a iv-a conferinţă naţională pentru sănătate şi mediu de rezumate 2014.pdf · lucrul într-un...

INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

A IV-a Conferinţă Naţională Pentru

Sănătate şi Mediu

Cu multumiri pentru colaborarea specialiștilor

din Institutul Național de Sănătate Publică,

Ministerul Sănătății și Direcțiile de Sănătăte

Publică județene

30 OCTOMBRIE 2014

CENTRUL NAȚIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR

CUPRINS

Condiţiile de sanitaţie şi impactul helminţilor din sol în cazul copiilor din

instituţiile de învăţământ din România............................................................................... 4

Actualităţi privind informarea corectă a consumatorilor cu privire la produsele

alimentare……………………………………………………………………………….. 6

Aspecte privind calitatea apei de îmbăiere în românia ............................................. 7

Cerinţe speciale la implementarea Directivei 2013/51/Euroatom privind

radioactivitatea apei potabile ……………………………………………………………. 8

Metode noi de evaluare a (eco)toxicităţii substanţelor chimice……………………. 9

Valoarea igienică a alimentelor cu destinaţie nutriţională specială, dincolo de

inocuitatea clasică a acestora…………………………………………………………… 10

Particularităţi ale patologiei profesionale produse prin suprasolicitarea aparatului

locomotor – noi provocări pentru medicul de medicina muncii………………………… 13

Supravegherea produselor cosmetice în relaţie cu sănătatea umană .......................... 14

Epidemii hidrice de boli diareice: prezentare de caz................................................... 15

Traficul aerian - factor de risc şi discomfort………………………………………... 16

Reglementări legislative cu privire la expunerea la câmpurile electromagnetice… 17

Monitorizarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea

medicală, la nivelul anului 2013, în conformitate cu noua metodologie de culegere şi

raportare a datelor (Ordinul MS nr 1226/2012).................................................................. 18

Consideraţii privind produşii secundari rezultaţi în procesele de tratare a apei ……. 19

Bolile profesionale la muncitorii cu activităţi ce implică efort fizic mare,

manipulare şi transport de greutăţi, în perioada 2011 – 2013............................................. 20

Evaluarea expunerilor profesionale la producerea de coloranţi pentru mase plastice

( metale,polimeri, solventi, stress)...................................................................................... 21

Nivelul de activitate fizică și starea de nutriție la adulți din Municipiul Iași……….. 22

Monitorizarea alimentelor tratate cu radiaţii – 2013……………………………….. 23

Expunerea la câmpuri electromagnetice în domeniul medical şi impactul acestora

în starea de sănătate a personalului expus………………………………………………

24

CONFERINȚA NAȚIONALĂ PENTRU SĂNĂTATE ȘI MEDIU 2014 –VOLUM DE REZUMATE

Aspecte privind patologia specifică a personalului din sectorul medical în relaţie

directă cu factorii de risc din mediul de muncă.................................................................. 25

Aspecte epidemiologice privind riscul profesional biologic la personalul medical.... 26

Potenţialul patogen al bioaerosolilor asupra sănătăţii personalului dintr-un complex

muzeal……………………………………………………………………………………. 27

Lucrul într-un salon de coafură - un risc pentru sănătate?…………………………. 28

Aspecte privind starea de sănătate a lucrătorilor dintr-o fabrică de produse

farmaceutice din Iaşi…………………………………………………………………….. 29

Percepţia stresului la locul de muncă şi starea de sănătate clinică în trei sectoare

ocupaţionale……………………………………………………………………………… 30

Monitorizarea consumului de aditivi alimentari......................................................... 31

Date referitoare la suplimentele alimentare destinate copiilor şi comercializate în

România............................................................................................................................... 34

Supravegherea calităţii apei potabile furnizate de sisteme mici de aprovizionare cu

apă potabilă de pe teritoriul României în sezonul de primăvară –toamnă 2013 35

Supravegherea conţinutului radioactiv al apelor minerale şi evaluarea efectului

asupra stării de sănătate –aspecte privind asigurarea calităţii rezultatelor analizelor de

radioactivitate alfa şi beta globală a apelor minerale………………………………….. 37

Aspecte privind implementarea în practica radiologică a auditului clinic………. 38

Impactul activităţilor de educaţie pentru sănătate în rândul elevilor din şcolile

clujene……………………………………………………………………………………. 39

Consumul de acizi graşi –factor de risc antropometric şi biochimic………………..

40

Aportul de fructe şi legume în alimentaţia populaţiei în perioada 2008-2013……… 43

Cercetări privind conţinutul de tartrazină din băuturi consumate în Romania……… 45


CONDIŢIILE DE SANITAŢIE ŞI IMPACTUL HELMINŢILOR DIN SOL ÎN CAZUL COPIILOR

DIN INSTITUŢIILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN ROMÂNIA Dr. Anca Tudor

1, Dr. Andra Neamţu

1, Analist IT Cătălin Staicu

1,

Ing. Angelica Voinoiu1, Asistent Georgeta Botin

1, DSP Teritoriale²

1- Institutul Naţional de Sănătate Publică -CNMRMC

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, geohelminţii pot ajunge în organismul uman în

urma contactului cu solul. Această parazitoză intestinală este una din cele mai frecvente infecţii la nivel

mondial și afectează în special populaţia care nu beneficiază de condiţii de sanitaţie adecvate.. Agenții cauzali sunt Ascaris lumbricoides , Trichuris trichiura . În SUA se estimează că unul din trei oameni este

infectat cu geohelminţi . Aproape 46 de milioane de copii cu vârste cuprinse intre 1 si 14 ani reprezintă

grupa de risc de infectare cu aceşti paraziţi : aproximativ 13 milioane de copii de vârstă preșcolară de

vârstă ( 1-4 ani) și 33,3 milioane de copii de vârstă școlară ( 5-14 ani) din cauza lipsei condiţiilor de

sanitaţie, în special a accesului la apă potabilă. Infecţia este mai frecventă la femei şi copii . Lipsa

accesului la apă și canalizare provoacă persistența acestor infecţii . Deparazitarea efectuată o dată sau de

două ori pe an în comunitățile și țările cu prevalență ridicată , practicarea măsurilor de igienă personală,

precum și creșterea accesului la apă și canalizare sunt intervenţii prioritare pentru a reduce povara

acestei boli.

În România, studierea şi monitorizarea indicatorilor de sănătate (incidenţa şi prevalenţa

helmintiazelor) poate furniza autorităţilor informaţiile necesare elaborării unor planuri locale şi

regionale de îmbunătăţire a condiţiilor de sanitaţie în comunităţile care au un nivel de trai scăzut. De

asemenea, se poate stabili un program naţional de educaţie pentru sănătate şi prevenţie a riscului,

orientat în special către grupa de vârstă 1 – 14 ani.

Prevalenţa helmintiazelor poate fi folosită ca un indicator al condiţiilor de viaţă, al nivelului de

sanitaţie şi educaţie, precum şi pentru descrierea stării socio-economice a comunităţi. Cu scopul de a

stabili un calendar de măsuri de prevenire şi reducere a incidenţei acestei boli parazitare, este necesară

monitorizarea indicatorilor de sănătate esenţiali asociaţi îmbolnăvirii. Educaţia pentru sănătate are ca

scop îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiilor vulnerabile şi utiliziarea practicilor de igienă

personală şi colectivă, ceea ce în final ar conduce la schimbarea comportamentelor.

Metode

- Analizarea incidenţei helmintiazelor în România (totală; trichinoză; oxiuriază; giardioză; alte

helmintiaze, în mediul urban şi rural) în perioada 2006 – 2010.

- Analiza condiţiilor de sanitaţie :accesul la apă potabilă şi la canalizare în unităţile de învăţământ:

grădiniţe, şcoli primare, şcoli gimnaziale, şcoli generale şi licee în cele 42 de judeţe, la nivelul

anilor 2013-2014.

Rezultate

Cu toate că în perioada 2006 – 2010, noile cazuri şi incidenţa bolii din zonele urbane şi rurale se

află în descreştere, considerăm că acestea reprezintă o problemă de sănătate publică, date fiind

informaţiile privin accesul la apă potabilă şi la canalizare în unităţile de învăţământ: grădiniţe, şcoli

primare, şcoli gimnaziale, şcoli generale, licee.

Concluzii

În contextul dezvoltării economice, educaţia pentru sănătate şi măsurile ce se impun a fi luate în

sensul asigurării la nivelul întregii ţări a unor condiţii de sanitaţie adecvate (acces la apă potabilă şi

canalizare) reprezintă principalele măsuri de eradicare a helmintiazei.


ACTUALITATI PRIVIND INFORMAREA CORECTĂ A CONSUMATORILOR CU PRIVIRE

LA PRODUSELE ALIMENTARE Dr.Corina Zugravu¹; Dr. Daniela Nuţă¹

1- Institutul Naţional de Sănătate Publică -CNMRMC

Sănătatea şi buna informare a consumatorului privind alimentul, nutriţia, siguranţa alimentară

etc. se află în centrul preocupărilor forurilor competente la nivel european în momentul în care se emite

legislaţia în domeniu. Cetăţenii europeni au dreptul de a alege alimentele în deplină cunoştinţă de cauză,

atât în ceea ce priveşte ingredientele folosite, cât şi nutrienţii cu care produsele contribuie la satisfacerea

necesităţilor nutriţionale personale. Alimentele trebuie să fie un factor sanogenetic atât pentru

consumatorul sănătos, cât şi pentru cel care are anumite restricţii nutriţionale (alergii sau intoleranţe

alimentare, patologia avand la baza o componentă alimentară importantă etc.).

În ultimii ani Comisia Europeană a făcut eforturi deosebite de a unifica directive mai vechi, în

aşa fel incât să fie facilitată informarea corectă a consumatorului şi în acelaşi timp factorii economici

implicaţi în industria alimentară (de la producţia primară până la desfacere) să îşi poată îndeplini

obligaţiile cu mai multă uşurinţă. Astfel a luat naştere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al

Parlamentului European şi al Consiliului privind informarea consumatorilor cu privire la produsele

alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale

Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a

Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a

Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a

Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei. Acesta stabileşte exhaustiv cum trebuie să fie etichetate

alimentele astfel încât dezideratul unei informări adecvate sa fie transpus în mod corespunzător în

practică. De aceea regulamentul se mai numeşte şi Regulamentul Informarii despre Alimente a

Consumatorilor, în limba engleză FIC, deoarece nu este un simplu act care se referă la scrierea unor

etichete, ci la o informare completă şi corectă asupra produsului alimentar, de la denumire, până la

eventualele componente alergizante. De remarcat că regulamentul nu se referă numai la produsele

ambalate care se vând către consumatorul final, ci şi la cele care sunt destinate sectorului alimentaţiei

publice (restaurante, cantine, fast fooduri, cafenele, etc), precum şi la cele care sunt exportate de pe

teritoriul Uniunii Europene in ţări terţe.

Regulamentul are 7 capitole care cuprind definirea scopului sau principiile informării

consumatorilor, principiile care stau la baza informaţiilor obligatorii, detalii cu privire la ce trebuie sa

cuprindă aceste informaţii, informaţiile voluntare pe care le poate oferi producătorul, măsurile naţionale

în domeniul informaţiei consumatorilor. La final există 15 anexe care intră în detalii menite să ajute

actorii din industrie să îşi îndeplinească obligaţiile implicate de intrarea in vigoare a regulamentului

(denumirea produselor, lista ingredientelor, dimensiunile caracterelor de pe eticheta, cum sunt figuraţi

aditivii alimentari în lista de ingrediente etc)

Deoarece Regulamentul nr.1169/2011 aduce un mare număr de schimbări în ceea ce priveşte

informarea consumatorilor, va intra în vigoare abia în luna decembrie a acestui an, la 3 ani după

adoptarea sa.


ASPECTE PRIVIND CALITATEA APEI DE ÎMBĂIERE ÎN ROMÂNIA Ioana-Rodica Lupşa

1, Daniela Tulhină

1, Ofelia Cătănescu

1, Gabriela Gârban

1, Mihaela Coman

1, Camelia

Lungu1, Gabriela Brinzei

1, Constantin Neniu

1, Zora Marin

1, Alina Bratan

1 , DSP-urile judeţene

2

1 -Centrul Regional de Sănătate Publică Timişoara ;

2 - Direcţiile de Sănătate Publică din România

Introducere

Conform legislaţiei din România Ministerul Sănătăţii prin Institutul Naţional de Sănătate

Publică are obligaţia de a evalua calitatea apei de îmbăiere din zonele naturale de îmbăiere, iar ca stat

membru Uniunii Europene de a raporta anual la Comisia Europeană (CE) rezultatele monitorizării.

Metode

Direcţiile de Sănătate Publică au recoltat şi analizat probe de apă din zonele de îmbăiere natural

amenajate şi neamenajate de pe teritoriul lor conform metodologiei din Programul Naţional II pe anul

2013. Specialiştii din Centrul Regional de Sănătate Publică Timişoara a efectuat baza de date privind

caracteristicile zonelor de îmbăiere şi rezultatele analizelor fizico-chimice şi microbiologice. Caliatea

apei de îmbăiere pentru zonele amenajate a fost raportată la CE conform cerinţelor actuale şi a fost

informat publicul.

Rezultate

Din totalul de 50 zonele naturale amenajate pentru î mbaiere din judeţele Constanţa şi Tulcea

raportate de România la CE în anul 2013 la care s-a efectuat analiza apei de îmbaiere, 17 (34,7) au fost

conforme ca frecventa de prelevare si valori determinate (indicatori microbiologici), cu valorile de

referinţa din legislaţia in vigoare, in Romania. Celelalte DSP-uri teritorale au inventariat în anul 2013

un număr de 36 de zone amenajate/neamenajate, în 15 judeţe. Analiza indicatorilor fizico-chimici şi

microbiologici a indicat un număr neconform de determinări şi/sau rezultate nesatisfăcătoare ale calităţii

apei de îmbăiere. Aceasta a impus interzicerea îmbăierii în aceste zone.

Concluzii

Toate zonele naturale amenajate pentru îmbăiere raportate de România la CE în anul 2013,

pentru care s-au efectuat analiza apei de îmbăiere, au fost conforme ca frecvenţă de prelevare şi valori

determinate, cu valorile obligatorii din legislaţia în vigoare în România, şi doar o mică parte cu valorile

de referinţă europene. Pentru celelalte zone de îmbăiere inventariate activitatea de îmbăiere a fost

interzisă şi se impune reactualizarea, respectiv efectuarea profilelor acestora, pentru a se putea institui

măsuri ţintite şi specifice de reabilitare a zonelor.

Cuvinte cheie: zone de îmbăiere; calitatea apei de îmbăiere;

Sursa de finantare: Ministerul Sănătăţii, PN II


CERINŢE SPECIALE LA IMPLEMENTAREA DIRECTIVEI 2013/51/EURATOM PRIVIND

RADIOACTIVITATEA APEI POTABILE L. Toro

1, Alexandra Cucu

2, Mihaela Noditi

1, Lucia Podariu

1, Liane Draghia

1, Mihaela Bragea

1

Insititutul Naţional de Sănătate Publică

1 - Centrul Regional de Sănătate Publică Timişoara, Laboratorul de Igina Radiaţiilor

2 - Centrul Regional de Sănătate Publică Bucureşti, Laboratorul de Igina Radiaţiilor

Ingerarea apei potabile este una dintre căile de introducere a substanțelor radioactive în

organismul uman. În conformitate cu Directiva 96/29/Euratom a CE, expunerea publicului larg la

practici care implică un risc datorat radiațiilor ionizante trebuie să fie menținută la nivelul cel mai scăzut

ce poate fi atins în mod rezonabil. Având în vedere importanța calității apei potabile pentru sănătatea

umană, este necesar să se stabilească, la nivel comunitar, standarde de calitate cu funcție de indicator și

să se asigure controlul respectării acestor standarde.

Directiva 2013/51/EURATOM propune pentru parametrii indicatori:

Radon 100 Bq/l

Tritiu 100 Bq/l

Doza orientativă 0,10 mSv/an

Întroducerea 222

Rn şi 220

Rn ca parametru indicator reprezintă un element nou faţa de reglementările

existente

În cursul implementării acestei directive în legislaţia din România au fost propuse următoarele cerinţe:

Înlocuirea noţiunii de doză orientativă cu noţiunea de doză indicator

Creşterea limitei de radon la 300Bq/l

Precizări privind monitorizarea radonului

o renunţarea la monitorizarea conţinutului de Radon din apa potabilă dintr-o zonă de

aprovizionare se poate face în condiţiile:

Concentaţia de radon din apa potabilă este inferioară valorii specificate mai sus

timp de minim cinci ani consecutivi

Variaţiile concentraţiei radonului in cei cinci ani considerati mai sus nu depăşesc

20% din valoarea mediei aritmetice pe cei cinci ani

Determinările ce demonstrează condiţiile de mai sus se vor realiza pe probe

semnificative recoltate cu frecvențele indicate în Directivă.

o Daca MS autorizează renunţarea la monitorizarea conţinutului de Radon din apă potabilă

dintr-o zonă de aprovizionare, din cinci in cinci ani se vor efectua determinări privind

concentraţia de radon in apa potabilă pe probe semnificative recoltate cu frecvențele

indicate în Directivă.

o Daca se constata o deviere de peste 20% fata de valoarea medie a valorilor obtinute in

anii anteriori se va relua monitorizarea cu frecvențele indicate în Directivă.

Monitorizarea tritiului în apa potabilă se efectuează doar în cazul în care o sursă antropică de

tritiu sau de alt radionuclid artificial este prezentă în cadrul ariei bazinului hidrografic.

Monitorizarea apei potabile privind Doza indicator (DI) se realizează pe baza determinării

conţinutului de elemente radioactive naturale si artificial.


METODE NOI DE EVALUARE A (ECO)TOXICITĂŢII SUBSTANŢELOR CHIMICE Felicia Grădinariu

1, Alexandru Maftei

1, Irina Alexandrescu

1, Eugenia Dănulescu

1

1- Institutul Naţional de Sănătate Publică- CRSP Iaşi

Ecotoxicologia a apărut ca domeniu de cercetare interdisciplinar în anii ’70 ai secolului trecut, la

graniţa dintre toxicologie şi ecologie, denumirea fiindu-i atribuită de Truhaut în 1969, obiectul iniţial de

studiu fiind efectul nociv al substanţelor chimice asupra ecosistemelor. Aceste studii au fost generate de

efectele din ce în ce mai evidente ale consecinţelor utilizării intensive a pesticidelor în agricultură şi

silvicultură, ca şi a efectelor poluării cu deşeuri industriale în tot mai multe zone ale globului.

