LEGISLAŢIE SANITARĂ

Lectori:

Dr. Med. Constanţa Popa, Preşedinte al OBBCSSR

Tatiana Fulga, Consilier Juridic al OBBCSSR

Pentru o bună funcţionare a normelor într-un stat de drept trebuie întotdeauna să se

pornească de la cadrul legislativ.

Preocuparea pentru legislația sanitară este mai veche, prima lege a sănătăţii datând din anul 1874.

Am structurat în această prezentare actele normative care sunt necesare pentru exercitarea profesiilor de biolog, biochimist şi chimist din sistemul sanitar. În prima parte a acestui documentar găsiţi actele normative grupate în 2 categorii de referinţă (salariaţi şi laboratoare medicale), iar în partea a doua, explicaţia temele importante din acest documentar.

1. Salariaţi (biologi, biochimişti, chimişti din sistemul sanitar) - privind :

a) Timpul de lucru - OMS 870/2004 – Regulament privind timpul de lucru, organizarea şi efec-

tuarea gărzilor în unităţile publice din sistemul sanitar; OMS 1067/2012 pentru modificarea

şi completarea OMS 870/2004; Legea 40/2011 privind modificarea şi completarea Legii

53/2003 – Codul Muncii;

b) Normativele de personal – OMS 1224/2010 –privind aprobarea normativelor de personal

pentru asistenţa medicală spitalicească ;

c) Salarizarea – Legea nr. 284/2010 – legea - cadru a salarizării unitare;Legea 285/2010 - pri-

vind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; Ordinul MMFPS /MFP nr. 77/2011

privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii 285/2010

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; OUG nr. 84/2012 privind stabili-

rea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013.

d) Angajarea – OMS 698/2001 – pentru aprobarea unor metodologii privind angajarea, transfe-

rarea şi detaşarea medicilor, farmaciştilor, biologilor, biochimiştilor şi chimiştilor, precum şi

a altui personal de specialitate cu studii superioare din unităţile sanitare publice, OMS

1470/2011 - pentru aprobarea criteriilor privind angajarea şi promovarea în funcţii, grade şi

trepte profesionale a personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sa-

nitar, H.G. 286/2011 – pentru probarea Regulamentului – cadru privind stabilirea principii-

lor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor

contractuale şi a criteriilor de promovare în grade şi trepte profesionale imediat superioare

a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice; OMS 1266/2012

privind modificarea şi completarea OMS 689/2001.

e) Avansarea în grade şi trepte profesionale - H.G. 286/2011 – pentru probarea Regulamentu-

lui – cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau tempo-

rar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade şi

trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plă-

tit din fonduri publice; OMS 1470/2011 - pentru aprobarea criteriilor privind angajarea şi

promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale a personalului contractual din unităţile

sanitare publice din sectorul sanitar;

f) Vechimea în specialitate – Legea 40/2011 – privind modificarea şi completarea Legii 53/2003

- Codul Muncii, OUG nr. 124/2011 – pentru modificarea şi completarea unor acte normati-

ve care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială;

g) Contractele colective de muncă - CONTRACT COLECTIV DE MUNCA nr. 59.382/2012 la nivel

de grup de unităţi al Ministerului Sănătăţii si unităţilor din subordine pe anul 2012, CON-

TRACT COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVEL NAŢIONAL PE ANII 2011-2014

h) Pensionarea - Legea 263 /2010 privind sistemul unitar al pensiilor, H.G. 257/2011 privind

normele metodologice de aplicarea a legii 263/2010, O.U.G. 1/2013 de modificarea a Legii

263/2010;

i) Securitatea şi protecţia în muncă – Legea 319/2006 (cu modificările şi completările ulteri-

oare) a securităţii şi sănătăţii în muncă, H.G. NR. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006;

j) Şef de laborator – Decretul regal din 1930 (Legea nr. 236 - Legea sanitară şi de ocrotire), cu

modificările şi completările din anul 1933, OMS 1406/2006 - pentru aprobarea Normelor

privind organizarea concursului ori examenului pentru ocuparea funcţiei de şef de secţie,

şef de laborator sau şef de serviciu din unităţile sanitare publice, H.G. 497/2010 - Regula-

ment de organizare şi desfăşurare a concursului şi examenului .

