L ITERATURA PROVENCALA. (Continuare )

2. Trecundu la poesi'a germana medievale, pre acest'a deja pre la midiuloculu seclului trecutu a inceputu a o asemenâ cu acea a trubaduriloru unu Bodmer, era iu primele diecenie ale seclului nostru unu Jacobu Grimm, unu Gorres sî alţii, aflandu multa afinitate spiretuale intre poesi'a tru-baduriloru sî a poetiloru de amdre germani

Ultimei nu i se pote denegâ originea patrio­tica sî neaternata. Acumu numele de „cautaretiu" (singer) pentru poeţii de arte preste totu, si de „măiestru" (meister) pentru poeţii de curte in speci?, diversa de numirea provinciale „truba-duru"=ariatoriu s6u inveutatoriu, militedia pre-langa aseitulu de susu. Dara sî reportulu dintre joculatori a fostu altulu la Provinciali sî altulu la Germani. La cei d'antâi incepura adecă cei mari si tari, principii sî nobilii, a intona cordele n6uei lire, desî după acea poeţii aulici se prece-pura a-i sc6te acestei tonuri sî ac6rde mai de­pline; ci cei poterici, după starea sî pusetiunea loru. uepotendu-se ocupa cu propunerea musicale a poemeloru, se vediura indemnati sî necesitaţi a crea spre scopulu indegetatu ordulu joculatoriloru, de care se folosiră apoi sî poeţii de curte. Din-contra poesi'a de arte germaua n'avu lipsa de ase­mene espedientu; ea procese dela clasea cetatie-nimei sî a uobilimei sierbit6rie, nu de la mai marii uatiunei, sî preste totu remase mai aprdpe de poe­si'a poporana. Deci joculatorii germani era mai multu nescari simpli cântăreţi sî inusicanti de res-

pautii, comedianţi, escamotori sî s; ltimbanci ordi­nari, escesele caror'a nu odată trebuira se se in-frene prin edicte. ')

Adauge, ca terminii techuici ai formei poe­tice inca nu porta timbrulu impromutarii, ci suntu curaţi germani (Saug, Tanz, Reiheu, Ton); era uue specie de poesia, buna<5ra tentiunea, lipsesce la Germani: in fine tractamentulu viersului, ala strofei sî alu rimei la anticii poeţi de am6re ger­mani nu mai puţinii divergedia de alu trubadu­riloru provinciali. Anume la cesti'a teraeiulu vier­sului 'In formedia numerulu sila'oeloru, la cei'a numerulu ritmuriloru, care ritmuri potu cuprinde după plăcu mai multe au mai puşiue silabe; la cesti-a structur'a strofeloru de trei membre e tem-platoria, la cei-a regula; la cesti'a in urma rim'a seu cadenti'a imbraşiosie'dia de comune doue ori t6te strofele unei poeme, la cei-a dincontra numai una strofa.

fmpromutat'au dara poeţii germani de la cei provencali ? La acesta intrebare respundemu, ca deca cousiderâmu cuprinsulu ambeloru literature poetice din vorba, mai alesu inse alu poesiei de am6re, aflâmu o atare asemenare intre amenddue, incâtu amu pote" dîce, câ poesi'a provensale tra-setura după trasetura se regasesce in cea ger­maua.

!) Haltaus Glossar., s. v. Spielleute.

©B.C.U. Cluj

106

Numai ddue abateri de la ac6sta regula ne ocurgu. Un'a, câ cercetări sî desbateri asupr'a naturei iubirii, de cari iuterapinâmu pretotindeui la trubaduri, suutu la poeţii lirici germani f6rte rare, asia câtu pre cei-a i-aaiu potâ" cu dreptu cuventu nunii poeţi ai mintiei, pre cesti-a poeţi ai semtiemeutului. A doVa, laud'a secsului fru-mosu atâtu de celebrata de câtra poeţii de amo.e germani sî, precumu se respica unulu diu ei, cu o suta de miie de gure ueesaui'ibila, la trubaduri e mai de totu trecuta cu vederea. Trubadurii voru a scf numai de un'a, sublimea, alâs'a aniinei loru, facia de care totu celu-alaltu secsu frumosu nu platesce asiâ-dîcundu nemica.

Estmodu temeiulu afinităţii interne a poesiei de arte provinciali sî germane nu diace intru atât'a in comunicare sî impromutare, câtu mai vertosu in firea poesiei amordse sî in caractrulu tempului; desî nu se p6te nega, câ singuriti poeţi germani au avutu anumita cunosciintia diu sî despre lite-ratur'a trubaduriloru, ce'a ce se areta parte in unele traseture formali, parte si in unele resunete sî iu câtev'a apriate imitatiuui. Xice e de miratu asia ceva. Faim'a poesiei Provincialiloru se res-pandise preste marginile tienutului loru iu tdte direcţiunile. Poemele epice aflara imbraciosiare sî in Germaui'a, sî mai multe romauuri fure traduse ori prelucrate decâtra unii din cei mai de frunte poefi germani. Ast'a ne concede a presupune, câ din liric'a provensale inca au petruusu unele piese sî la Germani, fia direcţii din provenşalea, fia iu-directu pre calea literaturei francese mai cunos­cute Germaniloru.

Noi trecemu preste unele asemenâri in forma, cumu sî preste unele resunete in ce privesce auu-mite intorseture, ideie sî cugetări, cari ne amin-tescu pre poeţii provinciali. Dar' apoi cântecele lirice ale comitelui Rudolfu de Neuenburg diu Elveti'a suntu cea mai mare parte, deca nu tote, curate imitatiuui ale renumitului trubaduru Folquet de Marsili'a, strofe întregi din diferite poesfe de ale acestui-a alegundu-le Rudolfu sî compunendu din ele câte o noua poema

De iiitrebâmu din contra, câ ore liric'a ger­mana n'a avutu sî ea in reciprocitate 6re-care inriuriutia asupr'a provincialei? potemu dâ fâra Bcrupuli respunsu negativii. După tote indicele sî seninele Provensalii păru a fi fostu cu multu mai mândrii do literatur'a loru, sî a fi despre-tiuitu cu multu mai tare limb'a germana, decâtu se-si fia batutu cannlu cu poesi'a Germaniloru.*)

3, Venimu la vechi'a poesia lirica italiana de arte. — Acâst'a, după mărturisirea lui Dante sî Petrarca,3) si-luâ inceputulu din Sicili'a, dreptu-ce poesi'a italiana paua pre tempulu lui Dante se sî nunriâ preste totu siciliana. Ea ni se pre-senta dintru âutâiu mai vertosu in forma lirica sî

j câ poesia de curte, cultivata la curţile sî aterna-' tdria de curţile domnitoriloru sî principiloru, ase-| menea celei proveucali. Mai tardîu inse, câtra a. I 1300 apuneudu trubadurii, dâmu mai uumai preste | poeţi independenţi cari ini se mai tienu de clasea î poetiloru sî cautaretiloru ambulanţi, sî nu făcu I din poesia meseria sî isvoru de câscigu, ci aper-| tienu tagmei adeveratiloru literaţi. Dara cu tote

aceste poesi'a italiana sî in acestu periodu se nu-mesce âuca totu de curte (cortigiaua) pentru me-morat'a ei origine sî pentru câ remase in rela-tiuni cu lumea mai culta.

Iu acesta poesia italiana posteridra de curte omulu observa iudata iuriurinti'a, ce dins'a a pri-mitu din partea literaturei clasice cumu sî a filo-sofiei scolastice; sî e unu ce atragutoriu a privi, cum incepe a se ivi intr'ins'a riiuorile unui tempu nou, alu cărui sore Dante, creatoriulu romanticei mai tardîe, trebuia se resara.

(Va urmă.) D R GREGORIU SILASÎ.

1) Peire Vidai dîce intre altele : „Pre Germani i aflu duri sî ordinari,. . . graiulu loru semena lătratului cani-loru, etc."

2) Dante De vulgari eloq, I. 12; Petrarca Trifon. d'Amor., c. 4. ; Epist . fainii., praefac.

SI-TI ARUNCA.... Si-ti arunca iierin'a-antâiu

Usioru si cu sfiala — Se-mi fie mole capatâiu,

Apoi mai cu 'ndrasnela... Bulgari de lutu si glii 'ntregi

De-a valrr'a far'-alege, Si 'n drumu spre casa-acestu cortegiu

Mi-a face raortiei lege :

Ba c'-am fostu bunu, ba c'-am fostu reu, Cum e obiceiu-in lume,

S'oru desparţi care 'n catrau Cu risuri si cu glume ;

Si s'a ispravitu ; si m'oru uită Si totulu se va stinge.

