l.

INSTRUCbIA DE DUP�-AMIAZ� A companiei a _asea se apropia desfâr_it iar oficerii inferiori se uitau tot mai des _i mai ner�bd�tori laceasornice. Compania f�cea exercicii practice dup� regulamentul serviciuluiîn garnizoana... Soldacii erau împr�_tiaci pe tot terenul de instruccie: unii de-alungul plopilor din marginea _oselei, alcii în faca u_ii de la pavilionulregimentului, iar alcii în apropierea aparatelor de gimnastic� sau a celor deochire. Toate acestea închipuiau posturi de straj�, fie la depozitul de municii,la drapel, la corpul de garda sau la casieria regimentului... Printre ele,circulau caporalii de schimb _i puneau santinelele.

Se schimba garda, iar suboficerii inspectau posturile _i controlaucuno_tincele soldacilor, c�utând prin _iretlicuri, ba s� ia arma din minasantinelei, ba s-o sileasc� s�-_i p�r�seasc� locul, ba s�-l dea în p�strarevreun obiect, de cele mai multe ori chiar chipiul suboficerului... Soldacii maivechi în serviciu, care cuno_teau bine vicleniile acestea cazone, r�spundeauatunci cu glas neobi_nuit de aspru: �In l�turi! N-am voie s�-mi dau arma dinmin�, decât dac� primesc ordin de la majestatea-sa tarul." Dar cei mai tinerise încurcau. Nu _tiau înc� s� deosebeasc� glumele _i încerc�rile deadev�ratele îndatoriri ale serviciului, _i c�deau dintr-o extrem� într-alta.

- Hlebnikov! Diavole neîndemânatic! r�cnea caporalul ^apovalenko,mic de stat, gr�suc _i vioi, în glasul c�ruia se deslu_ea suferinca _efuluinemulcumit de subalternii lui.

Nu te-am înv�cat eu, m� n�t�r�ule? Cine ci-a dat ordinul pe care l-aiexecutat acum? Un arestat! Lua-te-ar dracu! De ce-ai fost pus în post?

R�spunnde...In plutonul al treilea se întâmpl� o încurc�tur� serioas�. Tân�rul soldat

Muhamedjinov, un t�tar ce abia îndruga ruse_te, era cu des�vâr_ire z�p�citde cursele pe care i le întindeau _efii, atât cei adev�raci, cât _i cei închipuici.Infuriindu-se deodat�, cinea arma în pozicia de lupt� _i, la toate l�muririle sauordinele ce i se d�deau, r�spundea hot�rât:

- Bag baionet�!- Stai m�... da' prost mai e_ti... încerc� s�-l dumireasc� sergentul

Bobaliov. Cine sunt eu? Eu sunt comandantul t�u de gard�, nu-i a_a?

- Bag baionet�! r�cni cu glas înfrico_at _i ameninc�tor t�tarul _i, cuochii însângeratne de furie, îndrepta nervos baioneta spre toci cei care seapropiau de el. In jurul lui se adunar� câciva soldaci, bucuro_i de întâmplareaaceasta caraghioas� care le îng�duia un scurt r�gaz în ceasurile de instruccieplictisitoare.

Comandantul companiei, c�pitanul Sliva, se duse s� vad� ce seîntâmpla. Pân� s� ajung� agale, ghebo_ându-se _i târându-_i picioarele sprecel�lalt cap�t al terenului de instruccie, oficerii inferiori se strânser� la un locs� mai flec�reasc� un pic _i s� fumeze o cigara. Erau trei: locotenentul Vetkin,b�rbat de vreo treizeci _i trei de ani, chel, must�cios, vesel _i vorbarec, mareiubitor de cântece _i de b�utur�, sublocotenentul Roma_ov care serveanumai de doi ani în regiment _i stegarul Lbov, b�iecandru vioi _i subcirel, cuochi _ireci, cam prost�l�i, _i cu un ve_nic zâmbet pe buzele-i c�rnoase decopil. ^tia o mulcime de anecdote oficere_ti învechite...

- Ce m�g�rie! zise Vetkin, aruncându-_i privirea pe ceasornicul sau dealpaca _i închizându-i zgomotos capacul. La ce dracu mai cin compania pân�la ora asta? Tâmpitul!

- Ce-ar fi s�-l l�mure_ti, Pavel Pavlaci? îl sf�tui Lbov cu o înf�ci_are_mechera.

- Ei, pe dracu! Du-te tu _i l�mure_te-l... Sigur este c� totu-i de prisos!Totdeauna se zbat înainte de inspeccie _i regulat sar peste cal... înnebunescsoldatul, îl înt�rita _i-l z�p�cesc, iar la inspeccie sta omul ca un bu_tean. ^tiipovestea celor doi comandanci de companie care au f�cut prinsoare s� vad�al cui soldat o s� m�nânce mai mult� pâine? Au ales pe cei mai stra_nicimâncai _i au pus r�m�_ag pe o sum� mare... cam vreo sut� de ruble! Unuldin soldaci s-a dat b�tut dup� patru pâini... Nu putea mai mult! Atuncic�pitanul se n�pusti asupra sergentului-major: �Bine m�, gur�-casc�... a_a _ipe dincolo... de ce m-ai tras pe sfoar�?" Sergentul-major înghici în sec _i seîncrunta: �Nu _tiu nici eu, s'traici, ce-o fi p�cit! Azi dimineaca am f�cutrepeticie cu el _i a înfulecat cinci pâini, pe ner�suf|ate!"... A_a _i cu ai no_tri...Repeta f�r� rost, iar la inspeccie au s� se fac� de ru_ine.

Lbov pufni deodat� în râs:- Ieri, dup� ce se ispr�vise instruccia la toate companiile, m�-ntorceam

acas� pe la opt, _i se întunecnase de-a binelea.A Când colo, ce s� vezi? In compania a opta înv�cau semnalele... toci în

cor. Intreb pe locotenentul Andru_evici: �Ce-nseamn� muzica asta la voi, a_ade târziu?" lar el îmi r�spunde: �la, urlam _i noi cum urla câinii la luna."

- M-am plictisit de toate, la naiba! zise Vetkin, c�scând.Ia staci. Cine o fi c�l�recul de colo? Parc�-i Bek!- Da, chiar Bek-Agamalov! înt�ri Lbov care avea vederea ager�. Ce

frumos se cine în _a...- Foarte frumos! încuviinca Roma_ov. Dup� p�rerea mea, c�l�re_te mai

bine decât oricare oficer de cavalerie. Ho! ho! ho! Calul a început s�-ijoace... Bek face pe grozavul.

Pe _osea trecea încet un oficer c�lare, cu m�nu_i albe _i uniforma deaghiotant. Roibul s�u înalt _i cu coama t�iat� scurt, engleze_te, d�dea semne

de ner�bdare, sucindu-_i în toate p�rcile gâtul încordat, îndoit c� o Iulea, _iI�sându-se la rând pe picioarele-i subciri.

- Pavel Pavlaci, oare Bek o fi într-adev�r cerchez? întreba Roma_ov peVetkin.

- Cred c� da... Nu-i vorb�, armenii se dau uneori drept cerchezi sauIeghini, dar mi se pare c� Bek nu minte... ia te uit� cum se cine în _a!

- Staci, c-o s�-I chem! zise Lbov.Î_i f�cu mâinile pâlnie la gur� _i strig� cu glas în�bu_it, ca s� nu-l aud�

comandantul companiei:- Locotenent Agamalov! Bek!C�l�recul strânse frâul _i se opri o clip�, privind spre dreapta... Apoi,

întorcându-_i calul _i încovoindu-se u_or, sari ml�dios peste un _anc _i seîndrepta la trap c�tre oficeri.

Era mai mult scund, usc�civ, mu_chiulos _i foarte puternic.Faca lui, cu fruntea te_ita, nasu| subcire, acvilin, buzele pline _i bine

arcuite, era b�rb�teasc� _i frumoas� f�r� s�-_i fi pierdut înc� paloareaoriental�, smead� _i oache_a.

- Bun� ziua, Bek, spuse Vetkin. Pentru cine-ci jucai roibul? Pentru fete?Bek-Agamalov d�du mâna cu oficerii, plecându-se mult, cu o mi_care

fireasc�. Zâmbi, iar dincii lui albi _i strân_i parca-i aruncar� o fâ_ie de lumin�pe toat� partea de jos a fecei _i pe must�cioara neagr�, bine îngrijita...

- Erau acolo doua ovreicuce, frumu_ele... Da' ce-mi pas� mie? Nici nule-am b�gat în seam�.

- Las' c� _tim noi ce prostjoci dame! zise Vetkin, dând din cap...- Ascultaci, domnilor! începu Lbov, râzând iar. ^tici ce-a spus generalul

Dohturov despre aghiotancii de infanterie?Bek, asta-i pentru tine... A spus c� sunt cei mai îndr�zneci c�l�reci din

lume...

- Nu minci, pu_tiule! îi t�ie vorba Bek-Agamalov, strângând calul întrepulpe _i f�cându-se c� vrea s� se repead� la el.

- Pe cuvântul meu! Ei n-au cai, suscine Dohturov, ci ni_te mârcoage,ni_te gloabe... cai cu tignafes, _chiopi, chiori...

^i totu_i, dac� dai ordin unui aghiotant din �_tia, zboar� ca vântul de teminunezi... Nimic nu-l opre_te, nici gard, nici _anc... Trece-n goan� pestetufi_uri, dârlogii îi scap� din min�, sc�rile-i fug din picioare _i chipiul i se ducedracului! Stra_nici c�l�reci!

- Ce mai nou, Bek? întreba Vetkin.- Ce s� fie? Nimic, afar� doar ca deun�zi comandantul regimentului l-a

luat la rost pe locotenent-colonelul Leh, la cercul militar. R�cnea a_a de tarela el, de se auzea pân�-n piaca catedralei. Leh era beat turta _i nu putea s�spun� nici mama, nici tat�. R�m�sese locului _i se cl�tina pe picioare, cumâinile la spate. ^ulgovici numai ce urla o dat� la el: �Când vorbe_ti cucomandantul regimentului, f� bine _i nu-ci mai tine fundul cu mâinile!" Era defaca _i ordonanca.

- Bine i-a mai zis-o! zâmbi Vetkin în batjocur� _i cu încuviincare. Mergevorba ca ieri, în compania a patra, ar fi strigat: �Ce-mi tot bateci capul cu

regulamentul? Eu sunt regulamentul vostru _i gata socoteala! Aici eu sunt _itar, _i Dumnezeu!"

Amintindu-_i nu _tiu ce, Lbov începu iar s� râd�.- S� vedeci, domnilor, ce s-a întâmplat unui aghiotant din regimentul

- Mai cine-ci gura, Lbov! i-o curma Vetkin grav. N-ai astâmp�r ast�zi!Bek-Agamalov î_i întoarse iar calul spre Lbov _i se pref�cu din nou c�

da peste el. Calul scutura din cap _i sfor�ia, împro_când cu spum� pe cei dinjur.

- Mai este o noutate! urm� el. Colonelul cere ca, în toate companiile,oficerii s� fac� exercicii cu sabia pe manechine.

La compania a noua, le-a tras o s�puneal� s�-ci vin� r�u, nu alta. PeEpifanov l-a b�gat la arest, c� n-avea sabia destul de ascucita... Ce, ci-e fric�,pu_tiule? strig� el deodat�, întorcându-se c�tre stegar. Trebuie s� teobi_nuie_ti. Ai s� fii _i tu odat� aghiotant _i-o s� stai pe cal ca cioar�-n par...

- Ei, asiaticule! D�-te la o parte cu gloaba ta, striga Lbov, ferindu-sede botul calului. Ai auzit ce-a p�cit aghiotantul regimentului X... care _i-acump�rat un cal de la circ?

Cic� era c�lare la trecerea în revist�, iar animalul a început s� defilezeprin faca comandantului de corp de armata în pas spaniol, _tii cum... Ridica însus picioarele _i apoi se leg�na într-o parte într-alta. Pân� la urm� a intratdrept în rândul companiei din frunte... Ce înv�lm�_eal�, ce cipete _i ceînjur�turi au mai fost! Dar calul nu voia s� _tie de nimic _i-i d�dea înainte cupasul spaniol... Atunci, Dragomirov _i-a dus mâinile pâlnie la gura - uite-a_a -_i a strigat: �Locotenente! ^terge-o tot în pasul �sta la arest, pe dou�zeci _iuna de zile... înainte, ma-rr_!"...

- Ei, fleacuri! se strâmba Vetkin. Ascult�, Bek, vestea ta despreexerciciile cu sabia e într-adev�r o bomb�! Ce înseamn� asta? Nu ne mair�mâne timp liber de loc! De altfel, ieri au adus _i la noi o asemenea dihanie- _i arat� cu mâna în mijlocul terenului o momâie de lut umed, care dedeparte sem�na oarecum a om, dar n-avea nici mâini, nici picioare.

- ^i ce-aci f�cut? Aci început exerciciile? întreba Bek-Agamalov, curios.Roma_ov, ai încercat?

-Înc� nu!- Nici eu! Ce s�-mi pierd vremea cu bazaconiile astea, bomb�ni Vetkin.

Când mai am eu timp s� spintec? De la noua dimineaca _i pân� seara la _ase,e_ti cintuit aici... Abia mai ai când s� îmbuci câte ceva _i s� dai de du_ca unp�h�rel de votc�!

Slava Domnului, nu mai sunt elev la _coala militar�...- Caraghiosule! Un oficer trebuie s� _tie a mânui sabia.- ^i pentru ce, m� rog? Pentru r�zboi? Cu armele de foc de ast�zi, nu

izbute_ti s� te apropii nici la o sut� de pa_i de du_man. Atunci, ce dracu s�fac eu cu sabia asta? Doar nu-s cavalerist! La nevoie, mai bine pun mâna pepu_ca _i cu patul ei - pleosc, trosc... la c�p�cân�. E mai sigur!

- Bine, bine, darîn timp de pace? Parc� _tii ce se mai întâmpla? Or�scoal�, o r�zvr�tire, sau poate...

- Ei _i? La ce mi-ar folosi sabia? Doar n-am s� tai capetele oamenilorc� un m�celar. Ajunge s� comand: �Companie... fo-oc!" _i gata!

Bek-Agamalov lua o înf�ci_are nemulcumita.- Ei, Pavel Pavlaci, ca totdeauna spui prostii. R�spunde-mi _i tu o dat�

serios. Închipuie-ci c� la o serbare sau la teatru sau într-un restaurant, teinsult� vreun civil sau, _i mai grav -îci trage chiar o palm�! Ce te faci?

Vetkin d�du din umeri, strângându-_i buzele cu disprec.- Ehei! mai întâi, n-o s� m� loveasc� nici un civil, fiindc� m�nânc�

b�taie numai cel care se teme de ea. În al doilea rând... ei, ce-am s� fac? îlcurat cu revolverul.

- ^i dac� ci-ai l�sat revolverul acas�? întreba Lbov.- Ei, drace... m� duc s� mi-l iau! Ce tâmpenie... Doar a mai fost

insultat un oficer de cavalerie la _antan. S-a dus acas� cu birja, _i-a luatrevolverul _i a ucis doi civili. ^i-atâta tot!

Bek-Agamalov d�du din cap nemulcumit.- ^tiu! Am auzit... Totu_i, consiliul de r�zboi a g�sit c� era o crim� cu

premeditare _i l-a condamnat. Bine-i asta? Ei, nu! Dac� m-ar insulta sau m-arlovi cineva...

Nu ispr�vi vorba, iar mina-i mic� în care cinea dârlogii se încle_ta cuatâta putere, încât începu s� tremure.

Deodat�, Lbov se strica de ras.- lar�si... zise Vetkin cu asprime.- Domnilor... v� rog... Ha, ha, ha! La regimentul M... s-a întâmplat o

istorie. Stegarul Krause a f�cut scandal la clubul nobilimii... Atunci bufetierull-a apucat de epolet _i numai c� nu i l-a smuls... Krause a scos îndat�revolverul, i-a tras una drept în cap _i l-a ucis pe loc. S-a mai amestecat _i unavocat oarecare - poc - l-a lichidat _i pe el! Fire_te c� toat� lumea a luat-o lagoana... Krause s-a întors lini_tit în tab�ra _i s-a îndreptat spre drapel.Santinela i-a strigat: �Cine-i? Stai!" �Stegarul Krause vine s� moar� subdrapel!" S-a culcat, apoi _i-a tras un glonte în brac. La judecat�, a fostachitat!

- Halal s�-i fie! zise Bek-Agamalov.Începu atunci discucia obi_nuita, atât de scump� oficerilor tineri, despre

feluritele r�fuieli sângeroase care mai totdeauna r�mâneau nepedepsite. Intr-un or�_el oarecare, un june oficer de cavalerie, beat, se n�pustise cu sabiaîntr-o mulcime de evrei, dup� ce mai întâi le d�duse jos tradicionalele �cu_tide pa_ti". La Kiev, într-o sal� de dans, un sublocotenent de infantneriespintecase cu sabia un student care-l ghiontise cu cotul la bufet. Intr-un ora_mare - nu se _tie anume dac� la Moscova sau la Petersburg - un oficerîmpu_case �ca pe un câine" un civil, fiindc�-i atr�sese atencia ca larestaurant, un om binecrescut nu se leag� de doamne pe care nu lecunoa_te.

Roma_ov, care pân� atunci t�cuse, se înro_i deodat�, î_i îndrepta f�r�nici un rost ochelarii _i, dup� ce-_i drese glasul, se amestec� în vorb�:

- Cât despre mine, domnilor, iat� ce-a_ mai ad�uga: S� zicem c� pebufetier nu-l mai pun la socoteala... da... Dac�-i vorba însa de un civil... cum

s� spun? Da... Ei, dac�-i un om de treab�, nobil _i a_a mai departe... de ce s�m� reped cu sabia asupra unui ins dezarmat. De ce s� nu-i cer satisfaccie pecalea armelor? Doar suntem oameni civilizaci, cum s-ar spune...

- Eh, vorbe_ti prostii, Roma_ov! îl opri Vetkin. O s�-i ceri satisfaccie, iarel are s�-ci r�spund�, schimonosindu-se: �Nu... he, he, he. Eu... _tici, eu înprincipiu... nu admit duelul.

Sunt împotriva v�rs�ri|or de sânge... _i afar� de asta, he, he... avem ojudec�torie de pace"... _i a_a ai s� r�mâi p�lmuit pe toat� viaca.

Bek-Agamalov zâmbi iar cu zâmbetu-i larg _i luminos.- Aha! E_ti de p�rerea mea? Ascult�-m� pe mine, Vetkin... învac� s�

mânuie_ti sabia! La noi, în Caucaz, toat� lumea se exercita din copil�rie, penuiele, pe berbeci morci, pe apa...

- Da' pe oameni? se amesteca Lbov.- ^i pe oameni, r�spunse |ini_tit Bek-Agamalov. ^i ce bine-i mai

spinteca! Dintr-o singur� lovitur�, ci-I despica de-a curmezi_ul de la um�rpân� la _o|d. Asta zic _i eu c�-i lovitur�!

Altminteri, p�cat s� te mai murd�re_ti.- Dar tu, Bek, poci s� faci una ca asta?Bek-Agamalov oft� cu p�rere de r�u.- Nu, nu pot... Un berbec tân�r, ci-I tai în dou�...! Am încercat chiar _i

pe un vicel mort... Dar un om, nu, z�u... nu cred c-a_ putea. Capul i-l zbor lamama dracului, _tiu bine, dar a_a, de-a curmezi_ul... nu. Taic�-meu o f�ceacu u_urinca...

- Haideci, domnilor, s� încercam! se ruga st�ruitor Lbov _i ochii i seaprinser�. Bek, dragul meu, s� mergem, te rog...

Se apropiar� cu tocii de momâia de lut. Vetkin lovi cel dintâi. Chipu-iblând _i naiv lua o înf�ci_are fioroas� _i oficerul ridica bnracul cu o mi_carelarg� _i neîndemânatic�, izbind din r�sputeri momâia. ln acela_i timp îi ie_if�r� voie din gâtlej sunetul caracteristic - hrr__ - pe care-l scot m�celarii cândh�cuie carnea. T�i_ul p�trunse în lut pân� la o adâncime de un sfert de ar_in_i Vetkin izbuti anevoie s�-l trag� înd�r�t.

- Prost! g�si Bek-Agamalov, cl�tinând din cap. E rândul dumitale,Roma_ov.

Roma_ov trase sabia din teac� _i, stingherit, î_i îndrepta cu mânaochelarii. De statura mijlocie, usc�civ, dar destul de puternic, era totu_ineîndemânatic din pricina marii lui sfieli.

Nici în _coala nu fusese prea tare la scrim�, iar de un an _i jum�tate, decând servea la regiment, uitase cu des�vâr_ire arta aceasta. Ridic� arma susdeasupra capului _i, totodat�, printr-o mi_care fireasc� întinse înainte braculstâng.

- Bracul! îi striga Bek-Agamalov.Era însa prea târziu... Vârful s�biei mai c� nici n-atinse lutul. Cum

Roma_ov se a_teptase la o mare împotrivire, î_i pierdu echilibrul _i se cl�tina.T�i_ul sabiei, lovindu-i mâna întinsa, îi rupse o mic� fâ_ie de piele la bazadegetului ar�t�tor. Sângele câ_ni.

- Ei! Ai v�zut? strig� sup�rat Bek-Agamalov, s�rind de pe cal. A_a nu-igreu s�-ci retezi bracul. Dar cum se poate s� mânuie_ti în halul �sta o sabie?în sfâr_it, nu-i nimic! Un fleac... leag�-te strâns cu batista, domni_oara depension ce e_ti... bine-mi calul, pu_tiule! Acuma, uit�-te aici. La o lovitur� cusabia, |ucru| de c�petenie nu-i nici um�rul, nici cotul, ci încheietura mâinii. Î_iînvârti iute de câteva ori mâna dreapt� ridicat� deasupra capului, iar t�i_u|sabiei se pref�cu într-un cerc necurmat _i scânteietor. ^i acuma, prive_te!Duc mâna stânga la spate... Când Iove_ti, nu trebuie nici s� ciopârte_ti, nicis� spinteci obiectul, ci s�-I retezi, tr�gând sabia înapoi, ca _i cum |-ai pi|i...încelegi? _i mai ales, nu uita ca latul sabiei trebuie numaidecât s� fie înclinatfaca de suprafaca pe care o vei lovi... Asta negre_it! Unghiul e astfel maiascucit...

Poftim, uit�-te...Bek-Agamalov se trase doi pa_i înd�r�t de momâia de lut, acinti asupra

ei o privire p�trunz�toare, neclintit�, parc-ar fi vrut s� m�soare ceva _i,deodat�, plecându-_i tot trupul înainte, cu o mi_care înfrico_�toare _i gr�bit�,pe care ochii abia puteau s-o urm�reasc�, spinteca aerul cu luciul sabiei,deasupra capului _i apoi lovi. Roma_ov auzi numai _uieratul ascucit al aerului_i, îndat�, jum�tatea de sus a momâii se pr�bu_i greoaie _i moale, turtindu-se, la p�mânt. T�i_ul l�sase în urm� o suprafaca neted�, ca _lefuita.

- Ei, drace! Asta zic _i eu lovitur�! exclam� Lbov entuziasmat. Bek,dragul meu, te rog mai trage-i o dat�.

- Haide, Bek, înc� o dat�! st�ri _i Vetkin.Dar Bek-Agamalov, ca _i cum s-ar fi temut s� nu strice impresia f�cut�,

î_i puse zâmbind sabia în teac�. R�sufla zgomotos, _i-n clipa aceea, cu ochiilui plini de ur�, larg deschi_i, nasul coroiat _i dincii rânjici, sem�na cu o pas�rede prad�, crud� _i mândr�. A

- Parc� asta înseamn� spintecat? zise el cu pref�cut disprec. InCaucaz, taic�-meu, la _aizeci de ani, reteza dintr-o dat� capul unui cal!Trebuie s� te exercitezi într-una. Uite cum se face la noi... începene_ti o nuiade salcie s� stea dreapta _i o spinteci cu o lovitur� de sabie, sau la_i s� curg�de la oarecare în�lcime un _uvoi subcire de ap� _i pe urm� îl tai...

Dac� nu te împroa_c� stropii, se cheam� c-ai lovit bine. Ei, Lbov, acumatreci tu la rând!

Sergentul Bobaliov se apropie în goan� de Vetkin, cu o înf�ci_aresperiat�.

- S� tr�ici, dom'|e locotenent... Vine domnul colonel!- Drre-e-e-pci! strig�, t�r�g�nind aspru _i tulburat, c�pitanul Sliva, din

cel�lalt cap�t al terenului.Oficerii se îndreptar� în grab� spre companiile lor.O tr�sur� mare _i greoaie coti încet din sosea pe terenul de exercicii _i

se opri. Colonelul coborî pe o parte _i tr�sura se aplec� sub greutatea lui, iarpe cealalt� parte s�ri sprinten aghiotantul comandantului, locotenentulFeodorovski, un oficer înalt _i ferche_.

- Noroc, a _asea! r�sun� glasul plin _i lini_tit al comandantului.

Soldacii, risipici prin toate colcurile terenului de instruccie, strigar�asurzitor:

- S� tr�ici!oficerii duser� mâinile la chipiuri.- V� rog, urmaci instruccia! zise comandantul regimentului _i se

îndrepta spre cel mai apropiat pluton.Co|one|u| ^ulgovici era în toane rele. Se oprea la toate grupele, punea

soldacilor întreb�ri cu privire la serviciul în garnizoana _i, din când în când, îiînjura birj�re_te cu m�iestria semeaca, fireasca oficerilorîmb�trânici subarme, în regimentele de frontier�. Soldacii, ca hipnotizaci de c�ut�turaneclintit� _i st�ruitoare a ochilor lui de b�trân, sp�l�cici _i aspri îl priveau f�r�s� clipeasc�, abia r�suflând, cu trupul încordat de groaz�. Co|one|u| era unb�trân uria_, gras _i impun�tor. Faca-i plin�, cu umerii obrajilor foarte laci, seîngusta spre frunte, prelungindu-se în jos cu o barb� deas�, argintie, în form�de Iopat�, ceea ce o f�cea s� semene cu un romb mare _i neregulat. Aveasprâncene c�runte, zbârlite _i ameninc�toare. Vorbea aproape f�r� s� ridicetonul, dar fiecare sunet al g|asu|ui s�u neobi_nuit, vestit în toat� divizia -datorit� c�ruia, în treac�t fie zis, î_i f�cuse cariera - se auzea deslu_it pân� încolcurile cele mai îndep�rtate ale întinsului teren de instruccie _i chiar pân� la_osea.

- Tu cine e_ti? întreba aspru colonelul, oprindu-se pe nea_teptate înfaca tân�rului soldat Sarafutdinov, care st� lâng� porticul de gimnastic�.

- S� tr�ici, dom' colonel, sunt soldatul Sarafutdinov, din compania_asea! strig� t�tarul, r�gu_it _i plin de râvna...

7 Dobitocule! Te întreb în ce post e_ti de santinel�?Injur�tura _i înf�ci_area furioas� a colonelului z�p�cir� soldatul care

f�cea, clipind din ochi.- Ei! ridic� glasul ^ulgovici.- Santinela-i... invi... olabila... bâigui t�tarul la întâmplare.Nu pot ca s� _tiu, s'traici! zise el deodat�, f�r� grab�, dar cu hot�râre.Faca puhava a colonelului se f�cu atunci c�r�mizie, ca de b�trân, iar

sprâncenele stufoase i se zbârlir� de mânie. Aruncându-_i privirea în jur,întreba r�stit:

- Care-i aici oficerul instructor?Roma_ov f�cu un pas înainte _i duse mâna la chipiu.- Eu, domnule colonel.- Aha! Sublocotenentul Roma_ov! Dup� ori se vede, ai mare grij� de

oamenii dumitale... Lipe_te c�lcâiele! zbier� pe nea_teptate ^ulgovici cu glasr�gu_it, holbându-_i ochii. Cum stai înaintea colonelului dumitale? C�pitanSliva, îci atrag atencia ca subalternul dumitale n-are cinuta corespunz�toarefaca de _efi, în timpul serviciului... _i tu, porc de câine, se întoarse el spreSarafutdinov, cum îl cheam� pe colonelul t�u?

- Nu pot ca s� _tiu! r�spunse t�tarul ab�tut, dar cu hot�râre _i f�r� s�mai stea la gânduri.

- He! Te întreb cum îl cheam� pe colonelul t�u? Cine sunt... eu?încelegi? Eu, eu, eu! _i ^ulgovici se b�tu de câteva ori din r�sputeri cupalma în piept.

- Nu pot ca s� _tiu!- înjura colonelul cu o fraz� întortocheata de vreo dou�zeci de

vorbe grele. C�pitan Sliva, f� bine s�-l pui îndat� pe m�garul �sta... s�putrezeasc� la carcer�, tic�losul! Cât despre dumneata, sublocotenente, te ciimai mult de fuste decât de serviciu... Joci vals, cite_ti romane de Paul deKock... Dup� dumneata, asta-i soldat? zise el, înfigându-_i degetul în buzelelui Sarafutdinov. Asta-i o ru_ine, o batjocur�, o porc�rie, dar nu-i soldat. Nucunoa_te numele colonelului sau... m� mi-i-r de dumneata, sublocotenente!

Roma_ov se uita la faca lui ro_ie _i mânioas� cu barba c�runt�, simcindcum i se bate inima s�-i sparg� pieptul _i începe s� vad� negru pe dinainteaochilor... Deodat�, aproape f�r� voie, zise cu glas în�bu_it:

- E t�tar, domnule colonel! Nu _tie ruse_te _i, afar� de asta...^ulgovici se îng�lbeni pe loc, obrajii fle_c�ici prinser� a-i tremura, iar

ochii i se f�cur� s�lbatici _i însp�imânt�tori.- Cum? url� el cu glas atât de nefiresc _i de asurzitor, încât pustii

cococaci pe gardul dinspre _osea se împr�_tiar� în toate p�rcile, ca un stol devr�bii. Cum? R�spunzi? S� ta-a-ci!

Un cânc�u, un sublocotenent, î_i îng�duie... Locotenent Feodorovski, s�comunici prin ordin confidencial c�-i dau sublocotenentului Roma_ov patruzile de arest, pentru lipsa de disciplina militar�, iar c�pitanul Sliva o s�primeasc� o mustrare scris�, pentru c� n-a _tiut s� insufle subalternilor s�iadev�ratele principii ale îndatoririlor în serviciu.

Aghiotantul salut� cu o înf�ci_are respectuoas� _i rece.Sliva, care se încovoiase, sta cu faca încremenita, f�r� expresie,

cinându-_i mereu mân� tremur�toare la chipiu.- Ru_ine, c�pitan Sliva, bomb�ni ^ulgovici, lini_tindu-se cu încetul.

Dumneata, unul dintre cei mai buni oficeri din regiment, îmb�trânit înserviciu, îng�dui ca tineretul s�-_i fac� de cap... Mai strânge _urubul, maiscutura-i, nu te sfii! N-are rost s� te sfie_ti! Doar nu-s domni_oare s� le_ine...

Colonelul se întoarse deodat� pe c�lcâie _i porni spre tr�sur�, urmat deaghiotant. Cât timp se a_eza _i pân� s-ajung� tr�sura la _osea, pierind dup�cl�direa pavilionului de companie, domni pe terenul de instruccie o t�cereadânc� _i nedumerit�.

- Ei, poftim! zise Sliva scurt _i nu tocmai prietenos, când, dup� câtevaclipe, oficerii plecar� acas�. Te-a mâncat limba s� r�spunzi... Trebuia s� tacidin gur�, chiar dac� ci-a c�zut n�pasta pe cap. Uite, din pricina dumitale, m-am pomenit acuma cu o mustrare scris�. Cine dracu te-a trimis în companiamea? îmi lipseai cum îi lipse_te chelului tichia de m�rg�ritar.

Ar trebui s� mai sugi la doica, iar nu s�...Nu ispr�vi vorba, ci d�du doar obosit din min�, apoi, întorcând spatele

tân�rului oficer _i încovoindu-se ca sub o povar�, se îndrepta cu pa_i greoispre locuinca lui neîngrijita, de burlac b�trân. Roma_ov îi urm�ri cu privirea

spinarea îngusta _i gârbovita de om ce nu cunoa_te bucurii _i, cu toat�am�r�ciunea jignirii _i a ru_inii îndurate în public, simci deodat� cum i setreze_te în inima mila faca de omul acesta în�sprit _i retras, lipsit de oricedragoste _i pentru care nu mai r�m�seser� decât dou� lucruri de prec pelume; s� aib� o companie bine cinuta _i-n fiecare sear� s�-i trag�, lini_tit _isingur �o du_ca, înainte de culcare", cum spuneau becivii cei vechi _i f�r�leac din regiment.

Ca atâcia oameni tineri, Roma_ov avea obiceiul naiv _i cam ridicol de avorbi despre el la persoana a treia, folosind expresii din romane-foileton.

^i de data aceasta, rosti în gând: �Ochii lui blânzi _i expresivi seînv�luir� într-un nor de tristece!"

ll.

SOLDAbII SE ÎNDREPTAR� PE PLUtoane spre cazarm� _i terenul deinstruccie r�mase pustiu.

Roma_ov se opri o clip�, nehot�rât, pe _osea. Nu era întâia dat�, dup�un an _i jum�tate de serviciu, când, cuprins de simc�mântul chinuitor alsingur�t�cii lui printre str�ini r�uvoitor _i reci, se întreba cu nelini_te unde _icum s�-_i petreac� seara. Îl scârbea chiar numai gândul de a se întoarceacas� sau de a merge la cercul militar... La ora asta trebuie s� fie gol... f�r�îndoiala c� vreo câciva oficeri inferiori beau bere, fumeaz� _i joaca biliard pe omas� mica _i jerpelit�, însocind fiecare bil� de înjur�turi _i vorbe murdare, iarprin înc�peri plute_te mirosul acru de mâncare proast� de popota.

Ce plictiseal�! �M� duc la gar�, î_i zise Roma_ov. Mi-e totuna!"În s�r�c�ciosul târgu_or evreiesc nu era nici un restaurant.Cluburile, atât cel militar, cât _i cel civil, se g�seau într-o jalnic� stare

de p�r�sire. De aceea gara era singurul lor unde locuitorii se întâlneau s� maitrag� un chefu_or, s�-_i mai piard� vremea, sau chiar s� joace c�rci. Veneau_i doamnele acolo la ora când treceau trenurile, ceea ce aducea o mic�distraccie în adânca monotonie a viecii de provincie.

Roma_ov mergea _i el cu pl�cere la gara seara, când sosea expresulcare se oprea aici pentru ultima oar�, înainte de a trece granica în Prusia.Încerca o ciudat� încântare când se uit� tulburat cum se ive_te în goan� dedup� o cotitur�, n�pustindu-se vijelios spre gara, trenul �sta alc�tuit numaidin vreo cinci vagoane noi-nouce _i str�lucitoare, cu locomotiva ai c�rei ochide jar se f�ceau tot mai mari _i mai orbitori, aruncând înaintea lor peteluminoase pe sine. Când ci se p�rea c�-i gata s� ias� în goan� din stacie, seoprea n�prasnic, _uierând _i duduind, �ca un uria_, care-n fuga lui s-a ag�catde o stânc�", gândea Roma_ov. Din vagoanele luminate ca de s�rb�toare,coborau doamne frumoase _i distinse, foarte elegante, cu p�l�rii uimitoare _irochii neobi_nuit de luxoase... Coborau _i civili, îmbracaci f�r� cusur, carevorbeau tare, francuze_te _i nemce_te, cu aroganca boiereasc� _i mi_c�rifire_ti, râzând cu îng�duinc�. Niciunul dintre ei nu-l b�ga vreodat� în seam�pe Roma_ov, nici m�carîn treac�t. Dar el vedea într-în_ii un crâmpei dintr-olume de care nu te poci apropia, o lume rafinat� _i orbitoare, unde viaca-i oneîncetata bucurie.

Treceau opt minute... Clopotul suna, locomotiva fluiera _i str�lucitorultren pleca din stacie. Luminile de la peron _i de la bufet se stingeau îngraba... întunericul de toate zilele domnea din nou. Roma_ov urmareatotdeauna cu u_oara _i vis�toare melancolie micul felinar ro_u care se leg�nalin în spatele vagonului din urm�, mistuindu-se în noaptea neagr� _ipref�cându-se treptat într-o scânteie ce abia se mai z�rea... �M� duc la gara",î_i zise Roma_ov. Aruncându-_i însa privirea asupra galo_ilor lui, simci c� i seînro_esc obrajii de ru_ine. Erau galo_i greoi _i înalci de cauciuc - cum purtautoci oficerii din regiment - plini pân� sus de noroi negru _i lipicios ca o coc�.Se uita apoi la mantaua lui scurt� pân� la genunchi, tot din pricina noroiului,iar pe deasupra _i zdrencuita la poale, cu cheutorile unsuroase c�scate... _ioft�! S�pt�mâna trecut�, pe când se plimba prin faca expresului, v�zuse lau_a unui vagon de clasa întâi, o doamn� înalta, zvelt� _i foarte frumoas�,îmbr�cat� în negru. Era f�r� p�l�rie _i Roma_ov avu timp s�-i z�reasc� îngrab�, dar foarte deslu_it, nasul subcire _i drept, buzele încânt�toare, mici _ipline, p�rul negru, ondulat _i lucios, piept�nat cu c�rare la mijloc, care c�deaîn bucle peste tâmple, acoperindu-i coada sprâncenelor _i urechile. La spateleei se ivea un tân�r voinic, într-un surtuc de culoare deschis�, cu înf�ci_areasemeaca _i mustaca în furculica ca a lui Wilhelm al II-lea, cu care _i sem�napucin. Doamna îl z�ri _i ea pe Roma_ov, ba chiar i se p�ru c�-l prive_te culuare-aminte, a_a c�, trecând prin faca ei, sublocotenentul î_i zise dup�obicei: �Ochii necunoscutei se oprir� cu pl�cere asupra staturii zvelte atân�rului oficer". Dar când, dup� zece pa_i, întoarse capul s� mai întâlneasc�o dat� privirea frumoasei doamne, baga de seam� c� atât ea, cât _i tovar�_ulei de c�l�torie râdeau cu pofta, uitându-se în urma lui. Atunci se v�zudeodat� ca într-o oglind�, cu o limpezime uimitoare, parc� l-arfi privit unstr�in care i-ar fi cercetat galo_ii, mantaua, faca palid�, ochii miopi _i sfialaplin� de stâng�cie... Amintindu-_i frumoasa fraza pe care o ticluise cu o clip�mai înainte, se îmbujora dureros, chinuit de o ru_ine ustur�toare _i deneîndurat... _i chiar acum, pe când mergea singurîn amurgul de prim�var�,se înro_i iar de ru_ine, gândindu-se la umilinca din trecut.

- Nu, hot�rât! Ce s� mai caut la gar�? murmur� el cu amaradezn�dejde. M� mai plimb un picn_i m� întorc acas�...

Era la începutul lui aprilie. lntunericul se l�sa pe nesimcite. Plopii dinmarginea _oselei, c�sucele albe _i joase cu acoperi_uri de olane, a_ezate deamândou� p�rcile drumului, cei câciva trec�tori, toate se înv�luir� în ceaca,pierzându-_i treptat culoarea _i forma. Lucrurile se pref�cur� în siluete negref�r� relief, dar contururile lor se mai desprindeau minunat de limpede, înv�zduhul întnunecat. Spre apus, dincolo de ora_, zarea mai ardea în vâlv�taiaasfincitului. In craterul unui vulcan încins din care se rev�rsa lav� de aurparc� topit, se aruncau nori grei _i cenu_ii, sclipind cu fl�c�ri purpurii,galbene _i violete, iar deasupra vulcanului, se înalta ca o bolt� de peruzea _ide smaragd cerul blând al serii de prim�var�.

Umblând încet pe _osea, târându-_i anevoie picioarele înc�lcate cugalo_ii uria_i, Roma_ov nu-_i lua o clip� ochii de la focul acesta uimitor.Totdeauna, înc� din copil�rie, i se p�rea c�, dincolo de nori _i de zarea

amurgului, vede alt� viaca, tainica _i luminoas�, ca _i cum acolo, departe,foarte departe, sub razele arz�toare ale unui soare nev�zut p�mântenilor, arfi scânteiat un ora_ de o frumusece str�lucitoare, pe care nori str�b�tuci defl�c�ri îl ascundeau ochilor. Str�zile lui, poleite cu aur, luceau orbitor, cupoleciudate _i turnuri cu acoperi_uri de purpur� se în�lcau spre ceruri, diamantesclipeau la ferestre _i steaguri în culori vii fâlfâiau prin v�zduh... I se maip�rea ca-n ora_ul acela îndep�rtat _i de basm tr�iau oameni veseli, a c�rorviaca era ca o muzic� îmb�t�toare, ba chiar melancolia _i tristecea lor eraufermec�toarea _i ginga_e. Se plimbau prin piece largi, sc�ldate în lumin�, pringr�dini umbroase, printre flori _i fântâni cu jocuri de ap�, ca ni_te zei senini _iplini de o negr�it� bucurie, care nu întâlneau nici o piedic� în calea dorincelor_i a fericirii lor _i nu _tiu ce-i tristecea chinuitoare, nici ru_inea sau grijile...

Deodat�, Roma_ov î_i aminti de întâmplarea cu colonelul, de vorbele luir�stite _i grosolane _i de simc�mântul de jignire cumplit� _i totodat�copil�reasca care-I cuprinsese atunci în faca soldacilor. Mai mult decât orice îldurea c� strigase cineva la el, întocmai cum striga _i el uneori la martoriiace_tia t�cuci ai ru_inii lui de ast�zi... Vedea în asta ceva care _tergeadeosebirile de grad, ceva care-i înjosea demnitatea de oficer _i, socotea el,chiar _i pe cea de om.

Indat�, ca _i cum arfi fost un b�iecandru -la drept vorbind, mai p�stramulte apuc�turi copil�re_ti - începur� s�-i clocoteasc� în minte gânduri der�zbunare, îndr�znece _i amecitoare. �Astea-s fleacuri! Doar am toat� viacaînaintea mea!"

I_i zicea el, _i, însuflecit de gândurile lui, p�_ea cu mai mult� siguranca_i r�sufla mai adânc. �Uite, în ciuda tuturor, chiar de mâine dimineaca m�pun pe înv�c�tur� _i m� preg�tesc s� intru la Academia militar�. Munca! Da,prin munc� poci înf�ptui tot ce dore_ti... Trebuie numai s� ai voinca! Am s�tocesc ca un nebun _i... spre mirarea tuturor, am s� trec un examenstr�lucit... f�r� îndoiala, ca toci au s� spun�: �Ei, _i adânc� de ce v� miraci?Eram siguri de mai înainte c-o s� reu_easc�... E un tân�r atât de vrednic, atâtde fermec�tor _i de înzestrat!"�

^i nemaipomenit de limpede, Roma_ov se _i v�zu savant oficer de stat-major, cu mare viitor... Numele lui e înscris pe tabloul de onoare alAcademiei... Profesorii îi prevestesc o carier� excepcionala _i-i propun s�r�mân� la Academie, dar el vrea mai bine s� se întoarc� la regiment...Trebuie s�-_i fac� stagiul de comandant de companie _i tine neap�rat s�-lîndeplineasc� în fostul s�u regiment. Iat�-l c� se prezint� aici, elegant,îng�duitor, cu oarecare disprec _i o trufa_a politece, ca toci oficerii de stat-major pe care-i v�zuse la marile manevre de anul trecut _i la ridic�riletopografice. Se fere_te de societatea oficerilor. Grosolanele obiceiuri cazone,familiaritatea, jocul de c�rci, beciile... nu, toate acestea nu-i mai suntîng�duite! Nu uita nici o clip� c� serviciul de aici nu-i decât o etap� a cariereilui, a drumului care-l duce spre glorie.

Incep manevrele... Se d� o mare b�t�lie între cele dou� taberepotrivnice... Colonelul ^ulgovici nu încelege ordinele, se încurca _i sefr�mânta f�r� rost, h�ituindu-i _i pe ceilalci...

Pân� acum comandantul de corp de armata i-a _i trimis doua mustr�riprin oficerii de leg�tur�. �Hei, c�pitane, scap�-m� din încurc�tur�! se întoarceel c�tre Roma_ov. Suntem doar vechi prieteni... îci mai aminte_ti - he! he! he!- cum ne mai ciorov�iam? Haide, te rog." Are o înf�ci_are stingherit� _iIingu_itoare. Atunci Roma_ov, salutându-I reglementar, se pleac� u_or în _a_i-i r�spunde demn _i rece: �îmi pare r�u, domnule colonel! Datoriadumneavoastr� este s� conduceci operaciile regimentului... Datoria mea estes� v� primesc ordinele _i s� le execut." Darîn r�stimp, sose_te în galop un altreilea oficer de leg�tur� al comandantului, care aduce colonelului o nou�mustrare...

Str�lucitul oficer de stat-major Roma_ov urca mereu alte trepte pedrumul gloriei... lat� c-a izbucnit o grev� a muncitorilor la o mare turn�torie.Compania lui Roma_ov e trimis� în graba acolo... E noapte, cerul s-a înro_itde foc, mulcimea urla _i azvârle cu pietre... Un c�pitan zvelt _i frumosînainteaz� în fruntea companiei lui... E Roma_ov. �Fracilor, declara elmuncitorilor, pentru a treia _i cea din urm� oar�, v� pun în vedere c� voitrage". Strig�te, fluier�turi, hohote de ras...

O piatr� îl love_te pe Roma_ov în um�r, dar faca-i b�rb�teasc� _i senin�r�mâne lini_tita. Se întoarce spre soldaci, ai c�ror ochi str�lucesc de mânie c�mult iubitul lor comandant a fost insultat. �Trageci în plin! Companie... foc!"...O sut� de împu_c�turi se contopesc într-una singur�... Un urlet de groaza...

Zeci de morci _i de r�nici se pr�bu_esc... Ceilalci fug în neorânduial�, iarunii cad în genunchi, cerând îndurare. Greva a fost în�bu_it�. Roma_ovprime_te felicit�rile _efilor _i o decoracie pentru neîntrecuta lui vitejie.

Pe urma vine r�zboiul... Nu! înainte de r�zboi, e mai bine caRoma_ov s� învece întâi nemce_te _i s� plece în Germania ca spion militar. Cecuraj grozav! Singur, cu des�vâr_ire singur, numai cu pa_aportul german înbuzunar _i cu fla_neta în spinare - trebuie neap�rat o fla_neta! - merge dinora_ în ora_, învârte minerul fla_netei, aduna pfenigi, face pe prostul _i-nacela_i timp, f�r� ca nimeni s�-l b�nuiasc�, schiceaz� planuri de fort�rece,depozite de municii, caz�rmi _i tabere militare. E înconjurat de primejdiineîncetate... Guvernul c�rii lui nu-l recunoa_te, e în afara legii. Dac� izbute_tes� culeag� informacii de prec, va fi r�spl�tit� cu bani, va fi înaintat în grad _iva dobândi o situacie social� _i mare faim�! De nu, va fi împuscat f�r�judecat� _i f�r� nici o formalitate, în zorii zilei, în vreun _anc de fort�reac�.Din comp�timire, i-au propus s�-i lege ochii cu o basma, dar el o azvârle cumândrie la p�mânt: �Credeci oare ca un adev�rat oficer se teme s� priveasc�moartea în faca?" Un colonel b�trân îi zice atunci mi_cat: �Asculta, tinere, am_i eu un fiu de vârsta dumitale... Spune-ci numai numele _i nacionalitatea _i-civom schimba pedeapsa cu moartea, în pu_c�rie." Roma_ov îl opre_te însa cuo politece rece: �E în zadar, domnule colonel, v� mulcumesc! Faceci-v�datoria." Pe urm�, întorcându-se c�tre plutonul de execucie: �So|daci! roste_teel cu glas hot�rât _i, bineînceles, pe nemce_te, v� cer un serviciu de camarad!Ochici drept în inima!"

Un locotenent sentimental, st�pânindu-_i anevoie lacrimile, flutura obatist� alb�. O salva...

Tabloul acesta închipuit i se arata a_a de viu _i de limpede, încâtRoma_ov care mergea cu pa_i mari, gr�bici _i gâfâia, se înfiora deodat�cuprins de groaza _i încremeni locului cu pumnii strâns încle_taci, iar inima-ib�tea puternic... Darîndat�, î_i zâmbi în umbr� cu o înf�ci_are sfioas� _ivinovat�, apoi, cu capul între umeri, î_i v�zu de drum.

Curând însa visuri n�valnice puser� iar st�pânire pe el ca un puhoinest�vilit. Un r�zboi sângeros _i înver_unat a izbucnit împotriva Austriei _i aPrusiei! Iat� un uria_ câmp de b�t�lie, cadavre, _rapneIe, sânge, moarte...

E b�t�lia hot�râtoare pentru soarta întregii campanii. Sosesc cele dinurm� rezerve, iar din minut în minut se a_tepta s� se iveasc� în spateleinamicului o coloan� rus� de încercuire. Armata trebuie s� cin� piept cu oriceprec îngrozitorului atac al du_manului. Cel mai cumplit foc, cele maiînver_unate sforc�ri ale inamicului se îndreapt� împotriva regimentuluiKerenski. Soldacii lupta ca ni_te lei _i nici o clip� nu _i-au pierdut avântul, cutoate c� rândurile lor se r�resc mereu, sub ploaia de gloance du_mane. Clipaistoric�! S� mai cin� un minut sau dou� _i a lor e victoria... Dar colonelul^ulgovici se z�p�ce_te... E viteaz, f�r� îndoiala, nervii lui însa nu pot înduraaceasta groz�vie. Închide ochii, tremura _i se îng�lbene_te... Iat�, a _i f�cutun semn gornistului s� sune retragerea... Soldatul a _i dus goarna la gura,dar tocmai atunci, de dup� un deal, se n�pustesc în goan� pe un cal arab, albde spum�, colonelul Roma_ov, _eful statului-major al diviziei: �Domnulecolonel, nici un pas înd�r�t! Aici se hot�r�_te soarta Rusiei!"... ^ulgovici seaprinde: �Colonele, aici comand numai eu! Eu singur r�spund în faca luiDumnezeu _i a tarului! Gornist, retragerea!" Roma_ov însa a _i apucat goarnadin mâinile soldatului: �înainte, b�ieci! barul _i patria v� privesc! Ura-a!"Urlând însp�imânt�tor, soldacii se reped înainte c� turbaci, urmându-l peRoma_ov... Totul se înv�lm�_e_te _i se înv�lui în fum, pr�bu_indu-se parc�într-o pr�pastie. Rândurile du_manului se clatin�, dau înd�r�t _i fug înneorânduial�. In spatele du_manului, pe dealurile îndep�rtate, str�lucescacum baionetele coloanei de încercuire. �Ura, fracilor, a noastr�-i biruinca!

Roma_ov care acum nu mai mergea, ci alerga, dând din mâini cuînsuflecire, se opri deodat� venindu-_i anevoie în fire. I se p�rea c� pe subhaine i se plimba o mina rece, de-a lungul spin�rii, bracelor _i picioarelor;simcea cum i se ridic� p�rul m�ciuc�, iar lacrimi de bucurie îi umezesc ochii.

Nici un b�gase de seam� c� ajunsese în dreptul locuincei lui...Trezindu-se din înflacaratele-i visuri, se uita cu mirare la poart� bine

cunoscut� care d�dea în livada s�r�c�cioas� _i la c�suca alb� din fundul ei.- Ce prostii îci mai trec uneori prin minte, _opti el ru_inat, virându-_i cu

sfial� capul între umeri.|||.

ÎNTORS ACAS�, ROMA^OV SE TRÂNTI pe pat, f�r� s�-_i mai scoat�mantaua _i nici chiar sabia, r�mânând mult� vreme nemi_cat, cu privireaneclintit� _i pierdut� în tavan. Il durea capul _i spatele, iar sufIetu-i era gol, ca_i cum niciodat� n-ar fi avut vreun gând, vreo amintire, sau vreunsentiment... Nu simcea nici m�car minie sau plictiseala, ci numai o nep�sareadânc� _i întunecata.

La fereastr�, trist _i duios, se stingea domol amurgul verzui de aprilie.În antreu, ordonanca î_i f�cea de lucru, z�ng�nind încet un obiect de metal.

�Ciudat, î_i zise Roma_ov, am citit undeva ca omul nu poate s� stea nicio clip� f�r� s� gândeasc�. ^i totu_i sunt culcat _i nu cuget la nimic. S� fieoare într-adev�r a_a? Nu... Deoarece m-am gândit c� nu m� gândesc lanimic, înseamn� c� tot s-a învârtit o rotica din creierul meu. Uite, acuma iarm� analizez, deci m� mai gândesc la ceva"...

^i se împotmoli pân� într-atâta în gândurile acestea chinuitoare _iîncurcate, încât deodat� simci un dezgust aproape fizic, de parc� sub craniu is-ar fi întins o plas� de p�ianjen cenu_ie _i murdar�, din care nu putea s�scape cu nici un chip. Ridicându-_i capul de pe pern�, striga:

A_ Gainan!In antret se auzi cum cade _i se rostogole_te ceva, pesemne burlanul

de la samovar. Ordonanca se repezi în odaie, deschizând u_a atât de iute _ide zgomotos ca _i cum l-ar fi urm�rit cineva.

- Ordonati! strig� el speriat.- N-a venit nimeni din partea locotenentului Nikolaev?- Nu, s� tr�ici! strig� iar Gainan.Între oficer _i ordonanca se stabiliser� înc� de mult raporturi de

încredere, simple _i chiar oarecum afectuoase _i familiare. Dar când eravorba de vreuna din formulele reglementare ca: �am înceles", �ordonaci", �da,s� tr�ici", �nu _tiu, s� tr�ici"... Gainan le rostea ma_inal, cu glasul sugrumatcu care soldacii r�spund în front oficerilor. Era un obicei nes�buit care seînr�d�cinase adânc în el chiar din primele zile ale recrut�rii lui _i, dup� cumse arat�, avea s�-i r�mân� pe toat� viaca.

Gainan era ceremis de felul lui _i de religie pagina, ceea ce-l m�guleamult pe Roma_ov, Dumnezeu _tie de ce. La regiment, oficerii tinerir�spândiser� jocul copil�resc _i caraghios de a-_i înv�ca ordonancele s�r�spund� la tot felul de lucruri ciudate _i neobi_nuite. Vetkin, de pild�, cândveneau la el camarazii, î_i întreba totdeauna ordonanca, un moldovean: �Iaspune, Buzescule, mai avem noi _ampanie în pivnica? Iar Buzescu r�spundeaf�r� s� crâcneasc�: �Nu mai avem de loc, s� tr�ici, c� aci binevoit s� beciasear� cea din urm� duzin�".

Alt oficer, sublocotenentul Epifanov, f�cea haz, punând ordonancei luiîntreb�ri încurcate pe care nici el pesemne nu le încelegea. �Ce p�rere ai,camarade, despre restaurarea principiilor monarhice în Franca de ast�zi?" _iordonanca r�spundea f�r� s� clipeasc� m�car: �Taman a_a, s� tr�ici, o s� ias�tare bine". Locotenentul Bobetinski îl înv�case catehismul pe ordonanca lui,care r�spundea f�r� a _ovai la întreb�rile cele mai ciudate, cu totul rupte deviaca adev�rat�: �Care-i în al treilea rând însemn�tatea acestui lucru?" �în altreilea rând, lucrul acesta n-are nici o însemn�tate." Sau: �Ce p�rere aresfânta biseric� despre faptul �sta?" �Sfânta biseric� nu pomene_te nimicdespre faptul �sta." Ordonanca aceluia_i oficer declama cu gesturi tragice _ines�buite monologul c�lug�rului Pimen din Boris Godunov. De asemenea,mai era r�spândit obiceiul de a sili ordonancele s� vorbeasc� francuze_te:�Bonjour, mousie"... �Bonne nuit, mousie"... �Voulez-vous du the, mousie?"1

_i câte _i mai câte. Toate n�scocirile acestea erau un fel de leac împotrivaplictiselii, o distraccie în viaca aceasta f�r� orizont _i avea la baza lipsaoric�ror alte interese, în afara celor legate de serviciu.

Roma_ov vorbea adesea cu Gainan despre ido|ii lui, despre care, dealtfel, chiar ceremisul avea nociuni foarte greu de înceles _i nedeslu_ite, darmai ales despre chipul într-adev�r ciudat în cnare ordonanca depusesejur�mântul de credinca pentru patrie _i tron. ln timp ce formulele de jur�mânterau citite ortodoc_ilor de un preot, evreilor de un rabin, catolicilor de unpreot polonez, iar protestancilor, în lipsa unui pastor, de c�tre c�pitanul Ditz_i mahomedanilor, de locotenentul Bek-Agamalov - cu Gainan lucrurile sepetrecuser� într-un fel cu totul deosebit. Aghiotantul regimentului întinsesepe rând, atât lui cât _i altor doi compatrioci _i coreligionari de-ai s�i câte obucat� de pâine pres�rat� cu sare _i înfipta în vârful s�biei. Toci trei, f�r� s-ating� pâinea cu mâna, o apucaser� cu gura, mâncând-o pe loc. Pe cât separe, încelesul simbolic al ceremoniei era urm�torul: �Acuma, dup� ce ammâncat pâine _i sare în slujba noului st�pân, s� fiu pedepsit prin fier, dac� nuvoi fi credincios". Gainan era se vede mândru de ceremonialul acesta

neobi_nuit _i-i f�cea pl�cere s� _i-l aminteasc�. Dar, cum de fiecare dat�,ad�uga mereu noi am�nunte, ajunsese pân� la urm� un fel de basmfantastic, uluitor _i cu adev�rat caraghios care-l înveselea mult pe Roma_ov_i pe sublocotenencii care veneau la el.

^i de data aceasta, Gainan credea c� locotenentul va începe, ca deobicei, s�-i vorbeasc� despre idoli _i despre jur�mânt _i a_tepta, zâmbind cu_iretenia. Dar Roma_ov zise cu glas moale:

- Bine... poci pleca...- Preg�tim tunica cel nou, dom' sublocotenent? întreba, grijuliu,

Gainan.

Roma_ov t�cea, _ov�ind. Arfi vrut s� spun�, da... apoi, nu, pe urm� iarda. Oft� adânc _i de mai multe ori în _ir, ca un copil _i r�spunse ab�tut:

- Nu, Gainan... Nu-i nevoie... Îi mai las în plata Domnului... Punesamovarul _i pe urm� da fuga la popot� _i adu-mi masa de seara.

�Înadins n-am s� m� duc asta zi... gândi el cu un fel de înd�r�tnicie_ov�itoare. Nu se poate s� plictise_ti oamenii în fiecare zi... De altfel, mi separe c� nici ei nu se prea bucur� de venirea mea."

Credea c� hot�rârea lui era nestr�mutat�, dar undeva în adâncurilet�inuite ale sufletului î_i f�cea loc aproape incon_tient siguranca, de careabia-_i d�dea seama, ca _i ast� sear� ca _i în ajun, ca înnmai toate serile deaproape trei luni încoace, se va duce totu_i la Nikolaevi. In fiecare sear�,plecând de la ei c�tre miezul nopcii, ru_inat _i mânios de lipsa lui de voinca,jura s� nu mai dea pe la ei o s�pt�mân� sau dou�, ba chiar s� nu mai mearg�deloc pe acolo. Tot drumul _i pân� când se culca _i adormea, credea c-o s�-_ipoat� cine cu u_urinca cuvântul... Noaptea însa trecea, venea o zi noua,nesfâr_it�, plicticoas� _i se simcea iar atras de casa aceea curata _iluminoas�, de od�ile pl�cute _i primitoare, de oamenii aceia lini_tici _i veseli,dar mai ales de farmecul dulce al frumusecii, al ging�_iei _i al cochet�rieifeminine...

Roma_ov se ridica pe pat. Afar� se întuneca, totu_i mai putea deslu_idestul de bine toat� odaia. Ah, cum i se mai urâse s� tot vad� în fiecare zimereu acelea_i câteva lucruri s�r�c�cioase care-i alc�tuiau �mobi|ieru|": pe om�suc� de scris o lamp� cu abajur trandafiriu, în form� de |a|ea, lâng� unde_tept�tor rotund cu tic-tacul gr�bit _i o c�limar� în chip de mops; la perete,de-a lungul patului, un covor de lin� reprezentând un tigru _i un negru c�Iare,înarmat cu o sulica; într-un colc, o polica cam _ubreda cu c�rci, iarîn alt colc,silueta fantastic� a unei cutii de violoncel; deasupra singurei ferestre atârnaun stor de paie f�cut sul, iar lâng� u_a, un cearceaf care acoperea cuierul dehaine. La fiecare oficer _i la fiecare suboficer neînsurat, g�seai exact acelea_ilucruri, afar� de violoncel, fire_te, pe care Roma_ov îl luase de la orchestraregimentului, unde nimeni n-avea nevoie de el. Darînc� de anul trecut,înainte s� fi înv�cat m�car gama, p�r�sise atât violoncelul, cât _i muzica.

Cu un an _i ceva în urm�, Roma_ov, proasp�t ie_it din _coala militar�,ajunsese posesorul fericit _i mândru al acestor lucruri obi_nuite. S� ai locuincata, chiar mobilele tale, putinca de-a cump�ra, de-a alege, a_ezându-le dup�gustul t�u, toate încântaser� sufletul unui b�iecandru de dou�zeci de ani,care mai sta ieri în banc� _i mergea încolonat la sala de mese împreuna cucolegii lui. Ce de sperance, ce de planuri nu-_i f�cuse pe vremea cândcump�ra aceste p�c�toase �obiecte de lux"! _i ce program aspru de viacanu-_i întocmise el atunci!

In primii doi ani, avea s� studieze temeninic literatura clasic� _i s� învecemetodic franceza _i germana, cât _i muzica. ln anul urm�tor, ar fi începutpreg�tirea pentru Academie. Trebuia s� fie la curent cu viaca de toate zilele,cu literatur� _i cu _tiinca, a_a c� se abonase la un ziar _i la o revist� lunar�foarte r�spândit. Pentru a-_i des�vâr_i cuno_tincele, cump�rase Psihologia deWundt, Fiziologia de Lewis _i Ajut�-te singur de Smiles.

Dar vai! c�rcile acestea zac de nou� luni pe polica, iar Gainan uita s� lemai _tearg� de colb, ziarele stau sub mas� de scris, cu banderolanedesf�cut�, revista nu i se mai trimite c� n-a reînnoit abonamentul pesemestrul urm�tor, iar sublocotenentul Roma_ov bea votca la cercul militar,are o leg�tur� veche, murdar� _i plictisitoare cu socia unui oficer care-_i în_al�socul gelos _i ofticos, joac� c�rci _i se simte tot mai dezgustat de serviciu, decamarazi _i chiar de viaca lui...

- Iertaci, s� tr�ici! striga ordonanca, dând buzna pe nea_teptate înodaie, darîndat� urm� cu glas prietenos _i blând:

Am uitat spunem c� ai primit scrisoare de la conica Peterson... Ai adusordonanca _i ai cerut r�spuns!

Incruntându-se, Roma_ov, rupse plicul lung, trandafiriu, pe margineac�ruia zbura un porumbel cu o scrisoare în cioc.

- Aprinde lampa, Gainan! porunci el.�Scumpul, dragul _i must�ciosul meu Jorjik, citi Roma_ov scrisul

cunoscut, cu rândurile ce se l�sau neîngrijit în jos.N-ai mai fost la noi de o s�pt�mân� întreaga _i mi-e a_a dor de tine, c-

am plâns ieri toat� noaptea. Dac� vrei s�-ci râzi de mine, s� _tii c� nu voiputea îndura tr�darea aceasta. O singur� înghicitura din sticluca cu morfina _i

voi înceta pe vecie s� mai suf�r, iar pe tine te va mustra con_tiinca. Vinoneap�rat disear� la _apte _i jum�tate. El n-are s� fie acas�, va fi dus laexerciciile practice _i eu am s� te s�rut tare, tare, tare cât pot de tare. A_a c�,vino. Te s�rut de un miliard de ori. Toat� a ta, Raisa.

P. S.

Iubito, mai _tii salcia plâng�toare, Ce-_i oglinde_te-n Rin plecatu-i ramTu-mi d�deai s�rut�ri arz�toare ^i fericirea-n doi o împ�rceam.

P. P. S. Trebuie neap�rat, neap�rat s� vii la serat� de sâmb�ta viitoare.Te invit dinainte la cadri|u| al treilea. Dup� consideracie!!!!!

R. P."

În sfâr_it, jos de tot, pe pagin� a patra, era scris într-un chenar frumos:Aici am depus o s�rutare...Scrisoarea mirosea a |i|iac persan, parfumul binecunoscut din care

câteva pic�turi se uscaser� pe hârtie, întinzându-se ca ni_te pete galbenesub care literele î_i pierduser� forma. Parfumul �sta dulceag, tonul de ieftinacochet�rie al scrisorii _i chipul ce i se arat� deodat� - cap mic, p�r ro_u _ifaca sulemenita - trezir� pe loc în sufletul lui Roma_ov un dezgust deneînvins. Cu o pl�cere furioas�, rupse scrisoarea în dou�, o împ�turi, apoi orupse în patru _i tot a_a mereu, în buc�cele din ce în ce mai mici.

Pân� la urm�, când erau prea mici s� le distrugi, le arunc� sub mas�,scrâ_nind din dinci. Dar _i-n clipa aceea nu-_i uit� obiceiul de a declama,vorbind de el la persoana a treia, în cuvinte bine alese: �^i izbucni într-un râsamar _i disprecuitor."

În acela_i timp, î_i d�du seama c� se va duce cu siguranca la Nikolaevi.�Va fi însa pentru cea din urm� oar�... cu adev�rat cea din urm� oar�",încerca el s� se am�geasc� singur _i îndat� se simci voios _i lini_tit:

- Gainan, d�-mi hainele s� m�-mbrac!Se spal� în grab�, î_i puse tunica cea nou�, parfumându-_i apoi batist�

curat� cu apa de colonie. Chiarîn clipa când se preg�tea s� ias�, Gainan îlopri pe negândite:

- Tr�ici dom' sublocotenent! zise ceremisul cu glas neobi_nuit de blând_i de rug�tor, începând deodat� s� cop�ie pe loc.

Totdeauna se fâcâia a_a când era tulburat sau stingherit: scotea înaintecând un genunchi, când cel�lalt, d�dea din umeri, întindea gâtul _i-l tr�geaînapoi, l�sându-_i bracele în jos _i mi_cându-_i nervos degetele.

- Ei, ce mai vrei?- Dom' sublocotenent, nu sup�raci, vrem rugam foarte mult. Da la

mine domnul alb.

- Ce? Care domn alb?

- Care ai poruncit aruncam pe el. Uite, colo...^i arat� cu degetul pe podea dup� soba, un bust al luinPu_kin, pe care

Roma_ov îl cump�rase cândva de la un vânz�tor ambulant. In ciudainscripciei, bustul, grosolan lucrat _i murd�rit tot de mu_te, nu reprezenta, fiezis în treac�t, pe marele poet rus, ci vreun b�trân misit evreu. Oficerul nu-lmai putea vedea în ochi _i, într-adev�r, îi ordonase cu câteva zile în urma s�-larunce...

- Ce vrei s� faci cu el? întreba rizând sublocotenentul.Poftim, ia-ci-I. lmi pare bine c�-ci face pl�cere... Mie tot nu-mi trebuie!

Dar ce nevoie ai de el?

Gainan t�cea, I�sându-se când pe un picior, când pe cel�lalt.- Bine, las�! zise Roma_ov. Dar _tii m�car cine-i asta?Gainan zâmbi blând _i tulburat, începând s� cop�ie _i mai tare.- Nu _tii... ^i-_i _terse buzele cu mâneca.- Dac� nu _tii, s�-ci spun eu! Asta-i Pu_kin... Alexandr Sergheevici

Pu_kin. Ai înceles? Hai, spune dup� mine:Alexandr Sergheevici...- Besiev, repeta hot�rât Gainan.- Besiev? Ei, fie _i Besiev! se învoi Roma_ov. Am plecat...Dac� vine cineva de la Petersoni, s� spui c� sublocotenentul a ie_it, dar

c� nu _tii unde s-a dus... Ai înceles? Dac� se întâmpla ceva în leg�tura cuserviciul, s� vii fuga dup� mine la locotenentul Nikolaev! R�mâi cu bine! Adade la popota masa mea de ast�-sear� _i poci s-o m�nânci.

Il b�tu prietene_te pe um�r _i ceremisul îi r�spunse numai cu unzâmbet larg, vesel _i cald.

IV. _ AAFARA NOAPTEA ERA A^A DE INTunecoas� _i de nep�truns, încât la

început Roma_ov fu nevoit s�-_i g�seasc� drumul bâjbâind ca orbii.Picioarele, înc�lcate cu galo_i uria_i, i se înfundau adânc în noroiul cleios ca opeltea _i abia ie_eau anevoie, plesc�ind lung. Uneori, câte un galo_ i seîmpotmolea atât de tare, de-i r�mânea piciorul afar� _i era nevoit s� secump�neasc� numai într-un picior, iar cu cel�lalt s�-_i dibuiasc� în bezn� _i laîntâmplare înc�lc�mintea pierdut�.

Târgu_orul p�rea mort _i nici m�car câinii nu l�trau. Pe alocuri, de laferestrele caselorjoase _i albe r�zbeau raze de lumina cecoasa, care c�deaupiezi_ în fâ_ii drepte _i lungi pe p�mântul lucios, galben-cafeniu. Totu_i,gardurile jilave _i n�cl�ite de-a lungul c�rora mergea Roma_ov, scoarca uda aplopilor b�trâni _i glodul de pe drum, toate r�spândeau o mireasm� puternic�_i îmb�t�toare, prim�v�ratic�, ce te înviora, dându-ci parc� puteri noi. Pân� _ivântul mare ce r�bufnea vijelios pe str�zi sufla ca prim�vara, n�valnic _izbenguindu-se sprincar, înfiorat.

In faca casei unde locuiau Nikolaevii, sublocotenentul se opri o clip�,prada sl�biciunii _i nehot�rârii... Ferestrele mici erau acoperite cu perdelegroase cafenii, prin care se ghicea o lumin� egal� _i vie. Intr-un loc perdeauase îndoise, l�sând o cr�p�tur� îngusta. Roma_ov î_i lipi capul de geam, foartetulburat, c�utând s�-_i cin� r�suflarea, ca _i cum cei din odaie ar fi putut s�-laud�.

Z�ri faca _i umerii Alexandrei Petrovna care _edea cu spatele u_orîncovoiat pe canapeaua de rips verde, binecunoscuta oficerului. Atitudinea ei,mi_c�rile u_oare ale trupului, cât _i capul foarte plecat ar�tau c� lucra ceva.

Deodat�, se îndrepta, ridica fruntea _i oft� adânc... Buzele i semi_car�... �Ce-o fi spunând? gândi Roma_ov, uite-o c� zâmbe_te... Ce ciudate s� prive_ti pe fereastra un om care vorbe_te _i s� nu-l auzi!"

Zâmbetul i se _terse pe nea_teptate de pe Faca _i fruntea i se încreci.Buzele prinser� iar s� se mi_te repede, cu o expresie st�ruitoare, apoi altsurâs _�galnic _i batjocoritor îi lumin� chipul. Pe urma d�du înceti_or din cap,de parc-ar fi negat ceva... �Poate c�-i vorba de mine?" î_i zise cu sfial�Roma_ov.

Femeia asta tân�r� la care se uita ca la un scump tablou viu, de mult_tiut, r�spândea în juru-i un fel de senin�tate curata _i lini_tita care-Icuprindea _i pe el. �Surocika", murmura Roma_ov cu duio_ie...

Alexandra Petrovna l�s� |ucru| _i, ridicând capu| î_i întoarse repedeprivirea îngrijorata spre fereastr�. Roma_ov crezu c� se uita drept în ochii lui.Inima i se strânse _i-i îngheca de frica... Sari ars, ascunzându-se dup� un colcai zidului. O clip� se ru_ina, cât pe ce s� se întoarc� acas�, dar se st�pâni _i,deschizând portica gr�dinii, se îndrepta spre buc�t�rie.

În timp ce ordonanca Nikolaevilor îi scotea galo_ii plini de glod _i-icur�ca cizmele cu o cârp�, iar el î_i _tergea cu batista ochelarii ce seaburiser� la c�ldur�, apropiindu-i de fiecare dat� de ochii lui de miop, se auzidin salon glasul sonor al Alexandrei Petrovna:

- Stepan, a venit cineva cu vreun ordin?�Înadins întreab�! gândi sublocotenentul, chinuindu-se singur. Doar _tie

c� vin totdeauna pe la ora asta."- Nu... eu sunt, Alexandra Petrovna! strig� el prin u_a, cu o voce

nefireasc�.- A! Romocika! Ei, poftim intra... intra! Ce-ai încremenit acolo?

Volodea, a venit Roma_ov!Oficerul intra, tulburat, plecându-se sfios _i frecându-_i mâinile f�r�

rost.

- Îmi închipui cât v-aci plictisit de mine, Alexandra Petrovna.N�d�jduia c� va izbuti s� se exprime cu ton voios _i nesilit, dar vorbea

dimpotriv� cu stâng�cie _i, dup� cum singur baga de seam�, foarte pucinfiresc.

- larîncepi cu prostiile! exclam� Alexandra Petrovna.Stai jos, o s� lu�m ceaiul...Acintindu-_i privirea atent� _i senin� în ochii lui, îi strânse tare, ca de

obicei, mina rece în mâna ei mic�, moale _i cald�.Nikolaev _edea cu spatele spre ei, la o mas� plin� de c�rci, de atlase de

geografie _i de schice. Trebuia s�-_i treac� în curând examenul de admitere laAcademia militar� _i tot anul se preg�tise, muncind cu îndârjire, f�r� o clip�de r�gaz. Se prezenta acum pentru a treia oar� fiindc� doi ani de-a rândulc�zuse la examen.

F�r� s� se întoarc� _i f�r� s�-_i ridice ochii de pe cartea deschis� în facalui, Nikolaev întinse lui Roma_ov mâna peste um�r cu glas lini_tit _i plin:

- Bun� seara, Iuri Alexeici! Ce mai nou? Surocika d�-i un ceai... Pemine, te rog s� m� ierci, am de lucru!

�Sigur c� nu trebuia s� vin, î_i zise cu dezn�dejde Roma_ov. Ah, caprost mai sunt!

- Nimic nou... Doar ca Centaurul l-a repezit la cerc pe locotenent-colonelul Leh, care cic� era beat turt�. Cere ca-n toate companiile s� se fac�exercicii cu sabia pe manechine. Pe Epifan l-a b�gat la arest.

- Da? întreba Nikolaev cu gândul aiurea. Nu mai spune?!- ^i eu m-am ales cu patru zile... Pe scurt, numai nout�ci vechi...Lui Roma_ov i se p�rea ca vocea-i era str�in� _i sun� în�bu_it, ca _i

cum vorbele i s-ar fi oprit în gât. �Ce caraghios m-or fi g�sind î_i spuse el, darse lini_ti singur prin racionamentul la care recurg adesea oamenii sfio_i:totdeauna când e_ti prea tulburat îci închipui ca toci o v�d, de fapt numai tusingurîci dai seama. A

Se a_eza într-un fotoliu ling� Surocika. Impletea o dantel�, mânuindrepede cro_eta. Nu st� niciodat� degeaba; fetele de mas�, _ervecelele,abajururile _i perdelele din cas�, toate erau f�cute de mâna ei.

Roma_ov lua cu grij� între degete aca care se întindea de la ghem lamâna ei, _i întreba:

- Cum se nume_te dantela asta?- Ghipiura... m� întrebi pentru a zecea oar�!Surocika arunca o privire gr�bit� _i atent� sublocotenentului _i apoi, tot

a_a de iute, î_i l�s� iar ochii pe lucru... Darîndat� îi ridica iar _i începu s�râd�:

- Las�, Iuri Alexeici... Stai _i te odihne_te un pic. �Pe loc repaus!" cumse comand� la voi.

Roma_ov oft�, uitându-se cu coada ochiului la ceafa vânjoasa a luiNikolaev, care p�rea _i mai alb� al�turi de gulerul bluzei cenu_ii.

- Ce fericit e Vladimir Efimaci, zise el. O s� plece la var� laPetersburg... ^i-o s� intre la Academie...

- Ei, asta r�mâne de v�zut! exclam� Surocika, sfidându-_i oarecumsocul. Doar ne-am mai întors de dou� ori cu ru_ine la regiment... Acum eultima oar�!

Nikolaev se r�suci. Faca-i energic�, dar blânda, cu must�ci m�t�soasese înro_i, iar ochii lui mari, negri _i bovini scânteiar� mânio_i.

- Nu vorbi prostii, Surocika! Am spus c� voi trece examenul _i-l voitrece. B�tu tare cu palma în mas�. ^tii numai s� cobe_ti... Asta-i!

- Asta-i, îl îngân� nevast�-sa _i se lovi _i ea peste genunchi cu mina-imica _i negricioas�. Ia spune-mi, mai bine, ce condicii trebuie s�îndeplineasc� formaciunea de lupt� a unei unit�ci? ^tii, urm� ea, uitându-se IaRoma_ov cu un zâmbet _iret _i vioi în ochi, eu sunt mai tare decât el latactica. Ei, Volodea, oficer de stat-major general, care sunt acele condicii?

- Prostii, Surocika... Las�-m� în pace! morm�i Nikolaev, nemulcumit.Dar se întoarse cu scaun cu tot spre nevast�-sa, iarîn ochii larg

deschi_i, frumo_i _i cam nerozi, i se citea nedumerirea _i aproape spaima.- Stai, fetico, într-adev�r, nu-mi amintesc tocmai bine. Formaciunea de

lupt�? Formaciunea de lupta trebuie s� fie alc�tuit� în a_a fel, încât s� suferecât mai pucin sub focul inamicului, apoi s� fie u_or de comandat... Apoi...stai...

- Pentru �stai"... o s�-mi pl�te_ti o amend�! îl opri Surocika, biruitoare.

^i începu s� spun� pe dinafar�, cu o iuceala uluitoare, plecându-_i ochii_i Ieg�nându-se u_or, ca o _col�ric� premiant� care r�spunde la leccie:

- Formaciunea de lupta trebuie s� îndeplineasc� urm�toarele condicii:repeziciune, mobilitate, ml�diere pentru înl�turarea obstacolelor, u_urinca încomanda, adaptare la teren...

Unitatea trebuie s� sufere cât mai pucin sub focul inamicului, s�-_idesf�_oare _i s�-_i strâng� lesne rândurile _i s� treac� repede în formacie demar_... Asta-i tot!

Deschise ochii, r�sufla adânc _i, întorcându-_i spre Roma_ov facazâmbitoare _i expresiva, întreba:

- E bine?

- Ei, dr�cie, ce memorie! f�cu Nikolaev cu invidie _i admiracie,cufundându-se iarîn caietele lui.

- Doarînv�cam totdeauna împreuna, lamuri Surocika. Eu a_ putea s�reu_esc chiar acum la examen... Lucrul de c�petenie, zise ea gesticulând cucro_neta, e s� ai metoda. Metoda noastr� eu am n�scocit-o _i sunt mândr� deea. ln fiecare zi, pucin� matematic�, putina strategie militar� - artileria, ce-idrept, nu se prea prinde de mine, c� sunt formule plictisitoare la culme, maiales în balistica - apoi câteva articole din regulamentele militare... în sfâr_it,o dat� la dou� zile, amândou� limbile -franceza _i germana -iar a doua zi,geografia _i istoria...

- Dar limba rus�? întreba Roma_ov din politece.- Limba rus�? Un fleac... Am _i ispr�vit ortografia dup� Grot. Tezele se

cunosc! Totdeauna acela_i subiect în fiecare an: �^i vis pacem, para bellum"_i �Caracterizarea lui Oneghin în leg�tur� cu epoca |ui"...

Deodat�, însufIecindu-se tot mai mult, trase aca din mâinilesublocotenentului, ca _i cum ar fi vrut ca nimic s� nu împr�_tie gândurile lui,_i începu s� vorbeasc� p�tima_ despre ceea ce alc�tuia tot interesul, însu_irostul viecii ei de ast�zi:

- Nu pot, nu pot s� mai r�mân aici, Romocika! încelege-m�! s� r�mâiaici, înseamn� s� te tâmpe_ti, s-ajungi ca toate oficeresele, s� mergi laseratele voastre plictisitoare, s� bârfe_ti, s� te cii de intrigi _i s� te înfurii dinpricina unor îndemnizacii de deplasare sau diurne, sume cu totulneînsemnate! Brr... s� organizezi pe rând cu prietenele sindrofii dansantebanale, s� joci whist... _i mai spui c� la noi în casa e pl�cut! Te rog, uit�-te labun�starea asta de mic-burghezi...

Dantelele _i ghipiurile le-am lucrat eu, rochia asta mi-am pref�cut-osingura, covorul �sta îngrozitor, f�cut numai din buc�cele... toate acesteasunt dezgust�toare _i meschine! încelege, draga Romocika... Mie-mi trebuiesocietate adev�rat�, înalta societate, îmi trebuie lumina, muzica, adoracie,complimente subciri _i oameni inteligenci cu care s� stau de vorb�!

^tiu c� Volodea n-a descoperit praful de pu_ca, dar e un om cinstit,curajos _i muncitor... Numai s-ajung� oficer de stat major _i jur s�-i fac ocarier� str�lucit�. Vorbesc limbi str�ine, _tiu s� m� port în orice societate _iam - cum s� spun? - o fire atât de ml�dioas�, încât m� voi descurca oriunde_i voi _ti s� m� adaptez la orice... în sfâr_it, Romocika, uit�-te la mine, uit�-te

cu luare-aminte... Sunt eu oare o fiinca a_a de pucin interesant�, o femeie a_ade urât� ca s� mucezesc toat� viaca în colcul �sta uitat de lume, în târgu_orul�sta îngrozitor care nici m�car nu figureaz� pe vreo hart�?

Cu o mi_care gr�bit�, î_i acoperi faca cu batist� _i izbucni deodat� într-un plâns de femeie, ambicioasa _i mândr�, care v�rsa lacrimi de ciud�.Nikolaev, îngrijorat, se apropie repede de ea, cu o înf�ci_are nedumerit� _ipierdut�. Dar Surocika izbutise acum s� se st�pâneasc� _i-_i luase batist� depe faca.

Nu mai plângea, în ochii ei însa mai d�inuia totu_i o Iic�rire de mâniep�tima_�.

- Nu-i nimic, Volodea, nu-i nimic, dragul meu! zise ea, îndep�rtându-Icu mâna.

Pe urma începu s� râd� din nou, se întoarse c�tre Roma_ov _i Iuându-iiar din mina ghemul de ac�, întreba cu un zâmbet ciudat _i cochet:

- Romocika, stângaciule, ia r�spunde-mi, sunt frumoas�, sau nu? Cândo femeie îci cere un comp|iment, s� _tii c�-i culmea necuviincei s� nu-ir�spunzi!

- Surocika, nu ci-e ru_ine? obiect� Nikolaev de la locul s�u.Roma_ov zâmbi sfios, apoi r�spunse deodat�, grav _i trist, cu glas

tremur�tor:- Foarte frumoas�!

Surocika f�cu ochii mici, scuturându-_i capul a_a de _treng�re_te, încâtp�rul r�v�_it începu s�-i joace pe frunte.

- Ah, Romo-o-cika, ce caraghios mai e_ti! t�r�g�na ea cu gl�sciorsubcirel de copil.

Sublocotenentul se înro_i, spunându-_i c� de obicei: �Inima-i era cruntr�nit�".

T�cur� tustrei. Surocika lucra, dând repede din cro_eta. VladimirEfimovici morm�ia încet fraze din metoda Toussaint _i Langenscheidt pe carele traducea în nemce_te. Se auzea pocnind _i fâ_âind flac�ra în lampaacoperit� cu un abajur de m�tase galben�, în form� de cort. Roma_ov puseiar st�pânire pe ac� _i, înceti_or, aproape f�r� s� bage nici el de seam�, otr�gea din mâinile femeii. Încerca o dulce _i ginga_a fericire, simcind cummâinile Surocikai se împotriveau, f�r� voie, sfioaselor lui sforc�ri. I se p�reaca de-a lungul firului curgea un tainic _i tulbur�tor fluid, care-l lega de ea.

În acela_i timp, se uita dintr-o parte, pe furi_, dar cu st�ruinc�, la capulei plecat _i se gândea, abia mi_cându-_i buzele _i rostind cuvintele doarpentru el într-o _oapta lini_tita, ca _i cum ar fi vorbit intim _i sentimental cuSurocika.

�Cu ce îndr�zneal� m-a întrebat... Sunt frumoas�? O, da, e_ti minunat�,draga mea! Ce fericire s� te privesc astfe|!'

Ascult�-m� _i am s�-ci spun ce frumoas� e_ti... Asculta! Ai faca palid� _ioache_a... O faca p�tima_�, cu buze ro_ii, arz�toare - o, cum trebuie s�s�rute buzele astea! -iar ochii t�i au cearc�ne viorii... Când te uici dreptînainte, albul ochilor ci se alb�stre_te un pic, iar pupilele mari sunt de unalbastru închis _i adânc. Nu e_ti brun�, dar ai în tine ceva de ciganca...

Totu_i, p�rul t�u e a_a de subcire _i de deschis... _i-i strâns Ia spate într-un coc a_a de copil�resc, de cuminte _i de a_ezat, c�-ci vine s�-I atingiînceti_or cu degetele. E_ti mic� _i u_oara de te-a_ ridica în brace ca pe uncopil. Dar e_ti puternic� _i ml�dioas�, ai un piept de fat� _i e_ti plin� de viaca_i de avânt.

�Jos, pe urechea stâng�, ai o alunica ca urma unui cerce| - _i-iîncânt�tor..."

- N-ai citit în ziare un articol despre un due| între oficeri?Întreba pe nea_teptate Surocika.Roma_ov tres�ri, întorcându-_i anevoie ochii de la ea.- Nu, n-am citit, dar am auzit vorbindu-se. De ce m�-ntrebi?- Fire_te, ca de obicei nu cite_ti nimic. Z�u, Iuri _lexeici, ai început s�

decazi. Dup� p�rerea mea, s-a întâmplat ceva absurd. Inceleg bine cadue|uri|e între oficeri sunt câteodat� necesare _i de neînl�turat. Surocika î_istrânse la piept dantela cu o mi_care conving�toare. De ce însa atâta lipsa detact?.

Judec� _i dumneata, un locotenent a insultat un camarad... Insulta-igrav� _i consiliul hot�ra_te duelul. Dar aici începe prostia _i absurditatea...Condiciile duelului seam�n� într-adev�r cu un fel de osândire la moarte... Seva trage la o dep�rtare de cincisprezece pa_i, pân� la r�nire grav�. Dac� ceidoi adversari se mai pot cine pe picioare, vor redeschide focul... Asta-ic�s�pire, asta-i... ceva de neînchipuit! Dar a_tepta... Pân� acum a fost numaifloare la ureche... La locul duelului sosesc toci oficerii regimentului, pare-se c�_i nevestele lor _i chiar un fotograf care se ascunde prin tufi_uri. Nu-iînfior�tor, Romocika? Bietul sublocotenent, un pu_ti, cum spune Volodea, unb�iat ca dumneata, _i care pe deasupra-i insultatul _i nu insult�torul, se alegedup� a treia împu_c�tur� cu o ran� groaznic� în burta _i moare spre sear� închinuri cumplite... Dup� cât s-a aflat, avea, ca _i Mihin al nostru, o mam� învârst� _i o sor� fat� b�trân�, care locuiau împreuna cu el. Ia spune-miacuma, te rog, din ce pricina era oare nevoie s� se fac� din duelul acesta uncaraghioslâc sângeros? Baga de seam� c� asta s-a întâmplat chiarîn primelezile dup� ce au fost îng�duite due|uri|e... Uite, poci s� m� crezi, te asigur,exclam� Surocika, _i-i sclipeau ochii, au _i început s� se iveasc� du_mani aiduelurilorîntre oficeri... A, îi cunosc eu pe liberalii �_tia mi_ei, vrednici de totdisprecul, care desigur vor zbiera: �Ah, ce barbarie! Ce r�m�_ic� a vremurilors�lbatice! Ah ce fratricid!"

- Dup� cum v�d, e_ti însetata de sânge, Alexandra Petrovna? întrebaRoma_ov.

- Nu, nicidecum! r�spunse ea scurt. Dimpotriv�, sunt miloasa... Cândm� gâdil� un gând�cel pe gât, îl iau cât pot mai u_urel s� nu-i fac vreun r�u.Darîncearc� s� m� încelegi, Roma_ov! E o simpl� chestiune de logica... De cesunt oficeri?

Pentru r�zboi ce se cere înainte de toate la r�zboi? Curaj, mândrie _inep�sare faca de moarte. In timp de pace, în ce împrejur�ri anume se v�desccel mai bine calit�cile acestea?

În dueluri... Asta-i tot! Mi se pare c�-i destul de limpede... oficeriifrancezi se pot lipsi de dueluri, fiindc� orice francez are în sânge nociunea deonoare - ba chiarîn prea mare m�sur�! tot a_a _i nemcii, fiindc� suntdisciplinaci _i cuminci din n�scare! Dar noi, noi, noi? Datorit� duelului, nu vormai fi niciodat� printre oficerii no_tri m�sluitori de c�rci ca Arceakovski, saubecivi f�r� |eac în felul lui Nazanski al dumitale...

Atunci vor pieri de la sine falsa camaraderie, famiIiaritatea, glumelenes�rate, la cerc, faca de ordonance, înjur�turile reciproce _i obiceiul de a v�arunca unul altuia sticle în cap, având totu_i grij� s� nu v� nimerici, ci s� dacipe al�turi...

Atunci n-o s� v� mai ponegrici între voi pe ascuns. Un oficer trebuie s�-_i cânt�reasc� fiecare cuvânt... Oficerul e un model de corectitudine! _i apoi,la urma urmei, ce-s mofturile astea s�-ci fie team� de-o împu_c�tur�?Profesiunea voastr� e doar s� v� primejduici viaca... Dar ce s� mai vorbim!

Se opri deodat� _i, sup�rat�, se cufund� iarîn lucru. ^i din nou urma ot�cere.

- Surocika, cum se spune pe nemce_te rival? întreba Nikolaev,ridicându-_i ochii de pe carte.

- Rival? repeta Surocika, ap�sându-_i gânditoare cro_eta pe c�rareace-i desp�rcea în dou� p�rul moale. Spune-mi toat� fraza.

- Fraza? o clip�... iat-o... �Rivalul nostru de peste hotare"...- Unser ausländischer Nebenbuhler, traduse ea îndat�.- Unser, relu� în _oapta Roma_ov, uitându-se vis�tor la lumina l�mpii.

�Când se fr�mânta, î_i zise el, vorbele-i cad din gur� gr�bite, sonore _ilimpezi, ca ni_te alice pe-o tav� de argint." Unser - ce cuvânt nostim... Unser,unser, unser...

- Ce murmuri acolo, Romocika? întreba deodat� cu asprime AlexandraPetrovna. Nu-ci dau voie s� aiurezi în faca mea...

El zâmbi cu gândul în alt� parte.- Nu aiurez... Repetam pentru mine: unser, unser, ce cuvânt

caraghios...- Ce prostie... Unser? De ce-l g�se_ti caraghios?- Uite... îi venea greu s�-_i l�mureasc� gândul. Dac� repeci mult�

vreme acela_i cuvânt, cugetând la ce înseamn�, el î_i pierde deodat�încelesul _i se face... cum s�-ci spun?

- A, _tiu, _tiu! îl opri Surocika f�r� veste, cu glas voios.Acum nu mai e a_a u_or de f�cut, darînainte, în copil�rie...Ah! ce voios mai era!

- Da, da, chiar a_a... în copil�rie! Ai dreptate...- Cum s� nu: îmi amintesc foarte bine chiar _i cuvântul care m� uimea

mai mult. Cuvântul �poate"! m� leg�nam cu ochii închi_i, repetând mereu�poate... poate. ^i, deodat�, uitam cu des�vâr_ire ce înseamn�... m�trudeam s�-mi amintesc _i nu izbuteam! Mi se p�rea c�-i o pat� ro_cata,cafenie, cu dou� codice. Nu-i a_a?

Roma_ov o privea cu duio_ie.- Ciudat! Avem amândoi acelea_i gânduri, zise el încet.

Cuvântul unser, încelegi, mi se pare ceva foarte înalt, usc�civ _i cu unac de albin�, un fel de insect� lung�, subcire _i rea tare.

- Unser? Surocika ridica fruntea _i, f�când ochii mici, se uita îndep�rtare spre colcul întunecat al od�ii, încercând s�-_i închipuie |ucru|despre care vorbea Roma_ov. Nu, stai! E ceva verde _i ascucit... Ei da... da...ai dreptate! E o insect�! Un fel de I�cust�, dar mai scârboasa _i mai rea... Ah,ce pro_ti mai suntem amândoi, Romocika!

- Câteodat� mi se întâmpl� s�-mi mai vin� în minte _i altceva, începuîn taina Roma_ov, dar _i asta era mult mai viu în copil�rie. Rostesc un cuvântoarecare _i încerc s�-I întind cât mai mult, t�r�g�nind la nesfâr_it fiecareliter�. Atunci, simt ca, o clip�, m� cuprinde un simc�mânt ciudat, foarteciudat... ca _i cum totu| arfi pierit în jurul meu... _i atunci m� mir cum de maipot s� vorbesc, s� cuget, s� tr�iesc...

- A, da' _i eu cunosc asta! relu� vesel Surocika. Dar nu chiar la fe|... Seîntâmpl� s�-mi cin r�sufIarea cât puteam r�bda _i-mi ziceam: uite, acum numai respir... nici acum nu mai respir... nici acum... nici... Atunci se produceasenzacia aceea ciudat�... Simceam cum fuge timpul pe lâng� mine! Nu, nu-ichiar a_a: poate ca timpul nici un mai exista de loc... Vezi, asta nu se poateI�muri...

Roma_ov o sorbea din ochi _i repet� cu glas sc�zut _i fericit:- Da, da... nu se poate I�muri... Ce ciudat e... De neînceles...- Ei, psihologilor, sau cum s� v� mai spun, ajunge... E vremea s�

mânc�m! zise Nikolaev, sculându-se de pe scaun.^ezuse atâta c�-i amorciser� picioarele _i-l durea spatele.Ridicându-se cât era de înalt, î_i întinse bracele în sus, scocând pieptul

în afar�, cu o mi_care a_a de puternic�, încât trupul mare _i mu_chiulos îitrosni din toate încheieturile.

O gustare rece era preg�tit� în sufrageria micuca, dar pl�cuta _i bineluminat� de o lamp� de porcelan alb, mat, atârnat� de tavan. Nikolaev nu erab�utor, pentru Roma_ov însa se g�si o sticluca de votc�. Strângându-_i facadr�g�la_� într-o strâmb�tur� de dezgust, Surocika întreba cu nep�sare dup�obiceiul ei:

- N-ai s� te mai la_i odat� de porc�ria asnta?Roma_ov zâmbi cu o înf�ci_are vinovat�. Incurcat, se îneca bându-_i

votca _i începu s� tu_easc�.- M� mir cum de un ci-e ru_ine! îl dojeni gazda. Nici nu _tii înc� s� bei

dar nu te la_i... înceleg s� i se mai treac� asta iubitului dumitale Nazanski! El,cel pucin, e un om sfâr_it, dar dumneata, de ce bei? Un b�iat atât de tân�r,dr�guc _i capabil cum e_ti, nu se poate a_eza la mas� f�r� votca... Ei, spune,de ce? Mi se pare c� Nazanski acela te strica...

Nikolaev, care în timpul �sta citea un ordin ce i se adusese ceva maiînainte, exclam� deodat�:

- A, bine c� veni vorba... ^tici c� Nazanski a cerut un concediu de olun�, în interese de familie! He, he. He! înseamn� c� iar s-a pus pe b�ut.Dumneata, luri Alexeici. L-ai v�zut desigur. Ce-i cu el? l s-a întâmplat ceva?

Roma_ov se z�p�ci _i clipi din ochi.

- Nu, nu _tiu nimic... Adic�, mi se pare c�...- Nazanski al dumitale e dezgust�tor, zise Surocika _i în glasu-i

st�pânit se deslu_ea ura. Dac-ar fi în puterea mea, a_ împu_ca oamenii defelul �sta ca pe ni_te câini turbaci. Astfel de oficeri sunt o ru_ine pentruregiment... O pacoste!

Îndat� dup� gustare, Nikolaev, care mânca mult _i cu aceea_i râvn� capentru studiul _tiincelor militare, începu s� ca_te _i, pân� la urm�, declara cusinceritate:

- Ei, domnilor, ce-arfi dac� ne-am duce la culcare? �S�-i tragem unpui de somn", cum se spunea în bunele romane de odinioar�.

- Ai toat� dreptatea, Vladimir Efimaci! r�spunse gr�bit Roma_ov cuglas firesc, pe care-l g�si cam lingu_itor. ^i, sculându-se de la mas�, î_i ziceaab�tut: �Hot�rât lucru, aici nu se prea umbl� cu m�nu_i faca de mine... Darcine m� pune s� vin?!

I se p�rea ca Nikolaev era bucuros s�-l vad� ie_ind din casa lui. Totu_i,salutându-l anume întâi pe el, înainte de a-_i lua r�mas bun de la Surocika, segândea cu nespus� bucurie c-o s� simt� îndat� strângerea puternic� _imângâietoare a dr�g�la_ei mâini de femeie. De câte ori se preg�tea s� plece,avea acela_i gând. ^i când în clipa aceasta se apropia, era atât de absorbit defarmecul încânt�toarei atingeri, încât nici nu auzi ca Surocika îi spune:

- S� nu ne uici... Ne faci totdeauna pl�cere! Decât s� te îmbeti cuNazanski al dumitale, vino mai bine la noi. Numai s� _tii c� nu ne prea sfiimfaca de dumneata.

El nu-_i d�du seama de vorbele acestea _i nu le încelesese decât abiacând ajunse în strad�.

- Da, cu mine nu se sfie_te nimeni! murmur� el cu simc�mântul amaral jignirii, spre care sunt boln�vicios de pornici tinerii de vârsta lui, plini deamor propriu.

V.

ROMA^OV IE^I ÎN PRAG. NOAPTEA se f�cuse parc� _i mai întunecoasa,mai cald� _i mai adânc�.

Sublocotenentul mergea dibuind _i cinându-se cu mâinile de gardul denuiele, a_teptând ca ochii s� i se deprind� cu întunericul. Chiar atunci, u_a dela buc�t�ria Nikolaevilor se deschise f�r� veste, aruncând o clip� în bezna dinjur o fâ_ie larg� de lumin�, cecoasa _i galben�. Cineva tropai prin glod _iRoma_ov auzi glasul sup�rat al lui Stepan, ordonanca Nikolaevilor.

- Vine în fiecare zi... în fiecare zi! Dracu _tie de ce vine!Alt glas de soldat, necunoscut sublocotenentului, r�spunse nep�s�tor,

c�scând lung _i alene:- Auzi vorba! N-au ce face! De aceea! Ei, la revedere, Stepan.- La revedere, Baulin! mai treci pe aici...Roma_ov se lipi de gard. Se înro_i de ru_ine, cu tot întunericul... îl

trecur� n�du_elile _i simcea ca mii de ace îl înceap� în spate _i-n picioare.�Sigur! pân� _i ordonancele î_i batjoc de mine", î_i zise el cu dezn�dejde.Toat� seara i se perinda în minte, _i-n unele vorbe, în tonul frazelor, în unelepriviri schimbate între gazde, descoperi o sumedenie de am�nunte pe care

mai înainte nu le b�gase în seam�, iar acum i se p�reau dovada nep�s�rii, abatjocurii _i a unei v�dite enerv�ri faca de un musafir plictisitor.

- Ce ru_ine, ce ru_ine! murmur� sublocotenentul, r�mânând pironitlocului. S-ajungi pân� acolo, încât abia s� te mai rabde când vii... Nu, destul!Acuma _tiu sigur c�-i destul!

Lumina se stinse în sa|onu| Nikolaevilor. �Au trecut în dormitor", gândiRoma_ov _i, cu o Iimpezime uimitoare, î_i închipui cum se preg�tesc deculcare, dezbr�cându-se unu| lâng� altul, cu obi_nuita nep�sare _i lipsa deru_ine a celor c�s�torici de mult� vreme, _i cum vorbesc despre el. Ea, numaiîn fusta, se piapt�n� pentru noapte în faca oglinzii. Vladimir Efimovici sta pepat în c�ma_�, î_i scoate cizmele _i, înro_indu-se de sforcare, spune cu glassup�rat _i somnoros: �^tii, Surocika, m-am s�turat pân�-n gât de Roma_ov alt�u. M� mir de ce-i dai atâta atencie." Iar ea, cu spelca în gur� _i f�r� s� seîntoarc�, îi r�spunde prin oglind�, cu glas nemulcumit: �Ba nu-i de loc al meu,ci al t�u!"

Mai trecur� cinci minute pân� când Roma_ov, chinuit de gândurile-iamare, se hot�rî s-o porneasc� mai departe. Trecu furi_ându-se de-a lungulgardului de nuiele care împrejmuia casa Nikolaevilor, tr�gându-_i cu b�garede seam� picioarele din noroi, ca _i cum ar fi putut s�-l aud� cineva _i s�-lprindem asupra unei fapte rele. N-avea chef s� se întoarc� acas�, îlcuprindea un fel de spaim�, aproape un dezgust, amintindu-_i de odaia luiîngusta _i lung�, cu o singur� fereastr� _i de toate lucrurile din ea, de care seplictisise de moarte. �Uite, numai ca s�-i fac în ciuda, am s� m� duc laNazanski, se hot�rî el pe loc, _i îndat� simci oarecare mulcumire faca de oastfel de r�zbunare. M-a certat pentru prietenia mea cu Nazanski, dar, ca s�-iar�t c� nu-mi pasa de ce spune, m� duc la el! Uite-a_a!

Ridicând ochii spre cer _i strângându-_i cu putere mâinile la piept, î_izise cu c�ldura: �Jur, da, jur ca ast�zi am fost pentru ultima oar� la ei... Nuvreau s� mai îndur asemenea umilinca. Jur!"

Apoi, ca totdeauna, adaug� în minte: �Ochii lui negri _i vii scânteiau dehot�râre _i de disprec", cu toate c� n-avea ochi negri, ci foarte obi_nuici,c�prui, încercuici cu o dung� verzuie.

Nazanski locuia într-o camer� închiriata la camaradul s�u, locotenentulZegrjt, care pesemne, era cel mai b�trân locotenent din toat� armata rus�,de_i î_i f�cea serviciul într-un mod exemplar _i luase parte la campaniaîmpotriva turcilor. O soart� vitreg� _i de neînceles îl împiedicase s� înaintezeîn grad. V�duv cu patru copii mici, izbutea totu_i, de bine de r�u, s-o scoat�la cap�t cu solda lui de patruzeci _i opt de ruble.

Lua locuince mari, subînchiriind apoi camere oficerilor nec�s�torici,cinea o pensiune, cre_tea g�ini _i curci _i se pricepea s� cumpere lemnefoarte ieftin _i totdeauna la vreme. Singurî_i scalda copiii în albie, singurîiîngrijea cu doctoriile pe care le avea în casa _i singur le cosea la ma_inabluze, pantalona_i _i c�m�_uce. Inc� înainte de a se c�s�tori, ca de altfelmulci oficeri burlaci, Zegrjt încercase de pl�cere s� brodeze ori s� coas�, ca ofemeie; acum însa îl silea crunta nevoie. Gurile rele spuneau chiar calucru_oarele acestea le trimitea la vânzare, în mare tain� _i pe sub mân�.

Dar toate m�runtele îndeletniciri gospod�re_ti nu-i prea foloseau luiZegrjt. P�s�rile din curte piereau de molimi, camerele r�mâneau neînchiriate,abonacii la pensiune se plângeau c� mâncarea nu-i bun� _i nu pl�teau. A_a caaproape regulat, de vreo patru ori pe an, puteai s�-l vezi pe Zegrjt, de_irat _ib�rbos, cu faca r�v�_it� _i asudata, alergând prin ora_ cu n�dejdea de a facerost de ceva bani... Atunci, _apca, turtita ca o cl�tit�, îi Iuneca pe o ureche,iar mantaua str�veche, de pe vremea lui Nicolae I, înc� dinainte de r�zboi, seumfl� _i foalele-i fâlfâiau la spate ca dou� aripi.

De data aceasta, od�ile lui erau luminate. Roma_ov se apropie defereastr� _i-l v�zu pe Zegrjt stând la o mas� rotund�, sub lampa atârnat� detavan. Aplecându-_i capul chel, cu faca blând�, murdar� _i zbârcit�, broda cuamici o bucat� de pânz� pe care era un model de hârtie ro_ie - f�r� îndoialapiepcii unei c�m�_i ucrainene. Roma_ov b�tu cu degetul în geam.

Zegrjt tres�ri, î_i l�s� lucrul deoparte _i se apropie de fereastr�.- Eu sunt, Adam Ivanovici. Deschide-mi o clip�, zise Roma_ov.Zegrjt se c�c�r� pe pervaz, trecându-_i prin oblon capul ple_uv _i barba

rar� ce-i atârna într-o parte.- Dumneata e_ti, sublocotenent Roma_ov? Ce este?- Nazanski e acas�?

- Acas�... acas�! Unde ar putea s� se duc�? Ah, Dumnezeule! (Barbalui Zegrjt începu s� fluture la fereastr�.) Nazanski al dumitale î_i bate joc demine... E a doua lun� de când îi trimit masa la prânz, iar el numai îmif�g�duie_te c-o s�-mi pl�teasc�, _i atât. Când s-a mutat la mine, l-am rugatst�ruitor, pentru a înl�tura orice fel de neîncelegeri...

- Da, da, da... într-adev�r... îl opri Roma_ov cu gândul aiurea. Dar iaspune-mi, în ce stare-i? Pot s�-l v�d?

- Cred c� da... Se plimba într-una prin odaie. Zegrjt trase o clip� cuurechea. Uite... _i-acum umbla! încelegi, i-am spus limpede: �Pentru a înl�turaorice fel de neîncelegeri, stabilim ca plata...

- Iart�-m�, Adam Ivanovici, îl opri iar Roma_ov, dac�-mi dai voie, o s�vin alt� dat�! Ast�zi sunt tare gr�bit... A

Trecu mai departe _i coti dup� colc. In fundul gr�dinicei, odaia luiNazanski era luminat� _i una din ferestre, larg deschis�. Nazanski, f�r�tunica, numai în c�ma_�, cu gulerul descheiat, se plimba de colo pân� colocu pa_i repezi prin odaie...

Faca-i alb� _i capul cu p�r b�lai, când se iveau în dreptul ferestrelor,când piereau dup� zid... Roma_ov sari gardul gr�dinicei _i-l striga.

- Cine-i? întreba Nazanski, plecându-se pe fereastr�, foarte lini_tit,parc� ar fi a_teptat strigatul �sta. A, dumneata e_ti, Gheorghi Alexeici? Stai!U_a-i departe _i-i tare întuneric. Mai bine urc�-te pe fereastra... D�-mi mâna!

Odaia lui Nazanski era _i mai s�r�c�cioasa decât a lui Roma_ov. Laperetele de lâng� fereastr�, un pat de fierîngust _i scund, cu somiera l�sat�,iar drept a_ternut parc� n-avea decât o învelitoare de pichet trandafiriedeasupra. La cel�lalt perete�, o mas� simpl� de lemn nevopsit _i douascaunele grosolan cioplite. Intr-un colc al od�ii era prins în cuie un dul�piorîngust de lemn. La picioarele patului, un geamantan ro_cat de piele, acoperit

peste tot cu etichete de hoteluri. Afar� de lucrurile acestea _i lampa de pemas�, nu mai era nimic în odaie.

- Bun� seara, dragul meu, zise Nazanski, scuturând puternic mâna luiRoma_ov _i pironindu-_i asupra lui minunacii ochi alba_tri, vis�tori. Stai colea,pe pat! Ai auzit c-am cerut un concediu de boal�?

- Da! Mi-a spus adineauri Nikolaev!Roma_ov î_i aminti de cump|ite|e cuvinte ale ordonancei _i faca i se

strânse dureros.- Aha! Ai fost la Nikolaevi? întreba deodat� Nazanski cu vioiciune _i cu

v�dit interes. Te duci des pe la ei?Un nedeslu_it instinct de prevedere, stârnit de tonu| neobi_nuit al

întreb�rii, îl f�cu pe Roma_ov s� mint� _i r�spunse cu nep�sare:- Nu, foarte rar! Am trecut numai din întâmplare...Nazanski, care umbl� în lung _i-n lat prin odaie, se opri în faca

dul�piorului _i-l deschise. Pe un raft era o sticl� de votc� _i lâng� ea, un m�rt�iat cu grij� în felioare subciri.

Stând cu spatele la musafirul s�u, î_i umplu în grab� un p�h�rel _i-lb�u. Roma_ov v�zu cum spatele i se înfioar� ca-n spasme sub c�ma_a subcirede pânz�.

- Nu vrei s� iei ceva? întreba Nazanski, ar�tând dul�piorul. Gustareanu-i prea bogat�, dar dac� ci-e foame, pot s�-ci fac ni_te ochiuri. Am putea s�-| mai înduplec�m pe str�mo_ul nostru Adam.

- Mulcumesc, am s� m�nânc mai târziu.Nazanski, cu mâinile în buzunare, î_i relu� plimbarea. Dup� ce f�cu de

dou� ori ocolul od�ii, prinse a vorbi ca _i cum ar fi urmat o conversacieîntrerupta cu o clip� mai înainte:

- Da, uite, umblu mereu _i m� tot gândesc... ^tii, Roma_ov, suntfericit! Mâine Ia regiment, or s� spun� toci c� iar m-am pus pe b�ut... Ei, da,oarecum e adev�rat _i totu_i nu-i chiar a_a!

În clipa aceasta, sunt fericit, nu-s bolnav _i nici nu suf�r de nimic... înzilele obi_nuite, mintea _i voinca-mi sunt în�bu_ite.

Atunci m� pierd în mediocritatea la_a, flamanda _i ajung vulgar _iplicticos chiar faca de mine însumi, prev�z�tor _i chibzuit. A_a, de pild�, ur�scserviciul militar, _i totu_i sunt în armat�. De ce mai sunt oare în armat�?Dracu _tie de ce!

Fiindc� din copil�rie mi s-a spus într-una _i acum toci cei din jurul meurepeta ca în viaca lucrul de c�petenie e s� ai slujba, s� m�nânci bine _i s� fiibine îmbr�cat... Cât despre filosofie, spun ei, e o prostie, bun� doar pentrucel care n-are ce face sau a mo_tenit avere de la maic�-sa. A_a c�, de fric� s�nu mor de foame, fac lucruri str�ine de sufletul meu _i execut, ordine ce mise par uneori aspre, iar alteori tâmpite... Existenca mea e monotona ca unzaplaz _i cenu_ie ca postavul cazon!

Cu neputinca - nu spun s� discut cu cineva - dar nici m�car s� meditezasupra dragostei, a frumusecilor naturii, a relaciilor dintre oameni, asupraegalit�cii _i a fericirii lor, asupra poeziei _i asupra lui Dumnezeu... Toci râd de

mine: �Ha-ha-ha, ce tot atâta fi|osofie!"... E neîng�duit, e chiar ridicol _ines�buit pentru un oficer de infanterie s� se gândeasc� la lucruri înalte.

Asta-i filosofie, ce dracu! _i deci prostii _i p�l�vr�geala zadarnic�,f�r� nici un rost...

- ^i totu_i e lucrul de c�petenie în viaca! declar� Roma_ov, dus pegândun.

- Uite c� am _i eu uneori perioade pe care ei le judeca atât de crud!urma Nazanski, f�r� s�-| asculte.