Sfera de cercetare a ecotoxicologiei s-a extins rapid şi la ceilalţi agenţi stresori din mediul

ambiant, pe lângă substanţele chimice fiind investigaţi factorii fizici (radiaţii, câmpuri

electromagnetice), factori biologici (flora bacteriană, viruşi) şi nu în ultimul rând cei geofizici, cum ar fi

schimbările geoclimatice. Atenţia majoră este acordată azi efectelor asupra populaţiei, a mediului şi a

ecosistemelor, fiind studiate în egală masură atât efectele asupra omului cât şi asupra celorlalte specii de

vieţuitoare.

Dezvoltarea impetuoasă a cercetării medicale din ultimele decenii a pus la îndemâna ecotoxicologiei un

număr impresionant de metode analitice dintre cele mai performante, unele preluate din domenii

înrudite: fizică, biologie, chimie, toxicologie, ecologie, fiziologie, geologie şi care au permis un progres

rapid al acestei discipline de cercetare relativ nouă, dar cu un câmp de acţiune extrem de vast.

Se pot identifica trei subdomenii mai importante ale ecotoxicologiei: unul care vizează

expunerea la contaminanţi şi biodisponibilitatea acestora, altul care investighează toxicitatea diverşilor

agenţi toxici din mediu şi în fine un al treilea care identifică biomarkerii efectelor toxicelor în

organismele vii şi în populaţiile şi ecosistemele corespunzătoare.

Colectivul Compartimentului de Sănătate Ocupaţională din cadrul CRSP Iaşi şi-a adus din plin

contribuţia la completarea cu informaţii şi tehnici noi a studiilor (eco)toxicologice efectuate de-a lungul

timpului în cadrul proiectelor de cercetare ştiinţifice derulate. Enumerăm în continuare pe cele mai

importante: determinarea efectelor teratogene şi mutagene ale metalelor grele prin studii epidemiologice

şi experimentale, fundamentarea teoretică a concentraţiei maxime admise a atrazinului în aerul locurilor

de muncă prin studii epidemiologice şi experimentale, studii experimentale pentru propunerea CMA în

aerul locurilor de muncă pentru produse chimice noi de sinteză românească, determinarea unor noi

biomarkeri de expunere cum ar fi metabolitul benzenului, acidul trans, trans-muconic dozat prin HPLC

sau determinarea tioeterilor urinari ca marker precoce în expunerea la sulfură de carbon şi la alţi agenţi

alchilanţi din mediul de muncă; aplicarea testelor comportamentale în evaluarea efectelor neurotoxice

ale insecticidelor organofosforice şi ale microundelor, evaluarea prin teste citogenetice a potenţialului

nociv al HPA-urilor din produsele petroliere şi din asfalt.

Tendinţa din ultimii ani, de a se renunţa la studiile experimentale pe mamifere în favoarea celor

in vitro se regăseşte şi în preocupările colectivului nostru de a adapta şi diversifica tehnicile noi de

citogenetică ori cele enzimatice sau de a le completa cu modelare şi/sau simulare matematică, valoroasă

pentru predictibilitata ei. În acest sens se înscriu: testul micronucleilor din sângele periferic ori din

exfoliat epitelial bucal, aplicarea flow-citometriei pentru identificarea populaţiilor de limfocite

citotoxice la salariaţii expuşi la fibre minerale artificiale ori la asfalt şi nu în ultimul rând determinarea

superoxid dismutazei eritrocitare şi a lipoperoxizilor serici ca markeri ai stres-ului oxidativ, care

însoţeşte agresiunea toxică a multor agenţi potenţial mutageni sau cancerigeni din mediul profesional.

Toate aceste tehnici reprezintă cartea de vizită a colectivului nostru şi garanţia unei colaborări de înalt

profesionalism.


VALOAREA IGIENICĂ A ALIMENTELOR CU DESTINAŢIE NUTRIŢIONALĂ SPECIALĂ,

DINCOLO DE INOCUITATEA CLASICĂ Mariana Vlad,Cristina Horga, Raluca Motioc, Călina Creţa, Cristina Viman

Institutul Naţional de Sănătate Publică – C. R. S. P. Cluj

Premize

Un număr limitat de categorii de alimente reprezintă o sursă parţială de hrană sau constituie

singura sursă de hrană pentru anumite grupuri ale populației. Astfel de categorii de alimente sunt vitale

pentru gestionarea anumitor afecţiuni şi/sau sunt esenţiale pentru satisfacerea cerințelor nutriționale ale

anumitor grupuri vulnerabile ale populației clar identificate. Aceste categorii de alimente includ formulele

de început și formulele de continuare, preparatele pe bază de cereale, alimentele pentru copii și alimentele

destinate unor scopuri medicale speciale. Experiența a arătat că dispozițiile legislative asigură într-un mod

satisfăcător libera circulație a acestor categorii de alimente, precum și un grad înalt de protejare a sănătății publice.

Este admis de către toţi nutriţioniştii că, alături de respiraţie, funcţia alimentaţiei este cea mai

strânsă legătură a organismului uman cu mediul său de viaţă, reprezentând schimbul permanent de

informaţie, energie şi substanţă.

Caracterul de ingerabil al oricărui aliment, contactul intern care se stabileşte între acesta şi

organismul uman şi, mai ales, prin aliment, între organism şi mediul înconjurător, impun respectarea de

către producătorii şi comercianţii acestor mărfuri a unor restricţii care să asigure inocuitatea produselor

consumate. O caracteristică a produselor alimentare este marea diversitate de factori care pot influenţa

inocuitatea acestora. În diferite momente, relaţia mediu-aliment determină modificări ce influenţează

compoziţia şi salubritatea produsului destinat consumului uman. Produsele au o capacitate receptivă

datorită căreia tot ceea ce mediul produce şi descarcă poate fi regăsit în acestea. Prin urmare, alimentele

reprezintă mijlocul ideal prin care perturbaţiile mediului pot ajunge la om. Produsele alimentare vor avea

o încărcătura minimă de poluanţi şi contaminanţi în măsura în care agenţii de agresiune sunt cunoscuţi şi

controlaţi în obţinerea, prelucrarea şi distribuţia fizică a acestora.

Numeroasele substanţe toxice din alimente, care pot reduce sau chiar anihila inocuitatea acestora,

cu grade diferite de nocivitate şi posibilităţi de penetraţie extrem de aleatorii, pot fi sintetizate în

următoarele grupe: substanţe antinutriţionale; substanţe şi produşi toxici; micotoxine; pesticide; metale şi

metaloizi; aditivi alimentari şi microorganisme patogene.

Nominalizarea şi poziţionarea corectă a tuturor poluanţilor şi contaminanţilor, precum şi a

implicaţiilor acestora asupra organismului uman, impun lărgirea orizontului valorii igienice, dincolo de

inocuitatea clasică a acestora (absenţa germenilor patogeni, a toxinelor bacteriene şi fungice, a unor

otrăvuri şi contaminanţi chimici). În prezent ea trebuie să aibă un conţinut complex care să vizeze absenţa

sau limitarea strictă a unor poluanţi chimici generaţi de către progresul tehnico-ştiinţific (pesticide, aditivi,

antibiotice), a unor substanţe antinutriţionale sau perturbatoare ale metabolismului uman preexistente în

diferite materii prime agroalimentare clasice, precum şi reconsiderarea poziţiei unor trofine energetice în

plan cantitativ şi corelativ din punct de vedere igienic.

Multiplicarea factorilor care modifică inocuitatea ADNS a impus extinderea ariei de investigaţie şi

a metodologiei de analiză.

Scop

Studiul a avut ca scop protejarea populaţiei împotriva efectelor datorate consumului inadecvat,

depistarea precoce şi înlăturarea sau limitarea factorilor de risc care ar putea modifica calitatea acestui tip

de produse.


Material şi Metode

Recoltarea probelor a fost efectuată de către reprezentanţii celor 41+1 DSP de pe teritoriul

României. Analiza probelor privind conţinutul de nitraţi, metale grele (Pb, Cd, Al şi Sn ), reziduuri de

pesticide şi contaminare bacteriologică s-a efectuat în laboratoarele Centrelor Regionale de Sănătate

Publică: Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara şi laboratoarele unor DSP-uri judeţene.

Determinarea conţinutului de nitraţi s-a facut conform SR EN ISO 14673-1:2004,- Determinarea

conţinutului de nitraţi şi nitriţi din lapte, produse lactate şi produse pentru sugari pe baza de cereale -

prin Spectrofotometrie de Absorbţie Moleculară, parametrii de performanţă a metodei fiind în limitele

de acceptanţă. Determinarea pesticidelor s-a făcut prin Gazcromatografie, iar pentru determinarea

metalelor s-a folosit metoda Spectrofotometriei de Absorbţie Atomică.

Rezultate

Toate cele 87 probe analizate (40 probe formule de început şi de continuare, 22 probe de

alimente pe bază de cereale prelucrate, 20 alimente pentru sugari şi copii de vârstă mică şi 5 alimente

dietetice pentru scopuri medicale speciale) din punctul de vedere al concentraţiei de nitraţi au avut

valori ale concentraţiei acestora cu mult sub limita maximă admisă de 200 mg NO3/kg (Regulamentul

CE nr. 1881/2006), având o valoare medie de 13,87 mg NO3/kg. Concentraţiile plumbului şi

cadmiului în toate probele s-au situat sub limita maximă admisibilă, ele fiind conforme (Anexa nr. I din

Regulamentul nr. 1881/2006 al CE din 19 decembrie 2006).

Valoarea medie a nivelului de staniu din cele 104 de probe analizate a fost de 0,013 mg/kg, cu

mult sub LMA de 50mg/kg. Pentru aluminiu valoarea medie a fost de 0,0459mg/kg, cu valori cuprinse

între sld şi 0,6119mg/kg. De precizat că pentru acest grup de alimente în Regulamentul nr. 1881/2006,

actualizat în 2010, nu sunt prevăzute LMA pentru Al.

Analiza tendinţelor concentraţiilor de nitraţi, Pb, Cd, Sn şi Al în intervalul 2011-2013 din

alimentele cu destinaţie nutriţională specială arată ca acestea sunt din ce în ce mai mici, cu precizarea că

toate probele au fost conforme.

În ceea ce priveşte reziduurile de pesticide, în anul 2013 au fost analizate 43 probe, cu

menţiunea că toate categoriile de ADNS luate în studiu au fost conforme (determinarea a 92 pesticide,

din care 25 pesticide organoclorurate şi 67 pesticide organofosforice).

Valorile medii pe regiuni ale concentraţiilor de Pbîn alimente cu destinaţie nutriţională specială (2011-2013)

0,0026

0,0052

0,0160

0,0024

0,0102

0,0059

0,00450,0048

0,0020

0,00660,0068

0,00410,0056

0,0054

00

0,005

0,01

0,015

0,02

Muntenia Moldova Transilvania Banat TOTAL

mg

/kg

2011

2012

2013


În cadrul monitorizării calităţii alimentelor cu destinaţie nutriţională specială, în anul 2013 au

fost analizate bacteriologic 75 de probe, din care 57,33% preparate pentru sugari, formule de început

deshidratate (43 de probe) şi 42,67% alimente dietetice pentru scopuri medicale speciale (32 de probe).

Evoluţia numărului de probe de ADNS - uri analizate arată că numărul de probe luate în lucru

pentru contaminarea bacteriologică a urmat o curbă descendentă ca o consecinţă a constatării că toate

probele analizate au fost corespunzătoare cu legislaţia în vigoare.

Toate categoriile de ADNS luate în studiu au fost conforme pentru caracteristicile bacteriologice

prevăzute de metodologie şi de legislaţia în vigoare.

CONCLUZII

1. Evaluarea din punct de vedere chimic şi microbiologic a siguranţei şi a calităţii alimentelor cu

destinaţie nutriţională specială (ADNS) a demonstrat că toate probele analizate corespund

cerinţelor prevăzute de documentele normative pentru acest tip de produse.

2. Analiza tendinţelor concentraţiilor de nitraţi, metale grele, reziduuri de pesticide şi contaminanţi

microbiologici determinaţi în intervalul 2011-2013 din alimentele cu destinaţie nutriţională

specială arată o reducere a valorilor medii determinate în 2013, cu precizarea că toate probele au

fost conforme.

3. Pentru a satisface cerinţele alimentaţiei, ADNS analizate au corespuns nu numai din punct de

vedere nutritiv (compoziţia esenţială din Anexele la Ord. MSF Nr. 387 din 30 mai 2002 cu

modificările şi completările ulterioare), ci şi din punct de vedere igienico-sanitar. Produsele nu au

conţinut substanţe toxice (metale grele, pesticide şi microorganisme patogene).

4. Valoarea igienică a ADNS analizate a fost asigurată, declarată, şi certă, prin respectarea limitelor

restrictive pentru toate componentele nocive analizate care pot exista în produsul finit datorită

materiilor prime, transformărilor din timpul procesului tehnologic, prin utilizarea necontrolată a

aditivilor alimentari, prin nerespectarea duratelor sau parametrilor operaţiilor tehnologice etc.

5. Problematica legată de asigurarea inocuităţii ADNS de-a lungul întregului lanţ alimentar capătă o

importanţă deosebită, deoarece unii agenţii economici nu apelează întotdeauna la practici dintre

cele mai oneste. Este necesară intervenţia organismelor statale prin intermediul diverselor

reglementări privind cerinţe specifice pe întreg circuitul alimentar, care să asigure consumatorii că

produsele alimentare pe care le achiziţionează nu le vor afecta siguranţa, sănătatea şi interesele lor

legitime.

2010 2011 2012 2013

Nr. probe ADNS 197 260 123 75

0

50

100

150

200

250

300


PARTICULARITĂŢI ALE PATOLOGIEI PROFESIONALE PRODUSE PRIN

SUPRASOLICITAREA APARATULUI LOCOMOTOR – NOI PROVOCĂRI PENTRU

MEDICUL DE MEDICINA MUNCII Adriana Todea, Felicia Popescu, Lavinia Călugăreanu

Institutul Naţional de Sănătate Publică -CNMRMC

Introducere

Afecţiunile musculo-scheletice cuprind o gamă largă de boli inflamatorii și degenerative care

produc durere și deficit funcțional și pot afecta atât coloana vertebrală cât şi membrele superioare şi

inferioare la locul de muncă, atunci când activitățile și condițiile necorespunzătoare de muncă determină

apariţia acestora. Aceste afecţiuni reprezintă o problemă semnificativă la nivel european privind

sănătatea lucrătorilor, cauzând reducerea productivităţii și creşterea costurilor asociate.

Dată fiind ponderea crescută a bolilor profesionale cauzate de suprasolicitarea aparatului

locomotor în timpul muncii (34,2 % din totalul bolilor profesionale la nivel naţional în România în

perioada anilor 2011-2013), autorii lucrării descriu câteva elemente definitorii caracteristice acestor

afecţiuni: tipul expunerii, repartiţia acestora în teritoriu, pe ramuri de producţie, pe tipuri de profesii

expuse, ca şi date legate de gravitatea acestor boli.

Scop şi obiective

Lucrarea are drept scop descrierea evoluţiei morbidităţii profesionale în România în corelaţie cu

suprasolicitarea aparatului locomotor în timpul muncii, ca şi dinamica modificărilor în timp ale structurii

acestei morbidităţi.

Principalele evidenţe care reflectă aceste aspecte sunt reprezentate de:

datele reale ale morbidităţii profesionale incluzând statisticile disponibile privitoare la numărul

cazurilor noi la nivel naţional, repartiţia pe tipuri de boli, ramuri şi profesii;

analiza acestor date comparativ în ultimii 3 ani.

Lucrarea cuprinde şi prezentarea problematicii legate de:

perspective de dezvoltare ale conceptului de sănătate şi securitate în muncă în România în

vederea profilaxiei acestor îmbolnăviri.

Material şi metodă

Prezenta lucrare este reactualizată cu datele primite de la direcţiile de sănătate publică şi a

Municipiului Bucureşti (şi anume Fişele BP2 - de declarare a cazului de boală profesională din 42 de

judeţe). Aceste date sunt prelucrate informatic şi actualizate lunar.

Discuţii şi concluzii

Cu o tendinţă de creştere a numărului total de cazuri noi, bolile profesionale provocate de

suprasolicitarea aparatului locomotor domină tabloul bolilor profesionale, în anul 2013.

Importanţa studiului nostru nu este dată de datele statistice propriu-zise, ci de evidenţierea efectelor

negative asupra capacităţii de muncă a bolnavilor, cu costuri directe, indirecte pe plan social, dar mai

ales a costurilor intangibile privind pierderea calităţii vieţii.

Dorim ca lucrarea să ofere informaţii utile atât medicilor de medicina muncii, cât şi celorlalţi

specialişti ai echipei de sănătate şi securitate în muncă, şi să constituie un instrument util, cu aplicaţii

directe şi în plan legislativ, de identificare a relaţiei dintre factorii de risc şi afectarea sănătăţii

lucrătorilor.

Considerăm că rolul studiului este de a facilita consolidarea în România a conceptului de

„sănătate şi securitate în muncă” şi de a fi o poartă deschisă de trecere de la conceptul de „boală

profesională” la cel de „sănătate şi bunăstare în muncă”.


SUPRAVEGHEREA PRODUSELOR COSMETICE ÎN RELAŢIE CU SĂNĂTATEA UMANĂ Simona Pârvu

1, Cristiana Cîrlan

1, Irina Tănase

2, Mariana Vlad

2, Nicoleta Muntean

2, Mioara Gheorghe

3, Ramona

Fătu3, Direcţiile de Sănătate Publică judeţene şi a municipiului Bucureşti

1Ministerul Sănătăţii;

2Institutul de Naţional de Sănătate Publică;

3Direcţia de Sănătate Publică Buzău

INTRODUCERE SI OBIECTIVE

În vederea protejării sănătăţii consumatorului în relaţie cu utilizarea cosmeticelor, Ministerul

Sănătăţii cu suportul metodologic al INSP a desfăşurat în 2013 un program naţional de supraveghere în

coordonatele Platformei Europeane a Autoritãţilor de Supraveghere a Pieţei Cosmeticelor (PEMSAC),

cu urmatoarele obiective:

(1) evaluarea expunerii consumatorului şi a riscului la substanţele îngrijorătoare folosite în compoziţia

produselor cosmetice;

(2) monitorizarea contaminanţilor chimici şi microbiologici ale produselor cosmetice;

METODE ŞI METODOLOGIE

În cadrul Programului Naţional Sectorial pentru Supravegherea Produselor Cosmetice stabilit

pentru 2013, s-au derulat patru campanii naţionale prin activităţi de inspecţie a ambalării şi etichetării

(de rutină şi ţintită), controlul dosarului şi analiza de laborator, astfel: cosmetice de uz profesional

destinate aplicării pe unghii şi vopsirii sprâncenelor, cosmetice care acţionează chimic asupra părului,

cosmetice de protecţie solară, tatuaje temporare cu henna neagră şi cosmetice „naturale”. În acord cu

Planul de prelevare al probelor de produse cosmetice, a fost stabilit un sistem de monitorizare pentru

supravegherea indicatorilor de risc, astfel:

formaldehida în produsele pentru întărirea unghilor, acidul tioglicolic şi amoniacul din depilatoare,

produse pentru întinderea sau ondularea parului, p-fenilendiamina (PPD) în tatuajele temporare cu

henna neagră, contaminanţi patogeni (Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus şi Candida

albicans) si conţinutul de hidroxizi din săpunuri “naturale”.

