................60

Capitolul III CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII HIDROTEHNICE FOLOSITEÎN AMENAJĂRILE PISCICOLE.................................................63

3.1. Lucr ări de terasament ..........................................................................................633.2. Lucr ări de artă .....................................................................................................72

Capitolul IV AMENAJĂRILE PISCICOLE ŞI COMPARTIMENTAREATERENULUI PISCICOL.................................................................88

4.1. Amenajările piscicole..........................................................................................884.2. Compartimentarea terenului piscicol...................................................................96

Capitolul V UNELTELE FOLOSITE ÎN PISCICULTUR Ă .............................1055.1. Uneltele pentru pescuit productiv ..................................................................... 105

5.2. Unelte pentru pescuit sportiv.............................................................................111

Capitolul VI UTILAJE ŞI DISPOZITIVE FOLOSITE ÎNPISCICULTUR Ă .......................................................................... 124

6.1. Utilaje folosite în determinări hidrobiologice ...................................................1246.2. Utilaje folosite în activitatea reproductivă a peştilor......................................... 1256.3. Utilaje şi dispozitive folosite pentru popularea şi recoltarea peştilor................ 1286.4. Utilaje şi dispozitive folosite pentru furajare ....................................................1296.5. Alte utilaje, dispozitive şi unelte folosite în piscicultur ă .................................. 130

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................... 143



- 2 -

Capitolul I

Recunoaşterea

principalelor specii şi rase de peşti

1.1. Elemente de nomenclatură

Având o arie de r ăspândire şi origini geografice dintre cele mai diverse, peştii au denumiri diferite, nu puţine fiind cazurile în care, acelaşi peşte senumeşte în mai multe feluri, fapt ce poate declanşa confuzii. Fiecare peşte posedă un nume ştiinţific şi un nume comun.

Astfel, numele ştiin ţ ific, nume care nu se schimbă decât în condiţiiextreme, este cel acordat de către descoperitorul speciei sau varietăţii respective,fiind recunoscut în toată lumea. Acest nume este scris în limba latină şi secompune din două cuvinte: numele genului (ex. Carasius, Barbus, Silurus ş.a.)scris cu liter ă mare, şi cel al speciei, scris cu liter ă mică (ex. auratus, meridionalis,glanis ş.a.). După aceste nume poate să apar ă iniţiala sau numele întreg al celuicare a descoperit sau a încadrat zoologic specia: L. sau Linne, Cuvier,Valenciennes, Pallas ş.a. (ex. Carassius auratus L.), alături (eventual) de anuldescoperirii şi încadr ării taxonomice (ex. Carasius carassius L.1758).

1.2. Cheile de determinare

Cheile de determinare au apărut ca o necesitate de încadrare, desistematizare, de recunoaştere rapidă şi exactă a speciilor şi indivizilor de peşti (şialte animale) indiferent de categoria de vârstă, sex, stare fiziologică, aria der ăspândire ş.a. Biologii taxonomii au pus la dispoziţie mai multe tipuri de chei dedeterminare, la ora actuală utilizându-se chei pentru determinareasubîncrengăturii, clasei, ordinului, speciei, subspeciei, familiei, atât pentru adulţicât şi pentru formele intermediare ale acestora (exemplu: cheia pentru larve).

În mod general, o cheie pentru determinare este alcătuită din cifre şi litere,ultima categorie fiind reprezentată de enunţuri, descrieri sau prescurtări.

Exemplu: Chei de determinare a familiei Cyprinidae (fragment)1 (2) A cu ultima radie simplă, osoasă, groasă şi zimţată; D lungă şi cu

14-22 radii divizate ……………… 3 (p.49); în care:1 – număr curent al informaţiei;(2) – trimitere al alt număr, anterior sau posterior, care completează

informaţia dată;A (anala) cu ultima ………….. – enunţul sau descrierea;3 – numărul (succesiunea) alocat familiei, în cartea respectivă;(p.49) – trimitere la altă pagină (949), anterioar ă sau posterioar ă, pentru

completarea informaţiei deja expuse.Dacă nu se cunoaşte exact specia, exemplarele se notează doar cu numele

genului (ex. Barbus), după care urmează abrevierea speciei (din latinesculspecies), deci denumirea ştiinţifică finală va fi, în cazul prezentat, Barbus sp.

Numele comun (denumirea popular ă) are origini diverse, fiind preluat înliteratur ă sau în vorbire din locurile de provenienţă a peştilor, din “rebotezări”locale, din prescurtări ale denumirii ştiinţifice, după aspectul exterior, coloraţie,



- 3 -

descoperitor ş.a., aşa încât există peşti care au mai multe nume comune (cosaş,Amurul alb, crap, fitofag etc.) precum şi alţii care nu au acest nume (Aphyaminuta-Risso, Bellenius galerita L ş.a.). Odată cu sporirea numărului de rase, devarietăţi, linii zootehnice şi hibrizi, confuzia poate să crească foarte mult,identificarea fiind greoaie. De obicei, dacă se crează o varietate nouă de peşte, lanumele ştiinţific sau la cel comun se adaugă un adjectiv sau un substantiv comun,

ca de exemplu: crap golaş, crap oglindă, crap regal, păstr ăv regal ş.a.Un alt aspect se refer ă la obţinerea de metişi şi hibrizi. Situaţia mai compelxă este în cazul hibrizilor, adică indivizi obţinuţi între specii ale aceluiaşi gen. În acestcaz, posibil de regăsit în mediu natural sau sub influenţa antropică (datorită omului),hibridul poate să aibă nume specific (ex. Bester, obţinut între femele de morun şimasculi de cegă) sau nu, numele său fiind dat de speciile parentale (ex. Masculi decrap x femele de caras) şi semnul “x” (înmulţit, încrucişat).

1.3. Ciprinidele asiatice

Amurul alb (cosaşul, crapul chinezesc) – Ctenopharyngodon idella

Este un peşte fitofag de origine asiatică, având corpul alungit, asemănătorcu cel al cleanului, în stadii tinere şi cu al crapului sălbatic românesc, în stadiul deadult. Culoarea corpului este gri-închisă sau verzuie, cu reflexe argintii pe păr ţilelaterale şi cu abdomenul mai deschis ( plan şa I). Înot ătoarele sunt de culoare maiînchisă, iar abdomenul lipsit de carenă. Gura este semiinferioar ă, cu dinţifaringieni puternici, zimţaţi şi adaptaţi pentru flora acvatică. Formula

înot ătoarelor : D: III 8, iar cea a liniei laterale: L.lat =42

5

7637

. Este un peştecu corpul acoperit cu solzi cicloizi, având pe partea liber ă un desen sub formă desemilună.

Specie reofilă, de apă dulce, în stadiile tinere se hr ăneşte cu fitoplancton,zooplancton şi vegetaţie acvatică submersă ori plutitoare, mai târziu (la 17-18 cmlungime) consumă majoritar bentofaună şi vegetaţie acvatică macrofită submersă şi plutitoare, iar ca adult consumă exclusiv vegetaţie acvatică (în 24 ore consumă o cantitate de vegetaţie egală cu greutatea sa). În absenţa vegetaţiei acvatice poateconsuma vegetaţie terestr ă, cosită şi aruncată pe suprafaţa apei (lucernă, borceag,

porumb furajer, frunze de salcie, ovăz ş.a.) sau orice furaj distribuit crapuluiromânesc (situaţie nedorită).

În primul an, în emisarii naturali, poate să atingă lungimea de 5-10 cm, iarîn heleşteie de până la 25 cm şi greutăţi de 600 g. Lungimea maximă obişnuită este de 112 cm şi greutatea de peste 30 kg. Maturitatea sexual ă apare la vârsta de

5-7 ani, temperatura de reproducţie este de 20°C (la noi se reproduce artificial darau fost cazuri şi de reproducere naturală), cantitatea de icre produse de o femelă reprezintă 15-30% din greutatea sa corporală, icrele având un diametru de cca.1 mm, plutind în masa apei (semipelagice). La o temperatur ă de 22-24°Cincubaţia durează 20-50 ore.

Este un peşte economic, se poate creşte în policultur ă cu crapul, dar carneaeste relativ fadă (concordant tipului de hr ănire). Se comportă bine la iernat şi latransport.

Crapul argintiu (sângerul, cap mare, Hipo) – Hypophthalmichthysmolitrix

Este un peşte tot de origine asiatică, cu corpul mai lat şi mai aplatizatlateral decât Amurul alb. Culoarea regiunii dorsale este neagr ă-cenuşie sau verde-gri, flancurile şi regiunea ventrală fiind argintii, cu reflexe sângerii, mai ales în



- 4 -

stările de agitaţie (plan şa I). Înot ătoarele sunt de culoare mai deschisă, capul estemare, neacoperit cu solzi, ochii fiind mari şi amplasaţi mult inferior. Gura estesuperioar ă, mică, prevăzută cu dinţi faringieni. Posedă membrană filtrant ă , denatur ă cartilaginoasă, care filtrează planctonul şi, în special, fitoplanctonul (până la dimensiuni de 6-8 ). Tubul digestiv este lung, depăşind de 5-8 ori lungimeacorpului. Este o specie fitoplanctonofagă şi facultativ zooplanctonofagă.

Corpul este acoperit cu solzi mici, linia laterală este curbată în jos, iarregiunea abdominală prezintă carenă pe toată lungimea ei. Formula înot ătoarelor

este: D: III 7; A III 12-14, iar cea a liniei laterale este: L.lat =124

2818

3328110

.Este un peşte foarte precoce, greutatăţile atinse putând fi:

- în primul an – 200 g; - în anul al IV-lea – 7.200 g;- în anul al II-lea – 2000 g; - în anul al V-lea – 8.200 g;- în anul al III-lea – 4000 g; - în anul al VI-lea – 9.000 g

Maturitatea sexual ă apare la vârsta de 3 ani, icrele sunt pelagice,dezvoltarea embrionar ă durează cca. 20 ore, temperatura apei trebuind să fie maimare ca la Amurul alb. În condiţiile României, nu se reproduce natural.

Este un peşte de interes economic, se poate creşte în policultur ă cu crapulromânesc, nefiind concurent la hrană cu acesta. Are o carne gustoasă, superioar ă celei a Amurului alb, inferioar ă însă celei a crapului românesc, conţinând între 13-23% gr ăsimi.

Este mai sensibil la pescuit şi la transport, datorită vivacităţii saleaccentuate.

Crapul marmorat (novacul, aristiţa) – Aristichthys nobilis Este un peşte majoritar zooplanctonofag şi secundar fitoplanctonofag,

hr ănindu-se inclusiv cu detritus (colonii de alge sau resturi de plante şi animale) şi provenind din zona asiatică. Forma corpului este asemănătoare cu a sângerului dar

capul este mai mare şi mai lat, abdomenul având formă rotunjită, ca o consecinţă a faptului că, ventral, carena se regăseşte doar între înotătoarea anală şi celeventrale. Culoarea regiunii dorsale este mai închisă ca la sânger, pe păr ţile lateraleapărând reflexe gălbui, cu pete marmorate, mai închise (plan şa I). Înotătoareledifer ă cromatic de restul corpului, având nuanţe roşiatice-închis. Gura estesuperioar ă, prevăzută cu dinţi faringieni. Posedă membrană filtrantă care filtrează microorganismele până la dimensiunea de 40-60 , în special zooplancton. Corpuleste acoperit cu solzi, mai mari ca la sânger, linia laterală fiind mai puţin curbată.Tubul digestiv este de 4-6 ori mai lung decât corpul.

Este un peşte cu un ritm de creştere foarte mare:- în primul an 500 g; - în anul al IV-lea 10.000 g;

- în anul al II-lea 3.000 g; - în anul al V-lea 16.000 g;- în anul al III-lea 7.000 g; - în anul al VI-lea 17.000 g;

Maturitatea sexual ă poate să apar ă ca la sânger (3-4 ani) sau mai târziu, înţara de origine se reproduce în mediu reofil, la temperatura de 25°C, icrele sunt

pelagice, având o perioadă de incubaţie mai scurtă ca la sânger. În apele româneştinu se reproduce natural. Este un peşte de interes economic, având carnea cea mai

preferată dintre speciile asiatice amintite. Se poate creşte în policultur ă cu crapul.Este mai pretenţios la conţinutul apei în oxigen, mai ales în perioada de iernare.

Scoicarul (amurul negru, moluscarul) – Mylopharyngodon piceus Este o specie care provine tot din arealul asiatic, forma corpului fiind

asemănătoare cu cea a Amurului alb, capul fiind însă mai ascuţit şi mai mare.Colora ţ ia este neagr ă-albăstruie, mai închisă în zona dorsală, excepţie f ăcând parteainferioar ă a botului şi abdomenul, care sunt albicioase (plan şa I). Se hr ăneşte în



- 5 -

exclusivitate cu moluşte, posedând dinţi faringieni puternici. Nu posedă membrană filtrantă. Tubul digestiv depăşeşte de cca. 1,5 ori lungimea corporală.

În România a avut următorul ritm de creştere (date medii):- la o var ă 57 g; - la două veri 800 g;- la trei veri 4000 g; - ca adult 25-30 kg.Datorită faptului că are aceeaşi zonă de hr ănire ca şi a crapului românesc

(zona bentonică) nu a fost agreat în mod deosebit de piscicultorii români, chiardacă are o carne de calitate bună. În apele româneşti, nu se reproduce natural.

1.4. Specii din apele de munte

P ă str ăvul indigen (păstr ăvul, păstr ăvul comun) – Salmo trutta fario Este o specie r ă pitoare criofilă, prezentă în apa pâraielor de munte şi în

unele lacuri alpine. Corpul este alungit, fusiform, cu musculatura puternică şiacoperit cu solzi mici, cicloizi, aproape imperceptibili. Ca toate salmonidele,înapoia înotătoarei dorsale este prezentă o înotătoare mică, nefuncţională, denatur ă adipoasă. Capul este mare, gura largă, semiinferioar ă, botul scurt şi dinţii

foarte puternici, situaţi pe cele două maxilare, inclusiv pe limbă. Culoarea corpului variază după vârstă, sex, activitate sexuală, natura şi temperatura apei,

prezenţa vegetaţiei ş.a. La exemplarele tinere se disting 12-13 dungi tranversale,închise la culoare, iar la adulţi, în general, partea dorsală e brună-măslinie, cu peterotunde, negre şi roşii, f ăr ă o dispunere regulată. Păr ţile laterale sunt gălbui, cuacelaşi tip de pete, dar incluse în cerculeţe albicioase-gălbui. Abdomenul este alb-gălbui. Dorsala are pete rotunde, negre şi roşii, celelalte înotătoare fiind cenuşii-gălbui, deseori având marginea anterioar ă albă (plan şa I).

Specie reofilă, stenotermă (temperatura optimă a apei 14-15°C), steno-oxibiontă (6-8 cm3 O2/l), se hr ăneşte cu viermi, insecte, crustacei, peşti mai micidin specii diferite sau din aceeaşi specie. Se reproduce în octombrie-ianuarie,femela producând 1000-2000 icre/kg greutate. Incubaţia durează 3-4 luni,

procentul de ecloziune fiind de 1-3%. Maturitatea sexual ă apare la vârsta de 3-4ani. Formula înotătoarelor: D: III-IV 9-12; P: I 10-13; V: I 7-10; A: III-IV 6-10.

Formula liniei laterale: L.lat =132

2320

2625110

. Creşterea este relativ înceată,greutăţile corporale fiind influenţate de mediu şi tipul de exploatare:

- în primul an 15 g; - în anul al III-lea 130-180 g;- în anul al II-lea 60 g; - reproducătorii 200 g până la 1-6 kg.

Specie valoroasă, de mare interes economic şi sportiv. Prohibiţia estestabilită între 15 IX şi 30 IV, iar dimensiunea minimă de pescuit este de

20 cm.

P ă str ăvul curcubeu – Onchorhyncus mykissSpecie care se deosebeşte de păstr ăvul de munte prin corpul său mai lat,

iar zona pedunculului caudal mai groasă. Solzii sunt puţin mai mari, înotătoareacaudală fiind evident escavată. Coloraţia este mai evidenţiată, albastr ă-violet saualbastr ă-cenuşie pe spinare, argintie cu irizaţii pe flancuri, iar abdomenul estealbicios. Pe păr ţile medio-laterale ale corpului prezintă o dungă lată, roz-sidefie,cu reflexe metalice, irizante, de unde denumirea de “curcubeu”. Pe tot corpul,inclusiv pe înotătoare, apar pete cafenii (ca piperul) sau negre, f ăr ă a fi incluseîntr-un cerc (plan şa I).

Este mai puţin pretenţios ca păstr ăvul indigen faţă de condiţiile de mediu:temperatura apei 3-24°C, 4-5 mg O2/l, putându-se creşte chiar în policultur ă cucrapul. Dimensiunile pot să fie de 25-90 cm lungime, iar greutatea 0,8-6,0 kg.



- 6 -

Maturitatea sexuală apare la 3-4 ani, epoca de reproducere este februarie-aprilie,numărul de icre 1500-2000/ kg greutate. Incubaţia durează 30-60 zile, dacă temperatura apei este de 6-10°C. Formula înotătoarelor: D: IV 9-10; A: III 10.

Formula liniei laterale: L.lat. =150

25

23120

.Este o specie care se creşte ca păstr ăv de consum.Perioada de restricţie a

pescuitului este cuprinsă între 1 I-31 V, dimensiunea minimă de pescuit fiind de20 cm.

P ă str ăvul fântânel (fântâniţa) – Salvelinus fontinalis Specie de origine nord-americană, iubeşte apele adânci şi lacurile mari. A

fost introdus pentru prima dată la noi în Bistriţa (Broşteni-Tarcău) şi apoi peValea Putnei (Suceava). Culoarea, în zona dorsală, este verde închisă-măslinie,zebrată cu dungi şerpuite, mari, întunecate. Laturile sunt mai deschise şi cu puncteroşii (sau portocalii) înconjurate de cercuri albastre. Abdomenul este deschis, până la alb, în perioada de reproducere devenind roşu. Înotătoarele pectorale, ventraleşi anala sunt roşiatice, tivite pe marginea anterioar ă cu două dungi: una albă şi alta

neagr ă (plan şa I). Este mai vioi şi mai îndr ăzneţ decât păstr ăvul indigen, crescândşi mai repede. Consumă insecte, viermi, crustacei şi peşti mai mici.

Se reproduce în octombrie-decembrie, cu păstr ăvul indigen dând hibrizisterili. Este sensibil la boli. La maturitatea sexuală atinge 20-40 cm. Areimportanţă economică şi pentru pescuitul sportiv.Perioada prohibitivă estecuprinsă între 15 IX-30 IX, lungimea minimă necesar ă, pentru ca exemplarele să reţinute, fiind de 20 cm.

P ă str ăvul de lac – Salmo trutta lacustrisAceastă specie este o formă a păstr ăvului indigen, adaptată la o viaţă

sedentar ă în lacurile de munte. Culoarea, în zona dorsală, este albastr ă-verzuie şi

flancurile sunt argintii. Pe corp există numeroase pete negre, colţuroase sau înformă de “X,” foarte rar rotunde şi f ăr ă a fi înconjurate de inele colorate. Peînotătoarea dorsală, petele se situează în serii regulate (plan şa I). În stadiile tinerese hr ăneşte cu larve de insecte, crustacei, insecte adulte, iar ca adult consumă

peştişori. La maturitate poate să aibă peste 100 cm lungime şi 15 kg (poate să atingă şi greutatea de 30 kg).

Se reproduce toamna, atât în lacuri cât şi în râurile care se varsă în lacuri.Este preferat pentru pescuit sportiv, regăsindu-se în lacurile Bicaz, Lacul Roşu şiGîlcescu (Parîng).

Perioada prohibitivă este între 15 IX şi 30 IV, dimensiunea minimă pentru pescuit fiind de 20 cm.

Lipanul (cimbrişor, ar ămiu) – Thymallus thymallus Este o specie care tr ăieşte în zona inferioar ă a apelor de munte,

distingându-se prin talia sa elegantă. Are capul relativ mic, ochii mari, corpulalungit şi uşor comprimat lateral. Semnul de recunoaştere este înotătoarea dorsală,

bine dezvoltată şi prevăzută cu benzi galbene-verzui, violete şi negre, aşezate pe3-4 rânduri, şi caudala puternic escavată (plan şa I). Coloraţia corpului variază concordant cu vârsta şi cu mediul: spatele verzui-cenuşiu, laturile gălbui-roz sauvinete-argintii şi abdomenul alb-argintiu, cu nuanţe roşii. Se hr ăneşte cu larve deinsecte, crustacei, viermi ş.a. Maturitatea sexuală se instalează la 3-4 ani,reproducerea având loc primăvara (martie). Incubaţia icrelor durează 14-30 zile,

în funcţie de temperatura apei. Dinamica dezvoltării:- la 1 an 10-12 cm; - peste 3 ani 30 cm;- la 2 ani 15-30 cm; - adult 35 cm (max 50 cm) – 350 g (max. 1 kg)



- 7 -

Formula înotătoarelor: D: IV-III (IX) 13-17; A: II-IV (VI) 10 (11).

Formula liniei laterale: L.lat =96

87

8774

.Are importanţă mare în pescuitul sportiv, carnea de lipan având cel mai

rafinat gust dintre toţi peştii apelor noastre de munte.Perioada prohibitivă estecuprinsă între 1I-30V, iar dimensiunea minimă de pescuit este de 25 cm.

Lostri ţ a (puică, lostucă, bală) – Hucho hucho Este cel mai mare salmonid al apelor noastre naturale fiind protejată de

lege, dar cu o r ăspândire foarte redusă. Corpul este aproape cilindric, capul lung,aplatizat dorso-ventral. Gura este mare, cu dinţi puternici. Înotătoarea caudală esteescavată. Culoarea depinde de vârstă şi mediu, putând să fie cafenie-verzuie sau

brun-verzuie pe spinare, argintie sau roşiatică pe flancuri şi galben-deschis saualb-cenuşiu pe abdomen. Este un r ă pitor temut, denumită şi “tigrul apelor demunte”. Tr ăieşte în ape mari şi adânci (bulboane), hr ănindu-se cu larve de insecte,insecte şi peştişori, în perioada de tineret şi cu peşti (zglăvoci, mrene vinete,

păstr ăvi, lipani), păsări de apă, rozătoare (chiţcani), broaşte, în perioada de adult,

pe care le vânează, în special, noaptea. Maturitatea sexuală apare la 4-5 ani.Perioada de reproducere este primăvara, în luna aprilie, femela că pătând otonalitate mai aprinsă a culorilor, iar masculului apărându-i concrescenţe pe cap,denumite “butoni de dragoste”. Femela produce 1600-2000 icre/kg greutate,depunerea icrelor durând 2-3 zile.

Lostriţa creşte relativ greu, pentru fiecare kg acumulat fiind necesare 10 kgde alţi peşti. Indivizii pot atinge lungimea de 1 m şi greutatea de 10-12 kg; dars-au pescuit exemplare de 2-3 m şi 10-22 kg. Longevitatea este de cca. 15 ani.Formula înotătoarelor: D: IV-V 9-11; A: IV 7-9. Formula liniei laterale: L.lat.=

)233(200

2420

2018180

.Fiind ocrotită de lege, se pot pescui la undiţă, cu aprobare specială, în perioada 1 iunie-28 februarie, numai exemplarele care depăşesc 60 cm lungime.

** *

Pe lângă speciile de salmonide, în apele de munte mai tr ăiesc unii peşti deimportanţă mai redusă, atât din punct de vedere sportiv cât şi ca valoare a cărnii. O

parte dintre aceştia tr ăiesc tot timpul în zona păstr ăvului sau a lipanului, iar alţii situaţila limita inferioar ă a salmonidelor, au migrat sau migrează temporar înspre izvoare.

a)

Speciile cohabitante salmonidelor sunt: zgl ăvocul (Zglăvoaca moaca –Cottus gobio); boi şteanul (verdete, cr ăiete, boian – Phoxinus phoxinus);

grindelul (molan, fîţa, vârlan – Nemachilus barbatulus); mreana vânăt ă (moioagă, jimblă, mreană pătată - Barbus meridionalis), chi şcarul (cicar,nouă-ochi – Endontomizon danforti) ş.a.

b) Speciile reg ă site periodic sau care şi-au schimbat limita superioar ă dehabitaţie sunt: beldi ţ a (latiţa – Alburnoides bipunctatus), care urcă

până în zona lipanului şi a lostriţei, scobarul (scobai, poduţ, maţenegre – Chondrostoma nasus), care invadează zona lostriţei şi alipanului, cleanul mic (Leuciscus leuciscus), porcu şorul (Gobiogobio), obletele (Alburnus alburnus), chetrarul (Gobio uranoscopus),cîra (Cobitis aurata balcanica) şi altele.

Toate aceste specii, deşi nu fac obiectul preocupărilor noastre, asigur ă hrana de calitate pentru salmonide.



- 8 -

1.5. Specii din apele de deal

Mreana (mreana mare, mreana galbenă) – Barbus barbus Specie reofilă, prefer ă apele cu vatra tare, nisipoase şi cu un curent

moderat, din zona colinar ă şi chiar de şes. Are corpul alungit şi cilindric, acoperitcu solzi mici. Gura este situată inferior, de formă semilunar ă, cu buze cărnoase şi

patru mustăţi cu rol tactil (plan şa I). Înotătoarea anală este scurtă, dorsala areradia cea mai înaltă, îngroşată şi zimţată în partea posterioar ă, iar caudala puternicscobită. Coloraţia pe spinare este verde-măslinie dar şi galben-murdar ă, pe păr ţilelaterale este gălbuie, iar abdomenul este alb-gălbui. Înotătoarele dorsală şi caudală au marginile de nuanţă închisă, iar celelalte înotătoare au marginile roşcate. Lamasculi, în perioada reproductivă, apar butoni granuloşi pe cap şi linii scurte şi

paralele, albicoase, pe partea superioar ă a corpului.Maturitatea sexuală apare la 2-3 ani, perioada de reproducere este aprilie-

mai, numărul de icre depuse fiind de 3000-5000/femelă (icrele sunt toxice). Înapele mari (Dunăre), exemplarele adulte aung la 80-85 cm lungime şi 8-10 kggreutate, dar exemplarele obişnuite au talia de 30-40 cm şi greutatea de 300 g.

Este un peşte omnivor, bentonic, consumând viermi, moluşte, larve deinsecte, peşti mai mici, plante, fructe ş.a. Formula înotătoarelor: D: III (IV) 8; A:

III 5. Formula liniei laterale: L.lat. =)63(62

97

141258

.Mreana galbenă este un peşte de interes local, apreciat foarte mult şi de

către pescarii sportivi.Perioada de prohibiţie este cuprinsă între 1 IV şi 30 VI,dimensiunea minimă de pescuit fiind de 25 cm.

Mreana vânăt ă (moioaga, mreana mică) - Barbus meridionalis petenyiSpecie reofilă, tr ăieşte în zona colinar ă şi de munte, până în zona lipanului

şi a păstr ăvului. Are corpul mai cilindric decât al mrenei galbene, gura cu buze

subţiri (cea inferioar ă trilobată) şi cu patru mustăţi. Înotătoarea anală este mailungă iar caudala mai puţin escavată. Solzii sunt de mărime mijlocie (plan şa I). Coloraţia corpului este vânătă pe spinare şi alb-gălbuie pe abdomen. Pe spinare,flancuri şi cap are pete şi puncte de culoare închisă, unite între ele. Înotătoarele

pectorale, ventrale şi anala au culoarea lămâiei.Este omnivor ă, bentonică, hr ănindu-se cu diptere, efemere, lătăuşi, viermi

dar şi cu vegetale, fructe ş.a. Se reproduce în mai-iunie, icrele fiind comestibile.Lungimea obişnuită a exemplarelor adulte este de 15-25 cm (rar 30-

35 cm), iar greutatea corporală de 300-500 g (rar 1,0-1,5 kg).Formula înotătoarelor: D III-IV 8-9; A II-III 5.

Formula liniei laterale: L.lat = 48-52 96

1210

55 (60)

Mreana vânătă este o specie de interes local, cu o carne de calitate, fiindapreciată de către pescarii sportivi. Perioada prohibitivă este între 1.IV şi 30.VI,dimensiunea minimă de pescuit fiind de 15 cm.

Cleanul (cleanul mare, cap alb, porcul apelor) – Lueuciscus cephalus Specie reofilă, pelagică, tr ăieşte în zona colinar ă dar poate să urce până în

zona păstr ăvului sau să coboare până în zona de şes, regăsindu-se şi în Dunăre.Are corpul alungit, aproape cilindric, corpul uşor aplatizat dorso-ventral, mic, grosşi lat, fruntea lată, gura mare şi terminală. Corpul este acoperit cu solzi mari,

neregulaţi, cicloizi şi pigmentaţi la marginea liber ă. Ochii sunt mari şi cu irisul deculoare galbenă (plan şa I). Linia laterală este curbată uşor în jos. Culoarea esteverde-cenuşiu cu reflexe metalice pe spinare, flancurile sunt argintii, iar



- 9 -

abdomenul este alb-mat. Înotătoarele anală, pectorale şi ventrale sunt roşii sau portocalii, iar dorsala şi caudala cenuşii-închis (uneori, la baza pectoralelor apareo pată neagr ă).

Fiind omnivor, se hr ăneşte cu larve de insecte, viermi, icre şi puiet de peşte, broaşte, plante, detritus vegetal, vânând deasupra apei, precum păstr ăvul.Obişnuit atinge lungimi de 25-30 cm (rar 50-80 cm) şi greutăţi de 200-300 g (rar

4-5 kg).Maturitatea sexuală apare la 2-3 ani, perioada de reproducere corespundelunilor aprilie-mai, numărul de icre depuse de o femelă fiind de 150.000-200.000.In funcţie de temperatura apei, durata incubaţiei poate să fie de 10-12 zile.

În stadiile tinere este un peşte de cârd, pentru ca, la bătrânţe, să devină solitar. Formula înotătoarelor: D: II-III 8; A: II-III 8-10. Formula liniei laterale:

L.lat. =)47(46

43

784543

.Cleanul este o specie de interes local, bine apreciată însă de pescarii

sportivi.Perioada de prohibiţie este cuprinsă între 1 IV-30 VI, dimensiuneaminimă de pescuit fiind de 20 cm.

Cleanul mic – Leuciscus leuciscusSpecia se regăseşte în zona colinar ă, fiind o specie reofilă şi pelagică şi

putând să migreze până în zona lipanului. Se deosebeşte de cleanul mare prinfaptul că are corpul mai aplatizat lateral şi mai fusiform. Gura este situată semiinferior, iar înotătoarea anală este scobită. Coloritul este negru-cafeniu (cununaţe albastrui) pe partea dorsală, galben-argintiu pe laturi şi alb-argintiu peabdomen. În perioada de reproducere (luna martie), la masculi apar granulaţii albe(butoni) pe spate şi laturi. În stadiile tinere se regăseşte în cârduri, preferândalbiile cu vatr ă tare, pietroase sau argilo-nisipoase. Maturitatea sexuală seinstalează la 3-4 ani, moment în care reproducătorii se retrag în ape mai adânci şi

cu vetrele relativ mîloase. Este omnivor, hrana fiind alcătuită majoritar din insecte(muşte, ţînţari), larve, icre de peşte şi mai puţin din vegetale.Dimensiunile sale pot să atingă 20-25 cm, iar greutatea 200-400 g.

Formula înotătoarelor: D: II-III 7; A: II-III 7-9. Formula liniei laterale: L.lat. =

)5554(5354

874945

. Deoarece se găseşte în cantităţi reduse, cleanul micreprezintă o specie de interes local, fiind însă apreciată de către pescarii sportivi.Perioada de prohibiţie este cuprinsă între 1 IV-30 VI, dimensiunea minimă de

pescuit fiind de 10 cm.

Scobarul (scobai, maţe negre, poduţ) – Chondrostoma nasus Specie reofilă, bentonică şi colinar ă dar care poat să ocupe şi etaje

inferioare ale apelor de munte (zona lipanului şi a lostriţei). Are corpul cilindric,fusiform, acoperit de solzi cicloizi. Gura este transversală, poziţionată inferior,

buzele tari şi cornoase, botul proeminent. Maxilarul superior este mai lung decâtcel inferior (plan şa I). Culoarea este verde-măsliniu închis pe spate (cu reflexealbăstrui), laturile cenuşii-argintii, iar abdomenul este albicios. Înotătoarele suntgălbui-roşcate, mai puţin dorsala, care este cenuşie. Pe perioada reproducerii,masculii posedă granule albe şi ascuţite pe cap şi pe solzii spatelui.

Este un peşte omnivor, puietul hr ănindu-se cu viermi, crustacei, moluşteşi alge, iar adulţii se hr ănesc, în special, cu perifiton şi alge, pe care le r ăzuiesc de

pe pietre.Maturitatea sexuală se instalează la 3-4 ani, o femelă depunând între50.000 şi 100.000 icre, aderente, pe care le fixează de pietre sau alte suporturi



- 10 -

solide, la adâncime redusă. Reproducerea are loc în aprilie-mai, reproducătoriimigrând înspre pâraiele de munte, până în zona păstr ăvului.

Dimensiunile obişnuite ale scobarului sunt de 18-30 cm lungime şi 200-400 g greutate, dar poate să atingă şi 50 cm lungime şi 1 kg greutate. Formulaînotătoarelor D: II-IV 8-10; A: II-III 9-11. Formula liniei laterale: L.lat. =

6564

1085752

. Scobarul este o specie rezistentă la poluare având o importanţă economică locală. Pescarii sportivi dar şi populaţiile riverane zonelor de habitatale speciei o apreciază pentru gustul şi aroma cărnii. Perioada de prohibiţie estecuprinsă între 1 IV-30 VI, dimensiunea minimă de pescuit fiind de 20 cm.

** *

Pe lângă speciile amintite anterior, specii pe care le consider ăm propriizonei colinare dar şi cu o anumită importanţă economică, se mai pot cita şi altele,adaptate în timp zonei sau lipsite de o importanţă economică certă. În acest sens

cităm: porcu şorul (Gobio gobio), porcu şorul de nisip (Gobio kesseri), fufa sau pleava (Leucaspius delineatus), grindelul sau molanul (Nemachilus barbatulus),nisipari ţ a sau nisiparni ţ a (Cobitis romanica), fî ţ a sau fi ţ a (Cobitis elongata),mihal ţ ul (Lota lota), r ă spărul (Acerina schraetser), fusarul (Aspro streber),

pietrarul (Aspro zingel), moruna şul (Vimba vimba) ş.a.

1.6. Specii din apele de şes

Crapul (crapul sălbatic, ciortănică, ciortan, şeran, bor ţan) – Cyprinuscarpio

Este considerat cel mai valoros peşte din ihtiofauna ţării noastre . Crapuleste o specie reofilă şi stagnofilă, de apă dulce şi salmastr ă, bentonică în stadiul deadult şi pelagică în cel de puiet. Habitează în toate apele de şes (inclusiv în laguneşi gurile Dunării), de deal, în special însă în Dunăre şi bălţile ei, având o

plasticitate mare. Corpul crapului este fusiform, musculos şi alungit, puţincomprimat lateral şi acoperit cu solzi mari, cicloizi. La baza solzilor se află câte o

pată neagr ă, iar marginile libere prezintă puncte negre. Gura este mare, protractilă, subterminală, cu două perechi de mustăţi, inegale ca lungime şi buzelegroase (plan şa II). Culoarea corpului este dependentă de mediul de creştere, fiindmai închisă pe partea dorsală şi mai deschisă pe abdomen şi păr ţile laterale. Înapele cu vegetaţie bogată culoarea păr ţii dorsale este cenuşie-închis, iar în apelelimpezi poate să fie gălbuie-cenuşie. Înotătoarele au un colorit galben-cenuşiu,caudala şi anala fiind roşcate sau portocalii.

Este o specie omnivor ă, bentonofagă în stadiul de adult, hr ănindu-se cuanimale mici (crustacei, larve, viermi), ouă de batracieni, icre de peşte, dar şi cu

plante mărunte, tulpini tinere de papur ă, fructe de arbuşti, diverse frunze ş.a.Maturitatea sexuală apare întâi la masculi (la vârsta de 2-3 ani) şi apoi la

femele (la vârsta de 3-4 ani), concordant cu calitatea mediului natural (hrană,temperatur ă). Se reproduce primăvara, în aprilie-mai (chiar şi iunie-iulie), cândapa are 18-20°C, femela depunând 100 000-150.000 icre/kg, pe vegetaţia recentinundată. Incubaţia durează 3-5 zile, în funcţie de temperatura apei.

Dimensiunile obişnuite ale crapului sălbatic reprezintă 40 cm lungime şi1-2 kg greutate, dar poate să atingă şi 1 m lungime şi 30-50 kg greutate(excepţional >90 kg). Concordant cu greutatea, crapul are diverse denumiri

populare: până la 250 g se numeşte cr ă pcean, ciort ănel sau ciort ănică, până la2 kg este ciortan, de la 2 la 4 kg este ciortocrap, iar peste 4 kg este crap. Crapulare o longevitate mare putând atinge 30-150 ani. Formula înotătoarelor: D: III-IV



- 11 -

16-21 (15); V: II 8-9; P: I 16-18 (15); A: III 5 (6). Formula liniei laterale: L.lat. =

)41(403965

753634

. Datorită valorii sale certe, crapul sălbatic se creşteastăzi în întreaga lume, acolo unde condiţiile sunt sensibil asemănătoare zoneitemperate, unde s-a format. În plus, prin piscicultur ă şi selecţie, crapul sălbatic adat naştere la multe varietăţi şi rase de crap de crescătorie (vezi capitolul 6).

Perioada de prohibiţie este cuprinsă între 1 IV-30 VI, dimensiunea minimă de pescuit fiind de 30 cm

Carasul argintiu (carasul, căr ăşelul) – Carassius auratus gibelio Specie de importanţă economică mare, reofilă şi stagnofilă, bentonică în

stadiul de adult. Formatul corporal este asemănător crapului, însă dimensiunilecorporale sunt mai reduse, corpul mai aplatizat lateral şi mai înalt, capul scurt,

botul obtuz, cu buze subţiri şi f ăr ă mustăţi. A treia radie a dorsalei şi analei suntzimţate, dorsala uşor concavă şi lungă, iar caudala uşor escavată (plan şa II). Culoarea corpului este argintie sau plumburie, partea dorsală fiind mai închisă (cenuşie-negricioasă-albăstruie), păr ţile laterale şi cea ventrală cenuşii-argintii, cu

reflexe aurii sau argintii. Înotătoarele pot să fie fumurii-roşcate.Carasul este omnivor, bentonofag ca adult, hr ănindu-se cu crustacei, larve,icre de peşte, dar şi detritus, plante, alge, cu plancton (în stadiile tinere) etc.Maturitatea sexuală apare la 3-4 ani, exemplarele mascule fiind numeric inferioarefemelelor. Se reproduce în perioada aprilie-iulie, când apa are 18-20°C, femeleledepunând 2-3 serii de icre, în număr de 180 000-300.000/femelă, icre ce pot fifecundate şi de către crap. Dimensiunile obişnuite ale carasului argintiu sunt de15-25 cm lungime şi o greutate de 100-200 g. Lungimea la care poate să ajungă este însă de 38-40 cm şi greutatea de 1-3 kg (rar 4-5 kg).

Formula înotătoarelor: D: III-IV 14-19; A: II-III 5-6. Formula liniei

laterale: L.lat. =)34(33

75

752826

. Carasul argintiu este considerat atât ospecie de interes economic, anual recoltându-se cantităţi considerabile, cât şi deinteres sportiv. Perioada de prohibiţie este cuprinsă între 1 IV-30 VI, dimensiuneaminimă de pescuit fiind de 15 cm

Carasul auriu (carasul roşu, carasul chinezesc, căr ăşelul de acvariu, peştişorul de aur) – Carassius auratus auratus

Această specie se aseamănă mult cu carasul argintiu, principala deosebireconstând în coloritul corpului care poate să fie roşu-auriu, alb-rozaceu sau brunînchis. Prin selecţie s-au obţinut exemplare cu diverse regiuni ale corpului totalmodificate faţă de formele naturale (vezi cartea Acvacultura ornamentală, autor

Benone Păsărin). Carasul auriu sau peştişorul de aur, cum mai este denumit, estecrescut în România, în bazine, ocazional şi în acvarii de gr ădină, heleşteie, ca

peşte ornamental.

Caracuda (caracuda galbenă, caras galben) – Carassius carassius Specie stagnantă, de interes economic, bentonică în stadiul de adult,

iubeşte bazinele invadate de vegetaţie. Are un format corporal înalt, aproaperotund, comprimat lateral, capul scurt, gura terminală şi mică, cu buze subţiri şilipsită de mustăţi. Înotătoarea dorsală este lungă, primele trei radii sunt spinoase, atreia fiind cea mai puternică şi zimţată. Anala este scurtă, cu primele trei radiispinoase, a treia fiind zimţată, caudala puţin escavată şi cu lobii uşor rotunjiţi.

Corpul este acoperit cu solzi mari, cicloizi şi groşi (plan şa II). Culoarea depindede natura mediului: mai închisă la exemplarele care tr ăiesc în iazuri şi bălţi cufundul mâlos (unde se degajă hidrogen sulfurat) şi mai deschisă la cele din apele



- 12 -

clare şi limpezi. În mod normal, spatele este brun-verzui, flancurile galbene-verzui-ar ămii sau aurii, abdomenul gălbui sau portocaliu, aproape roşiatic.Înotătoarele sunt cenuşii, cu radii roşcate, negre la vârf.

Caracuda este omnivor ă, bentonofagă în stadiile de adult şi planctonofagă în stadiile tinere. În hrana sa intr ă larve de chironomide, viermi, moluşte, crustacei

precum şi alge, detritus etc. Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 3-4 ani,

perioada de reproducere corespunzând lunilor aprilie-mai când apa are otemperatur ă de 16-20°C. Numărul de icre depuse de o femelă este foarte mare(10.000/100 g greutate vie), incubaţia durând 3-4 zile, la o temperatur ă de >20°C.

O caracudă are dimensiunile obişnuite de 8-20 cm lungime (rar 50 cm) şi18-20 g greutate (rar 4-5 kg). Ritmul de creştere este mai mic decât al carasului(18 cm lungime la vârsta de 3 ani), fapt ce a determinat neincluderea ei înacţiunile de selecţie. Formula înotătoarelor: D: III-IV 14-21; P: I 15; V: I 7 (8); A:

II-III 6-8 (5). Formula liniei laterale: L. lat. =35

65

8632

. Perioada de prohibiţieeste cuprinsă între 1 IV-30 VI, dimensiunea minimă de pescuit fiind de 12 cm

*Piscicultorii şi biologii afirmă că mai există o varietate, formă sausubspecie a caracudei, numită “caracudă neagr ă” sau Carasius carassius humilis.Aceasta are aceleaşi caractere ca specia de bază, diferenţa constând în culoareacorporală, dimensiunile mult mai mici şi un semn distinctiv (o pată) la bazaînotătoarei caudale.

Moruna şul (lestun, ribeţ, buduc) – Vimba vimbaSpecie reofilă, bentonică în stadiul de adult, iubeşte apele reci şi adânci.

Are corpul alungit, comprimat lateral, gura inferioar ă, semilunar ă şi protractilă,f ăr ă mustăţi. Maxilarul superior este mai lung decât cel inferior, capul fiind conic.Dorsala este scurtă, teşită, anala lungă, uşor escavată, caudala lungă, escavată, cu

lobul inferior sensibil mai lung decât cel superior (plan şa II). Corpul este acoperitcu solzi de dimensiuni mijlocii, care lipsesc pe partea dorsală, între ceaf ă şiînceputul dorsalei.

Coloraţia corporală variază după anotimp: toamna şi iarna zona dorsală este plumburie, flancurile şi abdomenul fiind alb-argintii, iar înotătoarele

pectorale, ventrale şi anala roşiatice cu marginile negre. Primăvara şi vara spateledevine negru cu reflexe albăstrui, iar în perioada reproductivă, buzele, parteainferioar ă a zonei laterale, partea ventrală şi înotătoarele pectorale, ventrale şianala devin roşii intens. În plus, la masculi apar tuberculi albi pe cap, opercule, pemargina solzilor şi pe pedunculul caudal.

Morunaşul este o specie omnivor ă, bentonofagă, majoritar hr ănindu-se cu

insecte, moluşte, crustacei, viermi dar şi cu plante, detritus etc. Maturitateasexuală apare la vârsta de 3-4 ani, reproducerea fiind în aprilie-iunie. O femelă depune între 25.000 şi 30.000 icre, în bălţi cu apă primenită sau în râuri. Incubaţiaicrelor durează de la 46 ore (la 21°C) până la 5-10 zile.

Dimensiunile obişnuite ale morunaşului sunt de 25-30 cm lungime (rar40 cm), iar greutatea corpului de 600 g (rar 700-1000 g). Formula înotătoarelor:

D: II-III 8-9; A: III 18-21. Formula liniei laterale: L.lat. =)63(58

65

1095756

.Carnea de morunaş este foarte bună la gust, fapt ce face ca să fie pescuit

productiv, inclusiv iarna, dar este preferat şi de către pescarii sportivi (prohibiţie:

1 IV-30 VI, dimensiunea minimă admisă fiind de 20 cm).*În ţara noastr ă mai există o varietate numită “Morunaş cu carenă” (Vimba

vimba natio carinata), r ăspândită în Dunăre şi bălţile sale, care se deosebeşte de



- 13 -

specia de bază prin faptul că între înotătoarele ventrale şi anală apare o carenă,lipsită de solzi, iar între înotătoarele dorsală şi caudală o altă carenă, cu solzi.

Pl ătica (cârjancă, foaia plopului, lătiţă, albitur ă, plătică râioasă) – Abramis brama

Specie reofilă şi stagnofilă, bentonică, prefer ă ape mai liniştite, cu vatr ă mîloasă şi vegetaţie abundentă. Posedă un corp înalt, foarte aplatizat lateral, aproapeoval, cu un cap mic. Gura este mică, lipsită de mustăţi, semiinferioar ă, protractilă,cu botul scurt şi obtuz. Între înotătoarele ventrale şi cea anală abdomenul este multcomprimat, formând o muchie ascuţită (carenă) lipsită de solzi.

Dorsala este înaltă, ascuţită, cu bază mică de prindere, anala se întinde până aproape de baza înotătoarei caudale, pectoralele pot să fie alungite, caudalaescavată, cu lobi inegali, cel inferior fiind mai lung. Pedunculul caudal este scurt(plan şa II). Corpul este acoperit cu solzi moi, aderenţi, lipsind în zona dorsală , întreceaf ă şi partea anterioar ă a dorsalei şi în urma ventralelor, până la anus. Linialaterală este distinctă, specifică, vizibil curbată ventral. Coloraţia corporală variază concordant cu mediul şi vremea: partea dorsală este cenuşie-negricioasă (în bălţi)

sau verde-cenuşie (în ape curgătoare), cu laturile gălbui-argintii şi abdomenulalbicios. Toate înotătoarele au culoarea cenuşiu-închis, cu reflexe albăstrui.Masculii, în perioada reproducerii, posedă tuberculi albi pe corp şi înotătoare.

Plătica este omnivor ă, hr ănindu-se majoritar cu larve de insecte, moluşte,crustacei, icre de peşte dar şi cu vegetale. Maturitatea sexuală se instalează lavârsta de 3-4 ani, perioada reproductivă corespunzând lunilor aprilie-mai. Femele

pot depune, în medie, 360.000 icre, pe suport vegetal proaspăt inundat sau pevegetaţia de pe malul băţilor. Incubaţia durează 4-6 zile, dacă temperatura apeieste de 20-23°C. Plătica se poate încrucişa şi cu babuşca, rezultând hibrizi viabilidar sterili.

Dimensiunile obişnuite ale plăticii sunt de 25-50 cm lungime (rar 80 cm)

şi greutăţi de 0,5-1 kg (rar 8-10 kg). Cele mai vestite şi cele mai mari exemplaresunt considerate plăticile de Snagov şi de Siutghiol, de culoare neagr ă-roşiatică- brună, care ating dimensiuni de 50-60 cm lungime şi 8-10 kg greutate. Formulaînotătoarelor: D: III 8-9, A: III 23-28 (29); V: I-II 7-8. Formula liniei laterale:

L.lat. =)59(56

86

14115049

Fiind un peşte frecvent întâlnit în apele ţării noastre, are o importanţă economică şi sportivă deosebită (prohibiţie: 1 IV-30 VI, dimensiunea minimă admisă la pescuit 20 cm). Icrele de plătică, preparate prin sărare, se numesc“taramă” şi sunt foarte apreciate.