Si nimeni lacremi n'a versâ Si nimeni nu m'a plânge.

Căci nu mi-a fostu in lume data Se stringu copilu in bracia,

Si cu sarutu de dulce tata Se-i lasu a mea viet ia . . . .

Dar' nu, eu totu-si nu-o se moru Asia, câ-ar' fi o rusîne —

Adeneu in fundulu codriloru Am si eu pe-6re cine :

Copii sufletului meu Din dîle dulci si grele —

Ce mi-a renduitu Domnedieu . . . . Suntu cântecele mele.

Si daca 'n lume-a remânea Unu cântecu după mine —

Totu-si cu dragu m'oiu mângâia Câ am pre ore cine ;

Si daca din trecutulu greu Pre vai ori pre vre-o stânca

Va resunâ cânteculu meu Eu totu n'oiu fi mortu inca, —

Câ daca 'n lume-a fi ajunsu Vestea câ i-am fostu tata —

Totu-si va dovedi de-ajunsu Câ am traitu odată.

"V. B . M u n t e n e s o n l n .

©B.C.U. Cluj

107

Judetiulu. — R o m a n u i s t o r i c i i . —

Rucsandr'a redicâ ochii ei cei frumoşi cu o căutătura patrundiet6re asupr'a junelui si dîse cu faci'a aprinsa :

„Eu amu apucatu anume pe-aici. D6ca tî-e frica d.-t'ale, dă-te in laturi, cum dîci, eu remânu, câ-ci nu me ingrozescu de nici unu mistretiu."

Acestu respunsti, desî destulu de aspru, nu-i fu neplacutu lui Alexandru. Fiindu elu vitCzu, î-i placeâ viteji'a si la alţii in ori-ce forma, dar' nespusu de multu î-i placeâ in form'a, pe care o intrupase acum, câ-ci dieu i siedeâ bine Rucsau-drei mauifestatiunea acestei nobile porniri.

înaintară erasi câtv'a tSmpu in deplina tă­cere, cându de-odata caii loru incepura se sforăie, ba roibulu Rucsandrei se scolâ chiar' in d6ue pe-ti6re, asia incâtu Alexaudru se spariâ, crediendu ca fet'a va fi aruncata josu si sdrobita de copitele calului.

Rucsandr'a inse sprintena, câ celu mai sprin­terul calaretiu, sărise din siea si stătea 6bla, cu junghieriulu iu mâna, iu dreptulu uuei cărări, de-alungulu eârei'a trosniâu ramurile »i fosîniâu frun-diele tufeloru, eV unu aprigu grohaitu se audia venindu totu mai ajrope.

Din mare depărtare străbătea tropaitu de cai, si chioituri de omeni

Alexandru u'avîi tempu nici se se mire de sprinteni'a Domnitiei, nici se-si deâ pe deplinu s6ma de intr^g'a situatiune.

Spaim'a cailoru fusese pricinuita prin apro-piarea unui porcu selbaticu, care se zariâ deja venindu turbatu pe cărarea la care se asiediase Rucsandr'a. Ea 'Iu asceptâ cu trupulu plecaţii pu-ţinu inainte, cu pumnu de otielu si cu unu cu-ragiu ueclatitu in sufletu. Alexaudru, după unu momentu de zapacire, sari si elu de pe calu cu gândulu, câ se ajute pe fet'a lui Sierbanu Vodă.

Rucsandr'a intielegându iuteutiunea lui Ale­xandru, i făcu semnu cu mân'a, se nu se apropie de ea. Voia se iutrepriudia ea singura lupt'a cu fieVa infricosiata.

Alexandru vediându semnulu se opri si stete nedecisu pe locu. Porculu selbaticu se apropia cu iutiel'a unei sageti, rumpându-si cale printre tufe, pre care le sfasiâ in fug'a s'a, brazdându din cându in cându cu straşnicii sei colţi pamântulu, semnu câ se infierbentase fierea in elu. Rucsandr'a priviâ la sosirea porcului cu unu zimbetu de in-credere pe buzele ei rumene. Ea asistase in mai multe rânduri la asemenea vgnatore si cunosceâ t6te apucaturile vânatoriloru de mistreţi. Se dete puţinu in laturi, asia incâtu fieYa trebuia se tr6ca aprdpe de ea, asia de apr6pe de o potea bine nimeri cu junghieriulu ei. Alexandru recunoscându intentiunea Domnitiei, se desmetecise si se apro­piase incetinelu, pe nesâmtîte. Acum stateâ aprope de ea, gat'a câ s'o feregea, daca i-s'ar' intâmplâ

cev'a, totu-odata decisu inse, că se nu o impedece dela intentiunea ei.

Porculu selbaticu grohaindu si ghîfaindu ajunse câ vre-o trei paşi dela Domniti'a, care 'si implanta peti6rele si mai tare in pamâutu si pier-diându-si pucinu faci'a, redicâ mân'a cu junghe-riulu, 6r' acum mân'a Rucsandrei despica aerulu, se slobodî cu potere, iute câ fulgerulu si arm'a as­cuţita pe care o tieneâ tiepenu. se implanta cu po-terea trăsnetului in nuc'a porcului. Diham'a sel-batica se potigni, eră lovita de morte, sângele ei sveeniâ din rana si rosiâ 6rb'a, — dar' totuşi mai avu. potere de-a face doi paşi inainte. Apucându din intemplare spre roibulu Rucsandrei, 'Iu ataca cu colţii in furi'a s'a de morte. Calulu ingrozitu de ataculu mistretiului, se redicâ inca odată in doue petiore, apoi sforaindu se lasâ 6rasi josu, se iu-torse si incepu a sverli din peti6re. Aceste miş­cări apropiaseră pe roibu de Domniti'a, care se apucase se-si sterga jungheriulu de sânge, — apro­piaseră dîcemu pe roibu de deus'a, asia, iucâtu ar' fi sdrobitu pe stapeua-s'a, doca Alexandru ve-diendu priincjdi'a, n'ar' fi saritu iute si n'ar' fi iuatu-o in braeje, smânciudu-o din acelu locu pe-riculosu nude stat"â, si scapându-o ast'feliu de primejdi'a, care o amenintiâ cu m6rte.

Rucsandr'a in pnmulu momentu erâ revol­tata de indrasneti'a atingere a lui Alexandru, câ-ci stându cu dosulu spre calu, nu semtîse pericolulu, dar' acum vediendu turbarea ca'ului, aruncaturile s'ale de ] etioru, recunoscu indata, câtu bine î-i făcuse tenerulu fiiu alu banului Mihnea, si na-praznicu semtî, câ imbracisiarea lui, desî nevol­nica, nu erâ numai mântuitore ci si dulce. Unu fioru de inaltu deliciu î-i petrecu totu trupulu, care deliciu fu cu atâtu mai perfectu, cu câtu 'si poteâ dîce mai desu Rucsandr'a, câ p6te fi mândra de fapt'a seversîta numai si numai de deus'a, fâra ajutoriulu lui: porculu selbaticu cadiuse josu, 'si intinsese cele patru peti6ie, erâ mortu lovitu de mân'a ei.

Ast'feliu dara acesta imbraciosiare menita de a-i scapâ vieti'a, dupa-ce dâns'a seversîse unu faptu atâtu de uimitoriu, trebuia se-i fia plăcuta. Ea i fu mai multu, — puntea din lumea unei vieţi sburdalnice, spre terîmulu fericitonului — amoru.

Rucsandr'a nu numai câ suferi aefeta im-bracisiare, amu pot6 dîce nevoluntara a lui Ale­xandru, ci nu se opuse nici prelungirei acestui contactu, cu t6te câ trecuse pericolulu, câ-ci ca­lulu semtîndu, cu instinctulu seu celu minunatu, inerti'a mistrelului, se liniscise deja.

Nu scimu câtu tempu tâner'a parechia ră­pită de cele mai dulci semtîri ar' fi stătu asia imbraşisiati, d6ca unu momentu după intâmplarea, pe care amu incercatu a-o descrie aici, n'ar' fi so­siţii Sierbanu Vodă, care veniâ in g6na tocmai după mistretiulu esterminatu de mân'a fiicei-s'ale.