Umbla mereu în lung _i-n |at _i, din când în când, f�cea gesturiconving�toare, nu spre Roma_ov, ci spre cele dou� colcuri opuse ale od�ii,spre care se îndrepta pe rând.

- Acesta-i timpul libert�cii mele, Roma_ov, al libert�cii sufletului meu, avoincei _i a mincii mele! Atunci tr�iesc o viaca l�untric�, ciudata poate, daradânc� _i minunata... O viaca a_a de plin�! Tot ce-am v�zut, tot ce am cititsau am auzit, totul se însuflece_te în mine _i cap�t� o str�lucire puternic� _iun înceles adânc _i nem�rginit! Memoria mea ajunge ca un muzeu cu lucruride prec... încelegi? Atunci sunt un adev�rat Rotschild! lau cel dintâi subiectce-mi vine în minte _i-l cercetez îndelung, adânc, cu voluptate... m� gândescla chipurile oamenilor, la felurite întâlniri, la caractere, la c�rci, la femei...

A, mai ales la femei _i la iubire! Uneori cuget la oamenii mari dintrecut, la martirii _tiincei, la încelepci _i la eroi, cât _i la vorbele uimitoare pecare le-au rostit. Câteodat�, de_i nu cred în Dumnezeu, cuget la sfinciif�c�tori de minuni, la pustnici, la martiri _i-mi aduc aminte de canoane _i derug�ciuni înduio_�toare... Doar am înv�cat _i la seminar, dragul meu, _i am omemorie uimitoare! Ei bine, când m� gândesc la toate acestea, mi se-ntâmpl� uneori s� simt cu atâta putere bucuria sau durerea altuia, orifrumusecea nemuritoare a unei fapte mari, încât încep s� umblu a_a,singuratic... _i plâng... plâng cu lacrimi fierbinci...

Roma_ov se ridica înceti_or de pe pat _i se a_eza pe marginea ferestreideschise, cu spatele _i cu t�lpile sprijinite de laturile pervazului. De-aici, dinodaia luminat�, noaptea p�rea mai întunecoasa, mai adânc� _i mai tainica.Un vânt cald, cu toane, dar ce abia se auzea, leg�na sub fereastra frunzi_ulnegru al tufi_urilor scunde. În v�zduhul molcom, plin de ciudate miresmeprim�v�ratice, în t�cerea întunecata _i-n str�lucirea puternic�, aproape cald�a stelelor, simceai o nelini_te tainic� _i p�tima_�, ghiceai setea de z�mislire _idarnic� voluptate a p�mântului, a plantelor, a copacilor _i a lumii întregi.

Nazanski se plimba într-una _i vorbea, f�r� s� se uite la Roma_ov,adresându-se parc� perecilor _i colturilor od�ii.

-În ceasurile acelea, gândurile mele alearg� capricioase, nespus defelurite _i de nea_teptate. Judecata parc� mi se ascute _i se lumineaz�, iarînchipuirea mea devine un adev�rat _uvoi! Toate lucrurile, toate fiincele pecare le rechem în minte mi se arat� în adev�rata lor înf�ci_are _i cu atâtalimpezime, de parc� le-a_ vedea într-o camer� de proieccie. ^tiu, _tiu, dragulmeu, ca aceasta ascucire a simcurilor _i toat� lumina asta spiritual� nu este,vai! decât acciunea fiziologic� a alcoolului asupra sistemului nervos... Laînceput, când am simcit pentru întâia dat� aceast� minunat� încântare a

viecii I�untrice, am crezut c�-i îns�_i inspiracia... Dar nu! Starea aceasta nu-inici creatoare _i nici m�car nu cine mult. E numai un proces boln�vicios, unreflex trec�tor care, de fiecare dat�, te roade tot mai mult din temelie! Da...Totu_i, nebunia asta m� încânt� _i... duc�-se dracului orice prevederesalvatoare _i, o dat� cu ea, _i n�dejdea prosteasc� de a tr�i o sut� zece ani _ide a fi semnalat în ziare, la rubrica faptelor diverse, ca un neobi_nuit exemplude longevitate... Sunt fericit _i atâta tot!

Nazanski se apropie iar de dul�pior, î_i umplu un pahar _i, dup� ce-lb�u, închise la loc dulapul cu grij�. Alene _i aproape f�r� s�-_i dea seama,Roma_ov se ridica _i f�cu acela_i lucru.

- ^i la ce te gândeai când am venit, Vasâli Nilaci? întreba el, a_ezându-se iar pe marginea ferestrei.

Dar Nazanski mai c� nu-i auzi întrebarea:- A_a, de pild�, ce fericire-i s� te gânde_ti la femei! exclam� el, f�când

un gest larg spre colcul cel mai îndep�rtat, unde ajunsese în plimbarea lui. S�nu cugeci la de cu gânduri rele... Ce rost are? Nu trebuie niciodat� - nici chiarîn gând s�-l faci pe om p�rta_ la o r�utate _i, cu atât mai mult, la omurd�rie... m� gândesc adesea la femeile ginga_e, neprih�nite _i gracioase,la lacrimile lor senine _i la zâmbetele lor încânt�toare, la mamele tinere _ivirtuoase, la îndr�gostitele care înfrunta moartea din iubire, la minunatelefete nevinovate _i mândre cu suflete neîntinate care _tiu tot _i nu se tem denimic. Nu exist� asemenea femei! Sau poate ca m�-n_el...

Pesemne c� totu_i exista, dar nici eu, nici dumneata nu le vomcunoa_te niciodat�. Poate dumneata s� le mai vezi, dar eu, niciodat�.

Nazanski sta înaintea lui Roma_ov, privindu-l cint�; dar dup� expresiavis�toare a fecei lui _i dup� zâmbetul nel�murit ce-i flutura pe buze, îci d�deaiseama c� nu-l vedea... Niciodat� pân� acum, nici chiarîn clipele cele maibune, când Nazanski era treaz, chipul s�u nu i se p�ruse lui Roma_ov atât defrumos _i de fermec�tor. P�rul b�lai c�dea în bucle mari în jurul fruncii înalte_i senine, barb� ro_cata, p�trat� _i potrivit de mare se l�sa în valuri regulate,parc-ar fi fost ondulat�; capul mândru _i puternic, cu liniile distinse ale gatuluidescoperit, amintea de eroii sau încelepcii greci, ale c�ror busturi minunateRoma_ov le admirase cândva în gravuri. Ochii alba_tri, lumino_i _i cam umezisclipeau de inteligent� _i de bun�tate. Pân� _i ginga_a culoare trandafirie afecei lui frumoase _i cu tr�s�turi regulate te uimea prin netezimea ei _i numaiun ochi foarte încercat ar fi putut deosebi în aparenc� fr�gezime, ca _i înu_oara congestionare a tr�s�turilor, efectul alcoolului.

- Iubirea! Ce tain� de nep�truns! Ce încântare, ce suferinca arz�toare_i dulcne totodat�! se înfl�c�ra f�r� veste Nazanski.

ln tulburarea lui, î_i trecu mâinile prin p�r _i se îndrepta iar cu pa_igr�bici spre colcul od�ii, dar, înainte de-a ajunge se opri _i, întorcându-sec�tre Roma_ov, izbucni într-un râs vesel. Sublocotenentul îl urm�rea cunelini_te.

- Mi-am adus aminte de o întâmplare nostim�! relu� Nazanski cu glasblând _i simplu. Ah, cum îmi mai fug gândurile de la una la alta. M� aflam odat� la Riazan, în portul Oka, _i trebuia s-a_tept vaporul mai bine de o zi! Era

prim�vara, pe timpul rev�rs�rii apelor, iar eu, dup� cum ci-ai închipuitdesigur, m-am a_ezat în tihn� la bufet. La tejghea _edea o fat� de vreooptsprezece ani. Faca, cum s�-ci spun, nu prea frumoas�, ciupit� de v�rsat,p�rea vioaie, cu ochi negri _i un zâmbet fermec�tor, într-un cuvânt stra_nicde dr�guc�. In sa|a eram numai eu, fata _i un tân�r telegrafist, b�lai _im�runcel.

Ba mai era _i tat�l ei, o mutr� obi_nuita de negustor, ro_u la faca _igras, care sem�na cu un dul�u de vân�toare b�trân _i arc�gos. Tat�l însaparc� sta în culise... Se ivea o clip� dup� tejghea, casca într-una,sc�rpinându-_i burta pe sub haina _i abia deschizându-_i ochii de somn, apoise ducea iar s� moc�ie. Telegrafistul se apropia mereu de tejghea... Parc�-Iv�d cum se rezem� cu coatele _i t�cea... T�cea _i ea, uitându-se pe fereastr�la apele rev�rsate... Din când în când, b�iatul începea s� cânte, repede, maimult declamând:

Ce este iubirea?

E un dar ceresc ^i ne aprinde simcuri Ce ne z�p�cesc!^i t�cea din nou. Peste cinci minute, îngâna la rândul ei: �Ce este-e

iubi-i-rea? E un dar cer-e-esc..." ^tii, o melodie cum nu se poate mai banal�.Pesemne c-o auziser� amândoi la opereta sau la vreun spectacol deestrad�... Sau or fi fost împreuna - poate pe jos - anume s-o aud� la ora_.Da... Mai cântau pucin _i apoi iar t�ceau... Pe urm�, în timp ce privea pegeam, ea-_i uita ca din întâmplare mâna pe tejghea, iar el i-o lua în mâinilelui _i-i dezmierda degetele, unul dup� altul... _i din nou: �Ce este-e iubi-i-rea"... Afar� era prim�vara, apele se rev�rsau _i peste tot simceai o nelini_tevoluptoas�... A_a _i-au petrecut toat� ziua! Atunci, aceast� �iubire" m-aplictisit r�u de tot, iar acuma îmi amintesc de ea cu duio_ie. Pesemne ca-nfelul �sta au dus-o vreo dou� s�pt�mâni înaintea sosirii mele _i poate tot a_aînc� o lun� dup� plecarea mea... Abia mult mai târziu am înceles ce mare leera fericirea, care r�s�rea ca o raz� de lumin� în s�r�c�cioasa _i atât dem�rginita lor viaca, de o sut� de ori mai neînsemnata chiar decât amaratulnostru trai! De altfel... stai pucin, Roma_ov! Mi se încurca gândurile... Cumde-am ajuns la telegrafistul �sta?

Nazanski se apropie din nou de dul�pior, dar de data aceasta nu b�u ci,întorcându-se cu spatele la Roma_ov, î_i freca fruntea _i-_i strânse taretâmplele cu degetele mâinii drepte. In aceast� mi_care nervoas� deneputinca era ceva vrednic de mil� _i înjositor.

- Vorbeai despre iubire, despre nem�rginirea, despre tainele _ibucuriile ei... îi aminti Roma_ov.

- Da, iubirea! se aprinse Nazanski cu vioiciune. D�du de du_ca unp�h�rel _i se întoarse de la dul�pior cu ochii înfl�c�raci, _tergându-_i buzelecu mâneca de la c�ma_�. Iubirea!

Cine o încelege? A ajuns subiect de operete murdare _i josnice, deilustracii pornografice, de anecdote necuviincioase _i de poezii scârboase.Asta am f�cut-o noi, oficerii! Ieri a fost la mine Ditz! Chiar de pe locul undestai acum, vorbea despre femei, jucându-se cu pince-nez-ul lui de aur.Roma_ov, dragul meu, dac� animalele, câinii, de pild�, ar avea darul s�

înceleag� vorba omeneasc� _i dac� unul dintre ei I-ar fi auzit ieri pe Ditz, teasigur c-ar fi fugit de ru_ine... ^tii c� Ditz e b�iat bun. De altfel, toci oameniisunt buni, nu exist� oameni r�i... Dar el se sfie_te s� vorbeasc� altfel desprefemei, de fric� s� nu-_i piard� renumele de cinic, de desfrânat _i decuceritor...

E o în_el�torie general�, un fel de fanfaronada a b�rbacilor, un disprecîngâmfat faca de femeie. ^i totul numai fiindc� cei mai mulci dintre voi v�d îndragoste, în posesiune, da... încelegi... în definitiva posesiune a femeii, cevagrosolan, bestial _i egoist, ceva t�inuit _i josnic... o ru_inoasa desfrânare. Ei,dr�cie?

Nu prea _tiu cum s� m� exprim... De aceea, în cele mai multe cazuri,dup� posesiune, urmeaz� r�ceala, dezgustul, du_m�nia...

De aceea oamenii au _i ales noaptea pentru dragoste, ca pentru hocii _ipentru omoruri... Aici, dragul meu, natura le întinde o curs�, o momeal� _i un_treang!

- E adev�rat! încuviinca încet _i cu tristence Roma_ov.- Ba nu-i adev�rat! se mânie Nazanski. Ici spun eu c� nu-i adev�rat...

Natura a fost genial� în tot ce-a orânduit?Tocmai de aceea pentru locotenentul Ditz, dup� dragoste, vine

dezgustul _i saturacia, în timp ce pentru Dante dragostea-i numai farmec,încântare _i prim�vara! S� nu m� încelegi gre_it! Vorbesc despre dragoste înîncelesul propriu al cuvântului, numai despre dragostea fizica... Chiar _i ea-ipartea celor ale_i! S�-ci dau un exemplu... Toat� lumea are - mai mult saumai pucin - simt muzical, dar la milioane de oameni simcul �sta e la fel cu alpe_telui sau cu al c�pitanului Vasilcenko, iar printre ei nu se g�se_te decât unsingur Beethoven... A_a-i în toate, în poezie, în art�, în încelepciune... _idragostea, te asigur, are culmile ei la care pot s-ajung� numai câciva ale_i,între milioane de oameni...

Nazanski se apropie de fereastr�, î_i rezem� fruntea de colcul pereteluiling� Roma_ov _i, cu privirea pierdut� în cald� întunecime a nopcii deprim�vara, urma cu glas tremur�tor, adânc _i inspirat:

- O, cum nu _tim noi, oameni grosolani, lene_i _i m�rginici s� precuimfarmecul delicat _i inefabil al iubirii... încelegi oare ce nenum�rate bucurii _ice încânt�toare suferince se ascund într-o iubire neîmp�rt�_ita, o iubire f�r�speranca?

Când eram mai tân�r, n-aveam decât un singur vis: s� m� îndr�gostescde o femeie neobi_nuita, de care s� nu m� pot apropia, o femeie, _tii, cu careniciodat� n-a_ putea s� am nimic comun. S� m� îndr�gostesc de ea _iîntreaga viaca s�-i închin toate gândurile mele. Pucin îmi pas�, dac� m-a_ fitocmit argat, lacheu, vizitiu, dac� m-a_ fi travestit ori a_ fi recurs la tot felulde _iretlicuri ca s-o v�d din întâmplare o dat� pe an, s� pot s�ruta urmelepa_ilor ei pe scar�, _i ah! neînchipuita fericire, s�-i ating rochia m�car osingur� dat� în viaca mea!

- ^i s� sfâr_e_ti la casa de nebuni, zise trist Roma_ov.- Ah, dragul meu, oare nu-i totuna? se înfl�c�ra Nazanski _i iarîncepu

s� se plimbe nervos prin odaie. Cine _tie? Poate c� abia atunci vei cunoa_te o

viaca de basm _i pe deplin fericit�... Fie, poate c� dumneata vei înnebuni dinpricina acestei iubiri unice _i de necrezut, pe cât� vreme Iocotenentul Ditz î_iva pierde mincile de pe urma paraliziei progresive _i a bolilor venerice... Ce-ide ales? închipuie-ci numai ce fericirea s� stai o noapte întreaga în bezn�, decealalt� parte a str�zii, _i s� te uici la ferestrele iubitei... Ele se lumineaz�deodat� _i o umbr� se mi_ca dup� perdea. O fi ea? Ce face? La ce segânde_te? Lumina se stinge... Dormi în pace, dormi, bucuria mea, dormiiubita mea! _i toat� ziua ci-e plin�. E o victorie! Zile, luni, ani întregi, îciîncordezi toate puterile, toat� imaginacia _i st�ruinca _i... în sfâr_it, iat�m�reaca, suprema încântare!

Ai în mâinile tale batista ei, o hârtiuc� în care a învelit o bomboan�, unprogram sc�pat pe jos... Ea nu _tie nimic despre tine _i nici un va _tivreodat�... Privirile ei luneca asupra ta f�r� s� te vad�, dar tu e_ti acolo,al�turi, o adori, gata oricând s�-ci jertfe_ti pentru ea - nu, de ce pentru ea? -pentru un capriciu de-al ei, pentru socul, pentru amantul, pentru c�celu_ul eidrag, e_ti gata s�-ci dai _i viaca _i onoarea _i tot ce se poate d�rui! Roma_ov,astea-s bucurii pe care nu le cunosc seduc�torii obi_nuici.

- O, ce adev�rat el ce minunat e tot ce spui! exclam� Roma_ov mi_cat.De câtva timp, nu mai _edea pe fereastr�, ci se plimba ca Nazanski prin odaialung� _i îngusta, izbindu-se în fiecare clip� de el _i oprindu-se locului. Ce degânduri îci mai vin în minte! Am s�-ci vorbesc _i eu despre mine! Eramîndr�gostit de o femeie... A, nu-i de aici! Nu... locuia la Moscova, pe când...eram înc�... iuncher. Ea habar n-avea, _i simceam o minunat� bucurie s� stauîn preajma-i când lucra câte ceva, s�-i iau ghemul de ac� _i s�-l trag înceti_orspre mine. Numai atât... Ea nu b�ga de seam� nimic, iar eu ameceam! defericire.

- Da, da, înceleg, d�dea din cap Nazanski, zâmbind voios, _i blând. Teînceleg! E ca un fel de fir electric, ca un fluid �nu-i a_a? Ca o leg�tur�sufleteasc� dulce _i ginga_a... Ah �dragul meu, ce frumoas�-i viaca!

Nazanski t�cu, mi_cat de gândurile lui, iar ochii alba_tri i se umplur� delacrimi str�lucitoare. Roma_ov fu _i el cuprins de o mare duio_ie _i de-oîncântare cam exaltat�. Sentimentele acestea le nutrea în aceea_i m�sur�pentru Nazanski _i pentru el însu_i.

- Vasâli Nilaci, m� mir de dumneata! zise el, luând mâinile lui Nazanski_i strângându-i-le cu putere. E_ti un om a_a de de_tept, a_a de talentat _i desimcitor... Ai un suflet atât de mare _i uite ca... parc� dinadins te nenoroce_ti.O nu, nu, nu îndr�znesc s�-ci fac moral� obi_nuita... Eu însumi sunt... Dardac-ai întâlni în viaca o femeie care ar _ti s� te precuiasc� _i., ar fi vrednic� dedumneata? E un lucru la care m� gândesc adesea!

Nazanski se opri din mers _i privi mult� vreme pe fereastra largdeschis�.

- O femeie... zise el dus pe gânduri. Da, am s�-ci povestesc! exclam�el deodat� cu hot�râre. Am întâlnit o singur� dat� în viaca mea o femeieminunat� _i neobi_nuita. O fat�... Dar _tii, a_a cum spune Heine: �Ea erademn� de dragoste _i el o iubea, dar el nu era demn de dragoste _i ea nu-liubea". Ea a încetat s� m� iubeasc� fiindc� beau... De altfel, nu _tiu, poate ca

dimpotriv�... am început s� beau fiindc� ea nu m-a mai iubit. Ea... nici ea nu-iaici... asta s-a petrecut demult! ^tii c�, dup� ce-am f�cut trei ani de serviciu,am trecut apoi patru ani în rezerv� _i acum trei ani am intrat iarîn armat�. N-a fost nici un roman de dragoste între noi... Am avut în total numai zece saucincisprezece întâlniri _i cinci sau _ase convorbiri intime. Te-ai gândit însavreodat� la puterea de atraccie _i la farmecul de neînvins al trecutului? Uite,nimicurile acestea nevinovate sunt acum toat� bog�cia mea. O mai iubesc _iast�zi! A_teapt�, Roma_ov... E_ti vrednic s�-ci citesc singur� scrisoare, prima_i ultima pe care mi-a scris-o.

Se aplec� în faca geamantanului _i începu s� scotoceasc� f�r� grab�printre hârtii, în timp ce vorbea mai departe.

- Cred c� n-a iubit niciodat� pe nimeni decât pe ea îns�_i.O roade o nem�rginit� ambicie _i-i st�pânit� de un _tiu ce putere crud�

_i mândr�... Dar totodata-i bun�, plin� de feminitate _i de afecciune... Parc-arfi în ea dou� fiince: una cu inteligenca aspr� _i egoist�, cealalt�, cu inimaduioas� _i p�tima_�.

Iat� scrisoarea, cite_te-o, Roma_ov! începutul n-are însemn�tate.Nazanski îndoi câteva rânduri de sus. Cite_te de-aici înainte.

Ca lovit cu m�ciuca în cap, Roma_ov simci ca totul din jur se învârte odat� cu el. Scrisul mare, nervos _i fin nu putea fi decât al AlexandreiPetrovna, atât era de personal, de neregulat _i de elegant. Cum primeaadesea biletele de la ea cu invitacii la mas� sau la o partid� de whist, l-ar fiputut recunoa_te dintr-o mie de scrisuri felurite.

E dureros _i greu pentru mine s-o spun, citi el sub mina luiNazanski, dar singur ai f�cut totul ca relaciile noastre s� aib� un sfâr_it atâtde trist. Mai mult decât orice pe lume nu pot suferi minciuna, care-itotdeauna urmarea la_it�cii _i a sl�biciunii, încât n-am s� te mint. Te-am iubit_i te mai iubesc înc� _i _tiu c� n-o s�-mi pot în�bu_i sentimentul �sta niciprea u_or _i nici prea repede. Dar pân� la urma tot îl voi învinge. Ce s-arîntâmpla dac-a_ face altceva? Ce-i drept, a_ fi avut destul� putere _iabnegacie s� fiu c�l�uza, îngrijitoarea, sora de caritate a unui om lipsit devoinca, dec�zut _i pierdut moralmente. Ur�sc însa mil� _i ve_nica, umilitoareaiertare a tuturor p�catelor _i nu vreau s� treze_ti în mine asemeneasentimente. Nu vreau s� tr�ie_ti din pomana comp�timirii _i a unuidevotament de câine. Dar _tiu c� nu poci s� te schimbi, cu toat� inteligenca _isufletu-ci minunat. M�rturise_te cinstit _i sincer c� nu poci! Ah, dragul meuVasâli Nilaci, dac-ai putea! Dac-ai putea! Spre dumneata n�zuie_te inima mea_i c�tre ea mi se îndreapt� toate dorincele... Te iubesc!

Dar nu m-ai vrut. Pentru fiinca pe care-o iube_ti, poci r�sturna lumeaîntreaga, _i eu ci-am cerut atât de pucin... Nu poci? Adio! Te s�rut în gând pefrunte... ca pe un mort, fiindc� pentru mine ai murit. Te sf�tuiesc s� distrugiscrisoarea aceasta, nu c� m-a_ teme de ceva, dar fiindc� ci-ar fi cu timpul unprilej de tristece _i de chinuitoare amintiri.

Inc� o dat�, repet..."- Urmarea nu te mai poate interesa! zise Nazanski, luând hârtia din

mâinile lui Roma_ov. Asta-i singura scrisoare pe care mi-a trimis-o.

- ^i ce s-a mai întâmplat pe urma? îng�im� Roma_ov.- Pe urma? Pe urm� nu ne-am mai v�zut. Ea... ea a plecat nu _tiu unde

_i mi se pare c� s-a m�ritat cu... un inginer.Nu mai are nici o însemn�tate...- ^i nu te mai duci niciodat� pe la Alexandra Petrovna?Roma_ov rosti cuvintele acestea în _oapta... Amândoi tres�rir� auzindu-

le, _i mult� vreme nu-_i putur� lua ochii unul de ia altul. In aceste câtevaclipe, pierir� dintre ei toate stavilele pe care le ridic� _iretenia, pref�c�toria,tot ce-l face pe om de nep�truns, _i, nestingherici, î_i citir� în suflete.Înceleser� numaidecât mii de lucruri pe care pân� atunci le t�inuiser�, _itoat� convorbirea lor din ziua aceea cap�t� un înceles cu totul aparte, adânc_i aproape tragic.

- Cum? ^i... dumneata? zise, în sfâr_it, foarte încet Nazanski, cu oexpresie de spaima nebun� în ochi. Darîndat� î_i veni în fire _i izbucni într-unrâs nefiresc: Ia te uit� ce încurc�tur�! Ne-am îndep�rtat cu totul de subiect...Scrisoarea pe care ci-am ar�tat-o a fost scris� acum o sut� de ani, iar femeiaasta tr�ie_te ast�zi tare departe... în Transcaucazia, mi se pare! A_adar,unde am r�mas?

- E timpul s� m� duc acas�, Vasâli Nilaci... E târziu! f�cu Roma_ov,ridicându-se.

Nazanski nu încerca s�-l opreasc�. Se desp�rcir� lini_tici, dar ru_inându-se parc� unul de altul. Roma_ov era acum _i mai sigur c� scrisoarea-i de laSurocika. Intorcându-se acas�, se gândea mereu la scrisoarea aceasta _i nuîncelegea nici el natura sentimentelor pe care i le trezise. Era gelos peNazanski, gelos pe trecut, _i simcea un fel de rea _i victorioasa comp�timirefaca de Nikolaev, dar, în acela_i timp, nutrea _i o nou� n�dejde, nedeslu_ita,dulce însa _i ademenitoare. Scrisoarea parca-i întindea _i lui un fir tainic,nev�zut, care-l c�l�uzea spre viitor.

Vântul se potolise.O t�cere adânc� umplea noaptea, iarîntunecimea ei p�rea cald� _i

catifelat�. Darîn v�zduhul neadormit, în lini_tea copacilor nev�zuci _i-nmireasma p�mântului, ghiceai o viaca ascuns�, creatoare. Roma_ov mergeaf�r� s� vad� drumul _i a_tepta mereu c� o suflare puternic�, m�reaca _iblând� s�-i mângâie faca cu adierea ei fierbinte. In sufletul lui, î_i amintea cup�rere de r�u de prim�verile luminoase _i pentru totdeauna apuse alecopil�riei _i tânjea cu duio_ie dup� trecutul lui curat _i scump...

Când ajunse acas�, g�si alt bilecel de la Raisa Alexandrovna Peterson.Într-un stil pompos _i nes�buit, îi imputa tr�darea crud�, spunea c-a încelestot _i-l ameninca cu groz�viile r�zbun�rii, de care-i în stare o inim� zdrobit�de femeie.

�^tiu ce-mi r�mâne de f�cut! scria ea. Dac� nu mor de oftica din pricinatic�loasei dumitale purt�ri, fii sigur c-am s� m� r�zbun cumplit. Poate crezi c�nimeni nu _tie unde-ci petreci toate serile? Ce orb e_ti! _i perecii au urechi. Teurm�resc pas cu pas. De altfel, cu fizicul _i elocvenc� dumitale, n-ai s� tealegi cu nimic acolo, decât doar ca N. Te va da pe u_a afar� ca pe un câine.

Iar cu mine te sf�tuiesc s� fi mai cu b�gare de seam�. Nu-s din femeile careiart� jignirile ce li se aduc.

Pumnalul _tiu s�-I mânuiesc, Doar sunt n�scut� în Caucaz.Odinioar� a dumitale, iar acum a nim�nui, Raisa.P. S. ̂ � vii neap�rat sâmb�ta viitoare la club. Trebuie s-avem o

explicacie. Ici rezerv al treilea cadril, dar, de data aceasta, nu dup�consideracie! R. P."

Roma_ov simci cum din paginile acestea tâmpite, scrise cade unanalfabet, se desprindeau prostia _i josnicia, iar miasmele mocirlei deprovincie, cu bârfelile ei pline de r�utate, parc�-l înv�luiau _i pe el. Se v�zuîmpro_cat din cap pân�-n picioare cu noroiul lipicios _i de nesp�lat al uneileg�turi cu o femeie pe care n-o iubea, leg�tur� ce se prelungea de aproape_ase luni. Se culca ab�tut, oarecum zdrobit de greutatea acestei zile, _i,câteva clipe înainte de-a adormi, î_i spuse, folosind cuvintele pe care lerostise în seara aceea Nazanski: �Gândurile lui erau cenu_ii ca postavulcazon". A

Se cufunda curând într-un somn greu. In vis, se v�zu copil, a_a cum i seîntâmpla totdeauna în vremea din urm� de câte ori avea necazuri mari.Mizeriile, mâhnirea, monotonia viecii piereau, trupu-i era puternic, iar sufletulluminos _i curat îi tres�rea de o neînceleasa bucurie. Lumea întreaga era _i ealuminoas� _i curata, iarîn mijlocul ei, str�zile dragi _i binecunoscute aleMoscovei aveau minunata str�lucire pe care o poci vedea numai în vis. Darundeva, la cap�tul acestei lumi pline de bucurii, departe în zare, d�inuia opat� întunecoasa, r�u prevestitoare... Acolo era un or�_el cenu_iu _i mort, cuserviciu obositor _i plicticos, cu ore de teorie, becii la cercul militar, cu povaraunei leg�turi dezgust�toare, cu tristece _i singur�tate... Toat� viaca cânta _iscânteia de bucurie, dar pata aceea întunecata, ca o n�luc� neagr�,du_m�noas� îl pândea în taina pe Roma_ov, a_teptându-_i rândul. ^i unRoma_ov, copil nevinovat _i f�r� nici o grij�, îl plângea cu lacrimi amare pecel�lalt eu al s�u, parc� mai în vârst�, care se îndep�rta mereu,destr�Amându-se în bezna aceasta viclean�.

In mijlocul nopcii se trezi _i v�zu ca perna-i era ud� de lacrimi. Nuizbutea s� _i le st�pâneasc� _i mult� vreme-i mai curser� _iroaie calde _irepezi pe obraji.

Vl. _AFARA DE CÂbIVA AMBIbIO^I _i CArieri_ti, toci oficerii î_i f�ceau serviciul

ca pe o corvoad� chinuitoare _i nesuferita care-i obosea _i-i dezgust�. Oficeriiinferiori întârziau la exercicii, ca _colarii _i fugeau în ascuns, când _tiau c� nuvor paci nimic. Comandancii de companie, cei mai mulci însuraci _i cu familienumeroas�, absorbici de grijile casnice _i de aventurile sociilor lor, cople_ici deo crunta s�r�cie _i de greut�cile unei vieci care dep�_ea mijloacele lor de trai,gemeau sub povara cheltuielilor covâr_itoare _i a policelor.

C�utau s�-_i pl�teasc� datoriile, luând bani dintr-o parte, ca s� astupeîntr-alta... Mulci dintre ei se hot�rau - _i de obicei la st�ruinca sociilor - s� iabani din casa companiei sau din plat� ce se cuvenea soldacilor pentru muncisuplimentare. Alcii opreau cu lunile _i chiar cu anii scrisorile cu bani, adresate

soldacilor _i pe care, conform regulamentului, trebuiau s� le deschid�. Câcivatr�iau numai din câ_tigul de la whist _i de la alte jocuri de c�rci, ca stos _ilandsknebt. Unii în_elau la joc _i lucrul era cunoscut, dar li se trecea cuvederea. Afar� de asta, toci se îmb�tau regulat, atât la cercul militar, cât _i pela petreceri, când la unul când la altul, iar câciva beau de unul singur ca Sliva.

În felul acesta, oficerii nici un mai aveau vreme s�-_i îndeplineasc� bineîndatoririle de serviciu. De obicei, tot mecanismul interior al companiei erapus în mi_care _i orânduit de sergentul-major, _i tot el ducea _i întreagamunca de birou, a_a c�, pe nesimcite, dar sigur, îl avea pe comandantulcompaniei în mâinile lui iscusite. C�pitanii î_i f�ceau serviciul cu acela_idezgust ca _i oficerii inferiori _i �cineau pu_tii din scurt", numai ca s�-_ip�streze prestigiul, iar uneori, din pl�cerea de a-_i ar�ta autoritatea.

Comandancii de batalioane nu f�ceau cu des�vâr_ire nimic, mai alesiarna. Sunt în armata dou� funccii intermediare, cea de comandant debatalion _i cea de comandant de brigad�, ai c�ror _efi titulari au totdeaunasituacia cea mai nedefinita _i mai inactiv�. Ce-i drept, vara, _efii de bataliontot mai erau nevoici s� fac� instruccia unit�cii lor, s� ia parte la exerciciileregimentului _i ale diviziei _i s� îndure oboseala manevrelor.

Iar timpul liber _i-l petreceau la club, citind cu sârguinc� Invalidul,discutând despre avans�ri _i jucând c�rci. Primeau bucuros s� le fac� cinsteoficerii inferiori, înjghebau la ei acas� mici sindrofii1 _i se str�duiau s�-_im�rite cârdul de fete...

Darîn ajunul marilor par�zi _i ai inspecciei trupelor, toci oficerii, de lamic la mare, c�utau s� înt�reasc� disciplin�, scuturându-se unii pe alcii.Atunci nu mai _tiau ce-i odihna _i recâ_tigau timpul pierdut, sporind num�rulorelor de instruccie _i desf�_urând o energie pe cât de încordata _i dedezorganizata, pe atât de r�u înceleasa. Nu se cinea seama de puterea fizic�a soldatului, oamenii fiind adu_i la istovire. Comandancii de companie sepurtau aspru _i grosolan cu oficerii inferiori; ace_tia înjurau trivial _i pestem�sur� de murdar, în timp ce suboficerii, r�gu_ici de atâtea r�cnete, b�teauf�r� mil� oamenii.

De altfel, nu erau singurii care ridicau mâna asupra soldacilor.Asemenea zile erau un adev�rat chin _i tot regimentul, de la

comandant _i pân� la cea mai istovita _i mai p�c�toasa ordonanca, n�zuia cala o fericire cereasc� la odihna de duminic�, cu cele câteva ceasuri de somn

mai mnult.In prim�vara aceasta, regimentul se preg�tea cu deosebit� râvn�

pentru parad� din mai. Se _tia cu siguranca ca trecerea în revista o va facecomandantul corpului de armat�, general foarte exigent, cu un trecut delupte _i cunoscut în literatura militar� mondiala prin scrierile lui desprer�zboiul carli_tilor _i despre campania franco-germana din 1870, la care luaseparte ca voluntar. De o _i mai mare faim� se bucurau ordinele lui, întocmiteîn felul Iapidar al lui Suvorov: mustra pe subalternii vinovaci cu o batjocur�amar�, biciuitoare _i brutal�, de care oficerii se temeau mai mult ca deoricare alta pedeapsa disciplinar�.

A_a c�, de dou� s�pt�mâni, se muncea cu înfrigurare în companii, iarduminic� era a_teptata cu aceea_i ner�bdare atât de oficeri, cât _i de soldaciiuluici _i îndobitocici.

Dar pentru Roma_ov, care era la arest, pierise tot farmecul acestei du|ciodihne. Se trezi foarte devreme _i, oricât se str�dui, nu mai putu s-adoarm�.Se îmbr�c� alene, î_i b�u ceaiul cu dezgust _i chiar se r�sti aspru la Gainancare, ca de obicei, era vesel, neastâmp�rat _i stângaci ca un c�celandru.

Cu bluz� cenu_ie descheiata, Roma_ov se învârtea prin od�ica lui,împiedicându-se de picioarele patului _i lovindu-se cu coatele de polica_ubreda _i plin� de colb. Pentru întâia dat�, dup� un an _i jum�tate - _idatorit� unei împrejur�ri nenorocite _i neprev�zute - se g�sea singur cu elînsu_i. Pân� atunci fusese oprit de instruccie, de serviciu, de serile petrecutela cercul militar, de partidele de c�rci, de leg�tura cu Raisa _i de timpulpetrecut la Nikolaevi. Uneori, chiar dac� i se întâmpla s� aib� câte un ceasliber când n-avea ce face, Roma_ov, cople_it de plictiseal� _i de trând�vie, setemea parc� de el însu_i _i alerg� în grab� la cerc, sau la prieteni, sau opornea pe strad�, pân� ce întâlnea vreun camarad neînsurat, cu care f�ceatotdeauna vreo becie. Acum se simcea amarat c�-l a_tepta o zi întreaga desingur�tate _i-i treceau prin minte tot felul de gânduri ciudate, plicticoase,f�r� rost.

În ora_ sunar� clopotele pentru liturghie. Prin al doilea rând de ferestrepuse pe iarna _i înc� nescoase, dang�tul clopotelor p�trundea pân� la el,tremur�tor, izvorând parc� unul din altul _i r�sunând cu o încântare _iprim�v�ratic� tristece.

Fereastra d�dea într-o livad� de cire_i, nin_i cu flori albe, rotunzi _i creci,ca o turm� de oi albe ca z�pada, sau ca un stol de fetice îmbr�cate în alb.Printre ei se în�lcau ici, colo, plopi zvelci _i drepci, cu ramuri ce se ridicau sprecer ca pentru ruga iar castanii b�trâni _i puternici î_i desf�_urau coroanelelargi în form� de cupol�.

Copacii erau înc� desfrunzici, cu crengi negre _i despuiate, dar, din locîn loc, începea s� se iveasc� cea dintâi verdeaca, ca un puf g�lbui _i vesel ceabia se vedea. Ramurile tres�reau, se înfiorau u_or _i se leg�nau încet.Simceai c� le alinta un vânti_or blând _i r�coros care se juca printre ele _i lescutur� florile la p�mânt, s�rutându-le...

Pe fereastr�, Roma_ov z�rea la dreapta, dincolo de poarta o parte dinstrada neagr�, plin� de glod, _i gardul de peste drum. De-a lungulîngr�diturii, oamenii treceau încet, p�_ind cu b�gare de seam� _i numai pelocuri mai uscate. �Au o zi întreaga înaintea lor", gândea oficerul, uitându-secu invidie în urma lor, de aceea nici un se gr�besc... O zi întreaga delibertate!"

Deodat�, îl cuprinse o dorinca de neînvins, p�tima_�, chinuitoare pân�la lacrimi, de a se îmbr�ca îndat� _i de a ie_i din odaie. Nu se simcea atras cade obicei de cercul militar, ci voia numai s� se plimbe pe strad� la aer. I sep�rea c� nu cunoscuse pân� acum precul libert�cii _i se mir� de fericirea pecare poate s-o dea chiar numai putinca de a merge unde vrei, de a coti peorice stradel�, de a te plimba prin piaca sau de a intra într-o biseric�, f�r�

team� _i f�r� s� te gânde_ti la urm�rile faptelor tale. Aceast� libertate demi_c�ri i se arat� deodat� drept una din cele mai mari bucurii suflete_ti.

Î_i aduse aminte ca-n primii ani ai copil�riei, înainte de a intra în corpulde cadeci, maic�-sa îl pedepsea Iegându-I de piciorul patului cu o aca subcire,apoi plec� singur�, _i micul Roma_ov _edea cuminte ceasuri întregi...

Altminteri, n-ar fi _ov�it o clip� s� fug� de acas� toat� ziua, chiar dac-arfi trebuit s� coboare de la etajul al doilea pe un burlan. De multe ori sc�paseîn felul �sta din odaie _i, luându-se dup� muzic� militar� sau dup� vreoînmormântare, ajunsese pân� la cel�lalt cap�t al Moscovei. Adesea îndr�znises� _terpeleasc� de la maic�-sa dulceaca, zahar _i cig�ri pentru colegii maimari, dar aca aceasta... aca avea asupra lui o înrâurire ciudat�! Era cahipnotizat _i se temea chiar s-o întind� ceva mai tare ca un cumva s� serup�... N-o f�cea de frica pedepsei _i cu atât mai pucin din cinste sau subimboldul poc�incei, ci numai sub st�pânirea sugestiei: un fel de spaimasupersticioasa faca de faptele atotputernice _i de neînceles ale persoanelormari, ceva asem�n�tor cu teama respectuoasa a s�lbaticului înainteacercului vr�jit al _amanului.

�^i iat�-m� acum ca un _colar, ca un b�iecel, legat de picior, gândeaRoma_ov, plimbându-se în lung _i-n lat prin odaie. U_a-i deschis�... A_ vrea s�m� duc unde-mi place, s� fac ce vreau, s� vorbesc, s� râd, dar sunt legat cuo ac�... Eu sunt legat.

Eu! Da, chiar eu! Dar asta a hot�rât-o numai el... Eu nu mi-am dat

consimc�mântul."- Eu! Roma_ov se opri în mijlocul od�ii cu picioarele îndep�rtate _i

capul plecat, adâncit în gânduri. Eu! Eu! Eu! rosti el deodat� cu glas tare, cumirare, de parc� acum ar fi priceput pentru întâia oar� încelesul acestuicuvânt scurt. Cine st� pironit locului aici _i se uita la cr�p�tura neagr� dinpodea?

Eu sunt acela... O, cât e de ciudat! Eu-eu, rosti el t�r�g�nat, c�utânds� p�trund� adânc încelesul acestui cuvânt.

Pe urm�, zâmbi stingherit _i cu gândul ainurea, darîncordarea mincii îlf�cu iar s� se încrunte _i s� se îng�lbeneasc�. In cei din urm� cinci, _ase ani,lucrul acesta i se întâmpla adesea, ca mai tuturor tinerilor în perioadamaturiz�rii lor suflete_ti. Un adev�r din cele mai simple, un proverb obi_nuit,o maxim� r�spândita al c�rei înceles îl cuno_tea cu totul ma_inal _i de mult�vreme, c�p�tau f�r� veste, datorit� unei nea_teptate lumini l�untrice, oadânc� însemn�tate filosofic�, _i i se p�rea atunnci c� le aude pentru întâiadat�, ba _i mai mult, c� le n�scoce_te el singur. I_i amintea chiar cum i seîntâmplase asta la început... Era la corpul de cadeci, în ora de religie... Preotultâlmacea parabola muncitorilor care c�rau pietre. Unul din ei le duse întâi pecele mai m�runte _i trecu apoi la cele mai grele, dar nu mai putu s� le care;cel�lalt f�cu tocmai pe dos, ispr�vindu-_i cu bine munca. Roma_ov înceleseîndat� nem�rginita încelepciune practica, ascuns� în aceast� simpl� parabolape care o cuno_tea _i o încelegea de când înv�case s� citeasc�.

Peste pucin, i se întâmpla acela_i lucru cu binecunoscuta zic�toare:�M�soar� de _apte ori _i taie numai o dat�". F�r� veste, ca într-o

str�fulgeranre, p�trunse tot încelesul ei: cumincenie, istecime, prevedere,socoteala. In aceste câteva cuvinte, era cuprins� o nem�rginita experienca de

viaca.nIn acela_i fel îl uimi _i-I zgudui _i de ast� dat� con_tiinca nea_teptat de

puternic� a individualit�cii lui... �Eul - e ceva I�untric - cuget� Roma_ov -iartot restul e ceva str�in de mine! Uite, de pild�, odaia aceasta, strada, copacii,ceru|, comandantul regimentului, |ocotenentu| Andrusievici, serviciul, steagul,soldacii, toate acestea nu-s eu.

Nu, nu sunt eu! lat� mâinile _i picioarele mele -î_i ridic� mâinile laîn�lcimea obrazului _i se uita cu mirare la ele ca _i cum le-ar fi v�zut pentruîntâia dat� - nu... nici mâinile _i nici picioarele mele nu sunt eu. Dac� însa m�pi_c acum de brac... uite a_a... atunci eu fac asta. V�d mâna mea _i o ridic însus - tot eu o fac... _i ceea ce gândesc acum - tot eu o gândesc! Iar cândvreau s� umblu sau s� m� opresc - tot eu sunt. A, ce lucru ciudat _i uimitor.Oare toci oamenii au _i ei un eu? Sau unii nu l-or fi având? Poate c� numai euîl am!

Dar dac�-l au _i ei? Când comand celor o sut� de soldaci din companiamea: �Capul Ia dreapta!" toci oamenii �_tia, fiecare cu eul lui _i care m�socotesc c� pe ceva str�in _i în afar� de eul lor, întorc toci în acela_i timpcapul la dreapta. Dar nu-i deosebesc unul de altul... Pentru mine, ei suntmasa, mulcimea...

Atunci, poate ca _i pentru colonelul ^ulgovici, eu, Vetkin, Lbov _i tocilocotenencii _i c�pitanii se contopesc de asemenea într-un singur chip _i toci îisuntem str�ini, el neputând s� ne deosebeasc� unul de altul?"

U_a se deschise zgomotos _i Gainan d�du buzna în odaie, trop�ind peloc _i ridicându-_i umerii ca _i cum ar fi jucat.

- Tr�ici dom'sublocotenent, nu dat cig�ri... Spus c� |ocotenentu|Scriabin oprit mai dai pe datorie, r�cni el cât îl cinea gura.

- Ei la dracu! exclam� Roma_ov. Bine, du-te, du-te... Ce m� fac f�r�cig�ri? Poci pleca acum, Gainan.

�Oare la ce m� gândeam? se întreba Roma_ov, când r�mase singur.Pierduse firul gândirii _i, din neobi_nuinca de a cugeta cu rost, nu izbuti s�-lreg�seasc� îndat�. Ei, asta-i... la ce m� gândeam acuma? La ceva însemnat...Stai, stai... trebuie s-o iau de la început... Sunt la arest... lumea se plimba pestrada...

Când eram copil, mama m� leg�... Eu eram legat... Da, da... _i soldatulare eul lui... Colonelul ^ulgovici... A, mi-aduc aminte!

Hai s� mergem mai departe... Stau în odaie! U_a nu-i încuiata... Vreaus� plec _i totu_i nu îndr�znesc! De ce? Am s�vâr_it oare vreo crim�? Vreunfurt? Vreun omor? Nu! în timp ce vorbeam cu alt om, str�in de mine, nu mi-am lipit c�lcâiele _i am r�spuns ceva... Dar poate c� era de datoria mea s� mile lipesc! De ce? Oare-i, într-adev�r, atât de însemnat? E un lucru dec�petenie în viaca? Vor mai trece dou�zeci sau treizeci de ani. O clip� faca detimpul care s-a scurs înainte de na_terea mea _i se va mai scurge dup�moartea mea. O clip�!

Eul meu se va stinge ca o Iamp�, când îi coborî fitilul... Dar poci oricânds� mai aprinzi lampa, pe când eu voi fi încetat de a mai fi pe veci. Nu va maifi nici odaia asta, nici cerul, nici regimentul, nici toat� armata, nici stelele, niciglobul p�mântesc _i nici mâinile _i picioarele mele... Pentru ca eul meu nu vamai fi...

Da, da... chiar asta-i! Ei bine... stai pucin, trebuie s� înaintez treptat!_i mai departe... Va s� zic�, eul meu nu mai exista! Era întuneric _i cineva mi-a aprins f�clia viecii, ca s-o sting� aproape îndat� _i iar s-a l�sat întunericul,pentru totdeauna, în vecii vecilor... Ce-am f�cut eu în timpul acestei clipescurte? Am stat cu mâinile de-a lungul vipu_tii pantalonilor _i cu c�lcâielelipite, am cinut vârful piciorului în jos la par. ^i, am strigat c� un bezmetic: �Peum�r... arm!", am jurat, m-am înfuriat din pricina unui pat de arma �cinutprea departe de trup" _i am tremurat în faca a sute de oameni...

De ce? N�lucile acestea, care vor pieri o dat� cu eul meu, m-au silit s�fac sute de lucruri nepl�cute _i zadarnice _i de aceea mi-au jignit _i mi-auumilit eul... Eul meu! De ce oare s-a supus eul meu unor �n�luci?"n

Roma_ov se a_eza cu coatele pe mas� _i cu capul în mâini. I_i st�pâneaanevoie gândurile acestea neobi_nuite pentru el.

�Hm... cum de ci-ai uitat oare patria? C�minul? Cenu_a str�mo_ilor?Altarele? _i onoarea _i disciplina militar�?

Cine o s�-ci apere cara daca-i cotropit� de du_mani? Da, eu însa voimuri _i n-o s� mai fie nici patrie, nici du_mani _i nici onoare... Toate acesteanu tr�iesc decât atâta vreme cât tr�ie_te con_tiinca mea! Dac-ar pieri însapatria, onoarea, uniforma _i toate cuvintele mari, eul meu ar r�mâne neatins.Va s� zic� eul meu e totu_i mai presus de toate concepciile acestea despredatorie, despre onoare _i despre dragoste... Uite, sunt militar... Deodat�, eulmeu spune: �nu vreau!" _i nu numai eul meu, ci milioane de eu-uri carealc�tuiesc armata... Nu, chiar _i mai mulci, toci acei eu care tr�iesc pe p�mântspun laolalt�: �Nu vreau!" Atunci r�zboiul va fi cu neputinca _i niciodat�,niciodat� n-o s� se mai aud� �rupeci rândurile" _i �la dreapta", fiindc� nu vamai fi nevoie de de... Da, da, da! Asta-i sigur, asta-i sigur, striga în Roma_ovun glas l�untric biruitor. Vitejia militar�, disciplin�, respectul gradelor,onoarea uniformei _i toat� _tiinca militar�, toate acestea exist� numai pentruc� omenirea nu vrea, sau nu _tie, sau nu îndr�zne_te s� spun�: �Nu vreau!"

Ce reprezint� atunci toat� n�stru_nica întocmire a me_te_uguluimilitar? Nimic... O gogorica, un edificiu atârnat în v�zduh, care mai d�inuie,nu datorit� celor dou� cuvinte scurte: �Nu vreau", ci numai fiindc� nimeni nule-a rostit pân� acu'.

Bineînceles c� eul meu n-o s� spun� niciodat� �nu vreau s� m�nânc, nuvreau s� r�suflu, nu vreau s� v�d". Dac� însa i se va propune s� moar�, var�spunde negre_it: �nu vreau". Ei, dar ce este atunci r�zboiul, cu toatemorcile lui de neînl�turat _i cu toat� arta militar�, care studiaz� cele maides�vâr_ite mijloace de a ucide? O gre_eala universal�? Sau poate o orbire?

Nu... o clip�... stai... Se vede c� m� în_el! Nu se poate s� nu gre_esc,fiindc� acest �nu vreau" e atât de simplu, atât de firesc, încât ar trebui s� levin� în minte tuturor... Ei bine, fie! s� ne gândim... s� presupunem c� mâine,

sau chiarîn clipa de faca, gândul �sta le vine în minte tuturor ru_ilor,nemcilor, englezilor, japonezilor... îndat� nu va mai fi r�zboi, nu vor mai fi nicioficeri _i nici soldaci. Toci se vorîntoarce la casele lor! Ce se va întâmpla? Da,ce se va întâmpla atunci?

^tiu c� ^ulgovici îmi va r�spunde: �Atunci du_manii vor n�v�li la noi penea_teptate, ne vor lua p�mântul _i casele, ne vor c�lca în picioare |anuri|e _ine vor r�pi sociile _i surorile..." Dar r�zvr�ticii? Dar sociali_tii _i revolucionarii?

Totu_i, nu-i a_a! Când toat� omenirea va fi spus: �Nu mai vreau v�rsarede sânge", cine va mai recurge oare la arme A_i la silnicie? Nimeni! Ce se vaîntâmpla atunci? Se va împ�ca toat� lumea? I_i vor face hatâruri unu| altuia?I_i vor împ�rci bunurile între ei? Se vor ierta? Doamne, Doamne, oare ce se vaîntâmpla?"

Cufundat în gândurile lui, Roma_ov nu b�gase de seam� c� Gainan seapropiase înceti_or de el, pe la spate, întinzându-_i f�r� veste mâna pesteum�rul lui. Tres�ri cu un u_or strigat de spaim�:

- Ce vrei, mai diavole?Gainan puse pe mas� un pachecel învelit în hârtie cafenie.- Pentru tine î zise el cu glas familiar _i blând, iar oficerul ghici c�

ordonanca zâmbea prietenos în spatele lui. Iaca cig�ri pentru tine. Fumezi!Roma_ov se uita la pachecel _i citi: big�ri Gornistul, precul 3 copeici - 20

buc�u.- Ce-i asta? întreba el cu mirare. De unde le-ai luat?

- V�zut tu n-are cig�ri. Cump�rat pe banii mei. Fumezi, te rog, fumezi.Nu-i nimic. Eu dau la tine!

Gainan se ru_ina _i fugi în goan�, trântind u_a zgomotos.Sublocotenentul aprinse o cigara. Un miros de cear� ro_ie _i de pene

arse se r�spândi prin odaie.�Ce b�iat bun! gândi Roma_ov, foarte mi_cat. M� înfurii _i strig la el, îl

pun s�-mi scoat� seara cizmele, ba chiar _i ciorapii _i pantalonii, _i uite-l c�-mi cump�r� cig�ri cu cele din urm� copeici din solda lui. �Fumezi, te rog!"Merit eu s� se poarte astfel cu mine?"

Se scula iar _i începu s� se plimbe prin odaie cu mâinile la spate.�In compania noastr� sunt o sut� de oameni _i fiecare cugeta, simte _i

are firea lui proprie, oarecare experienc� de viaca, simpatiile _i antipatiile luipersonale...

Ce _tiu eu despre oamenii �_tia? Nimic! Le cunosc doar chipurile... Iat�-i, începând din flancul drept: Soltas, Riabosapka, Vedeneev, Egorov, Iascisin...fete cenu_ii care seam�n� între ele. Ce-am f�cut eu ca s�-mi apropii sufletelelor _i eul meu de eul lor? Nimic!"...

Deodat�, Roma_ov î_i aminti de o sear� ploioas�, într-o toamn� târzie.Câciva oficeri, printre care _i el, Roma_ov, _edeau la popot� _i beau votca la omas�, când intra în goan�, gâfâind, sergentul-major Gumeniuk din companiaa 9-a _i striga comandantului sau de companie:

- S� tr�ici, dom' c�pitan - au adus recrucii!

În adev�r, fuseser� adu_i ca o turm� de vite _i st�teau îngr�m�dici cutocii laolalt� în curtea caz�rmii, în ploaie, ca ni_te animale speriate _i supuse,cu priviri piezi_e _i neîncrez�toare.

Dar fiecare avea înf�ci_area lui deosebita sau poate c� numai p�reaa_a, fiindc� purtau haine felurite. �Asta-i desigur l�c�tu_, gândi atunciRoma_ov, trecând pe lâng� ei _i cercetându-le fetele, iar asta trebuie s� fieun om foarte vesel _i mare me_ter la armonica. Cel�lalt _tie carte, e mai vioi,vorbe_te repezit, alegându-_i cuvintele _i pare cam _mecher... N-o fi vreunchelner?" Se vedea c� fuseser� într-adev�r adu_i cu sila, ca, numai cu câtevazile mai înainte, femeile _i copiii lor îi petrecuser� la drum cu v�ic�relile _i cubocete, în timp ce ei f�ceau pe vitejii _i se cineau s� nu izbucneasc� înlacrimi, mahmuri înc� dup� becia tradicionala, cu prilejul recrut�rii...

A trecut abia un an _i iat�-i aliniaci în _irul lung _i nemi_cat, toci la fel decepeni _i de cenu_ii, într-un cuvânt, soldaci! Nu voiau s� vin� la regiment. Eullor se împotrivea.

Dumnezeule, care s� fie pricina acestei neîncelegeri? Unde începe r�ul?Care-i cheia tainei? Sau poate c� toate acestea seam�n� cu binecunoscutaexperienc�: dac� pui capul unui cocos pe o mas�, el se zbate, dac� îns�-itragi o linie cu creta pe cioc _i o prelunge_ti mai departe pe mas�, crede c-afost legat _i st� neclintit cu ochii acintici, cuprins de o spaim� neînchipuita.

Roma_ov merse s� se trânteasc� pe pat.�Atunci, ce-mi r�mâne de f�cut? se întreba el cu asprime, aproape cu

ur�. Da! Ce s� fac? s� p�r�sesc serviciul? Dar ce _tiu eu s� lucrez? De cem-a_ putea apuca? întâi, am urmat la _coala, apoi la corpul de cadeci _i la_coala militar�, iar pe urm� am dus viaca de oficerîntr-un cerc strâmt. Amcunoscut oare lupta? Nevoia? Nu! Am tr�it totdeauna scutit de orice griji,ca o fat� de pension care-_i închipuie ca franzelele cresc calde pe copaci...Dac� încerc s� p�r�sesc serviciul, o s� r�mân în urma tuturor, ajung un beciv_i-o s� m� poticnesc de la cei dintâi pa_i de viaca liber�... Ia stai! Estevreunul, printre oficerii pe care-i cunosc, care s� fi p�r�sit de bun�voieserviciul? Nu, niciunul! Toci se agac� de epolecii lor, fiindc� nu _tiu nimicaltceva _i nu-s buni de nimic. Dac� li se întâmpla s� p�r�seasc� armata,umbla cu o _apca slinoas� cu cozoroc _i spun ca cer_etorii �Ayez la bonté...2sunt un nobil oficer rus... Comprenez-vous? 3" Ah, ce s� m� fac... ce s� m�fac?"

- Ei, arestatule! Arestatule! strig� sub fereastra un glas cristalin defemeie.

Roma_ov s�ri jos din pat _i alerga la fereastr�. Surocika era în curte...Cu mâinile strea_ina la ochi, ap�rându-se de lumin�, î_i lipi de geam facafraged�, zâmbitoare _i zise cu glas t�r�g�nat:

- Fa-a-ceti-v� mi-i-l� de un biet arestat!"

Roma_ov puse mâna pe mânerul ferestrei, darî_i aduse aminte cafereastra mai era lipita pentru iarn�. Atunci, cuprins pe loc de o nea_teptata_i voioasa îndr�zneal�, trase din r�sputeri cerceveaua care se desf�cu _i sedeschise larg, pârâind, în timp ce peste capul lui c�dea o ploaie de var _i dechit uscat.

Aerul r�coros, cu mireasma ginga_a, înfior�toare a florilor albe, n�v�lica un _uvoi în odaie.

�Uite cum g�se_ti o ie_ire!" r�suna în sufletul lui un glas râz�tor _ivoios.

- Romocika! E_ti nebun? Ce faci?El îi lu� mâna mic�, strâns� într-o mânu_a cafenie, pe care i-o întindea

pe fereastr� _i o s�ruta cu îndr�zneal� întâi sus, apoi mai jos la încheietura,în deschiz�tura rotund� de deasupra nasturilor. N-o mai f�cuse niciodat�pân� atunci, iar ea, supunându-se parc� f�r� s�-_i dea seama valului deînfl�c�rat� cutezanca care-l cuprinsese pe nea_teptate, nu se împotriveas�rut�rilor lui _i se uita doar la el, zâmbind u_or încurcata _i uimit�.

- Alexandra Petrovna! Cum s�-ci mulcumesc? Ce dr�guc� e_ti!- Romocika, dar ce ai? De ce te bucuri? întreba ea, râzând _i acintindu-

_i asupra lui c�ut�tura plin� de curiozitate, îci str�lucesc ochii... Uite! bi-amadus dulciuri, ca unui arestat...

Ast�zi, avem pl�cint� cu mere, o bun�tate! Stepan, d�-mi co_ul!Roma_ov o privea cu ochi scânteietori de îndr�gostit, cinându-i strâns

mâna într-a lui, f�r� ca ea s� se opun� _i apoi zise gr�bit:- Ah, dac-ai _ti la ce m-am gândit azi toat� dimineaca!Dac-ai _ti! Am s�-ci spun mai târziu...- Da, mai târziu... Uite c� vine socul _i st�pânul meu...Las�-mi mina! Ce ciudat e_ti ast�zi, luri Alexeevici... Te-ai f�cut chiar

mai frumos!

Nikolaev se apropie _i el de fereastr�. Era încruntat _i-l salut� cu oînf�ci_are nu tocmai binevoitoare.

- Hai, Surocika, vino! î_i zori el nevasta. Ce Dumnezeu mai e _i asta?!Pe cinstea mea, sunteci nebuni amândoi!

Dac-ar afla colonelul, bun� treab� ar mai fi... Doar e la arest! R�mâi cubine, Roma_ov... Mai treci pe la noi!

- Da, mai treci pe la noi, luri Alexeevici! repet� _i Surocika.Plec� de la fereastr�, dar se întoarse îndat� _i murmur� repede, în

_oapta:- Asculta, Romocika! Z�u, nu ne da uit�rii! Te socot drept singurul meu

prieten... M-auzi.' Numai nu m� mai privi cu ochii �_tia de berbec, ca de un,nici un vreau s� te mai v�d. Te rog, Romocika, s� nu te crezi _i s� nu-ci daiaere...

Nici un e_ti înc� un adev�rat b�rbat!Vll.

LA ORA TREI ̂ I JUM�TATE, LOCOtenentuI Feodorovski, aghiotantulregimentului, intra la Roma_ov. Era un tân�rînalt _i, cum spuneau sociileoficerilor, impun�tor, cu ochi reci _i must�ci lungi.

Era de o curtenie exagerat�, dar numai oficial� faca de oficerii inferiori.Nu se împrietenea cu niciunul din ei, fiind foarte mândru de funccia lui. Tocicomandancii de companie se lingu_eau pe lâng� el...

Când intra în odaie, î_i arunca în treac�t o privire printre gene asupramobilierului s�r�c�cios al lui Roma_ov. Sublocotenentul care, în clipa aceea,

era întins pe pat, se ridic� repede, înro_indu-se _i se gr�bi s�-_i încheienasturii de la bluz�.

- Am venit dup� dumneavoastr�, din ordinul colonelului, ziseFeodorovski cu glas nep�s�tor. V� rog s� v� îmbracaci _i s� m� urmaci.

- Iertaci-m�... îndat�! S�-mi pun cinuta de serviciu. Sunt ca acas�...- V� rog, nu v� sfiici! Puneci-v� tunica. Îmi daci voie s� stau jos?- Iertaci-m�, v� rog... Nu dorici un ceai? întreba îndat� Roma_ov.- Nu, mulcumesc... V� rog, gr�bici-v�!Aghiotantul se a_eza pe scaun, f�r� s�-_i scoat� mantaua _i m�nu_ile,

în timp ce Roma_ov se îmbr�ca, încurcat, fr�mântându-se mai mult decât eranevoie _i ru_inat de c�ma_a lui nu tocmai curata. Locotenentul Feodorovskir�mase drept _i nemi_cat, cu faca încremenita _i cu mâinile pe mâneruls�biei.

- Nu _tici de ce m� cheam�?Aghiotantul d�du din umeri:- Ciudata întrebare... De unde s� _tiu? f�r� îndoiala c� _tici mai bine

decât mine... Sunteci gata? V� sf�tuiesc s� v� trececi diagonala pe subepoleci _i nu deasupra lor. Nu uitaci c� asta nu-i place colonelului. Da, a_a...s� mergem!

In faca porcii a_tepta o tr�sura de-a regimentului cu doi cai mari _i binehr�nici. Oficerii se suir� _i tr�sura porni. Din politece, Roma_ov se str�dui s�stea într-o parte, ca s� nu-l stinghereasc� pe aghiotant, el însa parc� nici unbaga de seam�. Pe drum, îl întâlnir� pe Vetkin care salut� aghiotantul, dar,dup� ce trecu tr�sura, Roma_ov întoarse capul _i-l v�zu c�-i face un semnhazliu, cu neputinca de redat în cuvinte ce parc� spunea: �Ehei, frate, te ducela s�puneal�!"

Mai întâlnir� _i alci oficeri. Unii se uitau cu luare-aminte, alcii cu mirare,iar câciva cu un fel de batjocur� la Roma_ov care, f�r� voie, se strângea totsub privirile lor.

Colonelul ^ulgovici nu-l primi îndat�... Mai avea pe cineva în birou.Sublocotenentul fu nevoit s� a_tepte în vestibulul pe jum�tate întunecos, cemirosea a mere, a naftalin�, a mobil� proasp�t lustruit�, unde st�ruia mirosulacela special _i oarecum pl�cut pe care-l r�spândesc hainele _i lucrurile înfamiliile nemce_ti cu stare _i îngrijite. Plimbându-se prin înc�pere, Roma_ovse uita de câteva ori în oglinda din perete, prins� într-o ram� de frasin _i, defiecare dat�, faca lui i se p�ru dezgust�tor de galben�, de urât� _i denefireasc�, iar tunica prea roasa _i epolecii prea mototolici.

La început, nu r�zb�tea din birou decât glasul monoton, de bas, alcolonelului. Cuvintele nu se deslu_eau, dar din vorb� r�sun�toare _iînt�râtata ghiceai c� cearta pe cineva cu o furie nest�pânit�.

Asta cinu cam cinci minute. Apoi ^ulgovici t�cu pe nea_teptate... Atuncise auzi o voce tremur�toare ce se ruga, iar dup� o clip� de lini_te, Roma_ovdeslu_i limpede, f�r� s� piard� o iot�, cuvintele rostite cu îngrozitoarearoganta, indignare _i disprec:

- Ce-mi tot îndrugi acolo? Copiii? Nevasta? Pucin îmi pasa de copiiidumitale! înainte de a-i face, trebuia s� te întrebi cu ce-o s�-i hr�ne_ti... Hai?

Acuma parc� te aud spunându-mi: �Iertaci-m�, domnule colonel!" Dar domnulcolonel nu-i vinovat de ceea ce ci se întâmpla dumitale! s� _tii, c�pitane, c�dac� eu, colonelul, nu te trimit în faca consiliului de r�zboi, s�vâr_esc o crim�împotriva serviciului! Ce-e-e? s� ta-a-ci din gura! Nu o gre_eala, ci un delict...Locul dumitale nu-i la regiment, ci acolo unde singur _tii prea bine... Hai?

^i din nou r�suna glasul tremur�tor, sfios, plin de ruga fierbinte _i atâtde jalnic, de parc� nu mai avea nimic omenesc.

�Dumnezeule, ce-i asta? gândi Roma_ov care r�m�sese lipit de oglind�,privindu-_i faca palid�, f�r� s-o vad� _i simcind cum i se strânge inima,b�tând dureros în piept. Doamne, ce groz�vie!"...

Glasul plâng�tor mai vorbi destul de mult.Când t�cu, bomb�ni iar vocea adânc� de bas a colonelului, dar de data

aceasta mai lini_tita _i ceva mai blând�, ca _i cum ^ulgovici _i-arfi domolitfuria, r�cnind, sau poate ca umilinca celuilalt i-ar mai fi potolit setea deautoritate.

Vorbea întret�iat:- Fie... Dar e pentru ultima oar�! Nu uita c�-i pentru ultima oar�...

Auzi? înseamn�-ci-o bine pe nasul ro_u de beciv.Dac� mai aflu vreodat� c� te-ai îmb�tat... Hei? Las�... las� c�-ci cunosc

eu f�g�duielile... Preg�te_te-ci compania pentru inspeccie! Asta nu-icompanie, ci... adun�tur�! Am s� vin chiar eu s-o inspectez peste os�pt�mân�... _i acuma-ci dau un sfat: Restituie banii pe care i-ai luat dinsolda trupei _i pune rânduiala în scriptele companiei! auzi? Asta s-o faci chiarmâine... Hai? Nu m� prive_te c� n-ai bani! S�-i scoci din piatr� seac�... _iacum, c�pitane, nu te mai opresc... Salutare!

Din birou se auzi cum cineva se mi_ca nehot�rât _i se îndreapt� spreu_a, în vârful picioarelor, cu cizmele care-i scârcâiau. Dar, în aceea_i clip�, îlopri glasul colonelului care se în�spri deodat�, ca s� nu par� c� s-a l�satconvins.

- Ia stai! Vino-ncoace, hârca b�trân�... Sigur c-o s� dai fuga la c�ut�ri!Hai? s� semnezi police! N�t�r�ule, n�t�r�ule, cap sec ce e_ti! Uite, iaastea, lua-te-ar dracu s� te ia... Una, doua... una, doua, trei, patru... Nu, treisute! Nu pot s�-ci dau mai mult... O s� mi le înapoiezi când ai putea...

Ptiu, dr�cie, ce m�g�rie faci, c�pitane! r�cni colonelul, ridicând glasuldin ce în ce mai tare. S� nu te mai prind cumva c� faci una ca asta... E ojosnicie! Acum... înainte mar_!

Du-te la dracu! Salutare!

În vestibul se ivi Svetovidov, c�pitanul cel m�runcel, ro_u ca un rac, cufaca r�v�_it�, cu broboane de sudoare la tâmple _i pe nas. Cu mâna dreapt�mototolea ma_inal în buzunar hârtiile noi care fo_neau.

Când îl v�zu pe Roma_ov, tropai pe loc _i izbucni într-un râs nefiresc depaiaca, strângând puternic mâna sublocotenentului în mâna lui umed�,fierbinte _i tremur�toare. Ochii lui stingherici r�t�ceau, cercetându-l totodat�pe Roma_ov ca s� _tie dac� auzise sau nu...

- E fioros ca un tigru! morm�i el umil, ar�tând cu capul spre birou. Darnu-i nimic! Svetovidov î_i f�cu de dou� ori cruce, cu o mi_care gr�bit� _inervoas�. Nu-i nimic... Slav� cie, doamne, slav� cie!

- Bondarenko-o! strig� colonelul de dincolo _i glasul lui puternic umpluîndat� toate ungherele casei, cutremurând parc� perecii subciri aivestibulului. Nu întrebuinca niciodat� soneria, bizuindu-se pe putereaneobi_nuitului sau gâtlej. Bondarenko! Cine mai e acolo? Pofte_te-l în�untru...

- Parc�-i un leu! _opti Svetovidov cu un zâmbet acru.B�mâi cu bine, locotenente... Ici doresc succes!In u_a se arata ordonanca, adev�ratul tip al ordonancei de colonel, cu

faca neted� _i obraznic�, par unsuros, c�rare într-o parte _i m�nu_i de acaalb� pe mâini. Acintindu-_i privirea u_or sfid�toare drept în ochiilocotenentului, zise cu respectuoasa îndr�zneal�:

- Domnul colonel v� rog s� poftici!Apoi deschise u_a biroului _i se d�du la perete s�-i fac� loc. Roma_ov

intra.

Colonelul ^ulgovici _edea la birou la stânga intr�rii. Purta o bluz�cenu_ie, sub care se vedea o c�ma_� bun�, de o albeaca str�lucitoare. Î_icinea mâinile ro_ii _i grase pe bracele fotoliului de lemn. Faca-i mare deb�trân, cu p�rul c�runt, tuns scurt ca o perie _i cu barb� alb�, triunghiular�,era aspr� _i rece. Ochii de culoare deschis� _i sp�l�cici priveau du_m�nos.

R�spunse la salutul sublocotenentului, dând u_or din cap.Roma_ov z�ri deodat� în urechea lui un cercel de argint în form� de

semilun�, cu o cruce deasupra, _i gândi. �Uite c� nu i-am v�zut pân� acumcercelul �sta."

- E r�u! începu colonelul cu glasul lui de bas, ce parc� mugea,în�lcându-se din adâncul stomacului. Apoi f�cu o pauz� lung�. E o ru_ine!urm� el, ridicând glasul. Abia ai intrat în serviciu _i ai _i început s�-ci faci decap... Sunt nemulcumit de dumneata din foarte multe pricini! Unde s-a maipomenit a_a ceva? Cum de-_i îng�duie un mucos s� r�spund� nu mai _tiu cenerozie, când colonelul sau îi face o observacie? Hai? Ce neobr�zare! strig� eldeodat� atât de asurzitor, încât Roma_ov tres�ri. De neînchipuit! Asta-idestr�b�lare!

Roma_ov se uita posomorât într-o parte _i i se p�rea c� nici o putere dinlume nu l-ar putea sili s�-_i ridice privirea _i s� se uite în ochii colonelului.�Unde-i oare eul meu? se întreba el deodat� batjocoritor. Iat�, acum trebuies� stai drepci _i s� taci."

- N-am s�-ci spun cum am aflat, dar _tiu, _tiu sigur c� bei... Edezgust�tor! Un b�iecandru, un cânc abia ie_it din _coala se îmb�ta la cerculmilitar ca cea din urm� calfa de cizmar... Eu, dragul meu, _tiu tot! nimic nu-mi scap�... ^tiu chiar multe lucruri pe care nici un le b�nuie_ti... Ei, dac� vreis� te rostogole_ti pân� jos în râp�, poftim, n-ai decât! Darîci spun pentru ceadin urm� oar�... gânde_te-te bine la încelesul vorbelor mele! A_a se întâmplatotdeauna, dragul meu...

Incepi cu un p�h�rel, apoi mai iei unui, _i pân� la urma mori sub ungard! Bag�-ci bine asta-n cap... Trebuie s� _tii c� suntem r�bd�tori, dar _i

r�bdarea unui înger are o margine... Ia seama s� nu ne scoci din s�rite!Dumneata e_ti unul singur, iar corpul oficeresc reprezint� o adev�rat� familie.A_a c�, oricând se poate întâmpla... s� te înhace de guler _i s� te arunceafar�!

�Stau nemi_cat _i tac, î_i zicea Roma_ov cu am�r�ciune, f�r� s�-_ipoat� |ua privirea de la cerce|u| colonelului, când ar trebui s�-i spun c� nici eunu cin la familia asta _i sunt gata s-o p�r�sesc chiar acum, trecând în rezerv�.Voi îndr�zni oare s�-i vorbesc?"

Roma_ov simci c� inima prinde iar s�-i bat� cu putere...F�cu chiar o mi_care neputincioas� cu buzele, dar se opri, înghici în sec

_i r�mase nemi_cat.- ^i îndeob_te, purtarea dumitale las� de dorit! urma ^ulgovici cu glas

foarte aspru. A_a, de pild�, anul trecut, când nici m�car nu împlinise_i un ande serviciu ai cerut o permisie... Ai îndrugat nu mai _tiu ce despre o boal� amamei dumitale, ai ar�tat o scrisoare de la ea... Desigur, nu îndr�znesc, m�-ncelegi, nu îndr�znesc s� nu cred ce-mi spune un oficer de-al meu. Dac� zicic�-i vorba de mama dumitale, bine, fie _i mama... Ce s�-i faci, multe se potîntâmpla! Dar _tii, când una se adaug� la alta, încelegi...

Roma_ov simcea înc� de mult c� genunchiul drept îi tremura, întâifoarte slab _i apoi din ce în ce mai tare. Pân� la urm�, aceasta nest�pânit�mi_care nervoas� ajunse atât de puternic�, încât îl trecur� fiori prin tottrupul. Foarte stingherit _i ru_inat, se temea ca ^ulgovici s� nu ia tremurul�sta drept frica faca de el. Dar când colonelul pomeni de maic�-sa, un val desânge cald _i amecitor i se sui deodat� la cap, iar tremuru-i înceta pe loc.Pentru întâia dat�, î_i ridica privirea, pironindu-i st�ruitor drept în ochiicolonelului, cu ur� _i eu o înf�ci_are sfid�toare, o simcea chiar el, ce parc�desfiinca nenum�ratele trepte ale rangului care desp�rceau pe neînsemnatulsubaltern de _eful temut! înc�perea i se p�ru întunecoasa ca _i cum ar fi trascineva deodat� perdelele.

Glasul gros al colonelului se pr�bu_i într-o pr�pastie muta...Urma un r�stimp de întunecare _i de lini_te groaznic�, un r�stimp f�r�

gânduri, f�r� voinca _i f�r� vreo impresie din afar�, aproape f�r� con_tiinca,afar� de singura _i cumplita convingere c� acum, chiarîn clipa aceasta, se vaîntâmpla ceva nes�buit, îngrozitor _i cu neputinca de îndreptat. O voceciudat�, str�in�, parca-i _optea la ureche: �Am s�-l lovesc", _i Roma_ov î_iîndrepta încet privirea spre obrazul lat _i c�rnos al b�trânului _i spre cerce|u|de argint în form� de semilun�, cu o cruce deasupra.

Pe urm�, ca prin vis _i f�r� s� înceleag� bine ce se întâmpla, z�ri cumochii lui ^ulgovici exprimau pe rând mirarea, spaima, îngrijorarea _i mila...Valul nebun, de neînl�turat care, atât de ameninc�tor _i de s�lbatic, pusesest�pânire pe sufletul lui Roma_ov, se pr�bu_i deodat�, tr�gându-se înapoi,departe.

Parc� se trezi din somn _i r�sufla adânc _i tare... Totul i se p�ru iarsimplu _i obi_nuit. ^ulgovici, îngrijorat, îi ar�t� un scaun, _i-i vorbea cunea_teptata _i duioas� dojan�.

- Ptiu, drace... Da' sup�r�cios mai e_ti! Haide, stai jos, lua-te-ar naiba!Ei, da... toci sunteci la fel! m� privici ca pe o fiar� _i v� spuneci: �R�cne_te f�r�nici un rost prostul �sta b�trân, lua-l-ar dracu!" Dar eu, dragul meu - _i glasulgros îi tremura de o cald� tulburare - eu, pe cinstea mea, v� iubesc pe toci cape copiii mei... Credeci c� nu suf�r, c� nu m� doare pentru voi? Ehei,domnilor, domnilor, nu m� încelegeci...

Ei, s� zicem c� m-am înfierbântat pucin, c-am mers ceva prea departe,dar poci oare s� te superi pe un b�trân? Ehei, tinerece, tinerece... _i acuma,basta! Am f�cut pace... D�-mi mâna _i s� trecem la mas�!

F�r� s� scoat� o vorb�, Roma_ov se pleca _i strânse mâna mare,puhava _i rece pe care i-o întindea colonelul. Nu mai era jignit, dar nici un sesimcea mai bine. Dup� gândurile grave _i mândre din chiar dimineaca aceea,se socotea acum un biet _colarjalnic, un b�iecandru sfios, p�r�sit de toci, _ise ru_ina de schimbarea aceasta sufleteasc�.

In timp ce-l urma pe colonel în sufragerie, î_i zise, ca de obicei, lapersoana a treia: �gânduri întunecate îi br�zdau fruntea".

^ulgovici n-avea copii. La masa veni socia lui, o femeie înalta _i voinic�,f�r� gât, dar cnu mai multe b�rbii. T�cea aproape tot timpul _i era foarteimpun�toare. In ciuda pincenez-ului _i a privirii ei arogante, avea o facasimpl� ce p�rea pl�m�dit� în grab� din aluat, cu dou� stafide înfipte în loc deochi. ln urma ei, târându-_i pa_ii mici, se ivi mama colonelului, o b�trânic�m�runcic� _i surd�, darînc� vioaie, t�ioas� _i autoritar�.

F�r� sfiala, îl m�tura pe Roma_ov din cap pân�-n picioare, cu o privirest�ruitoare pe deasupra ochelarilor, _i-i întinse o mina micuca, negricioasa _izbârcit�, ca de moa_te, pe care i-o puse drept pe buze. Apoi se întoarse c�trecolonel _i-l întreba, ca _i cum n-ar fi fost decât ei amândoi în sufragerie:

- Cine-i asta? Parc� nu mi-l amintesc.

^ulgovici duse mâinile pâlnie la gura _i-i strig� în ureche:- E sublocotenentul Roma_ov, mama! Un oficer minunat... bun oficer

de trupa _i vrednic... provenit din corpul de cadeci... A, da! î_i aminti eldeodat�. Mi se pare, sublocotenente, c� e_ti de la noi, din gubernia Penza.

- Da, desigur, domnule colonel, din gubernia Penza.- Ei, da, da... Acuma-mi aduc aminte... Atunci, sunteci concet�ceni! Din

judecul Narovciat, mi se pare.- Da, chiar din judecul Narovciat!- Ei, da... Cum de am putut s� uit? Vonrba ceea: �La noi în Narovciat,

doar c�ru_i în lung _i-l lat..." Noi suntem din lnalt. Mama, striga iar colonelulîn urechea maic�-sii, sublocotenentul Roma_ov e de la noi, din Penza! DinNarovciat! E un concet�cean de al nostru!

- A-a! f�cu b�trâna, mi_cându-_i sprincenelele cu talc. Da., da... Chiara_a socoteam _i eu... Va s� zic� e_ti b�iatul lui Serghei Petrovici Siskin?

- Mama! Te în_eli! Pe sublocotenent îl cheam� Roma_ov _i nu Siskin.- P�i! Eu ce spuneam... Nu l-am cunoscut pe Serghei Petrovici decât

din auzite. Dar pe Piotr Petrovici îl vedeam tare des. Mo_iile noastre erauaproape vecine. Imi pare bine, foa-ar-te bine, tinere... E_ti de toat� laud�...

- Ei, acuma s-a pornit b�trâna s� huruie, zise colonelul încet, cu un felde bun�tate moroc�noas�. Stai jos, sublocotenente. Locotenent Feodorovski!strig� el spre u_a. lspr�ve_te-ci treburile _i vino s�-ci bei votca!

Aghiotantul care, dup� un obicei stabilit în multe regimente, lua masala colonel, intra repede în sufragerie. Foarte firesc _i zorn�ind u_or dinpinteni, se apropie de o m�suc� de majolica, a_ezata mai la o parte anumepentru gust�ri, î_i turn� un pahar de votc� _i bându-l f�r� grab�, lua ogustare.

Roma_ov încerca faca de el o nedeslu_ita invidie _i un fel deconsideracie ce-i p�reau caraghioase _i meschine.

- Ei, sublocotenente, nu iei o votc�? întreba ^ulgovici.Doar obi_nuie_ti...- Nu, v� mulcumesc respectuos! Nu prea simt nevoia, r�spunse

Roma_ov cu glas r�gu_it _i apoi tu_i înceti_or.- Foa-arte bi-ne. Nici un se poate mai bine. Îci doresc s� fie tot a_a _i

pe viitor.Masa era îmbel_ugata _i minunat�. Se vedea ca atât colonelul cât _i

socia lui, oameni f�r� copii, aveau nevinovata patim� de a mânca bine. Seservi o sup� de legume noi cu verdeaca ce mirosea frumos, pl�tic� pr�jit� cucasa, o rata bine îndopata _i sparanghel. Pe mas� erau trei sticle, ce-i dreptîncepute _i închise cu dopuri cu figurine de argint, dar cu vinuri str�inescumpe _i de m�rci renumite: vin alb, vin ro_u _i vin de Madera. Ca _i cumultima-i minie i-ar fi acicat pofta de mâncare, colonelul se osp�ta cu deosebit�mulcumire _i atât de voios, de-ci era mai mare dragul s� te uici la el.

F�cea într-una glume pline de haz, dar cam grosolane. Când se adusesparanghelul, î_i baga mai adânc dup� gulerul tunicii _ervetul scrobit, de oalbeaca str�lucitoare _i zise voios:

A_ De-a_ fi rege, a_ mânca mereu sparanghel.In timp ce mânca pe_tele, nu se putu opri s� nu-i strige lui Roma_ov cu

glas de comand�:- Sublocotenente! las� cucitul deoparte. Pe_tele _i pârjoalele se

m�nânc� numai cu furculica... Vezi bine, un oficer trebuie s� _tie s�m�nânce... Orice oficer poate fi poftit la masa maiest�cii-sale! s� nu uici...

De la începutul mesei, Roma_ov se simcea stângaci _i stingherit.Ne_tiind unde s�-_i pun� mâinile, le cinea aproape tot timpul sub mas�,împletind codice din ciucurii fetei de mas�.

Pierduse de mult obi_nuinca unei vieci denfamilie pl�cute, a mobilelorfrumoase _i comode _i a bunei cinute la mas�. Il chinuia mereu acela_i gând:�E dezgust�tor ce fac! Ce grozav� sl�biciune _i mi_elie din partea mea c� n-am îndr�znit s� refuz aceasta umilitoare invitacie la mas�. Uite, am s� m�scol chiar acum, am s�-i salut pe toci _i am s-o _terg. Cread� ce-or vrea! Doarel n-o s� m� înghit�... N-o s�-mi ia sufletul, gândurile _i con_tiinca. Oare-ams� pot pleca?" Apoi, cu inima strâns� iar de sfial� _i îng�lbenindu-se defr�mântare sufleteasc�, furios pe el însu_i, simcea c� nu-i în stare s-o fac�.

Soarele apunea când se aduser� cafelele. Razele ro_ii c�deau piezi_ pefereastr�, aruncând pete ar�mii orbitoare pe tapetele închise, pe faca de

mas�, pe cristaluri _i pe chipurile mesenilor. Toci t�ceau, cuprin_i de vrajamelancolic� din amurg.

- Când eram sublocotenent, zise deodat� ^ulgovici, îl aveamcomandant de brigad� pe generalul Fofanov, un b�trânel tare simpatic, oficerîncercat în lupte, dar ie_ise, pare-se, din rândul copiilor de trup�. La inspeccii,mi-aduc aminte c� se apropia de tobo_ar -îi pl�cea grozav toba - _i-i spunea:�Asculta, m�i frate, ia cânt�-mi un mar_ melancolic". Da... când aveamusafiri, generalul �sta plec� totdeauna s� se culce la ora unsprezece...Uneori zicea oaspecilor: �Hai, domnilor, mâncaci, beci, veselici-v�... Cât despremine m� duc în bracele lui Neptun!" Ceilalci r�spundeau: �Ale lui Morfeu,domnule general!" �Eh, totuna-i... E aceea_i mineralogie..." A_a voi face _i euacuma, domnilor, _i ^ulgovici se scul�, punându-_i _ervetul pe sp�tarulscaunului. M� duc _i eu în bracele lui Neptun... Sunteci liberi, domnilor oficeri!

Oficerii se scular�, luând pozicia de drepci.�Un zâmbet ironic _i amar flutura pe buzele-i subciri", gândi Roma_ov,

dar gândi numai fiindc�, de fapt, în clipa aceea, faca-i era palid�, cu o umil�expresie de supunere, lipsit� de orice frumusece.

Roma_ov se întorcea iar spre cas�, simcindu-se nespus de singur,sfâ_iat de tristece _i pierdut într-o lume str�in�, întunecata _i du_m�noas�.

ln amurg ardeau iar gr�mezi de nori grei _i cenu_ii, în fl�c�ri ro_ieticeca chihlimbarul _i lui Roma_ov i se p�rea iar ca departe, dincolo de zare,peste case _i peste câmpii, se ascunde un ora_ minunat _i de neînchipuit,unde viaca-i numai frumusece, gracie _i fericire...

Pe str�zi se întuneca tot mai tare _i pe _osea alergau plozii, cipând. Peici, pe colo, pe prispe, în faca porcilor _i prin gr�dini, r�sunau într-una râseteacâc�toare de femei, cu fiorul cald, plin de o bucurie animalic�, care numaiprim�vara se aude.

In sufletul lui Roma_ov, o dat� cu o melancolie lini_tita _i plin� degânduri, se trezeau amintiri ciudate _i nedeslu_ite, p�rerea de r�u dup�fericirea pe care n-o cunoscuse, dup� prim�verile de alt�dat�, _i maifrumoase decât aceasta, iarîn inima lui încolcea încet presimcirea tulbure _idulce a unei iubiri apropiate...

Când ajunse acas�, îl g�si pe Gainan în colci_orul lui întunecat, privindbustul lui Pu_kin. Marele poet era acum uns tot cu untdelemn... Flac�ralumin�rii ce ardea în faca lui îi punea pete lucioase pe nas, pe buzele groase_i pe gâtul cu vinele umflate. Gainan _edea turce_te pe cele trei scânduri ce-islujeau drept pat, leg�nându-se u_or înainte _i înapoi _i morm�ia t�r�g�natceva prelung _i monoton.

- Gainan! strig� Roma_ov.Ordonanca tres�ri _i sari ars de pe pat, luând pozicia de drepci. Pe faca i

se citeau frica _i tulburarea.- Alah? întreba prietenos Roma_ov.Gura de b�iecandru, f�r� urm� de mustaca a ceremisului se întinse într-

un zâmbet larg ce-i dezv�lui dincii frumo_i, albi _i scânteietori la lic�rirealumin�rii.

- Alah... dom'sub|ocotenent!

- Bine, bine... Stai acolo! Roma_ov mângâie cu blândece ordonanca peum�r. Nu-i nimic, Gainan, tu ai un Alah, eu am Alah... Vezi, nu-i decât unsingur _i acela_i Alah pentru toci oamenii.

�Ce de treaba-i Gainan asta, gândi sublocotenentul, intrând în odaie. Iareu m� ru_inez s�-i strâng mâna... Da, nu pot...

Nu îndr�znesc! Ei, dr�cie! De azi înainte trebuie s� m� îmbrac _i s� m�dezbrac singur... E o porc�rie s�-l sile_ti pe aproapele t�u s� te slujeasc�astfel.n"

In seara aceea, nu se mai duse la cercul militar. Scoase din sertar uncaiet gros, cu pagini Iiniate _i acoperite cu s|ove m�runte, neregulate, _iscrise pân� noaptea târziu.

Era a treia lui povestire, intitulata cel din urm� _i fatal început.Sublocotenentul rosea de îndeletnicirile lui literare _i pentru nimic în lume nule-ar fi m�rturisit cuiva.

vm. A _ABIA ACUM SE INCEPEA CLADIREA caz�rmilor pentru regiment, dincolo

de calea ferat�, pe a_a-zisul islaz iar pân� s� fie gata, regimentul, împreunacu toate serviciile lui, era încartiruit prin case particulare. Cercul militarfusese a_ezat într-o cas� nu prea mare, numai cu parter, în form� de L; înarip� mai lung� de la strad� se aflau sala de dans _i salonul, iarîn cea maiscurt� care se înfunda într-o curte plin� de noroi, se g�seau popot�, buc�t�ria_i �camerele" pentru oficerii în trecere prin ora_ele. Amândou� aripile eraulegate între de printr-un fel de culoar îngust, întortocheat, cu o serie deie_induri ce comunicau între ele prin câte o u_a, alc�tuind un _ir de c�m�rucemici care slujeau drept bufet, camera de biliard, camera pentru joc de c�rci,vestiar _i garderob� pentru doamne.

Cum toate aceste înc�peri, afar� de popot�, erau de obicei nelocuite _inu se aeriseau niciodat�, miroseau acru a mucegai _i a casa închisa, la carese mai adaug� _i mirosul de naftalina al vechilor învelitori de mobil�.

Roma_ov sosi la cerc la ora nou�. Cinci, _ase oficeri neînsuraci se _iadunaser� pentru serat�, dar doamnele nu veniser� înc�. De mult se stabiliseîntre de o ciudat� întrecere cât prive_te respectarea unei purt�ri alese însocietate _i socoteau c� era ru_inos c� o doamn� s� soseasc� printre celedintâi la bal.

Muzicancii se _i a_ezaser� la locul lor, într-o verand� închisa cu sticlacare dn�dea în sala de dans printr-o bolt� mare cu geamuri.

Intre ferestrele s�lii, ardeau l�mpi cu trei brace, iar de tavan atârna unpolicandru împodobit cu mici prisme de cristal tremur�toare.

La lumina puternic�, p�rea _i mai de_arta înc�perea aceasta mare, cuperecii goi, tapetaci cu hârtie alb�, cu perdele de tul la ferestre _i mobilat�numaincu scaune vieneze, de-a lungul perecilor.

In camera de biliard, doi aghiotanci de batalion jucau în cinci bile pe osticl� de bere. Erau locotenencii Bek-Agamalov _i Olizar sau contele Olizar,cum îi ziceau toci la regiment, un tân�r b�trânicios, de_irat, cu p�rul lins _ipom�dat, faca ras� _i zbârcit�, cu o expresie cam u_uratica, _i care f�cea într-una obi_nuitele glume de biliard.

C�pitanul Lescenko sta pe marginea ferestrei _i privea jocul lor. Era unb�rbat de vreo patruzeci _i cinci de ani, ab�tut, care ar fi putut s�-i întristeze_i pe ceilalci numai cu înf�ci_area lui. Toate parc� atârnau jalnic pe e|. Nasullung, c�rnos, ro_u _i moale îi spânzura ca un ardei pe sfoar�, mustaca-i c�deapân� la b�rbie, ispr�vindu-se în dou� fire cenu_ii, subciri ca ac�, iarsprâncenele coborau de la r�d�cina nasului spre tâmple, dând ochilor oexpresie ve_nic plâng�reac�. Pân� _i tunica veche i se l�sa pe umerii c�zuci _ipe pieptul scofâlcit, ca pe un um�rar de haine. Lescenko nu bea niciodat�, nujuca c�rci _i nici m�car nu fuma. Ii f�cea însa o pl�cere ciudat�

- De neînceles pentru alcii - s� stea ceasuri întregi în spatelejuc�torilor, în camera de biliard sau de c�rci, ori s� r�mân� în sala de mesecând cheful era în toi. ^edea acolo, trist _i jalnic, f�r� s� scoat� o vorb�. Laregiment, se obi_nuiser� toci cu ciud�cenia lui, ba chiarjocul _i b�utura parc�nici un le tihneau tuturor, când lipsea el de la cerc.

Dup� ce-i saluta pe cei trei oficeri, Roma_ov se a_eza lâng� Lescenko,care se d�du prevenitor la o parte s�-i fac� loc _i oft�, aruncând noului venito privire trist� de câine credincios.

- Cum o mai duce cu s�n�tatea Maria Viktorovna? întreba Roma_ovînadins mai tare a_a cum vorbe_ti cu surzii sau cu cei grei de cap, ton pecare-l întrebuincau cu Lescenko toci cei din regiment, pân� _i suboficerii.

- Mulcumesc, dragul meu, r�spunse Lescenko, oftând adânc.Fire_te c-o mai sup�r� nervii uneori... ca a_a-s timpurile!- Dar de ce n-aci venit împreuna? Sau poate ca Maria Viktorovna nici

n-are de gând s� vin� ast�zi?- Ba da, cum s� nu... Vine, vine, dragul meu! Numai c� vezi, nu mai

era loc în tr�sur�... A luat o birj� împreuna cu Raisa Alexandrovna _i atunci,încelegi, dragul meu, c� mi-au spus: �Cizmele ci-s pline de noroi _i ai s� nemurd�re_ti rochiile".

- Încruci_are la mijloc! Bine jucat... Scoate bila, Bek! strig� Olizar.-Întâi trimite-o tu, ca de scos o scot eu îndat�, îl repezi Bek-Agamalov.Lescenko î_i prinse între buze vârfurile must�cilor cenu_ii _i începu s� le

molf�ie cu înfrigurare.- Am o rug�minte, dragul meu luri Alexeevici, îng�im� el nehot�rât.

Azi e_ti conduc�torul dansurilor?- Da! Mi-au dat beleaua asta pe cap, fir-ar s� fie! Degeaba am c�utat

s�-l conving pe aghiotantul regimentului _i am vrut chiar s�-i fac un raportc�-s bolnav. Da' parc� poci s� te încelegi cu el? �Adu-mi un certificat de ladoctor", mi-a spus.

- De aceea, dragul meu, urma Lescenko cu glas rug�tor _i umil, f� a_afel s� danseze _i ea un pic. ^tii, te rog ca un camarad.

- Care ea? Maria Viktorovna?

- Ei, da! Te rog frumos...- Bil� pentru dublet, în colc! ordon� Bek-Agamalov. E ca _i f�cut.Îi venea greu s� joace din pricina staturii lui scunde _i fu nevoit s� se

întind� pe burta peste biliard. Faca i se înro_i de încordare, iar pe frunte i seumflar� doua vine ce coborau spre r�d�cina nasului, alc�tuind un fel de

- J-a-m-a-i-s4, îl sfida Olizar, sigur de el. Nici eu n-a_ putea s-o fac!Tacul lui Agamalov Iunec�, trosnind scurt peste bila, dar ea nu se clinti

din loc.

- Chix! strig� voios Olizar _i începu s� joace cancan în jurul biliardului.Ei, sufletele, spui la mine: când dormim, sfor�im? 5

Agamalov b�tu în podea cu cap�tul cel gros al tacului.- Nu-ci îng�dui s� cobe_ti când m� preg�tesc s� joc! r�cni el, iar ochii

negri îi sc�p�rau. Dac�-i a_a, nici un mai joc.- Nu sup�ram, sufletele, c� stricam sânge la noi. Bila în colc!Unul din plantoanele, care st�teau la vestiar s-ajute doamnele s�-_i

scoat� hainele, se apropie în graba de Roma_ov.- S� tr�ici, dom' sublocotenent, v� pofte_te o doamn� în sala de dans.Trei doamne care sosiser� tocmai atunci se plimbau încet prin sal�;

niciuna nu mai era în floarea tinerecii. Cea mai în vârst�, Anna lvanovnaMigunova, socia oficerului administrator, se adresa lui Roma_ov cu glas aspru_i nefiresc, lungind ciudat ultimele silabe ale cuvintelor _i plecându-_i capul.Cu gracia unei femei de lume.

- Sublocotenent Romasov, da ordin s� cânte ceva frumos! Te ro-

og...- La ordinele dumneavoastr�.

Roma_ov se înclina _i se apropie de fereastra muzicancilor:- Zissermann! strig� el _efului orchestrei, zi-i ceva frumos!Prin fereastra deschis� a verandei, r�sunar� furtunos primele m�suri

din uvertura Viaca pentru car, iar flac�rile lumin�rilor începur� s� se legene întactul muzicii.

Doamnele se adunau încet. Cu un an în urm�, lui Roma_ov îi pl�ceaufoarte mult clipele acestea de la începutul balului, când î_i îndeplineaîndatoririle de maestru al dansurilor _i întâmpina doamnele la intrarea lorînvestiar. Ce tainice _i fermec�toare i se p�reau de când, însuflecite de lumin�,de muzic� _i de a_teptarea dansului, î_i scoteau într-un fream�t voios glugile,e_arfele _i hainele de blan�. O dat� cu râsetele femeilor _i cu glasurile lorsonore, p�trundea în vestiarul îngust _i un miros de ger, de parfum, de pudr�_i de m�nu_i de piele fin� - mirosul atât de tulbur�tor al femeilor frumoasecare s-au g�tit de bal. Ce str�lucitori _i gale_i se r�sfrângeau ochii lor înoglinzile înaintea c�rora se opreau s�-_i îndrepte în graba piept�n�turile! Cearmonios era fo_netul rochiilor!

Ce mângâietoare atingerea mâinilor mici, a e_arfelor _i a evantaielor...Vraja aceasta pierise acum pentru totdeauna _i Roma_ov încelegea, nu

f�r� oarecare ru_ine, c� farmecul acesta se datora în mare m�sur� lecturiiunor romane proaste francuze_ti, în care trebuia neap�rat s� se descrie cumtrec prin vestibul Gustave sau Armând, poftici la balul de la ambasada rus�...

Mai _tia, de asemenea, c� sociile oficerilor purtau ani de-a rândul una _iaceea_i rochie �e|eganta", f�când dezn�d�jduite încerc�ri s-o împrosp�tezepentru seratele mai str�lucite, _i c�-_i cur�cau m�nu_ile cu benzina. I sep�rea ridicol� _i pretencioasa patima lor pentru tot felul de egrete, de e_arfe,pentru pietre false, pentru pene _i pentru sumedenie de panglici...

Toate acestea dovedeau un lux cip�tor, f�r� gust _i ieftin.Ele întrebuincau creme _i farduri într-un chip atât de neîndemânatic _i

de vulgar, aproape prostesc, încât faca unora c�p�ta o înfior�toare nuancaalb�struie. Roma_ov cuno_tea, ca de altfel tot regimentul, istorioarele tainiceale fiec�rui bal, ale fiec�rei rochii, aproape ale fiec�rei fraze rostite cucochet�rie, ceea ce-i sporea dezgustul. ^tia ca-n spatele acestei facade seascund o jalnic� s�r�cie, _iretlicuri, bârfeli, invidie reciproca, un jocneputincios al provincialelor de a se ar�ta femei de lume _i, în sfâr_it,obi_nuite _i anoste leg�turi amoroase.

C�pitanul Talman sosi împreuna cu nevast�-sa. Erau amândoi foarteînalci _i voinici; ea, blond�, gras�, cu tr�s�turi delicate; el, o figur� oache_ade bandit, tusea mereu _invorbea r�gu_it. Roma_ov _tia dinainte c-o s�-i pun�întrebarea lui obi_nuita... Intr-adev�r, rotindu-_i ochii de cigan, rosti:

- Ia spune, sublocotenente, a început whist-ul?-Înc� nu... Sunt cu tocii în sala de mese!-Înc� nu? ̂ tii, Sonecika... m� duc acolo s� r�sfoiesc Invalidul. Draga

Roma_ov... ai grij� de nevast�-mea, pentru vreun cadril...Deodat�, n�v�li în vestiar familia Lakaciov, un adev�rat stol de fete

dr�guce, zâmbitoare, vorbind cu r, în frunte cu mama lor, o femeie m�runcica,vioaie _i care, la patruzeci de ani, dansa neobosit� _i f�cea mereu copii,�între al doilea _i al treilea cadril", cum spunea despre ea Arceakovski, omulde duh al regimentului.

Domni_oarele, rostindu-l pe r, fiecare în felul ei, _i luându-_i vorb� dingura una alteia, se n�pustir� asupra lui Roma_ov.

- De ce n-ai mai venit pe la noi?- Rhautaciosule, rhautaciosule, rhautaciosule!- Hraule, hraule!- Te invit la phrimul cachril...- Mesdames... Mesdames! spuse Roma_ov, ar�tându-se, f�r� voie,

cavaler amabil _i. F�când plec�ciuni în toate p�rcile.Tocmai atunci, î_i arunca din întâmplare privirea spre u_a de la intrare

_i z�ri pe geam faca slaba cu buze groase a Raisei Alexandrovna Peterson, cuun fular alb care-i acoperea p�l�ria ca s-o apere. Roma_ov o _terse ca unb�iecandru în salon. De_i clip� fusese foarte scurt� _i sublocotenentul credeac� Raisa nu-l v�zuse era totu_i nelini_tit... l se p�rea c� deslu_ise în ochii miciai amantei lui o expresie nou� _i îngrijorata, ca o amenincare crud� _i plin� deur�.

Trecu în sala popotei, unde se adunase lume _i mai toate locurile erauocupate la masa lung� _i acoperit� cu mu_ama.

Fumul albastru de tutun plutea leg�nându-se prin aer. Din buc�t�rievenea miros de unt pr�jit. Dou�, trei grupuri de oficeri începuser� chiar s�m�nânce _i s� bea. Câciva citeau ziare. Larma glasurilor se contopea cuzing�nitul cucitelor, cu c�c�nitul scurt al bilelor de biliard _i cu zgomotul u_iide la buc�t�rie, care se trântea într-una. Din antret p�trundea frigul _i tr�geala picioare. Roma_ov îl c�uta pe locotenentul Bobetinski _i, z�rindu-l, seapropie de el. Bobetinski sta în picioare lâng� mas�, cu mâinile în buzunarele

pantalonilor, Ieg�nându-se când pe vârful picioarelor, când pe tocuri, cu ochiipe jum�tate închi_i, ferindu-i de fumul cig�rii pe care o cinea în gur�.Roma_ov îl trase u_or de mânec�.

- Ce-i? întreba e|, întorcându-se _i scocându-_i o mân� din buzunar,dar cu ochii tot abia deschi_i. Cu o mi_care foarte elegant�, î_i r�suci mustacalung� _i ro_cata, ridicându-_i cotul în sus _i se uita la Roma_ov cu coadaochiului, ad�ugind: A! A! Dumneata e_ti? îmi pare bine...

Vorbea totdeauna în felul acesta c�utat _i nefiresc, imitând, cel pucina_a credea e|, pe tinerii nobili din regimentele de gard�. Avea o p�rere foartebun� despre sine, socotindu-se drept un mare cunosc�tor de cai _i de femei,un dansator minunat, nobil _i binecrescut, dar dezgustat _i dezam�git, înciuda celor dou�zeci _i patru de ani ai s�i. De aceea, î_i înalta mereu umeriicu o mi_care de efect, avea un mers nesigur, leg�nat _i întrebuincafrancuzisme neizbutite, iar când vorbea, d�dea din mâini cu plictiseala _inep�sare...

- Piotr Fadeevici, iubitule, te rog s� conduci tu programul de dans înlocul meu, îi ceru Roma_ov.

- Mais, mon ami! Bobetinski î_i ridic� umerii _i sprâncenele, privindu-lcu ochi mari, tâmpici. Dar, prietene, traduse el cuvintele, de ce? Pourquoi? 6într-adev�r, dumneata m�... cum se spune? m� uime_ti!!

- Dragul meu, te rog mult...- Stai... Mai întâi, f�r� familiarités7. Ce înseamn� expresiile astea...

dragul meu, a_a _i pe dincolo...- Te conjur, Piotr Faddeici... m� doare capul... _i gâtul... mi-e cu

neputinca...Mult� vreme Roma_ov se ruga st�ruitor de camaradul s�u.Pân� la urm�, se hot�rî s� recurg� _i la m�guleala.- Doar nimeni în regiment nu se pricepe s� conduc� dansurile atât de

variat _i de distins ca Piotr Faddeevici _i, afar� de asta, îl mai roag� _i odoamn�...

- O doamn�? Faca lui Bobetinski lua o expresie gânditoare _imelancolic�. O doamn�? La vârsta mea, prietene... _i izbucni de ras cupref�cut� am�r�ciune _i dezam�gire. Ce-i femeia? Ha! Ha! Ha! Uneénigmes8. Ei bine, fie! Primesc...

^i, deodat�, ad�ug� cu acela_i glas dezam�git:- Mon cher ami9, n-ai cumva... cum se spune... trei ruble?- Din p�cate, nu! r�spunse Roma_ov, oftând.- Dar o rubl�?- Hm!

- Désagréablelo... Nu-i nimic de f�cut. Dac�-i a_a, hai s� bem o votc�.- Vai! nu mai am nici m�car credit, Piotr Faddeevici.- Da-a? O, pauvre enfant! 11... Nu-i nimic, s� mergem.Bobetinski f�cu o mi_care larg� de disprecuitoare m�rinimie.Fac eu cinste!

Între timp, conversacia se însuflecise _i ajunsese chiar interesant�pentru toat� lumea. Se discuta despre duelurile dintre oficeri, care tocmaiatunci fuseser� încuviincate prin lege _i p�rerile erau împ�rcite.

Cel mai mult vorbea Iocotenentul Arceakovski, om destul de dubios,aproape un escroc. Se spunea pe furi_ despre el c�, înainte de a veni laregiment, pe când se g�sea înc� în rezerv�, fusese _ef la rate_ul postei _i ar fifost chemat în judecata fiindc� ucisese un surugiu dându-i un pumn.

- Duelul e bun în regimentele de gard�, zise cu disprec Arceakovski,pentru tot fe|u| de pierde-var� _i de fi|fizoni, dar la noi... Eu, de pild�, sunthoItei... s� zicem c-am b�ut la cerc cu Vasâli Vasi|ici Lipski _i, beat fiind, i-amtrântit una în ceafa... Ce ne r�mâne de f�cut? Dac� nu vrea s� se bat� cu

mine, e dat afar� din regiment _i atunci, v� întreb, ce-o s� m�nânce copiii lui?Dac� se bate în duel, îi trimit un glonte în burta... _i copiii |ui iar n-au s� aib�ce mânca. Toate acestea-s prostii!

- Stai... a_teapt�... a_teapt� pucin! îl opri b�trânul |ocotenent-co|one|Leh, care se îmb�tase _i cinea într-o mân� un p�h�rel cu votc�, iar cu cealalt�f�cea gesturi nesigure în aer.

^tii tu ce înseamn� onoarea uniformei? Ehei, e mare lucru...Onoarea... Uite, îmi amintesc o întâmplare de la noi din regimentul

Temriuk... prin 1862...- A, sl�be_te-ne, i-o curma Arceakovski, f�r� s� se sinchiseasc�, n-

avem timp de pove_tile dumitale. Iar ai s� ne spui ceva de pe vremeastr�bunicului?

- Ei, frate... da' obraznic mai e_ti! E_ti înc� un b�iecandru, pe cândeu... A fost, zic, o întâmplare...

- Numai sângele poate sp�la o insult�, se amestec� în vorb�Iocotenentul Bobetinski cu glas înfl�c�rat, ridicându-_i umerii, ca un coco_care-_i înfoaie aripile.

- Ei, era în regimentul nostru un suboficer pe care-l chema Soluha,încerca s� urmeze Leh.

C�pitanul Osadci, comandantul companiei întâi, care tocmai venea dela bufet, se apropie de mas�.

- Aud c� vorbici despre dueluri... E un subiect foarte interesant! mugiel cu glas gros de bas, care le acoperi îndat� pe toate celelalte. S� tr�ici,domnule colonel! V� salut, domnilor...

- A, colosul din Rodos! îl întâmpin� cu bun�tate Leh. Ei, ia loc lâng�mine, monumentale! Bei cu mine un pahar de votc�, nu-i a_a?

- ^i înc� cum! r�spunse cu o octav� mai jos Osadci.Oficerul acesta f�cea totdeauna asupra |ui Roma_ov o impresie ciudat�

_i sup�r�toare, trezind în el un simc�mânt de frica _i totodat� curiozitate. Ca_i colonelul ^ulgovici, Osadci era renumit, nu numai în regiment, ci _i în toat�divizia, pentru întinderea neobi_nuita _i frumusecea glasului s�u, cât _i pentrustatura lui uria_a _i neobi_nuita-i putere fizic�. Tot atâta faima avea _i pentrucunoa_terea des�vâr_it� a regulamentelor militare. Uneori, era mutat îninteres de serviciu dintr-o companie într-alta _i, în _ase luni, izbutea s�prefac� unit�cile cele mai rele _i mai nedisciplinate, într-o mare ma_ina care

execut� minunat ordinele _i era p�truns� de o spaim� aproape neomeneascafaca de _eful ei. oficerii încelegeau cu atât mai pucin farmecul _i înrâurirea luiasupra soldacilor, cu cât, nu numai c� nu-i b�tea niciodat�, dar nici m�car nu-iînjura decât foarte rar, în cazuri cu totul excepcionale. Pe faca lui frumoas� _iîntunecata, de o ciudat� paloare sporit� de p�rul negru, b�tând în alb�strui,Roma_ov deslu_ea totdeauna o dârzenie, o st�pânire de sine _i o cruzime cenu p�reau omene_ti, ci mai degrab� ale unei fiare puternice. Adesea,observându-l de departe, Roma_ov _i-l închipuia în clipele de mânie _i, numaila gândul �sta, se îng�lbenea de groaz�, strângându-_i degetele care i ser�ceau deodat�. Nici acum nu-_i putea desprinde privirea de la omul acestaputernic _i sigur de sine, care se a_eza lâng� perete pe scaunul dat de mâiniîndatoritoare.

Osadci bau votc�, ronc�i cu pofta o ridichie _i întreba nep�s�tor:- Ei, pe scurt, ce s-a discutat în onorata adunare?- Stai, frate, c�-ci povestesc îndat�... Pe vremea când eram în

regimentul Temriuk, s-a întâmplat o chestie: într-o zi, la cerc, locotenentulvon Soon - soldacii îi ziceau �Fason"...

Dar c�pitanul Lipski îi t�ie vorba... Era un om de vreo patruzeci de ani,gras _i rumen care, cu toat� vârsta lui, f�cea totdeauna pe caraghiosul lacercul militar, luând un ton ciudat _i comic de b�iecandru r�sf�cat _i iubit detoci.

- Daci-mi voie, domnule c�pitan... Voi fi scurt! LocotenentulArceakovski a spus c� duelul e o prostie... �Mai bine s� fie ca la noi... laseminar, arde-i una dup� ceaf� _i gata..."

Apoi s-a amestecat în vorb� locotenentul Bobetinski care a fost pentruv�rs�ri de sânge. Pe urm�, domnul colonel s-a str�duit zadarnic s� maipovesteasc� o anecdot� din trecutul s�u... Chiar la începutul discuciei,sublocotenentul Mihin _i-a dat p�rerea în mijlocul g�l�giei generale, dar dinpricina slabelor sale coarde vocale _i a modestiei lui de fat� mare, nu l-a auzitnimeni.

Sublocotenentul Mihin se înro_i deodat� ca un rac. Era un tân�rm�runcel, cu pieptul îngust _i faca oache_a, ciupit� de v�rsat _i pistruiat�.Avea ochi negri, blânzi ce aruncau priviri sfioase, aproape însp�imântat.

- Eu, domnilor, iertaci-m�... Eu, domnilor, m� în_el poate, zise el,bâlbâindu-se _i strângându-_i în mâini faca-i imberba...

