actualitatea 72017 muzical~muzical~citându-l pe tocqueville, gabriel liiceanu creionează, în...

Serie nouãIULIE 2017

7(CLXLII)

48 paginiISSN

1220-742X

D i n s u m a r:

�Aniversare Lucian Meţianu - 80�Drama geniului enescian (I)�Zilele comemorative George Enescu�Aniversare Eugen Doga - 80�Adio, Mitică Lupu!�Sanremo - istoria unui festival (I)

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

În imagine:

compozitorul Lucian Meţianu

ACTUALITATEA

MUZICAL~MUZICAL~

1ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2017

EditorialMuzică şi democraţie

„Nu aş vrea să fiu sclav, deci nu aş vrea să fiu stăpânde sclavi. Aceasta este ideea mea despre democraţie”(Abraham Lincoln). Exerciţiul democratic se manifestă, nunumai în viaţa politică ori socială, ci şi în muzică. Aşa seface că muzica aşa-zisă clasică se comportă ca o democraţietotalitară, în timp ce muzica modernă poartăsemnalmentele unei democraţii individualiste. Distincţia seproduce în planul libertăţii asumate. Libertatea totalitarăconstă în exercitarea colectivă, directă a unei suveranităţigramaticale infailibile. Nimic nu este acordatindependenţei individuale (cu excepţia investiţiei de talent,acesta fiind în cochilia artistului aidoma perlei ce apare camîntr-o mie de stridii, şi, atunci, a o onora putând avea unpreţ foarte ridicat). La rândul ei, libertatea individualistăsuspendă suveranitatea sau, în orice caz, o împănează cuatâtea precauţii şi piedici încât, frecvent, renunţă la variantaîn vigoare, devenită în scurt timp vetustă, pentru a adoptao altă variantă, nouă şi, pe cât posibil, spectaculoasă. Celedouă forme de libertate se mişcă pe două registre diferite şi,ce mai adesea, opuse: cea totalitară transformăcompozitorul în luptător de trupă aflat în ariergardă; ceaindividualistă instalează autorul în ipostaza de solitar,explorator şi inventator al avangardei. Cheltuielile celeidintâi ţin de discreţia drepturilor individuale, iar plata celeide a doua se virează în contul obligaţiilor colective. Amajuns astfel în situaţia de a decanta componistica muzicalăîn: a) reprezentativă şi b) participativă. Dacă modelulreprezentativ, pus permanent sub controlul buneifuncţionări, nu e altceva decât organizarea în baza unuilimbaj comun a normelor (dar şi a cutumelor), ce suntdescărcate în cârca unor compozitori semnificativi, modelulparticipativ, nu de puţine ori haotic (dar şi hulpav) cultivălibertatea estetică, anihilând încorsetarea, îndiguirea. Totulse poate reduce la prezumţiozitate - maladia naturală şioriginară a creatorului – care, ca o mândrie jucată şisimulată, surprinde câte ceva din intenţiile acestuia,plasându-se în chiar sfera lui de preocupări şi deferenţă.Dar şi la gradul de responsabilitate al compozitorului: încazul democraţiei totalitare idealul libertăţii individuale nue prea activ, în timp ce în cazul democraţiei individualistecorecţiile omogenizărilor, a locurilor comune fiind nunumai posibile, ci şi recomandabile. (O formă elocventă deasumare a responsabilităţii o constituie improvizaţia, prinintermediul căreia compozitorii o pasează mai mult saumai puţin precis, mai mult sau mai puţin perfid,interpreţilor. Există, totuşi, aici mai multe nivele, de lainclusivitatea angajată până la exclusivitatea exalată). Înnici un fel nu este vorba de a renunţa la una dintre celedouă specii ale democraţiei componisticii muzicale. Secuvine doar să le combinăm. Aşa cum e productiv săalternăm, în actul creaţiei, egoismul cu individualismul.Citându-l pe Tocqueville, Gabriel Liiceanu creionează, înRomânia. O iubire din care se poate muri o elocventăcomparaţie între cei doi termeni: „Egoismul înseamnă odragoste înflăcărată şi exagerată faţă de sine însuşi care îlface pe om să nu raporteze nimic decât la el însuşi şi să seprefere pe sine înaintea tutror. (…). Individualismul esteun sentiment calm şi moderat care îl predispune pecetăţean să se izoleze de mulţimea semenilor săi şi să steala o anumită distanţă…”. Puţini melomani mai sunt azi

DIN SUMARAniversare - Lucian Meţianu - 80.............2-3

Drama geniului enescian (I).....................4-5

Pe scena Ateneului................................6-13

Pe scena Sălii Radio............................13-14

Zilele comemorative George Enescu....15-18

In memoriam Dan Iordăchescu............19-20

Proiectul “Prietenii Muzicii”....................21

Corespondenţe din ţară.......................22-28

Zilele Muzicii Noi la Chişinău...............27-28

Aniversare - Eugen Doga - 80................29-31

Sanremo, istoria unui festival (I)...........43-45

Discuri..................................................46-48

Adio, Mitică Lupu................................32-33

Music-hall - “Dor de Anda”....................38-39

egoişti ori individualişti. Aproape că nu mai vezi decâtcolhoznici, colectivişti. Sigur, într-un spaţiu care se pretindedemocratic, opţiunile se cade a fi libere şi neincriminabile.Aşa cum votul trebuie să fie decisiv. Numai că neajunsulalegerilor dintr-o societate a cifrelor enorme este acela cănu vom şti niciodată în braţele cui ne punem soarta. Braţepe sare sunt, îndeobşte, tatuate însemnele egoismului şiindividualismului. Adică, a celor ce ar da foc unei case casă-şi fiarbă un ou, precum şi a celor focalizaţi pesatisfacerea capricioasă a unor impulsuri momentane.

Liviu DĂNCEANU

© L

iviu

Hai

du

AM ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2017

AniversareLucian Meţianu – 80!

Spirit elevat şi creativ, riguros şi liber, LucianMeţianu ajunge la vârsta senectuţii păstrându-şiprospeţimea tinereţii temeinic aşezate; condiţie care nu l-apărăsit niciodată. Compozitor, cercetător, profesor, LucianMeţianu este de peste trei decenii stabilit în Elveţia. Adesfăşurat o susţinută activitate didactică la Conservatoruldin Lausanne, la Institutul “Ribaupierre”, unde a creat overitabilă şcoală de compoziţie. Revine treptat în viaţamuzicală românească cu lucrări ce probează importanţasunetului drept semn, drept simbol ce transcende valoareade bază a acestuia.

A absolvit Conservatorul bucureştean de muzică şia urmat cursurile Institutului Politehnic. La sfârşitul anilor‘60, pentru o perioadă de trei ani,a beneficiat de prestigioasa bursăacademică germană D.A.A.D. LaLausanne este creatorulStudioului de Muzică Electronicăal Conservatorului. Relaţia cuştiinţele exacte, cu matematica, nua afectat nivelul poetic alcomunicării sale muzicale şi nicipaleta cromatică a spectruluisonor al muzicii sale. Cercetareaîn domeniul muzicii l-a orientatspre pătrunderea unorimportante legităţi ale naturiicum este, spre exemplu, raportulsimplitate-complexitate,înţelegând faptul că simplitateapoate aduce maximum delibertate.

Ne vedem şi ne revedemîn răstimpuri, la Bucureşti şi laLausanne, atunci cândpreocupările zilnice, când timpul ne permite. Ne-amîntâlnit în primăvara acestui an. Şi, trebuie să observ, maimult ca altădată am putut să constat că anii ce trec i-au aduso fermitate a atitudinilor ce nu alterează supleţea gândirii,profunzimea acesteia. Dezvoltă muzica unei sensibilităţipoetice de autentic nivel intelectual. În mare parte este omuzică ce nu se aşează istoric. S-a apropiat de o simbolică,de un aspect iniţiatic care, în mare parte, în muzica de azi,s-a pierdut. Referirea la muzica lui Bach, la tot sistemul luide scriere, revine constant. „Personal am încercat să revin laacest tip de simbolică” povestea Meţianu. „Am lucrat multîn baza raporturilor numerice începând cu seria luiFibonacci sau aplicând ecuaţia lui Lorenz în ce priveştestudiul haosului, al imprevizibilităţii”.

În mod firesc Meţianu consideră că muzica, cultura,nu pot fi despărţite de natură. „Cunoaştem natura prinpropria cultură. Caracterul de universalitate se păstreazăatâta timp cât Europa reprezenta centrul lumii. Înglobareaîn sfera noastră de percepţie a zonelor extra-europenelărgeşte percepţia şi înţelegerea. Asimilarea relativ recentăa culturilor muzicale extraeuropene poate fi consideratădrept o continuare a demersurilor iniţiate de Bartok, deKodaly, de Janacek, cu aproape un secol în urmă” Am fostde acord, fenomenul globalizării, atât de discutat şi dedisputat la ora actuală, a fost revelat - inclusiv în muzică -chiar în deceniile sfârşitului de secol XIX.

„Muzica mea – consideră Meţianu - aparţine acestuitimp în măsura în care acceptăm că acest timp aparţinespaţio-temporalităţii cosmice. Structura iniţială a tuturorlucrurilor se găseşte în natură. Nu trebuie decât să oobservăm. A fost prima mare uimire. Nu am găsit - spreexemplu - în pădurile copilăriei două frunze identice.Această idee de unicitate mi-a revenit. Mult mai târziu. Amînţeles imposibilitatea naturii de a se repeta. Mă întreb şiacum de ce anume natura n-a epuizat toate formeleposibile. Evident, pentru că sunt infinite! A ales anumiteforme concrete în funcţie de o anume necesitate. In cadrulaceleiaşi specii nu găseşti două creaţii identice! Suntprincipii pe care le-am aplicat în muzică. Observând natura.Unicitatea este nonrepetitivă şi transformaţională. Gândesco muzică “minimalistă” în sensul maximei economii.

Nonrepetitivă şi transforma-ţională”.

Dar procesul creativ-evolutiv a existat în muzică şiînainte. La Beethoven. Aspectulevoluţiei, transformareaelementelor reprezintă esenţademersului creator beethovenian.Este una dintre culmile geniuluiuman. „Sunt un fervent admiratoral muzicii lui Beethoven” mi-areplicat Meţianu. „Dincolo denote şi de sunete este important săobservi maniera de a gândi a luiBeethoven. Sunt principii de bazăpe care le-am dezbătut cu ani înurmă cu compozitorul MihaiMitrea-Celarianu, regretatulnostru coleg şi prieten. Beethovenintroduce ambiguitatea şicăutarea. Este viaţa însăşi. Or,viaţa este o oscilaţie. Pozitivă şi

negativă. Intre două repere. Intre elemente niciodată fixate.Unicitatea - pe de-o parte - şi, pe de alta - variabilitatea.Transformarea devine continuă vis-à-vis de o structură fixă.Este ideea de bază a unicităţii care poate crea forme diferite.La Beethoven răspunsul aduce o întrebare. In muzicăîntâlnim raporturi de sunete, raporturi de tensiuni; care senasc, se ciocnesc, se rezolvă, care se resorb, în permanenţă...este o desfăşurare similară evoluţiei vieţii, similarăexistenţei”.

Putem ajunge la muzică stăpânind ansamblul demijloace, pe care ştiinţa ni le pune la dispoziţie. „Muzicaeste intrinsec legată de nevoia omului de a-şi cunoaştepropria natură, de a cunoaşte natura care l-a creat. Este ocăutare pe mai multe direcţii. De la poezie la muzică, lapictură, la literatură, la teatru. Muzica poate fi domeniul celmai captivant. Dispune de elementul concret, de sunet, devibraţia fizică şi - în acelaşi timp - are transcendenţă”.

Locul muzicii în lumea de azi, în Europa… Suntemeuropeni prin formaţie, prin natura spirituală căreia îiaparţinem. Mă refer la lumea ultimilor cincizeci de ani. Cepoate să aducă muzica? Ce putem cunoaşte prin muzică?Sunt întrebări pe care nu poţi să nu ţi le pui. „Muzica esteun limbaj complex pe care noi îl reducem la un singurcuvânt; ...dar care este atât de vast încât nu poate să-lcuprindă. Se demonstrează că muzica a fost întotdeauna oprofeţie, anticipând devenirea societăţii. Liturghia este ometaforă a sacrificiului ritual; în secolul trecut, înregistrările


Maeştrimuzicale anunţă societatea de consum,iar jazz-ul precede revolta tinereigeneraţii”.

Temerea mare pentru Meţianu,în lumea actuală, în cultură, oreprezintă proliferarea spectaculoasă aludicului. „Am ajuns astăzi la acelpunct în care aproape totul eamuzament. Inclusiv în muzicăobservăm o agitaţie... ca şi cum ne-arfi frică de moarte. O eludăm trăindîntr-un prezent care desemnează unmare gol în care îşi fac loc, spreexemplu, toate obscenităţile lumii deastăzi. Inclusiv o estetică a urâtului.Facem un mare zgomot. Ca şi cum amdori să ne dovedim că existăm încă”.Este problema reperelor funda-mentale!

Familia Meţianu provinedintr-un sat din Transilvania, dinZărneşti. „In anii ‘80 tatăl meu a făcutun arbore genealogic. Am descoperit

că aveam rădăcini de aproape patrusute de ani. Străbunicul meu a fostmitropolit al Ardealului. Se numeaIoan Meţianu. Catedrala de la Sibiu a

fost construită de el, cu peste un secolîn urmă. Aula Universităţii Teologiceîi poartă numele. Mă mai leagănumeroşii noştri prieteni comuni. E o

legătură spirituală care, iată, continuădupă mai bine de patru decenii. Ocomunitate a ideilor, a preocupărilor,a căutărilor. Exuberanţele şi speranţeleprimilor ani ai maturităţii. Eraupasiuni comune în ce priveşte, spreexemplu, raportul dintre cultural şinatural, sau rolul calcululuiprobabilităţilor în muzică. Suntprobleme ce apăreau în mod firesc îndiscuţiile noastre cu OctavianNemescu, cu Ştefan Niculescu, cuAurel Stroe, cu Anatol Vieru, cuTiberiu Olah care a fost profesorulmeu. Sunt muzicieni de mareanvergură. Regret că nu sunt maicunoscuţi în Europa. S-ar fi profitat deaceste mari spirite”.

O dată i-am pus o întrebarefirească: Când te simţi bine, LucianMeţianu? Răspunsul a fost prompt:„Când compun”.

Dumitru AVAKIAN

Drama geniului enescian:plurivalenţa darurilor naturale

(I)Preambul

După terminarea primului război mondial (1916-1919), George Enescu (care participase activ şi multe acţiunipatriotice şi de binefacere) a mărturisit: „Mi-am servit ţaranumai cu vioara, bagheta şi condeiul”. A repetat afirmaţiaşi într-un interviu din Ziarul Dimineaţa (1936): „Aş vrea săpot contribui la îmblânzirea unora dintre semeni. Fac şi euce pot, cu vioara, cu bagheta, cu condeiul”. Marele istoricNicolae Iorga a completat afirmaţia lui Enescu cu o frazămemorabilă în stil medieval bisericesc:„ Şi din copil s-afăcut tânărul, veşnicul tânăr, nou ca în ziua întâi, când aînfiorat strunele vioarei cu atingerea sufletului.” Probabilcă atingerea coardei sensibile l-a impresionat profund pemuzicican, fiindcă în celebrele „convorbiri” de la RadioFrance (1951) cu Bernard Gavoty, i-a declarat deschis labătrâneţe (avea 70 de ani!): „Nu mi-am servit ţara decât cusufletul.” La sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial,însă George Enescu recunoştea: „Eu sunt cinci, într-unulsingur” (adică violonist, compozitor, dirijor, pianist şipedagog). Genialul nostru muzician a fost evocat într-omemorabilă caracterizare în prefaţa volumului GeorgeEnescu redactat sub egida Academiei Române (1964) decătre Acad. Mihail Jora: „Gigantică plămadă a modestiei şigeniului artistic, floare sănătoasă crescută în pajişteaumplută de aromele câmpiei româneşti, arta lui GeorgeEnescu rămâne alături de arta nemuritorilor Eminescu,Luchian, Brâncuşi, Sadoveanu, Arghezi, o esenţă înaltă înrăzoarele bogate ale culturii noastre.”

Modestia geniului l-a determinat pe Enescu -plurivalentul muzician – să nu sufle un cuvânt desprelaturile sale de interpret singular în peisajul muziciiuniversale: violist, violoncelist, organist, flautist, cornist,alături de binecunoscutele cariere mondiale de violonist şi

pianist. Nu dorim să ne ocupăm acum de preocupările saleartistice, ci ne propunem să dezvăluim, într-un serial dearticole inedite, portretul lui Enescu – omul, laturile naturalecare i-au măcinat sănătatea, i-au răpit timpul creaţieimuzicale, dar l-au ajutat totuşi să-şi clădească staturasingulară, enciclopedică, de om al renaşterii, într-o epocăcontemporană de imense exigenţe particulare, tipice numaipersonalităţilor de o forţă spirituală şi profesională ascunsăpublicului larg.

Departe de a cultiva un „violon d’Ingre ” clădit întăcere (adică în cerc închis), George Enescu şi-a închegatadevărate profesiuni paralele, unele de o valoare, de o forţăsurprinzătoare pentru un temperament artistic, care i-auacaparat sau i-au satisfăcut un timp limitat, întregul curs alvieţii. Iată aceste hobby-uri enesciene, unele demne de ocarieră profesională secundară: 1. George Enescu – artistplastic (desenator, pictor caricaturist)/ 2. George Enescu –literat (poet, prozator/ memorialist, epigramist)/ 3. GeorgeEnescu folclorist – culegător de muzică lăutărească/ 4.George Enescu – colecţionar de instrumente (viori vechi delutieri consacraţi) şi filatelist (colecţionar de timbrepoştale)/ 5. George Enescu – teolog, mărturisitor alcredinţei creştin-ortodoxe. / 6. George Enescu – agronom,antreprenor, proprietar şi moşier de terenuri agricole./ 7.George Enescu – actor şi virtuoz al „fluieratului artistic”

Departe de a fi – în unele cazuri – un simplu amator(artist plastic, colecţionar, folclorist), muzicianul a apelat laprofesori atestaţi şi specialişti consacraţi, spre a se apropiacât mai mult de profesionalismul unor discipline cupretenţii de studii superioare.

La moartea lui George Enescu (1955), fabuloasacarieră a artistului şi mai ales a omului de o modestie aparteîn problemele de intimitate, nu dispunea de documenterelevante de arhivă personală ( scrisori, interviuri, textepersonale, amintiri şi însemnări ale familiei şi prietenilor debreaslă, jurnale memorialistice şi altele); din acest fond deizvoare inedite, vom extrage fragmente necunoscute,edificatoare prin autenticitate şi menţiuni bibliograficeprecise pentru atestarea unor idei. Geniile ascund

AM

totdeauna amănunte surprinzătoare în descifrareamoştenirii artistice, multe din ele esenţiale.

Nu vom neglija nici materialul ilustrativ, menit săîntărească unele afirmaţii şi însemnări, prin fotografii,xeroxuri, facsimile.

Vom încheia acest preambul al serialului de articoleprintr-o pseudo-disciplină de sorginte populară, practicatăde George Enescu din copilărie, până în pragul morţii:fluieratul artistic. Acest meşteşug artistic care imită opractică instrumentală străveche a ciobanilor (fluierul), afost promovată chiar în zilelenoastre la o serie de festivaluri,concursuri, concerte de amatori(Cântarea României), de virtuozi şisolşti ai ansamblurilor populare.

Mărturiile româneşti şistrăine sunt cu duiumul,majoritatea consemnate de noi învolumul George Enescu în memoriatimpului (Bucureşti, EdituraRadiodifuziunii Române, 2003)Câteva necesită să fie reluate aici.Compozitorul şi violonostul (careîi întorcea paginile la pian),Ludovic Feldman, preciza faptulcă „Enescu cânta şi din gură...fluiera...” de pildă Uceniculvrăjitor de p. Dukas. Prietenul de casă, omul de ştiinţă,speologul Traian Orghidan, a ascultat Oedipe la VilaLuminiş, unde Enescu fluiera, toate temele lucrării, „imitând flautul prin fluierat şi totul acomplaniat de pian.”Vărul primar al maestrului, Pictorul George Tomaziu, îl

apreciase pe „Mosh Georges” la recitalurile din casa de peCalea Victoriei „mimant, chantant, sifflant et jouant aupiano pour Maruca”. Béla Bartók l-a auzit pe Enescu în tren,descifrând partitura Două tablouri: din nimica, sâsâiturile,fredonările şi fluieratul lui încet au descifrat lucrarea,cântată a doua zi la Ateneul Român. Violoncelistul daniilŞafran a auzit la Bucureşti întregul Concert de Lalo, fredonatşi fluierat de maestrul român. „Enescu nu mai putea vorbi(după accidentul cerebral suferit la Londra cu orchestraBoyd Neel (1951) – mărturisea compozitorul Marcel

Mihalovici), dar ca să-i facă pe ceidin jur să înţeleagă că are încămintea întreagă a fluierat temelelucrării lui Bach, pe care tocmai odirijase.”

Cine doreşte să-l audă peEnescu fluierând, nu trebuie decâtsă asculte Hora şi Bătuta pe caremaestrul le fluieră înînregistrarea de la Radio France,în celebrele „ Convorbiri” ale luiB. Gavoty cu Enescu (emisiuneanr.2 „Începuturile mele muzicale”şi emisiunea nr.3 „Primeleîncercări de compoziţie”). Tema din

Rapsodia Română nr. 2, inspirată de melodia „Văleu, lupulmă mănâncă”, se aude perfect, fluierată de maestru.

George Enescu a fost un virtuoz în „fluieratulartistic”, meşteşug învăţat la Cracalia şi Mihăileni, satelemoldoveneşti în care au trăit părinţii săi. (Va urma)

Viorel COSMA

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2017

Maeştri

LUCRĂRI PREZENTATE ÎN CADRUL BIROURILOR SECŢIILOR DE CREAŢIE ŞI ACHIZIŢIONATE DE CĂTRE UCMR

SECŢIA DE MUZICĂ INSTRUMENTALĂ ŞI MULTIMEDIAAndrone Sebastian – Erebos; Anghel Irinel – I Doll – muzică electronică; Balint George – De-sine în cu-Sine pentru gonguri şi orchestrăde cameră; Baciu Vlad – Blut und waser, pentru orgă şi cvintet de alamă; Brînduş Nicolae – Glossa, pentru vioară şi pian; Băcan Aurelian– Romeo şi Julieta – piesă simfonică; Beleaev Vladimir – Magia stelelor, pentru flaut, flaut alto, oboi, clarinet; Burlea Vlad – Coasa – Sceneterutice; Cârneci Carmen – PSALM la amiază, pentru violă; Cibişescu Iulia – Suita concertantă pentru vioară şi orchestră; Colţea Victor –Hyper Atom, pentru flaut,clarinet, vioară, violoncel, pian şi percuţie; Costin Gheorghe – Wind quintet; Creţu Cătălin – Prosopopeea urmei,pentru violoncel şi acordeon; Dănceanu Liviu – Nord-Sud op.171, nr.1; Feraru Tudor – Trei bagatelle pentru cvintet de suflători;Ioachimescu Călin – A DUE, pentru flaut şi harpă; Ion Ciprian Andrei – Concert pentru pian şi orchestră de coarde; Lerescu Sorin –Modalis IV for flute & flute ensemble; Mălăncioiu Gabriel – Percutrance, for percussion and orchestra; Măniceanu Mihai – Tricephalous– trio pentru oboi, clarinet, clavecin; Murariu Alexandru Ştefan – Espaces I – cvartet de coarde; Nemescu Octavian – ORSEPT pentru ora8 seara, et.8; Pop Adrian – AANA, pentru flaut şi pian; Rîpă Constantin – Scene simfonice – Efebul rănit; Tânărul măturător şi naiadaSenei; Rotaru Diana – Verde, for flute, violin, cello end piano; Rotaru Doina – Jyotis, for flute; Szegö Peter – Waves, pentru ansamblucameral; Teodoreanu Nicolae – Cvartet de coarde nr. 2; Tîrcolea Cătălin – Părăsirea Isonului; Teodorescu Ciocănea Livia – MagnaMater – Cybele, pentru 2 piane; Ţăranu Cornel – Sempre Idem, pentru saxofon şi orchestră; Vlad Roman – Ecouri în infinit – cvartet decoarde;, Vlad Ulpiu – Prin sunetele florilor albastre II – cvartet de coarde; Vosganian Mihaela – Hello Sun; Lunar – muzică electronică;Zbarcea Vlad – GameFonie, pentru ansamblu de percuţie (13 instrumentişti)

Subsecţia vocal – instrumentală (mixtă)Apostol Elena – lirique pentru voce şi ansamblu de percuţie, pe versuri de M.Eminescu; Ciobanu Ghenadie – Poem elegiac pentru baritoneşi orchestră, din ciclul Apres une lecture; Ganea Laurenţiu – Cântarea Cântărilor – partea a II-a

Subsecţia de fanfaraBiriş Alexandru – Pe valea Bistriţei, fantezie; Luncan Octavian – Vis împlinit, suită; Mihuţ Radu – Trompetistul militar, pentru trompetăsolo; Pătraşcu Corneliu – Arabesque, divertisment; Pelearcă Ion – Eroica, uvertură; Sandu Eugen – Fantezii…; Ţugui Gheorghe –Imagine pastorală, suită; Zorilă Marius – Divertisment orchestral

SECŢIA DE MUZICĂ VOCALĂAndrone Sebastian – Lucent Relics pentru 12 voci mixte (versuri: Regina Maria a României); Arvinte Constantin – Suita corală Angela

Moldovan pentru cor mixt (versuri: Mircea Block); Balint George – De leagăn pentru cor mixt; Cojocaru Daniela – „2 lieduri:

O echipă de zile mari!Dan Grigore – Misha Katz

Nu! Nu este prima oară când cei doi muzicieni, DanGrigore şi Misha Katz, aduc publicului de concert bucuriigreu de asemuit. Se constituie într-o veritabilă echipă ceacţionează în datele unui profesionalism entuziasmant.Ultima apariţie a domniilor lor - în stagiune, la AtheneulRomân, în compania Filarmonicii bucureştene - a adusfrumuseţea unei revederi aşteptate; ...cea care a înlesnit,literalmente, sentimentul a ceea ce se poate numi o a douacreaţie; cea interpretativă; cea a celebrului Concert în re minor

de Mozart. Este o colaborare susţinută de natura uneicomunicări pe cât de sensibile pe atât de înţelept întreţinute.Mă refer la raportul dintre sonoritatea pianului solistic şi

ansamblu, raport ce vizează susţinerea tematică funcţionalevidenţiată, susţinere căreia Dan Grigore îi pune în valoareconsistenţa timbrală maleabilă, anume transparenţe sonorece înnobilează climatul nostalgic-înseninat al parţii centrale alucrării; dar, în egală măsură, conferă strălucire exuberanţeirondeau-lui final.

Katz este muzicianul care ştie a-şi menaja solistul, ştiea construi împreună cu acesta; mă refer la acuitateacolaborării în finalul lucrării. Tot domniei sale îi datorămaducerea în programele de concert a unor pagini mozartienepe nedrept neglijate cum sunt uverturile unor opere care nuapar în repertoriile teatrelor noastre muzicale. A mai făcut-oşi o face în continuare. O face cu deplină îndreptăţire căciUvertura operei Directorul de teatru de Mozart, este o lucraresimfonică ce aparţine maturităţii creatoare a autorului. Este opagină deloc miniaturală; beneficiază de un travaliu simfonicexcelent construit, aspect pe care dirijorul a ştiut a-l valorizaîn bună colaborare cu muzicienii ansamblului.

Evident, punctul de greutate al demersului dirijoral l-a constituit partea secundă a serii de muzică; a fost destinatăunor lucrări care au evidenţiat elementele esenţiale ale


Pe scena Ateneului

„Iubită stea”; „Arinul”” pentru soprană şi pian (versuri: Lucia Cicoară Drăgan); Costea Marcel Octav – Jubilate Deo din Două motetepentru cor mixt; Dembinski-Vodă Diana – Eu am iubit, lied pentru mezzosoprană şi pian cu accente de percuţie (versuri de TeodorMazilu); Doxan Adrian – Chemare pentru cor mixt (versuri: Adrian Doxan); Mamot Evghenii – Glosă în metru Eminescian, coral(versuri: Dumitru Matcovski); Mălăncioiu Gabriel – Song of Avadhut pentru soprană şi vioară; Odăgescu-Ţuţuianu Irina – Miracol,lied pentru soprană şi pian/ orgă (versuri: Ilie Comăniţa); Pepelea Roxana – Trei lieduri pentru mezzosoprană şi pian (II): „Meamaxima culpa”; „Îngerul nopţii”; „Menuet de toamnă” (versuri: Vasile Burlui); Petrescu Christian-Alexandru – Pater noster, poem coralpentru soprană, cor şi orgă (versuri: Matei VI, 9); Popovici Doru – 4 poeme religioase pentru cor mixt a cappella; Popovici Doru –Doamne strigat-am către Tine, motet pentru cor mixt şi solo de alto (text liturgic)

Subsecţia didacticăArvinte Constantin – De adormit copii, suită corală pentru cor la 3 voci şi pian, versuri populare; Ciobanu Maia – Precauţie, cor pe3 voci egale a cappella, versuri de Marin Sorescu; Nicolae Eugen – Doină şi joc pentru clarinet solo; Pavelescu Dan – Drag ţi-a fostpuică de mine, cor pe voci egale a cappella, versuri populare; Popescu Mariana – Lăudaţi pe Domnul, pentru cor mixt a cappella;Popescu Virgil – Să fii copil, diptic pentru cor pe 2 voci cu pian, versuri de Ion Muntean; Rogojină Paul – Clipe de lumină pentru pian;Vîrtosu Mihai – Hora pentru pian

SECŢIA DE MUZICA JAZZ/POPCaragia Nicolae – Chiar de anul nou; Caragia Nicolae – Tu eşti casa vieţii mele (text: Corina Chiriac); Covaci Viorel – Menajeria,divertisment pentru copii (text: Covaci Viorel); Cozma Romeo – Blue Bloody Moşu Blue”, blues; Drăgan Mircea – Azi vine primăvara(text: Gina Teodorescu); Drăgan Mircea – Blues pentru… o bluză; Faur Cristinel-Manuel – Nu te pot ierta, pop-dance/crossover (text:Faur Cristinel-Manuel); Faur Cristinel-Manuel – Don’t be afraid, pop-dance/crossover (text: Faur Cristinel-Manuel); MoculescuHoria – În oglindă, miniatură pentru pian; Pavelescu Dan – Vals oriental; Popescu Virgil – Rugăciuni către îngerul păzitor, cântecreligios pentru copii; Popescu Virgil – La sfânta biserică, cântec religios pentru copii; Răsvan Cătălin – Călător atemporal, pop-soulinstrumental; Simion Nicolae – Balkanella, jazz cameral; Simion Nicolae – 7 Dreams, jazz cameral; Spînu Dan – Walking Into the Light,baladă pop pentru grup vocal a cappella la 5 voci (text: Cojocaru Ramona); Târcolea Cătălin – Don’t Look Back, jazz-pop-worldinstrumental; Tiberian Anca – Nu te poţi schimba, pop (text: Anca Tiberian); Vanica Mihai – Dragă mamă, vocal-instrumental (text:Gina Teodorescu)

SECŢIA DE MUZICOLOGIEDiaconescu Tanţa – Capodopere literare – capodopere muzicale lirice. Opera „O scrisoare pierdută” de Dan Dediu (studiu-eseu); LupuOlguţa – Triplul concert „Febra” de Dan Dediu – o poveste cu personaje muzicale” (studiu); Şorban Elena Maria – Romanian MusicHistory Studies

profesionalismului acestui talentat muzician-performer careeste Misha Katz; ...anume simţul acut al situaţiilor dramaticesusţinute de un complex coloristic timbral de impresionantăsugestie; un colorit al cărui rafinament rezultă din substanţapoetică însăşi a lucrării. Mă refer la celebrul poem simfonicUcenicul vrăjitor de Paul Dukas, la Suita simfonică din operaCarmen de Bizet. Muzica dobândeşte valorile unei specificegestualităţi vecine imaginii vizuale! Dinamică impresionantăaxată pe momentele dramatice pregnante, colorit timbral deo acută diversitate...; au fost elementele care, în finalul serii demuzică, au electrizat, literalmente, publicul de concert.

Dumitru AVAKIAN

Dan Cavassi şi Viniciu MoroianuLa exact o lună după recitalul lui Anton Niculescu cu

Bruno Canino – trei sonate de Beethoven pentru violoncel şipian – am ascultat, în data de 3 iunie 2017, tot la Ateneul

Român, un alt recital excepţional, pentru aceleaşiinstrumente: Dan Cavassi şi Viniciu Moroianu au prezentatun program incitant, cu piese importante de Enescu,Beethoven şi Schumann.

Prim–violoncelist în Filarmonica George Enescu, DanCavassi apare adesea pe scenă ca solist; de asemenea, cântă înformaţii camerale, adăugând în ultimul timp un solidrepertoriu modern celui clasic. De câţiva ani, publicul îl poateauzi şi în duo cu Viniciu Moroianu, unul din pianiştii cei maireprezentativi astăzi în România.

Programul a început cu Sonata nr.2 în do major, op.26,nr.2 de Enescu. Începutul nostalgic, ceţos al părţii I,abundenţa gradaţiilor de pianissimo de la ambeleinstrumente, naturaleţea cu care s-au împletit motivele şitimbrele m-au captivat de la început. Atmosfera fantască apărţii a doua, tonul intim, rezervat, aristocratic atât de tipic

lui Enescu, interpretarea cultivată, neostentativă, aparentfoarte liberă, în realitate riguroasă la culme, proporţia idealăde sonoritate dintre cei doi instrumentişti i-ar fi plăcut,probabil, compozitorului însuşi. Pe lângă întreaga formă,admirabil construită, am apreciat fineţea detaliilor: sunetulvoit estompat al lui Dan Cavassi la începutul părţii I, filajulultimului do la violoncel la finalul acesteia, trilurile pianuluiîn partea a II a, modul în care arpeggiato-urile pianului seamalgamau cu pizzicato-urile violoncelului în partea a III a,perlajul superb al lui Viniciu Moroianu în temele folcloricedin partea a IV a, abundenţa culorilor, sonorităţile care imitauţambalul şi cavalul, marea creştere în eterofonie de la sfârşit,perfect simţită şi construită de cei doi muzicieni şi multealtele. Succesul ce a urmat a fost pe măsura performanţei.

Dacă în prima parte a Sonatei nr. 4 în do major, op.102,nr.1 de Beethoven – Andante-Allegro vivace – tendinţa de aascuţi contrastele a fost mai puternică la pian decât lavioloncel, în partea a doua, trecerea foarte bine regizată dintreAdagio si Allegro vivace, simţul timpului şi al dramaturgieimuzicale a vădit o perfectă concordanţă între cei doi. A fostaşadar un Beethoven divers şi viu, în viziunea a doi artisti ladeplină maturitate.