Tinerii, rapiti, dupa-cum am apucatu a spune, nu observară apropiarea lui Sierbanu Vodă, 6r* acum cându 'Iu bagara iu sama, erâ prea târdîu,

©B.C.U. Cluj

108

câ-ci tatalu Rucsandrei vediuse deja strani'a im-bragisiare si necunoseundu fasele, care precesera acestei intimităţi, se iufuriâ, firesce, la acesta ve­dere in adeverii revoltatore pentru elu.

„Ho, ho," iucepti elu se strige din depăr­tare, chiar' venindu in fug'a calului spre Ruc­saudr'a si Alexandru, „ho, ho, ce-i obrasnici'a ast'a?"

Rucsaudr'a se smirnei din bracjele tenerului, dar' nu se depărta de lângă elu, si tiudiendu-i mâu'a, i dîse cu o voce tremurâuda de emotiuue:

„'Ti multiamescu." Sierbauu Vodă, urmatu de mai mulţi boieri

ai sei, sosise la faţi'a locului si-si oprise calulu „Nemernicule," continuă elu a racui lui Ale­

xandru, „cum ai indrasuitu se te atingi de fiic'a-mea." La acesta apostrofare, făcuta cu atât'a bru­

talitate, Alexaudru puse mân'a pe jungherul. Rucsandr'a voi se midîlocesca, se porni se

vorbesca, dar' Sierbauu Vodă adusu la extremitate prin gestulu ce făcuse Alexandru o intrerupse strigându-i:

„Taci neruşinata; er' tu resvratitoriule 'ti vei luâ ped6ps'a t'a."

Acum sosi si banulu Radu Mihnea si audiendu cuvintele de pe urma ale lui Sierbau Vodă, veni de graba lângă D jmuitoriu, care, dupa-cum scimu nu 'Iu pote suferi, si dîse:

„Se traiesci Mari'a-t'a, de ce te-ai superatu pe fiiulu meu Alexandru?"

„De ce m'ara superatu," respunse Sierbauu Voâa, ,,en' iutrâba pe aceşti cinstiţi boieri, se-ti spună ei."

„Tata," luâ Rucsandr'a cuvâutulu, facimdu unu pasu spre Vodă, „te rogu privesce colea!"

Si cu ast'a a'retă inspre porculu selbaticu, care jaceâ mortu iu sângele seu.

„Am vediutu!" replică Sierbauu incruntatu, „cine a indrasuitu se-mi ucidă veuatulu meu ?"

„Eu !" esclamâ Domniti'a cu mândrie. Unu murmuru de admirafiune esî din pep-

turile asistentiloru. „Tu!?" făcu Sierbanu Vodă surprinşii, dar'

totu-odata si mândru de hirnici'a fiicei s'ale. „Da, eu," repetă Rucsaudr'a. „Er' dupa-ce

l'am injunghiatu cu acestu junghieriu, eram se me prapadescu."

„Nu va fi fostu bine lovitu mistretiulu!" o intrerupse Sierbauu Vodă, „si-i va fi remasu inca potere câ se te sdrobesca."

Apoi câ-si-cându ar' incepe a intielege ro-lulu ce jocâse Alexandru la acesta intemplare, î-i aruncă o privire mai pucjuu încruntata.

„Ba nu, Mari'a t'a," iudrasui Alexaudru a luâ cuventulu, „mistretiulu n'a mai avutu potere câ se atace pe Domniti'a . . . "

„Dar' totuşi s'a mai repedîtu la roibulu meu," urma Rucsandr'a pasionata, „care spariatu începu se lovâsca diu peti6re si m'ar' fi sdrobitu daca acestu fetu nu m'ar' fi smuncitu din apropiarea ca­lului turbatu."

„Pentru acestu fapt'%" esclamâ banulu Radu Mihnea, „'mi mustri pe fiiu-meu!"

„Nu pentru acestu faptu, ci peutru-câ a in-drasnitu a-o luâ in braşie," replica Sierbauu in-dârjitu.

,,'Ti-ar' fi piacutu mai bine deca ar' fi im-brâncitu-o," întrebă Mihnea cu malitîe.

Sierbauu Vodă uecagîtu preste mesura nu mai replică, ci adresându-se bruscu câtra tiia-s'a, î-i strigă :

„încalecă, se mergemu a-casa." Alexandru se grăbi a-i ajuta la incalecatu. Sierbanu Vodă u'aveă incâtrâu, câ unu omu

cu crescere buna, trebuia se sufere in tacore acestu actu de curteuie diu partea tenerului, desî in su-fletulu seu ar' fi fostu gat'a se-lu alunge cu lovi­turi de biciu de lângă fiia-s'a. ,,

Rucsaudr'a smuncindu-se pe cala, striuse bini-sioru mân'a ce Alexaudru i iutinsese intr'ajutoriu si-i siopti: ,,'ti multiamescu iuca odată. — Mâue după toca te asceptu a-casa la mine. Lelea Dochia te va primi la pdrta, câ se-ti arete unde suutu. O cuuosci pe lelea Dochia, este dolc'a mea?"

Alexandru firesce nu mai avu tempu a res-puude, câ nu cunosce pe lelea Dochia, dar' si d6ca

( ar' fi avutu, nu credemu câ i-ar' fi spusu acâst'a, atâtu erâ de fericitu, — ba iuca mai inuitu, erâ

j beatu, iucâtu nu si-a potutu nici-odata dâ sein'a, I cum de-a mai fostu in stare a iucalecâ in acesta

clipela de dulce ametiela. Sierbanu Vodă vediu câ Rucsandr'a i siop-

tise vre-unu lucru de mare iusemnatate lui Ale­xaudru. De astadata nu l'ar' mai fi retienutu bun'a cuviintia de-a nu se repedî la tineri si de a nu-i

I despartî cu forti'a, dar' se sfiiâ de banulu Mihnea si de soţii Ini.

Eta unu respunsu destulu de amenuutîtu la intrebarea ce-am intempiuatu pe la inceputulu acestui capitolu, unde am vediutu pe Rucsandr'a in mare frementare si am aflatu câ asceptâ pe cinev'a si erâ plina de temeri.

Acum scimu câ asceptâ pe Alexandru, câ-ci erâ a ddu'a dî după întâmplările ce v'amu poves­tiţii si câ se temea de tata-seu Sierbanu Vodă.

(Va urma.) TEOCHAR ALEXI.

Ce- i i n v i d i ' a ? — O betrâna rea ia sufletu, ce cu vorbe seci te 'nsiăla, Hulindu bunulu ca-ci e bine, primindu reulu ca-i gresiâla, — Cu-a ei limba blaste nata versa 'n suflete veninuri, Si produce din nemic'a doreri mari, crunte suspinuri. întristare si dorere, pentru benele ce 'Iu are Cinev'a. . . .Ast 'a-i doctrin'a ei cea fâra de 'ndurare I N'are mila de fetior'a ce iubesce lumea tata, Nici de june,. . , ea le strica tuturoru, numai se pota, — Pre betrâni ademenesce, pre femei le dominâza, Si din inimi fericite — inimi vile ea creaza, — Apoi rîde câ satan'a observându c'-a isbutitu Câ se facă din pop6ra — unu poporu nefericitu.

G. SIMU. ;

— » ; § $ $ ) M —

©B.C.U. Cluj

IC!)

P e r e g r i n a g i u la Golgot'a.

©B.C.U. Cluj

110

— Schitia. —

Am cuuoscutu* o femeia tenera câ primaveVa blânda câ luu'a, suferinda câ dorerea si frumdsa ca unu visu de feciora.

O chiamâ Zoe. Avea o copila mândra câ unu serafimii, cu

zimbetu de dîna, cu peru blondu si cu inima de angeru. Avea unu sociu iubitorii! si bunu câ unu părinte; avea pretini cari o iubiâu câ pre sor'a loru; avea totulu - numai fericire nu!

Penţru-ce ore cându 'si sarutâ copil'a, in ochiulu ei se iviâ o lacrima amara? Pentru-ce ore cându 'si imbracisiâ soşiulu pareâ câ se cutre­mura?! Pentru-ce plângea atunci cându ar' fi tre­buiţii se zîmbesca încântata de fericire?!

întrebări suntu acestea cari nu se potu des-legâ la lumin'a dîlei. Dar' deca ar' fi patrunsu omulu in cas'a ei de dormitu — ia miediulu nop-tiei — cându ea veghiâ lângă leganulu copilei s'ale, — cându chiar' si lun'a obosita de indelungatulu ei drumu dormiâ pe arip'a unui noru intunecosu: — atunci ar' fi gâcitu pote dorerile ei. ar' fi sur-prinsu 1 aer emile ei si ar' fi audîtu suspine dore-rose câ dorerea ins'asi —

Nu acusati pe tâner'a Zoe! Ce avea ea se facă, deca nu poteâ fi alt'feliu?