REZULTATE

Evaluarea expunerii sistemice a consumatorului si calculul Marjei de Siguranţă (MoS) la cea mai

mare concentraţie de substanţă eşantionată

Substanţa /eşantionul examinat Nr.

eşantioane

Cmax (%) Expunere

(mg/kg/zi)

MoS Risc

Formaldehida/

produsele pentru întărirea unghiilor

30 4,47% 0,06 250>100 nu

acid tioglicolic / depilatoare 41 5,3 180 71,6<100 da

PPD/ vopsea de păr 1 8,71 0,14 57,1 < 100 da

PPP/tatuaje temporare cu henna 1 <2,0 0,04 200>100 nu

În ceea ce privește monitorizarea indicatorilor microbiologici, probele examinate nu au arătat nici o

contaminare patogenă cu fungi şi bacterii aerobe.

CONCLUZIE:

întărirea capacităţilor instituţionale pentru monitorizarea riscurilor pentru sănătate, prin creşterea

numărului de probe şi de indicatori determinaţi.


EPIDEMII HIDRICE DE BOLI DIAREICE (prezentare de caz)

Doina Lupulescu1, Monica Iancu

2, Simona Pîrvu

3, Adriana Cîrlan

3, DSP Dâmboviţa

1 - U.M.F. "Carol Davila" Bucureşti;

2 - I.N.S.P.;

3 - Ministerul Sănătăţii

Decada internaţională 2005-2015, privind acţiunea ”Apa pentru viaţă” are scopul de a concentra

atenţia la nivel internaţional asupra: efectelor creşterii rapide a populaţiei urbane, industrializare,

schimbări climatice globale, asigurarea adresabilităţii pentru persoanele sărace la apa sigură, din punct

de vedere calitativ.

Conform directivei UE până în 2018 va trebui ca peste 90% din populaţia României să aibă apă potabilă

de robinet.

Prezentare de caz: Epidemia hidrică de boli diareice acute din localitatea Aninoasa jud.Dâmboviţa în

perioada 21.03.2014 – 31.03.2014

1. Date privind situaţia epidemiologică :

153 cazuri diagnosticate cu B.D.A.

130 cazuri tratate ambulator din care, dupa simptomatologie 20% cu forme medii de boală iar

80% forme uşoare de boală. (Grafic 1)

23 cazuri au necesitat internare, 20 în secţia de boli infecţioase şi 3 în secţia de pediatrie spital

Târgovişte

Furnizorii de servicii medicale au efectuat doar 20 examene coprobacteriologice din care 10 au fost

pozitive pentru rotavirusuri şi negative pentru Yersinia enterocolitica.

2. Calitatea apei potabile furnizată populaţiei din localitatea Aninoasa, de Compania de Apă

Târgovişte (CAT) Populaţia de 6.344 locuitori, este aprovizionată cu apă potabilă din sursă subterană, prin 1507

branşamente.

Volumul de apă distribuit a fost de 129.016 m3 /an cu un consum mediu zilnic de apă de 55,7

litri/persoană, faţă de un consum optim pe 24 ore, recomandat de OMS de 100 litri/persoană.

În data de 19.03.2014, Compania de Apă Târgovişte a efectuat o intervenţie tehnică la reţeaua de apă

Târgovişte - branşament Aninoasa:

S-a înlocuit o conductă de apă potabilă foarte veche din fier, din apropierea unei conducte de

canalizare, rezultând o presiune negativă în sistemul de distribuţie al apei potabile, cu infiltraţii din

canalizare.

Din 103 probe apă prelevate după finalizarea intervenţiei au fost neconforme Legii 458/2002

republicată, după cum urmează:

13 probe pentru parametrii microbiologici

18 probe pentru parametrii indicatori chimici

procentul probelor neconforme este de 30%. (Grafic 2)

CAT nu a comunicat DSP avaria produsă şi nici măsurile tehnice aplicate.

Pentru protecţia sănătăţii populaţiei, DSP Dâmboviţa şi Ministerul Sănătaţii au aplicat măsuri de

intervenţie în colectivităţile cu risc şi au sancţionat furnizorul de apă potabilă.

Grafic 2. % probe apă neconforme

Conforme

Neconforme

Grafic 1. % cazuri BDA după

simptomatologie

Forme uşoare

Forme medii


IMPACTUL ZGOMOTULUI PRODUS DE TRAFICUL AERIAN ASUPRA STĂRII DE

SĂNĂTATE A POPULAŢIEI Mihaela Fulga

1, Doina Lupulescu

1,2, Monica Iancu

1, Felicia Stroe,

1 Ancuţa Vardianu

1,

DSP-teritoriale 1 -

INSP ; 2 -

UMF « Carol Davila »

Introducere

Traficul, indiferent sub ce formă, reprezintă una din principalele surse de poluare sonoră, la care se

adaugă un comportament uman necorespunzător.

Obiective

Evaluarea stării de confort si a reacţiei subiective a locatarilor din zone situate în vecinătatea

aeroporturilor;

Prevenirea apariţiei efectelor negative în populaţia expusă.

Material si metodă

Studiul s-a efectuat în 13 localităţi urbane, pe un eşantion de 700 persoane (lot A – persoane

expuse si lot M – persoane neexpuse zgomotului- trafic aerian) din locuinţe, tip apartament – bloc şi

case individuale şi a urmat protocolul unei anchete transversale, de tip caz-control, cu o eroare maximă

acceptabilă de 5%.

Rezultate

Un procent de 65% din persoane acuză disconfort sonor pe timp de zi, datorat zgomotului

determinat de traficul rutier din zona aeroportului, iar pe locul doi (44%) este traficul aerian, în

continuă creştere.(Grafic nr.1.).

Patologia cronică ce poate fi influenţată de zgomot apare cu o frecvenţă de 12% în lotul A (expus) faţă

de 6,9% din zona neexpusă zgomotului aerian (lot M) .

CONCLUZII

Disconfortul sonor reclamat de locuitorii din zona aeroportului a fost într-un procent dublu faţa de

zona martor.

În oraşele mari principala sursă de poluare sonoră este traficul rutier, zgomtul produs de traficul

aerian fiind pe locul doi.

65

44

31

13 11 11 11 6 6 3

44

32

15

6 4 10 13

3 6 3

0

10

20

30

40

50

60

70

Tra

fic a

uto

Tra

fic

aeri

an

Pa

rcari

au

to

Acti

v.

co

merc

iale

Acti

v.

Co

ns

tr.

Tra

fic

fero

via

r

Cu

rse a

uto

Pa

rcu

rid

istr

acti

i

Resta

ura

nt

e

Ind

us

trie

%

Grafic nr.1. Frecvenţa poluării sonore generate de surse de zgomot în cursul zilei şi nopţii

ZI NOAPTE


REGLEMENTĂRI LEGISLATIVE CU PRIVIRE LA EXPUNEREA LA CÂMPURILE

ELECTROMAGNETICE Violeta Calotă

Institutul Naţional de Sănătate Publică-CNMRMC

Hotarârea de Guvern nr. 1136/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare

la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice prevede la art.6, alin.1 și 2

faptul că pentru evaluarea expunerii lucrătorilor la câmpuri electromagnetice se poate recurge la

standardele naționale în domeniu adaptate standardelor europene armonizate stabilite de Comitetul

European pentru Standardizare în Electrotehnică (CENELEC).

Un astfel de standard este SR EN 50499:2009: „Procedura pentru evaluarea expunerii

lucrătorilor la câmpuri electromagnetice”. O primă etapă în evaluarea unui loc de muncă este stabilirea

surselor de câmpuri electromagnetice. În Tabelul 1 din standard sunt prezentate sursele de câmpuri

electromagnetice care sunt considerate conforme cu limitele din HG 1136/2006 fără să fie nevoie de o

evaluare în plus (măsurători sau calcule).

Enumerăm câteva din aceste surse (în tabel sunt trecute 25 de tipuri), întâlnite în mod frecvent:

calculatoare și echipamente IT cu/fără comunicații wireless (Wi-Fi, Bluetooth si similare), echipamente

de birou (imprimante, faxuri etc), telefoane mobile și telefoane „fără fir”, reţele de comunicație prin

cablu, echipamente audio-video (în afară de tipuri speciale utilizate în industrie), echipamente de măsură

și control, stații de bază telefonie mobilă (este nevoie de evaluare în cazul în care se lucrează la antenă),

echipamente marcate CE care au fost evaluate față de standarde armonizate (emisie electromagnetică,

sănătate).

Dacă populația are acces la un loc de muncă (ghişee, de exemplu), nivelul de expunere în acel

loc de muncă trebuie să fie mai mic decât limitele pentru populație și deci, cu atât mai mult va fi

conform cu limitele pentru expunere profesională care sunt mai mari decât cele pentru populație

(Ordinul 1193/2006).

În situația în care la locul de muncă există numai surse care se regăsesc în Tabelul 1, indiferent

de numărul acestora, se consideră că locul de muncă este conform cu limitele specificate în legislație și

anume, în HG 1136/2006 care transpune Directiva 40/2004/UE. Se face precizarea că echipamentele

trebuie să fie instalate și utilizate conform instrucţiunilor producătorului.

În prezent Directiva europeană 40/2004/UE a fost înlocuită cu Directiva 35 din 26 iunie 2013

(35/2013/UE) care trebuie transpusă de Statele Membre până la 1 iulie 2016.

Cu toate acestea, în condițiile în care unele limite au fost mărite, se poate considera că

echipamentele prezentate în Tabelul 1 din SR EN 50499:2009 vor fi conforme și cu noile norme.


MONITORIZAREA SISTEMULUI DE GESTIONARE A DEŞEURILOR REZULTATE DIN

ACTIVITATEA MEDICALĂ - 2013, ÎN CONFORMITATE CU NOUA METODOLOGIE DE

CULEGERE ŞI RAPORTARE A DATELOR (ORDINUL MS NR. 1226/2012) Oana Curea, Ana-Maria Bratu, Mădălina Constantin

Institutul Naţional de Sănătate Publică-CNMRMC

Introducere: Institutul Naţional de Sănătate Publică Bucureşti - Centrul Naţional de Monitorizare

a Riscurilor din Mediul Comunitar elaborează anual sinteza naţională intitulată “Monitorizarea

sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală” şi actualizează baza de date

naţională privind deşeurile rezultate din activitatea medicală.

Obiective

1) evaluarea periodică a sistemului de gestionare a deşeurilor, derulat în unităţile sanitare cu

paturi;

2) determinarea calitativă şi cantitativă a deşeurilor produse în unităţile sanitare cu paturi; 3)

identificarea riscurilor ce pot fi generate de această categorie de deşeuri.

Metoda de lucru : Culegerea şi raportarea datelor privind deşeurile rezultate din activitatea

medicală pentru această lucrare s-a realizat pe baza Metodologiei de culegere a datelor, reprezentată de

Anexa 2 a Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1226/2012. Institutul Naţional de Sănătate Publică prin

CNMRMC a elaborat machete electronice de raportare şi procesare a datelor prvind gestionarea

deşeurilor rezultate din activitatea medicală, pentru unităţile sanitare, direcţiile de sănătate publică şi

centrele regionale de sănătate publică. Anul 2013 este practic primul an de implementare a noii legislaţii

în domeniul gestionării deşeurilor medicale, respectiv normele tehnice şi metodologia de culegere a

datelor la nivelul unităţilor sanitare din ţară.

Rezultate

Pentru anul 2013 au fost raportate date Institutului Naţional de Sănătate Publică de catre

42 de direcţii de sănătate publică judeţene şi municipiul Bucureşti. Datele transmise reprezintă

tipuri şi cantităţi de deşeuri rezultate din activitatea medicală (conform HG nr. 856/2002 – clasa 18

01), precum şi evaluarea modului de gestionare a acestei categorii de deşeuri, la nivelul unităţilor

sanitare publice şi private cu paturi. Pentru anul 2013 au raportat date, în medie 553 de unităţi

sanitare cu paturi publice şi private (inclusiv unităţi sanitare din ministerele cu reţea sanitară

proprie). Din municipiul Bucureşti au raportat date, în medie 45 de unităţi sanitare cu paturi

publice şi private. Precizăm faptul că au fost transmise date şi de către unităţi sanitare cu paturi

de zi, respectiv centre de dializă, centre de oncologie, unităţi de asistenţă medico-socială.

Concluzii : În momentul actual, la nivelul unităţilor sanitare, deşeurile rezultate din activitatea

medicală sunt colectate la sursă şi separate pe categorii (9 coduri) confom Ordinului MS nr. 1226/2012

şi HG nr. 856/2002. În anul 2013, cantitatea totală raportată generată de deşeuri rezultate din activitatea

medicală a fost de 25.645 tone/an. Din aceasta, 7943 tone/an reprezintă cantitatea totală de deşeuri

periculoase. Din cantitatea totală de deşeuri periculoase, 7680 tone/an sunt deşeuri infecţioase

rezultate din activitatea medicală. Referitor la instruirea personalului, aspect esential în derularea corectă

a sistemului de gestionare a deşeurilor, în anul 2013, Institutul Naţional de Sănătate Publică prin Centrul

Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar (CNMRMC) a elaborat Metodologia de

instruire a personalului implicat în gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală.

Metodologia are ca scop instruirea atât a personalului din cadrul DSP Judeţene şi a Municipiului

Bucureşti, personalul din ministerele cu reţea sanitară proprie, cât şi a personalului din unităţile sanitare

publice şi private, în vederea implementării corecte a legislaţiei în domeniul gestionării deşeurilor

rezultate din activităţi medicale, respectiv a Ordinului MS nr. 1226/2012.


CONSIDERAŢII PRIVIND PRODUŞII SECUNDARI REZULTAŢI ÎN PROCESELE DE

TRATARE A APEI Daniela Rusea¹, Andra Neamţu¹, Nicoleta Lemne², Iulian Ploşniţă²

1 - Institutul Naţional de Sănătate Publică-CNMRMC ;2 – CRSP Bucureşti

INTRODUCERE

Aprovizionarea cu apă potabilă a colectivităţilor umane reprezintă una din problemele de

importanţă majoră pentru dezvoltarea economico-socială.

Perfectionarea proceselor tehnologice de tratare a apei impune o atenţie deosebită pentru fiecare treaptă

de tratare, cu evidenţierea produşilor secundari, în primul rând caracterizarea acestora din punct de

vedere al toxicităţii.Treapta de dezinfecţie(ultima treaptă din procesul de tratare)asigură îndepărtarea

completă a germenilor patogeni şi reducerea celor saprofiţi până la limitele de potabilitate a apei. O

atenţie deosebită este acordată, în cadrul procesului de dezinfecţie cu clor gazos şi în cadrul acestei

lucrări, produşilor secundari de tipul trihalometanilor(THM).

Aceşti compuşi sunt consideraţi agenţi chimici cu potential cancerigen şi mutagen.

În prezenta lucrare s-a analizat influenţa indicatorilor de calitate a apei de tipul clor liber şi indice de

permanganat asupra formării THM.

METODA

Determinarea THM s-a efectuat prin metoda gazcromatografică, utilizând un gazcromatograf

echipat cu detector cu captură de electroni.Pentru calcularea concentraţiilor THM s-a apelat la metoda

standardului extern. Extracţia din apă s-a făcut cu izooctan.

Cei patru THM analizaţi sunt: triclormetan(cloroform), bromdiclormetan,dibromclormetan şi

bromoform.

REZULTATE

Determinările s-au făcut la o staţie de tratare a apei(în condiţiile dezinfecţiei cu clor gazos), în

perioada iulie 2013-septembrie 2014.

Din datele experimentale se observă următoarele:

THM au valoarea minima < 7,0 µg/L, indicele de permanganat are valoarea minima de 1,60

mgO2/L şi clorul gazos are valoarea minima de 0,10 mg/L

THM au valoarea maxima de 87,1 µg/L, indicele de permanganat are valoarea maxima de 2,24

mgO2/L şi clorul gazos are valoarea maxima de 0,48 mg/L

valorile THM se incadrează în limitele admise de Legea nr. 458/2002 privind calitate apei

potabile, cu modificările şi completările ulterioare

CONCLUZII

În cadrul THM total, cloroformul este componentul cu concentraţia cea mai mare iar

bromoformul este compusul aflat in concentraţia cea mai mica.

S-au adus dovezi ştiinţifice asupra influenţei pe care o are duetul clor gazos şi indice de permanganat

asupra concentraţiei THM total.Valori mici ale duetului determină concentraţii mici ale THM.

S-a evidenţiat faptul că unii parametri influenţează pozitiv indicatorii de calitate analizati, în speţă

trihalometanii.


BOLILE PROFESIONALE LA MUNCITORII CU ACTIVITĂŢI CE IMPLICĂ EFORT FIZIC

MARE, MANIPULARE ŞI TRANSPORT DE GREUTĂŢI, ÎN PERIOADA 2011 - 2013 Eugenia Herlea, Corina-Tania Ferastrăeru

Institutul Naţional de Sănătate Publică – CRSP Bucureşti

Metodă: În cadrul sintezei naţionale privind aplicarea HG 1051/2006 în vederea respectării

cerinţelor de sănătate şi securitate în condiţiile unor activităţi cu efort fizic mare, transport şi manipulare

de greutăţi, au fost adresate întrebări: agenţilor economici, medicilor de medicina muncii care

supraveghează lucrătorii şi colectivelor de medicina muncii din DSPJ; apoi răspunsurile au fost

analizate şi interpretate.