Dar, dup� mine... adic� cel pucin a_a cred eu... trebuie cercetat fiecarecaz în parte. Uneori, duelul e v�dit folositor! Sigur c� fiecare dintre noi e gatas� ias� pe teren... Nici un mai încape vorb�! Dar câteodat�, _tici... cea maimare onoare consta în a... a ierta... pur _i simplu. Acuma, nu _tiu ce fel decazuri se mai pot prezenta... astfel...

- Ei, tinere decadent, du-te s� mai sugi biberon! i-o curma Arceakovskicu grosol�nie.

- Hei, fracilor, da' l�saci-m� s�-mi dau _i eu p�rerea! zise Leh.Deodat�, acoperind toate vocile cu glasul lui puternic, Osadci începu s�

vorbeasc�:

- Duelul, domnilor, trebuie neap�rat s� aib� un deznod�mânt tragic,altfel nu-i decât o nerozie, o mil� prosteasc�, un compromis, o îng�duinca _i ocomedie... La cincizeci de pa_i dep�rtare, un schimb de dou� gloance? V�spun cinstit ca, în chipul �sta, n-o s� ias� decât ceva banal, în felul duelurilorfranceze, de pild�, despre care citim în ziare. Adversarii sosesc pe teren _itrag cu pistolul... apoi ziarele public� un proces verbal întocmit cam a_a: �Dinfericire, duelul s-a ispr�vit cu bine. Adversarii au schimbat dou� focuri dearma f�r� rezultat, dar cu prilejul acesta au dat dovad� de cel mai marecuraj, în timpul dejunului, fo_tii du_mani _i-au strâns mâinile cu prietenie." Unastfel de duel, domnilor, e o prostie _i nu va aduce nici o îmbun�t�cire însocietatea noastr�!

Mai multe glasuri îi r�spunser� laolalt�. Leh, care cât vorbise Osadciîncercase de câteva ori s�-_i povesteasc� istorioar�, o lua de la cap�t:

- Hei, fracilor... da' ascultaci-m� o dat� _i pe mine, mai mânjilor!Dar nu-l asculta nimeni _i, rotindu-_i ochii de la un oficer la altul, c�uta

o privire binevoitoare. ln focul discuciei, nu-l bn�ga nimeni în seam� _i omuld�dea cu tristece din capu-i greu de b�utur�. In sfâr_it, ochii i se oprir�asupra lui Roma_ov. Tân�rul oficer _tia din experienca ce dureroase suntasemenea clipe, când vorbele, repetate de mai multe ori, r�mân parc�atârnate în gol f�r� nici un sprijin, iar un fel de ru_ine te sile_te s� le reieimereu cu dezn�d�jduit� st�ruinc�. A_a c� nu se feri de privirile locotenent-colonelului care, foarte bucuros, îl trase de mâneca la bufet.

- Ei, m�car tu s� m-asculci pân� la cap�t! zise Leh cu am�r�ciune. Staijos _i bea o votc�... Toci ceilalci sunt ni_te netrebnici, _i Leh arata cu disprecoficerii care discutau cu aprindere. Latr� toat� ziua... h�u, h�u, hau... dar n-au nici un fel de experienc�. Vreau s�-ci povestesc ce s-a întâmplat la noi...

binând într-o min� p�h�relul _i tot dând din cealalt�, ca _i cum arfidirijat un cor, Leh începu s� povesteasc� una din nenum�ratele istorioare decare-i era plin capul, ca un cârnat bine umplut cu carne; nu izbutea însaniciodat� s� le ispr�veasc�n, fiindc� f�cea mereu digresiuni, ad�ugiri,comparacii _i presupuneri. In anecdota de acum care se petrecea, bineînceles,cu o mie de ani în urm�, era vorba de un duel în stil american, între doioficeri: aveau s�-_i trag� viaca la sorci cu o hârtie de o rubl�, cap sau pajura,cum s-ar spune. Unul din ei- nu puteai încelege care anume: von Soon sauSoluha - a recurs la o _mecherie _i a lipit în a_a chip dou� hârtii de câte orubl�, încât amândou� fetele erau la fel... _i se apuca amândoi s� joace lanoroc... _i atunci unul îi spune celuilalt...

Dar, ca de obicei, colonelul Leh nu izbuti nici de data aceasta s�-_ipovesteasc� istorioar�, pentru ca Raisa Alexandrovna Peterson se ivisprintena la bufet. Din u_a popotei, f�r� s� intre în�untru (ceea ce îndeob_tenu era îng�duit), striga cu glas voios _i alintat ca feticele r�sf�cate, iubite însade toat� lumea:

- Domnilor, ce înseamn� asta? Doamnele au sosit de mult, iardumneavoastr� staci aici _i petrececi... Noi vrem s� dans�m!

Câciva oficeri tineri se ridicar� s� mearg� în sala de dans, alcii r�maser�la locurile lor, fumând _i vorbind înainte, f�r� s-o ia în seam�. ln schimb,

b�trânul Leh se apropie de ea, cu pa_i m�runci _i nesiguri, apoi, încruci_ându-_i mâinile pe piept _i v�rsându-_i votca pe c�ma_�, exclam� cu o înduio_arede beciv:

- O! Divina mea! Cum de îng�duie autorit�cile s� existe pe lumeasemenea frumusece?! D�-mi minuta s� ci-o s�rut!

- Iuri Alexeevici, urma doamna Peterson ciripind, mi se pare c-ai fostnumit conduc�torul seratei de ast�zi... Nimic de zis, ha|a| conduc�tor!

- Mille pardons, madame, c'est m� faute12... E vina mea! exclam�atunciABobetinski, apropiindu-se gr�bit de ea.

I_i târa picioarele în mers _i se l�s� pe genunchi, leg�nându-_i tottrupul, cu bracele în jos, ca _i cum arfi f�cut cel dintâi pa_i dintr-un baletcomic.

- Mâna dumneavoastr�, doamna. Votre main, madame.Domnilor, în sala de dans!Ridicându-_i mândru capul, porni ca un vârtej cu doamna Peterson la

brac, iar glasul lui de maestru de ceremonie al seratei - cum se credea el-r�suna în cealalt� înc�pere:

- Messieurs, invitaci doamnele la vals! Domnilor muzicanci, un vals!- Scuzaci-m�, domnule colonel, m� cheam� îndatoririle, zise Roma_ov.- Hei, b�iete, zise Leh, dând din cap cu mâhnire, _i tu e_ti la fel ca

ceilalci... la... a_teapt�, sublocotenente... Ai auzit vorbindu-se despre Moltke?Despre marele _i t�cutul feldmare_al, ehei... _i mare strateg Moltke?

- Domnule colonel, daci-mi voie...- Hai, stai frumu_el locului! Povestea nu-i lunga... Marele _i t�cutul

Moltke se ducea pe la cercurile militare _i, în timp ce mânca... Ehei... puneape mas� înaintea lui, m�i b�iete, o pung� plin� cu aur. Avea de gând s-od�ruiasc� celui dintâi oficer de la care ar fi auzit un singur cuvânt încelept... Eibine! B�trânul a murit la nou�zeci de ani, iar punga, b�iete, i-a r�masneatins�. Cum? Ai înceles? Ei, acuma pleac�. Poci s-o _tergi. Du-te,coco_elule... du-te _i mai cop�ie _i tu pucin...

IX.

ÎN SALA DE DANS, CE PARC� SE cl�tina toat� în sunetele asurzitoare alevalsului, lunecau dou� perechi. Bobetinski, cu coatele desf�cute ca ni_tearipi, se rotea cu pa_i m�runci în jurul înaltei doamne Talman care dansa culini_tea impun�toare a unui monument de piatr�.

De_irat _i pletos, Arceakovski o învârtea în jurul lui pe cea mai mic� dindomni_oarele Lakaciov, o faca m�runcica _i rumena... Se pleca deasupra ei,acintindu-_i privirea drept în c�rarea fetei, iarîn loc s� fac� pa_ii de vals, î_itârâia doar picioarele, alene _i cu nep�sare, a_a cum dansezi de obicei cucopiii. Alte cincisprezece doamne _edeau p�r�site de-a lungul perecilor,c�utând s� par� cât mai nep�s�toare. Ca la toate balurile regimentului, erau_i acum de patru ori mai pucini cavaleri decât doamne _i începutul serateif�g�duia s� fie plictisitor.

Doamna Peterson, care tocmai deschisese balul, ceea ce era totdeaunaprilej de deosebit� mândrie pentru doamne, dansa acum cu subcirelul Olizar.binea mâna dansatoarei lipit� de soldu-i sting, ca prins� în cuie, în timp ce

ea-_i rezema gale_ b�rbia de cealalt� mân� pe care o pusese pe um�rulCavalerului, întorcându-_i capul spre sala, într-o atitudine afectat� _inefireasc�. Când se sfâr_i valsul, se a_eza înadins nu departe de Roma_ov,care st� în picioare lâng� u_a garderobei doamnelor. Doamna Peterson î_if�cea repede vânt cu evantaiul _i, uitându-se la Olizar, cara se aplec� în facaei, îi zise, alintându-se, cu glas t�r�g�nat:

- Spune-mi, conte, de ce mi-e totdeauna a_a de cald? Te implor, spu-u-ni-ne!

Olizar f�cu o u_oara plec�ciune, zing�nind din pinteni _i-_i netezi cupalma vârfurile must�cilor.

- Doamn�, la întrebarea aceasta n-ar putea s� r�spund� nici chiaratot_tiutorul Martin Zadeka.

Cum în clipa aceea Olizarî_i arunc� privirea spre rochia ei foartedecoltat�, ea începu s� r�sufle des _i neobi_nuit de adânc.

- Ah, am totdeauna temperatura! _opti Raisa Alexandrovna, cu unzâmbet care l�sa s� se înceleag� c� vorbele ei aveau un înceles ascuns _ioarecum slobod. Am un temperament prea arz�tor!

Olizar scoase un fel de nechezat scurt.

Roma_ov se uita dintr-o parte la doamna Peterson, zicându-_i cuscârba: �Ce dezgustatoare-i!" La gândul leg�turii intime de odinioar� cufemeia aceasta, avu deodat� senzacia c� nu s-ar fi sp�lat _i nu _i-ar fischimbat ruf�ria câteva luni.

- Da, da, da, nu râde, conte! Nu _tii c� mama mea era grecoaica?�^i ce glas nepl�cut are, gândea mai departe Roma_ov. Ciudat c� n-am

b�gat de seam� pân� acum... Parc� ar avea guturai cronic sau polipi în nas...�bama bea era grecoaica".

In clipa aceea, doamna Peterson se întoarse c�tre Roma_ov _i-i arunc�o privire provocatoare printre gene.

Dup� obicei, Roma_ov murmura în gând: �Faca lui se f�cu de nep�trunsca o masc�".

A_ Bun� seara, Iuri Alexeici! De ce nu vii s� m� saluci?Intreba cu glas cânt�tor Raisa Alexandrovna.Roma_ov se apropie. Ea-i strânse mâna cu putere, iar pupilele i se

mic_orar� cu o expresie r�ut�cioas� _i t�ioas�.- La dorinca dumitale, ci-am rezervat al treilea cadril!Sper c� n-ai uitat... ad�ug� ea.Roma_ov f�cu o plec�ciune.- Ce pucin amabil e_ti! urm�, sclifosindu-se, doamna Peterson. Ar

trebui s�-mi spui: Enchanté, madame! 13. Roma_ov auzi un fel de �adsandtebadab"... E un necioplit, nu-i a_a, conte? zise ea, întorcându-se c�tre Olizar.

- Cum de un... n-am uitat... morm�i Roma_ov cu glas nesigur. V�mulcumesc pentru onoare.

Bobetinski nu contribuia prea mult la însuflecirea seratei.Conducea dansurile cu o înf�ci_are plictisit� _i cam ocrotitoare, de parc-

ar fi îndeplinit o îndatorire foarte nepl�cut� pentru el, dar de cea mai mareînsemn�tate pentru toci ceilalci. Totu_i, înainte de al treilea cadril, se mai

înviora _i, Iunecând prin sala cu pa_i repezi, ca _i cum arfi patinat pe gheac�,striga cu glas r�sun�tor:

- Quadrille monstre! Cavaliers, engagez vos dames! 14Roma_ov _i Raisa Alexandrovna luar� loc aproape de fereastra

muzicancilor, având drept vis-r'-vis pe Mihin ci pe socia lui Lescenko, care abiaajungea la um�rul cavalerului ei. Num�rul dansatorilor sporise simcitor lacadrilul al treilea, a_a ia perechile fur� nevoite s� se a_eze de-a lungul _i de-alatul s�lii. Cum _i unii _i alcii erau silici s� danseze pe rând, toate figurile serepetau de dou� ori.

�Trebuie s� am o explicacie _i s-o sfâr_esc", gândea Roma_ov, asurzit deb�taia tobei _i de sunetele al�murilor ce n�v�leau pe fereastr�. �Ajunge!" _iad�ug�: �Faca lui arat� o neclintit� hot�râre".

Ofiterii care conduceau dansurile î_i îng�duiau de mult s� introduc�anumite schimb�ri _i s� fac� unele glume. Astfel, la cadrilul al treilea, seobi_nuia s� se încurce figurile, f�când tot felul de gre_eli nostime, carestârneau totdeauna aceea_i înv�lm�_eal� _i acelea_i hohote de ras. A_a caBobetinski, dup� ce începuse pe nea_teptate cadrilul cu figura a doua,comand� acum cavaliers seu|s15, dar numaidecât, r�zgândindu-se parc�, îitrimitea iar la doamnele lor, sau f�cea un grande ronde16 _i, rupându-lîndat�, silea cavalerii s�-_i caute doamnele.

- Mesdames, avancez, pardon, reculez! Cavaliers seuls! Pardon,reculenz, balancez vos dames17. Ba nu, înapoi, înapoi!

In r�stimp, în�bu_indu-se de furie, Raisa Alexandrovna spunea cu glasacru, dar zâmbind, ca _i cum ar fi vorbit despre lucrurile cele mai vesele _imai pl�cute din lume:

- Nu îng�dui ca cineva s� se poarte astfel cu mine...M-auzi? Doar nu-s o feti_can�! Da... Oamenii binecrescuci nu

procedeaz� în felul �sta. Da...- S� nu ne înfuriem, Raisa Alexandrovna! o rug� st�ruitor _i cu

blândece Roma_ov.- A, nu-ci fac cinstea s� m� sup�r! Nu pot decât s� te disprecuiesc. Nu

îng�dui însa ca cineva s�-_i bat� joc de mine.De ce nu ci-ai dat osteneala s�-mi r�spunzi la scrisoare?- Dar nu eram acas� când a sosit scrisoarea, ci-o jur.- Aha! Râzi de mine! Parc� n-a_ _ti unde te duci... Dar fii sigur...- Cavaliers, en avânt! Ronde de cavaliers! R gauche! 18La stânga, la stânga, domnilor! Ah, ce neînceleg�tori! Plus de vie,

messieurs! 19 striga Bobetinski, târând dup� sine dansatorii într-un vârtejrepede _i trop�ind el însu_i din r�sputeri.

- Cunosc eu toate intrigile acestei femei, acestei liliputane, urma Raisacând Roma_ov se întoarse la locul lui. Numai c� degeaba se crede a_a demult! E doarfata unui _arlatan de notar...

- Te-a_ ruga s� nu vorbe_ti astfel în faca mea despre prietenii mei, i-ot�ie cu asprime Roma_ov.

Atunci avu loc o scen� dintre cele mai grosolane. Doamna Petersonv�rsa un adev�rat puhoi de injurii groaznice la adresa Surocikai. Uitându-_i

zâmbetele pref�cute, cu faca aprins�, r�cnea cât mai tare ca s-acoperefanfara cu vocea ei guturala. Z�p�cit _i neputincios, Roma_ov se înro_i pân�-n urechi de durerea insultelor aduse Surocikai, f�r� s� poat� scoate o vorb�din pricina zgomotului asurzitor al cadrilului, dar mai cu seama fiindc� lumeaîncepea s� se uite la ei.

- Da, da, tat�l ei e un hoc, a_a c� n-are de ce s� se cin� cu nasul pesus, striga doamna Peterson. ^i poftim, cucoana asta ne disprecuie_ti! Las' c�_tim noi anumite lucruri pe socoteala ei! Da!

- Te rog, bâigui Roma_ov.- A_teptaci numai, c-o s�-mi simcici voi ghearele. Am s�-i deschid ochii

prostului de Nikolaev. De trei ani tot nu izbute_te s�-l bage la Academie. Cums� reu_easc� la examen, când e a_a de tont c� nu vede nici m�car ce sepetrece sub nasul lui? _i apoi, nimic de zis, frumos adorator mai are!

- Mazurka générale! Promenade! strig� Bobetinski, lunecând repedede-a lungul s�lii, cu trupul aplecat înainte, ca un arhanghel în zbor.

Podeaua se cutremur� sub pa_ii cadencaci _i greoi ai dansatorilor,podoabele de cristal ale policandrului z�ng�nir� în ritmul mazurcii, scânteindcu focuri de toate culorile, iar perdelele de tul de la ferestre începur� s�fream�te în tact.

- De ce s� nu ne desp�rcim prietene_te _i lini_tit? întreba Roma_ov cublândece. Simcea în adâncul sufletului c�, pe lâng� dezgust, femeia asta-iinsufla _i un fel de frica meschin� _i ru_inoas�, dar de neînvins. Nu m� maiiube_ti... s� ne desp�rcim ca doi prieteni.

- Aha! Vrei s� m� p�r�se_ti? N-avea nici o grij�, dragul meu (rosti�dragul beu"), nu-s din acelea c�rora le dai cu piciorul. Eu îl dau, când g�sescde cuviinc�. Dar tic�lo_ia dumitale m� uime_te din cale-afar�...

- S-o ispr�vim cât mai repede, zise Roma_ov ner�bd�tor, cu glasîn�bu_it _i cu dincii strân_i.

- Cinci minute pauz�. Cavaliers, occupez vos dames! 20 r�cniBobeünskL

- Da, când am s� vreau eu... M-ai în_elat într-un chip josnic. bi-amjertfit tot, ci-am dat tot ce poate da o femeie cinstit�... Nu mai îndr�zneam s�m� uit în ochii socului meu, omul �sta ideal, minunat. Pentru dumneata mi-am uitat îndatoririle de socie _i de mama. O, de ce, de ce nu i-am r�mascredincioas�?

- Vo-or-ba s� fie! Roma_ov nu-_i putu st�pâni un zâmbet.Numeroasele ei aventuri cu toci tinerii oficeri care veneau în garnizoana

erau bine cunoscute la regiment, ca, de altfel, toate aventurile de dragosteale celor _aptezeci _i cinci de oficeri, ale sociilor _i rudelor lor. I_i aminteaacum expresii ca: �prostul meu", �omul �sta vrednic de disprec", �n�tângulcela care sta ve_nic pe capul meu" _i câte altele nu mai pucin tari, pe careRaisa le folosea din plin la adresa socului ei, atât verbal, cât _i în scris.

- A! Ba mai îndr�zne_ti s� râzi? Bine! se înt�rita Raisa...E rândul nostru! zise ea apoi în grab� _i, luându-_i cavalerul de mân�,

înainta cu pa_i m�runci, leg�nându-_i gracios soldurile, cu un zâmbet silit pebuze.

Dup� ce se ispr�vi figura, chipul ei î_i relua înf�ci_area mânioas�.�Parc�-i o insect� înfuriata", gândi Roma_ov.

- N-am s� ci-o iert! M-auzi? Niciodat�! ^tiu de ce vrei s� m� p�r�se_tiatât de mi_ele_te _i de josnic. Dar n-are s� fie cum ci-ai pus în gând, nu, nu,nu! în loc s�-mi spui pe faca _i cinstit c� nu m� mai iube_ti, ai socotit c�-i maibine s� m�-n_eli _i s� te folose_ti de mine ca femeie, ca femela... pentrucazul când nu ci-ar merge cu cealalt�... Ha! Ha! Ha!

- Ei bine, s� vorbim deschis, zise Roma_ov cu furie st�pânit�. Seîng�lbenea tot mai tare, mu_cându-_i într-una buzele.

Singura m-ai provocat... Da, e adev�rat! Nu te iubesc...- Vai, nu mai spune-e... Ce grozav m� doare!- ^i nici un te-am iubit vreodat�... Cum de a|tfe| nici dumneata nu m-ai

iubit! Am jucat amândoi un joc dezgust�tor, mincinos _i murdar, o fars�banal� jucat� de amatori.

Te-am înceles foarte bine, Raisa Alexandrovna. Nu-ci trebuia nici duio_ie,nici iubire, nici m�car o simpl� afecciune... E_ti prea mic� la suflet _i preameschina pentru a_a ceva! Nu pot s� iubeasc� - _i Roma_ov î_i amintideodat� vorbele lui Nazanski - nu pot s� iubeasc� decât firile alese, oameniideosebit de simcitori.

- Ah, _i bineînceles, e_ti o fire aleas�.Muzica r�suna iar puternic. Roma_ov se uita cu du_m�nie pe fereastr�

la gura de alam� str�lucitoare a trombonului care, cu o fioroas� nep�sare,parc� scuipa în sala sunete r�gu_ite _i asurzitoare. Prinse ura _i pe osta_ulcare cânta cu obrajii umflaci, cu ochii sticlo_i ie_ici din cap, învinecindu-se deatâta sforcare.

- S� nu ne certam... Poate c� nici eu nu-s vrednic de o adev�rata

dragoste, dar nu despre asta-i vorba. Cu vederile înguste _i cu ambiciadumitale de provincial�, ai neap�rat� nevoie s�-ci fac� cineva curte în v�zultuturor... Poate crezi c� nu încelegeam familiaritatea pe care mi-o ar�tai laserate _i privirile duioase, glasul poruncitor _i intim, cu care-mi vorbeai cândse uit� lumea la noi? Da, da, trebuia neap�rat s� bage toci de seam�! Altfel,jocul n-ar mai fi avut nici un rost...

Nu-ci trebuia iubirea mea, ci voiai numai c� toci s� te vad� compromisao dat� mai mult!

- A_ fi putut atunci s-aleg pe cineva mai frumos _i mai interesantdecât dumneata, r�spunse doamna Peterson cu mândrie.

- N-avea grij�! Ceea ce spui nu m� poate jigni... Da, repet: aveainevoie numai ca cineva s� fie socotit sclavul dumitale, noul sclav alfarmecului dumitale irezistibil. Dar anii trec _i sclavii sunt din ce în ce mairari! Ca s� nu-ci pierzi cel din urm� adorator, dumneata, fiinca rece _inesimcitoare, îci jertfe_ti atât îndatoririle de mama, cât _i credinca pe care odatorezi socului.

- Las' c-o s� mai auzi de mine! _opti Raisa, cu glas ameninc�torîn carese deslu_ea ura.

C�pitanul Peterson, socul Raisei, str�b�tu sala întreaga _i se îndreptaspre ei, ferindu-se din calea dansatorilor. Era un om usc�civ _i ofticos, chel, cu

ochi negri, blânzi _i înfriguraci, prin care treceau însa tainice Iic�riri der�utate.

Se spunea c� era îndr�gostit nebun de nevast�-sa, a_a c� arata oprietenie duioas�, dulceag� _i mincinoasa tuturor adoratorilor ei. Deasemenea, se mai _tia c� le pl�tea cu ura, cu viclenie _i cu tot felul de intrigiîn serviciu, îndat� ce cu bucurie _i u_urare se desp�rceau de socia lui.

Înc� de departe, c�pitanul începu s� zâmbeasc� silit, cu buzele-i vinete,lipite de dinci.

- Dansezi, Raecika? Bun� seara, draga Jorjik. Cum se face c� nu te-ammai v�zut de atâta vreme? Ne-am obi_nuit a_a de mult cu dumneata, încâtne Iipse_ti.

- Da... ^tiu _i eu? Tot felul de treburi, bolborosi Roma_ov.- Cunoa_tem noi treburile voastre, îl ameninca cu degetul Peterson,

izbucnind într-un râs ca un schel�l�it. Dar ochii lui negri, cu albul g�lbui, seplimbau de la socia lui la Roma_ov, cu o privire îngrijorata _i cercet�toare.Drept s� v� spun credeam c� v� certaci... Vedeam c� discutaci cu atâtaînfl�c�rare! Ce s-a întâmplat?

Roma_ov t�cea, uitându-se stingherit la gâtul slab, zbârcit _i cafeniu allui Peterson. Raisa însa r�spunse cu neru_inata îndr�zneala de care d�deatotdeauna dovada când mintea.

- Iuri Alexeevici face pe filosoful! Suscine c� _i-a tr�it traiul _i c�-i oprostie s� mai danseze.

- ^i totu_i danseaz�, f�cu Peterson cu o blândece veninoas�. Hai,dansaci, copii, dansaci, nu v� împiedic.

Abia se îndep�rtase b�rbatul ei _i Raisa exclam� cu pref�cut�tulburare:

- ^i pe omul �sta sfânt, pe omul �sta excepcional, eu l-am în_elat! _ipentru cine? O, dac-ar _ti numai, dac-ar _ti...

- Mazurka générale! ve_ti Bobetinski. Cavalerii î_i r�pesc doamnele!Trupurile în neîncetata mi_care se înfierbântau _i un colb subcire se

ridica de pe parchet. In sala de dans începeai s� te în�bu_i, iar flac�rilelumin�rilor p�reau pete galbene _i cecoase. Acum dansau mai multe perechi_i, cum nu era loc destul, dansatorii se învârteau într-un spaciu restrâns _i seînghesuiau, împingându-se unii pe alcii. Conduc�torul comandase o figur� încare orice cavaler liber urmarea una din perechile ce dansau. Se rotea în jurulei, f�când în acela_i timp pa_ii de mazurca - ceea ce-i d�dea un aer caraghios- _i c�uta s� prind� clipa când doamna se g�sea drept în faca lui. Atuncib�tea repede din palme, în semn c-a r�pit-o...

Cel�lalt cavaler se str�duia tot timpul s�-l împiedice, învârtindu-_idansatoarea când într-o parte, când într-alta _i el însu_i se d�dea înd�r�t saus�rea în l�turi, iar cu cotul stâng liberî_i lovea adversarul în piept ca s�-lresping�. Figura aceasta stârnea totdeauna o înv�lm�_eal� grosolan�, f�r�nici un farmec.

- Pref�cuto! _opti r�gu_it Roma_ov, plecându-se spre Raisa. Tot ce spuie ridicol _i penibil.

- Mi se pare c� e_ti beat! exclam� Raisa cu disprec, aruncând asupralui Roma_ov privirea cu care eroinele din romane m�soar� tic�lo_ii din cappân�-n picioare.

- Spune-mi, de ce m-ai mincit? f�cu Roma_ov cu ur�.Mi-ai cedat numai ca s� nu te p�r�sesc. Dac-ai fi f�cut-o din dragoste,

sau cel pucin din simpla senzualitate, a_ mai încelege. Dar te-a împins numaidestr�b�larea _i o josnic� ambicie. Nu te îngroze_ti, gândindu-te ce tic�lo_ieam s�vâr_it amândoi, dându-ne unul altuia f�r� dragoste, numai dinplictiseal�, numai pentru a ne distra, nici m�car din curiozitate, ci doar a_a...cum ronc�ie slujnicele semince în zilele de s�rb�toare! Nu simci c�-i _i maimâr_av decât dac� o femeie se d� pentru bani? Ea are m�car dezvinov�cireamizeriei, a ispitei... încelege odat� ca mi-e ru_ine _i mi-e scârb� s� m�gândesc la desfrâul �sta rece, zadarnic _i de neiertat!

Se uita la dansatori, cu ochi stin_i, plini de suferinc�, iar fruntea-i eraîmbrobonata de o sudoare rece.

Impun�toarea doamna Talman însocit� de Epifanov care s�rea ca uncap, nici un se uita la cavalerul ei _i înainta, lunecând aproape f�r� s� mi_tepicioarele, cu umerii neclintici _i cu înf�ci_area jignit� a unei nedezmincitevirtuci. Iat-o pe mica Lâkaciova, cu faca ro_ie ca focul, cu ochi_orii str�lucitori,gâtul gol, alb _i feciorelnic. lat�-l _i pe Olizar cu picioarele-i subciri, drepte _izvelte, ca ale unui compas. Roma_ov î_i simcea capul greu _i-i venea s�plâng�, în timp ce lâng� el Raisa, galben� de furie, îi spunea cu glasbatjocorintor _i teatral:

- Incânt�tor! Un oficer de infanterie care face pe pudicul Iosif!- Da, da, bine ai spus, e într-adev�r rolul meu... se aprinse deodat�

Roma_ov. ^tiu singur c�-i caraghios _i f�r� rost...Dar nu mi-e ru_ine s�-mi deplâng castitatea pierdut�, simpla castitate

fizic�. Amândoi ne-am cufundat de bun�voie într-o groap� de gunoaie _i simtca niciodat� nu voi mai îndr�zni s� iubesc cu o dragoste fierbinte _i curata.Dar toat� vina o porci numai dumneata, m-auzi? Dumneata, dumneata,dumneata! E_ti mai în vârst� _i mai experimentat� decât mine, _i e_ti destulde cunosc�toare în ale iubirii.

Cu nespus� mânie, doamna Peterson se ridica de pe scaun.- Destul! zise ea cu glas dramatic. ^i-ai ajuns cinta.Te ur�sc! Sper ca de azi înainte vei înceta s� mai vii în casa noastr�, în

care erai primit ca o rud� apropiat�, unde ci s-a dat de mâncat _i de b�ut, iardumneata te-ai purtat ca un tic�los. Ce r�u îmi pare c� nu pot dezv�lui totulsocului meu.

E un om sfânt! m� închin zilnic pentru el... Dac� i-a_ spune adev�rul, l-a_ omorî. Dar fii sigur c-ar _ti s� r�zbune insulta adus� unei femei f�r�

ap�rare!In picioare înaintea ei, Roma_ov clipea dureros din ochi, uitându-se prin

ochelari la gura ei mare, cu buze subciri _i ofilite, strâmbate acum de ur�. Pefereastra n�v�leau sunetele asurzitoare ale muzicii, nesuferitul trombon seînc�p�câna s� tu_easc�, iar b�t�ile st�ruitoare ale tobei parc� r�sunau chiarîn capul sublocotenentului. N-auzea decât pe jum�tate vorbele Raisei _i nu le

încelegea, dar i se p�rea c�-l lovesc drept în cre_tet, ca _i sunetele tobei,cutremurându-i creierul.

Raisa î_i strânse zgomotos evantaiul. �Ah, ce tic�los mâr_av!" _opti eacu glas tragic _i str�b�tu gr�bit sala, intrând în vestiar.

Totul se sfâr_ise, dar Roma_ov nu simcea mult a_teptata mulcumire cumn�d�jduise mai înainte, iar de pe suflet nu i se luase înc� toat� greutateamurdar� _i dezgust�toare. Nu, acuma-_i d�dea seama c� nu se purtase bine,c� fusese mi_el _i nesincer, aruncând toat� vina moral� pe femeia aceastam�rginit� _i vrednic� de mila. I_i închipuia durerea, descump�nirea, ura-ineputincioas� _i lacrimile amare pe carele v�rsau ochii ei ro_ii _i umflaci,acolo în vestiar.

�M� pr�bu_esc, m� împotmolesc, gândea el cu scârb� _i plictiseala. Ceviac� îngusta, cenu_ie _i murdar�... Leg�tura asta zadarnic� _i ru_inoas�,becia, nostalgia, ucig�toarea monotonie a serviciului, _i nici o vorb� bun�, nicio clip� de bucurie curata. C�rcile, muzica, _tiinca, ce s-au f�cut toateacestea?"

Se întoarse iar la bufet. Aici, Osadci _i Vetkin, camaradul de companieal lui Roma_ov, îl duceau de subsuori spre u_a de ie_ire pe Leh care, beatturta, d�dea moale din cap _i-i încredinca c�-i arhiereu. Osadci, cu o înf�ci_areserioas�, rostea cu glas adânc de diaconzn

- Binecuvinteaz�, înalt preasfinte. lncepe slujba...Pe m�sur� ce balul se apropia de sfâr_it, larm� de la bufet cre_tea.

Aerul era atât de îmbâcsit cu fum de cigar�, încât oficerii de la capetele meseiabia se mai vedeau unii pe alcii.

Câciva cantau într-un colc, iar alcii, strân_i la un loc lâng� fereastr�,istoriseau anecdote deocheate care de obicei înveseleau orice prânz almilitarilor.

- Staci, staci, domnilor... daci-mi voie s� v� povestesc, strigaArceakovski. Un soldat a fost încartiruit într-o noapte la un ucrainean, careavea o socie foarte frumoas�. Soldatul î_i zise: �Cum dracu s� m� învârt ca..."

N-apuca bine s� ispr�veasc� _i Vasâli Vasilievici Lipski, care-_i a_teptacu ner�bdare rândul, îi _i t�ie vorba:

- Asta nu-i nimic, domnilor! Ascultaci s� v� spun au una...Darînainte s� fi sfâr_it, urm�torul se _i gr�bea s-o istoriseasc� pe a lui.- Domnilor, _tiu eu una mai grozav�... Lucrurile s-au petrecut la

Odessa _i...Toate anecdotele acestea erau ordinare, necuviincioase, f�r� nici un

haz _i, ca de obicei, numai povestitorul cel mai încrezut _i mai cinic stârnearâsul.

Vetkin, care se întorcea din curte unde-l urcase pe Leh într-o tr�sur�, îlpofti pe Roma_ov s� se apropie de mas�.

- la _ezi aici, jorjinka... s-o facem lat�! Azi sunt bogat ca un negustor...Ieri am câ_tigat la c�rci _i ast�zi voi lua iar banca.

Roma_ov simcea nevoia s� vorbeasc� deschis cu cineva, s�-im�rturiseasc� tristecea _i dezgustul lui de viac�. Golind pahar dup� pahar _i

uitându-se la Vetkin cu ochi plini de ruga fierbinte, îi spuse cu glas cald,vibrant _i conving�tor:

- Am uitat cu tocii, Pavel Pavlaci, ca mai este altfel de viac�. Undeva,nu _tiu anume în ce loc, tr�iesc cu totul alci oameni, iar viaca lor e atât deplin� _i de voioas�, viac� adev�rata! Undeva sunt oameni care lupta, sufer� _iiubesc din r�sputeri _i p�tima_... Dar noi, dragul meu, cum tr�im noi?

Ce fel de viac� ducem?- M-da, frate, ce mai vorba, ducem o viac� de câine, r�spunse moale

Pavel Pavlovici. Dar, în general, totul nu-i decât o filosofie a naturii _ienergetic�. ^i, fiindc� veni vorba, iubitule, ia spune-mi ce mâncare-i asta,energetic�?

- Ei, _i noi ce facem? se mânie Roma_ov. Ast�zi ne îmb�t�m, mâine os� r�cnim la companie un... doi... la stânga... la dreapta... seara o s� maibem _i poimâine o s� ie_im din nou la instruccie... Se poate oare ca toat�viaca s� se m�rgineasc� numai la atât? gânde_te-te bine... Toat� viaca!

Vetkin se uita la el cu ochi tulburi, ca prin ceac�, sughica _i începudeodat� s� cânte cu glas subcire _i tremur�tor:

În codrul t�cut, Mândra mea torcea ̂ i se-nvârtea- D�-le dracului pe toate, îngera_ule, _i cruc�-ci s�n�tatea.Din tot sufletul Furc� o-ndr�gea...- Hai la joc, Roma_ovici-Roma_ovski, te împrumut cu o buma_c� de

zece ruble!

�Nimeni nu m�-ncelege. N-am nici o fiinc� mai apropiat�", gândi cudezn�dejde Roma_ov. O clip�, i se ivi în minte Surocika - a_a de puternic�, demândr�, de frumoasa - _i o durere dulce _i sfâ_ietoare îi cuprinse inima.

R�mase la cercul militar, pân�-n ziua, privind jocul de c�rci _i chiarluând parte la el, dar f�r� nici o pl�cere _i f�r� s� se înfl�c�reze. O dat� îlv�zu pe Arceakovski care st� la o mas� mai deoparte, împreuna cu doi tineristegari, cum în_ela destul de neîndemânatic la joc, aruncându-_i dou� c�rcideodat�. Roma_ov era gata s� se amestece _i s�-i fac� observacie, dar sest�pâni îndat�, zicându-_i cu nep�sare: �Eh, totuna-i... cu asta nu schimbnimic!"

Vetkin, care-_i pierduse �milioanele" în cinci minute, dormea pe scauncu gura c�scat� _i alb ca varul la faca. Lâng� Roma_ov, Lescenko urm�rea cutristece jocul. Nu puteai încelege ce putere îl silea s� stea astfel ceasuriîntregi, cu chipul s�u atât de jalnic. Se lumina de ziu�. Lumân�rile topiteardeau cu flac�ra, lung�, galben� _i tremur�toare. Fecele juc�torilor eraupalide _i p�reau istovite. Roma_ov privea într-una c�rcile de joc, gr�mezile deargint _i de bancnote, postavul verde plin de semne f�cute cu creta, iar capu-i obosit _i tulburat fr�mânta înainte, f�r� nici un chef, mereu acelea_i gânduridespre dec�derea lui morala _i viaca-i trist�, monoton� _i ru_inoas�.

X.

DIMINAEAbA ERA ÎNSORIT�, DAR rece, o adev�rat� dimineac� deprim�var�. Infloreau malinii.

Roma_ov, care înc� nu se deprinsese s�-_i înfrâneze somnul tineresc,întârzie ca de obicei la programul de dimineac� _i se apropie de terenul unde

f�cea instruccie compania lui, cuprins de un simc�mânt de ru_ine _i denelini_te. Starea aceasta sufleteasc�, pe care o mai încercase, îl umileatotdeauna, iar comandantul companiei, c�pitanul Sliva, avea darul s� i-o fac�_i mai amar�.

Sliva era unu| dintre ultimii reprezentanci grosolani ai vechii disciplineaspre, ast�zi de domeniul legendei, cu înjur�turile _i formalismul ei m�runt,mar_ul în trei timpi _i b�taia cu pumnii. Chiarîn regimentul acesta care,datorit� s�lbaticelor condicii de viaca provincial�, nu se deosebea prin preamult� omenie, c�pitanul Sliva trecea drept un fel de monument ciudat alstr�vechilor _i crude|or vremuri militare.

Se povesteau despre el multe anecdote neobi_nuite _i aproape denecrezut... C�pitanul privea cu disprec, socotind drept nerozie _i prostie, totce era în afar� de regulamentul companiei _i, bineînceles, neroziile acelea nicinu existau pentru el. Purtând povara unui serviciu greu, nu citise toat� viacao carte sau o gazet�, afar� doar de partea oficial� a ziarului Invalidul.Disprecuia din adâncul sufletului s�u grosolan orice fel de distraccii, cadansuri, teatre _i altele, _i nu erau expresii mai urâte _i mai murdare dinvocabularul lui cazon pe care s� nu le foloseasc� la adresa lor. Se povesteadespre el- _i putea fi adev�rat - ca într-o minunat� noapte de prim�var�, întimp ce verifica socotelile companiei, în faca ferestrei deschise începuse s�cânte o privighetoare într-un tufi_ apropiat. Sliva asculta pucin, apoi strig�deodat� ordonancei:

- Z-Zaharciuk! Ia o piatr� _i alung� pasarea ceea... m� sup�r�!Omul �sta dec�zut _i molâu era grozav de aspru cu soldacii. Nu numai

c� îng�duia suboficerilor s�-i bat�, dar el însu_i îi lovea s�lbatic, pân� lasânge, pân� când vinovatul c�dea la p�mânt sub loviturile lui. Pe de alt�parte îns�, avea o deosebit� grij� de nevoile soldacilor. Nu oprea banii care lise trimeteau de acas� _i zilnic supraveghea personal mâncarea companiei,de_i putea întrebuinca cum g�sea de cuviinc� sumele provenite din muncilevoluntare. Numai în compania a cincea soldacii erau mai s�tui _i mai voio_idecât într-a lui...

Slina îi dojenea _i-i mu_truluia pe tinerii oficeri cu expresiile cele maigrosolane _i mai ustur�toare pe care hazul lui înn�scut de ucrainean le f�ceadeosebit de dureroase... Dac�, de pild�, un oficer inferior nu mergea în pas lainstruccie, r�cnea, gâng�vind u_or, ca de obicei:

- Hei, pri... privici! Toat� compania, fir-ar al dracului s� fie, a gre_itpasul... Numai sublocotenentul merge cum trebuie.

Alteori, dup� ce cople_ea compania întreaga cu cele mai mâr_aveînjur�turi, ad�uga gr�bit _i mu_c�tor:

- A-afara de d... domnii oficeri _i de suboficeri.Era îns� din cale-afar� de aspru când un oficer inferiorîntârzia la

instruccie _i Roma_ov o simcise adesea chiar pe pielea lui. Înc� de departe,cum îl z�rea pe sublocotenent, Sliva comanda companiei �drepci", dândîntârziatului onorul în derâdere _i st� apoi nemi_cat, cu ceasul în mina _i cuochii pironici asupra lui Roma_ov, care, poticnindu-se de ru_ine _iîmpiedicându-se în sabie, nimerea anevoie la locul s�u.

Câteodat� îl întreba cu o politece exagerat� _i f�r� s�-i pese c�-I auzeau_i soldacii: �Sublocotenente, cred c� ne îng�dui s� urm�m!" Alteori, seinteres� cu o grij� binevoitoare, dar ridicând înadins glasul: �Cum ai dormit?Ce ai visat?" _i numai dup� o astfel de fest�, îl lu� pe Roma_ov deoparte _i-lmustra de zor, acintindu-_i asupra lui ochii bulbucaci de pe_te. �Eh, la urmaurmei, fie ce-o fi, gândi Roma_ov cu dezn�dejde, apropiindu-se de companie.Pretutindeni e r�u, tot un drac! S-a zis cu viaca mea!"

C�pitanul, locotenentul Vetkin, Lbov _i sergentul-major erau în mijloculterenului de instruccie. Toci î_i îndreptar� privirile asupra lui Roma_ov carevenea. Soldacii întoarser� _i ei capetele spre el.

În clipa aceea, Roma_ov î_i închipuia limpede cum arata, înaintândru_inat cu pa_i nesiguri, stânjenit de ochii pironici asupra lui, _i se simci _i maiab�tut.

�Poate c� nici nu-i chiar a_a de ru_inos! încerca el s� se lini_teasc�singur, cum fac de obicei sfio_ii. Poate c� numai mie mi se pare ceva atât degrav, pe când alcii nici nu-_i bat capul. Ei, s�-mi închipui c� n-am întârziat eu,ci Lbov, _i c� m� uit la el cum se apropie... Pe cinstea mea, nu-i nimic grav.

Acela_i Lbov de totdeauna... Fleacuri!" încheie el pân� la urm� _ideodat� se lini_ti. �Totu_i e sup�r�tor... Dar stinghereala asta n-o s� cin� nicio lun�, nici o s�pt�mân� _i nici m�car o zi. De altfel, _i viaca-i a_a de scurt�,încât toate se uita îndat�!"

Împotriva obiceiului sau, Sliva mai c� nu-l b�ga în seam� _i nu-i f�cunici o figur� de-a lui... Când Roma_ov se opri respectuos la un pas de el, cumâna la chipiu _i cu c�lcâiele lipite, c�pitanul îi spuse, întinzându-i mâna cudegetele moi c� cinci cârn�ciori reci:

- Sublocotenente, te rog, s� nu uici c� trebuie s� vii la instruccie cucinci minute înaintea locotenentului _i cu zece minute înainteacomandantului companiei.

- Iertaci-m�, domnule c�pitan, r�spunse Roma_ov cu glas tulburat.- Ei, da, iertaci-m�... dormi mereu! s� _tii c� nu te îmbog�ce_ti

dormind... Rog pe domnii oficeri s� treac� la plutoanele lor!Unit�cile companiei erau în_irate pe câmpul de instruccie pentru

gimnastic� de dimineac�. Soldacii, a_ezaci în rânduri, la un pas unul de altul,î_i descheiaser� tunicile, ca s� le fie mi_c�rile mai slobode. Sprintenul sergentBobâlev, din plutonul lui Roma_ov, tr�gând respectuos cu coada ochiului spreoficerul care se apropia, comanda cu glas sonor, scocându-_i falca de jos înafar�:

- Ridicarea pe vârful picioarelor, cu l�sarea lina pe genunchi... Mâinileîn _olduri! _i sfâr_i, lungind sunetele cu glas gros _i t�r�g�nat: înce-e-e-peti...

- Unu! r�spunser� la unison soldacii, l�sându-se încet pe vine, în timpce Bobâlev, f�când _i el aceea_i mi_care, supraveghea tot plutonul cu oprivire ager� _i aspr�.

Lâng� el, micul _i neastâmp�ratul caporal Sero_tan tipa cu glas subcire,picig�iat _i furios c� de coco_el:

- Fandarea pe piciorul stâng, cu aruncarea înainte a mâinii stângi...Aceea_i mi_care cu piciorul _i bracul drept. Atencie!

Începeci: un, doi, un, doi! _i zece glasuri tinere _i puternice strigauîntret�iat _i st� ruitor:

- H�t, doi... h�t, doi...- Stai! chel�l�i deodat� Sero_tan. Lap_in! De ce faci pe prostu'?

Executa mi_carea cum trebuie! întinzi pumnii ca o bab� din Riazan... hai! Iaexecuta mi_c�rile cum trebuie, mama ta de porc!

Apoi suboficerii î_i duser� unit�cile în pas alerg�tor spre aparatele degimnastic�, a_ezate în diferite puncte ale terenului de instruccie. StegarulLbov, un b�iecandru voinic, îndemânatic _i foarte tare la gimnastic�, î_iscoase repede mantaua _i tunica _i, r�mânând numai într-o c�ma_� albastr�de stamb�, alerga cel dintâi la paralele. Prinzându-se cu mâinile de capetelelor, î_i f�cu vânt de trei ori _i descrise cu tot trupul un cerc complet, încât laun moment dat picioarele-i erau drept deasupra capului _i deodat�,azvârlindu-se cu putere de pe paralele, f�cu un salt de trei metri, se învârti înaer _i, ml�dios ca o pisic�, c�zu pe p�mânt în vârful degetelor.

- Stegar Lbov! lar te cii de ghidu_ii! îi striga Sliva cu pref�cut� asprime.B�trânul hodorog avea o sl�biciune ascuns� pentru tân�rul acesta, oficerexemplar _i bun cunosc�tor al regulamentului. Arata numai mi_c�rilereglementare.

Nu suntem aici la iarmarocul de Pa_ti.- Am înceles, domnule c�pitan! r�spunse voios Lbov.Am înceles, darîi dau înainte, ad�uga el cu glas sc�zut, f�când cu

ochiul lui Roma_ov.Seccia a patra f�cea exercicii la scara oblic�. Unul dup� altul, soldacii se

apropiau de ea, apucau o treapt� cu bracele întinse _i, încordându-_i mu_chii,se c�c�rau numai cu mâinile pân� sus. Sergentul ^apovalenko se uita la ei dejos, f�cându-le observacii.

- Nu-ci b�l�b�ni picioarele... Vârfurile cizmelor în sus!Veni _i rândul sold�celului Hlebnikov, din flancul stâng, de care-_i b�tea

joc toat� compania. Adeseori, uitându-se la el, Roma_ov se întreba cum defusese luat în armata pipernicitul �sta sl�b�nog, aproape un pitic cu faca câtun pumn, murdar� _i spina. O groaz� tâmpit� _i resemnata se întip�rise parc�de la na_tere pentru totdeauna în ochii lui.

Când sublocotenentul întâlnea privirea lor _tears�, i se trezea în inimaun simc�mânt ciudat de tristece _i de remu_care.

Hlebnikov r�m�sese atârnat de mâini, resping�tor _i greoi ca unspânzurat.

- bin'te mai bine, câine, cin'te mai bine-e! strig� sergentul. Hai, cac�r�-te!

Hlebnikov se str�duia din r�sputeri s� se ridice, dar nu izbutea decât s�dea cu dezn�dejde din picioare _i s� se b�l�b�neasc� dintr-o parte într-alta. Oclip� î_i plec� în jos faca mic� _i cenu_ie, în care nasul cârn _i murdar p�realipit f�r� rost _i, deodat�, dându-_i drumul de pe treapt�, c�zu la p�mânt caun sac.

- Aha! Nu binevoie_ti s� faci gimnastic�! zbiera suboficerul. Tic�losule,îmi strici regul� în toat� seccia! Las' c�-ci ar�t eu...

- ^apovalenko, nu-ci îng�dui s�-I Iove_ti! strig� Roma_ov, înro_indu-sede ru_ine _i de mânie. S� nu-l mai Iove_ti niciodat�! ad�uga el, alergând spresergent _i apucându-I de um�r.

^apovalenko lu� pozicia de drepci _i duse mâna la chipiu, în ochii luicare luaser� deodat� o expresie de dobitocie cazon�, juca îns� un zâmbetbatjocoritor abia v�dit.

- Am înceles, s� tr�ici! Daci-mi voie numai s� v� raportez c� nu-i chip s-o scoci Ia cap�t cu el. A

Hlebnikov sta al�turi, cu spatele încovoiat. I_i acintea asupra oficerului oprivire tâmpit�, _tergându-_i nasu| cu palma.

Roma_ov se îndep�rta de el cu un adânc simc�mânt de mila zadarnic�_i porni spre seccia a treia.

Dup� gimnastic�, se d�du oamenilor zece minute repaos, iar oficerii seadunar� în mijlocul terenului de instruccie ling� paralele. Indat� veni vorbadespre inspeccia care urma s� aib� loc în mai.

- Ei, cum s� ghice_ti unde-i ata mai slab�? zicea Sliva, dând din mâini_i holbându-_i mirat ochii _ter_i. Trebuie s� v� mai spun c� fiecare general î_iare damblaua. Mi-aduc aminte c-am avut un comandant de corp de armat�,un general-locotenent Lvovici. Fusese mai înainte la geniu. Ei bine, asta nepunea numai la s�pat tran_ee. Regulamentul, mânuirea armelor, mar_urile -toate erau l�sate la o parte. De dimineac� pân� seara, s�pam tot felul dead�posturi, lua-le-ar dracu! Vara le f�ceam în p�mânt _i iarna în z�pad�... Totregimentul umbla plin de noroi din cap pân�-n picioare. Comandantulcompaniei a zecea, c�pitanul Aleinikov - fie-i c�râna u_oar�! - a fost propuspentru ordinul Sfânt� Ann�, fiindc� a construit în dou� ore nu mai _tiu celuneta sau barbeta.

- Stra_nic lucru! f�cu Lbov.- D-apoi tirul pe vremea generalului Aragonski! Cred c� ci-l aminte_ti,

Pavel Pavlâci?- A! Pozicia de tragere? zise Vetkin, râzând.- Ce-nseamn� asta? întreba Roma_ov.Sliva d�du din mân� cu disprec.- Inseamn� c� pe atunci n-aveam în cap decât instruccia pentru

tragere... La o inspeccie, un soldat care spunea Crezul, în loc de �carelepentru noi _i pentru-a noastr� izb�vire", a zis �carele pentru noi _i pentru liniade ochire"...

Pân� într-atâta erau de z�p�cici! Degetului ar�t�tor, nu i se mai spuneadecât degetul tr�g�tor, iar ochiului drept, ochiul de ochire.

- lci aminte_ti, Afâna_i Kirillâci, cum toceam atunci teoria? întrebaVetkin. Traiectorie, abatere... Pe cinstea mea, ca nici eu nu mai încelegeamnimic... Spuneam, de pild�, unui soldat: �Ia arma _i uit�-te în gura cevii... Cevezi?" �V�d o linie închipuita care se cheam� axul cevii prelungit la infinit."

Darîn schimb ce bine se mai trage! Nu-i a_a, Afâna_i Kirillâci?Desigur! S-a scris _i în ziarele str�ine despre tirul în divizia noastr�. Mai

mult de zece la sut� aveau excepcional.Da, a_a era! Dar, Dumnezeule, ce de _mecherii mai f�ceam:

Tr�g�torii cei mai buni se împrumutau de la un regiment la altul.Uneori, când trage compania, oficerii inferiori ascun_i în ad�post tr�geau înacela_i timp cu revo|vere|e în cint�. In felul acesta o companie s-a distinspân� într-atâta, încât s-au g�sit în cinta cinci gloance mai mult decât setr�seser�. Nimeriser� o sut� cinci la sut�... Noroc c� sergentul major avutimp s-astupe g�urile cu clei.

- Da' de gimnastic� Schreiber de pe vremea lui Slesarev, îci mai aduciaminte?

- Cum s� nu! îmi st� _i acuma în gât, dup� toate baletele pe care le-am dansat... Citi generali de-�_tia n-am avut, Iua-i-ar dracu! Dar toateacestea-s floare la ureche faca de ceea ce-i ast�zi. Asta-i, cum s-ar zice,judecata de apoi.

Alt�dat�, cel pucin _tiai ce o s�-ci cear�, pe când acuma?Ah, Dumnezeule, cic� so|datu| e aproapele t�u _i trebuie s� te porci

omenos cu el. Dimpotriv�, trebuie s�-l jupoi de viu, tic�losul! Eh!Dezvoltarea facult�cilor intelectuale, repeziciune _i pricepere, _coala luiSuvorov! nici nu mai _tii ce s�-l înveci pe soldat. ^i, poftim, acum s-a maiscornit _i alta bazaconie: �Atacul direct".

- Da, asta nu-i gluma! încuviinc� Vetkin.- Stai pe loc ca un butuc, iar cazacii se n�pustesc vijelios asupra ta.

Direct! Ia încearc� numai s� te fere_ti!Indat�-ci _i vine ordin observator: �C�pitanul cutare are nervii slabi. S�

nu uite c� nu-l cine nimeni cu sila în serviciu."- Al dracului mo_neag! zise Vetkin. ^tici ce tr�snaie a f�cut la

regimentul din C...? A dus compania în mijlocul unei b�ltoace foarte mari _i i-a dat ordin c�pitanului s� comande: �Cu|caci!" C�pitanul sta pucin la gânduri,dar pe urma comanda: �Cu|caci!" Soldacii _ov�ie, crezând c� n-au auzit bine.Atunci generalul l-a luat la rost pe c�pitan, chiar de faca cu oamenii: �Cum ci-ai instruit dumneata compania?

Ni_te sclifosici, ni_te domni_oare! Dac� soldacii se tem s� se culce aiciîntr-o b�ltoac�, ap�i cum ai s� izbute_ti s�-i scoli în timp de r�zboi, când s-orascunde în vreun _anc, sub focul inamicului? A_tia nu-s soldaci, �_tia-s muieri,iar c�pitanu-i _i el tot o muiere! La arest!"

- Ei, _i la ce bun? îl batjocore_ti pe _ef în faca oamenilor, iar pe urm�mai vorbe_ti de disciplina... La dracu! Ce disciplin� mai poate fi asta? Deb�tut, n-ai voie s�-l baci pe tic�los... Nu-u-u! Fereasc� Dumnezeu, ca doar e opersonalitate, un om! Ehei, pe vremuri nu erau nici nu fel de personalit�ci dinastea, dobitocii erau b�tuci m�r - _i totu_i am avut _i Sevastopolul, _icampania din Italia, _i toate celelalte...

N-au decât s� m� dea afar� din armat�, dar eu tot am s�-i cârpesc penemernici când o trebui...

Roma_ov, care t�cuse pân� atunci, zise în�bu_it:- E o tic�lo_ie s� baci un soldat! Nu trebuie s� love_ti un om care, nu

numai c� nu-ci poate r�spunde, dar n-are nici m�car dreptul s�-_i ridice mânala faca s� se apere de-o lovitur� _i nici nu îndr�zne_te s�-_i fereasc� cel pucincapul într-o parte... E ru_inos!

Sliva arunca printre gene o privire fulger�toare asupra lui Roma_ov _i,cuguindu-_i buza de jos, sub mustaca-i scurt� _i c�runt�, îl m�sura din cappân�-n picioare.

- Ce-ai spu-us? întreba el r�spicat _i cu adânc disprec.Roma_ov se îng�lbeni. Simci în piept un s|oi de gheac� _i parc�-_i auzi

b�t�ile inimii în tot trupul.- Am spus c� nu-i bine... Da, _i o repet... Asta-i! r�spunse el cam f�r�

_ir, dar hot�rât.- Ei, poftim! f�cu Sliva cu glas subcire _i cânt�tor. Am mai cunoscut noi

oameni delicaci de-alde �_tia, n-avea grij�.Parc� te v�d _i pe dumneata peste un an, dac� pân� atunci nu e_ti dat

afar� din regiment, c�-i cârpe_ti peste bot... _i înc� cum! Nu mai r�u decâtmine...

Roma_ov îl privi cu ura drept în ochi _i zise, aproape în _oapt�:- Dac� veci mai bate oamenii, am s� raportez domnului colonel...- Cum? strig� ameninc�tor Sliva, dar se poto|i îndat�.S� I�sam neroziile astea! urm� el rece. S� _tii, sublocotenente, c� e_ti

înc� prea tân�r pentru a da leccii unor catane b�trâne _i încercate în lupte _icare au servit dou�zeci de ani cu cinste pe maiestatea-sa. Rog pe domniioficeri s� treac� în sala de teorie, încheie el sup�rat. ^i, pe nea_teptate,întoarse spatele oficerilor.

- Ce ci-a venit s� discuci cu el? zise împ�ciuitorVetkin, mergând al�turide Roma_ov. Doar vezi singur ca pruna21 asta nu-i din cele dulci. Inc� nu-lcuno_ti cum îl cunosc eu...

O s�-ci fac� atâtea mojicii c� n-ai s� mai _tii unde s� te ascunzi! _idac�-i r�spunzi, te baga la arest!

- Dar bine, Pavel Pavlâci, asta nu-i serviciu, asta-i adev�rat� b�taie dejoc! exclam� Roma_ov cu lacrimi de mânie _i de jignire în glas. Tipicarii �_tiaînvechici î_i batjoc de noi. C�uta înadins s� p�streze în raporturile dintreoficeri grosol�nia cazon� _i un fel de îndr�zneal� cinic�.

- Ei, da, e adev�rat, încuviinc� cu nep�sare Vetkin _i casca.Roma_ov urma, înfl�c�rându-se:- Cui folosesc toate acestea, la ce bun toate jignirile, toate urletele _i

toate grosol�niile? m� a_teptam la cu totul altceva când am ie_it oficer!Niciodat� n-am s� uit cea dintâi impresie. Eram abia de trei zile în regiment,când m-a bruftuit diaconul cela ro_cat de Arceakovski. Stând de vorb� cu el lacercul militar, i-am zis: locotenente, pentru ca _i el îmi spusese:sublocotenente. Cu toate c� _edea lâng� mine _i beam bere împreuna, mi-astrigat: �Mainîntâi, pentru dumneata nu sunt locotenente, ci domnulelocotenent! ln al doilea rând... în al treilea rând, f� bine _i te ridica în picioarecând un oficer mai mare în grad îci face observacie!" Atunci m-am sculat _iam r�mas în picioare înaintea lui, umilit, pân� în clipa când l-a repezitcolonelul Leh. Nu, nu-mi mai spune nimic, Pavel Pavlâci... Ah, cum m�dezgust� _i m� scârbesc toate acestea!

Xl.

ÎN ̂ COALA COMPANIEI SE F�CEA �teoria". Într-o sal� îngusta, pe b�ncia_ezate în form� de careu, _edeau soldacii plutonului al treilea, cu faca spreinteriorul careului, în mijlocul c�ruia umbla în lung _i-n lat Caporalul Sero_tan.Al�turi, într-un grup asem�n�tor, p�_ea la fel cel�lalt gradat din seccia lui^apovalenko.

- Bondarenko! strig� Sero_tan cu glas ciuitor.Bondarenko, b�tând cu amândou� picioarele în podea, se ridic� repede

_i drept, ca o p�pu_� de lemn cu arc.- Bondarenko, dac� e_ti, de pild� �în front cu arma" iar _eful te

întreab�: �Ce-ai în min�, Bondarenko?" Ce trebuie s�-i r�spunzi?- O pu_c�! zise la întâmplare Bondarenko.- Nici o pu_c�! Ce, asta-i pu_c�? m� mir c� nu-i zici flinta, ca pe

vremuri... Acas� i se spune pu_c�, dar la regiment se cheam� mai simplu:Arma de calibru mic, sistem Berdan, num�rul doi, cu închiz�tor mobil!Repet�, câine ce e_ti!

Bondarenko repeta gr�bit cuvintele pe care, de altfel, le cuno_tea demult.

- Stai jos! îi porunci binevoitor Sero_tan. ^i de ce ci-a fost dat� arma?urm� el, plimbându-_i privirea aspr� asupra tuturor oamenilor. S�-mir�spund� ^evciuk!

^evciuk se scula ursuz _i r�spunse încet, cu glas în�bu_it _i forn�it debas, desp�rcind frazele parc-ar fi dictat punctuacia.

- Mi-a fost data pentru ca... în timp de pace... s� dau cu ea onorul, iarîn timp de r�zboi- s� apar tronul _i patria de du_mani... T�cu un timp,smârcii o dat� pe nas _i ad�uga posomorât: Atât de cei din�untru... cât _i decei din afar�.

- Da! Bine, ^evciuk! Numai c� te bâlbâi cam mult! Soldatul trebuie s�fie iute ca vulturul. Stai jos! Acuma, spune-mi tu, Ovecikin, pe cine numim noidu_mani din afar�?

Ovecikin, un fl�c�u dezghecat de prin partea Orelului, care p�strasevorba vioaie _i dulceag� a fostului b�iat de pr�vale, r�spunse repede, sigur _iîntorcându-se de pl�cere:

- Numim du_mani din afar� toate popoarele cu care putem purtar�zboi: francezii, nemcii, italienii, turcii, europenii, indi...

- Destul! i-o t�ie scurt Sero_tan, asta nu mai scrie la regulament. Staijos, Ovecikin! lar acum s�-mi spun�... Arhipov... ce se încelege prin du_manidi-na-untru?

Rosti foarte tare _i r�spicat cele din urm� dou� cuvinte, ca _i cum ar fivrut s� le sublinieze, _i arunca o privire cu tâlc spre Marcuson, soldat cutermen redus.

Arhipov, un b�iat stângaci cu faca ciupit� de v�rsat, t�cu înd�r�tnic,uitându-se pe fereastr�.

Priceput, de_tept _i îndemânatic în afara serviciului, se ar�t� cudes�vâr_ire tâmpit în orele de teorie. Pesemne c� mintea lui s�n�toasa,obi_nuit� s� observe numai întâmpl�rile simple _i limpezi din viaca de la car�,nu izbutea s� prind� leg�tura dintre �teoria" ce i se preda _i viaca adev�rat�.

A_a c� nu încelegea _i nu cinea minte nici lucrurile cele mai simple, spremarea uimire _i mânie a _efului sau de pluton.

- Ei! Mult am s� te mai a_tept pân� când ai s� te hot�r�_ti s�-mir�spunzi? zise Sero_tan, începând s� se înfurie.

- Du_manii din�untru... du_manii...- Nu _tii? f�cu aspru Sero_tan _i se îndrepta spre e|, dar, uitându-se cu

coada ochiului la oficer, d�du numai din cap _i-i arunc� soldatului o privireameninc�toare.

- Ei, asculta... Numim du_mani din�untru pe toci cei care seîmpotrivesc legii. De pild�, cei... Atunci întâlni ochii rug�tori ai lui Ovecikin. laspune tu mai departe.

Ovecikin sari ars _i striga plin de voio_ie:- R�zvr�ticii, studencii, hocii de cai, ovreii _i polonezii!Al�turi, ^apovalenko se îngrijea de seccia lui. Plimbându-se printre

b�nci, punea cu glas subcire _i cânt�tor întreb�ri din Manualul soldatului pecare-l cinea în mina.

- Soltâs, ce este o santinel�?Soltâs, un lituanian, holb� ochii, gâfâind de silinca pe care _i-o da s�

r�spund� cât mai bine:- O santinel� e o fiinc� inviolabila...- Ei, _i mai departe?- Santinela e un soldat pus cu arma în mâna într-un post oarecare.- Bine! V�d, Soltâs, c� începi s�-ci dai silinca. Dar de ce e_ti tu pus în

post, Pahorukov?- Ca s� nu dorm, s� nu acipesc, s� nu fumez _i s� nu primesc de la

nimeni nici un fel de obiecte sau daruri.- Dar onorul?

- _i s� dau onorul reglementar domnilor oficeri care trec pe lâng�mine.

- Bine! Stai jos!De câtva timp, ^apovalenko b�gase de seam� un zâmbet ironic pe

buzele soldatului cu termen redus Fokin, a_a c�-i striga cu asprime:- Soldat eu termen redus! Voluntarule! Hei, cum te ridici? Când te

strig� _eful, trebuie s� te ridici repede, ca împins de un arc. Ce este steagul?Soldatul cu termen redus Fokin, care poarta pe piept insigna

studenceasc�, sta respectuos în faca suboficerului. În ochii lui tineri, cenu_ii,sclipe_te o lic�rire batjocoritoare.

- Steagul e o flamur� militar� sfânta, sub care...- Nu-i adev�rat, îl opri ^apovalenko înfuriat, lovindu-se cu manualul

peste palma.- Ba-i exact! r�spunse Fokin cu înd�r�tnicie, dar lini_tit.- Ce-e? Când _eful spune c� nu-i bine, înseamn� c� nu-i bine...- Uitaci-v� _i dumneavoastr� în regulament.- Dac� sunt sergent, cunosc regulamentul mai bine decât dumneata.

Ei, poftim! Orice soldat cu termen redus face pe grozavul... Poate ca _i euvreau s� m� duc la _coala militar�, la înv�c�tur�! Ce poci s� _tii dumneata?

Ce înseamn� asta flamur�? în nici un caz nu poate fi flamur�! O flamur�militar� sfânta... Doar nu-i icoana!

- ^apovalenko, nu discuta, se amesteca Roma_ov. Urmeaz�-ci teoria.- Am înceles, dom' sublocotenent! r�spunse ^apovalenko, luând

pozicia de drepci. Daci-mi voie numai s� v� raportez c� soldatul acesta cutermen redus face pe de_teptu...

- Bine, bine... urmeaz�!- Da, s'traici, dom° sublocotenent! Hlebnikov, cum îl cheam� pe

comandantul nostru de corp de armat�?Hlebnikov se uita cu ochi z�p�cici la sergent. Din gura lui c�scat� ie_i

un _uierat monoton, ca un cronc�nit de cioar� r�gu_it�:- � �!

- Ei, d�-i drumu' odat�! se r�sti suboficerul înfuriat.- 'scelenta...

- Hai, excelenc�... _i mai departe?Roma_ov, care-n clipa aceea privea în alt� parte, auzi cum ^apovalenko

ad�uga în�bu_it, cu glas sc�zut:- Las' c� dup� teorie, îci mut eu f�lcile! _i fiindc� tocmai atunci

Roma_ov se întoarse cu faca spre el, suboficerul spuse tare _i cu o înf�ci_arenep�s�toare:

- Excelenca-sa... Ei, Hlebnikov, d�-i drumu'!- Xce... locotenent... de infanterie, bâigui întret�iat _i cu spaima

Hlebnikov.

- Aha-a! mugi ^apovalenko printre dincii strân_i. Ei, ce s� m� fac eu cutine, Hlebnikov? Degeaba m� zbat, c� e_ti o adev�rat� c�mil�, numaicoarnele-ci lipsesc. Nu-ci dai nici o silinca... Stai aici ca un bu_tean pân� lasfâr_itul teoriei. S� vii dup� prânz, s� te înv�c numai pe cine singur. Grecenko!Cine-i comandantul nostru de corp de armat�?

�Iat� ce fac ast�zi _i ce-o s� fac _i mâine... _i poimâine. Mereu, mereuacela_i lucru, pân� la sfâr_itul viecii mele, gândea Roma_ov, mergând de la oseccie la alta. Dac-a_ l�sa totul balt�? Dac-a_ pleca? Mi s-a urât!"

Dup� teorie, oamenii trecur� în curte s� fac� exercicii preg�titoarepentru tir. Într-un pluton, soldacii cinteau într-o oglind�, în altul tr�geau cucartu_e reduse la cint�, iarîn plutonul al treilea, întrebuincau aparatulLivceak. La plutonul al doilea, Lbov comanda cu glas voios de tenor ce r�sunape tot terenul de instruccie:

- Drept asupra coloanei din faca... Foc de salva... La-a ochi! Da-a-ci... t�r�g�ni el ultima silab�, se opri un timp _i arunca deodat�: Foc!

Percutoarele c�c�nir� _i Lbov, bucurându-se s�-_i mai arate glasul,relua _i mai tare:

- La picio-o-or... Ar'!Sliva, gârbovit _i f�r� vlag�, umbla de la un pluton la altul, îndreptând

pozicia soldacilor _i f�când observacii scurte _i grosolane.- Suge-ci burta! Ce stai ca o muiere grea? Cum cii arma? Parc� e_ti un

diacon cu lumânarea! De ce ca_ti gura, Karta_ov? Ce, ci s-a f�cut de

pl�cincele? Sergent-major, dup� instruccie, sari pui pe Karta_ov un ceas lacarcer�... Tic�losul!

Cum ci-ai strâns mantaua, Vedeneev? Nu mai are nici cap, nici coad�, _inici un fel de faca? Dobitocule!

Dup� exerciciile de tir, oamenii a_ezar� armele în piramid� _i se Iungir�lâng� de pe iarb� proasp�t� de prim�var�, turtita pe alocuri de cizmelesoldacilor. Vremea era cald� _i senin�. In aer plutea mireasma de frunz�tân�r� a plopilorîn_iraci pe dou� rânduri de-a lungul _oselei. Vetkin seapropie din nou de Roma_ov.

- D�-le naibii pe toate, luri Alexeevici! zise e|, Iuându-I de brac. Z�u! nuface. Uite, îndat� dup� instruccie, ne ducem la cerc s�-i tragem o du_c� _i os� te simci mai bine. Ce zici?

- Toate acestea m� plictisesc, dragul meu Pavel Pavlâci! m�rturisiRoma_ov cu tristece.

- ^tiu bine c� nu-i vesel! relu� Vetkin. Dar ce s�-i faci?Trebuie s� instruim oamenii. Dac� izbucne_te cumva un r�zboi?- Doar pentru cazu| c-ar fi r�zboi! încuviinca ab�tut Roma_ov. Dar de

ce s� fie r�zboi? Poate-i o gre_eal�, o r�t�cire general�, o nebunie? Oare-ifiresc s� ucizi?

- Ei, la dracu! Iar filosofie! Dac� nemcii ne-ar ataca pe nea_teptate?Cine o s� apere Rusia?

- Nu-s destul de preg�tit, Pavel Pavlâci, ca s�-mi dau p�rerea,r�spunse îndurerat _i blând Roma_ov. Nu _tiu nimic, nimic... Uite, de pild�,americanii în timpul r�zboiului de secesiune, italienii în epoca eliber�rii, _i subNapoleon guerilele... sau �chouan"-ii în timpul Revoluciei... Toci oamenii aceias-au b�tut când a fost nevoie! _i totu_i erau simpli c�rani, ni_te p�stori...

- Ei, aceia erau americani... cum poci face asemenea comparacie? Ecu totul anltceva! Dup� mine, când ai astfel de gânduri, e mai bine s�-ci daidemisia. Indeob_te, în cariera noastr�, nici nu se cuvine s� gânde_ti. Dar sepune întrebarea ce ne-am face noi, dumneata _i cu mine, dac-am p�r�siserviciul? La ce suntem buni noi, care afar� de �sting... drept!". Nu _tim nimicaltceva? ^tim s� murim... ce-i drept! _i o s� murim, dracu s� ne ia! Când va finevoie! Cel pucin n-am mâncat pâine degeaba... Asta-i, domnule filosof! _idup� instruccie, s-o _tergem la cerc...

- Bine, se învoi cu nep�sare Roma_ov. De fapt îns� e dezgust�tor s�-cipetreci astfel vremea în fiecare zi, _i bine spui c�, dac� ai asemenea gânduri,e mai bine s�-ci dai demisia.

Vorbeau, plimbându-se în lung _i-n lat pe terenul de instruccie _i, pân�la urm�, se oprir� în dreptul secciei a patra. Soldacii _edeau jos, ori lungici pep�mânt, ling� armele a_ezate în piramid�. Câciva mâncau pâine, cumobi_nuiesc soldacii s� m�nânce pâine toat� ziua, de dimineac� pân� seara _iîn toate împrejur�rile: la inspeccii, în ceasurile de odihn�, la manevre, Labiseric�, înainte de spovedanie _i chiarînaintea unor pedepse corporale.

Roma_ov auzi pe un soldat strigând cu glas domol, dar st�ruitor:- Hlebnikov, n-auzi, Hlebnikov!- Ce-i? morm�i Hlebnikov ursuz.

- Ce f�ceai tu acas�?

- Munceam, r�spunse el somnoros.- Da' la ce anume munceai, n�t�r�ule?- La toate... Aram... vedeam de vite...

- Ce te legi de el? se amesteca mo_ Spânev, care îmb�trânise înserviciu. Doar se _tie ce f�cea: hr�nea copiii cu biberonul.

Roma_ov arunca în treac�t o privire spre faca cenu_ie, bicisnica _i spinaa lui Hlebnikov _i din nou i se strânse inima de un dureros sentiment destinghereal�.

- La arme! strig� Sliva din mijlocul terenului. Domnii oficeri s� treac� laplutoane.

Baionetele se ag�car� unele de altele _i armele z�ng�nir�...Îndreptându-_i în graba neorânduiala cinutei, soldacii î_i reluar� locurile.- La dreapta-a... V-aliniati! comanda Sliva. Drrepti!Apoi, apropiindu-se de companie, striga t�r�g�nat:- Onorul cu arma pe plutoane... Executarea în timpi, descompusa _i

num�rând cu glas tare... Apoi comand�: Prezenta-a-aci... arm'!- Un! r�cnir� r�gu_it soldacii _i cu o mi_care scurt� î_i ridicar� armele

de pe umeri.Sliva trecu încet _i cu pa_i rari prin faca frontului, f�când pe ici-colo câte

o observacie: �Patul armei mai înainte!" �Baioneta mai sus!" �Patul armei maiaproape de trup!"

Apoi ie_i în faca companiei _i comand�:- Face-e-eti... doi!

- Doi! strigar� _i soldacii.Sliva trecu iarîn faca frontului, cercetând preciziunea _i exactitatea

mi_c�rilor.Dup� onorul cu arma pe plutoane, urmar� mânuirile cu compania

întrunita, apoi exerciciile de întoarcere din mers, de strângere _i rupere arândurilor, _i altele de felul acesta.

Roma_ov executa ma_inal tot ce i se cerea prin regulament, dar vorbelepe care i le aruncase cu disprec Vetkin nu-i ie_eau din minte: �Când ai astfelde gânduri, mai bine s�-ci dai demisia". Toate înv�c�mintele regulamentuluimilitar, sprinteneal� în mi_c�ri, dib�cie în mânuirea armei, sigurancapiciorului în mar_ _i, o dat� cu de, toate tacticile _i fortificaciile pe care lestudiase - pierzându-_i cei mai frumo_i nou� ani din viaca - _i care aveau s�-iumple de acum înainte existenta, tot ceea ce i se p�ruse cu pucin mai înainteînc� atât de însemnat _i plin de încelepciune - totul i se arat� deodat� ca oîndeletnicire plictisitoare, nefireasc� _i zadarnic�, rezultata dintr-o în_el�toriecomun�, dintr-un delir nes�buit...

Când se ispr�vi instruccia, Roma_ov _i cu Vetkin plecar� împreuna lacerc _i b�ur� mult� votca. Roma_ov se amecise _i-l s�ruta pe Vetkin, plângeaîn hohote isterice pe um�rul lui, jeluindu-se de de_ert�ciunea _i de tristeceaviecii, de nenorocirea de a nu fi înceles de nimeni _i de durerea de a nu fi iubitde o femeie al c�rei nume nu-l va afla nimeni niciodat�...

Vetkin înghicea p�h�rel dup� p�h�rel _i spunea numai din când în când,cu o mil� disprecuitoare:

- Nu-mi place, Roma_ov, c� nu _tii s� bei... Te-ai _i turtit dintr-unsingur p�h�rel! Apoi, b�tând deodat� cu pumnul în mas�, striga ameninc�tor:Dac� ni se porunce_te s� murim, o s� murim!

- O s� murim! repeta Roma_ov cu glas plâng�tor. Ce înseamn� s�mori? E un fleac... Dar sufletul, sufletul m� doare!

Roma_ov nu-_i d�du seama cum s-a întors acas� _i nici cine l-a culcat înpat. I se p�rea c� plute_te într-o ceac� deas�, albastr�, cu miliarde _i miliardede scântei microscopice risipite prin ea _i ceata se înalta _i cobora încet,târând în mi_c�rile ei _i trupul lui Roma_ov. Leg�narea aceasta ritmic� sl�beainima sublocotenentului, pricinuindu-i o greac� chinuitoare _i amar�.

Capul parc� i se umflase îngrozitor de tare, iar un glas l�untric nemilosîi striga, f�r� o clip� de r�gaz, stârnindu-i o suferinc� cumplit�: �Un... doi!"

XII.

ZIUA DE 23 APRILIE A FOST PENTRU Roma_ov o zi ciudat� _i plin� degriji. Cam pe la zece dimineac�, când sublocotenentul mai era în pat, Stepan,ordonanca Nikolaevilor, îi aduse un bilecel de la Alexandra Petrovna.

�Draga Romocika, scria ea, nu m-ar mira de loc s� fi uitat c� azi neserbam amândoi onomastic�. De aceea, vreau s� ci-o amintesc. Orice-ar fi,vreau s� te v�d neap�rat ast�zi. Numai nu veni s� m� felicici în timpul zilei, cila ora cinci! Vom pleca la un picnic la Dubecinaia.

A dumitale A. N."

Scrisoarea tremura în mâinile lui Roma_ov în timp ce o citea. De os�pt�mân� întreaga, nu-i mai v�zuse faca drag� - când mângâietoare, cândironica sau plin� de o prietenoas� bun�voinca - _i nici nu-i mai simcisefarmecul ginga_ _i atotputernic. �Ast�zi" cânta voios în sufletul lui un glasînfl�c�rat.

- Ast�zi! strig� Roma_ov, s�rind din pat cu picioarele goale pe podea.Gainan, d�-mi de sp�lat!

Gainan intra.

- S� tr�ici, dom' sublocotenent, e_ti ordonanca afar!Întrebi dac� scrii r�spuns?- Asta-i bun�! Roma_ov f�cu ochi mari _i se l�s� u_or pe genunchi.

Hm! Hm! Ar trebui s�-i dau un bac_i_, dar n-am nici un ban. Se uitanedumerit la ordonanca.

Gainan zâmbi larg _i vesel.- Nici eu n-are! Tu n-ai, eu n-are., Ei, nu-i nimic! Las c� pleci el a_a...Prin faca ochilor lui Roma_ov se ivi, ca o str�fulgerare, noaptea

întunecoasa de prim�var�, glodul, z�plazul ud _i lunecos de care se rezemase_i glasul nep�s�tor al lui Stepan bomb�nind prin întuneric: �Vine în fiecarezi... în fiecare zi", î_i aminti _i ru_inea arz�toare care-l cuprinsese atunci. O,câte fericiri viitoare n-ar fi jertfit acum sublocotenentul pentru dou�zeci decopeici, numai pentru dou�zeci de copeici!

Roma_ov î_i frec� faca cu mâinile care-i tremurau de tulburare,dregându-_i glasul:

- Gainan, _opti el, uitându-se îngrijorat cu coada ochiului la u_�.Gainan, spune-i c� sublocotenentul o s�-i dea neap�rat disear� un bac_i_. M-auzi, spune-i c� neap�rat.

Roma_ov trecea printr-o criz� îngrozitoare _i ducea mare lips� de bani.Nu i se mai d�dea nic�ieri nimic pe datorie, nici la bufetul g�rii, nici lacooperativa, nici la casa de împrumut a oficerilor... Putea numai s�-_i iamesele la popot�, darf�r� votca _i f�r� gust�ri. Nu mai avea nici m�car ceai_i zah�r.

Printr-o ciudat� întâmplare, îi r�m�sese numai o cutie uria_� de cafea.În fiecare dimineac�, Roma_ov bea viteje_te cafea f�r� zah�r, iar dup� el, cuaceea_i resemnare în faca sorcii, Gainan bea restul.

Acum, sorbind cu o strâmb�tur� de dezgust b�utura neagr�, tare _iamar�, sublocotenentul se gândea cu îngrijorare la situacia în care se afla.�Hm... mai întâi, cum s� m� prezint f�r� un dar? Bomboane sau m�nu_i? Dealtfel, nici nu _tiu ce num�r poarta... Bomboane? Mai bine i-a_ lua unparfum...

Bomboanele grozav de proaste aici...AUn evantai? Hm!Nu, desigur, parfumul e mai potrivit. Ii place Ess-bouquet.^i or s� mai fie _i cheltuielile pentru picnic: birja dus _i întors, s� zicem,

cinci ruble, bac_i_ul lui Stepan, o rubl�! Da, domnule sublocotenent Roma_ov,n-ai s� scapi mai ieftin de zece ruble!

Atunci începu s� cerceteze în gând cum s� ias� din încurc�tur�. Sold�?Nu mai departe decât ieri semnase pe statul de plata: �Am primit întocmai.Sublocotenent Roma_ov." Toat� solda lui fusese împ�rcit� pe coloane, printrecare se g�seau _i recinerile f�cute pentru plata unor police isc�lite laparticulari. Sublocotenentul nu primise în mâna nici m�car o copeic�.

S� cear� poate un avans? Mai încercase cel pucin de treizeci de orimijlocul acesta, dar totdeauna f�r� succes... Casiernera c�pitanul Doro_enko,om t�cut din fire _i aspru, mai ales faca de �pu_ti". In r�zboiul cu turcii, fuseser�nit în locul cel mai nepl�cut _i mai pucin vrednic de cinste: în c�lcâi.Ve_nicele glume _i sporite cu privire la rana lui- de altfel, nici n-o primise întimpul fugii, ci tocmai în clipa când se-ntorsese cu faca spre pluton, s�comande atacul -f�cuser� din tân�rul _i veselul oficer care plecase la r�zboi,un ipohondru în�crit.

Nu, Doro_enko nu va da bani, mai cu seama unui sublocotenent care detrei luni semna: �Am primit întocmai", f�r� s� aib� ceva de încasat.

�S� nu ne pierdem curajul! î_i zise Roma_ov. S�-i lu�m la rând pe tocioficerii, începând cu comandancii de companie...

çompania întâi - Osadci."Inaintea lui Roma_ov se ivi chipul impun�tor _i frumos al lui Osadci, cu

privirea grea _i crud�. �Nu, oricine, numai el nu!Compania a doua - Talman. Scumpul Talman care cere bani totdeauna

_i oricui, chiar pân� _i oficerilor inferiori... Hutanski?"Roma_ov se opri. Un gând n�stru_nic de b�iecandru îi trecu prin minte:

s� fac� un mic împrumut la comandantul regimentului. �Parc� v�d ce s-ar

întâmpla! Sigur c� mai întâi arîncremeni de uimire, apoi arîncepe s� tremureca turbat, pe urm� i-ar da drumul ca din mitraliera: �Ce-e? s� ta-aci!

Patru zile de arest!"�Sublocotenentul pufni în râs.�Ei, da' oricum, pân� la urm�, trebuie s� g�sesc ceva! O zi care a

început a_a de bine nu poate s� se ispr�veasc� r�u...E ceva de neînceles, dar pe care-I simci în subcon_tient _i nu te în_al�

niciodat�. C�pitanul Duvernois? Nu, Duvernois e zgârcit _i apoi _tiu bine c� num� are la inima..."

Îi |ua astfel la rând pe toci comandancii de companie, de la întâia pân�la a _aisprezecea, f�r� s� uite nici compania de depozit... Apoi, oftând dingreu, trecu la oficerii inferiori. Înc� nu-_i pierduse cu des�vâr_ire încrederea înizbânda, darîncepea s� fie cuprins de o nedeslu_ita îngrijorare, când,deodat�, îi str�fulger� prin minte un nume: Locotenent-colonelul Rafalski!

�Rafalski. ^i eu care-mi storceam creierii!"...- Gainan! Tunica, m�nu_ile _i mantaua, repede!Locotenent-colonelul Rafalski, comandantul bata|ionu|ui al patrulea, era

un holtei b�trân, cu multe ciud�cenii. La regiment i se spunea în glum� _i,fire_te, în ascuns, colonelul Brehm22. Nu se ducea la niciunul din camaraziilui, mulcumindu-se numai cu vizitele oficiale de Pa_ti _i de Anul Nou, iarserviciul _i-l f�cea cu atâta nep�sare, încât primea mereu mustr�ri scrise _iera strunit f�r� crucare la instruccie.

Tot timpul liber, toate grijile, toat� puterea lui de a iubi _i toat� duio_iale d�ruia animalelor lui dragi: p�s�ri, pe_ti _i patrupede. Avea o mare _iciudat� menajerie. Oficeresele, jignite în adâncul sufletului de lipsa lui deatencie faca de ele, spuneau c� nu înceleg cum poate cineva s� mearg� IaRafalski: �Vai, animalele acelea sunt îngrozitoare. ^i, afar� de asta (iertaciexpresia), un miros! Pfui!"

Colonelul Brehm î_i cheltuia toate economiile cu întrecinerea menajerieilui. Omul �sta ciudat î_i m�rginise toate cerincele numai la cele neap�rattrebuitoare. Purta o tunic� _i o mant� de cine _tie când, dormea cum seîntâmpla _i mânca la cazanul companiei a 15-a, unde pl�tea o sum� destul deînsemnata, faca de alocacia soldacilor. Dar când avea bani, rareori refuza miciîmprumuturi camarazilor _i mai ales oficerilor inferiori. Trebuie s� ad�ug�mca, la regiment, se socotea drept ceva neobi_nuit _i chiar caraghios s� i seînapoieze datoriile. Doar nu degeaba trecea drept un om cu ciud�cenii,poreclit colonelul Brehm. Când oficerii inferiori, dezordonaci în cheltuieli, defelul lui Lbov, veneau la el s�-i cear� bani cu împrumut, îi spuneau: �M� ducs� v�d menajeria!" Era calea cea mai sigur� spre inim� _i buzunarulb�trânului holtei.

�Ivan Antonâci, n-ai cumva vreo s�lb�ticiune nou�? Arat�-mi-o, te rog!L�muririle dumitale sunt a_a de interesante!

Roma_ov fusese la el de mai multe ori, dar dezinteresat: iubea într-adev�r animalele cu o dragoste deosebit�, duioasa _i adânc�. La Moscova,când era cadet _i apoi iuncher, mergea mai bucuros la circ decât la teatru, baînc� mai degrab� la gr�dina zoologic� _i la toate menajeriile. Visul copil�riei

lui era s� aib� un câine Saint-Bernard, iar acum n�zuia în taina la postul deaghiotant al batalionului, ca s� poat� dobândi un cal. Dar visurile nu i seîmpliniser�. Cel din copil�rie fusese z�d�rnicit din pricina Iipsurilorîn care sezb�tea familia lui, iarîn prezent nu prea putea n�d�jdui s� fie numitaghiotant fiindc� n-avea o �statur� destul de impun�toare".

Roma_ov ie_i de acas�. O cald� adiere de prim�var� îi mângâia u_orobrajii. P�mântul, abia zvântat dup� ploaie, se l�sa sub pa_ii lui cu o pl�cut�elasticitate. Crengi albe de malini _i altele de liliac se împleteau deasupragardurilor _i atârnau dese _i grele.

Deodat�, ca _i cum s-ar fi preg�tit s�-_i ia zborul, sufletul lui Roma_ovparc� prinse aripi. Se uita în jur _i, v�zând c� nu-i nimeni pe strad�, scoasedin buzunar scrisoarea ^urocikai _i o reciti, lipindu-_i cu patima buzele desemn�tur�.

- Cerule drag! Copaci dragi! murmur� el cu ochi umezi.Colonelul Brehm locuia în fundul unei cu_ti, împrejmuita cu un grilaj

înalt, vopsit în verde. Pe portic�, atârna un anunc scurt: �Nu intraci f�r� asuna. Câini rai!" Roma_ov suna. O ordonanc�, cu p�rul zbârlit _i cu înf�ci_arealene_a _i adormit�, deschise portica.

- Domnul colonel e acas�?

- Poftici, dom'sub|ocotenent... s� tr�ici!- Du-te întâi de m-anunc�.- Nu-i nevoie, poftici _i a_a. Ordonanca se sc�rpina alene pe pulpa.

Domnului colonel nu-i place când îi spun c-a venit cineva.Roma_ov se îndrepta spre cas�, de-a lungul c�r�rii pietruite cu

c�r�mizi. De dup� un colc, se n�pustir� doi tineri dul�i suri, cu urechileascucite. Unul din ei l�tra tare, dar f�r� r�utate. Roma_ov pocni din degete _icâinele începu s� sar� cu vioiciune când la dreapta, când la stânga, pe labelede dinainte, l�trând tot mai tare�. Cel�lalt mergea în urma sublocotenentului_i-i adulmeca poalele mantalei. In fundul curcii, pe iarba verde _i fraged�, unm�g�ru_ moc�ia în tihn� la soarele de prim�var�, clipind din ochi de pl�cere_i ciulindu-_i urechile, în jurul lui r�t�ceau agale g�ini _i coco_i pestrici, race _igâ_te chineze_ti cu pliscuri pocite; bibilicile cipau sfâ_ietor, iar un curcanfalnic, rotindu-_i coada _i târându-_i aripile pe p�mânt, se învârtea semec _icu desf�tare în jurul curcilor cu gât subcire. Lâng� o covat�, era culcat� pecoasta o scroaf� uria_� de Yorkshire cu pielea trandafirie.

Colonelul Brehm, într-o scurt� suedez� de piele, _edea la fereastr�, cuspatele spre u_� _i nu b�ga de seam� când intra Roma_ov. Treb�luia la unacvariu de sticl�, cu mâinile în ap� pân� la cot. Roma_ov fu nevoit s�tu_easc� tare de dou� ori, pân� când colonelul î_i întoarse spre el faca slab�,lung�reac� _i b�rboas�, cu ochelari str�vechi de baga pe nas.

- Aha! Sublocotenentul Roma_ov! Poftim, poftim... zise prietenosRafalski. Iart�-m� c� nu-ci dau mâna... e ud� toat�.

Vezi, instalez un sifon nou. L-am simplificat pe cel vechi _i a ie_it ominune. Vrei un ceai?

- V� mulcumesc respectuos, dar am luat ceaiul! Am venit, domnulecolonel...

- Ai auzit? S-a zvonit c� regimentul va fi mutat în alt ora_, reluaRafalski, parc-ar fi urmat o convorbire abia întrerupta. Sunt oarecumdezn�d�jduit. Gânde_te _i dumneta, cum s�-mi transport eu pe_tii? Jum�tatedin ei au s� moar�...

D-apoi acvariul? Uit�-te singur... Perecii de sticl� au mai bine de doimetri lungime. Hei, dragul meu! f�cu el, schimbând deodat� vorba, ce frumosacvariu am mai v�zut la Sevastopol!

Bazine de ap�, oarecum mari cât odaia asta, pe cinstea mea, _i numaide piatr�, cu apa de mare care se primenea într-una... _i luminate cuelectricitate! De sus, stai _i te uici oarecum la traiul acestor pe_ti: moruni,delfini, calcani, coco_i de mare.

Ah, dragii de ei! Sau, de pild�, pisica de mare: închipuie-ci, oarecum unfel de cl�tit�, cu un diametru de mai bine de un metru care-_i mi_c�marginile, uite a_a, în valuri iar la spate are o coad� ca o s�geat�... Amr�mas acolo vreo dou� ceasuri _i am privit... De ce râzi?

- Iertaci-m�... abia acum am b�gat de seam� c� pe um�ruldumneavoastr� st� un _oricel alb.

- Ah, _trengarule, unde te-ai c�c�rat? Rafalski întoarse capul _i f�cudin buze un sunet care sem�na cu un s�rut, dar neobi_nuit de u_or, ca unchic�it de _oricel.

Micul animal cu ochi_orii ro_iii ajunse pân� în dreptul fecei lui _i segudura din tot trupul, virându-_i boti_orul chiarîn must�cile _i în Dareacolonelului.

- Ce bine v� mai cunosc animalele! zise Roma_ov.- O, da... m� cunosc! oft� Rafalski, cl�tinând din cap. Din p�cate, nu le

cunoa_tem noi pe de... Oamenii au dresat câinele, au îmblânzit oarecumcalul, au domesticit pisica, dar niciunul nu vrem s� _tim de fapt ce suntaceste fiince. Câte un savant - lua-l-ar dracu! -î_i petrece oarecum toat�viaca studiind vreun fleac de elefant antediluvian _i pentru asta i se aducatâtea onoruri încât e pus în rândul sfincilor. Pe când aici... s� lu�m, de pild�,câinii. Al�turi de noi tr�iesc ni_te fiince inteligente care pot gândi, _i nici unsingur profesor nu le face cinstea s� le studieze psihologia.

- Poate c� sunt unele lucruri pe care nu le cunoa_tem, î_i d�du sfiosp�rerea Roma_ov.

- Lucr�ri? Hm... desigur c� se g�sesc _i înc� din cele mai bune. Uite,chiar _i eu am o mulcime, zise locotenent-colonelul, ar�tând cu mâna spre un_ir de rafturi cu c�rci a_ezate de-a lungul perecilor. Totul e scris cu inteligenca_i p�trundere.

G�se_ti aici cuno_tince uria_e! Ce mai aparate, cum s-ar zice, câteprocedee dibace... Dar nu despre astea vreau s�-ci vorbesc.

Niciunul din ei, cum s-ar zice, nu _i-a propus drept scop s� cerceteze cub�gare de seam� m�car o singur� zi din viaca unui câine sau a unei pisici...s� observe cum tr�ie_te câinele, ce gânde_te el, la ce _iretlicuri recurge,suferincele _i bucuriile lui. Am v�zut ce obcin clovnii de la animale. E uimitor!

bi-o spun eu, e oarecum hipnotism, adev�rat hipnotism! La Kiev, într-unhotel, un clovn mi-a ar�tat lucruri uluitoare, într-adev�r de necrezut! _igânde_te c� nu era decât un clovn!

La ce rezultate s-ar ajunge dac� de a_a ceva s-ar cine un savant serios,cu multe cuno_tince _i cu mijloace _tiincifice? A, ce lucruri uimitoare am aflanoi despre caracterul _i inteligenta câinelui, despre aptitudinea lui de-acunoa_te cifrele _i înc� despre atâtea altele! O lume nou�, uria_a _iinteresant�. Uite, poci spune ce vrei, dar eu sunt încredincat c� _i câinii aulimba lor, ba chiar o limb� oarecum destul de dezvoltat�.

- Cum se face atunci c� savancii nu s-au îndeletnicit pân� acum culucrul �sta, lvan Antonovici? întreba Roma_ov. E doar a_a de simplu!

Rafalski izbucni într-un râs batjocoritor.- Tocmai de aceea, he... he... he... c�-i prea simplu! Tocmai de aceea!

Simplu ca bun� ziua. Mai întâi, ce-i un câine pentru un savant? Un animalvertebrat, mamifer, carnivor, de rasa canin� _i a_a mai departe. Toateacestea sunt adev�rate! Dar e timpul, dragii mei, s� studiaci câinele a_a cumstudiaci un om, un copil, o fiinc� care gânde_te. Pe cinstea mea, cu toat�mândria lor _tiincific�, ei nu sunt departe de c�ranul care crede c� bietulcâine are oarecum aburîn loc de suflet.

T�cu sup�rat _i, puf�ind zgomotos pe nas, se apuca iar s� a_eze un tubde gutaperca pe fundul acvariului.

Roma_ov î_i lu� inima în dinci.- Ivan Antonovici, am o mare, foarte mare rug�minte la

dumneavoastr�.- Bani?

- Pe cuvântul meu ca mi-e ru_ine s� v� nec�jesc. Dar nu-mi trebuiemult... vreo zece ruble! Nu f�g�duiesc s� vi le înapoiez curând. Dar...

Ivan Antonovici î_i scoase mâinile din ap� _i, _tergându-le cu prosopul,zise:

- Zece pot! mai mult, cu neputinc�. Dar zece, cu cea mai marepl�cere. Vrei s� faci, desigur, prostii, nu-i a_a? Ei, las�, las�... doar glumesc.S� menrgem!

Il purta prin toat� locuinca, alc�tuit� din cinci, _ase înc�peri care n-aveau nici mobile, nici perdele. Aerul era îmbâcsit de mirosul propriu micilorcarnivore. Podelele erau pline de atâtea murdarii, încât alunecai pe de la totpasuL

În toate ungherele se g�seau mici vizuine _i ascunz�tori în chip decotece, trunchiuri de copaci, scobite pe din�untru, butoaie f�r� fund... în dou�od�i erau a_ezaci doi arbori pleto_i, cu scorburi _i �cuiburi artificiale: unulpentru p�s�ri, iar cel�lalt pentru jderi _i veverice. Indemânarea cu carefuseser� întocmite ad�posturile acestea dovedea grij�, chibzuinca _i dragostefaca de animale _i un mare spirit de observacie.

- Vezi animalul �sta? Rafalski arata cu degetul un cotec înconjurat cusârm� ghimpat�, strâns împletita. Printr-o deschiz�tur� rotund�, cam dem�rimea unui fund de pahar, scânteiau dou� puncte negre str�lucitoare. Iat�animalul de prad� cel mai fioros de pe faca p�mântului: dihorul! Nu râde. S�

_tii c� faca de el, leii _i panterele sunt oarecum ni_te mielu_ei blânzi. Cândleul _i-a ispr�vit uria_ul prânz de carne, se Iunge_te la p�mânt _i se uitalini_tit la _acalii care-i m�nânc� r�m�_icele...

Dar _mecherul �sta dr�guc, dac� se furi_eaz� într-un cotec de p�s�ri, nulas� nici m�car o g�in� vie... Le noade la toate creierul mic. Pân� nuispr�ve_te nu se las�, hocomanul! Afar� de asta, e cel mai s�lbatic _i maigreu de domesticit dintre toate animalelne. Hei, tic�losule!

Î_i strecura mâna pe dup� sârm�. Indat� în deschiz�tura rotund� se iviun boti_or c�scat _i furios, în care luceau dinci_ori albi _i ascucici. Dihorul searata o clip� _i apoi repede se f�cu nev�zut, scheunând de parc� ar fi tu_it.

- Ei, poftim! L-ai v�zut ce face? ^i doar eu îl hr�nesc de un an de zile...Pesemne c� locotenent-colonelul uitase cu des�vâr_ire de rug�mintea

lui Roma_ov. Il ducea de la o vizuin� la alta _i-i arat� animalele care-i eraumai dragi, vorbind despre de cu atâta patim� _i duio_ie, cu o cunoa_tere a_ade adâncn� a obiceiurilor _i a firii lor, de parc� ar fi vorbit de vechi _i buniprieteni. Intr-adev�r, pentru un simplu amator care mai _i tr�ia într-un or�_elpierdut de provincie, avea o coleccie destul de însemnata: _oareci albi, iepuride cas�, cobai, porci de mare, arici, marmote, c�celul p�mântului, câciva _erpivenino_i închi_i în cutii de sticl�, felurite soiuri de _opârle, doua maimuce, uniepure negru de Australia _i o pisic� minunat� _i rar� de Angora.

- Ce zici? E frumoas�? Întreba Rafalski, ar�tând pisica.E oarecum o adev�rat� minune, nu-i a_a? Dar nu mi-e drag�.Prea-i proasta: cea mai proast� dintre toate pisicile. Uite! Se însufleci el

deodat�. Iat� înc� o dovad� de nep�sarea noastr� faca de psihologiaanimalelor domestice. Ce _tim noi despre pisica? Dar despre cal, despre vaca,despre porci? ^tii c� porcul e foarte de_tept? Da, da, nu râde! Roma_ov nicinu se gândea s� râd�. Porcii sunt foarte de_tepci! Ce mai festa mi-a f�cutanul trecut un porc... Mi se aducea de la fabrica de zah�r borhot pentrugr�dina de zarzavat _i pentru porci. Ei bine, dumnealui n-avea niciodat�r�bdare s-a_tepte... în timp ce c�ruca_ul c�uta ordonanca, porcul tr�gea afar�cu colcii cepul butoiului. Borhotul curgea, iar el se osp�ta oarecum. Dar astaînc� nu-i nimic! O dat�, când a fost prins asupra faptului, nu numai c-a trasafar� cepul, dar l-a dus în gr�dina de zarzavat _i l-a îngropat sub o brazd�.Iaca, a_a-i porcul! Trebuie s�-ci m�rturisesc, ad�uga Rafalski, închizând pejum�tate un ochi _i luând o înf�ci_are _ireat�, c� scriu un mic articol despreporcii mei! Numai, sst! e o tain�... s� nu spui nim�nui nimic! Parc� mi-eoarecum ru_ine ca un locotenent-colonel din glorioasa armata rus� studiaz�porcii. Acuma am ni_te Yorkshiri. l-ai v�zut? Vrei s� trecem _i pe la ei? Colo încurte am _i un bursuc tân�r, un bursucel tare dr�guc... Mergem?

- Iertaci-m�, Ivan Antonovici, bâigui Roma_ov. V-a_ urma cu pl�cere,dar... pe cinstea mea, n-am vreme!

Rafalski se lovi cu palma peste frunte.- Ah, doamne! lart�-m�, te rog, pentru numele lui Dumnezeu. M-am

luat cu vorba ca un hodorog b�trân ce sunt.Ei, hai, hai, vino repede.

Intrar� într-o odaie îngusta _i goal�, în care nu se g�sea decât un patstrimt de campanie cu salteaua încrecita la mijloc, ca fundul co_covit al uneib�rci, o m�suc� de noapte _i un sc�unel. Rafalski deschise sertarul m�sucei _iscoase banii.

- Sunt fericit c� pot s�-ci fiu de folos, sublocotenente, foarte fericit. Nu,nu, nu-mi mulcumi... Nu face... M-a_ bucura s� mai treci pe la mine când aivreme. S� mai st�m pucin de vorb�!

Ie_ind în strad�, Roma_ov d�du peste Vetkin. Avea mustaca ciufulit�, iar_apca-i cu marginile elegant îndoite pe p�rci era l�sat� semec pe o ureche.

- A! A! Princul Hamlet! Strig� el voios. De unde vii _i încotro mergi? Ei,drace, e_ti vesel ca _i cum ast�zi ar fi ziua dumitale!

- E, într-adev�r, ziua mea! r�spunse Roma_ov, zâmbind.- Da? Bine zici, azi e sfântul Gheorghe _i sfânta Alexandra. Minunat...

îng�duie-mi s� te îmbr�ci_ez cu c�ldur�.^i se s�rutar� chiar pe strad�.- Cu prilejul �sta, poate c� trecem _i pe la cercul militar... s�

împu_c�m câte o sticluc�, cum spune nobilul nostru, prieten Arceakovski!Propuse Vetkin.

- Cu neputinc�, Pavel Pavlâci... m� gr�besc! De altfel mi se pare c� depe acuma e_ti cam cu chef.

- O! O! O! F�cu Vetkin, ridicându-_i mândru _i cu înceles b�rbia. Amg�sit ast�zi o combinacie a_a de grozav�, încât, de-ar cunoa_te-o un ministrude finance, ar plesni de necaz.

- ^i care anume?Combustia lui Vetkin, de_i din cele mai simple, nu era totu_i lipsit� de

iscusinc�: rolul principal îl avea Haim, croitorul regimentului. El luase de laVetkin o adeverinc� de primire a unei uniforme. Dar, de fapt, în loculuniformei, Pavel Pavlâci încasase de la croitor treizeci de ruble bani gheac�.

- La urma urmei, suntem mulcumici amândoi, zise Vetkin, triumf�tor.Croitorul e fericit fiindc�, în schimbul celor treizeci de ruble ale lui, va primipatruzeci _i cinci de la casieria regimentului, iar eu sunt bucuros fiindc� azi,la cerc, am s�-i m�nânc fripci pe toci juc�torii �_tia p�c�to_i. Ce zici?

Am ticluit-o bine?

- Foarte bine! Încuviinca Roma_ov. Am luat not� pentru data viitoare!A_adar, la revedere, Pavel Pavlâci _i noroc la c�rci...

Se desp�rcir�. Dup� o clip� îns� Vetkin î_i strig� iar prietenul. Roma_ovse întoarse.

- Ai vizitat menajeria? Întreba cu _iretenie Vetkin, ar�tând cu mânaspre casa lui Rafalski. Roma_ov încuviinca din cap _i zise cu convingere:

- Brehm al nostru e un om minunat! ^i-i a_a de dr�guc...- Nici vorb�! R�spunse Vetkin. Numai c�-i cam cicnit!Xlll.

PE LA ORA CINCI, CÂND SE APROpia cu tr�sura de casa unde locuiauNikolaevii, Roma_ov simci cu mirare ca siguranca lui de dimineac� sepref�cuse într-o nelini_te ciudat� _i neîndrept�cit�. I_i d�dea seama c�

u «Aschimbarea aceasta nu se petrecuse deodat�, ci, fara indoiala, începuse, cu

mult mai înainte... Desigur, se trezise în sufletul lui într-o clip� de care nu-_imai amintea _i crescuse pe nesimcite. Ce putea fi oare? Mai cunoscuse astfelde st�ri înc� din fraged� copil�rie _i _tia c�, pentru a se potoli, trebuia s�g�seasc� pricina dintâi a nedeslu_itei nelini_ti. O dat� se chinuise o ziîntreaga _i abia spre sear� î_i amintise c� la amiaz�, în timp ce trecea pestecalea ferat� în gara, îl asurzise fluier�tura nea_teptat�na unei locomotive, iarspaima aceea f�r� de veste îi stricase bun� dispozicie. Indat� dup� ce-_iadusese aminte, se simcise u_urat _i chiar vesel.

Începu s�-_i perinde în graba toate impresiile din ziua aceea, darînordine invers�. �Magazinul lui Sviderski... parfumul... l-am luat pe Leiba,birjarul - mina minunat; apoi am întrebat la po_ta cât e ceasul... Era odimineac� frumoas�... Stepan...

S� fie, într-adev�r, din pricina lui Stepan? Nu, fiindc� am în buzunar orubl� anume preg�tit� pentru el... Atunci, ce s� fie oare? Ce?"

La poarta casei v�zu trei trasuri cu doi cai. Dou� ordonance cineau dec�p�stru câciva cai de c�l�rie cu _aua pus�: un sur b�trân pe care Olizarîlcump�rase de curând la vânzarea cailor de cavalerie reformaci _i iapa roaib�a lui Bek-Agamalov, zvelt� _i ner�bd�toare, cu ochi scânteietori _i r�i.

�Ah! Scrisoarea! l_i zise Roma_ov _i în mintea lui se f�cu deodat�lumina: Ciudatele cuvinte �orice-ar _i înc� subliniate... Cu siguranca c�este ceva! Poate ca Nikolaev e sup�rat pe mine! S� fie gelos? Poate-s bârfelila mijloc? Zilele trecute, Nikolaev a fost a_a de începat cu mine... Nu, nu, ams� trec numai pe lâng� casa lor f�r� s� m� opresc!"

- Mâna înainte! Strig� el birjarului.Darîndat�, mai degrab� ghici decât v�zu sau auzi ca u_a casei se

deschide... ghici dup� b�t�ile puternice _i dulci ale inimii lui.- Romocika! Unde te duci? r�sun� în spatele lui glasul vesel _i sonor al

Alexandrei Petrovna.

El îl trase pe Leiba de cing�toare _i s�ri jos din birja.^urocika sta în pervazul negru al u_ii deschise. Purta o rochie alb�,

simpl�, cu un buchet de flori ro_ii prins de cordon în partea dreapt� _i flori deaceea_i culoare îi împodobeau p�rul.

Lucru ciudat: Roma_ov _tia cu siguranca c� era ea _i totu_i parc� n-orecuno_tea. Presimcea într-însa ceva nou, solemn _i voios.

În timp ce-_i bolborosea felicit�rile, c�-i cinea mâna într-a ei _i, cu omi_care duioas� _i familiar�, îl sili s-o urmeze în vestibulul întunecos.Totodat�, îi spuse repede _i cu glas sc�zut:

- Mulcumesc c-ai venit, Romocika! Mi-era a_a de team� c-o s� refuzi! Ascult�! Fii azi dr�guc _i vesel! Nu lua în seama nimic. E_ti a_a de ciudat!Abia te atinge cineva, c� te _i ofile_ti! Ce mimoza pudic�!

- Alexandra Petrovna... scrisoarea dumitale de ast�zi m-a tulburat

foarte mult. Este în ea o anumit� fraza...- Dragul meu, dragul meu, las� asta!Îi lu� amândou� mâinile într-ale ei _i i le strânse cu putere, privindu-l

drept în ochi. În privirea aceasta erau taine pe care Roma_ov nu le maiobservase pân� atunci: duio_ie mângâietoare, nelini_te, iarîn adâncul ochilor

alba_tri, se ascundea ceva ciudat, de neînceles care se exprim� în limba ceamai nep�truns� _i mai tainic� a sufletului...

- Nu vorbi de asta, te rog... Nu te gândi la a_a ceva ast�zi... Nu-i deajuns c-am pandit tot timpul clipa când o s� treci prin faca casei? ^tiu doar c�e_ti un biet fricos. Nu te uita a_a la mine!

Râse tulburat� _i d�du din cap.- Ei destul, Romocika, stângaciule! Iar nu-mi s�ruci mâinile! Vezi, e

bine... Acum _i pe cealalt�. A_a, e_ti cuminte.Haidem! Nu uita ca azi e ziua noastr�, ad�ug� ea într-o _oapt� gr�bit�

_i fierbinte. Imp�r�teasa Alexandra _i cavalerul ei Gheorghi. M-auzi? S�

mememl- lng�duie-mi, te rog... un dar modest...- Ce-i asta? Parfum? Faci prostii! Nu, nu glumesc...Mulcumesc, dragul meu Romocika! Volodea! Zise ea cu glas tare _i cu o

înf�ci_are nesilit� intra în salon. Uite, mai avem un tovar�_ pentru picnic. ^iapoi ast�zi e _i ziua lui!

În salon era zgomot _i neorânduial�, a_a cum se întâmpla totdeaunaînaintea unei plec�ri în grup. Fumul gros de tutun p�rea albastru ca azurul îndreptul raznelor soarelui de prim�var� care n�v�leau în snopi de aur pefereastr�. In mijlocul înc�perii, _apte, opt oficeri vorbeau cu însuflecire. Maitare decât toci, striga Talman cel înalt, cu vocea-i r�gu_it� _i tu_ind în fiececlip�. Erau acolo c�pitanul Osadci, Olizar _i Bek-Agamalov, cei doi aghiotancinedesp�rcici, apoi locotenentul Andrusevici, un omulec vioi, cu faca ascucit�ca de _obolan _i înc� unul pe care Roma_ov nu-l recunoscu îndat�. SofiaPavlovna Talman, zâmbitoare, sulemenit� _i pudrata ca o mare p�pu_�elegant�, sta pe canapea împreuna cu cele dou� surori ale sublocotenentuluiMihin. Amândou� domni_oarele purtau rochii albe la fel, simple, lucrate chiarde ele, dar dr�guce _i împodobite cu funde verzi; amândou� aveau p�r negru,ochi de culoare închisa, obraji rumeni _i pistruiaci; amândou� aveau dincistr�lucitori de albi, dar neregulat�, ceea ce d�dea gurilor proaspete unfarmec deosebit; amândou�, la fel de dr�g�la_e _i de vesele sem�nau foartemult între de, cât _i cu fratele lor care totu_i era urât.

Printre celelalte socii _i fiice de oficeri mai fusese poftita _i socialocotenentului Andrusevici, o femeie m�runcica, durdulie _i cu faca alb�,prostuca _i gata totdeauna s� râd�, mare iubitoare de glume cu dublu înceles_i de anecdote piperate.