Plângeţi inse pre soţiulu ei celu iubitorii], — plângeţi pe copilasiulu celu din leganu ; — dar' mai pre susu de tote o plângeţi pre ea, căci ea e martir'a toturoru

Si in miediulu noptiei, cum stâ plecata pre leganu, cu faci'a intre palme, pareâ ângeru ce ve-ghieza pre marginea unui mormentu. Sânulu ei bateâ cu tărie, faci'a ei se inviorâ. Câ din in-stinctu 'si ducea adese-ori mân'a la senii, scotea unu portretu si 'Iu priviâ lungii... lungu . . . Tă­cerea erâ perfecta. Numai bâtâile animei s"ale se audiâu. Bâtâi curate câ si celu ce i le-au pro­curatul Ochii ei luminau de foculu celui mai pasionaţii amoru, gur'a ei ar' fi voitu se strige dar' plamânile i denegâu . . . si ea— tâner'a Zoe — sdrobita de dorere cadeâ lângă lâganulu ângera-siului seu.

O! ea iubiâ fara se vre, — dar' iubiâ cu amorulu acelei fiintia, carei'a nu-i mai erâ iertatu se iubească! —

* Zoe s'a cunoscutu cu Victoru de cându erau

copii. La olalta s'au jocatu ei prin parcurile um-brdse, la olalta au prinsu fluturii primaverei, la olalta au rîsu si la olalta au plânsu. Cându Zoe plângea nimenea nu o poteâ mângâia mai bine câ Victoru. Cându rîdeâ nimeni nu poteâ fi asia de bunu partasiu bucuriei ei. — Florile cele mai fru-mose ce le avea Zoe erau oferite lui Victoru si fragile cele mai copte din livedi le mânca Zoe.

Vieti'a loru curgea lina si plina de bucurii. A sositu inse o dî cându Victoru i oferi pri­

mele fragi ale primaverei. Siedeâu amendoi pre o banca in gradiu'a Zoei sub teiulu celu rotundu.

Nici odată nu s'au privitu ei până acum a fagia in fâşia . . . S'au jocatu la olalta, s'au mâugaiatu in do-reri, au rîsu împreuna, dar' nu s'au esaminatu nici odată.

Acum inse Victoru o privi lungu si dulce. Zoe l'a privitu si ea. Nu a rosîtu, nu s'a emo­ţionaţii, nu avea de c e . . . . Victoru pretinulu ei celu mai bum din lume o priviâ, de ce se ro-siesca dara?! — Dai' Victoru o priviâ mereu si Zoe nu-i mai poteâ suporta privirea. — De ce se uita asia de multu la mine? cugeta ea in anim'a s'a. Victoru pareâ a-i fi gâcitu cugetulu, dar' totu o priviâ.

Victore ! ce ai? pentru-ce me privesci atât'a? Elu a zimbitu t:istu si a tacutu. Acesta

tăcere a incurcatu pucinu pre Zoe, — ea a rosîtu, er' pre genele ei liiuriâu doi margaritari caldi si alinatori. In cuiundu dulci margaritari s'au pre-linsu pre obrazulu ei curatu, si de acolo unu stropu — numai unulu, pica pre t iemmâid'a ei mâna.— Victoru i redicâ incefu mân'a — acea frumosa mâna care de atâtea ori a avutu-o intr'ale s'ale, o duse i& buze cu sfintienie, sorbi plinii de in-cântare ace'a lacrima, care pareâ mai dulce câ t<5te nectarurile ceriului.

Si pre uni' momentu ceriulu a datu mân'a cu pamântulu,.. Domnedieu a deseiusu in animele loru curate; si din ace'a dra ei s'au semtîtu creaţi unulu pentru altulu ei au semtîtu câ se iu-bescu ! — *

O! voi cari n'ati iubitu"nici odată! treceţi preste acesta pagina, ea nu e scrisa pentru voi. Totu ce ve-ti afla aici nimicuri vi se voru pare! Cetiţi inse voi, acaroru suflete s'au iucaldîtu la o singura zimbire; — acaroru inima a tremuratu de fericire sub o privire dragalasia si dulce! — Cetiţi in deosebi voi fientie cari a-ti iubitu, — a-ti suferitu si suferiţi inca!

O mângâiere ve-ti afla, — căci se mângâie omulu cându scie câ mai are părtaşi ai dorerii lui pre pamentu

— Si me iubesci Victore! — dîci câ me iubesci? O! câtu de bine 'mi cade mie acest'a. Eu nu sciu ce se-ti respundu... inca nu m'am gândiţii la ast'feliu de lucruri in vie'ti'a mea; si uite nu sciu cum 'mi viue se plângu

Zoe tener'a copila si-a lasatu capulu pre ume-rulu lui, — unu capu blondiuu de ângeru, cu pe-rulu câ radiele sdrelui — si a plânsu.

Erâ prea multa fericire pentru unu sufletu atâtu de teneru!

Vântulu a inceputu a sufla linu, frundiele teiului au inceputu a siopti tainicu si ceriulu a se inseniuâ. Angerulu fericirei pareâ câ sbora din senulu unui noru luminosu si acopere cu aripile lui de arginta ddue capete lipite de olalta si gânditdre.

— Zoe! — a dîsu apoi Victorii l inu. . . Eu sum asia de fericitul — Vi6ti'a 'mi pare asia de dulce, — dar' am unu doru care me neliniscesce, unu doru curatu câ sorele ce ne lumin6za. Zoe! De

©B.C.U. Cluj

111

atâtea ori te-am sarutatu eu câ pre prietina — con-eede-mi se te sarutu câ pre o amanta! — Diu'a de adi e asia de fruin6sa si cine scie cându o vomu mai atlâ-o!

Zoe a tacutu. . . dar' num sta radîmata cu capulu pre seuulu lui, si-a intorsu facj'a, si-a in-chisu ochii, — resuflarea ei iucepii a fi repede si ueliuiscita or' buzele ei fragede se intinsera spre sărutare

Si acum urmă cor6n'a fericiriloru pamentesci? . . . . primulu sarutu. Si cine nu-si aduce aminte de primulu sarutu ? !. .

Iu uuu deliriu fara margini buzele loru se lipiră, — fiinti'a loru sfânta se cutremură

Natur'a admira acestu tablou incântatoriu si sorele apuse după dealu mai voiosu câ totu-de-a-un'a.

Si a fostu lungu sarutulu primu... luugu si nemesuratu câ dorulu ce le ardea sufletulu

La acestea dîle de fericire se gândea pururea Zoe, — si ochii ei erau uuu nesecatu isvoru de lacremi. —

O, d6ca ar' ft potutu ea uita trecutulu ! Daca ar' fi potutu se rumpa odată cu tote suvenirile ei, se-si aibă iuaintea ei numai dorintiele de mama dulce si de socia iubit6re!

A uita iuse unu ast'feliu de trecutu e o im­posibilitate! — Elu se uita numai atunci, cându adorme pe vecie iuim'a ace'a ce l'a gustatu cu atât'a nesatiu . ...jJjUunei si nici atunci D'iucolo de-asupr'a uoriloru, deca mai remâne cev'a din noi, de securu acelu cev'a ne va aminti si acestu trecutu. . . . căci amorulu e eternii că dom-nedieirea si dulce si buuu totu câ ea!

Zoe a fostu un'a din acele fiice ale pământului, venite din ceriu cari numai odată potu iubi. — A iubitu pre Victoru si numai pre elu. — Dar' spuueti-mi câte femei au fericirea de a fi a ace-îui'a pre care 'Iu iubescu?!. . .

Este cev'a in natura ce ne duce spre reu; o potere care ne teraesce spre nefericire; — si ori câtu ar' resistâ omulu acestei poteri — ea totu 'Iu invinge. — Convinsu de acestu adeveru Plu-tarch esclama: — „Se plângemu pre celu ce a ve-nitu in lume, căci in atâtea nevoi a venitu; se glorificamu inse pre acei'a cari au moritu odich-nindu-se de atâtea necasuri, si bucurându-ue se-i petrecemu la loculu de repausu."

Acestu locu de repausu 'Iu dorea Zoe. — Iu zadaru i zîmbiâ copiliti'a din leganu, in zadaru o iucarcâ sociulu seu de cele mai fragede iugrigîri . . . Tote acestea ei i procurau dorere, căci sociulu ei nu erâ Victoru!