Rezultate şi Concluzii: Au fost luate în studiu 355 de obiective economice din 36 de judeţe în

perioada 2011 – 2013, majoritatea acestora fiind din domeniul construcţiilor (38,5%) ceea ce se

corelează cu distribuţia bolilor profesionale produse de suprasolicitarea osteo-musculo-articulară prin

activităţi cu efort fizic mare, poziţii vicioase, manipulare şi transport de greutăţi. În ambele situaţii

domeniul construcţiilor se situeaza pe primul loc.

Din datele provenite de la serviciile de securitate în muncă se constată urmatoarele: atât numărul

total al lucrătorilor, al lucrătorilor expuşi, al accidentelor de muncă si al schimbării locului de muncă au

scăzut între 2011 – 2012 şi au crescut între 2012 – 2013. Numărul controalelor clinice a evoluat invers

proporţional, crescând în anul când numărul lucrătorilor supravegheaţi a scăzut (2011 – 2012) şi scăzând

când numărul lucrătorilor expuşi a crescut, respectiv 2012 - 2013. Numărul manifestărilor clinice şi cel

al controalelor radiologice au scăzut constant. Numărul bolilor profesionale a crescut în fiecare an.

În ceea ce priveşte analiza numărului de lucrători care au dobândit boli profesionale prin

expunere la activităţi cu efort fizic mare, poziţii vicioase, transport şi manipulare de greutăţi s-a

constatat că numărul bolilor profesionale a crescut în ultimii trei ani, cele mai numeroase fiind cele din

domeniul construcţiilor şi al construcţiilor de maşini, ocupaţia cu cel mai mare număr de boli

profesionale este aceea de lăcătuş, predomină la sexul masculin, la persoanele cu studii primare şi medii

şi cauza cea mai frecventă de apariţie a acestor afecţiuni este manipularea, ridicarea şi purtatrea

greutăţilor, cele mai numeroase afecţiuni sunt discopatiile incluzând hernia de disc şi artrozele.

Discuţii: Din materialul prezentat se constată importanţa problemei studiate şi necesitatea

supravegherii în continuare a sectoarelor de activitate, în special construcţii, precum şi urmărirea

medicală a personalului expus.

41591 41170 41406

38332 38734 37933

2011 2012 2013

EVOLUŢIA NUMĂRULUI DE LUCRĂTORI

SUPRAVEGHEAŢI ŞI CEA A NUMARULUI DE

CONTROALE CLINICE EFECTUATE

ACESTORA IN PERIOADA 2011 - 2013

LUCRĂTORI SUPRAVEGHEAŢI

NUMĂR CONTROALE CLINICE

20112012

2013

221 225

347

DINAMICA NUMĂRULUI BOLILOR

PROFESIONALE

IN PERIOADA 2011 - 2013

NUMĂR BOLI PROFESIONALE


EVALUAREA EXPUNERILOR PROFESIONALE LA PRODUCEREA DE COLORANŢI

PENTRU MASE PLASTICE( METALE, POLIMERI, SOLVENŢI, STRESS)

C. Neagu, Mihaela Negru, Maria Voicu, Simona Dragoiu,Mihaela Pribu, Mihaela Tacu

Institutul Naţional de Sănătate Publică – CRSP Bucureşti

Introducere

Lucrarea a urmărit evaluarea expunerilor profesionale a personalului muncitor din cadrul unei

societăţi de producere coloranţi pentru mase plastice, pe parcursul anilor 2011-2013.

Material şi metode

Au fost determinaţi următorii indicatori biologici de expunere: plumb in sânge şi acid delta

aminolevulinic - expunerea la plumb, crom urinar- expunere la crom, acid mandelic – expunere la stiren.

In paralel, s-a efectuat si evaluare psihologică in care s-a urmărit nivelul de stress occupaţional.

Loturile de muncitori investigate au fost formate din cate aproximativ 50 de persoane.

Metodele de determinare pentru indicatorii de expunere au fost: spectrometrie de absorbţie atomica,

cromatografie-colorimetrie si spectrometrie moleculara .

Pentru evaluarea psihologică s-a utilizat platforma Cognitrom Assessment System (CAS++

). Profilul

Distresului Emoţional (PDE) este un instrument elaborat pentru a servi la evaluarea dimensiunii

subiective a emoţiilor negative funcţionale şi disfuncţionale.

Rezultate Valorile indicatorilor de expunere sunt prezentate in tabel:

indicator 2011 2012 2013

biologic Conc.

medie

Conc.

minima

Conc.

maxima

Conc.

medie

Conc.

minima

Conc.

maxima

Conc.

medie

Conc.

minima

Conc.

maxima Pb-sange -µg/dl 20.13 1.58 37.63 4.93 0.21 9.87 7.24 1.95 15.63 DAL – mg/l 3.87 1.56 8.40 3.24 1.15 7.83 2.31 1.19 2.47 Cr-urina-µg/g c 1.92 0.28 7.54 2.31 0.37 8.59 1.73 0.27 4.30 Acid mandelic-

mg/g c 145.43 53.02 257.08 79.86 11.91 140.80 58.56 31.80 97.19

Nivelul profilului de distres emoţional Simptome PDE funcţional

PDE minor PDE mediu PDE major

68% 27% 5%

Ponderea raspunsurilor PDE crescut (mediu şi major)

Subiect PDE total PDE funcţional 1 47 27 2 49 28 3 57 32 4 41 24 5 55 29 6 45 28 7 40 22

Concluzii Indicatorii biologici determinaţi au avut valori mai mici decat valorile limită biologice (HG

1218/2006) . Sunt corelări liniare intre nivelul de stres crescut si nivelul PDE funcţional crescut.

Pentru investigarea personalului expus la stres profesional este de preferat să se efectueze evaluări

psihologice cât şi investigaţii biochimice.

Au colaborat: Daniela Bălgrădean, Carmen Sava

SIMPTOME TOTAL

GRUP

NIVEL

CRESCUT

TENSIONAT 2,04 2,57

TRIST 1,68 2,14

MELANCOLIC 1,5 2,28

INGRIJORAT 1,9 2,71

AMÂRAT 1,22 1,28

PREOCUPAT 2,77 3,42

NECAJIT 1,27 1,71

INCORDAT 1,95 2,57

MÂHNIT 1,27 1,85

ALARMAT 1,22 1,71

SUPÂRAT 1,77 2,71

NELINISTIT 1,59 2,14


NIVELUL DE ACTIVITATE FIZICĂ ŞI STAREA DE NUTRIŢIE LA ADULŢI DIN MUNICIPIUL IAŞI

I. Chirilă1, N. Florescu

1, O. Iacob

1, V. L. Drug

2

1-

Institutul Naţional de Sănătate Publică- CRSP Iaşi;

2-

Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa" Iaşi

INTRODUCERE:

Activitatea fizică este un factor cheie în obţinerea şi menţinerea unei greutăţi optime, atât la

adulţi, cât şi la copii, reduce riscul apariţiei unor boli cronice (cardiovasculare, HTA, DZ2, osteoporoza,

cancerul de colon) şi induce ”starea de bine” (wellness). Studii epidemiologice largi, pe termen lung,

susţin o asociere puternică, inversă, şi independentă între activitatea fizică, sănătate şi mortalitatea

cardiovasculară şi generală la persoanele aparent sănătoase. Scopul studiului nostru a fost evaluarea

nivelului de activitate fizică la adulţi de vârstă tânără şi medie în relaţie cu starea de nutriţie a acestora.

MATERIAL ŞI METODĂ: Studiul a inclus un eşantion de adulţi a căror activitate profesională se desfăşoară cu

preponderenţă în birou, selectat prin metoda ”bulgăre de zăpadă”. Au fost folosite următoarele mijloace

de analiză: chestionar de evaluare a tipului şi nivelului de activitate fizică (IPAQ), măsurători

antropometrice: talie, greutate, procent de grăsime corporală (FAT) prin analiza impedanţei bioelectrice

şi perimetre corporale. Au fost respectate normele de bioetică şi deontologia cercetării.

REZULTATE ŞI DISCUŢII: Lotul final de studiu a fost constituit din 207 subiecţi, 138 femei şi 69 bărbaţi, cu vârsta medie

32,1 ± 11,9 ani. Utilizând diferite criterii de diagnostic a fost caracterizat statusul nutriţional al

persoanelor investigate: pe baza IMC, prevalenţa supraponderabilităţii a fost de 27,5 % la bărbaţi şi

29,7% la femei, iar a obezităţii de 12,1% (10,1 % la bărbaţi şi 13,0 % la femei, cu valori mai mari la

vârste înaintate- 30-66 %); procente ridicate de grăsime corporală au fost întâlnite la 60,4 % dintre cei

investigaţi - 69,5 % dintre bărbaţi şi la 55,8 % dintre femei, iar dintre aceştia 30,4% bărbaţi şi 13,8 %

femei (19,3% la nivelul întregului lot) au fost în categoria ”foarte mare”; obezitatea abdominală a fost

prezentă la 30,4% dintre bărbaţi şi 34,8 % dintre femei; doar la 31,9 % dintre participanţi, perimetrul

abdominal s-a încadrat în valorile normale.

Exprimat ca media MET-minute/ săptămână, valoarea estimată a activităţii fizice a fost de 3835

± 3494,7 la nivelul întregului lot, cu diferenţe semnificative între cele două sexe (p<0.001): 3235 ±

2812,2 la femei şi 5035 ± 4344,5 la bărbaţi. Mersul pe jos a reprezentat cea mai comună activitate,

înregistrând 1678.5 MET-minute/ săptămână (43.8%), activitatea fizică de intensitate moderată 1595.9

(41.6%) şi cea de intensitate mare doar 560.6 (14.6%). Aproximativ 10 % dintre subiecţi au fost

sedentari şi 40% au prezentat un nivel ridicat de activitate fizică. Sedentarismul a fost mai frecvent

întâlnit la persoanele cu vârsta cuprinsă între 50-59 ani (17,4 %), absent la cei cu vârsta sub 20 ani şi la

cei peste 60 ani.

Nu am găsit o corelaţie semnificativă între nivelul de activitate fizică şi statusul nutriţional

(indiferent de criteriu de diagnostic), nici la bărbaţi, nici la femei (r<0,2). Totuşi, sedentarismul a fost

prezent în procent aproape dublu la cei cu valori mari (11,8%) şi foarte mari (12,5%) ale grăsimii

corporale faţă de cei cu procent normal de grăsime (6,2%) şi la un procent mai ridicat (13,2 %) dintre

subiecţii cu obezitate abdominală.

CONCLUZII: Constatările noastre sugerează importanţa evaluării nu numai a stării de nutriţie, ci şi a

factorilor determinanţi ai acesteia, incluzând nivelul de activitate fizică ca factor independent pentru

sănătate. De asemenea, este necesară cunoaşterea unor strategii şi aplicarea unor eforturi coordonate la

toate nivelurile pentru a promova un stil de viaţă sănătos în rândul populaţiei adulte, care să fie eficient

în prevenţia şi tratamentul dezechilibrelor nutriţionale.


MONITORIZAREA ALIMENTELOR TRATATE CU RADIAŢII - 2013 Cristina Cîmpeanu

1

1-Institutul Naţional de Sănătate Publică- CRSP Iaşi

OBIECTIV:

Supravegherea produselor şi ingredientelor alimentare tratate cu radiaţii ionizante, aflate pe piaţa

de desfacere din România, în vederea respectării legislaţiei comunitare şi naţionale din domeniu, pentru

asigurarea securităţii alimentare şi protejarea consumatorilor.

MATERIAL SI METODĂ:

În anul 2013, metodologia de lucru a constat din: identificarea produselor şi/sau ingredientelor

alimentare tratate cu radiaţii ionizante, importate/distribuite şi comercializate pe teritoriul României şi

detectarea iradierii la unele produse, provenite din ţări terţe.

Verificarea etichetei şi a documentelor însoţitoare la unele produse alimentare, s-a efectuat prin sondaj,

în unităţi de desfacere (în special unităţi de tip supermarket/hypermarket şi unităţi de desfacere produse

naturiste) şi unele unităţi importatoare/distribuitoare, de la nivelul fiecărui judeţ, însumându-se 275

unităţi (167 unităţi de desfacere produse alimentare, 94 unităţi de desfacere produse naturiste şi 14

unităţi importatoare/distribuitoare). Au fost luate în considerare: condimente, plante aromatice uscate,

ingrediente vegetale uscate, suplimente alimentare vegetale. În total au fost verificate 5157 produse:

condimente şi plante aromatice uscate (4137), ingrediente vegetale uscate (762), suplimente alimentare

sub formă de pulbere (258), indigene sau din import (state membre/nemembre UE). Verificarea

etichetării s-a efectuat conform Ordinului Comun al MSF/MAAP/CNCAN nr. 855/98/90/2002.

Pentru detecţia iradierii au fost analizate 49 de probe, dintre care: 23 plante aromatice/condimente

uscate (chilly, scorţişoară măcinată, pătrunjel, muştar, piper, busuioc ş.a.); 7 ingrediente vegetale uscate

(ardei verde uscat, ardei roşu uscat, ciuperci uscate); 10 suplimente alimentare, pulbere (ceai antiadipos,

ceai antiadipos cu ginseng) şi 9 ceaiuri (ceai de măr, ceai verde, ceai din fructe uscate). Analizele de

detecţie au fost efectuate conform standardelor: SR EN 1788: 2004- Produse alimentare. Detecţia prin

termoluminescenţă a alimentelor iradiate din care se pot izola silicaţi minerali şi SR EN 13751: 2009-

Produse alimentare. Detecţia alimentelor iradiate prin fotoluminescenţă;

REZULTATE:

Verificarea etichetării nu a evidenţiat prezenţa menţiunii privind tratamentul cu radiaţii ionizante

la niciunul dintre produsele alimentare verificate. În urma analizei de detecţie a iradierii, niciuna dintre

probe nu a fost identificată ca fiind iradiată (probe conforme).

CONCLUZII:

Controalele oficiale efectuate în anul 2013, în unităţi de desfacere şi unităţi

importatoare/distribuitoare ale unor produse alimentare, provenite din România şi din import, nu au

identificat prezenţa pe teritoriul României a produselor sau ingredientelor alimentare pe a căror etichetă

şi în a căror documente însoţitoare să fie menţionat tratamentul cu radiaţii ionizante.

Comparativ cu anii anteriori, pe piaţa românească de desfacere a produselor alimentare se remarcă

faptul că, operatorii economici respectă într-o mai mare măsură prevederile legale naţionale şi europene

în ce priveşte tratamentul cu radiaţii ionizante.


EXPUNEREA LA CÂMPURI ELECTROMAGNETICE ÎN DOMENIUL MEDICAL ŞI

IMPACTUL ACESTORA ÎN STAREA DE SĂNĂTATE A PERSONALULUI EXPUS Răzvan Dănulescu

1, Cristian Goiceanu

1, Eugenia Danulescu

1


OBIECTIV: Evaluarea expunerii ocupaţionale la câmpuri electromagnetice (CEM) a personalului medical în

secţii de electroterapie şi investigarea stării de sănătate în scopul punerii în evidenţă a posibilelor efecte

adverse asupra sănătăţii.

METODOLOGIE: Caracterizarea condiţiei de muncă s-a axat pe măsurarea nivelelor de câmp electric, magnetic şi

electromagnetic prezente la locurile de muncă ale personalului medical studiat şi pe analiza ergonomică.

S-au măsurat următorii parametri: densitatea de flux magnetic static şi de joasă frecvenţă, intensitatea de

câmp electric de joasă şi înaltă frecvenţă, intensitatea de câmp magnetic de înaltă frecvenţă. Evaluarea

expunerii a inclus cronoprofesiograme şi analize ergonomice. Investigarea stării de sănătate a

electroterapeuţilor a cuprins anamneza profesională şi medicală aprofundată, examen clinic, examen

neurologic şi chestionare privind istoricul expunerii profesionale şi extraprofesionale la CEM.

REZULTATE:

S-au efectuat 339 măsurători ale nivelelor de câmp. S-au constatat nivele reduse de câmp

electric şi magnetic la aparatele de terapie cu curenţi electrici (diadinamici, interferenţiali, galvanici şi

faradici). La aparatele de magnetoterapie s-au constatat depăşiri ale nivelelor de referinţă ocupaţionale

în interiorul bobinei cervicale, în interiorul bobinei pentru picioare, în proximitatea bobinelor cu miez, şi

uneori, în interiorul bobinei lombare. În cazul terapie cu unde scurte (diatermie) s-au găsit depăşiri ale

nivelelor de referinţă la panourile de comandă (deasupra şi lângă panou, la înălţimea de 1,2 m), lângă

pacient şi la înălţimea de 1,2 şi 1,7 m şi la nivelul cablurilor de conectare aparat-electrod.

Durata de expunere variază în funcţie de numărul de pacienţi şi de procedurile efectuate. Nivelul

expunerii variază în funcţie de variabilele enumerate şi de gestualitatea aferentă manipulării aparatelor.

Expuneri mari pot apare datorită nerespectării procedurilor de lucru şi a unor practici defectuoase.

Perturbaţiile CEM datorită amplasării unor obiecte metalice în zona de lucru complică expunerea

personalului. Există diferenţe de expunere atribuabile diferenţelor constructive dintre aparate precum şi

diferenţelor de generaţie, aparatele mai noi având o zonă mai localizată a câmpului de emisie

intenţională. Datele culese privind posibilele efecte asupra stării de sănătate ne indică predominant

simptome subiective nespecifice, predominând: astenia crescută, mialgii, dificultăţi de memorie,

concentrare, instabilitate emoţională, tulburări de somn, tulburări de termoreglare, parestezii, ameţeli.

CONCLUZII:

S-au gasit nivele semnificative de expunere la CEM în mediul ocupaţional al electroterapeuţilor.

Expunerea mai intensă la CEM pare să se fie determinată în mare măsură de vechimea aparaturii, de

amplasarea incorectă a acesteia în raport cu obiecte metalice, de nerespectarea procedurilor de lucru, de

practici defectuoase, de lipsa verificării periodice adecvate ale nivelelor de câmp emise de aparate. Lipsa

conştientizării adecvate a riscului contribuie la apariţia unor expuneri inutile sau mai mari decât cele

care ar apare în condiţiile unui risc cunoscut şi ale respectării măsurilor de securitate a muncii.