2. Laboratoare de analize medicale – OMS 411/2006 - privind aprobarea Criteriilor de selecţie a

furnizorilor de servicii medicale paraclinice – laboratoare de analize medicale, precum şi a Me-

todologiei de evaluare a furnizorilor de investigaţii medicale paraclinice – analize medicale de

laborator, OMS 1301/2007 - pentru aprobarea Normelor privind funcţionarea laboratoarelor de

analize medicale, OMS 2071/2008 - privind aprobarea Procedurii de notificare a schemelor de

testare a competentei pentru laboratoare de analize medicale, OMS 972 /2010 – pentru proce-

durilor, standardelor si metodologiei de acreditare a spitalelor, Hotărâre nr. 1203 /2009 pentru

modificarea si completarea H.G. nr. 1.148/2008 privind componenţa, atribuţiile şi modul de or-

ganizare şi funcţionare ale Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, Hotărâre nr.

1.148/2008, privind componenţa, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Comisiei

Naţionale de Acreditare a Spitalelor, Lege nr. 95 /2006 privind reforma in domeniul sănătăţii, SR

EN ISO 15189 .

TIMPUL DE LUCRU

Există 2 reglementări privind timpul de lucru în România pentru profesiile din sistemul sanitar:

1. Pentru unităţile sanitare din sistemul public - timpul de muncă - este conform art. 8 din OMS 870 / 2004 (pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organiza-rea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar), astfel „personalul sa-nitar cu pregătire superioară încadrat în unităţile publice din sectorul sanitar are pro-gram de 7 ore zilnic, inclusiv personalul cu pregătire superioară din unităţile şi compar-timentele de cercetare ştiinţifică medicală.”

2. În sistemul privat timpul de muncă este stabilit conform Codului Muncii, astfel în Art. 109 alin. (1) se precizează că pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata nor-mală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.

NORMATIVELE DE PERSONAL

Cadrul legal pentru normarea personalului este reprezentat de OMS nr. 1224

/16.09.2010 privind aprobarea normativelor de personal pentru asistenta medicala

spitaliceasca, precum si pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sănătăţii

publice nr. 1.778/2006 privind aprobarea normativelor de personal.

În conformitate cu art. 6 alin. (1) „nr. de paturi, pe categorii, între limita minimă şi

maximă se stabileşte de managerul fiecărei unităţi sanitare cu personalitate juridică, potrivit

structurii medicale aprobate, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate ca limită maximă

prin bugetul anual de venituri şi cheltuieli.”

Personalul de specialitate medico – sanitar şi auxiliar – sanitar excedentar poate fi

redistribuit potrivit competenţei profesionale în cadrul altor structuri din cadrul unităţii

sanitare unde încadrarea cu personal este sub limita medie a normativului (art. 7 alin. 5).

Anexa nr. 1 cuprinde normativele de personal pentru activitatea medicală spitalicească

se precizează că unui nr. de 40 – 50 de paturi îi corespunde un post de biolog, biochimist sau

chimist.

Anexa nr. 3 cuprinde normativele de personal pentru unităţi, secţii şi compartimente

cronici, normativul este de un post de biolog, biochimist sau chimist/per unitate.

Anexa nr. 4 cuprinde normativele de personal pentru sanatorii, la un număr de 80 – 120

de paturi îi corespunde un post de biolog, biochimist, chimist.

Anexa nr. 5 cuprinde normativele pentru asistenţa medicală de specialitate din

ambulatoriu nr. de posturi / laborator = 2.

Anexa nr. 12 cuprinde normativele de personal pentru instituţii / servicii judeţene /

cabinete de medicină legală la un nr. de locuitori / 1 post normativ = 1 / 200.000.

SALARIZAREA

I. Precizări generale

Tema salarizării personalului bugetar este una mereu actuală şi foarte complexă, iar

iniţiativa „unificării” legislaţiei salarizării din sistemul public, chiar şi numai sub umbrela unor

principii unice, este una destul de dificilă, întrucât cadrul normativ în materie are aproximativ

1.200.000 de destinatari – salariaţi bugetari şi instituţii care aplică dispoziţiile respective.

În analiza unui sistem de salarizare, dar mai ales în conceperea unuia nou, trebuie să se

ţină seama şi de premisele istorice, tradiţionale, sociale, de scopul pentru care dorim schimbarea

etc. Sistemul de salarizare din România a fost unul divizat, pe categorii profesionale, unul mai

puţin flexibil. Statutul profesional al persoanei primează în raport cu orice alte considerente.

Actualul sistem se bazează pe o ierarhie a funcţiilor în cadrul sub-sistemelor, nu pe o ierarhie a

tuturor funcţiilor. Din această concepţie rezultă şi diferenţele salariale despre care se tot

vorbeşte în diferite medii.