În Adagio şi Allegro op. 70 de Schumann, Dan Cavassi aschimbat voit sunetul, dându-i mai multă luminozitate şistrălucire şi a adoptat un stil mult mai extravertit deinterpretare. Ascultătorii avizaţi au putut aprecia aceastăsubtilitate stilistică, adaptarea la «rol», la epocă: nu mulţivioloncelişti schimbă timbrul în funcţie de piesă; în general,se doreşte să sune doar plin, vibrat, «frumos». Aşa cum existăactori care se joacă mereu pe ei înşişi şi actori care sunt diferiţiîn fiecare rol, personalităţile muzicienilor interpreţi par şi elea urma aceste căi de relaţionare cu ipostazele pe care le cerepartitura; este foarte interesant de urmărit proporţia dintreobiectivare şi constrângerile subiective, personale îninterpretarea muzicală. În seara lui 3 iunie, adaptarea ladiversitatea repertoriului ales a fost în balanţă optimă cupersonalităţile puternice ale protagoniştilor. Dan Cavassi estesobru în plan vizual, însă cumpătarea sa elegantă nu e îndezacord cu temperamentul extravagant al lui ViniciuMoroianu: cei doi se completează într-un mod armonios, iaropţiunile lor muzicale si stilistice – evident, gândite şi simţiteîmpreună – sunt imbatabile.

Publicul a răsplătit cu aplauze lungi şi puternice acestrecital plin de substanţă. În bis, cei doi au cântat Cântec vechide Paul Constantinescu – readucând ascultătorii încântaţi înspaţiul muzicii româneşti.

Lena VIERU CONTA

Recital-evenimentÎn 6 iunie 2017, pianista Maria Diana Petrache a

susţinut pe scena Sălii mici a Ateneului Român un recital deînaltă ţinută artistică. Evenimentul a atras un număr recordde spectatori, dornici să o (re)asculte pe talentata interpretăîntr-un program dificil şi ambiţios, cuprinzând capodoperedin principalele epoci creatoare. În debutul recitalului,pianista a prezentat două piese din Suita nr. 2 în Re major,op. 10 de George Enescu: Pavană şi Bourrée. De la primelesunete ale Pavanei, interpreta a evocat cu mult rafinamentatmosfera plină de poezie şi magie a ”spaţiului mioritic” cuorizontul lui ”infinit ondulat” (descris de Blaga în TrilogiaCulturii), care a constituit o sursă de inspiraţie importantă şipentru George Enescu. Am admirat bogăţia imaginaţiei şi


Pe scena Ateneului

Dan Cavassi, Viniciu Moroianu


Pe scena Ateneuluiarta pianistică elevată, care au făcut posibilă conturarea unorimagini muzicale fascinante, de o fluiditate feerică şi un clar-obscur cu irizări de lumină. Prestaţia artistică emoţionantă adezvăluit de asemenea capacitatea pianistei de a realizadiferenţe dinamice şi agogice subtile, infinitezimale. ÎnBourrée, interpreta a redat cu măiestrie şi aplomb vitalitateaşi strălucirea fără egal a muzicii, a desfăşurat un impresionantarsenal de mijloace instrumentale, menit să evidenţiezeacumulările de tensiune, consecvenţa ritmică şi caracterulorchestral, plin de forţă şi bravură al lucrării.

Programul a continuat cu Sonata nr. 30 în Mi major,op.109 de Ludwig van Beethoven, creaţie originală deosebitde rafinată, ce pretinde maturitate şi un nivel foarte înalt al

artei pianistice. Interpreta a evocat cu multă subtilitateatmosfera de reverie a primei mişcări, Vivace, ma non troppo.Adagio espressivo (unde poezia se îngemănează ingenios cuelanul sentimental), în care compozitorul pare a fi înconsonanţă cu lumea şi cu sine. Mişcarea a doua, Prestissimo,sugerând confruntări şi întrebări existenţiale, i-a prilejuitdesfăşurarea unei curse irezistibile spre claritate şi echilibru.În mişcarea a treia, Andante molto cantabile ed espressivo,elaborată sub forma unei teme cu şase variaţiuni, pianista aconturat imagini muzicale pline de farmec şi culoare, prinreliefarea expresiei proprii fiecărei variaţiuni; a creat uncaleidoscop cuceritor de imagini muzicale întruchipândbucurii, pasiuni, iluminări şi tristeţi, încheind într-o atmosferămeditativă ce a emoţionat profund auditoriul.

În continuare, Maria Petrache a prezenta Preludiu şiFugă în Do diez major, WTK II de Johann Sebastian Bach, osplendidă întruchipare a îmbinării libertăţii cu rigoarea înprocesul creator, dar şi în actul interpretativ. Dacă preludiulevocă atmosfera dominată de serenitatea şi concentrarea uneirugăciuni (cu o originală secţiune de fugă în final), fugaconstituie o adevărată demonstraţie de măiestrie înevidenţierea construcţiei, a polifoniei şi armoniei. Ascultând

interpretarea excepţională a muzicii lui Bach, mi-am amintitcelebra replică din Jocul Ielelor de Camil Petrescu: ”eu amvăzut idei”. Într-adevăr, maturitatea cântului pianistic denotăîmbinarea armonioasă a nobilelor sentimente general umanecu ideaţia elevată.

În încheierea recitalului, Maria Diana Petrache ainterpretat o lucrare monumentală a repertoriului pianistic:Variaţiuni şi Fugă op. 24 pe o temă de Händel de JohannesBrahms. Creaţia extrem de pretenţioasă, de ampledimensiuni, solicită pe lângă rezistenţă şi bravurăinstrumentală, un nivel superior al artei pianistice şi algândirii muzicale. Lucrarea atestă legătura compozitoruluicu tradiţia, precum şi spiritul său novator. Interpreta avalorificat cu măiestrie caracterul orchestral al discursuluipianistic, culorile originale ale înveşmântării armonice,ritmurile capricioase, ecourile unor melodii lăutăreşti,diversitatea imaginilor muzicale. De la prima variaţiune şipână la monumentala fugă finală (cu subiect elaborat pe bazaprimelor patru sunete ale temei händeliene), interpreta aconstruit un edificiu sonor original şi impunător,reprezentativ pentru contribuţia lui Brahms în cadrulrepertoriului pianistic şi a romantismului muzical. La cerereainsistentă a publicului, pianista a interpretat Studiul pentruoctave de Claude Debussy. A fost o nouă confirmare anivelului excelent al pianisticii sale, a fanteziei inepuizabile,a bucuriei de a dărui momente memorabile. Prestaţiaimpecabilă a Mariei Petrache de pe parcursul întreguluirecital a impresionat profund publicul, care a receptat îninterpretarea ei mult talent şi imaginaţie în evidenţierealogicii şi coerenţei construcţiilor şi a particularităţilor stilisticespecifice fiecărei lucrări; am perceput în cântul său unemoţionant elogiu adus vieţii şi marilor idealuri umane.Evenimentul artistic de la Ateneul Român a demonstratviabilitatea concepţiei unui model de excepţie pentru artapianistică a sec. XX, Vladimir Horowitz, care considera căinterpretul adevărat are nevoie de inteligenţă, tehnică şisuflet.

Carmen MANEA

Fermecător…… a fost concertul cameral din fierbintea seară de 07

iunie de la Ateneul Român. Fermecător, fermecat şi cusiguranţă cel mai bun şi elevat, dintre cele urmărite de mine,în această stagiune. Curat, echilibrat, luminos, graţios,elegant, dantelat, rafinat, armonic, serios, delicat, ferm, perlat,foarte dificil tehnic dar interpretat cu o degajare şi o uşurinţăde mare clasă şi, chiar misterios. Spun misterios întrucât maidintotdeauna, percep acest instrument special – flautul -, cusonoritatea-i caldă, clară şi catifelată ca fiind ruda clasic –aristocrată a străvechiului nei, exact şi el, dar insinuant,răscolitor, emoţionant şi deosebit de misterios, calităţi ce înlinii mari chiar le-a moştenit sau împrumutat de la el? Deci,am nimerit cum nu se putea mai bine la acest concertdeoarece iubesc flautul şi îl ”admir” pentru că în pofidastaturii lui neimpozante, doar prin mecanismul fin şi forma-i discret-elegantă, odată cu sunetele emise, când sunt”suflate” bine şi acum au fost, deschide un univers sonornelimitat, mereu nou, coloristic schimbător şi atât de viuasemenea deşertului mişcător, dacă ştii să îl urmăreşti cuatenţie. Ceea ce-l face… de ce nu?, fermecător, mai ales dacăinstrumentul este unul de marcă, ca în cazul celui folositacum şi mă refer la Muramatsu. A fost un privilegiu pentru

Maria Diana Petrache


Pe scena Ateneuluimine să fiu prezentă la acest concert, întrucât pe tot parcursullui, m-am simţit ca un invitat special, la o serată muzicalăspecială, într-un loc special, cu un program special, cântat demuzicieni speciali, la rândul lor invitaţi speciali ai publiculuişi deci şi ai mei. Sunt rare acest seri de atmosferă şi de aceeasunt cu atât mai valoroase.

Dar ce şi pe cine am ascultat miercuri 7 iunie în SalaMare a Ateneului Român?

Un program impecabil pentru flaut şi pian format din:Sonata în sol major, Hamburger de Philipp Emanuel Bach,Serenada de Beethoven, Sonata nr. 8 în sol major de Haydn,Sonata nr. 2 de Francios Devienne şi Mica Serenadă de Mozart

Interpretat tot impecabil de doi muzicieni români,şcoliţi la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, celebriaici şi peste tot în lume, respectiv: - Flautistul Ion BogdanŞtefănescu care a încântat prin calitatea şi claritatea sunetelor,asemeni unui şirag de picături din cleştar, ca şi prin discursulmuzical ce a subliniat subtilitatea melodică şi ritmică apartiturilor abordate. Nu s-a simţit nici un efort, de parcă s-ar fi jucat, nu s-a auzit nici un suflu ci doar muzică pură înforma ei cea mai apropiată de ceea ce au simţit probabil

creatorii ei şi, - Pianistul Horia Mihail, el însuşi un fin şivaloros artist al pianului care departe de a se limita laacompaniament pur şi simplu, a dialogat cu flautistul,completând şi colorând pledoaria muzicală.

Şi doar ascultându-i, aglomerarea de orchestre, oraşemuzicale cu ştaif din lume, dirijori sub bagheta cărora auevoluat, succese repurtate pe mai toate continentele şinumărul impresionant de proiecte pe care le derulează aici şipeste tot, nu mai par doar o înşiruire lungă, plictisitoare denume ce ocupă două pagini din programul de sală ci chiarcapătă sens. Iar proiectele, împreună sau separate, şirezonanţa ca şi ecourile lor speciale aduc mai aproape desufletele şi conştiinţa iubitorilor muzicii - din ce în ce maimulţi la număr, ceea ce îmbucurător -, genul cameral, aceastăbijuterie a muzicii clasice. A fost un concert fermecător şifermecat, perfect pliat sub titulatura din care a făcut partenumit relevant ”Flautul Fermecat – Classics V.I.P.”, şi, dupăcum menţionam mai sus, un privilegiu pentru toţi ascultătoriilui.

Doina MOGA

Seară germană cu dirijorul Horia Andreescu

La începutul lunii iunie (mai precis pe 8 şi 9 iunie), înultima parte a stagiunii 2016-2017, Filarmonica GeorgeEnescu a propus melomanilor un interesant program muzicalalcătuit exclusiv din lucrări aparţinând unor compozitorigermani din epoci diferite.

Debutul concertului în cadrul căruia la pupitrulOrchestrei Filarmonicii George Enescu s-a aflat dirijorulHoria Andreescu, a aparţinut muzicii lui Richard Wagner.Din creaţia sa a fost interpretată Uvertura operei Maeştriicântăreţi din Nürnberg, cea dintâi creaţie muzical-dramatică încare subiectul nu mai are în prim-plan mitul sau fantasticul,ci oferă o poveste inspirată din lumea reală a epociimedievale ce aduce în atenţie clasicul conflict dintre generaţii.Socotită a fi una dintre cele mai reuşite construcţiiinstrumentale wagneriene, Uvertura, care tocmai din acestmotiv a căpătat o popularitate aparte şi ca piesă de sinestătătoare, a fost prezentată publicului într-o versiune

interpretativă de înalt nivel artistic, în careHoria Andreescu a surprins cu inteligenţă şitact dirijoral toate motivele muzicale prin caredeja din această primă pagină sonoră suntsugerate reperele acţiunii operei. Deasemenea, a putut fi remarcată foarte bunadozare a nuanţelor integrate în jocultimbrurilor instrumentale devenite ilustrărisonore ale personajelor din opera propriu-zisă.

În cadrul serii de muzică germană aurmat apoi un salt în contemporaneitate prinintermediul Concertului pentru două clarinete şiorchestră de Siegfried Matthus, care a adus pescena Ateneului Român reprezentanţi a douăgeneraţii diferite de instrumentişti: SabinaMatthus-Bebie (nora lui Siegfried Matthus),aflată la maturitatea artistică şi AlexandruAvramovici încă în ascensiune. Aceştia aurealizat o variantă dinamică, bine primită depublic a Concertului lui Siegfried Matthus, încare au putut fi remarcate atât calităţilemuzicale cât şi cele actoriceşti ale celor doi. Dealtfel, partitura este una ofertantă din acest

punct vedere, remarcându-se prin disputa cu oarecareelemente umoristice din finalul părţii întâi şi cadenţa dinîncheierea mişcării ultime, unde se porneşte de la intonarea înstil imitativ a unei melodii şi se ajunge la o miniscenetă încare sunt angrenaţi inclusiv dirijorul şi orchestra. În acestsens, Horia Andreescu a făcut dovada unui excelent spirit deechipă alăturându-se entuziast jocului celor doi, după ce, peîntreg parcursul Concertului, a găsit cele mai bune modalităţide a include activ orchestra în acţiunea muzicală şi în acelaşitimp de a crea spaţiul necesar manifestării celor doiprotagonişti.

Ultima parte a programului a propus o întoarcere launul dintre modele ce au influenţat întreaga muzică germanădin secolul al XIX-lea şi nu numai: Ludwig van Beethoven şiunicul său limbaj simfonic, de o complexitate desăvârşită.Dintre marile opusuri orchestrale, Horia Andreescu şiOrchestra Filarmonicii “George Enescu” au interpretatSimfonia a VII-a, care închide deceniul „eroic” al creaţieibeethoveniene şi pregăteşte monumentala Simfonie a IX-a, ce

AM

Horia Mihail, Ion Bogdan Ştefănescu

va deveni model pentru compozitorii din următoarelegeneraţii vreme de peste un secol.

Supranumită „Apoteoza dansului”, Simfonia a VII-a afost prezentată într-o versiune valoroasă, plină de vervă şienergie de către dirijorul Horia Andreescu, vasta saexperienţă regăsindu-se deopotrivă în abordarea formei desonată din prima parte, unde a fost evidenţiată omogenitateaconstrucţiei muzicale, în Allegretto-ul din partea a doua,unde nuanţele bine proporţionate şi melodia conturată cueleganţă au constituit coordonatele uneia dintre cele maibune variante ale acestei veritabile embleme a partituriibeethoveniene prezentate pe scenele autohtone sau întratarea mişcării finale dominate de virtuozitatea solistică aunor grupuri din orchestră şi energia ritmului, dirijorulpunctând inclusiv printr-o gestică sugestivă intensificarea totmai susţinută a dinamicii partiturii.

La capătul unui concert în care cele trei lucrăriinterpretate au presupus abordări stilistice diferite şi au avutcaracteristici distincte una faţă de cealaltă, putem nota căHoria Andreescu s-a înfăţişat publicului în aceleaşi

coordonate deja bine cunoscute: autoritate şi bunăcomunicare în relaţia cu orchestra, abordare echilibrată şi lanivel artistic înalt a fiecărei lucrări în parte, capacitate de acăuta veridicitatea unei muzici şi de a transmite energieansamblului orchestral.

Mădălin Alexandru STĂNESCU

Clasic e fantastic – final de stagiune

Cea de-a şaptea stagiune a seriei de concerte educativeClasic e fantastic. Cum să înţelegem muzica iniţiate demuzicologul Cristina Sârbu în cadrul stagiunii Filarmonicii“George Enescu” şi-a parcurs ultima filă pe 11 iunie 2017 pescena Sălii Mari a Ateneului Român.

De această dată, micii spectatori nu au mai fostintroduşi în lumea muzicii simfonice sau camerale prinintermediul unui concert educativ, ci au putut savuraversiunea adaptată pentru o sală de concert a uneia dintrecele mai apreciate piese de teatru din seria Copilăria marilormuzicieni: Copilăria lui Enescu. Astfel, cei mici, ghidaţi desimpaticele personaje reprezentate de şoriceii Rică şi Sică,pisica Lola ori şobolanul Sol, întruchipate de Valeria Cristia,

Filip Ristovski, Irina Sârbu sau Alexandra Laura Badea, s-auputut familiariza cu povestea începutului drumului spreconsacrare a celui mai important compozitor român din toatetimpurile dar şi cu muzica acestuia.

Primele repere ale copilăriei lui Enescu au evocat satulLiveni, unde micul Jurjac, aşa cum îi spuneau părinţii, a luatpentru întâia oară contact cu muzica, fiind atras de măiestrialăutarilor satului şi de sonorităţile folclorului românesc.Următorul moment amintit de povestea prezentată copiilor afost cel al întâlnirii cu Eduard Caudella, în cadrul căreiaacesta îl familiarizează pe micul Enescu cu muzica clasică decea mai bună calitate, reprezentată de Couranta din Partita aIII-a pentru vioară solo de J. S. Bach şi Sonata primăverii de L.van Beethoven. Aceste momente au avut-o în prim-plan peviolonista Monica Buştean care a realizat o versiune de bunnivel artistic a celor două opusuri şi a atras atenţia şi prinanumite calităţi actoriceşti evidenţiate în modul în care l-apersonificat pe Eduard Caudella.

După ce copiii-spectatori au avut parte şi de câtevamomente educative interactive susţinute cu tact de către

pianista Raluca Ouatu, aceştia au pututasculta şi două fragmente muzicale dincreaţia lui Enescu presărate în firulnaraţiunii expuse pe scenă: Cantabile şi Prestopentru flaut şi pian, interpretat de IoanaBălaşa şi Cristiana Mihart într-o versiunetinerească şi exactă din punct de vedere alfrazărilor şi Legenda pentru trompetă,prezentată de Ionel Lazăr acompaniat deaceeaşi Cristiana Mihart, opusul prilejuindmicilor auditori familiarizarea cu sonoritateaascuţită şi pregnantă a unuia dintre cele maicunoscute instrumente de suflat din alamă.

Următorul reper al copilăriei luiEnescu evocat în poveste a fost cel al decizieide a pleca, la recomandarea lui EduardCaudella, la Viena şi apoi Paris pentru a-şidesăvârşi pregătirea muzicală. În final, aflatla Viena şi însoţit de simpaticele personajeSică, Rică şi Lola, deja adolescentul Enescu

este cuprins de dorul pentru ţară şi de plaiurile natale, motivpentru care avea să compună faimoasa Rapsodia nr.1 în Lamajor, ale cărei acorduri au dominat ultima parte aspectacolului, într-o înregistrare audio.

De altfel, sonorităţile veritabilei embleme a creaţieienesciene au constituit fundalul sonor al încheieriiconcertului-spectacol ce a adus şi promisiunea amfitrioaneică următoarea stagiune ce va debuta în toamnă va oferi noisurprize plăcute celor mici.


Concert Cameral “Ştefan Aprodu – vioară şi Olga Babadjan - pian“

Sala mică a Ateneului Român, neîncăpătoare pentrunumărul mare de spectatori, a găzduit la 13 iunie 2017, încadrul “Concertelor de marţi“, un concert cameral deexcepţie.

Programul a cuprins sonate pentru vioară şi pian deWolfgang Amadeus Mozart – Sonata nr. 4 KV 304 în mi minor,L. van Beethoven – Sonata nr. 1 op.12 în re major şi EdwardGrieg – Sonata nr. 1 op. 8 în fa major.


Pe scena Ateneului

Horia Andreescu

AM

Foarte tânărul violonist Ştefan Aprodu, elev la clasadistinsei profesoare Magdalena Ursu (Colegiul “D. Lipatti“),este deja laureat a peste 40 de concursuri naţionale şiinternaţionale, multiplu olimpic, având totodată o activitateconcertistică importantă în România, Anglia, Germania, caurmare a Premiilor Întâi obţinute.

Pianista şi organista prof. Olga Babadjan, cu studiiextinse şi activitate concertistică în România, Olanda,Germania, Rusia, Republica Moldova, dispune de un foartevast repertoriu şi de o bogată experienţă concertistică.

Colaborarea, înţelegerea şi coeziunea celor doiinterpreţi a fost totală în cele trei stiluri muzicale, violonistul

dispunând de o maturitate muzicală şi violonisticăsurprinzătoare în raport cu vârsta sa.

Ştefan Aprodu trăieşte şi exprimă intens fiecaremoment muzical, fiecare culoare asunetului, fiecare schimbare de caracter,câutând frazarea şi nuantarea adecvatăstilului compoziţiei şi posibilităţilorinterpretative ale viorii în toateamănuntele.

Spontaneitatea şi comunica-tivitatea maximă a muzicii lui Mozart aavut în cei doi interpreţi un suport total,fără exagerări romantice, dar cu o maregrijă în frazarea şi nuanţarea fiecăreicelule, fiecărui motiv.

Schimbând stilul Sonata deBeethoven, mult mai complexă, cumişcarea mediană o “temă cu variaţiuni“,a fost pentru tânărul violonist o piatră deîncercare prin multitudinea schimbărilorde tempo, caracter, sunet, frazarea cu omare diversitate de presiuni şi viteze alearcuşului, cât şi a diferenţierilor devibrato.

Versiunea celor doi interpreţi afost foarte aproape de idealul greu de atins, chiar dacă, înunele momente, violonistul era mai nerăbdător sau uneori,sunetul pianului era prea prezent.

În încheierea programului, prima dintre cele treisuperbe sonate de Edward Grieg a avut prin dăruirea celordoi interpreţi uniţi într-o spontaneitate interpretativăpasionată, o versiune de zile mari: romantică, dramatică,dansantă, mângâietoare în “mezza voce“ care a entuziasmatîntreaga sală, stârnind binecunoscutele aplauze ritmate.

A urmat, în bis, Rondo capricioso de Saint – Saëns şibucuria tuturor după un concert foarte frumos în caredeosebit de talentatul Ştefan Aprodu, la 13 ani, a debutat înMAREA MUZICĂ.

Cornelia BRONZETTI

Regal simfonic Programat pe 15 iunie 2017 şi reluat a doua zi, pe 16

iunie, obişnuitul concert simfonic inclus în stagiuneaFilarmonicii “George Enescu” a oferit un veritabil regal sonor

în care spectatorii au putut asculta două dintreopusurile reprezentative ale literaturii muzicaleuniversale: poemul simfonic Don Quixote deRichard Strauss şi Tablouri dintr-o expoziţie deModest Musorgski, în orchestraţia lui MauriceRavel.

Aflat la pupitrul Orchestrei Filarmoniciibucureştene (unde l-a înlocuit pe Cristian Măcelaruce a onorat invitaţia de a dirija prestigioasaConcertgebouw Orchestra din Amsterdam),muzicianul spaniol Octavio Mas-Arocas a reuşit săimpresioneze prin travaliul şi ştiinţa cu care aabordat cele două partituri propuse în programulserii. Mai întâi, a reliefat complexitatea poemuluisimfonic Don Quixote de R. Strauss ce păstrează obună parte din caracteristicile genului, inclusivutilizarea unei surse de inspiraţie extramuzicale(are la bază faimosul roman Don Quijote de laMancha de Miguel de Cervantes), dar aduce şi

elemente înnoitoare ce fac din acest opus un veritabil studiude caractere şi nu o naraţiune muzicală a romanului ce l-ainspirat. De asemenea, Octavio Mas-Arocas a construit o

versiune în care, deşi poate în debut nu a fost foarteconvingător, a găsit acele modalităţi prin care să subliniezecaracterul modern al liniilor melodice, varietatea ritmurilorutilizate de compozitor sau jocul timbrelor muzicale cevădeşte o preferinţă pentru instrumentele de alamă.

O coordonată aparte a variantei audiate a fost cea adozării intensităţii sonore astfel încât pe de o parte să se poatămarca cele două teme ce îi portretizează pe eroii romanuluilui Cervantes: Don Quijote cavalerul idealist, reprezentat de


Pe scena Ateneului

Ştefan Aprodu

Octavio Mas-Arocas


Pe scena Ateneuluivioloncelul solo a cărui partitură a fost interpretată cumăiestrie de Marin Cazacu şi Sancho Panza, partenerul săufidel, întruchipat sonor de viola solo a cărei linie melodică afost interpretată de Marian Movileanu, iar pe de altă parte,să fie reliefat şi caracterul variaţional al lucrării, determinat desuccesiunea de scene care în partitură poartă diverse titlurievocând momente din viaţa luptătorului cu morile de vânt.

Partea a doua a simfonicului de la Ateneu a desăvârşitregalul de muzică bună prin prezentarea într-o versiunedinamică şi actuală a unuia dintre marile opusuri aleliteraturii muzicale ruse din secolul al XIX-lea: suita Tablouridintr-o expoziţie de Modest Musorgski. Potenţat deexcepţionala orchestraţie a lui Maurice Ravel, Tablouri dintr-o expoziţie, compus iniţiat pentru pian, este un opus ofertantpentru orice dirijor, Octavio Mas-Arocas nefăcând nici elexcepţie. În varianta interpretată pe scena Ateneului,muzicianul spaniol a surprins în succesiunea celor zecetablouri caracterul divers alacestora, ce aduce în cadrullimbajului simfonic de tip romanticelemente folclorice evreieşti şiruseşti dar şi structuri armonicemodale. De asemenea, OctavioMas-Arocas a subliniat, şi printr-ogestică sugestivă, rolul de refrenvariat al Promenadei, episod cesugerează trecerea de la un tabloula celălalt, variaţiunile saleapropiind-o sau, din contră,punând-o în contrast din punct devedere al caracterului, în raport cutablourile propriu-zise. Un reper înversiunea realizată de dirijorulspaniol a fost reprezentat, firescprin aspectul său structural şimuzical, de ultimul tablou evocatde Musorgski, Marea poartă aKievului, care impresionează prinmasivitatea sonorităţii orchestreidar şi prin maiestuozitatea liniilormelodice, reliefate de Octavio Mas-Arocas cu inteligenţă şi cuinspiraţie. Aceste însuşiri ale sale l-au ajutat pe Mas-Arocas săaccentueze şi diversitateatimbrurilor care însă nu afecteazăomogenitatea discursului muzical,dominat de o expresie tipic slavă, surprinsă în chip genial deorchestraţia lui M. Ravel.

Sintetizând reperele concertului Filarmonicii ce l-aavut la pupitru pe Octavio Mas-Arocas, putem nota că amasistat la un veritabil regal simfonic la care au contribuitdeopotrivă dirijorul, soliştii şi orchestra, dar şi caracteristicilecelor două capodopere incluse în program.


Recital de harpă - Maria Bîldea

Mai puţin prezentă ca instrument solist în programeleconcertelor organizate de cele mai importante instituţiimuzicale din ţara noastră, harpa este fascinantă deopotrivăprin sonoritatea serafică şi prin istoria îndelungată a utilizării

sale în practica muzicală universală ce porneşte dinantichitatea egipteană şi greacă.

Considerată a fi fost instrumentul preferat al îngerilor,harpa, devenită o prezenţă destul de obişnuită în structuraorchestrei simfonice, se numără tot mai mult şi printreinstrumentele soliste puse în evidenţă de măiestria unorvirtuozi de primă mărime. La noi în ţară, în ultimele decenii,cel mai cunoscut harpist este Ion-Ivan Roncea, caredesfăşoară şi o apreciată activitate didactică, însă acesta nueste singurul, un alt nume de referinţă în acest domeniu fiindMaria Bîldea.

A studiat harpa în oraşul natal, Bucureşti, avându-l caprofesor pe Ion-Ivan Roncea. În prezent, Maria Bîldea are ostrălucită carieră internaţională, desfăşurată cu precădere înGrecia, unde este stabilită de aproape trei decenii. Acolo asusţinut numeroase recitaluri şi concerte alături de orchestrede prim-plan de la Atena şi Salonic, activând de multe ori şi

ca prim harpist în cadrul acestora;de asemenea, Maria Bîldea asusţinut şi susţine recitaluri,concerte şi masterclass-uri înFranţa, Spania, SUA, MareaBritanie, Canada, Germania, etc.

Periodic, Maria Bîldearevine şi în România unde este defiecare dată aplaudată şi primită cucăldură de publicul iubitor demuzică clasică de bună calitate.Aşa s-a întâmplat şi sâmbătă, 24iunie 2017, când Sala mică aAteneului Român a fost plină despectatori veniţi să o vadă pemarea noastră harpistă evoluândîntr-un atractiv dialog subgenericul Trei generaţii – o şcoală,alături de doi tineri şi foarte tinerimuzicieni: Miruna Vidican, aflatăîn ascensiune, deja un numefamiliar melomanilor, şi AndreiOlaru, încă elev, care face dovadaunui talent deosebit.

Recitalul a debutat cu omelodie grecească din perioadaantică, interpretată de toţi cei treimuzicieni într-o versiune dinamicăce a adus un mic crâmpei dinatmosfera vechii Elade, în care

elemente reale (marea, vasele ce pluteau pe luciul apei,porturile, etc.) se împleteau cu elemente fantastice, mitologiceprecum nimfele ce apăreau şi dispăreau în adâncurile mării.Aceeaşi atmosferă a fost sugerată şi de cele două miniaturide Claude Debussy, Dans sacru şi Dans profan, interpretate deMaria Bîldea alături de Andrei Olaru într-o variantă ce puneîn evidenţă atât fluiditatea melodiei, cât şi aspectul modal alarmoniei, particularităţi ce definesc stilul impresionist.

Seara a continuat apoi cu un moment dedicat muziciibaroce şi celui mai important reprezentant al său, JohannSebastian Bach, din creaţia căruia Maria Bîldea a interpretatAllemanda, Couranta şi Sarabanda din Suita franceză nr.1pentru clavecin şi Concertul italian tot pentru clavecin, întranscripţie pentru harpă solo. În cadrul acestora, harpista arealizat o veritabilă demonstraţie de măiestrie ce a conţinutdeopotrivă momente de virtuozitate de înalt nivel tehnic şiepisoade de un rafinat lirism în care am putut remarcasunetul catifelat obţinut prin dozarea intensităţii acestuia,

Maria Bîldea

potenţate de alegerea unor efecte timbrale prin caresonoritatea harpei a preluat puţin din specificul celei aclavecinului.

După o a doua prezenţă a Mariei Bîldea alături AndreiOlaru, în Polka de Mili Balakirev al cărui aranjament pentrudouă harpe a fost realizat de Dmitri Şostakovici, muzicianaromână a interpretat Sonata KV 332 pentru pian de W. A.Mozart într-o transcripţie pentru harpă, versiunea sa fiinduna de referinţă în privinţa însuşirii particularităţilor stiluluiclasic şi a utilizării resurselor tehnico-expresive aleinstrumentului în acest sens.

Ultimele două opusuri prezentate în cadrul recitaluluiau purtat publicul în stări sufleteşti diametral opuse. Maiîntâi, Lacrimile din Suita nr. 1 pentru două piane de SergheiRahmaninov prezentate într-un aranjament pentru trei harpe,au evidenţiat sonoritatea serafică a instrumentului şisensibilitatea interpreţilor care s-a regăsit în discursulmuzical dominat de melancolie şi chiar denostalgie. Apoi, atmosfera s-a schimbatradical odată cu primele acorduri ale lucrăriiZonaradikos de Theodoros Matoulas, cereprezintă aranjamentul muzical pentru treiharpe al unuia dintre dansurile popularegreceşti. De această dată, cei trei interpreţi s-au unit într-un discurs reflectând exuberanţaşi pofta de viaţă a elenilor şi transformă înmulte momente sonoritatea harpeiapropiind-o de cea a unui bouzouki, liniamelodică fiind însoţită şi de efecte cesugerează anumite instrumente de percuţie.

Încheiat cu un bis ce a adus în atenţiemuzica lui J. Ph. Rameau, prin momentul LesSauvages (Sălbaticii) din faimoasa lucrare LesIndes galantes (Indiile galante), recitalul a fostun foarte bun prilej de promovare a harpei cainstrument solist şi un nou moment în careMaria Bîldea relevat publicului român o micăparte din măiestria sa. De asemenea,evenimentul s-a constituit şi într-un veritabilliant artistic între generaţii, de la Maria Bîldea la MirunaVidican, ce a participat la masterclass-uri susţinute de prima,şi de la Miruna Vidican la Andrei Olaru, elevul Mirunei.


Şostakovici la AteneuCelebra Simfonie nr. 11, în sol minor, Anul 1905 de

Dimitri Şostakovici, a încheiat programul de concert alOrchestrei Române de Tineret de la Filarmonica „GeorgeEnescu”. Fiind de prea puţine ori auzită pe scenele ţăriinoastre, simfonia interpretată de tinerii aflaţi sub baghetabinecunoscutului dirijor român, Cristian Măcelaru, a fost cuatât mai apreciată de publicul bucureştean. Primele acorduri,deşi timide, au reuşit să creeze atmosfera necesară, redândtonul şi spiritul mişcării revoluţionare ruse. Încet, încet,orchestra a prins curaj, iar în final audienţa i-a aplaudatminute în şir prestaţia. Dacă scuzăm micile greşeli alesuflătorilor, în special din compartimentul alămurilor, nuputem descrie interpretarea decât prin cuvinte de laudă. Ce-i drept, meritele îi revin şi dirijorului, care a reuşit săconstruiască momentul cu forţă şi aplomb.

La fel de convingătoare a fost şi prima parte aconcertului, care l-a avut ca solist pe violonistul belgian Marc

Bouchkov, artist al noii generaţii, unul dintre cei mai activiîn viaţa muzicală actuală. Acesta a dat dovadă deprofesionalism şi emoţie deosebită în Concertul pentru vioarăşi orchestră op. 64, în mi minor, de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Deşi jocul său scenic a fost poate puţin exagerat,nu putem contesta fineţea şi eleganţa cu care şi-a mânuitinstrumentul, reuşind să surprindă lirismul şi deopotrivăcaracterul jovial al lucrării. Desigur, publicul a cerut şi un bis,pentru care interpretul a ales partea întâi, Aurora, a Sonatei nr.5 de Eugène Ysaÿe. Din nou o demonstraţie impresionantăde tehnică şi emoţie.

Proiectul Orchestrei Române de Tineret este ajuns dejala maturitate, dovada fiind chiar turneul naţional din care afăcut parte şi concertul din 25 iunie. Pe lângă acesta, atâtpublicul din Sibiu, cât şi cel din Timişoara s-au putut bucuraîn următoarele zile de formula de spectacol pe care ansamblula prezentat-o pe scena Ateneului. Este de lăudat curajul

tinerilor, dar şi al directorului de proiect Marin Cazacu, eireuşind să îşi dobândească prestigiul nu numai datorităprestaţiilor, cât şi prin repertoriul pe care îl propun de fiecaredată.

Concluzionând, adresăm felicitări tuturor prota-goniştilor şi lăudăm, o dată în plus, alegerea lucrării luiŞostakovici pentru cele trei concerte ale turneului. Spectacolulderulat prin vigoare şi avânt tineresc va rămâne, aşadar,memorabil. Sperăm doar că vom repeta plăcuta experienţă şicu alte ocazii.