Datele existente sugerează faptul că există puţine şanse să apară efecte adverse imediate datorită

expunerii ocupaţionale în serviciile de electroterapie. Totuşi, personalul implicat trebuie să fie bine

informat asupra riscurilor posibile, trebuie să respecte procedurile de lucru, să-şi corecteze unele practici

greşite şi să amplaseze corect aparatura încât să fie minimizate interferenţele electromagnetice. Factorii

de decizie trebuie să gestioneze mai bine aspectele de organizare a muncii, să solicite verificarea

periodică a aparatelor de electroterapie şi să militeze pentru achiziţia unei aparaturi moderne pentru a

minimiza expunerea ocupaţionala a operatorilor şi, pentru a asigura tratamente electroterapice de bună

calitate pentru pacienţi.


ASPECTE PRIVIND PATOLOGIA SPECIFICĂ A PERSONALULUI DIN SECTORUL

MEDICAL ÎN RELAŢIE DIRECTĂ CU FACTORII DE RISC DIN MEDIUL DE MUNCĂ

E. Dănulescu1, V. Cazuc

1, C.Croitoru

1, M.Margineanu

1, F.Grădinaru

1, R. Dănulescu

1,

M. Ipate1, D. Havârneanu

1, I. Alexandrescu

1

1-

Institutul Naţional de Sănătate Publică- CRSP Iaşi

OBIECTIV:

Evaluarea stării de sănătate a personalului spitalicesc expus profesional la factori de risc

ocupaţionali specifici, în vederea decelării posibilelor efecte negative induse sau potenţate profesional,

precum şi stabilirea unor relaţii între factorii condiţiei muncã şi efectele asupra sănătăţii decelate în

urma investigaţiilor clinice şi paraclinice la personalul angajat, în scopul identificării celor mai adecvate

măsuri de profilaxie.

METODOLOGIE:

Pentru caracterizarea condiţiilor de muncă s-au făcut analize ergonomice, determinări specifice

de chimie analitică pentru noxele chimice în aerul locurilor de muncă (anhidridă formică, acid acetic,

xilen, etilen-oxid, gaze anestezice, etc.), determinări de factori fizici (zgomot, microclimat, radiaţii

ionizante şi neionizante). Evaluarea stării de sănătate s-a făcut în cadrul unui studiu clinico-

epidemiologic pe un lot de 894 persoane cu vârsta medie de 37,7±9,5 ani şi vechimea medie de

15,8±4,8ani, medici, asistente medicale, infirmiere, angajaţi în cinci unităţi spitaliceşti, comparativ cu

un lot martor adecvat (266 subiecţi). S-au efectuat: anamneză profesională şi medicală, examen clinic

detaliat, EKG, PFV, investigaţii hematologice, imunologice, investigaţii biochimice inclusiv AVM şi

markeri de stres oxidativ şi investigaţii citogenetice.

REZULTATE:

Analiza condiţiilor de muncă a pus în evidenţă suprasolicitări psihice, ortostatism prelungit,

expunere la zgomot, la noxe chimice, inclusiv gaze anestezice la nivele apropiate de limitele maxime

admise, precum şi o expunere la agenţi biologici specifici activităţii. Studiul stării de sănătate a relevat o

patologie polimorfă dominată de afecţiuni cardio-vasculare (HTA, cardiopatie ischemicã şi de tulburãri

de ritm şi de conducere - 37%), alergice (respiratorii, dermice şi oculare - 31%), locomotorii (discopatii

lombare, spondilozã cervicalã, fenomene de artrozã cu diverse localizãri, reumatism cronic - 28%) şi

respiratorii (rinite acute şi cronice, laringite acute şi cronice, bronşite si astm bronşic). S-au mai

constatat modificări paraclinice care pledează pentru o expunere semnificativă la substanţe hepatotoxice

(corelată semnificativ cu vechimea profesională: r=0,60, p<0,01), iritante, alergenice. Markerii stresului

oxidativ au fost semnificativ mai mari la personalul medical decât la lotul martor (t=3,5, p=0,001) şi s-

au corelat cu modificările Ig (R=0,31, p=0,05). Investigaţiile spirometrice au relevat la mai mult de

jumătate din personalul expus la anestezice volatile o creştere semnificativă a disfuncţiilor ventilatorii

obstructive (OR=3,7, 95% IC:1,3-4,2). S-a constatat o corelaţie medie (R=0,45, p=0,001) între

sindroamele obstructive şi simptomele respiratorii de tip iritativ. Rezultatele dozării AgHBs si AcVHC

la personalul medical din patru categorii de unităţi spitaliceşti, au arătat 22% rezultate pozitive pentru

AgHBs faţă de media de 10,8% întâlnită în populaţia generală, şi 3,14 % rezultate pozitive pentru

AcVHC faţă de 4,5% în populaţia generală.

CONCLUZII:

Stresul specific activităţii medicale este o realitate cu care se confruntă personalul medical şi care se

reflectă în morbiditate, în primul rând în cea cardio-vasculară care domină patologia acestei categorii

profesionale. Aspecte patologice ale hepatotoxicităţii şi manifestări alergice polimorfe sunt prezente

frecvent la personalul medical. Înţeparea, tăierea, şi proiectarea produselor biologice sunt materializarea

frecventă a riscului biologic. Se impune în mod evident continuarea monitorizării stării de sănătate a

personalului medical şi ameliorarea strategiilor de profilaxie specifice multitudinii de riscuri specifice

sectorului medical.


ASPECTE EPIDEMIOLOGICE PRIVIND RISCUL PROFESIONAL BIOLOGIC LA

PERSONALUL MEDICAL

C. Croitoru1, E. Dănulescu

1,M. Mărgineanu

1, M. Ipate

1, Gh. Bălăceanu

1, E. Duca

2

1-

Institutul Naţional de Sănătate Publică- CRSP Iaşi ; 2-

Direcţia de Sănătate Publică Iaşi

OBIECTIV: Acest studiu are ca scop evaluarea riscului de infecţie post-expunere la sânge şi produse

biologice la personalul care lucrează în sistemul sanitar prin analiza datelor actuale privind

monitorizarea accidentelor prin expunere la sânge (AES) şi diverse produse biologice în unităţile

medicale ieşene, comparativ, în două perioade ale anilor 2012 şi 2013.

MATERIAL ŞI METODĂ:

Au fost analizate cazurile de AES survenite la personalul medical din unităţile sanitare din

judeţul Iaşi, înregistrate la DSP Iaşi, în anii 2012 şi 2013 pe baza Fişei de supraveghere a accidentului

postexpunere la produse biologice a personalului sanitar cuprins în Ord. MS nr. 916/2006. S-a luat în

studiu lotul de cazuri de accidentare care au fost înregistrate în trimestrul I 2012 – 70 şi lotul de cazuri

înregistrate în trimestrul I 2013 - 56. Au fost analizate mai multe variabile: vârsta, grupele de vârstă,

sexul, vechimea profesională, profesia, specialităţile medicale, dificultatea sarcinii executate în

momentul producerii AES, ziua din săptămână, intervalul orar în care s-a produs AES, numărul de ore

lucrate înainte de producerea AES, profesiile şi numărul de ore lucrate înainte de producerea AES.

REZULTATE:

Toate spitalele aveau medic epidemiolog şi Serviciu de Prevenire a Infecţiilor Nosocomiale

(SPCIN), exceptând cabinetele medicale individuale. În ambele perioade luate în studiu persoanele care

au suferit diferite accidentări, au avut aceeaşi vârstă medie: 36,07 ± 8,72 ani, vârstele variind între 20 şi

59 de ani. Distribuţia frecvenţei cazurilor după vârstă deviază de la o distribuţie normală, evidenţiind

astfel posibile relaţii între frecvenţa accidentărilor şi anumite grupe de vârstă. Frecvenţa mai mare a

accidentărilor s-a înregistrat la persoane de sex feminin (68,57% în 2012, 85,71% în 2013).Vechimea

profesională medie a cazurilor de AES a fost de 9 ani în ambele perioade. Din punctul de vedere al

vechimii profesionale medii în actualul loc de muncă, însă, s-a observat că aceasta a apărut semnificativ

mai mică în 2013, faţă de 2012, reducându-se de la 8,59 ani la 5,7 ani (p=0,0026). În ambele perioade

frecvenţa mare s-a înregistrat în rândul asistenţilor medicali şi a medicilor. Cele mai multe cazuri de

AES au fost înregistrate în serviciile chirurgicale, urmând serviciile ATI. Peste 80% din accidentări s-au

produs în timpul efectuării unor gesturi de rutină, iar restul cazurilor au apărut în situaţii de urgenţă. In

ambii ani frecvenţa a fost mult scăzută în zilele de sâmbătă şi duminică. În anul 2012, în zilele de luni şi

vineri au fost cele mai multe cazuri de AES suprapunându-se peste volumul mai mare de muncă din

prima şi ultima zi lucrătoare. Cele mai multe AES au avut loc în intervalul orar 9-13; frecvenţa cea mai

mare s-a înregistrat după 4-5 ore de activitate.Vârful frecvenţei AES se situează după 2 ore de activitate

la asistenţii medicali, iar la medici frecvenţa este maximă după 4-5 ore în 2012, în timp ce în 2013

vârful este înregistrat după 14 ore de activitate, acest aspect fiind explicat prin particularitatea activităţii

de gardă specifică medicilor.

CONCLUZII:

Deşi numărul accidentelor fatale de muncă a scăzut, riscul biologic ocupaţional reprezintă o

reală ameninţare la ora actuală, cu atât mai mult cu cât se înregistrează o creştere alarmantă a diversităţii

agenţilor biologici capabili să inducă boli profesionale. Din acest motiv, The European Agency for

Safety and Health at Work (EU-OSHA) a stabilit printre cele patru arii prioritare de cercetare în

domeniul sănătăţii ocupaţionale până în anul 2020 şi cercetarea privind expunerea la agenţi biologici.


POTENŢIALUL PATOGEN AL BIOAEROSOLILOR ASUPRA SĂNĂTĂŢII PERSONALULUI

DINTR-UN COMPLEX MUZEAL Felicia Grădinariu

1, Micaela Mărgineanu

1, Eugenia Dănulescu

1, Carmen Croitoru

1, Mădălina Ipate

1

1-


OBIECTIV:

Alergiile ocupaţionale pot interesa pielea, ochii sau diverse etaje ale aparatului respirator putând

avea consecinţe uneori grave mergând până la rinita profesională şi chiar astmul bronşic. Se estimează

că mai bine de 20% din totalul forţei de muncă din lume este expusă la cel puţin unul din numeroşii

compuşi cu potential alergic din mediul de muncă. Ca urmare a semnificaţiei sale medicale, sociale şi a

posibilelor consecinţe legale, se evită sau se temporizează de cele mai multe ori un diagnostic definitiv

al alergiei ocupaţionale şi de aceea sunt încurajate politicile şi practicile de prevenţie primară a

afecţiunii. Deşi, încărcarea microbiană are un rol crucial în dezvoltarea astmului şi a alergiilor, există

foarte puţine menţiuni în literatura de specalitate cu privire la disfuncţii respiratorii la salariaţii din

unităţile muzeale. Obiectivul studiului de faţă a fost acela de a determina răspunsul imunologic şi

prevalenţa afectiunilor alergice la salariaţii unui complex muzeal.

MATERIAL SI METODA:

Într-un studiu transversal desfăşurat în 10 muzee din cadrul Complexului Muzeal Moldova s-a

investigat un lot test de 64 de salariaţi cu vârsta medie de 43,5 9,9 ani şi vechimea medie de 21,4 8,9

ani. Rezultatele au fost comparate cu cele ale unui lot martor ales din aceeaşi zonă, având un stil de viaţă

similar şi aceeaşi distribuţie pe sexe şi vechime profesională, alcătuit din 74 de subiecţi. S-a efectuat

examen clinic punându-se accent pe acuzele de natură alergică, screening oftalmologic şi examen ORL.

În cadrul examenelor de laborator atenţia a fost centrată pe dozarea imunoglobulinelor serice (IgA, IgM,

IgG, IgE).Aeromicroflora la fiecare loc de muncă s-a măsurat prin medoda Koch. Prelucrarea statistică

s-a facut prin testul Student şi testul 2.

REZULTATE:

Concentraţia microflorei aeriene a depăşit limita superioară de 500 CFU/m3

în spaţiile a 5 muzee.

Valori crescute ale imunoglobulinelor serice au fost decelate la un procent mai mare din expuşi

comparativ cu martorii, după cum urmează: IgG în 51% din cazuri la expuşi comparativ cu 8.2% la lotul

martor; IgA în 7% din cazuri la expuşi comparativ cu 0% la martori; IgM în 40% cazuri la expuşi

comparativ cu 18% la martori; IgE în 20% cazuri la expuşi comparativ cu 1.4% la martori. Prevalenţa

manifestărilor alergice pe tipuri de afecţiuni a fost mai crescută la expuşi comparativ cu martorii, după

cum au evidenţiat rezultatele examenului clinic: afecţiuni dermatologice 22 % la expuşi faţă de 12 % la

martori (NS); simptome respiratorii 27 % la expuşi faţă de 5 % la martori (p < 0.001), reacţii

conjunctivale la 33% din expuşi comparativ cu 13% la martori (p < 0.01). La 48% din expuşi s-a

diagnosticat un sindrom iritativ respirator. Deşi asocierea dintre aceste simptome şi creşterile dincolo de

limita normalului a imunoglobulinelor nu a fost semnificativă statistic, 65% dintre expuşii cu

manifestări alergice aveau cel puţin un tip de imunoglobulină crescută.

CONCLUZII: Bioaerosolii din mediul de muncă pot induce un răspuns alergic complex la subiecţii expuşi.

Frecvent manifestările clinice sunt însoţite şi de modificări imunologice. Se recomandă monitorizarea

aerului locurilor de muncă simultan cu luarea tuturor măsurilor tehnico-organizatorice menite să reducă

încărcarea microbiană a aerului pentru a asigura o stare de sănătate cât mai bună a personalului angajat

în vederea reducerii riscului de îmbolnăviri profesionale. Aceste măsuri trebuie completate cu educaţia

riguroasă a expuşilor în sensul utilizării permanente şi corecte a mijloacelor de protecţie individuală.


LUCRUL ÎNTR-UN SALON DE COAFURĂ – UN RISC PENTRU SĂNĂTATE? M. Mărgineanu

1, C. Croitoru

1, E. Dănulescu, F. Grădinariu, M. Ipate

1, D. Hăvârneau

1

1-


INTRODUCERE:

Angajaţii din saloanele de coafură/frizerie sunt expuşi la un mix de produse destinate îngrijirii

părului precum vopsele, geluri, produse de ceruire sau sprayuri de fixare, soluţii pentru masaj capilar,

preparate destinate creşterii părului. Aceste produse pot conţine diverse substanţe chimice precum:

parafenilendiamina, amoniac, gliceril monotioglicolat, minoxidil etc. Deşi expunerea este la concentraţii

scăzute, apar uneori efecte nocive asupra tegumentelor, ochilor şi căilor aeriene care pot determina

reducerea sau chiar pierderea capacităţii de muncă.

MATERIAL ŞI METODĂ: S-a efectuat un studiu transversal care a cuprins 302 persoane, 168 angajaţi din saloane de

coafură/frizerie şi un lot martor corespunzător (N=134). Toate persoanele selectate erau nefumătoare, cu

o vechime profesională de cel puţin un an ca stilişti. Vârsta medie a expuşilor a fost de 38,5±5,7ani

(lotul martor 36,4±7,9 ani). Vechimea profesională medie a fost de 24,3±3,4 ani la lotul expus versus

25,6±4,5 la lotul martor. Subiecţii testaţi au lucrat în medie 9,4±1,8 ore, 5.8±0,7 zile pe săptămână. S-au

luat în calcul parametri cum ar fi vârstă, sex, vechimea la actualul loc de muncă dar şi expunerile

anterioare şi s-a efectuat un examen clinic detaliat.

REZULTATE:

Dintre subiecţii expuşi doar 19% au fost sănătoşi. Restul de 81% au prezentat unul sau mai

multe simptome sau afecţiuni reflectând influenţa cumulului de substanţe asupra stării de sănătate, în

special, asupra ochilor, tegumentelor sau aparatului respirator. Au fost diagnosticate în lotul expus 40

de cazuri (23,8%) de conjunctivite cronice cel mai des ignorate şi netratate corespunzător. Manifestările

tegumentare (prezente la 20,2% din expuşi) au interesat majoritar mâinile şi faţa, cea mai frecventă fiind

dermatita de contact iritativă prezentă în 30 de cazuri (17,8%), dar au fost şi 4 cazuri (2,4%) de

dermatita de contact alergică. Prevalenţa simptomelor respiratorii a fost semnificativ mai mare în rândul

expuşilor comparativ cu lotul martor (58% vs. 7.5%). Unii angajati prezentau concomitent mai multe

tipuri de simptome respiratorii. Cele mai frecvente acuze au fost reprezentate de iritaţiile nazale cu

senzaţie de mâncărime şi strănut (48,7% vs. 13% la martor), urmate în ordinea prevalenţei de laringite

(23,8%), bronşite cronice (17,2%) şi astm (10,3%). S-a evidenţiat o corelaţie statistic semnificativă între

prevalenţa simptomelor respiratorii şi vechimea profesională (p<0,001). Marea majoritate a celor testaţi

nu deţin decât cunoştinţe minime privind riscul profesional şi nu folosesc mijloace de protecţie la locul

de muncă. Doar 5 expuşi (3%) deţin/utilizează ochelari de protecţie în timpul activităţii cu substanţe

chimice, 17 expuşi (10%) folosesc mănuşi şi 15expuşi (8,9%) folosesc mască de protecţie.

CONCLUZII:

Expunerea la produse cosmetice în saloanele de coafură/frizerie poate influenţa negativ starea

de sănătate a personalului implicat, determinînd astfel scăderea capacităţii de muncă iar în cazuri

extreme chiar pierderea capacităţii de muncă.

Bolile respiratorii, oftalmologice sau dermatologice reprezintă o povară importantă pentru serviciile de

sănătate. Ca parte a profilaxiei secundare sau terţiare a acestor afecţiuni, diagnosticarea precoce a bolilor

în legătură cu profesia este vitală pentru prevenirea agravărilor viitoare asigurând astfel un management

eficient al costurilor.

Trebuie întreprinse mai multe acţiuni în care să fie implicaţi medici de medicina muncii, angajatori dar

şi angajaţi având ca efect final creşterea gradului de conştientizare a riscurilor pentru toţi angajaţii, fiind

absolut necesar să fie luate măsuri preventive pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă dar şi măsuri de

protecţie personală.


