acceptiunile conceptului de drept

11
Universitatea ”Mihail Kogalniceanu”, Iasi Facultatea de Drept Referat: Metodologie Tema : Acceptiunile conceptului de drept tudenti: !ote" #osmin Anul I, Drept Modul A, $rofesor coordonator: LECTOR DR. CAMELIA RADU Iasi % &'() 1

Upload: botez-cosmin

Post on 04-Nov-2015

2 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Acceptiunile conceptului de DREPT

TRANSCRIPT

Universitatea Mihail Kogalniceanu, IasiFacultatea de Drept

Referat: MetodologieTema:Acceptiunile conceptului dedrept

Studenti: Botez CosminAnul I, DreptModul A,

Profesor coordonator: LECTOR DR. CAMELIA RADU

Iasi 2013Accepiunile conceptului de DREPT

Introducere

In viata de zi cu zi ne intalnim cu expresii cum ar fi este drept si rational sa-ti faci o familie sau dreptul francez difera de dreptul romanesc ( chiar daca la baza, dreptul romanesc si constitutia romaneasca sunt inspirate din exemplul francez ).( O sa incercam sa clarificam aceste lucruri folosind o metoda logica. )In ambele fraze este specificat termenul de drept dar cu sensuri diferite. In limba Romana, termenul de drept cunoaste mai multe acceptiuni.CuvntulDreptderiv dinlatinesculdirectus, ceea ce nseamn linie dreapt,rigl, drept. Corespondentul perfect identic al termenului este jus - drept,dreptate,licit.

Cap. I

O sa incercam sa aflam care sunt acceptiunile conceptului de DREPT in diferite sensuri

Accepiunile conceptului de DREPT

.

drept in sens de just, corect, echitabil sens filosoficdrept ansamblu de norme de conduita care guverneaza, intr-o societate organizata, raporturile sociale si a caror respectare este asigurata, daca este necesar, de constringerea publica drept obiectiv/pozitiv/sistemul dreptuluidrept stiinta care are ca obiect acest ansamblul de norme stiinta dreptuluidrept prerogativa, facultate, putere a individului de a avea o anume conduita si de a cere o anumita conduita

Cap. II

Vom incerca sa aflam sensurile notiunii de drept ca: drept obiectiv si drept subiectiv.

Dreptul in sens obiectiv/subiectivDreptul obiectiv. Notiune si trasaturi.Dreptul obiectiv reprezinta ansamblul regulilor de conduita impuse indivizilor n cadrul vietii sociale a caror respectare este obligatorie sub sanctiunea constrngerii statului.Dreptul obiectiv poate fi analizat sub doua aspecte, respectiv: sub aspect static(concretizat n acte normative, jurisprudenta , cutuma , ce reprezinta de fapt izvoare ale dreptului ) si sub aspect dinamic(concretizat n acte de realizare si de aploicare a dreptului de catre autoritatile competente n acest sens.)Dreptul obiectiv are urmatoareletrasaturi caracteristice:-are un caracter normativ- adica este format din reguli juridice ce stabilesc comportamentul oamenilor n societate;-are un caracter obligatoriu- este obligatoriu pentru toate persoanele carora li seadreseaza, n sensul ca atunci cnd nu sunt respectate de buna voie, intervine forta coercitivaa statului care impune respectarea acestor norme juridice;-are un caracter general-pentru ca regulile de conduita care-l alcatuiesc sunt reguligenerale ce se adreseaza tuturor subiectilor;

-are uncaracter de actualitate- deoarece cuprindenorme juridice care se afla nvigoare;-dreptul obiectiv esteformat dinreguli de conduitacare , desisunt numeroase , sunttotusi limitate ca numar;-dreptul obiectiv este format dinnorme de conduitacare sunt impersonale si tipice , abstracte; normele juridice ce-l alcatuiesc exista independent de raportul juridic n care partile titulare de drepturi si obligatii;-dreptul obiectiv cuprindereguli de conduita a caror aplicare este asigurata de puterea publica (de stat) ;-dreptul obiectiv este suportul , fundamentul dreptului subiectiv;Dreptul subiectiv . Notiune , trasaturiDreptul subiectiv este dreptul pe care o persoana fizica sau juridica l foloseste si l exercita n mod nemijlocit , n calitate de titular .El reprezinta prerogativele (facultatile) unei persoane de acere unei persoane sa dea , sa faca sau sa nu faca ceva. (ex. dreptul la viata , la sanatate , proprietate, dreptul de autor etc.)Drepturile subiective prezinta urmatoareletrasaturi caracteristice:-suntstrns legate de titularul lor,ca subiect determinat al unui raport juridicconcret;-suntnelimitate ca numar, dar suntlimitatede lege si de morala;-unui drept subiectiv apartinnd unui subiect de drepti corespunde o obligatiecorelativaa altui subiect de drept.-Suntprerogative concrete recunoscute unei persoane(fizice sau juridice) de careaceasta se poate prevala n relatiile cu societatea , dreptul subiectivexista numai n masura n care este asiguratde dreptul obiectiv.