Lavinia FRÂNCU

Salvat de clarinetMiercuri, 28 iunie, am făcut un mare efort de voinţă,

rezistând cu oarece încăpăţânare, dar mai ales jenă la primaoră din cele două şi 10 min cât a durat recitalul vocal –instrumental dinspre finalul stagiunii de la Ateneul Român.De ce? Pentru că în ciuda afişului îmbietor, ce promitea deliciisonore pentru cine gustă liedul şi cântece înrudite cu el, toatesemnate de mari maeştri ai genului, ”interpretarea” lor asunat otova, plată, plictisitoare şi fără a trezi nici cea mai micăemoţie. Am avut neplăcuta senzaţie că asist la concertul unuirobot, care a reuşit performanţa să aducă toate piesele în


Pe scena Ateneului

Marc Bouchkov

Sfârşitul stagiunii muzicalebucureştene…

…ca de fiecare dată, are greutatea specifică a uneiconcluzii ce se doreşte a fi elocventă, semnificativă. A fost! Înmare parte.

La Filarmonica bucureşteană, în cazul OrchestreiNaţionale Radio, elementele reprezentative ale finalului destagiune au fost reunite. În ciuda caniculei extenuante un

public vădit interesat, credincios primelor scene de concertale ţării, a asistat la ultimele momente ale stagiunii.Concertele au fost susţinute de maeştri aplaudaţi în modfrecvent de publicul simfonicelor bucureştene, dar şi de tinerimuzicieni care urcă treptele consacrării în contextul vieţiiartistice internaţionale. Au putut fi audiate mari opusurisimfonice ale repertoriului romantic, şi postromantic, lucrărice pun în valoare potenţialul actual al aparatului simfonic.

La Atheneul Român, ultimul concert al stagiunii abeneficiat de o structură a programului ce poate ficonsiderată drept un veritabil model. Au putut fi audiate o

lucrare a repertoriului simfonic românesc, o lucrareconcertantă clasică, o mare simfonie romantică deşcoală naţională. A fost etalat un sumum aldisponibilităţilor primei instituţii de concert a ţării,ultime momente care au fost rostuite sub conducerearegretatului maestru Nicolae Licareţ în calitate dedirector artistic al instituţiei; …o personalitate care aştiut a orienta, pentru aproape două decenii, drumulFilarmonicii în perioade deintre cele mai dificile.

La Atheneul Român concertul de închidere astagiunii poate fi considerat drept emblematic pentruprima noastră instituţie de concerte; a fost susţinutsub conducerea actualului director artistic alFilarmonicii, dirijorul Horia Andreescu, artist dealeasă consistenţă, un muzician ce dispune desentimentul real al responsabilităţii în raport cumembrii ansamblului, cu publicul, cu muzica însăşi.La o frumoasă aniversare, în semn de omagiu adusunei remarcabile personalităţi a muzicii noastre,

aceeaşi tonalitate, cu aceeaşi minimăintonaţie, exprimate aproape în acelaşigrai, deşi în program a fost vorba decompozitori ca Haydn, Max Reger,Brahms, Verdi, Hugo Wolf. O maiascultasem pe soprana YolandaConstantinescu şi-i dibuisem hibele:voce cu tentă cam metalică (ce nu sepotriveşte oricărui gen muzical şioricărui compozitor), acute frânte, micidevieri de la tonalitate, dar, cumva, defiecare dată dădea totuşi publicului şibucurie şi plăcere şi muzică adevăratăcu nuanţe, cu modulaţii, cu liniimelodice frumos subliniate, cu ritmuriinteligent punctate şi chiar cu căldură.N-a fost cazul acum. Cu siguranţăprogramul nu i s-a potrivit şi faptul căîn seara la care mă refer, nici dicţia n-afost în elementul ei, franceza, germanaşi italiana cu care au fost ”cântate”piesele au sunat tern şi greu dedescifrat.

Totuşi, a doua oră a recitalului,mi-a răsplătit din plin efortul deoarecerepertoriul românesc, şi apariţia în con-cert a clarinetistului Leontin Boanţă auschimbat cu 180 grade atmosfera, inte-resul şi atenţia. Chiar şi vocea sopraneişi-a revenit, s-a încălzit, şi-a găsit plăce-rea de a cânta, ceea ce a transformat-oîn altă interpretă, respectiv în cea bună,de unde deduc că are cu siguranţă odeschidere mai mare şi o înţelegere mai

aparte pentru compozitorii români,ceea ce până la urmă e minunat. Aşa căînviorată, m-am putut delecta până laîncântare, mai ales de excepţionala com-poziţie, cu aluzii jazzistice şi orientale,frumos integrate în conceptul melodical lucrării intitulată ”Solitudine pentruclarinet şi pian” de Ioan Dobrinescu,splendid interpretată de LeontinBoanţă, cu culoarea şi întregul evantaide calităţi ale instrumentului pe care lestăpâneşte şi ex-primă printr-undiscurs armo-nios, particulari-zat; dar şi deultimele două lu-crări din ciclulsemnat de Car-men Petra-Basa-copol respectivde ”Piesă pentruclarinet solo”, mi-nunată mai alesîn registrul graval instrumentu-lui, şi cea pentruclarinet şi vocepe versuri deIoan Alexandru;de liedurile lui George Enescu pe ver-suri de Carmen Sylva, încheind cu du-ioasele şi inconfundabilele cântece alelui Tiberiu Brediceanu care chiar nu

aveau cum să nu placă, dacă sunt cân-tate bine, şi au fost! Aşa că pot spune cărecitalul de miercuri 28 iunie de la Ate-neul Român a fost salvat spectaculos declarinet, clarinetist şi compozitorii ro-mâni, iar bonusul a fost prezenţa în salăa compozitorilor Carmen Petra-Basaco-pol şi Ioan Dobrinescu, răsplătiţi cuaplauze de auditoriu şi interpreţi înegală măsură. Concluzia ar fi că dacă airăbdare, câteodată foarte multă răbdare,

apare eventual şi ceva bun sau foartebun, cum s-a întâmplat din fericireacum.

Doina MOGA


De pe scena Ateneului....

Leon�n Boanţă

Michael Roll

AM

concertul s-a deschis cu poemul coregrafic Bătălia cu facle deIrina Odăgescu Ţuţuianu; este o mişcare simfonică amplă peparcursul căreia plasticitatea însăşi a evoluţiei, dinamicaideilor, se dovedesc a fi susţinute la nivelul construcţieiîntregii lucrări. Opus-ul de greutate al serii de muzica a fostSimfonia a VII-a, în re minor, de Antonin Dvorak; am audiatlucrarea în concertul de joi al sfârşitului de lună.Impresionantă a fost, şi în acest caz, colaborarea stimulativădintre muzicienii ansamblului şi şeful de orchestra. S-auregăsit pe traseul unei sensibile comunicări. A rezultat oconstrucţie simfonică amplă pe parcursul căreia fiecareelemant al ansamblului s-a dovedit a fi funcţional ataşatîntregului; de la rafinamentul timbral la amplitudinea abilnuanţată a fluxului romantic al expresiei; iar aceasta de o

manieră ce conferă autenticitate, viaţă interioară, acesteiminunate lucrări post-brahmsiene; …ce rivalizează laegalitate cu celebra Simfonie - “din lumea nouă“. Solistulserii, pianistul englez Michael Roll, un artist al marilor scenede concert ale lumii actuale, a revenit de această data cu aceacapodoperă a clasicismului vienez care esteprimul Concert, în do major, de Beethoven. Amregăsit şi de această data, reunite, culturastilului clasic şi cultura sunetului ambeleghidate de o suverană susţinere interioară.

Nu poţi să nu observi, o altă generaţievine din urmă cu mare promptitudine, îşiconsolidează poziţia! Tot Beethoven, dar deaceastă data cel de al patrulea Concert pentrupian în sol major, a fost susţinut cu o săptămânămai înainte, tot la Atheneul Român, de tânărulpianist Andrei Licareţ. Este muzicianul ce sedistinge în baza unui admirabil echilibruinterior. Dispune de o calitate timbrală careaparţine în egală măsură naturii sale interioare,dar şi unei educaţii muzicale atent orientate.Este sunetul consistent, maleabil, ce dispune detransparenţe timbrale care nuanţează fundamental dialogulcaracterelor tematice din partea mediană a lucrării; dar şijovialitatea ferm orientată a temei rondeau-lui final. Poţiregăsi aici, în evoluţia tânărului pianist, valorile cântuluicameral privind colaborarea sensibil orientată cu soliştiiansamblului, cu coducătorul acestuia, dirijorul CamilMarinescu. Domniei sale îi datorăm realizarea coeziunii, asusţinerii acestui grandios opus destinat soliştilor, corurilor,orchestrei, anume Carmina Burana de Carl Orff, lucrareprezentată în partea secundă a serii de muzică. Este un opusmult apreciat de publicul larg; …dată fiind poziţionareaspectaculoasă, în perspectivă orchestrală, a materialului

tematic, material muzical-poetic de sorginte medievală; iaraceasta în contextul disponibilităţilor actuale ale ansambluluiorchestral. Voci excelent poziţionate faţă de rigorile speciale,neobişnuite, ale partiturii, s-au dovedit a fi soprana IrinaIonescu, bas-baritonul Valentin Vasiliu, tenorul ValentinRacoveanu; li s-au alăturat maeştrii de cor Iosif Ion Prunnerla conducerea corului Academic al instituţiei, Voicu Popescula conducerea Corului de Copii Radio.

In alt sens, este de apreciat faptul că tineri şefi deorchestra îşi găsesc treptat locul în programele de concert aleFilarmonicii bucureştene, drept temei al unei înnoiri fireşti avieţii de concert. Avantajul? Sunt entuziaşti, sunt dinamici,sunt antrenaţi şi bine pregătiţi, dispun de experienţa marilorcompetiţii internaţionale, dezvoltă o comunicare eficientă,dese ori cordială cu membrii ansamblului. Un asemenea şefde orchestra a fost tânărul muzician spaniol Octavio Mas-Arocas. Este de dorit să revină.

Pe aceeaşi direcţie este de apreciat faptul că la Radio,în Studioul de Concerte din str. Berthelot, momentul final alstagiunii a fost încredinţat tânărului şef de orchestra CristianMăcelaru. In ultimii ani revine cu îndreptăţit temei în viaţanoastră muzicală; …bucurându-se de aprecierea unuinumeros public, de respectul colegilor de breaslă. Simfonia a2-a de Gustav Mahler, un opus postromantic grandios, adispus, de această data, de o uimitoare coerenţă, de osusţinere amplă pe întregul parcurs al celor cinci părţi alelucrării. Forţa comunicării, rigoarea, stabilitatea construcţieipar a fi argumentele esenţiale ale acţiunii tânărului muzician.Este o lume, cea a sfârşitului unei lumi de secol XIX, pe careartistul o defineşte în întreaga complexitate a acesteia, întrestrigătul interior al disperării, din partea a treia, şi iluminaţiileaduse de cântul mezzosopranei din partea a patra, la speranţaInvierii clamată pe parcursul imensului final; …orientat deversurile lui Klopstock, ale lui Mahler însuşi. I-au fost alăturicele două voci, absolut remarcabile, soprana SorinaMunteanu, mezzo-soprana Antonela Barnat, corul academic

al instituţiei condus de Ciprian Ţuţu, de asemenea imensulaparat simfonic, numeroşii colaboratori invitaţi a susţineacest mare final al stagiunii Orchestrei Naţionale Radio. Nugreşesc considerând că acest concert poate fi considerat dreptuna dintre marile împliniri ale întregului sezon musicalbucureştean. Este de amintit, cu doar trei ani în urmă CristianMăcelaru a cucerit laurii distincţiei supreme a mareluiconcurs Georg Solti de la Frankfurt. Este îmbucurăror deobservant, la nici patruzeci de ani, tânărul artist parcurgetreptele unei temeinice ascensiuni profesionale la care sperămsă fim în continuare martori.

Dumitru AVAKIAN


... pe scena Sălii Radio

Cris�an Măcelaru

Andrei Licareţ


În Aula Palatului CantacuzinoZilele comemorative

George Enescu

GEORGE ENESCU, eternul contemporan

Într-un hotel din Paris, în noaptea de 4 spre 5 mai1955, epuizat după o chinuitoare suferinţă, compozitorulromân George Enescu se stingea din viaţă. De nouă anipărăsise fizic definitiv România, dar în tot acest timppersonalitatea genialului artist a rămas profund marcată deataşamentul purtat ţării sale de origine. Ca rod vizibil alacestui ataşament, după moartea lui Enescu, somptuosulPalat Cantacuzino, proprietate a soţiei sale, a putut fi investit

cu onorantul statut de muzeu dedicat memorieiremarcabilului compozitor, reprezentând cu certitudine unadintre cele mai elegante ambianţe culturale bucureştene,unicat din punct de vedere architectonic.

Inserând an de an, în bogatul palmares deevenimente al lunii mai, un parcurs de manifestăriinterdependente, special dedicate creatorului, interpretuluişi profesorului al cărui nume îl poartă, actualul MuzeuNaţional ”George Enescu” a adus, şi în 2017, un firesc omagiuplurivalentei personalităţi enesciene. În strânsă conexiune,seara de lieduri, duete şi arii din 4 mai, recitalul cameral din5 mai şi proiectul OPERA 9 din 9 mai au reunit, în aceeaşiAulă a Palatului Cantacuzino, figuri marcante din arealulcultural românesc care au îmbinat cu har, ca într-un puzzleatitudinal, multiple faţete ale procesualităţii artei sunetelorvalorificate prin intermediul creaţiei lui George Enescu.

În 4 mai, alături de experimentata pianistă CezaraPetrescu, basul Radu Cojocariu şi mezzo-sopranaMartiniana Antonie au introdus publicul, în atmosferasubtilă a liedurilor şi duetelor enesciene pe versuri deCarmen Sylva şi Clément Marot. ”Ghidaţi” printr-un labirintemoţional construit cu inteligenţă şi farmec de cătreamfitrionii serii, compozitoarea Carmen Cârneci şi jurnalistulde televiziune Marius Constantinescu, spectatorii au pututaprecia în detaliu creuzetul liric în care au fost amestecate, cudelicateţe, sugestivele versuri ale ambilor poeţi şi expresia lormuzicală, surprinsă în permanentă metamorfoză.

Investind cu sensibilitate şi căldură liedurile Zaghaft,Reue şi Entsagen, Radu Cojocariu şi Cezara Petrescu aupunctat distinct piesa de mijloc – Regen – cu desăvârşităacurateţe şi o plasticitate ce conecta fluidul sonor la potenţiala

sa proiecţie vizuală, în timp ce Martiniana Antonie a inoculatîn titlurile Frauenberuf, Changeons propos şi DieKirschen (ultimul, în duet cu Radu Cojocariu) prospeţimea,naivitatea insinuantă şi exuberanţa propriei vârste, pentru caapoi Armes Mägdlein să emane acel parfum romantic cetrimite fără îndoială către modelul său schumannian.Revenind la atitudinea dramatică potenţată în contextulliedurilor Schlaflos şi Der Schmetterlingskuss, Radu Cojocariua modelat în continuare, cu o încântătoare suavitate,inflexiunile cvasi-improvizatorice ale Doinei; şi dacă tentaneoclasică a duetului Junge Schmerzen a adus acel echilibrumasculin-feminin necesar întregului edificiu sonor, cele douăarii din opera Œdipe, Où suis je (actul II - tabloul 2) şi Adieu,douce Antigone (actul IV) au completat tabloul tensional alunui recital deloc uşor de parcurs, din perspectiva susţineriivocale. Făcând parte din foarte puţinii ambasadori aipersonajului muzical Œdipe la nivel mondial, RaduCojocariu a demonstrat, o dată în plus, că se simte în staresă-şi asume retorica aparte a acestui rol de maturitate, a căruievoluţie presupune gradarea treptată a întregului arsenalafectiv în limitele subordonării sale faţă de una din cele maiprofunde filosofii de viaţă.

Armonios conceput, atât ca ”aşezare” în pagină – decătre cei doi prezentatori ai serii, Carmen Cârneci şi MariusConstantinescu – precum şi ca îmbinare sonoră de ansamblua paginilor enesciene într-un discurs poetic, recitalul din 4mai şi-a dorit să şi promoveze, de altfel, numele celor doiinterpreţi în perimetrul muzical românesc, ambii protagoniştiai acestui recital – atât Radu Cojocariu cât şi foarte tânăraMartiniana Antonie, încă studentă la UniversitateaNaţională de Muzică din Bucureşti – fiind laureaţi aiconcursului de canto de la Paris, din cadrul ÎntâlnirilorInternaţionale ”George Enescu” (Rencontres MusicalesInternationales Georges Enesco), ediţia 2015.

RESTITUTIO – mostre de excelenţă

Propunându-şi să rememoreze secvenţe din recitaluricamerale susţinute de George Enescu alături de pianistulTheodor Fuchs şi violonistul Gabriel Banat la AteneulRomân, proiectul RESTITUTIO a avut ca invitaţi, pentruseara de 5 mai, trei personalităţi de calibru din domeniulinterpretativ, două dintre ele reprezentând o remarcabilăfamilie de muzicieni: violoniştii Gabriel Croitoru şi fiica sa,

Simina Croitoru, în timp ce al treilea nume, cel al pianistuluiMihai Ungureanu, este asimilat unui instrumentist cu oextinsă şi prodigioasă activitate concertistică, şi, în acelaşitimp, unui profesor cu rezultate de excepţie în carierapedagogică.

Marius Constan�nescu, Carmen Carneci, Mar�niana Antonie,Cezara Petrescu, Radu Cojocariu

Simina Croitoru, Mihai Ungureanu

AM

În faţa unei săli pline până la refuz, cei trei şi-au dat”replicile” interpretative în decursul unui program consistentca aspect tehnic, dar nu mai puţin reprezentativ ca valoareintrinsecă: Sonata nr. 2, în la major, op. 100 pentru pian şivioară de Johannes Brahms, Sonata nr.3, în la minor, op. 25 -“în caracter popular românesc” pentru pian şi vioară de GeorgeEnescu şi Melodii lăutăreşti / Zigeunerweisen op. 20 pentruvioară şi pian, aparţinând lui Pablo de Sarasate.

Funcţionând ca nişte ”coperţi” de pură facturăromantică, Sonata lui Brahms şi Melodiile lui Sarasate aufuzionat cu Sonata “în caracter popular românesc” într-unparcurs complex, reliefat în cel mai mic detaliu de către ceidoi violonişti. Balansul între lirism şi virtuozitatea abordăriipasionale tipic romantice a utilizat, ca axă de echilibru, esenţaspiritului românesc ce combină narativitatea specificămodalismului folcloric cu inserţii structurale de provenienţăneoclasică.

Investind pianul, ca şi Brahms, cu o importanţăsimilară celei a viorii, Enescu îşi încarcă Sonata, sub aparenţafilonului improvizatoric de tip lăutăresc, cu o simbolisticăexpresivă de ample dimensiuni; foarte bine sincronizaţi cagest interpretativ în acest sens, Gabriel Croitoru şi MihaiUngureanu ne-au oferit o versiune personalizată a opereienesciene, adăugând performanţei Siminei Croitoru – de orafinată poeticitate melodică în Sonata brahmsiană şisclipitoare în Melodiile lăutăreşti ale lui Sarasate – acel plus demăiestrie ce individualizează evoluţiile artistice de excepţie.

OPERA 9

La doar câteva zile distanţă de manifestărileprecedente, atenţia spectatorilor invitaţi din nou în AulaPalatului Cantacuzino s-a focalizat asupra dramaturgieienesciene ce particularizează opera Œdipe ca o capodoperă aliteraturii lirice aparţinând secolului XX.

Demarat în 2015 sub coordonarea compozitoareiAdina Sibianu, proiectul N-ESCU – axat pe propunerea

adresată tinerilor autori de a realiza variaţiuni pe teme saumotive extrase din creaţia lui George Enescu – s-a concretizat,în acest an, într-o formulare inedită: conceperea libretuluiunei lucrări modulare intitulate OPERA 9, prin intermediulcăruia scriitoarea Rucsandra Pop a conectat mitul oedipianla realitatea imediată. Răspunzând ”provocării”, AdinaSibianu, Gabriel Mălăncioiu, Sebastian Dumitrescu, CristianBence-Muk, Megumi Okuda, Diana-Iulia Simon, Alexandru

Sima, Diana Rotaru şi Sabina Ulubeanu au înfăptuit procesulalchimic de ”topire” şi redimensionare a paradigmelor-simboluri enesciene în noi entităţi fonice, denumindu-leProlog, Cântec de leagăn, Oracli fy, Moartea lui Laios, Sphinx,Psychodania sau Confesiunea Iocastei, Molima, Oculus şi Moartealui Oedip.

Plecând de la un sunet unic, generator al motivuluiconstruit prin transpunerea muzicală a numelui lui Enescu:En (mi) – ES (mi bemol) – Cu (do), Prologul Adinei Sibianu aîntrupat discret însuşi fundamentul instrumental al OPEREI9, invitând spectatorii ”să pătrundă într-o lume nouă, sădescopere propria lor interpretare a mitului lui Oedip”.Amprenta semnăturii muzicale a lui Enescu se va regăsi,ulterior, în toate celelalte lucrări înglobate în acest proiectmodular, din care nu putea lipsi Cântecul de leagăn al Iocasteicu întregul cortegiu de semnificaţii al arhetipului matern(autor: Gabriel Mălăncioiu), consultarea oracolului redus ladimensiunea unei banale aplicaţii de telefon mobil, generândun dialog absurd între ”maşinărie” şi om (cu trimiteri cătrecomplexa simbolistică a Creaturii-Monstru care tinde să-şidomine propriul Creator) în Oracli fy–ul lui SebastianDumitrescu, descrierea – prin prisma vocabularuluicontemporan – a Morţii lui Laios incluzând ingenioasa „Fugă”a lui Oedip (un veritabil carusel contrapunctic la 6 voci,arhitecturat riguros de către Cristian Bence-Muk), peisajuloniric ce-şi propune să transforme celebra invocare a Sphinx-ului într-un portret al unor gesturi sonore arhetipale – înversiunea lui Megumi Okuda, Psychodania sau ConfesiuneaIocastei ”în confruntarea cu proprii ei demoni” – relevând, înaccepţiunea Dianei Simon, dialectica relaţionării purificatoaredintre conştient şi subconştient, apoi – în Molima luiAlexandru Sima – perspectivitatea atmosferei cortegiuluifunerar din opera enesciană ce pendulează contrastant între”vechi” şi ”nou”, între de-construcţia şi re-construcţiamaterialului muzical, schiţând sugestia unui colaps înscurgerea temporală, autoflagelarea mutilantă a lui Oediptratată prin prisma unui ironic – dar plurivalent din punct devedere semantic – ”dialog al surzilor” (tentativa de a rezolva

hilar ”problema” destinuluiprin obişnuitele mijloaceterapeutice) din Oculus-ulsemnat de Diana Rotaru şi,bineînţeles, Moartea lui Oedip– un excurs lirico-dramaticcare, în viziunea SabineiUlubeanu, transcendeimaginea desprinderii despaţiul fizic transformând-oîntr-o invitaţie la introspecţieasupra condiţiei umane”sfâşiată între ego şi altruism,hazard şi control”. Ca sursemelodice inspiratoare a celornouă discursuri menţionate,s-au putut regăsi, în afaraoperei Œdipe, Sonata a III-a

pentru pian şi vioară, Carrilon Nocturne şi Burlesca din Piese-Impromptu op. 18, relaţionarea creativă la nivel esenţializat atuturor acestor materiale dând naştere unor eşafodaje sonoreraportabile la un trunchi comun, şi totuşi atât de diferite cafinalitate expresivă!

Pentru prima audiţie a OPEREI 9 programată să aibăloc în 9 mai la ora 19 (!) sub conducerea unuia dintre cei maiactivi tineri dirijori români – Vlad Agachi, ansambluluiSonoMania – alcătuit din Valentin Ghiţă – oboi, Mihai


În Aula Palatului Cantacuzino


În Aula Palatului CantacuzinoPintenaru – clarinet, Raluca Stratulat –vioară, Tamara Dica – violă şi EmanuelaProfirescu – pian – i s-au alăturat douădintre cele mai reprezentative numeromâneşti din perimetrul artei vocalecontemporane: mezzosoprana AntonelaBârnat şi basul Iustinian Zetea;împreună, au conferit dinamism şiculoare acestui scenariu complex,agrementat cu elemente de teatru

instrumental, recuzită şi costume.Purtând ”masca” Iocastei, AntonelaBârnat a fost cea care a parcurs întregulambitus al stărilor emoţionale revelateprin fragilele meandre ale substanţeisonore, investind-o, deopotrivă, cuaccente dramatice dar şi cu un rafinatspirit ludic.

Dând glas unui labirint de trăiricare a îngemănat atitudini inter-

pretative atât de diferite, ZILELECOMEMORATIVE GEORGEENESCU s-au dorit a fi, în acest an, uncompendiu sensibil de demersuricreatoare dedicate inegalabilei salepersonalităţi. Şi au reuşit, inoculându-ne un strop din magia muzicii sale,inconfundabile!

Loredana BALTAZAR

Receptarea lui Enescu încontemporaneitate

În muzicologia românească, nici un alt compozitor nua avut parte de interesul şi de vizibilitatea care i s-au acordatîn mod constant lui Enescu încă de la debutul său, la finelesecolului 19, şi până în actualitate. Valoarea simbolică cu carea fost învestit, prin recunoaşterea sa unanimă, intangibilă careprezentatul numărul 1 al muzicii româneşti din toatetimpurile, a fost calea sigură spre mitizarea muzicianului.Atât în timpul vieţii, cât mai ales după moartea sa, imaginealui Enescu s-a aflat într-un permanent proces de modelare,de transformare – atingând uneori regretabile distorsionări –în funcţie de numeroşi factori. Diverseleretorici, mentalităţi, ideologii prin care a fostfiltrată personalitatea sa şi-au exercitat din plinputerea deformatoare. O analiză lucidă,pertinentă, în context a ceea ce s-a scris despreEnescu de-a lungul timpului reprezintă o caleimportantă spre elucidarea fenomenuluireceptării sale. În ultimii ani, Muzeul Naţional„George Enescu” a avut constant în atenţieacest fenomen, de pildă prin publicarea înediţie critică a articolelor de presă despreEnescu apărute în timpul vieţii sale.

Un alt proiect, iniţiat în 2017 de MuzeulNaţional „George Enescu”, vizează oextindere a ariei de investigare, şi anumerecuperarea istoriei receptării lui Enescu peîntreg parcursul secolului XX, mergând pânăîn prezent. O primă materializare a sa areprezentat-o conferinţa Receptarea lui Enescuîn contemporaneitate susţinută în 27 iunie, înAula Palatului Cantacuzino, de muzicologiiValentina Sandu-Dediu, Antigona Rădulescu,Nicolae Gheorghiţă şi subsemnata. În cuvântulintroductiv pe care l-a rostit, Cristina Andrei, managerulMNGE, a subliniat importanţa pe care Muzeul ce poartănumele muzicianului român o acordă stimulării şipromovării celor mai noi cercetări legate de Enescu şi demuzica românească, în general.

Comunicările prezentate au pus sub lupă mecanismeale construirii şi proiectării imaginii lui Enescu în Româniapostbelică. O analiză a impactului pe care regimul comunistinstaurat aici după Al Doilea Război Mondial l-a avut asupralui Enescu, în pofida faptului că muzicianul s-a aflat departede ţară, a făcut obiectul lucrării Enescu şi regimurile totalitaredin România. Anii de exil de Florinela Popa. Valentina Sandu-Dediu, în comunicarea După Enescu, a investigat raportareaaproape obsesivă a muzicologiei şi, mai ales, a compoziţieiromâneşti de după 1955 la modelul enescian, plasândtotodată acest fenomen în context: „Dacă astăzi eticheta despecific românesc sună nelalocul ei, într-o nuanţă naţionalistă,

nepotrivită cu ideologia contemporană, ea a dominatdiscursurile muzicologice şi componistice între 1960-90. Era,desigur, generată în contextul naţionalismului comunist, dartrebuie înţeleasă şi mai nuanţat. Vine din complexul uneiculturi muzicale marginalizate, în care sincronizarea cumainstream-ul apusean este la fel de imperioasă ca păstrareaunei identităţi proprii.” La rândul său, Nicolae Gheorghiţă aurmărit prezenţa creaţiei enesciene în repertoriile armatei,înainte şi după 1945, evidenţiind totodată schimbărileprofunde apărute în organizarea fanfarelor militare române,odată cu adoptarea modelului sovietic (Muzica lui GeorgeEnescu în repertoriile fanfarelor Armatei Populare din România).

În postura de moderator al acestei conferinţe,Antigona Rădulescu a ghidat publicul în compunerea unei

imagini de ansamblu asupra subiectelor prezentate, aasigurat necesare explicaţii şi completări, identificândtotodată punţi între ideile lansate în cadrul conferinţei şi celedezbătute aproximativ în aceeaşi formulă, în 5 septembrie2016, în proiectul Muzica românească în regimuri totalitare:Timpuri tulburi şi muzici ideologizate (1930-1960), derulat totsub egida Muzeului Naţional „George Enescu”.

Un recital cameral cu muzică de Enescu, susţinut depianistul Viniciu Moroianu şi de violoncelistul Dan Cavassi,a prefaţat, respectiv a încheiat conferinţa: Toccata din Suita nr.2 pentru pian op. 10, în re major, o remarcabilă lucrare semnatăde compozitor la doar 20 de ani, şi un opus de maturitate,situat la peste trei decenii distanţă, Sonata pentru violoncel şipian op. 26 nr. 2; aceasta din urmă – o concluzie muzicalăprofundă a întregului eveniment, la a cărei sondare şidecriptare publicul a fost invitat şi orientat de cei doi solişti.

Florinela POPA

Fl. Popa, A. Rădulescu, V. Sandu-Dediu, N. Gheorghiţă


În Aula Palatului CantacuzinoDe la Enescu la contemporani

... ultimul recital cameral (28 iunie), din seria celor ces-au înscris în prestigioasa stagiune a Muzeului NaţionalGeorge Enescu – găzduită permanent în superba Aulă aPalatului Cantacuzino şi coordonată cu inteligenţă, pasiune şieleganţă de compozitoarea Carmen Cârneci –, s-a dovedit a fiun eveniment artistic remarcabil, atât din punct de vedere alprogramului propus cât şi din cel al susţinerii interpretative.

Periplul stilistic - pe cât de variat, pe atât despectaculos – din cadrul generos al aceleaşi Şcoli, a pornit,fireşte, de la George Enescu – cel explicit influenţat de folclorîn liedul Eu mă duc, codrul rămâne (pe versuri de M. Eminescu)sau cel cucerit de subtilităţile inegalabile ale artei cameralefranceze în Languir me fait din ciclul Şapte cântace pe versuri deClement Marot şi Balada (o reuşită adaptare pentru fagot şipian), în care e sesizabilă interferenţa de măiestrit rafinamenta celor două surse deinspiraţie/influenţă. Interpre-tarea Baladei aparţinândtandem-ului Maria Chifu - fagotşi Olga Podobinschi – pian, arelevat, cu sensibilitate şidelicateţe, aspectele stilisticemenţionate, desfăşurându-seîntr-o notă de nuanţat lirism şiinspirată interiorizare – tipicestilului cameral enescian.

Cele două lieduri deEnescu au adus-o în prim planpe soprana Mihaela Pletea, cuvocea sa caldă, afabilă, cudeosebite afinităţi pentru acestgen, acompaniamentul pianistic învăluitor, expresiv(aparţinându-i aceleaşi Olga Podobinschi) completând înmod ideal demersul solistei.

9 Variaţiuni pe o temă de Ravel pentru flaut şi pian,aparţinând regretatului Adrian Enescu, ne-a (re)dezvăluit unopus cameral încântător, în care frumuseţea temei ravelienea dobândit nouă noi dimensiuni expresive, surprinzătoareprin originalitatea inepuizabilă şi totodată elevată a soluţiilorcreatoare ale autorului. Interpretarea Anei Chifu – flaut (amremarcat timbrul său diafan) şi Olgăi Podobinschi (are untuşeu cu totul special, ce pare că şi în ff sfidează gravitaţia)s-a evidenţiat prin emoţie pură şi distincţie.

Satya II pentru fagot solo (dedicată maestrului MiltiadeNenoiu, care a şi cântat-o în primă audiţie) face parte dintr-un ciclu de piese compuse de Violeta Dinescu pentru câtevainstrumente soliste precum vioara, fagotul, contrabasul,clarinetul, care se pot reuni într-o variantă finală Satya V.Pornind de la vechiul cuvânt indian „satya”, ce desemnează„un sistem de reguli aplicabil într-un act ritualic”- imaginar,în cazul de faţă, discursul muzical stă, în mod riguros, subsemnul acestui concept, având la bază o scriitură cu elementeflexibile, care, pe parcurs, vor „cumula, prin derivare, noisensuri de devenire”..., o sugestivă melopee a căutării şidefinirii identităţii – susţinută cu aplomb artistic de MariaChifu.

Tempio di Fumo de Doina Rotaru a fost unul dinpunctele de referinţă ale recitalului. Un nucleu de simbolurilegate de ideaţia sacrului în general, a sacralităţii artei - amuzicii în special, a efectului său cathartic uimitor, au datcontur unei lucrări fascinante (compuse acum 20 de ani, în1997, dar care sună atât de actual). Flautul, alfa şi omega în

această piesă, instrumentul care o inspiră în mod excepţionalşi prin intermediul căruia se exprimă plenar compozitoarea,prin aura sacră, prin puterea de a purifica aerul (la propriu)prin vibraţiile sale, prin capacitatea de a fi un medium ideal –realizat prin învăluitoarele coloane sonore precum şi prininefabilul seducţiei timbrale - se dovedeşte a fi liantul magicdintre dimensiunea terestră şi cea cosmică, dintre spaţiu şitimp, uman şi divin, acompaniind spiritul în meditaţie orirugăciune. Limbajul modal, ecourile heterofonice,timbralitatea voit arhaizantă, linia melodică fluidă, doinită,ori precipitat-sacadată, şuierătoare – care pare că taie pur şisimplu aerul printr-o mişcare sublimă de separare a lumilor,conferă o inconfundabilă autenticitate şi înaltă valoarecreaţiei. Ana Chifu s-a confundat cu flautul, a răspuns tuturorexigenţelor acestei complexe partituri, dovedind o veritabilăstare de graţie în interpretare.

Zdreanţă de Diamandi Gheciu (pe versurile lui TudorArghezi), un lied înscris în linia tradiţională a genului, a adus

inflexiuni comice în prim plan,fiind interpretat cu vervăactoricească de Mihaela Pletea,acompaniată sugestiv de OlgaPodobinschi.

Pieta – trei lieduri pentruvoce şi pian de MihaelaVosganian, pe versurile luiVarujan Vosganian, auimpresionat prin modalităţilenetradiţionale de atac, emisie şicânt - vocal respectivinstrumental, explorând, într-uncrescendo procedural, inedite sisemnificative orizonturi tim-brale, pe fondul unei interesante

confluenţe a dramaticului cu liricul. Maria Chifu, prinsurprinzătoare ei apariţie ca solist vocal şi Olga Podobinshiau onorat partitura.

Naufragi I şi IV pentru flaut solo de Dan Dediu auconstituit alte momente de revelaţie ale recitalului. Piesele seînscriu într-o suită de 6 (Naufragi) şi deşi sunt scurte, reuşescsă te transpună aproape instantaneu în micro-cosmosul lor, încare eşti cucerit de la bun început de structura/transparenţade cristal a esenţializatelor compuneri muzicale. Naufragi I neîmpresoară în „melodica diafană, uşor melancolică”, vădindindicibile „ecouri debussyene”, înălţându-ne - prin pasajelesclipitoare de virtuozitate, arcuite ascendent. Naufragi IVcutează, prin discursul zigzagat alternând cu arpeggiatto,configurat într-o succesiune de mirifice quasi-variaţiuni, săscape din simbolica încercuire. Sunetele pulsatorii, de mareefect, confirmă existenţa unei (potenţiale) surse de infinităenergie (creatoare). Profund, elegant, criptic, un pic ironic,incisiv cu măsură-cu-temei, Dan Dediu, în stilul său infailibil,ne învaţă să iubim metafora.