ASPECTE PRIVIND STAREA DE SĂNĂTATE A LUCRATORILOR DINTR-O FABRICĂ DE

PRODUSE FARMACEUTICE DIN IAŞI Mădălina Ipate

1, Micaela Mărgineanu

1, Carmen Croitoru

1, Răzvan Dănulescu

1,

Felicia Grădinariu1, Viorel Cazuc

1


OBIECTIV:

Evaluarea riscului de expunere ocupaţională la un cumul de noxe, la angajații dintr-o secție de

sinteză a antibioticelor dintr-o companie farmaceutică din Iaşi şi a posibilului impact asupra stării de

sănătate a personalului expus.

MATERIAL SI METODĂ:

S-a efectuat un studiu transversal într-o unitate producătoare de medicamente din judetul Iaşi.

Lotul expus a constat în 94 de angajați: 61 bărbați și 33 femei. Vârsta medie a lotului a fost de 42.1 ±

9.5 ani iar vechimea profesională medie a fost de 22,6 ± 7.1 ani.

Lotul martor (N= 112) a fost ales din aceeaşi zonă, fiind comparabil relativ la vârstă, distribuţie pe sexe,

vechime profesională şi obiceiul fumatului.

S-a efectuat evaluarea factorilor de expunere prin măsurători de mediu şi teste de expunere, cât şi

evaluarea stării de sănătate prin examen clinic, chestionare standard (obiceiurile de viaţă, alimentaţia,

fumatul, consumul de alcool), explorări funcționale (probe funcționale ventilatorii, electrocardiografie,

electroneuromiografie, audiometrie) şi teste de laborator.

REZULTATE ȘI DISCUȚII:

Evaluarea condițiilor de muncă a relevat existenţa a numeroase noxe la locul de muncă: solvenți organici, încarcătură biologică reprezentată de pulberile rezultate în etapele terminale ale produsului

final de sinteză, zgomot, microclimat nefavorabil, condiţii ergonomice improprii.

Examinarea clinico- paraclinică şi de laborator a pus în evidenţă o morbiditate polimorfă, posibil

explicată atât de vârsta lotului expus, dar şi în legatură cu expunerea de la locul de muncă.

Influenţa ortostatismului prelungit și a microclimatului nefavorabil poate explica rata ridicată de

boli ale aparatului locomotor (45%). De asemenea, impactul zgomotului (prezent în majoritatea locurilor

de muncă) poate afecta negativ starea de sănătate a subiecţilor expuşi. Acesta poate determina efecte

directe asupra aparatului auditiv mergand până la diferite grade de pierdere a auzului (16% dintre

subiecţi au avut modificări audiometrice), dar ar putea fi implicat şi în explicarea frecvenţei relativ

crescute de boli cardio-vasculare alături de stress şi diverse obiceiuri de viaţă (fumat, sedentarism,

alcool). Nu în ultimul rând trebuie discutată influenţa pulberilor conţinând încărcatură microbiologică,

asupra stării de sănătate. Pe de o parte aceasta poate explica afecţiunile tegumentare diagnosticate la

23% din expuşi (dermite iritative sau alergice), dar poate determina şi diverse manifestări patologice la

nivelul aparatului respirator. Astfel, 22% dintre expuşi au prezentat modificări ale probelor functionale

ventilatorii cu sau fără expresie clinică la momentul examinării.

CONCLUZII:

Expunerea profesională la noxele existente în industria farmaceutică poate avea un impact

negativ asupra stării de sănătate a personalului expus. Alături de noxele biologice şi chimice, un rol

important îl joacă şi factorii fizici şi cei ergonomici.

Este importantă respectarea măsurilor de protecţie individuală, dar şi implementarea măsurilor

tehnico- organizatorice care să asigure promovarea securitaţii şi sănătăţii la locul de muncă.


PERCEPŢIA STRESULUI LA LOCUL DE MUNCĂ ŞI STAREA DE SĂNĂTATE CLINICĂ ÎN

TREI SECTOARE OCUPAŢIONALE Gh. Bălăceanu

1, E. Dănulescu

1, C. Croitoru

1, M.Mărgineanu

1, M. Ipate

1

1-


OBIECTIV: Evidenţierea diferenţelor între diferite sectoare ocupaţionale privind relaţiile dintre starea

de sănătate clinică şi nivelul perceput al stresului ocupaţional.

METODOLOGIE: Au fost investigaţi cu Workplace Stress Scale (WSS) un număr de 171 de subiecţi provenind din

trei sectoare ocupaţionale: 108 subiecţi (48,15% bărbaţi şi 51,85% femei) de la o întreprindere cu profil

textil (PT), 22 subiecţi (22,73% bărbaţi şi 77,27% femei) de la o staţiune de dezvoltare viniviticolă (DV)

şi 41 subiecţi (54,76% bărbaţi şi 45,24% femei) dintr-o instituţie cu profil artistic (PA). Rezultatele

chestionarului WSS, clasate pe patru nivele în funcţie de mărimea scorului, au fost relaţionate cu starea

de sănătate evaluată prin examen clinic general şi sintetizată în două categorii (sănătoşi clinic şi cu

afecţiuni). Semnificaţia diferenţelor dintre frecvenţa % a asocierii cazurilor cu afectări ale stării de

sănătate, cu cele patru nivele ale stresului ocupaţional perceput, la cele trei sectoare ocupaţionale, a fost

testată cu testul „t” Student, reţinându-se ca fiind semnificative diferenţele la p < 0,05.

REZULTATE:

Specificăm faptul că: nivelul I de stres perceput, caracterizează o persoană calmă, relaxată,

pentru care stresul nu constituie o problemă; nivelul II semnifică un stres redus care poate deranja

subiectul, acesta rămânând însă stăpân pe situaţie; niveluil III desemnează un nivel moderat de stres,

unele aspecte legate de activitatea profesională fiind cu siguranţă ceva mai stresante, dar posibil nu mai

mult decât mare parte a populaţiei care resimte în acelaşi mod, subiectul având însă posibilitatea de a

lupta cu ele; nivelul IV se asociază frecvent cu un stres sever, cu care subiectul încă se simte capabil să

lupte, dar viaţa la locul de muncă poate fi resimţită ca fiind adesea mizerabilă, ceea ce necesită în cele

mai multe cazuri consiliere din partea unui specialist sau/şi schimbarea locului de muncă.

Comparând frecvenţa % cu care se asociază nivelele de stres cu cazurile cu diferite afectări ale stării de

sănătate, s-a constatat că nivelul IV de stres se asociază semnificativ mai frecvent cu afectări ale stării de

sănătate – 94,44% faţă de 36,36% dintre cei cu nivelul I de stres (p=0,003), 50% din cei cu nivelul II

(p=0,005) şi 57,78% dintre cei cu nivelul III (p=0,003).

Compararea frecvenţei cu care au apărut cazurile cu afectări ale stării de sănătate la cele trei sectoare, a

relevat următoarele diferenţe semnificative: 1) frecvenţa cazurilor cu afectări ale stării de sănătate este

semnificativ mai mare la PT: 61,68% faţă de 41,03% la PA (p=0,01) şi 46,67% la DV (p=NS din cauza

numărului mic de cazuri la DV); 2) frecvenţa cazurilor de sănătoşi clinic apare a fi semnificativ mai

mare la PA - 58,97% faţă de 38,32% la PT (p=0,01) şi la DV - 53,33% faţă de 38,32% la PT (p=NS din

cauza numărului mic de cazuri la DV). Referitor la nivelul stresului perceput, au apărut următoarele

diferenţe semnificative: 1) nivelul I de stres apare a fi semnificativ mai frecvent la subiecţii de la DV:

40,91% faţă de 11,11% la PT (p=0,0004) şi 12,2% la PA (p=0,005); 2) nivelul II de stres apare

semnificativ mai frecvent la PT: 53,7% faţă de 27,27% la DV (p=0,01) şi 39,02 la PA (p=0,05); 3)

nivelul III de stres apare cu frecvenţă similară la toate cele trei sectoare; 4) nivelul IV de stres este

semnificativ mai frecvent la artişti: 21,95% faţă de 7,41% la PT (p=0,007) şi 4,55% la DV (p=0,04).

Deşi la PA sunt semnificativ mai frecvente cazuri de subiecţi sănătoşi clinic, tot aici apar semnificativ

mai frecvent şi cazuri cu stres sever.

CONCLUZII: Diferenţele care au apărut între subiecţii cu afecţiuni, comparativ cu cei sănătoşi clinic,

au apărut a fi cauzate de diferenţe de percepţie individuală a factorilor potenţial stresanţi la locul de

muncă. Putem afirma că atât în cazul în care există factori stresanţi, cât şi în cazul în care nu există

factori stresanţi în mod obiectiv la locul de muncă, nivelul stresului perceput este diferit în funcţie de

particularităţi individuale.


MONITORIZAREA CONSUMULUI DE ADITIVI ALIMENTARI Orbán Antónia

1, Kelemen Eszter

1, Csiszér Attila

1, Nicoleta Muntean

2

1 –

Institutul Naţional de Sănătate Publică - CRSP Tg. Mureş ;

2 - Institutul Naţional de Sănătate Publică – CRSP Cluj

Scopul sintezei

Scopul sintezei etse introducerea mai largă în controlul oficial a monitorizării cantitative a

aditivilor utilizaţi în produsele alimentare.

Obiective propuse

I. Determinarea cantitativă a grupului de aditivi alimentari „E 220-228 Dioxid de sulf – Sulfiţi” în

diferite categorii alimentare intens consumat de către populaţie (gemuri, sucuri de fructe) - prin

efectuarea unui control de calitate în vederea depistării depăşirii nivelelor maxime admise sau a folosirii

ilegale a grupului de aditivi alimentari mai sus amintiţi (E220 Dioxid de sulf; E221 sulfit de sodiu; E222

sulfit acid de sodiu; E223 metabisulfit se sodiu; E224 metabisulfit de potasiu; E226 sulfit de calciu;

E227 sulfit acid de calciu; E228 sulfit acid de potasiu) - permis condiţionat, în multe categorii

alimentare, şi este reglementat cantitativ, în combinaţie.

II. Determinarea cantitativă a coloranţilor sintetici din băuturi nealcoolice şi alcoolice – - prin

efectuarea unui control de calitate în vederea depistării depăşirii nivelelor maxime admise sau a folosirii

ilegale a coloranţilor sintetici (Tartrazina - E102, Azorubina - E122, Sunset yellow - E110, Ponceau 4R

- E124, Eritrozina - E127, Allura red - E129, Patent blue - E131 şi Albastru brilliant - E133 ) - permis

condiţionat, şi reglementat cantitativ, în combinaţie.

Beneficiari: Ministerul Sănătăţii şi populaţia ţintă

Populaţia ţintă: populaţia generală

Obiectivul I


Determinarea cantitativă a grupului de aditivi alimentari E220-E228 s-au efectuat prin metoda

validată conform SR EN 1988:2-2003 – Partea 2 – Metoda enzimatică.

Interpretarea rezultatelor s-a efectuat conform Anexei II. la Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al

Comisiei, Partea E (Aditivi alimentari autorizaţi şi condiţiile de utilizare a acestora în categoriile de

produse alimentare) - unde produsele alimentare sunt enumerate pe baza categoriilor de produse

alimentare prevăzute în Partea D din prezenta anexă, iar aditivii sunt grupaţi pe baza definiţiilor

prevăzute în Partea C din prezenta anexă. În Partea A (2.2.) se specifică că aditivii nu pot fi utilizaţi

decât în produsele alimentare şi cu respectarea condiţiilor prevăzute în partea E din prezenta anexă.

Rezultate

Au trimis raportări 38 DSPJ (90,47%). 22 DSP Judeţene au raportat în totalitate 31 operatori

economici, de la care au recoltat şi au trimis pentru analiză 80 probe, reprezentând toate categoriile de

alimente solicitate, într-un procent reprezentat în Tabelul nr.1.

Probleme identificate În marea majoritate a cazurilor nu se cunoaşte calitatea, respectiv modul de conservare materiei prime

utilizate – ceea ce permite prezenţa acestor aditivi în produsul finit fără cunoştinţa producătorului.

Furnizorii de materii prime nu menţionează modul de conservare a fructelor. Declaraţiile de

conformitate nu includ şi eventualele tratamente efectuate fructelor procesate. În cadrul autocontrolului

prin examene fizico-chimice nu se efectuează determinare de dioxid de sulf - sulfiţi.


Tabel 1. Numărul, procentajul, categoria de alimente din care fac parte probele analizate şi

probele neconforme

Nr. cat. Denumirea categoriei de alimente

Probe analizate Probe

neconforme

Nr.

probe Procentaj

Nr.

probe Procentaj

04.2.5. Gemuri, jeleuri, marmelade şi alte

produse similare.

45 56,25% 14 17,75%

04.2.5.1. Gemuri extra şi jeleu extra, astfel

cum sunt definite în Directiva

2001/112/CE.

36 45% 13 16,5%

04.2.5.2. Gemuri, jeleuri, marmelade şi piure

de castane îndulcit, astfel cum sunt

definite în Directiva 2001/113/CE.

4 5% 1 1,25%

04.2.5.3. Alte paste tartinabile similare din

fructe sau legume.

5 6,25% - -

14.1.2. Sucuri de fructe, astfel cum sunt

definite în Directiva 2001/112/CE,

şi sucuri de legume.

18 22,5% 11 13,75%

14.1.3. Nectaruri de fructe, astfel cum sunt

definite în Directiva 2001/112/CE,

şi nectaruri de legume şi alte

produse similare.

2 2,5% - -

14.1.4. Băuturi aromatizate – produse prin

transfer din concentrate în băuturi

nealcoolice aromatizate conţinand

suc de fructe; concentrate pe bază

de suc de fructe sau fructe zdrobite.

15 18,75% 1 1,25%

Total 80 100% 26 32,75

Recomandări

Problemele identificate în această sinteză impun măsuri care se recomandă producătorilor: să solicite

furnizorilor de materii prime declaraţii de conformitate care să includă tratamentele efectuate, modul de

conservare a fructelor; în cazul utilizării ca materie primă a fructelor sulfitate se va menţiona acest lucru

pe etichetă, având în vedere valoarea diferită a limitei maxime pentru sulfiţi la produsul final; etichetare

confom normelor în vigoare; luarea de măsuri privind autocontrolul prin examne fizico-chimice,

inclusiv determinări de dioxid de sulf pentru loturile produse.

Obiectivul II.


Determinarea cantitativă a coloranţilor s-a folosit metoda cromatografiei lichide de înaltă performanţă

(HPLC) utilizând aparatul HPLC Agilent 1100 cu detector DAD, cu posibilitatea achiziţiei de spectre, cu

pompă cuaternară, autosampler şi termostat de coloane. Confirmarea compuşilor identificaţi şi dozaţi s-a

făcut atât prin timpul de retenţie, cât şi prin apelarea la biblioteca de spectre specifice la lungimile de undă

caracteristice fiecărui colorant. Prelucrarea probelor s-a făcut ţinând cont de tipul probei folosind ca

tehnici de extraţie extracţia lichid-lichid, metoda cartuşelor de extratie (SPE) sau filtrare prin filtre cu

membrană de 0,4 μm.


Interpretarea rezultatelor s-a efectuat conform Anexei II. la Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al

Comisiei, coloranţii pot fi utilizaţi “cu limită maximă combinată”.

Rezultate

Au trimis raportări 39 DSPJ (92,85%), au recoltat 340 de probe de băuturi, din care 181 (53%) au fost

probe de băuturi răcoritoare şi 157 (47%) probe de băuturi alcoolice.

Probe neconforme:

- neconformităţi privind cantitatea coloranţilor: 4 probe de băuturi răcoritoare (1,17% din totalul

probelor) în care colorantul Azorubina E122 a avut o concentraţie mai mare de 50mg/l;

- neconformităţi de etichetare: la 32 probe (9,41%), din care 10 probe de băuturi alcoolice (6,36%), 22

probe de băuturi răcoritoare (12,15%).

Concluzii În cazul băuturilor răcoritoare, categoria celor carbogazoase este cea în care se apelează la coloranţii

sintetici adăugaţi individual sau în combinaţie. Pentru băuturile alcoolice, lichiorurile sunt cele care

conţin cei mai mulţi coloranţi. Conform legislaţiei în vigoare limita admisă de coloranţi trebui calculată

atât ca valoare individuală, cât şi ca sumă de coloranţi, încadrarea făcându-se în “Coloranţi cu limită

maximă combinată” .


DATE REFERITOARE LA SUPLIMENTELE ALIMENTARE DESTINATE COPIILOR ŞI

COMERCIALIZATE ÎN ROMÂNIA

Gabriela Gârban, C. Neniu, Camelia Lungu, Ioana-Rodica Lupşa, Alina Bratan

Institutul Naţional de Sănătate Publică - CRSP Timişoara

Introducere.

Suplimentele alimentare au început să câştige teren în Comunitatea Europeană după

recunoaşterea, pe o scară din ce în ce mai largă, a rolului nutriţiei în menţinerea stării de sănătate.

Parlamentul şi Consiliul European au adoptat în iunie 2002 Directiva (CE) 46 referitoare la suplimente

alimentare, schimbând reglementările care au guvernat până atunci piaţa suplimentelor alimentare în

ţările Uniunii Europene şi în restul ţărilor europene, cu armonizare parţială. Deşi definiţia dată

suplimentelor alimentare prin Directiva 46/2002 include, alături de vitamine şi minerale ca şi nutrienţi şi

alte substanţe cu rol fiziologic sau nutriţional, situaţia acestora nu este clarificată şi uniform aplicată în

Statele Membre ale Uniunii Europene.

Material şi metode.

Datele au fost obţinute, conform metodologiei elaborate, de la specialiştii DSPJ-urilor

participante la sinteza naţională din anul 2013. Au fost catalogate suplimente alimentare de la

producători, importatori, ditribuitori şi clasificate în funcţie de destinaţie. Informaţiile obţinute au fost

centralizate şi prelucrate. Au fost recoltate un număr de 176 probe şi transmise la CRSP Timişoara unde

au fost analizate în vederea determinării conţinutului de Pb şi Cd din compoziţie.

Rezultate şi discuţii.

Pe plan naţional problema suplimentelor alimentare este reglementată prin două ordine comune

ale Ministerului Agriculturii şi Ministerului Sănătăţii din 2005 şi 2006, precum şi de un Ordin al

Ministerului Sănătăţii din 2007.