Cap. III

Vom parcurge sensurile cuvantului drept ca sens filozofic/juridic.Dreptul in sens filozofic/juridicIn sens filozofic, prin drept se ntelege ndatorirea de a trai onest (honeste vivere), de a da fiecaruia ceea ce i se cuvine ( suum cuique tribuere), de a nu dauna altei persoane ( alterum nos laedere). Sensul filozofic al dreptului mai include pe lnga aceste principii elementare pe acela de stabilire a unui echilibru ntre interesele conflictuale, n scopul asigurarii unei ordini n societate. Astfel, n limbajul filozofic, termenul drept desemna mai mult o valoare fundamentala a societatii, un ansamblu de reguli de conduita cu rol de stabilire a ceea ce este just sau injust, un mijloc de realizare adreptatii si echitatii.In sens juridic, termenul de drept nu presupune din partea subiectilor carora li se adreseaza o adeziune interna, de constiinta, ci supunerea acestora la normele juridice ce reglementeaza relatiile sociale, ca relatii interumane.n sens juridic, termenul drept desemneaza totalitatea regulilor de conduita emise de puterea publica, reguli a caror respectare este obligatorie pentru toti destinatarii lor.

Cap. IV

S-a pus problema daca exista, daca e posibila o stiinta a dreptului. In urmatoarea etapa vom afla ce este dreptul ca si stiinta.

Dreptul ca stiintaIn acest sens, s-a argumentat ca dreptul e o arta, o tehnica. Totusi, aceasta nu impiedica dreptul de a fi si o stiinta, si o arta, in acelasi timp. O stiinta a dreptului este posibila si chiar necesara, deoarece dreptul, ca ansamblu structurat de norme trebuie cunoscut si transmis. De aceea el poate si trebuie studiat. In plus, pentru a fi pus in practica (aplicat) si scopurile sale realizate, trebuie, pe de o parte, cunoscut dreptul (in ceea ce are fundamental si particular)si pe de alta parte, trebuie sa intervina arta si tehnica. Acestea constau in stiinta practica a celor chemati sa elaboreze legi tehnica legislativa si a celor chemati sa le aplice tehnica aplicarii dreptului: practica judecatoreasca si administrativa.Cf. lui Francois Ost, stiinta dreptului este acea activitate cognitiva care urmareste sa ofere o reprezentare a fenomenului juridic conforma cu valorile, credintele, tehnicile si metodele comune unui anume grup stiinific.Stiinta dreptului e un corpus teoretic, dreptul ca stiinta fundamentala, si, in acelasi timp, o practica sociala, dreptul ca stiinta juridica aplicata.Dreptul ca stiinta fundamentala, are o functie prospectiva si critica, care, prin efortul de explicare si justificare, are si o utilitate practica.Totusi, studiind dreptul ca ansamblu de norme, stiintele juridice nu au doar un caracter fundamental ci si unul aplicat.In acest sens, dreptul nu este o parte a naturii, ci un produs al vietii sociale, al inteligentei si vointei umane. Deci, dreptul nu este o stiinta a naturii, ci o stiinta socio-umana, precum istoria, economia, sociologia, psihologia, politologia. Dreptul este o stiinta sociala.Ca si celelalte stiinte socio-umane, stiinta dreptului se caracterizeaza prin concluzii cu un grad de certitudine inferior, in comparatie cu gradul de certitudine al stiintelor sociale. Asa cum arata Aristotel, exista trei tipuri de discursuri: discursul demonstrativ, cel argumentativ si cel retoric. Primul porneste de la adevar si conduce la concluzii adevararte, cel argumentativ porneste de la probabil si conduce la concluzii probabile, iar cel retoric duce la concluzii posibile, bazindu-se pe persuasiune, pe arta oratorica, retorica.Evolutia actuala stiintei dreptului se caracterizeaza printr-o accentuata tendinta civica, prin imbinarea preocuparilor legate de gindire, teoretizare si speculatie, cu orientarea spre actiune. Din aceasta perspectiva, se preconizeaza o stiinta juridica globala, care sa cuprinda, alaturi de stiintele de ramura, si filosofia si sociologia dreptului.

Este foarte important sa intelegem dreptul asupra unui context, anume si nu in general. Dupa cum am putut sa vedem mai sus, termenul de dreptul, nu are un inteles clar iar sensul acestuia denota in primul rand din contextual in care este folosit si mai ales din modul in care este folosit.

Sper ca aceasta scurta introducere in studiul dreptului sa va fi ajutat pentru inceput de drum in viitoarea cariera de jurist si v-a ajutat sa intelegeti mai bine sensurile notiunii de drept si totodata terminologia cuvantului drept. Cu aceasta, imi doresc sa-mi fi atins scopul propus la inceputul lecturarii fara a va plictisi, insa !

Bibliografie

TRATAT DE TORIE GENERALA A DREPTULUI, Prof. Ioan CraiovanSuportul de curs al Doameni Profesoare Roxana Prisecariu, Universitatea UMKDiferite surse online, sigure si complexe.

Cuprins

Introducere............................................................................................... 2Cap. I Acceptiunile conceptului de drept........................................... 3Cap. II - Dreptul in sens obiectiv/subiectiv........................................... 4

Cap. III - Dreptul in sens filozofic/juridic............................................... 6Cap. IV Dreptul ca stiinta..................................................................... 7

10