Aurora Liiceanu

, Ce mica esti si ce ' ' de-a mult fum scofi!"

Am ales psihologia ca profesie ~i, spre norocul meu, ca un hobby din care traiesc. Am fost totdeauna inte­resata de oameni, de viata, de desti­nullor, de faptul ca, de~i semanam unii cu altii, fiecare dintre noi este unic. Toate aceste lucruri, toate aceste teme ne privesc pe toti, pe cei care traim aitzf. In ultima vreme, sunt pasionata de biologie ~i ecologie, de abordarea macrosociala ~i cea micro­sociala ~i de consecintele felului

. ,nesabuit" in care oamenii, ca spe-ae, se raporteaza Ia mediu ~i Ia alte specii cu care impartim natura care ne inconjoara. ,Verde" este dintotdeauna culoarea mea preferata.

f rimul meu fum, chiar primul-primul, se pierde in fumul scos, intr-o ceata. Dar primele trairi ~i expe­riente raman undeva adunate tot cu ideea de inceput.

Pe o fata baietii o invata sa fumeze. De ce? Nu ~tiu. De ce ele stau supuse ~i invata ce sa faca, iar nu ~tiu. Pot doar deduce ca este ceva legat de nevoia de aliniere, de apropiere de celalalt. De eel iubit. Sa-i fii alaturi, umar la umar, intr-o actiune putin cam alaturi de drum. Dar alaturi. De ce oare este necesar sa adaugi atractiei, pornirii catre altul ~i ce face el unele gesturi ramane un mister psihologic. Singura expli­catie este nevoia de fuziune.

Mi s-a spus ca, atunci cand iei prima data o tigara in gura, trebuie sa spui: ,Ih! Caii mei!" Am aflat astfel ca acel ,Ih" conteaza. Pentru di a spune ,i" inseamna ca trebuie sa tragi aer in piept, ~i a~a fumatul are loc, ca un act sexual consumat. Nu este o incercare, nu este ceva care nu merge pana la capat, ci ceva ce este bine terminat. Un cere inchis.

Deci se fuma in adolescenta mea, evident pe ascuns, dar nu era ceva necesar, ci ceva demonstrativ. Prin fumat ara­tai ca baiat di e~ti barbat, iar ca fata, ca e~ti alaturi de el.

I Aurora Liiceanu I 103

Odata am plecat la munte. Evident, trenul personal era plin de tot felul de oameni, de toate varstele ~i de toate nive­lurile. Era intuneric, becul din compartiment nu funcpona. Plecam in grup la munte, cam prost imbracati, dar veseli ~i plini de bucuria cuceririi muntelui, de bucuria de a schia. Cred ca acum aceasta relatie intima cu natura a disparut. Intre individ ~i natura s-au interpus telefericul, ochelarii fito~i, bocancii ultimul racnet, mult plastic ~i fa~ etc. In compartiment erau barbati. Asigurata de prezenta unui prieten, la fel de aiurea ca mine, mi-am aprins o tigara. 0 tacere s-a lasat pe loc in compartiment. ~i tacerea a fost taiata de vocea unui barbat varstnic. Probabil ca putea sa-mi fie eel putin tata. El a spus cu o voce calma, nu de repro~, ci de constatare: ,Ce mica e~ti ~i ce de-a mult fum scoti!" Cred ca aveam 17 ani. Dar, cand eu aveam 17 ani, fetele nu

--- aratau de peste 20 de ani, ca azi. Eram inca copile sau pas-tram inca ceva copilaresc.

Vocea acelui barbat n-o uit. Oare de ce? Pentru ca am ~tiut atunci, am simpt ca sunt caraghioasa, ca rna dau mare cu tigara-n gura, ca rna amenda cape cineva care face parte din sexul care nu fumeaza in public? ~i cate ~i mai cate motive a~ putea gasi.

Dar fumatul era printre adolescenti un fel de intrare in ,ora~ul interzis", in lumea catre care toti tinerii se grabesc sa intre, cea a adultilor. Era ~i expresia, cu evidenta aluzie la sex, ,un coniac inainte ~i o tigara dupa". ~i-apoi, erau ~i filme in care fumatul era exploatat ca gest, mai ales la femei, ~i dupa un timp am citit ca unii marl arti~ti de la Hollywood

104 I Primul meufum I

au luat bani serio~i de la companiile de tigari pentru a fuma in filme. Evident, era dupa cepe la inceputul secolului XX femeile care fumau erau privite cu mult dispret. De fapt, nici nu indrazneau s-o faca. Am citit intr-o carte despre moravurile din acea perioada ca o femeie a fost arestata pentru ca a fumat intr-un local.