În cadrul sintezei naţionale din 2013 au fost identificate 1085 suplimente alimentare dintre care

un număr de 325 au fost destinate copiilor. Din acestea 53% au fost de producţie autohtonă. Majoritatea

suplimentelor alimentare au avut o compoziţie complexă, conţinând atât vitamine, minerale cât şi alte

ingrediente cu efect fiziologic sau nutriţional. Din analiza compoziţiei acestora a rezultat că doar 28%

nu au conţinut aditivi alimentari.

Concentraţiile de Pb şi Cd în suplimentele alimentare analizate, din care 16 erau destinate

copiilor, s-au încadrat în limitele admise.

Concluzii :

Pe piaţa autohtonă a suplimentelor alimentare există produse destinate adulţilor copiilor,

gravidelor, sportivilor şi persoanelor de vârsta a treia. Numărul suplimentelor alimentare comercializate

în România şi destinate copiilor a crescut de la an la an. Piaţa este dominată de suplimente alimentare

pentru copii, de producţie autohtonă.


SUPRAVEGHEREA CALITĂŢII APEI POTABILE FURNIZATE DE SISTEME MICI DE

APROVIZIONARE CU APĂ POTABILĂ DE PE TERITORIUL ROMÂNIEI ÎN SEZONUL

PRIMĂVARĂ - TOAMNĂ 2013 Marta Bajureanu, Edit Vartic, Mariana Vlad, Carmen Tulbure

Institutul Naţional de Sănătate Publică – CRSP Cluj

Colaboratori colectivele laboratoarelor de la C.R.S.P. Bucureşti, C.R.S.P. Cluj, C.R.S.P. Iaşi, C.R.S.P. Timişoara

şi C.R.S.P. Târgu Mureş şi colectivele de Igiena mediului din cadrul DSP judeţene: Alba, Arad, Argeş, Bacău,

Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Brăila, Braşov, Buzău, Călăraşi, Caraş-Severin,Cluj, Constanţa, Covasna,

Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţi,

Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Sălaj, Satu-Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vâlcea, Vaslui,

Vrancea.

INTRODUCERE

Starea de sănătate a populaţiei este direct influenţată de calitatea apei potabile.

Statele membre ale UE trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura siguranţa şi puritatea apei

destinate consumului uman, în aşa fel încât aceasta să corespundă normelor de calitate reglementate de

Directiva nr. 98/83/ CE.

Calitatea apei potabile distribuite de sistemele mici de aprovizionare (care aprovizionează mai

puţin de 5000 de locuitori/distribuţie sub 1000 m3/zi) reprezintă o problemă de interes major pentru

Comisia Europeană deoarece tocmai la această categorie de sisteme s-au constatat neconformări la

parametrii de calitate stipulaţi în Directiva 98/83/CE în cazul multor state membre UE.

Pentru îmbunătăţirea calităţii apei potabile distribuite de sistemele mici de aprovizionare din

România, se impune implementarea Directivei 98/83 CE privind calitatea apei destinate consumului

uman şi la nivelul acestor sisteme.

Lucrarea de faţă are ca scop evaluarea calităţii apei potabile furnizate populaţiei de către 82 de

sisteme mici de aprovizionare cu apă potabilă, majoritatea aparţinând categoriei a-2-a (furnizând între

100-400 m3/zi) de pe teritoriul României, în perioadele primăvară - toamnă 2013.

MATERIAL ŞI METODĂ

Recoltarea probelor a fost efectuată de către reprezentanţii celor 41 DSP de pe teritoriul

României şi s-a desfăşurat în două etape: o etapă de primăvară şi o etapă de toamnă.

Analiza probelor de apă s-a efectuat în laboratoarele Centrelor Regionale de Sănătate Publică:

Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara şi Târgu Mureş conform arondării teritoriale stabilite.

Au fost analizaţi o mare parte dintre parametrii listaţi în tabelul nr. 4 din H.G. 974 /2004

“Monitorizarea de audit a calităţii apei potabile la consumator”: E. Coli, Enterococi, amoniu, nitriţi,

nitraţi, sulfaţi, cloruri, floruri, THM, pesticide organoclorurate, arsen, cupru, cadmiu, nichel, mangan,

plumb, seleniu şi stibiu.

Determinarea anionilor şi cationilor s-a realizat prin Ioncromatografie iar a trihalometanilor şi

pesticidelor prin Gazcromatografie. Pentru determinarea metalelor s-a folosit metoda Spectrofotometriei

de Absorbţie Atomică.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Rezultatele obţinute la analiza calităţii apei potabile distribuite de cele 82 de sisteme mici de

aprovizionare selectate din 41 de judeţe de pe teritoriul României în anul 2013, ne îndreptăţesc să

concluzionăm că majoritatea acestor sisteme furnizează o apă a cărei calitate corespunde criteriilor

Directivei 98/83 CE privind calitatea apei destinate consumului uman, deoarece cea mai mare parte a

parametrilor analizaţi au prezentat valori situate sub nivelul valorilor maxime legiferate.

O parte dintre probele de apă potabilă analizate au prezentat depăşiri ale CMA la unii dintre

parametrii.


La analiza parametrilor microbiologici s-a constatat că 12,80% din totalul probelor de apă

potabilă au prezentat depăşiri ale valorilor admise pentru parametrul E. Coli şi 14,02% pentru

parametrul Enterococi.

Parametrii indicatori care au prezentat depăşiri ale CMA au fost amoniul (fig.1) şi manganul

(fig.2). Ponderea probelor neconforme pentru amoniu a fost de 14,02%, iar pentru mangan de 9,75%.

Fig. 1. Fig. 2 .

În ceea ce priveşte parametrii chimici, procentele de probe de apă potabilă neconforme au

fost de 2,43% pentru nitriţi, 9,75% pentru nitraţi, 1,21% pentru total pesticide, 1,21% pentru plumb,

1,21% pentru cadmiu şi 1,21% pentru stibiu.

Pentru parametrul arsen s-au recoltat probe de apă potabilă din 4 judeţe: Arad, Bihor Timiş şi

Satu Mare. Din totalul de 16 probe recoltate, 6 au prezentat valori care au depăşit CMA (fig.3).

Fig. 3. CONCLUZII

Având în vedere ponderea semnificativă a populaţiei din România care este aprovizionată cu apă

potabilă de sisteme mici precum şi nivelul de neconformare a parametrilor de calitate ai apei potabile

furnizate de acestea la prevederile legiferate, considerăm că monitorizarea lor cât mai completă prezintă

o importanţă deosebită pentru ţara noastră.

49,8353,93

25,75

37,73

23,41

34,02

0

10

20

30

40

50

60

70

Diniaş (TM) Sâniob (BH) Cociuba Mare (BH)

Depăşiri ala CMA pentru parametrul ARSEN

Etapa 1 Etapa 2

μg/l

CMA = 10 μg/l

Depăşiri ale CMA pentru parametrul AMONIU

2,84

1,908

1,7

1,58

0,94

0,61

0,569

0,656

0,5490,989

0,677

1,54

2,13

2,02

2,02

0,51

2,95

1,79

0,83

0,55

2,13

0,69

2,03

0,69

0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5

Bogdănești (VS)

Malu Mare (DJ)

Urdari (GJ)

Pieleşti (DJ)

Obrejiţa (VN)

Bobiceşti (OT)

Săruleşti (CL)

Va. Argovei (CL)

Ciochina (IL)

Vădeni (BR)

Diniaş (TM)

Costeşti (VS)

Căpreni (GJ)

Bragadiru (IF)

Pogoanele (BZ)

G. Enescu (BT)

Etapa 1 Etapa 2

CMA= 0,50 mg/l

mg/l

741,38

748,3

659,6

561,2

473,4

537,6

269,78

159

121,8

68,29

149,98

1174

282,5

246,71

87,98

63,45

0 200 400 600 800 1000 1200

Sângiorgiu de Pădure

(MS)

Pogoanele (BZ)

Ulmeni (MM)

Diniaş (TM)

Sanislău (SM)

Lacu Roşu (HR)

Cociuba Mare (BH)

Runcu Salvei (BN)

Turu Lung (SM)

Felnac (AR)

Avrămeşti ( HR)

Depăşiri ale CMA pentru parametrul MANGAN

Etapa 1 Etapa 2

CMA = 50 μg/l

μg/l


ASPECTE PRIVIND ASIGURAREA CALITĂŢII REZULTATELOR ANALIZELOR DE

RADIOACTIVITATE ALFA ŞI BETA GLOBALE A APELOR MINERALE Chim. Edda Prodan, Dr. Rita Burkhardt, Fiz. Fulea Dan


Rezumat:

Sinteza natională “Supravegherea conţinutului radioactiv al apelor minerale şi evaluarea

efectului asupra stării de sănătate” se desfasoară începând din anul 2011 în cadrul programelor naţionale

de sănătate, coordonată de către Centrul Regional de Sănătate Publică din Cluj-Napoca. Sinteza se

bazează pe rezultatele analizelor efectuate în cadrul Laboratoarelor de Igiena Radiaţiilor Ionizante din

Direcţiile de Sănătate Publică teritoriale şi Centrele Regionale de Sănătate Publică din România,

centralizate, sistematizate şi interpretate la centrul coordonator.

Obiectivul principal al sintezei este evaluarea expunerii populaţiei României la radiaţii ionizante

prin ingestia apelor minerale îmbuteliate şi evitarea expunerilor suplimentare.

Supravegherea radioactivităţii apelor minerale implică analiza radioactivităţii alfa şi beta globale

a apelor minerale naturale destinate consumului uman, exploatate pe teritoriul României, analiza

radiochimică pentru apele care prezintă activitate αglobală>0,1 Bq/L si/sau βglobală>1 Bq/L, respectiv

verificarea realizării unei doze efective sub 0,1mSv/an. Radiometria globală oferă doar aprecierea

gradului de contaminare iar pentru aprecierea radiotoxicităţii elementelor radioactive prezente în apă şi

estimarea efectelor asupra sănătăţii populaţiei este necesară analiza radiochimică şi calculul dozei

efective.

În cazul apelor minerale naturale, metoda radiometrică a determinării activităţii alfa şi beta

globale are o sensibilitate redusă datorită conţinutului mineral natural al acestor probe. Incertitudinile

experimentale asociate măsurătorilor radiometrice sunt relativ mari datorită valorilor măsurătorilor

probelor apropiate de cele de fond, precum şi valorii mari a masei reziduului sec.

Rezultatele obţinute pentru activitatea alfa şi beta globală a apelor minerale îmbuteliate analizate

arată că acestea asigură o doză efectivă anuală totală sub 0,1 mSv/an, astfel fiind îndeplinite condiţiile

de potabilitate. În cazul apelor minerale cu activitate alfa globală apropiată de 0,1 Bq/l s-a efectuat şi

analiza radiochimică a conţinutului de Ra-226. În cazul unor ape minerale cu activitate beta globală

apropiată de valoarea de referinţă s-a efectuat şi determinarea conţinutului de K-40.

Rezultatele arată că apele minerale naturale îmbuteliate şi apele minerale naturale brute analizate

prezintă activităţi ce asigură o doză efectivă totală anuală sub 0,1 mSv, îndeplinind condiţiile de

potabilitate şi de exploatare în scopul îmbutelierii şi comercializării acestora pentru consumul alimentar

de către populaţie.

Deoarece legislaţia naţională va trebui armonizată cu legislaţia europeană datorită modificării

Directivei privind calitatea apei potabile, dar nu şi a Directivei privind concentraţia de activitate a apelor

minerale naturale este necesară efectuarea unor îmbunătăţiri în ceea ce priveşte metodologia acestei

sinteze naţionale datorită unor aspecte legate de asigurarea calităţii rezultatelor analizelor alfa şi beta

globale precum şi de aspecte privind acreditarea LIRI conform SR ISO 17025. In acest sens există o

preocupare în vederea îmbunătăţirii metodologiei prin introducerea recomandărilor efectuării controlului

intern şi extern de calitate.

În prezent la sinteză participă laboratoare acreditate şi neacreditate, astfel că se impun, în vederea

asigurării calităţii rezultatelor, programe de control intern şi extern de calitate prin participarea în mod

regulat la intercompărări cu un organism neutru recunoscut de MS.


ASPECTE PRIVIND IMPLEMENTAREA ÎN PRACTICA RADIOLOGICĂ A

AUDITULUI CLINIC fiz. Loredana Bogdan

1, Dr. Rita Burkhardt

1, fiz. Teodora Dan

1, fiz. Dan Fulea

1, fiz. Ciprian Cîndea

2

1- Institutul Naţional de Sănătate Publică –CRSP Bucureşti, 2 – CRSP Cluj, DSP Cluj

REZUMAT

În vederea alinierii la recomandarile Directivei 94/43/EURATOM transpusă în legislaţia din

Romania prin ordinul comun MSF şi CNCAN nr. 285/79/2002, încă din 2011 s-a propus sinteza

naţională “Auditul clinic al activităţii medicale cu radiaţii ionizante”. Scopul acesteia constă în

elaborarea pentru prima dată a unei proceduri de audit clinic la nivel naţional şi apoi implementarea ei în

unităţile radiologice conform recomandărilor legislaţiei în vigoare.

În urma aplicării în cadrul unui studiu pilot, în perioada 2011-2012, a formei preliminare a

procedurii de audit clinic, elaborată pe baza Publicaţiei 1425 din IAEA Human Health Series No. 4,

Viena, January 2010, s-a evidenţiat existenţa unor problemele majore legate de implementarea în

practica radiologică din Romania a auditului clinic, printre care: lipsa de înţelegere fundamentală a

obiectivelor şi conţinutului auditurilor clinice şi a beneficiilor aşteptate din aplicarea acestora; lipsa de

auditori instruiţi şi competenţi; lipsa unor acte legislative la nivel naţional care să conţină recomandări

privind organizaţiile competente, procedurile şi criteriile pentru auditul clinic cât şi clarificări asupra

surselor de finanţare. În perioada 2013-2014 obiectivele sintezei s-au axat pe studiul câtorva din aceste

aspecte în vederea soluţionării lor.

Pentru a acoperi lipsa de înţelegere fundamentală a beneficiilor aplicării auditului clinic şi pentru

a creşte gradul de deschidere a personalului implicat în practica radiologică s-au elaborat şi diseminat

materiale informative care se adresează atât instituţiilor medicale şi personalului implicat, în special

medicilor practicieni, cât organizaţiilor profesionale.

În urma aplicării formei preliminare a procedurii de audit clinic s-a constatat că, în prezent,

aceasta vine peste o activitate clinică supraîncărcată în sisteme de evaluare a calităţii care se suprapun în

cea mai mare parte. Pentru ca procedura de audit clinic să poată fi uşor implementată la nivel naţional,

fără să se suprapună cu auditurile privind sistemul calităţii, acreditare sau inspecţiile de reglementare, s-

a considerat util ca auditul clinic în practica radiologică să se focuseze pe procedurile de justificare a

expunerilor medicale şi de optimizare a acestora, prin evaluarea calităţii imaginii radiologice în corelaţie

cu evaluarea dozei pacientului.

În vederea implementării auditului clinic la nivel naţional se impune ca pe lângă dezvoltarea

metodologiei în sine să se creeze un mediu adecvat la nivel naţional şi local, prin implicarea atât a

organismelor de reglementare (MS, CNCAN) pentru elaborarea unui proiect de act normativ privind

auditul clinic în practica radiologică cât şi a organismelor profesionale (ex. Colegiul Medicilor,

Societatea Română de Radiologie) pentru creşterea gradului de conştientizare in randul personalului şi

asigurarea suportului pentru pregătirea şi certificarea personalului şi implementarea în practică a

auditului clinic.

Un termen realist de finalizare a unui act normativ privind auditul clinic în practica radiologică şi

a normelor lui de aplicare, care să conţină recomandări privind procedurile şi criteriile pentru auditul

clinic, conţinutul minim care urmează să fie auditat, infrastructura posibilă pentru organizarea practică a

auditurilor, relaţia dintre acestea şi alte programe de evaluare a sistemului calităţii, cat si sursele lor de

finanţare, este anul 2018, odată cu intrarea în vigoare a transpunerii Directivei 59/2013EURATOM în

legislaţia naţională legată de expunerile medicale la radiaţii ionizante.


IMPACTUL ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE ÎN RÂNDUL ELEVILOR

DIN ŞCOLILE CLUJENE Dr.Rita Burkhardt, Fiz.Teodora Dan, Fiz.Loredana Bogdan, Chim.Edda Prodan


REZUMAT

Colectivul Laboratorului Radiatii din cadrul Centrului Regional de Sănătate Publică Cluj

participă cu studiul “Informarea şi educarea pentru sănătate în domeniul radiațiilor ionizante” la

Programul National al MS, de monitorizare a factorilor determinanți din mediul de viață şi muncă -

Protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate radiaţiilor ionizante. O parte a studiului se

referă la educarea pentru sănătate în rândul elevilor clujeni.

Scopul general este informarea elevilor din şcoli reprezentative din Cluj-Napoca cu privire la

noţiunile generale despre radiaţii ionizante, efectele lor asupra sănătăţii, prezentarea măsurilor necesare

de radioprotecţie, precum şi educarea în scopul prevenirii anxietăţii faţă de radiaţiile ionizante.

Studiul s-a desfăşurat pe baza protocoalelor de colaborare încheiate de laboratorul nostru cu fiecare

unitate de învățământ în parte, în urma obținerii acordului Inspectoratului Şcolar Județean Cluj. S-au

derulat următoarele etape:

Distribuirea chestionarelor pentru evaluarea nivelului cunoştintelor elevilor din şcolile

participante şi centralizarea, respectiv interpretarea rezultatelor obținute în urma aplicării acestor

chestionare;

Distribuirea la clasă a pliantelor informative „Trăim cu radiațiile” şi „Efectele radiațiilor asupra

sănătății” şi prezentarea orală a informațiilor utile;

Centralizarea şi interpretarea rezultatelor şi diseminarea în şcolile participante a rezultatelor

activității de informare şi educare a elevilor.

În urma interpretării rezultatelor studiului s-a observat faptul că majoritatea elevilor nu au noţiuni clare

despre radiaţiile ionizante, nu deosebesc tipurile de radiaţii ionizante de cele neionizante şi sunt

familiarizaţi doar cu radiaţiile electromagnetice neionizante.

Un număr foarte mic dintre elevi cunosc beneficiile tratamentelor medicale bazate pe aplicațiile

radiațiilor ionizante. Deşi radiografiile sunt percepute de ei ca o procedură de diagnosticare a unor boli,

majoritatea covîrşitoare a elevilor chestionaţi consideră că radiaţiile sunt dăunătoare pentru sănătate.