*În Dunăre şi bălţile sale există şi o subspecie, denumită Abramis bramadanubii, identică celei standard dar care suportă mai bine lipsa de oxigen şi

prezenţa hidrogenului sulfurat.

Batca (albitura, plătica popească, plătica ţigănească) – Blicca björknaEste o specie reofilă şi stagnofilă (lentică), tr ăind aproape de malurile cu

apă liniştită, caldă şi cu vatra mâloasă. Se aseamănă foarte mult cu plătica(Abramis brama), fiind deseori confundate sau denumite generic “albitur ă”.Diferenţele evidente dintre cele două specii sunt:

batca are dimensiunile corporale mai mici, obişnuit atingând 10-15 cm

lungime (rar 30-35 cm) şi 40-450 g greutate (rar 1,0-1,5 kg);

înotătoarele pectorale şi ventrale la batcă sunt roşii; pielea la batcă nu este mucilaginoasă şi nu sângerează la pescuit; înotătoarea anală la plătică este mai extinsă ca la batcă;



- 14 -

culoarea la batcă este cenuşie-albastruie în zona dorsală, cu irizaţii argintii peflancuri, punctată cu negru, iar abdomenul este albicios (plan şa II).

Specie omnivor ă, batca se hr ăneşte, ca puiet, cu plancton, iar ca adult cuviermi, larve de insecte, icre, vegetale ş.a.

Maturitatea sexuală apare la 3-4 ani, perioada de reproducerecorespunzând lunilor aprilie-mai. În ape puţin adânci, în locuri ierboase, femela

depune cca. 100.000 icre aderente. Dă hibrizi cu plătica, babuşca, roşioara, obleţulşi morunaşul. Formula înotătoarelor: D: III 8 (9); A III 18-24 (21-22). Formula

liniei laterale: L.lat. = 43 64

)10(98

49 (51).Batca prezintă un interes economic local, fiind căutată însă de pescarii

sportivi, datorită felului în care “muşcă” momeala şi pentru că se pescuieşterelativ uşor. Perioada de prohibiţie este cuprinsă între 1 IV-30 VI, dimensiuneaminimă de pescuit fiind de 15 cm

Ro şioara (babuşca roşie, ochi roşii) – Scardinius erythrophthalmus Este un peşte stagnofil, bentonic şi pelagic, tr ăind în apele liniştite din

zonele de şes şi colinare, unde există multă vegetaţie. Corpul este comprimatlateral, mediu de înalt, botul scurt, gura mică, terminală, îndreptată oblic în sus şilipsită de mustăţi. Solzii sunt mari, cicloizi, aderenţi, formând între înotătoareleventrale şi cea anală o creasctă ascuţită (carenă). Linia laterală este completă şimediu curbată ventral (plan şa II).

Coloraţia variază corespunzător apei în care tr ăieşte: albastr ă-verzuie sauargintie pe partea dorsală, aurie sau argintie pe flancuri, argintie pe abdomen şi cuanala şi ventralele având marginile roşii. Pectoralele sunt gălbui, cu vârfurileroşiatice, iar caudala şi dorsala cu baza negricioasă şi marginile roşii. Ochii auirisul roşiatic sau gălbui-lemon. Este o specie omnivor ă, modestă ca preferinţe,consumând bentonofaună formată din viermi, larve de insecte, moluşte, dar şi alge

şi resturi vegetale. Obişnuit, poate să atingă 20-30 cm lungime şi 200-300 ggreutate. Rar poate atinge 35-45 cm şi 0,5-2,0 kg.Maturitatea sexuală se instalează la 3-4 ani, perioada de reproducere

corespunzând lunilor aprilie-mai. Femela depune cca. 150.000 icre pe suportvegetal, incubaţia durând 3-4 zile, la o temperatur ă a apei de 20-22°C. Poate să dea hibrizi cu batca, obleţul, babuşca şi plătica. Formula înotătoarelor: D: II-III 8-10; A: III 9-12.

Formula liniei laterale: L. lat. =)43(42

54

873837

Roşioara este un peşte de interes economic şi sportiv (prohibiţie 1 IV-30

VI, dimensiunea de pescuit minimă admisă 15 cm).

*La noi, în zona lacului termal “1 Mai” (Oradea) tr ăieşte subspeciaScardinius erythrophthalmus racovitzai, de dimensiuni mai mici decât specia de

bază, coloraţia dorsală verzuie şi laturile galben-aurii. În apele mai reci de 20°Cmoare. Se reproduce în lunile februarie-martie.

Avatul (avat, peşte lup, vîlsan, ar ăcel) – Aspius aspius Specie reofilă, pelagică, avatul este singurul r ă pitor din familia

Cyprinidelor. Are corpul alungit, svelt, spinarea şi abdomenul rotunjite, capulconic, gura mare, lungă, mandibula sensibil mai alungită decât maxilarul superior.Corpul este acoperit cu solzi mici, aderenţi şi cicloizi, formând o carenă între

înotătoarele ventrale şi caudală. Linia laterală este completă, uşor curbată ventral(plan şa II).



- 15 -

Coloraţia corpului este cenuşie-albăstruie sau albăstruie-verzuie în zonadorsală, albăstruie-argintie sau argintie pe flancuri, abdomenul fiind alb-argintiu.Caudala şi dorsala sunt cenuşii, pectoralele cenuşii cu margina roşiatică,ventralele şi anala roşcate. Specie r ă pitoare, se hr ăneşte cu zooplancton şicrustacei în stadiile tinere, iar ca adult cu obleţi, cleni, porcuşori, melci, scoici,insecte şi larve. În mod obişnuit, creşte până la 35-40 cm lungime şi 1,0-2,0 kg

greutate, pescuindu-se însă şi exemplare de 68-80 cm şi 4-12 kg.Maturitatea sexuală se instalează la 3-4 ani, perioada reproductivă corespunzând lunilor martie-aprilie. Femela depune icrele pe vetre pietroase saunisipoase, în curent puternic, ponta numărând 80.000-100.000 icre. Durataincubaţiei este dependentă de temperatura apei, variind între 6 şi 15 zile. Formulaînotătoarelor: D: III 7-9; A: III 12-15. Formula liniei laterale: L.lat. =

)7675(7465

12116564

R ăspândit în Dunăre, bălţi şi lacuri litorale, dulci sau salmastre, dar şi în

râurile mari ale ţării, avatul este un peşte de interes economic şi sportiv (prohibiţie1 IV-30 VI, f ăr ă dimensiuni minime admise de pescuit).

Sabi ţ a (să bioara, cap-înotrs, saghiţă) – Pelecus cultratus Specie reofilă şi stagnofilă, pelagică dar şi bentonică, tr ăieşte în Dunăre

dar migrează, sub formă de cârd, în bălţile Dunării şi râurie mari, pentru a sereproduce. Corpul este alungit, puternic comprimat lateral, cu linia dorsală aproape dreaptă, abdomenul arcuit, convex, în formă de lamă de cuţit sau sabieîncovoiată. Capul este mic, botul scurt, gura mică, superioar ă, buzele înguste şisubţiri. Falca inferioar ă este arcuită în sus, aproape verticală, fiind prevăzută cu oconcrescenţă ce intr ă într-o escavţie de pe falca superioar ă. Înotătoarele pectoralesunt lungi, ascuţite, iar dorsala mică. Caudala este puternic escavată, cu lobulinferior sensibil mai lung decât cel superior. Anala este lungă. Semnul distinctiv îl

constituie linia laterală care are un desen caracteristic, find foarte lungă şisinuoasă (plan şa II). Corpul este acoperit cu solzi mici, lucioşi, subţiri şi caduci.

Coloraţia păr ţii dorsale este albăstruie sau cenuşiu-verzuie, laturile şiabdomenul fiind albe-argintii, cu reflexe roşii-trandafirii. Dorsala şi caudala suntcenuşii, iar celelalte înotătoare sunt cenuşii-gălbui, cu reflexe roşiatice.

Specie planctonofagă în stadiile tinere, devine insectivor ă în stadiul deadult (consumă insecte inclusiv de la suprafaţa apei, viermi, crustacei ş.a.). Poatesă atingă, în mod obişnuit, lungimi corporale de 30-35 cm şi greutăţile de 300-400; se pescuiesc însă, în bălţi bogate în hrană, exemplare de 60 cm şi 1-2 kg.

Maturitatea sexuală apare la 3-4 ani, perioada reproductivă corespunzândlunilor aprilie-mai. Femela depune 100.000-600.000 icre, în bălţi liniştite, pevegetaţie nou inundată, incubaţia durând 3-4 zile. Formula înotătoarelor: D: II-III

6-7; A: II-III 24-29. Formula liniei laterale: L.lat. =115

63

151290

.Sabiţa este un peşte de mare interes economic şi sportiv (prohibiţie: 1 IV-

30 VI, dimensiunile minime admise de pescuit: 16 cm). În plus, din solzii acesteiase extrage guanina şi se acoper ă perlele artificiale.

V ăduvi ţ a (văduvioara, odoviţa, alboana) – Leuciscus idus Specie reofilă, pelagică dar şi bentonică, migrează din Dunăre în bălţi

pentru a se reproducere. Corpul este alungit, gros, puţin aplatizat lateral (plan şa

II). Capul este mic, gura mică şi terminală, f ăr ă mustăţi. Înotătoarea dorsală are o bază de prindere mică, iar caudala este escavată, cu lobii inegali. Linia laterală este mediu curbată ventral, solzii sunt mari, cicloizi. Culoarea este diferită,



- 16 -

depinzând de vârstă şi mediul de viaţă. Astfel, coloritul de bază este cenuşiu-întunecat pe ceaf ă, spate şi parea superioar ă a laturilor şi argintie pe abdomen şi

partea inferioar ă a laturilor. Tineretul are o culoare mai ruginie. Înotătoarele pectorale, ventrale şi anala sunt roşii, iar dorsala şi caudala sunt cenuşii-violete.Pe perioada reproducerii, masculii au pe cap şi solzi mici granule gălbui. Puietulse hr ăneşte cu larve de insecte, crustacei, moluşte, plancton şi vegetale, iar adulţi

cu hrană bentonică, formată din larve, viermi, moluşte, raci în nă pârlire, icre de peşte, batracieni mici şi puiet de peşte. În mod obişnuit poate să ajungă la 30-50lungime şi 0,4-2,0 kg dar se pescuiesc şi exemplare de 80 cm şi 4-8 kg.

Maturitatea sexuală apare la 4-6 ani, perioada de reproducere fiind înlunile februarie-mai, când temperatura apei este de 16-20°C. Icrele, în număr de40.000-100.000/ femelă, mici şi lipicioase, se depun pe vetre tari sau pe vegetaţiauscată, din anului anterior. Incubaţia icrelor durează 10-11 zile. Văduviţa dă hibrizi cu avatul. Formula înotătoarelor: D: II-III 8-9; A: II-III 9-12; formula liniei

laterale: L.lat. =6358

54

985653

. Văduviţa este un peşte cu valoareeconomică şi apreciată de către pescarii sportivi (prohibiţie 1.IV-30.VI, f ăr ă dimensiuni minime admise).

*Există în apele noastre şi o formă aurie de văduviţă, Leuciscus idusvar.orphus, care se creşte şi în bazine, ca peşte decorativ.

Babu şca (bălos, ocheană, roşioar ă bălană) – Rutilus rutilus Specie stagnofilă, majoritar bentonică, prefer ă bălţile, lacurile litorale şi

iazurile cu vetre nisipoase. Seamănă foarte mult cu roşioara având corpul alungit,uşor aplatizat, capul mic, aproape conic, gura subterminală, f ăr ă mustăţi, botulscurt. Spre deosebire de roşioar ă, babuşca are înotătoarea dorsală pe aceeaşi liniecu ventralele. Abdomenul, între ventrale şi anală este rotungit, f ăr ă carenă,

pedunculul caudal mai lung şi mai subţire.Înotătoarea caudală este escavată, lobii sunt uşor inegali, mai rotunjiţi

decât la roşioar ă. Linia laterală este mediu curbată ventral, solzii sunt cicloizi şimijlocii ca dimensiuni (plan şa II).

Coloraţia păr ţii dorsale este cenuşie-verzuie, flancurile şi abdomenul fiindalbe-argintii. Înotătoarele pectorale, dorsala şi caudala sunt căr ămizii sau cenuşii,iar ventralele şi anala roşii-portocalii. Ochii au o coloraţie roşie-gălbuie.

Uneori se pescuiesc exemplare roşii-căr ămizii, cu înotătoarele de culoareroşie-aprinsă şi solzii transparenţi şi str ălucitori. Pe timpul reproducerii, masculiise recunosc după excrescenţele de pe corp şi înotătoare, de culoare albă la începutşi negre în timpul reproducerii propriu-zise.

Specie omnivor ă, babuşca se hr ăneşte cu larve de insecte, crustacei,moluşte, plancton şi alge (mătasea broaştei). În mod obişnuit poate să ajungă ladimensiuni de 20-30 cm lungime şi 20-200 g greutate, pescuindu-se însă şiexemplare de 35-44 cm şi 1,0-1,5 kg greutate. Maturitatea sexuală se instalează lavârsta de 2-3 ani, perioada reproductivă corespunzând lunilor aprilie-mai,femelele şi masculii trecând în bălţi, în cârduri, depunând 80.000-100.000 icre pevegetaţie submersă. Incubaţia poate dura 8-15 zile. Babuşca dă hibrizi cu plătica,roşioara, obleţul şi batca.

Formula înotătoarelor: D:II-III 9-11; A: II-III 9-11. Formula liniei laterale:

L.lat. =

)43(42

43

8739

.Având o r ăspândire mare, babuşca este considerată un peşte de interes

economic. Icrele de babuşcă sunt foarte apreciate, fiind cunoscute sub numele de



- 17 -

taramă. Pescuitul sportiv al acestui peşte este considerat o şcoală a măiestriei(prohibiţie 1.IV-30.VI, dimensiuni minime admise la pescuit 15 cm).

*În apele româneşti se disting şi câteva varietăţi de babuşcă, şi anume Rutilus rutilus var. erythrea Antipa, Rutilus rutilus var. carpathorossicus Vlad , precum şi o subspecie, denumită Rutilus rutilus heckeli Nord , diferită de speciastandard prin colorit şi dimensiuni, precum şi formula liniei laterale.

Linul (porc de baltă, păstr ăv de baltă, negruţ, bălos, leneş) – Tincatinca

Peşte stagnofil (lentic), bentonic, prefer ă apele liniştite şi cu vatr ă mâloasă,în special bălţile invadate de vegetaţie. Are corpul gros, suficient de înalt,

peduncul caudal scurt şi înalt. Capul este mic, gura terminală (uşor orientată însus), buzele groase, prevăzute cu o pereche de mustăţi la comisura lor.Înotătoarele, în totalitate, au extremităţile rotunjite şi nu posedă radii osoase(masculii au ventralele cu cea de-a două radie îngroşată şi lăţită). Corpul esteacoperit cu solzi mici, alungiţi, aderenţi şi acoperiţi de un mucus gros. Linialaterală este aproape dreaptă şi completă (plan şa II). Coloraţia corpului depindede mediu. Astfel, partea ventrală poate să fie verde-închisă sau chiar neagr ă-măslinie, flancurie galbene-verzui sau galbene-aurii, iar abdomenul gălbui. Toateînotătoarele sunt cenuşii sau negricioase, cu reflexe violacee.

Linul este un peşte bentonofag, omnivor, hr ănindu-se cu scoici mici,insecte, raci mici, viermi, larve, alge sau chiar resturi organice pe care le înghiteodată cu nămolul de pe vatra bazinului. În mod obişnuit poate să ajungă ladimensiuni corporale de 20-30 cm lungime şi greutăţi de 0,5-1,0 kg. În bălţi

bogate în hrană, exemplarele pot să atingă însă şi 60-70 cm şi 2,0-7,0 kg.Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 3-4 ani, perioada

reproductivă corespunzând lunilor mai-iunie, când apa are 22-25°C. Pe vegetaţia

acvatică, plutitoare sau submersă (br ădişor, mătasea broaştei) femelele depun100.000-600.000 icre, de dimensiuni mici, aderente şi gălbui. Incubaţia durează 3-7 zile.

Formula înotătoarelor: D.III IV 8-9, A III-IV 6-8. Formula liniei laterale:

L.lat = 87-90 2319

3530

110 (115).

Linul are o importanţă economică medie în ţara noastr ă, fiind căutat însă de către pescarii sportivi pentru carnea sa gustoasă (prohibiţie 1.IV-30.VI,dimensiunea minimă admisă pentru pescuit: 18 cm).

*Există, la noi în ţar ă, şi o variateate aurie (Tinca tinca aurata), cu solziiceva mai mari, buzele roşii, fruntea carmin şi corpul galben-auriu sau galben-roşcat.

Somnul (codău, moacă, iaprac, harcă, iarmă, irmă) – Silurus glanis Specie reofilă, iubeşte apa adâncă, gropile (sominele) de sub maluri,

r ăgăliile, cotloanele etc., f ăr ă a fi un peşte sedentar. Corpul este masiv, puternic,gros în partea anterioar ă, cilindric, şi aplatizat lateral în partea posterioar ă. Capuleste masiv, rotund anterior şi turtit dorso-ventral, ochii mici, gura mare cu dinţinumeroşi, conici, şi cu 3 perechi de mustăţi: una pe maxilarul superior, mai lungă,şi două pe cel inferior. Dorsala este mică, aproape inexistentă, plasată între

pectorale şi ventrale, anala foarte lungă, contopindu-se (par ţial) cu caudala.

Pectoralele au prima radie osoasă tare, iar caudala este rotunjită.Pe corp nu există solzi ci doar un mucus protector, linia laterală este

rectilinie, destul de greu vizibilă (plan şa III). Culoarea corpului este măslinie-



- 18 -

cenuşie pe spate (cu marmoraţii mai deschise sau pete neregulate), mai deschisă pe laturi şi alburie-închisă pe burtă. Somnul este cel mai mare peşte r ă pitor alapelor noastre, hr ănindu-se, în stadiile tinere, cu larve de insecte (chironomide,rusalii), crustacei, moluşte, iar în stadiul de adult cu peşti, broaşte, şoareci de apă,

păsări de apă, raci, vidre etc şi chiar cu viermi, crustacei, resturi organice. Somnulvânează, în general, hrană vie, fiind un r ă pitor nocturn.

La maturitate, în mod obişnuit atinge 0,5-1,0 m lungime şi 10-20 kggreutate, dar s-au pescuit, în Dunăre, şi exemplare excepţionale, de 3-5 m lungimeşi 300-400 kg greutate.

În funcţie de lungime şi greutate, în comer ţ se găseşte sub diversedenumiri: placi (exemplare sub 30 cm), moacă (exemplare de 30-40 cm şi până la250-300 g), somotei sau somnicos (până la 1 kg), somn cod ău sau iaprac (până la4 kg), somn irma sau iarma(până la 10 kg) şi pană sau somn pană (peste 10 kg).

Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 3-4 ani, perioadareproductivă apar ţinând lunilor aprilie-mai, odată cu viiturile de primăvar ă,reproducătorii migrând în bălţile mai calde, ca perechi deja formate. Femeladepune lângă mal, în apă mai mică, sute de mii până la 1 milion de icre

(200.000 icre/kg femelă), durata incubaţiei fiind de 7-8 zile, concordant cutemperatura apei. Icrele şi chiar alevinii de somn sunt păziţi de către masculi.

R ăspândit în Dunăre, bălţile şi lacurile litorale, dar şi în cursul inferioar alrâurilor mari din ţar ă, somnul este un peşte de interes economic şi sportiv. Dincarnea de somn se pregătesc multe specialităţi precum “pana de somn” şi “batogulde somn”

Perioada de prohibiţie este situată între 1.VI şi 30.VI, neexistând odimensiune minimă admisă pentru a fi reţinut de pescari.

*În apele noastre, mai ales în Banat şi Crişana, datorită fermei piscicoleCefa, au fost introduse (în 1940) exemplare de “somn pitic” sau “somn american”,

specie diferită de cea autohtonă, numidu-se Ameiurus nebulosus şi fiind mai slabcotată calitativ. Specia provine din America de Nord, s-a adaptat la condi ţiile ţăriinoastre, dar nu este agreat de piscicultori întrucât vânează puietul de babuşcă,roşioar ă, lin, crap, distruge icrele speciilor valoroase, perturbă perechile dereproducători etc. La maturitate atinge lungimi de 18-22 cm (rar 40-45 cm) şigreutăţi de 150-200 g (rar 1-2 kg) (plan şa III). În România, la ora actuală, somnul

pitic se consider ă a fi lipsit de valoare economică, existând campanii pentrureducerea sa numerică.

Ş al ăul (salior, buran, duduci, şaliu) – Stizostedion lucioperca sauSander lucioperca

Specie reofilă, şi lentică, pelagică, de apă dulce şi uşor salmastr ă, seîntâlneşte în Dunăre şi bălţile ei, în râurile mari, precum şi în lacurile litorale oriinterioare. Iubeşte apele adânci, lin curgătoare, cu fund pietros, nisipos sauargilos, putându-se găsi la adâncimi de peste 10 m, unde curentul este ceva mai

puternic, între neregularităţile vetrei bazinelor, între resturi de vegetaţie, buturugisau bolovani.

Corpul este alungit, fusiform, uşor aplatizat lateral, capul mare, comprimatlateral, botul îngust, lung, uşor teşit, gura terminală, mare, ajungând până la liniaochilor, dinţi dezvoltaţi şi inegali ca mărime şi orientare. Operculele au formă triunghiular ă, cu marginile zimţate şi un spin posterior. Posedă două înotătoaredorsale, poziţionate apropiat, prima (D1) prevăzută cu radii tari şi spini terminali

(plan şa III). Corpul şi o parte din cap (până la ochi) este acoperit cu solzi mici,ctenoizi, linia laterală fiind uşor curbată dorsal, anterior. Culoarea şalăului estecenuşie-verzuie sau cenuşie-gălbuie, pe partea dorsală, gălbuie pe flancuri şi



- 19 -

argintie pe burtă. Pe partea dorsală şi pe flancuri se regăsesc 8-13 benzitransversale, brun-cafenii sau negricioase. Înotătoarele dorsală şi caudală au oculoare cenuşie, cu mici puncte negricioase pe membrana interradicală, celelalteînotătoare fiind galbene-cenuşii.

Până la vârsta de 8-10 luni (180 g) şalăul se hr ăneşte cu plancton şinevertebrate inferioare (crustacei, moluşte ş.a.), după care devine strict r ă pitor,

hr ănindu-se cu peşti (inclusiv semeni şi descendenţi), raci, broaşte, şobolani deapă etc.La maturitate poate atinge, în mod obişnuit, 40-70 cm şi 1-4 kg,

pescuindu-se însă şi exemplare de 1,0-1,3 m şi greutatea de 8-15 kg. Şalăul tânăr, până la 20 cm lungime, se numeşte (popular) strapazan sau trapazan, zmug sauciopec.

Maturitatea sexuală se instalează la 3-5 ani, perioada de reproducere fiindîn lunile martie-mai, la o temperatur ă a apei cuprinsă între 8-16°C. Femeladepune, pe vetre solide, pe pietre, pe r ădăcini, pe plante acvatice sau în gropisă pate în nisip şi pietriş, între 50.000 şi 300.000 icre, aderente la substrat. Icrele,adunate ciorchine, formând cuib, au o perioadă de incubaţie de 6-12 zile, perioadă

în care sunt păzite de ambii părinţi.Formula înotătoarelor: D1: XII-XVII; D2: I-III 19-24; P: 15-16; V: I 5; A:

II-III (10) 11-13 (14).

Formula liniei laterale: L.lat. = 80 2916

1612

97.Şalăul, datorită cărnii sale albe, gustoase şi dietetice, este considerat un

peşte nobil, de mare interes economic şi sportiv. Perioada de prohibiţie este între1.IV şi 30.VI, dimensiunea minimă de pescuit fiind de 35 cm.

*În apele româneşti mai există două specii de şalău, incluse în zona de habitata şalăului comun, denumite “şalău de Volga”, “armenesc”, “vărgat” sau “secret”(Stizostedion volgensis) şi “şalăul marin” (Stizostedion marina), ultimul mai adaptatla apă salmastr ă. Diferenţa dintre cele trei specii constă, în special, în desenul şinumărul benzilor transversale şi, în mod variabil, în formatul corporal. Şalăul marinnu posedă pete întunecate pe membrana niciunei înotătoare (plan şa III).

Bibanul (ghiban, asprişos, costruş, bondar, r ăspăr, zboriş) – Perca fluviatilis

Specie reofilă, lentică, pelagică, se întâlneşte în râuri, bălţi şi lacuri internesau litorale, inclusiv în cele salmastre. Prefer ă atât apele limpezi cât şi pe celetulburi, cu vatra tare sau nisipoasă, adă postindu-se la umbra stuf ărişului, în r ăgăliisau chiar în cotloanle de sub maluri. Corpul bibanului este relativ înalt, uşoraplatizat lateral, scurt şi cu o convexitate mare a liniei spinării. Capul estecomprimat lateral, orientat în sus (înalt), botul obtuz, gura terminală, cu dinţi

puternici, uşor oblică în jos, operculul triunghiular şi cu un spin posterior.Pe partea dorsală există două înotătoare (D1 şi D2), prima dintre acestea

fiind alcătuită numai din radii tari, spinoase (plan şa III). Corpul şi capul, până pedirecţia ochilor, sunt acoperiţi cu solzi mici, de tip ctenoid, zimţaţi pe margini şi bineînfipţi în piele, iar linia laterală este completă, curbată dorsal anterior. Culoarea

bibanului depinde de mediul de viaţă, putând să fie galbenă-verzuie, verde-întunecată sau cenuşie-verzuie în zona dorsală, verde, verde închis sau verzui-ar ămie

pe laturi şi galbenă-alburie sau gălbuie-albicoasă pe abdomen. Pe laturile corpului

există 5-9 benzi mai închise la culoare, late şi rotunite în partea lor inferioar ă, unadintre ele (situată central) având forma litere “Y”. Înotătoarele dorsale au o culoarecenuşie-deschis, prima dintre ele (predorsala sau D1) având o pată neagr ă, situată

posterior, iar pectoralele, ventralele şi anala sunt galben-roşiatice.



- 20 -

În stadiile tinere, până aproape de vârsta de 2 ani, bibanul estre paşnic,hr ănindu-se cu plancton, viermi, crustacei şi, ocazional, peştişori mici. După această vârstă devine r ă pitor, hrana sa fiind alcătuită din puiet de peşte, moluşte şiicre, broaşte, raci, viermi şi scoici. La vârsta de adult poate atinge, în modobişnuit, 20-35 cm (maxim 50-60 cm) şi greutatea de 200-500 g (maxim 4-5 kg).Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 3-4 ani, perioada de reproducere

corespunzând lunilor martie-mai.Femelele depun “benzi” de icre, lungi de 1-2 m şi late de 2-3 cm, în zonamalurilor, pe plante, r ădăcini de salcie, crengi căzute în apă, pietre etc, numărulacestora variind între 10.000-190.000 (100.000 icre/kg femelă). Durata perioadeide incubaţie, în raport de temperatura apei, este de 15-20 de zile.

Formula înotătoarelor: D1 XIII-XVII; D2 I-III 12-16, 1 II 7-10. Formula liniei

laterale: 5777

1612

107

. Ca şi şalăul, bibanul este considerat un peşte nobil, de mareinteres economic şi sportiv. Perioada de prohibiţie este situată între 1.IV-30.VI,nefiind specificată o dimensiune corporală minimă de reţinere a exemplarelor.

*În apele româneşti mai există o specie de biban, denumită biban soare(Lepomis gibossus) şi care difer ă marcant de specia descrisă. Aceasta aredimensiuni mai reduse, tr ăieşte pe vetre mâloase şi nisipoase şi se recunoaşte după un colorit specific şi o pată neagr ă, situată pe extremitatea posterioar ă aoperculului (plan şa III). Nu przintă o mare valoare economică în România, deşi înamerica de Nord (de unde a fost introdus la noi) este considerat un peştecomercial şi cu valoare în pescuitul sportiv.

Ş tiuca (mîrliţa, căţea, ciucă, fîţă, boaldă) – Esox lucius Specie reofilă şi stagnofilă (lentică), ştiuca se găseşte în ape curgătoare şi

stătătoare dulci, pe marginea stufului, sub maluri, în pâlcuri mari de vegetaţie

subacvatică ori în bulboane mari, la adâncimi considerabie, camuflată total învegetaţie.

Fiind cel mai activ r ă pitor al apelor noastre dulci, fiind denuită şi “lupulapelor”, ştiuca are însuşiri morfologice corespunzătoare: corpul alungit, uşoraplatizat lateral, spinare groasă, musculoasă, botul sub forma unui cioc de raţă,turtit dorso-ventral, gura mare, largă, mărginită de dinţi numeroşi, mari şiîncovoiaţi inferior (pe falca de jos) sau mici şi deşi (pe falca de sus), precum şi pecerul gurii. Falca inferioar ă este mai lungă decât cea superioar ă. Înotătoareadorsală este situată mult inferior, aproape de cea caudală şi plasată simetric faţă decea anală. Corpul este acoperit cu solzi cicloizi, care se extind şi pe f ălci şi parteasuperioar ă a operculelor. Linia laterală este întreagă, relativ dreaptă, vizibilă şi înrgiunea capului (a operculelor).

Culoarea ştiucii depinde de mediul de habitat, anotimp şi vârstă: galbenă-verzuie, verzuie, cenuşie-verzuie sau cenuşie-cafenie pe spate, flancurile mai deschise,iar abdomenul este alb-gălbui, cu pete negre. Pe păr ţile laterale sunt pete mari, cafenii-măslinii sau negre, care se unesc uneori în benzi transversale, fapt ce atrage, la unele

populaţii sau exemplare, denumirea de “ştiucă cu dungi” (plan şa III). Înotătoareledorsală, caudală şi anală sunt gălbui-cenuşii, iar cele perechi sunt roşietice.

În stadiile tinere, ştiuca se hr ăneşte cu organisme diverse, nevertebrate, pentruca, la maturitate să consume peşti de toate mărimile (inclusiv semeni), broaşte, şerpide apă, şobolani de apă, păsări de apă şi puii acestora, ouă de broaşte şi de păsări,

viermi, râme, lipitori, icre etc., fiind de o voracitate particular ă.În stadiul de adult poate să atingă lungimi obişnuite de 40-100 cm (maxim1,5 m) şi greutăţi de 2-15 kg (rar 25 kg şi excepţional 65 kg). Tineretul de ştiucă,

până la dimensiunea de 30 cm, se numeşte, popular, mîrli ţă.



- 21 -

Maturitatea sexuală se instalează la 3-4 ani, perioada de reproducere fiindîn lunile februarie-aprilie, când apele s-au revărsat, iar temperatura apei atinge 8-10°C. Pe vegetaţia mare, inundată, femelele depun între 250.000 şi 1 mil. de icre,aderente, incubaţia durând 10-15 zile, în funcţie de temperatura apei.

Formula înotătoarelor: D: VI-X 13-16; A: III-IV (VII) 10-15 (16)

Formula liniei laterale: L.lat = 110

144

1512

1714

Cega (cioc lung, sturion, pană) - Acipenser ruthenus Este un sturion exclusiv de apă dulce, reofilă, bentonică, se găseşte în

Dunăre, în sectoarele Turnu-Severin-Or şova, Or şova-Coronini, iar în parteainferioar ă a Dunării pe braţul Borcea, precum şi între Hîr şova şi Br ăila. În plus, segăseşte în Tisa, Someş, Mureş, primăvara intrând şi în Jiu, Olt, Argeş, Prut şiSiret, în partea lor inferioar ă.

Prefer ă apele limpezi, cu vetre pietroase, argiloase sau nisipoase şiadâncimi de 8-10 m.

Corpul cegii este alungit, aproape cilindirc, capul conic cu botul(rostrumul) lung şi subţire (dar uneori apare şi scurt şi rotunjit – mai ales laexemplarele bătrâne), triunghiular, uşor ridicat la extremitatea anterioar ă. Guraeste semilunar ă, subterminală, având patru mustăţi, prevăzute cu franjuri laterale(ca nişte pene), nefiind netede şi rotunde ca la ceilalţi sturioni.

Pe corp se găsesc două rânduri de scuturi laterale (52-71 bucăţi), două ventrale (abdominale) (10-19 bucăţi) şi unul dorsal (12-17 bucăţi). Înotătoareadorsală este plasată mult inferior, aproape de cea caudală, care este de tipheterocerc. Culoarea corpului este cenuşie sau cenuşie-verzuie pe spinare, gălbui-roz pe laterale şi mai deschisă pe abdomen, înotătoarele ventrale şi anala fiindroşcate, iar celelalte înotători cenuşii.

Hrana cegii este formată din larve de insecte (chironomide, efemere), darşi crustacei din genul Corophium (gammaride) pe care le r ăzuieşte de pe

suprafeţele dure (pietre, stânci).În stadiul de adult poate să atingă dimensiuni maxime de 110-115 cm şi

greutăţi de 16-18 kg, dimensiunile obişnuite fiind de 50-60 cm lungime, iargreutăţile de 2-4 kg. Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 3-7 ani lamasculi şi de 5-12 ani la femele.

Perioada de reproducere este situată în lunile aprilie-mai, uneori chiar şi îniunie, femelele depunând cca. 10.000 icre/kg greutate vie, în locuri cu curent

puternic, pe bacurile de nisip şi pietriş. Durata incubaţiei este cuprinsă între 6-9zile. Icrele de cegă sunt mici, au o culoare cenuşie-deschisă, mai puţin gustoase(comparativ cu ceilalţi sturioni), cu corionul subţire, stivindu-se relativ uşor, ceeace la face mai puţin valoroase.

Cega este un peşte valoros din punct de vedere economic, dar cantităţile pescuite în sectorul românesc al Dunării sunt relativ mici. Cega se poate creşte şiîn policultur ă cu crapul, în heleşteie construite special.

Hibernează în Dunăre, ca şi viza, în gropi adânci şi cu vatr ă tare.

*În apele româneşti mai există două varietăţi, diferite prin forma şilungimea botului (fiind obtuz, scurt) numite Acipenser ruthenus var. kamenis Lov şi Acipenser ruthenus var. brevirostris Antipa, precum există şi o varietate cu

pielea complet albă şi ochii roşiatici ( Acipenser ruthenus var. alba) şi alta cu pielea roşiatică ( Acipenser ruthenus var. erythrea).

Viza (sturion, nas lung, bogdazari) – Acipenser nudiventris

Specie de apă dulce, rar observată în mare (în partea îndulcită de Dunăre aacesteia), se pescuieşte în Dunăre, Jiu, Olt şi Argeş, iar primăvara şi în parteainferioar ă a Prutului şi Siretului.



- 22 -

Prefer ă ape limpezi, cu curent activ şi vetre solide, pietroase, nisipoase sauargiloase, la adâncimi de 6-8 m.

Capul vizei este specific acipenseridelor, cu buza superioar ă formând unrotrum, botul scurt şi triunghiular, rotunjit la capăt, gura dreaptă, nările şi ochiiaşezaţi lateral, mustăţile ovale în secţiune, f ăr ă membrane senzitive, franjurate cala cegă. Corpul este alungit, înotătoarea dorsală simetrică celei anale, iar cea

caudală de tip heterocerc, coloana vertebrală ajungând până la vârful lobuluisuperior (plan şa III). Înotătoarele pectorale au un spin puternic pe margineaanterioar ă a lobului lor. Corpul este acoperit cu 11-16 scuturi dorsale, 52-74scuturi laterale şi 11-17 scuturi ventrale, primul scut dorsal fiind mare şi puternic.Culoarea este cenuşie pe spate, cu nuanţe de cafeniu şi vânăt, ceva mai deschisă

pe laturi, iar abdomenul este alb.Hrana vizei este alcătuită aproape exclusiv din crustacei şi larve de insecte,

care se dezvoltă la adâncimi de 6-8 m, la care se adaugă peşti şi moluşte.Lungimea obişnuită este cea de 40-50 cm şi greutatea de 8-10 kg, dar se

pescuiesc şi exemplare de 150-200 cm, cu greutăţi de 46-80 kg.Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 3-7 ani, la masculi, şi de 5-10

ani la femele. Perioada de reproducere apar ţine lunilor aprilie-mai, femeleledepunând între 200.000 şi 1 mil. icre, pe vetre solide, pietroase, sau pe zone cunisip şi pietriş, situate în calea curentului activ de apă. Icrele vizei sunt gustoase,

preparându-se şi servindu-se sub formă de caviar.Viza este un peşte cu o valoare economică mare, redusă însă numeric, în

mod drastic, pe toată lungimea Dunării, chiar dacă s-au f ăcut eforturi deconservarea oprindu-se (oficial) pescuitul acesteia.

Mihal ţ ul (manus, marin, mamulete, mihalciu, mihoalca, sol, miholiţa) - Lota lota

Specie de apă dulce, se găseşte în Dunăre şi afluenţii mai mari ai acesteia, pe care urcă până în zona de munte, preferând apele curgătoare şi limpezi, dar stă mai mult în cotloane, în tuneluri (somine) să pate în maluri, în locuri cu mâl, sub

pietre etc. fiind un peşte timid. Corpul este alungit acoperit cu mult mucus,cilindric în partea anterioar ă şi aplatizat lateral în cea posterioar ă. Capul esteaplatizat dorso-ventral, falca de jos (mandibula) puţin mai scurtă decât cea de sus(maxila), gura mare, terminală, cu dinţi mici şi conici. Ochii mici, ageri, iar sub

bărbie, de natur ă tegumentar ă, apare un fir ca o mustaţă (barbion).Prezintă două înotătoare dorsale, D2 foarte extinsă, caudala rotunjită,

cuprinzând o parte din pedunculul caudal, anala extinsă şi ea, pectoralele înapropierea operculului, iar ventralele situate apropiat, în poziţie jugular ă (plan şa III).

Corpul este acoperit cu solzi mici, abia vizibili, acoperiţi de mucusabundent. Linia laterală este discontinuă. Coloraţia corpului depinde de naturamediului, de regulă, fiind cafenie sau cafenie-verzuie pe spinare şi laturi, cu petecafenii-verzui-gălbui) mari şi neregulate, iar abdomenul este albicios.

Mihalţul este o specie r ă pitoare, în stadiile tinere consumând larve detrichoptere, viermi, r ăcuşori, icre ale altor peşti, iar ca adult raci, peşti (inclusivsemeni), icre, insecte etc. Vara, ascuns la umbr ă, trece printr-un “somn de var ă”, timpîn care se hr ăneşte foarte puţin şi numai noaptea. În mod obişnuit poate să atingă lungimi de 30-70 cm (rar 1 m) şi greutăţi de 900-2000 g (rar 24 kg, excepţional 32 kg).

Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 3-4 ani, perioadareproductivă corespunde lunilor reci, de toamnă-iarnă (noiembrie-ianuarie),femelele lipind icrele de locuri tari, pietroase, mai ales la şipote, unde temperatura

apei este aproape de 0°C. Numărul de icre depus de o femelă este cuprins între30.000 şi 3 mil., perioada de încubaţie, concordant cu temperatura apei, durând30-50 zile.



- 23 -

Formula înotătoarelor: D1 9-15 (16), D2 68-85 (93), A 63-82 (85). Chiardacă are o r ăspândire mare, de la râurile, bălţile, lacurile şi iazurile Dunării şi până în zona colinar ă şi montană, în ţara noastr ă nu prezintă importanţă economică,deşi, în vechime, a fost apreciat pentru carnea sa. Pescarii îl caută însă, mai alesiarna, la copcă, momindu-l cu sânge, râme şi peştişori. În zonele cu păstr ăvi,mihalţul este considerat un peşte dăunător, nefiind interdicţie de pescuit; în rest

este prohibită prinderea lui între 1.IV şi 30.VI Ţ iparul (vârlar, şerpişor de baltă) – Misgurnus fosilis Este o specie stagnofilă (lentică), bentonică, iubind apele stătătoare sau cu

curent redus, cu vatra mâloasă, în care se ascunde sau îşi caută hrana. Corpul estealungit, aproximativ cilindric, iar pedunculul caudal este aplatizat lateral. Guraeste mică, poziţionată inferior şi flancată de 10 mustăţi, aşezate astfel: 4 pe falcasuperioar ă, 4 pe cea inferioar ă şi 2 la comisurile gurii (colţurile gurii). Sub ochiimici, poziţionaţi superior, se află un spin mic, ascuns în piele. Înotătoarele suntmici şi cu vârfurile rotunjite, iar între dorsală şi caudală şi anală şi caudală aparecâte o carenă (muchie) mică, adipoasă. Masculii au înotătoarele triunghiulare.

Solzii sunt foarte mici, acoperiţi de un mucus abundent.Culoarea ţiparului este galbenă-închisă, spatele având numeroase peteverzi-negricioase, pe un fond cafeniu. Pe laturi apare o dungă mai lată,întunecoasă, flancată de altele mai înguste, uneori incomplet conturate, formatedin puncte şi pete, iar abdomenul este gălbui. Ochii sunt gălbui-aurii, înotătoarelegălbui, pe caudală şi dorsală existând câteva puncte negre, aşezate neregulat.

Ţiparul se hr ăneşte cu faună bentonică precum larvele de insecte, viermi,moluşte, crustacei, ouă de insecte, icre de peşti etc., pe care le caută filtrând mâlul.

Perioada de reproducere este situată în perioada martie-iunie, în funcţie detemperatura apei, adâncimea acesteia şi altitudine. Deşi vieţuieşte în ape mai multstătătoare, pe perioada reproducerii caută locuri cu apă curgătoare şi vegetaţie

proaspătă, pentru a-şi depune icrele. În perioada reproducerii masculilor le apartuberculi pe radiile înotătoarelor pectorale, iar pe direcţia înotătoarei dorsale, peflancuri, apare o dilataţie adipoasă cu aspect de coastă, corpul devenind bruscaplatizat dorso-ventral. Femela depune între 100.000-150.000 icre, din acestearezultând larve care au branhii externe. După ce se trece la respiraţia branhială internă, puietul de ţipar se îndreaptă spre zonele mai întunecoase ale apeirespective, sărace în oxigen dar bogate în bentofaună.

Deficitul în oxigen din apă este completat de posibilitatea respir ării(înghiţirii) aerului atmosferic, prin intermediul intestinului posterior care este

puternic vascularizat şi transformat în “plămân”, precum şi printr-o respiraţiecutanee (prin piele). Aceste adaptări crează posibilitatea ţiparului să vieţuiască în

mlaştini aproape secate sau în pământul reavăn, r ămas după secarea bălţilor.La maturitate, ţiparul poate să măsoare 20-25 cm (maxim 35 cm şi

excepţional 50 cm), greutatea fiind redusă, de 10-70 g.Importanţa economică a ţiparului, în ţara noastr ă, este relativ scăzută,

consumul fiind redus datorită aspectului de şarpe pe care îl are, precum şi prejudecăţii conform căreia la ţipar, capul este otr ăvitor. În statele central şi vesteuropene însă, ţiparul, pregătit în multe feluri (sărare, afumare) este considerat odelicateţe gastronomică, având o carne foarte gustoasă.

** *

Pe lângă speciile amintite, specii cu certă valoare economică şi sportivă (înmarea lor majoritate) în zona de şes se mai găsesc şi alte specii de importanţă mairedusă: guvidul de baltă (G.kessleri), baboiul de glod (G. gymnotrachelus),



- 24 -

ghibor ţul (A. cernua), pietrarul (A. zingel), fusarul (A. streber), pălămida de baltă (P. platygaster), ghidrinul (G. acubatus), dunăriţa (C. aurata bulgarica), câra (C.aurata balcanica), zvârluga (C. taenia), fâţa (C. elongata), cleanul de baltă ( L.borysthenicus), beldiţa (A. bipunctatus), boarca (R. sericeus), boţogul (A. sapa),

petrocul (G. kessleri şi G. uranoscopus), porcuşorul (G. gobio), ţigănuşul (U.kramer), fufa (L. delineatus), nisiparniţa (C. romanica), cosacul (A. balleus) etc.

1.7. Specii marine sedentare şi semisedentare

Grupa speciilor marine (propriu-zise) cuprinde mai multe categorii de peşti şi anume:a) Pe şti marini sedentari, peştii care se nasc şi tr ăiesc în Marea Neagr ă, unde nu

se deplasează decât pe distanţe scurte, în căutarea hranei. Printre aceştia senumăr ă şi guvizii.

b) Pe şti marini semisedentari, care se deplasează în arealul M ării Negre, încăutarea hranei, dar distanţele de deplasare sunt mici şi medii. Din această categorie fac parte stavridul, calcanul, cambula, pisica de mare, vulpea demare, rechinul ş.a.

c)

Pe şti marini care se deplasează pe distan ţ e relativ mari, în căutarea hranei,dar se reproduc în Marea Neagr ă, sunt peştii care se deplasează în alte mări, înlacurile litorale sărate sau chiar dulci. Este cazul unor specii precum pălămida,chefalii, lufarul, tonul, zarganul, hamsia ş.a.

Scrumbia albastr ă (Scomber scombrus)Specie pelagică, de cârd, formează bancuri de indivizi de aceeaşi vârstă şi

mărime, înotând în straturile din largul mării, unde temperatura este de 13-18°C.În Marea Neagr ă, scrumbia albastr ă pătrunde în faza de pui, venind din MareaMarmara, creşte până la maturitate şi se reîntoarce pentru reproducere, la loculnaşterii, în aceeaşi Mare Marmara (sau în Mediterană).

Corpul este fusiform, rotunjit şi mai gros în partea anterioar ă şi subţiat încea posterioar ă, acoperit cu solzi mici, netezi, cicloizi şi egali ca mărime. Linialaterală este completă şi dispusă în zig-zag. Capul este mare, gura mare, terminală,maxilarul inferior mai lung decât cel superior, ochii potrivit de mari, poziţionaţilateral, cu o pleoapă adipoasă bine dezvoltată (plan şa IV). Fălcile au dinţii aşezaţi

pe un singur rând, dar dinţii se regăsesc şi pe plafonul şi păr ţile laterale alecavităţii bucale (vomer şi palatine).

Pe partea superioar ă a corpului există 2 înotătoare dorsale, depărtate unade alta, D2 situându-se paralel cu anala. Caudala este puternic escavată,

prezentând, la bază, de-o parte şi de alta, câte 2 creste subţiri. Pe peduncululcaudal sunt 5 pinule dorsale şi 5 ventrale. Pectoralele sunt aşezate superior, iar

ventralele inferior. Nu posedă vezică înotătoare.Coloraţia este albastr ă-verzuie, cu reflexe metalice, cu dungi transversale,în zig-zag. Păr ţile laterale sunt albe-sidefii sau albăstrui-albicioase, iar abdomenuleste alb. Înotătoarele au o culoare cenuşie.

O scrumbie albastr ă, la stadiul de adult, măsoar ă 17-30 cm (rar 40 cm,excepţional 50 cm), iar greutatea este de 100-250 g (excepţional 1500 g). Hranaconstă din peşti mici (hamsii, aterine), crustacei, moluşte şi larvele lor.

Perioada de reproducere corespunde cu migraţia către mările Marmara şiMediterană unde iernează şi depune icre, în perioada februarie-martie.

Formula înotătoarelor: D1 IX-XIX; D2 I 9-13+4 (5) pnule, A I+I 10-11+4(5) pinule.

Importanţa economică a scrumbiei albastre este mare, aceasta având ocarne grasă, dulce şi gustoasă, f ăr ă osciole şi oase mari în exces. Valorificareaacestei specii se face atât în stare proaspătă cât şi sărată, afumată sau sub formă deconserve. Interesează şi din punctul de vedere al pescuitului sportiv.



- 25 -

** *

În Marea Neagr ă există o specie aparte, scrumbia mică ( Alosa maeotica)diferită şi ca aspect exterior. Aceasta atinge lungimi maxime de 33 cm şi nu estemigratoare. Culoarea zonei dorsale este verde-albăstruie, flancurile şi abdomenulfiind argintii. Se hr ăneşte cu hamsii, crustacei, larve de insecte de suprafaţă ş.a.