Mi s-a intamplat sa fiu odata intr-un grup european de psihologi care faceau un studiu comparat despre adolescenti. Eram la Berna, iar conducatorul proiectului era un psiho­log de limba germana. Foarte serios, uscat, foarte cool ~i extrem de organizat. Erau ~i estici, ~i vestici. Nu se fuma in tot institutul de psihologie.ln pauza, cei din est, toti fuma­tori, aruncau priviri iscoditoare, cautand un spatiu, un loc unde sa fumeze. Pana la urma, polonezul a gasit o scara de serviciu, unde ne-am dus ca liceenii sane ascundem de cei­lalti. La intoarcere, elvetianul-coordonator ne-a aruncat o privire dezaprobatoare, ghicind ce facuseram. Colegul meu polonez era mai nonconformist ~i a simtit atitudinea coor­donatorului, care, in plus, a spus ca a inteles unde fusese­ram. ~i atunci polonezul i-a aruncat o privire trufa~a ~i i-a spus: ,I am smoking, I am drinking, I am fucking! So what?" Nimeni nu se a~tepta la aceste vorbe. Doar eram intr-un mediu academic. In plus, era in timpul orelor de lucru, nu era seara, la restaurant sau altundeva, unde lim­bajullua alta coloratura, se faceau bancuri, se glumea, totul capatand o atmosfera informala. Elvetianul n-a spus nimic ~i cu totii am admirat cat de bine ~i-a compus o fata din care razbatea o neutralitate perfecta. Este adevarat insa ca

I Aurora Liiceanu I 105

a~a toti care fumaseram ne-am simtit aHiturea de drum. Cum se zice. Inclusiv polonezul.

Multe lucruri nu mai exista. De pilda, tabacherele. Cine mai are astazi? ~i ce frumoase erau, unele cu pietre scumpe incrustate, din argint sau aur, cu dedicatie inscriptionata fie din dragoste, fie ca sa marcheze un cadou de ziua de na~tere. Femeile le purtau tmute de jartierii, iar atunci cand luau din tabachera i~i ridicau discret-indiscret rochia, iar gestul imbina indrazneala de a incalca un tabu social cu o libertate presupusa, sugerata, a eroticului. Asta pe cand femeile ,onorabile" nu fumau, iar in public chiar deloc.

Dar o frumoasa poveste este cum au fost manipulate femeile sa fumeze. Totul a pornit de lao cutie de Havane pe care nepotullui Freud, Edward L. Bernays, i-a facut -o cadou unchiului sau -Freud era addict de Havane -dupa ce acesta i-a facut un cadou. Deci cadoullui Freud, o carte data nepo­tului, a dus la alt cadou, a1 nepotului, o cutie de havane data lui Freud. Dupa ce a citit cartea, nepotul a inteles ca fortele irationale determina sau conduc comportamentul uman ~i a facut una dintre cele mai faimoase campanii: sa mobili­zeze tinere modele, luand date pentru a le putea contacta din magazinul Vogue, sa fumeze pe Fifth Avenue la parada de Pa~te. Era 1 aprilie 1929. Edward L. Bernays lucra pen­tru pre~edintele American Tabacco Company, pe care 1-a asigurat cava largi segmentul de consumatori de tigari con­vingand femeile sa fumeze in public.

El se consultase cu un discipol allui Freud care i-a spus ca tigara este simbolul puterii masculine ~i ca fumatul este

106 I Primul meufum I

un tabu social pentru femei. Femeile tinere care au defilat pe Fifth Avenue, fumand, au dorit sa arate ca ele lupta pen­tru drepturile femeilor, pentru libertate. Tigara, psihanali­tic vorbind, a inteles nepotullui Freud, este tabu pentru ca ea este asociata cu penisul. Tigara nu este doar o tigara, ci un simbol.

In acest fel, a avut loco relatie intre psihanaliza ~i rela­tiile publice, intre psihanaliza ~i consumerism. Edward L. Bernays s-a imbogatit ~i, de~i putini ~tiu despre una din­tre cartile scrise de el, Propaganda, el este parintele relatii­lor publice ca domeniu aplicat. lntr-un interviu, dat de el in 1991, aminte~te de activitatea sa, de felul in care a combi­nat idei pentru a inventa un concept numit ,Ingineria con­simtamantului"-care a fost ~i titlul unui eseu publicat de el in 1947 -, considerand ca ingineria consimtamantului este arta de a manipula dorintele oamenilor de la nivelul necon~tient. Cand a dat interviul, avea 100 de ani ~i a murit patru ani mai tarziu. A fost numit ~i ,dublul nepot" allui Freud, pentru ca mama sa era sora lui Freud, iar tatal sau era fratele sotiei lui Freud, deci cumnatullui Freud.

lata ce poveste ne pune pe ganduri: chiar ~i acum fumeaza femeile pentru ca vor sa se razbune pe barbati ~i sa acceada la ideea de putere? Titlul articolului -de fapt un slogan, aparut in The New York Times dupa parada modelelor cu tigara in gura, intitulat ,Gestul de a pufai o tigara este ges­tullibertatii" -oare mai are semnificatie in prezent? Oare numele campaniei de a persuada femeile sa fumeze, ,Tor­tele libertatii", ne mai spune ceva astazi? Oare, cand eram

I Aurora Liiceanu I 107

postadolescenta proaspata ~i am fumat in tren, incon­~tientul meu era traversat de acest gand? Nu cred, dar ceva din el poate ca era. Dupa nepotullui Freud, eram bine insta­lata in universul subliminalului.

Mitos ~ Micleusanu . ~

De la Keta la Meta