Elaborarea ultimei legi de salarizare (Legea-cadru nr. 284/2010) s-a bazat totuşi pe un

studiu aprofundat al funcţiilor din sistemul public, studiu realizat cu sprijinul experţilor Băncii

Mondiale care a constat într-o evaluare a funcţiilor ale cărei criterii se regăsesc chiar în

cuprinsul legii (art. 5 lit. c) din Legea nr. 284/2010). Experţii Băncii nu au avut însă o contribuţie

la redactarea textului final al legii, iar în ipoteza pur teoretică a unei decizii politice de aplicare a

legii începând de mâine, s-ar crea un haos al sistemului de salarizare, o mare parte a bugetarilor

suferind scăderi drastice ale salariilor, alţii cunoscând măriri consistente.

În prezent salarizarea personalului din unităţilor sanitare, de asistenţă socială şi de

asistenţă medico – socială se face potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea

unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Textul Legii – cadru nr. 284/2010 conţine :

Reglementări privind încadrarea, promovarea, ocuparea posturilor vacante şi

temporar vacante, sporurile cu caracter general, modalitatea de acordare a

sporurilor pentru condiţii de muncă şi sunt aplicabile tuturor categoriilor de

personal.

Anexa nr. III care reglementează:

grila de salarizare cuprinde clasele de salarizare şi nivelul salariilor de bază

pentru funcţiile de conducere, pentru personalul de specialitate medico –

sanitar, pentru personalul din compartimentele paraclinice medico-sanitare,

pentru personalul din unităţile de asistenţă socială / servicii sociale cu sau fără

cazare. În toate cazurile în salariul de bază a fost cuprins sporul de vechime, de

prevenţie şi de stabilitate.

Departajarea salariilor pentru aceeaşi funcţie este impusă de îndeplinirea

criteriilor de la art. 5 din Legea – cadru nr. 284/2010 complexitate,

experienţă, etc. şi este cuprinsă în anexa nr. III la lege după cum urmează:

- unităţi clinice;

- anatomie patologică şi medicină legală;

- servicii de ambulanţă, compartimente de primire urgenţă: UPU - SMURD,

UPU, CPU;

- unităţi sanitare, cu excepţia celor cuprinse în unităţi clinice şi unităţi de

asistenţă medico – socială.

munca prestată de personalul din unităţile sanitare, de asistenţă socială şi de

asistenţă medico – socială în vederea asigurării continuităţii activităţii, în zilele

de repaus săptămânal, de sărbători legale (100 %)

sporul de continuitate de 15 % în loc de 25 % pentru orele de noapte

gărzile efectuate de personalul sanitar în afara normei legale de lucru

sporurile specifice pentru condiţii de muncă:

- condiţii deosebit de periculoase 45 – 85 % din salariul de bază (TBC,

SIDAA, UPU, SMURD, anatomie patologică, etc.);

- condiţii periculoase sau vătămătoare 15 % din salariul de bază;

- condiţii grele de muncă 15 % din salariul de bază;

- izolare 20 % din salariul de bază;

- condiţii de risc 15 % din salariul de bază

- surse radioactive până la 30% din salariul de bază

la salariile de bază din grila de salarizare se adaugă, după caz în funcţie de locul

de muncă, drepturile salariale aferente lucrului în tură, spor condiţii de muncă,

plata gărzilor,etc.

Pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, salarizarea se face la nivelul de salarizare în

plată pentru funcţiile similare din instituţia / unitatea în care este încadrat.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din cap. II al Anexei nr. III la Legea – cadru nr.

284/2010 „munca prestată de personalul din unităţile sanitare, de asistenţă socială şi de

asistenţă medico – socială, în vederea asigurării continuităţii activităţii, în zilele de repaus

săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile, în care, în conformitate cu reglementările în

vigoare, nu se lucrează, în cadrului schimbului normal de lucru, se plăteşte cu spor de 100 % din

salariul de bază al funcţiei îndeplinite.”

Art. 2 alin. (2) „munca astfel prestată şi plătită nu se compensează şi cu timp liber

corespunzător.”

În unităţile sanitare, de asistenţă socială şi de asistenţă medico – socială, unde activitatea

se desfăşoară fără întrerupere, în trei ture, personalul care lucrează lunar în toate cele trei ture,

precum şi personalul care lucrează în două ture în sistem 12 cu 24, poate primi, în locul sporului

pentru munca prestată în timpul nopţii prevăzut la art. 16 din Legea – cadru nr. 284/2010, un

spor de 15 % din salariul de bază pentru orele lucrate în cele trei, respectiv două ture.

OBBCSSR a solicitat:

1. Grila de salarizare adecvată pregătirii şi specializării. Coeficienţi de ierarhizare a salariilor corespunzători pentru pregătire universitară similară a tuturor profesioniştilor din sănătate.