Este o specie de interes sportiv.

Stavridul (Trachurus mediterraneus ponticus) Peşte marin, pelagic, de cârd, reprezintă o subspecie, alături de alte trei, a

speciei Trachurus mediterraneus. Tr ăieşte în largul mării, apropiindu-se de ţărmcând apa are temperatura de 18-20°C, între lunile aprilie şi octombrie, şi există multă hrană. Iernează în zonele mai calde ale mării, la adâncimi de 80-100 m.

Corpul este fusiform, aplatizat lateral, linia laterală curbă, acoperită cu plăcuţe mici (scuturi osoase), care formează o creastă ascuţită în partea posterioar ă a corpului (plan şa IV). Capul este ascuţit, ochi mari (cu pleoapă adipoasă dezvoltată). Gura mare, terminală, falca inferioar ă uşor proeminentă şi

cea superioar ă protractilă.Pe partea dorsală a capului, de la bot până la D1, apare o creastă (carenă)nu foarte înaltă. Există două înotătoare dorsale, D1 şi D2, D1 fiind alcătuită dinradii tari, situată pe direcţia înotătoarelor pectorale şi ventrale şi având

posibilitatea de a se plia într-un şănţuleţ, la baza ei. D2 este foarte extinsă, caudalascobită, homocercă, anala extinsă şi ea, pectoralele cu vârful ascuţit şi ventralele

prinse jos (inferior).Întreg corpul este acoperit cu solzi mici şi caduci. Coloraţia este verzuie

sau aurie-verzuie pe spate, argintie cu irizaţii albastre-violete pe laturi (cu luciumetalic) şi argintie lucioasă pe abdomen, cu irizaţii roşii-albastre-violete.Operculul are o pată neagr ă, distinctivă, pe colţul de sus.

În mod obişnuit, stavridul atinge dimensiuni de 15-30 cm (rar 50 cm) şigreutatea de 30-250 g (rar 1 kg, excepţional 2 kg). Stavridul este omnivor,hr ănindu-se cu plancton, nevertebrate şi peşti mici (hamsia, giurgirica, aterina).

Perioada de reproducere corespunde lunilor mai-august, femelelegrupându-se în partea inferioar ă a cârdului (bancuri), iar masculii în ceasuperioar ă. Femelele depun un număr mare de icre, de dimensiuni reduse (0,23-0,28 mm), care se ridică la suprafaţă şi str ă bat zona în care masculii au depuslapţii, fecundându-se. Formula înotătoarelor: D1 (VII) VIII (IX), D2 I (26) 28-32(34), A II-I (23) 24-29 (30); P I (18) 19-22) (23), V I 5. Numărul de solzi de pelinia laterală (78) 80-90 (92).

În economia noastr ă piscicolă marină, stavridul reprezintă specia cea maiimportantă, având o r ăspândire largă şi regăsindu-se încă în cantităţi suficient demari.

** *

Ocazional, în Marea Neagr ă mai pătrunde şi altă subspecie, Trachurustrachurus, denumită tot stavrid. Acesta iubeşte apele mai calde, fiind r ăspândit înmările Mediterană, Egee şi Marmara. Se reproduce în Marea Egee şi aredimensiunea corporală, ca adult, de 37-40 cm.

Calcanul (Scopthalmus maeoticus)Specie marină bentonică, reprezentantă tipică a peştilor cu corpul asimetric,

“culcat” pe partea dreaptă, tr ăieşte pe fundul mării, la 60-100 m adâncime, înstraturile de nisip mobil, complet îngropat în nisip, lăsând afar ă doar ochii.



- 26 -

Are corpul de formă ovală, foarte lat, asimetric, depresiform. Anatomic,calcanul este “culcat” pe latura dreaptă, ochiul drept migrând şi poziţionându-selângă cel stâng ( pozi ţ ie senestr ă). La un calcan, privit de sus, se observă, de fapt,latura lui stângă şi spatele. Gura, ca aşezare, şi înotătoarele pectorale, din acelaşimotiv, sunt asimetrice. Înotătoarele pectorale se află distanţate: una “deasupra”,adică pe partea stângă (sau zenital ă) şi alta pe partea dreaptă, “dedesupt” (sau

nadiral ă). Înotătoarea dorsală începe de la cap şi este cea care înconjoar ă corpul, pe partea dreaptă, iar anala pe partea stângă, dacă se priveşte de deasupra. Caudala esterotunjită, sub formă de evantai, ventralele mici şi aşezate jugular. Gura calcanuluieste mare, terminală, cu dinţi puternici şi buze subţiri. Mandibula este proeminentă.O pereche de nări este plasată în faţa ochilor, iar alta pe partea “oarbă”, adică pe

partea dreaptă. Orificiul anal este poziţionat între înotătoarele ventrale şi anală.Pe partea expusă, stânga (zenitrală), corpul este acoperit cu solzi ctenoizi,

iar pe cea opusă, dreapta (nadirală), cu solzi cicloizi. Printre solzi, pe ambele feţe)se găsesc butoni osoşi, rotunzi şi cu câte un spin în mijloc (plan şa IV). Linia laterală este completă, descrie o curbă în dreptul pectoralelor, după care devine rectilinie.

Asimetria calcanului se pare că nu este un caracter ereditar, întrucât puietul recent eclozionat are o simetrie bilaterală perfectă şi înoată la suprafaţamării, timp de cca. 2 luni. După această perioadă devine bentonic, se aşeză pe

partea dreaptă şi se apropie de maluri, în căutarea hranei. Rareori, se pescuiesc şiindivizi cu simetrie perfectă.

Coloraţia de bază este cenuşie-cafenie, cu pete albe şi negre, pe liniazenitală şi albă-gălbuie pe cea opusă.

Hrana calcanului este formată, în stadiile tinere, din plancton, crustacei şimoluşte, iar în stadiul de maturitate din peşti bentonici şi pelagici (guvizi, barbuni,

bacaliari, aterine, hamsii), care cârduiesc sau iernează în vecinătatea vetrei.În mod obişnuit, calcanul măsoar ă 60-80 cm şi cântăreşte 3-4 kg, dar poate

atinge lungimea de 1 m şi greutatea de 8-10 kg.

Perioada de reproducere durează din martie şi până în iunie, moment încare reproducătorii se apropie la 20-30 km de ţărm, la adâncimi de 18-30 m. Ofemelă depune 8-10 mil. icre, mărunte ca nisipul mării, care nu ader ă la substrat cidevin pelagice. Incubaţia durează 3-4 zile. Formula înotătoarelor: A XII 15-52.

Numărul de solzi de pe linia laterală: 85-86.Calcanul are o carne gustoasă, albă şi dulce, fapt ce-i confer ă o importanţă

economică mare. Icrele, conservate şi preparate special, reprezintă un produs decalitate.

** *

În apele Mării Negre se mai regăseşte o specie de calcan “Calcanul mic –Scopthlamus rhombus”, cu dimensiuni somatice sensibil inferioare celui descrisanterior (max. 60 cm lungime). Are o culoare cafeniu-cenuşie, cu pete cafenii-roşcate pe corp şi înotătoare. Modul de viaţă, mai puţin studiat, pare asemănătorspeciei precedente.

Cambula (cambula de liman) – Pleuronectus flesus luscus Specie bentonică, marină, reprezentantă a peştilor cu corpul asimetric,

“culcat” pe partea stângă, tr ăieşte în zonele mâloase-nisipoase din mare şi lacurilitorale (inclusiv salmastre).

Corpul cambulei este rombic, alungit, asimetric şi depresiform. Fiind “culcată” pe partea stângă, la cambulă, privită de sus, se observă de fapt o latur ă a corpului,dreapta. Ochiul stâng a migrat şi s-a poziţionat lângă cel drept (poziţie dextr ă).



- 27 -

O înotătoare pectorală se află pe faţa zenitală, iar cealaltă pe faţa nadirală.Înotătoarea dorsală începe din regiunea capului şi înconjoar ă corpul, pe parteastângă, iar cea anală pe partea dreaptă. Caudala nu este rotunjită ca la calcan,având marginea aproape dreaptă.

Gura cambulei este mică, oblică şi disimetrică. Între ochi, până la niveluloperculelor, apare o creastă. Corpul este acoperit cu solzi mici, cicloizi, rari, iar în

lungul liniei laterale, la baza înotătoarelor dorsală şi anală, pe cap şi partea anterioar ă a corpului există ţepi, uşor ascuţiţi. De-a lungul liniei laterale există o serie de solzi(scuturi) osoşi, ascuţiţi, faţa nadirală fiind netedă. Linia laterală este aproape dreaptă,sensibil curbată anterior, deasupra înotătoarei pectorale (plan şa IV).

Culoarea corpului, pe faţa zenitală, este cafenie până la verde-murdar, cu pete cafenii, stelate, mărginite cu alb, partea nadirală fiind albă-gălbuie.

Hrana cambulei este formată din forme bentonice, precum crustacei,moluştele şi viermi dar şi peşti mai mici.

La maturitate poate atinge 20-30 cm lungime (rar 35 cm şi exepţional45 cm), greutatea corporală fiind de 200-500 g. Perioada de reproducere apar ţinelunilor septembrie-mai (chiar iunie), apa necesar ă reproducerii trebuind să aibă

2-4°C. Înainte de apariţia maturităţii sexuale, tineretul de cambulă tr ăieşte în apesalmastre (lacurile Sinoe, Razelm, Babadag, Siutghiol şi Mangalia), migrând apoiîn mare, pentru reproducere.

O femelă depune 1-2 mil. icre mici, pelagice, care vor fi duse de curenţiînspre maluri şi zone cu apă îndulcită de Dunăre.

Formula înotătoarelor: D 52-65, A 36-85. Numărul de solzi de pe linialaterală 72-85. Cambula este un peşte de inters economic, carnea având calităţidietetice şi nutritive certe.

Chefalul mare (labanul) – Mugil cephalusSpecie marină, bentonofagă, tr ăieşte în cârduri, în largul mării (iarna şi

primăvara), unde şi iernează, sau aproape de ţărmuri, în lacuri litorale de tipsalmastru (vara şi toamna).

Corpul este aproape cilindric, capul mare şi turtit dorso-ventral, ochii prevăzuţi cu pleoapă adipoasă dezvoltată, gura mică şi terminală. Prezintă două înotătoare dorsale, depărtate între ele, caudala escavată, homocercă, cu lobiiascuţiţi, anala cu baza de prindere cât lăţimea ei, cu 2-3 radii osoase, ventralele cuvârful ascuţit şi prima radie osificată (plan şa IV).

Corpul este acoperit cu solzi mari, cicloizi, extinzându-se şi pe cap. Solziide pe spinare au canale de creştere obişnuite, iar cei de pe cap au şi tuburimucoase. La baza înotătoarelor pectorale (zona axilar ă) există câte un solz, deforma unui lob triunghiular, alungit pe cca. o treime din lungimea pectoralei.

Coloraţia corpului variază în funcţie de vârstă şi mediu, spatele fiindcenuşiu-albăstrui sau cenuşiu-cafeniu-albăstrui, laturile cu 7-8 benzilongitudinale, brune-închis sau cenuşii-cafenii cu reflexe aurii (cele inferioare maişterse). Abdomenul este alb-argintiu, dorsala şi caudala sunt argintii-verzui saucenuşii-verzui, anala şi pectoralele cenuşii-palid, cu marginea anterioar ă neagr ă,ventralele fiind albe. Pe opercul există câţiva solzi cu reflexe aurii.

Chefalul mare se hr ăneşte cu plancton, substanţe organice (detritus),viermi, crustacei, moluşe ş.a. Primăvara, în căutarea hranei, migrează în lacurilelitorale. La maturitate atinge dimensiuni de 25-50 cm şi greutăţi de 300-1000 g,

prescuindu-se însă şi exemplarele de 60-90 cm, cu vârste de peste 16 ani şigreutăţi de 7-12 kg. Reproducerea se petrece numai în mare, la vârstareproducătorilor de 5-6 ani (peste 30 cm), în lunile august şi septembrie, femeladepunând 3-8 mil. icre, de dimensiuni foarte mici. Începând din luna mai, atâtadulţii cât şi puietul migrează înspre coastă, pătrunzând în lacurile litorale şi chiarîn gurile fluviului, căutând apa mai caldă şi hrana adecvată.



- 28 -

În mare se reîntorc toamna, pentru a ierna, la adâncimi de cca. 80 m.Formula înotătoarelor: D1 IV, D2 I 8-9, A III 8-9. Numărul de solzi de-a lungulliniei laterale: 42-45.

Labanul sau chefalul mare este cel mai valoros chefal din Marea Neagr ă,importanţa sa economică fiind mare. Se pescuieşte toamna (de obicei), când caută să păr ăsească lacurile litorale şi să se reîntoarcă în mare. Carnea şi icrele sunt

foarte bogate în iod, fapt ce ajută la creşterea gradului de conservabilitate aacestora, chiar păstrat la o temperatur ă obişnuită.

** *

Pe lângă specia amintită, în apele Mării Negre mai tr ăiesc şi alte specii dechefali, mai puţin valoroase: chefalul mic sau ostreinosul ( Mugil saliens), chefalulauriu su ilarul ( Mugil auratus), chefalul cu coada lată ( Mugil ramada), ultimulfiind migrator, venind din Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană (plan şa IV).

Vulpea de mare (vatosul) – Raja clavata

Peşte marin, bentonic, denumită şi rechin bentonic, ca şi pisica de mare,tr ăieşte alături de calcan, pe vetrele nisipoase ale mării, la adâncimi care nudepăşesc cca. 70 m, preferând apa mai rece şi mai sărată. Denumirea de “vulpe demare” i se trage de la diversele metode prin care îşi procur ă hrana, precum şidatorită unei prelungiri posterioare, asemănătoare unei cozi. Corpul este subformă de romb, aplatizat dorso-ventral, cu baza mare în partea posterioar ă şi ochiimari aşezaţi anterior, simetrici. La baza cozii există 4 lobi membranoşi aiînotătoarelor caudale, împăr ţiţi în două grupe de către prelungirea “caudală”. Nuexistă înotătoare dorsală, doar un şir de ţepi osoşi.

Pe întreg corpul există ţepi osoşi (excrescenţe ţepoase) mai deşi şi maimari pe partea dorsală şi mai rari şi mai mici pe cea ventrală. Partea bazală aacestor ţepi este netedă şi cu aspect de buton osos. Coada este prevăzută şi ea cuţepi. Înotul se face cu ajutorul înotătoarelor pectorale, care înconjoar ă corpul pe

partea stângă şi dreaptă, ondulându-se precum ar “zbura prin apă” (plan şa IV).Culoarea este asemănătoare cu a mediului în care tr ăieşte, fiind cenuşie

sau galben-cenuşie pe faţa dorsală şi mai deschisă pe cea ventrală.Se hr ăneşte cu peştişori, crustacei, moluşte ş.a. stând ascunsă în nisip şi

azvârlinduse brusc asupra pr ăzii, pe care o acoper ă cu corpul pentru a o devoraulterior. Formele adulte ating lungimi de 70 cm (masculii) şi 125-150 m(femelele), iar greutăţile variază între 5 şi 8 kg.

Reproducerea are loc în lunile martie-aprilie, reproducătorii deplasându-seînspre ţărm, până la adâncimi de 25-45 m. După acuplare (masculul posedă organcopulator), femela depune 6-10 ouă mari, învelite într-o coajă elastică, incubaţiadurând 4-5 luni. După depunerea pontei, adulţii se retrag la adâncimi mari, până în

perioada de toamnă, când revin înspre ţărm, odată cu curenţii reci.Vulpea de mare este un peşte de interes economic, fiind pescuit, în special,

vara. Deşi foarte gustoasă, în ţara noastr ă nu există o tradiţie în a consuma carneaacestei specii. În schimb, se apreciază valoarea economică a ficatului, carereprezintă 6,5% din greutatea totală a corpului şi deţine 60,4-66,5% gr ăsime. Dinficat se extrage vitamina A.

Pielea de vulpe de mare, bine îngrijită şi tă băcită, este un material scump,denumirea ei tehnică fiind de “piele de rechin”.

Pisica de mare – Trygon pastinaca

Peşte bentonic, denumită şi rechin bentonic, face parte din altă familiedecât vulpea de mare.



- 29 -

Corpul este aplatizat, de formă rombică, dar cu linii mai puţin conturate.Pielea este lipsită de solzi, netedă, doar pe linia mediano- dorsală a corpului şi acozii existând câţiva tuberculi cornoşi (plan şa IV).

Coada pisicii de mare are o formă specifică, în prima jumătate a acesteiafiind prevăzută cu 1-2 ţepi osoşi, ascuţiţi, veninoşi şi zimţaţi (ca dinţii defer ăstr ău). Coada împarte înotătoarea caudală în doi lobi, egali.

Deplasarea (înotul) se aseamănă cu cel al vulpii de mare, înotătoarele pectorale (care înconjur ă corpul) unduindu-se dinspre înainte înspre înapoi.Culoarea păr ţii dorsale este concordantă cu cea a apei şi a vetrei bazinului,

variind între verde-măsliniu, cenuşiu sau negru-gălbui, partea ventrală fiind albă-închis (alb-murdar).

Hrana este alcătuită din peşti, crustacei şi moluşte.Indivizii maturi ating lungimi obişnuite de 60-70 cm (rar 150 cm şi

excepţional 200 cm) şi greutăţi de 6-10 kg (rar 15-17 kg).Reproducerea are loc în perioada mai-august, când apa se mai încălzeşte

(12°C) şi când reproducătorii se apropie de ţărm, la adâncimi de 10-15 m.Pisica de mare este ovovivipar ă, fecundarea fiind internă (masculii au

organ copulator), în uterul femelei existând 3-5 ouă, din care vor ecloziona pui cemăsoar ă, în primele stadii de dezvoltare, 30-35 cm lungime . Când apa se r ăceşte,reproducătorii şi puietul se retrag înspre apa adâncă, iernând alături de sturioni.

Este o specie de interes economic, carnea însă nu intr ă în consumultradiţional românesc. Ficatul însă, reprezentând cca. 23% din greutatea corporală,la femelă şi cca. 11,5% la masculi; conţine între 52% şi 70% gr ăsimi. Deasemenea, din ficat se obţine un ulei bogat în vitamine, cu proprietăţi antirahitice.

Rechinul – Squalus acanthiasSpecie marină, pelagică, are aspectul corporal tipic al rechinilor din mările

mari şi oceanele lumii. Este r ăspândit în lungul litoralului, deasupra vetrelormâloase, masculii avântându-se mai în larg, la peste 20 km depărtare de ţărm. Pelinia dorsală există două înotătoare, distanţate între ele (D2 poziţionată în spateleanalei şi aproape de caudală), înaintea fiecăreia existând câte un ţep ascuţit.

Gura este inferioar ă, puternică, placată cu dinţi dispuşi dezordonat, cumaxilarul superior sub forma unui bot (plan şa IV ). Pielea este lucioasă, acoperită de solzi mărunţi.

Coloraţia rechinului este cenuşie-albăstruie, spatele şi păr ţile laterale fiind pigmentate cu un număr variabil de pete albe sau albăstrui. Abdomenul estealburiu sau alb-gălbui. Rechinul de Marea Neagr ă, din această specie, măsoar ă, lavârsta de adult, între 90-150 cm, femelele fiind mai lungi cu 20-30 cm decâtmasculii. Greutatea acestor exemplare variază între 6 şi 12 kg.

Hrana este alcătuită din scrumbii albastre, aterine, hramsii, barbuni,stavrizi, guvizi ş.a.

Reproducerea este de tip ovovivipar, perioada împerecherii coincizând cusfâr şitul lunii februarie. Specie solitar ă, rechinul se adună în grupuri, în intervaluloctombrie-noiembrie şi martie-iunie, în locuri speciale de împerechere, situate înlarg, la 50-90 m adâncime. După 8-9 luni de la împerechere, femelele nasc puicare au o lungime de 25-30 cm. Vara, femelele şi puii se apropie de ţărm, masculiir ămânând în larg, la 3-5 km de coastă şi 20-30 m adâncime.

Rechinul este o specie de interes industrial, valorificarea acestuia bazându-se pe utilizarea ficatului, care conţine cca. 70% gr ăsime (o sursă mare de vitaminaA), a cărnii (relativ aspr ă şi lipsită de gr ăsimi), precum şi a pielii, din care seconfecţionează obiecte rafinate de marochinărie.

În plus, din ovulele rechinilor se prepar ă o soluţie necesar ă tă băcirii celormai fine piei.



- 30 -

** *

În Marea Neagr ă mai există o specie de rechin, Scyllium canicula sau“câinele de mare”, ovipar, de dimensiuni mai mici decât specia anterioar ă. Acestatr ăieşte în apropierea ţărmului, pe vatra mării, în ape mai calde. Este comestibil,dar efectivele sunt reduse numeric, mai ales în zona litoralului românesc.

Ş protul (ţaţa) – Sprattus sprattus phalericus Specie marină, pelagică, de cârd, se regăseşte în zona curenţilor mai reci,

f ăcând însă migraţii de-a lungul malurilor, f ăr ă a pătrunde în râuri sau lacurilitorale.

Forma care se găseşte în Marea Neagr ă (Sprattus sprattus phalericus),catalogată iniţial ca subspecie, derivă din “specia mamă” Sprattus sprattus, care

poartă aceeaşi denumire, ş prot, de care se diferenţiază însă prin forma mai înaltă acorpului, gura terminală, uşor superioar ă, cu buze groase, şi înotătoarea dorsală

poziţionată mai mult înspre caudală (plan şa IV). În plus, abdomenul, multcomprimat, are o carenă ascuţită, prevăzută cu 29-33 solzi. Înotătoarea dorsală areaspect de pinten, pedunculul caudal este lung, înotătoarea caudală homocercă,scobită, cea anală lată şi prinsă de pedunculul caudal pe toată lungimea sa, iarventralele reduse ca dimensiune. Pectoralele sunt poziţionate inferior şi au vârfulascuţit, uşor rotunjit.

Culoarea corpului variază în funcţie de mediu, putând să fie verde-măslinie pe spinare, verde mai deschisă pe prima treime (superioar ă) a lateralelor,mai deschisă pe a doua treime şi albicioasă argintie pe abdomen. Înotătoarele auculoarea galben-închis, caudala având extremitatea posterioar ă “tivită” cu negru.În spatele ochilor, mai ales la masculi, apar pete evidente, pe solzi, de culoareroşiatică şi albăstruie.

La maturitate, dimensiunea ş protului este de 8 cm la masculi şi 9 cm defemele (rar 12-13 cm), greutatea fiind de cca. 9 g. Ritmul de creştere nu este unulmare, lungimea prezentată anterior înregistrându-se la vârsta de 5 ani.

Maturitatea sexuală apare devreme, la 1 an, femela depunând între 500 şi2000 icre, mărunte, cu diametrul de 0,8-1,0 mm, reproducerea având loc iarna şila începutul primăverii, la temperaturi ale apei situate între 10-18°C.

Hrana de bază este reprezentată de zooplancton, gura având posibilitateade a se deschide suficient de mult.

Durata de viaţă este cuprinsă între 5-6 ani.Formula înotătoarelor: D IV-V 13-17; A II 15-18. Deşi are dimensiuni

mici, ş protul este considerat un peşte gustos, de mare interes economic, pretându-se la afumare şi la semipreparare, sub forma conservelor în ulei.

** *

În Marea Neagr ă se mai regăsesc efective reduse de peşti valoroşi precum pălămida (Sarda sarda), tonul (Thunnus thynnus), peştele-spadă (Xyphias gladius), lufarul (Pomatomus saltatrix) etc., specii care vin în Marea Neagr ă dinalte mări, pentru a se hr ăni.

Guvidul de mare (cap mare, peşte-broască) – Gobius cephalarges

Specie marină şi de apă salmastr ă, tr ăieşte în zona litoral-marină, pe vetre pietroase, printre stânci şi bolovani acoperiţi cu alge, la adâncimi ale apei de 5-15 m, dar şi la gurile de vărsare ale Dunării, în zona vetrelor cu depozite de scoici.



- 31 -

Corpul este alungit, turtit lateral, capul obtuz, mare, mai lat decât înalt.Gura este mare, terminală, botul obtuz, ochii mari, apropiaţi între ei (plan şa IV). Ceafa, gâtul, baza înotătoarelor pectorale şi unghiul supero-posterior aloperculului sunt acoperite cu solzi cicloizi, restul corpul cu solzi ctenoizi. Pe corpexistă două înotătoare dorsale, separate (D1 fiind mai scurtă, cu radii osoase),ventralele sunt situate jugular, formând o ventuză, iar caudala este rotunjită.

Coloraţia de bază a guvidului de mare este cafenie-căr ămizie, cu petecenuşii sau cafenii, neregulate ca formă. Înotătoarele sunt nuanţate roşiatic-gălbui-verzui, pe toată suprafaţa sau par ţial, iar ventralele au culoarea alb-ccenuşie.Există şi forme de culoare neagr ă (melanice) la care abdomenul este cenuşiu-gălbui şi înotătoarele închise la culoare sau dungate cu negru, neregulat.

Se hr ăneşte cu peşti mici, scoici şi crustacei.În stadiul de adult atinge lungimea de 20-24 cm şi greutatea de 50-200 g.Perioada de reproducere corespunde lunilor martie-mai, guvidul de mare

reproducându-se numai în apa sărată a mării.Formula înotătoarelor: D1 VI; D2 I (15-17) 18-19 (20); A I (9-12) 13-158

(16).

Solzi de-a lungul corpului: 55-70.Importanţa guvidului este una locală, fiind comercializat în cantităţi mari,ca peşte de mare. Este căutat şi de către pescari, carnea sa fiind foarte gustoasă.

* În afara acestui guvid, în Marea Neagr ă mai există alţi guvizi precum guvidul de iarbă (Gobius ophiocephalus), guvidul mic (Pomatoschistus caucasicus),hanosul (Gobius batracephalus), guvidul negru (Gobius niger), stronghilul (Gobiusmelanostomus), guvidul de nisip (Pomatoschistus microps) ş.a.

Hamsia – Engraulis encrasicholus ponticusPeşte pelagic, marin, tr ăieşte în largul mării, aproape de suprafaţă, în

cârduri. Primăvara (martie) şi toamna (octombrie-noiembrie) se apropie mult de

ţărm.Corpul este aproape cilindric, alungit, abdomenul rotunjit, gura mare şi

despicată mult posterior, f ălcile prevăzute cu dinţi, falca superioar ă mai lungă cacea inferioar ă, ochii mari, f ăr ă pleoape adipoase (plan şa IV).

Înotătoarea dorsală este situată la mijlocul corpului, este redusă dimensional şi are o bază mică de prindere la trunchi, caudala este homocercă,scobită, cu vârfurile uşor ascuţite, anala extinsă, iar pectoralele poziţionateinferior. Pedunculul caudal este lung şi puternic.

Solzii sunt caduci (căzători), iar la baza înotătoarei caudale, de-o parte şide alta, există doi solzi alungiţi (alari).

Culoarea hamsiei este albăstruie-verzui-închis sau albăstruie-argintie pe

spinare şi argintie pe jumătatea inferioar ă a flancurilor şi pe abdomen.Hrana este alcătuită din zooplancton, copepode şi chiar din fitoplancton,

de multe ori f ăcând migraţii pentru hr ănire.La maturitate atinge dimensiuni de 8-17 cm (rar 20 cm) şi o greutate de

10-15 g. Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 11 luni, perioadareproductivă durând din iunie până în septembrie. După ecloziune, puietulmigrează în apropierea ţărmurilor.

Formula înotătoarelor: D 12-15; A 16-20.Deşi este consumată de către mulţi r ă pitori, peşti şi păsări ihtiofage,

hamsia se pescuieşte intens, fiind considerat un peşte cu valoare economică.Hamsia sărată, f ăr ă a fi eviscerată, se poate păstra cca. 15 ani, iar preparată ca

pastă de peşte, denumită “pastă de anchois”, se consider ă o delicatesă.



- 32 -

1.8. Specii marine migratoare

Grupa acestor peşti este formată din peşti anadromi şi catadromi. Ceianadromi tr ăiesc şi ajung la maturitatea sexuală în mare, dar migrează în fluvii,

pentru a se reproduce (morun, nisetru, păstrugă, scrumbia de Dunăre etc.), iar ceicatadromi tr ăiesc în fluvii şi lacuri cu apă dulce, migrând în mare pentru a sereproduce (anghila).

Morunul (morân, belung) – Huso huso Specie migratoare anadromă, are ca areal de habitat atât vatra bazinelor

(adâncimi de 50-70 m) cât şi zona pelagică, fiind considerat cel mai mare şi maivaloros peşte al apelor noastre.

Corpul este masiv, gros, alungit spre cele două extremităţi (anterioar ă şi posterioar ă), cu schelet semicartilaginos (semiosos). Capul apare mic, în comparaţiecu trunchiul, botul triunghiular şi ascuţit la vârf, la exemplarele tinere, şi mai scurt lacele mai bătrâne. Botul, diferit de ceilalţi sturioini, este moale şi acoperit cu scuturitari, care nu cresc. La exemplarele mai vârstnice, scuturile se afundă în piele, încât

botul devine şi mai moale. Gura este semilunar ă, poziţionată inferior, mustăţile lungi

(în număr de 4), care ajung până la gur ă, aplatizate lateral (plan şa V).Corpul este acoperit cu scuturi osoase, numai la exemplarele tinere: 11-14dorsale, 41-52 laterale şi 9-12 ventrale. Exemplarele bătrâne par a avea pieleanetedă, întrucât scuturile se îngroapă în piele.

Aspectul exterior general este cel al sturionilor, cu înotătoarea dorsală heterocercă, coloana vertebrală situându-se până la nivelul vârfului lobuluisuperior. Înotătoarea dorsală este plasată posterior, lângă caudală, ventralele şianala reduse ca dimensiune şi învecinate.

Culoarea variază după mediu, partea dorsală fiind cenuşie, mai deschisă laexemplarele din Dunăre şi mai închisă la cele din mare, iar abdomenul alb.

Morunul este o specie carnivor ă, hr ănindu-se cu faună bentonică

(crustacei, moluşte), dar şi cu peşti (avat, crap, babuşcă, plătică, guvizi, hamsiietc.) precum şi cu ouă şi păsări acvatice.Lungimea obişnuită a exemplarelor pescuite în Marea Neagr ă este de 170-

250 cm şi greutatea de 40-150 kg. Există însă exemplare care ajung la 4-5 mlungime (excepţional 9 m) şi greutatea de 500-1500 kg (excepţional 2000 kg).Pentru a atinge greutatea de 1000 kg, morunului îi sunt necesari 75-80 de ani.

Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 12-18 ani, la masculi şi 16-21ani la femele, morunul tr ăind, în mod obişnuit, 60-70 de ani, dar trece şi peste 100de ani.

Reproducerea are loc în Dunăre, odată cu venirea primăverii (martie-mai),când începe migraţia pe distanţe de mii de kilometri. O femelă de 100 kg, la o

vârstă de peste 20 de ani, poate depune cca. 8 milioane de icre (obişnuit: 500.000 – 5 mil.). Pentru depunerea icrelor se caută zonele cu vatr ă tare, pietroasă şinisipoasă, la curent de apă mediu şi temperaturi de 4-5°C.

Morunul dă hibrizi viabili cu nisetrul, păstruga şi viza.Icrele morunului (icre negre) sunt cele mai mari din familia Acipenseridae,

având diametrul de 2,5-3,0 cm şi culoarea cenuşie. Exemplarele care migrează primăvara, se reproduc în lunile aprilie-mai, dar migraţia continuă şi vara, până toamna târziu (în noiembrie), iar cele care migrează vara se vor reproduce în anulurmător, iernând în fluvii. În sfâr şit, exemplarele care au r ămas în mare, caută locurile de pe platoul continental care au adâncimea de 60-70 m, hr ănindu-se tottimpul iernii.

Formula înotătoarelor D 162-73; A 28-41.Morunul este foarte valoros din punct de vedere economic, puţine fiind

păr ţile anatomice care nu se folosesc. Astfel, icrele şi carnea au preţul cel mai mare



- 33 -

dintre sturioni. Carnea se livrează proaspătă, semitranşată sau sub formă de fileuri,sărate şi afumate, denumite “batog”. Intestinele de morun şi branhiile se folosesc

pentru “bor şul pescăresc”, iar vezica înotătoare pentru obţinerea ihticolului, un cleifin, folosit în industria alimentar ă, pentru limpezirea vinurilor nobile.

Tot din vezica înotătoare de morun se pot obţine ca şetele (învelişul) pentrucapsulele de medicamente. În sfâr şit, pielea de morun se foloseşte pentru

fabricarea încălţămintei de var ă, ca feţe sau chiar talpă. Nisetrul (nisătru) – Acipenser güldenstaedtiSpecie migratoare, anadromă, nisetrul este a doua specie de sturion, după

morun, ca valoare economică.Corpul este alungit, compact, mai îngroşat în partea anterioar ă şi îngust

înspre coadă, având schelet majoritar cartilaginos. Capul este mic, botul scurt, latşi rotunjit, gura inferioar ă, dreaptă, mustăţile nefranjurate, în număr de 4, care nuajung până la deschiderea bucală (plan şa V). Pe corp se găsesc 5-19 plăci osoasedorsale, 28-50 plăci laterale şi 6-14 plăci ventrale. Printre rândurile de plăciosoase (în număr de cinci), se află mici plăcuţe osoase stelate, dispuse tot în şiruri.

Aspectul general al nisetrului este acelaşi cu al morunului şi al sturionilor, îngeneral, aspect descris anterior.Culoarea este, de obicei, galbenă-cenuşie, variind însă după mediu:

nisterul pescuit în Dunăre are o coloraţie mai gălbuie, iar cel pescuit în mare are ocoloraţie mai închisă (verde-închis). Excepţie face abdomenul care, în toatecazurile, are o culoare albă-argintie sau albă-mată.

Hrana nisetrului, în perioada de puiet, constă din larve de chironomide,viermi, crustacei şi moluşte, iar ca adult din crustacei, moluşte şi peşti, în specialguvizi, zona sa preferată situându-se la adâncimi de 60-70 m, în tovăr ăşiacalcanului şi a vulpei de mare.

Lungimea obişnuită a exemplarelor pescuite este de 80-120 cm şi

greutatea de 12-15 kg, pescuindu-se însă şi exemplare de 1,5-2,0 m lungime, carecântăresc 25-60 kg.

Maturitatea sexuală apare la 8-14 ani la masculi şi 10-20 ani la femele,reproducerea având loc în lunile aprilie-mai, când temperatura apei ajunge la 8-11°C. Primăvara , în martie-aprilie, nisetrul urcă pe Dunăre, sute de km, femeleledepunând icre pe tot parcursul migraţiei, în locuri adânci, cu vatr ă pietroasă şinisipoasă. O femelă de 15 kg poate să depună până la 1 mil. de icre, de culoarecenuşie-negricioasă.

Puietul de nisetru tr ăieşte în Dunăre până în iunie-iulie, după care coboar ă în mare, unde r ămâne în faţa gurilor de vărsare, până la vârsta de 2-3 ani. După această vârstă se retrage la adâncimi mari.

Pe lângă migraţia cu scop reproductiv, de primăvar ă, nisetrii adulţiintreprind şi o migraţie de toamnă (sfâr şitul lui august-septembrie), cu scop dehr ănire. Indivizii care migrează toamna r ămân în fluviu şi pe perioada de iarnă,abia în primăvara următoare migrând pentru reproducere.

Nisetru dă hibrizi viabili cu morunul.Importanţa economică deosebită a nisetrului constă în cantitatea şi

calitatea cărnii, dar şi a icrelor negre produse de acesta.

*În apele noastre este r ăspândită subspecia de nisetru Acipensergüldenstaedti colchicus Marti 1940.

P ă struga – Acipenser stellatusSpecie pelago-bentonică, ocupă aceleaşi locuri ca şi nisetrul şi morunul, laadâncimi suficient de mari ale apei (60-70 m). Dintre toţi sturionii marini, are talia



- 34 -

cea mai zveltă şi corpul cel mai subţire. Capul este mic, botul lung, îngust şi lăţit cao spadă. Gura este dreaptă, poziţionată inferior, cu mustăţi scurte, care nu ajung

până la deschiderea bucală, nefranjurate. Corpul este acoperit cu 5 rânduri de plăciosoase, 9-16 dorsale, 26-42 laterale şi 9-14 ventrale. Scheletul este semicartilaginos.

Aspectul general, forma şi poziţia înotătoarelor corespund familieisturionilor (plan şa V). Culoarea este neagr ă-cafenie sau cenuşie pe partea dorsală,

flancurile sunt mai deschise, iar abdomenul gălbui. Exemplarele pescuite în mareau o tentă mai închisă.În perioada de puiet, hrana este alcătuită din larve de chironomide, viermi,

crustacei, iar în cea de adult din crustacei, moluşte şi peşti, mai ales guvizi.Indivizii adulţi urcă noaptea spre suprafaţa apei, în căutarea hranei, pentru cadimineaţa să se retragă înspre locurile lor specifice, alături de alţi sturioni.

Exemplarele obişnuite măsoar ă 80-100 cm şi posedă greutăţi de 5-8 kg, pescuindu-se însă şi exemplare de 2,15 m şi 65-70 kg.

Maturitatea sexuală apare, în general, între 3 şi 7 ani, femela putând însă să ajungă la maturitate mai târziu, la 10-14 ani. Perioada de reproducere este

primăvara (luna mai), pentru acest lucru reproducătorii intrând în apele fluviului

încă din luna martie, parcurgând zeci sau sute de km.Femela de păstrugă depune cca. 400.000 icre, de culoare neagr ă, în zone

cu vatr ă solidă (pietriş, nisip şi pietriş), la adâncimi mari şi curent puternic.Sectorul tradiţonal al reproducerii păstrugii este situat între Br ăila şi Giurgiu.

Păstruga dă hibrizi viabili cu viza, cega, nisetrul şi morunul. Procentulredus de supravieţuire a puietului şi tineretului, pescuitul excesiv al exemplarelorneajunse la maturitate şi la vârsta de reproducere, au f ăcut ca efectivele de

păstrugă să fie, la ora actuală, foarte reduse.Carnea şi icrele de păstrugă sunt bine cotate comercial şi foarte gustoase.

Ş ipul (Acipenser sturio)

Este o specie migratoare numită şi “nisetru de Atlantic”, corspunzătorlocului unde se găseşte în cel mai mare număr şi asemănării sale cu nisetrul.Corpul este alungit, îngroşat în treimea anterioar ă şi mai subţire în cea posterioar ă,având schelet semicartilaginos, ca toţi sturionii. Botul este alungit, triunghiular şirotunjit la vârf, gura dreaptă, poziţionată inferior, cu patru mustăţi situate maiaproape de gur ă decât de vârful botului.

Pe corp se găsesc 5 rânduri de plăci osoase (scuturi), 9-15 dorsale, 24-36laterale şi 9-11 ventrale. Printre rândurile de plăci apar şiruri de plăcuţe stelate, deformă romboidală şi poziţionate oblic faţă de plăcile mari.

Şipul are aspectul exterior specific sturionilor, aspect descris anterior.Culoarea este galbenă-cafenie pe partea dorsală, abdomenul fiind alb-

gălbui sau alb-argintiu.Se hr ăneşte, în special, cu peşti din specii mai mici (hamsii, gingirică,

ş prot) dar şi cu crustacei şi moluşte.Lungimea obişnuită a exemplarelor adulte este de 1,20-1,50 m (rar 1,80 m

şi excepţional 3,5 m), iar greutatea corporală de 15-50 kg (excepţional 300 kg).Vârsta maturităţii sexuale la masculi este atinsă la 7-9 ani, iar la femele la

8-14 ani. Reproducerea are loc în aprilie-mai, reproducătorii f ăcând călătorii încârduri mici sau izolat, din mare înspre deltă, sau r ămân în faţa gurilor Dunării. Ofemelă de 100 kg depune până la 7 mil de icre, de culoare neagr ă, pe bancurile denisip (obişnuit între 200.000 – 7 mil. icre/femelă).

Deşi numărul de icre depus este mare, efectivele sunt încă foarte scăzute,cauzele fiind generate de pescuitul neştiinţific şi poluarea apelor Dunării, alăturide o supravieţuire redusă, în primele stadii ale dezvoltării ontogenetice. Carnea şiicrele de şip au un preţ foarte ridicat, datorită calităţilor lor gastronomice.



- 35 -

Anghila (şarpele de mare, heliosul, ţiparul de mare) – Anguillaanguilla

Specie migratoare de tip catadrom, tr ăieşte în apele dulci până lamaturitatea sexuală (femelele) sau la gura râurilor (masculii). La noi se găseşte înMarea Neagr ă, Dunăre şi unii afluenţi ai acesteia (Olt), în Mureş, Someşul Mareetc., în lacurile litorale şi de-a lungul litoralului românesc.

Corpul este serpentiform, aproape cilindric, comprimat puţin lateral, înregiunea posterioar ă. Capul are aspect conic, este relativ comprimat dorso-ventral,mandibula mai lungă decât maxila. Gura este terminală, puternică, armată cu dinţinumeroşi şi ascuţiţi.

Înotătoarea dorsală este lungă, extinsă, înconjurând mai mult de jumătatedin corp, unindu-se cu caudala şi anala. Înotătoarele pectorale sunt mici,

poziţionate pe mijlocul flancurilor, în apropierea operculelor, iar ventralelelipsesc. Pe corp există solzi mici, îngropaţi în piele şi dispuşi în mozaic, linialaterală fiind dreaptă (plan şa V).

Coloraţia variază după vârstă, sex, mediu etc., existând exemplare cuspinarea verzuie-închis, abdomenul alb şi ochii mari, dar şi exemplare cuabdomenul galben sau cu 2-3 dungi galbene şi ochii mici. La tineret predomină culoarea gălbuie-cafenie-cenuşie (fiind aproape transparent până la 3 ani), iar lamaturi aceasta devine metalică, abdomenul având o str ălucire argintie.

Lungimea corporală obişnuită a anghilei este de 50-100 cm, greutateaajungând la 1-2 kg, maximele fiind de 1-2 m lungime şi 5-10 kg greutate.

Întotdeauna, femelele sunt mai masive şi mai lungi decât masculii, aceştiadin urmă rareori depăşind 50 cm lungime.

Hrana anghilelor este diferită în funcţie de vârstă: în stadii tinere, tr ăind înzone întunecoase şi adânci, se hr ăneşte cu r ăcuşori, melci, icre şi peştişori, pentruca apoi să devină r ă pitor, mai ales noaptea, consumând peşti, în special, dar şiscoici, raci etc.

Maturitatea sexuală se instalează la 5-9 ani, anghila fiind un peşte

monociclic, reproducându-se o singur ă dată în viaţă, după care moare.La vârsta amintită, cârdurile de anghile pornesc, din apropierea ţărmurilor

Europei, o călătorie de peste 8.000 km, cu o durată de 5-6 luni, înspre OceanulAtlantic, în Marea Sargaselor, lângă insulele Bermude. Tot aici vin şi anghilele de

pe coasta africană, par ţial din cea asiatică etc., pentru a se reproduce. Exemplarelecele mai rezistente, la peste 1000 m adâncime, se reproduc, o femelă depunând1-2 mil. icre. După fecundare, toţi indivizii maturi vor muri. Puii (leptocefali-

plan şa V), având forma frunzei de salcie şi dimensiunea de 2 mm, cu ajutorulcurenţilor (Gulf-Stream), str ă bat acelaşi drum ca şi generaţiile anterioare.

După vârsta de 2 ani pot să înoate activ. Reîntoarcerea în fluvii durează 2-4 ani, puietul ajungând la 25 mm după primul an, 52 mm după al doilea an şi la

75 mm după al treilea an. Încetul cu încetul, devin asemănători cu părinţii, corpultransformându-se şi devenind cilindric şi transparent, de la aplatizat şi lanceolat.Intraţi în râuri, culoare devine gălbuie-cafenie şi treptat se maturizează .

Carnea anghilei este foarte gustoasă, multe state practicând anghiculturaintensivă, în iazuri sau lagune special amenajate. S-a reuşit chiar reproducereadirijată a acesteia, chiar dacă metodologia şi condiţiile naturale ale reproducerii aufost sever artificializate.

În ţara noastr ă, datorită efectivelor reduse numeric, anghila nu areimportanţă economică.

Scrumbia de Dunăre – Alosa ponticaSpecie marină migratoare, pelagică, tr ăieşte în cârduri, în mare, intrând pe

gurile Dunării numai în perioada de reproducere.Corpul este puţin înalt, alungit, compact şi comprimat lateral, cu carenă

ventrală bine evidenţiată. Gura este mare, terminală, prevăzută cu dinţi puternici,



- 36 -

ochii mari cu pleoape groase şi adipoase. Înotătoarea dorsală este poziţionată lamijlocul liniei superioare, având forma unui pinten, caudala este homocercă,scobită, cu lobii ascuţiţi la vârf, anala extinsă, ventralele scurte, iar pectoraleleaproape de linia ventrală, având vârful ascuţit (plan şa V).

Întreg corpul este acoperit cu solzi mari, cicloizi şi caduci, în zona caudală, pe mijlocul acesteia, solzii formând (prin contopire) patru plăci cornoase, câte

două pe fiecare latur ă, numite alari.Culoarea corpului este verde-albăstrui închis în zona dorsală, flancurile şi partea ventrală fiind albe-argintii, cu reflexe roz.

Dimensiunile adulţilor sunt diferite, unle exemplare atingând 40-45 cm şi500-1000 g, iar altele 22-30 cm şi 200-300 g. La vârsta de 7-8 ani, o scrumbie deDunăre poate cântări 1 kg greutate.

Hrana este formată din guvizi, stavrizi, hamsii, aterine, uve şi diver şicrustacei (crevete, gamaride ş.a.).

Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 2 ani la masculi şi la 3-4 anila femele. Reproducerea are loc, de regulă, în luna mai, dar cârdurile pătrund înDunăre încă din martie. Migrează pe distanţe cuprinse între 500-900 km, de la

gurile Dunării până în zona Giurgiu. O femelă depune 10.000-150.000 icresemipelagice, care sunt antrenate de curenţi şi ajung la gurile fluviului, undeeclozionează formele tinere. Puietul r ămâne în aceste locuri toată vara.

Dacă Dunărea s-a revărsat, icrele pot să fie depuse şi în bălţile acesteia, puietul migrând odată cu scăderea apelor de inundaţie, vara sau toamna.

Formula înotătoarelor: D III-IV 12-16; A II-III 16-20.Peşte delicios şi cu o carne bogată în gr ăsimi, scrumbia de Dunăre se

pescuieşte intens primăvara, în faţa Deltei, consumându-se proaspătă, sărată sausub formă de conserve.

Rizeafca – Alosa caspia nordmanni

Specie marină, migratoare în perioada de reproducere, este specia cudimensiunile cele mai reduse dintre scrumbiile de Dunăre, fiind considerată unrelict ponto-caspic.

Are corpul relativ mai înalt şi mai aplatizat lateral decât celelalte scrumbii,abdomenul având o carenă evidentă. Gura este terminală, cu dinţi mai puţindezvoltaţi, ochii mari, egali cu lungimea botului, f ăr ă pleoapă adipoasă evidentă (plan şa IV).

Aspectul exterior este similar familiei scrumbiilor, cu diferenţe legate deforma mai dreptunghiular ă a înotătoarei dorsale, de escavaţia mai pronunţată aînotătoarei caudale, de aspectul mai suplu al înotătoarelor pectorale şi ventrale ş.a.

Coloraţia este cenuşie-verzuie pe spate sau albăstruie-închis, capul aproape

negru, flancurile şi abdomenul albe-argintii.Lungimea corpului poate să ajungă la 22 cm, iar greutatea la 60-70 g.Maturitatea sexuală apare, la masculi, după ce împlinesc 2 ani şi au o

lungime corporală de 12 cm, în timp ce femelele se maturizează la 3 ani, când ating15 cm lungime. Pentru reproducere, rizeafca vine din sud-estul Mării Negre cătreţărmul românesc, în luna martie, urcând către Por ţile de Fier. Femelele depun icreleîn serii, în lunile mai şi iunie, reîntoarcerea în mare având loc în luna august.

Rizeafca este un peşte r ă pitor, hrana ei preferată, ca adut, fiind acătuită dingingirică şi hamsii, în stadiile tinere (şi până la 3 ani) hr ănindu-se exclusiv cularve de insecte (chironomide) şi crustacei (Cyclops, Gammarus ş.a.).