Si de câte-ori a dîsu ea ins'asi catra Victoru: „Fara tine semtiescu câ u'am se traiescu! D.-dieu ne-a fâcutu uuulu pentru altulu, si ouieuii nu ne voru pote desparţi!" Asia a disu Zoe, dar' n'a nimeriţii . . . . Acesta fiiutia ce o nurnimu: omu — de atâtea ori calci celea mai sfinte legi domnedieesci, — de atâtea ori se face nevrednicu de positi'a ce i-e destinata: „a fi coron'a toturoru fapturiloru!"

Si n'a moritu Zoe — cum dîceâ ea odată, — dar' din momentulu cându a pierdutu pe Victoru moreâ in continuu. Dorerile ei erau mari si nici o mângâiere decâtu suvenirulu. — Diuariulu ei adapostiâ gândurile ce o cuprindeau, si din acestu diuariu voiu sc6te trei pagine, pentru câ se aretu câtu p6te iubi femei'a si câtu pote suferi ea!

* * * 17 Ootombre 1887.

*

Adi sociulu inieu erâ mai veselu câ alta data. Ochii lui straluciâu iu lacremi de bucurie. Cu o vedita nerăbdare a fugitu la miue strigându-mi: Zoe! dulcea mea Zoe! sci câ copil'a n6stra iucepe a umblă in piciore?! . . . Am vediutu-o eu cu ochii. Vino si te uita! In parcu o vei vede cum merge dela teiulu rotundu până la banc'a din facia!

. . . Da, bunulu mieu Emilu. Ea merge dela teiulu rotundu pana la banc'a din f a c i a . . . . O! asia mergeam si eu! Acolo sub acelu teiu am in-vetiatu a âmblâ; am invetiatu a ceti, a me rogâ, a iubi s i . . . a suferi. Acolo am plânsu de bucurie si acolo 'mi place se me ducu si acumu cu sufe-rinti'a mea, se i-o spuuu teiului to ta . . . . t6ta ! . . . Elu me asculta si uu-o spune la nime. Er cându voiu mori acolo sub acelu teiu vreu se moriu. Sapati-'mi acolo unu rnormentu, ingropati-'mi acolo trupulu unde auim'a mea de multu. . . e ingropata!

Da, bunulu mieu Emilu — sociulu mieu iu bine si in reu: Auim'a mea acolo e ingropata. — Si tu nu o sci ast'a, nu-ti este iertatu se o sci! . . Tu me iubesci, eşti buuu si eu 'ti sum atâtu de multiamitore!.. Ai crediutu câ pasindu cu miue la altariu, vei află o inima calda, care bate numai pentru tine, unu sufletu care tî se inchina numai t îe . . . . Si Domn?! auim'a mea erâ deja morta pentru t i ne ! . . Eră plina numai de unu semtie-meutu, si acei'a erâ inchinatu lui Victoru!

Pare câ-lu vedu si acum'a iutocmai câ in 6r'a despartîrei. Palidu, cu busele tremurâude si cu surîsulu ghiatiosu. „Tatalu d.-tale e uuu monstru!" — a dîsu elu, si apoi s'a dusu fara se se mai uite iudereptu. — O! elu m'a vateinatu.. . câ-ci a va-tematu pre tatalu mieu — . . Dar' l'am iertatu, căci profunda erâ dorerea ce-!u stapâniâ. .. L'am iertatu, căci am auditu suspinele si rogarile lui, — er' tatam mieu erâ neinduplecatu.

— Dar' uu e destula iubirea mea? dîcea elu — onestitatea mea, braciele, mintea mea? . , voiu lucră dîu'a n6ptea c* se-o vedu multiamita. 'Mi voiu puue t6te poterile spre a-o face fericita; si uuu zîmbetu de pre faei'a ei dulce 'mi va da po­teri n6ue si me va ferici asia, cum nime nici odată n'a fostu fericita

. . . . Si respunsurile ce le primia erau dure, — nevreduice de unu părinte; de ace'a nu le in-credintiezi hârtiei, căci celu ce le dîceâ e r â . . . tatalu mieu!. . .

O! de ce nu am moritu atunci, D.-dieulu mieu! ! . .

©B.C.U. Cluj

112

16 Novembre 1886.

Inca o dorere prelânga dorerea mea! Eri am ingropatu pre tatalu meu. Sociulu meu Emilu l'a plânsu din totu sutietulu, chiar' si copilitiei mele — micei Emilia — i-a datu lacremile, câudu cosciugulu a fostu pusu pre carulu funebru. Toţi plângeau, numai eu nu poteâm plânge! O! i6rta-me D.-dieule! — dar' nu poteâm.

In o respectudsa depărtare stâ Victoru in petidre câ angerulu desperarei.. . Priviâ spre cos-ciugu cuprinşii de adenca iuduiosiare... Si câudu am ajunsu la grdpa, — preotulu a mai cerutu odată ultimulu cuventu de iertare dela toţi — in numele mortului. O! acest'a a fostu unu momentu solemnu! Am privitu spre Victoru in modu implo­ratorul si elu . . . m'a observam, si a redicatu ochii cu seninătate spre ceriu si cu mân'a pre inima rosti: „D.-dieu se-lu ierte!"

O! victoru a remasu nobilii... pururea nobilii! Acum am inceputu a plânge si t-u. Înainte

de ace'a pareâ câ n'am lacremi, cându am audîtu inse cuvintele lui pline de indurare, mi s'a indoiosiatu sutietulu, plebpele ochiloru mei au inceputu a se incaldî si unu rîu de lacremi benefacatbre s'au rostogolim pre palidii mei o brazi.

Eram alinata in do re ri le mele ! Alinata până 'Iu vedeam pre elu singurii in midîloculu mul-t îmei . . . Dar' câudu a dispăruţii, mi-ani inchisu ochii câ se-mi remâna chipulu lui in ei, si se nu-lu mai uitn iu veci . . . Lacremile inse mi-i-âu des­chişii era. Ceriulu meu a disparutu si vieti'a mea a iuceputu câ si mai 'nainte a se scurge in do-reri tara margini . . . .

Sermauulu meu tata a moritu si eu i'am iertatu din tota inim'a. Chiar' si Elu l'a iertatul O! st multa dorere i-a causatu l u i ! . . . Dormi odichnitu părinte! Fie, câ sutietulu teu planându priu lumea fericirei se uu audă suspinele acelei'a pre care vrendu se o fericesci ai facutu-o nefericita , . . Er' tîe odorulu iuimei mele Victoru, 'ti multia-mescu ! — Tu ai iertatu pre tatalu meu

O ! dar' de ce l'ai iertatu?! De ce ai mai datu o proba despre marele teu sufletu ? — P6te câ, deca te-asiu ti vediutu neinduratoriu, s'ar fi impe-tritu inim'a mea si uu te-asiu mai fi iubitu atât 'a . . . Dar' ce d î c u ? . . . atunci nu erai tu, vechiulu meu Victoru si inim'a mea nerecunoscundu-te, ar' fi pierduţii si ultim'a bucuria ce o mai tiâne in lume!

Ore se rae mai iubesca elu ? O! acest'a asiu vre-o si acum! Nime nu are dreptulu se mi-o dispute . . . Eu numai pre elu 'Iu iubescu... in ta ina . . . dar' 'Iu iubescu, — si pretiudu câ si elu totu câ mine se fia. — Asiu mori, — o! de se­curii asiu mori, cându asiu scf câ s'a schimbaţii. Taina se remâna acestu amoru — dar' amorulu se remâna. — Prin elu am traltu — prin elu vreu se moriu! . . . . — — — — — —

Tu suridi dulce copila, 'tî redici capulu din leganu si me privesci lungii si cu mila. — Chiar' si tu vedi câ eu sum nefericita. — Dar' uu te teme! — Nu tdte femeile suntu câ miiie. — Fe­

meia vei fi si tu, — dar' o femeia fericita, inim'a mea mi-o spune acest'a. — Voiu espiâ eu peca-tele ndstre to te . . . tote. Nu, tu nu-i iertatu se ff câ mine! Cându sutietulu teu 'si va alege partea . . . vâ primi-o, si Domnedieu impreunâudu fericirea mea pierduta cu fericirile tîe destinate, te va face cea mai fericita femeia. . Dar' tu plângi ? Vino la sâuulu meu ce te primesce cu tota dragostea de mama! Oh! pdtc- ciuev'a se nu fia socia buna . . . da r ' mama buna totu se fia! . . . .

* * * N6ptea spre 1 Ianuarie 1888.