De asemenea, mai erau _i dr�g�la_ele domni_oare Lakaciov, vorb�rece,cu �r" -ul lor nostim.

Cum se întâmpla de obicei într-un cerc de oficeri, doamnele se cineaudeoparte, alc�tuind un grup al lor. Numai c�pitanul Ditz, nep�s�tor _i amecit,_edea lâng� ele, tol�nit într-un fotoliu. Cu aerul lui începat _i faca-i trecut� _iarogant�, Ditz sem�na cu oficerii prusaci, a_a cum sunt înf�ci_aci încaricaturile nemce_ti. Fusese transferat dintr-un regiment de garda într-unulde infanterie, în urma unei întâmpl�ri cam necurate _i scandaloase. Sedeosebea printr-o îndr�zneal� sfid�toare fac� de b�rbaci _i o purtareobraznic� _i cutez�toare faca de doamne. Mare juc�tor, avea totdeauna noroc

la c�rci, nu juca îns� la cercul militar, ci la clubul nobilimii, la funccionarii dinora_ _i la mo_ierii polonezi de prin împrejurimi. La regiment nu era iubit, dartoci se temeau de el _i se a_teptau, nu _tiau nici ei de ce, s� aib� vreo ie_ireurât�, cu r�sunet.

Se spunea c� era încurcat cu tân�ra socie a b�trânului general debrigad�, care locuia în ora_. De asemenea, era bine cunoscut� _i leg�tura luicu doamna Talman, de hatârul c�reia era poftit pretutindeni, dup� cum ocereau regulile ciudate ale politecei _i atenciei, obi_nuite în regiment.

- Încântat, încântat, zise Nikolaev, ie_ind înaintea lui Roma_ov, cu atâtmai bine! Dar de ce n-ai venit de dimineac� s� m�nânci pl�cinta cu noi?

Vorbea foarte prietenos, zâmbind amabil, darîn glasul _i-n privirea lui,Roma_ov deslu_i aceea_i expresie str�in�, nefireasc� _i rece pe care, de untimp, o simcise aproape f�r� s�-_i dea seama de câte ori se întâlnea cuNikolaev. �Nu m� înghite, gândi repede Roma_ov. Ce are? E sup�rat pe mine?E gelos?

Îl plictisesc?"- ^tii... - minci el cu îndr�zneal� - revizuim armamentul în companie.

Ne preg�tim pentru inspeccia general� _i nu mai avem odihna nici în zilele des�rb�toare... Te asigurîns� c� m� simt foarte stingherit... Nu b�nuiam c�plecaci la picnic _i s-ar p�rea c� v� silesc s� m� poftici. Pe cuvântul meu, mi-eru_ine...

Nikolaev zâmbi larg _i-l b�tu pe um�r cu o bun�voinc� cam jignitoare:- A, nu... Ce spui, dragul meu? Cu cât e mai mult� lume, cu atâta-i

mai vesel... Dar s� l�s�m fleacurile acestea!Numai, nu _tiu cum o s� facem cu locurile în tr�suri! Ei, da'... ne

descurc�m noi pân� la urm�!- Am _i eu o tr�sur�, îl lini_ti Roma_ov, desprinzându-_i pe nesimcite

um�rul din mâna lui Nikolaev. Chiarîmi face mare pl�cere s� v-o pun ladispozicie!

Întorcându-se, întâlni ochii ̂ urocikai.�Mulcumesc, dragul meu!" spunea privirea ei cald� _i ciudat de atent�.�Ce minunata-i ast�zi!" gândi Roma_ov.- Fonarte bine, r�spunse Nikolaev, uitându-se la ceas. Ce ziceci,

domnilor? Intreba el. N-arfi timpul s-o pornim?- C�l�torului îi _ade bine cu drumul! Cum spunea papagalul când

motanul Vaska îl tr�gea de coada afar� din cu_c�!Declama caraghios Olizar.Toci se scular� cu exclamacii _i râsete. Doamnele î_i c�utau p�l�riile _i

umbrelele, punându-_i m�nu_ile; iar Talman, care suferea de bron_it�, strigacât îl cinea gura s� nu se uite salurile. Se isc� o adev�rat� înv�lm�_eal�.

Mihin îl lu� deoparte pe Roma_ov.- luri Alexeici, f�-mi un bine! Zise el. Te rog mult ia loc lâng� surorile

mele, altfel o s� vin� Ditz în tr�sur� cu ele _i mi-ar fi tare nepl�cut. Spunetotdeauna porcarii a_a de grozave fetelor, încât mai c� le face s� plâng�.Sunt împotriva oric�rei violente, dar z�u c� într-o zi am s�-l p�lmuiesc!

Roma_ov ar fi dorit mult s� stea lâng� ^urocika, totu_i, fiindc� Mihin îifusese totdeauna simpatic, iar ochii Iimpezi _i senini ai acestui b�iat detreaba îl rugau fierbinte, sublocotenentul n-avu puterea s�-I refuze, mai alesc� în clipa aceea un simc�mânt puternic _i cald îi umplea sufletul.

În faca u_ii de la intrare se suir� cu tocii în trasuri, veseli _i f�r� graba.Roma_ov se a_eza lâng� cele dou� domni_oare Mihin. Ab�tut ca de obicei,c�pitanul Le_cenko, pe care la început Roma_ov nu-l b�gase în seam�, seînvârtea cu faca dezn�d�jduit� în jurul trasurilor. Nimeni nu-l l�sa s� se suie...

Roma_ov îl striga _i-i d�du un loc lâng� el pe scaunele din faca.Le_cenko î_i pironi asupra locotenentului ochii lui blânzi de câine credincios_i, oftând, se urca în tr�sur�.

În sfâr_it, toat� lumea se a_ezase. În faca alaiului, Olizar f�când pepaiaca _i dând din mân� pe calu-i b�trân _i lene_, începu s� cânte o arie dintr-o operet�:

Hai, repede în diligenc�!S� ne suim cât mai în grab�!- La trap, înainte ma-arrrs! Comanda cu glas tun�tor Osadci.Tr�surile se urnir� din loc.XIV.

PICNICUL FU MAI MULT ZGOMOTOS _i dezordonat decât vesel. Dup� undrum de trei verste, ajunser� la Dubecinaia, o dumbrav� de vreocincisprezece hectare, r�sfirat� pe un povârni_ lung, la poalele c�ruia _erpuiaun pârâu îngust _i Limpede. Era o dumbrav� de stejari seculari minunaci.

La picioarele lor cre_teau tufi_uri mari, iar pe alocuri erau poieniîncânt�toare _i destul de întinse, proaspete, vesele _i acoperite cu cea dintâiiarb� fraged�, de un verde-închis.

Într-o poian� a_teptau ordonancele trimise din timp cu samovare _ico_un.

Fetele de masa se întinser� chiar pe iarb� _i toat� lumea lua loc în jurullor. Doamnele a_ezau farfuriile _i gust�rile, iar b�rbacii le ajutau cu o râvn�glumeac� _i peste m�sur� de binevoitoare. Olizar se încinse cu un _ervetdrept _orc, mai înf�_urându-_i capul cu altul în form� de scufie _i-l imita pebuc�tarul Lukici de la cercul oficerilor. Locurile se schimbar� de mai multe ori,ca fiecare doamn� s� se g�seasc� neap�rat între doi cavaleri. Trebuia s� staipe jum�tate culcat, într-o pozicie incomod�, ceea ce era neobi_nuit _i hazliu.În uimirea _i râsul tuturor comesenilor, t�cutul Le_cenko rosti deodat� afectat_i cu o înf�ci_are neroad�:

- O s� ne întindem ca vechii greco-romani!^urocika se a_eza între Talman _i Roma_ov. Vorbea mai mult ca

niciodat�, era voioas� _i a_a de însuflecit�, încât mulci chiar b�gar� deseam�.

Niciodat� Roma_ov n-o g�sise atât de încânt�toare. Ghicea ca unsimc�mânt puternic, nou _i înfrigurat, cre_tea clocotitorîn sufletul ei, gata s�izbucneasc�. Din când în când, se întorcea spre Roma_ov _i-l privea în t�cere,poate doar o clip� mai mult decât ar fi trebuit _i, de fiecare dat�, el simcea înprivirea ei aceea_i putere de un farmec neînceles.

Osadci, care st� în capul mesei, se ridica în genunchi. Dup� ce b�tu cuvârful cucitului în pahar s� se fac� lini_te, vorbi cu glas gros din piept cer�suna în aerul curat al p�durii:

- Domnilor, s� bem cea dintâi cupa în s�n�tatea frumoasei _i scumpeinoastre gazde, a c�rei onomastica o serbam ast�zi.

S�-i dea Dumnezeu toate fericirile _i s-ajung� gener�leas�!Ridicându-_i deasupra capului un pahar mare, r�cni din toat� puterea

grozavului sau gâtlej:- Ur-ra!

Dumbrava parc� tres�ri la mugetul acesta de leu, iar ecoul sonor alergasprinten printre copaci. Andrusevici, care _edea lâng� Osadci, se arunc� lap�mânt cu o groaz� caraghioas�, pref�cându-se c�-i n�ucit... Ceilalci strigar�_i ei într-un singur glas: �Ur-ra!" B�rbacii se îndreptar� spre ^urocika s�ciocneasc� paharul cu al ei. Roma_ov r�mase înadins cel din urm�.

Ea baga de seam�. Întorcându-se �c�tre el, cu un zâmbet p�tima_, îiîntinse t�cut� paharul ei plin cu vin alb. In clipa aceea ochii i se m�rir� _i seîntunecar� deodat�, iar buzele-i rostir� încet un cuvânt nedeslu_it. Apoiîntoarse capul _i începu s� vorbeasc� râzând cu Talman... Ce-a spus? Seîntreba Roma_ov, ah, ce-o fi spus?" Asta-l tulbura _i-l nelini_tea... î_i acoperipe furi_ faca cu mâinile _i buzele-i încercar� s� imite mi_c�rile buzelor^urocikai. N�d�jduia s� g�seasc� astfel, în închipuirea lui, cuvintele pe care lerostise. Dar nu izbutea... �Dragul meu?" �Te iubesc?"... �Romocika?" Nu, eraaltceva! ^tia numai cu siguranc� c� vorba n-avea decât trei silabe...

Apoi b�ur� cu tocii în s�n�tatea lui Nikolaev _i pentru izbânda lui înviitoarea-i cariera la marele stat-major, ca _i cum nimeni nu s-ar fi îndoitvreodat� c� va putea în sfâr_it s� intre la Academie. Pe urm�, la propunerea^urocikai. baura, f�r� îns� prea mult� însuflecire, _i în s�n�tatea lui Roma_ov,de ziua lui; b�ur� în s�n�tatea doamnelor _i a tuturor celor de faca, apoi îns�n�tatea doamnelorîn general, iar, la urm�, pentru gloria regimentului _i ainvincibilei armate ruse...

Talman, destul de beat, se ridica _i strig� cu glas r�gu_it, dar plin deînchisoare:

- Domnilor, propun s� bem în s�n�tatea adoratului nostru monarh,pentru care fiecare dintre noi e gata s�-_i verse sângele pân� la cea din urm�pic�tur�!

^uiera ultimele cuvinte cu glas nea_teptat de subcire, c�-_i pierduser�suflarea. Ochii lui de cigan, negri _i ameninc�tori, cu albul g�lbui, clipir�deodat� obosici, iar lacrimile începur� s�-i curg� pe obrajii palizi.

-Imnul, imnul! ceru cu înfl�c�rare mic� _i durdulia doamnaAndrusevici.

Toci comesenii se scular� în picioare. Oficerii duser� mina la cozoroc.Sunete discordance, dar pline de înfl�c�rare, se pierdur� în dumbrav�. Maitare _i mai fals decât toci cânta sentimentalul c�pitan Le_cenko, faca lui îns�era mai melancolica decât oricând.

Se b�use mult, a_a cum, de altfel, era obiceiul la regiment, fie la vizite,fie la cercul militar sau la mesele _i picnicurile festive. Acum vorbeau cu tocii

laolalt� _i glasurile nu se mai deslu_eau. ^urocika b�use destul vin alb _i seîmbujorase la faca, avea buzele umede _i ro_ii iar ochii cu pupilele dilatatep�reau aproape negri. Deodat�, se pleca spre Roma_ov:

- Nu-mi plac picnicurile din provincie, zise ea. Au ceva meschin _ibanal. E drept c-am fost silici s�-l facem pentru socul meu, înaintea plec�rii,dar Dumnezeule, ce mai prostie!

Puteam doar tot a_a de bine s� înjghebam ceva la noi în gr�din�... ^tiidoar ce gr�din� frumoas� avem, mare _i plin� de umbr�. Totu_i, nu _tiu de ceast�zi sunt nespus de fericit�. Vai, ce fericit� sunt! Ah, Romocika, dragulmeu! ^tiu de ce-s fericit� _i am s�-ci spun mai târziu... mai târziu! Am s�-cispun..n. Dar nu, nu, Romocika! Nici eu nu _tiu, nu _tiu nimic... nimic...

Inchise pe jum�tate ochii ei minunaci. Pe faca-i care se f�cuse p�tima_de frumoas�, se citea un fel de chemare, o f�g�duial� dureroas� _iner�bd�toare. F�r� s�-_i dea înc� seama _i printr-un instinct, Roma_ov simceacum se rev�rsa _i asupra lui voluptoasa tulburare care o cuprinsese _i un fiordulce îi str�b�tu toat� fiinca.

- Ce ciudat� e_ti ast�zi! Ce ai? _opti el.Ea-i r�spunse cu o mirare naiv� _i blând�:- Doar ci-am mai spus c� nu _tiu... Nu _tiu... Uite, ceru-i albastru,

lumina albastr�... iar eu parc� plutesc ast�zi în azur, într-un fel de bucuriealbastr�! Mai toarn�-mi vin, Romocika, dragul meu b�iat...

La cel�lalt cap�t al mesei, veni vorba despre r�zboiul cu Germania pecare mulci îl socoteau atunci aproape sigur. Se porni o discucie zgomotoas� _if�r� rost: vorbeau toci în acela_i timp... Deodat�, r�suna glasul moroc�nos _ihot�rât al lui Osadci. Era aproape beat, ceea ce se cuno_tea la el numai dup�marea paloare a fecei lui frumoase _i dup� privirea _i mai întunecata a ochilormari, negri.

- Prostii! f�cu el furios. Suscin c� toate acestea nu-s decât prostii!R�zboiul a degenerat. Totul a degenerat acum pe p�mânt. Copiii se nasctâmpici, femeile sunt de_elate, iar b�rbacii au nervi. �Ah... sânge! Ah... le_in!fonf�i el, parc-ar fi îngânat pe cineva. ^i toate acestea numai fiindc� a trecutvremea adev�ratului r�zboi, r�zboiul crud _i neîndur�tor. Ce sunt r�zboaie deast�zi? Trage în tine de la cincisprezece verste - bum! _i te întorci acas�erou. Doamne iart�-m�, ce vitejie o mai fi asta? E_ti f�cut prizonier? �Ah,dragul meu, micule, nu vrei o cigar�? Sau poate un ceai? bi-e destul de cald,s�r�cucul de tine? Dar patul ci-e de ajuns de moale?" U-uf!

Osadci scoasenun muget ameninc�tor _i l�s� capul în jos ca un taurgata s� se repead�. In evul mediu _tiau s� se bat�!

A_a, mai înceleg _i eu! Asalt de noapte... Tot ora_ul e în fl�c�ri... �Timpde trei zile îi las pe soldaci s� jefuiasc� ora_ul.

Intri, _i totu-i numai foc _i sânge! Se desfunda butoaiele cu vin...Sângele _i vinul curg pe str�zi! Hei. Ce vesele orgii printre ruine! Femeifrumoase goale, cu ochii în lacrimi, târâte de p�r... Nu _tii ce-i mila... _i eraudulcea prad� a vitejilor!

- Nu d� prea multe am�nunte! observa glumind Sofia PavlovnaTalman.

- Casele ardeau în noapte, vântul b�tea _i Ieg�na trupurile negreatârnate în spânzur�torii! Deasupra lor, cronc�neau corbii, iar dedesubt, ling�focuri, chefuiau înving�torii. Pe atunci, nu erau prizonieri. La ce bunprizonieri? De ce s� cii zadarnic oameni în loc pentru paza lor? A-ah! Gemufurios Osadci, cu dincii strân_i. Ce vremuri minunate, ce vremuri de vitejie!

D-apoi luptele! Se întâlneau piept la piept _i se b�teau ceasuri întregi,cu turbare _i sânge rece, cu o cruzime de fiar� _i o dib�cie deosebit�. Hei...ce oameni mai erau aceia! Ce însp�imânt�toare putere fizic� aveau,domnilor! Se scul� în picioare, îndreptându-_i trupul uria_, iar glasul îitremura de înfl�c�rare _i de dârzenie. Domnilor, _tiu c-aci ie_it din _colilemilitare cu jalnice concepcii de scrofulos despre r�zboiul umanitar din zilelenoastre. Dar eu ridic paharul... chiar dac� nimeni nu se al�tur� la închinareamea, beau singur pentru bucuria r�zboaielor de odinioar�, pentru cruzimealor vesela _i sângeroas�!

Toci t�ceau, cople_ici parc� de nea_teptatul extaz al omului acestuia deobicei întunecat _i t�cut, privindu-l cu fric� _i curiozitate. Deodat� Bek-Agamalov se scula atât de repede _i de neprev�zut, încât mulci tres�rir�, iar odoamn� nu-_i putu st�pâni un cip�t de spaim�. Ochii ie_ici din orbite îiscânteiau s�lbatic _i dincii albi rânjeau parc-ar fi fost colcii unui animal deprad�. Se în�bu_ea _i nu-_i g�sea cuvintele...

- O, o! Asta... asta eu o înceleg! Ha! ^i strânse mâna lui Osadci,scuturând-o cu mânie, aproape cu ur�. La dracu dulceg�rii! La dracu mila!Ah... s� trecem totul prin sabie!

Simcea nevoia s�-_i u_ureze încordarea sufletului s�u de barbar, înfundul c�ruia mocnea în taina vechea _i str�buna sete de sânge. Cu ochiiînsângeraci arunca o privire în jur _i tr�gându-_i deodat� sabia din teac�, lovicu turbare într-o creang� de stejar. O ploaie de ramuri _i de frunze tinere c�zupe faca de mas�, împro_cându-i pe toci.

- Bek! Nebunule! S�lbaticilor! strigar� doamnele...Bek-Agamalov î_i veni deodat� în fire _i se întoarse la locul s�u. Se

arata v�dit ru_inat de pornirea lui nest�pânita, dar pufnea zgomotos pe nas _in�rile subciri i se umflau _i frem�tau, iar ochii negri, scânteind de furie,priveau chiorâ_ _i provocator la cei de faca.

Roma_ov n-auzise decât pe jum�tate spusele lui Osadci.Era cuprins de un simc�mânt ciudat. Parc� visa, parc�-l amecea o

minunat� b�utura, necunoscut� pe p�mânt. I se p�rea ca o pânz� dep�ianjen u_oar� _i calda-i înf�_ura blând _i alene trupul, alintându-l cuduio_ie, _i-i umplea sufletul de o nest�pânit� bucurie.

Mâna lui atingea adesea, ca din gre_eal�, mina ^urocikai, dar nici ea,nici el nu se mai uitau unul la altul. Roma_ov parc� dormita. Glasul lui Osadci_i al lui Bek-Agamalov ajungeau pân� la el ca ni_te sunete goale _i f�r� rost,pierdute într-o ceat� fantastic� din dep�rtare.

�Osadci... E un om crud _i nu m� are la inima", î_i zicea Roma_ov, darnu se mai gândea la adev�ratul Osadci, ci la altul nou, foarte îndep�rtat _iireal care parc� se mi_ca pe un ecran cu imagini schimb�toare.' Osadci astaare o nevast� m�runcic�, sl�buc�, cu înf�ci_are jalnic� _i-i totdeauna

îns�rcinata... Nu iese nic�ieri cu ea... Anul trecut, un tân�r soldat s-aspânzurat în casa lui... Da... Cine-i Osadci asta? Iat�, acum r�cne_te Bek... Cefel de om e Bek? Oare-I cunosc? Da, îl cunosc, de ce îns� mi se pare ast�ziatât de ciudat, de str�in _i de neînceles? Lâng� mine sta cineva... Cine e_titu? R�spânde_ti în jurul t�u o bucurie care se-mbat�! O bucurie albastr�! ^iuite-I pe Nikolaev în faca mea... E nemulcumit _i nu scoate o vorb�... Din cândîn când se uita pe furi_ la noi! Ei, n-are decât s� se supere. Ce-mi pas�? O,bucuria mea albastr�!"

Se însera. In poian�, copacii î_i întindeau pe jos umbrele domoale _iviorii. Cea mai mic� dintre surorile Mihin î_i aminti deodat�:

- Domnilor, cum r�mâne cu viorelele? Se spune c�-i foarte multe peaici. Hai s� le culegem!

- E târziu, î_i d�du cineva p�rerea. Acum nu se mai vede nimic îniarb�.

- La ceasul asta-i mai u_or s� pierzi decât s� g�se_ti ceva în iarb�,ad�ug� Ditz, rizând r�ut�cios.

- Atunci hai s� facem un foc de tab�r�, propuse Andrusevici.Adunar� o gr�mad� mare de vreascuri amestecate cu frunze uscate _i

le d�dur� foc. O coloan� înalta _i scânteietoare de fl�c�ri se înalta spre cer.Ca speriate, cele din urm� r�sfrângeri ale zilei pierir� deodat�, l�sând locîntunericului care venea dinspre dumbrava _i împresura focul din toatep�rcile.

Pe vârfurile stejarilor tremurau sfioase pete purpurii, aprinzându-se _istingându-se, ca _i cum copacii s-ar fi mi_cat _i s-ar fi leg�nat, ivindu-se înlumina ro_iatic� sau pierind iarîn bezn�.

Toat� lumea se scul� de la mas�. Ordonancele aduser� lumân�ri însfe_nice cu globuri de sticl�. Tinerii oficeri se jucau ca _colarii. Olizar se luptacu Mihin _i, spre mirarea tuturor, micul _i stângaciul Mihin î_i trânti de dou�ori la p�mânt adversarul, mai înalt _i mai ml�dios decât el. Apoi începur� s�sar� peste foc... Andrusevici imita bâzâitul unei mu_te ce se zbate pe geam _io b�trân� care-_i cheam� g�ina, apoi, ascunzându-se dup� tufi_uri, mai imitascrâ_netul fer�str�ului _i al cucitului pe tocila. Era mare me_terîn artaaceasta. Pân� _i Ditz jongla dibaci cu sticlele goale.

- Domnilor, îng�duici-mi s� v-ar�t o scamatorie nemaipomenit�! strig�deodat� Talman. Aici nu-i vorba nici de minune, nici de vr�jitorie, ci numai deîndemânarea mâinilor. Rog onoratul public s� bage de seam� c� în clipa defaca n-am nimic în mânec�. Eins... zwei... drei... Allez, hop!

^i-n râsul tuturor, scoase din buzunar dou� pachete de c�rci noi pe carele desf�cu zgomotos unul dup� altul.

- Un whist, domnilor! propuse el. La aer curat... Ei, ce ziceci?Osadci, Andrusevici _i. Nikolaev se a_ezar� la c�rci, iar Le_cenko, oftând

adânc, lua loc în spatele lor. Nikolaev bomb�nise nemulcumit mult� vreme,nevoind s� joace, dar pân� la urm� se l�sa convins. De mai multe ori se uitaînd�r�t cu nelini_te, c�utând-o din ochi pe ^urocika, dar lumina focului îlîmpiedica s� vad� bine _i, de fiecare dat�, faca i se încrunta de încordare cu oexpresie chinuit� _i uricioasa.

Ceilalci se r�spândir� treptat prin poiana, nu departe de foc. Începur�s� se joace �de-a prinselea", jocul înceta îns� când cea mai mare din feteleMihin, pe care o prinsese Ditz, se înro_i deodat� pân� la lacrimi _i nu mai vruîn ruptul capului s� joace. Glasul îi tremura de mânie _i de indignare, totu_inu voi s� l�mureasc� pricina refuzului ei.

Roma_ov se îndrepta spre mijlocul dumbr�vii, de-a lungul unei c�r�riînguste. Nu _tia nici el ce a_tepta, dar inima-i era cuprins� de o sfâ_ienre dulce_i amecitoare, de presimcirea nedeslu_it� a unei mari fericiri. Se opri. Inspatele lui auzi un trosnet slab de crengi, apoi un zgomot de pa_i gr�bici _ifo_netul unei fuste de m�tase. U_oara _i zvelt�, ^urocika venea repede spreel, ca o zân� luminoas� a p�durii în rochia ei alb�, care când se ivea, cândpierea printre trunchiurile întunecate ale copacilor uria_i. Roma_ov îi ie_iînainte _i o strânse în brace, f�r� s� spun� o vorb�. ^urocika mersese repede_i gâfâia.

R�suflarea-i cald� dezmierda obrajii _i buzele lui Roma_ov care, submina lui, simcea cum bate inima tinerei femei.

- S� st�m jos! Zise ^urocika.Se l�sa pe iarb�, îndreptându-_i p�rul cu amândou� mâinile.Roma_ov se culc� la picioarele ei, dar p�mântul fiind destul de povârnit

pe locul acela, nu izbutea s�-i z�reasc� decât liniile nedeslu_ite _i ginga_e aleb�rbiei _i gâtului.

Deodat�, ea-l întreba cu glas sc�zut _i tremur�tor:- Romocika, te simci bine?- Da, bine! R�spunse el. Apoi, gândindu-se o clip� la toate întâmpl�rile

din ziua aceea, repet� cu c�ldur�: O, da, m� simt atât de bine ast�zi, atât debine! Spune, de ce e_ti a_a ast�zi?

- Cum sunt oare?

Se pleca mai aproape de el, uitându-se drept în ochii lui.Roma_ov îi v�zu atunci toat� faca.- E_ti minunat�... deosebit�! Niciodat� pân� acum n-ai fost atât de

frumoas�. Nu _tiu ce cânta _i str�luce_te în dumneata. Ai ceva nou, tainic _inu pot s� înceleg ce anume. Dar... iart�-m�, Alexandra Petrovna... nu ci-eteam� c-or s� bage de seam� lipsa noastr�?

Ea râse înceti_or _i râsul acesta mângâietor trezi în pieptul lui Roma_ovun fior de bucurie.

- Romocika drag! Romocika drag, bun _i fricos. Doar ci-am spus c� ziuaasta-i a noastr�. Nu te gândi la nimic, Romocika... ^tii de ce sunt ast�zi atâtde îndr�zneac�? Nu, nu _tii? Ast�zi sunt îndr�gostit� de dumneata! Nu, nu, s�nu-ci faci iluzii, mâine o s�-mi treac�...

Roma_ov întinse bracele spre ea, c�utând s-o îmbr�ci_eze.- Alexandra Petrovna... ^urocika... Sa_a! O rug� el fierbinte.- Nu-mi zice ^urocika, nu vreau! Oricum, dar numai a_a nu! Voiam s�-

ci spun, parc�-_i aminti ea deodat�, c� ai un nume foarte frumos, Gheorghi. Emult mai frumos decât Iuri... Gheorghi! Rosti ea rar, ca _i cum ar fi ascultatfiecare sunet al cuvântului. Suna mândru!

- O, draga mea! Exclam� Roma_ov cu patim�.

- A_teapt� pucin _i ascult�-m�... E ceva foarte interesant!Te-am visat ast�-noapte... Era minunat! Parc� dansam amândoi un vals,

într-o sal� cu totul neobi_nuit�. O, a_ recunoa_te-o îndat� pân� în cele maimici am�nunte... Erau multe covoare, un pian nou care lucea, dou� ferestrecu perdele ro_ii _i numai o singur� lampa cu abajur ro_u îl lumin�. Totul eraro_u. Orchestra cânta, dar nu se vedea, iar noi dansam amândoi... Nu!

Nu! Numai în vis poate s� fie o apropiere atât de dulce _i de simcit�.Ne-nvârteam repede-repede, f�r� s-atingem p�mântul cu picioarele, pluteamparc� în aer _i ne-nvârteam, ne-nvârteam, ne-nvârteam. O, asta a cinut a_ade mult... _i era nespus de pl�cut _i de fermec�tor... Ascult�, Romocika, ci se-ntâmpl� s� visezi c� zbori?

Roma_ov nu r�spunse îndat�. Intrase parc�, f�r� veste, într-un basmciudat, încânt�tor, real _i totodat� fantastic. Da, c�ldura _i întunericul nopciide prim�var�, copacii t�cuci _i nemi_caci din jur, femeia asta ciudat� _i drag�,în rochie alb�, care _edea a_a de aproape de el, toate p�reau un basm... _ipentru a scutura vraja aceasta, fu nevoit s� fac� o sforcare.

- Sigur c� zbor în vis! R�spunse el. Dar tot mai jos, cu fiecare an cetrece. Odinioar�, în copil�rie, zburam la în�lcimea tavanului. Grozav decaraghios era s� prive_ti oamenii de acolo: parc� umblau cu picioarele în sus!Se str�duiau s� m-ajung� cu vreo matur�, dar nu izbuteau... Eu zburammereu _i-mi b�team joc de ei! Acuma, s-a schimbat, nu mai zbor, ci numaisar, oft� Roma_ov. Imi fac vânt, lovind p�mântul cu picioarele _i zbor abia laun metru în�lcime.

^urocika se întinse cu totul pe jos _i, rezemându-se într-un cot, î_isprijini capul în palm�. Dup� ce t�cu un timp, urma, gânditoare:

- _i dimineaca, dup� visul �sta, am vrut s� te v�d... Am dorit-o mult,mult de tot! Dac� n-ai fi venit, nu _tiu ce-a_ fi f�cut. Mi se pare c� m-a_ fi duseu singur� la dumneata. De aceea te-am _i rugat s� nu vii înainte de cinci. N-aveam încredere în mine! Dragul meu, m�-ncelegi acum?

Aproape de faca lui Roma_ov erau picioarele ^urocikai, încruci_ate unulpeste altul, doua picioru_e în pantofi cu tocul jos _i-n ciorapi negri cu dung�alb� într-o parte, la glezn�, în timp ce urechile-i vâjâiau, Roma_ov, amecit, î_iînfipse deodat� dincii în pulpa aceasta pe care prin ciorap o simcea vie, rece_i elastic�.

- Romocika... Las�-m�, auzi el glasu-i slab _i t�r�g�nat...Ridic� fruntea. În clipa aceea, totul i se p�ru iar un basm minunat _i

tainic al p�durii. Dumbrava se înalta lin pe coast�, cu iarba ei întunecata _icopacii rari, t�cuci _i negri care. Dormitau neclintici, ascultând parc� ceva cuîncordata luare aminte. Sus de tot, prin desimea frunzi_ului _i a trunchiurilorîndep�rtate, deasupra liniei drepte _i înalte a z�rii, ardea o fâ_ie îngusta decerîn amurg, de-o culoare neobi_nuit�, nici ro_ie, nici sângerie, ci de purpur�închisa ca jarul ce se stinge sau ca o flac�ra r�sfrânta printr-un vin ro_u. Iaraici, pe colnicul �sta, printre copacii negri, în iarba întunecata _i plin� demiresme, sta întinsa - ca o zân� a p�durii care se odihne_te - o frumoas� _itainica femeie în alb.

Roma_ov se trase mai aproape de ea. I se p�rea ca faca ei r�spânde_teo Iucire palid�. Nu i se vedeau ochii... în locul lor erau dou� pete mari _inegre, dar el simcea c�-I prive_te.

- E un basm! _opti Roma_ov.- Da, dragul meu, e un basm...El începu s�-i s�rute rochia, apoi, Iuându-i mâna î_i |ipi obrazul de

palma îngusta, cald� _i parfumat�, spunând cu glas în�bu_it _i întret�iat:- Sa_a, te iubesc... te iubesc...Ridicându-se mai sus, îi vedea bine ochii, acum foarte negri care când

se strângeau, când se m�reau, a_a ca faca ei, cunoscut� _i str�in� totodat�,î_i schimba ciudat expresia. El îi c�uta gura cu buzele-i uscate _i lacome, darea se ferea, dând u_or din cap _i murmurând rar:

- Nu... nu... nu... dragul meu! Nu...- lubita mea... Ce fericire! Te iubesc! repeta Roma_ov într-un delir

amecitor. Te iubesc! Uit�-te: noapte, t�cere _i nimeni afar� de noi... O, tu,fericirea mea, ce drag�-mi e_ti!

Dar ea-i r�spundea în _oapt�: �Nu... nu", cu r�suflarea întret�iat�,stand lungita pe p�mânt... în sfâr_it, relua parc� anevoie cu glas ce abia seauzea:

- Romocika, de ce e_ti atât de... slab? Nu vreau s-o ascund! Totul m�atrage _i mi-e drag la dumneata... _i stâng�cia, _i puritatea _i duio_ia... N-ams� spun c� te iubesc, dar m� gândesc mereu la dumneata, te visez... tesimt... apropierea, atingerea dumitale m� tulbura... Dar de ce inspiri mila?Mila e doar sora disprecului. Gânde_te-te, eu nu te pot stima. O, dac-ai fiputernic! Ii scoase _apca din cap _i-i dezmierda încet p�rul moale, r�sfirându-I. Dac-ai fi în stare s�-ci cucere_ti un nume mare, o situacie înalta!

- Sunt în stare _i o voi face! Exclam� Roma_ov. Numai fii a mea... Vinocu mine! ^i toat� viaca...

^urocika îl opri cu un zâmbet mângâietor _i trist pe care-l simci dinglasul ei:

- Cred c� ai bun�voinca, dragul meu, sunt convins�, dar n-ai s� facinimic. ^tiu! A, dac-a_ avea cea mai mic� încredere în dumneata, a_ p�r�si tot_i te-a_ urma! Ah, Romocika, scumpul meu! Am auzit o legend� care spunec� Dumnezeu a creat întâi oameni întregi, iar apoi, nu se _tie de ce, i-a t�iatpe fiecare în dou� jum�t�ci _i i-a împr�_tiat prin lume. ^i, de veacuri, ojum�tate o c�uta pe cealalt� _i nu poate s-o g�seasc�! Ei bine, dragul meu,dumneata _i cu mine suntem chiar cele dou� jum�t�ci... Totul ne este comun:_i ce iubim _i ce uram, _i gândurile, _i visele, _i dorince... Ne încelegem dintr-un simplu gând, dintr-un singur cuvânt - _i chiarf�r� cuvinte - numai cusufletele... _i uite c� sunt silit� s� renunc la tine!

Asta mi se întâmpl� pentru a doua oar� în viaca...- Da, _tiu! A- bi-a spus-o el? Intreba cu vioiciune ^urocika.- Nu, am aflat-o din întâmplare! ^tiu...T�cur�. Cele dintâi stele, ca ni_te puncte verzi, scânteietoare, se

aprindeau pe cer. Din dreapta, abia ajungeau pân� la ei glasuri, râsete _i un

cântec. Cealalt� parte a dumbr�vii r�mânea cufundat� într-o întunecimecatifelat�, într-o t�cere solemn� _i gânditoare. De acolo, nu se putea vedeafocul, dar, din când în când, o lic�rire ro_ietic� _i tremur�toare se aprindea oclip�, ca o r�sfrângere a z�rii îndep�rtate, lunecând parc� peste vârfurilestejarilor din preajm�. ^urocika mângâia înceti_or capul _i faca lui Roma_ov,iar când buzele lui îi întâlneau mina, î_i ap�sa palma pe gura lui.

- Nu-mi iubesc socul! Zise ea rar, parc� dus� pe gânduri.E grosolan, nesimcitor _i nedelicat. A! Mi-e ru_ine s-o m�rturisesc, dar

noi femeile nu uit�m niciodat� cea dintâi violenc� pe care am îndurat-o...Afar� de asta-i s�lbatic de gelos! ^i acuma m� mai chinuie_te din pricinanenorocitului de Nazanski... C�ut� s� afle fiecare fleac, face presupuneri cuadev�rat îngrozitoare, pfui! îmi pune întreb�ri mâr_ave! Doamne!

Era doar o poveste de dragoste foarte nevinovat� _i aproapecopil�reasc�; totu_i el turbeaz� chiar numai când îi aude numele.

În timp ce vorbea, glasu-i tremura u_or iar mâna care mângâia capul luiRoma_ov se înfiora _i ea.

- bi-e frig? întreba el.- Nu, dragul meu! Mi-e bine, r�spunse ea blând. Dar deodat� izbucni

cu o patim� nest�pânit�: Ah, mi-e a_a de bine cu tine, dragostea mea!Atunci el îi lu� mâna într-a lui _i, atingându-i u_or degetele subciri, o

întreba cu glas sfios _i nesigur:- Spune-mi... te rog... Ai m�rturisit c� nu-l iube_ti...Atunci de ce mai sunteci împreuna?Ea se îndrepta deodat�, trecându-_i nervos mâinile pe frunte _i pe

obraji, ca _i cum s-arfi trezit din somn.- E târziu... s� mergem! S-ar putea s� ne caute! Zise ea cu alt glas,

foarte lini_tit.Se ridicar� de pe iarb� _i r�maser� în picioare unul în faca celuilalt,

t�cuci, auzindu-_i r�suflarea _i privindu-se f�r� s� se vad�.- Adio! Rosti ea deodat�, cu glas limpede. Adio, fericirea mea... scurta

mea fericire!Incol�cindu-i gâtul cu bracele, î_i lipi gura fierbinte _i umed� de buzele

lui _i, cu dincii încle_taci într-un geam�t p�tima_, se strânse cu tot trupul deel. Roma_ov parc� v�zu deodat� ca trunchiurile negre ale copacilor se pleac�toate într-o parte, în timp ce p�mântul lunec� în cealalt� _i simci ca vremease opre_te în loc.

Dar ^urocika f�când o sforcare, se desprinse din bracele lui _i zise cuhot�râre:

- Adio... ajunge... Acum s� mergem!Roma_ov se l�sa pe iarb� _i, aproape culcat,

s�ruta lung _i cu înfrigurare genunchii.- Sa_a, Sa_enka, bolborosea el f�r� _ir. De ce nu vrei s� fi a mea? De

ce? Fiiamea! A- Hai s� mergem! Il zori ea. Scoal�-te odat�, Gheorghi Alexeevici... Or

s� bage de seam� lipsa noastr�. S� mergem!

All\I mbr�ci_a picioarele _i-i

Se îndreptar� spre partea în care se auzeau glasurile. Roma_ov simceac�-i tremura picioarele, tâmplele zvâcneau _i umbla cl�tinându-se.

- Nu vreau nici o minciun�! Zise ̂ urocika cu glas întret�iat; Sau maidegrab� sunt deasupra oric�rei minciuni, nu vreau îns� la_itate... Inminciuna-i totdeauna _i la_itate... Am s�-ci spun adev�rul. Nu mi-am în_elatniciodat� b�rbatul _i nici n-am s�-l în_el, decât atunci când îl voi p�r�si... Darmângâierile _i s�rut�rile lui îmi sunt nesuferite _i m� dezgust�. ^tii, abiaadineauri - ba nu, chiar _i mai înainte, când m� gândeam la tine _i la buzeletale - am înceles ce bucurie _i ce fericire-i s� te dai fiincei iubite. Dar nu vreaula_itate, nu vreau furt t�inuit! ^i apoi... ascult�, pleac�-te mai aproape demine, dragul meu, s�-ci spun la ureche, mi-e ru_ine s-o m�rturisesc...

Nu vreau s� am copii! O, ce dezgust�tor! Nevast� de oficer inferior,solda de patruzeci _i opt de ruble, _ase copii, scutece peste tot... mizerie...Vai, ce groz�vie!

Roma_ov se uita la ea nedumerit.- Bine, dar ai un soc! Cu siguranc� c� asta n-ai s-o poci înl�tura! rosti

el cu _ov�iala.^urocika izbucni de ras. Era ceva nepl�cut _i batjocoritor în râsul �sta _i

Roma_ov simci c� i se strânge inima.- Romocika... Vai, vai, vai! Ce prostuc mai e_ti! t�r�g�na ea, eu glasul

subcirel de copil pe care Roma_ov i-l cuno_tea bine. Cum se poate s� nuîncelegi lucrurile astea? Nu, spune drept, chiar nu le încelegi?

Pierzându-_i cump�tul, el d�du din umeri. Se simcea parc� ru_inat denaivitatea lui.

- Iart�-m�... dar trebuie s�-ci m�rturisesc... pe cinstea mea...- Bine, fie! nici nu trebuie s� _tii! Ce curat e_ti, dragul meu

Romocika! Ei bine, când ai s� cre_ti mare, ai s�-ci aminte_ti desigur vorbelemele. Ce se poate cu b�rbatul e cu neputinca cu cel pe care-l iube_ti... Ah, teconjur nu te mai gândi la asta... E dezgust�tor, dar ce s�-i faci?

Se apropiau de locul unde se aflau ceilalci... De dup� copaci se z�reauflac�rile focului. Trunchiurile noduroase parc� erau turnate dintr-un metalnegru, iar pe marginile lorjuca o lic�rire ro_ietic� _i cu luciu schimb�tor.

- ^i dac� fac o sforcare de voinc�? întreba Roma_ov.Dac� ajung la situacia pe care o râvne_te socul t�u sau poate chiar la

alta mai bun�? Atunci?

Ea-_i lipi strâns obrazul de um�rul lui _i rosti cu patim�:-Atunci, da! Da! Da! Da!Ajunser� în poian�. De acolo se vedeau bine focul _i umbrele m�runte

_i negre ale celor din jurul lui.- Romocika, cel din urm� cuvânt, ad�ug� în graba Alexandra Petrovna,

cu tristece _i nelini_te în glas. Nu voiam s�-ci stric toat� seara _i de aceea nuci-am spus nimic pân� acum... Ascult�-m� bine: nu trebuie s� mai vii pe lanoi...

El se opri buim�cit, pierzându-_i cump�tul.- De ce, Sa_a?

- S� mergem, s� mergem... Socul meu e cople_it de scrisori anonime.Nu _tiu cine i le scrie! Nu mi le-a ar�tat, dar mi-a vorbit numai în treac�t deele. I se spun mâr_�vii, lucruri dezgust�toare _i josnice despre dumneata _idespre mine... într-un cuvânt, te rog s� nu mai vii pe la noi!

- Sa_a! Gemu Roma_ov, întinzând bracele spre ea.- Ah, _i pe mine m� doare mult, scumpul meu, dragul meu, iubirea

mea! Dar trebuie! A_a c�, ascult�-m�! Mi-e team� s� nu-ci vorbeasc� elsingur despre asta. Te conjur. Pentru numele lui Dumnezeu, s� te st�pâne_ti.F�g�duie_te-mi!

- Bine, r�spunse cu tristece Roma_ov.- ^i asta-i tot! Adio, bietul, bietul meu b�iat! D�-mi mâna. Strânge-o

pe a mea tare... tare, s� m� doar�. Uite-a_a...Au! Acum adio! Adio, bucuria mea!Se desp�rcir�, înainte de a ajunge lâng� foc. ^urocika merse drept

înainte, iar Roma_ov f�cu un ocol de-a lungul râului.Whist-ul nu se ispr�vise înc�, dar lipsa lor fusese b�gat� în seam�. Cel

pucin Ditz se uita cu atâta obr�znicie la Roma_ov care se apropia de foc _itu_i a_a de nefiresc _i cu atâta înceles, încât sublocotenentului îi veni s�-iarunce un t�ciune aprins în cap.

Apoi v�zu ca Nikolaev p�r�se_te furios jocul _i, luând-o deoparte pe^urocika, îi vorbe_te mult� vreme cu gesturi nervoase. Deodat� ea-_iîndrepta trupul _i rosti câteva cuvinte, cu o înf�ci_are de nespus� mânie _idisprec.

Atunci b�rbatul acesta, înalt _i puternic, parc� se mic_ora _i seîndep�rta supus, ca un animal s�lbatic îmblânzit, în care mocne_te în tainaura.

Peste pucin, se ispr�vi _i picnicul.Noaptea se mai r�corise _i dinspre râu venea o adiere umed�. Veselia

oaspecilor se sfâr_ise de mult _i toci plecau obosici, nemulcumici _i f�r� s�-_imai ascund� c�scatul.

În Atr�sur�, Roma_ov se a_ez� iarîn faca domni_oarelor Mihin _i f�cu totdrumul. ln mintea lui se iveau copaci negri _i nemi_caci, colnicul întunecat,fâ_ia însângerat� a amurgului peste vârfurile stejarilor _i silueta alb� a uneifemei, întinsa pe iarb� neagr� _i înmiresmata. Totu_i, cu toat� tristecea luisincer� _i adânc� î_i spunea duios din când în când: �Suferinca aruncase unval de umbra pe frumoasa lui faca".

XV.

LA 1 MAI, CA-N TObI ANII, REGImentu| se a_eza în tab�ra din acela_iloc, la dou� verste de ora_, de cealalt� parte a c�ii ferate. Conformregulamentului, oficerii inferiori trebuiau s� locuiasc� la un loc cu companiilelor, în bar�ci de lemn. Roma_ov îns� r�mase în ora_, fiindc� baraca oficerilordin compania a _asea era o hardughie veche, gata s� se d�râme _i lipseausumele trebuitoare pentru repararea ei. Avea deci de f�cut patru drumuri pezi: dimineaca, ca s� se duc� la instruccie _i s� se întoarc� la cerc pentrumas�; iar dup�-amiaza s� plece iar la instruccie _i s� porneasc� apoi din nouspre ora_.

Acest du-te-vino îl sup�ra _i-l obosea. Dup� cincisprezece zile detab�ra, slabi, se înnegri _i ochii i se I�sar� în fundul capului.

De altfel viaca de tab�ra era deopotriv� de grea pentru toci, atât pentruoficeri cât _i pentru soldaci. Se preg�teau pentru inspeccia din mai _i nu maiera nici îng�duinca, nici odihna.

Comandancii de companie î_inchinuiau oamenii la instruccie câte dou�-trei ceasuri mai mult ca de obicei. In timpul acesta r�suna într-una, din toatep�rcile, din toate companiile _i din toate plutoanele, pocnetul palmelor.Roma_ov deslu_ea adesea de la vreo dou� sute de psi pe câte un c�pitancare se înfuria deodat�, p�lmuindu-_i la rând toci soldacii de la flancul drept _ipân� la stângul. Intâi îl vedea ridicând bracul, apoi, numai dup� o secund�,auzea _i zgomotul în�bu_it al loviturii care se mai repet� o dat� _i înc� odat�... Era însp�imânt�tor _i scârbos! Suboficerii î_i loveau crunt subalterniipentru cea mai mic� gre_eala de teorie. Pentru un pas gre_it în timpulmar_ului, îi b�teau pân� la sânge, le sf�râmau dincii, le sp�rgeau timpanul _i-itrânteau la p�mânt cu pumnii. Nu-i trecea nim�nui prin minte s� se plâng�;toci erau cufundaci ca într-un vis urât, groaznic _i ameninc�tor. Un fel dehipnoz� nes�buit� pusese st�pânire pe întregul regiment. C�ldura le f�cea petoate _i mai cumplite -în anul acela luna mai era neobi_nuit de în�bu_itoare.

Toci aveau nervii încordaci la culme. La cercul militar, în timpul mesei,se iscau tot mai des discucii f�r� rost, sup�r�ri zadarnice _i certuri.

Soldacii erau tra_i la faca _i buim�cici. In rarele clipe de odihn�, nu seauzeau nici râsete, nici glume în corturi. Totu_i oamenii erau silici s� seînveseleasc� seara, dup� apel. Strân_i roata, zbierau cu gândul aiurea _i cufaca nep�s�toare:

Hei, pentru soldatul rus Gloance, bombe, nimic nu-s.Doar cu de e bun frate, Nu-s decât nimicuri toate...Apoi cântau din armonica un cântec de joc, iar sergentul major

comanda:

- Gregora_, Skvorcov! Intraci în hor�! Jucaci _i v� veselici... grijaniamamei voastre!

Jucau, darîn jocul �sta, ca _i-n cântecul de mai înainte, era cevaîncremenit _i mort de-ci venea s� plângi.

Numai compania a cincea tr�ia u_or _i liber. Ie_ea la instruccie cu unceas mai târziu decât celelalte _i se întorcea cu un ceas mai devreme.Oamenii din companie erau ale_i pe sprâncean�, bine hr�nici, vioi, se uitausemec _i înceleg�tor în ochii _efilor _i chiar purtau tunicile _i bluzele parc� maiferche_ decât celelalte companii.

Comandantul companiei era c�pitanul Stelkovski, un om ciudat. Holtei -destul de bogat faca de ceilalci din regiment

- Primea lunar, nu se _tie de unde, aproape dou� sute de ruble - firefoarte independent�, se purta rece, cinându-_i la distanca camarazii _i, pedeasupra, mai era _i destr�b�lat. Ademenea feti_cane de la car�, adeseachiar minore, tocmindu-le ca slujnice, iar peste vreo lun� le trimitea înapoiacas�, dup� ce le d�dea o sum� de bani destul de frumu_ic�. Asta de ani dezile, cu o regularitate uluitoare. Soldacii lui, de_i nu prea r�sf�caci, nu erau nici

b�tuci _i nici chiarînjuraci. Totu_i, compania lui nu era întru nimic mai prejos,prin minunata ei cinuta _i prin instructie, decât oricare unitate de gard�.

Avea o neobi_nuit� st�ruinc�, plin� de r�bdare, de sânge rece _i desiguranc�, pe care _tia s-o transmit� _i suboficerilor s�i.

Ceea ce-n alte companii se dobândea într-o s�pt�mân� cu b�t�i,pedepse, urIete _i înv�lm�_eala f�r� rost, el obcinea u_or _i lini_tit într-osingur� zi. Era zgârcit la vorb� _i foarte rar ridica glasul, dar când vorbea,soldacii parc� încremeneau.

Camarazii nu-l simpatizau, oamenii îns� îl iubeau cu adev�rat, faptpoate f�r� pereche în toat� armata rus�.

În sfâr_it, sosi _i 15 mai, ziua hot�rât� de comandantul corpului dearmata pentru inspeccie.

În ziua aceea, suboficerii din toate companiile, afar� de a cincea, trezir�oamenii la ora patru. Cu toate c� dimineaca era cald�, soldacii, c�scândsomnoro_i, tremurau în bluzele lor de doc.

ln lumina voioasa a diminecii trandafirii _i senine, fetele lor p�reaucenu_ii, cu un fel de luciu nes�n�tos _i jalnic.

La ora _ase, oficerii se prezentar� la companie. Adunarea general� aregimentului era hot�rât� pentru ora zece, dar, afar� de Stelkovski, nici nucomandant de companie n-avusese gândul bun s� lase oamenii s�-_iîmplineasc� somnul _i s� se odihneasc� înainte de trecerea în revist�.

Ba, dimpotriv�, �teoria" _i instrucciile pentru tir li se b�gau în cap cumai mult� râvn� _i fr�mântare decât oricând, înjur�turile murdare, mai multe_i mai grele ca niciodat�, parc� pluteau în v�zduh, iar ghiontii _i palmelecurgeau mai din plin c� de obicei...

La ora nou�, companiile se adunar� pe platou, cam la cinci sute de pa_iîn faca taberei, unde, într-o linie dreapt� _i lung� de o jum�tate de versta, sea_ezaser� doisprezece soldaci cu stegulece de toate culorile în vârful armelor.

Locotenentul Kovako, oficerul direccional, unul din eroii zilei, treceacalare în galop când într-o parte, când într-alta de-a lungul acestei linii, _if�cea alinierea. N�du_it _i ro_u de atâta sârguinc�, cu _apca pe ceaf�, l�sasedârlogii din mân� _i r�cnea furios. Sabia i se b�l�b�nea de coastele caluluib�lan _i slab, n�pârlit de b�trânece _i cu albeaca la ochiul drept.

Gloaba d�dea într-una din coada scurt�, scocând sunete în�bu_ite _iîntret�iate ca ni_te împu_c�turi, în tactul galopului sau neregulat.

R�spunderea locotenentului Kovako era mare... Dup� direccionalii lui,trebuiau s� se alinieze f�r� gre_, ca o sfoar� bine întinsa, cele _aisprezececompanii ale regimentului.

Exact la zece f�r� zece, compania a cincea ie_i din tab�r�.Cu pas larg _i cadencat, sub care duduia p�mântul, defilar� în faca

întregului regiment ace_ti o sut� de oameni, toci unul _i unul, sprinteni,ferche_i _i drepci, cu fetele proaspete _i curate _i cu bonetele l�sate semec peo ureche. C�pitanul Stelkovski, un om m�runcel, usc�civ, cu pantaloni bufancifoarte largi, mergea nep�s�tor, f�r� s� cin� pasul, cam la cinci pa_i de flanculdrept. Închidea pe jum�tate ochii zâmbind _i, plecându-_i capul într-o parte _iîntr-alta, supraveghea alinierea.

Comandantul batalionului, locotenent-colonelul Leh, care, ca tocioficerii, era înc� de dimineaca într-o stare de nervi _i într-o fr�mântare f�r�rost, se repezi r�cnind la el _i-i imputa c� sose_te târziu. Stelkovski î_i scoaselini_tit ceasul, se uita la el _i r�spunse scurt, aproape cu disprec:

- Ordinul de zi spune s� ne adun�m la ora zece. Acum e zece f�r� treiminute. N-am dreptul s�-mi obosesc oamenii zadarnic.

- Vo-orba! zbiera Leh, dând din mâini _i oprindu-_i ca|u|.Te rog s� taci când superiorul îci face-o observacie în timpul serviciului!Totu_i, Încelegând c� n-are dreptate, se îndrepta îndat�, n�pustindu-se

cu înver_unare asupra companiei a opta unde oficerii controlau ranicele.- Ce mai e _i asta? Ce-i aici? Piac�? Pr�v�lie de m�runci_uri? Unde s-a

mai pomenit s� dai de mancare la câini, când porne_ti la vân�toare? De ce nuv-aci gândit mai înainte? lndat�... ranicele în spate!

La zece _i un sfert, companiile începur� s� se alinieze. Era treab� grea,îndelungata _i mig�loasa. De la un direccional la altul, întinser� frânghii lungi,înfipte în p�mânt cu c�ru_i. Fiecare soldat din rândul întâi trebuia neap�rat s�se alinieze cu vârfurile picioarelor pe frânghia aceasta cu o preciziematematic�... în aceasta const� deosebita estetic� a frontului. Dar nu era de

ajuns. Se mai cerea ca între vârfurile picioarelorîndreptate în afara s� poat�înc�pea patul unei arme _i c� toci soldacii s� aib� aceea_i înclinare a trupului.Comandancii de companii se înfuriau, strigând: �Ivanov, pleac�-te înainte!Burcenko, scoate um�rul drept în afar�! Vârful piciorului stâng înd�r�t! Maimult!

Comandantul regimentului sosi la zece _i jum�tate c�lare pe un murguria_, cu pete mai închise _i pintenog. Colonelul ^ulgovici avea pe cal oînf�ci_are impun�toare, aproape maiestuoas� _i st� bine înfipt în _a, de_i camîn felul oficerilor de infanterie, cu sc�rile prea scurte. Salut� regimentul,strigând semec _i cu un fel de pref�cuta înfl�c�rare.

- Noroc, voinicilor!

Roma_ov, gândindu-se la plutonul sau _i mai ales la f�ptura firav� _icopil�reasc� a lui Hlebnikov, nu-_i putu st�pâni un zâmbet. �Halal voinici,nimic de zis!"

În sunetele fanfarei regimentului care cânta �onoru|", se adusedrapelul... _i a_teptarea obositoare începu. Pe o mare distanc�, chiar pân� lagara unde avea s� soseasc� generalul, comandantul corpului de armat�, seîntindea un lanc de semnalizatori s� vesteasc� venirea _efilor. Se d�dur�câteva semnale false... b�ru_ii _i frânghiile se scoteau în grab�, apoi soldaciise mai aliniau o dat�, luau pozicia de drepci _i încremeneau, a_teptând. Sescurgeau câteva clipe chinuitoare, apoi li se îng�duia din nou s� stea înrepaus, dar f�r� s�-_i schimbe pozicia c�lcâielor... La vreo trei sute de pa_i înfaca trupei, rochiile, umbrelucele _i p�l�rioarele oficereselor care veniser� s�priveasc� parad�, se vedeau ca ni_te pete vii _i pestrice.

Roma_ov _tia bine ca ^urocika nu era în mulcimea colorat� _i g�tit� des�rb�toare... Totu_i, ori de câte ori se uita într-acolo, o dulce îngrijorare îistrângea inima, iar r�suflarea i se t�ia de o tulburare ciudat� _i neînceleas�.

Deodat�, ca o r�bufneal� speriat� de vânt, trecu printre rânduri unsingur strig�t scurt _i sfios: �Vine". Toci înceleser� atunci c� sosise adev�rataclipa grea. Soldacii, z�p�cici înc� de dimineac� _i cuprin_i de nervozitateageneral�, se a|iniau singuri, f�r� s� mai fi primit ordin, potrivindu-_i în grabaechipamentul _i tu_ind nelini_tit.

- Drepci! Direccionalii la |ocuri|e lor! Comanda ^ulgovici.Aruncându-_i privirea spre dreapta, Roma_ov v�zu chiar la marginea

câmpului de instruccie un grup des de c�l�reci, strân_i unui lâng� a|tu|.P�reau foarte mici. Înv�luici în nori u_ori de co|b g�lbui, înaintau în trapm�runt spre frontul regimentuIui. Cu o înf�ci_are grav� _i mândr�, ^ulgovicise îndep�rta de trupa la o distanc� cel pucin de patru ori mai mare decât cearegIementara. Apoi, cu mi_c�ri scurte î_i ridica barba argintie _i, îmbr�ci_ândcu o privire impun�toare _i mulcumit� mas� neagr� _i nemi_cat� aregimentului, striga cu glas ce r�suna în tot câmpul:

- Regime-e-ent! Prezenta-a-ati...F�cu înadins o pauz� lung�, bucurându-se parc� de uria_a putere pe

care o avea asupra acestor câteva sute de oameni _i vrând s� prelungeasc�aceast� clip� de bucurie. Deodat�, înro_indu-se tot de sforcare _i cu vinelegâtului umflate, r�cni scurt, din toate puterile pl�mânilor:

- Arrm'!

Un-doi! Mâinile apucar� plesnind curelele armelor, iarînchiz�toarele selovir� zgomotos de paftalele centiroanelor...

Din flancul drept, izbucnir� vesele _i cadencate sunetele �onorului lageneral". Flautele _i clarinetele juc�u_e o luar� la goan� ca ni_te copiizburdalnici _i râz�tori; trompetele lungi de aram� izbucnir� cu biruitoaresolemnitate, în timp ce b�t�ile în�bu_ite ale tobelor le gr�beau str�lucitorulgalop, iar trompetele greoaie, neizbutind s� le urmeze, bomb�neau prietenoscu glasul lor plin, lini_tit _i grav. Din gara se auzi _uieratul prelung, subcire _ilimpede al unei locomotive, iar sunetul acesta nou _i mângâietor, împletindu-se cu sunetele mândre _i solemne ale al�murilor, alc�tui o minunat� _ivoioasa armonie.

Roma_ov se simci p�truns de un val de vioiciune _i de îndr�zneal�,care-l înalta într-o u_oar� _i îmb�t�toare leg�nare.

Deodat�, v�zu cu voioasa limpezime albastrul-deschis al cerului încinsde ar_ic�, în tremur�toarea lumina aurie a soarelui, _i verdele fraged alcâmpului întins, de parc� nu le-ar fi b�gat în seama pân� atunci _i, penea_teptate, se simci tân�r, puternic, mai vioi _i chiar mândru c� face _i elparte din aceasta puternic� _i armonioas� masa de oameni, legaci tainic întreei printr-o voinc� nev�zut�...

^ulgovici, cu sabia scoas� din teac� _i ridicat� în dreptul fecei, se repeziîn galop greoi întru întâmpinarea celor care se apropiau.

R�zb�tând prin sunetele marciale _i vesele ale fanfarei, se auzi glasullini_tit _i plin al generalului:

- Bun� ziua, compania întâi!Soldacii r�spunser� puternic laolalt�, ca un singur om. La gara _uiera

iar locomotiva, de data aceasta întret�iat, scurt _i parc� mânioasa _i

înfl�c�rat�. Generalul saluta fiecare companie la rând, trecând în pas de-alungul frontului.

Roma_ov îi vedea acum deslu_it silueta prea gras�, tunica încrecita de-acurmezi_ul sub piept _i peste burta-i mare, faca lat� _i p�trat�, întoarsa c�tresoldaci, va|trapu| _eii elegant cu monograme ro_ii, care-i acoperea calul sur,înalt, inelele de os ale frâului, _i-n scara, piciorul mic, înc�lcat cu cizma scurt�de lac.

- Bun� ziua, a _asea!În jurul lui Roma_ov, oamenii r�spunser� peste m�sur� de tare, ca _i

cum _i-ar fi rupt gâtlejurile în strig�tul acesta... Generalul avea o cinut� plin�de siguranc� _i de nep�sare pe cal, iar animalul cu ochi blânzi _i str�lucitoriînainta cu pa_i m�runci _i s�lt�reci, de parc� juca, încordându-_i frumos gâtul_i rozând cu zgomot z�bala, în timp ce din bot îi picura pe p�mânt o spum�u_oar� _i alb�.

�Are tâmplele c�runte _i mustaca neagr�, desigur c� _i-o c�ne_te",gândi Roma_ov.

Prin sticlele ochelarilor de aur, generalul î_i pironea cu luare-aminteochii de culoare închisa, tinere_ti, inteligenci _i batjocoritori, în fiecare privireacintit� asupra lui. Ajungând în dreptul sublocotenentului, î_i duse mâna lacozorocul _epcii...

Roma_ov, în pozicie de drepci, cu picioarele încordate, strângea de-ldurea mâna mânerul sabiei l�sate în jos. O înfl�c�rare plin� de entuziasm _ide devotament îl cuprinse deodat�, trecând ca un fior prin bracele _ipicioarele lui, iar pielea i se f�cu zgruncuroasa. Uitându-se st�ruitor drept înochii generalului, î_i zise, dup� naivul _i copil�rescul sau obicei: �Privireageneralului încercat în lupte se opri cu pl�cere asupra siluetei zvelte _iml�dioase a tân�rului sublocotenent".

Generalul trecnu astfel pe rând prin faca tuturor companiilor, salutându-lpe fiecare în parte. ln urma lui, venea în neorânduial� grupul str�lucitor alînsocitorilor lui, vreo cincisprezece oficeri de stat-major, pe cai frumo_i, bineîngrijici.

Roma_ov se uita la ei cu aceea_i privire devotat�, dar niciunul nu-_iîntoarse capul spre el.

Erau obi_nuici _i de mult plictisici de toate par�zile acestea, de primirilecu muzic� _i de toat� fr�mântarea oficerilor de infanterie. Roma_ov simci cuun fel de pizm� _i de r�utate ca oamenii ace_tia trufa_i tr�iau o viaca aparte,frumoas�, deosebit�, str�in� de el, inaccesibila lui.

Cineva f�cu de departe semn muzicii s� se opreasc�. Generalul seîntorcea acum la trap de-a lungul frontului din flancul stâng spre cel drept, iarîn urma lui veneau însocitorii, fr�mântându-se _i alc�tuind un alai pestric _iferche_. Colonelul ^ulgovici se apropie în galop de compania întâi...Strângând frâul murgului _i l�sându-se pe spate trupul greoi, r�cni cu glasuls�lbatic, speriat _i r�gu_it, pe care-l au comandancii de pompieri în timpulincendiilor:

- C�pitan Osadci! Scoate-ci compania... Repede!

La instruccie, colonelul _i Osadci se luau prietene_te la întrecere câtprive_te puterea glasului. De data aceasta, pân� _i compania a _aisprezeceaauzi comanda mândr� _i t�ioas� a lui Osadci.

- Pe uma-a-ar... Arm'! Baza la centru... Companie înainte-e... marrs!Dup� o munc� st�ruitoare _i îndelungata, compania lui Osadci alesese

pentru mar_ un pas special, hot�rât _i pucin obi_nuit, soldacii ridicând piciorulfoarte sus _i lovind apoi p�mântul cu putere. Efectul era zgomotos _iimpun�tor, stârnind invidia celorlalci comandanci de companie.

Dar compania nu f�cuse nici m�car cincizeci de pa_i, când generalulstriga ner�bd�tor:

- Ce mai e _i asta? Opre_te compania! Opre_te-o! C�pitane, vinoîncoace! Ce vrei s�-mi ar�ci aici? Ce-i asta? înmormântare? Retragere cutorce? Soldaci de plumb? Un mar_ în trei timpi? Doar nu mai suntem pevremea lui Nicolae I, când soldacii f�ceau dou�zeci _i cinci de ani serviciulmilitar...

Câte zile ai pierdut degeaba cu baletul �sta? Câte zile de prec?Osadci sta în faca lui, drept, nemi_cat, posomorât, cu sabia scoas� din

teac� _i l�sat� în jos, pentru onor. Dup� câteva clipe de t�cere, generalulurma mai lini_tit, cu o înf�ci_are trist� _i ironic�:

- Desigur c-ai z�p�cit oamenii cu m�s�luitul �sta! Halal r�zboinici!Dac� v-arîntreba cineva... Uite, ia spune-mi numele ora_ului de colo?Generalul arata cu degetul spre soldatul al doilea din flancul drept.

- Ignati Mihailov, domnule general! r�spunse Osadci cu glas gros desoldat, aspru _i nep�s�tori.

- Bine... _i ce _tii despre el? E însurat sau nu? Are copii? Poate c�acolo, în satul lui s� aib� vreun necaz... o n�past�... o nevoie? Ei, ce zici?

- Nu pot s� _tiu, domnule general! Am o sut� de oameni...E greu s�-i cii minte pe toci!- Greu s�-i cii minte pe toci... repet� cu am�r�ciune generalul. Hei,

domnilor, domnilor! Sfânta Scriptur� spune: �S� nu întristezi sufletele", iarvoi nu faceci decât asta! Bine, dar tocmai aceasta sfânt� mulcime cenu_ie os� v� apere la r�zboi cu pieptul ei, o s� v� scoat� pe umeri din foc, o s� v�acopere pe ger cu mantaua ei g�urit�, iar voi spuneci: �Nu pot s� _tiu!"

Int�râtându-se deodat� _i tr�gând f�r� rost frâul, generalul strigacolonelului peste capul lui Osadci:

- Colonele, ia compania asta de aici... Nici m�car n-am s-o inspectez.Ia-o... s� plece îndat�! A_tia-s m�sc�rici, paiace de carton... capete de tuci!

Cu întâmplarea aceasta, inspeccia regimentului începu s� mearg�prost. Oboseala _i spaima soldacilor, cruzimea f�r� rost a oficerilor, nep�sarea_i obiceiurile învechite ale oficerilor la serviciu, toate acestea ie_ir� limpede _iru_inos la iveal� în timpul inspecciei. La compania a doua, oamenii nu _tiau�Tat�l nostru", la a treia, chiar oficerii se încurcau la exercicii... iar la a patra,un soldat le_ina în timpul onorului cu arma. ^i mai ales, nici o companie nu_tia s� ia dispozitivul de ap�rare împotriva atacurilor nea_teptate alecavaleriei, de_i se d�duser� instrucciuni în privinca aceasta _i însemn�tatealor era bine cunoscut�. Aceste instrucciuni fuseser� întocmite _i puse în

practica de însu_i comandantul corpului de armat�. Ele constau înrepeziciunea regrup�rilor care, de fiecare dat�, cereau de la comandantprezenta de spirit, privire ager� _i o mare iniciativa personal�. La exerciciileacestea se f�cur� de ras toate companiile pe rând, afar� de a cincea.

Dup� ce inspecta fiecare companie, generalul îndep�rta din front tocioficerii _i suboficerii _i întreba oamenii dac�-s mulcumici, dac� primesc tot ce lise cuvine _i dac� n-au de f�cut plângeri. Dar soldacii strigau toci într-un singurglas: �S� tr�ici, suntem mulcumici pe când generalul întreba compania întâi,Romasov auzi în spatele lui cum sergentul-major Randa din compania lui î_iameninca oamenii cu voce _uier�toare:

- S-aud numai pe unul c� se plânge! Ce mai plângere am s�-i trag eupe urma!

In schimb, cu atât mai str�lucit se prezenta compania a cincea.Oamenii, ferche_i _i proaspeci, executar� exerciciile într-un pas atât de u_or _ide sigur, cu atâta îndemânare _i vioiciune, ca _i cum inspeccia n-ar fi fostpentru ei un examen primejdios, ci un fel de distraccie voioas� _i u_oar�. Cutoate ca mai era încruntat, pân� la urm� generalul le arunc� în treac�t un:�Bine, b�ieci!"...Ce| dintâi de la începutul inspecciei.

C�pitanul Stelkovski îl cuceri cu dispozitivele împotriva atacurilorcavaleriei. Chiar generalul îi arata inamicul prin fraze nea_teptate _i scurte:�Cavaleria la dreapta... La opt sute de pa_i", iar Stelkovski, f�r� s� piard� oclip�, lini_tit _i precis, oprea de fiecare dat� compania, întorcând-o cu facaspre inamicul închipuit care se n�pustea în galop... Punea repede plutoaneleîn linie, cu rândul întâi în genunchi _i cu al doilea rând în picioare, arata cinta,comanda dou�-trei salve închipuite _i apoi strig�: �înainte!"

A_ Minunat, b�ieci! Mulcumesc, osta_i! îi laud� generalul.In sfâr_it, compania se strânse în linie... ADar generalul tot mai z�bovea pe lâng� ea. Inaintând înceti_or de-a

lungul frontului, cerceta cu deosebit interes fetele soldacilor. Sub pleoapelegrele _i umflate, ochii lui inteligenci zâmbeau de mulcumire prin ochelari.Deodat�, î_i opri calul, se întoarse spre _eful s�u de stat-major _i-i zise:

-Ia te uita, colonele, ce mutre mai au! Nu cumva-i hr�ne_ti cupl�cinte, c�pitane? Ei, tu, gr�sunul cel de colo! Ascult�! - generalul arata cub�rbia spre un soldat - te cheam� Ko val?

- Da, s� tr�ici, domnule general! sunt soldatul Mihailo Boriiciuk, strigavoios omul, zâmbind copil�re_ti _i mulcumit.

- Ei asta-i _i eu care credeam c� te cheam� Koval... Va s� zic� n-amnimerit-o, glumi generalul. Am dat pe-al�turi... _i ad�ug� o fraz� vesela _icam slobod�.

Faca soldatului se lumina toat� de o bucurie n�tâng�.- Nu, s� tr�ici, dom' general! strig� el, _i mai tare. La noi în sat, cineam

o cov�lie. Eram fierar23.- Aha! Ai v�zut? _i generalul d�du prietenos din cap. Se mândrea c�-_i

cunoa_te bine soldacii. Ce zici, c�pitane, e soldat bun?- Foarte bun! Toci soldacii sunt buni în compania mea! r�spunse

Stelkovski cu obi_nuita-i siguranca.

Generalul î_i încrunta sprâncenele, dar buzele-i zâmbir� _i toat� facalua o expresie blajin� de b�trân simpatic.

- E-hei, c�pitane, mi se pare c� mergi cam departe... Ai _i pedepsici?- Niciunul, domnule general! De cinci ani n-am niciunul...Generalul se pleca greoi în s� _i-i întinse mâna lui groas�, în m�nu_a

alb� descheiat�.- Ici mulcumesc din suflet, dragul meu, zise el cu glas tremur�tor _i

deodata-i str�lucir� ochii de lacrimi. Ca mulci militari încercaci în lupte _i camciudaci, generalul plângea u_or.

Mulcumesc, l-aci mai mângâiat pe b�trânul vostru general! V�mulcumesc, osta_i! strig� el energic spre companie.

Datorit� bunei impresii l�sate de Stelkovski, inspeccia companiei a_asea se desf�_ura _i ea f�r� nepl�ceri. Generalul nu-i aduse laude, dar nicinu-i f�cu observacii. Cu toate acestea, _i compania a _asea se f�cu de râs,când soldacii începur� s� str�pung� manechinele de paie a_ezate în cadre delemn.

- Nu a_a! Nu a_a! Nu a_a! se aprinse generalul, r�sucindu-se în _a. Nu-i bine a_a! m�i b�ieci, ascultaci-m� pe mine... Str�pungeci din toat� inima,drept în mijloc _i înfigeci baioneta pân�-n pl�sele... Mai înfuriaci-v� _i voi, cedracu!

Doar nu b�gaci pâine în cuptor... îl str�pungeci pe inamic...Una dup� alta _i celelalte companii se f�cur� de ocar�.Comandantul corpului de armata nici nu-_i mai arata sup�rarea, ci

d�dea n_umai indicacii juste _i ironice, stând pe cal t�cut _i gârbovit, cu facaplictisitA. Nici nu se mai uita la companiile a cincisprezecea _i a _aisprezecea_i zise numai cu dezgust, dând obosit din mân�:

- Eh, �_tia-s... ni_te stârpituri!R�mânea acum defilarea... Tot regimentul se aduna într-o coloan�

strâns�, pe front de plutoane. Direccionalii ie_ir� din rânduri _i se în_irar� înfaca flancului drept, jalonând direccia de urmat. Oamenii erau istovici dez�pu_eala tot mai mare, de duhoarea grea a trupurilor înghesuite, de mirosulcizmelor, al mahorcei, al pielii murdare _i al pâinii negre mistuite...

Dar, înaintea clipei solemne a defil�rii, se înviorar� cu tocii... Oficeriiaproape c�-_i rugau fierbinte soldacii: �Mai b�ieci, silici-v� s� defilaci bine înfaca comandantului corpului de armat�. Nu ne faceci de ru_ine!"

In felul cum vorbeau _efii cu subalternii era acum ceva lingu_itor,_ov�ielnic _i vinovat. Ai fi zis c� mânia unui om atât de însemnat ca uncomandant de corp de armata strivise deodat� sub greutatea ei atât oficeriicât _i soldacii _i le nimicise personalitatea, punându-i pe picior de egalitate, lafel de speriaci, de pierduci _i de jalnici atât unii cât _i ceilalci...

- Regime-ent, drrre-epti! Muzic� înainte! comanda de departecolonelul ^ulgovici.

Cei o mie cinci sute de oameni tres�rir�, trop�ind repede cu zgomotîn�bu_it... Apoi, deodat�, încremenir� în pozicie de drepci, nemi_caci _i t�cuci.

^ulgovici nu se vedea, dar glasu-i sonor r�suna din nou, rostogolindu-sepeste tot câmpul:

- Pe batalioane... Arma pentru onor!Cei patru comandanci de batalioane c�l�ri, întorcându-se cu faca spre

unit�cile lor, comandar� fiecare în felul lui:- Pentru ono-ooor... acintindu-_i cu încordare privirea spre colonel.În faca regimentului, la mare distanc�, o spad� spinteca v�zduhul

str�lucind _i apoi se l�sa în jos. La semnalul acesta pentru comandageneral�, cei patru comandanci de batalioane strigar� într-un singur glas:

- Arrrm'!

Cu zgomot în�bu_it de sticl� spart�, regimentul ridica armele într-omi_care cam dezordonat�. Pe alocuri, baionetele z�ng�nir�.

Atunci ^ulgovici, lungind înadins prea mult silabele, comanda solemn,aspru, tare, cu toat� puterea uria_ilor sai pl�mâni _i glasul îi tremura debucune:

- Pentru de-fi-la-a-ree...

De data aceasta, cei _aisprezece comandanci de companii strigar� perând, t�r�g�nat _i pe glasuri felurite:

- Pentru de-fi-la-a-re!

Unul dintre ei, tocmai din coada coloanei, începu prea târziu cu voceanesigur� _i stingherit�, dup� ce t�cuser� ceilalci:

- Pentru de... dar se opri numaidecât, ru_inat.- Pe semi-compa-a-ani-i... tuna r�sun�tor ^ulgovici.- Pe semi-compa-a-a-ni-i... reluar� îndat� c�pitanii.- In-ter-val, dou� plutoane! urla sonor ^ulgovici.- Interval, doua plutoane-e-e...- La dreap-ta!- La dreapta-a-a... repeta ecoul pe mai multe glasuri.^ulgovici a_tepta dou�, trei secunde, apoi arunc� întret�iat:- Prima semi-companie, mar_!- Pr-rima semi-companie-e-e... La drreapta-a... v-alinaci!Drepci! Înainte-e-e... mar_! comanda Osadci cu glas plin care

str�b�tu în�bu_it printre rândurile dese _i, ca târându-se pe p�mânt, r�sunapân�-n cap�tul coloanei.

În faca, tobo_arii regimentului r�p�ir� toci deodat�...Din spate se z�ri o linie lung� regulata care se desprindea din p�durea

de baionete plecate în jos _i se leg�na ritmic în aer.- A doua semi-companie, înainte! auzi Roma_ov glasul subcire de

femeie al lui Arceakovski.

^i alt� linie de baionete se desp�rci, leg�nându-se. B�taia tobelor eratot mai în�bu_it� _i mai slab� de parc� intra cu încetul în p�mânt, apoideodat� pieri în valul muzicii, de o frumusece impun�toare, voioas� _istr�lucita.

Era fanfara care prinsese tactul, luând locul tobelor... Pe nea_teptate,tot regimentul se înviora, capetele se ridicar� mai sus, trupurile seîndreptar�, parc� mai zvelte, iar fetele obosite _i cenu_ii se înseninar�.

Companiile pornir� una dup� alta _i, de fiecare dat�, sunetele mar_uluimilitar r�sunau tot mai vii _i mai vesele. Iat� c� se îndep�rta ca un talaz _i

cea din urm� jum�tate de companie din batalionul întâi. Locotenent-colonelulLeh, însocit de Olizar, înainteaz� pe un cal negru, cu coastele ie_ite afar�.

Amândoi î_i cin s�biile în sus, cu mânerul la în�lcimea fecei. Se audecomanda lini_tit� _i nep�s�toare ca totdeauna a lui Stelkovski. Drapelul seînalta deasupra baionetelor _i plute_te lin...

C�pitanul Sliva trece în faca gârbovit, gras, cu bracele-i lungi l�sate-njos, ca o maimuc� b�trân�, plictisit�. M�soar� frontul cu ochii lui stereo,bulbucaci _i comand�:

- P-prima semi-companie înainte!Cu mers u_or _i sigur, Roma_ov iese în faca plutonului s�u. Un

simc�mânt de fericire, de armonie _i de mândrie îl cuprinde. Arunc� o priviregr�bita la fecele celor din rândul întâi. �Bravul lupt�tor î_i cercet� veteranii cuo privire de _oim!"

Pompoasa fraza îi trece prin minte, în timp ce striga semec cu glascânt�tor:

- Înainte-e... �Un, doi!" num�ra el în gând _i tine tactul numai dinvârfurile cizmelor. �Trebuie s� pornesc cu piciorul stâng...

Stângu'... dreptu"'. Cu faca fericit�, l�sându-_i capul pe spate, striga cuglas de tenor ce r�sun� peste tot câmpul de instruccie:

- Marrs!

Dup� ce se întoarce pe un singur picior ca pe un arc, ad�ug�, f�r� s� semai uite înd�r�t, cu dou� tonuri mai jos:

- La dreapta-a!Solemnitatea momentului îl îmbat�. O clip� i se pare c�-l înv�luie

muzica într-o lumin� cald� _i orbitoare, iar falnicele sunete metalice cad desus, din cer, din soare. ^i, ca la sosirea generalului, îi trece iar prin tot trupulun fior pl�cut, pielea i se face zgruncuroas� _i p�rul i se ridica m�ciuc�.

Compania a cincea a r�spuns într-un singur glas _i-n tactul muzicii lafelicit�rile generalului. Sunetele sonore ale mar_ului se apropie de Roma_ovmai puternice _i mai voioase de când au sc�pat de piedica vie a trupurilor deoameni din faca _i parc� se bucura de libertatea aceasta. Acum,sublocotenentul vede limpede înaintea lui, spre dreapta, silueta greoaie ageneralului pe calu-i sur, în spatele lui însocitorii nemi_caci, iar mai departe,grupul pestric al rochiilor de femei care par flori minunate _i arz�toare înlumina de amiaz�.

În stânga, r�suna _i str�lucesc al�murile aurii ale fanfarei _i Roma_ovsimte cum între ea _i general e întins un fir nev�zut, fermecat, pe care-l trecicu bucurie _i cu frica totodat�. Iat� c� cea dintâi jum�tate de companie a _iintrat în linia aceasta.

- Bine, b�ieci! încuviinceaz�, mulcumit, generalul.- S-tra-iti! r�spund r�sun�tor _i vesel soldacii.Fanfara cânt� tot mai puternic. �O, dragul de general! se înduio_eaz�

Roma_ov. Ce om de treaba-i!"Roma_ov e acum singur. Cu mers ml�dios _i elastic, abia atingând

p�mântul, se apropie de linia fermecat�. I_i las� semec capul pe spate _iarunca spre stânga o privire de mândr� sfidare. Simte în tot trupul o senzacie

de u_urinc� _i libertate, ca _i cum ar fi c�p�tat pe nea_teptate putinca de azbura. V�zându-se admirat de toci, minunat centru al lumii, î_i spune c� într-un vis luminos _i însuf|ecit: �Uite, acesta-i Roma_ov... Ochii doamnelorstr�lucesc de entuziasm."

Un... doi, stângul!�Tân�rul _i frumosul sublocotenent înainteaz� cu pa_i gracio_i în fruntea

plutonului s�u."- Sting... drept! �Colonel ^ulgovici, declara generalul.Roma_ov al dumitale e încânt�tor... A_ vrea s�-l am aghiotant."- Stângul!Înc� o secund�, înc� o clip� _i Roma_ov va trece de linia vr�jit�...

Mar_ul r�suna m�rec, eroic, înfl�c�rat!�Generalul o s� m� felicite numaidecât", gânde_te Roma_ov _i sufletu-i

salta de o s�rb�toreasc� bucurie. Aude glasul comandantului de corp dearmat�, al lui ^ulgovici _i înc� alte glasuri... �Desigur c� generalul m-a l�udat,dar de ce n-au r�spuns soldacii? In spatele meu striga cineva dintre rânduri...

Ce s-a întâmplat oare?"Roma_ov întoarse capul înd�r�t _i se îng�lbeni. Plutonul lui, în loc s� fie

aliniat pe dou� linii drepte _i armonioase, era un grup în neorânduial�, frântdin toate p�rcile, care se înghesuia ca o turm� de oi. ^i asta numai fiindc�sublocotenentul, îmb�tat de entuziasmul _i de visurile lui arz�toare, nub�gase de seam� c� se îndep�rta treptat de la mijloc spre dreapta,împingând totodat� _i jum�tate din companie, iar, pân� la sfâr_it, ajunsese înflancul ei drept, pricinuind înv�lm�_eal� _i dezorganizând întreaga mi_care.Roma_ov z�ri _i încelese totul dintr-o singur� clip�, fulger�toare ca un gând...Îl v�zu _i pe soldatul Hlebnikov care _chiop�ta singur la vreo dou�zeci de pa_iîn urma coloanei, chiarîn dreptul generalului. Nenorocitul c�zuse din mers _i,plin de colb, încerca s�-_i ajung� compania din urm�... încovoiat sub povararanicei, parc� alerga în patru labe, cinându-_i cu o mina arma pe care oapucase de la mijloc, iar cu cealalt� î_i _tergea nasul ce-i curgea într-una.

Deodat�, i se p�ru lui Roma_ov c� str�lucitoarea zi de mai s-a întunecat_i c�-i ap�sa pe umeri o greutate mare, str�in� de el _i nemi_cat�, ca unmunte de nisip, iar muzica r�sun� trist _i în�bu_it. Se simcea mic, slab, urât,cu mi_c�ri neîndemânatice, _i picioarele ca de plumb i se împleticeau.Aghiotantul regimentului se repezi în goan� spre e. Faca lui Feodorovski eraro_ie _i schimonosit� de mânie, iar falca de jos îi tremura. Gâfâind de furie _ide alerg�tura, înc� de departe, r�cni înt�râtat, în�bu_indu-se _i mâncândcuvintele.

- Sublocotenent... Roma_ov... Domnul comandant a regimentului vacomunica cea mai aspr� mustrare... _apte zile de arest sever... la statul-major al diviziei... ce neru_inare, ce scandal, tot regimentul l-ai... o-of!P�c�tosule!

Roma_ov nu-i r�spunse _i nici m�car nu-l privi. Fire_te c-avea totdreptul s� înjure! Dar _i soldacii auziser� cum striga aghiotantul la el. �Ei, _i?Las' s� aud�... A_a-mi trebuie _i gata! gândi Roma_ov, înfuriindu-se el însu_i.De acum înainte totu-i pierdut pentru mine... Am s� m� împu_c... sunt

dezonorat pentru totdeauna! Totul, totul e pierdut... sunt un caraghios, ostârpitur�, am faca palid� _i urât�, o mutr� tâmpit�...

Cea mai dezgust�toare din toate mutrele de pe p�mânt. Totu-i pierdut!Soldacii care merg în urma mea î_i bat joc de mine, dându-_i coate! Sau poatec� le-o fi _i mil� de mine...

Nu, trebuie neap�rat s� m� împu_c... Trebuie!Dup� ce se îndep�rtau de general, companiile ocoleau una dup� a|ta la

stânga, întorcându-se la |ocu| de unde porniser� a defila. AAici se regrupau, aliniindu-se pe front de companie. In timp ce soseau

unit�cile din coad�, se îng�dui oamenilor s� stea în repaus, iar oficerii plecar�s� se mai dezmorceasc� _i s�-i trag� pe furi_ o cigar�.

Numai Roma_ov r�mase în front la dreapta plutonului.Cufundat în gânduri, scobea p�mântul cu vârful s�biei _i, cu toate c�

cinea capul plecat, simcea cum din toate p�rcile se îndreapt� spre el priviricurioase, batjocoritoare _i pline de disprec.

C�pitanul Sliva trecu prin faca lui _i f�r� s� se opreasc� sau s� se uite lael, morm�i r�gu_it printre dincii strân_i, cu o manie st�pânit�, parc� vorbeasingur:

- B-binevoiti s� faceci, chiar ast�zi, o cerere de mutare în a|ta comp-

panie... AApoi se apropie Vetkin. ln ochii lui buni _i limpezi _i-n colcurile buzelor

l�sate în jos, Roma_ov deslu_i simc�mântul de mila disprecuitoare pe care oarata oamenii când se uita la un câine c�lcat de tren. In aceea_i clip�,dezgustat, simci ca el însu_i zâmbea _ters _i f�r� rost.

- Hai s� fum�m o cigar�, luri Alexeevici, zise Vetkin.Apoi, plesnind din limba _i cl�tinând din cap, ad�ug� cu ciud�:- Eh! Frate!

Roma_ov simci c�-i tremura b�rbia, gâtlejul i se usuc� _i-i e gura amar�.St�pânindu-se anevoie s� nu izbucneasc� în hohote de plâns, r�spunse cuglas întret�iat de copil jignit:

- Nu... Ce mai... Nu vreau!

Vetkin se îndep�rta.Un gând dezn�d�jduit fulgera prin mintea lui Roma_ov: �Am s�-l

p�lmuiesc pe Sliva... Sau m� duc la general s�-i spun: �Nu ci-e ru_ine, omb�trân, s� te joci de-a soldacii _i s� chinuie_ti oamenii? Las�-i s� seodihneasc�. Din pricina ta, au fost b�tuci dou� s�pt�mâni în _ir!"

Deodat�, î_i aminti mândrele lui visuri de adineauri... frumosul _i zveltulsublocotenent... admiracia doamnelor _i mulcumiri din privirea generaluluiîncercat în lupte, _i se ru_ina atât de tare, încât se înro_i pân�-n vârfulurechilor.

�E_ti un caraghios, dezgust�tor _i tic�los, strig� el în gând.S� _tie toat� lumea ca azi m� împu_c!"Parad� era pe sfâr_ite. Companiile mai defilar� de vreo câteva ori prin

faca comandantului de corp de armat�, întâi la pas, apoi în pas alerg�tor, iarla urm� într-o coloan� compact� cu baionetele pentru atac. Generalul parc�

se mai îmbunase _i lauda chiar de câteva ori soldacii. În sfâr_it, regimentul seopri pe loc _i oamenii fur� l�saci în repaus. Gornistul suna adunarea oficerilor.

- Domnii oficeri sunt chemaci la domnul comandant de corp dearmat�! se auzi printre coloane.

Oficerii ie_ir� din rânduri _i f�cur� cerc strâns în jurul generalului. Eratot c�lare, gârbovit, _i p�rea foarte obosit, dar ochii lui umfIaci, pe jum�tateînchi_i, aruncau prin ochelarii de aur priviri vioaie _i ironice.

- Voi fi scurt, zise el r�spicat _i grav. Regimentul nu-i bun de nimic! Numi-e necaz pe soldaci, darînvinov�cesc comandancii. Dac� vizitiul e prost, nicicaii nu trag. Nu v�d la dumneavoastr� inima, pricepere _i grij� de oameni...Aduceci-v� bine aminte: �Fericit e cel care-_i jertfe_te sufletul pentruaproapele sau". Dumneavoastr� însa n-aveci decât un singur gând: s� ie_icibine la inspeccia _efilor! Aci spetit oamenii ca pe ni_te cai de birj�. Oficerii auo înf�ci_are caraghioas� _i neîngrijita. Parc�-s diaconi în uniform�. De altfel,toate acestea o s� le citici _i-n ordinul meu de zi, dup� procesul-verbal deinspeccie... Un sublocotenent din compania a _asea sau a _aptea, mi se pare,a pierdut alinierea _i a f�cut din companie o adev�rat� harababur�. Eru_inos! Nu pretind mar_ în trei timpi, dar cer neap�rat m�sura _i sânge rece.

�Vorbe_te despre mine!" gândi Roma_ov, îngrozit _i i se p�ru ca toci ceide faca se uita deodat� la el, dar nimeni nu se clintise. Toci st�teau t�cuci,ab�tuci _i nemi_caci, cu ochii acintici asupra generalului.

- Mulcumesc din suflet c�pitanului din compania a cincea, urm�generalul. Unde e_ti, c�pitane? A, iat�-l! Cu o mi_care cam teatral�, î_i ridica_apca cu amândou� mâinile deasupra capului, dezgolindu-_i craniul puternic_i ple_uv care se ispr�vea cu o frunte bombat�, umflata parc�, _i-l salut�adânc�.

Inc� o dat� îci mulcumesc _i-ci strâng mâna cu pl�cere. Dac� o vreaDumnezeu s� mai lupte corpul de armata tot sub comanda mea - ochiigeneralului clipir�, str�lucind de lacrimi

- Adu-ci aminte, c�pitane, ca cea dintâi misiune primejdioas� am s� ci-o încredincez dumitale. Acum, domnilor, am onoarea... sunteci liberi! Voi fifericit s� v� mai v�d cu alt prilej, darîn alt� stare. L�saci, v� rog, calul s�treac�.

- Domnule general, f�cu ^ulgovici, înaintând, îndr�znesc s� v� rog, înnumele tuturor oficerilor, s� luaci masa la cercul nostru. Am fi...

- Nu, mulcumesc! îl opri scurt generalul. V� sunt recunosc�tor, darast�zi sunt poftit la contele Ledohovski.

Str�b�tând locul larg pe care-l deschiseser� oficerii dându-se la o parte,generalul se îndrepta în galop spre regiment.

Soldacii tres�rir� _i, f�r� s� fi primit vreun ordin, luar� pozicia de drepci,p�strând t�cere.

- V� mulcumesc, dragii mei! strig� hot�rât _i prietenos generalul. V�dau dou� zile de odihn�. ^i acum... ridica el voios glasul, la corturi! în galop,mar_! Ura!

^i cu strig�tul acesta scurt parc� electriza deodat� tot regimentul.R�cnind asurzitor de bucurie, cei o mie cinci sute de oameni se împr�_tiar� întoate p�rcile, iar p�mântul se cutremur�, duduind în�bu_it sub picioarele lor.

Romasov para_i grupul oficerilor care senîntorceau în ora_ _i o lua pedrumul cel mai lung, de-a curmezi_ul taberei. In clipele acestea, se simceap�r�sit, dezmo_tenit, aruncat afar� din familia regimentului, un str�inantipatic tuturor, ba mai mult, nici m�car un om în toat� firea, ci unb�iecandru stricat, neispravit _i scârbos.

Când trecea pe aleea din spatele corturilor companiei lui, auzi unr�cnet în�bu_it _i plin de mânie. Se opri o clip� _i, printre corturi, îl z�ri peRanda, sergentul-major al companiei, mic de stat, puternic ca un atlet _i cuchipul ro_u de apoplectic, care-l b�tea pe Hlebnikov cu pumnii peste faca,însocindu-_i loviturile cu un potop de înjur�turi mâr_ave. Hlebnikov avea omutr� întunecata _i tâmpit�, iarîn ochii lui lipsici de gândire se citea o spaim�de animal. La fiecare lovitur�, capul i se b�l�b�nea neputincios dintr-o parteîntr-alta, iar f�lcile-i cl�nc�neau.

Roma_ov se îndep�rta gr�bit, aproape alergând. N-avea puterea s� iaap�rarea lui Hlebnikov _i, totodat�, se gândea cu durere ca-n ziua aceeasoarta i se împletise ciudat _i dezgust�tor cu a bietului soldat schingiuit _iîndobitocit în b�t�i.

Parc-ar fi fost amândoi betegi, suferind de aceea_i boal� _i trezind înceilalci aceea_i scârb�. De_i gândul asem�n�ri de situacii îi insufla dezgust _iru_ine, totu_i recunoa_terea aceasta avea ceva neobi_nuit, adânc _i cuadev�rat omenesc.

XVI. _ _DE LA TABARA LA ORA^, NU DUCEA decât un singur drum, ce se

întret�ia cu linia ferat� într-o vale adânc� între dou� povârni_uri înalte.Roma_ov coborî repede pe c�ranrea îngusta _i aproape dreapt�, apoi începu s�suie anevoie pe cealalt� parte. Inc� de la jum�tatea urcu_ului, z�ri sus unoficerîn bluz� de var� _i cu mantaua pe umeri. Se opri câteva clipe _i,încordându-_i privirea, îl recunoscu pe Nicolaev. �Iat� lucrul cel mainepl�cut!" î_i zise el. Inima i se strânse dureros ca de o presimcire rea, darî_iurma resemnat calea.

Cei doi oficeri nu se v�zuser� de aproape cinci zile. Totu_i, f�r� s� _tienici ei de ce, nu. Se salutar� _i Roma_ov g�si c�-i foarte firesc, parc� a_atrebuia s� fie în ziua aceea neobi_nuit� _i grea. Niciunul din ei nu duse m�carmina la _apc�.

- Te-am a_teptat înadins aici, luri Alexeici, zise Nikolaev, uitându-se îndep�rtare spre tab�r�, peste um�rul lui Roma_ov.

- Ici stau la dispozicie, Vladimir Efimaci! r�spunse sublocotenentul cu olini_te pref�cut�, dar cu glas tremur�tor. Se pleca _i culese un fir de iarbauscat _i cafeniu din toamn� trecut� _i, cu gândul aiurea, începu s�-l molf�ie,acintindu-_i ochii asupra nasturilor de la mantaua lui Nikolaev, în care i ser�sfrângea silueta; _olduri din cale-afar� de umflate, un cap îngust _i picioarefoarte scurte.

- Nu te cin mult! N-am s�-ci spun decât dou� vorbe, începu Nikolaevneobi_nuit de domol, cu politecea exagerat� a omului iute la mânie, darhot�rât s� se st�pâneasc�, de_i e furios.

Cum însa le venea tot mai greu s� vorbeasc�, f�r� a se privi, Roma_ovpropuse:

- N-ai vrea s� ne urm�m calea?

Cn�r�ruia întortocheata, b�t�torit� de trec�tori, str�b�tea un câmp cusfecla. In dep�rtare se z�reau c�sucele albe ale ora_ului _i acoperi_urile |or detigl� ro_ie. Cei doi oficeri mergeau al�turi, dar cinându-se departe unu| dea|tu| _i c�lcând pe stratu| gros de verdeaca care fo_nea sub picioarele |or.

Câtva timp, t�cur� amândoi. In sfâr_it, Nikolaev r�sufla anevoie, adânc_i zgomontos, apoi vorbi cel dintâi:

- Inainte de toate, trebuie s�-ci pun o întrebare... Crezi c� te porci cutot respectul cuvenit faca de socia mea... Alexandra Petrovna?

- Nu înceleg, Vladimir Efimovici... f�cu Roma_ov. La rândul meu,trebuie s� te întreb...

- D�-mi voie! se înfierbânt� deodat� Nikolaev. S� ne punem întreb�rilepe rând... întâi eu _i pe urma dumneata! Altfel, n-o s� ne putem încelege... s�vorbim f�r� înconjur _i sincer. R�spunde-mi întâi, dac� te intereseaz� câtu_ide pucin ceea ce se spune pe socoteala ei? într-un cuvânt... drace!Reputacia ei! Nu, nu, a_teapt�... nu m� întrerupe... N-ai s� t�g�duie_ti, sper,ca ea _i cu mine am fost totdeauna foarte dr�guci cu dumneata _i c-ai fostprimit în casa noastr� ca un bun prieten, aproape ca o rud�...

Roma_ov se împiedica greoi în p�mântul moale _i morm�i, ru_inat:- Crede-m� c-o s�-ci fiu totdeauna recunosc�tor, ca _i Alexandrei

Petrovna...

- Eh, dar nu-i vorba de asta! Nu de asta... Nu-ci cer recuno_tinca, seînfurie Nikolaev. Vreau numai s� te în_tiincez ca pe socoteala nevestei mele,se r�spândesc bârfeli murdare _i mincinoase, care... cum s� spun... în care...Nikolaev se în�bu_ea, _tergându-_i faca cu batista. Intr-un cuvânt... în caree_ti amestecat _i dumneata! Socia mea _i cu mine primim aproape în fiecarezi scrisori anonime mâr_ave. N-am s� ci le ar�t... sunt prea scârboase... Darînscrisorile acestea se spune... Nikolaev se opri o clip�, nehot�rât. Ei bine, da,la dracu... Se spune c� e_ti amantul Alexandrei Petrovna _i ca... Eh, ce lucrujosnic! în sfâr_it... c� v� întâlnici zilnic în tain� _i ca tot regimentul _tie. Cetic�lo_ii!

Scrâ_ni din dinci cu ur� _i scuip�.- ^tiu cine a scris scrisorile! zise încet Roma_ov, întorcând capul.- ^tii?Nikolaev se opri _i-l apuc� brutal de mânec�. Se vedea ca o

nea_teptat� mânie îi alungase deodat� pref�cuta st�pânire de sine. Ochii luide taur se m�rir�, faca i se învineci _i o spum� alb� se ivi la colcurile buzelorcare-i tremurau. Plecându-se înainte cu tot trupul _i aproape atingând cu facacapul lui Roma_ov, izbucni:

- Atunci, cum îndr�zne_ti s� taci, dac� _tii? în situacia dumitale,datoria oric�rui om cu câtu_i de pucin simt al onoarei este s� închid� gura

acelui mi_el. M-auzi? Don Juan de garnizoan�! Dac� e_ti un om cinstit _i nuun...

Roma_ov se îng�lbeni _i se uita cu ura în ochii lui Nikolaev. Mâinile _ipicioarele i se îngreuiar� deodat� ca plumbul, capul i se goli, iar inima parc� ise pr�bu_i în adânc, b�tând puternic _i dureros de-i tremura tot trupul.

- Te rog s� nu strigi la mine, zise Roma_ov cu glas în�bu_it, t�r�g�nindcuvintele. Vorbe_te mai cuviincios! Nu-ci îng�dui s� r�ce_ti!

- Nici nu r�nesc, r�spunse Nikolaev tot grosolan, dar cu glas potolit.Încerc numai s� te conving atunci când am dreptul s�-ci pretind! Leg�turilenoastre din trecut îmi dau dreptul �sta. Dac� cii câtu_i de pucin la numele bun_i nep�tat al Alexandrei Petrovna, trebuie s� pui cap�t acestui scandal.

- Bine, voi face tot ce-mi st� în putinc�! încheie scurt Roma_ov.^i, întorcându-i spatele, o lu� înainte prin mijlocul c�r�rii.Nikolaev îl ajunse îndat� din urm�.-Înc� ceva, numai... te rog s� nu te superi! zise Nikolaev cu glas mai

moale _i cam stingherit. Dac� tot am început s� vorbim, m�car s� ne spunemtot ce avem de spus. Nu-i a_a?

- Da... _i? întreba Roma_ov.- Ai v�zut cita simpatie ci-am ar�tat, Alexandru Petrovna _i cu mine!

Dac� ast�zi sunt nevoit s�... A, doar _tii singur ca-n p�c�tosul �sta de or�_elnu-i nimic mai îngrozitor decât bârfeala!

- Bine! r�spunse cu tristece Roma_ov. N-am s� mai vin pe ladumneavoastr�. Parc� asta voiai s�-mi ceri, nu-i a_a?

Foarte bine! De altfel, eu singur m� hot�râsem s�-mi încetez vizitele.Acum câteva zile, am intrat numai cinci minute, s� înapoiez AlexandreiPetrovna c�rcile pe care mi le împrumutase _i îndr�znesc s� te asigur c� eraultima mea vizit�.

- Da... a_a... rosti nedeslu_it Nikolaev _i apoi t�cu încurcat.Cei doi oficeri ajunser� la _osea. Pân� la ora_ mai erau vreo trei sute de

metri _i cum nu mai aveau s�-_i spun� nimic, mergeau al�turi t�cuci _i f�r� s�se priveasc�. Niciunul nu se hot�rî s� se opreasc� sau s� se întoarc� înd�r�t.Cu fiecare clip�, se simceau mai stingherici.

In sfâr_it, în dreptul celor dintâi case, le ie_i înainte o birj� _i-o opriNikolaev.

- Da... a_a... se întoarse c�tre Roma_ov, repetând acelea_i cuvintef�r� rost. Atunci, la revedere, luri Alexeevici.

Nu-_i strânser� mâinile, ci doar le ridicar� la cozoroc. Iar când Roma_ovv�zu ceafa alb� _i puternic� a lui Nikolaev îndep�rtându-se într-un nor decolb, se simci deodat� p�r�sit _i singur de parc� în clipa aceea i s-ar fi smulslucrul cel mai însemnat _i mai de prec din viaca lui.

Se îndrepta încet spre cas�. Gainan îl a_tepta în curte _i, înc� dedeparte, î_i dezv�lui toci dincii într-un zâmbet prietenos _i vesel. Ii scoasemantaua, surâzând mereu de pl�cere _i cop�ind pe loc, dup� obiceiul lui.

- Stat la mas�? întreba el cu o familiaritate grijulie.E_ti fl�mând! îndat� eu fuge la cercu' _i aduce mâncarea.

- Du-te dracului! urla Roma_ov. Pleac� _i s� nu mai intri cumva înodaie! Dac� întreab� cineva de mine, s� spui c� nu-s acas�... Fie chiar _iîmp�ratul!

Se întinse pe pat, înfundându-_i capul în pern� _i mu_când-o cu dincii.Ochii îi ardeau, ceva ustur�torîi sf�_ia gâtlejul _i-i venea s� plâng�. Dorea cuI�comie lacrimile fierbinci _i mângâietoare, suspinele lungi _i amare care-ciu_ureaz� sufletul. ^i atunci, î_i perinda în minte toate întâmpl�rile din ziuaaceea, oprindu-se înadins asupra faptelor ru_inoase _i umilitoare; se vedealimpede - parc-ar fi fost vorba de altcineva -jignit, îndurerat, slab, p�r�sit _ise înduio_a de propria lui soarta.

Dar lacrimile tot nu-i d�deau.

Pe urm�, se întâmpla ceva ciudat... Când se trezi, i se p�ru c� nudormise deloc, nici m�car nu acipise, ci doar _ezuse o clip� întins cu ochiiînchi_i, f�r� s� gândeasc�. De altfel, simcea aceea_i sfâ_iere în inima. Acumera întuneric în odaie.

R�m�sese mai bine de cinci ceasuri în starea aceast� neobi_nuit� detoropeal� a mincii.

I se f�cuse foame. Se scul�, se încinse cu sabia, î_i arunc� mantaua peumeri _i porni spre popota. Cercul era numai la vreo dou� sute de pa_i, darRoma_ov n-o lua de-a dreptul pe strad�, ci trecu pe din dos prin locuri virane_i gr�din� de zarzavat, s�rind gardurile.

Sala de mese, camera de biliard _i buc�t�ria erau puternic luminate, întimp ce curtea murdar� _i ticsit� de lucruri p�rea neagr�, ca înecata încerneal�. Toate ferestrele erau larg deschise. Se auzeau frânturi de discucii,râsete, cântece _i pocnetul sec al bilelor de biliard.

Roma_ov se _i urcase pe scar� din dos, când se opri deodat�, deslu_indprintre glasurile palavragiilor de la popot� _i glasul mânios _i batjocoritor alc�pitanului Sliva. Fereastr� era la doi pa_i, dar privind cu b�gare de seam�,z�ri spatele încovoiat al c�pitanului s�u.

- Toa-toata compania mer-mergea ca un sin-singur om!Un doi... un... doi... spunea Sliva, ridicând _i coborând cu tact mâna

întinsa, _i s-a g�sit tocmai el, parc� înadins, ca s� se fac� de râs, hop... hop...ca un cap. Apoi, cu o mi_care dezordonat� întinse de mai multe ori degetular�t�torîn sus. I-am spus în fa-faca, pe _leau: �Ddu-te, s-sti-stimabile, în altacom-companie. Ba chiar mai bine ai face s-s� p�r�se_ti cu des�vâr_ire r-regimentul. La dracu! Ce fel de oficeri mai e_ti _i dumneata? Doar a_a, numaicu numele..."

Roma_ov închise ochii _i se strânse tot. I se p�rea ca de-ar face acum omi_care, toci cei din sala s-arîntoarce _i-ar veni la fereastr�. R�mase neclintitun minut, doua... Apoi, cinându-_i r�suflarea, încovoiat _i cu capul între umeri,se strecura în vârful picioarelor de-a lungul peretelui _i, gr�bind pasul, ajunsela poart�. De aici trecu în goana strada luminat� de lun� _i se ascunse înumbra deas� a gardului din faca.

In seara aceea, Roma_ov r�t�ci în ne_tire prin ora_, mergând numai pepartea umbrit�, f�r� s�-_i dea seama pe ce str�zi trecea. O dat�, se opri chiarîn faca casei Nikolaevilor care p�rea orbitor de alb� în lumina lunii, iar

acoperi_ul de tabl� verde lucea ciudat _i rece, ca I�cuit. Strada era t�cut� _ipustie, parc� necunoscut�. Umbrele drepte _i bine conturate ale caselor _i alegardurilor t�iau strada în dou�. O jum�tate era cu des�vâr_ire neagr�, iarcealalt�, alb� _i pietri_u-i rotund _i neted lucea ca uns. Prin perdelele groase_i ro_ii, str�b�tea lumina l�mpii ca o pat� mare _i cald�.

-Iubita mea, nu simci tu oare ce trist sunt, cât suf�r _i ce drag�-mie_ti? _opti Roma_ov cu glas îndurerat, ap�sându-_i pieptul cu amândou�mâinile.

Deodat�, îi trecu prin minte c-ar putea s-o fac� pe Surocika s�-l aud� _is�-l înceleag� de departe, prin perecii od�ii.

Încle_tându-_i cu atâta putere pumnii de i se înfigeau unghiile în carne_i-l dureau, strângându-_i f�lcile ca-n spasme, în timp ce un fior îi furnica tottrupul, începu s� murmure în gând, încordându-_i p�tima_ toat� voinca:�Prive_te pe fereastra... Apropie-te de perdele... Scoal� de pe canapea _iapropie-te de perdele... Vino, vino, vino! M-auzi? îci poruncesc s� te apropiide fereastr�!"

Perdelele r�mâneau nemi_cate. A�Nu m-auzi! _opti Roma_ov cu amara imputare. In clipa aceasta, stai

lâng� lampa al�turi de el, lini_tit�, nep�s�toare _i frumoas�. Ah, Dumnezeule,Dumnezeule, ce nenorocit sunt!"

Oft� _i se îndep�rt� încet, cu pa_i greoi _i cu capul plecat.Trecu prin faca locuincei lui Nazanski, dar nu v�zu lumina.| se p�ru totu_i ca cineva în alb umbla în lung _i-n lat prin odaia

întunecata _i ajunge din când în când prin dreptul ferestrelor, dar, cuprins deo fric� ciudat�, nu îndr�zni s�-l strige pe Nazanski.

Dup� câteva zile, Roma_ov î_i amintea de plimbarea aceast� fantastic�_i aproape nebun� ca de un vis îndep�rtat, pe care însa nu-l putea uita. Nu_tia s� spun� cum ajunsese afar� din ora_ pe un colnic, unde se întindeacimitirul evreiesc, cufundat în t�cere _i-n taina, împrejmuit de un zid scund,alb. Din iarba adormit� sub razele lunii, se în�lcau triste, pietrele goale _i reci,aruncând toate aceea_i umbr� firav� _i îngusta.

M�recia grav� _i t�cut� a singur�t�cii st�pânea întreg cimitirul.Poate c� într-adev�r fusese un vis!

Se vedea apoi în cel�lalt cap�t al ora_ului. Sta în mijlocul unui z�gazlung _i str�lucitor, aruncat între amândou� malurile Bugului. Valurilesomnoroase se leg�nau agale sub picioarele lui, sf�râmându-se de c�rm cuun murmur melodios �iar luna se r�sfrângea în mi_c�toarea oglinda a fluviuluiîntr-o dâr� tremur�toare, ca _i cum o sumedenie de pe_ti_ori argintii s-ar fijucat la faca apei, îndreptându-se pe o c�r�ruie lung� _i îngusta spre cel�laltmal, întunecat, t�cut _i pustiu. Roma_ov î_i mai amintea c� pretutindeni, pestr�zi, _i afar� din ora_, îl urm�rise un miros dulce, delicat, _i p�trunz�tor desalcâm în floare. Toat� noaptea-i trecur� prin minte gânduri ciudate, cândînsp�imânt�toare, când copil�re_ti _i ridicole. De cele mai multe ori, ca pejuc�torii încep�tori care _i-au pierdut într-o singur� sear� toat� averea, îlademenea gândul, iluzia c� nu i s-a întâmplat nimic nepl�cut, ca frumosulsublocotenent Roma_ov a defilat cum nu se poate mai bine în faca

generalului, fiind l�udat de toci cei de faca, iar acum st� cu camarazii lui însala luminat� a popotei, râzând în hohote la un pahar de vin ro_u. Dar defiecare dat� visul se Dulbera, când î_i amintea de injuriile lui Feodorovski, decuvintele ustur�toare ale lui Sliva sau de convorbirea pe care-o avusese cuNikolaev, _i iar se simcea nefericit _i dezonorat pentru totdeauna.

Un tnainic instinct îl mân� spre locul unde se desp�rcise în ziua aceea deNikolaev. In acela_i timp, se gândea la sinucidere, darf�r� hot�râre _i f�r�team�, cu un simc�mânt ascuns de amor propriu m�gulit.