Formula înotătoarelor: D III (IV) (12) 13-14 (15); A II-III 16-20.Pescuirea productivă a rizeafcei se face în Dunăre, cu setci speciale, carnea

fiind suficient de gustoasă şi pretându-se la preparare prin sărare, afumare sau subformă de conserve.



- 37 -

1.9. Crapul de crescătorie

Rasele de crap de crescătorie provin din crapul sălbatic şi au fost formateîn ţări cu tradiţii în creşterea peştilor precum Polonia, Germania, Rusia, Ungaria,Franţa ş.a., de unde au fost importate şi în ţara noastr ă.

În ultima perioadă de timp s-au format sau sunt în curs de omologare unelerase sau populaţii româneşti de crap, destinate creşterii pentru anumite zone

geografice, concordant cu condiţiile climatice şi caracteristicile factorilor demediu din bazinele piscicole respective.

De la forma sălbatică de crap (crapul standard), prin încrucişări, selecţie şihr ănire suplimentar ă, s-au creat mai multe tipuri de crap, şi anume:

a) crapul cu solzi, care posedă corpul acoperit în întregime cu solzi,aceştia fiind repartizaţi liniar şi regulat;

b) crapul oglind ă, care posedă corpul acoperit par ţial cu solzi, existândmai multe subtipuri: crapul oglindă cu repartizarea neregulat ă a solzilor, corpul fiind

acoperit par ţial cu solzi aşezaţi în linie sau în grupe izolate; crapul oglindă cu repartizarea liniar ă a solzilor, aranjaţi în linie

dreapt ă, de-a lungul liniei laterale;

crapul oglindă cu repartizarea solzilor “în ramă”, solzii existândnumai pe marginile corpului, încadrându-l ca într-o ramă de tablou.

c) crapul gola ş, care nu posedă solzi, sau are grupe de 2-3 solzi, situaţidorsal, ventral sau la nivelul pedunculului caudal sau al operculelor

Rase importate Rasa Lausitz - Cyprinus carpio var. typicaEste o rasă formată în Germania, landul Saxonia (regiunea Lausitz) şi face

parte dintre rasele de crap de cultur ă cu spinarea dreaptă (profil drept) sau uşorconvex. Se caracterizează printr-o acoperire totală a corpului, cu solzi mari,

cicloizi, printr-un trunchi compact, bine stofat cu muşchi, formatul corporal fiinddolicomorf (plan şa VI).Capul este mic, înotătoarele reduse dimensional, iar pedunculul caudal

este redus (scurt), de asemenea.Culoarea este asemănătoare cu a crapului sălbatic, variind în funcţie de

vârstă. Indicele de profil este cuprins între 2,5-2,7. Este o rasă precoce, cu o viteză de creştere mare, valorifică bine hrana suplimentar ă, având un randamentcomercial de 60-61%. Se distinge şi printr-o rezistenţă mare la hidropizie şi o

bună adaptare pentru apele mai reci.Datorită precocităţii sale, crapii din această rasă ating maturitatea sexuală

la vârsta de 3 ani (2,5 kg greutate), deşi sunt date care atestă că se pot reproduce

încă din al doilea an de viaţă.Prolificitatea este mare, apropiată de cea a crapului sălbatic, mai ales dacă există, în heleşteiele de creştere, multă hrană naturală (50.000-150.000icre/femelă, cu diametrul de 1 mm).

Rasa Lausitz este adaptată la apele relativ reci, suportând mai greu căldura,cele mai bune rezultate fiind înregistrate în partea central-nordică a ţării, în zonacolinar ă şi de şes, înclusiv în apele curgătoare.

Exemplarele în vârstă de 3 ani pot atinge greutatea medie de 2,5 kg(maximum 30 kg, ca adult), hr ănirea suplimentar ă influenţând pozitiv întreagadezvoltare corporală şi propor ţia de gr ăsime. Se reproduce în lunile mai-iunie. Lanoi în ţar ă rasa a fost utilizată pentru obţinerea rasei Dumbrava-Sibiu.

Rasa Lipni ţ kiEste o rasă formată în fostul spaţiu Cehoslovac, provenind din rasaLausitz, în special populaţia crescută în Silezia.



- 38 -

Corpul este acoperit complet cu solzi, formatul corporal este dolicomorf,trunchiul bine îmbr ăcat în muşchi (stofat) (plan şa VI). Deosebirile dintre rasaLipniţki şi rasa mamă “Lausitz”, constau într-o precocitate mai mare, un ritm decreştere mai intens, dar şi într-o sensibilitate mai ridicată la oscilaţiile detemperatur ă ale apei. RaSA nu este crescută în efective mari în România.

Rasa “Wittingau” - Cyprinus carpio var. medus

Este o rasă r ăspândită în sudul Franţei, unde temperatura medie, în timpulverii, este de 26°C. Dacă se introduce în zone cu ape mai reci, reproducţiaîncetează, iar creşterea se reduce mult.

Au corpul lipsit de solzi, linia superioar ă convexă, indicele de profil fiindcuprins între 2,7-2,9 (plan şa VI).

Se aclimatizează mai greu ca alte rase, introducerea ei în pisciculturaromânească încercându-se în partea de sud a ţării şi în Banat.

Rasa de Gali ţ ia (crapul regal) – Cyprinus carpio var. rex cyprinorum Este o rasă veche, formată în Galiţia încă din secolul al XIV-lea, ulterior

r ăspândindu-se în Prusia, Boemia, Silezia şi Saxonia.Are un format corporal mezomorf, linia superioar ă puternic arcuită,

indicele de profil având valori de 2,2-2,5. Culoarea este brună pe linia dorsală,flancurile aurite în jumătatea inferioar ă şi aurii-măslinii în cea superioar ă. Corpuleste acoperit numai cu trei rânduri de solzi, pe fiecare latur ă (solzi cu 20-50 mmîn diametru), denumirea popular ă pentru acest tip de crap fiind de “crap oglindă”sau “crap regal” (plan şa VI). Capul este sensibil mai mare decât la alte rase.

Rasa are un grad mare de aclimatizare, o rezistenţă sporită la temperaturimai scăzute ale apei şi chiar la variaţii de temperatur ă. Se distinge şi printr-o

productivitate mare şi un randament comercial bun (64%), precum şi prin precocitate. Poate atinge maturitatea sexuală la 3 ani, are dimensiuni corporalesituate între 20 cm şi 100 cm, iar greutăţile corporale variază între 300 g şi 30 kg.

Se reproduce în lunile mai-iunie, femela depunând 50.000-100.000 icre, cu

diametrul de 1 mm.Este relativ rezistent la boli, lucr ările de ameliorare fiind orientate îndirecţia sporirii randamentului comercial (la sacrificare), în selecţia unilaterală ş.a., sesizându-se însă şi regrese precum afectarea constituţiei corporale şiscăderea rezistenţei la condiţiile nefavorabile de mediu.

Rasa galiţiană a participat la formarea multor rase de peşti, în toată Europa, fiind şi unul dintre “părinţii” rasei Dumbrava-Sibiu.

Rasa Aischgründ – Cyprinus carpio var. rex cyprinorum x Cyprinuscarpio var. nudus

Este un reprezentant tipic de crap golaş, având linia superioar ă puternicarcuită. S-a format în Germania, landul Bavaria de Sud, pe baza rasei de Galiţia şi

a altor rase f ăr ă solzi, precum rasa de Boemia (plan şa VI).Se caracterizează prin trunchi înalt, scurt, puternic arcuit, format corporal

brevimorf, posedând un indice corporal situat valoric între 1,70 şi 2,05.Solzii sunt r ăspândiţi neuniform, în apropierea liniei dorsale şi la baza

înotătoarelor ventrale şi anală. Rasa este precoce, masculii atingând maturitateasexuală la vârsta de 2 ani, iar femelele la 3 ani. La această vârstă, greutateacorporală se situează între 2,5 şi 3 kg. Se pretează la creşterea în ape mai calde,înregistrând viteze de creştere mari şi randamente comerciale sporite.

Rasa de Bohemia – Cyprinus carpio var. nudusEste o rasă complet lipsită de solzi (crap golaş), provenind din Boemia

(Slovacia). Are linia superioar ă puternic arcuită, capul mic, pedunculul caudalredus ca dimensiune şi trunchiul plat. Formatul corporal este mezomorf, cu ovaloare a indicelui de profil în jur de 2,0 (plan şa VI).



- 39 -

Maturitatea sexuală se instalează la 3-4 ani, mai întâi la masculi.Principalele caracteristici productive sunt apropiate de cele ale crapului de Galiţia.

Rasa FranconiEste o rasă nemţească, originar ă din Francomia-Dinchensbül, formată şi

cultivată intens în crescătoriile de crap din Oberfaltz, încă de la 1800. La noi a fostadusă sporadic, în zona Banatului şi a Sibiului.

Corpul este aproape golaş, linia superioar ă convexă, înotătoarea caudală şi pedunculul caudal mai extinse.

Chiar dacă suportă un climat mai rece, în perioada de reproducere, îngeneral, şi de maturare a elementelor sexuale, în special, are nevoie de otemperatur ă a apei mai ridicată.

Rasa AntoninskEste o rasă ucrainiană, având tot corpul acoperit cu solzi mari, cicloizi. La

baza formării rasei stă crapul de Galiţia, aclimatizat pentru apele şi temperaturiledin Ucraina (plan şa VI).

Corpul peştilor este adânc, brevimorf, linia superioar ă fiind convexă.Indicele de profil corporal este cuprins între 2,0-2,2, ceea ce denotă existenţa uneicarnozităţi ridicate. Faţă de crapul Galiţian, rasa Antoninsk are o viteză de creşteresuperioar ă şi o rezistenţă la boli crescută.

În România, această rasă de crap s-a folosit pentru formarea populaţiei decrap Moldova-Podu-Iloaie Iaşi, căreia i-a transmis multe dintre însuşirile care auconsacrat-o.

Rasa ungurească de crap – Crapul unguresc Este o rasă care (se pare) provine din crapul galiţian, corpul fiind acoperit cu

solzi dispuşi neregulat, de-a lungul liniei latrale şi pe partea ventrală (plan şa VI).Spinarea este convexă, corpul aplatizat lateral, musculatura bine dezvoltată.Viteza de creştere este superior ă cu 5-20% faţă de crapul de Galiţia, iar

rezistenţa la boli este crescută. De asemenea, se dezvoltă suficient de bine şi sereproduce în ape care au un procent mai ridicat de săruri minerale (6-8 g NaCl/l).Această rasă de crap a fost importată în România încă din anii 1960, contribuindla formarea crapului Moldova-Podu Iloaie Iaşi.

Rasa LuzasEste o rasă formată în Centrul Europei, ulterior fiind crescută şi de ţări

precum Ungaria şi Iugoslavia. La această rasă, înălţimea maximă se cuprinde de2,8 ori în lungimea corpului, deci formatul corporal este alungit, linia superioar ă fiind moderat de convexă (plan şa VI).

Întreg corpul este acoperit cu solzi mari, capul este relativ mare, pedunculul caudal şi înotătoarea caudală extinse. Pentru a da producţii mari şi

pentru reproducere, are nevoie de ape cu temperaturi mai ridicate.

** *

În apele noastre, mai ales în zonele deluroase şi chiar montane, s-a introdusmetisul “Ropşe”, obţinut prin încrucişarea crapului sălbatic de Amur cu crapul decultur ă din nordul Rusiei. Metisul are carne de calitate şi este foarte rezistent lacondiţii diverse de mediu şi la boli, creşte foarte repede, în vara I atingând greutateade 25 g, în vara a II-a de 300-400 g, iar în vara a III-a de 0,8-1,0 kg.

Rase şi populaţii autohtone de crap

Rasa Dumbrava-SibiuEste rasa de crap specifică zonei şi condiţiilor din zona centrală a

Ardealului, fiind obţinută pe baza raselor Lausitz, de Galiţia şi crapul sălbatic de



- 40 -

Olt. Ulterior a fost crescut în rasă curată şi s-a f ăcut o selecţie continuă şi strictă areproducătorilor.

Are întreg corpul acoperit cu solzi mari, este rezistent la boli şi condiţiidiferite de mediu.

Spinarea este mediu convexă, capul relativ mic, pedunculul caudal şiînotătoarea caudală fiind mai extinse (plan şa VI). Indicele de profil este cuprins

între 1,8-2,1, iar ritmul de creştere este rapid.La această rasă, producţia este mai mare cu 37% faţă de crapul Lausitz şicu 38% faţă de alte populaţii locale.

Omologarea rasei s-a realizat în 1963, lucr ările fiind iniţiate în anul 1940.

Rasa Fr ă sinet – Crapul de Fr ă sinet Este o rasă de crap specializată pentru sudul ţării noastre. A fost obţinută

prin încrucişarea unor rase de crap din Ungaria, Iugoslavia şi fosta URSS, cucrapul autohton de Cefa, de către Th. Bu şni ţă , Alexandra Cristian şi Elena Florea (plan şa VI). S-au obţinut două forme, una acoperită complet cu solzi şi a doua detip “oglindă”, cu solzii reduşi numeric şi dispuşi “în ramă”. Convexitatea liniei

superioare este accentuată, capul mult redus dimensional, pedunculul caudalfoarte mic, indicele profilului fiind cuprins între 1,7 şi 1,8. Forma golaşă este mai performantă decât cea cu solzi (mai viguroasă, ritm de creştere superior) şi liniasuperioar ă mai puternic arcuită. Unele dintre rezultatele înregistrate se găsescconsemnate în datele tab. 1.

Tabelul 1

Principalele caracteristici fenotipice ale crapului de Frăsinet

SpecificareFormacu solzi

Forma cu solzidispuşi în ramă

Crapneselecţionat

Lungimea capului (lc)* 29,80 27,70 -

Înălţimea maximă (H)* 44,30 42,10 -Înălţimea minimă (h)* 17,90 15,20 -Lungimea pedunculului caudal (l. p.)* 19,40 17,90 -Indicele de profil (l/H) 1,71 1,86 -Raportul gonosomatic (%) 28,50 25,00 19,70Prolificitatea (mil.icre/femelă) 1,56 1,30 0,75

Numărul de alevini la vârsta de 15 zile(mii/femelă)

200 150 60

Greutatea femelelor (kg) 5,90 5,50 5,00 Not ă: * în procente, din lungimea total ă (L)

Popula ţ ia Moldova-Podu Iloaie Ia şi Este o rasă în curs de omologare, fiind destinată creşterii în bazinelehidrografice din zona Moldovei. S-a obţinut prin încrucişarea unor rase de crapimportate din Ungaria, Iugoslavia şi Rusia (crapul ucrainian) şi crapul sălbatic deSiutghiol (plan şa VI).

Lucr ările au început în anul 1952, fiind conduse de către Costea Elena. şiCristian Alexandra., urmărindu-se obţinerea unui tip de crap cu solzi, aclimatizatla condiţiile mai vitrege de mediu, din partea de est şi nord est a ţării.

Indivizii selecţionaţi se carcterizează printr-o creştere rapidă, consumspecific de furaje redus, un procent mare de carne de calitate superioar ă şi orezistenţă mare faţă de boli (hidropizie) şi ape mai reci. Convexitatea liniei

superioare nu este pronunţată, indicele de profil corporal variind între 1,42 lafemele şi 2,43 la masculi.



- 41 -

Tabelul 2

Principalele caracteristici fenotipice ale crapului Moldova Podu-Iloaie Iaşi

Valorile medii pentru reproducătoriSpecificare

femele masculiLungimea standard (l)* 85,50 84,46Lungimea capului (lc)* 21,71 21,92

Înălţimea maximă (H)* 35,21 34,82Înălţimea minimă (h)* 13,30 13,62Indicele de profil (l/H) 2,42 2,43

Coeficientul Fulton (3l

100g) 2,81 3,04

Notă * în procente, din lungimea totală (L)

Lungimea capului este redusă comparativ cu corpul. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 3 ani, cu un indice gonosomatic de 30%, cu o prolificitatemare, de cca. 1,7 mil.icre/femelă şi o şansă de supravieţuire a alevinilor la 15 zilede cca. 200 mii/femelă.

Tineretul de o var ă (Co+) are o greutate în toamnă de 35-40 g, indivizii devara a II-a (C1+), de 400-500 g, iar cei de vara a III-a (C2+), de 1000-1200 g.Reproducătorii au greutatea, în medie, de 4500 g şi un coeficient Fulton de 3,0.

Începând cu anul 1988, sub conducerea cercetătorului biolog Adriana Strat ,s-a lucrat la obţinerea unei forme de crap lipsită de solzi, lucru realizat după anul2000. Efectivele de crap golaş din populaţia Moldova-Podu Iloaie Iaşi se găsesc

parcate în bazinele Societăţii Comerciale Lotca S.A. Iaşi, Complexul Movileni. S-aînaintat deja documentaţia şi cererea pentru omologarea respectivului crap.

Popula ţ ia Seleu ş Este o rasă în curs de omologare, fiind destinată creşterii în bazinele

hidrologice din partea de Vest a ţării.Populaţia a fost obţinută prin încrucişări multiple realizate între diferiterase de crap şi crapul de Ineu (plan şa VI). Crapul de Seleuş are întreg corpulacoperit cu solzi, valorile unor caractere morfologice situându-se între cele alecrapului de Fr ăsinet şi ale celui de Moldova Podu-Iloaie. Astfel, indicele de profileste de 2,27, indicele circumferinţei de 1,08, coeficientul Fulton (de îngr ăşare estede 3,33 etc. - tab. 3.)

Tabelul 3

Caracterele morfologice ale populaţiei de crap de Seleuş ( prelucrare după diver şi autori şi date personale)

Caracterul U.M. Valorii medii ObservaţiiGreutatea kg 7,21 Masculi şi femeleCircumferinţa cm 55,5 MasculiÎnălţimea maximă cm 26,4 Masculi şi femeleÎnălţimea minimă cm 9,5 Masculi şi femeleLungimea totală cm 70,0 Masculi şi femeleLungimea standard cm 60,0 MasculiLungimea comercială cm 45,4 MasculiLungimea capului cm 10,0 MasculiLungimea botului cm 6,0 MasculiDistanţa între ochi cm 7,2 MasculiDistanţa ochi-opercul cm 8,6 MasculiDistanţa predorsală cm 29,5 Masculi şi femeleDistanţa preventrală cm 29,5 Masculi şi femeleDistanţa postdorsală cm 34,1 Masculi şi femele



- 42 -

Concluzionând, prezentăm câteva dintre caracteristicile morfologice aleunor rase şi populaţii de crap din România, precum şi valorile unor indicimorfologici (tab.4 şi 5).

Tabelul 4

Unele caracteristici morfologice ale unor crapi de crescătorie din România

(prelucrare după diver şi autori şi date personale)Crap

MoldovaPodu-Ilaoie

CrapDumbrava-

Sibiu

CrapFrăsinet

Crap Seleuş Crap deDunăre

Specificare

cm

%din

lung.totală

cm

%din

lung.totală

cm

%din

lung.totală

cm

%din

lung.totală

cm

%din

lung.totală

Lungime totală 89,3 100 78,2 100 84,7 100 70,0 100 74,3 100Lungimea standard 82,6 92,4 74,9 95,7 80,1 94,5 60,0 85,7 63,4 85,2Lungimea comercială 69,7 78,0 60,2 76,9 69,2 81,7 45,4 64,9 45,4 61,0

Lungimea capului 20,7 23,1 23,5 31,3 20,2 23,8 16,7 22,9 16,1 21,6Lungimea botului 10,1 11,3 13,6 17,3 9,5 11,2 6,0 8,6 5,8 7,7Circumferinţa 58,6 65,6 57,8 73,9 60,3 71,7 55,9 79,2 52,9 71,2Înălţimea maximă 35,2 39,4 35,7 45,6 43,9 51,8 26,4 37,7 24,8 33,3Înălţimea minimă 13,6 15,2 12,1 15,4 18,3 21,6 9,5 13,5 9,8 13,1

Tabelul 5

Principalii indici morfologici ai unor crapi de crescătorie din România(prelucrare după diver şi autori)

SpecificareCrap Moldova

Podu-IloaieCrap

Dumbrava-SibiuCrap

FrăsinetCrapSeleuş

Indice de profil 2,43 2,00 1,71 2,27Indicele circumferinţei 1,06 1,12 1,09 1,08Coeficientul Fulton 3,04 3,12 3,14 3,33

TEMĂ Recunoaşterea practică a speciilor, raselor şi varietăţilor de

peşti, se va efectua pe parcursul a 3 şedinţe.- în fiecare şedinţă, după însuşirea noţiunilor din referat,

studenţii vor desena principalele specii, după exponatele păstrate în formol;

- la sfâr şitul şedinţelor se vor prezenta diapozitive color,folii, diverse materiale didactice şi se vor facecomentarii adecvate temei tratate.

INTREBĂRIa) Detaliaţi importanţa însuşirilor fizico-chimice ale mediului acvatic în

zonarea speciilor de peşte b) Descrieţi însuşirile comune ale speciilor de peşti din apele colinare şi

de munte

REFERATZonarea ihtiologică a afluentului ...................



- 43 -

PLANŞA I

Fig.1 Amurul alb Fig. 2 Sîngerul

Fig.3 Novacul Fig. 4 Scoicarul

Fig. 5 Păstr ăvul indigen Fig. 6 Păstr ăvul curcubeu

Fig. 7 Păstr ăvul fântânel Fig. 8 Păstr ăvul de lac

Fig.9 Lipanul Fig. 10 Lostriţa



- 44 -

PLANŞA I (continuare)

Fig. 11 Mreana

Fig. 12 Mreana vânătă

Fig. 13 Cleanul

Fig. 14 Cleanul mic

Fig. 15 Scobarul



- 45 -

PLANŞA II

Fig. 1 Crapul sălbatic Fig. 2 Carasul argintiu

Fig. 3 Carasul argintiu Fig. 4 Caracuda

Fig. 5 Morunaşul Fig. 6 Plătica

Fig. 7 Batca Fig. 8 Roşioara



- 46 -

PLANŞA II (continuare)

Fig. 9 Sabiţa

Fig. 10 Babuşca Fig. 11 Avatul

Fig. 12 Văduviţa Fig. 13 Linul



- 47 -

PLANŞA III

Fig. 1 Somnul Fig. 2 Somnul pitic

Fig. 3 Şalău comun Fig. 4 Şalău vărgat

Fig. 5 Şalău marin Fig. 6 Bibanul

Fig. 7 Bibanul soare



- 48 -

PLANŞA III (continuare)

Fig. 8 Ştiuca

Fig. 9 Ştiuca cu dungi

Fig. 10 Cega

Fig. 11 Viza

Fig. 12 Mihalţul

Fig. 13 Ţiparul



- 49 -

PLANŞA IV

Fig 1 Guvidul Fig.2 Hamsia

Fig. 3 Scrumbia albastr ă

Fig. 4 Ochi cu pleoapă

Fig. 5 Stavrid

Fig 6 Calcan

Fig. 7 Rizeafca



- 50 -

Planşa IV (continuare)

Fig. 8 Ş potul Fig. 9 Chefalul mare

Fig. 10 Chefalul mic Fig. 11 Chefalul auriu

Fig. 12 Cambula Fig. 13 Rechinul

Fig. 14 Pisica de mare Fig. 15 Vulpea de mare



- 51 -

Planşa V

Fig. 1 Morunul Fig. 2 Cap de morun

Fig. 3 NisetruFig. 4 Cap de nisetru

Fig. 5 Păstrugă Fig. 6 Cap de păstrugă

Fig. 7 Şipul

Fig. 8 Cap de şip



- 52 -

Fig. 9 AnghilaA. în apă dulce; B. în apă sărată

Fig. 10 Larve şi puiet de anghilă

Fig. 11 Scrumbia de Dunăre

A

B



- 53 -

PLANŞA VI

Fig. 1 Rasa Lausitz Fig. 2 Rasa Lipniţki

Fig. 3 Rasa Wittingan Fig. 4 Rasa galiţiană

Fig. 5 Rasa Eischgründ Fig. 6 Rasa de Boemia (forma cu solzi)

Fig. 7 Rasa de Boemia (forma nudă)

Fig. 8 Rasa Franconi



- 54 -

PLANŞA VI (continuare)

Fig. 9 Rasa Antoninsk

Fig. 10 Rasa ungurească

Fig. 11 Rasa Luzas Fig. 12 Rasa Dumbrava-Sibiu

Fig. 13 Rasa Fr ăsinet Fig. 14 Rasa Moldova Podu-Iloaie Iaşi(forma cu solzi)

Fig. 15 Rasa Moldova Podu-Iloaie Iaşi Fig. 16 Populaţia Seleuş (forma nudă)



- 55 -

Capitolul II

Particularităţile

mediului de producţie piscicolă

2.1. No]iuni generale

~nfiin]area unei acumul\ri de ap\ sau reamenajarea unei acumul\ri dejaexistente, fie ea extensiv\ (iaz), semiintensiv\ (hele[teu) ori intensiv\ (hele[teie,

bazine) trebuie s\ ia `n considerare factori precum terenul (solul), relieful, apa,condi]iile atmosferice etc., toate acestea `ncadrându-se `n una dintre condi]iile de

baz\ ce trebuie ̀ ndeplinite: de ordin geologic, topografic [i hidraulic.

Pentru a [ti ce capacitate trofic\ natural\ va poseda o viitoare acumulare deap\, pentru a determina clasa de productivitate `n care se poate `ncadra, este necesara se preleva probe de sol, ap\ [i (eventual) mâl, care se vor analiza cantitativ [icalitativ. Probele se preleveaz\ [i se interpreteaz\ dup\ anumite reguli [i anume:

a)

Regula I – Locurile de prelevare a probelor trebuie s\ fiereprezentative pentru tot teritoriul pe care se va face amplasareabazinelor sau pentru toat\ suprafa]a amenaj\rii piscicole, dac\ eadeja exist\.

~n acest sens se face o analiz\ am\nun]it\ a condi]iilor locale [i a factorilorce pot influen]a compozi]ia apei [i a solului, ca de exemplu:

factorii hidrometrici, adic\ suprafa]a total\ a bazinului, volumul de ap\,adâncimea, l\]imea, viteza [i debitul apei;

factorii morfo-geologici, adic\ forma bazinului [i a malurilor, structurageologic\ a malurilor [i a vetrei bazinului, natura [i destina]ia terenurilor`nconjur\toare, vegeta]ia malurilor.

factorii hidrodinamici, adic\ sursa de alimentare cu ap\, eventualelesurse de poluare etc.

}inând seama de factorii men]iona]i, locurile de prelevare a probelor(sta]iile) se stabilesc, `n cadrul apelor st\t\toare, la capete [i la mijlocul

bazinului, iar la apele curg\toare se stabilesc `ncepând de la izvor [i pân\ la loculamenaj\rii piscicole, `n func]ie [i de num\rul de afluien]i.

~n cazul bazinelor care primesc devers\ri menajere, zootehnice sauindustriale, probele se recolteaz\ din cel pu]in 3 sta]ii: la cca. 100 m amonte de

sursa poluant\, `n dreptul sau din canalul sursei poluante [i de la cca. 500 m avalde sursa poluant\.

~n cazul apelor cu adâncimi mai mari, se iau probe de la diferite adâncimi(din 2 `n 2 m sau din 3 `n 3 metri). Locul de recoltare a probelor se noteaz\ peschi]a sau harta amenaj\rii [i se jaloneaz\, iar rezultatele probelor se trec `n fi[a deexploatare a amenaj\rii.

b) Regula II – Datele de recoltare a probelor trebuie s\ cumuleze unan calendaristic.

~n acest sens, recoltarea probelor, dac\ nu se poate face lunar, se va facetrimestrial, timp de 24 h/determinare, incluzându-se toate cele 4 anotimpuri. Acest

lucru este necesar mai ales pentru determinarea calit\]ii apei, `ntrucât popula]iileacvatice (biocenozele) [i diferi]ii factori de mediu (biotopul), `nregistreaz\ marifluctua]ii sezoniere, corespunz\tor evolu]iei temperaturii[i ciclurilor biologice.



- 56 -

Pentru a se urm\ri, timp de 24 h, procesele de transformare a biotopului [ia biocenozei este necesar a se lua probe din 4 `n 4 ore, inclusiv noaptea, aceasta`ntrucât unele vie]uitoare se ridic\ doar noaptea la suprafa]a apei.

~ntotdeauna, se va evita recoltarea probelor `n timpul ploilor sau ninsorilor,cât [i imediat dup\ ploaie sau ninsoare.

c)

Regula a III-a – Determin\rile cantitative, de fine]e, atât `n ceea ceprive[te apa cât [i solul, se fac `n cadrul laboratoarelor specializate.Pentru acest lucru, trebuie s\ se cunoasc\, pe lâng\ modalitatea de

recoltare a probelor (regula a II-a) [i modul de formare a probelor, cantitateanecesar\, actele [i `nsemnele care `nso]esc proba etc.

~n ceea ce prive[te apa, se ]ine cont de urm\toarele: volumul de analiz\ trebuie s\ fie de peste 1 l, dând [i posibilitatea repet\rii

analizelor; recipientul (sticla, flaconul de plastic) trebuie s\ fie perfect curat; la fel [i dopul

acestuia; `n fiecare recipient se adaug\ 1-2 cm3 cloroform, pentru a se reduce procesele

de fermenta]ie a substan]elor organice aflate `n ap\; probele de ap\ se recolteaz\ direct `n sticle, `n felul urm\tor:- de la izvoare, f\r\ a intra frunze `n recipient [i a r\mâne aer `n acesta;

- din pâraie, de la mijlocul albiei, de la cca. 20 cm adâncime [i

- din iazuri, b\l]i [i hele[teie, de la 30-40 cm adâncime;

fiecare prob\ de ap\ destinat\ laboratorului va fi `nso]it\ de o not\ carecuprinde:

- denumirea probei (natura);- scopul recolt\rii (ap\-analize chimice),- locul [i data recolt\rii (ziua, luna, anul [i ora);- altitudinea bazinului;

-

condi]iile meteo (temperatura aerului [i a apei, nebulozitatea,intensitatea vântului);- conservantul utilizat;- numele celui care a efectuat prelevarea probelor etc.

~n ceea ce prive[te solul sau mâlul , se ]ine cont de urm\toarele: locul de colectare este diferit de cel al apei, urm\rindu-se, `n general, locurile

cu aspect mai deosebit; adâncimea de recoltare trebuie s\ fie de 5-10 cm; din bazinele cu ap\, probele se recolteaz\ de la mijlocul acestora, cu sonde sau

drag\ (apuc\toare sau târâtoare);

solul sau mâlul colectat se de[art\ `ntr-o g\leat\ curat\, se amestec\, seomogenizeaz\, se `ndep\rteaz\ vegeta]ia [i se extrag 500-800 g pentru analize; probele se ambaleaz\ `n s\cule]e de pânz\ (solul) sau `n pungi de material

plastic (mâlul); se eticheteaz\ probele ca [i `n cazul apei, nota introducându-se `n sacul sau

punga probei, dup\ ce a fost `nvelit\ `n hârtie de calc sau `ntr-o bucat\ dematerial plastic (pungu]\).

2.2. Calit\]ile fizico-chimice ale apei

Determin\rile sau aprecierile calit\]ilor apei [i solului (sau a n\molului) seimpun a fi cunoscute de c\tre to]i piscicultorii `n vederea stabilirii, `n timp util, a unor

m\suri eficiente de corectare. Tehnicile de lucru, prezentate `n acest referat, vizeaz\numai aspectele calitative bazate pe viraje de culoare, r\mânând ca analizelecantitative (mult mai exacte) s\ fie efectuate `n laboratorele de specialitate.



- 57 -

Calit\]ile fizico-chimice ale apeiTemperatura

Instrumentarul necesar:- termometru cu mercur, pentru ap\, care `nregistreaz\ temperaturi `ntre

+10°C [i +35°C;- o g\leat\.

Tehnica de lucruSe introduce g\leata `n ap\, se umple ceva mai mult de jum\tate [i imediat

se introduce termometrul. Dup\ 4-5 minute se cite[te temperatura [i se`nregistreaz\. Opera]ia se execut\ zilnic, la orele 700, 1400 [i 1900, atât la priza deap\ cât [i `n fiecare hele[teu.

Determinarea pH-uluiSe execut\ `naintea lans\rii notei program pentru amenjarea piscicol\,

chenzinal vara [i iarna sau ori de câte ori este necesar. Instrumentar necesar:

-

plicuri sau role cu hârtie special\ indicatoare (cu scara pH-ului 4,5-8,5);- o can\ metalic\, sm\l]uit\, sau 3 pahare Berzelius.

Tehnica de lucru:Se iau probe de ap\ din 3-4 locuri, atât la sursa de ap\, cât [i din bazin [i,

separat, se introduce banda de hârtie indicatoare. Fiecare band\ se cite[te separat,dup\ o agitare `n aer de 2-3 secunde.

Citirea se face prin compararea culorii ob]inute cu scara de culori de pe plic sau scara rolei. Valorile pH-ului situate `ntre 6,5 [i 8,0 corespund cerin]elor pe[tilor; sub sau peste aceste limite sunt contraindicate.

Aprecierea oxigenuluiSe execut\ `naintea emiterii notei-program pentru amenajarea piscicol\,

cel pu]in o dat\ vara [i iarna. ~n sezonul activ se execut\ ori de câte oriconsider\m necesar (uneori s\pt\mânal). Probele se preleveaz\ diminea]a [i seara,valorile ̀ nregistrându-se separat.

Instrumentar necesar:- 1 flacon de sticl\ cu volum de 250 ml;

- 2 pipete a 1 ml fiecare;

- 1 flacon sticl\ alb de 150 ml (cu etichet\ “solu]ia I” [i dop de cauciuc);

- 1 flacon sticl\ colorat\ de 200 ml (cu etichet\ “solu]ia II” [i dop de

cauciuc);- ap\ distilat\;

- hidroxid de sodiu (NaOH);

- iodur\ de potasiu (KI);

- clorur\ manganoas\ (MnCl2);- tifon;- hârtie filtru;- mojar cu pistil.

Tehnica de lucru

Se prepar\ “solu]ia I” introducând `n flaconul de 150 ml ap\ distilat\, peste care se adaug\ 35 g NaOH, se agit\ bine, pân\ la dizolvare complet\ [iomogenizare, iar apoi se adaug\ 20 g KI, procedând la fel [i se astup\ sticla cudopul.



- 58 -

Se prepar\ “solu]ia II” introducând `n flaconul de sticl\ colorat\ de200 ml, 60 g MnCl2 bine pisat, peste care se adaug\ 150 ml ap\ distilat\, se punedopul [i se agit\ pân\ la dizolvarea complet\. Se recolteaz\ ap\ `n sticlele albe de 250 ml, pân\ peste nivelul dopului [i

se astup\. Se elimin\ 2-3 ml ap\, cu o pipet\.

Se aspir\ 1 ml din solu]ia I [i apoi se deverseaz\ `n apa de cercetat. Cu cealalt\ pipet\ se aspir\ 1 ml din solu]ia II [i se deverseaz\ `n apa decercetat. Sticla cu proba de ap\ se agit\ puternic, se las\ 1-2 minute pân\ ce, pe

fundul sticlei, se formeaz\ un precipitat.Se analizeaz\ culoarea precipitatului.

Culoarea brun-`nchis indic\ o cantitate de 10-12 mg O2/l; Culoarea brun-g\lbuie indic\ o cantitate de 8-9 mg O2/l; Culoarea galben cu nuan]\ brun\ indic\ o cantitate de 5-6 mg O2/l; Culoarea alb\ cu nuan]\ galben\ indic\ o cantitate de 3 mg O2/l; Culoarea alb\ indic\ o cantitate de 1 mg O2/l;

Flaconul pentru probe (250 ml) [i pipetele se vor sp\la bine dup\ utilizare. Pentru cyprinide sunt necesare, `n medie, 8 mg O2 /l , f\r\ `ns\ a sc\dea

sub 3 mg/l iarna [i 5,0 mg/l vara; Pentru salmonide sunt necesare 9,4-10,0 mg O2/l.Transformarea din mg `n cmc se poate face ]inând seama c\ 0,08 mg O2

este egal cu 0,0558 cmc O2 (sau utilizând tabelul din “Piscicultur\” de Pojoga).

Aprecierea con]inutului apei `n substan]e organice Materiale necesare:- 1 flacon cu dop de cauciuc de 100 ml;- albastru de metilen 0,5%;-

1 pipet\ de 0,5 ml;- stearin\.

Tehnica de lucru: Se picur\ pe fundul flaconului 3-4 pic\turi de solu]ie de albastru de

metilen, peste care se adaug\ apa de cercetat, pân\ la semn. Se astup\ sticla [i se ceruie[te. Se a[eaz\ `ntr-un spa]iu `ntunecos, cu temperatura de 20-25ºC, timp de 2-5

zileO ap\ curat\, lipsit\ de materii organice, se decoloreaz\ `n timp de 3 zile.

Cu cât pentru decolorarea apei sunt necesare mai pu]ine ore sau zile, cu atât apa

con]ine o cantitate mai mare de substan]e organice.

Aprecierea calit\]ii apei dup\ flora [i fauna existent\Analiza componen]ei florei [i faunei acvatice din bazinele piscicole ofer\

indica]ii asupra particularit\]ilor apei, precum [i a schimb\rii acestora pe parcursul exploat\rii.



- 59 -

Tabelul 6Câteva organisme vizibile cu ochiul liber caracteristice apelor piscicole

Calitatea apei Specia indicatoare Cum se recunoa[te

Chara foetida

Alg\ cu tulpin\ delicat\, de 20 cmlungime, prev\zut\ cu striuri. Petulpin\, verticile de ramuri sub]iri, cumici sferule ro[ii.

Batrachium divaricatus

Plant\ cu flori. Tulpina de 30-50 cmlungime, cu frunze dispuse `n evantai,de 3-4 cm lungime; flori albe cu 5petale libere.

Elodea canadensis

Plant\ cu flori. Tulpin\ lung\, sub]ire [iramificat\, prev\zut\ cu verticile de 3-4 frunze ovalare; flori alb-roz cu codi]ealungite.

Calcaroas\

Pericoma calcigera

Insect\ (larv\) cu corpul alungit de 7-8cm [i divizat `n 11 segmente, cunumero[i peri [i lipsit de picioare. Lacap\tul abdomenului, 4 mici prelungirip\roase. Culoarea corpului `nchis\. Pe

corp ̀ ncrusta]ii calcaroase.

Feruginoas\ Crenothrix polyspora

Bacterii grupate `n form\ de filamente,formeaz\ mase gelatinoase pe funculapelor sau plutesc sub form\ deflocuoane.

Sulfuroas\ Baggiatoa albaBacterii grupate `n filamente sub form\de pâsl\ alb\, pe fundul apelor.

Artemia salina

R\cu[or transparent, de 10 mmlungime, cu corpul turtit lateral [idivizat `n segmente alungite; `noat\ pespate.

Ephydra riparia

Insect\ (larv\), corp mat, ovalar [iterminat cu un mic tub divizat la cap\t. Abdomenul prev\zut ventral cu unapendice. Nu are picioare.

Berosus sp.Gândac de 6-9 mm, de culoarecenu[ie. Picioarele posteriaore [imijlocii p\roase.

Sphaerotilus nataus

Bacterii grupate `n filamente strânse `nfuioare, albe murdar, fixate pe pietre,buturugi sau la gura canalelor dealimentare [i evacuare.

Oscillatoria putrida Alg\. Filamente ramificate, segmentate[i de culoare verde-alb\trui. Plutsclibere la suprafa]a apei.

S\r\turoas\

Tubifex sp.Vierme inelat de culoare ro[ie, de 3-5cm lungime. Pe corp numeroase tufe

de peri scur]i [i tari.

Chironomus plumosus

Insect\ (larv\) de 14-15 mm m\rime.Corpul colorat `n ro[u, este alungit [ilipsit de picioare. Primul inel al corpuluidup\ cap (ovolar) prezint\ un apendicecu ghiare. Ultimul inel al corpului are 2prelungiri cu ghiare la cap [i 4apendice cilindirce.

Cu multe substan]eputrescibile

Eristalis sp.Insect\ (larv\) cu corpul lipsit depicioare [i terminat cu o coad\ lung\de 4 cm.



- 60 -

2.3. Calit\]ile fizico-chimice ale solului

Aprecierea reac]iei soluluiSe execut\ `naintea lans\rii notei-program, `n cazul noilor amenaj\ri

piscicole sau ori de câte ori este necesar.

Materiale necesare:

-

2-3 eprubete;- 1 flacon cu solu]ie proasp\t\ de salicilat de sodiu 5%;- 2-3 dopuri de cauciuc.

Tehnica de lucru:Se recolteaz\ proba de sol (3-4 g). Se usuc\, se m\run]e[te, iar apoi se

introduce `ntr-o eprubet\. Se adaug\ salicilat de sodiu 5% pân\ ce se ob]ine unvolum de dou\ ori mai mare decât volumul solului. Se astup\ cu dopul de cauciuc,se agit\ bine [i se las\ `n repaus pân\ la limpezire, timp de 1-2 ore. Reac]ia soluluine este dat\ de culoarea solu]iei, conform tab. 7.

Tabelul 7Valorile pH-ului solului dup\ culoarea lichidului

(dup\ I.Chiri]\, 1995)

Culoarea solu]iei Valoarea pH-ului Reac]ia soluluiRo[ie intens\ 3,5-4,8 Puternic acid\Ro[ie pân\ la ro[cat\ 4,8-5,5 Acid\Ro[ie pân\ la portocalie 5,5-6,5 Moderat acid\U[or portocalie pân\ la incolor\ 6,5-6,8* Slab acid\Incolor\ 6,8-7,2* Neutr\Incolor\ pân\ la u[or g\lbuie 7,2-8,0* Slab alcalin\Galben\ 8,0-8,5 Alcalin\Galben\ intens Peste 8,5 Puternic alcalin\

*valori ale pH-ului acceptate `n piscicultur\

Aprecierea unui sol s\r\turosSe efectueaz\ ca la aprecierea reac]iei solului.

Materiale necesare:- 1 flacon colorat cu azotat de argint n/10 (25 ml);- 1 flacon de 100 ml cu ap\ distilat\;- 1 pahar Bezelius

Tehnica de lucruSe recolteaz\ 1-2 g sol uscat [i bine m\run]it, se introduce proba `n

paharul Berzelius, peste care se toarn\ apa distilat\, se amestec\ cu o baghet\ de

sticl\ foarte bine. Se las\ s\ se limpezeasc\, apoi cu mare aten]ie (f\r\ mi[care) seadaug\ câteva pic\turi din solu]ia de azotat de argint. Formarea unui precipitatalburiu ne indic\ prezen]a clorurilor, care cu cât este mai intens cu atât clorurilesunt `n cantit\]i mai mari (cantiatea de precipitat format\ este propor]ional\ cucantitatea de cloruri din sol).

Aprecierea unui sol feruginos Materiale necesare:- 1 mojar cu pistil;- sulfat acid de potasiu (granule);- ferocianur\ de potasiu (granule);- 1 flacon cu 50 ml ap\ distilat\.



- 61 -

Tehnica de lucru:Proba de sol (2-3 g) se usuc\ [i se m\run]e[te `n mojar `mpreun\ cu 2-3

granule de sulfat acid de potasiu. Peste pulbere se adaug\ 5-6 pic\turi de ap\distilat\ [i 1-3 granule de ferocianur\ de potasiu, dup\ care se omogenizeaz\ bine.

~n cazul solului feruginos apare o colora]ie albastr\, care cu cât este maiintens\ cu atât solul con]ine o cantitate mai mare de fier.

Aprecierea acizilor humici din sol Materiale necesare:- dou\ eprubete;- 1 flacon cu solu]ie amoniacal\ 2%;- 2 dopuri de cauciuc;- hârtie de filtru.Tehnica de lucru:Se introduc `ntr-o eprubet\ 2-3 g din proba de sol uscat [i bine m\run]it, se

adaug\ apoi solu]ia amoniacal\ 2% pân\ ce se ob]ine un volum de 3 ori mai mare.Se astup\ cu dop de cauciuc [i se agit\ bine, timp de 3-4 secunde.

Se filtreaz\ con]inutul prin hârtie de filtru `n dou\ eprubete [i se observ\culoarea filtratului. Culoarea neagr\ ne indic\ un con]inut mare de acizi humici(7-8%), cea brun\-castanie – cantit\]i moderate (4-6%), iar cea galben deschis\ -cantit\]i reduse (0,5-1,5%).

Aprecierea unui sol sulfuros Materiale necesare:- un mojar cu pistil;- dou\ flacoane de 50 ml;- acid clorhidirc n/10;- acetat de plumb 5%;- pipet\ de 5 ml.

Tehnica de lucru:Se recolteaz\ probele de sol, se usuc\ [i se m\run]esc bine `n mojar. Se

intoduc `n flacon 3-4 g sol peste care se picur\ 1 ml acid clorhidirc [i se `nc\lze[teu[or.

Dac\ din acest amestec se degaj\ un miros de ou\ clocite (hidrogensulfurat), se apreciaz\ c\ solul con]ine sulf.

Dac\ la gura eprubetei se ]ine o hârtie de filtru umecta\ cu solu]ia deacetat de plumb [i se formeaz\ o pat\ de culoare neagr\, atunci solul are sulf.Intensitatea colora]iei ob]inute este propor]ional\ cu cantitatea de sulf din sol.



- 62 -

TEM|

Grupe de câte 3 studen]i vor face determin\ri pentru cel pu]in 3 probe de ap\, conform metodelor prezentate `nreferat.Acelea[i grupe de studen]i vor efectua analizele prezentate

la 3 probe de sol : normal, s\r\turos [i feruginosDatele se vor consemna `n tab. 8

Facultatea de Zootehnie Ia[iSpecializarea Piscicultur\Laboratorul pentru analize chimice

Tabelul 8Buletin pentru analiza chimic\ a probelor de ap\ [i sol

colectate din………………de catre………………………la data de……………..cu scopul……………..

ProbeleSpecificare Determin\riI II III

Observa]ii

Analiza apeiTemperatura ºCpH-ul apei Valoare pH

Culoare precipitat1 Con]inut `n oxigen(mg/l)

Aprecierea soluluiCuloare2 Reac]ia soluluivaloare pHDa sau nuPrezen]a solului

s\r\turos Culoare precipitat3

Da sau nuPrezen]a soluluiferuginos Culoare amestec4

Culoarea filtratului5 Con]inutul ̀ n acizihumici Propor]ia de acizi humici

Not\:1. B.I. brun `nchis (10-12 mg/oxigen/l); B.G. brun galben

(8-9 mg/oxigen/l); G.B. galben `nchis (5-6 mg/oxigen/l); G galben (3mg/oxigen/l); A alb (1 mg/oxigen/l).

2. Tabelul 12 pagina….3. A.I. alb `nchis; A alb; A.D. alb deschis; A.A. alburiu4. Ab.I. albastru intens; Ab. Albastru normal; Ab.D. albastru deschis;

Ab.F.D. albastru foarte deschis (de culoarea cerului)5. N negru (7-8%); B.C. brun castaniu (4-6%); G.D. galben deschis (0,5-

1,5%).

{eful laboratorului, Chimist,

ÎNTREBĂRI:a) Detaliaţi principalele calităţi fizico-chimice ale apelor piscicole

b)

Detaliaţi principalele calităţi fizico-chimice ale solului acumulărilor

piscicole

REFERATAnaliza fizico-chimică a apei la acumularea piscicolă .............



- 63 -

Capitolul III

Construcţii şi instalaţii hidrotehnice folosite în amenajările piscicole

~n cadrul amenaj\rilor piscicole semisistematice [i sistematice exist\ dou\categorii de construc]ii hidrotehnice piscicole [i anume: Lucr\ri de terasament (baraje, diguri [i canale); Lucr\ri de art\ sau construc]ii din beton, lemn [i fier (c\lug\re, deversoare,

st\vilare, guri de alimentare, sifoane, apeducte, bazine de pescuit, gropi de pescuit etc.

Cunoa[terea construc]iilor are importan]\ `n dimensionarea, `ntre]inerea, buna utilizare [i recep]ia unor obiective noi, precum [i `n elaborarea planurilor decre[tere [i exploatare a speciilor de pe[ti.