Vin ţigăncile de Dumitru Capoianu (pe versuri deGeorge Topârceanu) şi Bâlci în Aldebaran de Felicia Donceanu(pe versuri de Tudor Arghezi), în interpretarea savuroasă aMihaelei Pletea şi a Olgăi Podobinschi, au fost momentele despumoasă cromatică şi autentică specificitate ce au marcatfinalul splendidului recital.

Formidabilul evantai de stiluri expus le-a solicitat lamaximum pe cele patru magnifice muziciene: Mihaela Pletea,Maria Chifu, Olga Podobinschi, Ana Chifu Tarpagku.Pragurile au fost trecute, rând pe rând, iar extraordinarasatisfacţie a fost a tuturor.

Carmen POPA

O. Podobinschi, A. Chifu, M. Chifu, M. Vosganian, M. Pletea


În Aula Palatului CantacuzinoIn Memoriam Dan Iordăchescu

Pe 2 iunie marele bariton român Dan Iordăchescu ar fiîmplinit venerabila vârstă de 87 ani, însă în urmă cu doi ani, lasfârşit de vară, destinul a hotărât ca existenţa sa pământeană săse încheie şi să se alăture în lumea fără de dor congenerilor cucare a adus glorie Operei Naţionale Bucureşti şi, în general,artei interpretative româneşti.

Născut în 1930, Dan Iordăchescu şi-a făcut debutulconcertistic în 1949 în rolul Chiaburul din opereta Cântec deviaţă nouă de Florin Comişel, iar şapte mai târziu îşi începeadrumul în lumea operei cu rolul titular din Nunta lui Figaro deW. A. Mozart, ce avea să devenită unul de referinţă pentrustrălucita sa carieră. De altfel, parcă premonitoriu, acest debutpe scena operei bucureştene a reprezentat şi cel dintâi contactcu muzica lui Mozart al celui ce a devenit în timp unul dintremarii interpreţi ai lucrărilor lirice, vocal-simfonice şi cameraleale “copilului minune“ din Salzburg. Pentru Dan Iordăchescuau urmat apoi decenii întregi de mari succese atât în ţară cât şiîn străinătate încântând publicul cu timbrul cald al glasuluisău de o mare profunzime şi jocul scenic impresionant,rămânând în memoria melomanilor cu roluri precum Creondin Oedip de G. Enescu, Don Giovanni din Don Giovanni de W.A. Mozart, Giorgio Germont din La Traviata de G. Verdi, Iagodin Otello de G. Verdi, Renato din Bal mascat de G. Verdi,Escamillo din Carmen de G. Bizet,ş.a. Numit de foarte mulţi „cea maibună voce de bariton din lume”, DanIordăchescu a abordat cu maresucces şi repertoriul de lied,realizând interpretări deveniteastăzi de referinţă ale unorcapodopere ale genului precumCântecul pământului de G. Mahler,Dragoste de poet de R. Schumann saucele Şapte cântece pe versuri deClement Marot de G. Enescu.

Reprezentant al generaţiei deaur a artei vocale româneşti, marelebariton român a împărţit scena cucelebrităţi precum Mario DelMonaco, Placido Domingo, MirellaFreni, Renata Scotto, Virginia Zeani,Montserrat Caballé, LucianoPavarotti, Franco Corelli, Rossi-Lemeni, Giuseppe Di Stefano,în peste 1100 de spectacole de operă susţinute în 61 de ţări şi331 de oraşe, în peste 260 de turnee întreprinse în toată lumea,din Bali şi până în Peru, cariera sa de peste şase deceniiimpunându-l drept unul dintre cei mai longevivi artişti lirici peplan mondial.

Elogiat de unii dintre cei mai importanţi cronicari despecialitate din întreaga lume, Dan Iordăchescu, ce ainterpretat şi peste 1500 de lieduri în aproape 1600 derecitaluri, a fost invitat în 31 de festivaluri europene, americaneşi sud-est asiatice, a făcut parte din juriile unor concursuri deprimă mărime dedicate tinerilor interpreţi şi a primit maimulte decoraţii şi distincţii pentru întreaga sa carieră, unadintre cele mai importante fiind Ordinul Steaua României îngrad de Comandor.

În semn de recunoaştere a valorii sale şi importanţei pecare a avut-o în promovarea artei interpretative româneşti,Muzeul Naţional George Enescu a programat în cadrulstagiunii proprii un concert omagial In memoriam DanIordăchescu pe 6 iunie, pentru a marca ziua naşterii mareluibariton şi a oferi astfel şansa celor interesaţi să-şi reaminteascăde artistul care a încântat atâtea generaţii cu talentul său unic.

Dominat de emoţia amintirii baritonului, concertulomagial a debutat cu un succint cuvânt introductiv ce i-aaparţinut doamnei prof.univ. dr. Viorica Rădoi, unul dintremuzicienii ce l-au cunoscut pe Dan Iordăchescu atât dinpostura de admirator şi participant din public la recitalurile şispectacolele acestuia, cât şi ca un colaborator în profesie şi înactivitatea de promovare a tinerilor muzicieni. De altfel,distinsa pianistă s-a remarcat prin sprijinul acordat generaţiiloractuale de artişti atât prin prezenţa alături de tineri violonişti,violoncelişti sau solişti vocali în recitaluri susţinute pe sceneimportante ale ţării cât şi prin activitatea pedagogică dincadrul UNMB, contribuind la formarea studenţilor pianişti caviitori muzicieni capabili să susţină recitaluri camerale în careinstrumentul lor devine un veritabil partener de scenă pentruprotagonistul respectivelor partituri. Revenind la cuvântulintroductiv susţinut în cadrul concertului In Memoriam DanIordăchescu, trebuie menţionat că Viorica Rădoi a subliniat,printre altele, şi spiritul de colegialitate al maestrului, care arăspuns prompt invitaţiei de a fi prezent în cadrul unuieveniment ce a omagiat-o pe pianista Suzana Szörenyi, unuldintre partenerii săi în activitatea camerală.

După ce au rostit câteva cuvinte despre personalitateatatălui lor şi cele două fiice ale marelui bariton care îi urmeazăpaşii în arta lirică, Cristina Iordache Iordăchescu şi IrinaIordăchescu, în Aula Palatului Cantacuzino a răsunat glasullui Dan Iordăchescu într-o succesiune de cinci înregistrări, cei

prezenţi ascultându-l saureascultându-l în lucrări dragi lui,precum liedurile Soupir de H.Duparc, Le desert de G. Enescu sauAşteaptă-mă de P. Jelescu oriromanţa La umbra nucului bătrân deI. Fernic.

Concertul propriu-zissusţinut de soprana IrinaIordăchescu şi mezzosopranaCristina Iordache Iordăchescu adebutat cu două fragmente dinStabat Mater de G. B. Pergolesi(Stabat Mater Dolorosa şi Quandocorpus morietur), interpretate în duetde fiicele marelui bariton omagiat,acompaniate la pian de ŞtefanDoniga. În cadrul acestor momentemuzicale, atmosfera creată de

muzica interpretată de glasurile celor două protagoniste, uniteparcă într-o rugă pentru odihna sufletului celebrului lor tată,a fost de pietate, în care întreaga asistenţă a părut a-şi îndreptapentru o clipă gândul spre cel ce a fost artistul liric de nivelmondial Dan Iordăchescu. Ambianţa s-a păstrat şi peparcursul următoarelor două lucrări cuprinse în programulrecitalului, tulburătoarea Ave Maria de G. Caccini şi aria Lasciach’io pianga din opera Rinaldo de G. F. Händel, interpretate deCristina Iordache Iordăchescu într-o versiune ce a impresionatprin glasul cald şi catifelat şi culoarea timbrală specială, calităţipotenţate de emoţia momentului.

După alte două fragmente muzicale dragi lui DanIordăchescu, Sull’aria din Nunta lui Figaro de W. A. Mozart şiDu-te dor cu Mureşul de T. Brediceanu, ce le-au dus adus dinnou împreună în faţa publicului pe Irina Iordăchescu şiCristina Iordache Iordăchescu, am putut asculta celebrele Şaptecântece pe versuri de Clement Marot de G. Enescu, îninterpretarea Irinei Iordăchescu. Ciclul enescian apreciat şicântat cu mare sensibilitate şi trăire actoricească şi de DanIordăchescu a constituit cadrul în care soprana IrinaIordăchescu a dovedit, o dată în plus, că a moştenit o bunăparte din calităţile interpretative ale ilustrului său părinte. De

Dan Iordăchescu

Heliana Drăguşin şi Andrei Tănăsescu în recital –

un regal sonorLa confluenţa dintre primăvară şi vară, în cea din

urmă zi a lui Florar – 31 mai, ambianţa cu parfum de secol 19a Palatului Şuţu a inspirat doi remarcabili artişti –mezzosoprana Heliana Drăguşin şi pianistul AndreiTănăsescu – să-şi susţină recitalul de lieduri, pregătit cuminuţiozitate; imaginând uncreuzet de stări emoţionale princare publicul – extrem de numeros– a putut accede către mesajulfiecărei mici bijuterii muzicale, înparte, prezenţa celor doi interpreţiîn cadrul stagiunii muzicale „IosifSava” 2016-2017 a FundaţieiACCUMM a personalizat ex-presiaromantică a discursurilor sonoreapartenente lui Maurice Ravel,Manuel de Falla, Ermanno Wolf-Ferrari şi Fernando J. Obradorsprintr-o retorică aparte.

Subtilitatea trăirilor sugerate în Cinq Mélodies populairesGrecques (Chanson de la mariée, Là-bas,vers l`église, Quel gallantm`est comparable, Chanson des cueilleuses de lentisques, Tout gai!),versatilitatea atitudinilor din Siete Canciones popularesEspañolas (El Paño moruno, Seguidilla murciana, Asturiana, Jota,Nana, Canción, Polo), dihotomia gesturilor ce îmbinăsuavitatea liniilor melodice cu accentele temperamentalespecific italiene din Quatro Rispetti (Un verde praticello senzapiante, Io dei saluti ve ne mando mille, E tanto c`é pericol ch`io tilasci, O si che non sapevo sospirare) dar şi înflăcărarea pasionalăimpregnată în nu mai puţin celebrele Canciones clasicas

españolas (La mi sola, Laureola, Al amor, Corazón, porqué pasáis,El Majo celoso, Con amores, la mi madre, Del Cabello más sutil,Chiquitita la novia) s-au înlănţuit într-un arc poetic-muzical,fiecare din aceste miniaturi vocale fiind precedată de cătretraducerea în română a versurilor, de care s-a făcut”responsabilă”, cu o naturaleţe plină de farmec, însăşiHeliana Drăguşin.

Suprapunând ţesătura armonică de facturăpredominant neoclasică a acompaniamentului pianistic,Andrei Tănăsescu a definitivat, cu o graţioasă velocitate,

tabloul de caracter al unor suitecare, din momentul în care au fostcompuse, au bucurat auzul unuinumăr impresionant de auditoridin toate colţurile lumii, incitaţi deplasticitatea jocului ritmic – unveritabil filigran de sunete ceînconjoară şi susţin fluxulmelodic.

Rememorând atmosferaacelei seri a sfârşitului de mai, amîn minte bucuria comuniuniidintre cei doi interpreţi şi esenţasensibilă a tuturor acestor cântecepe care mezzosoprana şi pianistul

le-au reconfigurat gradual, evidenţiindu-le valenţelesemnificative. Reliefând inteligent şi delicat fiecare nuanţă aarsenalului timbral pe o scală dinamică firesc dimensionată,Heliana Drăguşin şi Andrei Tănăsescu şi-au propus şi aureuşit să ne ofere un spectacol de calitate, cele două voci – ceaumană şi cea instrumentală – fuzionând cu căldură întandemul narativ care a unit versul cu muzica. Le mulţumimpentru această evoluţie, pe care ne-am dori-o reeditată şi înalte spaţii de concert ale capitalei, şi poate – de ce nu? – aleîntregii ţări.

Loredana BALTAZAR

altfel, Irina Iordăchescu a impresionatprin siguranţa glasului său, dozareavocii astfel încât să evidenţie contrasteledintre cele şapte miniaturi ce trec prindiverse stări, de la buna dispoziţie aliedurilor nr. 3 şi 6 la nostalgia şi uneorichiar melancolia liedurilor nr. 2, 4, 5 şi 7,şi prin jocul actoricesc ce a pus înevidenţă scurtele istorisiri cuprinse întextele lui Clement Marot. De asemenea,având o foarte bună colaborare cupianistul Ştefan Doniga, IrinaIordăchescu a evidenţiat în versiunea saşi complexitatea stilistică a muzicii celorŞapte cântece impregnată pe de o parte dealuziile la parfumul renascentist almadrigalelor franceze iar pe altadominată de modernitatea limbajuluiarmonic în care inflexiunile modale detip folcloric se împletesc cu cele specificemuzicii secolului XX.

Incursiunii în universul enesciani-au urmat trei momente muzicale încare protagonistă a fost mezzosopranaCristina Iordache Iordăchescu. Aceasta ainterpretat două dintre opusurilepreferate ale tatălui său, Ce te legeni,codrule de N. Bretan şi Le Cavalier

d’Olmendo de A. Lazzari, ce s-auconstituit într-un omagiu adus lui DanIordăchescu şi au redescoperitascultătorilor supleţea şi sensibilitateavocii Cristinei Iordache Iordăchescu, şifaimoasa Habanera din Carmen de G.Bizet, o bijuterie muzicală în caremezzosoprana a impresionat princuloarea timbrală şi fermitatea frazărilor.

Concertul In memoriam DanIordăchescu s-a încheiat cu interpretareaNocturnei op. 27 nr.1 de F. Chopin decătre pianistul Ştefan Doniga într-oversiune ale cărei coordonate au fostmelodicitatea, eleganţa frazărilor şituşeul tipic romantic, partituraconstituindu-se, aşa cum amintea laînceputul manifestării Irina Iordăchescu,într-o poartă sonoră spre sufletul şitrăirile interioare ale lui DanIordăchescu.

Asemenea debutului muzical alconcertului In memoriam ce a aparţinutchiar marelui bariton, prezent prinintermediul înregistrărilor audio, şifinalul întregii manifestări a avut înprim-plan vocea excepţională a lui DanIordăchescu pe care am putut-o

reasculta în arii celebre interpretate unicde marele bariton român: Non piu andraidin Nunta lui Figaro de W. A. Mozart,Largo al factotum din Bărbierul din Sevillade G. Rossini sau Votre toast, je peux vousle rendre, aria toreadorului din Carmen deG. Bizet.

Cu vocea profundă şi caldă aunuia dintre cei mai mari artişti liriciromâni încă întipărită in auz, publicul,prezent în număr mare, Aula PalatuluiCantacuzino devenind la un moment datneîncăpătoare, a aplaudat entuziast lafinalul concertului In memoriam DanIordăchescu, spre nevăzuta satisfacţie abaritonului ce părea însă că a trimis unmic semn din lumea umbrelor: zâmbetulsău dintr-una dintre fotografiile ce austrăjuit scena pe parcursul concertului,care la final părea a fi unul de mulţumirecă publicul său drag nu l-a uitat şi nu-lva uita, păstrându-i vie amintirea şiarătându-şi respectul pentru o carieră cuadevărat excepţională a unui artist detalie mondială.

Mădălin AlexandruSTĂNESCU


Pe scene

Proiectul ”Prietenii Muzicii”, la ceas aniversar

Adăugându-se extrem de numeroaselor evenimentecare au populat scenele de concert ale capitalei în întâialună a verii, ediţia a XV-a a Festivaluluipianistic ”Prietenii Muzicii”, o ediţieinternaţională, a polarizat atenţia nudoar a melomanilor, ci şi a numeroşimuzicieni, profesori şi elevi (dinPloieşti, Craiova, Galaţi, Sibiu, Braşov,Cernavodă, Constanţa, Piteşti, Chiajna,Corbeanca, Brăneşti, Chişinău –Republica Moldova, Rethymno –Grecia şi din multe instituţii deînvăţământ bucureştene cu profilvocaţional sau general) care şi-aupropus, o dată în plus, să-şi măsoareforţele cu colegii lor de generaţie.

Iniţiat în 2003, ca un proiectaparte al Fundaţiei Culturale “PROPIANO – ROMÂNIA”, manifestarea afost judicios gândită ca o modalitate destimulare a copiilor şi adolescenţilor cuvârste cuprinse între 5-18 ani carestudiază pianul atât în învăţământul destat cât şi în cel particular. Încă de laprima sa ediţie Festivalul s-a derulatîntr-o formulă competiţională organizată fără cusur,concurenţii beneficiind de supervizarea unui juriuspecializat care le-a acordat diplome de Excelenţă, de Merit,de Onoare, Premii Speciale, Premiile Sponsorilor, precum şiMarele Premiu (fie pentru fiecare categorie în parte, fiepentru întreaga secţiune, după caz). Sustenabilă din toatepunctele de vedere, motivaţia unui asemenea proiect de

anvergură a întrunit multiple calităţi: încurajarea învăţăriiunui instrument muzical în paralel cu cultura generală înfavoarea optimizării capacităţilor mentale ale tinerilor,favorizarea unei alternative recreative de petrecere a

timpului liber, crearea şi oferirea unui cadru organizat deafirmare artistică-muzicală, de prezentare, verificare şievaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor însuşite; aşa că,după primele cinci ediţii din Bucureşti, datorită număruluimare al competitorilor din toată ţara care şi-au exprimatdorinţa de a lua parte la acest tip de manifestare au apărut,

treptat, încă 4 filiale de ”Prieteni aiMuzicii”, în ideea de a organizaFestivalul cât mai aproape dedomiciliul micilor pianişti: Cluj (a X-aediţie, în 2017), Iaşi (a IV-a ediţie în2014) Sibiu şi Timişoara (a V-a şi,respectiv, a II-a ediţie, în acest an),media participării concurenţilor fiindde 215 la Cluj, 164 la Iaşi, 128 la Sibiu şi91 la Timişoara.

La Bucureşti, după trei ani încare, la fiecare ediţie, s-au prezentatpeste 300 de participanţi (recordul de375 fiind atins în 2016), cea de-a XV-aediţie, desfăşurată anul acesta în 2-3iunie la Colegiul Naţional de Muzică„George Enescu”, a reprezentat unpunct culminant din punct de vederecalitativ datorită căruia juriul – alcătuitdin remarcabile personalităţi aledidacticii pianistice precum prof. dr.Georgeta Băcioiu şi prof. dr. RodicaDănceanu (de la Colegiul Naţional de

Arte „Dinu Lipatti”, prof. Gabriela Stepan şi prof. MihaelaZamfirescu (reprezentând Colegiul Naţional „GeorgeEnescu”) au acordat foarte multe distincţii maxime.Apreciind nivelul deosebit al pregătirii şi evoluţiei fiecăruiconcurent din cadrul celor două secţiuni individuale, A şi B,divizate cronologic în câte 12 şi, respectiv, 14 categorii, lasecţiunea C – 4 mâini – participând doar trei cupluri, cele

patru membre ale juriuluiprezidat de prof. StelaAvesalon (preşedintaFundaţiei Culturale“PRO PIANO -ROMÂNIA” şi DirectorArtistic al Festivalului)au remarcat, mai presusde vizibilul progres – nudoar la capitolul tehnic cişi la cel al personalizăriiabordării interpretative –al tuturor candidaţilorprezenţi şi în ediţiileprecedente, bucuriatinerilor interpreţi de a-şiafirma crezul artistic, de ase autoşlefui cuinteligenţă şi dăruire faţăde o viitoare profesie oridoar un hobby căruia i-au dedicat preţiosul lortimp liber. Felicitări

binemeritate tuturor celor implicaţi în manifestările acestuiproiect, şi un firesc ”La mulţi ani!” Prietenilor Muzicii depretutindeni!

Loredana BALTAZAR


Pe scene

Sorin Dogariu, Diana Tite, Stela Avesalon, Ana Raita (juriul din Timişoara)

Adunărea Generală a AsociaţieiNaţionale Corale din România

(a 27-a ediţie)

Continuând o importantă tradiţie, în frumoasele zile dela finele lunii florilor (25-28 mai a.c.), în vestita citadelă aştiinţei, culturii şi artei de pe Bega – Municipiul Timişoara –,Capitală europeană a culturii în anul 2021, oraş în care au trăitşi creat nume sonore ale marei şi adevăratei muzici: Ion Vidu(1863-1931), Nicolae Ursu (1905-1969), Eugen Cuteanu (1900-1968) ş.a, a avut loc cea de a 27-a ediţie a Adunării Generale aAsociaţiei Naţionale Corale din România.

După cum se ştie, la numai câteva zile după Revoluţiadin Decembrie 1989, un grup reprezentativ de compozitori dindomeniul muzicii corale, dirijori, muzicologi, corişti,preşedinţi de asociaţii corale etc, au pus bazele AsociaţieiNaţionale Corale din România - organizaţie cultural-artistică cuun important caracter profesionist, neguvernamentală şi non profit,afiliată la Federaţia Internaţională Europa Cantat.

Iniţiativa organizării în acest oraş a lucrărilor AdunăriiGenerale a Asociaţiei Naţionale Corale din România, aparţineconducerii instituţiei – preşedinte, eminentul dirijor VoicuENĂCHESCU, director artistic al Centrului Naţional de Artă

„Tinerimea Română”, ca răspuns la invitaţia primită laAdunarea Generală ce a avut loc în Municipiul Focşani, laînceputul lunii iunie 2016, din partea renumitei profesoareMaria Gyuris, de la Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” dinTimişoara.

Zilele alese – 25-28 mai a.c., au fost stabilite de acord cuinvitaţii, astfel încât membrii Asociaţiei Naţionale Corale săpoată participa şi la manifestările celei de a doua ediţii aFestivalului Coral Internaţional de Muzică Modernă şiContemporană pentru copii şi tineret, sugestiv intitulat, VOXMUNDI.

Iniţiat în anul 2011 de către excelentul dirijor Ion Marin– pe baza voluntariatului membrilor Corului Madrigal – MarinConstantin, cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional,pentru revigorarea interesului pentru cântul coral în rândul copiilorşi al tinerilor, această prestigioasă manifestare muzicală a fostinstituţionalizată prin Hotărârea Guvernului nr. 821/2014,devenind o direcţie a Corului Naţional de Cameră Madrigal - MarinConstantin, instituţie aflată în subordinea Ministerului Culturii.

Organizarea Festivalului Internaţional „Vox Mundi” înMunicipiul Timişoara a beneficiat de fructuoasa colaboraredintre principalele instituţii muzicale, de cultură şi artă din

această străveche vatră de istorie, cultură şi civilizaţieromânească: Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu”, Primăria şiConsiliul Judeţean, Mitropolia Banatului, Filarmonica Banatul,Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” şi Opera Naţională,Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România,Universitatea de Vest, Asociaţia Naţională Corală, Casa deCultură a Municipiului, Liceul Pedagogic „Carmen Sylva”,Asociaţia Culturală „Kratima” ş.a.

Festivalul a primit autoritarul gir al preşedinteluiFundaţiei Interkultur şi al Consiliului Mondial al Corurilor –Gunter Titsch, care, în Caietul program, precizează: Muzica esteuniversală. Este adevărata limbă comună a omenirii. Oamenii carefac muzică poartă cu ei cele mai frumoase valori umane, de pace, debucurie şi respect reciproc, pe care doar muzica le poate promova…Cântând împreună, aducem popoarele împreună. FestivalulInternaţional Vox Mundi, sprijină în mod deosebit schimbul deculturi şi aduce oameni din diferite locuri ale lumii prin intermediulmuzicii corale.

La actuala ediţie a festivalului au participat: Corul deCopii „Cantanti” şi Corul de fete de la Colegiul „Ion Vidu” dinTimişoara, dirijor prof. dr. Maria Gyuris, Corul de Copii alRadiodifuziunii Române, dirijori; Voicu Popescu şi RăzvanRădos, Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, dirijorpreot dr. Stelian Ionaşcu, Corala bărbătească „Epifania”,Timişoara, dirijor Nicolae Şincari, Corul de Fete Pro Muzica –Ungaria, dirijor Denes Szabo, Corul de Tineret Les Choristes(Lyon) Franţa, dirijor Nicolas Porte.

Repertoriul a cuprins opusri de referinţă din literaturacorală românească şi contemporană europeană.

Lucrările Adunării Generale a Asociaţiei NaţionaleCorale s-au desfăşurat în această atmosferă de incontestabilăsărbătoare a artei sonore, în Aula Bibliotecii CentraleUniversitare „Eugen Tudoran”, din Timişoara.

În raportul prezentat de preşedintele Asociaţiei, VoicuEnăchescu, în primul rând, au fost aduse în prim plan o seamăde manifestări corale de excepţie realizate pe teritoriul ţării, cusprijinul artistic al Asociaţiei Naţionale Corale, dintre care,menţionăm: Festivalul Internaţional de Muzică Corală „D.G.Kiriac” – ediţia 22-a Piteşti, Festivalul Coral Internaţional„Pastorala”, ediţia a 15-a, Focşani, Festivalul CoralInternaţional Vox Mundi - Timişoara Festivalul CoralInternaţional pentru Tineret „Gavriil Musicescu” ediţia a 4-a,iulie Municipiul Iaşi, Festivalul Coralei „Ion Vidu”, ediţia 22-a, iulie 2016 (Lugoj), Concursul de compoziţie la FestivalulCoral Internaţional „Liviu Borlan – Baia Mare, ediţia 6-a,Festivalul Coral Internaţional „Ion D. Chirescu” ediţia 35,Festivalul de Muzică Religioasă - ediţia a 5-a, 25 martie 2017Bucureşti, Festivalul Timotei Popovici, 28 aprilie 2017,Olimpiada Naţionala Corală la Târgovişte, iunie 2017,Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi etc.

De un real succes s-a bucurat şi în anul trecut, StagiuneaCorală „Paul Constantinescu”, la care în perioada noiembrie2016 – iunie 2017 au fost programate 17 concerte, înprincipalele săli de spectacole din Bucureşti şi edificii de cult,la care şi-au dat concursul cele mai prestigioase ansambluricorale profesioniste şi de amatori.

Asociaţia Naţională Corală – a acordat sprijinul săugeneros şi participării unor remarcabile ansambluri corale:


În ţară

AM

Voicu Enăchescu


În ţară

De la Mozart la Mussorsky, o călătorie miraculoasă cu duo

interpretativ Lena Vieru-Conta şiVlad Conta pe scena Filarmonicii

“BANATUL” din TimişoaraÎncă mai stăruie în memoria publicului şi muzicienilor

bănăţeni reverberaţiile concertului din seara de vineri 9 iunie,când pe scena filarmonicii “BANATUL” din Timişoara auevoluat doi muzicieni români de excepţie, pianista Lena Vieruşi dirijorul Vlad Conta, care au oferit veritabile clipe de unicăfrumuseţe, subtilitate şi fantezie. Ei au fascinat şi antrenatpublicul într-o călătorie mirifică prin lumea plină de mister acreaţiei mozartiene, trecând prin exoticulambient al muzicii lui De Falla (în care dirijorulşi pianista s-au întrecut în a desena tuşe timbralecu amprente iberice), ca să ajungă în final să neitinereze bagheta magică a lui Vlad Conta încaptivanta Expoziţie cu tablourile muzicale cepoartă semnătura lui Mussorsgski şi Ravel.

Prima lucrare inclusă în programulconcertului a fost Divertisment în Re major pentruorchestră de coarde, KV136, compus de Mozart înperioada ianuarie-martie 1772 la Salzburg, pecănd avea doar 15 ani. Dirijorul a coordonatansamblul instrumental cu o ştiinţă a gradăriiintensităţii şi omogenităţii sonorităţilor şiefectelor dinamice subtile, dovedind ocopleşitoare contopire cu stilul mozartian prinelaborarea planurilor arhitectural-formale ale

partiturii cu parcimonie şi fermitate. Contrastul dintreAllegroul iniţial, asigurat de redarea cu virtuozitate şinaturaleţe de către orchestra de coarde şi partea medianăAndante, cu tema-i luminoasă şi diafană, caracteristică a stiluluicreator mozartian, a pus în evidenţă scenariul pregătit îndetaliu de dirijor şi transpus în realitatea muzical-timbral deansamblu în integralitatea lui.

Momentul următor din program a aparţinut pianisteiLena Vieru, care, secondată impecabil de dirijorul Vlad Contaşi orchestra filarmonicii au dat viaţă celebrei partituri a luiManuel De Falla ”Noches en los jardines de Espagna”, G.49.Luminile sălii de concert apun odată cu atingerea clapelor decătre pianistă. Un efect extrem de bine gîndit în economiaspectaculară a demersului interpretativ. În prima parte a Suiteide impresii simfonice pentru pian şi orchestră,”En elGeneralife”, virtuozitatea tehnică a pianistei şi subtilitatea

Corala „Armonia” din Baia Mare, Corala„Armonia” din Constanţa, Corala„Appasionata” din Târgovişte, Corul„Ion Vidu” din Lugoj, Corul de Copii„Vlăstarele Orăştiei”, Corul „VociTransilvane”, „Corala bărbătească”Ortodoxă Te Deum ş.a., la reprezentativeconcursuri şi festivaluri internaţionaleorganizate în Grecia, Rusia, Serbia,Bulgaria, R. Moldova etc.

În cursul raportului au fostmenţionate şi unele neîmpliniri, greutăţişi lipsuri ivite în activitatea formaţiilorcorale din judeţele ţării.

La discuţii au luat cuvântul: pr.Ion Păvăloiu - dirijorul Coruluibărbătesc „Armonia” din Brăila, PopGheorghe – dirijorul Corului „Săgeţia”din Deva, profesorul, compozitorul,dirijorul şi muzicologul DumitruJompan – judeţul Caraş Severin, prof. dr.Al. I. Bădulescu – Prahova, prof. şi dirijorIosif Fiţ – Alba Iulia, prof. DumitruSăndulachi – dirijorul – Coralei„Pastorala” din Focşani, diaconul dr.Dan Alexandru Streza, Sibiu ş.a.

Vorbitorii au apreciat conţinutuldării de seamă şi eforturile conduceriiAsociaţiei – cu deosebire ale maestruluiVoicu Enăchescu – pentru stimularea şipromovarea muzicii corale româneşti peplan naţional şi european. În acelaşi

timp, au fost relevate insuficientapreocupare a autorităţilor locale şijudeţene în sprijinirea activităţiiformaţiilor corale existente, greutăţileîntâmpinate în finanţarea unormanifestări de referinţă în judeţe, slabacolaborare în unele localităţi întredirijorii şi factorii de decizie dinînvăţământul preuniversitar etc.

Regretăm că şi la actuala adunaregenerală au lipsit reprezentanţii oficialiai Ministerului Culturii şi MinisteruluiEducaţiei şi Învăţământului, cadredidactice de la catedrele de dirijat cor dincadrul Universităţilor şi Facultăţilor deMuzică, mulţi dintre dirijorii corurilor demuzică religioasă etc.

În partea finală, prof. dr. Al. I.Bădulescu şi profesor Iosif Fiţ auprezentat participanţilor volumul PAULCONSTANTINESCU. NAŞTEREADOMNULU – ORATORIUL BIZANTINDE CRĂCIUN, versiune pentru cor,solişti şi pian, realizată de profesorulIosif Fiţ (după manuscrisul originaloferit de părintele Stelian Ionaşcu). Totcu acest prilej, a fost supusă atenţiei celorprezenţi, excelentul CD al Concertuluiextraordinar din seara zilei de 15 mai2016, ce a avut loc în CatedralaMitropolitană din Sibiu, în care, cuparticiparea Corului „Timotei Popovici”,

Coralei Codex Apulum, din Alba Iulia,Filarmonica de Stat din Sibiu, şi grupulde solişti pr. Nicolae Topârceanu, pr.Ioan Emanuel Benghea, diac. DanAlexandru Streza, Lorena Puican,Roxana Chicidea şi Teodora Oprişan,sub autoritara baghetă a dirijoruluiMatei Pop de la Universitatea de Muzicădin Cluj Napoca, a fost interpretatămonumentala capodoperă – OratoriulPatimile şi Învierea Domnului de PaulConstantinescu, cu prilejul împlinirii a70 de ani de la prima audiţie absolută (3martie 1946) şi a 110 ani de la aniversareaCorului „Timotei Popovici” (1906-2016).

Ultima activitate din programulAdunării Generale a fost rezervatăcompletării Comitetului de conducere alAsociaţiei cu doi membri: prof. univ. dr.Mariana Popescu (Constanţa) şi dr.Cristian Hotăran (Piteşti).

Felicitând organizatorii şirealizatorii Festivalului InternaţionalVox Mundi şi conducerii AsociaţieiNaţionale Corale pentru ampla şi tot maiimportanta sa activitate pe plan naţionalşi european, sperăm ca în anii ce vin,această nemuritoare artă – cea maiintimă legată de viaţa omului - săcunoască succese cât mai evidente în ţarăşi străinătate.

Al. I. BĂDULESCU

OPERA APERTA – Atelier de sculptat în sunete şi oameni

Aflat la cea de-a III a ediţie, evenimentul propus deUniversitatea Naţională de Arte George Enescu din Iaşi subgenericul OPERA APERTA, Concert-examen în cadrul proiectuluiSpectrum XXI a reunit în Amfiteatrul“Achim Stoia“ al universităţii, oameni şisunete, într-o efervescenţă creatoare vie alecărei rădăcini par a fi căpătat vigoarea uneiLucrări venite de sus, prin forţa de expresie,intensitatea trăirilor, consistenţa mesajelor,bogăţia culorilor, sinceritatea discursului,prospeţimea vlăstarelor ce s-au pornitascendent pe drumul cunoaşterii.

Compozitorul, muzicologul şiprofesorul Gheorghe Duţică este, înviziunea mea, un sculptor cu har. DacăBrâncuşi a gândit că „Muncind asuprapietrei, descoperi Spiritul – tăinuit înmaterie, măsura propriei ei fiinţe, căcimâinile sculptorului gândesc întotdeauna şiurmăresc gândurile materialului”, cred căprofesorul Gheorghe Duţică este unsculptor al omului în relaţia lui cu sunetul, tăinuit în materie.Mâinile lui gândesc întotdeauna, descoperind Spirituluniversalităţii muzicii, prin taina propriei percepţii asuprafrumosului din muzică, împărtăşind ucenicilor săi adevărulartistic din bulbii şi sâmburii artei componistice. Lângă el, înactul creaţiei în om şi în sunet, stau de ani buni, de-a dreaptaşi de-a stânga conf.univ.dr. Luminiţa Duţică, lect.univ.dr.Diana Andron şi lect.univ.dr. Ciprian Chiţu, toţi trei sculptaţide Maestru.

15 iunie, ora 16, alergat pe Bulevardul Ştefan cel Mare şiSfânt, cumpărat trandafiri roşii, intrat în Universitate, aşteptat

la uşă până la aplauze, intrat, speriat (…sala plină), aşezat înscaun…Bucurie!