Mic'a mea Emilia a primitu unu daru de anulu nou dela unu necunoscutu. Nime nu scie cene i l'a trimişii. . . afaia de mine. O! elu iubesce chiar' si pre copil'a mea! Si va veni pdte unu tempu, câudu mic'a Emilia va ave mare lipsa de acesta iubire. — Tempulu nu e departe . . . eu seintiescu, câ n'am se mai traescu multu. Dorerile sufletului omora incetu . . . dar' omora. Si atunci câudu n'oiu mai ft..\ atunci cându aceşti ochi se vom stinge pe vecie — fia câ eju se uu uite pre copila precum uu a uifatu pre mama! . . .

Astadi sociulu meu s'a inspaimâutatu vedien-du-me atâtu de palida. Medicii au tienutu consul-tatiune. Victoru inca erâ intre ei. Dela mdrtea tatălui meu nu i'am mai vediutu. — Erâ palidu câ si mine . . . — Si cându s'a apropiatu de mine, mi se pareâ câ am moritu fâra doreri; — câ mi s'a deschisu ceriulu si plutescu pre aripi de nori încântata de chorulu angeriloru albi. — Elu a pusu mân'a pre capulu meu. . . O! de ce u'a pus'o pre inim'a mea. . . Acolo e morbulu! Bine o sciâ elu, dar ' . . . celu ce stâ la patulu meu nu poteâ se fia Victoru celu vechili... erâ mediculu care tieue consultatiune... O! ironia a sortii blastamate!! Se-lu vedi,... se-lu serat!,... se scii câ-lu iubesci . . . ck te iubesce, si se iuchidi ochii animei la tote acestea s i . . . se t ac i . . . cându ai vre se vorbesci mai mul tu . . . O! acest'a e prea multu! . . Eu nu mai potu trai a s i a . . . Eu uu mai vreu . . . se . . . t r a e s c u ! ! . . . .

* Acdst'a a fostu ultim'a pagina din diuariulu

Zoei! Am alesu uumai trei — din totu „diuariulu" ei. Suntu de ajunsu spre a aretâ nefericirea iuimei iubitore ajunsa la desnadaşduire.

In 3 Ianuariu a cerutu se i-se aducă copil'a la patulu dorerei s'ale. A sarutatu-o cu dragii si dorere. A tienutu-o pre genunchii sei tremurând], apoi a datu-o in manile sociului cu rogarea de-a o cresce si ferici.

Cu lacremile in ochi a privitu-o Emilu atunci, si Zoe pentru prim'a dra l'a sarutatu cu adeve-rat'a dragoste ce se cere dela o socia. — Com­pătimirea ei a ajuusu la culme vediându pre acestu sociu nobilii, jertfa a nevinovatei s'ale iubiri.

In ultimele momente medicii s'au mai intru-nitu odată spre a cerca totiuu uumai se o pdta scâpâ. Victoru erâ lângă patulu ei. Zoe si-a des­chişii ochii. Nisce ochi albaştri si mari ce portâu

©B.C.U. Cluj

113

in ei o lume de doreri. A privita din plina pre Yictoru cu atât'a blândetia si seninătate incâtu toţi credeau ca n»l — nu pote fi aici periclu asia de mare precum mai iuaiute s'a vediutu a fi.

Apoi in ultim'a ei silintia a prinsu mâu'a lui Vicloru, a lipitu-o de buzele s'ale pălite, si intr'unu transporta de bucuria si dorere, a dusu-o la inim'a s'a dîcundu-i debilii si dulce: „Aic i , . . . aici me . . . dore.. . pre mi . . . ne . . . me .. , dice !" . . .

. . . si cându Victoru si-a trasu mâu'a dela sânulu ei in care eră diuariulu ei . . .—frum6s'a Zoe dormiâ cum doime cehi mai nevinovaţii copilu.

Nu o mai dorea inim'a!.. . 'Lu dorea inse cu atâtu mai multa pre Victorii.

Georgiu Simu.

Stratfa Carmen Sylv'a. ROMANU.

(Urmare.)

XXXIII.

Mărturisirea. In urm'a marturisirei ovreiului atâtu servi­

torii Ionu si Holdu câtu si Traianu fura liberaţi. Amiculu nostru cum esi din arestu, 'si dete

demisiunea atâtu la banc'a din Tenipesci câta si la Patri'a din Riulacu.

Consilierii de admiuistratiune dela cele d6ue banei erau plini de bucurie, căci iu primulu momentu li-se pareâ o fericire, că nu mai erau legaţi a lucră cu unu omu bâuuitu, er' cei din Riulacu erau preste ast'a fCrte fericiţi, că Traianu prin demi-siunea s'a renuntiase la despăgubirea de cinci mii de fiorini.

Pentru a dă o espresiuue acestei bucurii consiiiulu de adniinistratiuno a Patriei din Riulacu spori emolumentele secretariului, care după cum scimu, eră unu fiiii ala presiedintelui.

Traianu 'si arangiâ dintru antâiu couditiuuele traiului, parasindu locninti'a ce avuse impreuna cu tata-seu pentru un'a mai modesta, realisâ din mobile si alte obiecte, apoi se puse pe o munca seriosa la jurnalu si isbutl.

Insa-si dîlele de restrişte i devenira unu is-voru de buna stare, căci prin publicarea unei de­scrieri bine reusîte a celoru ce patîse in colanele jurnalului seu, 'si mari numerulu cetitoriloru la o cifra atâtu de fruni6sa, incâtu putea trai in ticna din partea s'a de venitu.

In t icna. . . da! Adecă 'si avea pânea cea de tdte dîlele, tutunu cându i poftiă inim'a, bani de buzunariu . . . ' Poteâ chiar' se-si permită pe fie-care anu luxulu unei caletorii.. . N'avea nici unu iui-micu pe fâşia, ci numai linguşitori... 'Lu alegeau la t6te posturile de onore... Coeonele cele bătrâne doriâu chiar' se-lu instfre, dar ' . . . Traianu nu voia se scie nici de fete, nici de veduviore.

Avemu iuse se impartasîmu lectoriloru măr­turisirea ovreiului si i ele ce au urmatu după ea. O vomu face mai pe largu, folosinda-ue de artico-lile in care Traianu reprodusese acesta causa celebra.

Scimu că ovreiulu plecase buimăciţii de la Pucle pe care voise se-lu indemue că se inviuo-vatiesca pe Traianu, câ-si cându acest'a ar' fi de-fraudatu uisce hârtii de val6re si ar' fi pusu in locuia loru sciutele politie false. Laib eră buimă­cita nu numai fiindu-câ Pucle i refusase concur-sulu seu la ac6sta mîrsiavia proiectata de elu, dar' 'lu mai amenintiase, câ-i vâ intenta procesu că se-i ia banii ce-i va primi pentru gradina.

A casa, pe cându se preumblă in susu si iu josu concepuse unu pianu inferualu, pe care 'lu si esecutâ.

Eră decisu a asasină pe Pucle, arangiându tdte impregiurarile asia, că intreg'a bănuiala se cada pe Traianu.

Ursit'a 'lu ajută intru câtv'a la esecutaiea grozavului seu planu, ori mai bine dîsu, stfrtea 'lu împinse iu negrulu abisu.

Laib găsise la banca batist'a lui Traianu. Acest'a impregiurare i parii că unu semnu de in-curagiare, ce-i veniâ dela Jehov'a alu seu.

Se nu credeţi câ amu afirmaţii aici unu lucru neadeveratu diciludu, câ Laib credea in ajutoriulu Doinuedieului seu la seversîrea celoru mai infer­nale fapte. Elu credea cu t6ta fervoarea inimei s'ale celei cupide in acestu ajutoriu, după cum singurii a marturisitu dinaintea judelui de instrucţiune, aducundu acesta impregiurare, chiar' câ o circum-stare usiuratCre a crimei s'ale.