Modificarea alin. (2) lit. b) – Salarii de bază pentru personalul de specialitate din

compartimentele paraclinice medico - sanitare Cap. I din Anexa III (Familia

ocupaţională de funcţii bugetare “Sănătate” ) din Legea cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Modificarea clasei de salarizare pentru biologii, biochimiştii, chimiştii şi fizicienii principali de la clasa de salarizare 54 la clasa de salarizare 57, respectiv de la salariul de 2220 lei la 2394 lei, Cap. I, Anexa nr. III, Varianta de lucru a Legii 284/2010 cap. Salarii de bază pentru personalul de specialitate medico - sanitar şi auxiliar din unităţi sanitare şi unităţi de asistenţă medico – socială, pct. b), salarii de bază pentru personalul de specialitate din compartimentele paraclinice medico – sanitare poziţia 45. (Adresa către Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nr. 519/30.10.2013).

Argumente pentru mărirea coeficienţilor de ierarhizare sunt:

a. Analizele medicale pe care le efectuează biologii, chimiştii şi chimiştii stau la baza actului medical: - rezultate ale analizelor medicale fals negative (boală nediagnosticată, pacienţi care nu

ştiu că sunt bolnavi, care în timp pot dezvolta complicaţii ale bolii nediagnosticate sau chiar deceda);

- rezultate ale analizelor medicale fals pozitive (diagnostic de boală pentru pacient sănătos, costuri inutile cu medicamentele şi alte investigaţii, bani cheltuiţi inutil de către pacienţi sau sistem de asigurări sociale de sănătate);

b. Biologii, chimiştii şi biochimiştii validează prin semnătură şi parafă rezultatele analizelor medicale pe care le efectuează în specialitatea medicală confirmată de Ministerul Sănătăţii;

c. Responsabilitatea, studiile şi experienţa în specialitatea medicală confirmată de Ministerul Sănătăţii sunt apropiate de ale medicului cu specialitatea medicină de laborator;

d. Sunt un număr mic de specialişti (aprox. 1200) în toate spitalele din România, deci nu ar fi un efort mare financiar.

STUDIILE NECESARE PENTRU EXERCITAREA PROFESIILOR DE BIOCHIMIST, BIOLOG ŞI CHIMIST ÎN SISTEMUL SANITAR

Exercitarea profesiunilor de biolog, biochimist şi chimist în sistemul sanitar din România se face în baze următoarelor acte normative:

1. Legea nr. 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochemist, biolog,

chimist în sistemul sanitar din România; 2. Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale; 3. Legea 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale

pentru profesiile reglementate din România.

Pentru exercitarea profesiunilor de biolog/biochimist/chimist în sistemul sanitar din România şi înscrierea în OBBCSSR, solicitantul trebuie să fie posesor al unei diplome eliberate de o instituţie de învăţământ superior de profil biochimic, biologic sau chimic, recunoscută de lege, şi să aibă competenţa necesară pentru efectuarea analizelor de laborator.

Titlul profesiei este determinat de diploma de licenţă, iar masteratul şi doctoratul sunt titluri academice obţinute ca urmare a unui proces continuu de învăţare şi formare profesională pentru obţinerea unor competenţe pentru dezvoltarea profesională sau personală în condiţii de eficacitate şi eficienţă.

Diploma de absolvire sau de licenţă a absolvenţilor învăţământului superior de

lungă durată din perioada anterioară aplicării celor trei cicluri tip Bologna este echivalentă cu diploma de studii universitare de master în specialitate (art. 153 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011).

Masteratul profesional este orientat preponderent spre formarea competentelor

profesionale (art. 154 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale).

Pentru încadrarea într-o anumită profesie din domeniul medical cerinţa obligatorie este diploma de licenţă în specialitate - conform OMS 1470 / 2011 pentru aprobarea criteriilor privind angajarea şi promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale a personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar.

Pentru încadrarea în funcţia de biolog/ biochimist/ chimist - criteriile de angajare sunt - diplomă de licenţă în specialitate şi concurs pentru ocuparea postului.

Aspectele legate de angajare, promovare sunt strict de competenţa angajatorului, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

Organigrama posturilor dintr-un laborator este stabilită de conducerea laboratorului respectiv, iar activitatea desfăşurată de angajaţii laboratorului se face conform fişei postului şi Regulamentului Intern al Laboratorului.

Conform art. 9 din Legea nr. 460/2003 conţinutul şi caracteristicile

activităţii biochimiştului, biologului şi chimistului sunt:

a) efectuează investigaţii de laborator conform pregătirii şi specializării; b) participă la programe de control privind starea de sănătate a populaţiei; c) participă la formarea teoretică şi practică a viitorilor specialişti care au inclusă

practica de laborator în programele de pregătire; d) participă, împreună cu medicii şi alte categorii de personal, la cercetarea în

domeniul medical; e) participă, împreună cu alte categorii de personal, la protejarea mediului

ambiant.