3.1. Lucr\rile de terasament

a) BarajulBarajul piscicol are rolul de a bara cursul unei ape [i de a o re]ine la un

anumit nivel, corespunz\tor calculelor volumului de ap\ necesar speciilor crescute[i altor activit\]i (irigare, consum uman, industrie etc.) Lucrarea se execut\ din

p\mânt argilos, impermeabil [i mai rar din amestec de p\mânt argilos [i nisip, caz`n care impermeabilizarea se face cu nucleu sau ecran din argin\ (plan[a VII).

Forma [i dimensiunile barajului depind de capacitatea amenaj\rilor piscicole, capacitate influen]at\, la rândul s\u, de configura]ia terenului [icompozi]ia solului. ~n dimensionarea barajelor se va ]ine cont de solicit\rilehidrostatice [i hidrodinamice ale apei acumulate, precum [i de cele ale undei deviitur\. De asemenea, nu trebuie neglijat\ energia valurilor, care poate degradasau deteriora talazul amonte.

Pe terenul de construc]ie a barajului se va `nl\tura vegeta]ia, se vor extrager\d\cinile copacilor [i se va decoperta stratul superior, cu sol permeabil, pentru ase putea `ncastra talpa barajului `ntr-un sol impermeabil . Se [tie faptul c\

penetrarea apei prin zona funda]iei va ̀ nsemna [i antrenarea de material din corpullucr\rilor, `n timp determinând surparea acestora. ~n cazul când subsolul

impermeabil se g\se[te la o adâncime mai mare, `n toat\ lungimea barajului se vas\pa un canal , cu o l\]ime egal\ coronamentului, iar adâncimea propor]ional\ cumai multe elemente precum `n\l]imea apei, `n\l]imea barajului, adâncimeastratului de sol argilos etc. De obicei acest canal se sap\, dup\ decartarea unuistrat de sol, la 30-40 cm adâncime. Ulterior canalul se umple cu argil\ curat\ [i setaseaz\ cu maiele. Lucr\rile de acest fel se cheam\ nucleu, lac\t sau inimabarajului. Nucleul se poate prelungi `n corpul barajului a[a cum se va descrie `ncontinuare (plan[a VII).

De asemenea, lateralele barajelor trebuie `ncastrate `n versan]ii v\ilor,decopertând `n ace[tia pân\ la solul impermeabil. Dup\ ce s-a amenajat terenul defunda]ie [i de `mbinare la maluri, se va `ncepe executarea barajului, materialulu

provenind de la cariere situate `n apropiere (lut\rii) [i nu prin “gropi de `mprumut”,aflate exact `n zona de construc]ie. Dac\ astfel de materiale nu se g\sesc `n cantit\]isuficiente, se pot utiliza [i alte materiale, a[ezate `ntr-o ordine strict\.



- 64 -

~n func]ie de modul de a[ezare a straturilor de materiale `n baraj, exist\urm\toarele tipuri de baraje (plan[a VII). tip I – baraj din material omogen (argil\, argil\ nisipoas\); tip II – baraj din material neomogen (argil\ nisipoas\, nisip argilos [i nisip, iar

bancheta din anrocamente); tip III – baraj cu ecran impermeabil, din argil\, restul nisip argilos [i bancheta

din anrocamente; tip IV – baraj cu nucleu impermabil, din argil\, restul nisip argilos, argil\nisipoas\ [i bancheta din anrocamente; tip V – baraj din anrocamente, cu umplutur\ de argil\ nisipoas\ [i pietri[, binetasate, `n amonte; tip VI – baraj din beton [i anrocamente (cu sau f\r\ schelet din fier-beton).

Indiferent de gradul de permeabilitate al materialului penru baraj, princorpul barajului se va infiltra apa (`n afara celui din beton, care este mai pu]infolosit, fiind cel mai scump). Linia care une[te nivelul de reten]ie a apei, petaluzul amonte, cu punctele periferice, situate pe taluzul aval, ale zonei `mbibatecu ap\, are aspectul unei linii curbe [i se nume[te “curb\ de infiltra]ie”. Condi]ia

de stabilitate a unui baraj este aceea ca valoarea maxim\ a `n\l]imii punctuluisuperior de apari]ie a infiltra]iei, pe taluzul aval (punctul inferior al curbei deinfiltra]ie), s\ fie de maxim 0,5 m (plan[a VII).

La recep]ia unui baraj se impune efectuarea unor calcule pentru atestareafunc]ionalit\]ii [i securit\]ii construc]iei, cum ar fi: l\]imea t\lpii barajului,`n\l]imea barajului, l\]imea coronamentului, `nclinarea talazurilor, punctul deinfiltra]ie etc.

Calcularea l\]imii bazei mari a barajului se face dup\ ce se cunoa[te`n\l]imea acestuia care, de obicei, este mai mic\ de 7 m [i cu 1 m deasupra nivelulapei, precum [i l\]imea coronamentului [i panta (`nclina]ia taluzurilor). Pentrucalculul `n\l]imii barajului se va avea `n vedere asigurarea celor dou\ niveluri dere]inere a apei, cel piscicol [i cel de reten]ie.

Nivelul piscicol reprezint\ cantitatea de ap\ care satisface necesarul biologic al pe[tilor, iar cel de reten]ie reprezint\ volumul de ap\ ce seacumuleaz\ `n bazin, `n timpul viiturilor. Pentru o dimensionare corect\, lavaloarea celor dou\ niveluri se mai adaug\ o `n\l]ime de siguran]\ (30-60 cm)(garda global\), ca rezultat al tas\rii barajului [i al estim\rii `n\l]imii valurilor.

Pentru o mai mare exactitate, se poate determina `n\l]imea valurilor, dup\formula matematic\ a lui Stevenson, [i anume:

hV = 0,75 + 0,34 L - 0,26 L , `n care: hV - `n\l]imea valurilor;L – lungimea lacului;

~n\l]imea barajului (H) este determinat\ de adâncimea apei din iaz (h) [ide `n\l]imea liber\ construc]iei (garda global\ sau zona oprit\) care asigur\

barajul `mpotriva sp\l\rii de c\tre valuri. ~n\l]imea barajului se poate calcula dup\formula:

H = h + hg (sau Z.o.) `n care:H - `n\l]imea barajului;hg – garda global\;Z.o. – zona oprit\

Garda global\ sau zona oprit\ se calculeaz\, la rândul ei, dup\ formula:

hg = 0,5 h



- 65 -

~n\l]imea “crud\” (sau total\) a barajului (I) , care cuprinde [i hg, secalculeaz\ dup\ formula:

I = H + 1/2H, `n care,I - `n\l]imea total\ (crud\) a barajului;H - `n\l]imea barajului;

De men]ionat faptul c\ dup\ o perioad\ de tasare (2-3 luni), I devineaproape egal cu H.Coronamentul sau l\]imea barajului la partea superioar\ este

dependent de `n\l]imea barajului [i de modul de utilizare al acestuia (carosabil saunecarosabil). Formula de calculare a l\]imii barajului este urm\toarea:

a = 0,61 + 2 H sau a = 1,1 H , `n care:

a – l\]imea coronamentului (m); a – l\]imea coronamentului (m);H - `n\l]imea barajului (m); H - `n\l]imea barajului (m);

~n general, coronamentele necarosabile au o l\]ime de 4-6 m.

Talpa barajului (B) se calculeaz\ `n func]ie de pantele taluzelor (amonte[i aval), de l\]imea coronamentului (a) [i de `n\l]imea barajului (H). Aceasta secalculeaz\ cu ajutorul formulei:

B = a+ H (1/m + 1/n), `n care:B – talpa barajului (m);a – l\]imea coronamentului;H - `n\l]imea barajului (m);1/m – valoarea de la numitor a taluzului amonte (m);1/n – valoarea de la numitor a taluzului aval (m).

Taluzurile reprezint\ laturile `nclinate ale terasamentului barajului, situateamonte [i aval, având rolul de a conferi stabilitate construc]iei. ~nclinarea taluzurilordepinde de natura materialului din care este construit barajul [i pozi]ia taluzului `n

baraj (aval sau amonte). ~n general, taluzurile sunt mai abrupte dac\ se folosescmateriale cu granula]ie mai mare [i mai line la cele cu granula]ie mai fin\.

Situa]ia I – baraje omogenea) material format din argil\ nisipoas\ sau nisip argilos

- taluz amonte: 1:3- taluz aval: 1:4

b) material format din argil\ cu pietri[- taluz amonte: 1:3,5

-

taluz aval: 1:2,5c) material format din argil\ cu prafuri de nisip- taluz amonte: 1:4- taluz aval: 1:2,5

Situa]ia a II-a – baraje neomogenea) material nisipo-argilos

- taluz amonte: 1:2; 1:3

- taluz aval: 1:2; 1:2,5

b) material argilo-nisipos- taluz amonte: 1:2,5; 1:3,0- taluz aval: 1:1,5; 1:2,0

Valoarea pentru taluze (m sau n) se va lua de la numitorul frac]iei [i`nseamn\ c\ pentru 1 m `n\l]ime a bazinului (H) este necesar\ o pant\, la



- 66 -

materialul argilo-nisipos (situa]ia a II-a, punctul b), pentru taluzul amonte (m)`ntre 2,5 [i 3 m, iar pentru cel aval (n) `ntre 1,5 [i 2 m.

Stabilitatea barajului este dat\ de rezisten]a pe care acesta o va opune presiunii apei. Presiunea exercitat\ de ap\ este reprezentat\ de un triunghidreptunghic la care `n\l]imea este egal\ cu baza barajului, adic\:

=2

2

h , `n care:

- suprafa]a triunghiului (m2);h - `n\l]imea apei (m).

Dac\ dorim s\ afl\m volumul acestui triunghi, [tiind c\ presiunea seefectueaz\ pe o distan]\ de 1m, atunci:

V = 00,12

2

h

, unde:

V – volum (m3);

h - `n\l]imea apei (m).Presiunea total\ exercitat\ asupra barajului este compus\ dintr-o presiune

static\ (P.s.) [i o presiune dinamic\ (P.d.). Presiunea static\ se afl\ dup\ formula:

Ps = 2

2h, `n care:

P.s. - presiunea static\ (kg);h – adâncimea maxim\ a apei (m); - greutatea specific\ a apei (kg).

Not\:Greutatea specific\ a apei se determin\ la o temperatur\ a acesteia de

+4ºC. Dac\ greutatea specific\ este egal\ cu 1, 1 m3 de ap\ cânt\re[te 1000 kg

Presiunea dinamic\ se afl\ dup\ formula:P.d. = ½ P.s. , `n care:

P.d. – presiunea dinamic\ (kg);P.s. – presiunea static\ (kg);

Presiunea total\ (Pt) va `nsemna adunarea celor dou\ presiuni par]iale,P.s. [i P.d.

Suprafa]a sec]iunii barajului (S) fiind, de regul\, trapezoidal\ secalculeaz\ cu ajutorul formulei:

S =2

)( H Ba , `n care:

S – suprafa]a sec]iunii (m2);a – coronamentul (m);B – talpa barajului (m);H - `n\l]imea barajului (m).

Greutatea pe care o opune barajul la `mpingerea apei depinde de

greutatea volumului de p\mânt multiplicat cu greutatea specific\ a p\mântului.Pentru aceasta, `ntâi se determin\ volumul barajului (V) [i apoi greutatea barajului(G).



- 67 -

Volumul se calculeaz\ dup\ formula:

V =22

)( L H b B

; `n care:

V – volumul barajului (m3);B – baza mare (talpa) barajului (m);

b – baza mic\ (coronamentul) (m);

H - `n\l]imea barajului (m);L – lungimea barajului (m).Greutatea se calculeaz\ dup\ formula:

G = V x ; `n care:G – greutatea barajului (kg);V – volumul barajului (m3); - greutatea specific\ a p\mântului (kg).

Not\: Greutatea specific\ a p\mântului se determin\ cânt\rind 10-20 g de p\mânt

uscat, dup\ care se introduce `ntr-o eprubet\ gradat\, plin\ cu ap\. Diferen]a

dintre volumul de ap\ din epurbeta plin\ [i cel dup\ introducerea p\mântuluiindic\ volumul acestuia. Greutatea specific\ reiese din `mp\r]irea greut\]ii

probei de p\mânt uscat (exprimat `n grame) [i volumul aflat (exprimat `n cm3). ~n medie greutatea specific\ a p\mântului este de circa 1,8, ceea ce `nseamn\

c\ 1 m3 de p\mânt cânt\re[te 1.800 kg Barajul fiind `mbibat cu ap\, din 1.800 kg se va sc\dea greutatea specific\ a

apei, rezultând: = 1.800 – 1.000 = 800 kg

Calcularea presiunii pe terenul de funda]iePresiunea exercitat\ de corpul barajului pe funda]ie nu trebuie s\

dep\[easc\ limita admisibil\ a terenului format din loess nisipos (P.a. = 2 kg/cm2).Presiunea, de obicei, se calculeaz\ pe mai multe sec]iuni ale barajului,

fiecare sec]iune având valori ale bazei, coronamentului [i `n\l]imii totale a barajului diferite:

Exemplu:

S1 =2121,27m

2

6,35,0)(33,5

2

I b)(B

S2 =2104,69m

2

5,85,0)(31,1

2

I b)(B

Sec]iunea medie este:Sm = 221 112,98m

2

104,69)(121,27

2

S

S

Volumul barajului se poate calcula `nmul]ind sec]iunea medie cuvaloarea 1,00.

V = 112,98 x 1,00 = 112,98 m3

Greutatea va fi:G = V x , adic\ 112,98 x 1800 = 203.364 kg

Suprafa]a amprizei pe care se exercit\ presiunea va fi:

S = 2m14.212.0002

4,431,1)(33,5

2

I b)(B



- 68 -

Presiunea total\ efectiv\ pe terenul de funda]ie va fi:

P efectiv = 2/014,0000.212.14

364.203cmkg

S

G

P.efectiv = 0,014<P.a. = 2,00 (deci terenul de funda]ie rezist\ presiunii bazinului).

Calcularea curbei de infiltra]ie

Orice baraj din p\mânt trebuie verificat [i `n ceea ce prive[te infiltrareaapei prin terasamente.Formula de calcul este:

D = C + N (H-h), `n care:D – pozi]ia punctului de infiltra]ie;C – distan]a pe care ar parcurge-o apa, dac\ nu ar exista barajul

Se calculeaz\ dup\ rela]ia:C = x + a + y, `n care x [i y se calculeaz\ dup\ teorema lui Pitagora, ]inând

seama c\ m12 = x2 + z.o.; de unde rezult\: x = ,.. 22

1 o z m iar y =

,.. 22

1 o z n iar m1 = z.o. x m; n1 = z.o. x n.

Exemplu de calcul:{tiind c\ adâncimea apei (h) este de 5,3 m, valoarea taluzului amonte

1/1,5, iar a celui aval de 1/2, s\ se calculeze elementele de construc]ie enun]ateanterior:

H = 5,3 + z.o. = 5,3 + 1,1 = 6,1 m, deoarece z.o. = 0,5 3,5 = 1,1 m;I = 6,4 + 0,53 = 6,93 ma = 0,61 + 2 4,6 = 0,61+2 x 2,5 = 5,61 mB = 5,61 + 6,4 (1,5+2,0) = 28,01 m

S = 298,107

2

46)01,2861,5(m

x x

D = C+N (6,4-5,3) = 8,73+3,5 (6,4-5,3) = 12,58 m N = 1,5+2,0=3,5C = x + y + a = 1,22+1,90+5,61 = 8,73

x = ;22,11,165,1 22 m1 = 1,1 x 1,5 = 1,65

y = ;90,11,12,2 22 n1 = 1,1 x 2,0 = 2,20

Punctul de infiltra]ie (D) are valoarea de 12,58 m,iar talpa barajului (B) de28,01 m, deci nu exist\ riscul ca apa de infiltra]ie s\ traverseze rambleulconstruc]iei. Pe lâng\ stabilirea punctului de infiltra]ie, la recep]ia construc]iei se

mai fac urm\toarele calcule de verificare.Verificarea l\]imii coronamentuluiPentru a evita supradimensionarea barajelor va trebui s\ se verifice, prin

formule, [i coronamentul, folosind formula:

C min. =

1 hmS , `n care:

C.min - coronamentul minim (m);m – coeficientul de siguran]\ (egal cu 3-4);h - `n\l]imea liber\ a barajului (m);1 – greutatea specific\ a apei (egal\ cu 1000 kg/m3);

- greutatea specific\ a p\mântului (egal cu 1800 g/m3);



- 69 -

Verificarea l\]imii t\lpii barajuluiPentru a constata dac\ baza mare a barajului (talpa) este bine

dimensionat\, se aplic\ formula:

D min. =

1)2( H hmS , `n care:

S – coeficientul de siguran]\ (egal cu 3-4);

m – valoarea taluzului amonte (`n func]ie de natura materialului);h - `n\l]imea liber\ a barajului (m);H - `n\l]imea apei din bazin;1 – greutatea specific\ a apei (egal\ cu 1000 kg/m3); - greutatea specific\ a p\mântului (egal cu 1800 g/m3);

Verificarea rezisten]ei la alunecareSe calculeaz\ dup\ formula:

2

)()(

2

21 h H

n

C D H , `n care:

H - `n\l]imea apei `n iaz (m);D – l\]imea t\lpii barajului (m);C – l\]imea coronamentului (m);h - `n\l]imea liber\ a barajului (m):n – valoarea taluzului aval;1 – greutatea specific\ a apei (egal\ cu 1000 kg/m3); - greutatea specific\ a p\mântului (egal cu 1800 kg/m3).

Rezultat pozitiv `nseamn\ c\ partea dreapt\ a formulei este mai mare saucel pu]in egal\ cu cea stâng\.

Verificarea rezisten]ei la r\sturnare

Aceast\ verificare se refer\ la calculul care s\ ateste rezisten]a barajului lafenomenul de r\sturnare provocat\ de presiunea apei.

Formula:

D = S x )(1

h H

, `n care:

D – l\]imea t\lpii barajului (m);S – coeficientul de siguran]\ la r\sturnare;1 – greutatea specific\ a apei (egal\ cu 1000 kg/m3); - greutatea specific\ a p\mântului (egal cu 1800 kg/m3);H - `n\l]imea apei `n bazin (m);

h - `n\l]imea liber\ a barajului (m).Rezultat pozitiv `nseamn\ c\ “S” se situeaz\ `ntre 3 [i 4.

b) DigurileDigurile sunt lucr\ri de terasament care se reg\sesc `n cadrul amenaj\rilor

sistematice (hele[teie), `n scopul compartiment\rii bazinelor [i chiar a cresc\toriei piscicole. Acestea vor fi bine tasate, compacte, s\ nu permit\ infiltrarea apei [i s\fie cât mai legate de subsolul impermeabil.

La dimensionarea unui dig se va ]ine cont de urm\toarele:- s\ reziste la toate solicit\rile la care sunt supuse (presiunea apei, ac]iunea

valurilor etc.);- s\ aib\ stabilitate la r\sturnare, iar curba de infiltra]ie s\ nu produc\ `nmuierea

terasamentului, fapt care poate duce la alunecarea acestuia.



- 70 -

Ca [i `n cazul barajelor, `n\l]imea digului se calculeaz\ dup\ rela]ia:I = h + z.o. , unde:

I - `n\l]imea total\ (m);h – adâncimea maxim\ a apei (m);z.o. - `n\l]imea libr\ (sau hg-garda global\).

~n func]ie de suprafa]a hele[teului, de stratul de ap\ re]inut [i de valurilecare se produc, `n\l]imea liber\ a digului (garda) variaz\ `ntre 0,5-1,0 m.Coronamentul digurilor are valori care variaz\ `ntre 1-3 m, pentru digurilenecarosabile [i 4-6 m pentru cele carosabile. L\]imea coronamentului, ca [i `ncazul barajelor, este determinat\ de adâncimea apei, compozi]ia p\mântului dincare sunt construite [i de modul de exploatare. ~nclina]ia taluzurilor se face `nfunc]ie de compozi]ia terenurilor [i de contactul cu apa de reten]ie (tab. 9)

Tabelul 9

Rela]ia dintre natura solului [i `nclinarea taluzurilor

~nclina]ia taluzurilorNatura soluluiTaluz amonte Taluz avalSol nisipos (nisip 70-80%) 1/2-1/5 1/1,5-1/3

Sol nisipo-argilos (nisip 60%, argil\ 40%) 1/1-1/3 1/1-1/2Sol argilo-nisipos (nisip 40%, argil\ 60%) 1/1-1/2 1/1-1/1,5

Not\: Valorile se refer\ la taluzurile digurilor din hele[teiele mici.Verificarea digurilor, pentru toate solicit\rile la care sunt supuse, precum [iverificarea elementelor componente, se face la fel ca [i pentru baraje, cu acelea[iformule de calcul.

Caracteristicile constructive ale digurilor difer\ `n func]ie de tipulhele[teului, natura solului din care s-au construit [i modul de exploatare a acestora(tab. 10).

Tabelul 10

Caracteristicile constructive ale digurile de centur\

Componente [i dimensiuniTipul de hele[teu UM

C h z.o. H m n Adâncimea funda]iei

Hele[teureproducere m 1,0 0,6-1,2 0,4 1,0-1,6 1,5 1,25 0,2

Hele[teupredezvoltare

m 1,0 0,6-0,8 0,4 1,0-1,2 1,5 1,25 0,2

Hele[teu cre[terevara I [i a II-a m 2,0 1,2-1,5 0,5 1,7-2,0 1,7 1,50 0,2

Hele[teu cre[terevara a II-a m 2,0 1,2-1,5 0,5 1,7-2,0 1,7 1,50 0,2

Hele[teu iernare m 2,0 2,0-2,5 0,4 2,4-2,9 1,7 1,50 0,3Hele[teu carantin\ m 1,0 1,2-1,5 0,4 1,6-1,9 1,5 1,25 0,2

Legend\:C – l\]imea coronamentului; h - `n\l]imea apei; z.o. – zona oprit\ (garda);H - `n\l]imea digului; m – taluz amonte; n – taluz aval;

c) Canalele piscicoleSe construiesc `n scopul aducerii apei `n cresc\torie, sub ac]iunea for]ei

gravita]ionale [i repartizarea acesteia `n toate hele[teiele. Dimensionarea sec]iuniitransversale [i calcularea `nclina]iei pantelor canalelor trebuie s\ se fac\ `n a[a fel`ncât s\ satisfac\ func]ia avut\.



- 71 -

Canalele se `mpart `n mai multe categorii, `n func]ie de natura materialuluiconstructiv, forma sec]iunii, felul de prezentare, rolul `ndeplinit [.a., a[a cum reiesedin tab. 11.

Tabelul 11

Clasificarea canalelor piscicole dintr-o unitate sistematic\

Dup\ natura materialuluiconstructiv

Dup\ forma

sec]iuniitransversale

Dup\ aspect(mod de prezentare) Dup\ destina]ie(rol de ̀ ndeplinit)

Canale din p\mânt……..Canale din zid\rie……...Canale din piatr\………Canale din lemn……….Canale din beton simplu.Canale din beton armat...

Trapezoidale……Dreptunghiulare...Triunghiulare…..Circulare……….Mixte…………...Semicirculare…...

Deschise……………~nchise ……………..…………………...……………………...……………………...………………………..

de centur\de deriva]iede alimenta]iede evacuarede leg\tur\de desecarede drenare

Câteva explica]ii :Canalele deschise (plan[a VII) sunt terasamente `n rambelu (s\pare) sau

debleu (`ndiguire), `n func]ie de relieful terenului [i de destina]ia acordat\ `ncadrul unit\]ilor piscicole (de evacuare, de drenare, de alimentare etc).

Canalele de alimentare, spre exemplu, au rolul de a dirija apa de la surs\ (râu, bazin de acumulare etc.) `nspre cresc\torie. Canalul respectiv poate alimentadirect sau indirect (printr-o serie de canale secundare [i ter]iare), fiecarehele[teu `n parte. Cota de fund a canalelor respective (vatra), trebuie s\ fiesuperioar\ cotelor vetrei hele[teielor pe care le va alimenta.

Dimensionarea canalului de priz\ (principal) trebuie astfel f\cut\ `ncât s\ se poat\ asigura debitul maxim de ap\ de care are nevoie amenajarea respectiv\. ~nacest scop, se vor lua `n calcul elemntente precum infiltra]ia, evaporarea, `nghe]ul[.a.. Canalele principale se construiesc, de obicei, `ntre diguri (`n rambelu), `ntrucât

trebuie s\ transporte cantit\]i `nsemnate de ap\. Canalele secundare, transportânddebite relativ reduse, se amplaseaz\ de obicei pe coronamentul digurilor interioare,favorizând c\derea gravita]ional\ a apei `nspre hele[teie.

Canalele de evacuare capteaz\ apa rezultat\ din evacuarea debitelor desupraplin, primenire [i golire [i o conduce spre locul de deversare, `n afaraamenaj\rii. Pentru acest lucru, astfel de canale se construiesc `n debelu(s\p\tur\), cota de fund fiind sub cea a hele[teielor, cu minim 0,3 m (plan[aVII). Canalele de acest fel se dimensioneaz\ ]inându-se cont de pant\,infiltra]ii, evaporare, `nghe], colmatarea vetrei [.a. Concordant cu pozi]iaocupat\ `n cadrul amenaj\rii, cu debitul de ap\ transportat [i lungimeatraseului, canalele de evacuare pot s\ fie principale, secundare [i ter]iare.

Canalele drenoare se construiesc `n interiorul bazinelor [i servesc la evacuareatotal\ a apei din aceste bazine (plan[a VII). `n mod obi[nuit, canalele de acest felse construiesc prin s\pare, `n pant\ continu\ sau `n trepte, cu orientare c\treinstala]iile de evacuare, cu care pot comunica direct sau prin intermediul unei“gropi de concentrare” sau “de pescuit”. Cota de fund maxim\ a acestor canaletrebuie s\ fie cu 0,5 m sub cea a bazinului `n care sunt construite.

Canalele `nchise (plan[a VII) sunt reprezentate de conducte, care au rolulde a dirija apa `n interiorul unei amenaj\ri cu minimum de pierderi. Calculeleefectuate certific\ faptul c\ pierderile prin evaporare [i infiltra]ie sunt aproape nule.

Canalele `nchise se situeaz\ la suprafa]\, semi`ngropate sau total`ngropate, volumul de ap\ transportat putând s\ fie egal cu diametrul conductelor

sau mai mic. Folosirea acestor canale este indicat\ la fermele piscicole care nudispun de cantit\]i mari de ap\, care folosesc sta]ii de pompare, care au nevoie deo anumit\ calitate a apei (p\str\v\riile) etc., `ntrucât astfel de canale sunt scumpe[i mai greu de `ntre]inut. De asemenea, se folosesc dac\ traseul canalului trece



- 72 -

prin zone permeabile. Solu]ia constructiv\ este betonul simplu [i armat,azbocimentul sau aliaje metalice (font\ [i o]el).

Elemente de calcul

1. Suprafa]a sec]iunii canalului – se calculeaz\ dup\ rela]ia:

S =2

)( xI b B , `n care:

S – suprafa]a (m2);B – baza mare sau deschiderea de suprafa]\ (m);

b – baza mic\ sau l\]imea de la baz\ (m);I - `n\l]imea canalului (m).

2. Sec]iunea muiat\ (sec]iunea vie) – se calculeaz\ dup\ rela]ia:

Sm =V

Q, `n care:

Sm – suprafa]a sec]iunii muiate (m2);Q – debitul de ap\ transportat pe canal (m3);

V – viteza apei pe canal (m3

/s).3. Perimetrul muiat (udat) – se calculeaz\ dup\ rela]ia:

P = b + 2h, `n care:P – perimetrul udat (m);

b – deschiderea canalului (m);h – adâncimea canalului (m).

4. Panta canalului se calculeaz\ dup\ rela]ia:

I = D

dn, `n care:

I – panta (m la % sau m la ‰);dn – diferen]a de nivel (m);D – distan]a `ntre dou\ puncte (m), egal\ cu 100 sau 1000

~n general, canalele de alimentare au panta mai mic\ decât canalele deevacuare.

5. Lungimea taluzului – se calculeaz\ dup\ rela]ia:

lt = h l m 2 , `n care:lt – lungimea taluzului (m);h - `n\l]imea debleului (m);m – `nclinarea taluzului.

~nclinarea taluzului depinde de felul de construire al canalului. Astfel, laun canal de umplutur\ (semidebleu) `nclinarea este cuprins\ `ntre 1/1,5 [i 1/3, iarla unul `n s\p\tur\ (debleu) de 1/1. Fiecare canal trebuie s\ aib\ o `n\l]ime desiguran]\, peste nivelul mediu al apei de 0,15-0,30 m.

3.2. Lucr\rile de art\ (construc]ii [i instala]ii hidrotehnice)

a) Instala]ii pentru alimentarea cu ap\ (guri de alimentare)Astfel de construc]ii se reg\sesc numai `n cadrul amenaj\rilor sistematice

(hele[teie) [i sunt reprezentate de construc]ii hidrotehnice prin care apa p\trunde

`n bazin, `i p\streaz\ un anumit nivel [i `l aereaz\. Instala]iile de alimentare secompun din tuburi de beton, ce trec pe sub digul de compartimentare, f\cândleg\tura `ntre canalul de alimentare [i un anumit hele[teu, camera de distribu]ie [i

gurile de alimentare, prin care apa se vars\ direct `n hele[teu. Respectivele



- 73 -

instala]ii se amplaseaz\ `n partea de amonte a fiec\rui hele[teu, fiind prev\zute cuvanete [i site ce servesc la reglarea p\trunderii apei `n hele[teu [i `mpiedicareaevad\rii pe[telui din hele[teu.

~ntre gura de alimentare [i hele[teu trebuie s\ fie o diferen]\ medie denivel de cel pu]in 0,3 m. Dimensionarea instala]iei de alimentare (conducta) seface concordant cu debitul maxim necesar pentru perioada de exploatare sau

pentru umplerea hele[teului `ntr-un timp optim determinat.Tipuri de guri de alimentare (Plan[a VII) Tip pip\, specific\ mai ales hele[teielor pentru reproducere, apa fiind ini]ial

orientat\ `n sus, la un unghi de 90º, dup\ care, aerat\, cade `n hele[teu; Tip umbrel\, specific\ mai ales hele[teielor de cre[tere, apa p\trunzând din

camera de distribu]ie `n hele[teu, prin intermediul unei console r\sfrânte `nsus, ca un cozoroc, rolul acestei console fiind de a opri [i `mpr\[tia apa `ntr-o

pelicul\ sub]ire; Tip fereastr\, specific\ hele[teielor de cre[tere, apa trecând prin fante de

forma unor ferestre. Fiecare fant\ are un sistem de vanete care regleaz\ debitulde alimentare.

Tip consol\, specific\ hele[teielor de iernare, apa trecând printr-un canaldeschis sau o conduct\ [i c\zând `n hele[teu pe o consol\ special amenajat\.

b) Instala]ii pentru evacuarea apeiInstala]iile de evacuare a apei pot s\ fie instala]ii de fund (c\lug\r,

st\vilar) [i de suprafa]\ (deversor).C\lug\rulAcest tip de instala]ie, `ntrebuin]at `n amenaj\rile sistematice [i

semisistematice, serve[te pentru reglarea nivelului apei, vidarea bazinului(deversare) [i pentru primenirea volumului acumulat.

La amenaj\rile sistemice, deversarea se rezum\ la un debit mic de ap\,marea parte a debitului de alimentare fiind consumat prin piererile de infiltra]ie [ievaporare, motiv pentru care dimensionarea lucr\rii nu reprezint\ o preocuparespecial\ ci se realizeaz\ constructiv, punându-se accent pe manipularea facil\ avanelor [i vanetelor, re]inerea sau desc\rcarea debitelor de toamn\ etc.

La amenaj\rile semisistemice `ns\, deversarea `nsemnând o opera]iune deimportan]\ mai mare, este obligatorie dimensionarea corect\, din punct de vederehidraulic, a c\lug\rului, `n a[a fel `ncât s\ preia cu u[urin]\ debitelecorespunz\toare `ntr-un timp corespunz\tor. C\lug\rul este alc\tuit din dou\corpuri, unul vertical [i altul orizontal, racordate `ntr-un unghi de 90º.

Corpul vertical are forma prismatic\ [i se construie[te din zid\rie de beton.Peretele din fa]\ al corpului vertical este prev\zut cu vanete (stavile mici, din lemn),a[ezate unele peste altele, `ntre dou\ ghidaje (plan[a VII). Cu ajutorul vanetelor se

poate regla nivelul apei, precum [i golirea total\ a bazinului. Prevenirea evad\rii pe[tilor se realizeaz\ prin aplicarea unei site peste ultima vanet\.

Corpul orizontal are aspect cilindric, fiind alc\tuit din conducte (tuburi de beton) care str\bat barajul sau digul, pe la partea lor inferioar\. La fel ca [i corpulvertical, corpul orizontal se sprijin\ pe un radier [i o funda]ie de piloni din beton.A[ezarea acestui corp se face la cota cea mai joas\ a vetrei bazinului, pentru arealiza vidarea total\ a acestuia.

Dup\ locul de amplasare, pot s\ fie:- c\lug\ri interni (corpul vertical este amplasat `n interiorul bazinului);- c\lug\ri marginali (corpul vertical situat la marginea barajului sau a

taluzului amonte);-

c\lug\ri centrali (corpul vertical este situat `n mijlocul barajului sautaluzului);

- c\lug\ri externi (corpul vertical este situat `n afara bazinului).



- 74 -

Pentru func]ia de golire a bazinelor, prin punerea corpului orizontal `nsitua]ia de conduct\ cu scurgere for]at\, exist\ dou\ situa]ii:

- la amenaj\rile sistematice, aceast\ opera]iune se reg\se[te periodic, `n

special la pescuitul de toamn\ [i la desecarea pentru “odihnirea” bazinelor;

- la amenaj\rile semisistemice, corpul orizontal lucreaz\ permanent,

debitul de ap\ al vaii alimentând `n permanen]\ bazinul.~n plus, la golirea pentru pescuit, prin lumenul corpului orizontal trebuie s\se elimine atât apa din bazin cât [i debitul emisarului natural ce alimenteaz\

bazinul (debitul v\ii).Pentru aceste considerente, dimensionarea hidraulic\ a acestor instala]ii

`nseamn\, de fapt, dimensionarea corpului orizontal, calculat ca o conduct\ cuscurgere for]at\. Astfel, pentru debitul maxim, se folose[te rela]ia:

Q = h g Am 2 , `n care:

Q – debit maxim (m3 /s)m – coeficientul de debit, `nsumând pierderile de sarcin\ prin corpul

orizontal;A – suprafa]a sec]iunii conductei (m2);g – accelera]ia gravita]ional\ (9,81 m/s);h - `n\l]imea apei (m).Coeficientul m se determin\ dup\ formula:

m =321

1

, `n care:

1 – pierderile de sarcin\ la intrarea apei `n conduct\, `n func]ie deexisten]a unor

muchii ascu]ite sau rotunjite (valori mici);

2 – pierderile de sarcin\ la ie[irea apei din conduct\ (valori mici);3 – pierderile de sarcin\ `n lungul conductei, trebuind calculate.

d

l 3 , `n care:

- coeficient de rugozitate, exprimat prin =C h

01,001,0

l – lungimea conductei (m);d – diametrul conductei (m);hC – presiunea apei deasupra centrului de greutate al conductei (nivelul

superior al apei [i axul conductei), egal cu: hC = ;

2d

l h unde:

h - `n\l]imea apei `n fa]a instala]iei (m);l – lungimea conductei (m);d – diametrul conductei (m).C\lug\rul deversorEste o instala]ie specific\ amenaj\rilor semisitemice (v\ilor cu bazine

hidrografice s\race sau zonelor cu precipita]ii reduse, `ntrunind atâtcaracteristicile deversorului cât [i pe cele ale c\lug\rului. O astfel de instala]ie,comun\, face economii de investi]ii, deoarece nu mai este necesar\ constituireaunui deversor separat, iar func]ia de desc\rcare pentru apele mari se va ob]ine prinadaptarea c\lug\rului la necesitatea men]ionat\.

Debitele la care sunt supuse astfel de instala]ii nu dep\[esc 10 m3/s.C\lug\rul deversor se poate dimensiona pentru debitele maxime atât `n

ceea ce prive[te corpul vertical, cât [i cel orizontal. Debitele mari se deverseaz\



- 75 -

simultan, prin ambele corpuri, `n acest scop existând, pe creasta corpului vertical,un gr\tar a[ezat cu scopul `mpiedic\rii evad\rii pe[tilor. Debitele mari impunexisten]a unui corp orizontal din dou\ conducte, corpul vertical fiind prev\zut cuun perete desp\r]itor denumit diafragm\. Partea superioar\ a corpului verticaldep\[e[te cu 0,3-0,5 m nivelul posibil (determinat) al apelor de viitur\.

Corpul vertical al c\lug\rului-deversor se construie[te pe acelea[i principii

ca [i la c\lug\rul obi[nuit, pân\ la o cot\ superioar\ nivelului apei din bazin. Pesteaceast\ cot\ se construiesc grinzi din beton prev\zute cu ghidaje, pe care semonteaz\ gr\tarele ce vor `mpiedica evadarea pe[tilor, când nivelul apei dep\[e[tecorpul vertical din beton.

Debitul maxim al deversorului se calculeaz\ dup\ formula: ghbhQ 2 , `n care:

Q – debitul maxim (m3 /s); - coeficientul de contrac]ie (valori 0,85-0,95);

- (coeficient de debit) =

2

1

)(55,01)0045,0

(6075,0

P H

H

H

, la care:

H - `n\l]imea lamei deversate (m);P1 – diferen]a de `n\l]ime `ntre pragul deversant [i radierul aval (m);

b – lungimea pragului deversant (m);g – accelera]ia gravita]ional\ (9,81 m/s);h - `n\l]imea coloanei de ap\ din fa]a instala]iei (m).

Dimensionarea corpului orizontal, `n func]ie de debit se face dup\formula:

ghQ 2 , `n care:Q – debitul scurs (m3/s); - coeficientul de debit; - sec]iunea canalului orizontal (m2);g – accelera]ia gravita]ional\ (9,81 m/s);h - `n\l]imea coloanei de ap\ din fa]a instala]iei (m).

Deversorul propriu-zisSe reg\se[te `n cadrul unit\]ilor pisciole semisistemice [i este construit

pentru desc\rcarea apelor de viitur\ ce dep\[esc cota de exploatare a bazinului.~ntrucât debitul de viitur\ ce trece prin deversor solicit\ terasamentul foarte mult,alegerea amplasamentului `n baraj are o mare importan]\ pentru siguran]arambelului (plan[a VII). Se folosesc, `n general, dou\ modeluri de amplasare adeversoarelor: `n terasamentul barajului, pe direc]ia de curgere a apei, [i la

punctul de `ncastrare `n mal, cel de-al doilea având o stabilitate superioar\.

Elemente constructive:

- elementele de ̀ ncastrare ̀ n amplasament;- radierul (baza lucr\rii);- culeiele (p\r]ile laterale);- disipitorul de energie (pinteni sau stavile, pentru reducerea vitezei apei);- pila (perete pe mijlocul deversorului, pentru sec]ionarea lamei deversate);- gr\tar (pentru evitarea evad\rii pe[tilor).

Radierul deversorului care coincide cu fundul canalului, are 3 por]iunidistincte: radierul amonte, care `mbrac\ par]ial taluzul amonte al barajului [i esteaproape `n permanen]\ inundat, radierul central (pragul deversorului sau [aua),



- 76 -

construit la cota cea mai `nalt\ [i care regleaz\ nivelul din bazin, `n perioada deviitur\ [i radierul aval , care `mbrac\ taluzul aval al barajului, pe o anumit\ l\]imea acestuia, terminându-se la disipatorul de energie.

Pere]ii laterali (culeiele), `n cazul deversorului construit central, sunt`ncastrate `n radier, aval [i amonte, pentru `nlesnirea accesului [i evacu\rii apei, [iau form\ de pâlnie.

Gr\tarul se confec]ioneaz\ dintr-un cadru metalic din fier, pe care sesprijin\ panouri de platforme sudate pe vergele de fier, la distan]\ de 2-3 m una dealta. Rama culiseaz\ `ntre cadre de fier `n form\ de “U”. `ncastrate `n culeie.

Grosimea stratului de ap\ ce trece [i cade de la `n\l]imea radierului centralse nume[te lam\ deversant\ [i nu dep\[e[te o grosime de 1,20 m, `n condi]iilemedii ale v\ilor apelor noastre. Peste nivelul stratului de ap\ se prevede o`n\l]ime de rezerv\ (hg), care se adaug\ la lama deversant\ (h). Aceast\ `n\l]imetotal\ (h+hg) se m\soar\ `ntre pragul ([aua) deversorului sau radierul central [icreasta barajului.

Dimensionarea hidraulic\ a deversorului presupune stabilirea l\]imiiradierului central (pragul sau [aua), dup\ formula:

b = ghmh

Q

2 , unde: b – l\]imea pragului (m);Q – debitul de ap\ scurs (m3/s); - coeficientul de contrac]ie orizontal\ `n func]ie de forma culeielor [i

num\rul [i forma pilelor, cu valori de 0,75-0,95.m – coeficient de debit (0,40);h - `n\l]imea lamei deversate (m);g – accelerarea gravita]ional\ (9,81 m/s).

St\vilarulEste o construc]ie specific\ amenaj\rilor sistematice, fiind amplasat pe

traseul canalului de priz\, pe canalele de alimentare principale [i secundare, avândrolul de a regla debitul [i nivelul apelor necesare aliment\rii unor zone mai `nalteale fermei piscicole. Uneori serve[te [i ca instala]ie de circula]ie a apei `ntre

bazinele de suprafa]\ mare [i canalele de alimentare sau de evacuare.Mai frecvent `ns\, st\vilarul este folosit ca instala]ie reversibil\ de

alimentare-evacuare, la bazinele naturale (b\l]i), cu grade diverse de amenajaretehnologic\, `n zona inundabil\ a Dun\rii. De asemenea, pot `ndeplini rolul unuic\lug\r, fiind amplasate `n corpul barajului, `n cazul unit\]ilor semisistematice,când bazinele au suprafa]\ mare (plan[a VII).

Elemente constructive:- radierul;

-

culeiele;- stavilele;

- pilele;- elemente anex\ (mecanisme de manevrare a stavilelor, pasarela de

acces ̀ nspre mecanisme [.a.).

Radierul este funda]ia ce asigur\ rezisten]a lucr\rii, fiind `ncastrat `n dig, baraj sau `n albia natural\ a apei (gârlei) unde se amplaseaz\. Este `ncadrat deculeie, cu care face corp comun pentru cre[terea gradului de stabilitate. Radierulare 3 p\r]i distincte:

- anteradierul , amplasat pe sectorul amonte al canalului, cu scopul deconsolidare a acestuia [i lungirea drumului de infiltra]ie a apei pe sub

funda]ia lucr\rii;- radierul central, pe care se a[eaz\ pilele, st\vilele, mecanismele de

manevr\ [.a. [i suport\ solicit\rile apei ce trece prin st\vilar;



- 77 -

- radierul aval , care consolideaz\ sectorul aval al canalului sau s\p\turii`n terasament [i suport\ energia de c\dere a apei peste stavile. Acestradier se racordeaz\ la disipatorul de energie.

Anteradierul se execut\ `n contra-pant\ (1/10-1/6), fiind construit din beton armat [i a[ezat pe un strat de argil\ compact\.

Radierul central este o plac\ de beton, cu grosimea de cca. 50 cm, uneori prijinit printr-o funda]ie din pilo]i de lemn sau beton, dac\ terenul este ml\[tinos.

~n scopul prevenirii infiltr\rii apei pe sub funda]ia lucr\rii (st\vilarul putânds\ alunece), `n radierul central se `ncastreaz\ 1-2 rânduri de palplan[e, ce p\trund `nterenul de funda]ie (plan[a VII). Cu acest ajutor, curba de infiltra]ie se pierde `nterenul de funda]ie. Deschiderea `ntre pile este determinat\ de sarcina hidraulic\ [ianume, la o `n\l]ime (h) a apei de 2-3 m, distan]a dintre pile este de 1,0-1,5 m.Deschiderea st\vilarelor piscicole `ntre culeie nu dep\[e[te 20 m (`n general).

Stavilele se construiesc din dulapi de lemn de 6-10 cm grosime, fiindlucrate (fe]uite) pentru a se `mbina perfect `ntre ele, `n panouri `nalte de 0,6-1,2 m.Acestea se a[eaz\ `n ni[ele culeielor [i pilelor, panou peste panou, manevrarea

panourilor fiind mecanic\. Pentru siguran]\ [i pentru a se `mpiedica p\trundereacorpurilor plutitoare `n bazine (copaci, cioate etc), stavilele sunt dublate de gr\tare

asem\n\toare celor de la deversor. Radierul aval are aceea[i func]iune ca [i cel al deversorului. Dimensionarea hidraulic\ presupune stabilirea lungimii radierului, a

palplan[elor, deschiderea `ntre pile [i culeie [i dimensiunile disipatorului de energie.Ca dimesiune general\, deschiderea st\vilarului se determin\ dup\ rela]ia:

L = ghhn

Q

2. , unde:

L – lungimea st\vilarului (m);Q – debitul util maxim (m3/s); - coeficientul de vitez\ (0,88-0,95);

- coeficientul de contrac]ie lateral\, deteminabil dup\ rela]ia

L

hn 1,01 , `n care:

n – num\rul reprezentând dublul deschiderilor st\vilarului; - valoarea pierderilor de sarcin\ `n func]ie de forma pilelor (0,4-1,0);h – diferen]a dintre nivelurile apei din amonte [i aval de st\vilar (m);g – accelera]ia gravita]ional\ (9,81 m/s).

c) Apeducta “piscicol\”Se construie[te `n cazul `n care canalele de aduc]iune a apei intersecteaz\

depresiuni situate sub cota de fund a acestora. De obicei, apeductele se construiesc

`n cazul p\str\v\riilor, terenul de amplasare a acestora având multiple diferen]e denivel (plan[a VII).Dac\ au un traseu mai scurt, apeductele pot s\ fie construite [i din

prefabricate (module) asamblate cap la cap, iar pentru trasee lungi este nevoie de beton monolit.

Apeductele deschise sunt simple “conducte” sprijinite pe piloni, pentru aajunge la cota necesar\, `n vederea realiz\rii unei pante de tip continuu, pentru apadin canal.

Apeductele `nchise se folosesc mai rar, `n general la traversarea unor zone poluate, aglomer\ri urbane, mla[tini [.a.

Dimensionarea hidraulic\ se face `n anumite cazuri, `n func]ie de pant\.Pozi]ia constructiv\ este orizontal\, apa circulând datorit\ pantei hidraulice.

Deoarece sec]iunea apeductului este `ntotdeauna inferioar\ sec]iuniicanalului la care se racordeaz\, se creeaz\ o diferen]\ (remu) de care se va ]inecont la calcularea `n\l]imii de rezerv\. Formula de dimensionare este:



- 78 -

Q = bh ..2 o gz , unde:

- coeficient de vitez\ (0,6-0,8); - coeficient de contrac]ie (0,8);

b – l\]imea gurii de captare (m);h – adâncimea apei (m);z.o. – zona oprit\ (garda) care este egal\ cu:

z.o. = h +h1 + g

v

2

2

, `n care:

h1 – adâncimea apei `n uluc (cunet\) (m);v – viteza apei

g – accelera]ia gravita]ional\ (9,81 m/s).

d) SifonulSe construie[te `n cazul `n care canalul de aduc]iune a apei traverseaz\

artere rutiere sau feroviare, artere de ap\ etc. Traversarea se face pe parteainferioar\ a obstacolului `ntâlnit (plan[a VII).

De asemenea, sifonul se construie[te `n scopul circul\rii apei, dintr-un iaz`n altul, `n absen]a c\lug\rului. Sifonul se face cu un corp orizontal amplasat lanivelul cel mai de jos [i total `ngropat `n terasament, lucrând ca o conduct\ defor]\, [i dou\ corpuri verticale ce comunic\ fiecare cu conducta, la cele dou\capete ale acesteia, pe principiul vaselor comunicante.

~ntreaga lucrare se construie[te din tuburi de metal, azbociment sau beton,a c\ror grosime depinde de debitul apei. Tronsoanele verticale se prelungesc `nadâncime, sub nivelul conductei, pentru ca s\ formeze cavit\]i ce pot colectaaluviunile, ̀ mpiedicându-se obstruarea corpului orizontal.