Ca de obicei, nest�pânita lui închipuire îi mic_ora toat� groz�via acestuigând, înfrumusecându-l _i împodobindu-l cu imagini vii _i str�lucitoare...Iat�, Gainan, cu faca schimonosit� de spaim�, iese în fug� din odaia luiRoma_ov. Galben _i tremurând, alearg� într-o goan� la cercul militar, plin deoficeri. La ivirea lui, toci se scoal� f�r� voie în picioare. �S� tr�ici... dom'sublocotenent... s-a împuscat!" roste_te anevoie Gainan. Toat� lumea setulbur�. Fetele se îng�lbenesc _i-n ochii tuturor se vede groaza. �Cine s-aîmpuscat? Unde? Care sublocotenent?" �Domnilor, asta-i ordonanca luiRoma_ov! exclam� cineva care La recunoscut pe Gainan. E ceremisul lui". Tocise reped spre locuinca lui Roma_ov. Unii f�r� _apc�... Roma_ov e întins pepat. Pe podea, o b�ltoac� de sânge, iarîn mijlocul ei, un revolver Smith _iWesson, tip militar... Znoiko, doctorul regimentului, r�zbe_te anevoie prinmulcimea de oficeri care umple odaia. �în tâmpl�! zice el încet, în mijlocult�cerii generale. Totul s-a sfâr_it!" �Domnilor, descoperici-v�!" murmuracineva. Mulci î_i fac cruce. Vetkin g�se_te pe mas� un bilecel cu câtevarânduri scrise cu creionul de o mina hot�râta _i-l cite_te cu glas tare: �Iert petoat� lumea...

Mor de bun�voie, fiindc� viaca-i prea grea _i prea trist�! Vestici-o cu câtmai mult� crucare pe mama despre moartea mea.

Gheorghi Roma_ov."Toci se privesc _i fiecare cite_te în ochii celuilalt acela_i gând tulbur�tor

_i nerostit: �Noi l-am ucis!"Purtat pe �brace de opt camarazi _i acoperit cu brocart auriu, sicriul se

leag�n� ritmic. ln urma lui, vin toci oficerii. ln spatele lor merge compania a_asea. C�pitanul Sliva e încruntat _i posomorât. Faca blând� a lui Vetkin eumflat� de lacrimi, dar acum, pe strad�, se st�pâne_te. Lbov plânge înhohote, bunul _i dragul b�iat nu se ascunde _i nu se ru_ineaz� de durerea lui!Sunetele mar_ului funebru plutesc în aerul de prim�var� ca suspine adânci _imâhnite. Toate sociile oficerilor sunt _i de de fat�, iar printre ele _i Surocika.�L-am s�rutat! î_i zice ea cu dezn�dejde. L-am iubit! A_ fi putut s�-l opresc _is�-l scap!" �Prea târziu!" îi r�spunde în gând Roma_ov, cu un zâmbet amar.Oficerii care merg în urma sicriului vorbesc încet între ei: �P�cat de el,s�racu'! Ce bun camarad era _i ce oficer minunat! Da... noi nu l-amînceles!" lar mar_ul funebru hohote_te tot mai tare. E mar_ul lui Beethoven:La moartea unui erou. ^i Roma_ov zace în sicriu, nemi_cat _i rece, cu unzâmbet ve_nic pe buze. Pe pieptul lui, un modest buchet de violete depus deo mân� necunoscut�... I-a iertat pe toci: pe Surocika, pe Sliva, pe Feodorovski_i pe comandantul corpului de armat�. S� nu plâng� nimeni! El era prea

frumos _i prea curat la suflet pentru viaca aceasta! O s�-i fie mult mai binedincolo..."

Ochii lui Roma_ov se umpluser� de lacrimi, dar nu _i le _tergea. Simceao mare pl�cere s�-_i închipuie c�-i plâns de toci, el, oropsitul jignit penedrept!

Mergea acum de-a lungul câmpului de sfecl�. La picioarele lui, frunzelescurte _i groase p�reau pete pestrice, albe _i negre.

Nem�rginirea campului pustiu, luminat de luna, îl ap�sa. Se sui pe omic� ridic�tur� de p�mânt, oprindu-se deasupra v�ii unde trecea caleaferat�. Povârni_ul pe care se g�sea era înv�luit într-o umbr� neagr�, iar pecel�lalt, o lumin� alb� _i orbitoare parc�-ci îng�duia s� deslu_e_ti fiecarefiricel de iarb�.

Povârni_ul se l�sa în jos ca o pr�pastie întunecata, în fundul c�reia abialuceau sinele _lefuite. Mai departe, dincolo de vale, în mijlocul câmpului, seiveau _iruri regulate de corturi albe cu vârful cuguiat.

Ceva mai jos de creast�, de-a lungul _inelor, era un drumeag îngust.Roma_ov coborî într-acolo _i se a_eza pe iarb�, îi venea r�u de foame _i deoboseal� _i simcea o mare sl�biciune _i un tremurîn picioare. Câmpul mare _ipustiu, povârni_ul pe jum�tate înv�luit în umbr�, v�zduhul tulbure _istr�veziu, iarba ud� de rou�, toate erau cufundate într-o t�cere ap�s�toarece parc� se furi_a, vuindu-i în urechi. Doar arareori, la gar�, locomotivele demanevra î_i scoteau cip�tul, iarîn t�cerea nopcii neobosite fluier�turile lorîntret�iate p�reau ni_te strigate omene_ti, nelini_tite _i ameninc�toare.

Roma_ov se întinse pe spate. Luna plin� luneca repede deasupra noriloralbi, u_ori _i nemi_caci în înaltul cerului. Sus, era un gol nem�rginit _i rece, iartot spaciul dintre p�mânt _i cer p�rea plin de groaza _i de tristece ve_nic�.�Acolo s�l�_luie_te Dumnezeu!" î_i zise Roma_ov _i deodat�, într-o naiv�izbucnire de umilinc�, de obid� _i de mila faca de el însu_i, prinse a murmuraam�rât _i p�tima_:

- Doamne, Dumnezeule! De ce te-ai întors faca de la mine? sunt mic,sunt slab, un biet fir de nisip! Cu ce ci-am gre_it, Doamne? Doar e_tiatotputernic _i bun... Tu le vezi pe toate! De ce e_ti nedrept cu mine?

Il cuprinse frica _i _opti repede cu c�ldur�:- Nu, nu, Dumnezeule! E_ti bun, iart�-m�, iart�-m�!N-am s� mai fac. ^i ad�ug� cu înduio_at _i umila resemnare: F� cu mine

ce vreni... m� supun cu recuno_tinca voii tale.In timp ce se ruga astfel, un gând de o naiv� viclenie se înfiripa în

adâncurile cele mai t�inuite ale sufletului s�u...

Dumnezeu, care le vede pe toate, va fi cu siguranc� mi_cat deresemnata lui supunere _i va face deodat� o minune, datorit� c�reia toateîntâmpl�rile ru_inoase _i chinuitoare de peste zi nu vor mai fi decât un visurât... �Unde e-essti?" întreba o locomotiv� într-un _uierat scurt _i mânios.

Iar alta-i r�spunse cu glas gros, lung _i ameninc�tor: �Pa-zea-a!"De cealalt� parte a v�ii, chiar pe creasta luminat� a povârni_ului, se

auzi un fo_net, ca _i cum s-ar fi strecurat cineva.

Roma_ov ridica u_or capul s� vad� mai bine. O gr�mad� cenu_ie,uniform� care abia sem�na a om cobora în vale _i, în lumin� tulbure,spectral� a lunii, se pierdea prin iarb�. O puteai urm�ri doar dup� mi_careaumbrei _i dup� zgomotul u_or al p�mântului care se surp� sub picioarele ei.

Iat�nc� trece peste sine. �Pare s� fie un soldat, î_i zise Roma_ov,nelini_tit. In orice caz, e un om. Dar numai un lunatic sau un beciv poate s�mearg� atât de ciudat. Oare cine o fi?"

Omul cenu_iu trecuse dincolo de sine _i intr� în umbr�.Acum se vedea limpede c� era un soldat. Urca încet _i greoi povârni_ul

_i pieri câteva clipe din ochii lui Roma_ov. Iar dup� câteva minute se ridic�încet de jos un cap rotund, descoperit, cu p�rul tuns. Lumin� tulbure c�deadrept pe faca omului _i Roma_ov îl recunoscu pe soldatul Hlebnikov dinflancul stâng al companiei lui. lnainta, cinându-_i capela în min�, cu privireastins� _i acintit� în gol. Parc� era mânat de o putere l�untric�, str�in� _itainica. Trecu a_a de aproape de oficer, încât mai c�-l atinse cu poalelemantalei. Luna se r�sfrângea în ochii lui, ca dou� puncte vii _i str�lucitoare.

- Hlebnikov! Tu e_ti? strig� Roma_ov.- Hî! f�cu scurt soldatul _i, oprindu-se deodat�, începu s� tremure de

fric�.

Roma_ov se scula repede. Z�ri înaintea lui o faca ca de mort,schimonosit�, cu buzele rupte, umflate _i pline de sânge _i un ochi ce nu semai vedea sub o vân�taie uria_�. In lumina deslu_ita a lunii, urmele loviturilorp�reau _i mai groaznice.

Roma_ov î_i zise: �Omul �sta _i cu mine am pricinuit ast�zi nereu_itaregimentului. Amândoi suntem la fel de nenorocici."

- Unde te duci, dragul meu? Ce-i cu tine? întreba el cu blândece _i, f�r�voie, î_i puse amândou� mâinile pe umerii soldatului.

Hlebnikov îi arunca o privire pierdut�, s�lbatic� _i îndat� întoarse capul.Buzele i se desf�cur� încet într-un fel de horc�it, scocând un sunet r�gu_it _if�r� înceles. Roma_ov simci treptat _i dureros o senzacie în�bu_it� _inepl�cut� în stomac _i-n piept ca înainte de le_in.

A- Te-au b�tut? Da? Ei, hai, spune odat�... Da...? ̂ ezi aici, lâng� mine...Il trase de mâneca spre eL. F�r� s� se împotriveasc�, soldatul c�zu

moale ca un manechin pe iarba ud�, al�turi de sublocotenent.- Unde te duceai? îl cerceta Roma_ov.Hlebnikov t�cea _i st� stângaci, cu picioarele întinse _i nefiresc de

cepene. Incetul cu încetul, capul i se l�sa pe piept cu mi_c�ri abia v�dite.Sublocotenentul mai auzi un sunet scurt, r�gu_it _i o mil� plin� de teama i setrezi în suflet.

- Voiai s� fugi? Pune-ci capela în cap! Ascult�, Hlebnikov, acuma nuvorbesc cu tine ca un _ef... _i eu sunt nenorocit, singur _i crunt lovit! Nu maipoci r�bda? Te doare?

Spune-mi pe faca. Voiai s� te omori? întreba el într-un murmur f�r� _ir.Hlebnikov înghici zgomotos în sec, dar nu spuse nimic. In acela_i timp,

Roma_ov baga de seam� c� soldatul tremura din tot trupul, capul i seb�l�b�nea, iar dincii îi cl�nc�neau. O clip�, oficerul se înfrico_a. Noaptea

nedormit�, simc�mântul singur�t�cii, lumina egal�, _tears� _i moart� a lunii,pr�pastia neagr� de sub picioarele lui _i, lâng� el, soldatul acesta t�cut,n�ucit în b�t�i- toate i se p�reau un vis nes�buit _i chinuitor, aidoma cu celpe care oamenii îl vor avea pesemne în cele din urm� zile ale |umii.ADeodat�,un val cald de comp�timire _i o mil� nesfâr_it� îi n�p�dir� sufletul. Incelegândca propria lui durere e m�runt� _i neînsemnata, ca el însu_i e matur _iinteligent pe lâng� omul �sta zdrobit _i tâmpit în b�t�i, Roma_ov î_i trecubracul pe dup� gâtul lui _i, strângându-l cu putere _i duio_ie, îi spuse cuadânc� _i cald� încredincare:

- Hlebnikov, ci-e greu? Nici eu nu m� simt bine, crede-m�, dragul meu!Nu înceleg nimic din câte se petrec în lume... Totu-i crud _i f�r� rost... Dartrebuie s� rabzi prietene �trebuie s� rabzi... A_a trebuie!

Capul lui Hlebnikov se pleca tot mai tare _i c�zu deodat� pe genunchiilui Roma_ov. lmbr�ci_ând strâns picioarele oficerului _i lipindu-_i faca de ele,soldatul tremura din tot trupul, c�utând s�-_i în�bu_e hohotele de plâns.

- Nu mai pot... bolborosea el, pierzând _irul, nu mai pot, st�pâne, numai pot... Of, Doamne... m� bat, râd de mine... ^eful secciei cere bani,sergentul-major striga... De unde s�-i iau?

Mi-e burta v�t�mat�, am surp�tura... Abia eram b�iecandru când mi-amv�t�mat-o... Vai! Doamne, Doamne!

Roma_ov se plec� peste capul care se fr�mânta chinuit pe genunchiilui. Simci mirosul trupului bolnav _i murdar, al p�rului nesp�lat _i duhoareaacr� a mantalei care slujea noaptea drept plapuma. O tristece nesfâr_it�,groaza, nedumerirea, o mil� adânc�, împletita cu con_tiinca propriei luivinovacii, toate i se l�sar� greu pe inima care i se strânse de durere.

Aplecându-se u_or deasupra capului murdar, cu p�rul tuns scurt _icepos ca o perie, _opti de abia auzit:

- Frate!

Hlebnikov îi apuc� mâna _i oficerul simci, o dat� cu lacrimile calde,atingerea buzelor lipicioase _i reci. Dar nu-_i trase mina _i rostea vorbe demângâiere, simple _i mi_c�toare, cum spun oamenii mari unui copil nec�jit.

Apoi îl duse în tab�r� _i-l chem� pe sergentul de zi al companiei... Era^apovalenko. Ie_i numai în c�ma_a _i-n izmene, c�scând, cu ochii pejum�tate închi_i _i sc�rpinându-se, când pe spate, când pe burt�. Roma_ov îiordon� s� pun� pe altul de planton în locul lui Hlebnikov. Sergentul încercas�-i r�spund�.

- S� tr�ici, domnule sublocotenent, nu i-a venit înc� rândul la schimb!- F�r� vorb�! se r�sti Roma_ov. S� spui mâine domnului c�pitan c� a_a

ci-am ordonat eu! Va s� zic�, vii mâine la mine! se întoarse el apoi spreHlebnikov care-i r�spunse cu o privire sfioas� _i plin� de recuno_tinc�.

Roma_ov se îndrepta spre cas�, mergând încet de-a lungul taberei.Auzind _oapte într-un cort, se opri s-asculte. Cineva spunea o poveste cu glassc�zut _i t�r�g�nat.

- _i atunci, numai ce-l trimite dracu cela pe cel mai mare vr�jitor allui la soldat... _i iaca sose_te vr�jitorul _i-i zice: �Hei, soldatule, s� _tii c-am s�

te m�nânc!" Dar soldatul de colo-i r�spunde: �Ehei, nu poci tu s� m�m�nânci, ca _i eu îs tot vr�jitor!"

Roma_ov se îndep�rta _i ajunse iar la povârni_. Îl ap�sa simc�mântulneroziei acestei vieci f�r� rost _i de neînceles.

Oprindu-se pe margine, ridica ochii spre cer. Acolo, domnea aceea_inem�rginire rece de mai înainte _i acela_i gol însp�imânt�tor _i f�r� desfâr_it. Atunci, aproape f�r� s�-_i dea seama, ridic� ameninc�tor pumniideasupra capului _i striga furios:

- Hei, tu! în_el�tor b�trân! Dac� ai, într-adev�r, putere _i cutezi... f�s�-mi rup acuma un picior.

Cu ochii închi_i, coborî ca un vârtej povârni_ul repede, trecu din dou�s�rituri peste sine _i, f�r� a se mai opri, se c�c�r� pe urcu_ul din faca. N�rile ise umflaser� _i r�sufla neregulat _i adânc... Apoi, simci deodat� c�-l cuprindeo îndr�zneal� semeac�, dârz� _i sfid�toare...

xvn. _ ADIN NOAPTEA ACEEA, SE FACU IN sufletul lui Roma_ov o adânc�

schimbare. Fugea de oficeri, manca mai mult acas�, nu se mai duceaniciodat� la seratele dansante de la cerc _i nu mai bea de loc. P�rea maimatur _i mai serios, dându-_i singur seama de aceasta, dup� lini_tea trist� _inep�s�toare cu care privea acum oamenii _i întâmpl�rilE. F�r� voie, î_iamintea adesea ceva ridicol, auzit sau citit cândva, cum c� viaca omeneasc�se împarte în perioade de câte _apte ani, în timpul c�rora omul î_i reînnoie_tecu des�vâr_ire cesuturile, sângele, gândurile, sentimentele _i caracterul.Roma_ov tocmai împlinise de curând dou�zeci _i unu de ani.

Soldatul Hlebnikov veni la el seara, dar abia dup� ce-l mai chemase odat�. Apoi se ar�tase tot mai des. La început, înf�ci_area lui îci amintea uncâine fl�mând _i râios, care a fost mult b�tut _i se fere_te cu spaima chiar _ide mâna întinsa ca s�-l mângâie. Dar grij� _i bun�tatea oficerului îi înc�lzir�_i-i muiar� încetul cu încetul inima. Cu ru_ine, amestecat� cu mil� _iremu_care, Roma_ov afla am�nuntele viecii lui. Hlebnikov î_i l�sase acas�mama, tat�l beciv, un frate pe jum�tate tâmpit _i patru surori mai mici.P�mântul le fusese luat cu japca _i pe nedrept de ob_te, care le îng�duiaacum s� se ad�posteasc� de poman� într-un bordei; cei mai mari lucrau lastr�ini, cei mai mici cre_teau pe drumuri. Nu primea bani de acas�, iar lamunc� pl�tit� nu-l lua nimeni c� era slaB. F�r� câtu_i de pucini bani, viacasoldatului e tare grea... N-are nici ceai, nici zah�r, nu poate nici m�car s�-_icumpere s�pun _i mai trebuia neap�rat s�-i cinsteasc� din când în când cuvotca _i pe sergent _i pe sergentul-major la cantin�, a_a c� toat� solda -dou�zeci _i dou� de copeici _i jum�tate pe luna - se duce pe cheltuieli pentru_efii ace_tia. In fiecare zi, era b�tut, oamenii râdeau de el, îl înjurau _i-ltreceau de corvoad� la muncile cele mai grele _i mai nepl�cute, chiar cândnu-i venea rândul.

Cu mirare _i cu groaz�, Roma_ov începea s� vad� ca soarta-l puneazilnic faca în faca cu sute de Hlebnikovi cenu_ii care-_i aveau fiecare pasurile_i bucuriile lor, darî_i pierduser� cu tocii personalitatea, strivici de propria lorne_tiinc�, de robia general�, de nep�sarea _efilor, de bunul plac _i de silnicia

suboficerilor. Mai însp�imânt�tor decât orice era ca nici un oficer nici m�carnu b�nuia - ca, de altfel, nici Roma_ov pân� atunci- ca toci ace_ti umiliHlebnikovi, cu fecele lor supuse _i _terse, sunt de fapt oameni vii _i nu unit�cidenumite companie, batalion, regiment...

Roma_ov dobândi ceva de lucru pentru Hlebnikov, f�cându-i rost de unmic câ_tig. În companie, se baga de seam� neobi_nuita ocrotire a unui soldatde c�tre un oficer. Sublocotenentul constata adesea ca-n faca lui suboficerii sepurtau cu Hlebnikov cu o politece batjocoritoare _i-i vorbeau înadins cu glasdulceag. Pare-se c� prinsese de veste _i c�pitanul Sliva care bomb�neauneori, f�r� s� se adreseze cuiva anume.

-la te uita... Ce mai li-liberali au r�s�rit _i-mi strica compania! Tic�lo_iitrebuie b�tuci m�r... iar dumnealor îi cocolo_esc.

Acum, când Roma_ov era mai liber _i r�mânea singur mai mult� vreme,îl n�p�deau gânduri ciudate _i încâlcite, cancele care-l tulburaser� a_a deadânc în timpul arestului din luna trecut�. Il cuprindeau mai ales dup�serviciu, când, la asfincitul soarelui, r�t�cea agale prin gr�din�, sub copaciisomnoro_i cu frunza deas�, ascultând trist _i singuratic zbârnâitul c�r�bu_ilor_i privind cerul trandafiriu _i senin care se întuneca încet.

Noua viaca l�untric� îl uimea prin bog�cia simc�mintelor ei. Alt�dat�,nici n-ar fi îndr�znit s� b�nuiasc� ce bucurii, ce putere _i ce interes adânc seascund într-un lucru atât de simplu _i de obi_nuit cum e gândirea omeneasc�.

Era hot�rât s� nu mai r�mân� în armat� _i s� treac� în rezerv�, îndat�ce se vor împlini cei trei ani pe care-i datora statului în schimbul înv�c�turiiprimite la _coala militar�. Dar nu _tia de fel ce-o s� fac� în viaca civil�... Segândea pe rând la fisc, la c�ile ferate, la comerc, s� intre administrator la omo_ie, ori funccionar într-un minister.

Pentru întâia dat� î_i d�du seama cu uimire de feluritele îndeletniciri _iprofesiuni. De unde s-or fi ivit, se întreba el, toate aceste specialit�ci ridicole,groaznice, tâmpite _i dezgust�toare? De pild�, cum de-a n�scocit viacameseriile de temnicer, acrobat, pedichiurist, c�l�u, cur�citor de latrine, frizerde câini, jandarm, scamator, prostituat�, b�ie_, veterinar, gropar, u_ier? Saupoate c� nu-i nici o n�scocire omeneasc� - oricât de simpl�, oricât deîntâmpl�toare, de ciudat�, de brutal� sau de vicioasa ar fi - care s� nu-_ig�seasc� pe loc un executant slugarnic.

De asemenea, în cuget�rile lui se mai minuna ca cele mai multeprofesiuni intelectuale se întemeiaz� numai pe neîncrederea în cinsteaomului _i, prin urmare, îi slujesc viciile _i cusururile. Altfel, de ce ar fipretutindeni nevoie de slujba_i de birou, contabili, funccionari de stat,polici_ti, vame_i, controlori, inspectori _i supraveghetori, dac� omenirea ar fides�vâr_it�?

Se mai gândea la preoci, la medici, la profesori, la avocaci _i lajudec�tori, la toci oamenii �_tia care - prin îndeletnicirile lor - sunt tot timpulîn leg�tur� cu sufletele, cu ideile _i cu suferincele semenilor lor. Nedumerit,Roma_ov ajungea la concluzia c� tocmai oamenii din categoria aceasta,începenindu-se într-un formalism rece _i mort, se împietreau _i se l�sau prin_imai repede decât alcii într-o învechita _i ru_inoas� nep�sare. ^tia c� mai este

_i categoria celor care au grij� de bun�starea exterioar� p�mânteasc�:inginerii, arhiteccii, inventatorii, fabricancii _i industria_ii. Dar _i ace_tia, ac�ror str�danie comun� ar putea face viaca uimitor de frumoas� _i de u_oar�,slujesc numai bog�cia... Toci tremura pentru pielea lor, toci sunt st�pânici de odragoste de animal pentru copiii _i bârlogul lor, toci se tem de viaca, de unde_i Ia_a lor I�comie de bani. Cine oare va avea, în sfâr_it, grij� de soartaîndobitocitului Hlebnikov, cine-I va hr�ni, cine-I va înv�ca _i-i va spune: �D�-mi mâna, frate!"

Astfel, cu pa_i înc� nesiguri _i foarte încet, dar gândind tot mai adânc,Roma_ov se str�duia s� p�trund� problemele existencei. Odinioar�, totul i sep�rea atât de simplu! împ�rcea lumea în dou� p�rci inegale: una mai mic� cecuprindea oficerimea, care, prin demnitatea _i prestigiul vr�jit al uniformei,decinea parc� _i toat� onoarea, vitejia, puterea fizic�, aroganta _i trufia, iarcealalt� parte, foarte mare _i anonim�, unde intrau civilii. Ace_tia eraudisprecuici: se socotea drept un act de vitejie s� baci ori s� înjuri din senin uncivil, s�-ci stingi cigara de nasul lui sau s�-i înfunzi cilindrul pe urechi...

Despre asemenea ispr�vi vorbeau cu încântare, înc� din _coal�, tinciide iuncheri. Acum, cercetând realitatea parc� din afar� _i privind-o c� dintr-un colci_or t�inuit sau prin cr�p�tura vreunui gard, Roma_ov începea s�-_idea seama c� viaca militar�, cu farmecul ei am�gitor, se întemeia pe o crud�_i ru_inoas� neîncelegere general�: �Cum poate s� existe, se întrebaRoma_ov, o categorie social� care, f�r� s� fie de nici un folos în timp de pace,m�nânc� pâinea _i carnea altuia, poart� hainele altuia, locuie_te în caselealtora, iarîn timp de r�zboi pleac� s�-_i omoare sau s�-_i schilodeasc� f�r�rost semenii?"

^i tot mai limpede încelegea c� omul n-are decât trei mândre chem�ri:_tiinca, arta _i munca liber�. Visa iar p�tima_ s� se îndrepte spre literatur�.Uneori, când i se întâmpla s� citeasc� o carte bun�, p�truns� de adev�ratainspiracie, î_i zicea chinuitor: �Doamne, ce simplu el _i eu am simcit _i amgândit acela_i lucru... _i eu a_ putea face la fel! Era ispitit s� scrie o povestiresau un mare roman care ar fi avut drept subiect groz�via _i plictiseala vieciimilitare. În capul lui, toate se potriveau de minune: tablourile erau colorate,tipurile vii, naraciunea se desf�_ura interesant _i firesc, _i ce placere-i f�ceas� cugete la toate acestea. Dar, a_ternut� pe hârtie, opnera lui era _tears�,copil�reasc�, f�r� viaca, greoaie, pompoasa ori banal�. In focul lucrului, nub�ga de seam� lipsurile acestea, când ispr�vea însa de scris era de ajuns s�citeasc� cea mai neînsemnata pagina din marii scriitori ru_i, ca s�-l cuprind�o amar� dezn�dejde, ru_inea _i dezgustul faca de arta lui.

Cu asemenea gânduri, r�t�cea adesea prin ora_ în nopcile calde de lasfâr_itul lui maI. F�r� s�-_i dea seama, alegea totdeauna acela_i drum careducea de la cimitirul evreiesc la dig _i apoi la calea ferat�. Uneori, cufundat înp�tima_a sforcare intelectual�, atât de nou� pentru el, nu-_i d�dea seama câtumblase, iar apoi, venindu-_i deodat� în fire _i trezindu-se parc� din somn, sepomenea la cel�lalt cap�t al ora_ului.

În fiecare noapte, trecea prin faca ferestrelor Surocikai �se furi_a pepartea cealalt� a str�zii, cinându-_i r�suflarea _i simcind cum îi bate inima, ca

_i cum ar fi s�vâr_it vreun furt ru_inos _i tainic. Când se stingea lumina însalonul Nikolaevilor, iar ferestrele negre în b�taia lunii c�p�tau o str�luciremoart�, se rezem� de gard, cu mâinile strânse tare pe piept _i murmur� într-o _oapt� plin� de ruga fierbinte:

- Dormi, minunea mea... dormi, dragostea mea! sunt foarte aproape...Te p�zesc!

În clipele acelea, simcea c�-i dau lacrimile, darîn sufletul lui, al�turi deduio_ie, de abnegacie _i de devotament, se zvârcolea gelozia oarb� _ibestiala a b�rbatului ajuns la maturitate.

Într-o sear�, Nikolaev fu poftit la un whist la comandantul regimentului.Roma_ov _tia. Plimbându-se noaptea pe strad�, simci într-o gr�din� mireasmatare _i amecitoare a narciselor.

Sari gardul _i, pe întuneric, culese dintr-un strat un m�nunchi mare deflori ginga_e, albe _i umede.

Fereastra deschis� de la dormitorul Surocikai d�dea în curte _i nu eraluminat�. Cu o îndr�zneal� de care el însu_i nu s-ar fi crezut în stare,Roma_ov se strecura pe portica ce scârc�ia, se apropie de zid _i arunca florilepe fereastr�. În odaie nu se mi_ca nimic. A_tepta vreo trei minute... B�t�ileinimii lui parc� umpleau toat� strada... Ghemuit, cu obrajii arzând de ru_ine,ie_i din curte în vârful picioarelor.

A doua zi, primi de la Surocika un bilecel scurt de dojan�: �S� n-o maifaci niciodat�! Duio_iile gen Romeo _i Julieta sunt ridicole, mai ales într-unregiment de infanterie."

În timpul zilei, Roma_ov încerca s-o z�reasc� m�car de la distanca pestrad�, dar nu izbutea niciodat�. Adeseori, când vedea de departe o femeiecu silueta, mersul s�u p�l�ria care i-o aminteau pe Surocika, alerga spre eacu inima strâns� _i gâfâind, simcindu-_i mâinile reci _i jilave de tulburare.Apoi, de fiecare dat�, dându-_i seama c� s-a în_elat, era cuprins de tristece _ide singur�tate, iarîn suflet simcea un gol de moarte...

xvm. A _LA SFÂR^ITUL LUI MAI, SE SPANZURA un recrut în compania c�pitanului

Osadci. Printr-o coincident� neobi_nuit�, acela_i fapt se mai petrecuse cu unan înainte, în aceea_i companie _i la aceea_i dat�.

În ziua când se f�cu autopsia, Roma_ov era de serviciu pe regiment _ifu nevoit s� ia parte. Soldatul nu era înc� descompus. Roma_ov simcea cumdin trupul ciopârtit se r�spânde_te un miros de carne crud�, ca al vitelorexpuse în u_ile m�cel�riilor. V�zu intestinele învinecite, vâscoase _i lucioase,ca date cu lac, concinutul stomacului _i creierul cenusiu-galbui, br�zdat decircumvoluciuni, care tremura pe masa ca o gelatin� r�sturnat� din form�.Priveli_tea aceast� nou�, însp�imânt�toare _i scârboas� îi insufla undisprecuitor dezgust faca de om.

Din când în când, dar destul de rar, începea la regiment o perioad� dechefuri neînfrânate _i f�r� margine... Pesemne c� faptul se petrecea în clipeleciudate, când oamenii ace_tia, adunaci întâmpl�tor laolalt�, dar osândici cutocii la o plictisitoare trând�vie _i la o cruzime tâmpit�, z�reau deodat� unul

în ochii altuia o Iic�rire din adâncul con_tiincei lor întunecate _i în�bu_ite, oIic�rire tainic� de groaz�, de durere _i de nebunie...

Atunci viaca lor lini_tit� _i s�tul� de tauri la îngr�_at parc� ie_eadeodat� din matca obi_nuit�. A_a se întâmpla _i dup� sinuciderea recrutuIui!Osadci d�du semnalul... Nimerindu-se tocmai câteva zile de s�rb�toare în _ir,le petrecu pe toate la cerc, jucând cu dezn�dejde _i bând f�r� socoteala.Ciudat...

Voinca uria_� a omului voinic, puternic _i crud ca o fiar�, târî dup� eatot regimentul într-o viitoare în care se pr�bu_ea din ce în ce mai adânc. ^icât� vreme cinu orgia aceasta nebuneasc�, Osadci ponegri într-una memoriasinuciga_ului cu cele mai mâr_ave înjur�turi, cu neru_inare _i cu glasîndr�znec _i provocator, parc� înadins ar fi c�utat pe cineva care s�-lcontrazic�.

Era ora _ase seara. Roma_ov _edea acas� pe pervazulnferestrei, cupicioarele strânse sub el _i fluier� înceti_or o arie din Faust. In gr�din�,ciripeau vr�biile _i cârâiau cocofenele. Nu se întunecase, dar printre copacir�t�ceau umbre u_oare _i domoale.

Deodat�, auzi lâng� u_a de la intrare o voce sonor� ce cânta fals, darcu însuflecire:

Sar caii, spumeg�-n z�bale ^i sfor�ie-n galop turbat...Amândou� canaturile se deschiser� cu zgomot asurzitor _i Vetkin se

n�pusti în odaie. Abia cinându-_i echilibrul, cânta anevoie:Femei _i fete triste-n cale Petrec pe cei care-au plecat.Înc� din ajun, era beat, aproanpe îndobitocit. Nu dormise toat� noaptea

_i pleoapele-i erau umflate _i ro_ii. I_i l�sase _apca pe ceaf�. Must�cile udep�reau mai închise _i-i atârnau ca doi curcuri gro_i sau ca must�cile unei foci.

- R-romuald! Anahoret din Siria! Vin... s� te pup!Zbiera el de r�suna odaia. Da' de ce-mi muceg�ie_ti aici? Haidem,

frate... Acolo-i veselie, muzica, jocuri. Haidem!^i-l s�rut� lung _i ap�sat pe gura, udându-i faca cu must�cile.- Ei, ajunge, ajunge, Pavel Pavlovici, se împotrivi slab Roma_ov. Ce-

nseamn� înfl�c�rarea asta prosteasc�?- Prietene, da mâna-ncoa! Fetica de pension... ce e_ti!Iubesc în tine suferincele trecute _i... îndep�rtata mea tinerece. Osadci

ne-a cântat adineauri o... �ve_nica pomenirea de s-au cutremurat geamurile.Romasevici, te iubesc, frate! Vino s� te pup ruse_te, drept pe gur�!

Faca buh�it� cu privirea sticloas� a lui Vetkin, gura care-i mirosea urât_i atingerea buzelor _i a must�cilor umede îl scârbeau. Darîn asemeneaîmprejur�ri, Roma_ov era totdeauna slab, iar acum se mulcumi doar s�zâmbeasc� în sil�.

- la stai! De ce-am venit la tine? strig� Vetkin, sughicând _i cl�tinându-se pe picioare. Era ceva f-foarte însemnat...

A-ha! Iat� de ce! Afl� c� l-am cur�cat cu totul pe Bobetinski... M�-ncelegi? Pân� la fund, pân� la cel din urm� ban.

La sfâr_it... m-a rugat s� juc�m pe datorie! Dar eu i-am r�spuns: �Nu,pui_orule, nu... Pentru asta mai... attendez, g�se_te altceva... Atunci _i-a

jucat revolverul... Uit�-te la el, Romasenko! Vetkin î_i întoarse pe dosbuzunarul pantalonilor _i scoase un mic revolver elegant într-un toc deantilop�. E un Mervin! L-am întrebat: �Pe cât îl joci?" �Pe dou�zeci _i cinci deruble", zice. �Nu, pe zece", r�spund eu. �cincisprezece, zice el. �Ei hai, fie...lua-te-ar dracu'!" A mizat o rubl� pe dam� _i restul pe un num�r... Buf, buf,buf, buf,! Chiar de la a cincea lovitur�, i-am |uat dama! S�-ci fie de bine,pui_orule! Ba, mi-a mai r�mas ceva dator. Minunat revolver... are _i cartu_e...

Ia-ci-I Romasevici... bi-I dau ca semn al duioasei prietenii pe care ci-oport _i ca amintire... s� te gânde_ti totdeauna cu dragoste _i cu sufletul seninla vitejia Iocotenentului Vetkin!

la-l! E un poem!- Las�, Pavel Pavlovici! P�streaz�-l!- Ce, crezi cumva c� nu-i bun revolverul? Poci ucide cu el _i un

elefant... Stai, c�-l încerc chiar acuma... Unde ci-e sclavul? m� duc s�-i cer oscândur�... Hei, sclavule! Scutierule!

Ie_i împleticindu-se în antretul unde _edea de obicei Gainan _i, dup� cez�bovi câteva clipe acolo, se întoarse cinând de cap, sub bracul drept, bustullui Pu_kin.

- Las�, Pavel Pavlovici, c� nu face... îl opri sfios Roma_ov.- Eh, fleacuri! Asta-i un �civi|" oarecare... Stai! îl a_ez�m îndat� pe

sc�una_... s� nu mi_ti, tic�losule! zise Vetkin, amenincând bustul cu degetul.M-auzi? Las' c�-ci ar�t eu cie!

Se îndep�rt� un pic, apoi se rezem� de pervazul ferestrei ling�Roma_ov _i puse degetul pe tr�gaci. Dar umbl� a_a de stângaci cu revolverul_i cu mi_c�ri de beciv atât de nesigure, încât Roma_ov se încrunta speriat,temându-se de o nenorocire.

Dep�rtarea pân� la bust nu era mai mare de opt pa_i. Vetkin ochiîndelung, învârtind revolverul în cercuri largi. ln sfâr_it, trase _i o gaur� mare,neagr� _i neregulat� se ivi pe obrazul drept al bustului. Lui Roma_ov îi vâjâiauurechile de împu_c�tur�.

- Ai v�zut, neni_orule? strig� Vetkin. Ei, acuma, ia-ci-l _i... p�streaz�-lca amintire a dragostei mele! ^i pune-ci tunica s-o pornim la cerc... s� bempentru gloria armatei ruse!

- Pavel Pavlovici, z�u, nu face... z�u, nu pot... Mai bine r�mân acas�! îlruga fierbinte _i sfios Roma_ov.

Dar nu putu s� se împotriveasc�. Nu g�sea nici cuvinte de ajuns dehot�râte, nici tonul destul de energic. lmputându-_i în minte lipsa de voinc�, îlurm� f�r� chef pe Vetkin care, cu pa_i nesiguri, mergea în zig-zag printrestraturile de zarzavat, c�lcând în picioare castravecii _i varza. A

A fost o sear� de pomin�, înfl�c�rat�, o sear� cu adev�rat nebun�. Intâibaura la cerc, apoi plecar� cu tr�sura s�-i trag� vin fiert la gar� _i pe urm� seîntoarser� iar Ia cerc.

La început, Roma_ov se ru_ina, nec�jindu-se de sl�biciunea lui decaracter _i-l cuprindea simc�mântul chinuitor de stinghereal� _i dezgust pecare-l încearc� orice om cuminte în mijlocul becivilor. Râsetele i se p�reaunefire_ti, glumele proaste _i muzica fals�. Dar vinul ro_u _i fierbinte pe care-l

b�u la gar� îl ameci deodat� _i-I umplu de o veselie zgomotoas� _i înfrigurata.Pe dinaintea ochilor parc� i se l�sa o perdea cenu_ie, cesut� din milioane defiricele de nisip ce tremurau, _i totul i se p�ru pl�cut, voios _i u_or de înceles.

Ceasurile treceau ca clipele. V�zând ca-n sala se aprind l�mpile,Roma_ov î_i d�du oarecum seama c� trecuse mult� vreme _i venise noaptea.

- Domnilor, hai s� mergem la dame! propuse cineva. Mergem toci laSleiferoaia!

- Da, da... la Sleiferoaia... la Sleiferoaia! Ura!Toat� lumea începu s� se fr�mânte, s� trag� zgomotos scaunele _i s�

râd� tare. In seara aceea, toate mergeau parc� de la sine. Birjele cu doi caise _i în_irau la poarta cercului, f�r� ca nimeni s� _tie de unde se iviser�. De lao vreme, con_tiinca lui Roma_ov se cufunda uneori într-un val de toropeal�întunecata din care se trezea cu o deosebit� limpezime _i ascucime degândire. Deodat�, se pomeni în tr�sura ling� Vetkin.

Pe sc�una_ul din faca luase loc un al treilea, Roma_ov însa nu izbuteas�-i deslu_easc� chipul pe întuneric, de_i se pleca spre el, cl�tinându-seneputincios. Faca aceea negricioasa ba se strângea ca un pumn, ba selungea, pocindu-se; dar de fiecare dat� i se p�rea foarte cunoscut�. Penea_teptate, Roma_ov izbucni într-un râs f�r� rost de care singur se mir� ca_i cum arfi auzit pe altul r�zind lâng� el.

- Minci, Vetkin! ^tiu unde mergem! zise el cu _iretenie de beciv. Tu,b�iatule, m� duci la dame... ^tiu, iubitule!

Alta tr�sura le-o lu� înainte, huruind asurzitor pe caldarâm.La lumina felinarelor, Roma_ov z�ri ca într-o str�fulgerare caii negri în

galop dezordonat, vizitiul care-_i învârtea s�lbatic biciul deasupra capului _ipatru oficeri, hurducaci pe pernele tr�surii, r�cnind _i fluierând care mai decare.

Roma_ov î_i veni o clip� în fire, cu o luciditate neobi_nuit�.Da, iat�-l c� merge într-un local unde câteva femei î_i dau oricui trupul,

mângâierile _i marea tain� a dragostei lor.Pentru bani? Pentru o clip�? A, ce-are a face! �Femei|e! Femeile!"

strig� în adâncul fiincei lui un glas s�lbatic _i înfiorat de ner�bdare. Ca ochemare îndep�rtata, abia simcit�, amintirea Surocikai parc� se contopea cuglasul acesta. Apropierea n-avea însa nimic josnic sau jignitor, ci dimpotriv�ceva pl�cut, dorit _i tulbur�tor, care-i mângâia înceti_or _i blând inima.

Îndat� va ajunge la fiincele acelea înc� necunoscute, ciudate, tainice _iispititoare - la femei! Visul scump va fi deodat� aievea, le va privi, le va lua înbrace, va asculta cântecul _i râsul lor ginga_, va avea o neînceleas�, dar dulcemângâiere pentru setea p�tima_a care-l atr�gea spre singura femeie dinlume, spre ea, spre Surocika! N-avea însa nici o cint� bine l�murit�... Respinsde o femeie, se simcea atras cu o putere de neînvins spre iubirea simpl�,deschis�, f�r� ascunzi_uri, dup� cum în nopcile reci sunt atrase de luminafarului pas�rile c�l�toare, obosite _i înghecate. Nimic mai mult...

Caii cotir� la dreapta. Zgomotul rocilor _i scârcâitul osiilor încetar�deodat�. Tr�sura se zguduia puternic pe arcurile moi, coborând un povârni_repede. Roma_ov deschise ochii. Intr-o vale adânc�, la picioarele lui, sclipeau

în neorânduial� sumedenie de Iuminice, când pierind dup� copacii _i dup�casele nev�zute, când ivindu-se din nou. Ai fi zis o mare mulcime împr�_tiat�,o fantastic� procesiune cu torce. O clip� veni o adiere cald�, ce mirosea apelin, apoi o creang� mare, întunecata le atinse capetele _i c�l�torii sesimcir� înv�luici în aerul rece _i umed, ca de pivnic� veche.

- Unde mergem? mai întreba o dat� Roma_ov.- La Zavalie! strig� oficerul de pe sc�una_, iar Roma_ov î_i zise mirat:

�A! Dar �sta-i locotenentul Epifanov...Mergem la Sleiferoaia."- Cum? N-ai fost niciodat� acolo? f�cu Vetkin.

- Duceci-v� dracului amândoi! strig� Roma_ov.Dar Epifanov îi zise, r�zind:- Asculta, luri Alexeevici, vrei s� le spunem c� vii pentru întâia dat� în

viaca? Hai? Te rog, pui_orule! Suflecelule!Asta le place... Ce te cost�?O ceac� deas� _i de nep�truns înv�lui iar con_tiinca lui Roma_ov.

Deodat�, parc� f�r� nici o întrerupere, se pomeni într-o sal� mare,parchetata, cu scaune vieneze de-a lungul perecilor. Perdelele lungi destamb� ro_ie cu flori galbene acopereau u_a de la intrare _i alte dou� u_i aleunor od�ice întunecoase. Perdele la fel fluturau la ferestrele deschise cared�deau într-o curte de serviciu. Pe pereci atârnau l�mpi aprinse, luminândodaia îmbâcsit� de fum _i de un miros iute de buc�t�rie evreiasc�. Din cândîn când, intra pe ferestre o mireasm� de iarb� proasp�t�, de salcâm înflorit _ide adieri prim�v�ratice.

Sosiser� acolo vreo zece oficeri. Parc� toci cântau, strigau _i râdeau înacela_i timp. Roma_ov, cu un zâmbet de naiv� fericire pe buze, mergea de launul la altul, recunoscându-i cu o pl�cut� uimire, ca _i cum i-arfi v�zut pentruîntâia oar� în ziua aceea pe Lbov, Bek-Agamalov, Vetkin, Epifanov,Arceakovski, Olizâr _i alcii. C�pitanul Lescenko era _i el de faca.

St� la fereastr� cu înf�ci_area lui ve_nic supus� _i ab�tut�.Pe mas� se ivir�, ca prin farmec - cum, de altfel, se petrecea totul în

seara aceea - sticle cu bere _i cu vi_inata groas�.Roma_ov ciocni eu vecinul s�u _i, dup� ce b�u _i-l s�rut�, simci ca

mâinile _i buzele-i erau lipicioase _i dulci.Cinci, _ase femei _edeau în mijlocul oficerilor. Una din ele p�rea o fetic�

de paisprezece ani... îmbr�cat� ca un paj, cu coapsele strânse într-un tricoutrandafiriu, sta pe genunchii lui Bek-Agamalov, jucându-se cu fireturileepolecilor s�i. Alta, o blond� gras�, cu bluz� ro_ie de m�tase _i fusta deculoare închisa, avea faca mare, frumoasa _i pudrata, cu sprâncene negre,groase _i arcuite. Se apropie de Roma_ov:

- Prichindelule, de ce e_ti a_a de trist? Vino cu mine în odaie, zise eacu glas sc�zut.

F�r� s� se stinghereasc�, se a_eza pe mas�, picior peste picior. Fusta-istrimta dezv�luia o pulp� rotund� _i puternic�.

Roma_ov simci c�-i tremura mâinile _i i se t�ie r�suflarea, întreba sfios:- Cum te cheam�?

- Pe mine? Malvina! Nep�s�toare, se întoarse cu spatele la oficer,b�l�b�nindu-_i picioarele _i zise: Serve_te-m� cu o cigara.

Doi muzicanci evrei se ar�tar� deodat�, unul cu o vioar�, cel�lalt cu otamburin�.

În sunetele false _i sâcâitoare ale unei polci însocite de b�t�i în�bu_ite_i tremur�toare din tamburina, Olizar _i Arceakovski începur� s� joace uncancan. S�reau unul în faca altuia, când pe un picior, când pe cel�lalt,pocnind din degete cu bracele întinse, apoi se tr�geau înd�r�t, îndep�rtându-_i genunchii îndoici _i ducându-_i la subsuoara degetele cele mari de la mâini.Cu mi_c�ri grosolane _i neru_inate, d�deau din _olduri, plecându-_inecuviincios trupul înainte _i înapoi. Deodat�, Bek-Agamalov sari de pe scaun_i r�cni aspru _i furions:

- Afara civilii! lndat� afanr�! Mar_!Doi civili st�teau în u_�. li cuno_teau toci oficerii regimentului, c�

veneau adesea la seratele cercului militar. Erau doi tineri foarte cumsecade,unul funccionar la administracia financiar�, iar cel�lalt mic mo_ier, frate cuport�relul.

Funccionarul cu faca palid� zâmbi în sil� _i zise cu glas dulceag ce sestr�duia �s� par� firesc:

- Ing�duici-ne, domnilor... s� r�mânem în societatea dumneavoastr�.Doar m� cunoa_teci, domnilor... sunt Dubetki... domnilor! N-o s� v� sup�r�mcu nimic, domnilor...

- Oamenii buni se împac�, ad�ug� fratele port�relului, râzândmânze_te.

- Afa-a-ra! strig� Bek-Agamalov. Mar_!- Domnilor, daci afar� �civi|ii", se rânji Arceakovski.Se isca mare zarv�. ^i-n înc�pere, toat� lumea se învârtea, râdea _i

trop�ia sau oft�. L�mpile aruncau, fumegând, mici limbi de foc spre tavan.Aerul rece de afar� n�v�lea pe ferestre, r�corind fetele. Civilii erau acum încurte, unde strigau cu glasuri speriate, plâng�rece _i pline de furieneputincioas�:

- Las' c� v-o pl�tim noi! Vom reclama la comandantul regimentului _i-os� ne plângem _i guvernatorului! Cazonilor!

- Huo... huo... huide-o-o! Mama voastr�... tipa cu glas subcire Vetkin,scocând capul pe fereastr�.

Lui Roma_ov i se p�rea c� toate întâmpl�rile zilei se înl�ncuiau f�r� nicio leg�tur� între de, ca _i cum în faca lui s-ar fi desf�_urat o band� pestric� cupoze tâmpite _i îngrozitoare ca într-un vis urât. Vioara începu iar s� scârcâiemonoton, iar tamburina tremura în�bu_it. Un oficer, f�r� tunica, în c�ma_aalb�, juca pe vine în mijlocul înc�perii, c�zând în fiece clip� pe spate _isprijinindu-se cu mâinile de podea. O femeiu_c� frumoas� _i sl�buc�, pe careRoma_ov n-o b�gase de seam� pân� atunci, cu p�rul negru despletit _i cuumerii slabi dezvelici, îl cuprinse de gât cu bracele-i goale pe tristul Lescenko_i, silindu-se s� acopere muzica _i larm�, îi url� în ureche:

Când oftica te chinuie_te, Ca varul faca _i se-albe_te, Iar doctorul sta _ip�ze_te...

Bobetinski î_i arunca berea din pahar pe deasupra unui paravan într-una din od�icele întunecoase, _i un glas gros, nemulcumit _i somnorosmorm�ia:

- Dar... domnilor... încetaci odat�! Cine face asta? E-o adev�rataporc�rie!

- Ia spune, e_ti de mult aci? întreba Roma_ov pe femeia cu bluz� ro_ie,iar pe furi_, ca din întâmplare, îi puse mâna pe pulpa tare _i cald�.

Ea-i r�spunse nu _tiu ce, dar el n-auzi nimic. Atencia-i fu atras� de oscen� neobi_nuit�.

Stegarul Lbov fug�rea prin sala pe unul din muzicanci, lovindu-l cutamburina în cap. Evreul scotea gemete nearticulate _i, uitându-se înapoi cuspaim�, fugea dintr-un colc într-altul, ridicându-_i drept pav�z� faldurile lungiale redingotei. Toat� lumea râdea... Arceakovski se pr�bu_i pe jos _i set�v�lea de râs. Apoi se auzir� cipetele ascucite ale celuilalt muzicant. Cinevaîi smulsese vioar� din min�, trântind-o cu putere de podele. Se f�cu c�nd�ricu un zgomot melodios care se amesteca ciudat cu strigatul dezn�d�jduit alevreului. Pentru Roma_ov urmar� câteva clipe de uitare des�vâr_it�. Deodat�se trezi ca-n faca unei vedenii de groaz�: toci cei de faca r�cneau, alergau _id�deau din mâini. In jurul lui Bek-Agamalov se îngr�m�dise lume care o luaîndat� la goan�, împr�_tiindu-se prin toat� sala.

- Ie_ici afar�! Nu vreau s� v�d pe nimeni! r�cnea ca un turbat Bek-Agamalov.

Scrâ_nea din dinci, ameninca cu pumnii ridicaci _i trop�ia din picioare.Era stacojiu la faca _i pe frunte i se umflaser�ndoua vine, groase ca ni_te_ireturi, care se uneau spre r�d�cina nasului. I_i l�sa ameninc�tor capul în jos,iar ochii _i mai rotunzi, ie_ici din orbite, str�luceau îngrozitor.

Parc�-i pierise graiul _i acum url� ca o fiar� înfuriata, cu glas s�lbatic _ir�sun�tor.

- A-a-a-a!

Deodat�, întorcându-se pe nea_teptate spre stânga, î_i scoasefulger�tor sabia din teac� _i, cu un _uierat ascucit, ea sc�p�r� deasupracapului s�u. Toci cei din sal� se repezir� spre u_i _i ferestre. Femeile cipauisteric _i b�rbacii se împingeau unii pe alcii. Roma_ov se simci tarat iute spreu_�, iar cineva fugind pe lâng� enl, îi zgârie obrazul pân� la sânge cu unnasture sau cu colcul epolecilor. In aceea_i clip�, se auzir� din curte glasurilegr�bite _i speriate ce se acopereau unele pe altele. Roma_ov r�mase singurlâng� u_�. lnima-i b�tea puternic _i repede... Era st�pânit nu numai de fiorul�sta de groaz�, ci _i de o presimcire pl�cut�, de o veselie s�lbatic�.

- V� tai! strig� Bek-Agamalov, scrâ_nind din dinci.Vederea spaimei generale îl îmb�ta cu totul. Cu o putere de nebun,

numai din câteva lovituri, f�cu c�nd�ri o mas�, apoi lovi furios cu sabia înoglind�. Cioburile se împr�_tiar� în toate colcurile, ca o ploaie str�lucitoare deculorile curcubeului. Dintr-o singur� lovitur�, sf�râma apoi toate sticlele _ipaharele ce se g�seau pe alt� mas�.

Deodat�, se ridica un glas obraznic:- Tâmpitule! Mojicule!

bip� femeia cu p�rul despletit _i cu bracele goale care, cu câteva clipemai înainte, îl îmbr�ci_ase pe Lescenko. Sta într-un colc lâng� soba, cu mâinileîn _olduri, plecându-se înainte _i r�cnind într-una cu glas de precupeac�în_elata la socoteal�.

- Tâmpitule! Mojicule! Golanule! Nu se sperie nimeni de tine!tâmpitule! tâmpitule! tâmpitule!

Bek-Agamalov î_i încrunta sprâncenele _i, pierzându-_i cump�tul, l�sa oclip� sabia în jos... Roma_ov v�zu cum se îng�lbene_te _i i se aprinde în ochio lic�rire g�lbuie, r�u prevestitoare. În acela_i timp, se pleca tot mai mult pevine, ghemuindu-se cu capul între umeri, ca o fiar� gata s� se repead�.

- Taci! r�cni el r�gu_it.- Tâmpitule! Boule! Armean afurisit! N-am s� tac!Tâmpitule! Tâmpitule! cip� femeia, tremurând din tot trupul.Roma_ov simcea c� se îng�lbene_te _i el tot mai tare, cu fiecare clip�.

Avea în cap senzacia lui cunoscut� de gol, de u_urare _i parc� de eliberare.Un ciudat amestec de frica _i de veselie îi înalta sufletul ca într-o slab�ameceala. Vedea ca Bek-Agamalov nu-_i ia ochii de la femeie _i ridica încetsabia deasupra capului. Deodat�, Roma_ov se simci cuprins de un valfierbinte de voio_ie nebuneasc�, de groaz�, de frig, de îndr�zneal� _i de ras.Aruncându-se înainte, auzi cum BekAgamalov horc�ie furios:

- N-ai s� taci odat�? Pentru cea din urm� oar�, îci...Roma_ov îl apuc� de mâna cu o putere pe care nici el nu _i-o b�nuia.

Câteva clipe, cei doi oficeri se privir� drept în ochi, f�r� s� clipeasc�, la câcivacentimetri unul de altul. Roma_ov auzea r�suflarea gr�bit� a lui Bek-Agamalov ca forn�itul unui cal, vedea albul ochilor lui însp�imânt�tori cupupilele scânteietoare _i f�lcile-i albe care cl�nc�neau, scrâ_nind, darî_id�dea seama c� flac�ra de nebunie se stingea cu încetul pe chipul luischimonosit. Cuprins de groaza _i de bucurie totodat�, sta astfel între viaca _imoarte, _tiind totu_i ca el va birui în jocul acesta. Desigur, toci cei careurm�reau de afar� întâmplarea înceleseser� toat� primejdia. In curte, dincolode ferestre, se f�cu o t�cere atât de mare, încât deodat�, la doi pa_i înumbr�, o privighetoare umplu v�zduhul cu trilurile ei sonore.

- D�-mi drumul! rosti anevoie Bek-Agamalov cu glas r�gu_it.- Bek, n-ai s� love_ti o femeie! zise lini_tit Roma_ov.bi-ar p�rea r�u toat� viaca! N-ai s� love_ti, Bek!Cele din urm� scântei de furie se stinser� în ochii lui Bek-Agamalov.

Roma_ov clipi repede, l�sa pleoapele în jos _i r�sufla lung, ca dup� un le_in.Inima începu s�-i bat� repede _i neregulat ca de spaim�, _i capu-i era iar greu_i fierbinte.

- D�-mi drumul! strig� din nou Bek-Agamalov smucindu-_i tare mina.De data asta, Roma_ov simcea c� nu mai avea putere s� i se

împotriveasc�, nu se mai temea însa de el _i-i spuse cu glas duios _i blând,atingându-i u_or um�rul:

- lart�-m�... dar, mai târziu, tu singur o s�-mi mulcume_ti!Bek-Agamalov î_i baga zgomotos _i brusc sabia în teac�.

- Bine! D�-o dracului! strig� el tot mânios, acum însa cu oarecarepref�c�torie _i sfial�. O s� ne r�fuim între noi... N-aveai dreptul s�...

Toci cei care priviser� de afar� întâmplarea pricepur� c� primejdiatrecuse. Prinzând curaj, n�v�lir� gr�mada în�untru cu hohote de ras silite _iîncepur� s�-l domoleasc� pe BekAgamalov cu o familiaritate prieteneasc�.Totu_i el se potolise _i st� istovit; chipul lui care se întunecase deodat� avea oînf�ci_are obosit� _i disprecuitoare.

Veni în goan� _i Sleiferoaia, o femeie gras� cu rochia slinoas� pe piept,cu ochi aspri, f�r� gene _i cu pungi vinete.

Alerga de la unul la altul, tr�gându-l pe fiecare oficer de mâneca sau denasturii tunicii _i strig� cu glas tânguitor:

- Dar bine, domnilor, cine o s�-mi pl�teasc� mie toate acestea:oglinda, masa, b�uturile _i fetele?

Un necunoscut r�mase s� discute cu ea. Ceilalci oficeri plecar� tociîmpreuna. Aerul curat _i proasp�t al nopcii de mai p�trundea blând _i pl�cutîn pieptul lui Roma_ov _i un fior u_or _i voios îi umplea toat� fiinca. l se p�ruca toate urmele beciei piereau deodat� din creierul lui c� _terse cu un bureteud.

Bek-Agamalov se apropie _i-l lu� de brac.- Roma_ov, propuse el, suie-te aci, cu mine! Vrei?^edeau unul lâng� altul _i Roma_ov, plecat pe dreapta, se uita cum caii

scoteau tr�sura pe muchia dealului, s�ltându-_i crupele largi într-un galopneregulat. Atunci, Bek-Agamalov îi dibui pe întuneric mina _i i-o strânseputernic _i lung. Apoi nu mai schimbar� o vorb�...

XIX. _DAR EMObIA PRIN CARE TRECUSERA cu tocii stârni o enervare _i un

dezechilibru general. În drum spre cerc, oficerii se purtar� cu totulnecuviincios.

Oprir� un evreu care trecea pe strad� _i, dup� ce-l silir� s� se apropie,îi smulser� c�ciula din cap. Tr�sura porni mai departe, iar c�ciula i-o aruncar�într-un copac dintr-o curte...

Bobetinski î_i b�tu birjarul... Ceilalci cântau în gura mare _i r�cneau f�r�nici un rost. Numai Bek-Agamalov, care st� lâng� Roma_ov, t�cu tot drumul,sup�rat _i pufnind pe n�ri.

Cu toat� or� înaintata, cercul militar mai era bine luminat _i plin delume. În sala de joc _i-n cea de mese, la bufet _i la biliard, pretutindeni seîngr�m�deau oameni amecici de vin, de tutun _i de c�rci, cu tuniciledescheiate, cu ochii fic_i, întunecaci _i cu mi_c�ri obosite. Roma_ov, salutândmai mulci oficeri, z�ri deodat� cu mirare printre ei _i pe Nikolaev. ^edea lâng�Osadci, era beat _i ro_u la faca, dar se cinea bine. Când Roma_ov se apropiede el, trecând pe lâng� o mas�, Nikolaev îi arunca o privire gr�bit� _i seîntoarse îndat�, ca s� nu fie silit s�-i dea mâna, c�utând anume s� înceap� odiscucie cu vecinul s�u.

- Vetkin, hai, cânt�-ne ceva! strig� Osadci peste capul celorlalci.- Sa cânta-a-am ce-va-a! inton� Vetkin cu glas bisericesc.

- Sa cânta-a-am ce-va-a! s� cânta-a-am ce-va-a! repetar� ceilalci tare_i pe acela_i ton.

Vetkin îngâna repede c� dasc�lii:Jos, la pop�-n b�t�tur�, Trei deodat� se b�tur�;Pop�, dasc�l, clopotar, Toci trag într-un secretar, Trimis de guvernator,

bin'te bine, Nicipor...- bin'te bine, Nicipor... r�spunse corul lini_tit, în deplin� armonie,

suscinut� _i înc�lzit� parc� de vocea cânt�toare de bas a lui Osadci.Vetkinndirija, în picioare pe o mas�, cu bracele întinse peste capetele

cânt�recilor. l_i rotea ochii ba furios, ba înduio_at _i încuviincator, _uierândspre cei care cântau fals ori domolind repezicii cu o u_oar� _i abia simcit�tremurare a mâinii desf�cute.

- C�pitan Lescenko, cânci fals! Te-o fi c�lcat un urs pe ureche... Tacidin gura! strig� Osadci. Domnilor, da' t�ceci odat�. Nu faceci zgomot când secânt� lâng� voi.

Vetkin îngâna înainte:Un cara-an boga-at, ehe-e, Bea mereu doar punci glasé-é-é...Te usturau ochii de fumul de tutun,. Mu_amaua de pe mas� era

lipicioas�, iar Roma_ov î_i aminti ca-n seara aceea nu se sp�lase pe mâini.Ie_i din sala _i trecu prin curte spre înc�perea denumit� �camera musafirilor",unde se g�sea totdeauna un lavoar. Era o c�m�ruc� goal� _i rece cu o singur�fereastr�. La perete, dou� paturi desp�rcite printr-o m�suc� de noapte, ca laspital. Acolo nu se schimb� niciodat� ruf�ria, nu se m�tura pe jos _i nici nu seaerisea vreodat�, a_a c� mirosea gnreu a închis, a rufe murdare, a fum detutun vechi _i a unsoare de cizme. Inc�perea slujea pentru cazarea oficerilordin cantonamentele îndep�rtate, chemaci la statul-major al regimentului. Dar,în timpul seratelor, era obiceiul s� fie întin_i pe pat câte doi sau chiar treioficeri beci. A_a c� i se mai spunea _i �camera mortuar�" sau �morg�".Denumirea aceasta ascundea, f�r� voie, o groaznic� ironie a sorcii - de cândvenise regimentul în garnizoana aceasta, tocmai în �camera de musafiri", _ichiar pe cele dou� paturi, se împu_caser� câciva oficeri _i o ordonanca. Dealtfel, nu era an în care s� nu se sinucid� un oficer din regiment.

Când Roma_ov intra la �morga", doi oameni _edeau pe întuneric lac�p�tâiul paturilor lâng� fereastra _i nu _i-ar fi dat seama de prezenca lor,dac� n-ar fi auzit un fo_net slab. Ii recunoscu anevoie, abia dup� ce seapropie, plecându-se spre ei. Erau c�pitanul Klodt, un beciv _i un hoc,îndep�rtat de la comanda companiei, _i sublocotenentul Zolotuhin, un lunganmai în vârst�, chel, juc�tor de c�rci, scandalagiu, r�u de gur� _i mare ajutor,din cei care r�mân o viaca întreaga sublocotenenci. Pe noptiera dintre ei,lucea u_or o sticl� de rachiu cu dou� pahare pline, lâng� o farfurie goal� cuurme de sos.

Amândoi b�utorii t�ceau, parc� voiau s� se ascund� de camaradul careintrase, iar când Roma_ov se uit� s� vad� cine sunt, suriser� cu _iretenie înbezn�, cu ochii în podea.

- Dumnezeule, dar ce c�utaci aci? întreba Roma_ov speriat.

- Sstt! f�cu tainic Zolotuhin, oprindu-I cu degetul ridicat. Stai, nu netulbura!

- Încet! _u_oti scurt Klodt.Deodat� din dep�rtare se auzi uruitul unei c�ruce.Atunci, amândoi î_i ridicar� paharele în grab�, le ciocnir� _i b�ur� în

acela_i timp.- Ce înseamn� asta? strig� nelini_tit Roma_ov.- Dragul meu... _opti Klodt cu tâIc, asta-i un fel de gustare... Bem în

cinstea c�rucei care a trecut! Ascult�, tinere!, zise el, întorcându-se c�treZolotuhin. Ei, acuma, în cinstea cui mai bem? Vrei s� ciocnim pentru razelelunii?

- Pentru lun� am mai b�ut! r�spunse foarte serios Zolotuhin, privindsecera îngusta a lunii care se vedea trist�, jos pe cer, deasupra ora_ului.A_teapt�... Poate c� l�tra vreun câine... Taci din gura!

^opteau astfel, plecându-se unul spre altul, cu totul cuprin_i de grijaasta n�stru_nic� de becivi. In acela_i timp, din sala de mese ajungeausunetele în�bu_ite ale cânt�rii biserice_ti, armonioasa _i trist�, ca o rug�ciunede înmormântare ce venea de departe.

Roma_ov î_i ridic� bracele _i se prinse cu mâinile de cap.- Pentru numele lui Dumnezeu, încetaci domnilor! E groaznic! zise el

ab�tut.- Du-te dracului! urla deodat� Zolotuhin. Adic�, nu?Mai stai... înainte de a pleca, trebuie s� pocne_ti un p�h�rel cu doi

oameni de treaba ca noi. Nu, nu... N-ai s� ne tragi pe sfoar�! bine-l tuc�pitane, ca eu încui u_a...

S�rir� amândoi de pe pat _i, cu un ras plin de viclenie smintit�,încercar� s�-l prind�. Odaia întunecoasa ce mirosea urât. Becia asta ciudat�_i tainic�, pe întuneric _i la miezul nopcii, cei doi cicnici, toate laolalt� trezir�în Roma_ov un fior de groaz�, de moarte _i de nebunie. Scocând un strig�tascucit, îl izbi pe Zolotuhin într-o parte _i ie_i de la �morga", tremurând tot.

Simcea c� ar trebui s� se întoarc� acas�, dar un imbold de neînceles îlîmpinse iarîn sala de mese. Mulci oficeri moc�iau pe scaune sau pe prichiciulferestrelor. Era o c�ldur� de nesuferit în care l�mpile _i lumin�rile ardeau f�r�s� pâlpâie, cu toate ca geamurile erau deschise. Soldacii de serviciu _i de labufet, frânci de oboseal�, acipeau de-a-n picioarele, c�scând în fiecare clip�doar pe n�ri, c� nu îndr�zneau s�-_i descle_teze f�lcile. Totu_i, becia aceastageneral� _i îngrozitoare nu se mai sfâr_ea.

Vetkin, în picioare pe mas�, cânta cu glas subcire _i sentimental detenor:

Ca valurile repezi, Trec ale viecii zile...Mulci oficeri din regiment, fii de preoci, cântau bine în cor, chiar când

erau beci. Adeseori, o melodie simpl�, trist� _i mi_c�toare, înnobila cuvinteletriviale. Atunci, se întristau o clip� _i simceau c� se în�bu_� sub tavanul jos, însala cu aer îmbâcsit _i-n viaca aceasta m�rginit�, meschina _i f�r� orizont.

Când mori, o s� te-ngroape, Oricum ai fi tr�it pe lumea asta... cânt� cufoc Vetkin, iar ochii lui blajini _i prost�naci se umpluser� de lacrimi. Era

mi_cat de propriul s�u glas p�tima_, subcire _i de armonia general� a corului.Arceakovski îi cinea isonul cu mare grij�. Ca s�-i vibreze vocea, î_i tremura cudou� degete m�rul lui Adam. Osadci suscinea corul cu glasul lui de bas adânc_i t�r�g�nat, iar celelalte voci parc� pluteau pe valuri întunecate, în suneteleacestea joase ca de org�. A

Dup� ce ispr�vir� de cântat, se f�cu o clip� de t�cere. In focul beciei,toci se cufundar� în gândurile lor. Deodat�, Osadci l�sa ochii în jos, se uita lamas� _i începu s� cânte cu glas sc�zut: �Cei ce aci umblat pre calea ceastrâmba, toci care întru viaca, crucea c� jugul aci purtat..."

- Da' ispr�vici odat�, zise plictisit cineva. V-aci ag�cat de ruga asta deînmormântare _i aci cântat-o de zece ori pân� acum.

Totu_i ceilalci îi _i cineau isonul _i, în sala murdar� _i afumat�, cu mucuride cigar� _i cu scuipat pe jos, r�sunar� sunetele curate _i limpezi din slujbamorcilor, dup� sfântul Ioan Damascenul, p�trunse de o tristece ap�s�toare,adânc� _i de p�tima_a p�rere de r�u dup� viaca: �^i voi ce cu credinc� m-aciurmat pre mine, venici de luaci darurile pe care le-am g�tit vou� _i cununilecere_ti..."

Arceakovski cuno_tea liturghia tot a_a de bine ca un preot _i d�dur�spunsul: �S� zicem toci din tot sufletul nostru, s� zicem.

Astfel cântar� toat� slujba de înmormântare.Când veni rândul ve_nicei pomeniri, Osadci, cu capul plecat, cu gâtul

întins _i cu o privire ciudat�, plin� de înfrico_�toare r�utate în ochii lui tri_ti,cânta cu voce grav� care tremura ca sunetele unui contrabas: �Cu sfinciiodihne_te, Hristoase, sufletul adormitului, robului t�u Nichifor..." - aici Osadciîi trase deodat� o groaznic� _i neru_inat� înjur�tur� - �^i f�-i lui, Doamne,ve_nica pomenire..."

Roma_ov sari ars de la locul lui _i b�tu cu pumnul în masa ca un turbat:- Nu îng�dui una ca asta! Lini_te! strig� el cu glas r�sun�tor _i

îndurerat. De ce s� ne batem joc? Domnule c�pitan, doar nu-ci arde de ras...Dumneata suferi _i ci-e groaza! V�d eu! ^tiu bine ce ai pe suflet!

În mijlocul t�cerii generale ce domni o clip�, se ridica un glas nedumerit- E beat?

Dar tot atunci, ca _i cu câteva ceasuri mai înainte la Sleiferoaia, sestârni mare larm� _i toci începur� s� urle _i s� cop�ie, îngr�m�dindu-se într-unfel de ghem pestric ce se-nvârtea zgomotos. S�rind jos de pe mas�, Vetkin selovi cu capul de lampa din tavan, care se cl�tina în zig-zag-uri mari _i line, iarumbrele oamenilor înnebunici ba cre_teau uria_e, ba piereau sub podea,încol�cindu-se _i tremurând înfior�tor de-a lungul perecilor albi _i pe tavan.

Tot ce se întâmpla la cerc acum cu oamenii ace_tia prea acicaci, sco_idin minci, nenorocici _i beci, se desf�_ura repede, într-un chip nes�buit _i f�r�putinc� de îndreptare. Parc� un diavol r�u _i smintit ar fi pus st�pânire pe ei,cu o furie batjocoritoare, silindu-i s� spun� vorbe mâr_ave _i s� fac� gesturiurâte �_i necuviincioase.

In mijlocul acestui iad, Roma_ov z�ri deodat� lâng� el o faca cu guraschimonosit� _i strâmb� de atâtea r�cnete, pe care la început nici n-o

recunoscu, de tare ce o slutise furia. Era Nikolaev care, cu spume la gur� _icu un tremur nervos al obrazului sub ochiul stâng, striga la el:

- Dumneata faci de ru_ine regimentul! N-ai dreptul s� vorbe_ti!Dumneata _i de-alde Nazanski! Mucosule!

Roma_ov simci c�-l trage cineva încet înapoi. Se întoarse _i-I recunoscupe Bek-Agamalov, dar nu-| |ua în seam� _i uita numaidecât de el.

Se îng�lbeni la gândul celor ce aveau s� se întâmple _i zise cu glas slab_i r�gu_it, zâmbind dureros _i jalnic:

- Ce amestec are aici Nazanski? Poate c� dumneata ai anumite priciniascunse s� fi nemulcumit de el?

- Am s� te p�lmuiesc! Tic�losule! M�garule! r�cni Nikolaev cu glasascucit de parc� l�tra. Mojicule!

Ridic� f�r� veste pumnul asupra lui Roma_ov, privindu-l ameninc�tor,dar nu îndr�zni s� loveasc�. Roma_ov simci c�-i vine r�u de la stomac _i-lcuprinse un fel de sfâr_eal�, cât pe ce s� le_ine. Pân� atunci, nu b�gase deseam� c� tine ceva în mâna dreapt�. Deodat�, cu o mi_care scurt� _i gr�bit�,azvârli în faca lui Nikolaev berea care-i mai r�m�sese în pahar.

In aceea_i clip�, îl fulger� o durere în ochiul stâng, din care câ_nir�scântei albe, orbitoare... Cu un urlet lung de fiar� se arunca asupra luiNikolaev. Amândoi se pr�bu_ir� cu zgomot pe jos, cu mâinile _i cu picioareleîncle_tate, _i se rostogoleau, r�sturnând scaunele _i înghicind colbul murdar _iduhnüon

Se sfâ_iau, se striveau, se strângeau unul pe altul, mugind în�bu_it _igâfâind.

Mai târziu, Roma_ov î_i aminti c� degetele lui d�duser� din întâmplarede buzele lui Nikolaev _i c� se str�duise s�-i rup� gura asta lipicioas�,dezgust�toare _i fierbinte... în lupta aceasta nebun�, nici nu mai simceadurere când se lovea cu capul _i cu coatele de podea...

De asemenea, nu _tia nici cum s-a ispr�vit... Se pomeni în picioare, într-un colc, unde fusese împins, dup� ce-l desp�rciser� de Nikolaev. Bek-Agamalov îi d�dea s� bea ap�, dar dincii îi cl�nc�neau a_a de tare de paharca se temea s� nu-| sparg� _i s� înghit� vreo bucat� de sticl�. Tunica-i erarupt� la subsuoar� _i la spate, iar un epolet smuls se b�l�b�nea într-un fir deac�. I se t�iase graiul _i vorbea doarîncet numai cu buzele:

- Las' c�-i... ar�t eu! îl provoc la duel!B�trânul Leh care, pân� atunci, moc�ise f�r� grij� la cap�tul mesei, se

trezi acum cu totul _i rosti cu glas poruncitor _i cu neobi_nuita asprime:- Domnilor, ca oficer mai vechi, v� ordon s� plecaci îndat� acas�! Aci

înceles, domnilor? îndat�! mâine dimineac�, voi raporta domnului colonel celepetrecute.

Toci se împr�_tiar� ru_inaci, ab�tuci, ferindu-se s� se uite unul la altul.Fiecare se temea s� nu citeasc� în ochii celuilalt propria-i groaza,am�r�ciunea umilincei, vinov�cia _i spaima de mic animal, r�u _i murdar, ac�rui minte întunecata fusese deodat� puternic luminat� de o lic�rire decon_tiinc� omeneasc�.

Se f�cea ziua, cerul era albastru _i limpede, iar aerul, lini_tit _i r�coros.Copacii umezi, înv�luici într-o ceac� abia simcit�, sendezmeticeau t�cuci dinvisurile lor întunecoase _i tainice de peste noapte. Intorcându-se acas�,Roma_ov privea cerul, copacii, iarba ud� _i argintie de rou�, _i se simcea mic,mi_el, urât _i grozav de singurîn mijlocul acestei curate _i fermec�toaredimineci care zâmbea, trezindu-se din vis.

xx. AÎN ACEEA^I ZI - ERA lNTR-O miercuri- Roma_ov primi o scurt� not�

oficial�: �Consiliul de onoare al oficerilor din regimentul de infanterie N...invita pe sublocotenentul Roma_ov s� de prezinte la ora _ase în sala cerculuimilitar. binuta de rigoare.

Pre_edinte, Locotenent-colonel Migunov.F�r� voie, Roma_ov nu-_i putu st�pâni un zâmbet trist; aceasta �cinuta

de rigoare" - tunica cu epoleci _i centiron la culoare - se poart� numai înîmprejur�ri oficiale, la judec�ci, mustr�ri publice _i cu prilejul înf�ci_�rilornepl�cute de tot felul în faca _efilor.

Pe la _ase sosi la cerc _i porunci ordonancei s�-l anunce la pre_edinteleconsiliului. A fost rugat s� mai a_tepte.

Se a_ez� în sala popotei, lâng� fereastra deschis�, lua un ziar _i începus�-l citeasc� ma_inal numai cu ochii, f�r� nici un interes _i f�r� s� înceleag�nimic. Trei oficeri, care se aflau în sal�, îi r�spunser� rece la salut _i prinser� a_opoti a_a ca el s� n-aud�. Numai sublocotenentul Mihin, cu ochii umezi, îistrânse mâna tare _i lung, dar nu scoase o vorb�, se înro_i, apoi se îmbrac� îngrab� cu stâng�cie _i plec�. Curând intra _i Nikolaev pe u_a dinspre bufet.

Era palid, pleoapele i se înnegriser�, obrazul stâng îi tremura mereu, iarsub tâmpla avea o vân�taie mare _i umflat�.

Roma_ov v�zu pe dinaintea ochilor, vie _i chinuitoare, înc�ierarea dinajun. Ghemuit, cu faca schimonosit� _i cople_it de greutatea acestorru_inoase amintiri, se ascunse dup� ziar _i închise strâns ochii.

Îl auzi pe Nikolaev cerând un p�h�rel de coniac la bufet _i luându-_ir�mas bun de la cineva. Apoi îl simci c� trece pe lâng� el. U_a se închise.

Dup� câteva clipe, deslu_i deodat� în spatele lui o _oapt� u_oar�dinspre curte:

- Nu întoarce capul! Stai jos lini_tit! Ascult�-m�!Era Nikolaev. Ziarul tremura în mâinile lui Roma_ov.- De fapt, n-am dreptul s� vorbesc cu dumneata... Dar d�-le dracului

de subtilit�ci francuze_ti! Ce s-a întâmplat nu se mai poate îndrepta... Totu_i,te socot drept un om de onoare... Te rog, m-auzi? Nici o vorb� despre sociamea _i despre scrisorile anonime... încelegi?

Ascunzându-se dunp� gazeta de privirile camarazilor, Roma_ovîncuviinca u_or din cap. In curte scârcâiau pa_i pe nisip.

Abia dup� cinci minute, se întoarse _i privi în curte... Nikolaev nu semai z�rea.

- Domnule sublocotenent, zise ordonanca care se ivi deodat� înaintealui. Domnul colonel v� roag� s� intraci.

În sal�, de-a lungul peretelui îngust, câteva mese de joc a_ezate unalâng� alta erau acoperite cu un postav verde. Membrii consiliului luaser� locîn jur cu spatele la ferestre, a_a ca fetele lor p�reau întunecate. La mijloc,într-un fotoliu sta pre_edintele, locotenent-colonelul Migunov, om gras _itrufa_, cu gât scurt _i adus din spate... La dreapta _i la stânga lui, _edeaulocotenent-coloneii Rafalski _i Leh, apoi c�pitanii Osadci _i Peterson, iar lamargini, c�pitanii Duvernois _i Dorosenko, casierul regimentului. Nu era nimicpe mas� _i numai Dorosenko, raportorul consiliului, avea în faca lui un micteanc de hârtii. Era r�coare _i cam întuneric în sala mare _i goal�, de_i afar�era o zi cald� _i luminoas�. Mirosea a lemn vechi, a mucegai _i a mobil� cutapiceria mâncat� de molii.

Pre_edintele î_i puse amândou� mâinile mari, albe _i grase pe postavulmesei apoi, privindu-_i palmele pe rând, începu cu glas monoton:

- Sublocotenent Roma_ov, consiliul de onoare al oficerilor, întrunit dinordinul domnului colonel, e îns�rcinat s� stabileasc� în ce împrejur�ri s-aprodus conflictul regretabil _i neîng�duit în lumea militar�, care a avut loc ieriîntre dumneata _i locotenentul Nikolaev. Te rog s� ne expui cazul cât se poatemai am�nuncit.

Roma_ov sta înaintea lor, cu mâinile l�sate în jos _i-_i fr�mânta _apca.Se simcea descump�nit, stângaci _i pierdut, ca odinioar� la _coal� cândc�dea la examen. Cu glas întret�iat, cu fraze încâlcite, f�r� nicni o leg�tur�între de _i pres�rate cu interjeccii f�r� rost, începu declaracia. In acela_i timp,î_i plimb� privirea de la un judec�tor la altul, încercând s�-_i dea seama ceimpresie f�cea asupra lor. �Migunov e nep�s�tor, parca-i de piatr�, dar em�gulit de neobi_nuit s�u rol de pre_edinte _i de marea putere _i r�spunderepe care i-o da îns�rcinarea aceasta. Locotenent-colonelul Brehm are o privireplin� de mil�, o privire de femeie. A, dragul meu Brehm, îci mai aduci amintec� mi-ai împrumutat zece ruble? B�trânul Leh î_i ia rolul în serios. Azi etreaz... Are sub ochi dou� pungi ca dou� semne de ran�. El nu-i împotrivamea, darîn lunga lui carier� a f�cut atâtea ispr�vi la cerc, încât acum va fiap�r�torul aspru _i neînduplecat al onoarei oficere_ti. Cât despre Osadci _iPeterson, �_tia-mi sunt adev�raci du_mani! Dup� lege, sigur c-a_ putea s� cerînlocuirea lui Osadci, fiindc� toat� cearta s-a iscat numai de la prohodul pecare l-a cântat... Eh, parc� nu-i totuna? Peterson zâmbe_te u_or numai cu uncolc al gurii. In zâmbetul lui e ceva r�ut�cios, josnic _i veninos. Oare _tie cevade scrisorile anonime? Duvernois are faca somnoroas� _i ochii ca dou� bilemari _i tulbur'. Duvernois nu m� înghite! Nici Dorosenko, de altfel... Unsublocotenent care isc�le_te numai de primirea soldei, dar n-o încaseaz�niciodat�! Stai prost, scumpul meu Iuri Alexeevici!

- Îng�duici-mi o clip�, zise deodat� Osadci. Domnule colonel, m�autorizaci s� pun o întrebare?

- Poftim, încuviinca Migunov, plecându-_i grav capul.- Sublocotenent Roma_ov, începu r�spicat Osadci, binevoie_te s� ne

spui unde ai fost înainte de a veni la cerc în starea în care erai?Roma_ov se înro_i _i simci cum fruntea i se îmbroboneaz� dintr-o dat�.

- Am fost... am fost... într-un anumit loc... _i ad�uga aproape în_oapt�, într-o cas� de toleranc�.

- A-ha, ai fost într-o cas� de toleranc�? repeta înadins Osadci cu glastare _i cu o necruc�toare st�ruinc�. Desigur c-ai b�ut ceva _i în stabilimentulacela.

- Da, am b�ut! r�spunse scurt Roma_ov.- Bine! Nu mai am nimic de întrebat, spuse Osadci, întorcându-se

c�tre pre_edinte.- Te rog s�-ci urmezi declaracia, relua Migunov. A_adar, te-ai oprit la

clipa când ai azvârlit berea în obrazul locotenentului Nikolaev... Mai departe?Roma_ov istorisi f�r� _ir, dar sincer _i am�nuncit, întâmplarea din ajun.

Începea tocmai s� m�rturiseasc� neîndemânatic _i ru_inat, ce r�u îi p�rea depurtarea lui, când c�pitanul Peterson îl opri. Frecându-_i, parc� le-ar fi sp�lat,mâinile osoase _i galbene cu degete lungi _i cu unghii albastre ca de mort,zise cu o politece exagerat�, aproape mângâietoare, _i cu glas subcire _iinsinuant:

- Da, desigur, toate acestea fac cinste frumoaselor dumitalesentimente... Dar ia spune, sublocotenent Roma_ov... pân� la aceastanenorocit� _i nepl�cuta întâmplare, n-ai fost niciodat� în casa locotenentuluiNikolaev?

Roma_ov, cu atencia încordata _i f�r� s� se uite la Peterson, r�spunsescurt _i aspru, întorcându-se spre pre_edinte:

- Ba da, am fost! Dar nu înceleg ce leg�tur� are aceasta cu procesul.- A_teapt� o clip�! Te rog s� r�spund� numai la întreb�ri, observa

Peterson. Vreau s� te întreb dac�, în afar� de serviciu, nu erau întrelocotenentul Nikolaev _i dumneata motive particulare de du_m�nie, cucaracter, ca s� zic a_a, casnic, privat?

Roma_ov se îndrepta din mijloc _i se uita cu ura în ochii întunecaci deofticos ai lui Peterson.

- Nu m� duceam mai des la Nikolaev decât la ceilalci cunoscuci!r�spunse el tare _i t�ios. Nu era înainte nici un fel de du_m�nie între noi... Totce s-a petrecut a fost ceva întâmpl�tor _i nea_teptat, fiindc� eram beciamândoi.

- He! He! He! Am mai auzit despre becia asta, îl opri iarPeterson, dar vreau s� te întreb numai, dac� între dumneavoastr� nu maifusese cumva vreo ceart�? Nu... nu chiar o ceart�, pricepi, ci doar oneîncelegere sau o încordare, din vreo pricin� particular�... s� zicem onepotrivire de p�reri sau vreo intrig� oarecare. Hei?

- Domnule pre_edinte, pot s� nu r�spund Ia unele întreb�ri? zisedeodat� Roma_ov.

- Da, poci! încuviinca rece Migunov. Dac� vrei, poci chiar s� nu dai nicio declaracie, ori s-o dai în scris. E dreptul dumitale.

- In cazul acesta, declar c� nu voi r�spunde la niciuna din întreb�rilepe care mi le-a pus domnul c�pitan Peterson! ad�uga Roma_ov. Va fi mai bine_i pentru domnia-sa _i pentru mine.

I se mai cerur� câteva am�nunte f�r� însemn�tate, dup� carepre_edintele îi spuse c� era liber. Totu_i, mai fu chemat de dou� ori pentru ada I�muriri complimentare: întâia dat�, chiarîn aceea_i sear�, _i a doua -joidimineac�. Cu toat� lipsa lui de experienc�, Roma_ov încelegea c� consiliulproceda f�r� pricepere _i cu o neîng�duit� nep�sare, f�când o mulcime degre_eli _i dând dovad� de lipsa de tact. Cea mai mare abatere era ca membriiconsiliului de onoare nu se sfiau s� p�l�vr�geasc� f�r� rost, de_i articolul 149din regulament oprea cu asprime divulgarea deliber�rilor. Povesteaunevestelor întâmpl�rile din fiecare _edinca, iar acestea le repetau doamnelorpe care le cuno_teau în ora_ care, la rândul lor, le transmiteau croitoreselor,moa_enlor _i chiar servitoarelor.

In dou�zeci _i patru de ore, Roma_ov ajunse tinta bârfelilor _i �eroulzilei". Când trecea pe strad�, lumea îl privea de la toate ferestrele, de dup�portice, din gr�dini _i prin cr�p�turile gardurilor.

Femeile _i-l ar�tau de departe cu degetul _i auzea cum în urma lui i se_u_otea gr�bit numele. ln ora_ nu se mai îndoia nimeni ca între el _i Nikolaevva avea loc un duel... Se f�cea chiar prinsoare cine va fi biruitorul. joidimineac�, se duse la cerc _i, trecând prin dreptul casei Lâkaceovilor, auzideodat� c�-l strig� cineva:

- Iuri Alexeevici, Iuri Alexeevici, ia vino încoace!Se opri, ridicându-_i capul. Katia Lâkaceova era în picioare dup� gard,

cococat� pe o banc� din gr�din�. Purta un capotjaponez de dimineac�,subcire, decoltat în triunghi ce-i dezv�luia gâtul ginga_ _i frumos. Era atât defraged�, de trandafirie _i de acâc�toare, încât Roma_ov se învior� o clip�.

Plecându-se peste gard, ea-i întinse mâna înc� umed� _i rece dup�sp�lat _i începu s� p�l�vr�geasc�, graseind:

- De ce nu mai vii pe la noi? Nu-i fhrumos s�-ci uici phrietenii,hr�ut�ciosule... hr�ut�ciosule, hr�ut�ciosule... tss... tss... tsss... _tiu tot...tot... tot... Deodat�, f�cu ochi mari speriaci _i zise: Ia asta _i leag�-ci-o la gât;neap�rat, neap�rat s� ci-o legi.

Scoase din sân un fel de punguc� de m�tase albastr� cu _nurîn careera smirn� _i i-o puse gr�bit în mina. Punguca mai p�stra c�ldura trupului ei.

- M�car ajut� la ceva? întreb� Roma_ov în glum�. Ce-i asta?- E sfincit�! Nu cumva s�-ci baci joc, p�gânule! Hr�ut�ciosule!�Am ajuns la mod� acum! Dr�guc� fat�!" gândi Roma_ov, luându-_i

r�mas bun de la Katia. Totu_i nici de data aceasta nu putu s� se st�pâneasc�_i iar ticlui o fraz� frumoas� la persoana a treia: �Un zâmbet plin de bun�tatese ivi pe chipul aspru al vechiului duelist"

In seara aceleia_i zile, fu chemat din nou în faca consiliului; dar de dataaceasta împreun� cu Nikolaev. Amândoi adversarii st�teau în picioare unullâng� altul, înaintea judec�torilor. Nu-_i aruncar� nici o privire, fiecare simceaîns� starea sufleteasc� a celuilalt, fiind cuprin_i de aceea_i adânc� tulburare.Amândoi se uitau cint� la pre_edinte, când le citi hot�rârea consiliului:�Consiliul de onoare al oficerilor din regimentul de infanterie N... compus din -urmau numele _i gradele judec�torilor -întrunit sub pre_edencia locotenent-colonelului Migunov, cercetând cazul privitor la conflictul de la cercul militar

dintre Iocotenentul Nikolaev _i sublocotenentul Roma_ov, hot�r�_te: Dat fiindgravele ofense reciproce, conflictul nu poate fi lichidat prin împ�care, duelulfiind singurul mijloc de a da satisfaccie onoarei _i demnit�cii oficere_ti jignite.Hot�rârea consiliului e aprobat� de domnul comandant al regimentului"

Ispr�vind de citit, Migunov î_i scoase ochelarii _i-i b�g� în toc.- Nu v� mai r�mâne, domnilor, zise el cu glas solemn _i sever, decât

s� v� alegeci martorii, câte doi de fiecare, _i s�-i trimiteci disear� la ora nou�,aici, la cerc, unde vor stabili împreun� cu noi condiciile duelului. Totu_i,ad�ug� el, ridicându-se în picioare _i punându-_i tocul de ochelari înbuzunarul de la spate, hot�rârea consiliului nu este obligatorie... Fiecaredintre dumneavoastr� e liber s� se bat� în duel, ori... Migunov î_i desf�cu largbracele _i, dup� o scurt� pauz�, urm�... ori s� p�r�seasc� serviciul. ^i acum,domnilor, sunteci liberi... înc� dou� vorbe... dar nu în calitate de pre_edinte alconsiliului, ci ca un camarad mai vechi. V-a_ sf�tui, domnilor, s� v� abcinecide a mai merge pe la cerc pân� la duel. Asta, pentru a înl�tura unciecomplicacii... la revedere!

Nikolaev se întoarse scurt _i ie_i din sal� cu pa_i gr�bici, în urma lui,plec� încet _i Roma_ov. Nu se temea, se simci îns� deodat� neobi_nuit desingur, parc� s-ar fi rupt de lumea întreag�. Coborând treptele, privi lung _icu o mirare mut� cerul, copacii, vaca dintr-o curte vecin�, vr�biile care sesc�ldau în colbul din mijlocul drumului, _i gândi: �Iat�, totu-i plin de viac�,totul se fr�mânt�, se mi_c�, cre_te _i se bucur�, numai pe mine nu m� maiintereseaz� nimic _i nu-mi mai trebuie nimic. Sunt osândit... Sunt singur pelume."

Istovit, porni anevoie s�-i caute pe Bek-Agamalov _i pe Yetkin pe carese hot�râse s�-i ia drept martori.

Amândoi primir� bucuros: Bek-Agamalov cu o înf�ci_are trist� _ist�pânit�, iar Vetkin cu o c�lduroas� strângere de mân�, plin� de încelegere.

Roma_ov nu voia s� se întoarc� acas�, unde era înfior�tor de trist. Inclipele acestea grele, de deprimare moral�, de singur�tate _i de sil� de viac�,avea nevoie de un prieten sincer _i apropiat, cu suflet ales _i minte ager� _iînceleg�toare.

^i, deodat�, se gândi la Nazanski.XXI.

CA DE OBICEI, NAZANSKI ERA acas�. De abia se trezise dintr-un somngreu dup� becie _i st� în pat, numai în c�ma_� de noapte _i cu mâinile subcap. Avea ochii tulburi, obosici _i nep�s�tori, iar obrazu-i mai p�stra expresiaadormit� când Roma_ov, plecându-se peste el, îi zise cu glas nesigur _itulburat:

- Bun� ziua, Vasâli Nilâci, nu te sup�r?- Bun� ziua! r�spunse r�gu_it _i slab Nazanski. Ce mai nou? Ia loc!Îi întinse mâna fierbinte _i umed�, dar nu se uit� la el ca la un camarad

iubit c�ruia-i purta interes, ci ca la o ar�tare obi_nuit� dintr-un vis îndep�rtat_i trist.

- Nu te simci bine? întreb� cu sfial� Roma_ov, a_ezându-se lapicioarele patului. Atunci nu vreu s� te sup�r... M� duc!

Nazanski ridic� pucin capul de pe pern� _i, încrecindu-_i faca, se str�duis�-I priveasc�.

- Nu... A_teapt�... Ah, ce tare m� doare capul! Ascult�, GheorghiAlexeevici... ci s-a întâmplat ceva... ceva neobi_nuit! Stai o|eac� - nu pot s�-mi adun gândurile... Ce-i cu dumneata?

Roma_ov se uit� la el cu o comp�timire mut�. Chipul lui Nazanski seschimbase ciudat de când cei doi oficeri nu se mai v�zuser�. Ochii cucearc�ne negre erau adâncici în fundul capului, tâmplele se îng�lbeniser�, iarobrajii cu pielea murdar� _i zbârcit� îi atârnau, scofâlcici _i acoperici cu fire debarba rare _i crece.

- Nimic deosebit, voiam numai s� te v�d, r�spunse firesc Roma_ov. ^tiic� mâine m� bat în duel cu Nikolaev... Mi-e sil� s� m� întorc acas�... Ei, darnu-i nimic. La revedere! încelegi, simceam nevoia s� schimb o vorb� cucineva... Mi-e inima grea.

Nazanski închise ochii _i faca i se strâmba dureros. Se vedea c�, într-omare încordare a voincei, se str�duia s�-_i vin� în fire. Când deschise iarochii, o lic�rire de încelegere plin� de c�ldur� lucea în ei.

- Nu, a_teapt�! Uite ce-o s� facem! Nazanski se întoarse cu greu peo coast� _i se rezem� în cot. Ia de colo din dul�pior... ^tii... nu, nu vreaumere... Sunt bomboane de ment�... Mulcumesc, dragul meu! Uite ce-o s�facem... Pfui, ce porc�rie! Du-m� undeva afar�, la aer. Aici m� în�bu_ _imi-e fric�... Am tot timpul halucinacii îngrozitoare. Hai s� ne plimb�m cubarca _i s� mai vorbim... Vrei?

Strâmbându-se cu dezgust, b�u apoi câteva p�h�rele de-a rândul _iRoma_ov v�zu cum i se înviorau ochii alba_tri, rec�p�tându-_i str�lucirea _ifrumusecea.

Ie_ind din cas�, luar� o birj� _i pornir� spre râu, afar� din ora_. De oparte a z�gazului, se în�lca o moar� cu turbine, o cl�dire ro_ie foarte mare,iar de cealalt� se în_irau cabinele de baie, unde se închiriau _i b�rci. Roma_ovlu� vâslele în min�, iar Nazanski se a_ez� la cârma pe jum�tate culcat,învelindu-se cu mantaua.

Înfrânat de z�gaz, râul era larg _i lini_tit ca un iaz mare. Amândou�malurile se ridicau drepte, acoperite de o iarb� atât de neted� _i de un verdeatât de luminos _i de viu, c�-ci venea s-o mângâi. Lâng� c�rmuri ie_eau dinap� trestii verzi, iar nuferii î_i în�lcau florile albe _i mari printre frunzele late,întunecate _i rotunde.

Roma_ov istorisi cu de-am�nuntul cearta lui cu Nikolaev. Nazanski îlascult� dus pe gânduri, cu capul plecat _i uitându-se la valurile pe carepartea de dinainte a b�rcii le despic� în _uvoaie groase _i lene_e, ca de sticl�topit�, ce sclipeau în tot felul de culori.

- Spune drept, nu ci-e fric�, Roma_ov? întreb� cu blândece Nazanski.- De duel? Nu, nu mi-e fric�! r�spunse el repede. T�cu o clip� _i se

v�zu limpede în picioare, înaintea lui Nikolaev, care, cu mâna întins� era gatas� trag�. Nu, nu, se gr�bi el s� adauge, n-am s� mint... Nu pot spune c� numi-e fric�... F�r� îndoial�, e îngrozitor... Dar _tiu c� n-am s� m� tem, n-am s�fug _i nici n-am s�-mi cer scuze!

Nazanski î_i muie vârfurile degetelorîn apa încropit� ce abia plesc�ia _izise cu glas slab, tu_ind des:

- Ah, dragul meu Roma_ov, de ce vrei s� faci asta? Gânde_te-te: dac�e_ti sigur c� nu ci-e fric�, dac� e_ti cu totul sigur, ar fi cu atât mai îndr�znecdin partea dumitale s� refuzi s� te baci.

- Dar m-a lovit în obraz! zise cu înc�p�cânare Roma_ov _i simcea cum ise ridic� în suflet un val greu ce clocotea de indignare.

- Ei bine, înceleg, te-a lovit! r�spunse prietenos Nazanski, pironindu-iasupra lui o privire trist� _i plin� de duio_ie. Ei, ce-are a face? Toate trec pelumea asta... O s� treac� _i suferinca _i ura asta... Ai s� le uici pe toate... Darn-ai s� uici niciodat� omul pe care l-ai ucis! El o s� te urm�reasc�pretutindeni, la culcare, la mas�, când vei fi singur sau laolalt� cu alcii.Sec�turile i n�t�r�ii care îndrug� vorbe goale, capetele încuiate _i papagaliif�r� minte suscin c� a ucide în duel nu-i omor... Ce prostie! Dar toci �_tia carese socot simcitori cred c� numai tâlharii v�d mereu în vis creierii _i sângelevictimelor lor... Nu, frate, omorul este _i r�mâne omor! ^i groaznic aici nu-idurerea, moartea, silnicia sau fric� de sânge _i de cadavru. Nu... Cel maicumplit este c�-i r�pe_ti omului bucuria de a tr�i... Marea bucurie de a tr�i!repet� deodat� Nazanski tare _i cu lacrimi în glas. Nimeni, nici dumneata, nicieu nu credem în viaca de apoi- ca, de altfel, nimeni pe lume. De aceea netemem cu tocii de moarte... Cei slabi _i pro_ti se am�gesc, visând gr�dinifermecate _i dulci cânt�ri îngere_ti, în timp ce puternicii trec în t�cere pragulde neînl�turat. Noi nu suntem puternici. Când cuget�m la ce va urma dup�moartea noastr�, ni se înf�ci_eaz� un cavou gol, întunecos _i rece... Nu, frate,toate acestea-s minciuni! Cavoul ar fi o pl�cut� în_el�torie, o fericit�mângâiere, darînchipuie-ci ce îngrozitor e s�-ci spui c� nu va mai r�mânenimic, cu des�vâr_ire nimic, nici întuneric, nici gol _i nici frig... Nimic... Nicim�car gândul _i frica de acest nimic. Nici m�car groaza! Gânde_te-te!

Roma_ov l�s� vâslele din min�. Barca abia mai înainta, _i se vedeanumai dup� încetineala cu care malurile verzi lunecau în urm�...

- Da, nu va mai r�mâne nimic! repeta Roma_ov dus pe gânduri!- La prive_te, prive_te numai ce minunat� _i ademenitoare-i viaca!

exclam� Nazanski, desf�cându-_i larg bracele. O, bucurie, o, dumnezeiasc�frumusece a viecii! Prive_te cerul albastru, apusul de soare, ap� lini_tit�! Teînfiori de încântare la vederea lor! Uite, colo departe, morile de vânt î_i mi_c�aripile, iarba verde zâmbe_te, iar lâng� maluri apa-i trandafiria în razeleamurgului. Ah, totul r�spânde_te frumusece, duio_ie _i fericire!

Nazanski î_i acoperi deodat� faca cu mâinile _i izbucni în plâns, dar sest�pâni îndat� _i, f�r� s� se ru_ineze de lacrimi, se uit� la Roma_ov cu ochiumezi, str�lucitori _i urm�:

- Ascult�, dac-a_ c�dea sub rocile unui tren care mi-ar sfârteca burta _im-arîntreba cineva, chiarîn clip� din urm�, când m�runtaiele mi s-arîmpr�_tia în pietri_ul drumului ori s-arîncol�ci în jurul rocilor: �G�se_ti _iacuma c� viaca-i minunat�?" a_ r�spunde cu recuno_tinc� _i entuziasm: �O,da, e minunat� Cât� bucurie re d� numai v�zul! Unde mai pui muzica,parfumul florilor _i iubirea dulce a femeilor! ^i apoi, desf�tarea cea mai mare,

soarele de aur al viecii, gândirea omeneasc�! Dragul meu Iurocika! S� nute superi c�-ci spun a_a - _i Nazanski îi întinse de departe mân�tremur�toare, parc� voia s�-_i cear� iertare. S� presupunem c� e_ti închis peveci într-o temnic� _i c� toat� viaca nu vei mai z�ri printre z�brele decâtnumai dou� c�r�mizi m�cinate dintr-un zid vechi, ba chiar _i mai mult, ca-nînchisoarea dumitale nu p�trunde nici m�car o raz� de lumin�, nici m�car unsunet... nimic! Totu_i, chiar _i starea aceasta poate fi ea m�car asemuit� cugroz�via cump|it� a morcii? îci mai r�mâne raciunea, închipuirea, memoria,gândirea creatoare care-ci ajung s� tr�ie_ti... Ai putea chiar s� mai cuno_ticlipe de încântare _i de bucurie în faca frumusecilor viecii.

- Da, viaca-i minunat�! încuviinc� Roma_ov.- Minunat�! repet� cu înfl�c�rare Nazanski. ^i uite, doi oameni vor

acum s� se omoare unul pe altul fiindc� unul a dat o palm� celuilalt sau i-as�rutat nevasta, ori numai l-a privit necuviincios în treac�t, r�sucindu-_imustaca. Duc�-se dracului amorul lor propriu r�nit, suferinca _i moartea lor...Duc�-se dracului toate acestea! Ce, parc� pe el îl ucide cocolo_ul acelaînsuflecit _i jalnic, cu numele de om? Nu, ucide soarele, soarele arz�tor,prietenos, lumina cerului, natura, toat� frumusecea viecii, ucide cea mai marefericire _i mândrie: gândirea omeneasc�! Ucide ceea ce niciodat�, niciodat�nu se va mai întoarce... Ah, pro_tii, pro_tii!

Nazanski oft� adânc _i cl�tin� trist din cap, l�sându-l apoi în jos. Barcaintr� printre trestii. Roma_ov apuc� iar vâslele. Tulpinile verzi, înalte _i asprese plecau încet _i falnic, fo_nind când se loveau de pror�. Aici era maiîntuneric _i mai r�coare decât în partea descoperit� a râului.

- Atunci, ce s� fac? întreb� posomorât _i aspru Roma_ov. S�-mi daudemisia? Unde s� m� duc?

Nazanski zâmbi blajin, cu duio_ie.- A_teapt�, Roma_ov! Uit�-te în ochii mei... Da, a_a! Nu, nu întoarce

capul, uit�-te drept în ochii mei _i r�spunde-mi sincer: Crezi, într-adev�r, c�sluje_ti o cauz� interesant�, bun� _i folositoare? Te cunosc bine, mai binedecât pe toci ceilalci, _i-ci ghicesc sufletul... Nu crezi de loc în toate acestea,nu-i a_a?

- Nu! r�spunse cu hot�râre Roma_ov. Dar unde s� m� duc?- Stai, mi te gr�bi! la prive_te-i pe oficerii no_tri... O, nu vorbesc de

oficerii din regimentele de gard� care danseaz� pe la baluri, vorbescfrancuze_te _i tr�iesc pe socoteala p�rincilor sau a nevestelor. Nu... Gânde_te-te la biecii oficeri de infanterie, la �nucleul �sta al glorioasei _i vitezei armateruse..." Toci sunt numai ni_te lep�d�turi, ni_te zdrenc�ro_i _i ni_te ciurucuri. Încel mai bun caz, sunt fii de c�pitani schilodici... Cei mai mulci sunt liceeni cares-au speriat de încelepciunea înv�c�turii, elevi din _colile comerciale _i chiarseminari_ti daci afar�. S� lu�m, de pild�, regimentul nostru. Cine serve_te anoi cu râvn�? Calicii împov�raci cu familii numeroase, ac� la orice hatâr, laorice cruzime, gata chiar s� ucid� sau s� fure copeicile soldacilor, _i toateacestea numai pentru ciorba de toate zilele. Dac� li se porunce_te s� trag�,trag _i ucid... Pe cine? De ce? Poate degeaba... Nici nu le pas�, _i nici nujudec�... ^tiu numai c� acas� le plâng copiii murdari sau rahitici _i atunci,

holbând ochii, repet� _i ei într-una, cu o st�ruinc� de cioc�nitoare, cuvântullipsit de înceles: �jur�mântu|!" Toci cei cu oarecare destoinicie sau cu cel maimic talent ajung becivi. La noi, _aptezeci _i cinci la sut� din oficeri suntsifilitici...

Câte un norocos - _i asta numai la cinci ani o dal� -intr� la Academiamilitar�, atr�gându-_i ura celorlalci. Lingu_itorii _i cei cu ceva proteccie trecde obicei la jandarmi, ori viseaz� s� dobândeasc� un post de policai într-unora_ mare. Nobilii, chiar cei f�r� prea mare avere, cer s� fie prefecci. S� zicemc� tot mai r�mân câciva oameni de inim�, dar ce fac ei? Serviciul îi dezgust�_i-I socot drept o corvoad�, un jug de nesuferit. Fiecare caut� s�-_i g�seasc�o îndeletnicire pe de I�turi, _i i se ded� trup _i suflet. Unii ajung coleccionari,alcii a_teapt� seara cu ner�bdare, ca s� se a_eze acas� la lumina l�mpii _i s�brodeze pe canava vreun covora_ urât _i nefolositor sau s� taie la traforaj oram� pentru propria lor fotografie. In orele de serviciu, viseaz� la treabaaceasta ca la o tainic� _i dulce desf�tare. Nici nu mai vorbesc de jocul dec�rci _i de fanfaronada de-a avea cât mai multe femei. Lucrul cel mai odiosîns� e ambicia lor în serviciu, ambicia lor meschin� _i crud�. M� gândesc laOsadci _i la cei de seam� lui care scot ochii _i dincii soldacilor. O dat�, în facamea, Arceakovski _i-a b�tut ordonanca cu anta s�lb�ticie, încât cu greu amizbutit s�-i smulg omul din mâini: sângele stropise perecii, ba chiar _i tavanul.Hei. ^i _tii cum s-a ispr�vit? Ordonanca a fugit s� se jeluiasc� la c�pitan,c�pitanul l-a trimis cu o not� la sergentul-major care l-a mai b�tut o jum�tatede ceas peste faca vân�t�, umflat� _i plin� de sânge. Soldatul a mai f�cutdou� plângeri la inspecciile generale, dar f�r� nici un rezultat.

Nazanski t�cu, frecându-_i nervos tâmplele cu palmele.- Stai... Ah, cum îmi alearg� gândurile... zise el, nelini_tit... R�u e când

nu le mai poci st�pâni _i te mina ele pe tine... Ah, da, mi-am adus aminte! S�urm�m. Uit�-te la ceilalci oficeri. De pild�, la c�pitanul de stat-major Plavski:m�nânc� I�turi, g�tindu-_i singur la lampa de gaz, umbl� aproape în zdrence,dar din solda lui de patruzeci _i opt de ruble pune deoparte lunar camdou�zeci _i cinci de ruble. Ehei! Acum are la banc� vreo dou� mii de ruble _ile împrumut� în tain� camarazilor cu dobânda uria_�. Crezi c�-i zgârcenieînn�scut�? Nu... nu! E numai un mijloc de-a uita, de-a fugi de nerozianeînceleas� _i dureroas� a serviciului militar... C�pitanul Stelkovski e un ominteligent, energic _i curajos. Care-i cinta viecii lui? Perverte_te feti_cane naivede la car�! în sfâr_it, uite-l pe locotenent-colorelul Brehm. E un originalsimpatic, o inim� de aur un om încânt�tor _i iat�-l prins cu des�vâr_ire degrija menajeriei lui... Ce sunt pentru el serviciul, par�zile, drapelul,mustr�rile, onoarea? Am�nunte neînsemnate _i zadarnice ale viecii.

- Brehm e un om minunat _i mi-e drag! îl opri Roma_ov.- Da, da, scumpul meu, încuviinc� cam moale Nazanski.Dar _tii, relu� el încruntându-se, _tii ce am v�zut o dat� la manevre?

Dup� un mar_ de noapte, porneam la atac. Oficeri _i soldaci, eram cu tociifrânci de oboseal� _i nervo_i. Brehm d� ordin gornistului s� sune atacul. Dargornistul, Dumnezeu _tie de ce, sun� de trei ori adunarea rezervelor. AtunciBrehm, bunul, blândul _i încânt�torul Brehm se repede c�lare asupra

gornistului care mai cinea goarna la gur�, _i-i d� din r�sputeri un pumn,îndesându-i-o pe gât. Da, am v�zut cu ochii mei cum gornistul _i-a scuipat pejos sângele _i dincii sf�râmaci.

- Ah, Dumnezeule! gemu Roma_ov cu dezgust.- Uite, a_a sunt toci! Chiar _i cei mai buni, cei mai duio_i, care, la ei

acas�, sunt p�rinci minunaci _i soci plini de atencie, se prefac la serviciu înfiare josnice, fricoase, crude _i tâmpite. Ai s� m� întrebi de ce? Tocmai fiindc�niciunu| din ei nu crede în serviciu _i nu vede în el vreun scop adev�rat... ^tiicât le place copiilor s� se joace de-a r�zboiul? A fost _i-n Istorie o epoc� decopil�rie fr�mântat�, epoca generaciilor tinere, zv�p�iate _i vesele. Pe atunci,oamenii r�t�ceau în cete slobode _i r�zboiul era o bucurie îmb�t�toare atuturor sau o petrecere sângeroas� _i aduc�toare de glorie. Alegeau ca _ef pecel mai viteaz, mai puternic _i mai _iret, iar autoritatea lui era sfânta pentrutoci supu_ii lui pân�-n ziua când îl ucideau. Dar omenirea a crescut de atunci_i, pe an ce trece, e tot mai înceleapt�, _i, în locul zgomotoaselorjocuricopil�re_ti, o fr�mânt� gânduri tot mai serioase _i mai adânci. Aventurieriiîndr�zneci sunt ast�zi simpli escroci. Soldatul nu mai socoate serviciul militardrept o meserie vesel� care-i aduce o prad� bun�. Nu! E târât cu arcanul _i seîmpotrive_te, blestemând _i plângând, iar _efii, temucii, fermec�torii,neîndur�torii _i sl�vicii conduc�tori de odinioar� au ajuns doar ni_tefunccionari, tr�ind cu team� dintr-o p�c�toas� de sold�. Vitejia lor e o vitejieîndoielnic�, iar disciplina militar� întemeiat� pe fric� nu-i decât ur� reciproc�.Frumo_ii fazani au n�pârlit! în istorie nu mai g�sesc decât un singur exemplude felul �sta!

C�lug�rii! începuturile monahismului au fost pline de smerenie,frumoase _i înduio_�toare. Cine _tie? Poate c� era o nevoie istoric�! Dar deatunci au trecut veacuri _i ce vedem acuma? Sute de mii de trântori, depierde-var�. S�n�to_i, dar desfrânaci, urâci chiar de cei care le cer din când încând sprijinul spiritual. Toate ceremoniile lor sunt înv�luite în formeexterioare _arlatane_ti, de cast�, în ritualuri învechite _i caraghioase! Nu, nudin întâmplare am vorbit despre c�lug�ri... Comparacia e logic� _i suntîncântat de ea! Gânde_te numai cita asem�nare _i câte puncte comune! Lac�lug�r, anteriul _i c�delnica, la oficer uniforma _i sabia... Acolo, smerenia,suspinele f�carnice _i vorba dulceag�, iar aici o vitejie pref�cut� _i trufia care-_i rote_te mereu ochii în jur: �nu cumva s� m� jigneasc� cineva!"... Piepturiscoase în afar�... coate îndep�rtate _i umeri ridicaci... ^i unii _i alcii îns�. Duco viac� de parazici _i o _tiu prea bine în adâncul sufletului, dar li-e fric� s-oînceleag� cu mintea _i mai ales cu burta... Parc�-s p�duchi mari, cu atât mais�tui cu cât trupul pe care-l sug e mai descompus.