„Domnule jude", ast'feliu dîsese ovreiulu, „cându am vediutu batist'a pe mesa mi-am dîsu : — Vedi Jehova-ti vine in ajutoriu, câ se-ti resbuui asupr'a acelui ticăloşii, care a indrasnitu a te pal­mul pe tine, biuefacatoriulu lui. Domuedieulu nostru m'a inzestratu cu minţi si mi-a sâditu in iuima iubirea nemului meu, elu mi-a trimisu gân-dulu cu care am prinsu pe Pucle de mi-a vânduţii gradin'a pe unu pretiu atâtu de ieftiuu. Jehov'a nu va îngădui dara se fiu frustratu si impreuna cu mine nemulu meu de rodulu iscusintiei mele prin acelu ticalosu de Pucle, si fiiudu-câ nu voiesce se îngaduesca câ acesta nedreptate se se seversiesca, 'mi trimite acestu semnu! —

Luai deci batist'a." Ovreiulu descrise apoi cu ameuuntulu cum

trimise la Traianu câ se-i dea intelnire la Pucle pe unu tempu cându omorulu trebuia se fia deja seversîtu, căci voia se-lu prindă cu martori lângă mortu ; cum iuscenâ după ace'a descoperirea poli-tieloru false, la care scena amu asistaţii si noi. Pe Lusticu si Smaltiu i provocă se vina cu elu impreuna la Pucle, fiindu-câ voia se-i aibă pe ei de martori in contr'a lui Traianu. Eră unu planu inferualu pe care 'lu urzise ovreiulu. Judele de instrucţiune Paulu Armicu se infiorâ de atât'a istetîe in crima, si se felicită sie-si, câ isbutise a

©B.C.U. Cluj

114

descoperi mîrsavi'a acestui omu si a-lu aduce la amaru.

„Cându plecai dela banca", continuase Laib in mărturisirea s'a, „sunase siese si era cam in-tuuerecu. Me dusei acasă uumai ca se potu trece pe dinaintea biroului lui Pucle. Trecundu 'Iu vediui câ este singuru si câ tocmai 'si iucheiâ cass'a ce'a ce 'ini vestiâ, câ pregatiâ a-si inchide biroulu. 'I făcui semnu se esa puţinu afara, căci nu voiam se ine vedia nimeni întrându la densulu. Pucle est in usia!"

„De ce m'ai chiematu ?" intrebâ elu? „Vedu câ inchidi si bine si faci, dar' se nu

te duci, ci se stai in birou si se laşi usi'a des­chisa pe din dosu. Voiu veni preste vre-uuu sfertu de ora, câ se regulainu ceşti unea uostra. Mi-am luatu sema, voiu recunosce subscrierile de pe po-litiele d-tale, dar' trebue se ne intielegemu, căci nici d.-t'a nu vei voi dora, câ se-ti dau intreg'a suma ce voiu luâ pentru fost'a d -tale gradiua. Am avutu si eu cheltuieli, pana am potutu iucheiâ contractulu, scii d.-t'a vorb'a ce'a, o mâna spală pe ce'a lalta."

La soirea câ voiescu se recunoscu subscrierile de pe politiele false, faci'a lui Pucle se umplu de bucurie. 'Mi promise voiosu câ me va asceptâ.

Me duseiu acasă si îutrâi cu multu sgo-motu, câ se me semtia cei de p'acolo. Apoi inse me furisiâi incetiuelu era-si pe strada si mersei in uinbr'a caseloru la biroulu lui Pucle, pe care acum 'Iu găsii deja inchisu pe din fâşia.

Nimerise-mi bine, câ-ci nimeni nu se vedea impregiuru pe strada, si nici iu curte nu erâ ni­meni. Me furisiâi deci pe din dosu in biroulu lui Pucle, care me asceptâ cu nerăbdare.

In mâna aveam bastonulu cu manerulu celu grosu si greu.

„Ce ghîfai asia," me intrebâ Pucle. Poteâm eu ore se-i spui, câ grozaveni'a in-

tentiunei cu care in trasemi la elu, 'mi ingreunâ resuilarea.

„Am venitu pe semne prea iute," i res-punsei eu.

„Asia dara eşti hotarîtu, câ se recunosci de ale d.-tale subscrierile, seu mai bine 'mi vei sub­scrie alte politie?" incepu Pucle.

Eu nu voiam se făcu vorba multa, câci 'mi erâ tema se nu treca tâmpulu si se nu fiu sur­prinşii de Traianu, dar' totodată, peutm câ se ocolescu omorulu, de care me sfiiâm cu multu mai multu de cum 'mi inchipuisem, respunsei lui Pucle.

„Nici idea despre ast'a!" „Ce feliu?" esclamâ uenorocitulu, „asia dara

m'ai iusielatu cu vorb'a. Ce-mi voiesci?" „Se me iutielegu cu d.-t'a," respunsei eu,

semtiendu cu plăcere, câ la ofens'a interlocutoriului meu 'mi reveniâ iritatiuuea de la care speram câ-mi va izvorî curagiulu si poterea peutru fap-tulu sângerosu. Si câ se marescu acesta irita-tiune, 'mi propusei se-lu atîtiu in contr'a mea, dar' mai autâiu voiam se incercu a me impacâ cu

deusulu. Deci continuâi a-i vorbi. Fi cu minte domnule Pucle si fâ cum te-am povatiuitu!"

„Adecă dupa-ce suntu plastografu se inai de-vinu si unu sperjurii, unu miuciuosu!"

„Apoi de, ce se-i faci, asia este pecatulu se tieue lantiu de omu. Plastografi'a a fostu prim'a zala, a dou'a va fi spergurulu, apoi cine scie ce va mai fi!'' respunsei eu.

„După tote vreai se-ti si baţi jocu de mine?" esclamâ betrâuuiu, câci Pucle a fostu betrânu.

„Ba nici decumu!" respunsei eu, „câ se vedi, câ tieuu multu la d.-t'a, 'ti oferii inca cinci sute de fiorini, preste cei care ti-am datu pentru gra­diua . . ."

„Scii ce domnule Laib, mai biue remâneâi unde ai fostu, decâtu se-mi faci asemenea oferta prosta!"

„Prostu eşti d.-t'a, care nu vrei se iutielegi binele d-t'ale," respunsei eu," câci vedeam câ uu-i sperantia de impacare si voiam se me infierbeutu, câ se provocu catastrofa.

„Asia-mi vorbesci tu ovreu ticăloşii, Juda," striga Pucle.

Erâ tâmpulu se sfersiescu cu elu, câci vocea s'a ce'a petrundiet6re poteâ se atragă pe cinev'a.

„Câne," screşuii eu „si pucu! 'Iu palii dreptu in templa cu glontiulu dela bastonu pe care-lu apucasem cu amâudoue manile câ se lovescu mai cu potere!"

'Ln nimerisemi biue, mâuerulu bastonului sari câtu colo. Pucle fara a mai scote uuu touu macaru, se lungi pe podinile biroului, er' din templa i rîuriâ sâuge caldu.

Iu căderea s'a me atinse cu capulu tocmai din partea unde-hi nimerisemi si-mi umplu pal-touulu cu sânge.

Eu in acelu momentu uici nu observai ast'a, câci aveam grigia, câ se esecutu ameuuntele pla­nului meu.

Luai batist'a lui Traianu si o cufundai iu gur'a celui cadiutu.

Cu ac6sta ocasiune mi-am umplutu manile de sânge, câci am fostu silitu se-lu iâu pe mortu de capu, câ se-i descleştescu fălcile.

Dupa-ce i-am infuudatu gur'a, l'am mai strensu si de nari, si l'am uenutu asia streusu, pâua-ce nu me mai poteâm iudoi de mdrtea lui.

Acumu cautâi glontiulu dela bastonu pe care 'Iu găsii rostogoliţii in unu coltiu de unde 'Iu luai si 'Iu pusei in buzunariulu paltonului.

Dupa-ce făcui si ast'a me mai uitai odată im­pregiuru, câ se vedu deca nu a remasu acolo nici o urma de preseuti'a mea. Asigurându-me despre ast'a, stinsei lamp'a, mersei la usi'a pe care o cre-pâi dintru antâiu si vediându, câ nimeni nu erâ prin curte, esii tiptilu.

Ajunsei acasă fara se me fi vediutu cinev'a de unde veniâm. Pana aci tote mersera atâtu de bine, incâtu nu me iudoiâm câtu de puciuu de ajutoriulu lv.i Jehov'a si eram multiamitu de isprav'a mea.

©B.C.U. Cluj

115

Acasă me spalâi pe mâni. Unu lucru inse totu-si me cam îngrozi. Paltonulu eră plinu de sânge pe la peptu, si apoi nici glontiulu de la bastonu, pe care 'Iu pusese.::u iu buzunariu, nu-lu mai gasiâm Scii, câ prin o sfasiatura a buzu-nariului se vîrise intre postavu si captusiala. Eu îi'ain potutu descoperi acest'a imprcgiurare, de-abiâ aici mi «'a csplicatu peirea miraculosa a mâ­nerului.