Evitarea p\trunderii corpurilor plutitoare `n instala]ie presupune existen]aunor filtre din gr\tar, la corpurile verticale, sau capace. Când sifonul traverseaz\artere cu ap\, aceste artere trebuie amenajate pentru a se evita infiltrarea oric\rui

fel de ap\ `n sifon. Amenajarea de acest tip se refer\ la a[ezarea unor dale din beton, `n lungul taluzurilor [i pe toat\ lungimea fundului travers\rii sifonului. {icanalul, pe trasul c\ruia se construie[te sifonul, `n amonte [i aval de sifon, pedistan]e variabile, se amenajeaz\ cu asemenea dale din beton.

Dimensionarea hidraulic\ se refer\ la corpul orizontal al sifonului, care secomport\ ca o conduct\ cu debit for]at. Verificarea se face la ie[irea apei dincorpul vertical, `n aval, `n ceea ce prive[te nivelul superior al apei.

Formula necesar\: h = g

v

2

2

, `n care:

h - `n\l]imea apei (m); - coeficient de contrac]ie (0,8); - valoarea pierderii de sarcin\ (0,4-1,0);v – viteza de curgere a apei `n conduct\ (m3/s);g – accelera]ia gravita]ional\ (9,81 m/s).

e) Prizele de ap\Priza de ap\ incub\ un complex de lucr\ri, instala]ii [i terasamente, la

nivelul sursei de ap\, cu scopul aducerii apei `n canalul de admisie [i alimentareafermei piscicole de tip sistematic (plan[a VII).

O priz\ de ap\ poate prelua dintr-un emisar natural (râu, pârâu) `ntre 25%[i 100% din `ntregul debit al acestuia. Amplasarea prizei se face pe traseul decurb\, `n acest fel evitându-se malul concav, expus aluvion\rii. Dac\ `ns\ cursul

emisarului natural nu este meandrat, deci traseul de curgere (albia) este drept,canalul de deriva]ie al prizei se va orienta `ntr-un unghi de 45-60º fa]\ de liniamalului. O priz\ de ap\ se va construi ]inându-se seama de urm\toarele:



- 79 -

- va asigura o alimentare cu ap\ continu\, f\r\ fluctua]ii mari, inclusiv `n perioadele sau anii seceto[i;

- va rezista ac]iunii sloiurilor de ghea]\ [i corpurilor plutitoare (nu se vacolmata) [i va fi insubmersibil\;

- va putea s\ fie dotat\ cu instala]ii simple de purificare [i decantare a apeitranzitate [.a.

Tipuri de prize gravita]ional\, care pot fi libere (f\r\ baraj), denumite [i prize de mal, simple

[i de baraj; cu pomparea apei (prev\zute cu sta]ii de pompare), care pot fi fixe (permanente) [i

temporare, putându-se demonta par]ial sau total, pe componente; noduri hidrotehnice.

~nainte de instalarea prizei de ap\, malurile amonte [i aval de priz\, pedistan]e diverse, se consolideaz\ prin taluzare [i protec]ie cu straturi de piatr\ sau

beton rostuit, groase de 15-20 cm, turnate peste un strat de pietri[, de 10-15 cmgrosime. Sub cele 2 straturi poate s\ existe o funda]ie de anrocamente.

f) Construc]ii auxiliareDe obicei, construc]iile auxiliare ajut\ la realizarea amenaj\rilorsistematice, f\r\ a avea `ns\ o func]ie permanent\. Importan]a lor const\ `n faptulc\ `nlesnesc opera]iunile de exploatare `ntr-o ferm\ piscicol\.

Astfel de construc]ii se amenajeaz\ la nivelul bazinelor sau `n imediataapropiere a acestora, deservind recoltarea produselor piscicole sau furajarea

pe[tilor. ~n categoria construc]iilor auxiliare intr\ gropile de pescuit, sta]iile de pompare, sta]iile de incuba]ie [.a..

Gropile de pescuit se amenajeaz\ `n interiorul sau exteriorulhele[teielor (plan[a VII), `n fa]a c\lug\rului ori dup\ baraj. O groap\de pescuit este legat\ atât de canalele drenoare care colecteaz\ pe[tele`n perioada desec\rii bazinului, cât [i de instala]iile de tip c\lug\r, care

permit evacuarea apei.Având cote intermediare `ntre canalele de drenaj [i instala]ia de evacuare, bazinele de pescuit colecteaz\ tot pe[tele, pe m\sur\ ce nivelul apei scade. Cândsunt amenajate `n afara vetrei bazinelor, gropile de pescuit au o adâncime cu cca0,5 m sub baza corpului orizontal al c\lug\rului. Pentru evitarea ruperii pere]ilorlaterali ai gropilor de pescuit (datorit\ circula]iei pescarilor, manipul\rii uneltelorde pescuit [i a co[urile cu pe[te), este necesar ca gropile s\ fie betonate sauc\ptu[e[te cu scândur\ din lemn de esen]\ tare.

Sta]ia de incuba]ie este o construc]ie din lemn sau zid\rie, dotat\ cutoate instala]iile necesare pentru producerea larvelor [i alevinilor, `ncazul unit\]ilor sistematice ce practic\ reproducerea artificial\ a

pe[tilor. Tot aici se g\sesc bazine din beton `n care larvele eclozatesunt `ntre]inute pân\ la resorb]ia sacului vitelin. Pe lâng\ sala deincuba]ie, `n cadrul aceleia[i construc]ii se prev\d [i `nc\perisuplimentare, cum ar fi: laborator pentru controlul sistematic al icrelor[i lap]ilor, camera de gard\ pentru piscicultor etc. (plan[a VII).

Sta]ia de pompare are rolul de a aduce apa de la sursa de alimentare a bazinelor amenajate, dac\ diferen]ele de nivel nu permit scurgerea pe principiul gravita]ional.

Cele mai r\spândite sta]ii de pompare sunt cele prev\zute cu pompecentrifuge electrice, de randament mare, realizând un debit de 600 m3/or\, coloanade ap\ putând s\ fie ridicat\ pân\ la o `n\l]ime de 15 m (plan[a VII).

g) Construc]iile de exploatare~n categoria acestor tipuri se includ cherhanalele, ghe]\riile, [oproanele pentru ad\postirea uneltelor [i utilajelor de transport, magazii de materiale,



- 80 -

precum [i construc]ii cu caracter social [i administrativ, care nu se `nclud `n fluxulde produc]ie al amenaj\rii piscicole.

Cherhanalele au rolul de a condi]iona pe[tele `n vederea depozit\riiacestuia pe o perioad\ scurt\ de timp (câteva zile) [i pentru a rezista pe timpultransportului. Construc]ia este simpl\, cu pere]i de zid\rie, cu un minimum degoluri (u[i [i ferestre) pentru a se p\stra `n interior o temperatur\ relativ sc\zut\.Acoperi[ul este construit din stuf sau din pl\ci de stufit, care este un materializolant [i u[or de `nlocuit, periodic. Pardoseala este din beton simplu sau bitum,cu o pant\ u[oar\ pe axul longitudinal, pentru a se colecta apa la un sifon exterior.

~n cherhana se prev\d bazine din beton pentru condi]ionarea pe[telui [i spa]iinecesare depozit\rii diferitelor obiecte cu care se manipuleaz\ pe[tele, pentrudepozitarea s\rii, depozitarea ghe]ii, camere frigorifice, birouri etc. Cherhanauatrebuie amplasat\ cât mai aproape de bazinele de unde se recolteaz\, de obicei,

pe[tele destinat consumului [i cât mai aproape de c\ile principale de circula]ie.Ghe]\ria are rolul de a stoca ghea]a recoltat\ iarna de lucr\torii piscicoli

[i stivuit\. ~n p\str\v\rii, ghe]\ria are [i rolul de a p\stra hrana pentru p\str\vi.Ghe]\ria (plan[a VII) trebuie dimensionat\ `n a[a fel `ncât s\ stocheze o cantitatede ghea]\ suficient\ pentru un an `ntreg. Ghe]\ria se construie[te prin s\pare, `n

locuri `n care pânza freatic\ se afl\ la o distan]\ mai mare de suprafa]\ (15-20 m).Groapa care se sap\ poate avea laturile de 20/15 m [i adâncimea de 5-10 m.Pentru ca pere]ii s\ nu se surpe, se sap\ `nclinat, `n pant\, partea de jos a gropiifiind mai `ngust\ decât partea superioar\ (gura gropii). La baza gropii se va s\paun canal, cu scurgere afar\, apa rezultat\ din topirea ghe]ii s\ nu b\lteasc\ `ngroapa respectiv\. Pere]ii ghe]\riei se c\ptu[esc cu [ipci a[ezate din 30 `n 30 cm,

peste care se pun pl\ci de stufit sau mald\re de stuf, a[ezate `n picioare. Canalulde scurgere se acoper\ [i el cu gr\tare de [ipci [i stuf.

Deasupra gropii se construie[te un acoperi[ `nclinat, pe schelet de pr\jini, bile de lemn sau ghiondere, a[ezate la distan]\ de 1 m `ntre ele [i legate prin [ipci.La exterior se a[eaz\ un strat gros de stuf. La un cap\t, acoperi[ul este prelungit

prin doi pere]i din scândur\, c\ptu[i]i [i ei cu stuf, care joac\ rol de culoar [i de

zon\ de acces `n ghe]\rie, fiind prev\zut cu o u[\.Buc\]ile de ghea]\, pentru a se putea stivui [i p\stra un an `ntreg, se taie cu ranga, `n buc\]i de form\ prismatic\.Stratul stivuit de ghea]\, când a ajuns la nivelul superior al gropii (gura gropii) seacoper\ cu snopi de stuf. Pe o latur\ a gropii se las\ un loc strâmt, suficient s\`ncap\ o scar\ din lemn cu ajutorul c\ruia se va scoate ghea]a. ~n jurul ghe]\rieitrebuie s\pat un [an] circular, astfel `ncât apa meteoric\ (din ploi) s\ nu p\trund\`n interiorul ghe]\riei.

TEM|:

- se vor prezenta transparente cu tipuri de construc]ii de art\ [i de

terasament, utilizate `n piscicultur\;- se vor efectua calcule pentru dimensionarea barajelor, digurilor

[i c\lug\rilor, `n func]ie de debite, suprafe]e [i destina]iahele[teielor.

INTREBĂRI:

a) Determinaţi principalele lucr ări de terasament la o păstr ăvărie

b) Determinaţi principalele lucr ări de artă la o păstr ăvărie

REFERATDescrieţi lucr ările de artă şi de terasament de la S.C. ........



- 81 -

PLAN{A VII

Fig. 1 Determinarea debitului unui pârâu

Baraj din materialmomogen

Baraj din materialneomogen

Baraj cu ecranimpermeabil

Baraj cu nucleu

impermeabil

Baraj din anrocamente

Fig. 2 Baraj cu nucelu [i ecran de argin\AM – cota apei stabilit\



- 82 -

PLAN{A VII (continuare)

Fig. 3 Traiectul curbei de infiltra]ie

Fig. 4 Tipuri de canale deschise

Fig. 5 Tipuri de canale

`nchise

Fig. 6 Canaledeversoare



- 83 -


Fig. 7 Canale drenoare Fig. 8 Bazin de pescuit interior(d) (B)

Fig. 9 Bazin de pescuit exterior

Fig. 10 C\lug\r (sec]iune)

B

Bazin de pescuit exterior

d



- 84 -


Fig. 11 C\lug\r

Fig. 12 Tipuri de st\vilare



- 85 -


Fig. 13 Deversor

Fig. 14 Apeduct



- 86 -


Fig. 15 Sifon

Fig. 16 Prize de ap\ a) `n curent liber; b) `n curent barat

Fig. 17 Sec]ie de pompare



- 87 -


Fig. 18 Palplan[e

Fig. 19 Infiltrare ap\ prin palplan[e



- 88 -

Capitolul IV

Amenajările piscicole

şi compartimentarea terenului piscicol

4.1. Amenaj\ri piscicole

Amenaj\rile piscicole au ca scop principal asigurarea condi]iilor necesarecre[terii pe[tilor, `n func]ie de specie, categorie de vârst\ [i greutate, tip deexploatare [.a. De asemenea, amenaj\rile de acest fel trebuie s\ fac\ posibil\intreprinderea unor m\suri periodice destinate ridic\rii productivit\]ii naturale. Iazurile piscicole se amenajeaz\ prin bararea cursului unei ape, executând o

iez\tur\ ce va determina apari]ia, `n amonte de baraj, a unui iaz de diferitedimensiuni, `n func]ie de debitul emisarului natural, precipita]ii, configura]iaterenului etc. (plan[a VIII).

Iazurile pot fi primitive (rustice), când nu posed\ construc]ii hidrotehnice(c\lug\r, deversor, st\vilar etc) [i amenajate, când sunt dotate cu unele dintreaceste lucr\ri de art\ hidrotehnic\. Cele amenajate, de[i necesit\ un efort financiarmai mare, sunt mult mai indicate `ntrucât permit vidarea complet\ [i evacuareaapelor de viitur\. ~n lungul unei v\i pot fi construite mai multe iazuri, dispusesuccesiv, astfel `ncât apa s\ se scurg\ din unul `n altul.

Principalele inconveniente, `n astfel de cazuri, rezid\ `n absen]a tranzituluiapei `n perioada de secet\, transmiterea eventualelor boli `ntre iazuri, reducerea

posibilit\]ilor de vidare total\ [i de aplicare a unor m\suri agrotehnice `n modseparat [.a. Lacurile de acumulare se construiesc, `n general, `n zone amenajate . Astfel

de construc]ii sunt de propor]ii net mai mari decât iazurile, cu destina]ii prioritar hidroenergetice dar [i pentru irigare, alimentarea urban\ cu ap\,alimentarea industrial\ sau de agrement, `ns\ se pot utiliza cu rezultate bune [i

pentru piscicultur\.

Hele[teiele piscicole se construiesc pe terenuri relativ plane, prin `ndiguire, s\pare[i combinarea acestor opera]iuni, fiind alimentate cu ap\ prin canale,gravita]ional, [i mai rar prin pompare. Ele permit aplicarea unor tehnologiimoderne de produc]ie, fiind compartimentate dup\ necesitatea [i cerin]ele

categoriilor de pe[ti crescu]i [i scopul productiv.Sunt ferite de colmat\ri [i viituri, se pot inunda [i goli independent, permitaplicarea unor m\suri [i tratamente agrotehnice [i se poate efectua un pescuit ra]ional.

~n general, hele[teiele se amplaseaz\ `n aval de lacul de acumulare, acestadin urm\ servind ca surs\ sigur\ [i constant\ de ap\. O bun\ desf\[urare a

procesului tehnologic implic\ existen]a mai multor categorii de hele[teie, cudestina]ie special\: pentru reproducere natural\ sau natural-dirijat\, pentru

predezvoltare, pentru cre[tere (vara I, vara a II-a [i a III-a), pentru iernare,carantin\, eventual [i de parcare, cre[tere a remon]ilor [i reproduc\torilor,

prematurarea reproduc\torilor [i maturarea reproduc\torilor.

a)

Hele[teiele pentru reproducereSunt orientate spre r\s\rit, cât mai departe de c\ile de comunica]ii, feritede vânturile dominante [i `n apropierea sta]iilor de incuba]ie (`n cazulreproducerii crapilor asiatici, `n special) [i a bazinelor de prematurare [i maturare



- 89 -

a reproduc\torilor. Terenul pe care se construie[te un astfel de hele[teu trebuie s\fie uscat, u[or vidabil [i cu o pant\ u[oar\.

Tipurile de hele[teie care se reg\sesc `n fermele ciprinicole de la noi suntDubish, Hofer, Kovalski, Sorgenfrai etc., cel mai utilizat fiind hele[teul Dubish.

Indicii tehnico-piscicoli: suprafa]a 300-1000 m2 adâncimea medie 0,5 cm adâncimea la gura de evacuare (f\r\ canal drenor) 0,6-0,8 m zona cu adâncimi de 20-30 m 30%

adâncimea canalelor drenoare 0,3-0,4 m

durata de umplere 2-6 ore durata de vidare 1-6 ore debitul minim de ap\ 5 l/sec/ha l\]imea coronamentului digurilor 1,0 m propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ a hele[teelor 0,3-1,0%

durata folosirii 20.IV-5.VI

Elemente de calcul

Suprafa]a hele[teielor de reproducere se determin\ dup\ rela]ia:Sr =

L N g

D P Scr

Scr - suprafa]a hele[teului de cre[tere (ha)P - productivitatea hele[teului de cre[tere (kg)D - suprafa]a medie a unui hele[teu de reproducere (ha)g - greutatea medie a unui crap de o var\ (g)

N - num\r crapi de o var\ ce se pot ob]ine de la o femel\ (buc)L - num\r de femele introduse `ntr-un hele[teu (buc).

Hele[teul Dubish are de-a lungul digurilor lungi câte un canal marginal, cu

o adâncime de 0,6-0,8 m, aceste canale comunicând cu un canal limitrof diguluiaval, lat de 3 m [i adânc de 0,9-1,0 m.Aceste canale au rolul de a ad\posti reproduc\torii dup\ fecundarea icrelor

depuse, precum [i larvele [i alevinii, `nainte de transvazare, covorul vegetalservind ca suport pentru icre [i larve.

Prim\vara, când temperatura ajunge la 18ºC (`n canalul de alimentare) [ise p\streaz\ la aceast\ valoare timp de 5-7 zile, hele[teiele Dubish se inund\ [i se

preg\tesc pentru familiile de reproduc\tori.

b) Hele[teiele pentru predezvoltareSunt destinate cre[terii puietului (de crap) pân\ la 30-40 zile sau chiar

pân\ la 60-zile. Pentru aceasta, alevinii se pescuiesc din hele[teiele de

reproducere, dup\ 6-7 zile de la ecloziune. Hele[teiele de predezvoltare suntamplasate lâng\ cele de reproducere, pe terenuri fertile care pot asigura o baz\trofic\ bogat\.

Indicii tehnico piscicoli:- Suprafa]a 0,5-2,0 ha- Adâncimea 0,5-1,0 m- Adâncimea la gura de evacuare (f\r\ canal drenor) 0,6-0,8 m- Zona cu adâncimi de 30 cm 60%- Adâncimea canalelor drenoare 0,3-0,4 m- Durata de umplere 1-4 ore- Durata de vidare 0,5-4 ore- Debitul minim de ap\ 1 l/sec/ha- L\]imea coronamentului digurilor 1 m- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 2,7-8,0%- Durata folosirii 15.V – 1.VI



- 90 -

Elemente de calculSuprafa]a hele[teielor de predezvoltare se calculeaz\ dup\ rela]ia:

,100

. pr V

v P GSpr

`n care:

G – suprafa]a hele[teului de cre[tere (ha)P – productivitatea hel[teielor de cre[tere (kg/ha/an);

v – greutatea medie a puietului trecut din hele[teiele de predezvoltare `ncele de cre[tere (g);

V – greutatea puitului , toamna (g);r – pierderile de puiet (diferen]a dintre nr. de puie]i la populare [i `n

toamn\) (%); p – productivitatea natural\ (kg/ha)

Inundarea hele[teielor se face cu 3-5 zile `nainte de transvazarea alevinilor, f\r\a se dep\[i perioada deoarece pot apare diverse categorii de pr\d\tori. De asemenea, lao temperatur\ a apei normal\, se va dezvolta o faun\ nutritiv\ suficient\.

Dac\ o unitate piscicol\ nu dispune de hele[teie de predezvoltare alevinii

se vor cre[te pân\ la vârsta de 21 de zile `n hele[teie de reproducere, apoi fiindtransfera]i `n hele[teie de cre[tere vara I.

c) Hele[teiele de cre[tere vara IAu rolul de a asigura condi]ii optime de cre[tere pentru puietul de crap

transvazat din hele[teiele de reproducere sau de predezvoltare, pân\ `n perioada detoamn\ (octombrie-noiembrie) când se va transfera din nou puietul `n bazinele deiernare.

Terenul pe care se construiesc aceste hele[teie trebuie s\ fie productive, pentru ca puietul s\ g\seasc\ hran\ natural\, bogat\ [i variat\. Pe vatra hele[teului(`nierbat\) trebuie s\ existe un canal de pescuit, canale drenoare [i o groap\ de

pescuit, care au rolul de a facilita pescuirea pe[tilor toamna. Inundarea acestorhele[teie se face treptat, `n timp, pentru a asigura puietului noi surse de hran\, `nmod gradat.

Indici tehnico-piscicoli- Suprafa]a 5-10 ha- Adâncimea maxim\ 0,8 m- Adâncimea la dig (baraj) 1,5 m- Adâncimea canalelor drenoare 0,5-0,6 m- L\]imea canalelor drenoare la fund 0,4 m- Durata de umplere 5-10 zile- Durata de vidare 5-10 zile

- Debitul minim de ap\ 1,5 l/sec/ha- L\]imea coronamentului digurilor de centur\ 2 m- L\]imea coronamentului digurilor de compartimentare a hele[teielor

1,5 m- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 10-90%- Durata folosirii 25.VI – 15.X

Elemente de calculSuprafa]a hele[teului de cre[tere se determin\ `n func]ie de suprafa]a

hele[teielor de iernare, dup\ rela]ia:

,..

..

P

K g N ier S crest S

unde,

S.cre[t. – suprafa]a hele[teilor de cre[tere (ha)S.iern. – suprafa]a hele[teielor de iernare (ha)



- 91 -

N – num\r crapi de o var\/ha hele[teu iernare (buc);g – greutatea medie a crapului de o var\ (g);K – coeficient de `ngr\[are `n vara I;P – productivitatea/ha a hele[teielor de cre[tere (kg).d) Hele[teiele pentru cre[tere vara a II-aServesc pentru a se cre[te crapul `n vârst\ de 1 an (C1), pân\ `n toamn\,

când se poate valorifica prin vânzare (la 400 g) sau se transfer\ `n hele[teiele deiernat. Acest tip de hele[teie trebuie s\ fie bogat `n bentos [i s\ aib\ vatra`nierbat\. Se impune existen]a canalelor drenoare [i a gropii de pescuit, pentru caopera]iunea de recoltare a puietului s\ decurg\ normal [i `ntr-un timp scurt.

Indicii tehnico-piscicoli- Suprafa]a 10-50 ha- Adâncimea medie 0,5 m- Adâncimea la baraj 2,0 m- Adâncimea canalelor drenoare 0,5-0,6 m- L\]imea canalelor 0,4-0,5 m- Durata de umplere 10-15 zile- Durata de golire 20 zile- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 10-80%- Durata folosirii 20.III – 1.X

Elemente de calculHele[teielor de vara a II-a [i hele[teielor de `ngr\[are (ca [i cele de vara a

III-a) li se poate determina suprafa]a necesar\ dup\ rela]ia:

S.`ng. = B

K a N ier S )(.., `n care:

S.`ng. – suprafa]a hele[teului de `ngr\[are (ha);S.iern. – suprafa]a hele[teului de iernare (ha);

N – num\r crapi de 2 veri introdu[i la ha hele[teu de iernare (buc);a – pierderile numerice survenite `n timpul iern\rii (buc);K - coeficientul de `ngr\[are `n vara a II-a;B – num\r de pe[ti ce se vor introduce la 1 ha hele[teu de `ngr\[are (buc).

e) Hele[teiele pentru cre[tere vara a III-aServesc penru a cre[te [i `ngr\[a crapul de doi ani, din prim\var\ [i pân\

`n toamn\, când se livreaz\ ca pe[te de consum (1500 g).Constructiv [i func]ional, hele[teiele de vara a III-a sunt identice cu cele

de var a II-a, diferen]e existând `n ceea ce prive[te suprafa]a, adâncimea [idensitatea de populare.

Indicii tehnico-piscicoli:- Suprafa]a 20-100 ha- Adâncimea medie 1,5 m- Adâncimea la baraj 2,5 m- Adâncimea canalelor drenoare 0,5-0,6 m- L\]imea canalelor drenoare 0,4-0,5 m- Durata de umplere 10-20 zile- Durata de golire 20-25 zile- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 10-80%- Durata folosirii 20.III – 1.X

f) Hele[teiele (bazinele) pentru iernareSe construiesc, de obicei, prin s\pare (debleu), de[i sunt [i cazuri de

combinare a s\p\rii [i `ndiguirii acestora. Aceste hele[teie au taluzurile foarteabrupte, pentru a se evita `nghe]area excesiv\ la geruri mari.



- 92 -

Vatra acestor bazine nu este `nierbat\, cantitatea de humus nu trebuie s\ se pr\bu[easc\ 5-10%, stratul de mâl s\ fie sub]ire [i mineralizat. Dac\ `n sol exist\o cantitate mare de substan]e organice, o parte din oxigenul solvit `n ap\ va fidestinat procesului de mineralizare, inducând hipoxia, cu consecin]e directeasupra iern\rii crapului.

Indicii tehnico-piscicoli:- Suprafa]a 0,1-0,5 ha- Grosimea stratului de ap\ care nu `nghea]\ 1,5 m- Adâncimea canalelor drenoare 0,4 m- L\]imea canalelor drenoare (la fund) 0,3 m- Durata de umplere 1,0 zile- Durata de golire 1,0 zile- Adâncimea ̀ n amonte 2,0 m-Adâncimea ̀ n aval 2,2 m- ~n\l]imea de c\dere a apei (pe timp de var\) dininstala]iile tip consol\, pân\ la oglinda hele[tului 0,4-0,5 m

- L\]imea coronamentului digurilor de centur\ 2,0 m- L\]imea coronamentului digurilor compartimentare 2,0 m

- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 0,2-1,0 %- Durata folosirii 15.XI – 15.III

Elemente de calculCalculul apei necesar hele[teielor de iernare se face dup\ formula:

S.ier. =000.10000.1

400.86

H

T Q, `n care:

S.ier. – suprafa]a hele[teului de iernare (ha);Q – debitul de iarn\ al sursei de alimentare (l/s)86.400 num\r de secunde/24 h;T – timpul pentru preschimbarea total\ a apei `n hele[teul de iernat (zile);H – adâncimea medie a apei, exclusiv grosimea medie a stratului de ghea]\

(m);1.000 – litri ap\/m3 10.000 – m2/ha.

Pentru vidarea hele[teului, fundul acestuia este prev\zut cu un canaldrenor central, care se une[te cu bazinul de pescuit.

g) Hele[teiele pentru carantin\Sunt destinate izol\rii temporare a materialului biologic adus de la alte

unit\]i. Amplasarea acestor hele[teie se face `n aval de celelalte hele[teie dinferm\, pentru a se evita vehicularea unor boli. De asemenea, hele[teiele de acest

fel se utilizeaz\ [i pentru a izola pe[tii proveni]i din propria cresc\torie, care dausemne de boal\, pentru a se pune un diagnostic [i, eventual, pentru a se trata.Pe[tii achizi]iona]i de la alte unit\]i se vor ]ine sub observa]ie cca. 21 zile.

Indici tehnico-piscicoli:- Num\r hele[teie 1- Suprafa]\ 1000-2500 m2

- Adâncimea medie 0,60 m- Adâncimea maxim\ 1,5 m- Durata de umplere a hele[teului 0,5 zile- Durata de golire a hele[teului 0,5 zile- Debitul de ap\ 20-30 l/s /ha- Schimbarea total\ a apei din bazin 5-10 zile

-L\]imea coronamentului digurilor 1,0 m- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 0,1-0,2%



- 93 -

h) Hele[teiele penru cre[terea reproduc\torilorAd\postesc atât remon]i (Cr) cât [i reproduc\tori (CR), anume selec]iona]i

pentru `nlocuirea efectivului (nucleului) reproduc\tor.Suprafa]a acestor hele[teie m\soar\ 3-10 ha, un reproduc\tor având nevoie

de 12-16 m2 luciu ap\ [i de o adâncime predominant\ de 1,5-2,0 m. Respectivelehele[teie trebuie s\ de]in\ o productivitate natural\ mare, reproduc\torii trebuinds\ se hr\neasc\, `n special, cu hran\ natural\, `n vederea dezvolt\rii de ansambluarmonioase [i a aparatului reproduc\tor, `n special. Reproduc\torii se pot cre[tesepara]i pe sexe sau `mpreun\.

Indici tehnico-piscicoli:- Num\r hele[teie 3- Suprafa]a (`n % fa]\ de cea a hele[teielor de cre[tere) :

- pentru femele 0,7%- pentru masculi 1,3%

- Durata de umplere 1 zi- Durata de golire 0,5 zile

i) Hele[teie pentru maturarea reproduc\torilorSunt necesare parc\rii reproduc\torilor, separa]i pe sexe, dup\ scoaterea

din bazinele de iernare, pentru a fi utiliza]i la reproducere.Indicii tehnico-piscicoli

- Suprafa]a 0,02-1,5 ha- num\r de hele[teie 2- Adâncimea apei 0,4-1,4 m;- Volumul apei din bazin 8 000-10 000 m3

`) Hele[teie (bazine) pentru p\strarea pe[telui viuServesc depozit\rii pe[telui viu care urmeaz\ a fi comercializat `ntr-un

timp mai scurt sau mai lung. Suprafa]a acestor hele[teie sau bazine se stabile[te `nfunc]ie de m\rimea fermei, specializarea ei [i cantitatea de pe[te ce urmeaz\ a secomercializ\. ~n general, bazinele au `ntre 200-500 m2 suprafa]\ [i adâncimea de

0,5-1,5 m.Suprafa]a se poate stabili, mai sigur, dup\ rela]ia:

S =kg/ha5000

depozitataCantitatea.

Bazinele piscicoleSe reg\sesc `n special `n cresc\toriile salmonicole (p\str\v\rii), pu]ine

dintre ele [i cu totul alt aspect reg\sindu-se `n cresc\toriile de crap (bazine pentru p\strarea crapului viu, `n vederea comercializ\rii, bazine de prematurare alarvelor, bazine pentru prematurarea reproduc\torilor [i parcarea lor, [.a.).Bazinele din p\str\v\rii au dimensiuni reduse, comparativ cu hele[teiele descrise

anterior, [i variaz\ `ntr ele ca form\ [i dimensiune `n func]ie de scopul pentru careau fost construite, de natura terenului [i de specia crescut\.

1. Bazinele pentru puie]iSunt necesare `n cazul p\str\v\riilor de repopulare, `n cele pentru

ob]inerea p\str\vului de consum [i `n cele mixte.Se construiesc prin s\pare `n p\mânt, dac\ solul este argilos sau

impermeabil `ns\, `n majoritatea cazurilor, se construiesc din beton, inclusivfundul (vatra), `n acst fel sc\zând posibilitatea consum\rii puietului de c\trediver[i d\un\tori (insecte, roz\toare) care `[i sap\ galerii `n malurile bazinelor.

Bazinele pentru puie]i sunt `nguste [i lungi, raportul `ntre laturi fiind, `nmod obi[nuit, de 10/1, dar sunt utilizate [i bazine circulare.



- 94 -

Indici tehnico-piscicoliBazine longitudinale Bazine circulare

Suprafa]a 20-60 m2 Diametrul 3-5 m Adâncimea apei la admisie 0,3-0,5 m Adâncimea apei la margini 0,40 m Adâncimea apei la evacuare 0,7-1,0 m Adâncimea apei la centru 0,50 mPropor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 10-20% Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 10-20%

~ntr-o p\str\v\rie destinat\ cre[terii p\str\vului de consum, num\rul bazinelor pentru puie]i va fi 5-6 pentru 1-3 tone p\str\vi de consum saumultiplicat, 10-12 pentru 5-10 tone.

Bazinele pentru puie]i se pot utiliza, perioadic, [i pentru sortarea p\str\vului,motiv pentu care fundul va trebuie s\ aib\ o pant\ lin\ `nspre evacuare.

2. Bazinele pentru reproduc\toriSe pot construi din p\mânt natural, acolo unde solul permite, cu vatra

acoperit\ de un strat gros de pietri[ [i nisip. ~n cazul solurilor permeabile, bazinelede acest fel se vor construi din beton, inclusiv vatra.

{i aceste bazine sunt lungi [i `nguste, raportul `ntre laturi fiind, de obicei,de 10/2

Indicii tehnico-piscicoli- Suprafa]a 100-200 mp- Adâncimea apei la admisie 1,0-1,2 m- Adâncimea apei la evecuare 1,5-2,0 m- L\]imea coronamentului digurilor desp\r]itoare 0,4-2,0 m- ~nclina]ia taluzurilor 1/1- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 5-10%

Num\rul bazinelor de cre[tere a reproduc\torilor variaz\ `n func]ie denum\rul speciilor de p\str\v crescute, cantitatea anual\ de icre produse [i cerin]ade material pentru populare. Este suficient dac\ fiecarei specii i se aloc\ 3-4

bazine, cu o suprafa]\ astfel calculat\ `ncât fiec\rui kg de p\str\v s\-i revin\1-2 mp luciu de ap\, excep]ie f\când p\str\vul curcubeu.

3) Bazinele pentru p\str\v de consumSe construiesc prin s\pare `n p\mânt, acolo unde solul permite, alternative

fiind construirea din beton sau piatr\ brut\ cu mortar de ciment, `n terenuri permeabile. Bazinele de acest fel se utilizeaz\ numai `n cadrul p\st\v\riilor pentru producerea p\str\vului de consum, ele lipsind din cele destinate repopul\riiemisarilor naturali cu material biologic salmonicol.

Bazinele au aceea[i form\, de canal, raportul dintre laturi fiind de 10/4 sau10/5, dar pot s\ fie [i de form\ apropiat\ de cea p\trat\ (10/6).

Indicii tehnico-piscicoli:- Suprafa]a 200-500 mp- Adâncimea apei la admisie 0,8-1,2 m- Adâncimea apei la evacuare 1,5-2,0 m- ~nclina]ia vetri `nspre evacuare 1/30 m- Propor]ia de]inut\ din suprafa]a total\ 60-70%

De preferat ar fi ca m\car vatra bazinelor de cre[tere a p\str\vului deconsum s\ fie din argil\, acest fapt `nsemnând posibilitatea dezvolt\rii unei flore[i fauna nutritive, precum [i a unor bacterii descompun\toare puternice. Bazineledin beton sunt mai pu]in igienice ca cele din argil\, iar spectrul bolilor este maimare. ~n acest sens, chiar dac\ permeabilitatea terenului `n care se sap\ bazineleeste mare, se poate crea o impermeabilitate prin aducerea unui strat de argil\, grosde 25-30 cm, introdus la 50-75 cm sub nivelul vetrei bazinului [i la 20-25 cm sub

nivelul digului. Digurile dinspre evacuare trebuie `ns\ construite din beton armat, pentru a se evita evadarea p\str\vilor, mai ales pe timp de iarn\, prin diverse fisuriap\rute (`n c\lug\r, `n dig) sub podul de ghea]\.



- 95 -

4. Bazinele pentru parcarea reproduc\torilorSe construiesc din beton armat [i au forme circulare (de obicei). Scopul lor

este acela de a ad\posti sau chiar a cre[te materialul piscicol ce va fi folosit `nactivitatea de reproducere artificial\.

Indicii tehnico-piscicoli:- Diametrul 8-18 m- Adâncimea apei 0,7-1,0 m- ~nclina]ia pere]ilor 1/8- Admisia apei tangen]ial (perimetral)- Evacuarea apei central

Pentru faptul c\ `n astfel de bazine se `ntre]in exemplare valoroase de pe[ti[i de dimensiuni mari, `n partea superioar\, la coronament, se va aoperi bazinul cu

plas\ de sârm\.

5. Bazinele de carantin\Se construiesc numai din beton, `n `ntregime, cu scopul facilit\rii

efectu\rii unor dezinfec]ii sau chiar tratamentele necesare. ~n aceste bazine se vor

parca pe[tii vii adu[i de la alte unit\]i [i se vor urm\ri ca manifestare 20-25 zile,dar [i puietul rezultat din icrele aduse de la alte p\str\v\rii, suspecte de boli.Aceste bazine se construiesc `n aval fa]\ de celelalte bazine, ca [i `n

cresc\toriile de crap [i din acelea[i motive sanitare.Fiecare p\str\v\rie de]ine 2-3 bazine de carantin\, indicii tehnico-piscicoli

fiind cei enumera]i la bazinele pentru puiet.

6. Bazinele pentru experien]eSunt necesare fiec\rei p\str\v\rii `n parte, deoarece condi]iile de mediu

variaz\ suficient de mult `n ]ara noastr\. ~n astfel de bazine se fac determin\ri deaclimatizare, de flotabilitate a unor furaje, de alimenta]ie, de tratare a unor boli, destimulare reproductiv\ [.a. Ele se g\sesc `n num\r de 5-6/ p\str\v\rie,

dimensiunile fiind variate: 1/3/0,75 m sau 0,6/2/0,5 m. Se construiesc numai din beton, eventual beton-armat.

7. Bazinele pentru pescuit sportivAu un rol mare, mai ales `n ultima perioad\ de timp, `n care p\str\v\riile

au fost incluse `n trasee agroturistice na]ionale [i interna]ionale. Aceste bazine, deform\ longitudinal\ sau circular\, se vor construi prin s\pare `n p\mânt sau prin

betonare, cât mai departe de celelalte bazine (`ntr-un col] al p\str\v\riei) sau `nafara incintei cu bazine. Periodic, aceste bazine se populeaz\ cu p\str\vi deconsum, `n greutate de cca. 125 g [i peste 20 cm lungime.

Suprafa]a acestor bazine [i num\rul lor depinde de cantitatea de p\st\rvexistent\ [i de cerin]ele [i solicit\rile pescarilor amatori.

Reguli generale constructive pentru bazinele salmonicole ~n toate bazinele, la cca, 30 cm sub nivelul apei, se instaleaz\

platforme din scândur\ sub forma unor mese, care vor servi ca parasolare pentru p\str\vi [i ca mese de furajare. Platformele vorreprezenta 1-5% din suprafa]a bazinului.

Bazinele se construiesc, pe cât este posibil, perpendicular pe albiaemisarului natural, pentru a primi lateral curentul de scurgere a v\ii [ia evita `nghe]ul puternic de iarn\.

`n zona de munte, p\str\v\riile se amplaseaz\ pe terenuri cu expozi]iesudic\, soarele s\ fie prezent `n mare parte din zi.

~n zonele deluroase [i de câmpie, p\str\v\riile se vor orienta pe axa N-S, pentru ca expunerea la soare s\ fie mai redus\.



- 96 -

4.2. Compartimentarea teritoriului piscicol

No]iunea piscicol\ de compartimentare a teritoriului (terenului) piscicol serefer\ la modul de alimentare [i de evacuare a apei din hele[teie [i bazine. Dup\acest criteriu, exist\ mai multe posibilit\]i de compartimentare:a) cu alimentare [i evacaure a apei pe p\r]ile laterale;

b) cu alimentare central\ [i evacuare bilateral\;c)

cu alimentare bilateral\ [i evacuare central\. a) Compartimentarea cu alimentare [i evacaure a apei pe p\r]ile laterale se

poate realiza prin gruparea hele[teilor sau bazinelor `ntr-un singur grup. ~nacest caz, alimentarea cu ap\ se efectueaz\ printr-un canal situat pe una dintrelaturi, iar evacaurea apei se realizeaz\ printr-un canal ce se g\se[te pe laturaopus\ a canalului de alimentare. ~n acest fel, hele[teiele sau bazinele se afl\situate `ntre cele dou\ canale: de alimentare [i de evauare (plan[a VIII). Acesttip de compartimentare se poate face pe terenurile ce prezint\ un anumit gradde `nclina]ie spre una dintre laturile mari ale grupului de hele[teie.

b) Compartimentarea cu alimentare central\ [i evacuare bilateral\ presupune gruparea hele[teielor sau bazinelor `n dou\ p\r]i (grupe) distincte,

printre care va trece canalul central de alimentare cu ap\ (plan[a VIII). Evacuarea apei din hele[teie se efectueaz\ prin dou\ canale ce se g\sesc pe

p\r]ile laterale ale fiec\rei grupe de hele[teie. Acest gen de compartimentarese aplic\ `n special terenurilor a c\ror pante sunt orientate `n sensuri opuse (tipcreast\ de deal sau `n dou\ ape).

c) Compartimentarea cu alimentare bilateral\ [i evacuare central\ presupuno a[ezare a hele[teielor sau bazinelor `n pozi]ie perpendicular\ pe albiaemisarului natural (plan[a VIII). ~n aceast\ pozi]ie, apa nu va p\trunde pelaturile mari ale amenaj\riolor ci pe la capete, canalul de evacuare fiind situatcentral, pe aceea[i direc]ie de curgere cu a emisarului natural.

La astfel de compartimentare, topografia favorizeaz\ scurgerea apeidinspre p\r]ile laterale `nspre centru.

Alte amenaj\ri~n aceast\ categorie se pot include construc]iile anexe din cadrul unit\]ilor

piscicole, s\lile de fecundare artificial\, s\lile de incuba]ie, bazinele pentruamplasarea juvelnicelor, trocilor sau vivierilor destinate predezvolt\rii larvelor,s\li de sortare, spa]ii frigorifice [i chiar amenaj\rile pentru activit\]i anexe(cre[terea p\s\rilor de ap\, a animalelor pentru blan\ [.a.).

TEM|:- se vor prezenta transparente cu tipurile principale dehele[teie [i bazine;- se vor calcula suprafe]ele necesare pentru hele[teiele de

predezvoltare, cre[tere, reproducere [i iernare, `n func]ie deefectivele crescute `n ferme (efective propuse de studen]i),utilizând formulele prezentate `n acest capitol.

INTREBĂRI:

a) Detaliaţi însuşirile principalelor amenajări piscicole de apă caldă

b) Detaliaţi însuşirile principalelor amenajări piscicole de apă rece

REFERATDescrieţi compartimentarea terenului piscicol la SC .....



- 97 -

Plan[a VIII

Fig.1 Iaz piscicol (f\r\ c\lug\r)

Fig.2 Iaz semisistematic

Fig. 3 Amenajarea piscicol\ a unui curs de ap\ Fig. 4 Succesiune de iazuri sistematice

Fig. 5 Hele[teu pentru cre[tere Fig. 6 Hele[teu pentru reproducere(Dubisch): Plan: 1 - alimentare;2 – platform\; 3 – evacuare;4 – canal perimetral; Sec]iunea-b: 1 – canal alimentare;2 – canal evacuare



- 98 -

Plan[a VIII (continuare)

Fig. 7 Hele[teude iernare

Fig. 8 Amenajarea complex\ `n zona de câmpieEC – hele[teu pentru cre[tere; BP – bazin parcare; BI – bazin pentru iernat; SR – iaz;

1, 2, 3, 4 – orez\rie [I piscicultur\

Fig. 10 Bazine cu vatra din beton pentru puie]i

Fig. 9 Bazine circulare pentru puie]i



- 99 -


Fig. 12 Bazin tip Tanaka (plan)

Fig. 11 Bazine din beton(pentru p\str\vi de consum)

Fig. 13 Bazine pentru puiet (sec]iune)

Fig. 14 Compartimentarea cu alimentare [i evacuarea pe p\r]ile laterale



- 100 -


Fig. 15 Compartimentarea cualimentarea central\ [i evacuarea

bilateral\

Fig. 16 Compartimentarea cu alimentare Fig. 17 Pepinier\ de plas\ bilateral\ [i evacuare central\

Fig. 18 Schema unei p\str\v\rii mixte

Fig. 19 P\str\v\rie cu bazineexecutate prin s\pare



- 101 -


Fig. 20 P\str\v\rie pentru repopulare

Fig. 21 P\str\v\rie mixt\

Fig. 22 P\str\v\rie pe[te comun

Fig. 23 Casa incubatora – sec]iune; b – sec]iune; 1 – incubatoare;2 – filtru; 3 – uluc de distribu]ie; 4 – canal deevacuare; 5 – canal de alimentare; 6 – bazine

pentru reproduc\tori; 7 – magazie laborator



- 102 -


Fig. 24 Topli]e

Fig. 25 Trec\tori pentru pe[tia – vedere de ansamblu; b - detalii

Fig. 26 Pinteni pentru ad\postire

Fig. 27 Arbore pentru ad\postire

a

b



- 103 -


Fig. 28 Capre pentru ad\postire Fig. 29 Cascad\ podit\ [i pintena - `n 4 muchii; b – triunghiular\

Fig. 30 Ghe]\rie Fig. 31 Sector hipofizare(Sta]ia de reproducere Ciurea-Ia[i)

Fig. 32 Sector incubatoare – Nucet(Sta]ia de reproducere Ciurea-Ia[i)



- 104 -


Fig. 33 Sector incubatoare Zug-Weiss Fig. 34 Sector cre[tere larve(Sta]ia de reproducere Ciurea-Ia[i)

Fig. 35 Sector cre[tere alevini

(Sta]ia de reproducere Ciurea-Ia[i)



- 105 -

Capitolul V

Unelte şi utilaje folosite în piscicultură

5.1. Uneltele pentru pescuit productiv

Astfel de unelte, destinate recolt\rii pe[telui, se confec]ioneaz\ din materialetextile naturale, sub forma fibrelor vegetale (in, cânep\, bumbac) sau animale (lân\,

p\r, m\tase natural\), cele mai recomandate fiind `ns\ materialele textile artificiale,de natur\ sintetic\ (naylonul, kapronul, relonul, perlonul [.a.), prelucrate sub form\de a]\ pesc\reasc\, plase, frânghii, odgoane, sfori etc. La acestea se mai adaug\materiale ajut\toare precum lemnul, fierul, pluta, plumbul [.a.

Plasele, a]ele, odgoanele etc., reprezentând partea principal\ a uneltelor de pescuit, trebuie s\ ̀ ndeplineasc\ mai multe calit\]i tehnice, dintre care cit\m:- s\ fie rezistente la uzur\ [i putrezire;

- s\ fie u[oare, elastice;

- s\ nu absoarb\ apa;

- s\ fie cât mai ieftine;- s\ poat\ fi recondi]ionate.

Dintre materialele care servesc la confec]ionarea uneltelor de pescuit, celecare `ndeplinesc calit\]ile de mai sus sunt cele sintetice, acestea fiind de 2-3 orimai rezistente fa]\ de cele naturale, nu putrezesc, nu trebuie uscate dup\ utilizare,nu trebuie conservate, sunt foarte flexibile la contactul cu apa, sunt mai u[oare,

decât cele naturale.Dezavantajul este acela c\ sunt distruse de c\ldur\ [i razele solare.Uneltele de pescuit difer\ dup\ regiunea [i locul unde se execut\ pescuitul,

dup\ materialele din care sunt confec]ionate, dup\ dimensiuni, dup\ modul deconfec]ionare etc.

Dup\ modul cum se execut\ pescuitul, uneltele de pescuit pot fi:- unelte de pescuit pasive (statice), folosite `n bazinele acvatice unde pe[tele

intr\ `n curentul de ap\ sau contra curentul de ap\ `n plasele de tip re]ea,denumite [i plase branhiale sau filtrante, `n care pe[tele se prinde cu osulopercular sau r\mâne captiv.

Dintre aceste unelte se pot men]iona: setca, ava, talianul, t\rbuful, sacul [imreaja.

Alte unelte de pescuit static sunt confec]ionate din cârlige metalice, prinzând pe[tele prin ag\]are, precum priponul, carmacele, paragatele etc. Uneleunelte se construiesc din nuiele, lemn, fier, etc. cum sunt leasa, vâr[a, gardurile [icote]ele.- unelte de pescuit active (mobile), confec]ionate din plas\, ac]ionate prin for]\

uman\ sau mecanic\. Din aceast\ categorie fac parte volocul, n\vodul, tifunul, prostovolul, traulul, setca `n deriv\, plasa pung\ etc.

Confec]ionarea uneltelor de pescuit~n general, confec]ionarea unei unelte de pescuit productiv incub\ dou\

opera]iuni:-

`nsforarea, care const\ `n unirea `ntre ele a buc\]ilor de plas\ pentru aforma o singur\ bucat\;

- pos\direa, care const\ `n a fixa plan[ele pe odgoane [i camane.