Nazanski pufni furios pe nas _i t�cu.- Vorbe_te, vorbe_te, îl rug� fierbinte Roma_ov.- Da, va veni vremea... a _i început s� bat� la u_�. Vremea marilor

dezam�giri _i a groaznicelor revizuiri ale vechilor valori! Adu-ci aminte, ci-ammai spus-o o dat�, c� de veacuri un geniu nev�zut _i neîndur�tor conduceomenirea. Legile lui sunt precise _i neînduplecate. Cu cât omenirea secumince_te, cu atât le încelege mai bine _i mai adânc. Sunt sigur c�-n virtutea

acestor legi statornice, totul în lume se va echilibra mai devreme sau maitârziu. Dac� robia a cinut veacuri, pr�bu_irea ei va fi îngrozitoare... Cu cât afost mai mare silnicia, cu atât mai sângeroasa va fi _i r�fuiala... Sunt bineîncredincat c� va veni timpul când noi, frumo_ii oficeri brevetaci, seduc�toriirezistibili _i cavaleri ferchezuici, vom ajunge s� se ru_ineze femeile întov�r�_ia noastr�, iar credincio_ii no_tri soldaci nu ne vor mai da ascultare...^i asta, nu fiindc� am b�tut pân� la sânge oameni f�r� ap�rare, nu fiindc�prestigiul uniformei ne îng�duia s� r�mânem nepedepsici când jigneamfemeile, nici fiindc� la becie spintecam cu sabia prin cârciumi pe cei care neie_eau în cale. Desigur _i acestea vor atârna greu în cump�n�, dar avem ovin� mult mai cumplit�, care de pe acuma nu se mai poate îndrepta: suntemorbi _i surzi la tot ce ne înconjoar�.

Înc� de mult� vreme, departe de cantonamentele noastre scârboase _iduhnitoare, se f�ure_te o viac� nou�. M�reac� _i luminoas�. S-au ivit oameninoi, îndr�zneci _i mândri, iarîn mintea lor se trezesc gânduri înfl�c�rate delibertate. Ca-n ultimul act al unei melodrame, turnurile _i vechile închisori sepr�bu_esc _i dincolo de ele se z�re_te o str�lucire orbitoare. Iar noi,umflându-ne în pene ca ni_te curcani, clipim numai din ochi _i bomb�nim cutrufie: �Ce este? Unde? bine-ci gura! Asta-i r�zvr�tire! Trag! ce Dar tocmaidisprecul �sta de curcan faca de libertatea spiritului omenesc n-o s� ne fieiertat în vecii vecilor...

Barca intrase într-un mic lumini_ de ap�, lini_tit _i tainic. P�puri_ul des,înalt _i neclintit o înconjura cu un zid verde _i rotund, parc� desp�rcind-o delumea întreag�. Deasupra ei, zburau tipind pesc�ru_ii, uneori a_a de jos, încâtmai c�-l atingeau cu aripile pe Roma_ov care le simcea suflul puternic alzborului. Pesemne c�-_i aveau cuiburile prin apropiere, în desimeap�puri_ului. Nazanski se întinse cu totul pe spate _i se uit� vremeîndelungat� la cerul pe care nori aurii _i nemi_caci începeau s� se fac�trandafirii.

Roma_ov întreb� cu sfial�:- Nu e_ti obosit? Mai spune ceva.Ca _i cum _i-ar fi urm�rit gândurile cu glas tare, Nazanski relua îndat�:

vor veni timpuri noi _i, într-adev�r, minunate... Am tr�it mult în libertate, amcitit mult, am v�zut _i am simcit multe. Pân� acum, tot felul de bufniceb�trâne ne împuiau urechile înc� de pe b�ncile _colii: �Iube_te-ci aproapele cape tine însuci _i nu uita c� blândecea, supunerea _i resemnarea sunt cele maide seam� însu_iri ale omului. Alcii, mai cinstici, mai puternici, mai îndârjici nespuneau: s� strângem rândurile, mergând chiar la pieire, dar s� preg�timgeneraciilor viitoare o viac� mai luminoas� _i mai bun�". M�rturisesc îns� c�n-am înceles niciodat� vorbele lor. Cine-mi va dovedi, f�r� putinc� de t�gad�,ce anume m� leag� de aproapele meu - lua-l-ar dracu - de sclavul �static�los, de un bolnav sau de un tâmpit? O, dintre toate legendele, cea pe careo ur�sc mai mult, din toat� inima _i cu tot disprecul, e legenda lui IulianMilostivul. Leprosul îi spune: �Tremur, culc�-te lâng� mine. Mi-e irig, lipe_te-cibuzele de gura mea duhnitoare _i înc�lze_te-m� cu r�suflarea ta!" A, cumur�sc fraza asta! Ur�sc lepro_ii _i nu-mi iubesc aproapele... La urma urmei, ce

nevoie am s�-mi bat capul pentru fericirea oamenilor din veacul al treizeci _idoilea? O, cunosc delirul �sta prostesc despre sufletul universal, despredatoria sfânt�. Dar _i când credeam cu raciunea în neroziile acestea,niciodat� nu le-am simcit cu inima. M� încelegi, Roma_ov?

Roma_ov îi arunca o privire recunosc�toare, de care se ru_in� oarecum.- Te înceleg foarte bine! zise el. Când nu voi mai fi, va pieri tot

universul o dat� cu mine... Parc� asta voiai s� spui!- Exact! ^i mai adaug acum c� _i dragostea fac� de aproape s-a

mistuit ca fumul în inimile oamenilor. O va înlocui o credinc� nou�, o credinc�dumnezeiasc� ce va d�inui în veci, pân� la sfâr_itul lumii. E dragostea fac� detine însuci, fac� de trupul t�u frumos, de inteligenca ta puternic�, denesfâr_it� bog�cie a sentimentelor tale. Ia gânde_te, Roma_ov gânde_te bine!Cine ci-e mai drag _i mai aproape decât tu însuci? Nimeni! Tu e_ti st�pânullumii, mândria _i podoaba ei... Tu e_ti Dumnezeul a tot ce tr�ie_te. Tot cevezi, ce auzi _i ce simci e numai al t�u! Poart�-te cum vrei... la tot ce-ciplace... S� nu-ci fie fric� de nimeni în lume, fiindc� nimeni nu ci-e st�pân _inici egalul t�u! Va veni vremea când nou� credinc� în propriul t�u Eu vapogorî ca limbile de foc ale Sfântului Duh peste capetele tuturor oamenilor _i,atunci, nu vor mai fi nici sclavi, nici st�pâni, nici infirmi, nici mil�, nici vicii,nici ur� _i nici pizm�... Atunci oamenii vor fi zei! Gânde_te cum a_ îndr�zni eus� jignesc, s� lovesc, sau s� în_el un om în care voi simci un zeu luminos, pesemenul _i fratele meu? Atunci viaca va fi minunat�... Pe toat� facap�mântului se vor în�lca cl�diri frumoase _i pline de lumin�; nimic josnic _ivulgar nu ne va sup�ra privirea, iar viaca va ajunge o munc� vesel�, _tiinca vafi liber�, totul va fi o muzic� dumnezeiasc�, o voioas� _i nesfâr_itas�rb�toare... Dragostea nu va mai fi un p�cat ru_inos, s�vâr_it prin unghereîntunecoase, cu dezgust _i pe furi_... Sc�pata de jugul întunecat alprejudec�cii, ea va fi religia senin� a lumii. Chiar trupurile noastre, maiputernice _i mai frumoase, vor purta ve_minte falnice, viu colorate. Da,exclam� Nazanski, ridicându-_i solemn bracele, a_a cum cred în soarele ceasfince_te deasupra mea, cu aceea_i t�rie cred în apropiata sosire a vieciiacesteia dumnezeie_ti.

Roma_ov, tulburat, zguduit, cu buzele albe, îng�im�:- Nazanski, astea sunt visuri, închipuiri de_arte!Nazanski râse înceti_or _i cu îng�duinc�.- F�r� îndoial�, zise el zâmbind, vreun profesor de teologie dogmatic�

sau de filologie clasic�, o s� se a_eze în faca mea cu picioarele r�_chirate,bracele larg desf�cute _i, l�sându-_i capul într-o parte, va spune: �Dar asta-i omanifestare de individualism extrem!" Vorbele mari nu înseamn� nimic,dragul meu b�iat! De fapt, nimic pe lume nu-i mai cu putinc� decâtînchipuirile la care ast�zi viseaz� doar câciva... Nimic nu une_te mai sigur _imai trainic oamenii decât visurile acestea. S� uit�m c� suntem militari! Iat�-ne ajun_i deodat� civili... în strad�, s-a proptit o dihanie, o dihanie voioas� cudou� capete... St� la pând� _i numaidecât bate în obraz toci trec�torii. Pemine înc� nu m-a atins, dar numai la gândul c� poate s� m� loveasc� sau s�insulte femeia pe care-o iubesc _i s� atenteze la libertatea mea dup� bunul ei

plac, numai la gândul �sta, toat� mândria mea se revolt�. Singur, nu-i potveni de hac. Dar, z�rind în preajma mea un om atât de îndr�znec _i de trufa_ca _i mine, îi spun: �Haidem amândoi s-o împiedic�m s� ne loveasc� atât petine cât _i pe mine". ^i ne repezim asupra ei. A! Fire_te, e o pild� prea simpl�,un fel de schem�, oricum dihania asta cu dou� capete simbolizeaz� tot ce-miînl�ncuie gândirea, ce-mi siluie_te voinca _i-mi înjose_te respectul pe care-Iam fac� de propria mea personalitate... ^i atunci, nu neghioaba mil� fac� deaproapele meu, ci dumnezeiasca dragoste pentru mine însumi va unisforc�rile mele cu ale celorlalci oameni, semenii mei spirituali!

Nazanski t�cu, f�r� îndoial� obosit de aceast� neobi_nuit� încordarenervoas�. Dup� câteva clipe, urm� f�r� vlag� _i cu glas sc�zut:

- Da, dragul meu Gheorghi Alexeevici... Lâng� noi clocote_te o viac�uria_�, încurcat�, se nasc gânduri dumnezeie_ti _i înfl�c�rate, se pr�bu_escvechii idoli aurici, iar noi st�m în grajdurile noastre cu mâinile în _olduri _inechez�m: �Ah, civili tâmpici! Las' c� v� ar�t�m noi!" Iat� ceea ce viaca n-os� ne ierte niciodat�...

Se ridic� pe jum�tate _i, învelindu-se în manta, zise obosit:- E frig! S� ne întoarcem acas�...Roma_ov scoase barca dintre trestii. Soarele coborâse dincolo de ora_,

dup� acoperi_urile îndep�rtate care se desprindeau negre pe cerul purpuriu.Pe alocuri, razele r�sfrângându-se în geamuri, parc� ardeau înv�p�iate. Înpartea dinspre amurg, apa era trandafirie, neted� _i lucioas�, darîn spateleb�rcii se _i învinecise în unde crece. Roma_ov spuse deodat�, r�spunzândpropriilor lui gânduri:

- Ai dreptate! Am s�-mi dau demisia... Nu _tiu îns� ce-o s� fac peurm�, cu toate c-am mai avut gândul �sta _i înainte...

Ghemuit în manta, Nazanski tremunra de frig.- Du-te, du-te, f�cu el cu tristece. In dumneata e un nu _tiu-ce, un fel

de lumin� l�untric�... Darîn bârlogul nostru s-ar stinge! bi-ar stinge-o vreunulnumai cu un scuipat... Totul este s� nu-ci fie fric� de viac�: e vesel�,interesant�, minunat�. Ei, s� zicem c� nu izbute_ti, c� decazi pân� lavagabondaj, pân� la becie! Dar, pe cinstea mea, dragul meu, orice hoinar areo viac� de mii de ori mai plin� _i mai interesant� decât Adam lvanâci Zegrjts�u c�pitanul Sliva. Cel pucin când hoin�re_ti în lumea larg�, vezi sate _iora_e, cuno_ti o mulcime de oameni originali, zeflemi_ti, nep�s�tori; observi,adulmeci, asculci, dormi pe iarb� ud� de rou�, îngheci pe ger, dar nu e_tilegat de nimic, nu ci-e fric� de nimeni _i iube_ti din tot sufletul viaca liber�...O, ce m�rginici sunt oamenii! La drept vorbind, oare nu-i acela_i lucru, dac�m�nânci pe_te s�rat sau pulp� de c�prioar� cu trufe, dac� te îmbeci cu votc�sau cu _ampanie, _i mori sub un polog sau la policie? Toate acestea nu-sdecât am�nunte f�r� însemn�tate, mici pl�ceri sau obiceiuri repede uitate.Ele întunec� _i mic_oreaz� celul de c�petenie _i cel mnai m�rec al viecii. Mi seîntâmpla adesea s� privesc înmormânt�ri fastuoase. Intr-un sicriu de argint,sub v�luri neghioabe e întins� o maimuc� moart�, iar alte maimuce vii mergîn urma ei cu boturile lungite, cu pieptul _i spatele acoperite cu medaliicaraghioase _i cu tinichele... Apoi toate aceste vizite, rapoarte, _edince... Nu,

dragul meu! Un singur lucru e statornic, frumos _i de neînlocuit: un sufletliber _i, o dat� cu el, gândul creator _i setea voioas� de viac�. Trufele pot s�fie sau s� lipseasc�, e un capriciu _i un joc al întâmpl�rii _i un vatman, dac�nu-i prea prost, poate înv�ca într-un an s� domneasc� destul de bine _i cuoarecare demnitate. Niciodat� îns�, o maimuc� trufa_�, îndopat� _i tâmpit�,care se I�f�ie_te în cupeu, cu monoclul b�l�b�nindu-i-se pe burt� mare nu vaîncelege farmecul mândru al libert�cii, niciodat� nu va încerca bucuriainspiraciei _i niciodat� nu va v�rsa lacrimi dulci de încântare la ivirea celordintâi mâci_ori argintii _i pufo_i pe o crenguc� de salcie.

Nazanski fu apucat de un acces de tuse. Apoi scuip� _i urm�:- Pleac�, Roma_ov! bi-o spun, fiindc� _i eu am gustat libertatea, iar

dac� m-am întors în cu_ca asta murdar�, a fost numai din pricina... ce mai...m�-ncelegi! Arunc�-te cu îndr�zneal� în viaca care n-o s� te în_ele... Parc�-i ocl�dire uria_a cu mii de od�i luminoase, împodobite cu tablouri minunate�locuite de oameni de_tepci _i fermec�tori, în care r�sun� cântecele _idomnesc râsetele, dansurile _i iubirea _i unde se g�se_te tot ce-i m�rec _ifrumos în art�. Din palatul acesta n-ai v�zut pân� acum decât o c�m�ruc�întunecat� _i strâmt�, plin� de colb _i de pânze de p�ianjen - _i ci-e fric� s�ie_i din ea.

Roma_ov trase la ponton _i-l suscinu pe Nazanski s� ias� din barc�. Seîntunecase când ajunser� la locuinca acestuia.

Roma_ov îl ajut� s� se culce _i-l înveli cu p�tura peste care mai puse _imantaua.

Nazanski dârdâia a_a de tare, c�-i cl�nc�neau dincii. Ghemuindu-se tot_i înfundându-_i capul în pern�, se v�ita cu glas de copil nec�jit:

- O, cum m� tem de odaia mea... Ce vise m� urm�resc, ce vise!- Vrei s� stau la noapte lâng� dumneata? propuse Roma_ov.- Nu, nu, nu-i nevoie! Te rog, trimite dup� pucin� bromur� _i... ceva

votc�. Nu mai am un ban. ARoma_ov r�mase la el pân� la unsprezece seara. Incetul cu încetul,

Nazanski încet� s� mai tremure. Deschise deodat� ochii mari, str�lucitori defriguri, _i zise r�spicat:

- Acuma, pleac�... Adio!- Adio, r�spunse cu tristece Roma_ov.Ar fi vrut s� spun� �adio dasc�lul meu" dar se sfii _i ad�ug� numai,

glumind în sil�:- De ce adio? De ce nu la revedere?

Nazanski izbucni într-un râs înfrico_�tor _i nea_teptat.- Da! De ce nu la revedere? strig� el cu glas de nebun. Roma_ov simci

c�-l trece prin tot trupul un fior de groaz�, ca un val.xxn. _APROPIINDU-SE DE CASA, ROMA^OV v�zu cu mirare o lumin�

nedeslu_ita ce lic�rea la fereastra od�ii lui, prin întunericul cald al nopcii devar�. �Oare ce s� fie? î_i zise el cu nelini_te _i, f�r� voie, gnr�bi pasul. Poate c�s-au întors martorii mei s�-mi anunce condiciile duelului". ln antret, se izbi deGainan pe care nu-l z�rise, tres�ri _i strig�, sup�rat:

- Ei, la dracu! Tu e_ti, Gainan? Cine-i la mine?Cu toat� întunecimea, încelese c� Gainan cop�ie pe loc, dup� obiceiul

lui.

- Acolo venit o conic�... A_teapt�!Roma_ov deschise u_a. Gazul din lamp� se ispr�vise ce mult _i, înainte

de a se stinge, flac�ra se mai întecea din când în când, apoi iar se l�sa în jos,sfârâind _i fumegând.

În lumina slab�, z�ri o siluet� de femeie care st� nemi_cat� pe pat.- ^urocika! zise Roma_ov cu r�suflarea t�iat� _i se apropie de pat cu

b�gare de seam�. ^urocika, dumneata e_ti?- Mai încet... stai jos! _opti ea repede. Stinge lumina!El sufl� în lamp�. Sfioasa flac�r� albastr� se mistui, iarîn odaie se f�cu

deodat� întuneric _i lini_te. Se deslu_ea limpede tic-tacul puternic _i gr�bit alde_tept�torului de pe mas�, pe care nu-l auziser� pân� atunci.

Roma_ov se a_ez� lâng� Alexandra Petrovna, cu spatele încovoiat _if�r� s� se uite la ea. Un sentiment ciudat de fric� _i de tulburare îi opreab�t�ile inimii _i-l împiedica s� vorbeasc�.

- Ce-i al�turi, dincolo de peretele �sta? întreb� ^urocika. Se aude ce seîntâmpl� aici?

- Nu, odaia-i goal�... mobile vechi... proprietarul meu e tâmplar. Putemvorbi tare!

Totu_i, amândoi urmar� tot încet, iar _oapta aceasta întret�iat� _itainic�, în bezna grea, tr�da teama _i tulburarea lor.

^edeau aproape lipici unul de altul. Lui Roma_ov îi zvâcnea sângele întâmple, cu b�t�i în�bu_ite.

- De ce, de ce-ai f�cut asta? începu deodat� înceti_or ^urocika, dar cup�tima_� imputare în glas, _i-i puse mâna pe genunchi.

Prin haine, Roma_ovnsimci c�ldura ei vie _i nervoas�; r�sufl� adânc _iînchise ochii pe jum�tate. Intunericul nu i se p�ru mai adânc, pe dinaintea luiîns� plutir� cercuri negre, înconjurate de o lumin� albastr�, aidoma unorlacuri de basm.

- Adu-ci aminte c� doar te rugasem s� te st�pâne_ti în faca lui. Nu, nu-ci fac imput�ri... Nu i-ai c�utat ceart� cu dinadinsul. ^tiu! Darîn momentulcând s-a trezit în dumneata fiar� s�lbatic�, trebuia cel pucin s� te gânde_ti lamine, fie numai o clip�, _i s� te înfrânezi. Nu m-ai iubit niciodat�!

- Te iubesc! _opti Roma_ov _i, cu degete tremur�toare, îi lu� sfiosmina.

^urocika _i-o trase abia dup� câtva timp, încet, încet, ca _i cum i-ar fip�rut r�u _i s-ar fi temut s� nu-l jigneasc�.

- Da, _tiu c� nici dumneata, nici el n-aci rostit numele meu, darcavalerismul vostru a fost zadarnic, fiindc� toat� lumea bârfe_te în ora_.

- lart�-m�, nu mai eram st�pân pe mine... m� orbea gelozia, rostianevoie Roma_ov.

Ea râse scurt _i cu amar� batjocur�:

- Gelozia? Crezi oare c�, dup� înc�ierarea voastr�, b�rbatu-meu a fostatât de generos încât s� renunce la pl�cerea de a-mi istorisi de unde veneaiatunci la cerc? Mi-a vorbit _i despre Nazanski.

- Iart�-m�! repet� Roma_ov. N-am f�cut nimic r�u acolo... iart�-m�!Deodat�, ea ridic� glasul _i zise hot�rât _i aspru:- Ascult�, Gheorghi Alexeevici! Fiecare clip� e precioas� pentru mine...

^i a_a, te-am a_teptat aproape un ceas. De aceea, s� vorbim scurt _i numaidespre ce ne intereseaz�:

^tii ce-i Volodea pentru mine! Nu-l iubesc, dar mi-am înmormântat într-însul o parte din suflet. Am mai mult� ambicie decât el! A c�zut de dou� ori laexamenul de admitere ia Academie, _i am fost mai jignit� _i mai am�râtadecât el. Gândul �sta cu statul-major e pe de-a-ntregul al meu, numai al meu.L-am stimulat din r�sputeri, l-am îmboldit, am înv�cat împreun� cu el, i-amacicat mândria _i l-am îmb�rb�tat când se descuraja... Pe scurt, iat� operamea scump� care m� prive_te mai mult decât crezi. Nu pot s�-mi smulg dininim� gândul �sta. Orice-ar fi, va intra la Academie.

Roma_ov sta cu capul plecat _i b�rbia în palme. Deodat�, ^urocika îimângâie înceti_or p�rul. Cu trist� nedumerire, el întreb�:

- ^i ce pot s� fac?Ea-l îmbr�ci_� _i-i trase cu duio_ie capul pe pieptul ci. Nu purta corset.

Tulburat, Roma_ov simci pe obraz apropierea trupului ml�dios cald, _ivoluptos.

Când vorbea, r�suflarea ei întret�iata îi atingea u_or p�rul.-Îci adunci aminte... seara de la picnic! bi-am spus atunci tot

adev�rul! Nu-l iubesc! Dar gânde_te _i tu: trei ani, trei ani de sperance, devisuri, de planuri _i de munc� înver_unat� _i nesuferit�. Doar _tii bine c�ur�sc de moarte lumea oficerilor, atât de meschin� _i de tic�loas�. Vreau s�fiu totdeauna bine îmbr�cat�, frumoas� _i elegant�, vreau consideracie,putere, vreau ca toci s� mi se închine! ^i, f�r� veste, izbucne_te o ceart�nes�buit� la becie, un scandal între oficeri _i totul s-a sfâr_it, s-a spulberat! O,dar e îngrozitor... N-am fost niciodat� mam�, totu_i îmi închipui sentimenteleei... Uite, am un copil iubit _i alintat, în el mi-am pus toat� n�dejdea, toat�grij�, lacrimile _i nopcile nedormite... _i, pe nea_teptate, o nerozie, oîntâmplare cumplit� _i fatal�: copilul meu se joac� la fereastr�, d�dacaprive_te în alt� parte _i el cade jos pe pietre. Da, dragul meu, numai cun�dejdea asta de mam� pot compara suferinca _i ura mea! Dar nu teînvinov�cesc...

Roma_ov _edea îndoit, într-o pozicie nepotrivit� _i se temea s� n-ostinghereasc�. Ar fi r�mas îns� bucuros ceasuri întregi astfel, fericit s-aud�,într-o ciudat� _i în�bu_itoare becie, b�t�ile gr�bite _i precise ale inimii eimicuce.

- M-asculci? întreb� ea, plecându-se spre el.- Da... da... vorbe_te... Dac�-i cu putinc�, fac tot ce vrei...- Nu, nu. Ascult�-m� pân� la cap�t. Dac�-l ucizi sau dac� nu-i admis la

examen - totul se va sfâr_i! Chiarîn ziua când voi afla, îl las _i plec oriunde:la Petersburg, la Odessa, la Kiev... S� nu crezi c�-i o fraz� de roman foileton.

Nu vreau s� te sperii cu efecte ieftine. ^tiu îns� c�-s tân�r�, de_teapt� _iinstruit�. Nu-s frumoas�, dar voi _ti s� fiu mai atr�g�toare decât multe dinfrumusecile care, la balurile publice, primesc drept premii t�vi de alpaca saude_tept�toare cu muzicuc�, îmi voi râde de mine îns�mi, voi arde îns� celpucin o clip� c� un foc str�lucitor de artificii.

Roma_ov se uit� afar�. Ochii lui, obi_nuici acum cu întunericul,deslu_eau conturul nehot�rât al ramei ferestrei.

- Nu vorbi a_a... nu trebuie... m� doare! f�cu el mâhnit. Vrei s� refuzmâine s� m� bat, s�-i cer scuze? Asta vrei?

Ea t�cu un timp. De_tept�torul umplea cu tic-tacul sau metalic _imonoton t�cerea ungherelor întunecoase din odaie.

În sfâr_it, cu glas abia deslu_it, _opti ca dus� pe gânduri:- ^tiam bine c-ai s� mi-o propui!El ridic� fruntea _i, cu toate c� ea-l cinea dup� gât cu bracul, se

îndrepta din spate.- Nu m� tem! zise el tare, cu voce în�bu_it�.- Nu, nu, nu, relu� ea într-o _oapt� rug�toare, fierbinte _i gr�bit�, nu

m-ai înceles! Vino mai aproape de mine ca înainte... Vino!Î_i încol�ci amândou� bracele de gâtul lui _i-i murmur� în timp ce p�rul

subcire _i r�suflarea cald� îi mângâiau faca.- Nu m-ai înceles! M-am gândit la cu totul altceva... Dar mi-e ru_ine de

tine. E_ti atât de curat _i de bun, c� m� sfiesc s�-ci vorbesc despre toateacestea. Eu fac prea multe socoteli... sunt a_a de rea...

- Nu, spune tot! Te iubesc!- Atunci, ascult�! bolborosi ea... _i Roma_ov mai mult îi ghici cuvintele

decât le auzi. Dac� refuzi s� te baci, cita ru_ine _i suferinc� vor c�dea asuprata! Nu, nu, nu asta voiam s�-ci spun... O, Dumnezeule, nu vreau s� te mint înclipa aceasta. Dragul meu, de mult le-am chibzuit _i le-am cânt�rit pe toate.S� presupunem c� refuzi s� te baci... B�rbatul meu e reabilitat! Dar, încelege-m� bine, într-un duel care se ispr�ve_te cu împ�care r�mâne totdeaunaceva... cum s� spun... hai s� zicem îndoielnic! Ceva care stârne_teneîncelegeri _i dezam�gire... M�-ncelegi? întreba ea cu trist� duio_ie,s�rutându-l sfioas� pe p�r.

- Da, _i atunci?-În cazul �sta-i aproape sigur c� b�rbatul meu n-ar mai fi l�sat s� se

prezinte la examen. Reputacia unui oficer de stat-major nu trebuie s� aib� nicicea mai mic� pat�. Dac� îns� v� bateci, duelul are în el ceva cu adev�rateroic, ceva puternic... Se iart� multe, foarte multe oamenilor care înfrunt� cudemnitate un glonte. Mai târziu... dup� duel... vei putea s�-i ceri scuze dac�vrei... dar asta-i treaba ta...

Strâns îmbr�ci_aci, obraz ling� obraz, _i auzindu-_i r�suflarea, _u_oteauca doi conspiratori. Roma_ov simcea îns� cum între ei se furi_eaz� cevanev�zut, ceva tainic, murdar _i resping�tor, care-i îngheca sufletul. Vru iar s�se desprind� din bracele ei, dar ea nu-l l�sa. C�utând s�-_i ascund�nedeslu_ita enervare, el îi zise rece:

- Pentru Dumnezeu, fii mai limpede, îci f�g�duiesc orice.

Atunci ea începu s�-i vorbeasc� st�ruitor, chiar lâng� gur�, iar cuvinteleei parc� erau s�rut�ri gr�bite _i tremur�toare:

- Trebuie neap�rat ca mâine s� v� bateci. Dar niciunu| s� nu fie r�nit...O, încelege, încelege-m�... _i nu m� osândi. Sunt cea dintâi care disprecuiescfrico_ii. Sunt femeie. F�-o ins� pentru mine, Gheorghi. Nu, nu m� întrebanimic, socul meu _tie! Am pus la ca|e tot, tot...

Tr�gându-_i hot�rât capul, Roma_ov izbuti s� se desfac� din bracele eiatât de moi _i de puternice. Se ridic� de pe pat _i zise cu t�rie:

- Bine, fie _i a_a... Primesc!Se scu|� _i ea. Pe întuneric, Roma_ov ghicea, f�r� s� vad�, simcea dup�

mi_c�rile ei c�-_i îndreapt� p�ru| în grab�.- Pleci? întreb� el.

- Adio! oft� ea slab. S�rut�-m� pentru cea din urm� oar�...lnima lui tres�ri de mil� _i de iubire. Dibuind cu mâinile prin umbr�, îi

g�si capul _i-i s�rut� ochii _i obrajii sc�ldaci în lacrimi calde, t�cute _i seînduio_� tulburat.

- lubita mea... nu plânge... Sa_a... iubita mea... repeta el, plin decomp�timire _i de dragoste.

Deodat�, ea-i înl�ncui gâtul cu bracele, se lipi toat� de el cu patim� _i,f�r� s�-_i desprind� buzele fierbinci de gura lui, _opti întret�iat, tremurând:

- Nu pot s� te p�r�sesc a_a... N-o s� ne mai vedem... s� nu ne maitemem de nimic... O vreau, o vreau. M�car o singur� dat�... s� gust�mfericirea... lubitul meu, vino lâng� mine, vino...

Un vârtej puternic îi lu� cu sine, împreun� cu toat� odaia _i lumeaîntreag�, iar amândoi fur� cuprin_i de un delir arz�tor _i dumnezeiesc. Oclip�, în mijlocul pernei albe, Roma_ov z�ri ca-n basme ochii ^urocik�istr�lucind de o fericire deplin�, _i-_i lipi cu l�comie gura de buzele ei...

- Pot s� te însocesc? întreb� el, ie_ind cu ^urocika în u_a ce d� încurte.

- Nu, pentru numele lui Dumnezeu, nu trebuie, iubitule! S� nu faciasta! ^i a_a, nu _tiu cât am r�mas la tine. Cât e ceasul?

- Nu _tiu, n-am ceas... Nu-mi dau seama!Ea întârzia s� plece _i st� în picioare, rezemat� de u_�. P�mântul _i

frunzele umpleau v�zduhul cu mireasma uscat� _i amecitoare a nopciic�lduroase de var�. Era întuneric, totu_i, ca _i odinioar� în dumbrav�,Roma_ov vedea cum obrazul ^urocik�i r�spânde_te o ciudat� lumin� alb�, cafaca unei statui de marmur�.

- Haide, adio, iubitul meu! zise ea cu glas obosit. Adio...Se s�rutar�, dar buzele-i erau acuma reci _i str�ine. Cu mers gr�bit, se

îndrept� spre poart� _i se mistui în bezn� adânc�...Roma_ov r�mase în prag _i ascult� cum scârcâie portica _i cum se pierd

în dep�rtare pa_ii ei u_ori. Atunci se întoarse în odaie.O puternic�, dar pl�cut� oboseal� îl cople_i deodat�. Doborât de somn,

abia apuc� s� se dezbrace... Adormi numaidecât în mirosul u_or _i voluptospe care 1 r�spândea perna, mirosul p�rului ^urocik�i, al parfumului _i altrupului ei tân�r.

XXIII.

Garnizoana L...

2 iunie 18...

RAPORT.

C�pitanul Ditz din Regimentul de Infanterie N... c�tre Domnulcomandant al Regimentului.

Am onoarea s� v� raportez c� duelul dintre Iocotenentul Nikolaev _isublocotenentul Roma_ov a avut loc ast�zi, 2 iunie, conform condiciilor carev-au fost aduse la cuno_tinc� ieri, 1 iunie. Adversarii s-au întâlnit la ora _asef�r� cinci minute dimineaca, în dumbrava �Dubecinaia", situat� la trei verste_i jum�tate de ora_.

Duelul, inclusiv timpul folosit pentru darea semnalelor, a cinut un minut_i zece secunde. Locurile au fost trase la sorci. La comand� �înainte",amândoi adversarii au înaintat unul spre cel�lalt. Glontele IocotenentuluiNikolaev l-a atins pe sublocotenentul Roma_ov în partea superioar� dreapta aabdomenului. Pentru a trage, Iocotenentul Nikolaev s-a oprit a r�mas pe locîn aceea_i pozicie, a_teptând focul de r�spuns al adversarului. Dup�scurgerea jum�t�cii de minut stabilit� pentru tragerea ripost�, s-a constatatc� sublocotenentul Roma_ov nu era în stare s� r�spund� adversarului. Înconsecinc�, martorii sublocotenentului Roma_ov au propus ca duelul s� fiesocotit sfâr_it, ceea ce s-a admis cu consimc�mântul general, în timp ce eratransportat la tr�sur�, sublocotenentul Roma_ov a intrat în com� _i a decedatdup� _apte minute, în urma unei hemoragii interne.

Martorii Iocotenentului Nikolaev au fost Iocotenentul Vasin _i cu mine,iar ai sublocotenentului Roma_ov, locotenencii Bek-Agamalov _i Vetkin. Cuconsimc�mântul tuturor, conducerea duelului îmi fusese încredincat� mie.Anexez certificatul medicului-adjunct Znoiko, asesor de colegiu.

C�pitan Ditz.OLESIA.

Traducere de ION MIHAIL.

l.

P�DURARUL IARMOLA - SERVITOruI, buc�tarul _i tovar�_ul meu devân�toare - a intrat în odaie încovoiat sub povara leg�turii de lemne, a trântitcu zgomot sarcina pe podea _i a început s�-_i sufle în degetele înghecate.

- Afar�-i un viscol n�prasnic, cona_ule, a zis el, a_ezându-se pe vine înfaca sobei. Trebuie s� întecim focul. Daci-mi ni_te chibrituri.

- Prin urmare, mâine n-o s� putem merge dup� iepuri, nu-i a_a?- A_a-i... n-o s� putem merge... N-auzici ce vifornic� e? Pe-o vreme ca

asta iepurele st� pitit în culcu_ _i nu mi_c� nici atâtica... N-o s� daci de nici ourm�.

Soarta m� aruncase pentru _ase luni într-un s�tuc uitat de lume dingubernia Volân, de la marginea Polesiei, _i vân�toarea era singura meaîndeletnicire _i pl�cere. M�rturisesc c� atunci când mi s-a propus de laserviciu s� m� duc la car�, nu credeam c� m� voi plictisi chiar atât decumplit. M� _i bucuram c� plec. �Poezie, v�g�un�, viaca în sânul naturii, m�gândeam, stând în vagon, moravuri simple, firi primitive, oameni noi pentru

mine, cu obiceiuri ciudate, cu un grai al lor... _i, f�r� îndoial�, cu o mulcimede legende poetice, cu o mulcime de datini _i de cântece!" Iar eu pe-atunci(dac� tot am pornit-o pe panta m�rturisirilor, hai s� spun totul) apucasem s�public într-un ziar m�runt o istorioar� cu dou� omoruri _i o sinucidere _i _tiamdin teorie c� un scriitor trebuie s� cunoasc� îndeaproape viaca poporului.

Dar, fie c� c�ranii din Perebrod erau din cale-afar� de posaci, fie c� eunu m� pricepeam s� mi-i apropii, relaciile mele cu ei se m�rgineau numai laatât: când m� vedeau, î_i scoteau de departe c�ciulile, iar când ajungeau îndreptul meu, morm�iau posomorici: �Gai bug", ceea ce însemna: �Pomogaibog"24. Dac� încercam s� intru în vorb� cu ei, m� priveau miraci, nu voiau s�înceleag� nici cele mai simple întreb�ri _i d�deau mereu s�-mi s�rute mina -un vechi obicei, r�m�_ic� de pe vremea când erau iobagi la polonezi.

C�rcile aduse cu mine le-am citit foarte repede, a_a c�, împins deplictiseal�, am încercat - la început f�r� pic de chef- s� leg cuno_tinc� cuintelectualii din partea locului: preotul catolic, care locuia la vreocincisprezece verste pan organistul" de pe lâng� el, uriadnicul _i contabilulde la o mo_ie vecin�, fost suboficer - dar f�r� rezultat.

Atunci m-am apucat s�-i doftoricesc pe s�ntenii din Perebrod. Adusesemcu mine ulei de ricin, creolin�, acid boric _i iod. Ins�, în afar� de faptul c�aveam cuno_tince medicale foarte reduse, m-am ciocnit _i de totalaimposibilitate de a pune vreun diagnostic, fiindc� simptomele bolii erauacelea_i la toci paciencii mei: �m� dor foalele", _i �nu pot s� bag nimic în mine- nici mâncare, nici b�utur�".

Într-o zi, a venit, de pild�, o bab�. Dup� ce _i-a _ters stânjenita nasul cuar�t�torul de la mâna dreapt�, a scos din sin dou� ou�, dezgolindu-_i o clip�cafeniul pielii, _i le-a pus pe mas�. Apoi a dat s�-mi s�rute mina, în timp ceeu m� str�duiam s-o conving, ascunzându-mi mâinile: �Las�, b�buco... nusunt pop�... nu mi se cuvine... Ce te doare?

- M� dor foalele, cona_ule, din - ca s� zic a_a - str�fundul lor _i nu potnici s� beau, nici s�-nghit un dumicat.

- ^i te cine de mult?- P�i, _tiu _i eu? mi-a r�spuns ea tot cu o întrebare. M� arde, m� arde-

ntr-una. Nu pot nici s� beau, nici s�-nghit un dumicat.Oricât m-am zb�tut, nu am izbutit s� aflu ceva mai temeinic despre

boala ei.

- Nu v� fr�mântaci, m-a sf�tuit într-o zi contabilul, adic� fostulsuboficer. A_tia se vindec� singuri. Le trece ca la c�cei. Eu unul, de pild�, nufolosesc cu ei decât un singur leac

- Amoniacul. Vine un c�ran la mine: �Ce ai?" �Sunt bo|nav"... îi vâr deîndat� sub nas sticla de amoniac. �Miroase ici!" El miroase... �Trage, trage pen�ri!" El mai miroase o dat�... �bi-e mai bine?" �Parc�, a_a, nicel..." �Ei, acumdu-te cu Dumnezeu!"

^i-apoi m� scârbea _i obiceiul cu s�rutatul mâinilor (ba câte unii c�deau_i în genunchi, dând s�-mi pupe cizmele). Nu era o pornire a inimii lorrecunosc�toare, ci numai deprinderea resping�toare, c�p�tat� de-a lungulveacurilor de robie _i asuprire. M� minunam când îi vedeam pe contabil _i

uriadnic cu cât� neclintit� îngâmfare î_i virau labele ro_ii _i mari sub nasulc�ranilor, pentru pupat...

Pân� la urm� nu-mi mai r�m�sese decât vân�toarea. Dar pe la sfâr_itullunii ianuarie, vremea s-a stricat atât de r�u, încât nu am putut s� m� maibucur nici de ea. Ziua sufla un vânt n�prasnic, _i în timpul nopcii z�pada seacoperea cu o pojghic� de gheac� pe care iepurele alerga f�r� s� lase urme.Z�vorit în cas�, ascultam vuietul viscolului _i m� plictiseam de moarte. A_ac� m-am dedat cu nesac pl�cerii nevinovate de a-l înv�ca carte pe Iarmola,p�durarul. A

Lecciile au început într-un chip destul de neobi_nuit. Intr-o zi, pe cândscriam o scrisoare, am simcit c� st� cineva în spatele meu: m-am întors _i |-am v�zut pe p�durar, care se apropiase de mine ca totdeauna, calcând f�r�zgomot cu opincile lui moi.

- Ce vrei, Iarmola? l-am întrebat.- P�i, m� minunez când v�d cum scrieci. Ehe, de-a_ putea _i eu... E,

nu, nu chiar a_a ca domnia-voastr�, a urmat el în grab�, fâstâcit, v�zând c�zâmbesc. M�car numele de-a_ putea s�-l a_tern pe hârtie...

- Ce nevoie ai tu de a_a ceva? l-am întrebat cu, mirat... (Trebuie s�spun c� Iarmola era cel mai s�rac _i mai lene_ c�ran din satul Perebrod.Simbria _i ce mai scotea din gospod�ria lui se duceau pe b�utur�. Boi maipric�jici decât ai lui nu g�seai la nimeni altul prin împrejurimi. Oricum, eramconvins c� unul ca el n-avea ce face cu _tiinca de carte.) A_a c� l-am maiîntrebat o dat� cu îndoial�: Ce nevoie ai tu s�-ci scrii numele?

- P�i, s� vedeci cum st� treaba, cona_ule, a r�spuns el neobi_nuit dedomol. La noi în sat nu _tie nimeni carte. Când e s� se isc�leasc� vreo hârtie,sau are careva fo pricin� pe la voloste, ori altceva, niciunul nu se pricepe.Starostele pune el _tampila, da' habar n-are ce scrie pe ea. Aa c-ar fi binepentru toci dac� ar putea m�car unul s� isc�leasc�.

Nu _tiu de ce, îns� m-a mi_cat râvna aceasta a lui în folosul intereselorob_te_ti ale satului, râvna acestui braconierînr�it vagabond f�r� griji, de ac�rui p�rere ob_tea satului nu s-arfi gândit vreodat� s� cin� seama, _i i-ampropus s�-i dau eu leccii. Ei bine, nici nu v� puteci închipui ce trud� a fost s�-lînv�c s� citeasc� _i s� scrie cu înceles. Iarmola, care cuno_tea f�r� gre_fiecare c�rare din p�durea lui, aproape fiece copac care se orienta ziua _inoaptea în orice loc _i deosebea dup� urme lupii, iepurii _i vulpile dinîmprejurimi, nu izbutea în nici un chip s� înceleag�, pentru ce, de pild�,literele �m" _i �a" alc�tuiesc laolalt� �m�". De obicei, când îi puneam o astfelde problem�, se chinuia, gândindu-se vreo zece minute sau chiar mai mult,iar obrazul lui oache_ _i usc�civ, cu ochi negri, adâncici în orbite, aproapeînecat în barba neagr� _i aspr� _i în must�cile-i stufoase, v�dea o încordaremintal� de neînchipuit.

- Hai, Iarmola, spune �m�". Doar atât, �m�", st�ruiam eu. Nu te uita lahârtie, ci la mine. A_a. Acum zi: �m�"...

Iarmola oft� adânc, punea pe mas� rigla cu care-i ar�tam literele _izicea trist, dar hot�rât:

- Nu... nu pot...

- Cum nu poci? Doar e atât de u_or! Spune numai atât: �mau, a_a cumzic eu.

- Nu... nu pot, cona_ule... am uitat...Toate încerc�rile, str�duincele _i pildele mele se ciocneau de aceasta

nemaipomenit� lips� de încelegere. Dar dorinca lui de a înv�ca carte nusl�bea de loc.

- Numai atâta vreau, s�-mi pot scrie numele, se rug� e|, sfios. Altcevanu-mi trebuie. Numai numele - larmola Poprujuk, atâta. Pân� la urm�, amrenuncat la ideea de-al înv�ca s�-_i pun� mintea la b�taie _i am început s�-iar�t cum s� fac� s� semneze mecanic. Spre marea mea mirare, metodaaceasta s-a dovedit a fi cea. Mai potrivit� pentru încelegerea lui, fiindc�, pe lasfâr_itul lunii a doua, aproape izbutisem s�-l aduc pân� acolo încât s�-_ia_tearn� pe hârtie numele de familie. In ceea ce prive_te numele de botez,pentru a-i u_ura sarcina, am hot�rât amândoi s� renunc�m la el.

Seara, dup� ce f�cea focul în sobe, a_tepta cu ner�bdare s�-l chem.- Hai. Treci la înv�c�tur�, îi spuneam eu.Alunei, el se apropia de mas� cu un um�rînainte, se sprijinea cu

coatele de ea, lua condeiul între degetele lui negre, cepene _i noduroase, _im� întreba, ridicându-_i sprâncenele:

- S� scriu?- D�-i drumul?

Scria cu destul� siguranc� prima liter�, care la noi se numea: �doipari cu o stinghie deasupra", apoi se uita la mine întreb�tor:

- Zi-i înainte! Ce, ai uitat?- Am uitat... r�spundea el înciudat, cl�tinând din cap.- M�i, mai, m�i, cine-mi e_ti! Pune roata.- Aha! Roata, c� bine ziceci! Acu _tiu! se înviora e|, _i desen� cu zel

un cerc alungit în sus, care aducea foarte mult cu Marea Caspic�. Dup� ceispr�vea munca aceasta, î_i admir� câtva timp în t�cere opera, privind-oprintre gene _i aplecându-_i capul când spre dreapta, când spre stânga.

- De ce te-ai oprit? Mai departe.- Numai s�-mi trag suflarea, cona_ule... Acu_i. St�tea vreo dou�

minute pe gânduri, apoi întreba cu sfial�: La fel ca _i cea dintâi?- La fel! Zi-i!

A_a am ajuns încetul cu încetul la ultima litera - �K" (semnul tare îll�sasem deoparte), care era numit� la noi �un b�c frânt la mijloc, sprijinit dealtul, drept".

- Ce ziceci, cona_ule? Dac-a_ mai înv�ca a_a c� la vreo cinci-_ase luni,a_ _ti bine de tot? Hai? m� întreba el uneori, dup� ce-_i scria leccia _i o priveacu drag _i mândrie. Ce ziceci?

ll.

IARMOLA, CHIRCIT ÎN FAbA SOBEI, scormonea t�ciunii, iar eu m�plimbam de la un colc la altul al od�ii. Din cele dou�sprezece camere aleuria_ului conac ocupam una singur� -fostul salon. Celelalte erau încuiate, _iîn ele muceg�iau vechea mobil� tapisat�, nemi_cat� _i solemn�, ni_teobiecte stranii de bronz _i câteva portrete din secolul al XVII-lea.

Afar�, vântul url� ca un diavol b�trân, gol _i rebegit. În urletul lui seîmpleteau gemete, schel�l�it _i un râs s�lbatic. Spre sear�, viscolul seîntecea. Parc� arunca cineva cu furie în geamuri m�nunchiuri de z�pad�m�runt� _i uscat�, iar p�durea din apropiere scârcâia _i vuia ca o amenincareascuns� _i surd�.

Vântul se strecur� prin od�ile pustii, cânta jalnic prin co_urile sobelor, _icasa veche, d�r�p�nat�, cr�pat� _i pe jum�tate d�râmata se însufleceadeodat� de sunete ciudate, pe care le ascult�m, f�r� s� vreau, cu nelini_te. Aoftat oare cineva în sala cea alb�? Un oftat adânc, întret�iat, plin de tristece.Parc� undeva, departe, scândurile uscate _i putrede ale du_umelelor scârcâiesub ni_te pa_i grei _i str�ini... Apoi mi se n�z�rea c� ling� odaia mea, pecoridor, cineva ap�sa cu fereal�, dar st�ruitor, clanca unei u_i, iar apoi,cuprins de o furie n�prasnic�, pornea s� alerge prin toat� casa, zgâlcâind cuturbare obloanele _i u_ile, sau, vârât într-un co_, scâncea nespus de jalnic,monoton _i f�r� de oprire, ba subciindu-_i glasul pân� la un scheunat vrednicde mil�, ba îngro_ându-l pân� la urletul unei fiare. Uneori, Dumnezeu _tiecum, oaspetele acesta înfrico_�tor n�v�lea _i în odaia mea, prelingându-se caun fior rece de-a lungul _irei spin�rii _i cl�tinând flac�ra l�mpii, care abia maipâlpâia sub abajurul de hârtie verde, ars în partea de sus.

M-a cuprins o nelini_te ciudat�, neînceleasa. M� vedeam în noapteaneagr� _i viforoas� de iarn�, singur, într-o cas� _ubred�, în mijlocul unui satpierdut între p�duri _i troiene, la sute de verste de ora_, de societate, derâsul femeilor, de vorb� omeneasc�... ^i m� b�tea gândul c� noaptea astacumplit� va dura ani, zeci de ani, va d�inui pân� la moartea mea, c� viscolulde afar� va urla mereu ca acum, c� lampa va pâlpâi la fel de palid subs�r�c�ciosul abajur verde, c� eu voi m�sura odaia în lung _i-n lat, cuprins deaceea_i nelini_te, iar lâng� sob� va _edea mereu, ca ast�zi, t�cutul Iarmola,cufundat în gândurile lui, fiinca aceasta ciudat�, str�in�, c�reia nu-i pas� denimic pe lumea asta: nici de ai lui, cei de-acas�, care nu au ce mânca, nici deurletul vântului, nici de tristecea mea nedefinit�, care-mi rodea sufletul.

Pe nea_teptate, o dorinc� nest�pânit� m-a îndemnat s� tulbur t�cereaap�s�toare m�car cu ceva care s� semene a glas omenesc _i l-am întrebat:

- De ce o sufla vântul ast�zi atât de tare, Iarmola?- Vântul? a r�spuns el, ridicând alene capul. Cona_ul chiar nu _tie?- Chiar! De unde s� _tiu?- Chiar nu _tici? s-a înviorat el, deodat�. P�i s� v� spun eu, a urmat

p�durarul cu un glas plin de tain�. S� v� spun eu: ori s-a n�scut o cotoroanc�,ori chefuie_te necuratul.

- La voi, cotoroanc� înseamn� vr�jitoare, nu-i a_a?- Chiar a_a, chiar a_a... vr�jitoare.�Abia a_teptam s� v�d ce urmeaz�. Imi spuneam: �Poate c� acum o s�

izbutesc s� storc de la el vreo poveste mai deosebit� cu vr�jitori, comoriascunse-n p�mânt _i cu vârcolaci."

- Pe la voi, pe-aici, prin Polesie, sunt vr�jitoare? l-am întrebat eu.

- Ce _tiu eu! Poate c-or fi, a r�spuns Iarmo|a cu nep�sarea lui detotdeauna, aplecându-se din nou spre sob�. Zic b�trânii cum c� ar fi fostcândva... Dar poate c� nu-i adev�rat...

Eram dezam�git. Il _tiam pe Iarmo|a zgârcit la vorb�, a_a c� pierdusemsperanca s� mai scot de la el ceva în leg�tur� cu lucrurile acesteainteresante. Dar, spre mirarea mea, a început s� povesteasc� penea_teptate, domol, parc� vorbind cu soba care duduia, nu cu mine.

- A fost _i la noi o cotoroanc�, s� tot fie fo cinci ani de atunci, da'fl�c�ii au alungat-o din sat.

- ^i unde au alungat-o?- Unde! In p�dure, unde altundeva? I-au d�râmat _i cocioab�, ca s�

nu r�mân� nimic din cuibul ei afurisit... Pe ea au scos-o la marginea satu|ui _ii-au ars câteva dup� ceaf�.

- ^i de ce s-au purtat a_a cu ea?- P�i, se cinea numai de rele. Se certa cu toci, f�cea tot felul de

farmece, vr�jea grânele... într-o zi, a cerut de la o muiere tân�r� un z|ot (15copeici). Aia zice: �N-am z|ot, las�-m� în pace!" �Bine, zice ea, o s� cii mintec� nu mi-ai dat un z|ot..." ^i ce credeci, cona_ule? Din ziua aia, copi|u| muieriia-nceput s� boleasc�, _i a bolit ce-a bolit, pân-a murit. Atunci au alungat-ofl�c�ii, sari-i-ar ochii...

- ^i vr�jitoarea asta unde-i acum? I-am descusut eu mai departe.- Vr�jitoarea? a repetat Iarmo|a încet _i t�r�g�nat întrebarea, dup�

cum avea obiceiul. P�i, de unde s� _tiu eu?- N-a r�mas prin sat vreun neam de-al ei?- Nu, c� nu era de prin partea |ocu|ui, ci dintre ru_i ori cigani... Eram

înc� b�iecandru când a venit la noi în sat. Avea _i-o fetic� cu ea - c-o fi fostfie-sa, c-o fi fost vreo nepoat�, nu _tiu... pe amândou� le-au alungat...

- ^i acum nu se mai duce nimeni pe la ea, s�-i ghiceasc� sau s�-i deavreo buruian� de leac?

- Ba muierile se mai duc, a r�spuns Iarmo|a cu disprec.- Aha! Atunci se _tie totu_i unde locuie_te?- Eu habar n-am... Zic oamenii c-ar sta pe undeva pe lânng� Smârcul

Dracului... ^tici, mla_tina de dincolo de drumul c�tre lrinovka. ln mla_tina aias-a aciuat, arde-o-ar focul.

�La nici zece verste de casa mea locuie_te o vr�jitoare, o vr�jitoareadev�rat�, vie, din Polesie!" Gândul acesta m-a pus pe jar.

-Ia ascult�, Iarmo|a, cum a_ face s-o v�d _i eu pe vr�jitoarea asta?- Ptiu! a scuipat el cu indignare. Ceva mai bun n-aveci de f�cut?- Bun sau nu, eu o s� m� duc la ea. De cum s-o înc�lzi pucin, pornesc.

M� c�l�uze_ti, nu-i a_a?Ultimele mele cuvinte l-au uimit atât de mult, încât a s�rit în picioare.- Eu? a strigat el cu indignare. Pentru nimic în lume! Orice mi s-ar

întâmpla, acolo nu merg.- Las� prostiile, o s� mergi.- Nu, cona_ule, nu merg... Nici în ruptul capului nu merg... S� fac eu

una ca asta? a strigat el iar, cuprins de un nou val de indignare. Eu... la cuibul

cotoroancei? Fereasc�-m� Dumnezeu! Nici pe dumneavoastr� nu v� sf�tuiesc,cona_ule.

- Cum vrei... Dar eu tot o s� m� duc. Sunt tare curios s-o v�d.- N-aveci ce vedea, morm�i Iarmola, trântind cu n�duf u_ica de la

sob�.

Peste o or�, dup� ce a strâns samovarul, _i-a b�ut ceaiul în tindaîntunecoas� _i se preg�tea s� se duc� acas�, l-am întrebat:

- Cum o cheam� pe vr�jitoare?El a r�spuns, aspru _i posomorât:- ManuiIiha.

De_i nu-_i d�duse niciodat� sentimentele în vileag, p�rea c� se Iegasemult de mine, din pricina patimii noastre comune pentru vân�toare, a feluluimeu simplu de a m� purta cu el, a ajutorului pe care-l d�deam din când încând familiei sale ve_nic fl�mânde, _i mai ales fiindc� eram singurul om pelume care nu-l dojenea pentru becie, dojan� ce nu putea s-o sufere. Deaceea, hot�rârea mea de a o cunoa_te pe vr�jitoare îl mâhnise foarte mult,darî_i ar�t� nemulcumirea numai printr-un forn�it zgomotos _i printr-olovitur� puternic� de picior, pe care o trase câinelui s�u, Reabcik, când ie_i încapul sc�rii. Animalul s�ri într-o parte, schel�l�i înfior�tor, dar porninumaidecât dup� st�pânul lui urlând într-una.

|||.

DUP� VREO TREI ZILE, VREMEA S-A mai înc�lzit. Într-o dimineac�, foartedevreme, Iarmola a intrat în odaia mea, zicând într-o doar�:

- Trebuie s� cur�cim pu_tile, cona_ule.- De ce? l-am întrebat eu, întinzându-m� sub plapum�.- Azi-noapte au umblat iepuri cu nemiluita. Sunt urme multe. Nu vreci

s� mergem la vân�toare?Iarmola ardea de ner�bdare s� porneasc�-n p�dure, dar se ref�cea

nep�s�tor, ca s� nu-_i arate patim� de vân�toare. Intr-adev�r, în antreu se _iafla pu_ca lui cu o singur� ceav�, c�reia nu-i sc�pase nici o becacin�, cu toatec� închiz�torul era împodobit cu câteva petice de cositor, aplicate acolo underugin� _i gazele de la praful de pu_c� mâncaser� fierul.

Abia am intrat în p�dure, c� am _i dat de urmele unui iepure: dou�urme al�turate în fac� _i alte dou� în spate, una dup� alta. Iepurele ajunsesela drum, alergase vreo dou� sute de stânjeni, apoi f�cuse un salt uria_ c�treun pâlc de pini tineri.

- Acum s�-l împresur�m, a zis Iarmola. Cum obose_te, se culc� jos.Dumneavoastr�, cona_ule, duceci-v� - o clip� c�zu pe gânduri, încotro s� m�-ndrepte dup� semnele cunoscute numai de el...

- Dumneavoastr� duceci-v� pân� la cârciuma cea veche, iar eu îi iesînainte dinspre Zamlân. De cum I-o stârni câinele, v� vestesc cu chiote.

^i a pierit numaidecât, de parc� l-ar fi înghicit tufi_urile dese _im�runte. Am ascultat atent. Nici un zgomot nu-i tr�da pasul de braconier,nici o crenguc� nu trosnea sub picioarele lui înc�lcate cu opinci f�cute dincoaj� de tei.

Am mers f�r� rab� pân� la cârciuma cea veche - o cl�dire p�r�sit� _id�râmata - _i m-am oprit la marginea p�durii, sub un pin înalt, cu trunchiuldrept _i gola_. Domnea o lini_te des�vâr_it�, cum n-o g�se_ti decât în p�dure,iarna, într-o zi f�r� vânt. G�teala bogat� de z�pad�, ag�cat� de crengi, leaplec� în jos, dându-Ie un aer s�rb�toresc _i rece. Din când în când, câte ocrenguc� pI�pând� se rupea din cre_tetu| vreunui copac _i o auzeai deslu_itcum atinge în c�dere alte crengi, cu un trosnet u_or. In soare, z�padascânteia trandafirie, iarîn umbr�, p�rea albastr�. Cuprins de farmecul acesteit�ceri solemne _i înghecate, mi se p�rea c� simt cum se scurge timpul încet _ilin...

Deodat�, departe, în desi_, a r�sunat l�tratul lui Reabcik, l�tratulcaracteristic al câinelui în urm�rirea vânatului: subcire, nervos, aproape unscheunat. Apoi, numaidecât, am auzit _i glasul lui larmola, care-_i îndemna,aprig, animalul: �U-bî-i! U-bî-i!"

Prima silab�, într-un falset ascucit, iar a doua cu o not� sacadat� de bas(abia mult mai târziu am aflat c� strig�tul acesta al vân�torilor din Polesieprovine de la verbul �a ucide"25).

Judecând dup� l�trat, mi se p�rea c� Reabcik gone_te animalul înstânga mea _i am str�b�tut în goan� o poienic�, ca s� tai drumul pr�zii. Darn-am apucat s� fac nici dou�zeci de pa_i, c� un iepure cenu_iu, uria_ a s�ritde dup� un ciot, din câteva salturi mari, cu urechile lui lungi l�sate pe spate,a trecut drumul parc� f�r� grab� _i a pierit printre pinii cei tineri. ln urma lui,a câ_nit din desi_ Reabcik, care, v�zându-m�, a dat de vreo dou� ori dincoad�, a h�p�it câteva guri de z�pad� _i a pornit din nou în urm�rireaiepurelui.

Apoi a ap�rut din desi_ _i Iarmola, f�r� cel mai mic zgomot, ca-ntotdeauna.

- P�i, de ce nu i-aci t�iat drumul, cona_ule? a strigat el, plesc�inddojenitor din limb�.

- Era prea departe... Peste dou� sute de pa_i.V�zându-mi stânjeneala, Iarmola s-a mai îmblânzit.- Nu face nimic... Nu ne scap� el. Duceci-v� pe drumul spre Irinovka, o

s� ias� el acolo.

N-am apucat bine pe drumul ar�tat c� am _i auzit iar câinele urm�rindiepurele pe undeva, pe-aproape. Int�râtat, am pornit în goan� cu pu_ca-ncump�n�, prin tufi_urile dese, rupând crengile, f�r� s� iau în seam� loviturilelor destul de puternice. Am fugit cam mult _i începusem s� gâfâi, cândl�tratul s-a curmat pe nea_teptate. Mi-am încetinit fuga. Aveam impresia c�dac� voi merge drept înainte, m� voi întâlni cu p�durarul pe drumul spreIrinovka. Ins� mi-am dat curând seama c� în timp ce alergam, ocolindtufi_urile _i cioturile, f�r� s� m� gândesc de loc la drum, m� r�t�cisem _i amînceput s� strig, dar n-am primit nici un r�spuns.

Mergeam tot înainte, f�r� nici un gând. P�durea se r�rea treptat _iterenul pres�rat cu mu_uroaie cobora în pant�. Urma pe care piciorul meu ol�sa în z�pad� se întuneca repede _i se umplea cu ap�. Adesea intram pân�la genunchi în ap�, iar acum eram silit s� sar de pe un mu_uroi pe altul,

înfundându-mi picioarele în mu_chiul cafeniu _i des, a_ternut pe ele ca uncovor moale. A

Curând, tuf�ri_ul s-a terminat. In faca mea a ap�rut o balt� mare _irotund�, acoperit� cu om�t. De sub v�|u| alb se vedea numai din loc în loccâte un petic de p�mânt. La cap�tul cel�lalt al mla_tinii, printre copaci, sez�reau zidurile albe ale unei case. �Pesemne c� aici locuie_te p�durarul dinIrinovka, mi-am zis eu. Ar trebui s� m� duc la el, s�-l întreb de drum."

Dar nu era chiar atât de u_or s� ajungi pân� la cas�. Pe fiece clip� m�scufundam tot mai mult în mla_tin�. Cizmele mi se umpluser� de ap�,plesc�iau la fiecare pas _i de grele ce erau aproape c� nu le mai puteamduce.

În sfâr_it, am izbutit s� str�bat mla_tina, am urcat un dâmb _i de acoloam putut s� cercetez în voie c�suca. La drept vorbind, nici m�car nu erac�suc�, ci o biat� cocioab� cococat� pe piloni, probabil ca s� fie ferit� deapele prim�verii, care inund� de obicei întreaga p�dure de la Irinovka.Cocioaba se l�sase cu timpul într-o rân�, ca o fiinc� jalnic� _i beteag�. Celecâteva geamuri lips� de la ferestre erau înlocuite cu cârpe murdare, careie_eau în afar�. A

Am ap�sat pe clanc� _i am deschis u_a. In�untru era un întuneric denep�truns _i ochii mei obi_nuici cu albul z�pezii nu vedeau decât ni_te cercuriviolete. Mult� vreme nici nu mi-am putut da seama dac� în odaie se aflacineva.

- Hei, oameni buni, e careva acas�? am întrebat eu cu glas tare.Lâng� sob� s-a auzit un fo_net. M-am apropiat _i am z�rit o bab� care

_edea pe jos, în faca unui morman de pene de g�in�. Lua câte o pan�, îismulgea fulgii _i-i punea într-un co_, apoi zvârlea codicele pe podea.

�S� _tii c�-i Manuiliha, vr�jitoarea din lrinovka", mi-am zis, dup� ce m-am uitat mai cu luare-aminte la ea. Avea toate tr�s�turile unei cotoroance,a_a cum o zugr�vesc poeziile populare: obrajii slabi _i scofâlcici, b�rbiaascucit� _i lung� aproape c� se întâlnea cu nasul care-i atârna în jos, guraf�r� dinci se mi_ca neobosit�, de parc� ar fi mestecat ceva. Ochii sp�l�cici,odinioar� alba_tri, acum reci, rotunzi _i bulbucaci, cu gene ro_ii foarte scurte,te priveau ca ochii unei pas�ri sinistre _i nemaiv�zute.

- Bun� ziua, b�buco! i-am spus cât am putut de prietenos.Nu te cheam� cumva Manuiliha?

Mai întâi, în pieptul b�trânei a clocotit _i a hârâit ceva, apoi din gura eif�r� dinci au izbucnit ni_te sunete ciudate, care sem�nau ba cu cronc�nitulîn�bu_it al unei ciori b�trâne, ba se transformau într-un _uierat:

- Pe vremuri, poate c� oamenii buni îmi ziceau _i Manuiliha... Acum_tiu numai s� m� batjocoreasc�. Ce treab� ai cu mine? a morm�it ea,moroc�noas�, v�zându-_i mai departe de treab�.

- M-am r�t�cit, m�tu_ico, n-ai cumva pucin lapte?- N-am, mi-a t�iat ea vorba, mânioas�. Prin p�dure umbla mulci de-

alde tine... Nu poci s� le dai la toci de b�ut _i de mâncat...- V�d c� nu prea e_ti bucuroas� de oaspeci.

- A_a-i, nu prea-s bucuroas�. Nu cinem merinde pentru de-alde voi. Dee_ti ostenit, stai _i te hodine_te, nu te-alung� nimeni. ^tii zic�toarea: �Hai lanoi la taifas, s� ascultaci dang�tul de s�rb�toare, c� la mas� o s� venim noi lavoi." Asta-i...

Dup� vorb�, mi-am dat numaidecât seama c� b�trâna se tr�gea de pealte meleaguri. Pe aici, oamenilor nu le pl�cea vorba t�ioas�, pres�rat� cuvorbe de duh, cu care senf�le_te Iocuitorul cel me_ter la snoave de prinp�rcile de miaz�noapte. Intre timp, f�r� s� se opreasc� o clip� din lucru,b�trâna bomb�nea ceva, dar din ce în ce mai încet _i mai nedeslu_it.Incelegeam doar unele cuvinte r�zlece: �îmi vine cu �tu_a Manuiliha"... Da'cine-i el, nimeni nu _tie... Am o groaz� de ani în spinare... ^i tot tr�nc�ne_teca o gaic�..."

Am ascultat-o t�cut o vreme, _i, la gândul nea_teptat c� femeia eranebun�, m-a cuprins un sentiment de team� amestecat cu dezgust.

Totu_i, apucasem s� m� uit bine în jurul meu. Cea mai mare parte aînc�perii era ocupat� de o sob� uria_�, cu tencuiala co_covit�. In colculdinspre r�s�rit nu se aflau icoane. Pe pereci, în locul obi_nuitelor poze cuvân�tori cu must�ci verzi _i câini violeci, _i al portretelor unor generali cu totulnecunoscuci, atârnau leg�turi de iarb� uscat�, de r�d�cini zbârcite _i vase debuc�t�rie. N-am v�zut nici o bufnic� _i nici un cotoi negru, în schimb, doigrauri gra_i _i pestrici se uitau de pe sob� la mine, uimici _i tem�tori.

- Bunicuco, am întrebat eu mai aspru, dar m�car un pic de ap� s-oputea bea la dumneata?

- E colo, în cof�, a r�spuns ea, f�când un semn cu capul.Apa avea un gust de rugin� de balt�. Dup� ce i-am mulcumit (fapt care

a l�sat-o nep�s�toare), am întrebat-o cum a_ putea ajunge la drum.Baba a ridicat deodat� capul, m-a privit cint� cu ochii ei reci ca de

pas�re _i a murmurat gr�bit�:- Du-te, du-te... vezi-ci, fl�c�ule, de drumul t�u. N-ai ce c�uta aici.

Oaspentele e bun la s�rb�toare... Du-te, taic�, du-te...Intr-adev�r, nu mai aveam altceva de f�cut decât s� plec. Dar mi-a

venit pe nea_teptate gândul s� încerc ultimul mijloc, ca s-o mai îmbunezpucin pe b�trâna asta plin� de toane. Am scos din buzunar un sfert de rubl�de argint _i i-am întins-o. Nu gre_isem. Când a v�zut banii, b�trâna s-a mi_cat_i, deschizându-_i ochii _i mai larg, _i-a întins dup� moned� degetelenoduroase, închircite _i tremur�toare.

- Nu, tu_� Manuiliha, degeaba nu ci-o dau, am z�d�rât-o eu,ascunzând moneda. S�-mi ghice_ti întâi.

Pe faca cafenie _i smochinit� a vr�jitoarei a ap�rut o strâmb�tur� denemulcumire. If�rea c� _ov�ie, uitându-se nehot�râta la pumnul meu, în carecineam banul. Ins� l�comia a învins.

- Ei bine, s� mergem, a murmurat ea, sculându-se greoi de pe jos.Acum, dr�gucul babei, nu mai ghicesc la nimeni... Am uitat... Am îmb�trânit,nu mai v�d. Numai cie o s�-ci mai ghicesc.

S-a apropiat de mas�, cinându-se de perete _i cutremurându-_i lafiecare pas trupul gârbovit, a scos o pereche de c�rci cafenii, ferfenicite devreme, le-a amestecat _i mi le-a întins.

- Taie-Ie... Taie-Ie cu stânga... de la inim�...Dup� ce a scuipat în degete, a început s� dea în c�rci. Când c�deau pe

mas�, plesc�iau de parc� ar fi fost f�cute din aluat. Le a_ez� în form� de steacu opt colcuri, _i dup� ce-o puse _i pe ultima peste rig�, î_i întinse mâna spremine.

- D�ruie_te-m�, boierule... O s� fii fericit, o s� fii bogat... zise ea cuglas cântat de cer_etoare, cu un puternic accent cig�nesc.

I-am pus în mina moneda preg�tit�, pe care a vârât-o în gur� curepeziciunne de maimuc�.

- Ici cade dar mare la drum lung, a început ea, rostind repedecuvintele cu care se vedea c� era deprins�. Te întâlne_ti cu o dam� de tob�_i-auzi vorbe bune într-o cas� de vaz�. Curând îci vine veste nea_teptat� de laun b�rbat, de cruce.

Mai cad niscaiva griji _i-apoi bani, da' nu prea mulci. Faci o becie cu odroaie de oameni... Nu-i prea cine _tie ce petrecere, da' tot becie se cheam�c� e. Tr�ie_ti mult _i dac� nu mori la _aizeci _i _apte de ani, atunci...

Deodat� a t�cut, ridicându-_i capul, ca _i cum ar fi ascultat ceva. Amascultat _i eu atent. Cânta un glas de femeie, proasp�t, plin _i puternic,apropiindu-se de cas�. Am recunoscut vorbele unui duios cântec ucrainean:

Cine oare, floarea oare Ramul îl îndoaie?Cine oare, visul oare Capul mi-l împoaie?- Hai, du-te acu_i, du-te, _oimule, spuse b�trâna, îngrijorat�, prinzând

deodat� viac� _i îndep�rtându-m� cu mâna de lâng� mas�. N-ai ce c�ta încase str�ine. Vezi-ci de drumul t�u.

Ba chiar m-a prins de mânec� _i m-a tras spre u_�, pe fac� cu onelini_te de fiar�.

La doi pa_i de cas�, glasul a amucit pe nea_teptate. S-a auzit izbituraclancei, u_a s-a deschis cu putere _i în prag a ap�rut o fat� înalt�. Râdea. Î_icinea grijulie cu amândou� mâinile poada _orcului v�rgat, din care se iceautrei capete mici de cintezoi, cu gât ro_u, cu ochi_ori negri, str�lucitori.

- Vezi, bunicuco? Iar s-au luat dup� mine, a strigat ea, rizând tare. Uitecât îs de caraghio_i... Sunt morci de foame. ^i, ca un f�cut, tocmai ast�zi n-am avut pâine...

Dar când m-a z�rit, a t�cut deodat�, s-a îmbujorat _i, încruntându-_inemulcumit� sprincenele subciri _i negre, s-a uitat iscoditoare spre b�trâna.

-Ia, un boier s-a ab�tut pe la noi... întreab� de drum, a l�murit-oaceasta. Ei, taic�, s-a întors ea spre mine cu un aer hot�rât, te-ai odihnitdestul. Ai b�ut ap�, ai t�if�suit, e vremea s� pleci. Tu nu e_ti de teapanoastr�...

- Ia ascult�, frumoaso, m-am întors eu spre fat�. Arat�-mi, te rog, cums� ajung pe drumul spre lrinovka, altfel nu mai ies în vecii vecilor din mla_tinavoastr�.

Pesemne c� blândecea _i rug� pe care am pus-o în glas au înduplecat-ope fat�, fiindc� a a_ezat cu grij� pe sob� cintezoii din poal�, a aruncat peIavic� bundica pe care _i-o scosese _i a ie_it din cas�, f�r� s� spun� o vorb�.

Am urmat-o.

- Toate p�s�rile astea sunt domesticite? am întrebat-o eu, când amajuns-o din urm�.

- Da, a r�spuns ea t�ios, f�r� s�-mi arunce m�car o privire. ^i acumuit�-te colo, a zis dânsa, oprindu-se lâng� gard. Vezi c�rarea aceea dintrepini? Vezi?

- V�d.

- Mergi pe ea, tot înainte. Când ajungi la un ciot de stejar, cote_ti lastânga, apoi o cii tot drept înainte, prin p�dure, pân� dai de drumu| spreIrinovka.

În timp ce-mi ar�ta drumu| cu bracul drept întins înainte, am r�mas f�r�s� vreau cu ochii la ea. Nu sem�na de loc cu fetele de prin partea locului,care se purtau cu basmale legate dizgracios peste b�rbie _i pân� peste ochi,mai toate cu aceea_i expresie speriat� pe chip. Fata aceast� str�in� eraoache_e, înalt�, de vreo dou�zeci-dou�zeci _i cinci de ani, cu trupul zvelt _iml�diu. C�ma_a alb�, larg� îi înv�luia armonios pieptul tân�r _i s�n�tos. Dup�ce vedeai o dat� frumusecea ei ciudat� n-o mai puteai uita, _i chiar dac� te-aifi obi_nuit cu ea ar fi fost greu s-o descrii. Ochii ei mari, lumino_i, de culoareînchis�, cu sprâncene subciri, arcuite, care-i d�deau o nuanc� de _iretenie,autoritate _i naivitate totodat�, erau fermec�tori. Dup� cum fermec�tor eratrandafiriul mai al pielii _i arcuirea voluntar� a buzelor, cea de jos pucin maiplin�, ie_ind în afar� cu un aer hot�rât _i capricios.

- Nu v� e fric� s� staci singure în pustietatea asta? am întrebat-o eu,oprindu-m� lâng� gard.

A dat nep�s�toare din um�r.- De ce s� ne fie fric�? Lupii nu vin pân� la noi.- Parc� numai de lupi e vorba... S-ar putea s� nu mai puteci ie_i de aici

din pricina troienelor, sau s� v� ia foc casa... ^i câte nu se mai pot întâmpla.Sunteci singure _i n-ar avea cine s� v� ajute la nevoie.

- Slav� Domnului c� n-ar avea, a r�spuns ea cu un gest de disprec. Arfi mai bine dac� ne-ar l�sa în pace, pe bunica _i pe mine, c�...

- Ce?

- Dac� _tii prea multe, îmb�trâne_ti iute. Dar dumneata cine e_ti? aurmat ea, nelini_tit�.

Mi-am dat seama c� b�trâna _i fata aceast� frumoas� se tem deoameni _i m-am gr�bit s-o lini_tesc. A

- S� nu-ci fie fric�. Nu sunt nici uriadnic, nici zapciu. lntr-un cuvânt, nu-s nici un fel de autoritate.

- Adev�rat?

- Pe cuvântul meu de cinste. Z�u c� sunt un om cu totul str�in de

locurile acestea. Am venit în regiune doar pentru câteva luni _i plec. Dac�vrei, nu spun la nimeni c� am fost pe aici _i c� v-am v�zut. M� crezi?

Obrazul fetei se mai lumin� pucin.

- De, poate c� nu minci. Ai auzit mai dinainte de noi, ori ai trecut pe-aici din întâmplare?

- Nu _tiu nici eu ce s� zic. Am auzit eu ceva despre voi _i voiam chiars� v� calc pragul într-o bun� zi, dar ast�zi am ajuns aici întâmpl�tor... M-amr�t�cit... Spune, pentru ce v� temeci de oameni? Ce r�u v� fac?

S-a uitat la mine cu o privire cercet�toare, plin� de neîncredere, daraveam con_tiinca curat� _i am privit-o în ochi, f�r� s� clipesc. Atunci aînceput s� vorbeasc� tot mai aprins:

- P�timim destul de pe urma |or... Cu oamenii simpli ne mai încelegemnoi, dar cu st�pânirea... Vine uriadnicul - d�-i, vine zapciul - d�-i. ^i înaintede a lua, o mai _i oc�r�sc pe bunica: e_ti o vr�jitoare, o diavolic�, o ocna_�...Ce s� mai zicî

- Dar de tine nu se leag�? am întrebat-o eu neprev�z�tor.^i-a cl�tinat capul de jos în sus, cu un aer de siguranc� trufa_�, iarîn

ochii ei închi_i pe jum�tate a lic�rit o luminic� ameninc�toare.- Nu se leag�... O dat� a încercat unul din �ia care m�soar�

p�mântul... I se f�cuse de mângâiere, vezi Doamne! Da' cred c� nici pân� azinu mi-a uitat mângâierile.

Din cuvintele acestea batjocoritoare, dar mândre în felul lor, sedesprindea atâta independenc� dârz�, încât m-am gândit f�r� s� vreau: �N-aicrescut tu degeaba într-o p�dure din Polesie, _i chiar c�-i primejdios s�glumeasc� omul cu tine".

- Ce, noi ne leg�m de careva? a urmat ea cu o încredere din ce în cemai mare. N-avem nevoie de oameni. M� duc doar o dat� pe an în târgu_ors� cump�r s�pun _i sare... Mai iau _i ceai pentru bunicuca, c�-i place ceaiul.Altfel n-am avea nevoie de nimeni!

- V�d c� nici tu, nici bunica ta nu prea iubici oamenii...Dar eu a_ putea s� mai trec pe la voi?Fata a râs, _i chipul ei frumos s-a schimbat pe nea_teptate. Din

asprimea dinainte nu r�m�sese nici o urm�. Pe obrazul care s-a luminatdeodat� s-a a_ternut o expresie sfioas�, copil�reasc�.

- P�i, ce s� faci la noi? Bunica _i cu mine suntem oameni plictisitori.Dar dac� e_ti cu adev�rat om de treab�, poci s� mai treci. A_ vrea doar s� terog... Dac� mai vii pe aici, s� nu mai iei pu_ca...

- bi-e fric�?- Mie? De ce s�-mi fie fric�? Nu mi-e fric� de nimic, _i în glasul ei

r�sun� din nou încrederea în propriile-i force. Da nu-mi place. De ce s� omorip�s�relele _i iepurii? Nu fac r�u nim�nui, vor s� tr�iasc�, a_a ca _i noi. Mi-sdragi, sunt mici _i prostuci... ^i-acum, cu bine, a încheiat ea, gr�bit�. Nu _tiucum îci spune... Mi-e team� s� nu m� oc�rasc� bunica.

A pornit în fug� spre cas�, cu capul înclinat, cinându-_i cu mâna p�ruldespletit de vânt.

- Stai, stai pucin! am strigat-o eu. Cum te cheam�? S� facemcuno_tinc� cum trebuie.

S-a oprit o clip� _i s-a întors spre mine.- M� cheam� Aliona... Ori cum se zice pe-aci - Olesia.

Mi-am luat pu_ca la um�r _i am pornit în direccia indicat� de ea. Cândam ajuns pe un dâmb de unde se a_ternea o c�rare îngust� de p�dure, amîntors capul. Fusta ro_ie a Olesiei, înfoiat� de vânt, se mai vedea înc� petreptele c�sucei, ca o pat� str�lucitoare pe albul z�pezii.

Peste o or� a venit _i p�durarul. Scump la vorb� ca de obicei, nu m-aîntrebat cum _i unde m-am r�t�cit. A spus doar parc� în treac�t:

- Am dus iepurele la buc�t�rie... II frigem sau vreci s�-l trimiteci cuiva?- ^tii unde am fost ast�zi, larmola? l-am întrebat eu, închipuindu-mi

cât de mirat va fi când va afla.- Cum s� nu _tiu, a morm�it el, grosolan. Aci fost la vr�jitoare...- Cum ai aflat?

- P�i, cum s� nu aflu? Când am v�zut c� nu r�spundeci, am luat-o peurmele dumneavoastr�... Ehe, boierule! a ad�ugat el, înciudat _i dojenitor. N-ar trebui s� v� cineci de treburi d-astea... E p�cat!

IV.

ÎN ANUL ACELA, PRIM�VARA A ÎNceput devreme _i pe nea_teptate, catotdeauna în Polesie. Pe ulicele satelor au pornit s� gâlgâie pârâia_e cafenii,scânteietoare, spumegând furioase în jurul bolovanilor din cale _i ducândrepede cu ele a_chii _i pene de gâsc�. In b�ltoacele uria_e se oglindea cerulalbastru, pe care pluteau, rostogolindu-se, nori albi _i rotunzi. Stre_inile aupornit s� cânte. Vr�biile gure_e, adunate în stoluri pe s�lciile de lâng� drum,ciripeau asurzitor. Pretutindeni se simcea clocotul voios _i nest�pânit al viecii.

Z�pada se topise. Doar prin vâlcele _i prin crânguri umbroase mair�m�seser� câteva petice murdare, mâncate de ap�. De sub om�t ap�rusep�mântul gol, umed _i cald, odihnit peste iarn�, plin de sev� proasp�t� _i dedorul unui nou rod bogat. Peste ogoarele negre unduia un abur u_or, umplândv�zduhul cu mireasma p�mântului dezghecat, mireasma aceea proasp�t�,p�trunz�toare, îmb�t�toare a prim�verii, pe care chiar _i în ora_ o recuno_tidin sute de alte mirosuri. Mi se p�rea c� o dat� cu mirosul acesta mi sestrecoar� în suflet _i tristecea prim�verii, tristece dulce _i ginga_�, plin� dea_tept�ri _i presimciri nel�murite, o tristece poetic�, ce te face s� vezifrumoase toate femeile _i care e totdeauna amestecat� cu o u_oar� p�rerede r�u pentru prim�verile din trecut. Treptat, nopcile se înc�lzeau. ln beznalor adânc� _i umed� se simcea truda creatoare _i nev�zut� a naturii.

In zilele acestea de prim�var�, chipul Olesiei nu-mi ie_ea din minte.Când eram singur, îmi pl�cea s� m� întind în pat, s� strâng tare pleoapele, cas�-mi adun mai bine gândurile _i s� chem mereu în faca ochilor chipul ei cândaspru, când viclean, cu zâmbetul luminos _i ginga_, trupul ei tineresc, crescutîn libertatea b�trânei p�duri, tot atât de zvelt _i de viguros ca brazii cei tineri,glasul ei proasp�t, câteodat� nea_teptat de adânc _i de catifelat... �în toatemi_c�rile, în toate vorbele ei se simte o nuanc� de noblece, îmi ziceam(desigurîn sensul cel mai bun al acestui cuvânt destul de banal), un fel decump�tare plin� de gracie înn�scut�..." M� atr�geau la Olesia _i o oarecareaureol� de mister din jurul ei, _i renumele de vr�jitoare, _i viaca în desi_, înmijlocul mla_tinii, dar, mai ales, încrederea plin� de mândrie în propriile saleforce, pe care o întrez�risem din pucinele ei cuvinte.

A_adar, nu-i de mirare c� atunci când c�r�rile p�durii s-au mai zbicitnicel, am _i pornit spre c�suca d�r�p�nat�. Gândindu-m� c� poate va finevoie s-o potolesc pucin pe b�trâna cea ursuz�, am luat cu mine o jum�tatede funt de ceai _i câteva buc�ci de zah�r.

Le-am g�sit acas� pe amândou�. B�trâna treb�luia pe lâng� sob� încare ardea un foc viu, iar Olesia torcea în, stând pe o banc� foarte înalt�.Când am intrat _i am izbit u_a, ea s-a întors, firul i s-a rupt în mina _i fusul i s-a rostogolit pe jos.

B�trâna s-a uitat câtva timp sup�rat�, cu luare-aminte la mine, ferindu-_i cu palma de dogoarea sobei faca zbârcit�.

- Bun� ziua, bunicuco! am spus eu cu glas tare, plin de voie bun�. V�dc� nu m� recuno_ti? bi-aduci aminte când. Am trecut pe la tine acum vreolun� _i te-am rugat s�-mi ar�ci drumul? Ba mi-ai _i ghicit.

- Nu-mi aduc aminte, maic�, a bomb�nit b�trâna, cl�tinândnemulcumit� din cap. Nu-mi aduc aminte. ^i nu înceleg ce cauci tu la noi? Ceai tu de vorbit cu oameni de felul nostru? Suntem oameni simpli, priz�rici...Ce treab� ai cu noi? P�durea e mare, e loc destul... A_a c�...

Buim�cit de primirea ei du_m�noas�, m-am pierdut cu firea _i m�simceam ca omul care nu _ti ce s� fac� - s� ia grosol�nia drept glum�, sau s�se supere, s� întoarc� spatele _i s� plece f�r� s� mai spun� o vorb�. M-amuitat la Olesia, f�r� s� vreau, cu un aer descump�nit. Ea a zâmbit u_or, cubun�voinc�, s-a sculat de la furca de tors _i s-a apropiat de b�trâna.

- Nu-ci fie fric�, bunico, a zis ea, împ�ciuitoare. Nu e om r�u. N-o s� nefac� nimic. ^ezi, te rog, m-a poftit fata, ar�tându-mi lavica dintr-un colc alod�ii, f�r� s� mai cin� seama de bomb�nelile b�trânei.

Incurajat de bun�voinca ei, m-am hot�rât s� folosesc argumentulhot�râtor.

- Dar rea mai e_ti, m�tu_�... Cum îci calc� cineva pragul, începi s�oc�r�_ti. ^i eu, care îci aduceam un dar, am zis, scocând pachecelele dintolb�.

B�trâna s-a uitat repede la ele, darîn aceea_i clip� _i-a întors capulspre sob�.

- N-am trebuinc� de darurile tale, a morm�it ea, scormonind îndârjitat�ciunii din sob�. Ii cunosc eu pe oaspecii �_tia.

Întâi ci se vâra-n suflet, _i-apoi... Dar ce ai acolo? m-a întrebat în celedin urm�.

I-am dat numaidecât ceaiul _i zah�rul, ceea ce a îmbunat-o _i, cu toatec� bomb�nea mereu, du_m�nia de mai înainte pierise.

Olesia a început iar s� toarc� _i eu m-am a_ezat lâng� dânsa pe ob�ncuc� scund�, scurt� _i foarte _ubred�. Cu mâna stânga fata r�sucearepede fuiorul alb _i moale ca m�tasea, iarîn dreapt� i se învârtea, cu unzumzet u_or, fusul; ea ba-i d�dea drumul s� alunece domol pân� aproape dep�mânt, ba-l prindea cu îndemânare, silindu-l cu o mi_care iute a degetelorsa se-nvârteasc� din nou. F�cea cu o mare iuceal� treaba aceasta atât desimpl� la prima vedere, dar care cere în realitate o mare deprindere _iiscusinc�, mo_tenit� de veacuri. M� uitam f�r� s� vreau la mâinile ei: din

pricina muncii erau aspre _i negricioase, dar destul de mici _i cu o form� atâtde frumoas� c� i-ar fi invidiat-o multe fete din familiile înst�rite.

- Atunci nu mi-ai spus c� bunica ci-a dat în c�rci, a zis Olesia, _i când av�zut c� întorc cu team� privirile spre b�trâna a ad�ugat: Las�, nu-i nimic, ecam tare de ureche _i n-aude. Numai vocea mea o deslu_e_te bine.

- Da, mi-a dat în c�rci. Dar de ce m�-ntrebi?- A_a, într-o doar�... Dar dumneata crezi? m-a întrebat ea, aruncându-

mio privire cu coada ochiului.- Ce s� cred? Ce mi-a spus bunica ta, sau în ghicit în general?- A_a, în general...- Cum s�-ci spun r De fapt, nu cred, dar mai _tii? Se zice c� se

întâmpla uneori... Chiar _i prin c�rci scrie. Ins� în ce mi-a spus bunica ta nucred de loc. A_a ghice_te orice muiere de la car�.

Olesia a zâmbit.

- Da, e drept c� acum ghice_te prost. A îmb�trânit _i-i mai e _i tarefric�. Ce ci-au ar�tat c�rcile?

- Nimic. Deosebit. Am _i uitat. Ce arat� de obicei. Drum lung, dam� decruce... Nu-mi mai aduc aminte.

- Da, da! Acum ghice_te prost. Din pricina b�trânecii a uitat _i multecuvinte. ^i se mai _i teme. Numai când vede bani se hot�r�_te s� ghiceasc�.

- De ce se teme?

- De bun� seam� de st�pânire... Uriadnicul vine _i-o ameninc� mereu:�Te bag la gherl� cât ai zice pe_te. Ai aflat cum sunt pedepsite de legevr�jitoarele de teapa voastr�? Cu deportarea la munc� silnic� pe viac�, peinsula Sokolinâi". Ce zici? Minte ori nu?

- Nu minte. E adev�rat c� ghicitul se pedepse_te, dar nu chiar atât deaspru. Tu _tii s� ghice_ti, Olesia?

Fata a t�cut o clip�, încurcat�, îns� numai o clip�.- ^tiu... Numai c� eu nu ghicesc pentru bani, a ad�ugat apoi repede.- Vrei s�-mi dai _i mie în c�rci?- Nu vreau, a r�spuns ea încet, dar hot�rât, cl�tinând din cap.- De ce? Dac� nu acum, alt� dat�... Nu _tiu de ce mi se pare c� tu-mi

vei spune adev�rul.- Nu, n-o s�-ci ghicesc. Pentru nimic în lume.- Nu-i frumos din partea ta. Ar trebui s-o faci de dragul cuno_tincei

noastre... De ce nu vrei?

- Fiindc� am dat o dat� în c�rci pentru dumneata f�r� s� _tii _i a douaoar� nu se poate...

- Nu se poate? De ce? Nu înceleg.- Nu, nu, nu se poate... Nu se poate, a repetat ea cu o team�

supersticioas�. Nu trebuie s� pui soarta la încercare de dou� ori... Nu secuvine... Soarta trage cu urechea, st� la pând�... Nu-i place s� se laseiscodit�. De aceea toate ghicitoarele sunt nefericite.

Am vrut s�-i r�spund cu o glum�, dar am _ov�it. Prea era convins� deceea ce spunea. Când amintise de soart�, chiar se uitase cu o team� straniespre u_� _i, f�r� s� vreau, am întors _i eu capul în aceea_i direccie.

- Dac� nu vrei s�-mi ghice_ti, spune-mi cel pucin ce ai v�zut atunci,am rugat-o eu.

Olesia _i-a aruncat pe nea_teptate fusul _i _i-a a_ezat mâna pe mânamea.

- Nu... Mai bine nu, a zis ea, privindu-m� cu ochi rug�tori ca de copil.Te rog s� nu-mi ceri asta... bi-a c�zut r�u... Mai bine s� nu-mi ceri...

Totu_i, am st�ruit. Nu puteam s�-mi dau seama dac� refuzul _i vorbeleei nel�murite cu privire la soart� erau numai tertipurile unei ghicitoareîncercate sau dac� credea într-adev�rîn ceea ce spunea. In orice caz, nu m�simceam la largul meu, ba chiar eram aproape înfrico_at.

- Bine, s�-ci spun, s-a învoit ea în cele din urm�. Dar, s� nu te superidac� n-o s�-ci plac�. Iat� ce ci-a c�zut: e_ti un om bun, dar s|ab. Bun�tateadumitale nu-i fireasc�, nu-i pornit� din inim�. Nu e_ti st�pân pe cuvântuldumitale. Ici place s� te ar�ci mai tare decât ceilalci, dar cu ori f�r� vrereadumitale te supui lor. Îci place b�utura _i... dac�-i s� spun, apoi spun tot...tare-ci plac _i femeile _i din pricina lor o s� ai multe necazuri în viac�... Baniinu-i precuie_ti _i nu _tii s�-i strângi. N-o s� fi bogat niciodat�... S� spun maideparte?

- Spune, spune! Spune tot!- A mai c�zut c� n-o s�-ci fie viaca prea vesel�. Pe nimeni n-o s�

îndr�ge_ti din toat� inima, fiindc� ai o inim� rece _i lene_�. Iar celor ce te-oriubi o s� le pricinuie_ti mult� durere. N-o s� te însori niciodat�. Mori burlac.Bucurii mari în viac� n-o s� ai, ci doar mult urât _i multe greut�ci... O s� vin�o zi când o s� vrei s�-ci iei _i viaca, a_a ai s� fii de încurcat... Dar n-ai s�-ndr�zne_ti s-o faci _i o s� te supui sorcii... O s� înduri s�r�cie mare, da' spresfâr_itul viecii o s� ci se schimbe destinul cu totul pe nea_teptate, datorit� Amorcii unui om apropiat. Îns� toate astea o s� se întâmple dup� mulci ani. Inschimb, în anul �sta... Nu _tiu când anume, c�rcile spun c� foarte curând...poate chiar luna asta...

- Ce o s� se întâmple în anul �sta? am întrebat-o eu, când am v�zut c�tace. A

- Mi-e fric� s� spun mai departe. Ici cade o mare dragoste de la odam� de cruce. Nu pot s�-mi dau seama dac�-i m�ritat� ori nu. ^tiu doar c�are p�rul întunecat...

Am aruncat f�r� s� vreau o privire asupra p�rului ei. A- De ce te uici la mine? a întrebat Olesia, înro_indu-se deodat�. Imi

simcise privirea, cu o încelegere pe care o au doar unele femei. Da, cam ca almeu, a urmat ea, îndreptându-_i p�rul cu o mi_care obi_nuit� _i înro_indu-se_i mai tare.

- Spui c� o mare dragoste de la o dam� de cruce? am întrebat-o eu,glumec.

- Nu râde, nu trebuie s� râzi, a zis ea, serioas�, aproape poruncitoare.Nu spun decât adev�rul.

- Bine, n-o s� mai râd. ^i mai departe?- Mai departe... O s� fie tare r�u de dam� asta de cruce, a_a-i cade,

mai r�u ca moartea. Din pricina dumitale o s� îndure o ru_ine mare. O ru_ine

care nu se uit� niciodat�... _i tristece mult�... Da' dumitale nu-ci cade nimicr�u din pricina ei.

- Ia spune, Olesia, dar dac� te-au în_elat c�rcile? De ce i-a_ aduceatâtea necazuri damei de cruce? Sunt un om lini_tit, modest, _i tu spui demine atâtea |ucruri îngrozitoare.

- Asta nu mai _tiu. De altfel, n-a c�zut c� dumneata o s�-i aducinecazuri cu voia dumitale, dinadins, ci doar c� nenorocirea o s� se întâmpledin pricina dumitale... Când or s� mi se-mplineasc� vorbele, o s�-ci aminte_tide mine.

- ^i toate astea ci le-au spus c�rcile?Mi-a r�spuns abia dup� câteva clipe de t�cere, evaziv _i parc�

împotriva vrerii ei:- ^i c�rcile... Da' _i f�r� ele aflu multe, de pild�, dup� obrazul omului.

Dac�-i e scris cuiva s� moar� curând de o moarte n�prasnic�, v�d asta deîndat� pe faca lui. Nici nu trebuie s� stau de vorb� cu el.

- ^i ce vezi?- Nu _tiu nici eu. M� apuc� deodat� groaza, ca _i cum ar zace mort

dinaintea mea. Întreab-o pe bunica, o s�-ci spun� c�-i adev�rat. Acum doi ani,Trofim, morarul, s-a spânzurat în hambarul lui. Eu îl întâlnisem cu dou� zileînainte _i-i spusesem de îndat� bunicii: �Ai s� vezi, bunicuco, c� în câteva zileTrofim o s� moar� de o moarte n�prasnic�. ^i-a_a a fost. De câ_legi, trece pela noi hocul de cai, Ia_ka, _i o roag� pe bunica s�-i ghiceasc�. Ea s-apuc� s�-idea în c�rci _i el o-ntreab� în glum�: �Spune, b�buco, de ce moarte am s�mor!" _i râde. Da eu, când rn-am uitat la el, am încremenit. ^edea acolo cuun obraz f�r� viac�, verde. I_i cinea ochii închi_i, _i buzele îi erau negre. Dup�o s�pt�mân�, am auzit c� l-au prins c�ranii furând cai... L-au b�tut toat�noaptea... Oamenii sunt r�i pe-aici, pe la noi, nu _tiu ce-i mila... l-au b�tutcuie-n t�lpi, i-au rupt coastele cu parii, _i spre dimineac� _i-a dat duhul.

- ^i pentru ce nu i-ai spus c�-l pânde_te nenorocirea?- De ce s�-i fi spus? îmi întoarse vorba Olesia. De ce ci-e scris nu scapi.

Degeaba i-a_ fi am�rât omului cele din urm� zile... ^i-apoi, nici mie nu-miplace c� v�d asta, m-apuc� scârb� de mine... Da ce s� fac? A_a-s eu f�cut�.Când era mai tân�r�, _i bunica presimcea moartei, ca _i mama _i mamabunicii... Asta ne e în sânge.

Nu mai torcea. St�tea nemi_cat�, cu capul plecat, cu mâinile în poal�.În ochii ei fic_i, cu pupilele m�rite, se vedeau un fel de groaz� _i de supunereîn faca puterii supranaturale h�r�zite sufletului ei de a p�trunde taineledestinului.

V. v A AÎN TIMPUL ACESTA, BATRANA INTINsese pe mas� un _tergar curat, cu

marginile brodate, _i pusese pe el o strachin� din care ie_eau aburi.- Hai la mas�, Olesia, _i-a chemat ea nepoata, iar dup� un minut de

_ov�ial�, a ad�ugat, întorcându-se spre mine: Poate m�nânci _i dumneata cunoi, domnule? Poftim la mas�... Numai c� n-avem bucate prea de soi. Sup�nu g�tim, ci doar fiertur� din crupe de câmp.

N-a_ putea spune c� m� invita cu prea mare st�ruinc� _i tocmai voiams-o refuz, când Olesia m-a rugat _i ea cu atâta simplitate prietenoas� s�poftesc la mas� _i cu un zâmbet atât de îmbietor, încât am primit f�r� s�vreau. Mi-a umplut chiar ea o farfurie cu fiertur� de hri_c� cu sl�nin�, ceap�,cartofi _i carne de g�in�, o mâncare foarte gustoas� _i hr�nitoare. Când s-aua_ezat la mas�, nici bunica, nici nepoata nu _i-au f�cut cruce. In vreme cemânc�m, le cercet�m mereu pe ascuns fiindc� sunt încredincat c� în nici oalt� împrejurare nu poci s� afli mai bine felul de a fi al omului ca în timpulmesei. B�trâna înghicea lacom _i cu grab�, plesc�ia tare _i-_i îndesa în gur�buc�ci atât de uria_e de pâine, încât obrajii ei scofâlcici se umflau totmestecând f�r� istov. Fata, în schimb avea un fel de cump�tare înn�scut�chiar _i în felul de a mânca.

La un ceas dup� cin�, mi-am luat r�mas bun de la st�pânele c�suceip�r�ginite.

- Vrei s� te conduc pucin? mi-a propus Olesia.- Asta ce-o mai fi?! a bomb�nit b�trâna, sup�rat�. Nu poci s� mai stai

locului, sfârleaza?!Dar Olesia _i-a pus pe cap basmaua ro_ie de ca_mir. ^i a dat fuga Ia

bunica ei, pe care a îmbr�ci_at-o _i a s�rutat-o zgomotos, zicând:- Bunicuco, draga mea, scumpa mea, iubita mea... Intr-o clip� m�-

ntorc.

- Bine, bine, neastâmparato, a zis b�trâna, îndep�rtând-o u_or cumâna. S� nu ne judeci r�u, domnule, e tare prostuc�.

Dup� ce am str�b�tut o c�rare îngust�, am ajuns la drumul din p�dure,negru de noroi, cu multe urme de copite _i roci de c�ruc�, pline de ap�, încare se oglindea pojarul asfincitului. Mergeam pe marginea drumului acoperitcu frunzele cafenii din anul trecut, care nu apucaser� înc� se se usuce dup�ce se topise z�pada. Pe alocuri, din frunzele galbene _i moarte î_i ridicauc�p_oarele clopoceii liliachii - primele flori din Polesie.

- A_ vrea foarte mult s� te-ntreb ceva, Olesia, dar mi-e team� s� nu tesuperi... E adev�rat ce se spune de bunica ta c� ar fi... Nu _tiu cum s� spunmai bine...

- C� e vr�jitoare? m-a ajutat fata, lini_tita, s�-mi termin gândul.- Nu... nu vr�jitoare... am urmat eu, încurcat. Sau, hai s�-i zicem

vr�jitoare... F�r� îndoial� c� nu poci s� astupi gura lumii. Poate c� se pricepenumai la ierburi de leac _i descântece... Dar dac� te sup�r�, poci s� nu-mir�spunzi.

- Ba nu, ce-ar putea s� m� supere? E într-adev�r vr�jitoare. Numai c�de când a îmb�trânit nu mai poate s� fac� ce f�cea înainte.

- ^i ce f�cea? am întrebat-o eu, curios.- Tot felul de lucruri. Vindec� bolile, îci lua durerea de gâlci, îl descânta

pe cel mu_cat de câine turbat ori de _arpe, descoperea comori... ^i câte _imai câte.

- ^tii ceva, Olesia? Te rog s� m� ierci, dar eu nu cred în toate astea.Hai, spune drept, c� nu suflu o vorb� nim�nui: Nu-i a_a c� toate astea suntdoar pref�c�torii pentru prostirea oamenilor?

Ea a dat nep�s�toare din umeri.- Crede ce vrei. Nici vorb� c� nu-i mare lucru s� proste_ti o muiere de

la car�, dar pe dumneata nu te-a_ minci.- Prin urmare, tu crnezi cu t�rie în puterea ei de vr�jitoare?- Cum s� nu cred? In neamul nostru, toci fac farmece... ^i eu fac

multe...

- Olesia, draga mea... Dac� ai _ti cât de tare m� intereseaz� toateastea. Mi-ar�ci _i mie?

- Da, dac� vrei, s-a învoit ea numaidecât. Vrei chiar acu_i?- Dac� se poate, chiar acum.- ^i n-o s�-ci fie fric�?- Prostii. Poate c� noaptea mi-arfi fric�, dar acum e înc� lumin�.- Bine. D�-mi mâna.

M-am supus. Mi-a suflecat repede mâneca de la palton, mi-a desf�cutbutonul de la man_et�, apoi a scos din buzunar un cucit nu prea mare, camde-o _chioap� pe care-I purta într-o teac� de piele.

- Ce-ai de gând? am întrebat-o eu, cuprins deodat� de nelini_te.- O s� vezi numaidecât... Doar ai spus c� n-o s�-ci fie fric�.Mâna ei a schicat pe nea_teptate o mi_care abia întrez�rit�, _i în brac,

ceva mai sus de |ocu| unde se ia pu|su|, am simcit atingerea înfior�toare at�i_ului. In aceea_i clip�, sângele a câ_nit pe toat� întinderea t�ieturii, s-apre|ins pe brac _i a început s� cad� jos în pic�turi dese. M-am st�pânit cugreu s� nu cip _i cred c� am p�lit.

- Nu te teme, din asta nu mori, a zis Olesia, zâmbind cu o u_oar�batjocur�.

Mi-a apucat bracul mai sus de ran�, a strâns tare, _i-a aplecat faca spret�ietur� _i a început s� _opteasc� repede ceva, atât de aproape c�-i simceampe piele respiracia fierbinte. Când a ridicat capul _i _i-a desf�cut degetele depe brac, în |ocu| r�nii nu se mai vedea decât o urm� ro_ie.

- Ce zici? bi-ajunge? a întrebat ea cu un zâmbet _iret, b�gându-_icucitul în buzunar. Mai vrei _i altceva?

- Nici vorb�. Numai dac� s-ar putea, s� nu fie tot atât de înfrico_�tor_i, te rog, f�r� v�rsare de sânge.

- Ce s�-ci mai ar�t? a întrebat ea, îngândurat�. Bine. Mergi înainteamea pe drum... Dar bag� de seam�, s� nu-ntorci capul.

- Dar n-o s� fie nimic de groaz�? am întrebat-o eu, str�duindu-m� s�maschez cu un zâmbet nep�s�tor teama unei surprize nepl�cute.

- Nu, nu... Fleacuri... Hai, porne_te.Am luat-o înainte, foarte curios de ce se va întâmpla, simcind în spatele

meu privirea încordat� a Olesiei. Dar dup� ce am mers vreo dou�zeci de pa_i,m-am poticnit deodat� pe loc neted _i am c�zut cât eram de lung.

- Mergi înainte, mergi înainte! mi-a strigat Olesia. Nu întoarce capul!Nu-i nimic, o s�-ci treac� pân� la nunt�... Când cazi, cine-te mai tare dep�mânt.

Am pornit mai departe. Dup� alci zece pa_i, m-am întins din nou câteram de lung.

Olesia râdea tare, b�tând din palme.- Ei, ce zici? E_ti mulcumit? a strigat ea, ar�tându-_i dincii albi _i

str�lucitori. Acuma crezi? Nu-i nimic, nu-i nimic! Doar n-ai zburat în sus, ci-n

jos.- Cum ai f�cut asta? am întrebat-o eu, uimit, scuturându-mi de pe

hain� câteva crenguce _i ni_te fire uscate de iarb�. E o tain�?- Nu-i nici o tain�. O s� te I�muresc cu pl�cere. Numai mi-e team� c�

n-o s� m�-ncelegi. Nu _tiu dac� m-oi pricepe s�-ci dau I�muriri...Într-adev�r, n-am înceles-o prea bine. In orice caz, dac� nu m�-n_el,

scamatoria aceasta const� în faptul c�, urm�rindu-m� pas cu pas, calcând lafel ca mine _i privindu-m� neîncetat, ea se str�duie_te în acela_i timp s�imite chiar _i cea mai neînsemnat� mi_care a mea; ca s� zic a_a, seindentific� pur _i simplu cu mine. Dup� ce str�bate astfel câciva pa_i, începes�-_i închipuie c� la o oarecare distanc� în faca mea se afl� o frânghie întins�de-a curmezin_ul drumului, la o în�lcime de vreo jum�tate de metru deasuprap�mântului. In clipa când sunt gata s� ating cu piciorul aceasta frânghieimaginar�, ea face o mi_care, ca _i cum s-ar poticni deodat�, _i atunci, dup�spusele ei, chiar _i omul cel mai tare trebuie s� cad� neap�rat... Mi-am adusaminte de explicaciile confuze ale fetei abia mult timp mai târziu, când amcitit un articol al doctorului Charcot despre experiencele pe care le-a f�cut cudou� paciente de la Salpetri�re, vr�jitoare de profesie, bolnave de isterie. Amfost tare uimit când am aflat c� vr�jitoarele francuzoaice, femei din popor,foloseau în astfel de cazuri acelea_i metode ca _i frumoasa vr�jitoare dinPolesie.

- O! M� mai pricep la multe, a zis ea, plin� de mândrie. De pild�, pot.S� te sperii.

- Cum adic�?

- Fac a_a ca s� te-apuce groaza. S� zicem c� te g�se_ti scara în odaiadumitale. Deodat� te cuprinde frica f�r� nici o pricin�, o fric� atât de mare c�începi s� tremuri _i nu-ndr�zne_ti nici s�-ntorci capul. Numai c� pentru astatrebuie s� _tiu unde locuie_ti _i s�-ci v�d dinainte camera.

- Cred c�-i vorba de o treab� foarte simpl�, am spus eu cu un ton deîndoial�. Te apropii de fereastr�, baci în geam ori strigi ceva.

- Nu, nu... In clipa aceea o s� m� aflu în p�dure _i nici n-o s� ies dincoliba mea... Da _ed _i m� gândesc tot timpul c� merg pe strad�, c� m�apropii de casa dumitale, c� deschid u_a, intru în odaie... S� zicem c� stai lamas�... M� furi_ez încet în spatele dumitale... Nu m� auzi... îci pun mâna peum�r _i încep s� ap�s... Tot mai tare, mai tare, _i mai tare... între timp teprivesc... iac-a_a, vezi...

^i-a încruntat sprincenele subciri, s-a uitat la mine cint�, cu o c�ut�tur�ameninc�toare, dar _i atr�g�toare, iar irisul i s-a m�rit, f�cându-se parc� maialbastru. În clipa aceea mi-am amintit de capul Meduzei pictat de nu _tiu ceartist, pe care l-am v�zut la galeria Tretiakov din Moscova. bintuit de privireaaceasta ciudat� _i st�ruitoare, m-a cuprins un fior rece în facasupranaturalului.

- Destul, destul, am spus eu cu un râs pref�cut. Îmi placi mult maimult când zâmbe_ti. Atunci ai o fac� atât de dr�guc�! Ca de copil.

Am pornit mai departe, când mi-am dat deodat� seama c� Olesiavorbea foarte sugestiv, ba chiar prea frumos pentru o fat� simpl�, _i i-amspus:

- ^tii ce m� mir� la tine? Ai crescut în p�dure, n-ai v�zut oameniaproape de loc... Desigur c� nici n-ai citit mare lucru...

- Nici nu _tiu s� citesc.- Cu atât mai mult... Totu_i, vorb� nu ci-e mai prejos de a unei

domni_oare adev�rate. Cum de ai ajuns la asta? încelegi ce vreau s� spun?- Da, bunica m-a înv�cat... Nu te uita c� arat� a_a. E tare de_teapt�.

Când s-o mai obi_nui cu dumneata, o s�-_i dea _i ea drumu| la gur�... ^tie totce vrei; poci s-o întrebi de orice se afl� pe lume. E drept c� acum a

îmb�trânit.- Inseamn� c� a v�zut multe în viaca ei. De unde e de fel? Unde a tr�it

mai înainte? Mi s-a p�rut c� întreb�rile mele nu i-au pl�cut. Mi-a r�spunsdup� o pauz� lung�, vag _i cam în siI�:

- Nu _tiu... De altfel, nici ei nu-i place s� vorbeasc� de lucrurile astea.Chiar dac� spune uneori câte ceva, m� roag� totdeauna s� uit ce-am auzit...Dar e timpul s� m�-ntorc. O s� se supere bunica. La revedere... Te rog s� m�ierci, îns� a_ vrea s� _tiu cum te cheam�.

l-am spus.- lvan Timofeevici? Foarte bine. Atunci, la revedere, lvan Timofeevici!

S� mai treci pe la noi, s� nu disprecuie_ti coliba noastr�.La desp�rcire i-am strâns mâna, _i mâna ei mic� _i puternic� mi-a

r�spuns cu o strângere tare, prieteneasc�.Vl.

DIN ZIUA ACEEA AM DEVENIT UN oaspete obi_nuit în c�suca din p�dure.Ori de câte ori m� duceam acolo, Olesia m� întâmpina cu mândria st�pânitape care i-o cuno_team. Dar de fiecare dat�, dup� tres�rirea ei involuntar�când m� vedea, îmi d�deam seama c� o bucur� venirea mea. B�trânabomb�nea ca înainte, îns� nu-_i mai ar�ta du_m�nia pe fac�, pesemne unde-mi lua nepoata ei ap�rarea. O înduplecau de asemenea, v�dit, _i darurile pecare i le aduceam din când în când: ba o basma de lân�, ba un borcan cudulceac�, ba o sticl� de vi_inata. Printr-o încelegere tacit� între noi, Olesia î_iluase obiceiul s� m� conduc� la plecare pân� la drumu| spre Irinovka. ^itotdeauna, tocmai atunci se lega între noi o convorbire atât de vie _i deinteresant�, încât, f�r� s� vrem, c�utam amândoi s� lungim drumu|,încetinind cât mai mult pasul de-a lungul c�r�rilor t�cute de la margineap�durii. Dup� ce ajungeam la drumu| spre Irinovka, o mai conduceam euînapoi cam o jum�tate de verst�, _i înainte de a ne lua r�mas bun tot maist�team de vorb� mult� vreme sub acoper�mântul înmiresmat al crengilor depin.