Timpul devine o constantă neînsemnată atunci cândmuzica îşi înfige braţele în sufletul tău şi te poartă prin toatestările, deşi nu credeai că poţi suporta atâtea…de la alint, lazbucium, cu mângâieri divine, urmate de cutremur, cu şoaptede amor şi sfâşietoare plecări ale aceluiaşi tren mereu din altă

gară, rânduri eminesciene, paşi de dans peretină, vântul, privighetori, anotimpuri,lumânări, giamparale, bocete, incantaţii,premoniţii, trucuri, îngeri în cimitir, ciori,putreziciune, amintiri, foc şi apă şi pământ,fantezii şi luciri…şi Bucurie!

În această zi de joi, creaţiacontemporană a fost acaparată la propriude studenţii din anul III (studii de licenţă) şianul II (studii de master) ai UniversităţiiNaţionale de Arte George Enescu, chiardacă aceştia nu studiază compoziţia caspecializare, ci sunt studenţi de lainterpretare, muzicologie sau pedagogiemuzicală, dar şi compoziţie, având în orardisciplinele Teoria Muzicii (solfegiu,dicteu, analiză muzicală) şi Stil şi limbaj înmuzica românească contemporană (teorie,

analiză, aplicaţii). Folosind tehnici moderne de compoziţie,precum aleatorismul, textcompoziţia, teatrul instrumental,grafismul etc., Concertul-examen s-a dovedit a fi de fapt unConcert extraordinar în toată splendoarea în care şi-au unitforţele inspiraţia, intuiţia, erudiţia, bucuria de crea şi de a dăruiprin cânt, generând o consistentă şi înălţătoare revelaţie.

Din punct de vedere al limbajului muzical, precum şi almijloacelor de expresie muzicală, lucrările prezentate în cadrulconcertului au avut ca trăsătură definitorie modalismul: „Amcăutat să îi conving şi să îi sensibilizez să-şi însuşeascăgândirea modală. Cine crede că mai poate compune tonalastăzi nu ştie ce spune sau nu gândeşte ce spune”,


În ţarăredării efectelor timbrale solicitate deacest moment al lucrării reuşesc să redeacăt mai fidel murmurul obsesiv şiimisterios al fântânilor Granadei. A douaschiţă, ”Danza Lejana”, prezintă imagineaunor grădini exotice, muzica fiindnostalgică, apatică la început, pentru ca,pe parcurs, expunerea orchestrală şipianistică să se anime într-un tumultretoric-timbral. În următorul moment,intitulat sugestiv ”En los jardines de laSierra de Cordoba”, discursul simfoniccapătă accente mai viguroase, proveninddin muzica ţiganilor spanioli. Pasajeledificile au creat anumite emoţiicolectivului şi dirijorului spre asigurareasincronului în momentele delicate alediscursului muzical. Intervenţiilepianului au demonstrat o mare siguranţăşi echilibru din partea interpretei LenaVieru, aflată la o maturitate artisticăaparte, mai greu de egalat în ambientulpianisticii romăneşti de azi. Ea ademonstrat că tehnica devine uninstrument necesar şi un mijloc extremde eficient în augmentarea posibilităţilorde sondare a paletei timbral-expresive,interpretative, în care particularul seintegrează firesc în arhitectura

macrostructurală a versiunii propuse dinlectura partiturii.

Pentru partea a doua aconcertului, dirijorul Vlad Conta a oferito piesă extrem de carismatică dinrepertoriul simfonic,”Tablouri dintr-oexpoziţie”, monumentala lucrare a luiMussorsgsky, orchestrată genial deMaurice Ravel. În demersul său dirijoral,Vlad Conta s-a jucat mult cu efecteledinamice fulminante, aducându-leuneori cu multă dibăcie la veritabilemomente paroxistice. Alteori, ca în cazul”Promenadei”, a căutat cu înfriguraresunete lejere, rafinate, exprimând şicorporal această nevoie. Tabloul ”VechiulCastel” provoacă o emoţie intensă prinredarea extrem de sugestivă a unei stăride nostalgie, specifice de altfel spirituluirus. În ”Tuilleries”, dirijorul s-aconcentrat asupra compartimentuluicorzilor pentru a reda o imagine ludicăîn care reveria se îmbrăţişează cu efectelecomice. Tensiunea interpretativă creşteîn pasajele dificile ale momentuluimuzical ”Bydlo”, masivă şi în acelaşitimp elegantă ne apare prezentareasimfonică a tabloului ”Baletul puişorilorieşind din găoace”. Momentul acesta de

scherzo a fost foarte bine conturat deorchestră şi de dirijor, atenţia fiindîndreptată cu precădere spre expunereaunei sonorităţi cristaline. Forţa de redarea efectelor plastice ale pictoruluiHartmann, a cărui galerie a inspirat Suitade tablouri muzicale mussorgskiene, afost una din virtuţile cardinale aledirijorului Vlad Conta, detectabilă înspecial în elaborarea ”Catacombelor”, încare emoţia transpare din tremoloulcorzilor ”Con mortuis in lingua mortua”.După al nouălea tablou ”Baba Yaga”, încare percepem cu bucurie celebrulpersonaj din basmele populare ruseşri,tabloul ultim, “Marea Poartă a Kievului”,apare ca un veritabil corolar, dramatic şitotodată maiestos prin plenitudineaorchestrală şi armonioasa co-participaredirijor - ansamblu.

Avem convingerea că deasemenea momente de muzică autenticăse va mai bucura publicul timişorean încompania deja consacratului duointerpretativ Lena Vieru-Vlad Conta,pentru că nu de multe ori străluceşteluceafărul deasupra cupolei sălii deconcert a filarmonicii “Banatul”.

Mihaela-Silvia ROŞCA

Gheorghe Duţică


În ţară

European Music OpenChiar dacă, în ultima parte a secolului XVIII, Oradea (la

vremea aceea cunoscută sub numele de Grosswardein) erapoate cel mai înfloritor centru ecleziastic şi culturaltransilvănean, astăzi, în modinexplicabil, oraşul care a avut ceaidintâi orchestră din ţara noastră numai are o viaţă muzicală la fel deintensă ca şi, de pildă, Timişoara sauClujul.

Poate tocmai de aceea, capitalaŢării Crişurilor este avidă demanifestări festivaliere, ocazionale,estivale şi nu numai, care să oferepublicului meloman şi altceva decâtconcertele săptămânale aleFilarmonicii.

Începând de anul trecut, tenorulAlexandru Badea, fiu al Oradei stabilitdupă 1990 la Viena, a iniţiat un festivalcare să aducă pe scenele oraşuluioperă, balet, operetă, asociate şi cuformule transdisciplinare, în direcţiaartelor plastice, a literaturii, a filosofieişi esteticii.

În 2017, ediţia a doua a acestuiFestival cu nume atractiv, EuropeanMusic Open (deschiderea spremulticulturalitate şi plurivalenţă transpare, iată, chiar dindenumire), s-a desfăşurat în perioada 7-11 iunie.

Uvertura acestui eveniment a constat în vernisajul uneiexpoziţii de artă plastică intitulată Ingo Glass, găzduită deMuzeul Ţării Crişurilor. În acelaşi frumos parc alarhiepiscopiei romano-catolice, în Catedrala construită lasfârşitul secolului XVIII a răsunat prima secvenţă muzicală aFestivalului, Requiem-ul de Giuseppe Verdi, la care auparticipat formaţiile Filarmonicii locale şi o echipă de artiştioaspeţi, din Austria şi Ungaria. Beneficiind de un dirijor tânăr

dar cu experienţă, în persoana lui Marius Burkert de la Operadin Graz, misa funerară a avut monumentalitate şi dramatism,la crearea atmosferei necesare contribuind din plin şi spaţiulecleziastic, superba şi masiva catedrală orădeană care, chiardacă nu este un spaţiu acustic ideal, a oferit o „scenografie”

impresionantă. Am remarcat-o dinechipa solistică pe Monica Bohinec, unadintre protagonistele de bază alerolurilor de mezzosoprană la Opera deStat din Viena.

Ziua a treia a fost poate cea maiaşteptată, fiind rezervată baletului.Alexandru Badea a reuşit să aducă pescena frumosului Teatru „ReginaMaria” balerini cu activitateprodigioasă. Probabil personalitatea ceamai strălucitoare din acest punct devedere a fost cea a LudmileiKonovalova, solistă a Operei de Stat dinViena, exponentă a unei şcoli de dansfără rival în lume, cea rusă. Dinnefericire balerinul Denis Cereviciko,imediat după sosirea în România aacuzat o stare de sănătate acută,diagnosticată imediat drept urgenţămajoră, artistul trebuind să facă imediatcale-ntoarsă şi să se interneze pentru afi operat, la Viena. Fiind vorba însădespre un spectacol cu secvenţeindividuale sau de cuplu, rolul său a

putut fi preluat „din mers” de un coleg, dovedind resurseleunei bune echipe de balerini ruso-greco-britanico-română. Afost un spectacol mult aplaudat, secvenţele alese asigurânddiversitatea stilistică maximă, de la dans academic la danscontemporan, de la muzică romantică la muzică modernă,difuzată prin boxe (sonorizarea ar putea fi pe viitor mai atentcalibrată).

Mai departe, o nouă zi a însemnat o nouă formulăartistică. Anunţat pentru seara zilei de 10 iunie, „dialogulînţelepţilor” (inspirat intitulat „Cvartet de idei”) a fost prefaţat

prof.univ.dr. Gheorghe Duţică. Astfel,într-un sistem sonor cu caracter aproapeexclusiv modal, compoziţiile au fostdominate de forme tradiţionale, dar maiales aleatorice, improvizatorice, cuformule ritmice divizionare, parlando-rubato, aksak, până la ritmuri libere,utilizarea multimedia (videoproiecţie,înregistrări audio, suprapuneri demodule de sunete etc.), prezenţacitatelor, a modurilor popularediatonice, ethos popular sau religios,sugestii medievale (melodice şitimbrale), folosirea unor pasaje de tiprecitativ. Dintre mijloacele de expresieartistică utilizate de tinerii artişti pentrua sublinia idei, gânduri, frământări,amintim: utilizarea doar a unor părţicomponente ale unui instrument(muştiuc, vârf de băţ, jumătăţi deinstrument), exploatarea sunetului şi adinamicii vizuale a paşilor de dans,imitarea diferitelor sunete din natură(toaca, vântul, privighetoarea, cioara,focul etc.), pasaje comice

(glissando precipitat, sacadat,lent, tremolo susţinut, suspendat etc.). Aufost folosite de asemenea, bătăi în cutiade rezonanţă a diferitelor instrumente(pian, vioară, violoncel), lovirea cuunghiile pe lacul ce acoperă lemnulchitarei, poziţii neaşteptate ale corpuluifaţă de instrument, rezultând sonorităţispecifice şi un anume grad despectaculozitate, exploatarea la maxim ainstrumentelor, prin aceasta reuşindu-seobţinerea unor timbruri suplimentareatribuite aceluiaşi instrument, efectedeosebit de sugestive (sunetul de trencare trage pe linie în gară sau sunetul cesugerează îndepărtarea trenului). Pianula căpătat sonorităţi cu totul inedite prinfolosirea ciocănelelor din mecanismulpianului (interior), lovirea coardelorpianului cu podul sau dosul palmei,pedalizare din exterior, coarde acţionatemanual. La instrumentele cu coarde s-aapelat la atacul cu arcuş sau fără arcuşal coardelor în afara „zonei sonore” aunui instrument (la chitară, în zona

mecanismului de acordaj, în capulchitarei, la vioară în zona de după căluşetc.) rezultând efecte şi sonorităţispeciale. Lovirea cu beţele „hibrid” înmarginea de lemn a tumului din setul depercuţie a dus la realizarea unui sunet delemn cioplit. Ca mijloace de expresiemuzicală s-au mai folosit: un şirag demărgele, pocnituri din degete, tehnici defolosirea a instrumentului ce îltransformă din instrument melodic într-unul ritmico-melodic sau chiar într-ovariantă de voce specificăcurentului beat-box etc.

Pe tot parcursul concertului amavut sentimentul întâlnirii pe undesonore cu mari muzicieni ai ţării noastredragi şi ai lumii, personalităţi marcanteprecum George Enescu, Béla Bartók,Paul Constantinescu, Mihail Jora,Carmen Petra Basacopol şi alţii, eu înumbra sunetelor, în umbra cărţilor, înumbră…

Mihaela GÂRLEA

Alexandru Badea

la prânz de o lansare de carte, la librăria Humanitas, undeHoria Roman Patapievici, Andrei Vieru şi Ioana Pârvulescu auvorbit despre cărţile lor, intrând în dialog cu publicul cititor. Laasfinţit, cvartetul completat de profesorul româno-canadianCălin Andrei Mihăilescu, a dialogat în jurul unei imaginaremese rotunde, pe scena Teatrului, într-o rememorare ad-hoc(în amintirile unor melomani) a seratelor regretatului IosifSava. În mod cert protagoniştii au capacitatea de exprimare agândului, au orizontul cultural necesar, dar parcă o anumelipsă de coerenţă şi mai ales de direcţie, de strategie, deplanificare a discursului, au lăsat impresia unei improvizaţii,pe alocuri captivante prin energia şi personalitatea emanatăde H.R. Patapievici dar trenând sau având accente didacticistealteori, retuşate de intervenţiile pianistice bine alese ale luiAndrei Vieru.

Momentele de relaxare, de voie bună şi spirit estival audominat finalul Festivalului, care a programat o Gală de

operetă, din nou cu participareaunor oaspeţi vienezi dar şi ahistrionicului bariton român stabilitîn Germania Marian Pop, solist alOperei din Kassel, posesor al uneivoci frumoase cu acutespectaculoase şi deţinător al unuifarmec actoricesc rezultat poate şidin evidenta pasiune de a seexprima scenic şi de bucuria de a fifavoritul publicului.

Au răsunat, spre deliciul au-dienţei, uverturi, arii, duete şi an-sambluri din cele mai frumoaseoperete, sub conducerea aceluiaşiMarius Burkert şi cu participarea or-chestrei Filarmonicii din Oradea, decele mai multe ori cântate în limbagermană – inclusiv, în mod neaştep-tat, My Fair Lady: cupletul lui Alfred

Doolittle, interpretatcu şarm actoricesc dedirectorul WienerVolksoper, RobertMeyer). Punctulforte al acestei serinu a fost neapăratcastingul ci reperto-riul şi strategia deprogramare, mo-mentele relaxate sauromantic-siropoaseîncheind în spirit eu-ropean acest de-ocamdată mic darreprezentativ festi-val.

În mod cert Alexandru Badea şi-a descoperit untalent managerial şi o energie poate nebănuită în a alcătuiasemenea întreprinderi artistice deloc uşor de coordonat.Nu ştiu cum a fost ediţia I dar se pare, din spusele celorprezenţi, că anul acesta lucrurile au evoluat pe o direcţieascendentă, asigurând, cred eu, interesul edililor şi alpublicului şi pentru viitoarele ediţii. Poate că nu ar fi lipsitde interes ca fiecare dintre acestea să se centreze pe otemă, care să conjuge într-o manieră mai congruentăenergiile artistice şi programarea repertorială.

Oricum, profilul artistic plurivalent este un buncâştigat şi dă consistenţă şi dimensiuni importanteFestivalului, care nu este doar o reuniune muzicală denivel european ci un maraton al artelor şi ideilor, care secere susţinut cu toate puterile şi finanţat fără rezerve, prinimplicarea autorităţilor şi sponsorilor, aşa cum a fost chiarde la debut, din 2016. (Fotograf - Larisa Birta, sursa:pagina de Facebook “European Music Open”)

C. MIHAI


În ţară

Clipúri interogative În ultima vreme uit tot mai mult, mai des, mai spontan, mai anapoda. Cred că şi vocea aceea, ce se vrea mie din mine,

a obosit. Ori poate că m-a uitat. Nu mă mai ştie, nu mă mai recunoaşte... Iaca, atâta pagubă!, şi aşa mă tot cicălea cu întrebărileei. Ce să-i mai răspund, ce să mai inventez, de vreme ce nici eu nu ştiu cu adevărat ceva? Nopţile sunt tot mai pline de şoapte.Nu pot însă distinge. Doar întunericul se vede ca şi cum lumina i-ar fi întors spatele şi tace. Şi câtă linişte! Pare că nimicnu-mi lipseşte. Să fie adevărat, să mă fi umplut cu suficienţa de mine-însumi? De ce încep să nu mă mai plictisesc? (G. B.)

Ludmila Konovalova

Marian Pop

AM

Concert omagial sub semnul luiLiviu Dănceanu la Chişinău

”Actul creaţiei îl mântuie pe artist de dezordine. O mântuire prin care teoreticianul (muzicologul)

spală păcatele practicianului (compozitorul), şi invers” L. Dănceanu

Un spirit efervescent, la confluenţa universurilormuzical şi poetic, de simţire şi gândire, compozitorulromân Liviu Dănceanu a fost prezent la ediţia a XXVI-aFestivalului Internaţional Zilele Muzicii Noi (FIZMN) dinChişinău, (6-17 iunie, 2017), în ipostazele de teoretician şipractician. Prima dimensiune s-a proiectat în douămanifestări: master class şi lansarea volumelor de carte,care au precedat Concertul anivesar dedicat maestrului.

Muzica este artă şi limbaj, un generic, probabil,apropiat explorărilor artistice ale compozitorului, relevat lamaster class-ul ţinut de profesorul universitar L. Dănceanuîn incinta Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice dinChişinău. Maestrul a călăuzit tinerii compozitori în diverse”exerciţii de stil” din componistica românească, prinmuzica spectrală, acusmatică, direcţia conceptualistă şi ceaintegrală, oferind exemple din lucrări de O. Nemescu, C.Cezar, C. Ioachimescu, I. Dumitrescu, Şt. Niculescu. Încadrul lansării de carte, desfăşurată la FilarmonicaNaţională ”S. Luncevici”, au fost prezentate: Şpanuri (2015),Distihuri. Aforisme (2016) şi Jurnal arial cursiv (2017).

Volumele sunt elaborate în trei registre distincte: demaxime sau aforisme (Distihuri); microeseuri – reflecţiimuzicologice, probleme, dileme şi provocări alefenomenului muzical contemporan (Şpanuri); cea maiproximă apariţie, Jurmalul, conturând ”crâmpeie deexistenţă întru aducere aminte”. De remarcat este spectrullarg de preocupări ale autorului, interdisciplinare: de etică

şi estetică, istoria stilurilor muzicale, corespondenţe alemuzicologiei cu psihologia, filosofia, epistemologia,hermeneutica, cu referiri la postmodernism.

Interferenţa practicianului şi teoreticianului L.Dănceanu s-a resimţit în cadrul concertului simfonicomagial, prilejuit de cea dea 60-a aniversare acompozitorului, susţinut de Orchestra Simfonică Naţionalăa Companiei „Teleradio-Moldova” şi găzduit deFilarmonica Naţională „S. Lunchevici” din Chişinău (11iunie, 2017). Evenimentul face parte din proiectul Muzicaromânească de pe ambele maluri ale Prutului, lansat în 2013 lainiţiativa Preşedintelui de onoare al Uniunii

Compozitorilor şi Muzicologilor dinRepublica Moldova - Ghenadie Ciobanu, şidesfăşurat atât în Republica Moldova(Chişinău), cât şi în România (Iaşi,Bucureşti, Timişoara). Sub baghetamaestrului Gheorghe Mustea au fostsonorizate 6 creaţii semnate de L.Dănceanu: Exercises de Style, Icos, Octoih,Hexaih, Symconcertphony, Nord-Sud, fiecareopus fiind o singularitate, cu stileme propriicompozitorului. O încadrare stilistică aoperei muzicale dăncene este practicimposibilă în epoca eclectică, hibridă aprezentului, decât cea inevitabilpostmodernă.

Investigările stilistice alecompozitorului şi-au găsit reflecţie înExercises de style, op. 110, concert pentruclarinet, fagot, recitator şi orchestră (2007) –lucrare ce a deschis programul serii. Creaţiacontinuă explorarea problematicii anunţateîn Exercises of admiration, op. 101. Asociindtimbrul clarinetului, fagotului cu cel alrecitatorului (Iurie Fratovcean, clarinet;Vladimir Taran, fagot; Cătălin Lungu,recitator), compozitorul creează ointertextualitate, unde liniile alternează şi

se susprapun. Scenariul dezvoltă 7 variante ale unei singureistorii (spre deosebire de cele 99 din Exerciţiile de stil ale luiQueneau), o quasi-întâmplare din viaţa unui organism viu– orchestra, în centrul atenţiei fiind dirijorul. Scriitura semodifică în funcţie de expunerile textuale de tip naraţiune,stop cadru, proces verbal de contravenţie, raport de gardă,recenzie laudatio sonorizată într-o manieră franţuzistă,

27ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Aprlie 2017

Corespondenţe

Liviu Dănceanu

foto

: Ilin

a Sc

hile

ru


Corespondenţe

AM

limbaj vulgar (de argou manelist) cu para-frazareamotivului Mulţi ani trăiască în orchestră, versuri rimate –diverse practici amalgamate într-o muzică parodică de odeosebită fineţe (auto)ironică. Un alt aspect abordat fiind –condiţia creatorului în contemporaneitate, a destinuluiimplacabil, cu o misiune deloc uşoară, mistuitoare, vorbamaestrului ”cu o formaţiune tumorală de dimensiunile unei fosede orchestră”.

O incursiune în dimensiuniea ethosului bizantin esterealizată în lucrările prezentate ulterior: Icos, Octoih şiHexaih. Icos, op. 118, concert pentru tubă şi orchestră (2008)este o evocare a ritualului liturgic bizantin, reprezentând osimfonizare a genului moştenit de la Roman Melodul.Depăşind doctrina restricţiei muzicii instrumentale,compozitorul plasează în prim-plan tuba (interpret: MihaiGalbură), drept o metaforă a timbrului grav a unui cantorrugându-se. Discursul solistic scris cu nerv (imitând bătăipercusive) se afirmă din primele măsuri şi alternează cureplici la toacă şi clopote, instrumente-simboluri aleepocii bizantine. Se identifică componentele scriituriide nuanţă bizantină: isonul; corespondeţa monodie-eterofonie; fondul modal; echilibrul modalcomatic-diatonic; valorificarea intonaţiilor vocale înregistrul instrumen-tal prin procedeul ornamentăriipsalmodiate. Creaţia se încheie cu pasajele similarecelor iniţiale (expuse în recurenţă), însă cu un nervcare se domoleşte, poco a poco perdendo-si.Continuând filonul bizantin – Octoih, op. 120 pentruorchestră de alămuri (2009), face parte din seria delucrări iniţiată de compozitor în 2009: Tetraih, op.122, Heptaih, op. 123, Pentaih, op. 143 şi Hexaih, op.147. Componenţa de alămuri favorizează o sintaxămodală aerată, din vaste întinderi expresive cuaspect monolitic de o gravitate specifică (pedalesuprapuse), incluziuni melodice glissando (aluzie lavocalitate, la glasuri), o materie eterofonică gemândcu erizări repetitive penetrante, toate coagulate într-odramaturgie pulsatorie a formulelor arhetipale – o pânzăneîntreruptă de constante şi variabile de o monumentalitateintrinsecă. Se desprind linii singulare modale, expunerimonodice în dialog (apeluri evidente la structurileoctoihului psaltic), abrupte de sonoritatile agresive tipcluster, formând ţesături eterofonice de o vitalitate radiantă.Hexaih, op. 147 pentru orchestră (2013), dedicată lui RaoulLay şi ansamblului Télémaque, este deseori apreciată ca”symphonie electrique des nouveaux mondes”, fiindintroduse chitara electrică, chitara bas, clape, acordeon(Vladimir Lisnic – chitară electrică, Veaceslav Ştefârţă –acordeon). Creaţia atestă o tratare polistilistică şi evocă oceremonie imaginară, alternând (six by six): acclamations,supplications, évocations, invocations, lamentations şi jubilations– 6 specii muzicale, şase stări, posibile cicluri ale vieţii.Scriitura prezintă un colaj din tablouri multicolore: glissandope armonice şi ordinar, tremolo, pasaje cromatice ascendentecu repetari iregulare, dialog instrumental (Acclamations),expuneri la acordeon şi chitară electrică de o estetică pop-jazz (Évocations), întinderi eterofonice, formule repetitive,compartimente parţial aleatorice, pointeliste, în contrastdiacronic şi stilistic cu invocaţiile relativ stabile (tonal,ritmic) ale trio-ului vocal expus în factură omofonă şipolifonică (Invocations). Sinteza genuistică, reconceptualiza-rea tiparelor tradiţionale, s-a resimţit şi în SymConcertPhony,op.175 pentru trompetă şi orchestră (solist: Sergiu Cârstea,

România). Compozitorul meditează asupra esenţei actuluicreativ ab origine în: Quasifuga, op. 11, Quasiconcerto op. 12,Quasisimfonia op. 13 şi Quasiopera op. 38. SymConcertPhonyrelevă o concurare a principiilor de concert şi celesimfonice. Deşi trompeta este prezentă de la debut, replicilesunt dozate, valorificându-se spre finalul compoziţiei ca un”desert”, scriitura devine mai cromatizată, un aliaj dintexturi eterofonice sau spectrale, deseori în ritm de vals,alteori, de motet în stilul palestrinian. Programulconcertului omagial s-a încheiat cu Nord-Sud, poemsimfonic pentru orchestră, op. 179, compus recent de L.Dănceanu şi interpretat ”pe ambele maluri ale Prutului”, laFIZMN şi la SIMN (2017). În acest opus principiuldialogului se transferă în dimensiunile registrale,provocând ciocniri ale celor două puncte antinomice,formând diverse contraste proiectate pe coordonatele:dinamice, ritmice, texturale, de caracter.”Zgomotul de laPolul Nord ce perturbă liniştea Polului Sud şi invers” este

relevat prin îngroşări ale texturilor pe un ambitus extremde larg, de la un urlet sudic în registrul grav – la stridentelereplici ale nordului, cu includerea chitării electrice,semnalizând confrun-tarea sau/şi unirea energiilor polare.Nord-Sud este o reflectare aupra entităţilor contradictorii, apolarităţilor integrante, de subsistem-suprasistem, local-global, periferie-centru, teluric-cosmic.

În compoziţiile avansate ale lui L. Dănceanudescoperim o expresie a intertextualităţii postmoderne, deinserare a citatului şi colajului muzical, de recuperare şivalorificare a trecutului muzical istoric, în funcţie devectorul conceptual propus. Parcurgând, pagină dupăpagină, cărţile şi partiturile maestrului, observăm că muzicaeste tratată drept limbaj, cu un vocabular şi sintaxă proprie,iar cuvantul – generator de sensuri ce rezonează muzical,comunicări intertextuale ale actului creator al practicianuluişi teoreticianului L. Dănceanu. De la Nord la Sud şi invers,prin exerciţii de stil, evocări Melod-ice şi modale, se audcântări înălţătoare bisericeşti, sub semn de sacru, prinaclamaţii, suplicaţii, evocaţii, invocaţii, lamentaţii şijubilaţii, L. Dănceanu valorifică în mod creator resurseleinepuizabile ale fondului muzical bizantin, meditândasupra unor teme existenţiale. (sym)Concertul(phonyc)omagial Liviu Dănceanu – 60 de ani, a constituit astfel oadevărată sărbătoare a spiritului, promovând o muzică deviziune, profund emoţională.

Valeria BARBAS

Gheorghe Mustea

Eugen Doga – 80“Dialogurile dragostei”

Asociaţia culturală “Regal d’Art” din Botosani,preşedinte doamna Lili Bobu, l-a sărbătorit pe ilustrulcompozitor prin două spectacole desfăşurate în sălilearhipline ale Teatrului Naţional din Iaşi şi ale Casei decultură a sindicatelor din Botoşani, performanţă rară pentruconcerte de muzică cultă. Dar apariţiile sale pe micul ecran,inclusiv recitalul superlativ de la festivalul naţional alromanţei “Crizantema de aur” de la Târgovişte, difuzareamuzicii sale la radio, albumul remarcabil editat de casa dediscuri Eurostar, paginile muzicale de mare popularitate,în special valsurile, cariera unică de autor de muzică de filml-au făcut foarte cunoscut pe muzician, mai ales că vorbimde două importante centre culturale ale Moldovei. Au fostnu doar concerte de imens succes de public, filmate de TVRIaşi şi TVR 3, dar şi adevărate evenimente muzicale,

desfăşurate într-o ambianţă de zile mari, de la orchestra“Regal d Art” (concert-maestru: Gheorghe Petrescu),dirijată impecabil de Marius Hristescu, până la scenografie(“Art by Fuego”) şi uluitorul program de sală, distribuitgratuit (!), deşi includea şi albumul Eurostar de care amamintit. Am insista mai mult asupra acestei broşuri de 30pagini, editate în condiţii excepţionale de tipografia PIMdin Iaşi, pentru că niciodată nu ne-a fost dat să vedem aşaceva, de la calitatea hârtiei la zecile de fotografii, de lagrafică la textele consistente şi la partituri, recomandări aleunor personalităţi marcante şi până la prezentarea amplă atuturor protagoniştilor. Cunoşteam anterioareleperformanţe în domeniu ale doamnei Lili Bobu (în prezentlucrează la o ediţie monumentală Grigore Vieru), dar acestdar muzical a dus la cozi interminabile pentru obţinerea deautografe pe foaia din pergament înstelat prevăzută specialîn acest scop, ceea ce fireşte l-a făcut fericit pe protagonist.

Concertul extraordinar aniversar Eugen Doga s-aintitulat “Dialogurile dragostei”, fiind structurat în mareparte pe o serie de lucrări compuse pe versurile marilorîndrăgostiţi Mihai Eminescu şi Veronica Micle. Înafaradocumentatului program de sală, spectatorii au făcutcunoştinţă, în două reprize, cu personalitatea artistuluiomagiat prin proiectarea pe un ecran de mari dimensiuni(asistenţă tehnică: Tricorp Iaşi) a unor secvenţe din episodulconsacrat lui Doga în filmul serial “100 de români celebrinăscuţi în Moldova”. Este vorba de o realizare “FlacăraFilm” în colaborare cu Fundaţia “Moldova” din SUA,

proiect semnat de Luminiţa Dumbrăveanu (scenariu,producător) şi Doru Guţu (regizor artistic), peliculaincluzând şi secvenţe filmate la Bucureşti, pe scenaAteneului Român. Înafara marilor artişti invitaţi înspectacol, organizatorii au făcut loc şi câtorva copii de mareviitor. Astfel, “Balada pentru vioară şi orchestră”, dincoloana sonoră a spectacolului “Păsările tinereţii noastre”de Ion Druţă, regia Ion Ungureanu (1972), a fostîncredinţată inspirat Ştefaniei Turcu, 12 ani, elevă cu zecide premii la activ de la Colegiul naţional de artă “OctavBăncilă” din Iaşi, unde îi are ca dascăli pe Adriana Patraş şiCalistrat Catargiu. Regizorul Emil Loteanu, cu care EugenDoga a lucrat la faimoasele filme “Anna Pavlova”,“Lăutarii”, “Şatra”, spunea despre piesa “Codrii mei” căeste “cântecul de leagăn al maestrului Doga”. Pe ecran afost proiectat videoclipul acestei melodii, în interpretareaformaţiei basarabene Akord. După care, pe fundalulcunoscutei piese “Katia”, a intrat în scenă grupul de copii“Cheia sol” din Botoşani, îndrumat de prof. Oana PuşcaşuPintea, micuţii făcând un “tunel” din trandafiri prin care aintrat în scenă sărbătoritul, care s-a aşezat la pian pentru ainterpreta “Adagio” şi “Rondo”. Ocazie pentru a ne amintio mai veche declaraţie a compozitorului: “Pentru minescena înseamnă o imensă fericire, este o parte din viaţa mea.Puterea artei este aceea de a mângâia sufletele. Muzica estede genul feminin şi este foarte capricioasă, cere o atenţieaparte şi un devotament total, o adevărată dăruire de sine”.La începutul acestui an, academicianul Eugen Doga a fostinvitat la Botoşani de Asociaţia culturală “Regal d’Art”pentru a lua parte la un simpozion dedicat marelui său

prieten, poetul Grigore Vieru, precum şi la două activităţide “master class” la prestigioase licee din oraş. La Liceul deartă “Ştefan Luchian” a remarcat o fată talentată, MariElena Predica, aceasta dând viaţă în concert piesei “Suntlăcrămioarele înflorite”, pe versurile Veronicăi Micle,despre care Doga spunea: “Poezia Veronicăi Micle pare a fifost scrisă special pentru muzică. Întocmai cum aş fidescoperit o lume nouă, un continent necunoscut, am scriscu entuziasm, în continuu, o lucrare după alta”.

Aceste secvenţe muzicale au pregătit de minuneintrarea în scenă a elegantei, rafinatei soprane AlexandraComan. Absolventă a UNMB, aceasta a studiat cu LucianoPavarotti (“Alexandra are o voce de briliant, cu un timbruspecial”) şi Katia Riciarelli (soţia cunoscutului prezentatorde la Rai, Pippo Baudo) şi a cântat alături de PlacidoDomingo şi José Carreras (“Frumuseţe, prezenţă scenicădeosebită, talent excepţional”). Fiică a cunoscutei actriţe deteatru şi film Carmen Maria Strujac, Alexandra Coman a


Aniversare

Alexandra Coman, Sorin Lupu

Eugen Doga


Aniversarefost ovaţionată pe scenele lirice din Viena, Roma, LosAngeles, Madrid, Washington, Londra, în Canada, Mexic,Filipine, Suedia, Belgia, Germania. În prima sa apariţie eane-a propus un adevărat dialog al dragostei, dând viaţăstrălucit creaţiilor lui Doga pe versuri de Eminescu(“Ochiul tău iubit”), respectiv Micle (“De-aş putea numaio clipă”). Eugen Doga s-a ilustrat în mod deosebit pe marileecrane, semnând muzica la nu mai puţin de 200 de filme delung, mediu şi scurt metraj! “Sunt un simbolist romantic şiun pragmatic liric. Notele mele sunt doar un pretext dea conversa cu lumea, un mijloc de comunicare”. Caexemplificare a celor spuse de compozitor, orchestra“Regal d’Art”, dirijată de Marius Hristescu, a interpretat“Aleea de mesteacăn”, din coloana sonoră a filmului“Eternul circuit”. După care o surpriză de ultimă oră, ce-i drept “prinsă” în programul de sală. În 2005 se năşteala Chişinău Orchestra municipală a Fraţilor Advahov,Vitalie (acordeon) şi Vasile (vioară), originari din Cahul,ambii cu studii academice. Alături de impresionantulansamblu de 35 de instrumentişti au evoluat, dintreartiştii de la noi, Paul Surugiu-Fuego, Irina Loghin,Andra sau Delia. Virtuozul acordeonist Vitalie Advahova adus în faţa publicului tot două secvenţe muzicalecinematografice: “Cascada de Paris”, din filmul “AnnaPavlova” (1983), şi “Pârâiaşul”, din filmul “Olimpiadade primăvară”. Iată că după ce compoziţiile lui Doga aufigurat în banda sonoră la festivităţile de deschidere şi deînchidere ale Jocurilor olimpice de vară (Moscova) şi iarnă(Soci), n-a fost uitată nici primăvara!