- 106 -

~nsforarea Mod de lucru:Se `ntind al\turi, `n l\]ime, dou\ buc\]i de plas\ [i apoi, cu o sfoar\, se leag\

fiecare pereche de ochiuri printr-un nod simplu. Pentru a se scurta timpul de execu]ie[i, la nevoie, pentru a se putea desface mai repede buc\]ile de plas\, `nsforarea seefectueaz\ prin `nodarea din 8 `n 10 ochiuri. Prin restul ochiurilor se trece sfoara prin

fiecare pereche, f\r\ a se face nod.Pos\direaMod de lucru: Fixarea plaselor pe odgon (frânghia superioar\) presupune urm\toarele

componente: plas\ pesc\reasc\ `nsforat\, un odgon [i o caman\ (frânghiainferioar\), mai lungi decât lungimea plaselor unite, dou\ frânghii sensibil mailungi decât odgoanele. Dac\ plasele sunt din materiale textile naturale estenecesar\ `nmuierea acestora, timp de 1-2 zile.

Cum se procedeaz\: se bat dou\ perechi de pari `n p\mânt, fa]\ `n fa]\, lalungimi cuprinse `ntre 1m [i 100 m. ambele sfori ale plasei (odgon [i caman\)a[ezate paralel, se leag\ de pari [i se `ntind bine. Ca o m\sur\ de siguran]\, se

noteaz\ locurile unde plasa se `noad\ pe odgon [i caman\. Lucrarea se face decâte 2 muncitori. Fiecare ia o frânghie mai groas\ de 2-3 ori decât sfoara din cares-a f\cut plasa, legând-o cu un cap\t de odgon. Se trece cap\tul liber al sforii

printre ochiurile plasei [i, din loc `n loc, se `noad\, num\rând exact ochiurile.Ambii muncitori `ncep deoadat\ pos\direa; primul `n[ir\ pe odgon (marginea desus a plasei) [i al doilea pe marginea de jos (caman\). ~n acest fel, nodurile se vorg\si pe aceea[i direc]ie, dac\ se num\r\ ochiurile (pasul).

Prin pos\dire, lungimea plasei se mi[coreaz\, diferen]a dintre lungimeaanterioar\ [i cea ob]inut\ numindu-se “coeficient de pos\dire” [i reprezentându-se ca raport: 1/3, 1/4. Dup\ modul cum se scurteaz\ plasa, se formeaz\ punga.

M\surarea plaselor pesc\re[tiDac\ vrem s\ cump\rm o plas\ pesc\reasc\, ea va trebuie m\surat\.

Acela[i lucru se `ntâmpl\ [i când o `mpletim singuri.Pentru a-i afla lungimea, plasa se va a[eza pe o mas\, `n lungul ei,

atârnându-se greut\]i la capete, pentru a se `ntinde bine, dup\ care se m\soar\ cumetrul.

L\]imea se poate afla num\rând rândurile de ochiuri, dup\ care se vam\sura distan]a dintre noduri. M\rimea va rezulta din formula:

l = 2a x n, `n care:l – l\]imea plasei (m)a – pasul ochiului (distan]a `ntre dou\ noduri (cm)n – num\rul de ochiuri, pe rând, pe l\]imea plasei

Pentru a calcula suprafa]a unei plase trebuie s\ cunoa[tem num\rul deochiuri din lungime [i din l\]ime, precum [i m\rimea pasului unui ochi.

Formula:S = a2 (n x m)+(n-l)(m-l), `n care:

S – suprafa]a plasei (m2)a – lungimea pasului (cm)n – num\rul de ochiuri din lungimea plaseim – num\rul de ochiuri din l\]imea plasei

Principalele unelte de pescuit

Unelte fixe (statice)1. Setca – este o unealt\ fix\, folosit\ `n b\l]i [i ape marine, este format\ din

plas\ de forme [i dimensiuni diferite (25-30 m lungime [i 1,5-2,5 m l\]ime (plan[a



- 107 -

IX). La marginea superioar\ are plute, la cea inferioar\ greut\]i de plumb, pentru`ntinderea ei [i men]inerea `n pozi]ie vertical\. Plasa se fixeaz\ de doi pari (potigaci),dimensiunea ochilor diferind dup\ specia de pe[te pescuit, pe[tele fiind capturat prinag\]are la nivelul oaselor operculare.

Setcile se a[eaz\ `n [ir sau `n joc de [ah (`n diagonal\), r\mânând fixate `naceea[i pozi]ie un timp mai mare sau mai mic.

2. Ava – este tot o unealt\ fix\, folosit\ atât `n b\l]i cât [i `n apele marine.Este asem\n\toare setcii, dar este confec]ionat\ din 3 re]ele de plas\, una demijloc, cu ochiurile mai mici [i fir mai sub]ire [i dou\ pe lateral, cu ochiurile maimari [i fir mai gros. Dimensiunile sunt variate, ca [i ochiurile re]elelor, dup\specia de pe[ti ce se pescuie[te [i categoria de vârst\ a acestora. Fixarea avei seface tot cu potigaci, `nfip]i `n vatra bazinului. Capacitatea de pescuit estesuperioar\ fa]\ de setc\ (plan[a IX).

3. Vintirul – este o unealt\ static\, pentru ape interioare, st\t\toare (b\l]i,lacuri). Are gura ca o pâlnie, r\sfrânt\ spre interior, pentru ca pe[tele intrat `ninteriorul capcanei s\ nu mai poat\ ie[i.

Au mai multe componente (XXII), precum arip\, gura burdufului, tinda,capcana, limba etc. fiecare dintre ele cu un rol [i un loc strict. Ochiurile de lare]eaua aripei nu trebuie s\ fie prea fine (mici), deoarece apa se “opre[e” `n ea,devine vizibil\ [i `ndep\rteaz\ pe[tele. Dac\ ochiurile sunt prea mari, exist\

pericolul ca pe[tii s\ se aga]e `n plas\ ca `n setc\, `n loc s\ fie `ndrepta]i c\tre guravintirului. Pentru men]inerea `ntins\ a aripii, `n pozi]ie vertical\, se folosesc

fuscelele, ni[te be]e care joac\ rolul plutelor [i a plumbilor. Burduful vintirului estede form\ cilindric\, confec]ionat din plas\ `ntins\ pe 5 cercuri de nuiele, având `ninterior tinda sau anticamera burdufului [i camera de prindere sau capcana propriuzis\. Gura burdufului are o plas\ r\sfrânt\ c\tre interior, numit\ gârlici cudeschiderea rombic\, `ntins\ cu ajutorul a patru a]e numite must\]i sau cealmuce,care pornesc de la fiecare col] al rombului [i sunt legate de cercul al treilea.Interiorul burdufului este `mp\r]it `n dou\ camere, tinda [i camera de prindere,

printr-o a doua pâlnie de plas\, cu deschiderea mai mic\ [i de form\ oval\ sauelipsoidal\. Aceasta este limba a doua, prin care pe[tele, odat\ intrat `n vintir, trecedin tind\ `n capcana propiru-zis\. Marginea limbii a doua este prins\ de cercul altreilea, prin baza pâlniei, [i de cercul al cincilea prin dou\ must\]i, care `nchiddeschiderea oval\ a pâlniei. Camera a doua (capcana proriu-zis\) se termin\ printr-o prelungire conic\ a burdufului de plas\, alc\tuind sânul vintirului, cu o gur\central\, pe unde se poate scoate pe[tele prins.

Vintirul se ̀ ntinde pe potigace, unul fixat pe sânul burdufului, iar altul pe arip\.Exist\ [i vintire mai elaborate, cu canaturi, mai multe aripi etc. (plan[a IX).

4. Vâr[a este un fel de vintir f\r\ aripi, alc\tuit numai din capcana propiu-zis\. Au acela[i regim de folosire (ape statice), este confec]ionat\ din nuiele, stuf sausârm\ (plan[a IX). Pe una dintre p\r]ile laterale sau superior vârsa are un capac peunde se extrage pe[tele prins.

Pentru atragerea pe[telui, zona de amplasare a vâr[elor se n\de[te, iar `ninteriorul lor se poate pune, de asemenea, nad\.

5. Talianul este un vintir, cu trei capcane [i un singur obor, de la care pleac\ o arip\ de 30-40 m lungime [i 1,5-2,0 m l\]ime (plan[a IX).

6. T\rbuful este o unealt\ de pescuit `n zona malurilor unde, printre

buturugi, pietre, r\g\lii (r\d\cini) etc., pe[tele se poate ascunde. Seconfec]ioneaz\ din plas\, c\reia i se d\ forma unui sac de form\ semiconic\, lungde 3-5 m, cu gura `n form\ de semicerc, larg\ de cca. 1,5 m. Deschiderea gurii



- 108 -

este m\rginit\ de un arc din lemn, capetele acesteia fiind fixate pe o coard\. Deacestea [i de mijlocul gurii se fixeaz\ mânerul sau coada t\rbufului, care serve[tela mânuire. Pentru a se `ntinde tot corpul plasei (sacul), de partea inferioar\,conic\ [i sub]ire, se fixeaz\ o greutate (plan[a IX). Pentru a speria pe[tele, a-lscoate din locul unde s-a ascuns [i a-l dirija `nspre t\rbuf sunt necesare [tiulbucile,ni[te pr\jini cu lungimi corespunz\toare adâncimii apei [i care, la cap\tul activ (ce

se introduce `n ap\) au o `ngro[are (m\ciuc\) scobit\, pentru a face un anumitzgomot când love[te suprafa]a apei.

7. Sacul este o unealt\ asem\n\toare t\rbufului, de dimensiuni mici, fiindfolosit\ pentru prinderea pe[telui din ape de deal [i munte [i `n p\str\v\rii (plan[a

IX).

8. Mreaja este o unealt\ de pescuit `n ape lini[tite, st\t\toare, format\ dintr-o plas\ sub]ire, cu lungimi de 15-20 m [i l\]imi de 1,5-2,0 m, ochiurile plasei fiind de15-20 mm (plan[a IX). Marginea de sus a plasei se prinde de o sfoar\, numit\ cetc\,iar capetele acesteia sunt fixate de potigaci (ghiondere). Partea inferioar\ a plasei selas\ liber\. Pentru a fi suficient de `ntins\ plasa, din loc `n loc, la partea superioar\, se

fixeaz\ plutitoare din stuf uscat, legat `n m\nunchiuri. Pescuitul cu mreaja se face `n por]iunile lini[tite ale apelor, `n locuri ferite de valuri `nalte. Mreaja la care ochiurile plasei se leag\ prin mici la]uri se cheam\ plopov\].

9. Hal\ul este o unealt\ de pescuit individual, fiind construit dintr-o plas\ p\trat\ (dreptunghiular\), cu ochiuri mici, fixat\ pe dou\ semicercuri create dearcuirea a dou\ pr\jini elastice, lungi de cca. 2,5 m, a[ezate perpendicular, una pestealta ( plan[a IX). Hal\ul se las\ pe fundul apei, ridicându-se periodic, cu ajutorulunui la] [i recoltând pe[tii care au fost surprin[i la ridicarea acestuia. Apa maitulbure poate face pescuitul mai productiv. Identic cu hal\ul dar de dimensiuni maireduse, este [i crâsnicul, cârsta[ul sau chipcelul, folosit atât pentru pescuit `nemisari naturali cât [i pentru pescuitul de control al alevinilor, pescuireareproduc\torilor din bazinele de prematurare sau maturare etc (plan[a IX).

10. Priponul este o unealt\ de pescuit static\, format\ dintr-o a]\ groas\numit\ “ana ” sau “hripzin\”, de lungimi variabile, pe care se leag\ un num\rvariabil de cârlige de diverse m\rimi, cu ajutorul unor sfori numite petile, lung\de 40-50 cm. ~n cârlige se pune nad\ natural\, chiar vie, pentru a ademeni [i

prinde pe[tele, `n special r\pitor (plan[a IX). Priponul se poate lega (priponi) la unsingur cap\t, la mal, cap\tul cel\lalt fiind fixat de o greutate, sau la ambele capete,`ntre dou\ maluri, `ntre un mal [i un potigaci etc.

11. Carmacele sunt unelte de pescuit relativ asem\n\toare cu priponul,

folosind tot cârlige pentru prinderea pe[telui. Diferen]ele constau `n faptul c\ se pescuie[te f\r\ nad\, acele fiind mai deschise, lungi [i foarte ascu]ite, pentru a se`nfrige u[or `n corpul pe[tilor. Cârligele se a[eaz\ pe dou\ laturi ale sforii, uneledintre ele având fixate plutitori pentru a nu se l\sa pe fundul apei, ci a pluti `nmasa acesteia, ̀ nspre suprafa]\ (plan[a IX).

12. Gardurile sunt capcane construite din tulpini de floarea soarelui, stufori din lemn, piatr\ sau p\mânt b\tut. Acestea se planteaz\ dup\ ce apa s-arev\rsat, inundând suprafe]e noi, [i au rolul de a opri pe[tele s\ se retrag\, chiardac\ apa `[i mic[oreaz\ adâncimile. Gardurile sunt de mai multe feluri: situate petoat\ lungimea malurilor (pleter simplu), situate de-a curmezi[ul unei gârle mari

de scurgere (gard sterp) ori garduri mai elaborate, de balt\, sub form\ de semicerc[i cu arcul de cerc format din mal. Aceste ultime garduri au diversecompartiment\ri precum oboarele, limbile, cote]ele etc. (plan[a IX).



- 109 -

13. Cote]ele sunt capcane de forme [i dimensiuni diferite, confec]ionatedin stuf `mpletit cu papur\ sau be]e de tei, alun sau stuf. Au `n\l]imea similar\apei `n care se instaleaz\, accesul pe[tilor putându-se face pe la capete sau lateral(plan[a IX).

Cel mai simplu cote] este construit sub forma unei `ngr\diri de form\circular\, `n care pe[tele accede printr-o mic\ deschidere central\, prev\zut\ cu un

intrând interior, denumit limb\, [i care-i face retragerea imposibil\. Alte cote]e auforma unui bob de fasole, a unui rinichi sau inim\, p\r]ile componente fiindcamera de prindere (cote]ul propriu-zis), aripa, lung\ de 2-3 m [i a[ezat\ frontal,transversal pe direc]ia de circula]ie a pe[telui, oborul, tinda [i sfâr]aiele, subforma a dou\ margini laterale, de-o parte [i de alta a camerei de prindere. Locul deamplasare a cote]elor este la marginea stufului din iazuri [i b\l]i, izolate sau `n [ir(lav\ de cote]e), pe baza mare, `nspre balt\. Periodic, pe[tele capturat se scoate cuun minciog, cote]ele rezistând la valuri [i la ap\ câteva s\pt\mâni.

Unelte active (mobile)1. Plasa de mân\ se confec]ionaz\ dintr-o singur\ bucat\ de plas\, de

form\ dreptunghiular\, cu lungimea de 6-10 m [i l\]imea de 1-2 m, sau dup\cerine]ele suprafe]ei de pescuit. Plasa are ochiuri de 20-40 mm sau esteconfec]ionat\ din tifon, pentru a se recolta larvele. Marginile (lateralele mari) ale

plasei de mân\ se pos\desc la mijloc, iar capetele (lateralele mici) se fixeaz\ lacâte un baston numit clece, ceva mai scurte decât l\]imea plasei [i u[or curbate.~n func]ie de lungime, marginea superioar\ a plasei poate s\ aib\ plutitori, iar ceainferioar\ greut\]i (plumbi). Bine legat\ de clece, plasa va face burt\ (pung\) ceeace serve[te la u[urin]a prinderii pe[telui, f\r\ ca acesta s\ poat\ s\ri din plas\.Pentru manevrare sunt necesari doi pescari, care ]in plasa u[or oblic\, târând-o pevatr\, ca pe[tele s\ nu treac\ pe sub ea (plan[a IX). ~n fermele piscicole, plasa demân\ se folose[te pentru pescuitul pe[telui din bazinele salmonicole, din canalelede scurgere sau din groapa de pescuit, dup\ secarea hele[teului.

2. Sacul pentru capturat puiet se confec]ioneaz\ din pânz\ de sit\ fin\de moar\, `n lungime de 4-5 m [i lat\ de 2-3 m, care se `ndoaie la mijloc [i i se cosmarginile. Gura sacului se r\sfrânge peste o ram\ circular\ din sârm\, suficient degroas\ pentru a nu se turti sau deforma `n timpul utiliz\rii. Astfel confec]ionat,sacul se ancoreaz\ la gura canalului de evacuare al bazinului, fixându-se pe 2-4stâlpi (ghiondere). Dup\ deschiderea canalului, apa [i puietul va trece prin sac,

pânza re]inând puietul. Periodic, apa se opre[te [i con]inutul sacului se gole[te dealevini sau puie]i, `n hidrobidoane, iar pânza se va sp\la pentru `ndep\rtareamâlului, vegeta]iei etc., dup\ care se refixeaz\ la gura canalului.

3. Volocul are o form\ dreptunghiular\, lungimi obi[nuite de 6-8 m (60-135 m) [i l\]imi de 1-2 m. Marginea superioar\ (odgonul) are a[ezate, din loc `nloc, plute, iar cea inferioar\ (camara) are plumbi. La fiecare cap\t al plasei se

prind clecele de care se leag\ odgonul [i camara, r\mânând libere capetelefrânghiilor ce se vor uni formând frâul volocului. De frâu se va lega o frânghielung\ numit\ codol\ sau codol\ aleg\toare (plan[a IX), numai la voloacele dedimensiuni mari.

Dac\ volocul are dimensiuni mici, poate s\ fie manipulat de doi pescari, pentru pescuirea pe[telui din groapa sau canalul de pescuit. Ace[tia pornescdinspre aval `nspre amonte, `nchizându-se prin `mpreunarea clecelor spre cel\laltcap\t (amonte) . Partea de jos a volocului trebuie s\ “râneasc\” n\molul de pe

fundul apei. La `nchiderea partidei (toanei) de pescuit, pe[tele se adun\ din p\r]ilelaterale ale volocului c\tre mijlocul lui, `n “burta” format\ de cutele plasei, deunde se scoate cu minciogul.



- 110 -

Dac\ volocul are dimensiuni mari, pescuindu-se `n bazinele pline cu ap\,una dintre codole se las\ pe mal, iar plasa se `ncarc\ `ntr-o barc\ [i se porne[te `nlarg, pentru `ntinderea perfect\ a volocului. Barca va descrie un arc de cerc,derulând plasa `n ap\, [i va reveni, dup\ o perioad\, la malul de unde a pornit.Pentru recuperarea volocului din ap\ sunt necesare 2 grupe de 4-8 pescari sautamburi ac]iona]i de motoare.

4. N\vodul este cea mai important\ unealt\ de pescuit productiv, fiindconstituit din 2 plase dreptunghiulare (aripi sau crile) [i dintr-un sac colector,situat `ntre cele 2 plase [i denumit mati]\. Aripile se prind de o parte [i de alta amati]ei, având rolul de a executa manevra de `ncercuire a pe[telui, de strângere alui `ntr-un spa]iu cât mai mic [i de a-l orienta `nspre mati]\. Fiecare arip\ estealc\tuit\ din 3 fâ[ii lungi de plas\, diferite ca l\rgime a ochiurilor: mai rar\ lâng\clece, medie la mijloc (mijlocul n\vodului) [i deas\ lâng\ mati]\ (cistina sau

privodul n\vodului) (plan[a IX).La marginea superioar\, aripile au un odgon numit sizal, pe care se `n[ir\

plutele, iar la marginea inferioar\ camana, cu plumbii. Când n\vodul este suficient demare, plumbii pot s\ lipseasc\, camana singur\ reu[ind s\ `ntind\ plasa, cu propria-igreutate. Pe lateralele plasei se afl\ clecele, frâul [i codola, exact ca la voloc. Codolelese `nf\[oar\ pe ni[te suporturi din lemn (vârtejuri sau barane), care u[ureaz\ tragerean\vodului [i pre`ntâmpin\ `ncurcarea lui.

Exist\ n\voadele cu cozoroc, adic\ au o plas\ situat\ la partea superioar\ aaripilor, care opre[te evadarea pe[telui care ar putea s\ sar\, precum [i n\voade cu

poal\, plas\ inferioar\ care opre[te evadarea pe[tilor pe sub aripi. Mati]a sau saculn\vodului, unde se adun\ pe[tele, are o gur\ a n\vodului (a sacului) `nt\rit\ cufrânghii (cheile n\vodului) care se leag\ de aripile n\vodului. La partea superioar\ amati]ei se g\sesc plutele sau bobocii mati]ei, iar la vârful sacului sunt dou\ buc\]i delemn denumite “boii mati]ei” sau “coardele mati]ei”, care ]in sacul `ntins.

Tehnica de lucru: n\vodul se `ncarc\ `n 2 b\rci care pornesc `n sens opus,desc\rcând n\vodul `n ap\ [i `ntinzându-l. Dup\ aceasta se va descrie un arc de cerc

peste zona de pescuit ce intereseaz\, b\rcile revenind pe acela[i mal, de unde au plecat, ori pe malul opus. Adus la ]\rm, se trag cele 2 codole, iar când se ajunge lacrile se trag `n cruce, pentru a aduna pe[tele `nspre mati]\, ]inând camana cu piciorul[i odgonul cu mâinile. Pentru strângerea n\vodului lucreaz\ echipe de pescari sau sefolosesc tamburi [i motoare puternice (vinciuri pesc\re[ti).

O arip\ de n\vod cu plas\ deas\, utilizat\ pentru pescuit productiv dar [i pentru r\ritul puietului sau al reproduc\torilor, din hele[teie, poart\ numele detifan. Acesta se folose[te `n ape cu adâncimi reduse, cu maluri line [i valuri mici.Odgonul este prev\zut cu plute iar camana cu plumbi, sem\nând suficient de multcu volocul.

4. Prostovolul are o form\ conic\, sem\nând cu o umbrel\, care `nmomentul deschiderii se `ntinde `nspe fundul apei, c\p\tând o form\ circular\. Cusau f\r\ n\direa locului de pescuit, `n drumul s\u `ntre suprafa]a apei [i fundulacestea, prostocolul va acoperi pe[tii `ntâlni]i `n aria sa de `ntindere. Pe margini,

prostovolul este prev\zut cu un [ir de plumbi care `l trag la fundul apei [i o seriede sfori care strâng marginile de jos, `nchizând pe[tele acoperit ca `ntr-un sac.Plasa prostovocului are ochiurile mici (plan[a IX). Pe lâng\ pescuitul productiv se

poate utiliza [i `n pescuirile de control, pe timpul verii sau al iernii, `n cadrul bazinelor de iernat.

5. Minciogul (ciorpacul, meredeul) este o unealt\ ridic\toare ce sefolose[te pentru manipularea pe[telui de consum viu sau a puietului. Seconfec]ioneaz\ din plas\ textil\ r\sfrânt\ peste un cadru rotund, p\trat,



- 111 -

triunghiular, oval, semirotund etc. din lemn sau sârm\ groas\, a[a `ncât fundul s\atârne ca o pung\ (plan[a IX). Cadrul se prinde la o coad\ lung\ [i rigid\ (1,5-2,0 m), care serve[te ca mâner.

6. Paletele pentru larve sau puiet sunt compunse dintr-un cadru circularde sârm\, la care se fixeaz\ o coad\ de lemn lung\ de 1,5-2,0 m. Pe cadru se

`ntinde bine o pânz\ de tifon, tivit\ pe margini. Se pescuie[te puietul la suprafa]aapei, cufundând `ncet paleta [i apoi ridicând-o brusc. Pe palet\ r\mân lipi]i puiisau larvele, dup\ care paleta se cufund\ `n hidrobidoane, pentru transvazare.Pescuirea larvelor se mai poate efectua [i cu ajutorul sitei pentru larve, sit\ careare fundul [i marginile anterioare compacte, iar celelalate laturi din pânz\ fin\,tifon sau sit\ ( plan[a IX).

Repararea uneltelor de pescuitDac\ apar ros\turi, rupturi, `ntinderi etc. la odgoane sau frânghii, acestea

se vor `nnoda (prin volte `n opt) sau se vor matisa (se `mpletesc firele `ntre ele –matisare scurt\).

Plasele se repar\ `n func]ie de suprafa]a distrus\ (prin ag\]are, roadere,`ntindere). Dac\ distrugerile sunt mari, por]iunea rupt\ se delimiteaz\ prin t\iereaaderen]elor (zone franjurate, capete de a]\ etc.) [i se pune o bucat\ nou\ de plas\,de acela[i tip de `mpletitur\. Dac\ distrugerea este mai mic\, cârpirea rupturii seface prin `mpletire, cu aceea[i a]\ ca [i cea ini]il\, folosit\ la `mpletirea plasei.Cârpirea presupune nemodificarea formei plasei [i nici sc\derea ori multiplicareanum\rului de ochiuri.

Ca instrumente de `mpletit se utilizeaz\ igli]a , format\ dintr-o scândur\sub]ire [i `ngust\ de fag, carpen sau frasin, de 15-20 cm lungime, ascu]it\ la uncap\t [i prev\zut\ cu o scobitur\, `n mijlocul c\reia se afl\ o prelungire (limb\)(plan[a IX). La cap\tul opus se afl\ o crest\tur\, prin acestea [i prin prelungireade la vârf dep\nându-se a]a necesar\ lucrului. Când se cârpe[te, igli]a se trece prinochiurile plasei, cu cap\tul ascu]it `nainte.

Alt instrument este colone]ul (lop\]ica), construit tot dintr-o scândur\sub]ire, lung\ de 10-15 cm, cu l\]imea mai mic\ decât ochiurile plasei. Sefolose[te pentru a `n[ira [i a `nnoda ochiurile de plas\.

Mod de lucru: igli]a se ]ine `n mâna dreapt\ [i colone]ul cu cea stâng\.Igli]a se introduce de jos `n sus [i de la dreapta spre stânga, prin ultimul ochi alrândului de sus al plasei. Se trage a]a de pe igli]\ deasupra colone]ului [i se prindecu degetul. Igli]a se trage `napoi , derulând a]a deasupra plasei, la drepata [i `n jos.Se introduce apoi igli]a `ntr-un ochi [i se trage un nod. Se continu\ `n acest fel,introducând igli]a pe rând, `n penultimul ochi [i apoi `n altul, pân\ la dimensiuneanecesar\.

5.2. Uneltele pentru pescuit sportiv

Principalul instrument pentru pescuitul sportiv este undi]a, care poate fi“de mân\” – format\ dintr-o sfoar\ de care se leag\ unul sau mai multe cârlige cumomeal\ [i plumbi (utilizat\ la pescuitul sub ghea]\ sau din barc\) [i “cu varg\”când accesoriile, amintite mai sus, sunt fixate la o varg\ pentru a `nlesni pecuitulde pe malul apei.

Cârligul (acul) este componenta principal\ [i indispensabil\ la o undi]\.Acesta poate fi simplu (cu un singur bra] [i un singur vârf), dublu, triplu etc.(vezianexele). Un cârlig simplu este alc\tuit din vârf, curbur\, bra]ul [i limb\ sau spin.La cap\tul bra]ului se afl\ un “ochi” pentru legarea strunei. Cârligele au o scar\ am\rimilor `ntre 1 [i 20, `n ordine descresc\toare sau `ntre 1 [i 4/0 (cele mai marifiind de 4/0) (vezi anexele). Cârligele duble se folosesc la pescuitul pe[tilor



- 112 -

r\pitori, iar cele triple la pescutiul cu momeli vii. Legarea cârligului de strun\ seface cu un “nod”, care difer\ ca mod de execu]ie `n func]ie de forma cârligului.

Pescarul trebuie s\ [tie c\ un cârlig se define[te prin urm\toarele `nsu[iri;-

forma, adic\ lungimea [i aspectul curburii, lungimea tijei [i gradul (unghiul)de deschidere, fapt ce va influen]a tipul de momeal\ utilizat [i, implicit, speciacapturat\.Astfel, un ac “rotund”, cu vârful tip “cioc de papagal” [i tija scurt\,

este indicat pentru momeli precum boab\ de porumb, cirea[\, cub dem\m\lig\ etc, `n timp ce un ac cu curbura “`n unghi" [i tija lung\ se va folosi pentru râm\, viermu[i, larve etc.;

-

m\rimea, adic\ dimensiunile p\r]ilor componente ale acului, unghiul dedeschidere etc, de care depinde specia de pe[te capturat\ [i dimensiunile ei;

-

ascu]irea , adic\ felul `n care arat\ [i se comport\ vârful acului, la contactul cugura pe[telui.De ascu]ire depinde “`n]eparea” pradei, tehnic ascu]irea efectuându-se prin manopere mecanice ([tan]are, c\lire, a[chiere) sau electro-chimice;

- culoarea, adic\ natura materialului anticoroziv utilizat pentru acoperireacârligului (nichel, crom, vopsele de camuflaj, aur, argint etc).

Struna (sfârcul, pleasna) este un fir sub]ire, confec]ionat din material

plastic, mai rar din p\r de coad\ de cal, fir de Floren]a, fir japonez, sârm\galvanizat\, o]el etc., cu lungimi de la 40-60 cm (pescuit cu plut\) pân\ la 1-3 mlungime (pescuit la musc\ artificial\), care se leag\ `ntre sfoar\ [i cârlig. Orice felde strun\ nu trebuie s\ fie mai lung\ decât distan]a dintre vârful vergii [i primulinel, de lâng\ mulinet\.

De-a lungul strunei se pot ata[a, la distan]e diferite, [i alte cârlige.Când se fac strune mai lungi, se aleg fire de culori [i grosimi

diferite.Astfel, `nspre cârlig, struna va fi cât mai susb]ire, pentru ca, `nspre fir, s\devin\ din ce `n ce mai groas\.De exemplu, o strun\ lung\ de 2,5 m, pentru

p\str\v, la musc\ artificial\, poate s\ fie alc\tuit\ din dou\ fire de nylon, degrosimi diferite: unul de 16-18/100, de 1,30 m lungime, `nspre cârlig, [i altul, deaceea[i lungime, gros de 18-20/100, `nspre fir.

Firul (sfoara, nylonul, guta) este partea principal\ a unei undi]e,confec]ionat\ din material plastic rezistent, suplu, elastic, comercializat `n bobine mici, lungimea firului fiind de 10-25 m, sau `n mosoare de 50, 100 sau 200 m.Sfoara se ruleaz\ la mulinet\, se trece prin toate inelele de pe varg\, iar la cap\t seleag\ struna cu cârligele sale.

La cump\rare trebuie s\ test\m suple]ea firului.Un fir prea rigid nu se preteaz\ la pescuitul cu n\luci, iar un fir prea elastic ia, `n timp, forma tamburuluimulinetei pe care este `nf\[urat, la fiecare lansare observându-se un fir spiralat,care induce o lansare scurt\ [i imprecis\.

~n medie, firele de nylon de calitate bun\, pentru apele interioare, trebuies\ aib\, ca rezisten]\, valorile urm\toare:

Grosimea firului (sutimi de mm) Rezisten]a (kg)10/100 0,50012/100 0,65014/100 0,85016/100 1,00018/100 1,20020/100 1,40022/100 1,65024/100 2,00026/100 2,350

28/100 2,70030/100 3,00032/100 3,300



- 113 -

35/100 3,80040/100 4,80045/100 5,80050/100 7,00060/100 9,00070/100 14,000

80/100 20,000100/100 33,000

Mai trebuie men]ionat faptul c\ unele fire nu au aceea[i grosime pe toat\lungimea lor, fiind la unul dintre capete (sau la ambele capete) mai groase, acesttip de fir numindu-se “coad\ de [oricel”. De asemenea, `n cazul tehnologiilor

performante de pescuit se reg\sesc fire scufund\toare [i plutitoare,monofilamentate sau multifilare (duofiluri), cu insert (miez) metalic [.a.

~n ceea ce prive[te culoarea firului [i a strunei, cercet\ri actuale auconfirmat faptul c\ poate s\ fie utilizat\ o mare varietate de culori, concordant cuelemente precum anotimpul pescuitului, specia pescuit\, culoarea apei, culoareavetrei bazinului, plantele [i algele din ap\, perioada din zi de pescuit, cât detulbure este apa etc, `n general, un fir de culoare alb\ sau u[or alb\struie fiind mai

pu]in vizibil `n ap\, comparativ cu alte culori.Pluta serve[te la sus]inerea momelii la o anumit\ adâncime [i la sesizarea

imediat\ a momentului când pe[tele mu[c\. Se confec]ioneaz\ din plut\, celuloid, pene de p\s\ri, material plastic spongios etc. Forma cea mai indicat\ este alungit\,fuziform\ etc., iar greutatea este coordonat\ de greutatea strunei, a sforii, a nadei[i a plumbului. Culoarea plutelor poate fi ro[ie, portocalie etc., f\r\ luciri evidente(mate).

Pozi]ia corect\ a plutei este dac\ 2/3 din aceasta este cufundat\ `n ap\.~nacest fel se sesizeaz\ orice “mu[c\tur\” a pe[telui, iar rezisten]a pe care o opune

pluta, la tragere, este redus\.Plumbii servesc la sus]inerea pe vertical\ a momelilor `n ap\, atunci când

se caut\ pe[tele `n masa apei, `n apropierea vetrei sau pe vatr\. Dac\ se face pescuit de suprafa]\ sau `ntre dou\ ape (la pip\it), utilizând ca momeal\ muscaartificial\ sau insecte naturale de sezon, nu se utilizeaz\ plumbul.

Greutatea plumbilor trebuie s\ asigure scufundarea a cel mult ¾ din plut\,cantitatea montat\ pe fir depinzând de metoda de pescuit, tipul [i greutateamomelii, puterea cursului apei, adâncimea apei etc. Plumbii se confec]ioneaz\ dinalice de plumb (2 mm diametru), tubule]e, olive, pl\ci rotunde etc. ~n func]ie demodul de fixare pe sfoara de nylon, deosebim greut\]i rigide [i greut\]i glisante.Prinderea plumbilor se nume[te plumbaj [i poate fi simplu sau cu mai mul]i

plumbi, `n func]ie de apa `n care se pescuie[te [i de specia de pe[te vizat\.

Plumbul, al\turi de ac, plut\ [i momeal\, formeaz\ ansamblul numit“montur\”, ansamblu caracteristic [i distinct, `n func]ie de specia de pe[te.

Varga (lanseta) este o parte component\ a undi]ei, confec]ionat\odinioar\ din trestie, bambus, alun, material plastic [i chiar metal u[or, ast\zi dinfibr\ de sticl\, material compozit sau carbon, de lungime diferit\ [i compus\ dinunul sau mai multe segmente (blancuri) ori telescopic\. Lungimea total\ variaz\`ntre 1,2-3,9 m, iar greutatea `ntre 300-400 g, `n func]ie de tip: pentru musc\,

pentru copc\, pentru o mân\ sau pentru dou\ mâini. Este prev\zut\ cu mâner la partea mai `ngro[at\ [i cu inele prin care se trece firul, la partea opus\.

Pe varg\, pe lâng\ `nscrisurile privind firma produc\toare, tip de construc]ie(exemplu: Antares specimen, Technium specimen) etc, este `nscris\ [i “ puterea de

lansare” adic\ gramajul necesar al plumbului.Astfel, `nscrip]ion\ri precum 40-60 g,100-250 g, reprezint\ greutatea optim\, minim\ [i maxim\ a plumbului.~n unelecazuri (vergi engleze[ti), aceast\ informa]ie este furnizat\ `n alt\ unitate de m\sur\



- 114 -

decât gramul, lbs.(pound). ~n acest sens, o inscrip]ionare de tip 2 ½ lbs. corespunde puterii de lansare optim\ de 8o g, una de tip 2 ¾ lbs. corespunde puterii de lansarede 90 g, iar 3 ½ lbs. `nseamn\ o putere de lucru de 110 g.

Mulineta este o construc]ie complex\, având rolul de a bobina firulundi]ei [i care se prinde lâng\ mânerul vergii. Este confec]ionat\ din metal saumaterial plastic, cu dimensiuni cuprinse `ntre 10-20 cm, având ca principale p\r]i

componente tamburul , ac]ionat `nainte-`napoi de manivela mulinetei, pick-up-ul,un bra] metalic ce seam\n\ cu o toart\ de co[ sau cu un deget [i care are rolul de aa[eza firul, ordonat, pe tambur [i frâna de fir care are rol `n cazul prinderii

pe[telui, eliberând firul de pe tambur, pentru ca zbaterea pr\zii s\ nu rup\ struna.Mulineta a evoluat de la simple bobine la mecanisme foarte complicate, cu

tamburi din grafit [i sisteme de pinioane ce asigur\ recuperarea firului, seturi derulmen]i interiori, senzori de prad\ etc.

{i `n România s-au construit mulinete simple, rotative, reversibile, cumultiplicatoare, cu tambur fix, `n general destinate `ncep\torilor [i pentru

pescuitul recreativ, mai pu]in cel competi]ional (AVAT JUNIOR, ARGE{,DELTA DUN|RII). Mulinetele române[ti se pot folosi atât la pescuitul static cât[i la cel dinamic, se pot monta la orice varg\ cu ajutorul a dou\ man[oane speciale[i permit `nf\[urarea a cca. 40-50 m sfoar\.

Momelile [i nadele au scopul de a tenta, de a atrage aten]ia [i a ademeni pe[tele s\ mu[te din ele. Momelile se clasific\ `n naturale [i artificiale (deimita]ie).

Momelile naturale constau `n râme, viermi, larve, insecte [i chiar uneleanimale vii, proaspete sau conservate.

Momelile artificiale se `mpart `n dou\ categorii : n\luci [i mu[teartificiale .Din grupa n\lucilor fac parte lingurile [i linguri]ele, twisterele,schadurile, woblerele, imita]iile din metal sau plastic ale unor insecte, broscu]e,[oareci etc., cu care se `ncearc\ la pe[tii r\pitori.

N\lucile, trase prin ap\, contra curentului, fac mi[c\ri circulare sauondulatorii, imitând un pe[ti[or care se joac\ sau unul bolnav.O n\luc\ bun\trebuie s\ fie ademenitoare, s\ aib\ cârlige bine a[ezare [i calibrate [i s\ fac\mi[c\ri tipice pe[ti[orilor vii.~n plus, trebuie s\ aibe un volum potrivit [i ogreutate calculat\ `n a[a fel `ncât s\ nu sperie pe[tii la lansare, s\ func]ioneze bine`n ap\ la manoperele de recuperare ale pescarului [i s\ aib\ o str\lucire adecvat\gradului de claritate a apei [i luminozitatea zilei.~ntr-o ap\ limpede se vor folosin\luci de culoare `nchis\, iar `n cele mai pu]in limpezi n\lucile vor fi mai alburii[i mai str\lucitoare.Dac\ apa este tulbure, n\lucile nu sunt recomandate.

~n afar\ de lingurile [i linguri]ele ovale, mai exist\ [i blinkerele sau“sc\p\r\toarele”, care se deosebesc de primele prin forma lor mai alungit\, multapropiat\ de cea a pe[tilor (vezi anexele).Acestea dau rezultate bune, mai ales `nape cu curent puternic.

Deoarece n\lucile au o mi[care de rotire permanent\, pentru a nu se r\sucistruna [i sfoara [i pentru ca mi[carea lor de rota]ie s\ fie continu\, `ntre n\luc\ [istrun\, precum [i `ntre strun\ [i fir, se interpun vârtejurile (vezi anexele).

Mu[tele artificiale au fost gândite [i realizate `n a[a fel `ncât s\ imite fideldiferite larve, nimfe, insecte zbur\toare sau acvatice etc., dar exist\ [i mu[te“fantezie”, f\r\ omolog natural.Mu[tele artificiale se confec]ioneaz\ de c\tre

pescari sau firme industriale, din material textil, pene viu colorate, p\r natural [.a.,speciile de baz\ care se preteaz\ la prinderea cu musc\ fiind salmonidele [icleanul.

Mu[tele artificiale, `n func]ie de felul cum se confec]ioneaz\ [i natura

materialul de confec]ionare, pot fi mu[te umede [i uscate.Alegerea momelii se face `n func]ie de specia de pe[te care urmeaz\ s\ se

pescuiasc\, de vârsta acesteia, anotimp, rezerva de hran\ natural\ etc.



- 115 -

Minciogul (ciorpacul, meredeul) este identic celui utilizat `n pescuitul productiv, servind `ns\ pentru ridicarea pe[telui prins, protejând, `n acest fel,varga [i acele.De forme [i m\rimi diverse, minciogurile se utilizeaz\ `n func]ie delocul de pescuit [i felul pe[telui: de pe mal, caz `n care trebuie s\ aibe coada lung\[i deschiderea superioar\ (gura minciogului) concordant\ cu m\rimea capturii, din

barc\, fiind indicate cele cu coad\ scurt\ [i deschidere superioar\ mare, sau din

ap\, când pescarul se afl\ `n zona malurilor ori mai `n larg, caz `n care coadaminciogului poate s\ fie scurt\ sau medie.Minciogul se ]ine la nivelul apei, prada trebuind adus\ deasupra acestuia.Juvelnicul (hore]ul) este o ustensil\ confec]ionat\ dintr-o re]ea metalic\

sau material sintetic care a fost montat\ pe 2-4 cercuri rigide, inoxidabile, dar poate s\ aib\ [i forma unui sac (vezi anexele).Scopul juvelnicului este acela de amen]ine pe[tele viu pe `ntreaga perioad\ de pescuit sportiv.Prin deschidereasuperioar\, pe[tele este introdus `n juvelnicul a[ezat `n ap\, vertical [i legat cu un[nur de un obiect (nuia, stuf, arbust) de pe mal.

Gafa este un instrument necesar pentru imobilizarea pe[telui de talie mare, prins la undi]\, [i care nu este recomandat s\ fie manipulat ([tiuca, somnul). Gafa

este format\, de obicei, dintr-un cârlig de o]el, `n[urubat la o tij\ simpl\ sautelescopic\.Se folose[te prinzând cu cârligul de operculul pe[tilor [i tr\gând cu putere, pân\ ce pe[tele este scos pe mal sau a[ezat `n barc\.~n perioada `n care nuse utilizeaz\, vârful cârligului se protejaz\ cu un dop de plut\, man[oane decauciuc etc.

TEM|

- se vor prezenta uneltele [i utilajele de pescuit sportiv [i productiv existente `n inventarul disciplinei;- se vor prezenta transparente, casete video etc privinduneltele [i manoperele de pescuit productiv;- se vor face deplas\ri `n ferme.

INTREBĂRI:

a) Stabiliţi specificul uneltelor utilizate în piscicultur ă

b) Detaliaţi importanţa uneltelor pentru pescuitul productiv

REFERATDescrieţi uneltele de pescuit utilizate în braconaj



- 116 -

Plan[a IX

Fig. 1 Setc\ Fig. 2 Ava: 1 – plasa de mijloc; 2 - radina

Fig. 3 Vintir cu un canat – p\r]i componente: 1 – arip\ (canat); 2 – burduful fintirului; 3 –fuscele; 4 – potigaci; 5 – gura burdufului; 6 – anticamere (tinda); 7 – cerc; 8 – capcana(camera de prindere); 9 – sânul vintirului; 10 – limb\ (gârlici); 11 – must\]i (cealmuce)

Fig. 4 Vâr[a

Fig. 5 Talian

Fig.6 T\rbuful [i anexele

4 9

11 8 10 2 6 7 5 3

1

4

1

2



- 117 -

Plan[a IX (continuare)

Fig. 7 Sacul

Fig. 8 Mreaja

Fig. 9 Hal\ul Fig. 10 Carmacele

Fig. 11 Priponul

Fig. 12 Gard cu limbi, obloane[i cote]e



- 118 -


Fig.14 Plas\ de mân\

Fig. 13 Diferite forme de cote]e

Fig. 15 Sacul pentru puiet

Fig. 16 Volocul Fig. 17 Prostovolul



- 119 -


Fig. 18 N\vodul [i anexele sale: 1 – sacul (mati]a); 2 – plutele (bobocii mati]ei); 3 – plutitor (“pu[\”); 4 –cheile n\vodului; 5 – privodul (“cistine” – “opre]e”); 6 – plasa de lamijloc; 7 – plasa de la clece; 8 – otgonul plutei; 9 – camana; 10 – clece; 11 – frâu; 12 –codol\-alerg\toare; 13 – plute (“coarnele” sau “boii mati]ei”); 14 – [ufanele; 15 –opritoare; 16 – leamc\; 17 – minciog.

Fig. 19 Efectuarea `mpletirii plasei pesc\re[ti Fig. 20 Sit\ pentru larvea - igli]a; b - colone]ul; c – mod de `mpletire

Fig. 21 Palete pentru larve

12

11

10

8 76

54 3

2

1 13

14

15 16

17



- 120 -


Fig. 22 Lansete (varg\) Fig. 23 Cârligula – pentru dou\ mâini; b – pentru o mân\ a-b – vârf; b-c – curbur\; c-d – bra]

d – ochi; e – limb\ sau spin

Fig. 24 Mulinete

Fig. 25 Strun\

a b



- 121 -


Fig. 26 Noduri la cârligea – pentru cârligul cu ochi;

b – pentru cârligul cu palet\c – pentru mu[te artificiale

Fig. 27 Noduri la fira – noduri la dublu; b – legarea strunei

Fig. 28 Plute Fig. 29 Plumbi: a – rotund; b – plac\;c – ogival (oliv\)

Fig. 30 Minciogul

a

b

c

a

b

c



- 122 -


Fig. 31 Juvelnice

Fig. 32 Tipuri de gafe Fig. 33 Vârtejuria – dintr-o bucat\

b – cu mâner telescopicFig. 34 Pozi]ia corect\

a plutei

Fig. 36 LinguriFig. 35 Linguri]e a – model clasic; b – alungit (pi[cot); c – par\;d – rotativ\ pe ax



- 123 -


Fig. 37 Blinkere (sc\p\ritoare) Fig. 38 Moturi rotative

Fig. 39 Twistere [i schadere Fig. 40 Monturi oscilante

Fig. 41 Mu[teartificale



- 124 -

Capitolul VI

Utilaje şi dispozitive folosite în piscicultură

6.1. Utilaje cu utilizarea `n determin\ri hidrobiologice

Pentru prelevarea probelor de mâl se folosesc dragele târâtoare saucele apuc\toare

Draga târâtoare se utilizeaz\ `n scopul recolt\rii probelor calitative demâl, necesare atât analizelor chimice cât [i biologice. Aceast\ drag\ esteconfec]ionat\ dintr-un sac din pânz\ deas\, cu ochiurile de 0,5 mm, prins de uncadru metalic de form\ dreptunghiular\. Dimensiunile cele mai des `ntâlnite sunt

de 10/20 cm, adâncimea sacului fiind de 50-60 cm. La fiecare col] al cadruluiexist\ un inel metalic de care se fixeaz\, printr-un cârlig `nchis, câte o vergeametalic\, cele 4 vergele fiind reunite la capetele lor `ntr-o verig\ de care se prindeo frânghie cu care este tras\ draga `n ap\, pe fundul bazinului (plan[a X).

Draga apuc\toare este folosit\ `n scopul recolt\rii probelor cantitative demâl, necesare analizelor chimice [i biologice. Ea const\ dintr-o cutie metalic\, dintabl\ galvanizat\, de form\ paralelipipedic\, având fundul alc\tuit din dou\capace, sub form\ de f\lci, care se pot deschide [i `nchide prin intermediul uneitije. P\r]ile libere ale capacelor au posibilitatea s\ formeze un unghi de dizlocat

prin s\pare (plan[a X). Draga se afund\ `n ap\ [i mâl, prin intermediul unei pr\jini, cu cele 2 capace deschise, cuprinzând o suprafa]\ precis\ de mâl. Tr\gând

de tij\, capacele se `nchid, cantiatea de mâl [i organismele existente putând s\ fiere]inute [i aduse la suprafa]\. Dup\ aceast\ manoper\, mâlul se trece `ntr-o tav\larg\, pe prob\ putându-se observa [i stratifica]ia mâlului.

~n România, ca drag\ apuc\toare se folose[te cu predilec]ie draga Marinescu.Atât `n cazul recolt\rii probelor cu draga târâtoare cât [i cu cea apuc\toare,

se va proceda la `ndep\rtarea vegeta]iei, omogenizarea probei, din acest amestec punându-se ulterior `ntr-un s\cule] de pânz\ sau `ntr-o pung\ din material plastic,atât cât este necesar pentru analize (cca. 500 g mâl). Proba va fi `nso]it\ de oetichet\ cu datele necesare identific\rii acesteia.