Nu numai frumusecea Olesiei m� fermeca, ci _i firea ei echilibrat�,original� _i liber�, mintea ei limpede, de_i îmbibat� de supersticii mo_tenite,nevinov�cia ei ca de copil, care purta îns� totodat� _i pecetea cochet�riei

_irete de femeie frumoas�. M� întreba, setoas�, de tot felul de lucruri care-iatr�geau imaginacia primitiv� _i vie: de c�ri _i popoare, de fenomenelenaturii, de cum erau organizate p�mântul _i universul, de oameni înv�caci, deora_ele mari... Multe din ceea ce afla i se p�reau uimitoare, neverosimile, debasm. Dar fiindc� folosisem de la începutul cuno_tincei noastre un ton foarteserios, sincer _i simplu, credea f�r� nici o rezerv� tot ce-i spuneam. Uneori,mi-era greu s�-i explic unele lucruri, care mi se p�reau prea adânci pentrumintea ei pe jum�tate s�lbatic� (de altfel, câteodat� m� întreba unele lucruricare nici pentru mine nu erau tocmai clare) _i r�spundeam la întreb�rile eist�ruitoare: �Vezi tu... Asta n-o s� pot s�-ci spun... N-o s� m� încelegi"

Atunci m� implora:- Te rog, te rog, o s� m� str�duiesc... Spune-mi... chiar dac-o fi de

neînceles.M� silea s� fac comparacii surprinz�toare, s� dau exemplele cele mai

îndr�znece _i, când mi-era greu s� g�sesc expresia potrivit�, m� ajut� cu oadev�rat� ploaie de întreb�ri ner�bd�toare, ca acelea pe care le punem, depild�, unui bâlbâit care s-a poticnit la un cuvânt. ^i, într-adev�r, mintea eiml�dioas� _i vie, imaginacia ei proasp�ta învingeau pân� la urm� neputincamea pedagogic�. F�r� s� vreau, m� convingeam tot mai mult c� pentrumediul _i educacia ei (sau mai bine zis pentru lipsa ei de educacie) fata aveaaptitudini uimitoare.

Intr-o zi, când i-am spus în treac�t ceva despre Petersburg, curiozitateaOlesiei s-a trezit imediat.

- Ce e Petersburgul? Un târgu_or?- Nu, nu, e cel mai mare ora_ din Rusia.- Cel mai mare? Chiar mai mare decât toate? Mai mare decât el altul

nu-i? a st�ruit ea, cu naivitate.- Nu... Acolo se afl� toci _efii cei mari... Toci domnii... Acolo, casele

sunt toate de piatr�, nu-i niciuna de lemn.- Atunci, nici vorb� c�-i mai mare decât Stepani al nostru, a zis ea cu

convingere. A- O, da... Mai mare... Cam de vreo cinci sute de ori. In unele case din

Petersburg tr�iesc de dou� ori mai mulci oameni decât în Stepani.- O, Doamne! Dar ce fel de case or fi astea? a întrebat Olesia, aproape

speriat�.Ca de obicei, a trebuit s� m� folosesc de comparacii.- Ni_te case grozave. De câte cinci, _ase _i chiar _apte caturi. Vezi tu

pinul acela de colo?- Cel mai mare? îl v�d.

- Atât de înalte sunt casele. ^i sunt pline de sus pân� jos cu oameni,care tr�iesc în ni_te c�m�ruce mici ca p�s�rile-n colivie, câte zece-n fiecare,de nu le ajunge nici aerul la toci. Iar alcii locuiesc jos, sub p�mânt, înumezeal� _i frig, _i în unele din de nu p�trunde niciodat� o raz� de soare.

- Nu mi-a_ da p�durea pentru ora_ul vostru, a zis Olesia, cl�tinând dincap. Când m� duc la Stepani, la piac�, mi se face scârba, nu alta. Oamenii seîmbrâncesc, sunt g�l�gio_i, se oc�r�sc... ^i m-apuc� un dor atât de mare de

p�dure, c� a_ l�sa totul balt� _i-a_ fugi de-acolo f�r� m�car s�-ntorc capul...D�-I încolo de ora_, c� eu n-a_ putea s� stau în el niciodat�.

- Dar dac� b�rbatul t�u o s� fie un or�_ean? am întrebat-o eu,zâmbind u_or.

S-a încruntat, iar n�rile subciri i-au tres�rit.- Nici prin gând nu-mi trece, a zis ea, disprecuitoare. Mie nu-mi trebuie

nici un fel de b�rbat.- Asta o spui acum, Olesia. Aproape toate fetele vorbesc a_a, totu_i se

m�rit�. Mai a_teapt� pucin. O s� întâlne_ti un b�rbat pe care o s�-l îndr�ge_ti_i-o s� te duci dup� el nu numai la ora_, ci _i la cap�tul lumii.

- Nu, nu... Te rog s� nu vorbe_ti a_a, a zis ea, nec�jit�. Ce rost are? Terog, nu trebuie.

- Ce ciudat� e_ti tu, Olesia. Crezi oare c� n-o s� iube_ti niciodat� unb�rbat? E_ti tân�r�, frumoas�, plin� de vigoare. Când o s� ci se aprind�sângele, o s� uici de tot ce-ai spus.

- Ei _i ce dac-o s� iubesc? a r�spuns ea provoc�toare cu ochiiscânteietori. N-am s� cer voie la nimeni...

- Atunci o s� te _i m�rici, am nec�jit-o eu.- Vrei s� spui de cununie, la biseric�? se dumiri ea, în sfâr_it.- Nici vorb�, _i la biseric�... Preotul o s� v� pun� s� ocolici masa cu

icoane, diaconul o s� cânte �Isaiia d�ncuie_te", o s�-ci a_eze cunun� pe cap...Olesia _i-a l�sat ochii în jos, a zâmbit u_or _i a cl�tinat din cap.- Nu, dragul meu... Poate c� n-o s�-ci plac� ce-ci spun acum, dar s� _tii

c�-n neamul nostru nimeni nu s-a cununat.

^i mama _i bunica au tr�it f�r� cununie... De altfel, noi nu putem intraîn biseric�...

- Tot din pricina vr�jitoriei?- Da, din pricina ei, a r�spuns ea calm� _i serioas�. Cum a_ putea

îndr�zni s� intru în biseric�, dac� sufletul meu îi e vândut lui, de la na_tere?- Olesia... draga mea... te în_eli... E caraghios ceea ce spui! N-are nici

o noim�!

Pe chipul Olesiei a ap�rut aceea_i expresie stranie pe care o maiv�zusem o dat�, a unei supuneri pline de convingere _i mâhnire fac� de opredestinare tainic�.

- Nu, nu... dumneata nu poci s� încelegi, dar eu simt... aici, a râs ea,punându-_i mâna pe piept. Simt asta în sufletul meu. Tot neamul nostru eblestemat în vecii vecilor. judec� _i dumneata - cine ne ajut�, dac� nu el? Unom oarecare ar putea s� fac� ce fac eu? Toat� puterea noastr� vine de la el.

Ori de câte ori atingeam subiectul acesta neobi_nuit, discucia noastr�se termina în acela_i fel. Zadarnic foloseam toate dovezile pe care credeamc� o s� le înceleag�, îi vorbeam zadarnic în cuvinte simple despre hipnotism,sugestie, medici psihiatri, fachiri indieni, m� str�duiam f�r� nici un folos s�-iexplic pe cale _tiincific� unele din experiencele ei, ca, de pild�, oprireasângelui dintr-o ran�, la care ajungi atât de u_or printr-o ap�sareîndemânatic� a venelor. Ea, care primea cu foarte mare încredere l�muririlemele în orice alte probleme, în chestiunea aceasta respingea cu înc�p�cânare

toate argumentele _i explicaciile mele... �Bine, bine, s� zicem c� ai dreptatecând e vorba de oprirea sângelui, spunea ea, ridicând glasul în focul discuciei.Dar celelalte? Parc� eu _tiu numai s� opresc sângele? Dac� vrei, îci scot dintr-o cas� într-o singur� zi toci _oarecii _i gândacii. Numai cu ap� de izvor îcivindec în dou� zile boala cea mai rea, chiar dac� doctorii vo_tri spun c�bolnavul e pierdut. Pot, dac� vrei, s� te fac s� uici cu des�vâr_ire un anumitcuvânt. ^i de ce m� pricep s� t�lm�cesc visele? ^i s� ghicesc viitorul?"

Totdeauna încheiam discucia prin a nu mai spune nici un cuvânt, u_orpornici unul împotriva celuilalt. E adev�rat c� din cauza cuno_tincelor mele_tiincifice reduse nu g�seam explicacia multor elemente ale magiei practicatede ea. Nu _tiu _i n-a_ putea spune dac� Olesia st�pânea m�carjum�tate dintainele despre care vorbea cu o încredere atât de naiv�, dar unele lucruri,c�rora le fusesem _i eu martor, de multe ori, m� convinseser� pe deplin c�ea poseda acel soi de cuno_tince bizare, incon_tiente, instinctive, nebuloase,dobândite printr-o experienc� întâmpl�toare, care, dep�_ind cu secole _tiincaexact�, d�inuiesc împletite cu credince ridicole _i barbare în mas� întunecat�_i închis� a poporului, transmicându-se drept cea mai mare tain�, dingeneracie în generacie.

In ciuda neîncelegerilor noastre destul de adânci în acest domeniu, neleg�m tot mai mult unul de cel�lalt. Nu se rostise înc� nici un cuvânt dedragoste, dar a fi împreun� era pentru noi o necesitate _i, de multe ori, înclipele de t�cere, când privirile noastre se întâlneau, ochii ei se umezeau, _ivini_oara albastr� de pe tâmpla începea s�-i pulseze vizibil...

In schimb, leg�turile mele cu Iarmola se înr�ut�ciser� de tot. Aflasepesemne c� m� duc în coliba din p�dure _i c� m� plimb seara cu Olesia. ^tiatotdeauna cu o uimitoare exactitate tot ceea ce se petrecea în p�durea lui.De câtva timp, observasem c� m� ocolea. Când m� preg�team s� m� duc înp�dure, ochii lui negri, plini de mustrare _i nemulcumire, m�nurm�reau dedeparte, de_i nu-_i exprima nemulcumirea prin nici o vorb�. Intrerupsesem _ilecciile noastre hazlii, dar _i temeinice. Iar dac�-l chemam uneori seara s�învece, f�cea doar a lehamite cu mâna.

- Ce rost are? Nu-i treab� serioas�, cona_ule, zicea el alene _idisprecuitor.

Nici la vân�toare nu mai mergeam. Ori de câte ori aduceam vorbadespre vân�toare, g�sea câte un pretext s� nu se duc�.

Ba c� pu_ca îi e stricat�, ba c�-i câinele bolnav, ba c� n-are timp. �N-am timp, cona_ule... ast�zi ar ogorul", r�spundea el de cele mai multe ori lainvitacia mea, de_i eu _tiam foarte bine c� n-o �s�-_i are ogorul", ci o s� deatârcoale cât e ziua de lung� prin preajma cârciumii, cu n�dejdea destul denesigur� c� doar-doar l-o cinsti careva. Du_m�nia asta ascuns�, t�cut� m�cam obosea _i chiar m� gândeam s� m� lipsesc de serviciile sale, la primulprilej potrivit... dar m� oprea un sentiment de mil� pentru familia luinumeroas�, care tr�ia în s�r�cie _i c�reia simbria de patru ruble a lui Iarmolaîi ajut� s� nu moar� de foame.

Vll.

ÎNTR-O SEAR� M-AM DUS CA DE obicei la coliba din p�dure _i am b�gatde seam� c� cele dou� femei erau am�râte. B�trâna _edea în pat, gârbovita,cu capul în palme, Ieg�nându-se înainte _i înapoi _i bomb�nind cuvinteneîncelese. Când i-am dat binece, nici nu m-a luat în seam�. Olesia mi-a spusbun� ziua, prietenoas� ca întotdeauna, dar convorbirea noastr� Iâncezea.Fata p�rea neatent� _i-mi r�spundea cu gândul aiurea. Pe chipul ei frumos sea_ternuse o umbr� de îngrijorare.

- Vi s-a întâmplat ceva r�u, Olesia, am spus eu, atingându-i u_or mânaîntins� pe banc�.

Ea s-a întors repede spre fereastr�, de parc� voia s� se uite neap�rat laceva. Se str�duia s� par� lini_tit�, dar sprâncenele încruntate îi tremurau _i-_imu_ca tare buza de jos.

- Nu... Ce ni se poate întâmpla? a zis ea cu glas surd. Toate sunt cumle _tii.

- De ce m� minci, Olesia? Nu-i frumos din partea ta... _i eu carecredeam c� suntem adev�raci prieteni.

- Z�u, nu-i nimic... A_a... Grijile noastre obi_nuite... Fleacuri...- Nu cred c�-s fleacuri. Ar�ci cu totul schimbat�.- bi se pare.- Fii sincer�, Olesia. Nu _tiu dac� voi fi în stare s� te ajut, dar poate c�

a_ putea s�-ci dau m�car un sfat... ^i-apoi, o s� te mai u_urezi dac�-miîmp�rt�_e_ti necazul.

- Z�u c� nu merit� s� vorbim de asta, s-a împotrivit ea cu ner�bdare.Nu m� poci ajuta cu mimic.

Ins� b�trâna s-a amestecat pe nea_teptate în convorbirea noastr� cu oviolenc� surprinz�toare:

- Ce te groz�ve_ti a_a, prostuco?! Omul îci vorbe_te serios _i tu umblicu nasul pe sus. Ca _i cum nimeni pe lume n-ar fi mai de_tept ca tine. D�-mivoie, domnule, s�-ci spun eu toat� povestea, a_a cum s-a întâmplat, aîncheiat ea, întorcându-se spre mine.

Ceea ce se întâmplase era mult mai grav decât a_ fi putut s� presupundin vorbele mândrei Olesia. In seara din ajun, se pomeniser� în c�suca lor cuuriadnicul.

- Mai întâi s-a a_ezatjos ca omul _i mi-a cerut votc�, mi-a povestitManuiliha, dar apoi s-a pornit: �S� v� c�raci de-aici în dou�zeci _i patru de orecu toate boarfele voastre! De mai vin prin partea locului _i dau de tine, s� _tiic� te-ai ars. Te trimit de unde-ai venit cu doi soldaci de paz�." ^i eu, boierule,sunt de departe, din ora_ul Amcensk... Acum nu mai cunosc acolo pe nimeni.^i-apoi _i actele noastre sunt expirate de mult, a_a c� nu-s în regul�. O,Doamne, ce nenorocire!

- Dar de ce te-a l�sat în pace pân� ast�zi _i-acum s-a hot�rât deodat�s� te-alunge? am întrebat-o eu.

- P�i nu? Poftim de vezi! Aîn_irat el verzi _i uscate da' m�rturisescc� n-am înceles lucru mare. Cic� bordeiul �sta n-arfi al nostru, ci almo_ierului. Mai înainte am stat cu Olesia în sat, _i pe urm�...

- ^tiu, _tiu, m�tu_�, am aflat... S-au sup�rat c�ranii pe tine.

- Da, asta este. Atunci I-am rugat pe mo_ierul cel b�trân domnulAbrosimov, s�-mi dea coliba asta. ^i-acu_i cic� p�durea ar fi cump�rat-o una|t mo_ier _i vrea s� sece mla_tinile. Da' cu ce I-oi stingheri eu?

- M�tu_�, nu cumva o umbla cu minciuni? am întrebat-o eu. Poate c�uriadnicul vrea s� pun� mâna pe-o hârtie de zece ruble?

- I-am dat, dr�gucule, i-am dat. Da' nu vrea s� ia! Ce bucluc! I-amdat _i una de dou�zeci _i cinci de ruble _i tot n-a vrut... S-a repezit la mine demi s-a f�cut negru înaintea ochilor. O cinea morci_: �S� v� c�raci, s� vi c�raci!u Acu ce ne facem, singure _i nenorocite?! Boierule, m�car de ne-ai ajuta, dei-ai spune s� ne lase-n pace, de i-ai închide gura nes�cioas�. Toat� viaca ci-a_fi recunosc�toare.

- Bunico! a s�rit Olesia, dojenitoare.- Ce-i tot dai zor cu bunico?! s-a înfuriat b�trâna. De mai bine de

dou�zeci _i patru de ani îci tot sunt bunic�. Tu crezi c�-i mai potrivit s�mergem cu traista la cer_it? Nu, domnule, n-o lua în seam�. Milostive_te-te _i,de poci, f� ceva.

Am f�g�duit vag s� intervin, de_i, la drept vorbind, nu prea aveamsperance mari. Faptul c� uriadnicul nu primise bani însemna c�-i o treab�foarte serioas�. In seara aceea. Olesia _i-a luat r�mas bun de la mine cur�ceal� _i, împotriva obiceiului, nu m-a condus. Mi-am dat seama c�, mândracum era, se sup�rase din cauza amestecului meu în treburile lor _i se simceastânjenit� _i din pricina v�ic�relilor bunicii sale.

Vlll.

ERA o DIMINEAb� C�LDUb�, ÎNnourat�. De câteva ori d�duse câte-or�p�ial� scurt�, binef�c�toare, cu pic�turi mari, care face c� iarb� fraged� s�creasc� v�zând cu ochii _i s� r�sar� l�stari noi. Dup� ploaie ap�rea o clip�soarele, îmb�ind în str�lucire vesel� verdele proasp�t, înc� ginga_, al liliaculuiud, care-mi umplea gr�dinica. Vr�biile ciripeau _i mai cip�tor pe straturileumede din gr�dina de zarzavat, iar mireasma mugurilor de plop, cafenii _icleio_i, se simcea _i mai puternic�. St�team la mas� _i desen�m planul uneivile proiectate în mijlocul p�durii, când a ap�rut Iarmola.

- Vine uriadnicul, a zis, el, posomorât.În clipa aceea uitasem cu totul de porunca pe care i-o d�dusem cu

dou� zile mai-nainte s� m� în_tiinceze când o trece uriadnicul, _i nuîncelegeam ce treab� avea cu mine reprezentantul acesta al puterii de stat.

- Ce-ai spus? am întrebat eu, nedumerit.- Am zis c� vine uriadnicul, a repetat larmolA. Cu acela_i glas

du_m�nos cu care-mi vorbea în ultimele zile. L-am v�zut chiar acum pest�vilar. Se-ndreapt�-ncoace.

Pe drum a r�sunat huruit de roci. M-am gr�bit spre fereastr� _i amdeschis-o. Un cal mare, sl�b�nog, de culoarea ciocolatei, cu buza de josl�sat� _i cu o c�ut�tur� sup�rat�, tr�gea în trap m�surat o tr�suric� înalt� _i_ubred�, împletit� din crengi, cu o singur� hulub�, la care era înh�mat.Cealalt� hulub� era înlocuit� cu o funie groas�. (Gurile rele de la centruljudecean spuneau c� uriadnicul î_i f�cuse dinadins tr�suric� asta de locar�toas�, ca s� curme zvonurile care ar fi putut circula pe seama lui.) Omul

mina singur. Trupul lui monstruos de gras, îmbr�cat într-o mant� cenu_ief�cut� din postav oficeresc elegant, ocupa întreaga banchet�.

- Am onoarea, Evpsihi Afrikanovici! am strigat eu, scocând capul pefereastr�.

- Aha, am onoarea! Voinic, s�n�tos? mi-a r�spuns el prietenos, cuglasul lui puternic de bariton.

A oprit calul _i, ducându-_i palm� la cozoroc, s-a înclinat cu o graciegreoaie.

- Intraci o clip�. Am treab� cu dumneavoastr�.El a desf�cut bracele a neputinc�, cl�tinând din cap.- Nu pot! Am plecat în interes de serviciu. M� duc la Volo_a s� v�d un

înecat.

Dar eu îi cuno_team sl�biciunile, a_a c� i-am spus cu o nep�sarepref�cut�:

- P�cat, tare p�cat... Tocmai f�cusem rost de la mo_ia contelui Vorcelde vreo dou� sticluce...

- Nu pot. Datoria...- Mi le-a vândut chelarul, care m� cunoa_te. Le-a cinut în pivnic� _i le-a

îngrijit c� pe copiii lui... Intraci o clip�... Dau porunc� s� se preg�teasc� întretimp fin calului.

- Z�u, cum sunteci, a zis el mustr�tor. Parc� n-aci _ti c� datoria treceînainte de orice. ^i ce-i în sticlele alea? Rachiu de prune?

- Ce rachiu de prune! am r�spuns eu cu disprec. Vin vechi, fr�cioare,asta el

- M�rturisesc c� am _i luat o gustare, a zis el, sc�rpinându-_i cu p�rerede r�u falca, în timp ce-_i zbârcea tot chipul.

Am urmat tot atât de calm:- Nu _tiu dac-o fi adev�rat, dar chelarul s-a jurat c� e un vin de dou�

sute de ani. Are un buchet, parc�-i coniac, _i e galben ca chihlimbarul.- Uf! Ce v-aci pus în gând cu mine?! a strigat el cu o disperare comic�.

^i cine-o s� vad� de calul meu?Aveam într-adev�r câteva sticle de vin, de_i nu chiar atât de vechi cum

îl l�udam, dar n�d�jduiam ci puterea sugestiei îi va mai ad�uga câteva zecide ani la vechime... în orice caz, era un vin într-adev�r bine p�strat. Mândriapivnicei unui magnat ruinat. (Evpsihi Afrikanovici, care se tr�gea dintr-ofamilie de popi, m-a rugat pe dat� s�-i dau o sticl� _i pentru acas�, ca s-oaib� la-ndemân� dac-o r�ci...) S-a g�sit _i o gustare grozav� - ridichi tinere,cu unt proasp�t abia atunci scos din putinei.

- ^i ce treab� aveci cu mine? a zis uriadnicul dup� al cincilea p�h�rel,l�sându-se pe speteaza vechiului fotoliu, care a pârâit sub greutatea lui.

Am început s�-i vorbesc de biata b�trâna, pomenind de: neajutorarea _idezn�dejdea ei _i spunând în treac�t câteva cuvinte _i în leg�tur� cuformalismul inutil. El m-a ascultat cu capul plecat, cur�cind grijuliu o ridichero_ie _i tare, pe care a început apoi s-o ronc�ie îmbietor. Din când în când, îmiarunc� o privire fugar�, nep�s�toare, cu ochii lui tulburi, caraghios de mici _i

de alba_tri, f�r� ca dup� mutra ba lat� _i ro_ie s� pot citi dac� încuviinceaz�sau nu ceea ce-i spuneam, în sfâr_it, când am t�cut, m-a întrebat:

- ^i ce vreci de la mine?- Cum ce vreau? am zis eu cu înfl�c�rare. V� rog s� v�. Gândici la

situacia lor. Dou� femei s�rmane, lipsite de ap�rare tr�iesc...- Dintre care una e o adev�rat� floare de gr�din�, m-a întrerupt el,

ironic.

- Floare sau nu, asta-i alt� treab�. Dar de ce nu v-aci milostivi de ele?De ce v� gr�bici s� le alungaci? Mai aveci pucin� r�bdare s� vorbesc cumo_ierul. Ce pierdeci dac� mai a_teptaci o lun�?

- Cum adic�, ce pierd?! a strigat el, Pierd tot, _i în primul rând, slujba.Dumnezeu _tie ce om o fi _i domnul llia_evici, noul mo_ier. Poate c-o fi unulcare-ci caut� nod în papur�... Din cei care, de cum îi nemulcume_te ceva, punmâna pe pan� _i trimit o ia! b� la Petersburg. C� doar sunt _i d-�_tia pe lanoi!

M-am str�duit s�-l lini_tesc. A- Daci-o-ncolo, Evpsihi Afrikanovici. In toat� povestea asta faceci din

câncar arm�sar. ^i la urma urmei, ce se poate întâmpla? Risc poate e, poatenu e, dar recuno_tinca e recuno_tinc�.

Uriadnicul a fluierat prelung, virându-_i adânc mâinile în buzunarelepantalonilor lui bufanci.

- Asta se cheam� recuno_tinc�?! Credeci c� pentru ni_te pârlite dedou�zeci _i cinci de ruble o s�-mi primejduiesc serviciul? Nu, nu m�cunoa_teci bine.

- De ce v� pierdeci cump�tul, Evpsihi Afrikanovici? Aici nu-i vorba debani, ci de altceva... S� zicem, de omenie...

- De o-me-nie? a silabisit el, ironic. Oamenii �_tia îmi stau uite ici!^i s-a lovit cu putere peste ceafa viguroas�, ca de bronz, care i se

rev�rsa peste guler cu o cut� de gr�sime.- Cred c� exageraci, Evpsihi Afrikanovici.- Nu exagerez de loc. Femeile astea-s �plaga meleagurilor noastre",

dup� expresia vestitului fabulist, domnul Krîlov. Asta sunt cele dou� doamne!Aci citit minunata carte a în�lcimii-sale, princului Urusov, intitulat� Uriadnicul?

- Nu, n-am avut prilejul.- Foarte r�u. E o oper� minunata, de înalt� cinut� moral�. V� sf�tuiesc

s-o citici când aveci timp...- Bine, bine, o s-o citesc cu pl�cere. Dar nu înceleg ce leg�tur� poate

avea cartea asta cu bietele femei?

- Ce leg�tur�? Foarte strâns�. Punctul unu (Evpsihi Afrikanovici î_iîndoi degetul ar�t�tor, gros _i p�ros, de la mâna stâng�): �Uriadnicul trebuies� urm�reasc� neostenit ca toci s� se duc� plini de râvna la biseric� debun�voie _i nesilici de nimeni. Daci-mi voie s� v�-ntreb: Asta... Cum îi zice...Manuiliha? Se duce ea vreodat� la biseric�?

Amucisem, uimit de întors�tura nea_teptat� a discuciei. El m-a privittriumf�tor, îndoindu-_i al doilea deget.

- Punctul doi: �Se interzic pretutindeni prezicerile mincinoase _it�lm�cirea semnelor..." Pri-ce-peci? Acum vine punctul trei: �Se interzice cacineva s� se dea drept vr�jitor _i s� foloseasc� astfel de în_el�ciuni". Ce maizi-ceci? Dac� ies deodat� în vileag toate astea _i ajung pe ocolite la urechilesuperiorilor mei? Cine r�spunde? Eu. Cine e dat afar� din slujb�? Eu. Vedecicam cum devine cazul? A

S-a instalat din nou în fotoliu. In timp ce privirea îi r�t�cea distrat� de-alungul perecilor, cu degetele b�tea darabana în mas�.

- ^i dac� v� rog eu, Evpsihi Afrikanovici? am început iar cu rug�-nglas. Desigur, îndatoririle dumneavoastr� sunt complicate _i v� dau mult�b�taie de cap, dar _tiu c� aveci o inim� de aur. Ce v� cost� s�-mi promiteci c�n-o s� v� atingeci de femeile astea?

Ochii lui s-au oprit pe nea_teptate undeva deasupra capului meu.- Aveci o pu_c� pe cinste, a zis el c� în treac�t, b�tând mereu

darabana în mas�. Frumoas� pu_c�. Mai acum câteva zile, când am fost pe ladumneavoastr� - nu eraci acas� - am admirat-o mult. Grozav� pu_c�!

Am întors capul _i m-am uitat la pu_c�.- Da, nu-i rea, am l�udat-o _i eu. E de tip vechi, marca Gastine-Rennet.

Am transformat-o abia anul trecut. Ia uitaci-v� bine la cevi.- Nici vorb�, nici vorb�... Atunci am admirat mai ales cevile. Grozav�

pu_c�... o adev�rat� comoar�, nu alta.Privirile noastre s-au întâlnit _i în colcul buzelor uriadnicului am z�rit un

zâmbet u_or, dar plin de înceles. M-am ridicat de la locul meu, am scos pu_cadin perete _i m-am apropiat cu ea de Evpsihi Afrikanovici.

- Muntenii din Caucaz au obiceiul foarte frumos de a d�rui oaspeteluiobiectul pe care acesta îl laud�, i-am spus eu, prietenos. De_i nu suntemmunteni din Caucaz, v� rog s� primici pu_ca aceasta ca amintire.

Uriadnicul s-a pref�cut ru_inat.- Vai de mine, un lucru atât de minunat! Nu, nu, e un obicei prea

generos!Nu mi-a trebuit îns� mult� vreme ca s�-l conving. A privit pu_ca, a pus-

o cu grij� între genunchi _i a _ters dr�g�stos cu batist� curat� praful de petr�gaci. M-am mângâiat întrucâtva cu gândul c� arma a înc�put cel pucin pemâna unui amator _i cunosc�tor. Evpsihi Afrikanovici s-a ridicat gr�bit s�plece.

- Treaba n-a_teapt�, iar eu m-am cam întins la vorb�, a zis el, izbindcu piciorul în podea, ca s�-_i pun� galo_ii. Când v� g�sici pe aproape, v� rogmult s� trececi _i pe la mine.

- ^i cu Manuiliha cum r�mâne, domnule _ef? i-am amintit eu cudelicatece.

- O s� vedem, o s� vedem... a morm�it el în doi peri. Uite ce am vruts� v� mai rog. Aveci ni_te ridichi excelente...

- Le-am cultivat chiar eu.

- Minunate ridichi! Hm, nevast�-mea, _tici, ador� legumele. Dac� s-arputea... o leg�turic�...

- Cu pl�cere, Evpsihi Afrikanovici. Socot c� e de datoria mea... O s� v�trimit chiar ast�zi un co_ulec _i daci-mi voie s� mai adaug _i ni_te unti_or...Am un unt minunat.

- M� rog, _i unti_or... mi-a îng�duit uriadnicul. lar muierilor �loraspuneci-le c� deocamdat� le las pe loc. Numai s� _tie, a ridicat el deodat�glasul, c� doar cu un bogdaproste nu scap� de mine. Iar acum, cu bine. V�mulcumesc înc� o dat� pentru dar _i osp�tare.

^i-a ciocnit c�lcâiele milit�re_te _i cu mersul greoi al omului s�tul _idemn a pornit spre tr�surica lui, lâng� care îl a_teptau respectuo_i cu c�ciul�-n mina v�t�_elul, primarul satului _i larmola.

IX.

EVPSIHI AFRIKANOVICI S-A bINUT de cuvânt _i le-a l�sat în pace pentruun timp pe locatarele colibei din p�dure. parîntre Olesia _i mine lucrurile s-au schimbat într-un mod brusc _i ciudat. In purtarea ei nu mai r�m�sese niciurm� din duio_ia încrez�toare _i naiv� de mai înainte, în care se îmbinau cuatâta dr�g�l�_enie cochet�ria unei fete frumoase cu _treng�ria vioaie decopil. Acum, în discuciile noastre ap�rea un fel de stânjeneala... Ea se fereacu un fel de team� de subiectele interesante care oferiser� pân� atunci unorizont atât de larg curiozit�cii ei.

Când m� duceam pe acolo, se apuca de lucru _i muncea cu încordare,cu o preocupare dârz�, îns� observam adesea c� bracele i se l�sau deodat�neputincioase de-a lungul genunchilor, iar ochii i se acinteau în podea. Dac�în clipele acestea o strig�m pe nume sau o întrebam ceva, tres�rea,întorcându-_i spre mine faca pe care citeam spaima _i str�duinca de a-miîncelege cuvintele. Uneori mi se p�rea c� prezenca mea o apas� _i ostinghere_te. Ceea ce nu se prea potrivea cu interesul atât de mare pe care-lstârnea numai cu câteva zile mai înainte orice observacie, orice fraz� a mea...Nu-mi mai r�mânea s� cred decât c� Olesia nu-mi ierta amestecul în

povestea cu uriadnicul, care tulburase firea ei independent�. Dar nicipresupunerea aceasta nu m� satisf�cea. Cum se putea ca o fat� simpl�,crescut� în mijlocul p�durii, s� fie atât de orgolioas�?

Aveam nevoie de o explicacie, dar ea se ferea cu înc�p�cânare de oriceprilej prielnic pentru o discucie sincer�. Plimb�rile noastre, pe care le f�ceamseara, încetaser�. In zadarîi arunc�m, ori de câte ori m� preg�team s� plec,priviri pline de înceles _i implorare. Se pref�cea c� nu încelege. Prezenca:b�trânei, în ciuda surzeniei sale, m� stingherea.

Uneori m� r�zvr�team împotriva propriei mele neputince _i împotrivaobi_nuincei care m� îndemna s-o v�d în fiecare zi. Nici nu b�nuiam ce firenev�zute, ginga_e, dar tari, îmi legau inima de fata aceasta fermec�toare, pecare nu o încelegeam. Nu m� gândeam înc� la dragoste, dar treceam prinstarea de nelini_te premerg�toare dragostei, plin� de tot felul de senzaciiputernice, chinuitoare, de o tristece nel�murit�... Oriunde m� aflam, oricef�ceam pentru a m� distra într-un fel sau altul, gândul îmi era la Olesia,întreaga mea fiinc� n�zuia spre ea, amintirea glasului ei îmi strângea inimacu o durere u_oar� _i dulce. Iar când venea seara, _edeam mult� vreme lâng�

ea pe b�ncuca scund� _i _ubred�, simcind cu ciud�, c� sunt tot mai timid _imai stângaci.

O dat� am stat lâng� Olesia aproape o zi întreag�. Îmi fusese r�u dedimineac�, dar nu-mi d�dusem seama ce am. Spre sear�, m-am simcit maiprost. Mi-era capul greu, îmi vâjiiau urechile, iarîn cre_tet simceam o dureresurd�, neîntrerupt�, de parc� m� ap�sa mereu o mân� moale, dar viguroas�.Gura mi se uscase _i prin tot trupul mi se rev�rsa un fel de sl�biciune carem� predispunea la Ienevie _i m� f�cea s� simt în fiece clip� dorinca de ac�sca _i de a m� întinde... Ochii m� dureau, ca _i cum m-a_ fi uitat cint�, deaproape la un obiect str�lucitor.

In seara aceea, pe când m� întorceam târziu acas�, pe la jum�tateadrumului m-au apucat deodat� ni_te frisoane îngrozitoare. De r�u ce-mi era,aproape c� nu vedeam drumul _i nu-mi d�deam seama încotro merg,cl�nc�nind din dinci _i cl�tinându-m� ca un om beat.

Nici acum nu _tiu cine m-a adus acas�. ^ase zile am z�cut scuturat defriguri cumplite, caracteristice acestei regiuni. În timpul zilei boala parc� semai potolea _i-mi rec�p�t�m cuno_tinca. lstovit, abia m� târam prin odaie.Genunchii m� dureau _i simceam o sl�biciune cumplit�. La orice mi_care maibrusc�, sângele îmi n�v�lea, fierbinte, la cap, _i toate obiectele din facaochilor mei se cufundau în bezn�. Seara îns�, de obicei pe la ora _apte,accesele bolii se n�pusteau asupra mea ca o furtun�; culcat în pat,petreceam o noapte îngrozitoare, lung� cât un secol, ba tremurând de frigsub plapum�, ba cuprins de c�lduri insuportabile. De îndat� ce acipeam pucin,creierul meu înfierb�ntat era cuprins de, fel de fel de visuri chinuitoare,ciudate _i absurde. In toate aceste n�luciri vedeam lucruri m�runte,microscopice, care se îngr�m�deau, ag�cându-se unele de altele, într-untalme_-balme_ îngrozitor. Ba mi se n�z�rea c� desfac ni_te l�zi multicolore,cu forme stranii, _i scot cutii mici din altele mai mari, iar din cele mici altele _imai mici, f�r� s� pot pune cap�t acestei munci nesfâr_ite, care mi se p�readin ce în ce mai resping�toare. Ba pe dinaintea ochilorîmi treceau cu oiuceal� amecitoare dungile lungi, viu colorate, ale tapetelor, pe care, în loculdesenelor, vedeam cu o claritate uimitoare ghirlande întregi de chipuriomene_ti, uneori frumoase, blânde _i zâmbitoare, dar alteori îngrozitor deschimonosite, cu limbile scoabe, cu dincii rânjici _i rotindu-_i albul uria_ alochilor. Apoi începeam cu Iarmola o discucie abstract�, neobi_nuit deîncurcat�. Argumentele pe care le aduceam _i unul _i altul erau tot maisubtile _i mai adânci. Diferitele cuvinte _i chiar literele c�p�tau penea_teptate o semnificacie misterioas�, neînchipuit de profund� _i m�cuprindea o team� tot mai mare _i plin� de dezgust în faca forcei tainice _isupranaturale ce-mi storcea din creier, unul dup� altul, sofisme monstruoase,nel�sându-m� s� curm discucia de care mi-era de mult lehamite...

Era ca un vârtej clocotitor, alc�tuit din siluete de oameni _i fiare, dinpeisaje, obiecte cu cele mai uluitoare forme _i culori, din cuvinte _i fraze, ac�ror semnificacie o percepeam cu toate simcurile... Dar, ciudat, în acela_itimp vedeam f�r� întrerupere _i cercul luminos pe care-l f�cea pe tavanlampa cu abajurul verde, ars pe margine. ^i nu _tiu de ce credeam c� în

cercu| acesta nemi_cat, cu marginile sinuoase, se ascunde o viac� t�cut�,monoton�, misterioas� _i înfrico_�toare, mai înfrico_�toare _i mai ap�s�toaredecât haosul înnebunitor al viselor mele.

Apoi m� trezeam, sau mai bine zis cnonstatam deodat� c� sunt treaz,cuno_tinca îmi revenea aproape complet. Imi d�deam seama c� sunt în pat,c� delirasem cu pucin mai înainte, îns� cercu| luminos de pe tavanulîntunecat continua s� m� sperie, ca o amenincare sinistr� _i ascuns�. Îmiîntindeam mâna sl�bit� spre ceas _i descopeream cu nedumerire c� toat�succesiunea viselor mele hidoase nu durase mai mult de dou�-trei minute.

�Doamnel Vor mai veni oare zorile?" m� gândeam cu disperare, mi_cândcapu| pe pernele fierbinci încoace _i-ncolo, cu buzele care-mi ardeau _i curespiracia grea _i întret�iat�... ^i iar m� cuprindea mole_eala, creierul meuc�dea iar prad� unui co_mar absurd _i dup� dou� minute m� trezeam din noucople_it de o tristece de moarte.

Dup� _ase zile, trupul meu viguros, ajutat de chinin� _i de infuzie dep�tlagin�, a biruit boala. Când m-am sculat din pat, abia m� cineam pepicioare. S�n�tatea îns�, îmi revenea cu o rapiditate parc� plin� dener�bdare. În creierul meu, obosit de cele _ase zile de delir, lipsa gânduriloraducea o stare de lenevie pl�cut�. Mânc�m cu o poft� de lup _i trupul meu seînt�rea v�zând cu ochii, sorbind prin toci porii s�n�tate _i bucurie de viac�. Pezi ce trecea m� simceam atras de coliba singuratic� din p�dure mai multdecât oricând _i fiindc� nervii mei înc� nu se vindecaser� pe deplin, ori decâte ori îmi aminteam de faca _i glasul Olesiei, m� n�p�dea o înduio_are atâtde mare, încât îmi venea s� plâng.

X.

AU MAI TRECUT CINCI ZILE ^I mi-am revenit atât de mult, încât amputut s� m� duc pe jos pân� la colib�, f�r� s� obosesc. Când am ajuns înpragul u_ii, inima a început s�-mi bat�, cuprins� de team� _i fr�mântare. Nuo mai v�zusem pe Olesia de aproape dou� s�pt�mâni _i-mi d�deam seamafoarte bine cât îmi era de apropiat� _i de drag�. Am r�mas câteva clipe cumâna pe clanc�, abia st�pânindu-mi b�t�ile inimii _i înainte de a împinge u_a,am închis chiar nehot�rât ochii _i am stat câtva timp nemi_cat.

E cu neputinc� s� analizezi impresiile de felul acelora pe care le-amavut dup� ce am intrat în cas�... Oare e_ti în stare s�-ci aduci aminte decuvintele rostite în primele clipe de întâlnire dintre mam� _i fiu, dintre soc _isocie, sau dintre doi îndr�gostici? Dac� le-ai a_terne întocmai pe hârtie, aivedea c� sunt frazele cele mai simple, cele mai obi_nuite, ba chiarcaraghioase. Dar fiecare cuvânt î_i are rostul lui _i ci-e neînchipuit de scump,fiindc� e rostit de glasul cel mai drag din lume.

Mi-aduc aminte, da, mi-aduc aminte foarte limpede c� Olesia _i-a întorsrepede faca palid� spre mine, _i pe chipul ei fermec�tor, care-mi p�rea cutotul nou, s-au oglindit într-o frântur� de clip�: nedumerirea, spaima,nelini_tea _i un zâmbet delicat, luminos, de dragoste... B�trâna bomb�neaceva, învârtindu-se în jurul meu, dar nu-i auzeam cuvintele de bun venit.Doar glasul Olesiei, ca o muzic� pl�cut�, îmi vibr� în urechi:

- Ce ci s-a întâmplat? Ai fost bolnav? O, ce mult a sl�bit, bietul de el!

Nu am fost mult� vreme în stare s�-i r�spund. St�team t�cuci, unul înfaca celuilalt, cinându-ne de min� _i privindu-ne în ochi, plini de bucurie. Amsocotit totdeauna c� aceste câteva clipe de t�cere au fost cele mai fericitedin viaca mea. Niciodat�, nici mai înainte, nici dup� aceea nu m-am bucuratde o încântare atât de curat�, de plin�, de cople_itoare. ^i câte n-am citit înochii mari _i întunecaci ai Olesiei! Emocia întâlnirii, mustrarea pentru lipsamea îndelungat�, m�rturisirea plin� de înfl�c�rare a dragostei... Am simcit c�o dat� cu. Aceast� privire, ea îmi d�ruia din toat� inima, f�r� nici o condicie _if�r� nici o _ov�ial�, întreaga ei fiinc�.

Ea a rupt cea dintâi farmecul care ne cuprinsese, ar�tându-mi-o peManuiliha cu o mi_care u_oar� a pleoapelor. Ne-am a_ezat al�turi _i Olesia aînceput s� m� întrebe am�nuncit, îngrijorat�, de mersul bolii mele, demedicamentele pe care le luasem, de p�rerea doctorului (care venise dedou� ori din târgu_or ca s� m� vad�). Mi-a cerut în repetate rânduri s�-ivorbesc de medic _i, din când în când, pe buzele ei ap�rea un zâmbet ironic.

- O, dac-a_ fi _tiut c� e_ti bolnav! a exclamat ea cu o neînchipuit�p�rere de r�u, te-a_ fi pus pe picioare într-o singur� zi... Cum poci s� te dai pemâna lor, când ei n-au habar de nimic? De ce n-ai trimis dup� mine?

M-am simcit stânjenit.- Vezi tu... boala m-a p�lit pe negândite... ^i-apoi n-am vrut s� te

nec�jesc. În ultimul timp te-ai purtat atât de ciudat, de parc� ai fi fost mereusup�rat� pe mine, sau te-a_ fi plictisit... Ascult�-m�, Olesia, am ad�ugat eu în_oapt�, ar trebui s� st�m mai mult de vorb�... numai noi... m� încelegi?

Ea _i-a coborâr pleoapele în semn de încuviincare, apoi a aruncat oprivire tem�toare spre bunica ei, _optind repede:

- Da... Am vrut _i eu... Dar mai pe urma... Ai pucina, r�bdare...Dup� apusul soarelui, Olesia m-a gr�bit s� plec.- Hai mai repede, mai repede, mi-a spus ea, tr�gându-m� de mânec�.

Dac� te prinde umezeala, ci se întoarce boala.- Dar tu unde ce duci? a întrebat-o Manuiliha, v�zându-_i nepoata c�

se leag�ngr�bit� la cap cu o basma cenu_ie _i mare.- Il petrec pucin, a r�spuns ea.Vorbise cu un ton nep�s�tor, uitându-se pe fereastr�, _i nu la bunica ei,

darîn glasul ei am prins o u_oar� enervare.- Chiar te duci? a întrebat-o b�trâna, accentuând cuvintele.Ochii scânteietori ai Olesiei s-au oprit pe faca b�trânei.- Da, m� duc! a r�spuns ea, cu sfruntare. Cred c� ne-am l�murit o

dat�... E treaba mea _i eu r�spund.- E-eeh! a exclamat b�trâna, cu n�duf _i dojan�.A mai vrut s� adauge ceva, dar a f�cut un gest de lehamite, s-a

îndreptat cu pa_ii ei tremur�tori spre colcul od�ii _i s-a aplecat, gemând,deasupra unui co_.

Mi-am dat seama c� discucia aceast� scurt� era urmarea unorîndelungate certuri _i nemulcumiri. Pe când coboram pe c�rarea spre p�dure,am întrebat-o:

- Bunicii tale nu-i plao* c� te plimbi cu mine? Nu-i a_a?

Ea a dat din umeri, nec�jit�.- Te rog s� nu te superi Nu vrea... dar ce, nu pot s� fac ce-mi place.M-a cuprins deodat� o dorinc� nest�pânit� s-o dojenesc pentru

asprimea ei din trecut.- A_adar, ai fi putut s� r�mâi singur� cu mine _i înainte de boala mea,

dar nu ai vrut... Dac-ai _ti cât m-ai chinuit... A_teptam, a_teptam cu atâtaardoare în fiecare sear� s� m� însoce_ti, iar tu p�reai totdeauna distrat�,plictisit�, sup�rat�... M-ai chinuit mult, Olesia!

- Destul, dragul meu... Hai s� nu ne mai gândim la asta, m-a rugat ea,_i glasul ei îmi cerea parc� iertare.

- N-am vrut s�-ci aduc nici o învinuire, am spus doar a_a... Acumînceleg tot ce s-a întâmplat... Chiar c�-mi vine s� râd când îmi aduc aminte!La început credeam c� te-ai sup�rat pe mine din cauza uriadnicului _i m-amîntristat foarte mult. Mi se p�rea c�-ci sunt atât de str�in, încât ci-e greu s�prime_ti de la mine chiar _i un simplu serviciu prietenesc... Asta m-a am�râtcum nu-ci închipui... Nici prin gând nu-mi trecea c� toate astea se datoraubunicii tale...

Chipul Olesiei s-a îmbujorat.- Ba nu se datora nicidecum bunicii! Eu n-am vrut-o! a strigat ea cu

surprindere.l-am privit dintr-o parte capul u_orînclinat, cu profilul pur _i ginga_, _i

abia atunci mi-am dat seama c� _i ea a sl�bit în timpul acesta _i în jurulochilor i s-au a_ternut umbre alb�strii. Simcindu-mi privirea, Olesia _i-a ridicatochii spre mine, darîn aceea_i clip� i-a coborât iar, întorcându-_i faca cu unzâmbet ru_inat.

- De ce nu voiai, Olesia? Spune, am întrebat-o eu cu glasul sugrumat,apucând-o de mâini _i silind-o s� se opreasc�.

Tocmai ne aflam pe o c�rare lung�, îngust� _i dreapt� ca o s�geat�. Piniînalci _i zvelci se în�lcau de ambele p�rci, alc�tuind un coridor uria_ ce sepierdea departe, sub bolta de crengi împletite _i înmiresmate. Trunchiurilegola_e, scorojite, sclipeau în reflexele purpurii ale soarelui ce se stingea înapus...

- Spune, de ce nu voiai s� m� petreci, Olesia, de ce? repetam eu în_oapt�, strângându-i mâna cu tot mai mult� putere.

- Nu puteam... Mi-era team�, a zis ea atât de încet, încât abia amauzit-o. Credeam c� pot s� scap de soarta mea... Dar acum... acum...

S-a oprit cu respiracia t�iat�, _i-a aruncat bracele pe nea_teptate înjurul gâtului meu, m-a strâns tare _i pe buze am simcit arsura dulce a_oaptelor ei gr�bite _i întret�iate.

- Acum mi-e totuna, mi-e totuna! Fiindc� te iubesc, dragul meu,fericirea mea, scumpul meu!

Se lipea de mine tot mai strâns _i sub mâinile mele simceam fream�tultrupului ei viguros _i fierbinte, iar pe piept, b�t�ile puternice ale inimii ei.S�rut�rile ei p�tima_e îmi p�trundeau în creierul înc� sl�bit de boal� ca unvin amecitor _i începeam s�-mi pierd cump�tul.

- Pentru numele lui Dumnezeu, Olesia, destul... Las�-m�, spuneam eu,str�duindu-m� s�-i desfac bracele din jurul gâtului meu. Acum m-a cuprins _ipe mine teama. M� tem de: mine însumi, las�-m�. Atunci _i-a ridicat spremine faca luminat� de un zâmbet gale_.

- Nu te teme, dragul meu, a zis ea, cu o ging�_ie _i îndr�zneal�mi_c�toare, care nu pot fi descrise. N-o s� te învinuiesc niciodat� de nimic.Nu voi fi geloas�, ori cu cine ai fi... Spune-mi doar atât: m� iube_ti?

- Te iubesc, da, te iubesc de mult� vreme _i nespus de mult. Dar... num� mai s�ruta... N-o s� m� mai pot st�pâni, amecesc _i nu mai sunt în stares� r�spund de faptele mele...

Dar buzele ei s-au lipit de buzele mele, îndelung _i chinuitor de dulce, _imai mult i-am ghicit decât i-am auzit vorbele:

- Nu te teme _i nu te mai gândi la nimic... Ziua de azi e a noastr� _inimeni n-o s� ne-o poat� lua.

Noaptea aceea a fost ca un basm încânt�tor _i fermecat. R�s�rise luna_i sm�lcase în chip straniu p�durea, a_ternând în bezn� pete palid-alb�strii petrunchiurile noduroase, pe crengile r�sucite _i pe mu_chiul moale ca un covorde plu_. Mestecenii albi _i subciri se vedeau clarîn noapte, cu frunzi_ul lor rarparc� acoperit cu v�luri argintii _i str�vezii. Pe alocuri, lumina nu p�trundeade loc sub acoper�mântul des al crengilor de pin. Acolo domnea o bezn� denep�truns _i doarîn mijlocul ei, prelingându-se de cine _tie unde, o raz�str�lucea în chip nea_teptat pe un _ir de copaci, întinzând pe p�mânt oc�r�ruie îngust�, dreapt�, atât de luminoas� _i frumoas�, de parc� ar fi fostaleea împodobit� de zâne pentru mar_ul triumfal al lui Oberon _i al Titaniei.Inaintam îmbr�ci_aci prin legenda aceasta vie, plin� de zâmbet, f�r� s�scoatem o vorb�, cople_ici de fericirea noastr� _i de t�cerea p�durii care teînfiora.

- Dragul meu, am uitat de tot c� trebuie s� te gr�be_ti spre cas�. Cerea sunt! Abia te-ai f�cut bine _i eu te cin atu de târziu în p�dure.

Am îmbr�ci_at-o, am îndep�rtat basmaua de pe p�rul ei negru, des _im-am aplecat spre urechea ei, _optind:

- Nu-ci pare r�u, Olesia? N-o s� te c�ie_ti?Ea a cl�tinat încet din cap.- Nu, nu... Orice s-arîntâmpla, n-o s�-mi par� r�u. M� simt atât de

bine...

- Dar trebuie s� se întâmple neap�rat ceva r�u?Am citit în ochii ei, o clip�, groaza mistic� pe care o cuno_team atât de

bine.

- O, da, neap�rat... îci aminte_ti de dam� de cruce de care ci-amvorbit? Ei bine, dama aceea de cruce sunt eu. Mie mi se va întâmplanenorocirea prezis� de c�rci... ^tii, tocmai voiam s� te rog s� nu mai vii pe lanoi, îns� te-ai îmboln�vit _i nu te-am mai v�zut dou� s�pt�mâni... ^i-nvremea asta m-au cuprins un dor _i o tristece atât de mare, c� a_ fi dat oricenumai s� fiu lâng� tine m�car o clip�... Atunci m-am hot�rât. Mi-am zis c�orice s-arîntâmpla, n-o s� renunc pentru nimic în. Lume la fericirea mea...

- Într-adev�r, Olesia, acela_i lucru s-a întâmplat _i cu mine, am _optiteu, s�rutându-i u_or tâmpl�. Nu mi-am dat seama c� te iubesc, pân� nu m-am îmboln�vit _i nu te-am mai putut vedea. Se vede c� a avut dreptate celcare a spus c� desp�rcirea este pentru dragoste ca vântul pentru foc.Dragostea mic� o stinge, dar pe cea mare o întece_te _i mai mult.

- Cum ai spus? Mai zi o dat�, înc� o dat�, m-a rugat ea, foarte atent�.Am repetat dictonul spus de nu _tiu cine. Ea a stat câteva clipe

gânditoare _i dup� mi_carea buzelor am ghicit c� îmi repeta cuvintele.M-am uitat îndelung la obrazul ei palid, l�sat pe spate, la ochii ei mari,

negri, în care lic�reau reflexele razelor lunii _i presimcirea nel�murit� a uneinenorociri apropiate mi s-a furi_at pe nea_teptate în suflet ca un fior rece.

Xl.

POVESTEA NAIV� ^I FERMEC�TOARE a dragostei noastre a durataproape o lun� _i chiar _i ast�zi, pe lâng� chipul încânt�tor al Olesiei, însufletul meu tr�iesc a fel de viu înser�rile sângerii, sc�ldate în razeleasfincitului, diminecile înrourate, cu mireasma lor de ghiocei _i de miere, plinede prospecime _i de ciripit r�sun�tor de p�s�ri, zilele calde, toropitoare deiunie... în toat� vremea asta nu am _tiut ce-i plictiseala, nu am simcit nicioboseal� _i nici ve_nica mea pasiune pentru viaca de hoinar. Lumina, c�ldura,bucuria con_tient� a viecii _i dragostea lini_tit�, s�n�toas�, senzual�, m�desf�tau ca pe un zeu p�gân sau ca pe un animal tân�r _i viguros.

Dup� îns�n�to_irea mea, b�trâna Manuiliha se f�cuse atât denesuferit�, m� întâmpina cu atâta mânie f�ci_� _i zdr�ng�nea cu atâtaînver_unare oalele de pe sob� cât timp m� aflam în colib�, încât preferam s�ne întâlnim seara în p�dure... Farmecul verde, majestuos, al codruluiîmpodobea ca un cadru precios dragostea noastr� lipsit� de griji.

Pe zi ce trecea, descopeream cu tot mai mult� uimire c� Olesia - carecrescuse în mijlocul p�durii _i nici nu _tia m�car s� citeasc� - dovede_te înmulte împrejur�ri sensibilitate, delicatece _i un tact deosebit, înn�scut.Dragostea -în sensul ei direct, grosolan, are totdeauna laturi urâte, careconstituie chinul _i ru_inea firilor sensibile, înclinate spre frumos. Dar Olesia_tia s� le evite cu atâta virtuoas� simplitate, încât leg�tura noastr� nu a fostpâng�rita niciodat� de vreo asociere nelalocul ei sau de vreo clip� de cinism.

Treptat, se apropia timpul plec�rii mele. La drept vorbind, îmiterminasem obligaciile de serviciu la Perebrod _i amânam cu bun� _tiinca ziuaîntoarcerii mele în ora_. Olesiei nu-i spusesem înc� nicino vorb�, temându-m�chiar s�-mi închipui cum va primi vestea plec�rii mele. ln general, m� aflamîntr-o situacie grea. Obi_nuinca prinsese în mine r�d�cini foarte adânci. S-ov�d zilnic pe Olesia, s�-i aud glasul drag _i râsul voios, s� simt farmecul duiosal mângâierilor ei, devenise pentru mine mai mult decât o necesitate. lnpucinele zile când vremea proast� nu ne îng�duia s� ne vedem, m� simceamparc� pierdut, lipsit de tot ceea ce era mai important în viaca mea. Oricetreab� m� plictisea, mi se p�rea inutil� _i întreaga mea fiinc� n�zuia sprep�dure, c�ldur�, lumin�, spre chipul drag al Olesiei.

M� gândeam tot mai des s-o iau de nevast�, de_i la început c�s�toriacu ea îmi ap�rea doar arareori ca singura solucie posibil� _i cinstit� a leg�turii

noastre. Un singur am�nunt m� speria _i m� oprea: nu îndr�zneam nicim�car s�-mi închipui cum va ar�ta Olesia îmbr�cat� într-o rochie la mod�,stând de vorb� în salon cu sociile colegilor mei, smuls� din cadrul de vraj� alb�trânei p�duri plin� de legende _i de puteri tainice.

Dar cu cât se apropia ziua plec�rii mele, cu atât mai mult m�cuprindeau tristecea _i groaza de singur�tate. Hot�rârea de a m� c�s�tori cuea mi se înt�rea pe fiecare zi în suflet _i pân� la urm� nu mai vedeam în ea oprovocare cutez�toare a societ�cii. �Nu s-au însurat oare oameni onorabili _iînv�caci cu croitorese, cu servitoare _i au tr�it minunat, binecuvântând pân�la sfâr_itul zilelor lor soarta care-i îndemnase s� ia aceast� hot�râre?"încercam eu s� m� consolez. De ce s� fiu eu mai nefericit decât alcii?

O dat�, pe la mijlocul lui iunie, pe sear�, o a_teptam ca de obicei lacotitur� c�r�rii din p�dure, lâng� ni_te tufi_uri; de p�ducel înflorit. I-amrecunoscut de departe pasul u_or _i iute.

- Bun� ziua, iubitul meu, a zis ea, îmbr�ci_ându-m� _i" respirând greu.Pesemne c� m� a_tepci de mult? Abia am izbutit s� scap... M-am r�zboit cubunica.

- Tot nu s-a potolit?- Nici gând! �O s� te nenoroce_ti din pricina lui, zicea ea... Se satur�

de tine _i te p�r�se_te. Nu te iube_te de loc..."- De mine vorbea?

- De tine, dragul meu... Dar eu n-o iau în seam�.- ^tie totul?- Nu sunt sigur�... Cred c� _tie. De altfel, nu vorbesc niciodat� cu ea

de asta, dar pesemne c� b�nuie_te. Hai s-o l�s�m în plata Domnului _i s�memem.

A rupt o crenguc� cu flori bogate, albe, _i-a înfipt-o în p�r _i am pornitîncet pe c�rarea trandafirie sub razele soarelui ce st� s� apun�.

In ajun, noaptea, hot�râsem ca în ziua aceea s�-mi descarc sufletul.Dar o sfial� ciudat� îmi încle_tase gura. M� întrebam dac� Olesia o s� m�cread� când îi voi spune de plecarea mea _i de c�s�torie. N-o s� i se par� c�propunerea mea cinea doar s� domoleasc� prima durere pe care i-opricinuiam? �Când ajungem la arcarul cu trunchiul zdrelit, o s�-i vorbesc", m-am hot�rât eu. Dar când am ajuns acolo _i, palid de emocie, îmi tr�geamsuflarea ca s�-i vorbesc, mi-am pierdut curajul, m-au apucat ni_te b�t�i deinim� iuci _i dureroase _i mi-am simcit gura încle_tat�. �Dou�zeci _i _apte estenum�rul meu norocos, mi-am zis dup� câteva minute. S� num�r pân� ladou�zeci _i _apte _i..." Num�ram în minte, dar când ajungeam la dou�zeci _i_apte, nu m� puteam hot�rî. �Nu, mi-am spus eu în cele din urm�, e mai bines� num�r pân� la 60. O s� fie un minut întreg _i atunci neap�rat c�, neap�ratca..."

- Ce ai ast�zi? m-a întrebat Olesia. Te gânde_ti la ceva nepl�cut? Ce s-a întâmplat?

Atunci am început s� vorbesc, dar cu un ton de care-mi era _i maiscârba, cu o nep�sare artificial�, nefireasc�, de parc� ar fi fost vorba de unlucru de nimic.

- Într-adev�r, e o mic� nepl�cere... Ai ghicit, Olesia... Vezi tu, amterminat ce aveam de f�cut aici, _i _efii mei m� cheam� la ora_.

I-am aruncat o privire piezi_�. A p�lit _i buzele au început s�-i tremure,dar nu a spus nimic. Câteva minute am mers al�turi, t�cuci. Greierii târâiaup�trunz�tor în iarb�, iar de undeva, de departe, se auzea scârciitul monoton_i aspru al unui cristei.

- Tu încelegi, sunt convins, Olesia, c� nu pot r�mâne aici _i nici slujbeinu-i pot da cu piciorul, am început eu iar.

- Nu... Nici vorb�... Ce pot s� spun, a zis ea, lini_tit� în aparenc�, îns�cu o voce atât de surd� _i f�r� de viaca, încât m-am îngrozit. Dac�-i vorba deserviciu, negre_it... Trebuie s� pleci.

S-a oprit lâng� un copac _i s-a sprijinit cu spatele de el. St�tea, palid�,cu bracele atârnând f�r� vlag� de-a lungul trupului, pe buze cu un zâmbetjalnic, chinuitor. Paloarea ei m-a însp�imântat. M-am apropiat de ea repede _ii-am strâns mâinile cu putere.

- Olesia... Ce-i cu tine? Olesia... draga mea!- Nu-i nimic... lart�-m�... O s�-mi treac�. A_a... Mi-a venit ameceal�...A f�cut un efort _i a pornit mai departe, f�r� s�-_i retrag� mina dintr-a

mea.

- Olesia, de ce m� crezi atât de r�u? am mustrat-o eu. S�-ci fie ru_ine!Crezi c� a_ putea într-adev�r s� plec _i s� te p�r�sesc? Nu, draga mea. bi-amvorbit de asta, tocmai din cauz� c� vreau s� m� duc chiar ast�zi la bunica tas� te cer de socie.

Împotriva tuturor a_tept�rilor, Olesia nu s-a mirat aproape de loc.- Socia ta? a cl�tinat ea încet _i cu tristece din cap. Nu, Vanecika,

dragul meu, asta nu e cu putinc�.- De ce, Olesia? Spune, de ce?- Nu, nu... Doarîci dai _i tu seama c� arfi caraghios chiar _i numai s�

ne gândim la a_a ceva. Ce nevast� ci-a_ fi eu? Tu e_ti boier, om de_tept, cucarte, pe când eu? Nu _tiu nici m�car s� citesc, nu _tiu s� m� port... O s� tefac doar de râs...

- Astea-s prostii! i-am întors eu vorba cu înfl�c�rare. Peste _ase luninici n-o s� te mai recuno_ti. Nici nu b�nuie_ti cât� inteligenc� înn�scut� _i câtspirit de observacie ai. O s� citim împreun� multe c�rci bune, o s� cunoa_temoameni cumsecade, de_tepci, o s� vedem împreun� toat� lumea asta larg�,Olesia... O s� mergem pân� la b�trânece, pân� la moarte mina în min�, a_acum mergem acum _i n-o s�-mi fie ru_ine cu tine, ba chiar o s� m� mândresccu tine _i-o s�-ci fiu recunosc�tor!

La vorbele mele înfl�c�rate, Olesia a r�spuns cu o strângere de minarecunosc�toare, dar a st�ruit în hot�rârea ei.

- Dac-arfi numai atât! Poate c� nu _ti înc�, nu ci-am spus niciodat�...N-am tata... Sunt copil din flori...

- Destul, Olesia... Asta m� intereseaz� mai pucin decât orice. Cum s�-mi pese de familia ta, când tu-mi e_ti mai drag� decât tat�l _i mama mea,mai drag� decât lumea întreag�? Astea-s fleacuri, vorbe f�r� temei!

Ea _i-a lipit, plin� de tristece, um�rul de um�rul meu.

- Iubitul meu... Ar fi fost mai bine dac� nu am fi vorbit de asta... E_titân�r, liber... Crezi c� m-ar r�bda inima s� te leg de mâini _i de picioare petoat� viaca? Dac� mai târziu o s�-ci plac� alta? O s� m� ur�_ti, o s� blestemiziua _i ceasul când m-am învoit s� te urmez. Nu re sup�ra, dragul meu! aexclamat ea, rug�toare, v�zând dup� faca mea c� nu-mi pl�ceau vorbele ei.Nu vreau s� te jignesc, m� gândesc numai la fericirea ta. ^i-apoi, ai uitat-o pebunica. Gânde_te-te _i tu, ar fi frumos din partea mea s-o p�r�sesc?

- La urma urmei... o s� se g�seasc� un loc la noi _i pentru ea, am ziseu (m�rturisesc c� la gândul bunicii nu m-am simcit de loc în apele mele). ^idac� n-o vrea s� stea cu noi, nu-i nimic, în orice ora_ exist� ni_te case... carese cheam� aziluri... unde b�trânii se bucur� de lini_te _i sunt bine îngrijici...

- Cum te poci gândi la a_a ceva? Ea n-o s�-_i p�r�seasc� p�durea înruptul capului. Se teme de oameni.

- Atunci, Olesia, f� cum crezi tu c� e mai bine. Ai de ales între mine _ibunica ta. Dar s� _tii c� f�r� tine o s�-mi fie scârb� de viaca. A

- Dragostea mea! a zis ea, cu o duio_ie de nedescris. Ici mulcumescpentru cuvintele acestea... Mi-ai înc�lzit inima... Dar n-o s� te iau de b�rbat...Mai bine vin s� stau a_a cu tine, dac� nu m-alungi... îns� nu te gr�bi _i te rog,s� nu m� gr�be_ti nici pe mine. D�-mi r�gaz dou� zile, s� m� gândesc...Trebuie s� vorbesc _i cu bunica.

- Ascult�, Olesia, nu cumva te temi iar... de biseric�? am întrebat-o eu,b�nuind c� asta ar putea s-o recin�.

Poate c� ar fi trebuit, de fapt, s� încep cu întrebarea aceasta. Aproapeîn fiecare zi o mustram, str�duindu-m� s-o fac s� înceleag� absurditateaconvingerii sale, c� neamul ei ar fi blestemat pentru puterea iluzorie de aface vr�ji. In fond, în fiecare intelectual rus exist� dorinca de a luminaoamenii din popor. Obiceiul acesta îl avem în sânge, ni l-a insuflat întreagaliteratur� rus� din ultimele decenii. Cine _tie, poate dac� Olesia arfi fost ohabotnic�, ar fi respectat cu scrupulozitate posturile _i nu ar fi lipsit de la nicio slujb�, a_ fi ironizat-o (într-o oarecare m�sur�, fiindc� am fost totdeauna unom credincios) pentru religiozitatea ei _i a_ fi încercat s� dezvolt în ea simculcritic. Dar ea m�rturisea cu o naivitate _i cu o convingere de neclintitleg�tura ei cu forcele oculte _i înstr�inate de Dumnezeu, pe care chiar setemea s�-l pomeneasc�.

M� str�duiam în zadar s�-i zdruncin supersticiile. Toate argumentelelogice, toate ironiile mele, uneori brutale _i r�ut�cioase, se sf�râmau deconvingerea ei c� are o menire misterioas� _i fatal�.

- Te temi de biseric�, Olesia? am întrebat-o eu înc� o dat�.

Ea _i-a aplecat, t�cut�, capul.- Crezi c� Dumnezeu nu te va primi? am urmat eu tot mai înfl�c�rat.

Crezi c� n-o s� fie milostiv cu tine? Cel care, de_i cârmuia milioane de îngeri,a coborât pe p�mânt ca s� moar� de o moarte îngrozitoare, ru_inoas�, pentruizb�virea tuturor oamenilor? Cel care n-a disprecuit c�inca ultimei dintre femei_i a f�g�duit unui tâlhar _i uciga_ c� va fi în aceea_i zi cu el în rai?

Toate acestea i le mai spusesem Olesiei, darîn ziua aceea nici n-a vruts� m-asculte. Cu o mi_care iute, _i-a scos basmaua de pe cap, a f�cut-o ghem

_i mi-a aruncat-o în obraz. Am început s� ne hârjonim. Am încercat s�-i iaudin p�r crenguca înflorit�, ea s-a împotrivit, a c�zut, tr�gându-m� dup� ea,rizând plin� de bucurie _i întinzându-mi buzele umede _i dragi...

Târziu, noaptea, dup� ce ne-am luat r�mas bun _i ne-am îndep�rtatunul de cel�lalt, i-am auzit deodat� glasul:

- Vanecika! Stai o clip�... Vreau s�-ci spun ceva!Am pornit în întâmpinarea ei. Olesia a venit în fug� la mine. Pe cer

plutea secera subcire _i argintie a craiului nou _i la lumina lui palid� am v�zutochii Olesiei plini de lacrimi mari.

- Ce-i cu tine? am întrebat-o nelini_tit.Mi-a apucat mâinile _i a început s� le s�rute, pe rând.- Dragul meu, cât e_ti de bun! Cât e_ti de bun! a zis ea cu voce

tremur�toare. Mergeam _i m� gândeam la tine c� m� iube_ti atât de tare. ^i-atunci m-a cople_it dorinca s� fac ceva care s� te bucure foarte, foarte mult.

- Olesia... Fetica mea scump�, lini_te_te-te...- Spune-mi, a urmat ca, ai fi mulcumit dac� m-a_ duce o dat� la

biseric�? Dar s�-mi spui adev�rul, adev�rul adev�rat.Am r�mas câteva secunde pe gânduri. In minte mi-a r�s�rit deodat� un

gând supersticios: dar dac� din pricina asta o s� se întâmple o nenorocire?- Pentru ce taci? Spune mai repede, te-ar bucura sau ci-ar fi totuna?- Ce s� zic, Olesia? am început eu, t�r�g�nind. Cred c� mi-ar face

pl�cere. Doar ci-am spus de atâtea ori c� nu-i nimic dac� un b�rbat nu credeîn Dumnezeu, are îndoieli, ba chiar râde pe socoteala religiei... dar o femeie...O femeie trebuie s� fie evlavioas�, s� cread�, f�r� s� întrebe. In încredereaplin� de simplitate _i duio_ie cu care ea cere ocrotirea lui Dumnezeu g�sesctotdeauna ceva mi_c�tor, feminin _i frumos.

Am t�cut. Olesia t�cea _i ea, cu capul alipit de pieptul meu.- Dar pentru ce m-ai întrebat? am iscodit-o eu, curios.Ea a tres�rit.- A_a... F�r� pricin�... Nu m� lua în seam�. La revedere, scumpul meu.

Te a_tept mâine.A disp�rut. Am mai r�mas mult� vreme cu ochii acinntici în întuneric,

ascultând zgomotul pa_ilor ei iuci, care se tot îndep�rtau. In clipa aceea m-acuprins o presimcire îngrozitoare. M-a n�p�dit dorinca nest�vilita s� fug dup�ea, s-o ajung din urm� _i s-o rog, s-o implor, iar dac� va fi nevoie chiar s�-ipretind s� nu se duc� la biseric�. Ins� mi-am st�pânit pornirea nea_teptat� _i-mi amintesc c�, pe când m� îndreptam spre cas�, chiar am zis cu glas tare:�Dragul meu Vanecika, mi se pare c� te-ai molipsit _i tu de supersticii".

O, Doamne! Pentru ce nu am dat atunci ascultare acestei pornirinedeslu_ite a inimii, care - acum sunt ferm convins - nu gre_e_te niciodat� înpresimcirile ei tainice.

xn. _ _A DOUA ZI TOCMAI SE SARBATOREA Sfânta Treime, care în anul acela

c�dea în ziua marelui martir Timofei, când, potrivit legendelor populare, dac�va fi secet�, apar semne prevestitoare. Satul Perebrod avea biseric�, dar nu

avea parohie. Din când în când, în timpul postului _i de marile s�rb�tori,venea s� slujeasc� aici preotul din satul Volcie.

În ziua aceea am fost nevoit s� plec pentru ni_te treburi de serviciu într-un târgu_or din apropiere. Am pornit c�lare, dimineaca pe la ora opt, pevreme r�coroas�. Pentru astfel de drumuri îmi cump�rasem mai demult unarm�sar scund, de vreo _ase-_apte ani, din rasa local�, nu prea ar�tos, carefusese îns� îngrijit cu foarte mult� dragoste de vechiul s�u proprietar,hotarnicul judecului. Arm�sarul se numea Tarancik. M� ata_asem mult deanimalul acesta simpatic, cu picioare subciri, dar viguroase, cu o coam�l�coas�, de sub care ap�reau, sup�raci _i neîncrez�tori, doi ochi_oriscânteietori _i cu ni_te buze puternice _i energice. Culoarea lui era destul derar� _i de caraghioas�: avea trupul cenu_iu ca de _oarece _i numai pe crup�ni_te pete albe _i negre...

Trebuia s� str�bat tot satul. Piaca mare, plin� de verdeac�, care seîntindea de la biseric� la cârcium�, era încesat� de _iruri de c�ruce alec�ranilor din satele dimprejur - Volo_a, Pecealovka _i Zulna, care-_i aduseser�cu prilejul s�rb�torii nevestele _i copiii. Printre ele mi_unau o mulcime deoameni.

ln ciuda orei timpurii _i a dispoziciilor stricte, unii se _i îmb�taser� (înzilele de s�rb�toare _i în timpul nopcii, fostul cârciumar Strul vindea rachiuîntr-ascuns). Dup� z�pu_eala f�r� o adiere de vânt îci d�deai seama c� o s�fie o c�ldur� în�bu_itoare. Pe cerul încins, parc� acoperit cu o pâcl� argintie,nu vedeai un nor.

Dup� ce mi-am terminat treburile în târgu_or, am luat în grab� ogustare la han. Am mâncat _tiuc� umplut�, am b�ut o bere tulbure foarteproast� _i am pornit spre cas�. Dar când am trecut pe lâng� fier�rie, mi-amamintit c� pe Tarancikîl b�tea de mult potcoava de la piciorul stâng din fac�_i m-am oprit s� i-o prind�, ceea ce mi-a mai r�pit un ceas _i jum�tate. A_ac� atunci când m-am apropiat de satul Perebrod, se f�cuse ora patru sau cincidup�-amiaz�.

Piaca era plin� de oameni beci, care cipau pe întrecute. Curtea _itreptele de la intrarea cârciumii erau încesate de lume; cliencii se îmbrânceau_i se striveau între ei. b�ranii din Perebrod se amestecaser� cu cei venici dinalte sate, care _edeau pe iarb�, în umbra c�rucelor. Pretutindeni se z�reaucapete l�sate pe spate _i sticle ridicate în sus. Nu mai era niciunul treaz.Becia ajunsese la limita la care c�ranul î_i ar�t� bucuros _i pl în de mândriestarea lui de ameceal�, când toate mi_c�rile sale devin greoaie _i exagerate,când, de pild�, în loc s� dea afirmativ din cap, se apleac�, l�sându-se cu totulpe vine, _i, pierzându-_i deodat� echilibrul, se pr�vale neputincios înapoi.Copiii se hârjoneau _i se jucau printre picioarele cailor, care-_i mestecaunep�s�tori fânul. Ici-colo, câte o muiere, _i ea abia cinându-se pe picioare, î_itr�gea de mânec�, plângând _i înjurând, b�rbatul ce se opintea din r�sputeri,beat cric�... Lâng� un gard, vreo dou�zeci de c�rani _i de muieri îlînconjuraser� pe un cânt�rec orb _i glasul tremur�tor _i fonf, de tenor, alacestuia, însocit de bâzâitul monoton al instrumentului s�u, se desprindea dinvuietul mulcimii. Inc� de departe am auzit cuvintele cunoscute ale cântecului:

Alelei cum ard în zare Norii sângerii, Alelei c� mulci s-aduna Turciiosmaniti.

Mai departe cântecul spunea c� turcii, când au v�zut c� nu pot lua cuasalt mân�stirea din Pociaiev, s-au hot�rât s-o cucereasc� prin _iretlic. Inacest scop au trimis, chipurile, ca dar m�n�stirii, o Iumânare uria_�, umplut�cu praf de pu_c�. Lumânarea a fost adus� cu dou�sprezece perechi de boi.C�lug�rii, bucuro_i, au vrut s-o aprind� în faca icoanei Maicii Domnului dinPociaiev, dar Dumnezeu nu a îng�duit s� se s�vâr_easc� mi_elia pus� la cale.

Au v�zut în vis porunc� S� nu ia lumânarea, Ci s-o duc� h�t în lunc�, S�pun� pe ea securea.

^i astfel c�lug�rii:Au dus lumânarea-n lunc� ^i au pus pe ea securea;H�t zbura praful de pu_c�, Risipindu-se aiurea...V�zduhul încins duhnea a rachiu, ceap�, cojoace de oaie, mahorc� tare

_i a sudoare de trupuri murdare. De_i m� strecuram cu greu prin mulcime,abia st�pânindu-l pe Tarancik, care-_i smucea mereu capul, am b�gat deseam� c� de peste tot m� petreceau priviri obraznice, curioase _idu_m�noase. Împotriva obiceiului, niciunul nu-_i scotea c�ciula din cap, iarzarva parc� se potolise o dat� cu aparicia mea. Pe nea_teptate, chiarînmijlocul mulcimii, a izbucnit strig�tul r�gu_it al unui beciv. Nu am înceles cespunea, dar, ca r�spuns am auzit hohote de râs înfundate. Speriat�, o femeiea încercat s�-l potoleasc� pe scandalagiu:

- Mai încet, dobitocule... Ce urli a_a! O s-aud�...- ^i dac-aude, ce-i? a zis cu îndr�zneal� c�ranul. Ce mi-e _ef mie?

Numai în p�dure, la... aia a lui...Fraza dezgust�toare, lung� _i îngrozitor de murdar�, urmat� de o

explozie de râs, a r�mas parc� suspendat� în aer. Am întors repede calul,strângând minerul biciului, cuprins de furia aceea turbat�, care nu-cj maiîng�duie s� vezi nimic, s� te gânde_ti la nimic, s� te temi de nimic. ln clipaaceea m-a fulgerat în gând chinuitor: �Asta mi s-a întâmplat cândva, cu mulciani în urm�... Soarele dogorea ca _i ast�zi... Piaca uria_� era tot atât de plin�de oameni zgomoto_i... Tot a_a m-am sucit pe loc, cuprins de furie turbat�...Dar unde s-a întâmplat? Când? Cina?" Am l�sat biciul în jos _i am pornit îngalop spre cas�.

Iarmola a ie_it agale din buc�t�rie _i a luat calul în primire, zicându-migrosolan:

-În odaie a_teapt� concopistul de la mo_ia Marinovka.Mi s-a p�rut c� vrea s� mai spun� ceva nepl�cut _i foarte însemnat

pentru mine. Ba chiar mi s-a p�rut c� descop�r pe chipul lui un zâmbetr�ut�cios. M-am oprit dinadins în u_�, aruncându-i o privire provoc�toare,îns� el nu se mai uita la mine, ci se îndep�rta, tr�gând de c�p�stru calul carep�_ea u_or înainte cu gâtul întins.

În odaia mea l-am g�sit pe concopistul de la mo_ia învecinat�, NikitaNazarâci Mi_cenko. Era îmbr�cat cu o hain� gri cu carouri ro_ii, uria_e, cupantaloni strâmci de culoarea alb�strelelor _i la gât avea o cravat� de un ro_uaprins. P�rul lui pom�dat, cu c�rare la mijloc, mirosea atât de tare a liliac c�

te tr�snea. Când m-a v�zut, a s�rit de pe scaun _i a început s� se încline cuun zâmbet care-i dezgolea gingiile palide.

- Am onoarea s� v� salut, a început el prietenos. M� bucurfoarte multc� v� v�d... V� a_tept de când s-a terminat slujba. Nu v-am mai întâlnit demult. Chiar c� mi se f�cuse dor de dumneavoastr�. Pentru ce nu mai trececipe la noi? Domni_oarele noastre din Stepani cam rid pe socotealadumneavoastr�.

^i parc� amintindu-_i pe nea_teptate de ceva, a izbucni? într-un hohotde râs.

- Ce mai haz a fost ast�zi! a exclamat el, în�bu_indu-se de râs. Ha - ha- ha - ha... Credeam c� mor de râs!

- Ce s-a întâmplat? Ce haz a fost? I-am întrebat eu brutal, f�r� s�-miascund nemulcumirea.

- Dup� slujb�, s-a stârnit aici un scandal grozav, a urmat NikitaNazarâci, înecându-se în hohote de râs. Fetele din Perebrod... Z�u c� nu maipot... Fetele din Perebrod au prins în piac� o vr�jitoare... Bineînceles c� a_a osocot ele, din prostie...

^i i-au tras o papar�! Au vrut s-o ung� cu catran, dar le-a sc�pat dinmâini _i-a _ters-o...

Prin minte mi-a fulgerat un gând înfrico_�tor. M-am repezit la concopist_i f�r� s�-mi dau seama de ce fac, mi-am înfipt mina în um�rul lui.

- Ce tot bâigui?! am urlat eu. Nu mai necheza a_a, lua-te-ar dracul!Despre ce vr�jitoare vorbe_ti?

El a amucit deodat� _i s-a holbat la mine cu ochii mari _i speriaci.- Eu... eu... z�u c� nu _tiu, a îng�imat el, fâstâcit. Mi se pare, una

Samuiliha... Manuiliha... sau... daci-mi voie... faca uneia Manuiliha. b�raniiflec�reau, dar m�rturisesc c� n-am recinut...

L-am silit s�-mi povesteasc� din fir în p�r tot ce auzise _i v�zuse.Vorbea f�r� _ir, încurcându-se în am�nunte _i eu îl întrerupeam în fiecareclip� cu întreb�rile ner�bd�toare, cu exclamacii, aproape cu oc�ri. Dinpovestirea lui nu am înceles mare lucru: abia dup� dou� luni am reconstituitîntâmplarea aceea blestemat� din spusele sociei _efului ocolului silvic carefusese _i ea în ziua aceea la liturghie _i v�zuse totul cu ochii ei.

Presimcirea nu m� în_elase. Olesia î_i biruise teama _i se dusese labiseric�. De_i ajunsese abia pe la jum�tatea slujbei _i se oprise lâng� u_�,venirea ei fusese observat� numaidecât de toci c�ranii aflaci în�untru. In tottimpul slujbei, femeile _optiser� între ele, uitându-se mereu înapoi.

Totu_i, Olesia avusese destul� t�rie s� r�mân� pân� la sfâr_it. Poate c�nu-_i d�duse seama de adev�ratul înceles al privirilor du_m�noase, poate c�le nesocotise din mândrie. Oricum, când a ie_it afar�, lâng� gard auînconjurat-o o mulcime de muieri care strângeau tot mai mult cercul în jurulei. La început s-au mulcumit s-o priveasc� t�cute pe faca lipsit� de ap�rare,care se uita speriat� în jur, apoi au împro_cat-o cu batjocuri grosolane, cuoc�ri însocite de râsete, _i, mai la urm�, vorbele lor se contopiser� într-unurlet nest�vilit din care nu mai puteai s� deslu_e_ti nimic, dar care atâta _imai mult mulcimea dezl�ncuit�. De câteva ori Olesia a încercat s� r�zbat�

prin cercul acesta viu _i înfrico_�tor, îns� fusese mereu împins� înd�r�t, înmijlocul lui. ^i deodat�, vocea strident� a unei b�trâne a urlat din spatelemulcimii: �S-o ungem cu catran, târfa!" (Se _tie c� în Ucraina, dac� ungi cucatran chiar _i numai poarta casei unei fete, este cea mai mare ocar� careise poate aduce _i care nu se _terge niciodat�.) Aproape în aceea_i secund�,pe deasupra capetelor muierilor turbate a ap�rut o g�leat� cu catran _i obidinea, care treceau din mâna în mina.

Atunci, Olesia, cuprins� de furie, groaz� _i disperare, s-a n�pustit atâtde n�prasnic asupra celei dintâi dintre femeile care-i t�iau calea, încât adoborât-o la p�mânt. S-a iscat pe loc o înghesuial� neînchipuit� _i zeci detrupuri s-au rostogolit într-un v�lm�_ag turbat. Olesia a izbutit ca prin minunes� scape de acolo _i s-o ia la fug� pe drum, f�r� basma, cu îmbr�c�minteazdrencuit�, prin care i se întrez�rea pe alocuri trupul gol. O dat� cu oc�rile,huiduielile _i hohotele de râs, zburau dup� ea _i pietre. Ba, destul de mulci aupornit chiarîn urm�rirea ei, dar s-au l�sat curând p�guba_i... Dup� ce aalergat vreo cincizeci de pa_i, Olesia s-a oprit, _i-a întors faca palid� _iînsângerata spre mulcimea s�lb�ticit� _i a strigat atât de tare, încât în piac�s-a auzit r�spicat fiecare cuvânt:

- Bine...! N-o s� uit asta! O s� mi-o pl�tici voi cu vârf _i-ndesat!Dup� cum îmi povestea mai târziu socia _efului silvic, amenincarea

fusese rostit� cu o ur� atât de s�lbatec� _i cu un glas atât de hot�rât _i deprofetic, încât mulcimea a înm�rmurit o clip�, dar numai o clip�, fiindc�oc�rile au izbucnit din nou.

Repet c� multe am�nunte ale acestei întâmpl�ri le-am aflat abia maitârziu. Atunci nu am avut putere _i nici r�bdare s� ascult pân� la cap�tistorisirea lui Mi_cenko. Mi-a venit în minte pe nea_teptate c� larmola nuapucase înc� s� scoat� _aua de pe cal, _i, f�r� s�-i mai spun o vorb�concopistului înm�rmurit, m-am repezit în curte. Intr-adev�r, Iarmola îl duceape Tarancik de-a lungul gardului. I-am pus repede z�bala, am strâns chingile_i, pe ocolite, ca s� nu mai trec din nou prin mulcimea de oameni beci, ampornit în galop spre p�dure.

xm. _NU PQT SA DESCRIU STAREA ÎN care m� aflam în timpul acestui galop

nebunesc. In unele clipe uitam cu totul unde m� g�sesc _i pentru ce alerg a_aîn goana calului. Nu mai aveam decât con_tiinca tulbure c� se petrecuse cevaireparabil, absurd _i îngrozitor, con_tiinc� asem�n�toare cu nelini_tea grea _ilipsit� de temei, care-l cuprinde uneori pe om, când se zbate într-un co_marpricinuit de friguri, în acela_i timp, oricât ar p�rea de ciudat, nu-mi ie_ea dinminte glasul fonf, dogit al cânt�recului orb care cânt� în tact cu ropotulcalului:

Alelei ca mulci s-aduna Turcii osmanlii.Când am ajuns pe c�rarea ce ducea drept spre coliba Manuilih�i, am

desc�lecat de pe calul înspumat _i l-am luat de c�p�stru. Din pricina c�ldurii_i a goanei mele, sângele îmi vâjâia în urechi, împins parc� de o pomp�uria_a, nev�zuta.

L-am legat pe Tarancik de gard _i am intrat în colib�. Întâi mi s-a p�rutc� Olesia nu era acas� _i un fior m-a trecut din cre_tet pân�-n t�lpi, dar dup�o clip�, am v�zut-o întins� pe pat, cu faca spre perete, cu capu| ascuns înperne. Când a auzit u_a deschizându-se, nici nu a întors capu|.

Manuiliha, care _edea lâng� ea, s-a ridicat cu greu în picioare, f�cându-mi semne furioase cu mâna.

- Mai încet! Potole_te-te, afurisitule! a _optit ea, ameninc�toare,apropiindu-se de mine. Apoi, acintindu-m� cu ochii ei sp�l�cici _i reci, a_uierat furioas�: Ce zici? E_ti mulcumit de ce-ai f�cut?

- Ascult�, b�trâno, i-am r�spuns eu cu asprime. Acum nu-i timpul demustr�ri. Ce-i cu Olesia?

- Sst... Mai încet! E Ie_inat�, asta-i cu Olesia... Dac� nu te b�gai undenu-ci fierbea oa|a _i nu-i virai în cap tot felul de prostii, nu i se-ntâmpl� nimic.^i eu, b�trân� proast�, m� uitam iînchideam ochii... De_i inima meapresimcea nenorocirea... A simcit chiar din ziua când ai intrat în casa noastr�cu de-a si|�. Ce? Vrei s� spui c� nu tu ai îndemnat-o s� se duc� la biseric�? s-a repezit b�trân� la mine, cu faca schimonosit� de ur�. Nu tu, boierna_blestemat? S� nu minci, s� n-o-ntorci, neobr�zatule! Ce te-a f�cut s-o ispite_tis� se duc� la biseric�? A

- N-am ispitit-o... Ici dau cuvântul meu. Ea a vrut s� se duc�.- Of, vai de capu| meu _i de zi|e|e mele! se v�ita Manuiliha. Când a

venit de-acolo, era galben� ca turta de cear�, cu c�ma_a zdrence, cu p�ruldespletit... Mi-a spus ce i s-a întâmplat. Ba râzând, ba plângând... Parc� eranebun�... S-a trântit pe pat, bocindu-se _i apoi credeam c-a acipit. Eu,b�trân� proast�, m� bucuram. Gândeam c� dup� ce o dormi, o s�-i treac�. Omân� îi atârna în jos _i mi-am zis: s�-i ridic mâna, s� nu-i amorceasc�. Darcând am atins-o, am v�zut c� porumbica mea avea fierbinceli. Asta înseamn�c� o apucaser� frigurile... Vreun ceas a vorbit f�r� _ir, cu un fel de durere înglas. Numai acum de curând a t�cut. Ce-ai f�cut? Ce-ai f�cut cu ea? a strigatb�trâna, cuprins� iar de disperare.

In clipa aceea, pe obrazul ei cafeniu a ap�rut o grimas� de plânsmonstruoas� _i resping�toare. Buzele i s-au întins l�sându-_i colcurile în jos,toci mu_chii fecei i s-au încordat _i au prins s� tremure, sprâncenele i s-auridicat în sus, f�cându-i pe frunte brazde adânci, iar din ochi au început s�-ipicure lacrimi mari ca boabele de maz�re. ^i-a prins capu| în mâini, _i-aproptit coatele de mas� _i a pornit s�-_i legene trupul înainte _i înapoi,tânguindu-se cu jum�tate glas:

- Fetica mea! Nepocica mea drag�! Vai de mine _i de mine!- Nu mai urla a_a, b�trâno! am întrerupt-o eu brutal. Ai s-o treze_ti.B�trâna a t�cut, dar a continuat s�-_i legene trupul cu aceea_i grimas�

înfrico_�toare, în timp ce din ochi lacrimi mari îi picurau mereu pe mas�... Autrecut a_a vreo zece minute. Eu _edeam lâng� Manuiliha, ascultând plin detristece bâzâitul monoton al unei mu_te care se izbea de geam.

- Bunico, s-a auzit deodat� vocea slab� a Olesiei. Bunico, cine e la noi?B�trâna s-a gr�bit _ontâc-_ontâc spre pat _i a început iar s� se

boceasc�:

- Vai, vai, nepocica mea drag�! Vai _i-amar de mine, b�trâna...- Destul, bunico a zis Olesia, cu glas rug�tor, plin de suferinc�. Cine e

la noi?

M-am apropiat încet de pat, în vârful picioarelor, cu acea ru_ineinvoluntar� _i stângace pentru s�n�tatea _i puterea mea, pe care o aitotdeauna când te afli lâng� un bolnav.

- Eu sunt, i-am spus încet. Am venit chiar acum c�lare din sat... Toat�dimineaca am fost în ora_... bi-e r�u, Olesia?

^i-a întins mâna de parc� ar fi c�utat ceva, f�r� s�-_i ridice facaîngropat� în pern�. Mi-am dat seama ce c�uta _i i-am cuprins cu palmelemina fierbinte. Dou� pete vinete, uria_e, una deasupra mâinii, cealalt� maisus de cot, îci s�reau în ochi pe pielea ei alb� _i ginga_�.

-Iubitul meu, a _optit ea, alegând vorbele cu greutate. A_ vrea... s�m� uit la tine... dar nu pot... toat�... m-au urâcit... bii minte? lci pl�cea facamea. A_a-i c�-ci pl�cea, dragul meu? ^i cât de bucuroas� eram... ^i-acum os�-ci fie scârb�... s� te uici la mine... din cauza asta... nu vreau...

- Olesia, iart�-m�, am _optit eu, aplecându-m� spre urechea ei.Mâna ei fierbinte mi-a strâns tare _i îndelung mina.- Cum poci s� vorbe_ti a_a, iubitul meu? Nu ci-e ru_ine chiar _i numai

s� te gânde_ti la a_a ceva? Ce vin� ai tu? Eu sunt vinovat�, proasta demine... De ce m-am b�gat? Nu, sufletul meu, s� nu te simci vinovat.

- Olesia, d�-mi voie... Numai f�g�duie_te-mi de la bun început c-o s�-mi dai voie...

-Îci f�g�duiesc, iubitule... îci f�g�duiesc tot ce vrei...- Te rog, d�-mi voie s� trimit dup� doctor... Te rog! Dac� nu vrei, nu

urmezi tratamentul lui. Dar las�-m� s�-l chem, pentru lini_tea mea, Olesia.- O, dragul meu... în ce capcan� m-ai prins! M-ai bine las�-m� s� nu-

mi cin f�g�duiala. Chiar dac� a_ fi într-adev�r bolnav�, dac� a_ fi pe moarte,n-a_ l�sa un doctor s� se apropie de mine. Dar parc� eu sunt bolnav�?Spaima, numai ea m-a adus în halul �sta, _i pân� sear� îmi trece. Iar dac� nu,s�-mi dea bunica o fiertur� de ghiocei sau un ceai cu zmeur�. Ce nevoie ameu de doctor? Tu e_ti cel mai bun doctor al meu. De cum ai venit, parc� m�simt mai bine... Numai îmi pare r�u c� a_ vrea s� te privesc m�car cu unsingur ochi, dar mi-e team�...

I-am desprins cu blândece faca din pern�. Chipul ei era îmbujorat defriguri, ochii de culoare închis� str�luceau nefiresc, buzele uscate se mi_cauîn tres�riri nervoase. Fruntea, obrajii _i gâtul îi erau br�zdate de zgârieturilungi, ro_ii. Pe frunte _i sub ochi avea câteva vân�t�i.

- Nu te uita la mine... Te rog... Acum sunt urât�, a _optit ea, rug�toare,încercând s�-mi acopere ochii cu palma.

Mi se rupea inima de mil�. Mi-am lipit buzele de mâna ei care z�ceanemi_cat� pe plapum� _i am început s-o s�rut îndelung. ^i înainte îis�rutasem uneori mâinile, dar de fiecare dat� _i le retr�gea repede, cu ospaim� timid�. Acum îns� nu s-a mai împotrivit acestei mângâieri _i cucealalt� mân� m� dezmierda u_or pe p�r.

- Ai aflat tot ce s-a întâmplat? m-a întrebat ea în _oapt�.

Am dat din cap. E drept c� nu încelesesem tot ceea ce-mi povestiseNikita Nazarâci, dar nu voiam ca Olesia s� se fr�mânte, amintindu-_i de ceeace se petrecuse în dimineaca aceasta. Dar, gândindu-m� la jignirea care-ifusese adus�, m-a cuprins deodat� un va| de furie nest�pânit�.

- O! Dac-a_ fi fost acolo! am strigat eu, ridicându-m� de jos cu pumniistrân_i. A_ fi... A_ fi...

- Las�... Las�... Nu te nec�ji, iubitule, m-a întrerupt ea cu blândece.Nu mi-am mai putut st�pâni lacrimile, care m� sufocau de mult _i-mi

ardeau ochii. Mi-am lipit faca de um�rul ei _i am început s� plâng amarnic,tremurând din tot trupul�.

- Plângi? Plângi? In glasul ei se simcea uimirea, duio_ia _icomp�timirea. Dragul meu... destul... destul... Nu te mai chinui, iubitul meu...M� simt atât de bine lâng� tine. S� nu mai plângem cât timp suntemîmpreun�. S� fim veseli m�car ultimele zile pe care le mai petrecemîmpreun�, pentru c� desp�rcirea s� nu mai fie atât de grea.

Am ridicat capul, uimit. O presimcire nel�murit� mi-a strâns deodat�inima.

- Ultimele zile, Olesia? De ce ultimele? De ce s� ne desp�rcim?Olesia a închis ochii _i a t�cut câteva clipe.- Trebuie s� ne desp�rcim, Vanecika, a zis ea, cu hot�râre. Cum m� voi

întrema pucin, plec cu bunica. Nu mai putem r�mâne aici...- bi-e fric� de ceva?- Nu, dragul meu, nu mi-e fric� de nimic. Dar de ce s�-i duc pe oameni

în ispit�? Poate n-ai aflat înc�... Acolo... la Perebrod... de furie _i de ru_ine m-am apucat s�-i ameninc _i-acum, dac� se va întâmpla ceva - dac� le moarevreo vit�, ori se aprinde casa cuiva - o s� ne fac� de îndat� pe noi vinovate. Eadev�rat, bunico? s-a întors ea spre Manuiliha, ridicând glasul.

- Ce-ai spus, nepocico? N-am auzit, a bâlbâit b�trâna, apropiindu-se cupalm� la ureche.

- Spun c� acum, dac-o s� se-ntâmple vreo nenorocire ia Perebrod, ors� arunce vina pe noi.

- A_a-i, a_a-i, Olesia. Noi o s� tragem ponosul, am�râtele de noi... Numai avem loc pe lumea asta, o s� ne omoare, blestemacii... Parc� atunci,când m-au alungat din sat... n-a fost la fel? Tot a_a, cuprins� de furie, amamenincat-o pe o proast� _i uite c� i-a murit copilul. N-am avut nici o vin�,dar erau cât p-aci s� m� omoare, afurisicii. Au aruncat cu pietre dup� mine...Fugeam _i te feream pe tine, c� erai micuc�... Las's� m� nimereasc� pe mine,gândeam eu. Dar de ce s� loveasc� un copil nevinovat? Sunt adev�rate fiare!

- ^i unde-o s� v� duceci? N-aveci nic�ieri nici rude, nici cuno_tince... ^i-apoi, ca s� te statornice_ti într-alt� parte, ai nevoie de bani.

- Ne descurc�m noi, a zis nep�s�toare, Olesia. Bunica a strâns cevabani. _

- Aia-s bani?! a morm�it, nemulcumit�, b�trâna, îndep�rtându-se depat. B�nuci am�râci, stropici cu lacrimi...

- ^i cu mine cum r�mâne, Olesia? La mine nu vrei s� te gânde_ti? amexclamat eu cu un simc�mânt amar _i nedrept de nemulcumire.

Atunci, ea s-a ridicat în capul oaselor _i, f�r� s-o ia în seam� peb�trâna, mi-a cuprins capul cu mâinile _i m-a s�rutat de câteva ori pe frunte_i obraz.

- La tine m� gândesc mai mult decât la oricine, dragul meu. Numaic�... vezi tu... nu ne este h�r�zit s� fim împreun�... bi-aminte_ti când ci-amdat în c�rci? S-a întâmplat tocmai a_a cum s-a ar�tat. Înseamn� c� nu ne-ng�duie soarta s� fim fericici... Dac� n-ar fi fost asta, crezi c� ar fi putut s�m� sperie ceva?

- Iar vorbe_ti de soarta aceea, Olesia! am exclamat eu ner�bd�tor. Nuvreau s� cred în ea... Nu voi crede niciodat�!

- O, nu, nu... S� nu spui asta, a _optit ea, speriat�. Nu m� tem pentrumine, ci pentru tine, dragul meu. Mai bine nici nu mai aduce vorba de asta.

Am încercat zadarnic s-o întorc de la gândul ei, i-am zugr�vit zadarnictab|ou| unei fericiri des�vâr_ite pe care n-o vor tulbura nici soarta invidioas�,nici oamenii r�i _i grosolani. Ea doarîmi s�ruta mâinile, cl�tinând din cap.

- Nu... nu... nu... ^tiu, v�d, spunea ea, cu st�ruinc�. De nimic n-o s�avem parte în afar� de durere, de nimic... de nimic...

Pân� la urm�, descump�nit de înc�p�cinarea aceasta supersticioas�,am întrebat-o:

- Dar cred c-o s� m� în_tiincezi de ziua pIec�rii?Olesia a c�zut pe gânduri _i pe buze i-a fluturat un zâmbet.- O s�-ci r�spund printr-o poveste... într-o zi, pe când un lup gonea prin

p�dure, a z�rit pe nea_teptate un iepura_ _i i-a spus: �Iepura_ule, iepura_ule,o s� te m�nânc! Acesta s-a rugat de el: �O, lupule, fie-ci mil� de mine, a_ vreas� mai tr�iesc, c� am acas� copii mici". Dar lupul nu s-a înduplecat. Atunciiepurele a zis: �Las�-m� s� mai tr�iesc m�car trei zile, dup� aceea poci s� m�m�nânci. Atunci o s�-mi fie mai u_or s� mor." Lupul l-a îng�duit pe trei zile,darîn timpul �sta nu l-a sc�pat din ochi. A trecut o zi, au trecut dou�, s-apropia _i sfâr_itul celei de-a treia. �Acum preg�te_te-te a zis lupul, c-o s� tem�nânc/ Iepurele s-a pornit pe un plâns amarnic: �De ce mi-ai d�ruit cele treizile? Mai bine m-ai fi mâncat chiarîn clipa când ci-am ie_it în cale. C�-n astetrei zile n-am tr�it, ci doar m-am chinuit! cf Nu-i a_a, dragul meu, c� iepurelea spus adev�rul? Tu ce crezi?

T�ceam, cuprins de presimcirea trist� a apropiatei singur�t�ci. Olesia s-a sculat _i s-a a_ezat pe pat, pe fac� cu o seriozitate nea_teptat�.

- Ascult�-m�, Vanea... a zis ea, rar. Spune, ai fost fericit cu mine? bi-afost bine cu mine?

- O, cum poci s� mai întrebi?!- Ascult�... bi-a p�rut vreodat� r�u c� m-ai cunoscut? Cât timp ai fost

legat de mine te-ai gândit vreodat� la alt� femeie?- Niciodat�! ^i nu numai când eram cu tine, dar chiar _i când

r�mâneam singur nu m� gândeam decât la tine.- Te-am f�cut vreodat� gelos? Te-am nemulcumit cu ceva? Te-ai plictisit

vreodat� cu mine?- Niciodat�, Olesia! Niciodat�!

Mi-a pus mâinile pe um�r, uitându-se în ochii mei cu dragostenec�rmurita.

- Atunci s� _tii, dragul meu, c� niciodat� n-ai s� gânde_ti despre mineceva urât sau r�u, a zis ea atât de convins� de parc� ar fi citit în ochii meiviitorul. Când ne vom desp�rci, Ia-nceput o s�-ci fie tare greu, da, tare greu...O s� plângi _i nic�ieri n-o s�-ci g�se_ti locul. Dar, treptat, o s�-ci treac�, toateor s� s-a_eze pe vechiul |or f�ga_. ^i n-o s� te mai gânde_ti cu durere lamine, ci cu bucurie, cu inima u_oar�.

^i-a l�sat iar capu| pe pern� _i a _optit cu voce mai slab�.- Acum du-te, dragul meu... Du-te acas�, iubitule... Am obosit pucin.

Stai un pic... S�rut�-m�... Nu te teme de bunica... Ne d� voie. Nu-i a_a c� nedai voie, bunico?

- Hai, fie! Luaci-v� r�mas bun cum trebuie, a bomb�nit, nemuIcumita,b�trâna. Ce s� v� mai ascundeci de mine? ^tiu de mult...

- S�rut�-m� aici, _i aici... _i aici, a zis Olesia, ar�tându-mi cu degetulochii, obrajii _i gura.

- Olesia! Ici iei r�mas bun de la mine, ca _i cum nu ne vom mai vedeaniciodat�! am spus eu, speriat.

- Nu _tiu,nnu _tiu, dragul meu. Nu _tiu nimic. Hai, du-te cu Dumnezeu.Nu, stai pucin... Inc� o clip�... Apleac�-ci urechea... îmi pare r�u de ceva, a_optit ea, atingându-mi obrazul cu buzele, c� nu am un copil de la tine. Câtm-ar fi bucurat!

Am ie_it din cas�, însocit de Manuiliha. Jum�tate din cer era acoperit cuun nor nnegru, cu marginile zdrencuite, dar soarele mai lumina, coborând spreasfincit. Imbinarea aceasta de lumin� _i bezna avea în ea ceva sinistru.B�trâna s-a uitat în sus, cu palma strea_in� la ochi _i, dând din cap cu înceles,a zis cu voce aspr�:

- Azi o s� fie furtun� la Perebrod. Poate chiar _i grindin�.XIV. _TOCMAI MA APROPIASEM DE SAT, când un vârtej a prins s� goneasc�

pe drum coloane de praf. Apoi au c�zut primele pic�turi de ploaie, rare _igrele.

Manuiliha nu gre_ise. Furtuna, care se preg�tise încet în tot timpulacelei zile îngrozitor de fierbinci _i plin� de z�pu_eal�, se dezl�ncuise cu oputere neobi_nuit� peste satul Perebrod. Fulgerele se cineau lanc _i tunetelebubuiau, zgâlcâind geamurile de la ferestrele od�ii mele. Pe la opt seara,furtuna s-a potolit pentru câteva minute, dar numai ca s-o ia de Ia-nceput cuo nou� înver_unare. Deodat� am auzit ni_te lovituri asurzitoare pe acoperi_ul_i zidurile casei vechi. M-am repezit la fereastr�. O grindin� cât nuca lovea curepeziciune p�mântul, s�rind apoi în sus.

Dudul de lâng� cas� r�m�sese gola_, toate frunzele îi fuseser� smulsede loviturile înfrico_�toare ale grindinei... Sub fereastr� a ap�rut silueta abiaîntrez�rit� a lui Iarmola, care ie_ise în fug� din buc�t�rie, cu sumanul pe cap,ca s� închid� obloanele. Dar era prea târziu. O bucat� foarte mare de gheac�a izbit cu atâta putere geamul, încât l-a spart _i zeci de cioburi au c�zut cuzgomot pe podea.

M� simceam obosit _i m-am întins pe pat f�r� s� m� dezbrac. Credeamc� n-o s� pot dormi de loc în noaptea aceea _i c� m� voi zvârcoli pân�dimineaca, fr�mântat de dorul Olesiei. De aceea m� _i hot�râsem s� r�mânîmbr�cat, ca mai târziu s� m� plimb pucin prin odaie, s� obosesc _i s� potadormi. Ins� mi s-a întâmplat ceva foarte ciudat. Mi s-a p�rui c� abia amînchis ochii _i când i-am deschis iar, prin cr�p�turile ob|oane|or se strecurauraze lungi de soare, în care se roteau nenum�rate firicele de praf auriu.

La c�p�tâiul meu st�tea Iarmola, ner�bd�tor, pe fac� cu o nelini_teaspr�. Pesemne c� a_tepta de mult s� m� trezesc.

- Cona_ule, a zis el cu un glas surd, nelini_tit. Cona_ule, Trebuie s�plecaci de-aici...

M-am datjos din pat, privindu-l uimit.- S� plec? Unde s� plec? De ce s� plec? Ai înnebunit?- N-am înnebunit de loc, mi-a t�iat el vorba. ^tici ce bucluc a f�cut

grindina de ieri? La jum�tate din oamenii satului grânele parc-au fost c�lcate-n picioare. La Maxim cel chior, la Koze, la Muta, la Prokopciuk, la GordeiOlefir... A trimis pacostea peste oameni vr�jitoarea dracului... Arde-o-ar focul!

Într-o clip� mi-am amintit de tot ceea ce se întâmplase în ajun, deamenincarea pe care le-o strigase în fac� Olesia, în biseric�, _i de temerile ei.

- Tot satul clocote_te, a urmat Iarmola. Au luat-o iar de dimineac� cubecia _i url�... ^i de dumneavoastr�, cona_ule, spun vorbe urâte... Doarcunoa_teci satul nostru. Dac-orjudeca-o pe vr�jitoare, o s� fie pe drept, da'dumneavoastr�, cona_ule, v� spun un lucru: plecaci cât mai repede.

A_adar, temerile Olesiei se adeveriser�. Trebuia s-o previn f�r�întârziere de primejdia care le ameninca pe ea _i pe Manuiliha. M-amîmbr�cat în grab�, mi-am sp�lat în fug� faca _i peste o jum�tate de or� m�îndreptam spre Smârcul Dracului.

Cu cât m� apropiam mai mult de coliba p�r�ginit�, cu atât maiputernice erau nelini_tea _i mâhnirea care puseser� st�pânire pe mine. Eramîncredincat c� în curând o s� m� loveasc� o alta durere nea_teptat�.

Am str�b�tut aproape în fuga c�rarea _erpuitoare de pe dâmbulnisipos. Ferestrele colibei erau deschise, _i u_a dat� de perete.

- Doamne! Ce s-o fi întâmplat? am îng�imat eu, p�_ind în tind� cuinima strâns�. A

Coliba era goal�. In�untru domnea dezordinea plin� de tristece pe careo las� în urm� o plecare pripit�. Un mald�r de gunoi _i de cârpe z�cea pe jos,iarîntr-un colc se vedea scheletul de lemn al patului...

Cu inima îndurerat�, înecat de lacrimi, tocmai voiam s� ies din colib�,când deodat� mi-a atras atencia un obiect viu colorat, atârnat pesemnedinadins de colcul ferestrei. Era un _irag de m�rgele ro_ii, ieftine, care secheam� în Polesie salb�, singurul lucru care mi-a r�mas ca amintire de laOlesia _i �ca m�rturie a dragostei sale ginga_e _i m�rinimoase.

BRAbARA DE GRANATE.Traducere de ION MIHAIL.

Ludwig van Beethoven. Son. 2 (op. 2. Nr. 2).Largo Appassionato.

l.

PE LA MIJLOCUL LUNII AUGUST, înainte de ivirea craiului-nou, vremea s-a stricat pe nea_teptate, cum se întâmpla atât de des pe coasta de nord aM�rii Negre. Uneori, o ceac� deas� înv�luia zi _i noapte p�mântul _i marea,iar sirena uria_� a farului urla mereu ca un taur turbat. Alteori, din zori _ipân�-n sear�, se cernea o ploaie m�runt� ca o pulbere, desfundând potecile_i drumurile lutoase în care tr�surile _i c�rucele se împotmoleau pân� la osii.Câteodat� se pornea din nord-vest, dinspre step�, un vânt n�prasnic,vârfurile copacilor se leg�nau, încovoindu-se ca valurile pe furtun�, iaracoperi_urile de tabl� ale vilelor duruiau noaptea atât de tare, de parc�alerga cineva peste ele cu cizme cintuite. Ferestrele z�ng�neau, u_ile setrânteau, vântul urla s�lbatic în co_urile sobelor. Câteva b�rci de pescari ser�t�ciser� pe mare, dou� nu se mai întorseser� de loc, cadavrele pescarilorfuseser� aruncate la c�rm abia dup� vreo s�pt�mân�.

Vilegiaturi_tii, cei mai mulci dintre ei greci _i evrei, plini de viac�, dar _isperio_i ca toci cei din sud, se gr�beau spre ora_. Pe _oseaua desfundat� seîn_irau nenum�rate c�ruce înc�rcate cu tot soiul de boarfe: saltele, canapele,cufere, scaune, sp�l�toare _i samovare. bi-era _i greu, _i sil�, _i lehamite s�te uici prin perdeaua tulbure a ploii la tot calabalâcul �sta, care îci ap�rea atâtde vechi, de slinos _i de mizer. Servitoarele _i buc�t�resele, care _edeau învârful carelor, pe pânza de cort ud�, cinând pe genunchi fiare de c�lcat,co_uri _i tinichele, aveau acela_i aerjalnic _i trist ca _i caii istovici ce seopreau mereu, cu picioarele tremur�toare, zvâcnindu-_i coastele sl�b�noagesub sud�lmile r�gu_ite ale surugiilor încoto_m�naci în rogojini. Dar o _i maitrist� priveli_te alc�tuiau vilele p�r�site, r�mase pe nea_teptate pustii _igoale, cu straturile de flori c�lcate în picioare, cu geamurile sparte, cu câiniil�saci în voia sorcii _i cu tot felul de gunoaie - mucuri, hârtiuce, cioburi,cutiuce _i sticluce goale de medicamente.

Dar pe la începutul lui septembrie vremea s-a schimbat cu totul penea_teptate. Au venit zile atât de senine, însorite _i calde cum nu se întâmplanici în iulie. Peria aspr� _i galben� a miri_tilor a prins a sclipi argintiu înp�ienjeni_ul toamnei. Din pomii acum nemi_caci, c�deau f�r� zgomot frunzelegalbene.

Princesa Vera Nikolaevna Seina, socia mare_alului nobilimii, r�m�sese lavil�, fiindc� în casa lor de la ora_ nu se terminaser� înc� reparaciile _i acumse bucura din plin de zilele minunate, de lini_tea din jur, de aerul curat, deciripitul rândunelelor care se adunau în stoluri pe sârmele de telegraf,preg�tindu-se s�-_i ia zborul spre c�rile calde, precum _i de briza s�rat� _ic�lduc� ce sufl� domol dinspre mare.

ll.