Informarea şi educarea elevilor cu privire la radiații ionizante, s-au dovedit a fi foarte necesare deoarece

lărgesc orizontul de cunoştinţe privind aceste radiaţii şi asigură totodată o corectă atitudine a viitoarei

generaţii de adulţi faţă de beneficiile radiaţiilor ionizante în viaţa cotidiană, în principal faţă de

aplicaţiile lor medicale.


CONSUMUL ACIZILOR GRAŞI, FACTOR DE RISC ANTROPOMETRIC ŞI BIOCHIMIC

Horaţiu Zăpîrţan, Mariana Vlad

1-Institutul Naţional de Sănătate Publică –CRSP Cluj

Rezumat Premize. Regimul alimentar corect, combinat cu un stil de viaţă sănătos poate reduce semnificativ riscul

de apariţie a bolilor cardiace, coronariene, a infarctului miocardic şi accidentelor vasculare cerebrale. În

prezent este unanim admis că, alimentaţia îşi pune profund amprenta pe patologia omului contemporan,

ca urmare a dezechilibrului dintre aportul şi necesarul de substanţe biologic active. Alimentaţia bogată

în calorii, în special sub formă de acizi graşi saturaţi şi glucide rafinate determină dezechilibre ale

parametrilor sanguini şi constituie un principal factor de risc al obezităţii.

Alimentele trebuie să aducă toate substanţele nutritive şi în primul rand cele esenţiale, în

proporţii adecvate şi iî cantităţi optime pentru asigurarea unei stări de nutriţie normale. Alimentaţia

sănătoasă nu trebuie să conţină un aport de lipide mai mare de 30% din aportul energetic total. Din

acestea sub 10 % trebuie să fie acizi graşi saturaţi, 10 % acizi graşi mononesaturaţi şi 10 % acizi graşi

polinesaturaţi, sub forma cis, în părţi egale ω-3 şi ω-6. Necesarul de AGPN este de 7g/zi (sau 5 g/zi

acid arahidonic).

Rezultate. In 2013 s-au aplicat anchete alimentare la nivel naţional la un eşantion populaţional de 2256

de subiecţi, din care 1419 au fost femei (62,8%) şi 837 bărbaţi (37,2%). Vârsta medie a lotului a fost de

52,77 ± 15,6 ani. În funcţie de zona de rezidenţă, din totalul populaţiei luate în studiu 1146 de persoane

au fost din mediul urban (50,8%), iar 1110 au fost din mediul rural (49,2%).

Aportul lipidic. Calculul aportului lipidic din raţia alimentară jurnalieră a pus în evidenţă că la

aproape tot lotul de subiecţi investigaţi aportul de lipide totale a fost crescut la 114,8g/zi în medie la

bărbaţi şi 96,5g/zi media la femei. O parte însemnată din energia zilnică consumată a fost realizată pe seama grăsimilor deoarece

procentul din raţia energetică acoperită de aportul lipidic este mare. Ca valoare medie pe lot raţia

energetică acoperită de lipide reprezintă 39,3% la bărbaţi şi 38,1% la femei, faţă de 15 - 30%

recomandat. La lotul de bărbaţi din cantitatea totală de grăsimi consumate o mare parte au fost

reprezentate de grăsimile saturate 40,8g (35,5%) şi de grăsimile mononesaturate 42,8g (37,3%), în

defavoarea grăsimilor polinesaturate 23,3g (20,3%). O dietă ideală ar trebui să aibă cantitaţi aproximativ

egale între cele 3 tipuri de grăsimi, iar în cazul lotului nostru cantitatea de grăsimi polinesaturate se

situează la aproape jumătate din necesar. În alimentaţia subiecţilor luati în studiu au predominat acizii

graşi saturaţi şi mononesaturaţi.

La femei, dintr-un consum mediu de grăsimi totale de 96,5g/ zi, cel de grăsimi saturate a fost de

33,4g (34,5%), cel de grăsimi mononesaturate a fost de 36g/ zi (37,3%), iar cel de grăsimi

polinesaturate a fost de 20,7g/zi (21,5%). Şi în cazul lotului de femei consumul de grăsimi

polinesaturate a fost insuficient reprezentat în raţie.

Aportul de colesterol total adus de alimentele ingerate de subiecţii din lotul studiat a fost mult

crescut, la bărbaţi fiind mai mult decât dublul limitei considerată tolerabilă în alimentaţia omului

(300mg/zi). În medie aportul de colesterol a fost de 640mg/zi la bărbaţi şi de 560mg/zi la femei.

Măsurătorile antropometrice . Înălţimea medie la populaţia masculină investigată a fost de

172,8±7,1cm, iar la populaţia feminină a fost de 162,6± 6,6cm. În ceea ce priveşte greutatea medie,

aceasta a fost la lotul de bărbaţi de 83,5±15,2kg, iar la femei 71,0 ±14,3kg.

Indicele de masă corporală (IMC) calculat la bărbaţi a fost:

- sub 18,5 la 4 subiecţi (0.5 %);

- înte 18,5-25 la 209 subiecţi (25%);

- între 25-30 la 388subiecţi (46,48%) şi


- peste 30 la 236 subiecţi (28,2 %).

La lotul de femei IMC calculat a fost:

- sub 18,5 la 37 femei (2.6 %);

- între 18,5-25 la 537 femei (37.8 %);

- între 25-30 la 477 femei (33.6 %) si

- peste 30 la 368 femei (25.9%).

-

Valoarea Indicelui de Masă Corporală a pus în evidenţă un procent foarte crescut de subiecţi

supraponderali (46,4% bărbaţi şi 33,6% femei) şi obezi (28,2% bărbaţi şi 25,9% femei).

Variaţia Indicelui de Masă Corporală la populaţia luată în studiu (%)

Indicele abdomino-fesier (CA/CF) a fost de peste 0,9 la bărbaţi, respectiv de peste 0,85 la

femei, cu semnificaţie de sindrom metabolic la 77,7% dintre bărbaţi (N=650) şi la 59,3% dintre femei

( N= 841). Circumferinţa abdominală a fost mai mare de 102 cm la 41,0% dintre bărbaţi (N=343) şi

mai mare de 88 cm la 57,5% din femei (N=816).

Analize biochimice. Nivelul colesterolului sanguin total la subiecţii incluşi în investigaţie a

fost crescut (peste 240mg/dl) la 22,6% dintre subiecţi,( la 19,3% dintre bărbaţi şi 24,4% dintre

femei). LDL-colesterol a fost peste 130 mg/dl la 21,5% dintre subiecţi, (la 20,5% bărbaţi şi la 22%

femei), iar HDL-colesterolul a fost sub 35mg/dl la 8,9% dintre subiecţi, respectiv la 13,9 % dintre

bărbaţi şi la 6,2% dintre femei.

Nivelul lipidelor serice totale peste 800mg/dl a fost înregistrat la 20,6% dintre bărbaţi şi la

17,3% dintre femei, respectiv la 18,5% din totalul populaţiei (la care s-a efectuat această

determinare). Valorile trigliceridelor serice au înregistrat valori crescute (peste limitele de 140 mg/dl) la 36,6%

din totalul subiecţilor, respectiv la 39,8% din bărbaţi şi la 34,9% din femei.

0,5

25

46,4

28,2

2,6

37,8

33,6

25,9

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

IMC <18,5 IMC 18,5-25 IMC 25-30 IMC>30

barbati femei


Repartiţia procentuala a subiecţilor cu valori depăşite ale parametrilor metabolismului lipidic .

Concluzii

1. Aportul crescut de grăsimi saturate şi grasimi mononesaturate s-a asociat cu

dislipidemiile înregistrate (22,6% subiecţi cu hipercolesterolemie , 21,5% subiecţi cu LDL-

colesterol crescut şi 18,5 % subiecti cu hiperlipidemii).

2. Aportul de lipide depaşeşte 35% din raţia calorică zilnică, şi se asociază cu aportul crescut de

grăsimi mononesaturate fiind un factor de risc în apariţia surplusului ponderal / obezităţii.

3. La lotul investigat s-a înregistrat un procent foarte crescut de subiecţi supraponderali (46,4%

bărbaţi şi 33,6% femei) şi obezi (28,2% bărbaţi şi 25,9% femei).

4. Realitatea înregistrată la lotul investigat este îndepărtată de domeniul distribuţiei acceptabile a

macronutrienţilor din alimentatia adecvată, motiv pentru care an de an ne confruntăm cu o pondere atât

de mare a obezităţii, diabetului şi a bolilor cardiovasculare.

0

5

10

15

20

25

30

35

40

colesterol HDL colesterol trigliceride lipide totale LDL colesterol

19,3

13,9

39,8

20,6 20,5

24,4

6,2

34,9

17,3

22 22,6

8,9

36,6

18,5

21,5

barbati femei lot intreg


APORTUL DE FRUCTE ŞI LEGUME ÎN ALIMENTAŢIA POPULAŢIEI ÎN

PERIOADA 2008-2013 Mariana Vlad, Horaţiu Zăpîrţan,

Institutul Naţional de Sănătate Publică –CRSP Cluj

Premise

Legumele şi fructele au fost cele dintâi surse de hrană ale omului şi până la cultivarea cerealelor

au reprezentat baza alimentaţiei sale. Această grupă de alimente este idispensabilă din raţia zilnică.

Legumele şi fructele contribuie la acoperirea a 90-95% din nevoia de vitamina C şi 60-80% din vitamina

A. Legumele şi fructele sunt o sursă excelentă de elemente minerale (calciu, magneziu, sodiu, sulf,

potasiu, fosfor). Legumele şi fructele trebuie să reprezinte 14-17% din valoarea energetică a dietei.

Pentru asigurarea aportului de vitamina C şi A se recomandă ca cel puţin 35-40% din raţia de legume

(fără cartofi) să fie reprezentate prin produse colorate, şi cel puţin jumătate din acestea să fie consumate

în stare crudă.

Scop

Ţinând seama de obiceiurile alimentare ale populaţiei din ţara noastră, de caracterul sezonier al

acestei grupe s-a dorit cunoaşterea consumului de legume şi fructe în dieta populaţiei, într-o perioadă

de cinci ani.

Material şi metode

Selectarea şi constituirea subloturilor după criteriul vârstă (adulţi peste 20 ani), sex

(bărbaţi/femei), mediu de rezidenţă (urban/ rural), efort fizic ( uşor/mediu/greu) a urmărit să asigure o

consistenţă care să permită analiza şi interpretarea statistică. Colectarea datelor s-a realizat în perioada

2008-2013.

Rezultate

Lotul studiat este constituit din 6263 persoane, din care 3796 femei şi 2467 bărbaţi.

La eşantionul studiat, analizând aportul de glucide, acesta se situează la bărbaţi, între 288g/ zi,

(2013) şi 357,3 g/zi (2009). Procentul de glucide din valoarea calorică a dietei fiind cuprins între

42,3% şi 50 %. La femei consumul de glucide a fost cuprins între 261 g /zi (2013) şi 303 g/ zi (2009)

realizând un procent din valoarea calorică situat între 44,4 % şi 51% faţă de necesarul de 55 %.

Calculul aportului de vitamina C la eşentionul investigat arată asigurarea necesarului, cu valori

cuprinse între 75 mg/zi (2008) şi 90 mg/zi (2009) la bărbaţi şi între 74 mg/ zi (2011-2013) şi 79 mg/zi

(2010), la femei, valori situate peste cantitatea recomandată.

Curba consumului de fibre alimentare arată în studiul din 2013 (11,2g/zi) menţinerea aceleaşi

tendinţe de scădere înregistrată în studiile din anii 2010 (11,8 g/zi), 2011 (11g/zi) şi 2012 (11,6g/zi).

Cel mai mare nivel de fibre alimentare în dieta populaţiei investigate s-a notat în 2009 (13,5g/zi).

Consumul de fibre alimentare în raţia populaţiei investigate a fost mult sub recomandări (de minim 30

de grame pe zi), atât la bărbaţi cât şi la femei.

Consumul de fructe în perioada studiată a fost insuficient şi s-a situat între 164,4g /zi (2008) şi

194,5 g/zi (2009), cu tendinţă de scadere în 2013. În ceea ce priveşte consumul de legume cu 5% hidraţi

de carbon (HC) şi cu 10 % HC acesta a fost deasemenea insuficient reprezentat în dietă.

Dacă la populaţia investigată în anul 2008 consumul de leguminoase uscate a fost de 67 g / zi

acesta a avut tendinţe de scădere, înregistrând cea mai mică valoare de 11,9 g/, în 2012.

În ceea ce priveşte consumul de sucuri naturale, trebuie să precizăm că cele mai mari aporturi le-

am notat la populaţia din 2010, (79g/zi) şi în 2008 (67 g /zi), cu tendinţă de scadere în ceilalţi ani (25g/zi

în 2009, 15,6 g/zi în 2011; 23,6 g/ zi în 2012 şi 17g/zi în 2013). Cantităţile medii zilnice de legume şi


fructe recomandate pentru adulţi sunt de 700-900g/zi ( fructe: 250-300g/zi; cartofi: 250-300g/zi; altele:

250-300g/zi).

Cantităţile înregistrate în studiul nostru reflectă lipsa de preocupare pentru categoria fructe

(consumate crude, sau sub formă de sucuri) a populaţiei atât din urban cât şi din rural.

În cea ce priveşte frecvenţa optimă de consum a acestor produse, ele ar trebui să fie consumate

zilnic, sau chiar de mai multe ori pe zi.

Consumul de legume 5 % HC a avut frecvenţa maximă în anii studiaţi la itemul de 2-3 ori pe

săptămână (37,3 %), apărând în raţia alimentară zilnic la 27,4% dintre subiecţi şi o dată pe săptămână la

16,5 %. De precizat că au fost consumate rar în cazul a 18,8 % subiecţi din lot.

Legumele cu 10 % HC, au fost consumate de 2-3 ori pe săptămână de 38,6 %, zilnic de 46,5 %

şi o dată pe săptămână de 9 % .

Leguminoasele uscate (fasolea, mazărea, lintea, soia) au fost folosite în alimentaţia lotului

investigat o dată pe săptămână de 37 % dintre subiecţi, urmată de cea de 2-3 ori pe săptămână în

procent de 14 % , şi rar de 47,9 % dintre subiecti.

Frecvenţa consumului de fructe a înregistrat un plus, lotul de subiecţi a avut un consum mai

frecvent de fructe, dar tot insuficient cantitativ, astfel cei mai mulţi dintre subiecţi, 62,3 % au consumat

fructe zilnic.

Cu toate acestea, deşi la lotul de subiecţi am înregistrat un consum destul de frecvent de

legume şi fructe, cantităţile consumate au rămas însă cu mult sub cele recomandate.

Concluzii : 1. Consumul de fructe şi legume a fost mult sub nivelul recomandărilor.

2. Rezultate obţinute indică o creştere lentă în conştientizarea legată de necesitatea de a consuma

5 porţii de fructe şi legume pe zi. Dar trebuie să ţinem minte că aceste schimbări se formează

în ani de zile, important fiind rezultatul.

3. Acest studiu arată că obstacolele majore în dezvoltarea obiceiului consumului de fructe şi

legume la adulţi sunt dezinteresul faţă de acestea precum şi lipsa unor obiceiuri alimentare

corecte.

4. Populaţia are nevoie de sprijin, de campanii de promovarea a principiilor alimentaţiei

sănătoase, care să ofere informaţii practice, în beneficiul nostru, al tuturor.


CERCETǍRI PRIVIND CONŢINUTUL DE TARTRAZINǍ DIN BǍUTURILE

CONSUMATE ÎN ROMANIA Nicoleta Muntean

1, Mariana Vlad

1

1-Institutul Naţional de Sănătate Publică –CRSP Cluj

Introducere

Directiva 94/36 CE din 30 iunie 1994 permite folosirea coloranţilor sintetici în produse

alimentare pentru a conferi acestora o culoare atractivă care să se identifice cât mai bine cu aroma

acestora. Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 din 11 noiembrie 2011 încadrează tartrazina în categoria

coloranţilor cu limita maximă combinată de 100 mg/l cu menţiunea că nu se poate depăşi valoarea de

50 mg/l individual.

În ceea ce priveşte utilizarea tartrazinei ca şi colorant trebuie ţinut cont de faptul ca acestui

colorant i se atribuie o serie de efecte adverse cum ar fi: migrene, afecţiuni ale vederii, alergii,

hiperactivitate la copii etc.

Obiectiv

Obiectivul cercetării a constat în identificarea şi determinarea cantitativă a coloranţilor care se

introduc în băuturile nealcoolice (concentrate, răcoritoare, energizante, etc.) şi băuturile alcoolice.


Determinarea cantitativă a tartrazinei s-a făcut prin metoda cromatografiei de lichide de înaltă

performanţă (HPLC). Aparatul utilizat a fost un HPLC Agilent 1100 cu detector de fotodiode cu

posibilitatea comparării spectrelor compuşilor individuali. Confirmarea compuşilor identificaţi şi dozaţi

s-a facut atât prin timpul de retenţie, cât şi prin apelarea la biblioteca de spectre specifice la lungimile de

unda caracteristice fiecărui colorant.

Au fost analizate un total de 340 de probe de băuturi, din care 53 % au fost probe de băuturi

răcoritoare şi 47 %. probe de băuturi alcoolice.

Rezultate

Tartrazina a fost folosită atât la prepararea băuturilor alcoolice, cât şi la prepararea băuturilor

răcoritoare analizate.


Din totalul probelor analizate tartrazina a fost regăsită într-un procent de 18 % în timp ce în

băuturilor răcoritoare aceasta s-a cuantificat într-un procent de 26 %.

Concluzii

1. In cazul băuturilor răcoritoare, categoria celor carbogazoase este cea în care se apelează la

coloranţii sintetici adăugaţi individual sau în combinaţie.

Pentru băuturile alcoolice, lichiorurile sunt cele care conţin în reţetă cei mai mulţi coloranţi.

2. Conform Regulamentului (UE) nr. 1129/2011 limita maximă admisă de coloranţi trebuie

calculată atât ca valoare individuală, cât şi ca sumă de coloranţi, încadrarea făcându-se în

“Coloranţi cu limită maximă combinată” .

3. Numărul mare de probe în care s-a identificat şi cuantificat tartrazina în băuturile răcoritoare

ridică un semnal de alarmă şi justifică evaluarea conţinutului acestui colorant în continuare,

deoarece aceste băuturi sunt consumate de publicul larg, în special de către copii

a iv-a conferinţă naţională pentru sănătate şi mediu de rezumate 2014.pdf · lucrul într-un...

Documents