Pentru prelevarea probelor de ap\ se folosesc vase cu deschidereasuperioar\ mare [i capacitate cunoscut\, sticle lestate, fileul planctonic

[i ciorpacul limnologic.Vasele pentru prelevarea probelor de la suprafa]\ au volum de 1 l, putând

s\ fie construite din sticl\, plastic sau metal.Sticlele lestate (plan[a X) au volume tot de cca. 1 l, bine cunoscut de c\tre

operator, fiind acoperite de o `mpletitur\ (lest) ce permite manipularea sticlei [i ofere[te de spargere. Un cap\t (inferior) al sforii de lestat se racordeaz\ la ogreutate ce are ca scop u[urarea p\trunderii sticlei `n ap\ [i verticalizarea acesteia.De cap\tul superior al sforii se aga]\ dopul respectivei sticle.

Fileul planctonic este constituit dintr-o ram\ metalic\ de form\ circular\, decare se fixeaz\ un sac conic, din sit\ (pânz\) de m\tase de moar\ sau din material

plastic. La vârful acestui con este ata[at un p\h\rel metalic cu robinet, destinat

golirii con]inutlui, dup\ extragerea fileului din ap\. Apa care intr\ prin deschidereafileului se filtreaz\ la ridicarea acestuia, prin traversarea pere]ilor, iar organismele,suspensiile [i alte forme de materii incluse se vor colecta la baza fileului.



- 125 -

Ciorpacul limnologic are forma, aspectul [i p\r]ile componente aleminciogului pesc\resc. Cu acest ciorpac se pot recolta vie]uitoarele din masa apei,de pe vatra bazinului (dup\ principiul dragei târâtoare) dar [i plante emerse sau

plutitoare (plan[a X). Pentru determinarea biomasei planctonice se folosesc mai multe

tipuri de instrumentar, printre care [i a[a zisele camere de num\rare de

tip Türke sau Bürker.Acestea folosesc metoda numeric\ (Hansen) de determinare a biomasei planctonice. O camer\ (celul\ sau lam\) de num\rare este alc\tuit\ dintr-o lam\ desticl\ groas\, având `n mjloc 3 patrulatere delimitate de [an]uri transversale (plan[a

X). Suprafa]a camerei de num\rat este de 9 mm2, `mp\r]it\ `n 9 p\trate de 1 mm2 [idelimitat\ prin linii sub]iri, triple. P\tratul din centru este `mp\r]it `n linii situate ladistan]\ de 1/20 mm `ntre ele [i p\trate mai mici, cu suprafa]a de 1/400 m2.Sedimentul care urmeaz\ a fi analizat se omogenizeaz\ prin amestec, se pune pe ocelul\ sau lam\ de num\rat dup\ care se trece la calcularea num\rului de organisme

pe unitatea de volum a probei realizate, aplicând diverse rela]ii de calcul.

6.2. Utilaje cu utilizarea ̀ n activitatea reproductiv\a pe[tilor

Pentru num\rarea icrelor fecundate, a larvelor [i puie]ilor1. Num\rarea icrelor este necesar\ `n special când se livreaz\ icre

embrionate pentru alte unit\]i, dar [i pentru a planifica puietul propriu. Num\rareaicrelor, la salmonide, este cea mai important\ dintre toate activit\]ile de num\rare,icrele fiind mai valoroase decât la alte specii (crap, [tiuc\ etc.)

Metode [i instrumentar- Metoda cutiei de incubator, metod\ care utilizeaz\ cutia interiaor\ a

incubatorului Wacek. Cutia are suprafa]a de 2300 cm2, iar icrele au diametrul

cuprins `ntre 4-6 mm, ceea ce `nseamn\ c\ la 1 cm2

de incubator intr\ 4-6 icre.~nmul]ind icrele de pe 1 cm2 cu suprafa]a cutiei se determin\ num\rul total de icre puse pe un singur rând (cca. 9.000-12.500 buc\]i).

- Metoda Schillinger, metod\ care utilizeaz\ aparatul cu acela[i nume,format dintr-un cilindru gradat, de 20 cm3, vas de sticl\ pentru icre, cilindru gradatde 100 cm3 f\r\ fund [i o pâlnie din sticl\ pentru intrducerea icrelor (plan[a X).

Mod de lucru: se introduce ap\ `n cilindrul de 20 cm3. Cunoa[tem decinum\rul de icre necesare pentru a disloca un volum de 10 cm 3 ap\, `n gâtulacestuia fiind montat un cilindru gradat pân\ la 100 cm3. Cantitatea de ap\introdus\ `n vas atinge nivelul grada]iei “zero” a cilindrului. Se toarn\ apoi, `ncilindru, atâtea icre `ncât apa din vas s\ se ridice la grada]ia 100. ~n acest fel, vasul

m\soar\ de 10 ori mai multe icre decât cilindrul cel mic.- Metoda cânt\ririi , care presupune existen]a unui cântar sensibil, care s\ poat\ exprima greutatea a 1000 icre. Greutatea total\ a icrelor cânt\rite seraporteaz\ la cea ob]inut\ de la cele 100 de icre.

- Metoda num\r\rii cu celul\ fotoelectric\ este cea mai modern\,aparatura cea mai simpl\ fiind alc\tuit\ din dou\ recipiente a[ezate `n planvertical, comunicând `ntre ele printr-o conduct\ flexibil\, cu lumenul (diametrul)corespunz\tor diametrului icrelor. Recipientul pozi]ionat superior se umple cu ap\[i icre care, `n drumul lor c\tre recipientul inferior (prin gravita]ie), trec prin fa]acelulei fotoelectrice, care le num\r\, afi[ajul fiind electronic.

2. Num\rarea larvelor [i puie]ilor Metode [i instrumentar:- Metoda lingurei de pânz\, metod\ care utilizeaz\ o palet\ (lingur\)

construit\ dintr-un cadru de sârm\ [i `mbr\cat `n pânz\ rar\. Larvele sau puietulse num\r\ direct, `ns\ nu este aplicabil\ `n cresc\toriile mari.



- 126 -

- Metoda comparativ\, bazat\ pe folosirea mai multor vase sm\l]uite, cuvolum identic. ~ntr-unul dintre vase se introduc 1.000 de larve sau de puie]i,recuperându-se apa dislocat\ de ace[tia. Apa va fi pus `ntr-un vas gradat [i se va[ti ce volum de ap\ este dizlocat de 1000 de larve sau puie]i (plan[a X).

- Metoda volumetric\ bazat\ pe folosirea unui vas gradat [i cu fundul perforat (din plas\). Un anumit volum de larve sau puiet, reprezentând, spre

exemplu, grada]ia 5 ml, se num\r\ de 3-4 ori la `nceput [i se face media. Ulteriorse aplic\ regula de trei-simpl\- Metoda num\r\rii cu celula fotoelectric\ este asem\n\toare ca tehnic\

cu cea a icrelor.

Pentru transportul icrelor fecundate, a larvelor [i puietului 1. Transportul icrelor se face `n primele 24 de ore de la fecundare sau

dup\ embrionarea lor. Metode [i instrumentar- Co[ul pentru transportul icrelor este alc\tuit dintr-un co[ interior [i unul

exterior, construite din nuiele [i având dimensiuni variabile (ex. co[ul interior, pentru icrele de [al\u :50 cm la baz\, 60 cm la gur\ [i 70 cm `n\l]ime). La fundulco[ului mare [i `ntre pere]i se pune mu[chi umezit. ~n co[ul mic se pun ramesuccesive cu icre, deasupra fiind o ram\ perforat\ `n care se pune ghea]a (plan[a

X).- Lada pentru transportul icrelor este alc\tuit\ dintr-un corp (cutie, ca

atare) [i din rame cu tifon, pentru icre. Ramele au grosimi de 1,2 cm, lungimi de30 cm [i l\]imea de 20 cm, punându-se una peste alta, l\sând `ns\ la fund [i pemargini un spa]iu necesar introducerii mu[chiului (plan[a X). Rama ultim\,superioar\, este perforat\, `n ea punându-se ghea]\ [i peste ea capacul.

2. Transportul larvelor [i puietului se face prim\vara (crap) sau toamna(p\str\v) [i mai pu]in `n cursul verii.

Metode [i instrumentar:* pe distan]e scurte se folosesc bidoane din tabl\ sau g\le]i [i saci de

plastic;* pe distan]e lungi se folosesc hidrobidoane ( plan[a X), de construc]ie mai

simpl\ sau mai complex\, ultimele fiind formate din corpul bidonului, capacmobil, site [i ]eav\ de aeraj, precum [i un fund dublu. Hidrobidoanele aucapacit\]i cuprinse `ntre 800-1500 l, cele mai voluminoase necesitând [i tuburi deracordare la sursa de oxigen.

Pentru incubarea icrelor fecundate [i prematurarea larvelor a) Incubatoarele1. Incubatorul Zug-Weiss, const\ dintr-o caraf\ de sticl\, `n form\ de

butelie [i cu fundul retezat. Ele au lungimea de 60-70 cm [i un diametru la fund de16-20 cm. Se monteaz\ pe suporturi, `n pozi]ie vertical\, cu gâtul `n jos (sunt sta]iicu câte 200 asemenea aparate). Apa circul\ printr-un furtun de cauciuc de jos `nsus, printr-o sit\ deas\ a[ezat\ la gâtul garafei [i se scurge pe partea superioar\`ntr-un uluc ce este `n leg\tur\ cu canalul de evacare. ~ntr-o caraf\ se introduce250-300 g (200.000-250.000 icre) icre fecundate de crap [i se regleaz\ debitulapei la 0,6-0,8 l/sec.

Capacitatea unui aparat este de 8 l. Schema [i dimensiunile sunt redate `n plan[a X , `mpreun\ cu modul de amplasare a acestora. Men]ion\m c\ sala deincuba]ie, posed\, `n general, o lungime de 30-45 m [i o l\]ime de 7-8 m.Alimentarea cu ap\ se recomand\ a fi de la un bazin decantor (0,5-1,0 hasuprafa]\ [i 1,5-2,0 m adâncime) pentru a avea temperatura relativ constant\.

~nainte de a intra `n sala de incuba]ie, la punctul de priz\, apa trece printr-un filtru.Filtrul este format din 2 site: prima cu ochiurile de 0,5/5 mm, iar a doua sit\ dem\tase nr.25. Incubatoarele sunt fixate pe suporturi speciale, metalice, lâng\



- 127 -

peretele bazinului, astfel c\ embrionii ecloziona]i s\ poat\ fi antrena]i de curentulde ap\ `n juvelnice.

2. Incubatorul tip Nucet este format dintr-o cutie metalic\, cu dimensiunilede 60x60x55 cm, `n care se introduce un juvelnic cu dimensiunile de 52x52x46 cmdin sit\ de Nytal sau Kapron, cu ochiurile de 0,5 mm. Juvelnicul este sus]inut de unstelaj metalic din o]el beton cu dimeniunile 56x56x55 cm. Debitul de ap\ este de 4-

6 l/min. Apa intr\ `n juvelnic printr-un robinet montat deasupra incubatorului,lateral [i creaz\ un curent circular care asigur\ o irigare optim\ a icrelor.Capacitatea de incuba]ie este de 500.000-600.000 icre.3. Incubatorul Wacek-Universal este destinat incub\rii icrelor de

salmonide. Este format, ca [i celelalte incubatoare, din dou\ cutii, una interioar\ [ialta exterioar\, cu dimensiunile: cutia exterioar\ 60-70 cm lungime, 50-60 cml\]ime [i 30 cm `n\l]ime, iar cea interioar\ 55-60 cm lungime, 48-58 cm l\]ime [i25 cm `n\l]ime (plan[a X). Cutia exterioar\ se construie[te din scândur\ sau

beton, direct pe un postament, iar cea interioar\ din lemn, tabl\ zincat\ orimaterial plastic. Cutia interioar\ are la capete câte 2 pere]i interiori, situa]i la 5 cmdistan]\ de cei exteriori. Peretele dinspre intrarea apei este din acela[i material din

care sunt confec]iona]i [i pere]ii cutiei interioare, având la un col] un orificiu dintabl\ perforat\.Peretele interior dinspre evacuare, `mpreun\ cu fundul cutiei interioare sunt

confec]iona]i, `n `ntregime, din tabl\ perforat\, din zinc sau din sit\ de zinc.Perfora]iile sunt de 2 mm `n diametru [i dispuse la o distan]\ de 15 mm `ntre ele. Lafund, `ntre cele 2 cutii r\mâne un spa]iu liber de 5 cm, care permite circula]ia apei.

Curentul apei din incubator depinde de locul unde cade apa din sursa dealimentare cu ap\, adic\:- dac\ apa cade `ntre pere]ii cutiei exterioare [i cel al cutiei interioare, va

str\bate spa]iul liber dintre fundul lor [i va ie[i prin sita cutiei interioare,urcând `n aceasta (curentul este ascendent);

- dac\ apa cade `ntre pere]ii cutiei interioare, intr\ prin tabla perforat\ sau sit\,trece printre icre `n cutia exterioar\ sau iese direct, prin buza de deschidere, `nulucul de evacuare (curentul este circular [i descendent).

Pentru cur\]ire, cutia exterioar\ este prev\zut\, `n partea de jos, `nspreulucul de evacuare, cu unul sau dou\ orificii cu dop. Capacitatea unui incubatoreste de 10.000-12.000 icre de p\str\v, a[ezate `ntr-un singur strat. Incubatorul are[i un capac din lemn, cu un orificiu central de 10x10 cm, acoperit cu tabl\

perforat\, cu rolul de a filtra lumina solar\ [i a `mpiedica accesul d\un\torilor.4. Incubatorul Cetate Basarabi se utilizeaz\ pentru incubarea icrelor de

acipenseride, `n special ceg\. Incubatorul are o form\ conic\, fiind alc\tuit dintr-ocuv\ exterioar\, construit\ din tabl\, fibr\ de sticl\ sau plastic [i dintr-un corpinterior, tip sit\. (plan[a X). Apa p\trunde prin partea inferiar\ a incubatorului (pela vârful conului) [i este evacuat\ prin partea superioar\, printr-un scoc specialconstruit, deci se creaz\ un curent ascendent care turbioneaz\ icrele fecundate.Pentru cur\]irea incubatorului, la partea inferioar\ exist\ un [tu] cu robinet.~ntr-un astfel de incubator se pot introduce 500-1.000 g icre. Debitul apei este de2-3 l/sec., temperatura de 10-14ºC [i 8-9 mg/l concentra]ia de oxigen.

b) Juvelnicile pentru cre[terea pe[tilorJuvelnicile au o form\ dreptunghiular\, confec]ionate din plas\ de material

sintetic sau din a]\ groas\, cu ochiuri de 1,5-2 cm, `nsforate pe un cadru dinstinghii de lemn sau rame din ]evi de aluminiu. Ele se a[eaz\ `n masa apei, maideparte de mal, singure sau grupate, fixate de pari.

Pentru a evita evadarea pe[tilor, juvelnicile sunt dotate cu capace tot din plas\ de material plastic, cu ochiuri dese. Marginea superioar\ a juvelnicilor ies `nafara apei cu 30 - 50 cm. Pentru a se evita mâlirea acestora se recomand\ plasarea



- 128 -

la cel pu]in 1-1,5 m de fundul bazinului. ~n juvelnice se poate stoca pe[te [i chiarcre[te puiet [i pe[te adult. Unele juvelnice posed\ [i recipiente speciale pentrudepunerea furajelor, `n special granulate.

c) Trocile puierni]\Se folosesc `n p\str\v\rii, având ca scop r\rirea puietului rezultat din

incubarea [i cazarea acestora pe o perioad\ determinat\. Trocile (plan[a X) pot s\ provin\ de la incubatoarele folosite `n p\str\v\rii (incubatoare cu curent lung) sause construiesc special. O troac\ este o lad\ de lemn, dreptunghiular\, cudimensiunile de 200/60/25 cm. Pentru a se evita evadarea puie]ilor, troaca are`nspre p\r]ile de alimentare [i evacuare câte un perete desp\r]itor, din tabl\

perforat\, la o distan]\ de 10 cm de pere]i. Fundul trocii este din lemn.Capacitatea unei troci de 1 m2 suprafa]\ este de 5.600-10.000 puie]i de p\str\v, `nvârst\ de 5-6 s\pt\mâni, dac\ debitul apei este de 20-30 l/minut. Se potconfec]iona [i troci din beton, dimensiunile fiind de 200/60/30 cm.

Trocile se construiesc sub [oproane f\r\ pere]i laterali, numai cu acoperi[,`n dou\ ape. Dispunerea trocilor se face de o parte [i de alta a ulucului dealimentare a acestora, debitul necesar `nsemnând 2 l/sec. Trocile au capac din

lemn, acoperirea f\cându-se pe jum\tate din suprafa]a lor.

d) L\zile de incuba]ieSe folosesc pentru incuba]ia icrelor de [al\u [i somn, `n cadrul reproducerii

artificale. Lada de incuba]ie este un cadru dreptunghiular, cu capac, `nvelit `n plas\de sârm\ (plan[a X). ~n interiorul l\zii se pun rame de lemn, `mbr\cate `n tifon, peghidaje. Cutia are dimensiuni de 1 m lungime, 60 cm l\]ime [i 70 cm `n\l]ime, `ncazul icrelor de [al\u, [i de 1,5/0,5/0,6 m `n cazul icrelor de somn.

L\zile cu icre, a[a cum sunt ele, se pun `n hele[teie unde se va popula cu pe[te r\pitor, ]inându-se pân\ apar alevinii [i chiar mai mult.

6.3. Utilaje [i dispozitive pentru populare [i recoltareape[telui

1. Pentru populare Pentru popularea apelor de munte cu icre fecundate de p\str\v

Metode [i instrumentar- Cutia Vibert , cu dimensiuni de 2x7x9 cm, prev\zut\ pe laturi cu orificii

de 1x0,30 cm [i construit\ din material plastic. Are un volum de 1000 buc\]i icre(plan[a X). Cutiile se `ngroap\ la 20-30 cm, `n zonele naturale de boi[te a

p\str\vului, acoperindu-se cu un strat de pietre, gros de 20-30 cm. Icrele [iembrionii se dezvolt\ `n `ntuneric, `n apa oxigenat\ a râului, eclozionând dup\

scurgerea timpului necesar. Pentru popularea hele[teilor se utilizeaz\ diverse utilaje [i dispozitive,`n func]ie de categoria de vârst\ [i greutate a pe[tilor, specia de pe[ti,suprafa]a hele[teielor etc.

- Dispozitiv pentru cânt\rirea [i popularea hele[teielor, format dintr-uncântar tip bascul\, pe care s-a calat o cuv\ metalic\ [i un jgheab din prelat\ sau altmaterial impermeabil, fixat\ pe 2 perechi de pari (plan[a X). Cuva, situat\deasupra cântarului, are patru picioare sus]in\toare, putându-se ridica [i `nclina

pentru a se deversa con]inutul `n jgheabul de populare.- Dispozitiv de populare “tip capr\”, construit din lemn, dup\ modelul

caprelor pentru t\iat lemne. Pe aceste capre se pun câte 2 saltele, din diversemateriale (r\d\cini, stuf) [i se introduc ini]ial `n bazinele unde sunt reproduc\toriide [al\u, somn sau biban, dup\ care, odat\ depuse icrele, se mut\ `n hele[teiele ceurmeaz\ a se popula (plan[a X). Pentru populare se mai pot folosi saci de plastic,l\zi-incubator [.a.



- 129 -

2. Pentru recoltare [i sortare- Lada de pescuit este o lad\ din tabl\ perforat\ sau din sit\, care are `n

partea inferioar\ un brâu compact (neperforat) de aproximativ 10 cm ( plan[a X). ~n partea superioar\ a l\zii, pe laturile lungi, se monteaz\ dou\ bare de lemn, `nvederea manipul\rii [i deplas\rii acesteia. Lada de pescuit se a[eaz\ sub jetul de ap\eliberat de partea orizontal\ a unui c\lug\r destinat golirii bazinelor mai mici (de

p\str\v, spre exemplu) [i va re]ine pe[tele care migreaz\ cu apa scurs\. - Masa pentru num\rarea [i sortarea pe[telui, sub forma unei platforme

cu margini `n\l]ate, pentru ca pe[tele s\ nu sar\, pus\ pe un postament format din4 capre, unite `ntre ele dou\ câte dou\, [i ridicate la nivelul mijlocului unui om(plan[a X). La un cap\t, `n form\ de trunchi de con, se las\ o singur\ deschidere,

pe unde pe[tele selectat se va deversa `ntr-un co[, a[ezat pe sol. Co[ul se vacânt\ri, ori de câte ori va fi umplut. Lungimea platformei depinde de num\rul deoameni care lucreaz\ la selectare [i de cantitatea de pe[te.

- Masa pentru selectarea crapului de vara I este o mas\ special\,selectarea acestei categorii de crap având un rol deosebit [i trebuind s\ fie f\cut\separat de alte categorii ( plan[a X). Masa pentru selectare are, `n acest caz, 3 sau4 deschideri (treceri) pentru 3 sau 4 categorii de greutate. Mesele pot s\ aib\

lungimea de 1 m, l\]ime de 80 cm [i tot 1 m `n\l]ime. Dup\ sortare, crapii setransfer\ `n hele[teie pentru iernare.- Sortatorul mecanic (triorul) se utilizeaz\ la produc]iile mari de pe[te.

Este compus dintr-un cadru de lemn `n interiorul c\ruia, pe dou\ bare transversale, sunt fixate 5 [ipci lungi, triunghiulare, din stejar, culisabile pe cele transversale.Fixarea [ipcilor se face cu ajutorul [uruburilor de fixare. Distan]a dintre [ipci seregleaz\ cu be]i[oarele de reglaj (exist\ 10 be]i[oare, de dimensiuni diferite),astfel `ncât vor rezulta mai multe canale de l\rgimi diferite, prin care vor aluneca

pe[tii (plan[a X). Conform reglajului, `n canalul I cad pe[tii mici, `n al II-lea ceimijlocii, `n al III-lea cei mari, `n cel de-al IV-lea numai cei foarte diferen]ia]i cam\rime, urm\rind a fi resorta]i ulterior. Vibra]ia p\r]ii superioare este dat\ de oturbin\ vibrant\ cu ghidaje. Permanent, sortarea se face `n ap\, aceasta fiind

furnizat\ de o electropomp\.- Sortatorul electric este un utilaj care sorteaz\ automat 3-4 categorii dedimensiuni. Este necesar ca s\ se asigure orizontalitatea platformei de sortare [i s\se ajusteze acele de reglare la dimensiunile de sortare. Acest sortator se aseam\n\cu cel mecanic, `n sensul c\ poate s\ aib\ bare triunghiulare sau role ce regleaz\m\rimea fantelor, dar reglajele sunt mai multe, electropompa este `ncastrat\ `ncorpul sortatorului etc (plan[a X).

3. Pentru transportul reproduc\torilor- T\rgile pentru transportul reproduc\torilor sunt construite din prelat\

care se `nf\[oar\ pe dou\ pr\jini din lemn uscat, u[or [i rezistent (plan[a X). L\]imea prelatei se calculeaz\ `n a[a fel `ncât s\ formeze o pung\, pentru ca

pe[tele s\ nu sar\ din targ\. De asemenea, pentru a nu aluneca datorit\ `nclin\riit\rgii, la capete se `nchide targa cu 2 capace din lemn, semicirculare, care dau [ideschiderea (l\rgimea) t\rgii.

- Roaba pentru transportul produc\torilor este de o construc]ie special\, pe un cadru din lemn putându-se a[eza mai multe jgheaburi din prelat\ (4 sau 6)(plan[a X). Pentru transportul de acest fel, terenul nu trebuie s\ fie accidentat [idistan]a de deplasare s\ fie mic\.

6.4. Utilaje [i dispozitive pentru furajare-cre[tere

- Mesele de furajare sunt plan[e din lemn, material plastic sau chiar din

tabl\ de fier, cu suprafe]e de cca. 1 m2

, fixate pe un singur stâlp sau mai mul]i,având rolul de suport pentru a[ezarea hranei suplimentare necesar\ pe[tilor. Meselese pun sub ap\, la adâncimi de 20 - 30 cm, sub cota de secare a respectivului



- 130 -

hele[teu sau bazin. Pentru un hectar de luciu de ap\ se calculeaz\ 1-2 mese.Identificarea locului de amplasare a meselor de furajare se face cu ajutorul unor pari(ghiondere) sau a unor geamanduri (obiecte plutitoare) (plan[a X).

- Distribuitoarele de furaje au diverse forme [i solu]ii constructive. Astfel,cele mai simple (plan[a X) sunt compuse dintr-o cutie rotund\, din tabl\ zincat\,cu mai multe rânduri de orificii [i cu palete, ca la ro]ile hidraulice. Prin mijlocul

cutiei trece un ax sprijinit la capete pe dou\ ghiondere (picioare). Cutia se umplecu furaj [i se instaleaz\ la ]eava (canalul) de admisie a apei. Datorit\ curgerii apei(curentului) roata se `nvârte[te, distribuind cantit\]i mici de hran\, care se scurge

prin orificiile existente.

6.5. Alte utilaje, dispozitive [i unelte folosite `n piscicultur\

- Coasa pentru plantele de ap\ are rolul de a cosi plantele nefolositoare(papur\, stuf) sau a reduce suprafa]a pe care acestea s-au dezvoltat. Formelecoaselor sunt diverse, ac]ionarea lor putându-se face prin trac]iune animal\ saumecanic\. O coas\ standard (plan[a X) este alc\tuit\ dintr-o parte activ\ [i

prelungirile necesare racord\rii la sursa de trac]iune. Partea activ\ (cu]itele)reprezint\ o succesiune de lame lungi de 35-40 cm fiecare, dispuse longitudinal,care descriu un semicerc. Pentru a se a[eza pe sol, la baza plantelor, atât parteaactiv\ cât [i prelungirile au ata[ate greut\]i.

- Grapa cultivator are rolul de a afâna vatra hele[teielor [i de a distruger\d\cinile plantelor nefolositoare (stuf). `n plus, grapa amestec\ mâlul cu solulhele[teului. O astfel de grap\ (plan[a X) de]ine trei rânduri de piese active, deform\ stelat\, care se afund\ `n sol la simpla trecere a acestui utilaj peste zonavizat\. Grapa poate s\ fie ac]ionat\ de ma[ini sau de animale de trac]iune,existând [i posibilitatea “regl\rii” adâncimii de penetrare `n sol, prin a[ezareaunei perosane ̀ ntr-un scaun special amenajat.

- Distribuitorul de var este necesar bazinelor cu sol acid, `n vedereadisribuirii varului, pentru corectarea valorii pH-ului. Distribuitorul poate s\ aibemulte solu]ii constructive, folosindu-se dup\ secarea bazinelor sau când bazinelesunt pline de ap\ (plan[a X). Un distribuitor de var instalat la intrarea apei `nhele[teu se compune dintr-o roat\ hidraulic\, pentru ac]ionarea acesteia fiindsuficient un debit mic de ap\. Roata este `n contact cu o cutie plin\ cu var nestins,foarte m\runt, prin intermediul unui lan] pus pe pinioane din]ate. Rota]ia ro]ii

pune `n func]iune un agitator mecanic, aflat `n interiorul cutiei cu var, `n acest felnefolosindu-se bulg\ri. ~n plus, pe exterior, tot datorit\ rotirii ro]ii, un cioc\nellove[te `n cutie, ajutându-l la eliberarea unei cantit\]i de var. Varul ce se scurge se

poate regla cantitaiv prin reducerea sau m\rirea fantelor de la baza cutiei.- Plugul pentru mâl se folose[te pentru trasarea canalelor drenoare `n

mâlul de pe fundul albiilor, dup\ scurgerea apelor, pentru a gr\bi uscarea [i pentrudecolmatarea unor canale de admisie [i evacuare a apei. Se compune dintr-uncadru triunghiular din lemn sau fier, cu laturile de 3-5 m lungime [i late de 40-60 cm, baza fiind de 1,0-1,5 m. Peste acest cadru se a[eaz\ o scândur\ lat\, pecare se pun bolovani de piatr\ sau alte greut\]i, m\rindu-i astfel greutatea [i,implicit, adâncimea de raclare (plan[a X). Plugul este ac]ionat de un vinci, fixat peo sanie priponit\ [i pe care se `nf\[oar\ un cablu ata[at la plug.

- Grebla pentru plaur se folose[te la `ndep\rtarea vegeta]iei din ap\, prealabil (plan[a X). Este o grebl\ de 3-4 m lungime, cu din]ii de 0,5 m [i cu dou\ bra]e de care se leag\ o parâm\ rulat\ pe un vinci fixat pe mal sau de for]a unuianimal de trac]iune (cal).- Uneltele pentru t\iat stuf sunt utilizate [i pentru alte plante din cadrul

vegeta]iei dure [i sunt reprezentate de rizac\, târpan [i cange (plan[a X).



- 131 -

Rizaca este o unealt\ de mân\, format\ din 1 sau 2 lame `n form\ desecer\, cu ambele muchii ascu]ite [i fixate pe o coad\ de lemn, lung\ de 2-4 m. Sefolose[te pentru t\ierea din barc\ a vegeta]iei dure, `n special a celor cu rizomi.

Târpanul este tot o unealt\ de mân\, format\ dintr-o lam\ cu margineaascu]it\, `n form\ de coas\, fixat\ la o coad\ de lemn, de 1 m lungime. Serve[te lat\iatul vegeta]iei acvatice dure, dup\ retragerea apei sau dup\ `nghe].

Cangea este o pr\jin\ care are la un cap\t un cârlig sau dou\, din fier,`ncovoiate `nspre pr\jin\ [i bine ascu]ite. Cu cangea se pot reteza plantele dinzona malurilor ori din hele[teu, folosindu-se o barc\.

TEM|

- se vor prezenta uneltele, utilajele [i dispozitivele existente`n inventarul disciplinei;- se vor prezenta transparente cu modul de utilizare auneltelor, utilajelor [i dispozitivelor `n diverse ferme

piscicole;- se vor face deplas\ri la ferme piscicole.

INTREBĂRI :

a) Stabiliţi specificul utilajelor şi dispozitivelor utilizate în piscicultur ă

b) Detaliaţi importanţa utilajelor şi a dispozitivelor necesare în piscicultur ă



- 132 -

Plan[a X

Fig. 1 Ustensile pentru recoltare-fecundarea – minciog f\r\ fund; b – vas plastic; c – prosop moale; d – colector lap]i;

e – linguri]e de plastic; f – can\ de plastic; g – g\leat\ de plastic;h – plan[\ de cauciuc (lemn); i – foarfec\; j – cu]it

a b

c d

e

f

g

h

i

j



- 133 -

Plan[a X (continuare)

Fig. 2 Conten]ia reproduc\torilora – sub 500 g; b – peste 500 g

Fig. 3 Pipeta Potain

Fig. 4 Pens\ [i pipet\ cu par\ de cauciuc Fig. 5 Pipet\ Woynarovitch(pentru icre moarte) pentru colectat lap]i: a – pipet\;

b – tub cauciuc

Fig. 6 Icre de p\str\va – fecundate (cu “virgula”)

b – nefecundate (cu “clopot”)Fig. 7 Plac\ Brandstätt

(pentru num\rarea icrelor)

a

b



- 134 -


Fig. 8 Incubatoare: a – incubator Weiss; b – incubator tip Nucet; c – incubator Iu[cenko –Litcov;d – incubator Wacek-Universal; e – incubator cu curent lung; f – cutie incubator;

g – incubator de tip Cetate-Basarabi

a b

c

d

e

f

g



- 135 -


Fig. 10 Troci pentru puiet

Fig. 9 Juvelnic

Fig. 11 Dezvoltarea embrionar\ la crap



- 136 -


Fig. 13 Co[ pentru incubarea icrelora – co[ de incuba]ie; b – pozi]ia co[ului `n ap\

Fig. 14 Saltele pentru icre([al\u, somn)

Fig. 12 Dezvoltarea embrionar\la p\str\va – la cca. 100º zile;

b – icr\ embrionat\;c – alevin de p\str\v

dup\ ecloziune



- 137 -


Fig. 15 Cutie tip Viberta – vedere general\; b – modul de a[ezare a cutiei Vibert `n pârâu

Fig. 16 Drag\ apuc\toare Fig. 17 Drag\ târâtoareFig. 18 Sticl\ lestat\

Fig. 19 Fileu planctonic Fig. 20 Ciorpac limnologic



- 138 -


Fig. 21 Camer\ pentru num\rat plancton(Bürker-Türk)

Fig. 22 Aparat Schillinger pentru num\rat icrele1 – cilindru gradat de 20 cm3; 2 – vas de sticl\ pentruicre; 3 – cilindru gradat de 100 cm3; 4 – pâlnie desticl\ pentru introducerea icrelor

Fig. 23

Dispozitiv pentrum\surareagrosimii ghe]ei1 – strat deghea]\2 – [ipc\3 – glisor4 – bar\5 – copc\

Fig. 24 Mese de furajare



- 139 -


Fig. 25 Ansamblu pentru cânt\rire[i populare (cu jgheaburi)

Fig. 26 Aparat pentrunum\rat puiet

1 – vergea2 – tifon3 - puiet

Fig. 27 Lad\ pentru pecuitul puietului

Fig. 28 Mas\ pentrunum\rare [i selec]ionare



- 140 -


Fig. 29 Mas\ sortare crap, vara I

Fig. 30 Sortator mecanic Fig. 31 Sortator electric

Fig. 32 Distribuitor de furaje

a – motor cu explozie; b – curea de transmisie; c – pomp\ aspiratoare-resping\toarefixat\ la fundul b\rcii; d - container pentru furaje (`nc\rcare cu lopata);e - bancheta pe care se fixeaz\ motorul; f – gr\mad\ de furaj.



- 141 -


Fig. 33 Coas\ pentru vegeta]ia dur\ Fig. 34 Grap\ cultivator

Fig. 36 Plug pentru mâla – plug `nc\rcat cu bolovani;

Fig. 35 Distribuitor var b – plug v\zut de sus

Fig. 37 Unelte pentru t\iat stuful Fig. 38 Cositoare mecanic\a – târpan pentru t\ierea stufului

b – rizac\c – cange



- 142 -


Fig. 39 Instala]ie furajare Fig. 40 Elevator pentru recoltarea pe[tilorautomat\

Fig. 41 Cositoare plutitoare1 – nava; 2 – ro]I cu palete; 3 – excentric; 4 – transmisia;5 – coasa cu din]i cu mi[care alternativ\ `n plan orizontal



- 143 -

BIBLIOGRAFIE

1. ALBRECHT, L. N. şi colab. - "Versuche zur Aufzuch von Karpfenbrutt(Cyprinus carpio) mit Trockenmischfutter", Zeit, f, Binn, Band, XXIV,

nr.11, D.D.R.

2. BATTES, K. şi colab. - "Creşterea crapului de cultur ă în viviere flotabile",

Bulet. de cercetare piscicolă, Anul I (XXXII), nr.1-2, Nucet-Dîmboviţa.

3. BATTES, K. şi colab. - "Creşterea dirijată a peştilor de apă dulce", PONTUS

EUXINUS, studii şi cercetări, II. Lucr ările Conferinţei de ecologie,

Constanţa, 26-29 mai, 1981.

4. BREZEANU, GH. - "Numărul şi biomasa zooplanctonului din lacul Por ţile de

Fier - factori de referinţă al producţiei secundare, în perioada 1971-1876",

Prod. şi productiv. ecosist. acvatice, Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti, 1981.

5. BUD, I. şi colab. - "Aprecierea histologică a cărnii la speciile recent

aclimatizate sau în curs de aclimatizare la I.P.Cluj, Buletin Simpozion

naţional, I.A.C.N., 1989.

6. BUD, I. şi colab. - "Contribuţii la cunoaşterea compoziţiei chimice a cărnii de

peşte provenite de la speciile recent aclimatizate, comparativ cu crapul

indigen", Buletin Simpozion naţional, I.A.C.N, 1989.

7. BURLACU, GH. - "Valoarea nutritivă a nutreţurilor, normele de hrană şi

întocmirea raţiilor", Vol. I, Edit. Ceres, Bucureşti, 1983.

8. BUŞNIŢĂ, TH. - "Atlasul peştilor din apele R.S.România", Edit. Ceres,

Bucureşti, 1971.

9. BUŞNIŢĂ, TH. - "Ihtiofauna lacurilor de acumulare - formarea şi valorificareaei", Lucr. Staţiunii "Stejarul", 1971.

10. CARAIMAN, GH. - "Experimentarea unor metode de creştere intensivă a

crapului de cultur ă (Cyprinus carpio) în crescătorii sistematice", Bulet. de

cercetări piscicole, Anul I, (XXXII) nr.1-2, Nucet-Dîmboviţa, 1979.

11. CARAIMAN, GH. şi colab. - "Creşterea intensivă a puilor de crap (Cyprinus

carpio) în condiţiile eutrofizării dirijate a heleşteielor în anul 1981", Bulet.

de cercetări piscicole, Anul IV (XXXV), nr.1-2, Nucet-Dîmboviţa, 1982.

12. CĂR ĂUŞU, I. - "Câteva rezultate ale cercetărilor cantitative asupra

fitoplanctonului din lacul de acumulare Izvorul-Muntelui Bicaz", Analele

şt. Univ. "Al.I.Cuza" Iaşi, Biologia XI, 1965.

13. CHIRIAC, E., UDRESCU, M. - "Ghidul naturalistului în lumea apelordulci", Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1965.

14. CORNEANU, G. - "Elemente noi în zooplanctonul lacurilor de acumulare de

pe valea Bistriţei". Lucr. ştiinţ. ale Staţiunii "Stejarul", 1968.

15. CUKERZIS, J. - "La biologie de l'ecrevisse (Astacus astacus)", I.N.R.A.,

France, Paris, 1970.

16. COWEI, C.B. - "Protein and aminoacid requirements of finfish", Finfish

Nutrition and Fishfeed Technology, vol.I, Hamburg, 1979.

17. DARDIGNAC - CORBELL, Marie-Jose - "La mytiliculture traditionnelle",

Aqvaculture, vol.I, Paris, 1986.

18. DECEI, P. - "Lacul Bicaz - viitor centru piscicol", Vânătorul şi pescarulsportiv, 12, 4, 1962.

19. DECEI, P. - "Creşterea păstr ăvului", Edit. Ceres, Bucureşti, 1978.



- 144 -

20. DIACONU, I. - "Aspecte ale structurii populaţiei de oligochete limnicole din

ghiolul Roşu şi japşa Porcu (Delta Dunării)", Prod. şi productiv. ecosist.

acvatice, Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti, 1981.

21. FLORESCU MIRELA şi colab. - "Producţia primar ă - indice de evidenţiere

a eutrofizării ecosistemelor lacustre", Prod. şi productiv. ecosist. acvatice,

Edit. Acad.R.S.R. Bucureşti, 1981.

22. GHITTINO, P. - "Tecnologia e patologia in Acquacoltura", vol.I,Tecnologia, Torino, Italy, 1983.

23. GRUIA, L. - "Densitatea şi abundenţa algelor din sedimentele japşei Porcu

(Delta Dunării) - elemente indicatoare ale productivitătii acestui

ecosistem", Prod. şi productiv. ecosist. acvatice, Edit. Acad. R.S.R.

Bucureşti, 1981.

24. HALVER, J.E. - "The vitamins", Fish Nutrition, Academic Press, New

Yoork, 1972.

25. HALVER, J.E. - "Vitamin requirements of finfish", Finfish Nutrition and

Fishfees technology, vol.I, Hamburg, 1979.

26. HEPHER, B. and all - "Alternative protein sources for warmwater fish

diets", Finfish Nutrition and fishfees technology, vol.I, Hamburg, 1979.

27. HORVAT, L., TAMAS, GIZELLA - "Ivadeknevels - Szaporito

esivadeknevelo halaszmesterek konyve", Mezogazdasagi, Kiado-

Budapest, 1981.

28. HUISAN, E.A. - "The culture of grass carp (Ct.Idella, Val) under artificial

condition", Finfish Nutrition and fishfeed technology, vol.I, Hamburg,

1979.

29. LAUBIER ANNIE - "les crevettes Penaeides", Aquaculture, vol.I, Paris,

1986.

30. LE BORGNE YVES - "Reproduction controlee de molusques", Aquaculture,

vol.I, Paris, 1986.31. LUSTUN, L. şi colab. - "Dicţionar piscicol", Edit. Ceres, Bucureşti, 1978.

32. MAITIAND, P.S. - "Les poissons des lacs et rivieres d'Europa et couleurs",

Elsevier Sequoia, Paris-Bruxelles. 1977.

33. MANEA, GH. - "Sturionii - biologie, sturionicultur ă şi amenajări

sturionicole", Edit. Ceres, Bucureşti, 1980.

34. MANEA, GH. - "Aclimatizarea de noi peşti şi alte organisme acvatice", Edit.

Ceres, Bucureşti, 1985.

35. MĂZĂREANU, C. - "Microorganismele ca indicatori ai nivelului de

eutrofizare a lacului de acumulare", Hidrotehnica, 22, 4, 1977.

36. MIRON, I. - "Unele particularităţi ale formării faunei bentonice în lacul de

acumulare Bicaz", Lucr. ştiinţ. ale staţiunii "Stejarul", 1968.37. MIRON, I. şi colab. - "Observaţii asupra r ăspândirii biomasei oligochetelor

din lacul Bicaz", Hidrobiologia, 9, 1968.

38. MIRON, I., MISĂILĂ, C. - "Unele aspecte privind implicaţiile ecologice şi

social-economice ale acvaculturii", Trav. Staţ. "Stejarul", Limnologie,

1979.

39. MIRON, I. - "Lacul de acumulare Izvorul-Muntelui Bicaz", Edit. Acad.

R.S.R., Bucureşti, 1983.

40. MLAK EMILIA - "Indicatori ai producţiei primare în apa lacului "Snagov",

Prod. şi productiv. ecosist. acvatice, Edit. Acad.R.S.R. Bucureşti, 1981.

41. NICOLAU AURELIA şi colab. - "Reproducerea artificială şi dezvoltarea la peşti", Edit. Acad.R.S.R. Bucureşti, 1973.



- 145 -

42. NICULESCU-DUVAZ, MIRCEA şi colab. - "Date asupra producerii şi

creşterii speciilor Ictiobus cyprinellus, Ictiobus bubalus şi Ictiobus niger,

specii noi intrate în apele României", Bulet. cercet. piscicole, nr.1-2, Nucet-Dîmboviţa, 1979.

43. NOSE, T. - "Summary report an the requirements of esenţial aminoacids for

crap", Fisfish nutrition and Fishfeed Technology, vol.I, Hamburg, 1979.

44. OLTEAN, M. şi colab. - "Productivitatea primar ă planctonică în ghiolulRoşu şi japşa Porcu (Delta Dunării) în anul 1976", Prod. şi productiv.

ecosist.acvatice, Edit. Acad. R.S.R. Bucureşti, 1981.

45. OPRIŞ TUDOR - "Bios", Edit. "Albatros", Bucureşti, 1986.

46. PETERFI, ST. şi colab. - "Productivitatea primar ă planctonică în câtevaecosisteme acvatice din Transilvania (1974-1977)", Prod. şi productiv.

ecosist.acvatice, Edit. Acad. R.S.R. Bucureşti, 1981.

47. PETRAN ADRIANA - "Date privind producţia zooplanctonului trofic de lalitoralul românesc al Mării Negre", Prod. şi productiv. ecosist.acvatice,

Edit. Acad.R.S.R. Bucureşti, 1981.

48. POPOVICI, IOAN - "Terra - prezent şi viitor", Edit. "Albatros", Bucureşti,

1978.49. POJOCA, I. - "Piscicultura", Edit. Ceres, Bucureşti, 1977.

50. RADU, GH. VASILE - "Zoologia nevertebratelor", vol.I, Edit. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1958.

51. RADU, GH. VASILE - "Zoologia nevertebratelor", vol.II, Edit. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1967.

52. REBREANU, L. şi colab. - "Cercetări privind influenţa unor factori de mediuasupra producţiei piscicole", Lucr. ştiinţ. a I.A.T., vol. XVII, Seria

Zootehnie, 1980.

53. REBREANU, L. şi colab. - "Cercetări privind efectul administr ării unor

îngr ăşăminte organice şi minerale în bazinele acvatice sistematice asupra

sporirii producţiei de peşti", Lucr. ştiinţ. a I.A.T., vol.XVII, SeriaZootehnie, 1980.

54. REBREANU, L. şi colab. - "Cercetări privind posibilitatea reducerii

consumului specific la peşti", Lucr. ştiinţ. a I.A.T., vol. XVIII, SeriaZootehnie, 1981.

55. REBREANU, L. - "Curs de piscicultur ă", Litografie, I.A.T., 1984.

56. REBREANU, L., STAN, TR., BUD, I. - "Tehnologia producţiei piscicole",

curs unic, litografiat, I.A.Timişoara, 1991.

57. RUJINSCHI RODICA-ELENA şi colab. - "Particularităţi ale structurii şidinamicii zooplanctonului din lacul Bicaz în cursul anilor 1977-1978",

Lucr. ştiinţ. ale staţiunii "Stejarul", Limnologie, 1979.

58. RUSU, C. şi colab. - "Cercetări şi experimentări privind predezvoltareaalevinilor de Ct.idella şi H.molitrix în sisteme superintensive", Bulet. de

cercet. piscicole, Anul II, (XXXIII), nr.2, Nucet-Dîmboviţa, 1980.

59. RUSU, C. şi colab. - "Stimularea producţiei naturale a bunurilor piscicole

amenajate cu ajutorul îngr ăşămintelor complexe în vederea creşterii

producţiei de peşte", Prod. şi productiv. ecosist.acvatice, Edit. Acad.R.S.R.Bucureşti, 1981.

60. SEVRIN - REYSSAC JOSETTE - "Producerea intensivă a algelor şi a

zooplanctonului prin reciclarea biologică a dejecţiilor de la porcine",Echosysteme, 17 (juin), Paris, 1991.

61. SIN, GH. - "Aspecte ale producţiei

şi energiei la Rana ridibunda din b

ălta

Comorovca", Prod. şi productiv. ecosist. acvatice, Edit. Acad. R.S.R.

Bucureşti, 1981.



62. SHELTON, W.L. - "Control of sex in cyprinids for aquaculture",

Aquaculture al Cyprinids, I.N.R.A., Paris, 1986.

63. STAN, TR. - "Piscicultura", lucr. practice, lito., I.A.Iaşi, 1985.

64. STAN, TR. şi colab. - "Testarea furajului unic pentru cyprinide pe puietul de

Ct.idella şi H.molitrix", Lucr. ştiinţ. ale I.A.Iaşi, vol. 29, 1985.

65. STAN, TR. şi colab. - "Contribuţii la producerea furajului unic pentru puietul

de cyprinide", Lucr. ştiinţ. ale I.A.Iaşi, vol.30, 1986.66. STAN, TR. - "Curs de piscicultur ă" lito. I.A.Iaşi, 1986.

67. STAN TR. şi colab. - "Utilizarea în alimetaţia tineretului de cyprinide a unor

furaje tratate cu preparate enzimatice ", Lucr. ştiinţ. ale I.A.Iaşi, vol.31,

1988.

68. STAN, TR. - "Piscicultura", lucr. practice, lito., I.A.Iaşi, 1990.

69. STAN, TR., PĂSĂRIN, B. şi colab. - "Observaţii asupra ihtiofaunei din lacul

de acumulare Stînca-Costeşti", Lucr. ştiinţ. vol.35, 36, Seria Zootehnie-

Medicină Veterinar ă, Univ. Agro. Iaşi, 1992-1993.

70. ZARNEA, G. - "Tratat de microbiologie generală", vol.5, Edit. Academiei

Române, Bucureşti, 1994.

71. ZĂVOIANU, I. - "Râurile - bogăţia Terrei", Edit. "Albatros", Bucureşti,

1968.

72. ZIVEVICI, V. - "Densitatea faunei bentonice din lacul Por ţile de Fier -

element de referinţă în aprecierea producţiei zoobentonice a bazinului

(1971-1977)", Prod. şi productiv. ecosist.acvatice, Edit. Acad.R.S.R.

Bucureşti, 1981.

73. VOICAN, V. şi colab. - "Practica selecţiei şi reproducerii la peşti", Edit.

Ceres, Bucureşti, 1975.

74. WERNER, STEFFENS - "Industrienmabige fischproduction", veb Deutscher

Lanswirtschaftsverlang, Berlin, D.D.R., 1979.

75. *** - "STAS, E- 4706-66, Colecţia STAS-uri, Edit. Tehnică, seria 79,Bucureşti 1972

acvacultura.pdf

Documents