În Nomenclatorul privind Clasificarea Ocupaţiilor în România în prezent cele 3

profesii, biolog, biochimist şi chimist au coduri diferite şi sunt încadrate în grupe

diferite, astfel :

biolog - cod 213114;

biochimist – cod 214512;

chimist – cod 211301.

Chimistul este încadrat în grupa - 2113 Chimişti ( Chimiştii efectuează

cercetări, îmbunătăţesc sau dezvoltă concepte, teorii şi metode operaţionale ori aplică cunoştinţele ştiinţifice referitoare la chimie pentru a dezvolta cunoştinţe noi sau produse, precum şi pentru îmbunătăţirea calităţii şi a procesului de control.);

Biologul este încadrat în grupa - 2131 Biologi, botanişti, zoologi şi asimilaţi (Biologii, botaniştii, zoologii şi asimilaţii studiază organismele vii şi interacţiunile dintre ele şi cu mediul înconjurător şi aplică aceste cunoştinţe pentru a rezolva probleme privind sănătatea umană şi ale mediului înconjurător. Aceştia lucrează în domenii diverse cum ar fi botanică, zoologie, ecologie, biologie marină, genetică, imunologie, farmacologie, toxicologie, fiziologie, bacteriologie şi virusologie.)

Iar biochimistul este încadrat în grupa - 2145 Ingineri chimişti (Inginerii chimişti desfăşoară activităţi de cercetare şi dezvoltare, coordonează direct şi avizează procesele chimice aplicate la scară comercială şi producţia diferitelor substanţe şi elemente (articole), cum ar fi petrol brut, derivate petroliere, produse alimentare şi băuturi, medicamente sau materiale sintetice. Aceştia coordonează direct activitatea de întreţinere şi reparaţie a utilajelor şi echipamentelor chimice, studiază şi oferă consultanţă cu privire la aspectele chimice ale anumitor materiale, produse sau procese).

OBBCSSR a obţinut în această lună (noiembrie 2013), introducerea în COR a

următoarelor ocupaţii:

1. Biochimist medical specialist; 2. Biolog medical specialist; 3. Chimist medical specialist; 4. Biochimist medical principal; 5. Biolog medical principal; 6. Chimist medical principal

Aceste ocupaţii vor fi introduse în cadrul Grupei de bază 2269 „Specialişti în

domeniul sănătăţii neclasificaţi în grupele de bază anterioare” şi publicate în

următorul Ordin comun al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi

Persoanelor Vârstnice şi al preşedintelui Institutului Naţional de Statistică, care va fi

publicat în Monitorul Oficial, Partea I.

Într-un laborator de analize medicale îşi pot desfăşura activitatea atât biologi,

biochimişti, cât şi chimişti în toate departamentele şi specialităţile medicale, cu excepţia

departamentului de anatomie patologică – citologie, unde trebuie să lucreze

obligatoriu biologi (cu specialitatea citologie) conform Normelor la CO – CA.

OBBCSSR a solicitat Ministerului Sănătăţii accesul biologilor, biochimiştilor şi

chimiştilor pentru înscrierea la examenul de grad specialist şi grad principal începând cu

anul 2014, în mod egal la toate specialităţile medicale atât pentru biologi, biochimişti,

cât şi pentru chimişti (adresa nr. 114/10.07.2013), având în vedere următoarele

aspecte:

1. nivelul de formare al tuturor membrilor OBBCSSR (biologi, biochimişti,

chimişti) este de 4 - 5 ani de studii universitare de lungă durată, în concordan-

ţă cu legislaţia europeană privind calificările profesionale - art. 11 lit. e) din

Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale: „o di-

plomă care atestă că titularul a urmat cu succes un ciclu de studii postliceale de

o durată de cel puţin 4 ani sau cu o durată echivalentă cu frecvenţă redusă, în

cadrul unei universităţi sau al unei instituţii de învăţământ superior sau în ca-

drul altei instituţii la nivel echivalent şi, după caz, care a urmat cu succes for-

marea profesională necesară în plus faţă de respectivul ciclu de studii postlicea-

le” (Notificarea nr. 269 / 02.09.2010 trimisă Comisiei Europene prin Centrul

Naţional de Recunoaştere şi echivalare a diplomelor din cadrul Ministerului

Educaţiei Naţionale).