Cu Sorin Lupu, deţinător al Trofeului “Crizantemade aur” în 2010, Eugen Doga a colaborat anul trecut laTârgovişte, la invitaţia directoarei artistice Alina Mavrodin,în splendidul medalion componistic “Podul de romanţe de

peste Prut”. Apreciat tenor, Sorin Lupu este absolvent alAcademiei de muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca şisolist al Operei naţionale române din acest oraş. Semândreşte cu un master-class alături de Mariana Nicolesco,cu apariţii pe toate scenele lirice din ţară, dar şi dinRepublica Moldova, Germania, Austria, Italia, Elveţia,Spania, Belgia, Franţa, Olanda, Marea Britanie. Înveşmântatîn elegantul smoking pus la dispoziţie de sponsorulMadotex din Botoşani, el a dat viaţă superlativ lucrărilorcompuse de Eugen Doga pe nemuritoare versurieminesciene, “De-aş avea” şi “O, rămâi!”. “Muzica tepoartă, nu tu o porţi pe ea. Muzica este prima şi eterna meadragoste. Am compus o piesă pentru spectacolul “Sfântasfintelor”, am numit-o “Eterna” şi o cânt în fiecare programde concert” - a declarat Doga înainte de a da viaţă acesteilucrări, la muzicuţă de concert.

Eugen Doga a primit pe scenă, pe lângă sute debuchete de flori, mai multe trofee, unul din ele, din parteaediturii sale, Anamarol, fiind adus de la Bucureşti de poetaRodica Elena Lupu. Un altul, o adevărată operă de artăaparţinând artistului Mihai Debeli, un Trofeu de excelenţădin partea Asociaţiei culturale “Regal d’Art” (ne amintim şide cele oferite la lansarea albumului Eurostar, la magazinul“Muzica”), a fost înmânat de scriitoarea Lucia OlaruNenati, care a prezentat două recente volume închinate lui

Eugen Doga. De asemena a fost făcut Cetăţean de onoareal com. George Enescu. La 3 martie 2017, Eugen Doga adevenit membru de onoare al Academiei Europene deŞtiinţe şi Arte, fondată la Salzburg, Austria, în 1990 şireprezentând expresia unităţii spirituale a Europei şi a arteila nivel continental. La investire, Doga a spus, între altele:“Muzica este o formă de comunicare universală. Ea nu arenevoie de traducere, aduce oamenii împreună, şterge

limitele, naşte binele”, aserţiune evidenţiată plenarde o voce care a colindat lumea, cea a sopraneiAlexandra Coman, cu piesele pe versuri deVeronica Micle, transpuse cu o înţelegeresuperioară a feminităţii autoarei, “Te ştiam numaidin nume” şi “Drag mi-ai fost”. Muzicianulomagiat a stat aproape tot timpul pe scenă,urmărind cu încântare evoluţiile invitaţilor şiconfirmând astfel cele declarate de el cândva:“Astăzi mi-e greu să mă imaginez fără concerte,fără scenă, fără interpreţii mei, pe această orbită aartei care înseamnă cum poţi să te găseşti pe sineîn sine, privind printre uşile întredeschise aleUniversului, ca să iau în propriile mâini ceea ce

niciodată nu mi-ar fi fost permis”. Între momentele foarteaplaudate a fost şi acela când, sub bagheta lui MariusHristescu, orchestra “Regal d’Art” a interpretat piesa“Vaporaşul dragostei”, din filmul “Casă pentru Serafim”, înregia lui Iacob Burghiu. Între sponsorii care au fost alăturide Lili Bobu în această întreprindere artistică de ţinută s-aumai numărat, înafară de “Art by Fuego” şi Madotex(emblema eleganţei desăvârşite), Grupul de distribuţieETA, ospitaliera Casa Lux, R. V. G. (transport), Curteaveche, Lambertos (aranjamente florale), aşa cum nu putemuita partenerii media, în frunte cu TVR 3, TVR Iaşi, revista“Actualitatea muzicală”, cotidianul “Ultima oră”, Eurostar.Concertul acesta aniversar a fost legat de o iniţiativăculturală de excepţie, fiind şi punctul de plecare pentrueditarea, de către “Regal d’Art”, a monumentalului volum“Inscripţie pe stâlpul porţii”, ce va cuprinde opera completă

Vitalie Advahov


Aniversarea poetului Grigore Vieru, între care, fireşte, partiturilecântecelor lui Eugen Doga pe versurile acestuia. Despredragul lui colaborator, Vieru scria undeva: “Eugen Dogatrece uşor prin creaţia populară, ca un copil desculţ prinroua dimineţii. Cântecele sale deprind ritmul melodios, dela murmurul izvorului, de la doinirea pomilor primăvarala căderea frunzelor toamna, pentru că frunzele pe la noicântă chiar şi atunci când se desprind de ramuri...”.Revenind la concert, a fost rândul tenorului Sorin Lupu, cuvocea sa impresionantă, să ne provoace la un dialog aldragostei, muzical şi poetic, cu piesele pe versuri de MihaiEminescu (“Să ţin încă o dată”) şi Veronica Micle (“Dinpulberea iubirii mele”), după care Vitalie Advahov, cu

acordeonul său vrăjit şi, fireşte, alături de orchestra “Regald Art” (dirijorul Marius Hristescu a făcut un adevărat turde forţă, antrenându-se pentru... nunta sa de la Botoşani,de peste puţine zile!), a interpretat “Tangoul pe terasă”, dinfilmul “Patul lui Procust” (2001), regizat de Sergiu Prodanşi Viorica Meşină.

Soprana Alexandra Coman declara înainte despectacol: “Muzica maestrului Eugen Doga se îmbină şi secompletează perfect cu genialitatea poezieieminesciene, încât ai impresia că acestea două nupot exista decât împreună”, în timp ce tenorulSorin Lupu adăuga: “Muzica nobilă a maestruluiEugen Doga are valoare terapeutică, creează olume în care domină armonia şi poezia. Suntemprivilegiaţi să-i ascultăm capodoperele”. Dreptcare cei doi şi-au unit glasurile superbe în duetultitular, “Dialogurile dragostei”, pe versurileVeronicăi Micle. Şi parcă pentru a ilustra armoniaşi gingăşia acestei seri, în foyer-ul TeatruluiNaţional au făcut demonstraţii de dans sportiv,pe muzica lui Doga, se înţelege, invitându-i apoişi pe spectatori să plutească pe aripile valsului,două perechi valoroase din Iaşi (la Botoşani audansat doar spectatorii, pe esplanada din faţasălii). Micii campioni Ştefan Pădurariu (10 ani) şiAnastasia Herman (9) au confirmat numeroasele lor succesenaţionale şi internaţionale, dar mai aproape desufletul...profanilor s-a situat evoluţia elegantă a cupluluiTraian Irimia (notar la Vaslui, fratele cunoscutuluipromotor Dorin Irimia), de la clubul Dance Studio, şi apartenerei sale Cătălina Negru, instructoare la Bel-Art

Dance Iaşi, cei doi pregătindu-se pentru Campionatelenaţionale de seniori din 2018.

Am mai scris despre faptul, absolut onorant, că înTop 100 cu cele mai bune lucrări muzicale din toatetimpurile, clasament realizat de “History Run Down”,Eugen Doga figurează cu două lucrări, înaintea multorcelebrităţi mondiale ale istoriei muzicii. Una dintre acestea,“Gramofon”, a fost cântată la pian de însuşi autorul ei,alături de orchestra spectacolului, înainte ca pe ecran să fieproiectată a doua parte a filmului care a deschisevenimentul, un eveniment ce a decurs fără nici o fisură, înpofida faptului că a fost unul complex, cu proiecţii,orchestră mare, solişti celebri, secvenţe instrumentale,

grupuri de copii, discursuri ale invitaţilor, premieri.Meritul, incontestabil, revine doamnei Lili Bobu, careşi-a ales o echipă tehnică de mare competenţă: ing.Cristian Ilina (sonorizare), Florin Petrosceac (editorimagine), Mihai Cătrună şi Valentin Tănase (grafică).Pe ecran am urmărit emoţionaţi fabuloase secvenţe,filmate de TV Moldova, din baletul “Luceafărul” deEugen Doga, pe un libret de Emil Loteanu, înregistratîn 1983 la Teatrul naţional de operă şi balet dinChişinău; n-ar fi deloc târziu ca măcar acum să fie pusîn scenă şi la noi... Când producătorul Paul Stângă aaranjat materialul muzical pentru CD-ul Eurostar decare am amintit, şi-a dorit cât mai multe piese dinfilmul “Şatra”, atât de popular la noi. A obţinut, cugreu, doar două şi nu cele mai fredonate, pentru căEugen Doga era exasperat că i se cer mereu titluri dinbanda sonoră a acestui film. În schimb, la Botoşani şi laIaşi a trebuit să accepte, cu dânsul la pian, încheiereaapoteotică a concertului cu celebrul vals “Dulcea şi

tandra mea fiară”, din filmul omonim (1978) regizat de EmilLoteanu şi inspirat de nuvela “O dramă la vânătoare” deCehov. Şi cum să nu fie aşa, când minunatul vals, pe caredansează la nuntă tinerele perechi din Republica Moldova,a fost inclus de UNESCO între cele 3 capodopere muzicaleale secolului XX, a fost considerat de Ronald Reagan drept“cel mai frumos vals al secolului trecut”, figurează, alăturide “Gramofon”, în Top 100 lucrări muzicale din toate

timpurile şi a fost inclus în muzica de la două Jocuriolimpice, în ceremoniile de deschidere şi de închidere? Aşaîncât, după un concert memorabil, spectatorii s-au îndreptatcătre case fericiţi, fredonând şi chiar... valsând. La mulţi ani,Eugen Doga!

Octavian URSULESCU

Rămas bun, Dumitru Lupu! Dumitru Lupu – personalitate complexă: compozitor,

dirijor, pedagog, ne-a părăsit, printr-o stranie coincidenţă, înziua de 22 iulie – ziua de naştere a soţiei sale – Ileana Şipoteanu,lăsând în urma sa un gol imens.

Muzica sa se bucură de o mare popularitate,caracterizându-se o printr-o melodicitate şi expresivitate caretrezesc emoţii şi încântă sufletele spectatorilor, Dumitru Lupufiind autorul a peste 500 de lucrări muzicale care fac parte dinArhiva Radiodifuziunii şi Televiziunii Naţionale. Întâlnirea cudirijorul şi compozitorul Aurel Manolache, Directorul TeatruluiFantasio din Constanţa (considerat la acea vreme, unul dintrecele mai bune teatre de revistă), a fost benefică pentruascensiunea tânărului muzician. Dumitru Lupu a iubitDobrogea, integrându-se în acest tărâm de adopţie căruia i-a

dedicat Imnul Dobrogei, pe versuri de Carmen Aldea Vlad.Marea a constituit o permanentă sursă de inspiraţie, DumitruLupu fiind singurul compozitor care a dedicat cele mai multecântece – mării, piesa Mă-ntorc la tine mare albastră pe text deViorela Filip devenind emblematică pentru litoralul românesc.Oraşului Constanţa i-a dedicat o lucrare amplă – un musicalintitulat Adio Chiustenge (în traducere din limba turcă – AdioConstanţa), cu un subiect original, inspirat din realitate, care înurmă cu câteva luni a primit Premiul Uniunii Compozitorilor şiMuzicologilor din România, Dumitru Lupu considerând-o „unvârf” al carierei sale, numind-o lucrarea sa de suflet. Piesele saleinspirate au mers direct la sufletul publicului, devenind şlagăre:Hai vino iar în gara noastră mică pe text de Florin Pretorian, Cemult te-am iubit pe text de Mala Bărbulescu, Romantică femeie petext de Elena Răileanu, etc.

Alături de Aurel Manolache, Dumitru Lupu a fostiniţiatorul Festivalului Mamaia copiilor şi al manifestărilorŞtrumfii din Constanţa. A dedicat numeroase lucrări copiilor:Albă ca zăpada, Scufiţa roşie, Mica sirenă, Ali Baba şi cei 40 de hoţi.A publicat volumul Melodii pentru copii, la Editura Ex Ponto,Constanţa, în anul 2002.

O altă latură a activităţii componistice a fost muzicapentru spectacole radiofonice: Franţuzitele, O soacră, Licoareafermecată, Pădurea albastră, Dănilă Prepeleac, etc, deţinând direcţiamuzicală a serialului Antologia umorului românesc produs deTVR. După desfiinţarea Teatrului Fantasio în anul 2004,Dumitriu Lupu se îndreaptă în 2005 spre învăţământuluniversitar, trecând prin toate treptele de la lector până laprofesor universitar (în 2014) – la Facultatea de Arte –Universitatea Ovidius, Specializarea – Artele Spectacolului(Actorie).

Fiind preocupat de cercetarea ştiinţifică, a obţinut titlulde Doctor în muzică şi a publicat volumele: Actorul şi muzica –Editura Ex Ponto, Constanţa, 2002; Aspecte ale educăriimuzicalităţii, Editura Ovidius University Press, Constanţa, 2007;Muzica în domeniul culturii scenice - Editura Ovidius University

Press, Constanţa, 2007, Pădurea albastră - Editura Ex Ponto,Constanţa, 2001.

Breasla muzicienilor şi comunitatea academică pierd unom de valoare care a dispărut în plină forţă creatoare. Neplecăm fruntea cu pioşenie – luându-ne rămas bun de la cel pecare prietenii îl numeau cu drag –„Mitică”, un muzician deexcepţie care va rămâne prezent prin muzica sa. Rămas bun,prieten drag!

Mariana POPESCU

Mitică LupuLumea muzicii uşoare a mai primit o grea lovitură, prin

plecarea către Câmpiile Elizee a compozitorului Dumitru Lupu,la numai 65 de ani. S-a născut la 25 mai 1952 la Giurgiu, undeînfiinţase la un moment dat o trupa de folk-teatral-poetic,“Rod”, cu care a luat parte, înglobându-i pe frumoasa actriţăDora Chertes şi pe poetul Cezar Ivănescu, la prima ediţie aFestivalului naţional folk, găzduit de Pop-Club-ul Politehnicii,de la “303”, pe care îl ţineam împreună cu fratele meu Florin-Silviu. A absolvit Liceul de muzică din Piteşti, studiind vioaraşi viola (oraş în care avea să revină, din 1982 până în 1990, cadirijor al orchestrei teatrului “Al. Davila”) şi Conservatorul“Ciprian Porumbescu”, promoţia 1982, la clasa de Canto. Între1990-2004 a fost dirijor la Teatrul “Fantasio” din Constanţa (careeste astăzi doar o tristă amintire, fiind distrus de veneticii careau “îngropat” şi festivalul de la Mamaia), căsătorindu-se pelitoral, în 1993, cu îndrăgita interpretă Ileana Şipoteanu, care,dureroasă coincidenţă, a împlinit 50 de ani în chiar ziua pierderiisoţului ei! Cei doi au o fiică, Teodora Dumitrana Lupu, 21 deani, care i-a făcut fericiţi anul acesta prin absolvirea Universităţiinaţionale de artă teatrală şi cinematografică “I. L. Caragiale” dinBucureşti, cu specializarea Regie film şi TV. În copilărie,Dumitrana a cochetat însă serios şi cu muzica uşoară,

participând la festivaluri şi spectacole, inclusiv peste hotare, cuzecile de melodii pe care i le-a compus tatăl său. De altfel,Dumitru Lupu a fost iniţiatorul festivalului naţional “Mamaiacopiilor”. Profesor universitar dr. la Facultatea de arte aUniversităţii “Ovidius” din Constanţa (a fost mai întâi cadrudidactic la universitatea “Hyperion”), Dumitru Lupu a fostsecerat tocmai când distribuia pe internet un link cu admitereala facultate... Membru al UCMR din anul 1989, a fost distins cumai multe distincţii ale Uniunii, cea mai recentă fiind la ultimaediţie a premiilor UCMR, când a fost recompensat cu premiulsecţiei de muzică pop şi jazz, subsecţia “Spectacol”, pentrumusical-ul “Adio, Chiustenge!”. Premonitoriu, parcă, anultrecut şi-a reunit o parte din creaţii în volumul “Albumul meucu melodii”, apărut la Editura Muzicală. O altă preocuparenotabilă a sa au fost filmele muzicale pentru copii, semnândmuzica şi scenariul la numeroase astfel de producţii, în careînafara talentelor juvenile a invitat o sumedenie de artiştireputaţi, care au evoluat cu plăcere (şi pro bono, fireşte) în


Despărţiri

Alături de familie şi admiratori


Despărţiricomedii muzicale spumoase. Între ei: Jean Constantin,Alexandru Jula, Ileana Şipoteanu, Silvia Dumitrescu, GabrielDorobanţu, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Jean Paler, DanielIordăchioae, Benone Sinulescu, Elisabeta Turcu şi mulţi, mulţialţii. De altfel în 2012 revista “Actualitatea muzicală” i-a conferitpremiul special pentru comedia muzicală cinematograficăintitulată “Cătun fericit”. Din anul 2005 Dumitru Lupu era şimembru al Uniunii autorilor şi realizatorilor de film dinRomânia.

Dumitru Lupu este şi autorul a două cărţi muzicalepentru copii. În preocupările sale legate de cei mici se număraalbumul de mare succes “Cântaţi cu bunicul”, compus pentruAlexandru Jula, precum şi lansarea trupei de copii “Ştrumpfii”,de mare efect în multe spectacole. Se considera un om împlinit,declarând: “Am ajuns în viaţă exact ceea ce am visat, activitateaconfundându-se cu hobby-ul, nesimţindu-mă încorsetat denimic. Am avut prilejul de a lucra cu mari somităţi de la caream învăţat foarte multe. Aici aş menţiona colaborarea mea cuorchestra de estradă a Radiodifuziunii, condusă de maestrul SileDinicu şi apoi de Cornel Popescu, în preajma cărora am stat anide zile. Eram printre puţinii tineri orchestratori care puteau

mânui aparatul orchestral. Lucrurile acestea nu se învaţă laşcoală. Mi-am obţinut dreptul de a mă adresa actorilor, de a-ipregăti muzical prin cunoştinţe, spectacole şi organizareaproducţiei artistice. Mă simt responsabil să arăt studenţilorlucruri care nu sunt scrise în cărţi, dar de care eu m-am lovit.Vor intra într-o practică în care au nevoie de experienţele altora.Le arăt că nu trebuie să înveţe tot ce ştie un muzician, pentru căn-ar avea timp, ci să cunoască fenomenul. În prezent avemde-a face cu actorul total, care cântă, dansează, rosteşteprofesional pentru a putea face faţă cerinţelor actuale. Caprofesor, încerc să fiu cât mai deschis, să învăţ şi eu de la ei”.

În a doua parte a anilor ’80, pe când era dirijor la Teatrul“Al. Davila” din Piteşti, Dumitru Lupu a iniţiat spectacolele demare succes “De la Mamaia la... Piteşti”, în care străluceau, subbagheta sa, Gabriel Dorobanţu, Alina Mavrodin, IleanaŞipoteanu, Cătălin Crişan, Viorela Filip, Daniel Iordăchioae,Otilia Rădulescu (în prezent o reputată artistă lirică). AlinaMavrodin, care tocmai cucerise Trofeul Mamaia în 1987, a lansatîn acel concert şlagărul lui Lupu “Nu e nimeni ca tine”. Cei doiaveau să se întâlnească anul trecut la Festivalul naţional alromanţei “Crizantema de aur” de la Târgovişte, Alina Mavrodinîn calitate de director artistic, iar Lupu de membru în juriulsecţiunii de Creaţie, ca reprezentant al UCMR. Anul acestaDumitru Lupu a avut bucuria să afle că la preselecţia de laUCMR, din 26 iunie, creaţia sa “Voi nu vedeţi că deranjaţi?”(versuri şi interpretare: Marian Stere) a fost selecţionată pentrufinala secţiunii de Creaţie la ediţia jubiliară, a 50-a, a mareluifestival internaţional de la Târgovişte, “cetatea romanţei”.Dispariţia compozitorului a îndurerat întreaga familie Vasiliu(Teodor Vasiliu, soţul Alinei, a prezentat de zeci de ori festivalulşi este autorul monumentalei “Istorii” a manifestării, premiateşi de revista noastră), dar şi întregul colectiv al Centrului

cultural pentru UNESCO “Cetatea romanţei” Târgovişte,mărturie stând amplul articol din ziarul “Jurnal de Dîmboviţa”.În schimb în alte publicaţii dispariţia reputatului muzician esteexpediată într-un colţ, spaţii ample fiind dedicate morţii uneiinterprete de manele – aceasta e ţara în care trăim...

Din fericire, într-o astfel de revistă scriitorul GeorgeStanca salvează onoarea aşa-zisei bresle cu un articolemoţionant, în care consemnează: “Simpatic. Plăcut. Agreabil.Ludic. Vesel. Cu mult umor. Muncitor. Truditor. Supertalentat.Compozitor genial. Un împătimit al muzicii bune. A compusmult. A lăsat o operă. Poate că nici nu o merităm. Căciromantismul lui e de esenţă robustă. Eminesciană. Azi paredesuet. Pentru un tineret care se va trezi abia când va fi...bătrânet. Asta-n cinismul contemporan, unde computerul facepe omul, dar... face şi pe om. Dar niciodată un computer nu vamuri de iubire. Ca Mitică. Pentru fetele lui. Ileana şi Dumitrana.Pentru muzică. Pentru marea de la picioarele sale şi din spiritulsău generos. Mitică Lupu nu s-a stins... a plecat pe mare. Vaajunge poate într-un port discret, într-o gară mică... unde-l vaaştepta cu urale un public educat şi sensibil”.

Mitică (aşa figura în buletin) Lupu a fost un om blând,bun, calm, mereu cu o glumă pe buze şi mai ales debordând deproiecte, lucru absolut normal la 65 de ani. Între ele, cum îmispunea Alina Mavrodin Vasiliu, înfiinţarea unei clase deromanţă la Facultatea de arte a Universităţii “Ovidius” dinConstanţa, o premieră naţională - poate totuşi cineva îi va preluaideea... Între sutele de melodii de muzică uşoară dăruite nouă(dintre care, din păcate, foarte puţine se mai difuzează laRadio...) se numără “Hai, vino-n gara noastră mică!”, “Să nu viiiar să mă cauţi”, “Vreau s-alerg după nori”, “Nu ştiu cine eşti”,“S-aducem dragostea-napoi”, “O singură iubire” (solist GabrielDorobanţu), “Ce mult te-am iubit”, “Ai venit prea târziu”, “Cinemi-a luat iubirea?”, “Romantică femeie”, “Ai trup de ceaţă”(Ileana Şipoteanu, reunite recent pe un album Eurostar),“Mă-ntorc la tine, mare albastră” (Daniel Iordăchioae), “M-aipărăsit” (Paul Surugiu-Fuego), “Vino, uită despărţirea!”(Viorela Filip), “Nu e nimeni ca tine” (Alina Mavrodin), “Tu eştiiubirea mea” (Ovidiu Komornyik), “Viaţa mea”, “Nu plânge,

iubito”, “M-aţi otrăvit cu apă”, “Deschideţi braţele, iubito”, “Pevasul vieţii căpitan”, “De ce?” (Alexandru Jula), “Toate floriledin lume” (Denis Roman, Gabriel Dorobanţu). Înainte de toate,Dumitru Lupu a fost un făuritor de linii melodice memorabile,un autor de şlagăre în marea tradiţie a muzicii uşoare româneşti!

Încheiem acest dureros remember cu mărturisirea IleneiŞipoteanu lângă catafalcul compozitorului: “Aceasta a fostplecarea către Cer a unui mare Artist şi Om. Şi eu mi-aş doriun astfel de drum. Dar de aşa ceva ai parte, numai dacă meriţicu adevărat. Le mulţumesc din suflet pentru toate gândurilebune şi pentru sprijin celor care au fost alături de noi, deaproape sau departe şi deopotrivă şi celor care nu au fost. Amnevoie de putere şi timp să înţeleg, pentru a nu ştiu câta oară, căasta e viaţa, şi că ,,Ăsta a fost destinul lui”. Dumnezeu să te ierteşi să te odihnească, Mitică!”

Octavian URSULESCU

Alături de familie şi colaboratori

Dumitru Lupu, Adrian Iorgulescu

(preşedinte UCMR)

Tabletă tristăDin păcate, aste rânduri nu-s urmarea vreunui concert.

Ci un omagiu, modest, adus unui artist care ne-a părăsitînainte de vreme. Corneliu Stroe, muzician constănţean,renumit în ţară. Instrumentist redutabil, aprig baterist, dibacifoc şi creativ. Improvizaţia originală nelipsindu-i pe scenănicicând. Odată aşezat la tobe, printre varii accesorii depercuţie, da frâu liber energiei, incandescent şi cuceritor. Maifăcea şi rock sau blues, da’ trăia îndeosebi pentru şi prin jazz.

Tot mai nemulţumit că genului nu i se acordă importanţacuvenită în cultura naţională, iar lumea se lasă pradă tot maiabitir kitschului dăunător...

Îl ştiu demult, îl apreciez şi-mi era prieten. De ani buniîncoa`, vorbeam adesea la telefon, chiar în noaptea morţiiavând o discuţie copioasă, după obicei. Era entuziast, plin deumor, rostea adevăruri şi povestea necontenit amintiri.Constant zicându-i să le aştearnă pe foaie. Că reintrase frumosîn publicistică, eu instigându-l intens să o facă. Articole bunedeja apărându-i în diverse reviste şi ziare, altele urmând.Printre cântările ce îl purtau, cu succes, de la un capăt la altulal ţării...

Din nefericire, inima i-a cedat şi la Ceruri a plecat.Vreau să cred că toţi cei cu care a lucrat ori a cântat (şi nu suntpuţini) s-or mai gândi câteodată la el, în semn de preţuire.Rămas-bun, Cornele! Dedicaţia ta pe dicţionaru` de jazz măonorează şi piedică în calea uitării va fi negreşit. Vei trăi în noiprin muzica ta!

Adrian SIMEANU

Şi a fost Larry CoryellCu mai bine de două decenii în urmă am avut şansa

de a-l cunoaşte pe / şi de a mă împrieteni cu / un exponentde primă mărime al ghitarei în jazz-ul mondial, Larry Coryell.Charisma, modestia ce-l caracteriza, felul său comunicativ şifiresc de a fi, faptul că în tinereţe a urmat studii de jurnalistică,iată considerente ce ne-au apropiat în cele două zile petrecutela Mamaia în august 1993, ghitaristul fiind atunci invitat la„Jazz and Blues Summernights”, mini-festival la care el aparticipat într-o formulă româno-americană, cu Anca Parghel- vocal, Mircea Tiberian - pian, Decebal Bădilă - bass, TudyZaharescu - baterie. M-am bucurat să-l revăd în mai 1999, cîndLarry Coryell a evoluat cu grupul propriu, din care făceauparte Donald Harrison, Alphonse Mouson, Jeff Berlin, deastă dată la Sala Palatului din Bucureşti. Larry Coryell arevenit în ţara noastră de încă două ori – ca participant înformulă de trio, cu Joey DeFrancesco - vocal şi orgă

Hammond şi Alphonse Mouzon - baterie, la ediţia 2008 amanifestării „SamFest Jazz” de la Satu Mare, apoi în iulie 2012la „Freedom Jazz Festival” de la Vama Veche când a evoluat înfruntea unui cvintet de ghitarişti cuprinzându-i, alături deLarry Coryell, pe Philip Catherine, Helmuth Kagerer, PauloMorello, Andreas Dombert.

Rareori întâlneşti, fie şi în lumea atât de policromă şisurprinzătoare a jazz-ului, un muzician a cărui plurivalenţă apreocupărilor să acopere o arie de stiluri şi genuri sonore aşade cuprinzătoare: blues, hillbilly, country, jazz, rock, latino,prelucrări de muzică clasică, genul muzicii concertante. Penumele său real Lorenz Albert Van DeLinder III, născut înGalveston, Texas la 2 aprilie 1943, Larry Coryell a începutstudiul ghitarei din fragedă copilărie, afirmându-se în anii ’60alături de bateristul Chico Hamilton, vibrafonistul GaryBurton, pianistul Mike Mandel. Veritabil şef de şcoală în jazz-ul finalului de mileniu, a întemeiat în 1973 unul dintre primelegrupuri de jazz rock din lume, cel intitulat „The EleventhHouse” (formaţie realcătuită un sfert de veac mai târziu, în1998, cu care a cântat şi la Bucureşti). Notorietatea lui s-adatorat şi susţinerii faimoaselor concerte în formule de două,trei şi chiar cinci ghitare acustice (în line up cu PhilipCatherine, John Scofield, Steve Khan, John McLaughlin,Paco de Lucia, Al Di Meola, John Abercrombie, BireliLagrene etc.). Peste o sută de albume – LP-uri, EP-uri, CD-uri,DVD-uri numără cuprinzătoarea moştenire discografică ailustrului muzician, cele mai multe dintre aceste albume

semnate ca lider dar şi numeroase seturi de înregistrări casideman. Astfel, a conlucrat pentru discuri cu violonistulStephane Grappelli, cu bass-istul Charles Mingus, cusaxofoniştii Sonny Rollins, Jim Pepper, cu pianiştii ChickCorea şi Kenny Barron, cu trompetiştii Chet Baker şi RandyBrecker şi mulţi alţii; a compus şi interpretat „Concerto PourCôte d’Opal” pentru ghitară şi orchestră, a realizat un albumde transcripţii după lucrări de Stravinsky şi RimskiKorsakov... şi înşiruirea ar putea continua. De o valoare-unicatrămâne tălmăcirea interpretativă de excepţie, conferită laghitară acustică, pe disc şi live, celebrului „Bolero” de MauriceRavel.

Larry Coryell mai avea aproape două luni până aîmplini vârsta de 74 de ani, când la 19 februarie a. c. a trecut închip neaşteptat în nemurire. Fie-mi permis să definesc cuaceastă formulă de exprimare dispariţia sa, întrucât, în fapt,adevăraţii artişti nu mor niciodată, ei continuă să dăinuie atâtprin amintirile de neşters din conştiinţele contemporanilor câtşi, îndeosebi, prin înregistrările cesionate posterităţii. Requiescatin pace.

Florian LUNGU


Jazz

AM

Florian Lungu & Larry Coryell

Corneliu Stroe

Dor de MădălinaPrieten apropiat al regretatei Mădălina Manole,

Daniel Gheorghe, directorul festivalului internaţional “DanSpătaru”, a organizat, la 7 ani de la moartea acesteia, un“flashmob” întru amintirea ei. Evenimentul a avut loc înincinta aeroportului internaţional “Henri Coandă” de laOtopeni, la terminalul Plecări, în zona publică. Alegerealocului de desfăşurare a ţinut seama, pe de o parte, defaptul că Mădălina Manole a fost o vreme controlor de traficauxiliar în cadrul aeroportului, colegii din acea perioadăamintindu-şi cu respect de dăruirea şi profesionalismul ei,iar pe de alta de acela că în ultima parte a vieţii ea a fostcetăţean al oraşului Otopeni. “Fata dragă” a muzicii noastreuşoare a fost omagiată, în aplauzele numeroşilor călători,printr-un mini-concert filmat de Televiziunea Română(realizatoarea Carmen Movileanu s-a implicat trup şi sufletîn acest proiect), la care au luat parte numeroşi colegi descenă şi prieteni ai interpretei, în frunte cu Sanda Ladoşi,

Silvia Dumitrescu, Adrian Enache, Nico,Carmen Trandafir, Aurel Moga, RomeoZaharia, Kamara, Carmen Anton-Juvină,Marius Florin Văduva, Talisman Music,ansamblurile artistice de copii Adagio,Andantino, Meloritm, precum şi OanaPârvu, Alina Marina Gilice, Ştefan şiMihaela Iordache, Elena Nicolai, RoxanaStoica, Liliana Dinu, Loredana Iordache,Delia Nicola (TVR), Adi Stoicoviciu,Viorel Andrinoiu. Numeroase alteposturi de televiziune, între care Kanal D(emisiunea îndrăgitei Teo Trandafir) sauRomânia TV, au ţinut să consemneze şiele această originală comemorare. DanielGheorghe a rămas fidel tradiţiei, dândpublicităţii o scrisoare imaginară adresatăidolului său, pentru că, aşa cum spune el,“de aici, de pe Pământ, voi trimite mereu asemenea epistolecătre neant, ştiind că Acolo există cineva care nu va rămânenepăsător, iar gândul acesta mă umple de bucurie, detristeţe şi cu tăinuită grijă îmi voi ascunde marea delacrimi”... În fiecare an, Daniel Gheorghe cinsteşte memoriaMădălinei depunând un tablou la mormântul ei dincimitirul Bolovani de la Ploieşti. Iată această emoţionantăscrisoare, care poate într-o zi va fi depusă într-o capsulă a

timpului şi trimisă înspaţiu...: “Sunt 7 ani dedor nesfârşit. Cu tineam început şi cu tineam ajuns aici, dar acumnu mai eşti aici. Nu maieşti de mult timp. Nuştiu pe unde te-airătăcit, la alt capăt dedrum. Ştiu că m-aiînsoţit mereu, daracum nu eşti lângămine. Am ochii plini delacrimi şi mă uit dupătine. Eşti un singurlucru: trecutul meu,care mă urmăreşteacum, în prezent. Staulângă telefon aşteptând

poate să sune. Un semn. O minune. Oare vasuna? Oare vei veni? Aştept din iulie 2010un semn de la tine, fată dragă... Aştept să îmispui că totul va fi bine şi că nu s-a terminataşa, că nu mă vei lăsa niciodată, aşa cum mi-ai promis atunci, la festivalul de la Mamaia,că îmi vei cânta toată viaţa... Am aşteptatatât de mult să se întâmple o minune... N-amsă te uit niciodată, te voi păstra în inima meaca fiind îngerul meu păzitor. Dar va rămânedoar o dorinţă, un vis. Acum doar în visemai suntem împreună, pentru că realitatea emult prea crudă. Am atât de mare nevoie detine, să mă ajuţi să trec peste toate. Trebuiesă fac faţă singur acestei dureri, să-mi şterglacrimile şi să merg mai departe. Îţimulţumesc pentru tot! Îţi mulţumesc pentrucă mi-ai dăruit muzică! Îmi pare rău doar

atât: că s-a terminat, că nu am putut să fac nimic ca să mairămâi! Privesc peste umăr şi văd cum dorul mă ajunge dinurmă, îmi lipseşti atât de mult! Nu azi, nu mâine, mereu.Mereu voi fi alături de tine, îţi promit. Cu lacrimi în ochi îţispun din toată inima: “Mi-e dor, îmi lipseşti!”. Nu am să teuit niciodată...”.

Suzana HORJA


Remember

Mădălina Manole, Daniel Gheorghe


EvenimentFestivalul

“Euro Pop MusicVision”

Aurel Toma (cantautor,producător muzical) şi sora sa AdrianaToma-Marchetti (solistă), ambiiabsolvenţi ai Şcolii populare de artădin Bucureşti, plănuiesc de câţiva anisă organizeze un festival muzicalanual pentru tineret cu participareinternaţională şi iată că... au reuşit.Prima ediţie s-a desfăşurat la CasaStudenţilor, iar cea de-a doua în salaliceului economic Nicolae Kretzulescu.Şi de data aceasta totul a mers strună(beneficiind şi de sfaturile soţilorStoian, experimentaţi organizatorimoldavi de festivaliuri): selecţie ”lasânge”, sonorizare corectă,prezentarea concurenţilor prinvideoclipuri, premii diversificate(diplome, cupe personalizate, cadouridin cartea sponsorului Fevroniarecords, broşura festivalului, CD-ulfestivalului cu toţi interpreţii dinconcurs, cadouri diverse), douăprezentatoare adolescente pline denaturaleţe: Viorela Stoian - solistă,dansatoare, actriţă, elevă în clasa a X-a,

Ştefania Bulgaru - elevă în clasa a XI-adin Galaţi.