Me pusesem 1 pe căutate si voiam chiar' se me intorcu se cautu si pe driunu, cându veniră cele doue persane ]te care le destinasemu de martori, Lusticu si Smaltiu Acumu se iutielege nu mai potui caută ci plecai cu ei. Câudu se iesu pe p6rta, eta unu ovreiu caletoriu care veniâ se-mi cera adăpostii. Eu iritatu cum eram, m'am res-titu catra elu si Fam gonitu dela pragulu usiei mele. Atunci caletoriulu redicâudu-si manile m'a afurisiţii, si Jehov'a a audîtu blastemulu grozavu ce l'a trimisu in urm'a mea, răci . . . „diu acelu mo-mentu se inttiree foi'a. Perdui increderea iu mine, eY ce'a ce urma ve este cuuoscutu, si nu mai trebue se ve-o spuuu."

„Acumu dupa-ce v'am marturisîtu nu uumai faptele, dar' pâua si gândurile mele cele mai ascunse, credu, câ d-t'a domnule judecătorii! te vei tieue de parol'a ce mi-ai datu, si vei mijloci, că se nu me coudamue la morte."

„Eu nu potu face altu nimicii, decâtu a in-naintâ tote actele la judecătorii ce tî-se vom numi, eV acesti'a voru pronunţia seutinti'a după ascul­tarea propunerei procurorului, a aperatoriloru tei si după consultarea legiloru, inse, dreptu se-ti spui, nu credu câ vei scapâ de furci, căci ai co-rnisu omorulu cu premeditatiune si ai voitu se induci in er6re justiti'a p'mendu-o iu risicu câ se comită unu omoru justiţiarii."

„Vai, vai, amarii ins mai pedepsesce Jehov'a, pentru ueiudurarea ce am aretatu catra sernianulu caletoriu!" racnl ovreiulu ingrozitu, apoi lesiuâ.

Nu voimu se mai urmarimu fasele acestui procesu, care de aci iucolo nu mai presinta nici uuu interesu, ci vomu menţiona numai atâtu, câ Laib in adeverii fii condamnaţii la furci si execu­taţii câ la vr'unu anu după comiterea asasinului in curtea iuchisdrei.

Presiedintele tribunalului trimise si lui Tra-ianu uuu biletu de intrare pentru câ se pota asista la justificarea ovreiului, dar' elu scârbiţii pâua in adenculu iuimei s'ale, arunca biletulu câtu colo... .

(Va urma.) TEOCHAR ALEXI.

Mai bine tăcu, Gole busunare 'nsiâla, Nimenui nu făcu pe plăcu; Deci proverbulu : mân'a spală . . . Dar' nu-lu spunu — mai bine tăcu.

(W. Goethe.) C. Morariu.

Cronica. — Parechi'a Regala romana in re'ntdrcerea s'a dela Beilinu au desciusu iu Vieu'a si au fostu ospetii Monarchului nostru din 21 pana in 24 Martie. Primirea ce li s'a facutu din partea Mouarchului nostru au fostu din cele mai cordiale. Precum la sosire i-a iiiteuipinatu asie" si la ple­care i-a coacoinitatu Monarchulu nostru, si după ce a sarutatu mân'a Reginei României, a imbra-ijiosiatu pre Rege si l'a sarutatu. — La ambe oca-siunile Monarchulu nostru porta pe peptu o unica decoratiune marea cruce „Steu'a Româuiei." —

in Bndapest'a trenulu ce-i ducea a 'a opritu pe 15 minute, care restempu coloni'a româna din ca-pital'a Ungariei l'a folositu pentru de-a le face cele mai frumose ovatiuui.

Ministeriu nou in România. Miuisteriulu I. C. Bratianu s'a retrasu dofinitivu si in locu-i a ve­nito la cârma unu ministeriu compusu din mino­ritatea representantiei tierei. Noulu ministeriu s'a formaţii ast'feliu: T h e o d o r u R o s e t t i ministru presiedinte si la interne, — P e t r u C a r p u la esterne, T i t u M a f o r e s e u la culte si instruct. publ. si ad interim la domenii, — P r i n c i p e l e Ales . S t i r b e i u la lucrări publice, —Al. M a r -g h i l o m a u u la justiţie, — M. G e r m a n i la financie si generalulu Ba r o z i la resbelu.

Albii'a instituţii de creditu si economii in Sibiiu a daruitu — din proveutulu anului trecutu — spre scopuri filantropice-culturali 1411 fi. 7 cr., dintre cari 600 fi scolei civile de fete a Associa-tiuuei trausilvaae si 100 fl. Reuuiunei femeiloru române din Sibiiu.

Noulu imperatu alu Germaniei Fridericu III. a dispusa câ iu rogatiunea de amentire a densului la ss. servieji religiose se se adaugă cuvintele „ r o b ulu t e u " ; si asie" de-aici inainte rogatiune de amentire are se se incepa asie: „Iudurâ-te Domne de r o b u l u t e u imperatulu, regele si domnitoriulu nostru . . ."

Episcopii romani gr. cat. P. S. L M i c h a i l u P a v e l u - alu Oradei, V i c t o r u M i h a l y i — alu Lugosiului si I o a n u S z a b d — alu Gherlei, au fostu denumiţi de a s s i s t e u t i a i S o l u l u i p o n t i f i c i a.

Basiliu Ratiu profesorii sem. emeritu, proto-popu-parochu alu Reghinului, a fostu deuumitu de v i c a r i u for. a r c h i e p i s c o p e s c u alu Fagarasiului. — Gratulamu zelosului nostru colla-boratoru si distinsului pastoriu sutletescu la bene-meritat'a promotiune!

Dr. Emil Fekete Negrutiu, medicu in Clusiu, a fostu deuumitu de medicu-superioru in reserva la regim, de inf. 51. stationatu in Clusiu.

©B.C.U. Cluj

110

D. Hepites, directorii alu institutului meteo-rologicu alu liceului s. George diu Romani'a, a fostu alesu de membru ordinariu alu Academiei imperiale germane a naturalistiloru, care este cea mai vechia academia iu Germani'».

Instituţii de surdomuţi va se se infieutieze in Clusiu in tomn'a anului curenţii.

- ts i te*—

GLUME. C n n o s c i e n t i a . — Pacal'a se presenta la poşta spre a

sc6te o scrisore recomendata. — Scusa-me, î-i dîce functionariulu, dar ' nu potu se-ti

dau scrisorea; eu nu te cunoscu si nu te cunosce nimeni pe aici. In momentulu acel'a sosi unu creditoriu pe urmele lui

Pacaia si incepu se-i strige de pe usia : — Hotiule, ticalosule, ucigasiule, canalie! Pacal'a intorcundu-se rece câtra functionariu : — Eta unu domnu care me cunosce f6rte bine, î-i dîse

dSnsulu.

I n t r e d o i e g o i ş t i . — Ce tempuri rele am ajunsu, câţi <5meni mai suferu de fome ]

— Ce ne pasa, numai noi amendoi se nu suferimu. — Eu inca nu ceru atât 'a ; me multiumescu se nu suferu eu.

Qui pro quo.

lubitoriulu de libertate.

— Domnia-t 'a esci atâtu de gratiosa, domnisiora. — A, lasă, d -t'a totu asie ai dîce si cându ai fi de alta

părere. — Si d.-t'a totu asie te-ai cugeta si cându m'asiu esprimâ

eu altmintrea.

— De ce nu porţi sînoru la ochieri, domnule — Pentru-câ scii, domnisiora, nu vreu se me

prin nimicu.

Satire poporale.

Fire-ai bolta sanatâsa, Multe fete faci frumose, — T u p o t i c a se traesci Câ pe multe rumenesci.

Te cunosci lele pe frunte Câ pui rumenele multe, Nu sciu cum dracu le-ai pusu De la nasu nu ti-au ajunsu.

Fetele din Sân-Margit'a Tiucele badea Nichit'a, Suntu iernate totu cu pome Si li-e faţi'a câ la d6mne . . . Fetele dela Malutiu Cu pipa si cu olutiu, Suntu iernate cu tarîtie Si li-e faţi 'a câ la mâtie.

Siode vremi am ajunsu, Domne, Câ fetele tole-su domne, Cu laibere de barsione Si cu siurtiuri de cartone, Părinţii le moru de f d m e , . .

Silvie, tienu legatu

j e ţ Proprietariu, Redactoru respundietoriu si Editoriu: NICOLAE FEKETE-NEGRUTIU.

Ghei ' l ' a . I m p r i m a r e a „ A u r o r ' a * p . A . T o d o r a n u 1883.

©B.C.U. Cluj