2. toţi membrii OBBCSSR absolvenţi de studii universitare - sistem Bologna

(Ciclul I) trebuie să aibă obligatoriu un masterat în domeniul medical (labo-

rator medical) conform Hotărârii nr. 1 /01.11.2008 a Consiliului Naţional al

OBBCSSR, organul de conducere ales al OBBCSSR; această hotărâre a fost

emisă în baza Legii 460/2003 – art. 24 lit. c) şi publicată în Revista Română de

Laborator Medical nr. 13 / Martie 2009 – revista oficială a OBBCSSR.

3. dreptul de a susţine examenul de grad specialist într-un domeniu al laboratoru-

lui medical îl au numai biologii, biochimiştii şi chimiştii care prezintă adeve-

rinţă de 4 ani experienţă (vechime) în specialitatea în care doresc să obţină t i-

tlul de specialist.

Pentru creşterea competenţei profesionale OBBCSSR a solicitat Ministerului

Sănătăţii:

- actualizarea bibliografiilor şi tematicilor pentru examenele de grad specialist şi principal;

- includerea capitolelor de hormoni şi markeri tumorali în tematica pentru examenul în

specialitatea biochimie medicală – deoarece în laboratoarele medicale specialiştii din

domeniul biochimie medicală efectuează aceste analize pe autoanalizoare;

- introducerea capitolului „Asigurarea calităţii în laboratoarele de analize medicale” în te-

matica de examen pentru toate specialităţile medicale, având în vedere importanţa aces-

tui subiect, existenţa acestuia în tematica European Syllabus şi în curriculum de pregăti-

re pentru rezidenţiatul medicilor cu specialitatea medicină de laborator;

- comasarea specialităţii imunochimie – serologie cu cea de imunologie clinică specialita-

tea devenind Imunologie clinică, deoarece temele abordate în specialitatea imunochimie

– serologie se regăsesc în specialitatea Imunologie clinică (adresa nr. 309/18.06.2013).

- transformarea specialităţii medicale actuale ‹‹Genetică medicală›› pentru susţinerea

examenelor de grad specialist şi principal pentru biologii, biochimiştii şi chimiştii care

lucrează în laboratoarele de analize medicale în această specialitate, în specialitatea

‹‹Genetică şi biologie moleculară››, având în vedere necesitatea includerii noţiunilor de

biologie moleculară în pregătirea specialiştilor din acest domeniu (adresa nr.

112/09.07.2013).

- introducerea specialităţii medicale ‹‹EMBRIOLOGIE››, având în vedere faptul că 35 de

biologi lucrează în specialitatea embriologie în 25 de unităţi sanitare acreditate de către

Ministerul Sănătăţii şi în următorii ani aceşti biologi ar trebui să susţină examenul în

specialitatea în care lucrează, respectiv embriologie (adresa nr. 111/09.07.2013).

PROMOVAREA ÎN GRAD / TREAPTĂ PROFESIONALĂ

Angajarea, transferarea şi detaşarea biologilor, biochimiştilor şi chimiştilor,

precum şi ocuparea postului de şef de laborator se pot face numai pe posturi normate şi

vacante, potrivit legii şi metodologiei prevăzute în OMS 698/2001.

Desfăşurarea examenelor şi concursurilor pentru ocuparea posturilor se face

conform OMS 689/2001 şi OMS 1266/2012.

Condiţiile de echivalare a studiilor, stagiului şi vechimii în specialitate se stabilesc

de Ministerul Sănătăţii (art. 10 din OMS 689/2001).

Promovarea în grad / treaptă profesională a personalului din sectorul bugetar

este reglementată de art. 26 din Legea – cadru nr. 284/2010, care la alin. (5) prevede că

„promovarea în grade sau trepte profesionale imediat superioare se face din 3 în 3 ani,

în funcţie de performanţele profesionale individuale, apreciate cu calificativul „foarte

bine”, cel puţin de două ori în ultimii 3 ani, de către comisia desemnată prin dispoziţie a

ordonatorului de credite bugetare.”

Ocuparea posturilor vacante sau temporal vacante corespunzătoare funcţiilor

contractuale se face prin concurs sau examen (art. 4 alin. (1) OMS 1470/2011 pentru

aprobarea criteriilor privind angajarea şi promovarea în funcţii, grade şi trepte

profesionale a personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul

sanitar).

Promovarea în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului

contractual se face prin examen sau potrivit reglementărilor specifice unor domenii de

activitate (art. 4 alin. (2) din OMS 1470/2011 pentru aprobarea criteriilor privind

angajarea şi promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale a personalului

contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar).

VECHIMEA ÎN SPECIALITATE

Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în

muncă (art. 16 alin. (4) Codul Muncii).

Pentru a susţine examenul de grad specialist / principal trebuie să aveţi 4 ani vechime lucraţi

cu normă întreagă. (Vechimea în muncă se calculează conform Codului Muncii).