Criteriile de jurizare au fostfoarte complexe – Intonaţie, ritm,dicţie, emisie vocală, originalitateatimbrului vocal, atitudine –comunicarea cu publicul, expresivitateemoţională şi transmiterea textului şi

a melodiei, originalitatea îninterpretare, costumaţie, mişcarescenică, textul adecvat vârsteiconcurentului.

Criterii analizate atent de juriulformat din: Mircea Drăgan -Preşedinte, Cornelia Duţă - producătorde emisiuni TV Etno, Naţional,

Favorit, Florin Silviu Ursulescu,Caterina Dimasi - PreşedinteleAsociaţiei Culturale „Tyche” dinCaulonia Marina, Viorel Stoian -Directorul festivalurilor “Volare” şi“Ziua zâmbetului de copil” din PiatraNeamţ, Nunzia Bruno Battipaglia (viaweb din Italia) - actriţă, solistă, OrazioZampaglione (via web din Italia) -directorul postului Radio Orion(festivalul a fost transmis în timp realpe internet streaming!).

O bună hotărâre a fost aceea dea despărţi foarte fin categoriile devârstă, diferenţele fiind clare la copii.Vom publica doar numelecâştigătorilor trofeelor, generosulpalmares necesitând mult spaţiupentru publicare inextenso. Trofeulcategoriei la grupa 6-7 ani: BudescuCrina Ioana, grupa 8-9 ani: SusanDaria Casandra, grupa 9-10 ani: CosteaDenis Giuliano, grupa 11-12 ani: JurcăAmelia Nicoleta, grupa 12 ani: BotevaGala Boyanova (Bulgaria), grupa 12-13ani: Cojocaru Theodora, grupa 14-17ani: Oprea Daria Yasmine, grupa 18 +:Neagu Cristina (24 ani). Trofeulfestivalului: Sara Dall’Olio (Italia) (17,9ani).

Dan CHIRIAC

Albumul cu amintiriÎntr-o declaraţie recentă, cunoscutul interpret Dorin

Anastasiu declara despre Rodion Hodovanschi: „A fost unuldin maeştrii mei. Eram în schimbare de voce şi credeam căsunt... bas! Îi ştiam toate cântecele şi am debutat ca artist ama-tor pe scena Întreprinderii de Instalaţii Bucureşti cu piesa lui“Mînă, cârmaci!” (Micul marinar). Eram pe atunci în clasa a X-a, la Seral, fiind angajat la întreprinderea respectivă ca... ajutor-mecanic!”. Precizăm că melodia aceasta a apărut pe un discElectrecord în 1962. Iată o ocazie potrivită de a ne aminti deacest interpret cu voce de bas, nume apreciat în anii ’50 şi ’60.Rodion Hodovanschi s-a născut pe 8 iulie 1927 şi s-a stins dinviaţă pe 15 martie 2011 în Germania, pentru că în 1988 emi-grase în fosta RFG. După 1990 a revenit de câteva ori în ţară,cântând la diverse ocazii speciale, din păcate presa noastră, în-setată doar de senzaţional, n-a consemnat niciunde eveni-mentul... Peste timp, numele lui rămâne legat de melodia“Clopotele” (de unde şi porecla... “Clopotanschi”!) sau “Bă-trânul orologiu”, versiune românească a piesei “Les trois clo-ches” a compozitorului elveţian Jean Villard. Hodovanschipreluase însă versiunea germană a lui Gerhard Wendland,“Wenn die Glocken hell erklingen”. Scurta sa carieră începe în1949, când la Teatrul de Stat de Estradă, actualul “ConstantinTănase”, este audiat de o comisie din care făceau parte treimonştri sacri, compozitorii Ion Vasilescu şi Gelu Solomonescuşi textierul Nicuşor Constantinescu, fiind admis drept colabo-rator. Din 1951 îl găsim în Ansamblul Direcţiei Generale a Mi-liţiei (unde va reveni pentru doi ani în 1959), dar consacrareavine în octombrie 1952, în faimosul “Concert al popoarelor”dirijat de Henry Mălineanu, unde lansează cu mare succes“Clopotele”. Peste numai o lună debutează la “Estradă” (unde

cântă până în 1957), sub ba-gheta lui Ion Vasilescu, cupiesa “Joe Hill”. A mai lucratla casa de discuri Electrecordşi din 1969 a fost solist al An-samblului “Rapsodia Ro-mână”. A întreprins turnee înmai toate ţările socialiste -URSS, Cehoslovacia, Polonia,RDG, Ungaria. Primul săumare şlagăr autohton este “Etoamnă iar” de Ştefan Kar-doş, lansat în 1953 pe scenaAteneului Român, urmat de“Cîntecul Deltei” (EllyRoman), “Trei note” (Temis-tocle Popa), “Vino pe aleeatrandafirilor” (Aurel Giroveanu), “Eşti draga mea” de SergiuMalagamba (cântat alături de Gigi Marga, Roxana Matei şi Su-rorile Kozak), “Vânătorul” de Noru Demetriad. Nu ştim dacăa fost şi vânător, dar pescar pasionat sigur. În anii ’70, un bunprieten căuta un loc potrivit pentru undiţă la Comana, pemalul Argeşului, şi a zărit un pescar, pe care l-a întrebat, cumse obişnuieşte, dacă “trage”. Când a venit răspunsul, având obună ureche muzicală, a recunoscut imediat vocea baritonalăa lui Rodion Hodovanschi, cu care a intrat încântat în vorbă.Alte două mari piese de succes ale uitatului, azi, interpret, aufost “Să nu plângi, fetiţa mea!”, cântec german, şi “16 tone”,piesă country a cunoscutului Mel Travis, despre exploatareanemiloasă a minerilor americani. Aceasta este mica istorie a luiRodion Hodovanschi, rămas în amintirea celor în vârstă prin“Clopotele”, dar şi prin “Cântecul Deltei”.

Lelia PRUNDU

Mircea Drăgan

AM

Rodion Hodovanschi

Marina Voica: „Şi afară plouă, plouă”

Indiscutabil, este una dintrecele mai reuşite apariţii din ultimavreme ale casei de discuri Eurostar(producător: Paul Stângă), la 25 deani de la înfiinţare! Şi nici că seputea aniversare mai frumoasăpentru reputata artistă, laîmplinirea vârstei de 80 de ani (odivulgăm, fiindcă ea însăşi nu faceun secret din asta, pentru căoricum arată mult mai tânără!).Referirea la vârstă este inutilă dacăne gândim şi la forţa ei creatoare,cu o energie şi o determinare carelasă cu gura căscată pe tinerii din

show-bizz: 18 compoziţii proprii extraordinare pe acestalbum de colecţie, cu multe texte proprii şi interpretări

de clasă. Înafara piesei titulare, unadevărat imn al iubiriineîmpărtăşite, nu lipsesc altetitluri fredonate de mici şi mari şicare figurează mereu înrecitalurile scenice ale MarineiVoica: “O căsuţă la margineasatului”, “Apartament 23”,“Bucureştiul e micul Paris”,“Acordeon”, “Ah, Mamaia”, “Unmic dejun în doi”. Ca o surpriză,discul se încheie cu varianta înlimba rusă a cântecului “Într-uncolţ de cafenea” (acesta este titlulreal), cu Slavici Moroz şi Iulia Priz.La mulţi ani şi bravo Marina!(O.U.)


RestituiriPreamărind pe

EminescuLa „Muzeul George Enescu”, în

sala Cantacuzină, cu ocaziacomemorării a 128 de ani de la trecerea

în eternitate a Luceafărului poezieiromâneşti Mihail Eminescu,scriitorul-compozitor Marin Voican-Ghioroiu, în colaborere cu Centrul deEtică şi Strategii, al cărui directorartistic este, în cadrul Seratei muzicale– „PREAMĂRIND PE EMINESCU”şi-a lansat cartea „Doina De Jale –Gheorgeh Zamfir Preamărind PeEminescu” (apărută în EdituraMuzicală a UCMR) şi albumul muzical„Doina nemuritoare şi prietenii săi”.A fost un spectacol de înaltă ţinutăartistică la care şi-au dat concursulartişti, scriitori şi oameni de cultură decertă valoare.

În „Doina De Jale, GheorgheZamfir preamărind pe Eminescu” şialbumul muzical „Doina nemuritoareşi prietenii săi” – am adunat buchetdin doinele cele mai frumoaseinterpretare de bunul meu prieten,maestrul Gheorghe Zamfir (nai şiorchestră) alături de creaţiile mele,doine de suflet, cărora le-a dat viaţăsoprana Rodica Anghelescu -acompaniată de Orchestra Naţionalăde Folclor, dirijor maestrul ConstantinArvinte şi Orchestra de Folclor Radio,dirijor maestrul Adrian Grigoraş.Această carte s-a născut acum câţivaani, când, la 15 Iunie 2014, amcomemorat 125 de ani de când MihaiEminescu s-a ridicat la ceruri pentrudumnezeirea neamului românesc,spectacolul omagial „ÎNCHINAREALA LUCEAFĂR”, care a avut loc laAteneul Român, fiind organizat cusprijinul Patriarhiei OrtodoxeRomâne, Academia Română, FundaţiaNaţională pentru Ştiinţă şi Artă, LigaCulturală pentru Unitatea Românilorde Pretutindeni, în parteneriatcu Fundaţia Dignitas, Fundaţia Alistar,Fundaţia Internaţională „Eminescu” şiMuzeul Literaturii Române, unde amavut ocazia să ascult artişti de marevaloare: Gheorghe Zamfir,ambasadorul României pe cele cincicontinente ale Terrei (care a făcutcunoscută muzica românească cufermecătorul său nai iniţiatic),regretatul pianist-organist NicolaeLicareţ, soprana Rodica Anghelescu,actorii Dorel Vişan, EusebiuŞtefănescu, Maria Gheorghiu şi DanPuric.

Soprana Rodica Anghelescu acântat Imnul „LUI EMINESCU” -

versuri subsemnatul, muzica ValentinMandric, Rugăciune, versuri MihaiEminescu, muzica Eugen Cuteanu şi,alături de Cristina Neacşu (duet)Suzanna şi Contesa din „Nunta luiFigaro” de Wolfgang AmadeusMozart.

Au recitat poezii din liricaeminesciană şi creaţii proprii: RodicaSubţirelu, Doina Bârcă, ElenaArmenescu, Gabriel Stănciulescu,Doina Ghiţescu, iar Petre Răcănel i-aadus un omagiu pios poetului fără depereche Mihai Eminescu. Mie mi-arevenit onoarea să recitLUCEAFĂRUL (un fragment),poemul tradus în 27 de ţări.

Pe această cale mulţumesc dinsuflet conducerii Muzeului GeorgeEnescu pentru sprijinul acordat, dneiDirector de Programe Maria CarmenCârneci Cavassi, dragilor mei confraţi

(truditori neobosiţi ai condeiului) şiiubiţilor artişti care au venit alături demine pentru a-l preamări pe genialulMihail Eminescu.

Marin VOICAN-GHIOROIU

”(dor de) Anda””Anda face parte din categoria acelor fiinţe a căror

plecare grăbită rămâne ca o taină…. Pe Anda o regăsim întoţi şi în fiecare obiect din scenă. Ea este personajulprincipal”

Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” a găzduitpremiera spectacolului muzicaldedicat marii artiste AndaCălugăreanu, un proiect propus detânăra Geanina Hergheligiu, cea caresemnează scenariul şi regia.Directorul teatrului, marele actorAlexandru Arşinel a mizat (şi acâştigat!) pe entuziasmul, talentul,dăruirea şi implicarea unor actorifoarte tineri şi foarte talentaţi care aureuşit să readucă în centrul atenţieispiritul Andei, într-un spectacol carecelebrează personalitatea acesteia.Este vorba despre Victor Apetrei, DanBaltag, Melania Bejan, Daria Corbu,Silvia Gagu, Mădălina Ignat şi ŞtefanRuxanda, vocea povestitorului fiind alui Oliver Toderiţă, iar la pian, IuliaNistor. ”Nouă tineri actori şi solişti,foarte talentaţi, aleşi în urma unuicasting, interpretează, improvizează,dansează, cântă în cor, cântă solo sauîn… dialog, într-un spectacol muzical,construit delicat, geometric, cu o uşoarătentă ludică, adolescentină. Este un showplin de energie, sincer şi liber – exact aşacum era şi Anda Călugareanu” – spunearegizoarea. ”Anda face parte dincategoria acelor fiinţe a căror plecare grăbită rămâne ca o taină….Pe Anda o regăsim în toţi şi în fiecare obiect din scenă. Ea este

personajul principal! Nouă ne e dor de Anda, dar şi ea netransmite că îi este dor de noi”. Coregrafia spectacolului a fostsemnată de Krista Sandu, scenografia de Ana Iulia Popov,

iar conducerea muzicală aparţine compozitorului şidirijorului Dan Dimitriu.

Anda Călugăreanu nu doar că ne-a lăsat atât demult(e), dar a reuşit, prin spiritul său debordant, printalentul remarcabil şi prin interpretări memorabile săcucerească şi să influenţeze o echipă de tineri actori, foartetalentaţi, reuniţi pe marea scenă a Sălii Savoy. Ei ne trec printoate etapele vieţii si carierei actriţei, prin muzicainterpretată de aceasta, dar şi printr-o construcţie

dezvoltată creativ prin imagine(mulţumiri Televiziunii Românepentru imaginile de arhivă!) regie şicoregrafie. Tonul folosit este plin deiubire, umor, înţelegere şi emoţie.”Elemente concrete din biografia artisticăşi din viaţa personală susţin universulimaginat de mine, care aduce în scenămodul ei de a fi. Anda înseamnă muzică,vers, teatru şi film, înseamnă un modpersonal de a trăi: cu multă bucurie,glumind adesea - chiar dacă viaţa nu i-afost deloc uşoară, cunoscuţii povestind căera o plăcere şi o încântare să te afli înpreajma ei” – declara regizoarea careţine de fiecare dată să mulţumeascăpentru sprijinul acordat în realizareaacestui spectacolul lui AlecsandruMedeleanu, fostul soţ al AndeiCălugăreanu. În spectacolul”(dor de) Anda”, marile şlagăre lansatede Anda Călugăreanu (reorchestrărileaparţin dirijorului şi compozitoruluiDan Dimitriu) pot fi ascultate,fredonate şi aplaudate, la fel piese maipuţin cunoscute, susţinute fie de tonulsău inconfundabil sau interpretate de

artiştii din distribuţie, în timp ce se derulează mini-scenariiimaginate care susţin povestea. Într-o oră şi jumătate,

spectacolul te face să redescoperifrumuseţea vieţii, darul talentului,bucuria şi durerea şi îţi reaminteşte deimportanţa fundamentală a iubirii, înscurta noastră trecere pe Pământ, pentrucă, ”privită din cer, din altă dimensiune,viaţa este ca un cântec”.

”(dor) de Anda” este o producţie aTeatrului de Revistă „ConstantinTanase” şi va fi inclusă în repertoriulStagiunii 2017 - 2018.

Jurnalistul Şerban Cionoffconsemna: “Se povesteşte că, nu cu multînainte să părăsească această lume, AndaCălugăreanu a mărturisit că şi-ar dori caoamenii să nu o uite. Răscolitoaredovadă a nobleţei sufleteşti a unui ompentru care cântecul şi versul, dăruitesemenilor săi, i-au fost raţiune morală şicrez suprem! Şi iată că, în aceste zile,când s-au împlinit douăzeci şi cinci deani de când Anda Călugăreanu s-a

ridicat la ceruri, Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase’’ i-a dedicat un spectacol întru totul de excepţie. Dar, înaintede a aşterne aici câteva notaţii – foarte subiective, recunosc


Music-hall

Alecsandru Medeleanu, Geanina Hergheligiu, Oliver Toderiţă

Jean Moscopol: „Cuplete anticomuniste şi

Cântece de exil”Ioan Moscu, născut la Brăila

(1903) din părinţi greci, s-a impus înperioada interbelică prin voce, vervă,muzicalitate (se acompania la nume-roase instrumente). A înregistrat laBerlin (vorbea 5 limbi) peste 300 decântece, proprii sau scrise de IonVasilescu şi Elly Roman. Artist militant,

scrie după război balade şi cupleteanticomuniste, scapă nearestat şi iadrumul pribegiei în 1947, la Paris apoi laNew Yok, unde moare în 1980.

Continuând tradiţia seriei”Cântece din Bucureştii de altădată”,casa Soft Records editează acest CD cu24 de piese (popularizate în SUA cândvade Aristide Buhoiu), înregistrate însistem privat, cu acompaniament depian sau chitară: cuplete contraregimului comunist dar şi cântece deaducere-aminte, străbătute de un suflude patriotism adânc. (F.S.U.)


Music-hall– despre acest spectacol-eveniment, mi-aş îngădui câtevamodeste evocări. S-a întâmplat să am ocazia (aş spune chiarprivilegiul) să o fi întâlnit pe Anda Călugăreanu prin anii1964–1965, în casa compozitoarei Camelia Dăscălescu,această neasemuită descoperitoare şi promotoare de tinere

talente ale muzicii uşoare (nedreaptă zicere: ”uşoară”!), carepusese la cale, la Casa de Cultură a Studenţilor, un adevăratcenaclu muzical. Unde şi-au început cariera numeroasetalente, dintre care Pompilia Stoian şi Dan Spătarureprezintă numele cu adevăratemblematice.

Departe de a se fi limitatdoar la audiţiile şi la lecţiile pecare le acorda cu o generozitateaparte doamna Camelia,întâlnirile tinerelor talente sereluau şi se îmbogăţeau înapartamentul domniei sale,situat undeva pe strada IonGhica, în acelaşi bloc unde, peatunci, locuia şi scriitorulEusebiu Camilar. Aici amîntâlnit-o şi pe această minunatăfetiţă cu ochi mari şi luminoşi,care s-a prezentat cu ocuceritoare francheţe: Anda.Prilej cu care gazda a invitat-o săcânte ”Je t’attends’’, o melodiedin repertoriul lui Charles

Aznavour, foarte des fredonată pe atunci. Invitaţie căreiaAnda i-a răspuns fără să se codească, aşa încât numaidecâtcuvintele şi-au luat zborul, pe aripile cântecului: ”Mes jourspassent, mes nuits pleurent/ Et pleure le temps/ Ma raisonsombre et se meurt/Quand meurt le temps”.

Ne aflam mulţi şi feluriţivizitatori în salonul apartamentuluigazdei, dar, după ce Anda şi-aîncheiat micul recital s-a lăsat, pentrupuţină vreme, o tăcere plină deuimire şi de încântare, după care aurmat o furtună de aplauze. A fost,apoi, rândul comentariilor şi, pentrumai fiecare dintre noi, a fost oadevărată revelaţie trăirea intensă adurerosului înţeles al melodiei şi alcuvintelor sale pe care ni le tălmăcea,într-o impecabilă rostire în limba luiVoltaire şi a lui Camus, vocea gravăa tinerei soliste. Cu atât mai mare mi-a fost, peste ani, bucuria să ascultaceeaşi melodie, tot în tălmăcireamăiestrită a Andei Călugăreanu, dedata asta, însă, cu un text în variantăromânească:

”Chiar dacă tu, tu ai plecatfără să-mi spui/Şi dorul l-ai lăsat în

seama orişicui,/ Chiar dacă inima îmi spune că nu-i drept,/Dacă te-ntorci sau dacă nu/ Eu tot te-aştept” (Foto: RuslanChetrosan)

Oana GEORGESCU

Venera S�ngă, Silvia Dumitrescu, Oana Georgescu, Carmen Anton Juvină, Natalia Guberna, Paul S�ngă


SperanţeVara copiilor

Există o adevărată inflaţie de competiţii muzicalepentru copii: cei mici îşi au modelele lor, vor să le calce peurme, iar părinţii fac orice sacrificiu pentru a-şi vedea odraslape scenă, de dorit şi cu un premiu la final de concurs. Din acestmotiv, competiţiile au proliferat, unele fiind găzduite delocalităţi mici sau chiar de comune. De aici până la a cădea înextrema cealaltă nu a mai fost decât un pas, făcut deorganizatori pentru care nu calitatea contează, ci încasările,aceştia impunând taxe de înscriere foarte mari şi renunţândtotal la preselecţii, deci la o “sită” care să cearnă valoric. StelaEnache îmi povestea de curând că a făcut parte din juriu la unasemenea concurs unde nu-i va mai călca piciorul, fiindnevoită să audieze sute de copii, de la prima oră până noapteatârziu! În plus, aşa cum declara compozitorul Horia Moculescuîntr-un interviu acordat ziarului festivalului de la Amara,înmulţirea acestor competiţii nu este benefică şi datorităfaptului că nimeni nu se mai interesează de soarta celortalentaţi, care se pierd în uitare şi nepăsare. Altfel spus, avemtot mai multe “fabrici” de premii şi diplome, dar fără nici ofinalitate, ca unele facultăţi particulare. Nimeni nu spune căun copil n-are dreptul să aibă un hobby, să cânte, să iubeascămuzica uşoară, dar lui trebuie să i se explice de la bun începutcă trebuie să atingă măcar un prag minim al evoluţiei lamicrofon pentru a fi primit la concursuri. Dar nu numai lui, cişi părinţilor, care ar fi scutiţi de cheltuieli inutile, mai ales pevestimentaţii scumpe...

În acest context, acum doi ani s-a lansat la Focşani, decătre Centrul cultural Vrancea (manager: prof. dr. LiviuNedelcu), un concurs naţional de muzică uşoară pentru copiifoarte frumos şi decent, “Inocenţă de copil”. Decenţa şi bunulgust rezidă din toate aspectele organizării, din care spiritulmercantil de care aminteam mai sus lipseşte cu desăvârşire,dovadă că s-a făcut din timp o preselecţie, cu audierea unui“pozitiv” al melodiei alese (obligatoriu din repertoriulromânesc, admiţându-se şi prelucrările folclorice, această dinurmă prevedere putând să dispară în viitor, ar fi mai bine), înformat mp3. Iniţiat de Consiliul judeţean Vrancea şi de Centrulcultural Vrancea, concursul îşi propunea încă de la primaediţie valorificarea potenţialului creator al copiilor,descoperirea de noi talente interpretative, promovarea muziciiuşoare româneşti de calitate, afirmarea şi lansarea unor vocitinere. Profesionalismul şi seriozitatea organizatorilor rezidăşi din enunţarea criteriilor de selecţie şi de jurizare: melodia săcorespundă particularităţilor de vârstă şi temperamentale(compoziţie şi text), să exprime preocupările şi aspiraţiilecopiilor şi tinerilor; evoluţia să fie plăcută, fără emoţie şidisconfort, să conţină elemente originale şi să încânte publicul;concurentul să dea dovadă de claritate timbrală, intonaţie,amplitudine vocală, dicţie şi emisie vocală foarte bune, să aibăcostumaţie adecvată cântecului şi vârstei; se vor depunctavulgaritatea, imitaţia şi melodiile neadecvate vârstei. Dupăcum se vede, un “program” foarte ambiţios, pe care din păcateunii solişti nu l-au respectat, aici vinovaţi fiind înainte de toateprofesorii lor şi chiar părinţii, la Focşani numărul lor, datorităregulamentului ferm, fiind totuşi mult mai mic decât în altepărţi. Şi ne-a mai plăcut precizarea fără echivoc: “Deciziilejuriului sunt irevocabile şi incontestabile”, pentru că ne-amsăturat de contestaţii, proteste, scandaluri. Mai ales că la“Inocenţă de copil” juriul a avut în frunte doi profesioniştiredutabili, compozitorul Ionel Tudor, preşedinte al juriului, şi“vocea de aur” de la Radio România, Titus Andrei,personalităţi a căror probitate nu mai poate fi pusă la îndoială.

Aşadar, ca în fiecare an pe data de 1 iunie copiii şi-au

sărbătorit ziua lor princântec, pe scena eleganteisăli “Balada” din centrulFocşanilor (ansamblulfolcloric “Ţara Vrancei” afost partener). În acea zicapitala Vrancei, în care auloc, în Piaţa Unirii, celemai mari spectacolemuzicale din ţară, era însărbătoare, spre încântareamicuţilor şi a părinţilorlor. Iar cei peste 30 definalişti ai ediţiei a III-a afestivalului naţional“Inocenţă de copil” s-auîmbrăcat elegant, au făcut ultimele vocalize şi au încercat să-şiînvingă emoţiile în faţa exigentului juriu. Ca o observaţiegenerală, referitor şi la nerespectarea indicaţiilor dinregulament, dincolo de alegerea uneori neinspirată a melodieide concurs, a surprins neplăcut (atenţie, dascăli!) strădaniaunor concurenţi de a “ţine” note lungi, în registrul acut, deparcă era un concurs de operă, nu alta! Muzica uşoarăînseamnă înainte de toate sensibilitate, căldură, nuanţă, relaţieperfectă solist-muzică-text, nu ţipete aplaudate generos depărinţi. Compozitorul Ionel Tudor, preşedinte al juriului, adialogat permanent cu concurenţii, iar la Gala laureaţilor aspus: “Sunteţi superbi, copii, şi este cel mai minunat lucru săvezi copii cântând, să-i asculţi, să vezi ceva din sinceritatea lor,din care noi avem foarte mult de învăţat. Am avut o categorie10-12 ani foarte bună. Este păcat că nu am putut oferi maimulte premii. Departajarea a fost la sutimi între locurile 1, 2 şi3. Problema principală este însă repertoriul. Nu se poate ca din31 de copii, 29,5 să urle! Sunt piese demonstrative, copilul are

sinceritatea lui, are gingăşia lui. Lăsaţi-l să urce pe scenă cu unrepertoriu adecvat. Pentru ediţia de anul viitor voi trimitedouă CD-uri cu muzică pentru copii create de Uniuneacompozitorilor din România”. Atenţionarea ilustruluimuzician confirmă cele scrise de noi în prima parte aarticolului.

Au fost 3 categorii de vârstă şi, cum se întâmplă deobicei, mulţi finalişti au fost la 7-9 ani. S-a detaşat prinacurateţea interpretării piesei “Pentru ea, muzica”, de GabrielBăruţă, dar şi prin muzicalitate, Andreea Miruna Meleşcanu,care a primit premiul I. Deşi este din localitatea băcăuanăGlăvăneşti, ea a reprezentat şcoala de muzică Soul Music Artdin Bârlad (profesor: Dragoş Gheorghiu), cu performanţe laconcursuri. Orădeanul Băruţă este specializat în creaţiamuzicală pentru copii, dar cu ani în urmă o melodie a sa,cântată de un solist... englez amator, a reprezentat ţara noastră

AM

Liviu Nedelcu, Ionel Tudor, Titus Andrei

la Eurovision. Judeţul Bacău a dominat secţiunea celor maimici finalişti, premiul II revenind Mirunei-Ştefania Hârbu, carea cântat o piesă a aceluiaşi Gabriel Băruţă (“negativele”orchestrale se procură relativ greu, sunt autori mai harnici dinacest punct de vedere). Pe poziţia a treia s-a situat Maria-Bianca Miron din jud. Galaţi, instruită la Centrul cultural“Dunărea de Jos” de o fostă interpretă laureată la Amara şiapoi angajată la Teatrul muzical “Nae Leonard”, Emilia Savu.Laureata a dat viaţă unei piese cu tentă rock scrisă de frateleMonicăi Anghel, Alexandru Anghel, “Ne iubeşte cineva”.Totuşi, ne-au reţinut mai mult atenţia Elizabeth AndreeaMarinescu din Galaţi (elevă a aceleiaşi Savu) sau AndraGeorgiana Ciocârlan din Râmnicu-Sărat, dar, aşa cum spuneaşi Ionel Tudor, diferenţele de punctaj au fost mici. Cu excepţiaunor creaţii de Viorel Gavrilă - “Ce noroc!” sau RobertAnghelescu (de la ProConsul) - “Cerul”, finaliştii de la 7-9 aniau apelat, confirmând cele scrise mai sus, la titluri aparţinândunor compozitori nelipsiţi de la competiţiile pentru cei micisau specializaţi pe melodii de gen: Nicolae Caragia, GabrielBăruţă, regretatul Bujor Mişcuţia, Cătălin Dascălu.

Cum spunea şi preşedintele juriului, categoria 10-12 ania fost de departe cea mai ofertantă, fiind vârsta la care sesedimentează talentul real al valorilor afirmate la vârstefragede. Că, din păcate, nu se mai interesează nimeni de acestevoci de mare viitor este mai mult decât trist şi evident, dovadăcategoria 13-16 ani, la care ne vom referi la timpul potrivit.

“Mijlociii” au dat o învingătoare detaşată şi absolutmerituoasă, singura notată de noi cu 9. Poate deloc întâmplătorea vine din oraşul Amara, care anul acesta ne invită la cea de-a 50-a ediţie a Festivalului “Trofeul tinereţii” - vedeţi ce rolimportant joacă emulaţia? Cristina Frăţilă a cântat “Mociriţăcu trifoi”, a reprezentat Liceul de artă “Ionel Perlea” dinSlobozia şi este pregătită – iarăşi nimic nu este întâmplător! -de autenticul şlefuitor de talente care este compozitorul MariusŢeicu. Suntem nevoiţi să subliniem din nou importanţa unordascăli pasionaţi şi competenţi. Deţinătoarea premiului II,Amalia Bleoju, a reprezentat aceeaşi Şcoală de muzică “SoulMusic Art” din Bârlad, fiind pregătită de prof. DragoşGheorghiu. Laureata a cântat sprinţara creaţie a lui VirgilPopescu “La la la”, fiind inspirată şi repertorial cu acest cântecvesel, alţi copii sau profesori mizând pe piese greoaie, dificile,nepotrivite cu vârsta soliştilor. O altă confirmare şi pentruşcoala buzoiană (amintirea Mihaelei Runceanu dăinuie...), cupremiul III obţinut de Ilona Andreea Necula de la Liceul deartă “Margareta Sterian” din Buzău; ea a cântat “Lie ciocârlie”şi se pregăteşte în particular cu compozitorul Dan Dimitriu.Numărul mult mai mare de finalişti, dar mai ales de voci şi

interpretări de calitate i-au determinat pe membrii juriului săsolicite mutarea menţiunii prevăzute de regulament pentru ceimari la această secţiune (pe viitor am sugera chiar renunţareala unele premii şi “teleportarea” lor către cei merituoşi de laalte categorii, prin distincţii “ex aequo”, imobilismulnefolosind nimănui). Menţiunea cu pricina a avut-o dreptdestinatar pe Teodora Lupu din Galaţi, de această dată de la“Vital music” (prof. Doina Cecoi), interpretă a piesei “Stailângă mine, mamă!” de Şerban Georgescu, pe versurileneuitatei Mădălina Manole. Cum spuneam, concurenţa a fostfoarte mare, la fel de bine putând intra în palmares şi Karla-Elena Bălăşoiu din Ploieşti, Milena Sălbatecu şi AndreeaDenisa Ungureanu, ambele din Râmnicu-Sărat, AlexandraMihaela Neculai din Galaţi, Bianca Ana Maria Grigore dinBârlad, Ruslana Ungureanu din Adjud. La această secţiuneopţiunile repertoriale au fost mai diverse, mergând de laEdmond Deda (ce minunat este când un copil cântă cântecul cedatează de 5 decenii, “Of, inimioară”!), Ion Cristinoiu, GeorgeNatsis, Viorel Gavrilă, Nicolae Caragia la Nicu Damalan,Mircea Guţu, Cornel Tudose şi Sorin Călin.

Dacă la secţiunile celelalte au fost, de bine-de rău, 3băieţi, la 13-16 ani nici urmă de ei, semn că fotbalul şi jocurilepe computer sau telefon i-au îndepărtat definitiv de muzicauşoară. Victorie indiscutabilă şi categorică a solistei de 16 aniEmanuela Gabriela Moţ, reprezentând Şcoala de arte dinTulcea, unde o are ca profesoară pe cunoscuta interpretă în

activitate Alexandra Canareica, al căreipalmares este remarcabil: două premiide interpretare la Mamaia, tot două laAmara (de altfel este invitată de onoarela cea de-a 50-a ediţie a festivalului),deţinătoare a Trofeului “Steaua fărănume” al TVR. Absolventă deConservator, Canareica i-a transmisexperienţa sa solistei, care a cântatexcelent melodia “Dorul” de NicolaeSulac, artist care dă numele său PalatuluiNaţional din Chişinău. Localităţile încare au loc mari festivaluri de muzicăuşoară atrag şi mulţi pasionaţi demuzică, aşa încât nimic mai normal capremiul II să plece în oraşul unde are locde 13 ani festivalul internaţional “GeorgeGrigoriu”, Brăila. Bianca FlorentinaBănică a descoperit, bravo ei!, o veche

compoziţie a lui Vasile Şirli, “Rug”, căreia i-a dat viaţă foartecorect. Bucurie mare şi pentru gazde, la final, deoarece premiulIII a fost acordat Danielei Ciuciu din Focşani, a cărei profesoarăare un nume... sensibil, Adina Sufleţel. Ea a cântat piesa luiAdrian Romcescu, “Rămâi cu mine”. Evoluţii bune au maiavut Miruna Elena Bucur din Adjud şi mai ales GeorgianaAndrieş din localitatea Homocea, tot din jud. Vrancea. Înafaracelor amintiţi au mai fost cântaţi Ion Aldea Teodorovici,George Natsis, Mihai Trăistariu.

Cu profesori buni, între ei interpreţi valoroşi, cu opţiunirepertoriale mai adecvate (până la a aborda piese sauprelucrări folclorice am sugera dascălilor şi organizatorilor defestivaluri să instituie obligativitatea de a se cânta melodii demuzică uşoară românească, învăţându-i pe copii să frazeze, sănuanţeze, să înţeleagă limba română, să se familiarizeze cutradiţiile muzicale autohtone!) şi jurii exigente, ca la Focşani, cusiguranţă se vor mai descoperi curând voci noi. Încă de laediţia a III-a, Festivalul naţional de muzică uşoară româneascăpentru copii şi tineret “Inocenţă de copil” s-a înscris în primalinie a genului.