Persoanele care au lucrat cu ½ de normă au doar ½ din vechime în specialitate.

Perioada de concediu de creştere şi îngrijire copil se consideră vechime în specialitate doar

pentru persoanele care au intrat în concediu după data de 01.01.2012, conform OUG 124 / 2011.

Perioada anterioară datei de 01.01.2012 pentru concediu creştere şi îngrijire copil se conside-

ră doar vechime în muncă, nu şi în specialitate. OUG nr. 124/2011 pentru modificarea şi comple-

tarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenta socială, act

normativ care a intrat in vigoare pe 1 ianuarie 2012 stipulează expres că „perioada concediului

pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau de până la 3 ani (în cazul copilului cu

handicap) constituie nu numai vechime în muncă şi în serviciu, ci şi vechime în specialitate,

avându-se în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu acestea.”

CONTRACTELE DE MUNCĂ

Fiecare angajat are un contract individual de muncă. Aceste contracte individuale de

muncă se încheie conform Codului Muncii.

În situaţia în care, la nivelul spitalului / unităţii sanitare se negociază şi înregistrează la

ITM un contract colectiv de muncă, acesta se respectă şi prin urmare se modifică şi clauzele

contractelor individuale de muncă în concordanţă cu cel colectiv, prin acte adiţionale conform

legislaţiei în vigoare.

În prezent nu există contract colectiv de muncă la nivel de sector sanitar.

PENSIONAREA

Vârsta de pensionare în România este stabilită de Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice.

Potrivit prevederilor art. 53 din Legea nr. 53/2010, vârsta standard de pensionare este

de 63 de ani pentru femei şi de 65 de ani pentru bărbaţi. Atingerea acestor vârste se va realiza

până în anul 2030, printr-o creştere graduală, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5 la

lege.

Conform art. 6 din Legea 460/2003 „biochimiştii, biologii şi chimiştii din sistemul

sanitar, care au titlul de doctor în ştiinţe şi care îndeplinesc condiţiile privind vârsta standard de

pensionare, pot continua activitatea profesională, la cerere, până la vârsta de 65 de ani, femeile,

şi de 70 de ani, bărbaţii, prin prelungiri anuale, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 460/2003, numai cu acordul angajatorului.”

Excepţiile de la vârsta de pensionare prevăzute în Legea nr. 263/2010 sunt reglementate

prin legi speciale. Dintre categoriile profesionale care sunt exceptate şi sunt reglementate prin

legi speciale se regăsesc medicii şi asistenţii medicali, inclusiv cei care lucrează în laboratoarele

de analize medicale, alături de colegii noştri ( biologi, biochimişti, chimişti).

Reglementarea vârstei de pensionare a medicilor este stipulată în Legea nr. 95/2006

privind reforma sanitară, iar a asistenţilor medicali este precizată în OUG 144/2008 privind

exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de

asistent medical.

Legiuitorul a introdus aceste excepţii având în vedere deficitul de personal medical din

ţara noastră, mai ales în urma plecării acestora (medici, asistenţi medicali) să lucreze în alte

state membre ale UE, având în vedere faptul că profesiile de medic şi asistent medical sunt

reglementate prin Directivă sectorială la nivelul UE. Profesiile de biolog, biochimist şi chimist nu

sunt reglementate prin Directivă sectorială la nivelul UE.

În acest moment nu există deficit de personal pentru profesiile de biolog, biochimist şi

chimist în sistemul sanitar din România, datorită accesului pe piaţa muncii a unor absolvenţi de

la numeroase facultăţi, peste 75, cu peste 110 specializări universitare şi abundenţei de

absolvenţi cu studii universitare pentru aceste profesii (biolog, biochimist, chimist).

CONDUCEREA LABORATOARELOR

Reglementarea exercitării profesiunilor de biolog, chimist şi biochimist este pre-

văzută în legislaţia românească de foarte mult timp.

În anul 1930 prin Legea Sanitară şi de Ocrotire promulgată prin Decret Regal se atesta

faptul că “conducătorii laboratoarelor medicale trebuie să fie medici sau chimişti de laborator

specializaţi” (art. 157).

În anul 1933 art. 157 din această lege a fost modificat astfel: "conducătorii

laboratoarelor medicale trebuie să fie medici, farmacişti diriginţi sau chimişti de laborator

specializati".

Conform art. 4 alin. 2 din Legea 460 / 2003 (Lege privind exercitarea profesiunilor de biochimist, biolog şi chimist, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea OBBCSSR) şi art. 4 din OMS 1301 / 2007 (Norme de funcţionare a laboratoarelor medicale) – „biochimiştii, biologii şi chimiştii cu o vechime de cel puţin 5 ani în specialitate pot ocupa funcţia de şef de laborator”;

Funcţia de şef de secţie , şef laborator şi şef serviciu din unităţile sanitare publice

se ocupă conform OMS 1406 / 2006 (pentru aprobarea Normelor privind organizarea concursului ori examenului pentru ocuparea funcţiei de şef de secţie, şef de laborator sau şef de serviciu din unităţile sanitare publice) şi art. 25 (1) din Hotărârea 497/2010 ( Regulament de organizare şi desfăşurare a concursului şi examenului ) „pe bază de exa-men sau concurs, după caz.”

Conform art. 184 alin. (2) din Legea 95 / 2006 privind Reforma în domeniul sănătăţii (cu modificările şi completările ulterioare - art. 15 din Legea 264/2007):« În spitalele publice funcţiile de şef de secţie, şef de laborator, farmacist-şef, asistent medical şef sunt funcţii de conducere şi vor putea fi ocupate numai de medici, farmacişti, biologi, chimişti şi biochimişti sau, după caz, asistenţi medicali, cu o vechime de cel puţin 5 ani în specialitatea respectivă ».

Conform art. 38 din OMS 922/2006 (privind aprobarea modelului contractului de Ma-

nagement al spitalului public) şi art. 3 din OMS 320/2007 (privind aprobarea conţinu-tului Contractului de administrare a secţiei/laboratorului) şefii de laborator încheie con-tract de administrare cu managerul unităţii sanitare publice.

EFECTUAREA GĂRZILOR

În prezent cadrul legal pentru organizarea şi efectuarea gărzilor este reprezentat de OMS 870/2004, OMS1067/2012 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 870/2004 şi Legea – cadru nr.284/2010 privind legea salarizării unitare.

Continuitatea asistenţei medicale se asigură prin serviciul de gardă. Numărul liniilor de

gardă prin care se asigură continuitatea asistenţei medicale se determină pe tipuri de unităţi

sanitare, iar repartiţia pe specialităţi clinice se face de conducerea fiecărei unităţi publice cu per-

sonalitate juridică.

Liniile de gardă se stabilesc la nivelul fiecărei unităţi sanitare şi se aprobă de Ministerul

Sănătăţii.

În art. 34 din OMS 870/2004 se precizează faptul că „în linia de gardă organizată în spe-

cialitatea medicină de laborator pot fi incluşi şi biologii, chimiştii şi biochimiştii cu norma de

bază în laboratorul de analize medicale.”

În Legea – cadru nr. 284/2010 se precizează:

„Art. 3. - (1) Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale in afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază. (2) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale in afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază in zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de pană la 75% din tariful orar al salariului de bază, dar care nu poate fi mai mic de 25%. (3) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară, pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale in afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază, in zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi in celelalte zile in care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează, se salarizează cu un spor de pană la 100% din tariful orar al salariului de bază, dar care nu poate fi mai mic de 50%.

Art. 4. - Personalul sanitar cu pregătire superioară cu funcţie de conducere care efectuează

gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale in afara normei legale de muncă şi a pro-

gramului normal de lucru de la funcţia de bază va beneficia de drepturile aferente activităţii pres-

tate in linia de gardă, stabilite conform prevederilor art. 3 din prezenta anexă; pentru determina-

rea tarifului orar se utilizează salariul de bază al funcţiei de execuţie stabilit pentru funcţia şi gra-

dul profesional in care aceştia sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii, corespunzător

vechimii in muncă.”

Aceste prevederi, însă nu se aplică în prezent în toate unităţile sanitare / laboratoare medicale, cu toate că aceleaşi prevederi au fost prevăzute şi în legile anterioare având acelaşi conţinut (OUG 115/2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005 art. 12 alin. (2), (3)), datorită faptului că linia de gardă este asigurată de către medici. „Medicii care nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară care organizează serviciul de gardă şi care la nivelul acestei unităţi desfăşoară activitate numai in linia de gardă vor încheia cu această unitate sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată in linia de gardă şi vor beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate in linia de gardă, stabilite conform prevederilor acestui articol. Salariul de bază se stabileşte pentru funcţia şi gradul profesional in care aceştia sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii, corespunzător vechimii in muncă şi se utilizează pentru stabilirea tarifului orar.

Medicii care sunt nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă, prin chemări de la domiciliu, vor fi salarizaţi pentru perioada in care asigură garda la domiciliu cu un venit determinat in funcţie de 40% din tariful orar aferent salariului de bază şi numărul de ore cat asigură garda la domiciliu.” (art. 2 alin. (5) şi (6) Legea – cadru nr. 284/2010).

Vă mulţumim pentru atenţie!

OBBCSSR 2013