Silvia TODERAŞ


Speranţe


RecenziiRadmila Popovici:

“Reconstituiri cu Ileana Popovici”Evident, titlul cărţii trimite la filmul “Reconstituirea”,

al lui Lucian Pintilie, considerat peste timp cel mai valoros alcinematografiei noastre (şi cel mai curajos, fiind interzis dela difuzare la două săptămâni de la lansare). În acest filmfoarte tânăra studentă la Conservator Ileana Popovici jucaalături de George Mihăiţă şi Vladimir Găitan, şi ei la începutde carieră atunci, dar şi de câţiva actori reputaţi. Volumul defaţă rezumă, în doar 153 de pagini, între care numeroasepagini cu frumoase fotografii, cariera remarcabilă acântăreţei, actriţei şi omului de televiziune, sub forma unuiinterviu luat de nepoata sa din Basarabia, scriitoarea şitextiera Radmila Popovici. După cum se ştie, părinţii Ileneis-au refugiat de peste Prutîn timpul războiului, laButurugeni, în jud.Giurgiu, unde tatăl său afost preot, iar mama –inginer agronom. Cartea,tipărită în frumoasecondiţii grafice în colecţia“Punct.ro. Interviu” aediturii ieşene Adenium,retrasează devenirea şicariera de excepţie aartistei. A studiat vioara laLiceul de muzică nr. 1 dinBucureşti, apoi a absolvitConservatorul “CiprianPorumbescu”, debutând casolistă de muzică uşoară laCasa de cultură astudenţilor din Capitală,cu orchestrele dirijate de Marius Ţeicu şi Rolf Albrich. Aici sepregăteau sub îndrumarea compozitoarei CameliaDăscălescu şi alţi solişti deveniţi apoi cunoscuţi, cum ar fiDan Spătaru, Pompilia Stoian, Anca Agemolu. LaConservator i-a avut profesori, între alţii, pe GheorgheDumitrescu, Emilia Comişel, Adrian Raţiu, Irina Odăgescu,George Bălan, Aurel Stroe, Myriam Marbe, Octavian LazărCosma, Ştefan Niculescu, Serafim Antropov. A colaboratfructuos cu Richard Oschanitzky (căruia i-a îngrijit în anii dinurmă mai multe apariţii discografice), prin el apropiindu-sede bossanova şi de muzica de film, ciclul “Barlovento” fiindo adevărată bijuterie. Ileana Popovici a realizat coloanasonoră şi ilustraţia muzicală la numeroase filme şi piese deteatru, dar şi pentru echipa naţională de gimnastică, aceastadatorându-i în bună măsură succesele de la proba de sol. Aprezentat emisiuni de succes la TVR şi la TVR Internaţional,mai ales după 1998, când s-a stabilit la Sanremo, de undetransmite cu regularitate corespondenţe pentru revistanoastră de la festivalul cântecului italian. La începuturilecolaborării cu Oschanitzky a cunoscut-o pe Puica Igiroşanu(actualmente călugăriţă!) şi a realizat interesante versiuni înmanieră preclasică ale unor compoziţii ale lui GeorgeGrigoriu (“Două rîndunici”, “Dragostea e val de mare”), ca şiprelucrări de muzică clasică şi preclasică în stil modern,alături de orchestra Electrecord. Înregistrările din aceaperioadă, între care şi compoziţii ale lui Paul Urmuzescu, nedezvăluie o voce dulce, adolescentină, caldă şi plină demuzicalitate. Povestea vieţii mereu tinerei Ileana Popovici, 71

de ani, este pasionantă ca un roman, aşa încât cartea separcurge pe nerăsuflate. În paginile volumului întâlnimamintiri depănate de prieteni buni, cum ar fi Adrian Enescu,Aurora Andronache (fosta sa colegă de la TVR, cu carefondase la un moment dat grupul vocal “Aurora”, a treiafiind Cornelia Andreescu de la Madrigal, în prezentdirectoare la casa de discuri Electrecord), Alex Vasiliu,fotograful Emanuel Tânjală, Manuela Cernat, Mircea Radu,Octavian Ursulescu. Cartea semnată de Radmila Popovici neajută să înţelegem şi să cunoaştem mai bine câteva decenii,mai mult sau mai puţin agitate, ale existenţei noastre, prinintermediul poveştii de viaţă cu adevărat excepţionale a uneireprezentante autorizate a lumii artistice, Ileana Popovici...

Vasile Menzel: “Polifonia artelor în teatrul muzical”

Cine nu-şi aduce aminte de Fraţii Mentzel (grafiaaceasta se datorează celuilalt frate, Eugen)? Cu Vasile ne-amreîntâlnit chiar anul acesta, la festivitatea acordării premiilorrevistei noastre, când a făcut parte din “echipa” casei dediscuri Eurostar, unde a editat mai multe albume încă din1996. El este de departe cel mai harnic dintre cei doi fraţi,figurând până în prezent pe afişe. Vasile Menzel este opersonalitate plurivalentă: compozitor, dirijor, instrumentist,solist vocal, actor (mai bine de 60 de roluri în teatru şi în film),poet (cu numeroase volume publicate), eseist, dramaturg,coregraf, dansator, grafician, regizor, prof. univ. (asociat) dr.,cu muzica semnată la 90 de spectacole de teatru! De aceastădată Vasile Menzel ne propune, în colecţia “Opera omnia-publicistică şi eseu contemporan” a editurii ieşene TipoMoldova, o lucrare extrem de ambiţioasă, în care dezvăluie

câteva din secreteleteatrului muzical, pecare îl cunoaşte dininterior, cartea fiind cucăldură recomandatăde trei profesoriuniversitari doctori:Mihaela Tonitza-Iordache, CristinaVasiliu şi Remus Rus.Foarte documentată,însoţită de partituri şifotografii, carteaparcurge paginiesenţiale din istoriamusical-ului (americanşi românesc), a teatruluide varietăţi şi a celuimuzical în general.Reţinem câteva capitolesugestive: “Musical-ul,

o necesitate psiho-socială”, “Wagnerianismul şi artaspectacolului”, “Tendinţe în musical-ul european”,“Futurismul şi teatrul de varietăţi”, “Brecht şi funcţia song-ului în artă”, “Jazz-ul-scurt istoric; stilul străvechi de jazz;jazz-ul clasic şi modern”, “Muzica pop-exemplificări ritmice”.Cunoscut de marele public în special datorită performanţelorsale ca interpret de muzică uşoară şi actor, Vasile Menzel sedovedeşte în acest opus un muzicolog de reală vocaţie.

Ortansa FLERICI

AM

Sanremo, istoria unui festival(I)

Inaugurăm astăzi un mini-serial consacrat celebruluifestival de la Sanremo, ajuns în 2017 la ediţia a 67-a, pentrua trage învăţăminte şi a înţelege ce înseamnă un festivalnaţional (titulatura exactă este “Festivalul cântecului

italian”) ce nu exclude însă participările străine.Aşadar “italian”, nu american, britanic şi alteglobalisme păguboase, cum se petrec lucrurile lanoi, îndeosebi la concursurile muzicale TV. Să nemai mirăm că Mamaia şi “Cerbul de aur” audispărut şi că nu mai reuşim de decenii să lansăminterpreţi valoroşi şi mai ales cântece de muzicăuşoară care să intre în conştiinţa publicului larg,nu doar a unui segment elitist, îngust? Cumfestivalul de la Sanremo este organizat de RAI,televiziunea publică italiană, poate vor parcurgeaceste rânduri şi se vor strădui să urmeze acestexemplu pozitiv şi responsabilii de la TVR, deşitare ne îndoim…

Festivalul de la Sanremo nu şi-a propusniciodată să tragă cortina, deşi mulţi şi multeputeau să-l ucidă: critici muzicali, comentatorisociali, controverse, prezentatori prost aleşi sauînvingători mediocri. Noua generaţie din show-urile muzicale TV, tinerele talente modernisteşi-au tăiat felia lor de tort, normal, dar nimic n-a pututîndepărta locul special ocupat de Sanremo în inimaitalienilor. Un cunoscut gazetar italian, Fabrizio Casinelli,scria înaintea uneia din ultimele ediţii: ”Suntem un popor

de sfinţi, poeţi şi cântăreţi. Dar suntem şi critici muzicali,prezentatori, organizatori, scenografi şi dirijori, ca să numai vorbim regizori şi instrumentişti. O săptămână pe ansuntem toţi la festival, pentru că Sanremo este Sanremo şi”tutti cantano Sanremo”. Nu e aşa? Desfid pe oricine arecurajul să afirme că n-a fredonat măcar o dată ”Nel blùdipinto del blù” (Volare)”, ”Non ho l’eta”, ”24mila baci”,”Ragazzo della via Gluck”, ”Ancora”, ”Perdere l’amore”sau ”Vita spericolata”, acestea fiind doar primele titluricare-mi vin în minte. Pentru o săptămână muzica şicântecul vor fi în centrul existenţei noastre, încercând săatenueze tensiunile la care suntem supuşi zi de zi. Cântececare vor deveni însoţitoarele noastre cotidiene, refrene carevor pluti deasupra ”Rivierei florilor” şi vor intra în caselenoastre, încercând să ne emoţioneze. Va fi un festival aldiversităţii, unul pop, vom asculta cântece de care cusiguranţă ne vom aminti şi pe care le vom fredona. Searăde seară va fi o sărbătoare cu ecouri internaţionale, unspectacol pe care Carlo Conti l-a gândit pe sufletultelespectatorilor, un festival pentru melomanii din toategeneraţiile, pentru nostalgicii anilor ’80, pentru generaţiaanilor ’90, dar şi pentru tinerii noului mileniu, adepţi aisonorităţilor mai originale”. Am fost personal la festival în1990, la ediţia a 40-a. Ploua, vremea era neprietenoasă, darsute de spectatori au stat ore în şir în faţa sălii Palafiori doarpentru a-i vedea pe artişti cum coboară din maşini, pentrua-i aplauda şi a le striga numele cu veneraţie! In Italia,Sanremo şi televiziunea sunt inseparabile, s-au născut şi aucrescut practic împreună, cu excepţia primei decade, cândmanifestarea se transmitea exclusiv la radio. În timp, oparte din “înalta societate” a show-business-ului, carefăcuse măreţ festivalul, ne-a părăsit, dar, de-a lungul anilor,orice încercare de a schimba ADN-ul festivalului, de a-l“moderniza” (să ne mai întrebăm de ce a murit Mamaia?),de a-i conferi o aură mai contemporană a sfârşit înderizoriu. Cele mai reuşite ediţii au fost tocmai acelea fideleistoriei şi tradiţiilor festivalului, dovadă că n-au “prins”inovaţiile la care s-a apelat în câteva rânduri, cum ar fi

interpretarea fiecărui cântec de câte doi solişti (cum a fost şila Mamaia la început) sau includerea, între vedetele italienecare dădeau viaţă pieselor din concurs, a unor staruriinternaţionale, care în ultimii ani vin doar ca invitaţi.


Cei mai frumoşi ani

Gigliola Cinque�

Filosofia festivalului a rămas aceeaşi ca la prima ediţie, ceadin 1951. Gianni Ravera, fost “crooner” cu voce melodioasă,inventator şi patron al festivalului, a decedat prematur, lamijlocul anilor ’80, dar timp de 24 de ediţii l-a conceputmeticulos, “navigând” abil între reprezentanţi ai caselordiscografice, presiuni politice şi, evident, talente muzicale,pentru că a avut un dar incomparabil, special, de invidiat îna descoperi talente. Ravera a ştiut ca nimeni altul cine vaavea succes de lungă durată şi cine nu, foarte rar înşelându-se. Adriano Celentano, care cânta într-un bar din Sardinia,sau Gigliola Cinquetti sunt doar două din stelele scoase dinjobenul său fermecat. Un invizibil fir roşu leagă de-a lungultimpului principali actori de la Sanremo, de la GianniRavera, Pippo Baudo (de 13 ori prezentator!), Aragozzini şipână la Carlo Conti, care a preluat mandatul de gazdă şidirector artistic-selecţioner pentru ediţiile 2015, ’16 şi ’17.Nemaivorbind de Mike Bongiorno, de 9 ori prezentator,care a conferit popularitate evenimentului, îndeosebi în anii’60, dar mai ales cei trei numiţianterior au în comun dragostea fărălimite faţă de manifestarea dinLiguria. Ravera a fost “tatăl şipatronul”, impunându-i stilul şitradiţia, decizând vânzări şi cariere.Baudo a fost şi este încăprezentatorul italian nr. 1 deteleviziune, fiind gazda ediţiilor cucel mai mare succes şi, respectândadevărul, a uneia din cele mai slabe(cea din 2008, ultima de altfel la cares-a aflat la cârmă), ceea ce totuşi eramatematic inevitabil, dat fiindrecordul său de prezenţe. Ca şiRavera sau Conti, Baudo a avut undar în a identifica potenţiale şansede succes şi artiştii capabili săreuşească, nedând niciodată greş, dela “Settevoci” încoace. Iar Conti esteurmaşul natural al lui Baudo, fiindun moderator strălucit, cu clasăevidentă, fie pe scenă, fie la TV, înfaţa a milioane de telespectatori.Legătura perfectă între ceea ce aş

numi “cei 3 bărbaţi Sanremo” s-avăzut clar în 2015, la prima ediţie a“Trofeului Gianni Ravera”,înmânat de Baudo lui Conti, căruiai-a transmis în acest fel şi hlamidade cel mai valoros prezentator TVal momentului. Au trecut 32 de anide când Carlo Conti, trimis al unuimic post de radio privat, seaventura pentru prima dată laSanremo, la volanul maşinuţei sale,cumpărate la mâna a doua, cusperanţa că va reuşi să smulgăcâteva interviuri participanţilor.Ulterior a devenit un numecunoscut la RAI, realizândprograme speciale cum ar fi”Sanremo contro Sanremo”,”Sanremo estate”, ”Sanremo sinasce”, ”Oscar della TV”, dar şi ”Imigliori anni”, ”L’eredita”, ”Tale equale”, pentru ca în 2015 să îmbracehainele elegante aleprezentatorului. În postură dedirector artistic a selecţionatcântecele pornind tot de la

experienţa sa radiofonică, oprindu-se lacele care să fie difuzate intens, pe carelumea să le asculte şi să le fredoneze. Cueleganţă, Conti recunoaşte că toţirealizatorii TV italieni de 50 de ani au înADN ceva din ”marii” care au inventatîn peninsulă divertismentul TV. Demulte ori îşi spune că are inimă”baudiană” , ”bongiorniană” sau”arboriană” (de la Renzo Arbore, N.A.)în spectacolele muzicale, de varietăţisau umoristice, dar în egală măsură esteevident că a împrumutat şi de la alţicorifei ai genului, cum ar fi Corrado,Enzo Tortora, Bonolis, RaimondoVianello.”Formula Conti” pentruSanremo îmbină nostalgia cu privireacătre cei tineri: Al Bano şi Romina


Cei mai frumoşi ani

Mike Bongiorno, Pippo Baudo

Adriano Celentano

AM

Al Bano, Romina Power


Cei mai frumoşi aniPower reamintindu-ne ”Felicità” din1982 alături de grupul rock ImagineDragons, de rapperul de 17 aniKaligola (pe numele real GabrieleRosciglione), cu ”Oltre il giardino”, dealţi artişti hip-hop (Nesli, Moreno) saude dirijoarea de numai 25 de aniCarolina Bubbico. Dar Sanremo nuînseamnă doar distincţie şi talent, ci şiinvitaţi muzicali de faimă mondială, ovestimentaţie de seară ce dezvăluieprea mult din coapsă, un lookexagerat, polemici “orchestrate”impecabil, acuzaţii de plagiat, ceea cecreşte vertiginos audienţa. Ca şi postul

TV care îl găzduieşte, festivalul de laSanremo se hrăneşte (unii ar spune căîi devorează…) cu telespectatorii, catoate televiziunile “naţional-populare”, cum le spunea Gramsci,sau, pentru a-l cita pe Pier PaoloPasolini, “societatea italiană esteiremediabil dependentă de Sanremo şide canzonettele sale”… Cert este căfestivalul este mai viu ca oricând şiprosperă, reprezentând, într-o lumetot mai virtuală, o preţioasăoportunitate de a-i apropia pe oameni.Dintotdeauna prietenii organizeazăserate Sanremo la ei acasă, unde

ascultă cântecele, se amuză, fac pariuripe câştigători, se bucură de o seară demuzică şi conversaţie – fenomen “cult”care a menţinut festivalul în anii decriză, ca şi grupurile de pe reţelele desocializare dedicate celui mai longevivprogram transmis de RAI, cu cine înpicioare sau petreceri cu pizza însoţitede jocuri diverse. Sau, cum spuneainspirat cineva, fie că sunt pentruexperţi, fie pentru profane, firmele ceanalizează audienţa aşteaptă festivalulde la Sanremo aşa cum alţii aşteaptăvara…

Octavian URSULESCU

Albumul cu amintiriIoan Luchian Mihalea a fost un adevărat animator al

mişcării corale de amatori, prin constituirea binecunoscutulgrup “Song”, la Universitatea bucureşteană, şi apoi a coraleipentru copii “Mini-Song”, pe care le-a dirijat până la sfârşitulvieţii, o viaţă frântă brutal de o crimă oribilă, la începutulanilor ’90. La fiecare Crăciun, Mihalea îşi lua alături de el pecei mai valoroşi colegi din Song şi mergeau la colindat pe ladiverse personalităţi artistice, iar de Revelion îl găseai înstaţiunile studenţeşti, ca animator al unor seri muzicalememorabile. A făcut parte din jurii, a susţinut recitaluri şisingur (ca la festivalul de laAmara), a colaborat cu numeroşialţi interpreţi, în diverse formule.La concursul “Şlagăre îndevenire”, pe care-l realizam laînceputul anilor ’80 împreună curegretatul Titus Munteanu (21 deediţii, cu zeci de titluri de succeslansate, unele rămase etalon pânăîn zilele noastre), Ioan LuchianMihalea era aproape nelipsit, fiindpreferatul compozitorilor. Laediţia a 7-a a competiţiei aparticipat chiar cu corala Song,interpretând piesa lui HoriaMoculescu, pe versuri de Carmen Aldea, “Mamaia, Mamaia”,distinsă cu Premiul juriului. Mai numeroase au fostcolaborările în care era pus în valoare şi talentul său actoricesc,cum s-a întâmplat la ediţia a IV-a, cu piesa “Jocul până lastele” de Ionel Bratu Voicescu (fostul baterist al formaţieiSincron), pe versuri de George Ţărnea, recompensată cuPremiul tinereţii datorită interpretării magistrale a lui Mihaleaalături de copilul Cătălin Munteanu. La ediţia a 8-a, aceiaşiautori şi-au încercat din nou şansa în formula care le adusesesuccesul anterior, dar n-au mai reuşit să intre în palmares. Laa 14-a ediţie, intitulată “Primăvara tinereţii noastre”, IoanLuchian Mihalea a cântat alături de duetul vocal Stereocompoziţia lui Jolt Kerestely “Cântec de primăvară”; în ciudaunui punctaj extrem de ridicat, 69 de puncte (maximul fiind70), melodia n-a intrat în palmares, ceea ce se va întâmpla şila ediţia a 19-a. Mihalea a dat viaţă atunci, alături de grupulStart, piesei “Cântec de pace” a tinerei Claudia Daniela Nacu,studentă la Conservator şi componentă a trio-ului vocalExpres. Dar premiile nu erau atât de importante, câtcalificarea în finală şi confruntarea cu cei mai bunicompozitori şi interpreţi. La ediţia 20-a, o întâlnire la nivel

înalt, cu solista care avea să cunoască la rându-i un destintragic, Mihaela Runceanu; cei doi au cântat minunat atuncipiesa lui Ionel Bratu Voicescu “Cântec de seară”. La ultimaediţie, a 21-a, a concursului radio şi televizat “Şlagăre îndevenire”, Ioan Luchian Mihalea a dat viaţă, alături de o altăvoce de excepţie, Elena Cîrstea, creaţiei tânărului pianist şicompozitor Dragoş Nedelcu, “Cântec de viaţă şi dragoste”.Dar acest colţ de pagină este dedicat în egală măsură unui altproiect interesant al său legat de muzica uşoară şi materializatla acelaşi concurs de mare audienţă “Şlagăre în devenire”.Ioan Luchian Mihalea îşi alcătuise un grup vocal masculin,dar care n-avea nici un nume, aşa că mă revendic drept... naş,pentru că l-am botezat Cvintetul vocal “Luchian”! În imagine,

al doilea din dreapta, cu ochelari,este Bogdan Dragomir,actualmente coordonator alposturilor teritoriale ale RadioRomânia. Culmea este că pevremea aceea notele, pe lângă celeale juriului, era date de redactoriiposturilor teritoriale din ţară(Cluj-Napoca, Timişoara, Târgu-Mureş, Craiova, Iaşi, RadioVacanţa)! Dacă ar fi ştiut cei deacolo cine le va fi şef peste ani... Înaceastă formulă, grupul a avuttrei apariţii remarcabile pe scenaconcursului nostru. Astfel, la

ediţia a 11-a, având tema “Vară românească”, desfăşuratăevident pe litoral, Cvintetul vocal “Luchian” a condus cătrePremiul tinereţii melodia lui Dan Dimitriu “Au venitvacanţele”. Cei cinci au “mână” (a se citi interpretare) bună,dovadă că după numai două ediţii, la a 13-a întâlnire cupublicul (“Cântecele Anului Nou” era de această dată temapropusă creatorilor), îi aduc acelaşi Premiu al tinereţiicompozitorului Dinu Giurgiu, cu piesa “Pentru noi, pentruvoi, tinerii”. Cvintetul vocal “Luchian” a fost o “cartecâştigătoare” şi pentru Ionel Tudor la ediţia a 16-a acompetiţiei, intitulată “Toamnă românească”. Le merseseperfect şi vara, şi iarna, chiar şi primăvara (cine din juriu o fidat atunci 9 în loc de 10?), aşa încât băieţii lui Mihalea au fostla înălţime şi cu “Toamnă blândă românească”. Melodia luiIonel Tudor a cucerit Premiul juriului, ex aequo, cu 69 depuncte, împărţindu-l cu Jolt Kerestely şi piesa acestuia “Unbuchet de crizanteme”, solistă Marina Florea. O pagină deistorie a muzicii uşoare româneşti, amintiri duioase pentru unviitor muzeu al genului, anunţat de organizatorii festivaluluide la Amara, ajuns la ediţia a 50-a...

U. OCTAVIAN

Cvintetul vocal “Luchian”


DiscuriDan Iagnov:

„Duete pentru ŞtefanIordache”

După albumul Dan Iagnov –Luiza Cioca, iată că Iulia Mirela Briţchi(care este în egală măsură autoarea unuidesen sugestiv pe copertă şi a unor

fotografii) ne dăruieşte o altă colecţieminunată, 16 creaţii ale compozitoruluiDan Iagnov concretizate în tot atâteaduete avându-l ca protagonist pe mareleactor Ştefan Iordache. Iagnov - căruiaMirela Briţchi, care i-a fost alături pânăîn ultima clipă, îi cinsteşte admirabilmemoria - este singurul creator care acompus pentru Iordache, rezultândadevărate bijuterii de muzică şi poezie.Discul ne reaminteşte neuitatelecolaborări cu Sanda Ladoşi (în 7 duete),Angela Similea (ce spectacol a fost“Adio... femei!”!), Monica Anghel şiElena Cîrstea. Sponsorizat de MirelaBriţchi, discul, beneficiind de oprezentare grafică de excepţie, a apărutla casa Roton şi include nu mai puţin de11 texte superbe de dragoste ale AndreeiAndrei. Din păcate, Ştefan Iordache şiDan Iagnov ne-au părăsit şi în cazulfiecăruia dintre ei se potrivesc perfectversurile unuia din cântece: “Închid uşa,sting lumina, trag oblonul şi încui/Magazinul meu de vise nu mai vindenimănui...”.

Coma: „Orizont”

Formaţie bucureşteană cu 18 anivechime şi 4 albume la activ, compusădin membri ai grupurilor de stil numetal – rapcore, cum ar fi The Words,Daft Allison Lazy Bones şi Ska Burger.Din componenţă fac parte CătălinChelemen, Dan Costea, Călin Marcu,Răzvan Albu, Sorin Petrescu şi unamator de hip hop - Răzvan Rădulescuaka DJ Hefe.

Recentul CD (Universal MusicRomânia) lansat la Arenele Romane,conţine 10 cântece compuse în perioada

2011 – 2016, înregistrate în ComaCrocuses’s Studio, mixate şi masterizatede Marius Costache (Studio 148).Deosebită - coperta albumului, realizată

de Saddo aka Raul Oprea Sebastian, uncunoscut artist plastic român stabilit înBerlin.

Un stil aparte, bine ancorat înmaniera aleasă.

Alesis: „Muzică aleasăpentru oameni aleşi”

Puţini sunt artiştii care pot abordacu aceeaşi lejeritate toate genurilemuzicale, în special muzică uşoară şipopulară. Alina şi Romeo Negoiasă,adică Alesis, se numără la loc de cinsteîntre cei... aleşi, albumul de faţă, un soide “Best of”, fiind mai mult decâtedificator. Romeo Negoiasă este

instrumentist (pian, chitară),compozitor, textier şi ne propune alăturide soţia sa o colecţie de lucrări care neface să înţelegem de ce grupul este atâtde solicitat la concerte şi diverseevenimente majore. Astfel, între cele 22de titluri putem asculta “Baladastrăinătăţii” (alături de Paul Surugiu-Fuego), colaje de muzică uşoară, etnosau folclorice, celebre pieseinternaţionale. Într-adevăr “muzicăaleasă” (cu mult bun gust!) pentruoameni aleşi!

Luna Amara: „Aproape”

La cinci ani de la „Pietre în alb”,albumul care a marcat un vârf calitativîn muzica formaţiei, clujenii revin cu unnou disc aparte. Avem doar şaptecântece într-o manieră semi-acustică

(acompaniament cvartet coarde LesNuages), dar cu atu-urile textelor (înromână) şi sonoră ale cvintetului.

Au semnat cu Universal MusicRomânia, care editează acest CD cuaspect sobru, cu un mic booklet (dar nuse specifică autorii cântecelor !),înregistrat de Oliver Vegh în LunaRecording Studio şi mixat de DanGeorgescu. Primul single se numeşte„Doar noi doi” şi are un videocliprealizat de Resize Media, primit cuinteres. Sonorităţi aparte, care ar puteasă-i aducă din nou în prim plan.

Cătălina: „Fly”

De fapt, ar fi trebuit să nu folosimdiacriticele, fiindcă discul CătălineiToma a fost înregistrat, produs şi editatdincolo de Ocean. Aşa cum am scris într-un număr anterior, fosta “regină rhythm

and blues” îşi construieşte cu migală onouă carieră muzicală în Statele Uniteale Americii, bazându-se pe înzestrărilesale muzicale de excepţie. Discul singlede faţă evidenţiază o dată în plusorientarea modernă a interpretei, aşa

AM

47ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Aprlie 2017

Discuricum a fost cunoscută în ultimii ani aişederii în ţară, cu discuri care n-au fostîntotdeauna pe gustul caselor deproducţie orientate mai degrabă cătrezona comercială. Compozitori şiproducători sunt Catalina Toma, Chad“C-Note” Roper, Bluu Suede şi Jake“Therecordmaka” Boncutiu. Discul afost înregistrat în studioul lui Chad “C-Note” Roper, care semnează şimasterizarea. Nu putem decît să-i dorimtalentatei şi nonconformistei artiste ocarieră cât mai lungă şi mai durabilă în“ţara tuturor posibilităţilor”, unde însăconcurenţa muzicală este acerbă!

Fameless: „DreamsWithout a Past”

Formaţia ”fără faimă” (Fameless)este una nouă, înfiinţată de un cîştigătorde concurs TV: Tiberiu Albu, dinOrăştie, a cucerit Vocea Românieiarătând că rockul nu este demodat şi apus la punct proiectul Fameless, alături

de Şerban-Ionuţ Georgescu - bas;Andrei Gabriel Ilie - baterie şi MihaiVasile - chitară.

Cele 10 piese de pe CD (UniversalMusic România) se înscriu în zona hard-grunge, cu reuşite idei sonore, voci binelucrate şi notabile reuşite ritmice.Versuri interesante, dar din păcate înengleză (de ce oare?).

Un debut promiţător.

Oana Sîrbu: „Sunt şic!”

Împreună cu regretatul textierGeorge Popovici, compozitorul VirgilPopescu a dăruit copiilor de-a lungultimpului zeci de melodii sprinţare,potrivite vârstei lor (de altfel, muzicianulpredă la grădiniţe muzicale, fiind foarteiubit de cei mici). Aceste creaţii se cântăla toate festivalurile pentru copii şi şi-augăsit interpreta ideală în Oana Sîrbu,care ştie ca nimeni alta să fie ba dulce, başăgalnică, să intre în pielea personajelor,fie că este vorba “Prinţesa Ţurţurica”,“Bubu”, “Zurli-zburli”, “Gărgăriţa

pictoriţă” sau “Crăiasa viselor”. Este undisc de autor Virgil Popescu, caresemnează muzica la cele 16 piese,orchestraţiile, evoluează la chitară bas şi

sampling percussion, face backing vocal,avîndu-l alături pe redutabilul pianistPuiu Pascu. Înregistrările şimasterizarea: Virgil Duţan (Best SoundStudio). Recomandăm din toată inimaacest simpatic CD editat de casa dediscuri Eurostar tuturor copiilor,părinţilor, bunicilor!

Vunk: „Hituri şi mituri”

Discul a fost lansat la SalaPolivalenta, într-un amplu evenimentmultimedia cu trei inovaţii tehnologice,intitulat Un Nou Univers. Este aloptulea album al cvartetuluibucureştean cu o vechime de 14 ani, darnu este un album ”nou”, ci o compilaţie

(a doua din carieră), cu 13 cânteceselectate dintre succesele de top alecvartetului cu componenţă stabilă:Cornel Ilie, Nicu Sârghea, Gabriel Maga(aceştia trei semnând şi muzica, iar Ilie şitextele în limba română), BogdanCrucianu.

În format digipack, albumuleditat de Universal Music Romania areo prezentare grafică multicoloră nu preainspirată; sonorităţile se înscriu pe liniapop-rock bine-cunoscută, cu refrenecantabile, uşor de reţinut.

Anca: „Forgotten Jewels”Anca Vişan-Graterol, lidera

formaţiei feminine de rock Catena, aplecat din România în aniicomunismului, prin căsătorie, şi s-astabilit la Hanovra. Aici are un studio de

înregistrări, dă lecţii de muzică, cântă cuformaţia sa şi înregistrează discuri. Ne-atrimis acest CD cu reluări în cheiepersonală a unor piese celebre folk-rock– „Bijuterii uitate” (cum spune titluldiscului) – nu mai puţin de 16, cum ar fiHush, Locomotive Breath, Somebody ToLove ş.a. Anca (voce şi chitară) esteajutată de o mulţime de muzicienipentru a crea o atmosferă nostalgicăreconfortantă.

Corina Chiriac: „Necunoaştem din vedere”

În textul pe care-l semnează înbooklet, protagonista aminteşte de“debutul furtunos” din 1970 (se petreceala concursul TV “Steaua fără nume”) şide compozitorii care i-au marcat cariera,îndemnând-o, în cele din urmă, să-şi

încerce talentul componistic propriu. Şicum să nu fi fost aşa? Tatăl său erailustrul compozitor Mircea Chiriac (caun omagiu, pe albumul de faţă esteinclusă “Serenada” acestuia, cu un textde Aurel Storin), iar mama – profesoară

de pian, Corina însăşi fiind o pianistăredutabilă Aşa încât succesele cucompoziţii proprii n-au întârziat, la“Şlagăre în devenire”, cunoscutulconcurs TV, la festivalurile “Melodii”sau “Mamaia”. Indiscutabil, piesatitulară rămâne şlagărul cel mai fredonat(figurează şi sub forma unui cuplet scrisde Aurel Felea), dar o carieră strălucităau avut şi “Permiteţi?”, “Noapte bună,pe mâine”, “Rămâne o artistă”,“Povestea unei scrisori” sau “Te rog sănu te uiţi la ceas!”. Un minunat albumEurostar cu 12 compoziţii proprii aleCorinei Chiriac (plus şase texte), cufotografii superbe semnate Ioana Chiriţă(asta ştim doar noi!) - o nouă apariţie ceîntregeşte necesara audiotecă alegendelor muzicii uşoare româneşti...

Alexandru Jula şi IoanaSandu: „Întoarce,

Doamne, anii mei!”

După remarcabilele restituirilegate de Constantin Drăghici, talentataşi neobosita interpretă Ioana Sanducontinuă colaborarea cu un alt veteran,Alexandru Jula. Rezultatul: un admirabilalbum editat de casa de discuri Eurostar(producător: Paul Stângă), cu 8 piese ale

solistei, 6 ale lui Jula şi două splendideduete. Majoritatea pieselor este compusăde atât de înzestratul muzician FranciscReiter (tot el semnează orchestraţiile şi

masterizarea), alături de el întâlnindnumele reputatului Vasile Veselovschi,ale lui Marcel Iancu şi Stelian Ene.Versurile sunt şi ele la înălţime,aparţinând, între altele, unor GrigoreVieru, Mihai Maximilian, CarmenAldea-Vlad, Ioana Sandu. Nici măcarDumnezeu nu ne poate întoarce anii, înschimb ne putem bucura de asemeneadiscuri “bune de pus pe rană”, cumelodii cum ar fi “Iubire dulce, nupleca!”, “Prinţ şi cerşetor”, “Iubire târziede toamnă”, “Romantică”, “Inelul de

logodnă”, “M-ai înşelat”, “Ultimulromantic”...

Vlad Isac: „Fusion of sounds”

O colaborare inedită între tată –Gabriel Isac (n. 1963, fost membru alformaţiilor braşovene Grup 74 şiConexiuni) la chitară şi chitară bas şi fiu- Vlad Isac (n. 1990, absolvent al Liceuluide Muzică şi al Facultăţii de Muzică din

Braşov, profesor de percuţie la ŞcoalaPopulară de Arte şi Meserii „TiberiuBrediceanu” din Braşov), care aînregistrat la claviaturi partea electronicăşi cea de percuţie. Fiul este iniţiatorulproiectului, compoziţiiile instrumentale

aparţinându-i, cu interesante combinaţii şi influenţe; reuşitămixarea dintre instrumentele acustice cu sursele electronice,accentul căzând pe ritmuri şi mai puţin pe melodie.

Înregistrare, mixing, masterizare: Isac Studio Braşov, cuo calitate sonoră apreciabilă: albumul editat de Soft Recordsmerită menţionat pentru noutatea şi îndrăzneala demersuluisonor.

Florin Giuglea:„Invitation to the Blues”

Proiectul albumului a început prin cercetare şidocumentare în SUA, urmate de înregistrare în Bucureşti laVdvmusic Studio şi Sysound Studio, în compania celor 3

colegi de formaţie şi a 6invitaţi. Mixarea şimasterizarea s-auefectuat în ”State”,albumul fiind editat deSoft Records. Este undisc cu ”cover”-uri, căcine spune Florin Giuglea(ghitară, voce): ”Acestalbum este omagiul pe careîl aduc celor intitulaţi theKings (BB, Albert şiFreddie), lui RobertJohnson, Albert Collins,Hubert Sumlin, Stevie

Ray Vaughan, Muddy Waters şi multor altor artişti de blues care-mi hrănesc sufletul şi mi-au adus inspiraţie de-a lungul carierei melemuzicale”.

Pagini de Florin-Silviu URSULESCU

Discuri

A C T U A L I T A T E AMU Z I C A L Ă

Redactor şef:George BALINT

Redactori: Mihai COSMA, Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Secretar de redacţie: Costin ASLAM

Colegiu redacţional: Petruţa MĂNIUŢ-COROIU, Mariana POPESCU,

Mihaela Silvia ROŞCA, Vasilica STOICIU�FRUNZĂ, Cristina ŞUTEU

Semnează în acest număr:Dumitru AVAKIAN, Loredana BALTAZAR, Valeria BARBAS, Al. I. BĂDULESCU, Cornelia BRONZETTI, Viorel COSMA, Lavinia FRÂNCU, Mihaela GÂRLEA, Oana GEORGESCU,

Florian LUNGU, Carmen MANEA, Doina MOGA, Mariana POPESCU, Carmen POPA, Mihaela Silvia ROŞCA,

Adrian SIMEANU, Mădălin Alexandru STĂNESCU, Lena VIERU CONTA, Florin-Silviu URSULESCU

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect. 1, 010071,România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - INTERSIGMA-ERICOM SRLTEL: 021-242.30.32 ISSN: 1220-742x

Revistă lunară de informare, opinie şi dezbatere editată de UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

şi finanţată cu sprijinulMINISTERULUI CULTURII ŞI IDENTITĂŢII NAŢIONALE

actualitatea 72017 muzical~muzical~citându-l pe tocqueville, gabriel liiceanu creionează, în...

Documents