APOI, AST�ZI, ERA ZIUA NUMELUI ei- _aptesprezece septembrie.Amintirile dragi _i îndep�rtate ale copil�riei o f�ceau s� iubeasc� ziuaaceasta, de la care a_tepta întotdeauna o bucurie. B�rbatul s�u, înainte de apleca de dimineaca cu treburi urgente în ora_, îi pusese pe noptier� o cutiuc�cu ni_te cercei minunaci cu perle prelungi, care îi sporir� sentimentul debucune.

Era singur� în toat� casa. Fratele ei, Nikolai, nec�s�torit, substitut deprocuror, care locuia de obicei la ei, plecase _i el la ora_, la tribunal. Socul îipromisese s� invite la mas� câciva dintre prietenii lor cei mai apropiaci. Erabine c� ziua ei c�dea în timpul vacancei. Dac� ar fi locuit în ora_, ar fi fostnevoit� s� dea o mas� mare, poate chiar _i un bal, pe când aici, la vil�,puteau s� scape cu cheltuieli neînsemnate, în ciuda înaltei sale pozicii însocietate sau, poate, tocmai datorit� ei, princul ^ein abia o scotea la cap�t.Uria_a mo_ie str�mo_easc� fusese ruinat� de înainta_ii lui, iar viaca pe careera silit s-o duc� dep�_ea cu mult veniturile sale. Trebuia s� cin� cas�deschis�, s� fac� acte filantropice, s� se îmbrace bine, s� cin� un grajd cu cai_.a.m.d. Princesa Vera, a c�rei dragoste p�tima_� pentru socul ei seschimbase cu vremea într-un sentiment de prietenie trainic� _i adev�rat�, sestr�duia din r�sputeri s�-l ajute s� nu se ruineze de tot. Se lipsea - pe ascunsde el- de o mulcime de lucruri _i se silea s� reduc� pe cât putea cheltuielilegospod�net

Acum p�_ea încet prin gr�din� _i t�ia cu foarfecele flori, ca s�împodobeasc� masa de prânz. Straturile erau cam r�rite _i în neorânduial�.Garoafele învoalte, de toate culorile, tufele de micsandre cu florile multîmpucinate _i cu o mulcime de p�st�i verzi, subciri, ce miroseau a varz�, î_itr�iau ultimele zile. Iar trandafirii, care înfloreau pentru antreia oar� în acestan, erau parc� degeneraci _i rari, sortici pieirii apropiate. In schimb, înfloreaun�valnic cu frumusecea lor rece, trufa_�, gherghine, bujori _i ochiul-boului,r�spândind în aerul proasp�t un miros de toamn� _i de iarb�, care tepredispunea la melancolie. Celelalte flori, dup� fecundacia n�valnic� _iînmulcirea nespus de îmbel_ugat� din timpul verii, pres�rau p�mântul cunenum�ratele semince ale viecii de mâine.

Pe _osea au r�sunat sunetele cunoscute ale unui claxon de automobilcu trei tonuri. Era sora princesei Vera - Anna Nikolaevna Friesse, care-if�g�duise de dimineac� la telefon c� va veni s-o ajute s� primeasc� musafirii.

Auzul fin n-o în_elase pe Vera. Dup� câteva minute, la poarta vilei seopri brusc un automobil elegant, _oferul s�ri sprinten de la locul lui _ideschise u_a.

Surorile s-au îmbr�ci_at bucuroase. Din fraged� copil�rie le unea oprietenie plin� de afecciune _i c�ldur�. La înf�ci_are erau atât de deosebiteuna de alta, încât îci venea greu s� crezi c� sunt surori. Cea mare, Vera,sem�na cu mama lor, o englezoaic� fermec�toare, de la care mo_tenisestatura înalt� _i zvelt�, faca ginga_�, dar rece _i mândr�, mâini minunate,de_i cam mari _i rotunjimea fermec�toare a umerilor pe care o vezi laminiaturile vechi. Cea mic�, Anna, mo_tenise dimpotriv� sângele mongol altat�lui lor, princ t�tar, al c�rui bunic se botezase abia pe la începutul secoluluial XIX-lea _i se tr�gea dintr-o familie str�veche, descendent� chiar dinTamerlan sau din Lang Temir, cum îl numea tat�l ei cu mândrie în limbat�tar� pe acest mare v�rs�tor de sânge. Cu o jum�tate de cap mai mic�decât sora sa _i cu umerii pucin prea laci, Anna era o fire vioaie _i u_uratic�,gata oricând s� ia în râs pe cineva. Avea o figur� de tip mongol destul depronuncat�, cu pomecii proeminenci, cu ochii migdalaci, pe care, din pricina

miopiei îi mic_ora _i mai mult _i o expresie trufa_� a gurii mici, senzuale, maiales a buzei de jos, mai groas� _i pucin ie_ita în afar�. Totu_i, faca ei avea unfarmec insesizabil _i neînceles, datorit, poate, zâmbetului, poate gracieiprofund feminine a tuturor tr�s�turilor, ori poate vioiciunii ei pline decochet�rie. Urâcenia ei gracioas� îi pasiona pe b�rbaci _i le atr�gea atenciamult mai des _i mai st�ruitor decât frumusecea aristocratic� a surorii sale.

Era m�ritat� cu un om foarte bogat _i foarte prost, care nu se ocupa cunimic, dar figura într-o institucie filantropic� _i avea tit|u| de Kammerjunker.Ea nu putea s�-I sufere, darîi f�cuse doi copii, o fat� _i un b�iat, dup� careluase hot�rârea s� nu mai aib� alcii _i nici nu mai avusese. Vera, în schimb, î_idorise cu pasiune copii- cu cât mai mulci cu atât mai bine - dar din cine _tiece cauz� nu avusese _i ador� odraslele dr�guce _i anemice ale surorii sale,totdeauna cuviincioase _i ascult�toare, cu chipuri palide, parc� date cu f�in�_i cu p�r b�lai, cârlioncat, ca de p�pu_�.

Anna, vesel�, nep�s�toare, plin� de contradiccii dr�g�la_e, dar uneoribizare, cocheta nebune_te în toate capitalele _i staciunile balneare dinEuropa, dar nu-_i în_ela socul, de care î_i b�tea totu_i joc _i în prezenca, _i înlipsa lui. Era risipitoare, îi pl�ceau grozav de mult jocurile de noroc, dansul,senzaciile tari, frecvenca în str�in�tate localurile dubioase, dar în acela_i timpse distingea _i prin bun�tate, d�rnicie _i o evlavie sincer�, care o f�cuse s�treac� în tain� la catolicism. Avea spatele, pieptul _i umerii de o rar�frumusece. La balurile mari ap�rea cu un decolteu mult peste limita admis�de mod� _i de buna-cuviinc�, dar se spunea c� sub decolteu purtaîntotdeauna o c�ma_� aspr� de penitenc�.

Vera era, dimpotriv�, de o simplitate sobr�, amabil� cu toat� lumea,dar rece _i distant�, independent� _i de un calm impun�tor.

|||

- DOAMNE, CÂT DE FRUMOS E AICI la voi! Cât de frumos! spuneaAnna, mergând pe c�rare cu pa_i repezi _i m�runci, al�turi de sor�-sa. Hai s�st�m pucin pe banc�, la marginea râpei. N-am v�zut marea de atâta amar devreme! ^i ce aer minunat! Când respiri ci se umple sufletul de bucurie. Varatrecut�, în Crimeea, la Mishor, am f�cut o descoperire uimitoare. ^tii a cemiroase marea în timpul fluxului? Închipuie-ci, a rezeda.

Vera zâmbi cu îng�duinca.- Ai o imaginacie...- Nu, nu. Îmi amintesc c� o dat� au râs toci de mine când am spus c�

lumina lunii are o nuanca trandafirie. ^i acum câteva zile, pictorul Boricki - celcare-mi face portretul- mi-a dat dreptate, zicând c� pictorii cunosc de multnuanca aceasta a lunii.

- Pictorul e noua ta pasiune?- Totdeauna n�scoce_ti câte ceva! a zis Anna, râzând _i apropiindu-se

gr�bit� de marginea râpei care cobora abrupt spre mare. Dar abia a apucats� se uite în jos, c� a scos un strig�t de spaim�, dându-se înapoi, cu facapalid�.

- Vai, ce adânc� e pr�pastia asta! a zis ea cu glas slab _i tremur�tor.Când m� uit în jos de la o asemenea în�lcime, pune totdeauna st�pânire pe

mine un sentiment de pl�cere, dar totodat� _i de nepl�cere _i simt încep�turiîn degetele de la picioare... Totu_i, m� atrage, m� atrage...

Tocmai voia s� se mai încline o dat� peste pr�pastie, dar sora ei o opri.- Anna, draga mea, pentru numele lui Dumnezeu! Când te apleci a_a,

m� apuc� ameceala _i pe mine. Te rog s� te a_ezi.- Bine, bine, iat�, m� a_ez... Dar uit�-te _i tu ce frumos e. Nu m� mai

satur privind. Dac� ai _ti cât îi sunt de recunosc�toare lui Dumnezeu pentrutoate minunile pe care le-a f�urit pentru noi!

Câteva clipe au r�mas amândou� îngândurate. Jos murmurau molcomvalurile m�rii. De pe banc� nu se vedea c�rmul, ceea ce f�cea ca senzacia deinfinit _i m�recie a m�rii s� creasc� _i mai mult. Suprafaca apei, lini_tit�,blând� _i de un albastru pl�cut, sclipea în dungi piezi_e doarîn dreptulcurencilor, transformându-se la orizont într-un albastru intens.

B�rcile pesc�re_ti atât de mici, încât abia le z�reai, moc�iau nemi_catepe oglinda m�rii, aproape de c�rm. Mai departe, un vas cu trei catargeîncremenise parc� în v�zduh, învesmântat de sus pân� jos în pânze albe,zvelte, toate la fel, umflate de vânt.

- Te înceleg, zise pe gânduri sora mai mare, dar eu parc� simt altfeldecât tine. Când reg�sesc marea dup� un timp mai îndelungat, m�emocioneaz�, m� bucur�, m� uime_te. Parc� v�d pentru prima oar� o minuneuria_�, solemn�. Dar dup� aceea, când m� obi_nuiesc cu ea, începe s� m�apese cu golul ei f�r� nici o asperitate... M� cuprinde urâtul _i caut s� n-o maiprivesc. M� plictise_te.

Anna zâmbi.- La ce te gânde_ti? o întreb� sora ei.- Vara trecut� am plecat într-o zi c�lare din Ialta spre Uci-Ko_, cu un

grup numeros, r�spunse Anna, cu un ton glumec. E dincolo de ocolul silvic,mai sus de cascad�. Intâi am mers înv�luici într-un nor, era tare umed _i nuse vedea aproape nimic. Urcam tot mai sus pe o c�rare abrupt�, printre pini,când iat� c� p�durea se curm� deodat� _i ie_ir�m din ceac�, închipuie-ci unpodi_ îngust, pe o stânc� _i la picioare, pr�pastia. Satele de jos p�reau cutiide chibrituri, iar p�durile _i gr�dinile, fire de iarb�. Intregul cinut coboar� sprec�rm, neted ca o hart� geografic�. Iar mai departe - marea! Privirea p�trundepân� la cincizeci, o sut� de verste. Mi se p�rea c� sunt suspendat� în v�zduh_i c� acu_i o s� zbor. Ce frumusece, ce senzacie de plutire! M� întorc _i,entuziasmat�, îi spun c�l�uzei: �A_a e, Said-oglî, c� e tare frumos aici?" Darel plesc�ie doar din limb� _i spune: �Eh, cocona, cât s�turat la mine de asta.Fiecare zi vedem."

-Îci mulcumesc pentru comparacie, zise Vera, izbucnind în râs. Îns�cred c� noi, nordnicii, n-o s� putem niciodat� s� încelegem farmecul m�rii. Euiubesc p�durea. Ici aminte_ti de p�durea de la noi din Egorovskoe? Te saturivreodat� de ea? Ce pini! Ce mu_chi! Dar ciupercile! Parc� sunt f�cute dinatlaz ro_u brodat cu m�rgele albe. Ce lini_te... Ce r�coare.

- Mie îmi place totul, f�r� deosebire, r�spunse Anna. Dar mai multdecât orice o iubesc pe surioara mea, pe înceleapta Verocika. Doar suntemsingure pe lume.

Î_i îmbr�ci_� sora mai mare, Iipindu-_i obrazul de al ei. Darî_i aminti:- Ce proast� sunt! St�m aici _i vorbim despre natur�, ca în romane _i

am uitat de cadoul pe care ci l-am adus. Iat�-I. Îci place?^i scoase din geant� un carnecel cu o scoarc� rar�: pe o catifea

albastr�, aproape cenu_ie de veche ce era, _erpuia un desen filigranat, deaur mai, de o rar� finece _i frumusece, lucrat f�r� îndoial� de un artist iscusit_i plin de r�bdare. Carnecelul era prins de un l�nci_or de aur, subcire ca un firde ac�, _i în loc de foi avea pl�cuce de filde_.

- Ce lucru minunat! Fermec�tor! exclam� Vera, s�rutându-_i sora. Îcimulcumesc. Unde ai g�nsit comoara asta?

- La un anticar. Imi cuno_ti sl�biciunea de a cotrob�i printre vechituri.A_a am dat _i de c�rticica aceasta de rug�ciuni. Uit�-te, aici ornamentul areform� de cruce. E drept c� am g�sit numai scoarca, iar filele, cataramele _icreionul le-am imaginat eu. Dar Moliner n-a putut s� m� înceleag� în nici unchip, oricât m-am str�duit s�-i explic. Cataramele trebuiau s� aib� acela_i stilcu modelulnfiligranat, s� fie mate, de aur vechi, sculptate fin, iar el naiba _tiece-a f�cut. In schimb, lancul este venecian veritabil, foarte vechi.

Vera mângâie cu dragoste scoarcele minunate.- Cât de vechi sunt! De când o fi c�rticica asta? întreb� ea.- Nu îndr�znesc s� precizez. Cred c� de pe la sfâr_itul secolului al XVII-

lea sau de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea...- Ce ciudat! zise Vera, zâmbind îngândurat�. bin în mân� un obiect pe

care poate c� l-au atins mâinile marchizei de Pompadour sau chiar ale regineiAntoaneta... Dar _tii, Anna, numai cie putea s�-ci treac� prin cap o idee atâtde tr�snit� de a transforma o carte de rug�ciune într-un carnet de însemn�ri.Hai, acum s� intr�m în cas� ca s� vedem ce se petrece pe acolo.

Trecur� printr-o teras� mare, de piatr�, închis� din toate p�rcile de _iruridese de vic� de vie �Isabe|a". Ciorchinii grei _i negri, care r�spândeau unmiros vag de c�p_uni, atârnau printre frunzele verzi, aurite pe alocuri derazele soarelui. Pe teras� domnea o penumbr� verzuie, care le acoperideodat� obrazul cu o paloare aparent�.

- Pui masa aici? întreb� Anna.

- A_a am vrut la început... dar serile sunt foarte reci, a_a c� o a_ternmai bine în sufragerie _i b�rbacii or s� vin� aici s� fumeze.

- E invitat� _i vreo persoan� interesant�?- Nu _tiu înc�. Atâta _tiu c� vine _i bunicul nostru.- Ah, dragul de el! Ce bucurie! exclam� Anna, b�tând din palme. Cred

c� nu l-am v�zut de o sut� de ani.- O s� vin� sora lui Vasea _i, mi se pare, profesorul Spe_nikov. Ieri m-

am pierdut cu totul, Annenka. ^tii c� ei doi, bunicul _i profesorul, apreciaz� omas� bun�, dar nici aici, nici în ora_ nu g�se_ti nimic, oricât ai pl�ti. Luka af�cut rost de ni_te prepelice, pe care le-a comandat unui vân�tor cunoscut _iacum le prepar�. Am g�sit un mu_chi de vac� destul de bun, dar vai! iarinevitabilul rosbif! Numai racii sunt grozavi.

- V�d c� nu-i prea r�u, a_a c� nu te mai nelini_ti. De altfel, fie vorbaîntre noi, _i cie îci place o mas� bun�.

- Dar o s� am _i ceva rar. Azi-dimineac�, un pescar mi-a adus orândunic� de mare. Am v�zut-o chiar eu. Un adev�rat monstru. Te apuc�groaz� când o prive_ti.

Anna, grozav de curioas� din fire, ceru s� i se arate numaidecâtrândunica de mare.

Buc�tarul Luka, un om înalt, b�rbierit, cu faca galben�, veni cu unIighean alb, mare, pe care îl cinea cu grij�, ca s� nu. Verse cumva apa peparchet.

- Dou�sprezece funturi _i jum�tate, în�lcimea-voastr�, zise el cumândrie. L-am cânt�rit chiar acum.

Pe_tele, prea mare pentru Iighean, z�cea pe fund, ' cu coada îndoit�.Avea solzi cu reflexe aurii, înot�toare de un ro_u aprins, iar de o parte _i dealta a botului s�u uria_ de viecuitoare de prad� se întindeau dou� aripi lungi,de un albastru ginga_, cutate ca un evantai. Rândunica de mare mai tr�ia _i-_i mi_ca mereu urechile.

Anna atinse încet cu degetul mic capul pe_telui, dar acesta î_i mi_c� penea_teptate coada _i ea î_i retrase mâna cu un strig�t u_or.

- Nu v� temeci, în�lcimea-voastr�. O s� rânduiesc totul cum trebuie,zise buc�tarul, care pesemne c�-_i d�dea seama de nelini_tea st�pânei. Chiaracum a adus un bulgar doi pepeni galbeni. Ananas. Seam�n� cu cantalupii,dar sunt mult mai parfumaci. Mai îndr�znesc s� o întreb pe în�lcimea-voastr�ce sos porunce_te s� servesc la pe_te: tartar, polonez, ori poate numai ni_tepesmet cu unt?

- F� cum _tii, _i-acum du-te, îi porunci princesa.IV.

DUP� ORA CINCI AU ÎNCEPUT S� soseasc� oaspecii. Princul VasâliLvovici o adusese cu el pe sora sa, Ludmila Lvovna, v�duva, dup� numelesocului Durasova, o femeie gras�, blând� _i neobi_nuit de t�cut�. Mai venir�cu dânsul: tân�rul bog�ta_, chefliu _i pierde-var� Vasiuciok, cunoscut de totora_ul sub numele acesta familiar, un om foarte pl�cut în societate, fiindc�_tia s� cânte, s� declame _i s� organizeze tablouri vivante, spectacole _ibazare filantropice, Jenny Reiter, o pianist� celebr�, fost� coleg� a princeseide la Institutul Smolnâi, precum _i cumnatul s�u, Nikolai Nikolaevici. Apoisocul Annei i-a adus cu automobilul pe profesorul Spe_nikov, un b�rbatdezgust�tor de gras, cu obrazul ras, _i pe viceguvernatorul local, von Seek.Pucin mai târziu a venit generalul Anosov, cu o tr�sur� frumoas� de piac�,însocit de doi oficeri- colonelul de stat-major Ponomarev, îmb�trânit înaintede vreme, slab, cu aspectul omului bolnav de ficat, istovit de munc� de birou_i locotenentul Bahtinski, dintr-un regiment de husari de gard�, cunoscut înPetersburg drept cel mai bun dansator _i organizator de baluri.

Generalul Anosov, un b�trân gras, înalt, cu p�rul argintiu, a coborâtgreoi din tr�sur�, cinându-se cu o mina de capr�, iar cu cealalt�, de banca dinspate. În stânga avea un cornet acustic, iarîn dreapta, un baston cu vârf decauciuc. Faca lui era ro_ie, mare, grosolan�, cu un nas c�rnos _i cu expresiabinevoitoare, solemn� _i pucin disprecuitoare a ochilor mijici, str�juici de ni_tepungi umflate, caracteristic� oamenilor curajo_i _i simpli, care au trecut

adesea prin primejdii de moarte. Cele dou� surori l-au recunoscut de departe,s-au gr�bit spre tr�sur� _i mai în glum�, mai în serios l-au sprijinit de brace.

- Parc� a_ fi un arhiereu, a zis generalul cu o voce de bas, blând� _ipucin r�gu_it�.

- Bunicule bun _i drag! a spus Vera, în glas cu o u_oara nuanc� demustrare. În fiecare zi te-am a_teptat s� vii, dar zadarnic.

- De când st� aici, în sud, bunicul a cam luat-o razna, a zis Anna,râzând. Ai fi putut s�-ci aminte_ti de fin� dumitale. Dar dumneata faci pecraiul _i ai uitat cu totul de existenca noastr�...

Generalul î_i descoperi capul majestuos, le s�rut� pe rând mâna celordou� surori, apoi obrajii _i iar mâna.

- Fetelor... mai domol... nu m� oc�râci, zicea el respirând greu dup�fiecare vorb�. Pe cuvânt de onoare... Nenorocicii �ia de doctora_i mi-ausc�ldat toat� vara reumatismele în ni_te b�i infecte care miroseauîngrozitor... ^i n-au vrut s�-mi dea drumul. Sunteci primii la care vin. M�bucur foarte mult c� v� v�d... Cum o mai duceci? Tu, Verocika... e_ti oadev�rat� lady... Ai început s� semeni foarte mult cu r�posata maic�-ta...Când m� chemi s�-ci botez un copil?

- M� tem, bunicule, c� niciodat�...- Nu dezn�d�jdui... E_ti tân�ra... Roag�-te lui Dumnezeu... lar tu,

Annia, nu te-ai schimbat de loc... ^i la _aizeci de ani o s� fii tot atât dezglobie _i de juc�u_�. Ia staci s� vi-i prezint pe domnii oficeri.

- Am avut de mult aceast� cinste! zise colonelul Ponomarev,înclinându-se.

- Iar eu i-am fost prezentat princesei la Petersburg, spuse husarul.- Atunci, Annia, s� ci-l prezint cie pe locotenentul Bahtinski. Dansator _i

scandalagiu, dar bun cavalerist. S� mergem, fetelor... Ce ne dai de mâncare,Verocika? Dup� regimul de la b�i am poft� de mâncare a unui sublocotenent.

Generalul Anosov fusese tovar�_ul de lupt� _i prietenul devotat alr�posatului princ Mirza-Bulat-Tuganovski. Dup� moartea princului, el rev�rsaseîntreaga sa prietenie _i dragoste asupra fiicelor acestuia. Le cuno_tea demici, iar Annei, mezin�, îi fusese chiar na_. Pe atunci, ca _i acum, comandamarea fort�reac�, aproape desfiincat�, din ora_ul K. ^i venea zilnic în vizit� laTuganovski. Copiii îl adorau pentru r�sf�cul _i darurile pe care le aducea,pentru lojile luate la circ _i la teatru _i pentru c� se pricepea s� se joace cu eica nimeni altul. Dar mai mult decât orice le încântaser� _i li se întip�riser� înminte povestirile lui despre campanii militare, b�t�lii _i viac� de tab�r�,despre moarte, r�ni _i geruri cumplite, pe care le spunea f�r� grab�, cu uncalm epic, povestiri simple _i sincere, istorisite între ceaiul de sear� _i oraaceea nesuferit� când copiii sunt trimi_i la culcare.

Fac� de moravurile actuale, aceasnt� r�m�_ic� a trecutului ap�rea ca ofigur� uria_�, neobi_nuit de pitoreasc�. In el se îmbinau acele tr�s�turisimple, dar mi_c�toare _i profunde, care se întâlneau chiar _i pe vremea luimult mai des la soldacii de rând, decât la oficeri. E vorba de acele tr�s�turipur ruse_ti, c�r�ne_ti, care dau în totalitatea lor imaginea aceea în�lc�toarece f�cea uneori din soldatul nostru - nu numai un osta_ de neînvins, dar _i un

mare martir, aproape un sfânt: o tr�s�tur� caracteristic�, alc�tuit� dintr-ocredinc� simpl�, naiv�, o concepcie senin�, binevoitoare _i vese|� despreviac�, un curaj rece _i practic, smerenie în faca morcii, mil� pentru cel învins,neînchipuit� r�bdare _i o rezistenc� fizic� _i moral� uimitoare.

Începând cu r�zboiul împotriva polonezilor, Anosov participase la toatecampaniile, în afar� de cea japonez�. Ar fi f�cut-o f�r� _ov�ial� _i pe aceasta,dar nu fusese chemat _i el se c�l�uzise totdeauna dup�npreceptul m�rec prinmodestia lui: �Nu te vâri nechemat în ghearele morcii". ln toat� vremeaserviciului s�u el nu numai c� nu biciuise vreodat� un soldat, dar nu-i d�dusenici m�car o palm�. O dat�, în timpul r�scoalei poloneze, a refuzat s�-iîmpu_te pe prizonieri, cu toate c� primise ordin personal de la comandantulregimentului. �Pe un spion, nu numai c� a_ pune s�-l împu_te, a spus el, ci l-a_ împu_ca, dac� poruncici, chiar eu cu mâna mea. Ace_tia sunt îns�prizonieri _i nu pot s�-i omor." Vorbise atât de simplu _i de respectuos, f�r�cea mai mic� nuanc� de provocare sau poz�, uitându-se cu o privire hot�rât�_i deschis� drept în ochii comandantului, încât în loc s� fie împu_cat pentrunesupunere, a fost l�sat în pace.

În timpul r�zboiului din 1877-79 _i-a câ_tigat foarte repede gradul decolonel, de_i nu avea prea multe studii, sau, dup� cum spunea chiar el,absolvise doar �academia ur_ilor".

Trecuse Dun�rea _i Balcanii, st�tuse în tran_ee la ^ipca, luase parte laultimul atac al Plevnei. Fusese r�nit o dat� grav, de patru ori mai u_or. ^i, înafar� de aceasta, o schij� de grenad� îi pricinuise o serioas� contuzie la cap.Radecki _i Skobelev îl cuno_teau personal _i-i purtau un respect deosebit.Skobelev spusese într-o zi despre el: �Cunosc un oficer mult mai viteaz decâtmine - pe maiorul Anosov".

Se întorsese din r�zboi aproape surd din pricina unei schije de grenad�,cu un picior beteag de la care i se amputaser� trei degete, degerate cuprilejul trecerii muncilor Balcani, _i cu un reumatism crâncen, contractat la^ipca. Dup� doi ani de serviciu în timp de pace, au vrut s�-l pun� înretragere, dar Anosov s-a împotrivit, fiind sprijinit _i de comandantul cinutului,un om de vaz�, care cuno_tea personal purtarea lui curajoas� din timpultrecerii Dun�rii. Atunci, Petersburgul a hot�rât s� nu-l mâhneasc� pe viteazulcolonel _i i-a acordat pe viac� postul de comandant în ora_ul K., funccie maimult onorific� decât necesar� pentru ap�rarea statului.

În ora_ era cunoscut ca un cal breaz, toci râdeau îng�duitor desl�biciunile, obiceiurile _i de felul s�u de a se îmbr�ca. Nu purta niciodat�sabie, purta o tunic� de mod� veche, pe cap avea un chipiu cu boruri mari _icu cozoroc uria_, în mâna dreapt� cinea bastonul, în cea stâng�, cornetulacustic _i umbla mereu însocit de doi mop_i gra_i, lene_i _i r�gu_ici, careaveau totdeauna limba scoas�. Dac� în timpul plimb�rii lui obi_nuite dedimineac� întâlnea vreun cunoscut, trec�torii auzeau strig�telecomandantului _i l�tratul mop_ilor de la o distanc� de câteva str�zi.

Ca mulci surzi, era un amator pasionat de oper� _i uneori, în timpulvreunui duet duios, r�suna deodat� în tot teatrul vocea lui energic� de bas:�Al dracului de bine cânta!" în sal� se auzeau râsete recinute, dar generalul

habar nu avea. În naivitatea lui, credea c�-_i împ�rt�_ise impresiile, în_oapt�, vecinului s�u.

În virtutea obligaciilor sale de comandant al piecei, vizita destul de des,însocit de mop_ii s�i r�gu_ici, închisoarea principal�, unde se odihneau în chipfoarte pl�cut oficerii în stare de arest, jucând c�rci, bând ceai _i povestindanecdote. El îl întreba am�nuncit pe fiecare: �Cum te cheam�? Cine te-atrimis aici? Pentru cât timp? Din ce cauz�?" Uneori îl l�uda pe nea_teptate pecâte un oficer pentru o fapt� îndr�zneac�, de_i ilegal�, iar alteori îl oc�ra pecâte unul, tipind atât de tare de se auzea din strad�. Ins� dup� ce se s�turade cipat, întreba deodat� f�r� nici o tranzicie, de unde i se aduce oficeruluimâncarea _i cu cât o pl�te_te. Se întâmpla ca vreun sublocotenent infractor,trimis s�-_i isp�_easc� aici pedeapsa din cine _tie ce colc pierdut, încât nuavea nici închisoare, s�-i m�rturiseasc� sincer c� din lips� de bani semulcumea cu mâncarea de la cazan. Atunci Anosov d�dea ordin numaidecâts� i se aduc� s�rmanului masa din propria lui buc�t�rie care se afla la odep�rtare de cel mult dou� sute de pa_i de închisoare.

Aici, în ora_ul K., se împrietenise cu familia Tuganovski _i se ata_aseatât de mult de copii, încât simcea necesitatea sufleteasc� s�-i vad� înfiecare sear�. Dac� domni_oarele erau plecate întâmpl�tor undeva, sau dac�obligaciile de serviciu îl recineau pe genneral, era tare trist _i nu-_i g�sea loculîn od�ile mari din cl�direa comenduirii. ln fiecare var� î_i lu� un concediu _ipetrecea o lun� la mo_ia familiei Tuganovski, Egorvskoe, care se afla lacincizeci de verste de ora_ul K.

Într-un cuvânt, î_i rev�rsa toat� duio_ia _i afecciunea asupra acestorcopii, mai ales a fetelor. Cândva, fusese _i el însurat, dar trecuse atât demult� vreme de atunci, încât uitase _i el. Socia lui fugise înc� înainte der�zboi cu un actor dintr-o trup� venit� în turneu, cucerit� de hain� de catifeaa acestuia _i de man_etele lui de dantel�. Generalul i-a trimis o pensie pân�la moartea ei, îns� nu i-a mai îng�duit niciodat� s�-i treac� pragul, în ciudascenelor ei de c�inc� _i a scrisorilor lacrimogene. Copii nu avuseser�.

V.

ÎMPOTRIVA TUTUROR A^TEPT�Rl|or, seara era atât de lini_tit� _i dec�lduroas�, încât flac�ra lumin�rilor de pe teras� _i din sufragerie nici nu seclintea m�car. La mas�, princul Vasâli Lvovici îi înveselea pe toci. Avea undeosebit talent de povestitor. Miezul povestirii consta dintr-o întâmplareadev�rata, având ca erou principal pe vreunul dintre cei prezenci sau uncunoscut, îns� îngro_a culorile în a_anfel _i vorbea cu un aer atât de serios,încât ascult�torii se t�v�leau de râs. In ziua aceea povesti încercareanereu_it� alui Nikolai Nikolaevici de a se c�s�tori cu o doamn� bogat� _ifrumoas�. Singurul fapt întemeiat al istorisirii sale era c� socul doamnei nuvoia s� accepte divorcul, darîn expunerea princului, adev�rul se împletea înmod admirabil cu ficciunea. El l-a prezentat pe Nikolai- un om serios _itotdeauna pucin cam începat -fugind noaptea pe strad� numai în ciorapi _i cupantofii în mina. La un colc de strad� a fost oprit de un vardist _i numai dup�o explicacie lung� _i furtunoas�, a izbutit Nikolai s� demonstreze c� estesubstitut de procuror _i nu sp�rg�tor. Dup� spusele povestitorului, era cât pe-

aci s� se fac� nunta, darîn momentul cel mai critic, ceata de martorimincino_i care luaser� parte la cununia proiectat� s-a pus pe nea_teptate îngrev�, cerând s� li se m�reasc� plata. Nikolai, din zgârcenie (era într-adev�rcam zgârcit), dar _i fiindc� era. Din principiu un adversar al grevelor, arefuzat categoric s� le satisfac� cererea, invocând un anumit articol de lege,confirmat de o sentinc� a curcii de casacie. Atunci, martorii mincino_i _i-auie_it din fire _i la cunoscuta întrebare: �Cunoa_te cineva din cei de fac� vreunmotiv care s� împiedice s�vâr_irea c�s�toriei? u au r�spuns în cor: �Da,cunoa_tem. Tot ce am declarat la procesul de divorc sub prestare de jur�mânte minciun�, fiind silici la aceasta prin ameninc�ri de domnul procuror. lardespre socul acestei doamne putem s� spunem, ca persoane bine informate,c� este omul cel mai onorabil, virtuos c� Iosif _i de o bun�tate îngereasc�.

Pornind pe firul pove_tilor despre c�s�torie, princul Vasâli nu l-a crucatnici pe Gustav Ivanovici Friesse, socul Annei, istorisind c� a doua zi dup�c�s�torie, acesta a venit cu policia s-o evacueze pe proasp�ta lui socie dincasa p�rinteasc�, sub cuvânt c� nu are buletnin de identitate separat _i cerânds� fie înscris� la domiciliul socului ei legitim. In aceast� anecdot� era exactnumai faptul c� în primele zile ale c�s�toriei Anna fusese nevoit� s� veghezetot timpul la c�p�tâiul mamei sale bolnave, fiindc� Vera trebuise s� plece penea_teptate acas� la ea în sud, iar bietul Gustav Ivanovici era trist _i disperat.

Toat� lumea râdea. Zâmbea _i Anna, mijindu-_i ochii. Gustav Ivanovicirâdea _i el în hohote, încântat _i faca lui slab�, cu pielea întins�, cu p�rul rar_i lins, de culoare deschis�, cu ochii afundaci în orbite, sem�na cu un craniucare-_i dezvelea rizând dincii oribili. O adora _i acum pe Anna ca în prima zi ac�sniciei, se str�duia totdeauna s� se a_eze lâng� ea, s-o ating� neobservat_i-i f�cea curte cu aerul omului atât de îndr�gostit _i plin de mulcumire, încâtdeseori îci stârnea mil� _i un sentiment de jen� pentru el.

Inainte ca oaspecii s� se ridice de la mas�, Vera Nikolaevna îi �num�r�în mod mecanic _i constat� c� erau treisprezece. Fiind supersticioas�, î_i zise:�Nu e bine! Cum de nu m-am gândit s�-i num�r mai din vreme! Dar Vasea evinovat, ar fi putut s� m� anunce la telefon".

Când la Friesse ori la ^ein se adunau cunoscuci apropiaci, dup�-mas� sea_ezau denobicei la pocher, fiindc� cele dou� surori erau ahtiate dup� jocurilede noroc. In ambele case fuseser� stabilite chiar _i anumite reguli de joc.juc�torilor li se d�dea un num�r egal de fise de o anumit� valoare, _i joculdura pân� ce toate fi_ele ajungeau în posesia unuia singur. Atunci jocul sesfâr_ea pentru seara aceea, oricât ar fi insistat partenerii s� se continue. Erastrict interzis s� se ia fise pentru a doua oar�. Legile acestea aspre fuseser�adoptate ca s� se Dun� frâu princesei Vera _i Annei, care nu cuno_teau nici oimit� în jocurile de noroc. Pierderea total� se ridica rar la o sut� sau dou�sute de ruble.

^i de data aceasta oaspecii se a_ezar� la pocher. Vera, care nu juca,tocmai voia s� se duc� pe teras�, unde se întindea masa pentru ceai, cândfata din cas� o chem� cu un aer misterios din salon.

- Ce s-a întâmplat, Da_a? o întreb� ea nemulcumit�, trecând în miculs�u budoar de lâng� dormitor. De ce te uici a_a de proste_te la mine _i ce aiîn mina?

Da_a puse pe mas� un mic obiect p�trat, înf�_urat cu grij� în hârtiealb� _i legat cu o panglic� roz.

- Z�u c� nu sunt vinovat�, în�lcimea-voastr�, bâigui ea, cu obrajiiaprin_i de ru_ine. A venit _i mi-a spus...

- Cine a venit?

- Un om, în�lcimea-voastr�... Un comisionar.- ^i?- Intr� în buc�t�rie _i pune asta� pe mas�, zicând: �D� pachecelul

cucoanei tale, dar numai ei, în mina". Il întreb de la cine e, dar el r�spunde:�Scrie acolo tot", _i-o _terge.

- Fugi _i d�-i-I înapoi.- Nu-I mai ajung, în�lcimea-voastr�. A venit pe la jum�tatea mesei _i n-

am îndr�znit s� v� tulbur, în�lcimea-voastr�. S� fi trecut o jum�tate de ceasde atunci.

- Bine, du-te.Vera t�ie cu foarfec� panglica _i o arunca în co_, împreun� cu hârtia pe

care era scris� adresa ei. Din învelitoare ap�ru o cutiuca de bijuterii,îmbr�cat� în plu_ ro_u, nou-nouc�. Vera ridic� încet capacul c�ptu_it cum�tase albastr� _i z�ri o br�car� oval�, de aur, înfipt� în catifeaua neagr�, iarîn�untru un bilecel îndoit frumos _i cu grij�. Desf�cu repede bilecelul; scrisul îip�ru cunoscut, îns�, ca o adev�rat� femeie, îl puse deoparte, ca s� se uitemai întâi la br�car�.

Aceasta era de aur, de o calitate inferioar�, foarte groas�, îns� goal� pedin�untru, iar pe dinafar�, acoperit� cu mici granate vechi, _lefuite neîngrijit.În schimb, în mijlocul br�c�rii, ap�reau, înconjurând o ciudat� pietricic�verde, cinci granate minunate, fiecare de m�rimea unui bob de maz�re.Mi_când br�cara, Vera o îndrept� întâmpl�tor cu pietrele spre lumina beculuielectric _i de sub suprafaca neted�, oval� a granatelor izbucnir� deodat�minunate lumini vii de un ro_u intens.

�Parc� ar fi sânge", gândi Vera, cuprins� de o ciudat� nelini_te.Apoi î_i aminti de scrisoare, o desf�cu _i citi urm�toarele rânduri, scrise

m�runt, cu litere caligrafice:În�lcimea-voastr�, Mult stimat� princes� Vera Nikolaevna!V� felicit respectuos de ziua luminoas� _i plin� de bucurie a numelui

dumneavoastr� _i îndr�znesc s� v� ofer modestul dar al unui preasupusservitor..." �Aha, el e", se gândi, nemulcumit�, Vera. Totu_i citi scrisoareapân� la cap�t... �N-a_ fi îndr�znit niciodat� s� v� ofer un obiect ales de mine,deoarece nu am nici dreptul, nici gustul potrivit _i m�rturisesc, nici bani. Dealtfel, cred c� nic�ieri pe lume nu s-ar putea g�si o comoar� demn� s� v�

împodnobeasc�.Ins� aceast� br�car� a aparcinut str�bunicii mele, iar r�posata mea

mam� a fost ultima femeie care a purtat-o, în mijloc, printre pietrele mari,veci vedea una verde care face parte din soiul foarte rar al granatelor verzi.

Potrivit unei vechi legende, p�strat� în familia noastr�, ea are proprietatea dea da femeilor care o poart� darul previziunii _i de a îndep�rta de e|e gândurilenegre, iar pe b�rbaci îi fere_te de moarte violent�. Toate pietrele au fostmontate _i rânduite aici exact ca pe vechea br�cara de argint _i puteci ficonvins� c� înainte de dumneavoastr� nimeni nu a mai purtat-o.

Poate c� veci arunca imediat aceast� juc�rie caraghioas�, ori o vecid�rui cuiva, dar voi fi fericit s� _tiu c� aci atins-o m�car cu mâinile.

V� imp|or s� nu v� sup�raci pe mine. Ro_esc când îmi amintesc deobr�znicia mea de acum _apte ani, când am îndr�znit s� v� trimitdumneavoastr�, pe atunci înc� domni_oar� scrisori proste_ti _i chiar s�a_tept r�spuns la e|e. Acum nu am mai p�strat decât adoracia, admiracianestins� _i supunerea de sclav, decnât dorinca s� fici mereu fericit� _i s� m�bucur de fericirea dumneavoastr�. In închipuire m� înclin în faca mobilei pecare _edeci, a parchetului pe care mergeci, a copacilor pe care-i atingeci întreac�t, a slugilor c�rora le vorbici. Nu sunt nici m�car invidios, nici peoameni, nici pe lucruri.

V� cer înc� o dat� iertare c� v-am deranjat cu o scrisoare lung� _iinutil�.

Al dumneavoastr� pân� la moarte _i dup� moarte servitor credincios.G. S. j." �S-o ar�t lui Vasea sau nu? S� i-o ar�t acum sau dup� plecarea

musafirilor? Mai bine mai târziu, fiindc� acum nu numai nenorocitul acesta arfi ridicol, dar _i eu îns�mi."

Astfel gândea princesa Vera, f�r� s�-_i poat� lua privirea de la cele cinciluminice sângerii care tremurau în cele cinci granate.

Vl.

COLONELUL PONOMAREV A FOST convins cu greu s� joace pocher.Spunea c� nu cunoa_te jocul, ca, în general, nu admite hazardul nici m�carînglum� _i singurul joc de c�rci pe care-l _tie destul de bini_or _i-i place estewhist-ul. Totu_i, nu a putut s� reziste rug�mincilor _i pân� la urm� a acceptat.

La început, partenerii i-au explicat jocul _i l-au mai corectat îns� el aînv�cat destul de repede regulile, _i dup� mai pucin de o jum�tate de or� aadunat toate fi_ele în faca lui.

- Asta nu-i permis! zise Anna cu o sup�rare comic�. M�car dac� ne-acifi l�sat s� avem pucin� emocie.

Trei dintre oaspecii s�i, Spe_nikov, colonelul _i viceguvernatorul, unneamc cam m�rginit, cuviincios _i plictisitor erau ni_te oameni cu care Veranu _tia ce s� fac� _i cum s�-i distreze. Organizase pentru ei un whist _i-linvitase pe Gustav Ivanovici s� fie al patrulea. Anna îi f�cuse un semn derecuno_tinc� din ochi. ^i sora ei o încelesese. Oricine _tia c� dac� GustavIvanovici nu ar fi jucat c�rci, s-ar fi învârtit tot timpul în jurul sociei sale,rânjindu-_i dincii stricaci în capul de mort _i stricându-i bun� dispozicie.

Acum lucrurile se aranjaser� _i seara se desf�_ura pl�cut, plin� deveselie. Acompaniat de jenny Reiter, Vasiuciok cânta în surdin� canconeteitaliene _i cântece orientale de Rubin_tein. Avea o voce mic�, dar cu untimbru pl�cut, ml�dioas� _i corect�. jenny Reiter, pianist� foarte exigent�, îl

acompania totdeauna cu pl�cere. De altfel, se spunea c� Vasiuciokîi facecurte.

Anna _edea pe canapeaua din colc _i cocheta de zor cu husarul. Vera s-a apropiat de ei, ascultând amuzat�.

- Nu, nu, te rog s� nu râzi, spunea Anna, plin� de veselie, uitându-se lael printre gene cu ochii ei t�t�re_ti, frumo_i _i provocatori. Dumneata sococidesigur c� goana nebuneasc� în fruntea escadronului _i trecerea obstacolelorla curse e o munc�. Dar ia gânde_te-te _i la munca noastr�. Acum câteva zileam terminat cu loteria de binefacere. Crezi c� a fost u_or? Ptiu! Nori de fum,o mulcime de portari _i birjari pe care nici m�car nu _tiu cum îi cheam�... ^itoci au câte o reclamacie, câte o sup�rare... ^i cât e ziua de lung�, în picioare!Acum trebuie s� organiz�m un concert în favoarea intelectualelor s�race,dup� aceea, un bal pentru tineret...

- La care sper c�-mi veci acorda o mazurc�? o întrerupse Bahtinski,înclinândnu-se u_or _i zorn�indu-_i pintenii sub fotoliu.

- Ici mulcumesc... Dar grij� mea cea mai mare e azilul nostru. Un azilpentru copii vicio_i...

- Aha, înceleg. Trebuie s� fie ceva foarte nostim.- Inceteaz�! Cum nu ci-e ru_ine s� râzi de astfel de lucruri? ^tii care e

nenorocirea noastr�? Vrem s� d�m un ad�post copiilor nefericici, plini de viciiereditare sau dobândite din exemple proaste. Vrem s� le d�m c�ldur�, s�-imângâiem...

- Aha!

- S� facem din ei fiince morale, s� le trezim în suflet con_tiincadatoriei... M�-ncelegi? ^i iat� c�-n fiecare zi sunt adu_i sute _i mii de copii,îns� niciunul dintre ei nu e vicios! Dac� întrebi pe p�rinci de ce viciu sufer�odrasla, se simt chiarjignici. A_a c� azilul a fost inaugurat, s-a f�cut sfe_tania,totul e gata, dar nu are nici un pensionar. lci vine s� oferi un premiu pentrufiecare copil vicios adus la azil.

- Anna Nikolaevna, o întrerupse husarul cu un ton serios _i insinuant.Ce s� mai daci premiu? Luaci-m� pe mine, gratuit. Pe cuvânt de onoare c� n-os� g�sici nic�ieri un copil mai vicios.

- Astâmp�r�-te! Cu dumneata nu se poate discuta serios, zise Anna,cu ochi str�lucitori, izbucnind în râs _i rezemându-se de speteaza canapelei.

Princul Vasâli Lvovici st�tea la o mas� rotund�, mare _i ar�ta suroriisale, lui Anosov _i cumnatului s�u un album umoristic, cu desene f�cute chiarde el. Toci patru râdeau în hohote _i, treptat, cei ce nu jucau c�rci se adunar�în jurul lor.

Albumul p�rea s� fie o completare, o ilustrare a povestirilor satirice aleprincului Vasâli. El ar�ta, de pild�, cu calmul s�u neclintit: �Istoria aventurilorgalante ale bravului general Anosov în Turcia, în Bulgaria _i prin alte c�ri� �Aventurile princului Nikolai Bulat-Tuganovski la Monte-Carlo" etc.

- Acum, domnilor, veci vedea o scurt� descriere a viecii iubitei noastresurori, Ludmila Lvovna, zise, aruncând surorii sale o privire amuzat�. Parteaîntâi- copil�ria. �Copilul cre_tea _i i s-a dat numele de Lim�.:

Pe fila din album era desenat� intencionat copil�re_te o fetic� din profil,dar cu amândoi ochii; în loc de picioare, avea dou� beci_oare ie_ite de subfusta _i mâinile desf�cute în I�turi.

- Nu mi-a spus nimeni niciodat� Lim�, zise, râzând, Ludmila Lvovna.- Partea a doua. Prima dragoste. Un elev al _colii de cavalerie st� în

genunchi _i-i cite_te Limei o poezie compus� chiar de el. Poezia are în eaadev�rate perle:

Piciorul t�u fermec�tor, Al pasiunii darîmb�t�tor!lat� _i piciorul cu pricina.Iar aici, elevul-oficer o înduplec� pe nevinovata Lim� s� fug� cu el din

casa p�rinteasc�. Aici e fug�. Iar dincoace - episodul critic: Tat�l mânios îiajunge din urm� pe fugari. Elevul-oficer, fricos, arunc� toat� vina pe seamaLimei.

O or� ai pierdut, cu nasul în oglind� ^i uite c� acum suntem încercuici...Descurc�-te cum _tii, iubita mea, C� eu _terg putina...Dup� povestea Limei, urm� alt�: �Princesa Vera _i telegrafistul

îndr�gostit".- Deocamdat�, vedeci acest poem emocionant, ilustrat, doarîn penic�

_i creioane colorate, explic� Vasâli Lvovici, foarte serios. Textul este abia înpreg�tire.

- E ceva nou. Asta n-am mai v�zut-o pân� acum, a zis Anosov.- Ultima edicie. Cel mai nou succes de libr�rie.Vera l-a atins u_or pe um�r cu mâna, spunându-i:- Mai bine las�!

Dar Vasâli Lvovici, fie c� nu auzise cuvintele ei, fie c� nu le d�du

importanc�, continu�:- Inceputul dateaz� din vremuri preistorice. Într-o minunat� zi de mai,

o fat�, pe nume Vera, prime_te cu po_ta o scrisoare, având pe plic doiporumbei cioc în cioc. Iat� scrisoarea, iat� _i porumbeii.

Scrisoarea cuprinde o pasionat� declaracie de dragoste, scris� contrartuturor regulilor de ortografie. Incepe a_a: �Frumoas� Blond�, tu, care...marea de fl�c�ri ce clocote_te în pieptul meu. Privirea ta, ca un _arpeveninos, s-a înfipt în sufletul meu sfâ_iat" _i a_a mai departe. La sfâr_it, osemn�tur� modest�: �C� gen de arm� sunt telegrafist s�rac, darsentimentele mele sunt demne de milordul Georg. Nu îndr�znesc s�-midezv�lui numele complet, c�ci e prea necuviincios. Semnez numai cuinicialele: P. P. J. V� rog s�-mi r�spundeci la poste-restant." Aici puteci s�vedeci, domnilor, _i portretul telegrafistului, executat într-un mod foarte reu_itcu creioane colorate.

Inima Verei este str�puns� (iat� inima, iat� s�geata)! Dar ca o fat�virtuoas� _i binecrescut� ce e, arat� scrisoarea onorabililor sai p�rinci,precum _i frumosului tân�r Vasea ^ein, prieten din copil�rie _i logodnicul ei.Aici este ilustracia. Desigur c� la desene se vor ad�uga cu timpul explicacii înversuri.

Plângând amarnic, Vasea ^ein îi restituie Verei inelul de logodn�. �O, nuvreau s� stau în calea fericirii tale, îi spune el, dar te implor s� nu faci imediat

pasul hot�râtor. Chibzuie_te, controleaz�-te _i controleaz�-I _i pe el. Tu e_ti uncopil, nu cuno_ti viaca _i zbori ca un fluture atras de lumini sclipitoare. Dar,vai, eu cunosc lumina asta rece _i f�carnic�. S� _tii c� telegrafi_tii suntsimpatici, dar perfizi. Cu frumusecea lor trufa_� _i cu sentimentele lor falseispitesc, desf�tându-se, victima lipsit� de experienc� _i apoi î_i bat joc de eaîn chipul cel mai crunt."

Trec _ase luni. ln viitoarea valsului viecii, Vera îl d� uit�rii pe admiratorulei _i se m�rit� cu frumosul tân�r Vasea, dar telegrafistul nu o uit�. Iat�-ltravestit în co_ar _i mânjit cu funingine, cum p�trunde în budoarul princeseiVera. Dup� cum vedeci, urmele a cinci degete _i dou� buze au r�maspretutindeni: pe covoare, pe perne, pe tapete _i chiar pe parchet.

Iat�-l îmbr�cat în c�ranc�, muncind în buc�t�ria noastr� ca sp�l�toarede vase. Dar simpatia excesiv� a buc�tarului Luka îl face s-o ia la goan�.

Iat�-l în casa de nebuni. Iar acum s-a c�lug�rit. Dar continu� s�-i trimit�în fiecare zi Verei scrisori pasionate. ^i hârtia e plin� de pete de cerneal� înlocul unde cad lacrimile lui.

In cele din urm� î_i d� sufletul, darînainte de moarte porunce_te s� sepredea Verei doi nasturi de la uniform� lui de telegrafist _i un flacon deparfum plin cu lacrimile sale...

- Domnilor, cine mai dore_te ceai? întreb� Vera Nikolaevna.Vll.

AMURGUL LUNG DE TOAMN� ERA pe sfâr_ite; ultima gean� ro_ietic�,abia întrez�rit� la orizont, se stinsese _i ea, strivit� între un nor ameninc�tor_i p�mânt. Copacii, p�mântul _i cerul nu se mai vedeau. Numai deasupracapului, stele mari clipeau din gene în noaptea întunecoas� _i raza albastr� afarului se ridic� drept în sus, ca o coloan� subcire, ce p�rea c� se zdrobe_tede bolta întunecoas�, împro_când-o cu un cerc de lumini palide _i cecoase.�Fluturii de noapte se izbeau de c�p�celele de sticl� ale lumân�rilor.Intunericul _i r�coarea nopcii Sporeau mirosul florilor de tabac din gr�dinic�.

Spe_nikov, viceguvernatorul _i colonelul Ponomarev plecaser� demult,f�g�duind s� trimit� tr�sura dup� comandantul piecei când vor ajunge lastacia de tramvai. Ceilalci oaspeci _edeau pe teras�. In ciuda împotrivirii sale,surorile l-au silit pe generalul Anosov s�-_i îmbrace mantaua _i i-au învelitpicioarele cu un pled gros. In faca lui se afla o sticl� cu vinul s�u preferat -Pommard ro_u - iar Vera _i Anna _edeau al�turi, înconjurându-l cu grija lorafectuoas�; îi umileau mereu paharul cu vinul uleios _i rubiniu, îl serveau cuDrânz�, îi ofereau chibriturile. B�trânului comandant al piecei i se închideauochii de pl�cere.

- Mda... Toamn�, toamn�, toamn�, zicea b�trânul uitându-se la flac�ralumin�rii _i cl�tinând îngândurat din cap. Toamn�. E timpul s� m� duc _i eu.^i ce p�cat! Abia au început zilele frumoase. Mda, s� tot stai aici, pe malulm�rii, în lini_te _i pace...

- Bunicule, de ce n-ai r�mâne la noi? îl întreb� Vera.- Nu se poate, draga mea, nu se poate. Slujba-i slujba... Mi s-a

terminat concediul... ^i ce bine ar fi fost! Ia uite ce pl�cut miros trandafirii...

Se simte tocmai de aici. Vara, pe c�ldur�, nu se simte decât parfumul floriloralbe de salcâm _i acelea miros a bomboane.

Vera scoase dintr-un vas doi boboci de trandafir - unul roz, cel�laltcarmin _inîi înfipse în butoniera mantalei generalului.

- lci mulcumesc, Verocika. Anosov î_i înclin� capul spre gulerulmantalei, mirosi florile _i pe buze îi flutur� deodat� un zâmbet blând, deb�trân. A

- Imi amintesc c� o dat� am ajuns la Bucure_ti, unde am fostîncartiruici. Într-o zi, mergând pe strad�, am simcit un parfum puternic detrandafiri. M-am oprit locului _i ce s� vezi? Jos, între doi soldaci, st�tea unminunat flacon de cristal cu ulei de trandafir. Cei doi apucaser� s�-_i ung� cuel cizmele _i închiz�torile pu_tilor. �Ce aveci în sticl�?" i-am întrebat eu. �la,un ulei, acolo, în�lcimea-voastr�. L-am b�gat în mâncare, dar nu merge, tearde pe gât. Da' miroase tare frumos." Am cump�rat flaconul cu o rubl� _i aufost foarte încântaci. Mai era plin doar pe jum�tate, dar dup� cât e de scump�esenca asta cred c� valora cel pucin dou� sute da ruble. Apoi ei au ad�ugat:�Am mai g�sit, în�lcimea-voastr�, ni_te maz�re turceasc�, da' oricât am fiert-o, nu se-nmoaie". Era cafea. Le-am spus: �Asta-i bun� numai pentru turci. Numerge pentru osta_i!" Mai g�siser� _i ni_te opiu, pe care, din fericire nu-lmâncaser�. Am v�zut tabletele c�lcate, înfundate în noroi.

- Bunicule, spune-mi sincer, îl rug� Anna, în timpul b�t�liilor ci-erafric� ori nu?

- Ciudat fel de a întreba, Annecika, ci-era fric� ori nu... Nici vorb� c�mi-era fric�! S� nu-l crezi pe cel ce-ci spune c� nu se teme _i c� _uierulgloancelor e pentru el muzica cea mai dulce. Omul acela e sau un nebun, sauun l�ud�ros. Toci se tem. Numai c� unii se pierd cu firea, iar alcii pot s� sest�pâneasc�. Teama nu dispare, dar pe m�sur� ce te obi_nuie_ti, cre_te _iputerea de st�pânire. A_a se nasc eroii _i vitejii. Asta e. Dar o dat� m-amsperiat atât de tare, c� era cât p-aci s� mor de spaim�.

- Poveste_te-ne, bunicule, îl rugar� surorile, într-un glas.^i ast�zi ascultau istorisirile lui Anosov cu acela_i entuziasm ca în

frageda lor copil�rie. Anna î_i a_ez�, ca un copil, coatele pe mas�, sprijinindu-_i b�rbia în palme. Felul lui sf�tos _i simplu de a povesti avea un farmecdeosebit. Pân� _i fraze|e.pe care le folosea în istorisirea amintirilor sale der�zboi aveau în ele ceva ciudat, stângaci, oarecum livresc, de parc� ar fipovestit dup� un _ablon str�vechi _i drag.

- Povestea e foarte scurt�, spuse Anosov. S-a întâmplat la ^ipca, iarna,dup� ce am fost lovit la cap. Locuiam patru in_i într-un bordei. Atunci s-apetrecut cu mine lucrul acela înfrico_�tor. Când m-am sculat într-o dimineac�,mi-am zis c� eu nu mai sunt Iakov, ci Nikolai, _i gândul �sta nu-mi ie_ea deloc din minte. Mi-am dat seama c� sunt pe cale s� înnebunesc, am urlat s� mise aduc� ap�, mi-am turnat-o pe cap _i mi-am venit în fire.

- Îmi închipui c� aci avut acolo mare succes la femei, Iakov Mihailov,zise pianista Jenny Reiter. Cred c�-n tinerece aci fost foarte frumos.

- O, bunicul nostru e _i acum frumos! exclam� Anna.

- Frumos n-am fost niciodat�, zise Anosov, zâmbind lini_tit. Dar m-aupl�cut _i pe mine femeile. Tot la Bucure_ti mi s-a întâmplat ceva foarteemocionant. Când am intrat în ora_, în bucuria lor, locuitorii ne-au primit cusalve de tun, din care pricin� s-au spart multe geamuri. Au sc�pat numaiferestrele pe pervazul c�rora era pus un pahar cu ap�. Cum am aflat asta?Iat� cum. Când am ajuns în casa unde eram încartiruit, am v�zut pe fereastr�o colivie scund�. Pe colivie se afla un vas mare de cristal, cu ap� curat�, încare înotau ni_te pe_ti_ori aurii, iarîn mijlocul lor _edea, lini_tit, un canar. M-amirat s� v�d un canarîn ap�, dar când m-am uitat mai bine, am b�gat deseam� c� fundul vasului era tare bombat spre interior, a_a încât canarulputea s� intre _i s� _ad� în voie acolo. Mi-am zis atunci c� nu am de loc spiritde observacie.

In cas� am dat de o bulg�roaic� tare dr�guc�. I-am prezentat ordinul deîncartiruire _i am întrebat-o cum de-i r�m�seser� geamurile întregi dup�salvele de tun, iar ea mi-a explicat c� din pricina apei _i mi-a ar�tat _i cumintr� canarul sub vas. Pe vremea aceea nu eram de loc perspicace! ^i cumst�team eu a_a de vorb� cu ea, privirile ni s-au întâlnit, între noi a sc�p�ratparc� o scânteie electric� _i am simcit c� m-am îndr�gostit de ea cu pasiune.

B�trânul a t�cut _i a sorbit câteva înghicituri de vin.- Dar pân� la urm� v-aci declarat unul altuia dragostea? a întrebat

pianista.- Hm... Desigur c� ne-am declarat... Dar f�r� cuvinte. Iat� cum s-au

petrecut lucrurile...- Bunicule, sper c� n-o s� ne faci s� ro_im? zise Anna, rizând _�galnic.- Nu, nu, povestea noastr� de dragoste a fost cât se poate de

cuviincioas�. Vedeci, în toate ora_ele în care ne opream existau tot felul dereguli _i restriccii, dar la Bucure_ti am fost primici cu o neobi_nuit� c�ldur� _iospitalitate. Când am început într-o sear� s� cânt la vioar�, fetele din vecinis-au g�tit numaidecât _i au venit s� joace. Apoi asta s-a transformat în obicei.

O dat�, pe când fetele jucau la lumina lunii, în curte, am intrat în tindacasei unde se ascunsese mica mea bulg�roaic�. V�zându-m�, fata s-apref�cut c� alege ni_te petale uscate de trandafiri, pe care, în treac�t fie zis,locuitorii de acolo le strâng cu duiumul, dar eu am cuprins-o în brace, amstrâns-o la piept _i am s�rutat-o de câteva ori.

De atunci, ori de câte ori se ivea luna, m� gr�beam la iubita mea _iuit�m de toate grijile de peste zi. Iar când a trebuit s� p�r�sim locurileacelea, am jurat amândoi c� ne vom purta dragoste ve_nic� _i ne-am luatr�mas bun pentru totdeauna.

- Asta e tot? întreb�, dezam�git�, Ludmila Lvovna.- Ce-ai fi vrut s� fie mai mult? r�spunse generalul.- V� rog s� m� iertaci, dar asta nu a fost dragoste, ci doar o simpl�

aventur� a unui oficerîn campanie.- Nu _tiu, draga mea, z�u c� nu _tiu dac� a fost dragoste ori altceva...- Nu, z�u... spuneci-ne: n-aci iubit niciodat� cu o dragoste adev�rat�?

^tici, o dragoste care... cum s� zic... într-un cuvânt... o dragoste sfânt�,curat�, ve_nic�... nep�mânteasca... A_a n-aci iubit?

- Nu _tiu ce s� r�spund, zise, încurcat, b�trânul, ridicându-se dinfotoliu. Pesemne c� n-am iubit a_a. La început nu aveam niciodat� timp:tinerece, chefuri, c�rci, r�zboi... P�rea ca viaca, tinerecea _i s�n�tatea nu sevor sfâr_i nicicând. ^i mai târziu, m-am pomenit deodat� c� sunt o ruin�... ^iacum, gata, Verocika, nu m� mai cineci. Plec... HusaruIe, s-a întors el spreBahtinski, noaptea e cald�, hai s� mergem în întâmpinarea tr�surii.

- Vin _i eu cu dumneata, bunicule, zise Vera.- ^i eu, s�ri Anna.Înainte de a pleca, Vera s-a apropiat de socul ei _i i-a spus încet:- Du-te _i vezi... în sertarul biroului meu e o cutie ro_ie, _i în�untru, o

scrisoare. Cite_te-o.Vlll.

ANNA ^I BAHTINSKI MERGEAU înainte, iar la vreo dou�zeci de pa_i înurma lor venea generalul, la brac cu Vera. Noaptea era atât de adânc�, încât,pân� �s-au obi_nuit cu întunericul, au trebuit s� caute drumul pe dibuite.Anosov, care avea, în ciuda vârstei, o vedere foarte ager�, o ajuta pe Vera.Din când în când, mângâia afectuos cu mâna lui mare _i rece, mina Verei,care se rezem� u_or de bracul lui îndoit.

- Tare caraghioasa mai e _i Ludmila Lvovna, a murmurat generalul, deparc�-_i dep�na gândurile cu glas tare. Am observat de multe ori ca atuncicând o femeie ajunge la cincizeci de ani, mai ales dac� e v�duva sau fat�b�trân�, începe s� se intereseze de dragostea altora. Sau iscode_te _ibârfe_te, sau se bag� cu tot dinadinsul s� organizeze fericirea altora, sauîncepe s� flec�reasc� despre iubirea în�lc�toare. P�rerea mea e c� în zilelenoastre oamenii nu mai _tiu s� iubeasc�. Nic�ieri nu v�d o dragosteadev�rat�. De altfel, nici pe vremea mea n-am v�zut-o.

- Cum poci s� vorbe_ti a_a, bunicule? r�spunse Vera cu blândece,strângându-i u_or bracul. De ce calomniezi? Doar ai fost _i dumneatac�s�torit odat�, ceea ce înseamn� c� totu_i ai iubit.

- Nu înseamn� nimica, nimicuca, drag� Verocika. ^tii cum m-amc�s�torit? într-o zi, am vn�zut lâng� mine o feti_can� proasp�t�. Când respir�,sinii îi s�ltau sub bluz�. I_i l�sa mereu în jos genele lungi, lungi, _i se îmbujoratoat�. Avea obrajii ginga_i, gât alb, mâini mici _i calde _i un aer denevinov�cie! Eh, drace! ^i pe deasupra, tat�l _i mama ei ascultau pe la u_i, sefoiau în jurul nostru _i m� priveau cu ni_te ochi tri_ti _i devotaci ca de câine.La plecare, apucam s-o s�rut în grab� dup� u_�... Când beam ceai, picioru_ulei m� atingea pe sub mas�, ca din neb�gare de seam�... ^i gata. �Drag�Nikita Antonici, am venit s� v� cer mâna fiicei dumneavoastr�. V� rog s� m�credeci c� aceast� fiinc� sfânta..." Iar taic�-s�u s-a _i repezit la mine, cu ochiiumezi, s� m� îmbr�ci_eze... �Scumpul meu! B�nuiam de mult... S� v� ajuteDumnezeu... Dar bag� de seam�, p�ze_te comoara asta..." Dup� trei luni,comoara sfânt� umbla îmbr�cat� cu un capot mototolit, cu papuci înpicioarele goale, cu p�rul rar _i nepiept�nat prins în moace. Oc�raordonancele ca o buc�t�reasa, iar cu oficerii tineri f�cea pe nebuna, dându-_iochii peste cap. B�rbatului s�u, când erau oameni str�ini de fac�, îi spunea,nu _tiu de ce, jacques". Dar _tii, a_a pe nas, t�r�g�nat _i gale_: �ja-acques".

Era fanfaroan�, risipitoare, neglijent� _i Iacom�. Iarîn ochii ei citeai c� mintetotdeauna... Acum toate au trecut, peste toate s-a a_ternut colbul uit�rii. Insinea mea îi sunt chiar recunosc�tor actorului aceluia... Slav� Domnului c� n-

am avut copii...- l-ai iertat bunicule?

- lertat, Verocika? Nu-i cuvântul potrivit. La început parc� turbasem.Dac� i-a_ fi întâlnit atunci, cu siguranc� c� i-a_ fi ucis pe amândoi. Apoi,treptat, mi-a trecut, _i-n afar� de disprec n-a mai r�mas nimic. ^i e bine a_a.M-a ferit Dumnezeu de v�rsare de sânge. Unde pui c� am sc�pat de soartacelor mai mulci b�rbaci însuraci. Ce-a_ fi ajuns, dac� nu interveneaîntâmplarea asta murdar�? O vit� de povar�, o vac� de muls, un paravan, unobiect necesarîn cas�... Nu! Toate s-au petrecut spre binele meu, Verocika.

- Te rog s� m� ierci, bunicule, dar cred c� tot mai vorbe_te îndumneata vechea obid�... _i acum îi vezi pe toci în lumina tristei dumitaleexperience. Gânde_te-te, de pild�, la mine _i la Vasea. Oare poate fi socotit�c�snicia noastr� ca nefericit�?

Anosov t�cu mult� vreme. Apoi spuse, rostind parc� în sil� cuvintele:- M� rog... S� zicem c� e o excepcie... Dar de ce se c�s�toresc oamenii

de obicei? S� lu�m, de pild�, femeia: îi e ru_ine s� r�mân� fat� b�trân�, maiales dup� ce toate prietenele ei s-au m�ritat. E greu când te simci o gur� deprisos în familie. ^i-apoi mai e _i dorinca de a ajunge st�pâna casei, de a fi odoamn�, independent�... la care se mai ad�ug� necesitatea pur fiznic� amaternit�cii, n�zuinca de a-ci face un cuib. B�rbacii au alte motive. In primulrând, se satur� de viaca de burlac, de mâncare de birt �de dezordinea dincas�, de murd�rie, de mucurile de cig�ri _i rufele rupte _i împr�_tiatepretutindeni, de datorii, de prieteni obraznici care ci se b�ga-n suflet cândvrei _i când nu vrei. În al doilea rând, îci dnai seama c� viaca de familie e maiconvenabil�, mai s�n�toas�, mai ieftin�. In al treilea rând îci spui: o s� amcopii _i dup� moartea mea va r�mâne totu_i pe lume o parte din mine... Unfel de iluzie a nemuririi. În al patrulea rând, ispita nevinov�ciei, ca în cazulmeu. Apoi unii se gândesc _i la zestre. Dar unde-i dragostea? Dragosteadezinteresat�, plin� de abnegacie, care nu a_teapt� r�splata? Dragosteadespre care se spune c� e mai �tare decât moartea"? M� încelegi, o iubirepentru care a s�" vâr_i orice fapt� eroic�, a-ci sacrifica viaca, a îndura chinuri,n-arînsemna o suferinc�, ci o bucurie. Stai pucin, Vera, v�d c� vrei s�-mivorbe_ti iar de Vasea al t�u. Z�u c� cin la el. E un b�iat bun. Cine _tie, poatec� în viitor se va dovedi c� dragostea lui e nespus de frumoas�. Dar trebuies� încelegi despre ce dragoste vorbesc eu. Dragostea trebuie s� fie otragedie. Cea mai m�reac� tain� din lume, de care nu trebuie s� se ating�nici un fel de calcule meschine, de gânduri egoiste sau de compromisuri.

- Ai v�zut vreodat� o astfel de dragoste, bunicule? întreb� Vera încet.- Nu, r�spunse b�trânul cu hot�râre. Cunosc poate dou� cazuri care s�

fi sem�nat cu a_a ceva. Dar unul s-a datorat prostiei, iar cel�lalt... a fost _imai jalnic... ci-e mai mare mil�... Dac� vrei, îci povestesc. Nu dureaz� mult.

- Te rog, bunicule.

- Iat�, a_adar. Comandantul unui regiment din divizia noastr� (dar nual nostru) avea o nevast� de o urâcenie, ca s� zic a_a, supranatural�.Ciol�noas�, ro_covan�, înalt� cât o pr�jin�, slab� ca o scoab� _i cu o gur�...îci f�cea impresia c� pic� tencuiala de pe ea ca de pe o cas� veche dinMoscova. Totu_i, ajunsese Mesalina regimentului: era plin� de temperament,voluntar�, disprecuia oamenii, nu suferea monotonia _i mai era _imorfinoman�.

Intr-o toamn�, a venit în regimentul lor un sublocotenent, de-a dreptulde la _coala militar� - nici nu-i c�zuse ca_ul de la gur�. Dup� o lun�,mârcoaga asta b�trâna l-a luat cu totul în st�pânire. Era pajul, slug�, robul,cavalerul ei ve_nic la dans, îi purta evantaiul _i batista, alerg� afar�, în ger,numai în tunic�, pentru ca s�-i cheme tr�sura. E îngrozitor s� vezi cum unb�ieca_ proasp�t _i curat î_i pune prima dragoste la picioarele uneidesfrânate b�trâne, experimentate _i tiranice. Chiar dac� scap� teaf�r,oricum, poci s�-l sococi pierdut în viitor. Cu pecetea asta r�mâi toat� viaca.

Pân�-n cr�ciun, femeia s-a s�turat de el _i s-a întors la una din vechilesale pasiuni. Dar sublocotenentul nu se putea lipsi de ea. O urm�rea ca on�luc�. Sl�bise _i se f�cuse la fac� ca p�mântul. Dac� a_ umbla cu vorbemari, a_ spune: �moartea î_i _i pusese pecetea pe fruntea-i boltit�". Eranebunnde gelozie. Se zice c� st�tea de veghe nopci întregi sub ferestrele ei.

Intr-o prim�var�, în cadrul regimentului s-a organizat o petrecerecâmpeneasc�. Ii cuno_team pe amândoi, dar nu am asistat la ceea ce s-aîntâmplat atunci. Ca totdeauna în astfel de împrejur�ri, se b�use mult. S-auîntors în ora_ noaptea, mergând pe jos de-a lungul liniei ferate. Deodat� le-aie_it în fac� un tren de marf�, care mergea foarte încet pe o pant� destul deabrupt�. Locomotiva _uiera. Când luminile locomotivei au ajuns în dreptulgrupului de cheflii, femeia i-a _optit la ureche sublocotenentului: �Spui mereuc� m� iube_ti, dar dac� ci-a_ porunci s� te arunci sub rocile trenului, suntsigur� c� n-ai face-o. El s-a întors pe c�lcâie f�r� o vorb� _i s-a aruncat subtren. Se spune c� ar fi calculat bine s�ritura, ca rocile s� treac� drept peste el,dar un idiot a s�rit s�-l scape, f�r� s� poat� s�-l trag� cu totul de sub rociletrenului. Sublocotenentul s-a ag�cat cu mâinile de _ine _i locomotiva i-a t�iatambele mâini.

- lngrozitor! exclam� Vera.- Sublocotenentul a fost nevoit s�-_i dea demisia. Camarazii i-au

strâns ceva bani, ca s�-l ajute s� plece. Nu putea s� mai r�mân� în ora_. Ar fifost o mustrare vie _i pentru femeie, _i pentru regiment. ^i omul a pierit închipul cel mai mâr_av... A ajuns cer_etor _i a murit degerat undeva, pe unchei din Petersburg.

Cazul cel�lalt a fost _i mai jalnic. Femeia avea aceea_i fire ca cea dintâi,dar era tân�r� _i frumoas�. ^i avea purt�ri tare urâte. Oricât de u_or treceamnoi cu vederea idilele de acest fel, dar tot ne scotea din s�rite. B�rbatu-s�u,îns�, nu zicea nimic. ^tia tot, vedea tot _i t�cea. Prietenii îi f�ceau din când încând câte o aluzie, dar el le r�spundea: �S� m� l�saci în pace, auzici? S� m�l�saci în pace... Nu-i treaba mea, nu m-amestec... Lenocika s� fie fericit�,�sta-i principalul..."

Mare dobitoc!

Pân� la urm�, ea s-a îndr�gostit nebune_te de Iocotenentul Vi_neakov,subalternul b�rbatului ei în compania pencare o comand�. ^i au tr�it în trei,ca în cea mai legal� form� de c�s�torie. Intre timp, regimentul nostru a fosttrimis pe front.

Doamnele au venit s� ne petreac�. A ap�rut _i ea. Z�u c�-ci era ru_ines-o prive_ti. M�car de ochii |umii s� fi aruncat o privire socului. Dar femeia sespânzurase de gâtul Iocotenentului, ca dracu de o salcie uscat�. Dup� ce ne-am instalat în vagoane, _i trenul a pornit, a mai avut _i neru_inarea s�-i strigesocului ei: �Ai grij� _i p�ze_te-l pe Volodea! Dac� i se întâmpla ceva, iaucopiii, plec de acas� _i nu m� mai întorc niciodat�."

Poate crezi c� b�rbatu-s�u era o cârp�, un bicisnic? Da' de unde! Eraun osta_ viteaz. Lâng� muncii Zelionâie _i-a condus de _ase ori compania laatac împotriva unei redute turce_ti _i din dou� sute de oameni nu a r�masdecât cu paisprezece. De_i c�p�tase doua r�ni, nu se l�sase dus la punctulsanitar. Lat� ce fel de om era. Soldacii se uitau la el ca la Dumnezeu.

Dar ea îi poruncise... Lenocika lui îi poruncise!^i-l îngrijea pe Ia_ul _i trântorul de Vi_neakov ca o d�daca, ce spun eu,

ca o mam�. Când erau nevoici s� r�mân� noaptea în ploaie _i s� doarm� înnoroi, îl învelea cu mantaua lui. Se ducea în locul lui Ia lucr�rile de fortificacii,iar cel�lalt dormea în bordei sau juca stos. Noaptea, controla în locul luiposturile de paz�. ^i nu uita, Verocika, ba_buzucii pe vremea aceea ne tocauposturile noastre de paz�, cum ar toca o muiere din Iaroslav varz�. Cu toatec�-i p�cat s� te bucuri de o nenorocire, ne-am bucurat toci când am aflat c�Vi_neakov s-a îmboln�vit de tifos _i a murit la spital...

- Dar spune, bunicule, femei care s� iubeasc� n-ai întâlnit?- Desigur, Verocika. Ba chiar mai mult: sunt convins c� aproape fiecare

femeie este în stare, din dragoste, de cel mai înalt eroism. S�rutând,îmbr�ci_ând, d�ruindu-se, a _i devenit mam�. Dragostea înseamn� pentru eatot rostul viecii, tot universul! Nu ea este vinovat� c� dragostea a ajuns atâtde vulgar�, a coborât pân� la o simpl� comoditate în viac�, pân� la odistraccie m�runt�. Vinovaci sunt b�rbacii. La dou�zeci de ani îi vezi s�tuipeste m�sur� de toate, cu trupuri pirpirii _i suflete de iepure, incapabili de odorinc� puternic�, de fapte eroice, de duio_ie _i adoracie pentru femeia iubit�.Se spune c� pe timpuri toate acestea existau, dar presupunând c� nuexistau, nu au visat oare la ele mincile cele mai luminate _i firile cele maialese ale omenirii: poeci, romancieri, muzicieni, pictori? Acum câteva zile amcitit povestea lui Manon Lescaut _i a cavalerului de Grieux... Te rog s� m�crezi c� am plâns în hohote... Spune, draga mea, cu mâna pe inim�, oare nuviseaz� orice femeie în adâncul sufletului ei la o astfel de dragoste - unic�,atotiert�toare, gata la orice, modest� _i plin� de abnegacie?

- O, da, f�r� îndoial�, bunicule...- ^i fiindc� o astfel de dragoste nu exist�, femeile se r�zbun�. Or s�

mai treac� vreo treizeci de ani... eu n-o s� mai apuc, dar tu poate c-o s�apuci, Verocika. bine minte vorbele mele. Peste vreo treizeci de ani, femeileor s� aib� în lume o putere nemaiv�zut�. Se vorîmbr�ca întocmai ca ni_te

idoli indieni. Ne vor c�lca în picioare pe noi, b�rbacii, ca pe ni_te robi demnide disprec. Capriciile lor nebune_ti vor fi pentru noi legi chinuitoare. ^i toateacestea, fiindc� noi n-am _tiut timp de generacii întregi s� admir�m _i s�cinstim dragostea. Asta va fi r�zbunarea. Cuno_ti legea: forca acciunii esteegal� cu forca reacciunii.

Dup� o scurt� pauz�, o întreb� deodat�:- Spune-mi, Verocika, bineînceles dac� nu ci-e greu, ce-i cu povestea

aia a telegrafistului, de careta vorbit ast�zi princul Vasâli? Ce e adev�rat _i cea n�scocit, dup� cum îi e obiceiul?

- Te intereseaz�, bunicule?- R�spunde numai dac� vrei. Dac� din cine _tie ce motive ci-e greu...- Câtu_i de pucin. Îci povestesc bucuroas�.^i Vera îi istorisi am�nuncit de nebunul care o urm�rea de mult cu

dragostea lui, cu doi ani înainte de a se m�rita.Nu-l v�zuse niciodat�, nu-i cuno_tea numele. Primise doar scrisori de la

el, semnate G. S. j. Intr-o zi, strecurase o vorb� c� ar fi mic funccionarîntr-oinstitucie de stat, dar de telegraf nu pomenise nimic. Probabil c� o urm�reamereu, fiindc� în epistolele sale ar�ta foarte exact la ce serate se ducea, înce societate _i cum era îmbr�cat�. La început, scrisorile erau destul devulgare, v�dind o pasiune stranie, de_i absolut curat�. Intr-o zi îns�, ea l-arugat în scris (ai grij�, bunicule, s� nu-ci scape vreo vorb� despre asta, fiindc�nu _tie nimeni) s� nu o mai oboseasc� atâta cu declaraciile lui de iubire. Deatunci, nu mai pomenise de dragoste _i-i scria rar: de Pa_te, de Anul Nou _ide ziua ei. Princesa Vera îi povesti _i despre pachetul primit în ziua aceea _ireproduse aproape cuvânt cu cuvânt ciudata scrisoare a misteriosului eiadorator...

- Mda, morm�i, în sfâr_it, generalul. Poate c� este numai un nebun, unmaniac, dar poate... cine _tie? Poate c� prin viaca ta, Verocika, trece tocmaidragostea la care viseaz� femeile _i de care nu mai sunt în stare b�rbacii. Iastai. Parc� în faca noastr� se v�d mi_cându-se ni_te felinare. Probabil c� etr�sura mea.

În clipa aceea, din spatele lor r�sun� un claxon strident de automobil, _ipe drumul br�zdat de urmele rocilor se a_ternu lumina alb� a acetilenei.Gustav Ivanovici îi ajunsese din urm�.

- Annecika, ci-am luat lucrurile. Urc�-te, zise el. Ne permiteci s� v�conducem, excelenca-voastr�?

- Ici mulcumesc, dragul meu, r�spunse generalul, dar nu-mi placema_ina asta. Se zguduie toat�, pute _i nu-ci face nici o pl�cere. Cu bine,Verocika. Acum o s� vin des pe la voi, adaug� el, s�rutându-i fruntea _i

mâinilne.I_i luar� r�mas bun. Friesse o conduse pe Vera Nikolaevna pân� la vila

ei _i, dup� un viraj brusc, disp�ru în bezn� cu automobilul s�u care duduia _iscotea fum.

IX. _PRINbESA VERA URCA TREPTELE TErasei _i intr� în cas� cu un

sentiment nepl�cut. Auzise de departe glasul r�stit al fratelui s�u Nikolai _i

v�zuse silueta înalt� _i usc�civ� a acestuia mi_cându-se repede prin camer�,dintr-un colc într-altul. Vasâli Lvovici _edea la masa de joc _i desen� ceva cucreta pe postavul verde. I_i cinea capul mare, tuns, cu p�r b�lai, aplecat, cub�rbia-n piept.

- Am spus de mult! zicea Nikolai, enervat, f�când cu mâna dreapt� ungest, de parc� ar fi zvârlit jos o greutate nev�zut�. Am spus de mult c�trebuie s� se pun� cap�t acestor scrisori idioate. Chiarînainte de a te fic�s�torit cu Vera ci-am atras atencia c� v� distraci amândoi pe socoteala lorca ni_te copii, v�zând în ele numai partea hazlie... Dar uite-o _i pe Vera...Tocmai vorbeam cu Vasâli Lvovici despre P. P. j., nebunul �la al t�u. Socot c�aceast� corespondenc� este deplasat� _i vulgar�.

- N-a fost nici un fel de corespondenc�, l-a întrerupt cu r�ceal� ^ein.Nu a scris decât el...

La auzul acestor cuvinte, Vera se înro_i _i se a_ez� pe divanul care seafla în umbra unei l�tanii mari.

- V� rog s�-mi iertaci felul de exprimare, zise Nikolai Nikolaevici,aruncând parc� jos un obiect greu _i nev�zut, care-i ap�sa pieptul.

- Nu pricep de ce-l nume_ti al meu? interveni Vera, bucuroas� desprijinul socului ei. E tot atât de mult al meu ca _i al t�u...

- Bine, înc� o dat� scuzele mele. Intr-un cuvânt, am vrut s� spun c�trebuie s� se pun� cap�t prostiilor lui. Dup� p�rerea mea, afacerea astadep�_e_te limitele glumelor _i ale desenelor amuzante... V� rog s� m� credecic� nu m� îngrijoreaz� altceva decât bunul renume al Verei _i al t�u, VasâliLvovici.

- Cred c� ai s�rit peste cal, Kolea, replic� ^ein.- Poate, poate... Dar s-ar putea s� ajungeci foarte u_or într-o situacie

ridicol�.- Nu v�d în ce fel, ripost� princul.- Inchipuie-ci c� br�cara asta idioat�... Nikolai lu� cutia ro_ie de pe

mas� _i o arunc� în aceea_i clip� cu dezgust la loc, c� aceast� monstruoas�podoab� popeasc� r�mâne la noi, ori o arunc�m, ori o d�ruim Da_ei. Atunci,în primul rând, P. P. j. Poate s� se laude fac� de cunoscucii sau colegii s�i c�princesa Vera Nikolaevna Seina accept� s� primeasc� daruri de la el, iarîn aldoilea rând, faptul acesta l-arîncuraja s� fac� cine _tie ce alt� prostie. Mâineo s�-i trimit� un inel cu briliante, poimâine, un colier de perle _i de-aici pân�la banca acuzacilor pentru delapidare _i fals nu-i decât un pas, iar princesa _iprincul ^ein vor fi chemaci ca martori... Ar fi dr�guc, nu-i a_a?!

- Nu, nu, br�cara trebuie trimis� imediat înapoi! exclam� VasâliLvovici.

- Sunt de aceea_i p�rere, încuviinc� Vera. ^i trebuie s-o facem cât mairepede. Dar cum? Doar nu-i cunoa_tem nici numele, nici prenumele, niciadres�.

- Asta-i un fleac, a zis, disprecuitor, Nikolai Nikolaevici. Doarîicunoa_tem inicialele P. P. j... Ori cum, Vera?

- G. S. j.

- Perfect. În afar� de aceasta, _tim c� este funccionar de stat. E destul_i prea destul. Chiar mâine voi lua indicatorul funccionarilor din ora_ _i-l voidescoperi pe cel care are inicialele astea. Dac� din cine _tie ce cauz� n-o s�-ldescop�r, o s� chem pur _i simplu un agent de policie _i o s�-i dau ordin s�-lg�seasc�. Dac� întimpin greut�ci, m� voi folosi de ficuica asta cu scrisul lui.Într-un cuvânt, pân� mâine la ora dou� voi _ti precis adresa _i numele acestuiindivid, ba chiar _i când poate fi g�sit acas�. Iar din clipa în care-l dibuim, nunumai c�-i vom restitui imediat comoara lui, dar vom lua _i m�suri s� nu nemai aminteasc� niciodat� de existenca sa.

- Ce ai de gând s� faci? îl întreb� princul Vasâli.- Ce am de gând? M� duc la guvernator _i-l rog...-În nici un caz la guvernator. ̂ tii care sunt relaciile dintre noi... Am fi

în pericol s� ajungem într-o situacie ridicol�.- M� rog. M� duc la colonelul de jandarmi - mi-enprieten de club - _i-l

rog s�-l cheme pe acest Romeo _i s�-l amenince pucin. Il cuno_ti. Ii bag�omului degetul sub nas, nu mi_c� mâna de loc, ci doar degetul _i cip�:�Domnule, nu voi tolera asta!"

- Ah! Cu ajutorul jandarmilor! izbucni Vera, încruntându-se.- Vera are dreptate, încuviinc� princul. Mai bine s� nu amestec�m în

afacerea asta pe nimeni. O s� d�m prilej la zvonuri, bârfeli... Ne cunoa_temora_ul destul de bine. Toat� lumea tr�ie_te aici parc� în ni_te borcane desticl�... Cel mai potrivit lucru e s� m� duc chiar eu la tân�rul acesta... de_i,Dumnezeu _tie, poate c-o avea _aizeci de ani. Ii dau br�cara _i-i fac o moral�aspr�.

- Atunci merg _i eu cu tine, îl întrerupse repede Nikolai Nikolaevici. Tue_ti prea moale. S� m� la_i pe mine s�-i vorbesc... Iar acum, prieteni, urm�dânsul, scocându-_i ceasul din buzunar _i uitându-se la el, v� rog s� m� iertacic� o s� m� retrag pentru câteva clipe la mine. Sunt mort de oboseal� _itrebuie s� mai r�sfoiesc dou� dosare.

- Nu _tiu de ce mi-e mil� de nenorocitul acesta, spuse Vera,_ov�itoare.

- Mila ta nu-_i are rostul, replic� Nikolai, cu asprime, întorcându-se dela u_�. Dac� ie_irea asta cu br�cara _i scrisoarea _i-ar fi permis-o un om dincercul nostru, princul Vasâli l-arfi provocat la duel. Iar dac� n-arfi f�cut-o el,a_ fi f�cut-o eu. Dac� am fi tr�it în alte vremuri, a_ fi poruncit pur _i simplu s�fie dus la grajd _i b�tut cu vergile. O s�-ci telefonez mâine la birou, VasâliLvovici.

x. _SCARA MURDARA MIROSEA A ^OAreci, a pisici, a gaz _i a rufe sp�late.

Înainte de a ajunge la etajul al cincilea, princul Vasâli Lvovici se opri.- Stai pucin, îi spuse el cumnatului s�u. Las�-m� s�-mi mai trag

sufletul. Eh, Kolea, n-arfi trebuit s� facem asta...Mai urcar� dou� etaje. Pe platforma sc�rii era atât de întuneric, încât

Nikolai Nikolaevici a fost silit s� aprind� doua chibrituri, ca s� disting�num�rul apartamentului.

Sunar� la u_� _i le deschise o femeie voluminoas�, c�runt�, cu ochicenu_ii. Purta ochelari. Trupul îi era pucin încovoiat, probabil din pricinavreunei suferince.

- Domnul Jeltkov e acas�? o întreb� Nikolai Nikolaevici.Femeia îi m�sur� din ochi, speriat�, pe cei doi b�rbaci. Dar probabil c�

aspectul lor cuviincios o lini_ti.- E acas�, poftici v� rog, zise ea, deschizând u_a. Prima u_� la stânga.Bulat-Tuganovski b�tu de trei ori scurt _i energic. Din�untru se auzi un

fo_net u_or. Tuganovski mai b�tu o dat�.- Intr�, r�spunse o voce slab�.Camera era foarte scund�, îns� neobi_nuit de mare _i aproape p�trat�.

Dou� ferestre mici, rotunde, ca la vapoare, abia reu_eau s-o lumineze. Dealtfel, întreaga înc�pere sem�na cu sala de mese a unui vapor de marf�.Lâng� un perete se afla un pat îngust, lâng� altul, un divan foarte mare _i lat,acoperit cu un minunat covor de Tekin, acum zdrencuit, iar la mijloc, o mas�cu o faca de masa ucraineana brodat� în culori vii.

La început, cei doi nu izbutir� s� deslu_easc� faca st�pânului od�ii.St�tea cu spatele spre lumin�, frecându-_i încurcat mâinile. Era înalt, usc�civ_i avea un p�r lung _i moale.

- Domnul Jeltkov, dac� nu m� în_el? întreb� Tuganovski, trufa_.- Jeltkov. M� bucur� foarte mult c� v� cunosc. Daci-mi voie s� m�

prezint.Omul f�cu doi pa_i spre Nikolai Nikolaevici cu mâna întins�, îns� acesta

se întoarse în aceea_i clip� cu tot trupul spre ^ein, f�r� s� se uite la mina lui.- bi-am spus c� n-am gre_it.Degetele slabe _i nervoase ale lui Jeltkov prinser� a se mi_ca de-a

lungul hainei scurte, cafenii, încheind _i descheind nasturii. lzbuti în sfâr_it s�pronunce cu greutate, ar�tând spre divan _i înclinându-se cu stâng�cie:

- V� rog s� luaci loc.Acum îl vedeau bine. Era foarte palid, cu un obraz ginga_ ca de fat�,

ochi alba_tri _i b�rbia ca de copil înc�p�cânat, cu o gropic� la mijloc. P�rea s�aib� treizeci sau treizeci _i cinci de ani.

- Mulcumesc, îi r�spunse cu simplitate princul ^ein, care-l cerceta cufoarte mare atencie.

- Merci, f�cu scurt Nikolai Nikolaevici. ^i amândoi r�maser� în picioare.Am venit numai pentru câteva minute. Dumnealui este princul Vasâli Lvovici^ein, mare_alul gubernial al nobilimii. Numele meu este Mirza-Bu|at-Tuganovski. Sunt substitut de procuror. Chestiunea despre care vom aveionoarea s� discut�m cu dumneavoastr� ne prive_te în aceea_i m�sur� peprinc _i pe mine, sau, mai bine zis, pe socia princului care este sora mea.

Jeltkov se pierdu cu totul _i se l�s� deodat� pe divan, murmurând cubuzele cepene: �V� rog, domnilor, luaci loc", darî_i aminti probabil c� le maipropusese asta o dat� f�r� succes, s�ri în picioare, porni repede sprefereastr�, trecându-_i mâna prin p�r, apoi se întoarse iar la locul s�u. Mâinilelui tremur�toare începur� din nou s� se agite, pip�ind în ne_tire nasturii de lahain�, ciupind în ne_tire obrazul _i must�cile ro_covane.

- Sunt la dispozicia domniei-voastre, excelenc�, zise el cu glas surd,uitându-se la Vasâli Lvovici cu o privire imploratoare.

Dar ^ein t�cea. Vorbi Nikolai Nikolaevici.-În primul rând, daci-mi voie s� v� restitui un obiect care v� aparcine,

zise el _i, scocând din buzunar cutia ro_ie, o puse cu grij� pe mas�. Desigur,el face cinste gustului dumneavoastr�, dar v-am ruga foarte mult ca astfel desurprize s� nu se mai repete.

- V� rog s� m� iertaci... ^tiu c� sunt foarte vinovat, murmur� jeltkov,uitându-se în jos cu obrajii aprin_i. Îmi îng�duici s� v� ofer un pahar de ceai?

- Vedeci, domnulejeltkov, urm� Nikolai Nikolaevici, ca _i cum nu arfiauzit ultimele cuvinte ale acestuia. Sunt foarte bucuros c� am g�sit înpersoana dumneavoastr� un om cumsecade, un gentleman, capabil s�înceleag� totul dintr-un singur cuvânt. Cred c� ne vom încelege u_or. Dac� num� în_el, o urm�rici pe princesa Vera Nikolaevna de aproximativ _apte-optani?

- Da, r�spunsejeltkov încet, l�sându-_i genele în jos, cu o expresie depietate.

- Pân� acum n-am luat împotriva dumneavoastr� nici un fel de m�suri,de_i- cred c� sunteci de acord - nu numai c� puteam, dar chiar trebuia s�lu�m, nu-i a_a?

- Da.

- Da, dar cu ultima dumneavoastr� fapt� _i anume cu trimitereaacestei br�c�ri de granate, aci dep�_it limitele r�bd�rii noastre. M-aci înceles?Le-aci dep�_it. Nu v� voi ascunde faptul c� primul nostru gând a fost s�cerem ajutorul autorit�cilor, dar nu am f�cut-o _i sunt foarte bucuros c� n-amf�cut-o, fiindc�, repet, am ghicit numaidecât c� aveci un suflet nobil.

- V� rog s� m� iertaci. Cum aci spus? întreb� deodat� jeltkov _i izbucniîn râs. Aci vrut s� v� adresaci autorit�cilor? Asta aci spus?

^i, virându-_i mâinile în buzunar, se instal� comod pe un colc aldivanului, apoi î_i scoase portcigaretul _i chibriturile _i î_i aprinse o cigar�.

- A_adar, aci spus c� aci vrut s� cereci ajutorul autorit�cilor? V� rog s�m� iertaci, prince, c� stau jos, i se adres� el lui ^ein. ^i mai departe?

Princul trase un scaun lâng� mas� _i se a_ez�. Se uita nedumerit _i cu onespus� curiozitate la omul acesta ciudat.

- Vezi, dragul meu, nu va fi niciodat� prea târziu s-o facem, urmaNikolai Nikolaevici cu o u_oar� sfidare. S� cauci s� p�trunzi nepoftit într~ofamilie str�in�...

- V� rog s� m� iertaci, dac� v� întrerup, dar...- Ba v� rog s� m� iertaci dumneavoastr�, dar de ast� dat� am s� v�

întrerup eu... ripost� procurorul, aproape cipând.- Cum dorici. Puteci vorbi. V� ascult. Dar a_ vrea mai întâi s�-i spun

câteva cuvinte princului Vasâli Lvovici.^i, f�r� s�-l mai ia în seam� pe Tuganovski, se întoarse spre princ.- Tr�iesc acum cea mai grea clip� din viaca mea, zise el. Simt nevoia

s� v� vorbesc, f�r� a p�stra nici un fel de convencionalism... Vreci s� m�ascultaci?

- V� ascult, r�spunse ^ein. Ah, Kolea, taci pucin, zise el, ner�bd�tor,observând gestul mânios al lui Tuganovski. Vorbici.

Câteva secunde, Jeltkov r�mase cu gura deschis� �de parc� s-ar fisufocat, apoi începu deodat� s� vorbeasc� precipitat, ca _i cum s-ar firostogolit în pr�pastie. Vorbea numai din f�lci, iar buzele îi erau albe _inemi_cate ca de mort.

- Mi-e greu s� rostesc o astfel de... fraz�... s� spun c� o iubesc pesocia dumneavoastr�. Dar _apte ani de dragoste cuviincioas� _i f�r� nici osperanc� îmi dau dreptul s-o fac. Recunosc c� la început, când VeraNikolaevna era înc� domni_oar�, i-am trimis scrisori stupide _i am a_teptatchiar r�spuns la ele. Recunosc _i c� ultima mea fapt�, adic� trimitereabr�c�rii, a fost o prostie _i mai mare. Dar... v� m�rturisesc deschis _i simt c�m� veci încelege - _tiu c� niciodat� nu voi putea s� n-o mai iubesc... Spuneci-mi, prince, presupunând c� lucrul acesta v� displace... spuneci-mi, ce aciputea face, ca s� puneci cap�t sentimentului care m� st�pâne_te? S� m�expediaci într-un alt ora_, a_a cum a spus Nikolai Nikolaevici? Dar _i acolo ovoi iubi pe Vera Nikolaevna ca _i aici. S� m� b�gaci la închisoare? ^i acolo voig�si mijlocul s�-i atrag atencia asupra mea. Mai r�mâne un singur lucru -moartea. Dac� vreci, o voi accepta în orice form�.

-In loc s� ne ocup�m de miezul problemei, ne apuc�m de declamaciimelodramatice, zise Nikolai Nikolaevici, punându-_i p�l�ria pe cap. Problemae cât se poate de simpl�. Vi se propune una din dou�: sau renuncaci cu totuls-o mai urm�rici pe princesa Vera Nikolaevna, sau, dac� nu veci accepta lucrulacesta, vom lua m�surile oferite de pozicia noastr� în societate, de relaciilenoastre _i a_a mai departe.

De_i îl auzise, Jeltkov nu-i arunc� nici m�car o privire. Se întoarse spreprincul Vasâli Lvovici _i-l întreb�:

- Imi permiteci s� lipsesc zece minute? V� m�rturisesc c� vreau s�vorbesc la telefon cu princesa Vera Nikolaevna. V� asigur c� v� voi reda dinconvorbirea aceasta tot ce va fi posibil.

- Duceci-v�, îi r�spunse ^ein.Când Vasâli Lvovici _i Tuganovski r�maser� singuri, acesta din urm� se

repezi la cumnatul s�u.- Se poate una ca asta? cip� el, f�când iar�_i un gest, ca _i cum arfi

aruncat jos cu mâna dreapt� un obiect nev�zut pe care-l cinea la piept. Nu,hot�rât, nu! Te-am avertizat c� iau asupra mea întreaga parte practic� adiscuciei. Dar tu te-ai l�sat înduio_at _i i-ai permis s� vorbeasc� pe larg desentimentele sale. Eu a_ fi rezolvat totul în dou� cuvinte.

- Ai pucin� r�bdare, acum se va l�muri totul. Dup� fac� îmi dau seama,simt c� omul acesta nu este în stare s� în_ele _i s� mint� cu bun� _tiinc�.Gânde_te-te, Kolea, oare el e de vin� c� iube_te? ^i poci oare st�pâni unsentiment ca dragostea, care nu _i-a g�sit înc� pân� ast�zi un t�lmaci? Dup�câteva clipe de gândire, princul urm�: Mi-e mil� de el _i... nu numai atât: simtc� asist la o uria_a tragedie a sufletului _i nu pot s� joc comedie.

- Asta-i decadenc�, ripost� Nikolai Nikolaevici.

jeltkov se întoarse dup� zece minute.AOchii îi str�luceau _i p�reauprofunzi, de parc� arfi fost plini de lacrimi. l_i p�r�sise poza de gentleman _idup� felul cum se purta se vedea c� uitase cu totul bunele maniere. Princul^ein încelese, _i de data aceasta, cu sensibilitatea lui adânc�, ce se petrece însufletul lui.

- Sunt gata _i de mâine n-o s� mai auzici de mine, ziseje|tkoV. Ca _icum a_ muri. Dar am o singur� condicie, pe care v-o pun dumneavoastr�,prince Vasâli Lvovici. Am luat bani din casa statului _i oricum trebuie s� fugdin ora_. Îmi permiteci s�-i mai scriu princesei Vera Nikolaevna o ultim�scrisoare?

- Nu. Dac� s-a terminat, s-a terminat. Nici un fel de scrisoare, strig�Nikolai Nikolaevici.

- Bine, scrieci, r�spunse ^ein.- Asta-i tot, zisejeltkov, zâmbind trufa_. Nu veci mai auzi de mine _i,

fire_te, nu m� veci mai vedea niciodat�. Princesa Vera Nikolaevna nu a vrut s�stea de vorb� cu mine. Când am întrebat-o dac� a_ putea s� r�mân în ora_,ca s-o v�d m�car din când în când, fire_te f�r� s� aparîn faca ochilor ei, ar�spuns: �Ah, dac� aci _ti cât m-a plictisit toat� povestea asta. V� rog s-ocurmaci cât mai repede/' ^i iat� c� o curm. Cred c� sunteci convins c� amf�cut tot ce am putut?

Seara, când s-a întors la vil�, Vasâli Lvovici i-a povestit sociei sale cude-am�nuntul întrevederea cu jeltkov. Se simcea dator s-o fac�.

De_i era nelini_tit�, Vera nu s-a mirat _i nici nu p�rea descump�nit�.Dar noaptea, când socul a venit în patul ei _i s-a întins lâng� dânsa, ea s-aîntors cu faca spre perete _i i-a spus, cu totul pe nea_teptate.

- Las�-m�. ^tiu c� omul acesta se va omorî.Xl.

VERA NIKOLAEVNA NU CITEA niciodat� ziarele, în primul rând, fiindc�nu voia s�-_i murd�reasc� mâinile, iarîn al doilea rând, pentru c� nu pricepealimbajul folosit în ele.

Dar soarta a vrut s� pun� mâna pe ziar _i s�-i cad� privirea tocmai pecoloana în care scria: �O moarte misterioas�. Ieri sear� pe la ora _apte, s-asinucis G. S. Jeltkov, funccionar la Camera de control. Potrivit concluziilor lacare au ajuns cercet�rile judiciare gestul lui se datore_te faptului c� a sustras_i a cheltuit banii statului. A_a afirm� cel pucin sinuciga_ul în scrisoarea pecare a l�sat-o. Deoarece, în urma declaraciilor martorilor, s-a stabilit c� _i-aluat viaca din proprie voinc�, s-a renuncat la autopsie"

Vera se gândea: �Cum de am presimcit eu asta? Cum de am presimcittocmai deznod�mântul acesta tragic? ^i ce a fost asta? Dragoste orinebunie?"

Întreaga zi s-a plimbat prin gr�din� de flori _i prin livad�. Nelini_teacare o cuprindea tot mai mult clip� de clip� nu-i d�dea pace. Toate gândurileîi erau cintuite de omul necunoscut pe care nu-l v�zuse niciodat� _i era pucinprobabil s�-l mai vad� cândva, pe acest ridicol Pe-Pe-je.

�Cine _tie, poate c� prin viaca ta a trecut tocmai dragostea adev�rat�,plin� de abnegacie _i-a amintit ea de vorbele lui Anosov.

Pe la ora _ase, a venit po_ta_ul. De data aceasta, Vera Nikolaevna arecunoscut scrisul lui Jeltkov _i a desf�cut plicul cu o duio_ie la care nu s-ar fia_teptat.

Iat� ce scria: �Nu sunt de vin�, Vera Nikolaevna, c� Dumnezeu a vruts�-mi trimit�, ca o fericire imens�, dragostea pentru dumneavoastr�. Nimicnu m� intereseaz� în viaca asta: nici politica, nici _tiinca, nici filosofia, nicifericirea viitoare a oamenilor, Pentru mine, întreaga mea viac� suntecidumneavoastr�. Abia acum îmi dau seama c� într-un fel oarecare am p�trunssup�r�tor în viaca dumneavoastr�. V� rog s� m� iertaci, dac� puteci. Ast�ziplec, Nu m� voi mai întoarce niciodat� _i nimic nu v� va mai aminti de mine.

V� sunt nespus de recunosc�tor chiar _i numai pentru faptul c� existaci,Mi-am analizat sentimentele. Nu este vorba de o boal�, nici de ideea fix� aunui maniac, ci de dragostea cu care Dumnezeu a vrut, nu _tiu de ce, s� m�r�spl�teasc�.

Nu-i nimic dac� am fost ridicol în ochii dumneavoastr� sau ai fratelui

dumneavoastr�. Plec, spunând cu înfl�c�rare: �Sfinceasc�-se numele t�u".Acum opt ani v-am v�zut într-o loj� la circ _i mi-am spus din prima

clip�: o iubesc fiindc� nu exist� pe lume nimic asem�n�tor, nimic mai frumos- nici animal, nici floare, nici stea, nici un om mai minunat _i mai ginga_decât dânsa. Dumneavoastr� întruchipaci întreaga frumusece a p�mântului.

Gândici-v�, ce puteam s� fac? S� fug într-alt ora_? Oricum, inima meaar fi fost totdeauna lâng� dumneavoastr�, la picioarele dumneavoastr�.Fiecare clip� a zilei ar fi fost plin� de gânduri, de visuri legate dedumneavoastr�... de un dulce delir. Mi-e foarte run_ine _i ro_esc, gândindu-m�la br�cara mea prosteasc�. Ce s� fac? Am gre_it. Imi închipui ce impresie aprodus ea asupra oaspecilor dumneavoastr�.

Peste zece minute plec. Mai am de lipit timbrul _i de aruncat scrisoareala cutie, ca s� nu las asta pe seama nim�nui. V� rog s� ardeci scrisoarea. ^ieu am aprins focul în sob� _i arunc în fl�c�ri tot ceea ce am avut mai de precîn viac�: batista dumneavoastr�, pe care m�rturisesc c� am furat-o. Aci uitat-o pe un scaun la balul de la Cercul nobilimii. Ard _i bilecelul trimis dedumneavoastr� - o, de câte ori l-am s�rutat - prin care mi-aci interzis s� v�mai scriu. Ard programul unei expozicii de pictur� pe care l-aci cinut cândva înmina _i, înainte de a ie_i, l-aci uitat pe un scaun... S-a sfâr_it. Am t�iat toatepuncile _i totu_i cred, ba sunt chiar convins c� nu m� veci uita. Dac� v� veciaminti de mine - _tiu c� sunteci foarte muzical�, de cele mai multe ori v-amv�zut la cvartetele lui Beethoven - a_adar, dac� v� veci aminti de mine -cântaci sau poruncici s� se cânte sonata în Re-major Nr 2, op. 2.

Nu _tiu cum s� închei scrisoarea. V� mulcumesc din suflet, unica meabucurie, unica mea mângâiere, unicul meu gând. S� v� dea Dumnezeufericire _i nici o de_ert�ciune lumeasc� s� nu tulbure minunatuldumneavoastr� suflet.

V� s�rut mâinile.

G. S. J"Vera s-a dus la socul ei cu ochii ro_ii, cu buzele umflate de plâns _i i-a

spus, întinzându-i scrisoarea:

- Nu vreau s�-ci ascund nimic, dar simt c� în viaca noastr� a intervenitceva îngrozitor. Probabil c� tu _i Nikolai Nikolaevici aci f�cut ceva... ce nu secade.

Princul ^ein a citit scrisoarea cu atencie, a împ�turit-o cu grij� _i a spusdup� o lung� t�cere:

- Nu m� îndoiesc de sinceritatea acestui om, ba mai mult chiar, nuîndr�znesc s� analizez sentimentele lui fac� de tine.

- A murit? întreba Vera.

- Da, a murit. Pot s�-ci spun c� te-a iubit _i nu a fost câtu_i de pucinnebun. L-am privit cu atencie, am urm�rit fiecare mi_care a lui, fiecareexpresie a fecei sale. Viaca pentru el nu exista f�r� tine. Simceam c� v�d osuferinc� uria_� din pricina c�reia oamenii mor _i aproape chiar am înnceles c�am în faca mea un mort. Nu _tiam, Vera, cum s� m� port, ce s� fac. Incelegi?

- Spune, Va_enka, îl întrerupse ea: te-ar durea dac� m-a_ duce în ora_s�-I v�d?

- Nu, Vera. Te rog, du-te. A_ fi venit _i eu, dar Nikolai a stricat totul. Mi-e team� c� n-o s� m� simt la largul meu.

Xll.

VERA NIKOLAEVNA PORUNCI vizitiului s� opreasc� tr�sura cu dou�str�zi mai înainte de Luteranskaia. G�si destul de u_or apartamentul luiJeltkov. Îi deschise o femeie b�trân� cu ochii cenu_ii, foarte gras�, pe nas cuochelari cu ram� de argint. ^i întreb� c� _i în ajun:

- Pe cine c�utaci?- Pe domnul Jeltkov.Pesemne c� îmbr�c�mintea ei, p�l�ria, m�nu_ile _i tonul oarecum

autoritar produser� o puternic� impresie asupra propriet�resei, care începus�-i dea am�nunte:

- Poftici, poftici, prima u_� la stânga, dar acolo... acum... ne-a p�r�sitatât de curând. Ei _i ce-i dac� a cheltuit banii statului? Ar fi putut s�-mi spun�mie. V� închipuici ce avere am dac� închiriez camere burlacilor. Dar vreo_ase-_apte sute de ruble tot a_ fi adunat ca s�-i depun pentru el. Dac� aci _tice om minunat a fost, doamn�! De opt ani locuie_te la mine _i nu mi se p�reac�-i chiria_, ci mai degrab� c�-i copilul meu.

In antreu era un scaun _i Vera se l�s� pe el.- Sunt o prieten� a r�posatului dumneavoastr� chiria_, zise ea, rostind

rar cuvintele. Povestici-mi ceva despre ultimele clipe ale viecii sale. Spuneci-mi ce a f�cut _i ce a vorbit.

- Au venit la el doi domni _i au stat foarte mult de vorb�. Mi-a spus c�i s-a oferit un loc de administrator la o mo_ie, apoi domnul Eji a dat fuga latelefon _i s-a întors tare vesel. Cei doi domni au plecat, iar el s-a apucat descris. Dup� aceea s-a dus _i a aruncat scrisoarea la cutie, iar pucin mai. Târziuam auzit un pocnet, ca _i cum arfi tras cineva cu un revolver de copii. N-amluat în seam� zgomotul. Pe la ora _apte avea obiceiul s� bea ceai. Lukeria,servitoarea noastr�, i-a b�tut în u_�, îns� el n-a r�spuns. Atunci a mai b�tutde câteva ori, dar zadarnic. Când am forcat u_a, l-am g�sit mort.

- Povestici-mi ceva de br�car�, o rug� Vera Nikolaevna.

- Ah, da, br�cara. Uitasem. De unde _tici de ea? înainte de a scriescrisoarea, a venit la mine _i m-a întrebat: �Sunteci catolic�?" I-am spus c�da. Atunci a zis: �La voi exista un obicei frumos - chiar a_a a spus �un obiceifrumos" - s� atârnaci la icoana Maicii Domnului inele, coliere, felurite daruri.Dac� v-a_ ruga, aci atârna br�cara aceasta la icoan�?" Eu i-am f�g�duit s-ofac.

- A_ putea s�-I v�d? întreb� Vera.- Poftici, poftici, doamn�. Prima u_� la stânga. Au vrut s�-I duc� ast�zi

la morg�, dar are un frate care a c�p�tat autorizacie s�-I înmormântezecre_tine_te. Poftici, poftici. A

Vera f�cu un efort _i deschise u_a. In odaie mirosea a t�mâie _i ardeautrei Iumin�ri de cear�. Jeltkov era întins pe mas�. Capul îi st�tea mai josdecât corpul. Cineva îi pusese o pernic� mic� _i moale, de parc� unui cadavrunu i-ar fi fost totuna. Pe faca lui se citea o demnitate profund� _i buzelezâmbeau cu senin�tate, ca _i cum înainte de a-_i fi dat suflarea ar fi aflat otain� mare _i minunat�, care l-ar fi împ�cat deodat� cu toat� viaca luip�mântean�. Ea î_i aminti c� v�zuse aceea_i expresie de împ�care pe m�_tilemortuare ale unor oameni care suferiser� nespus de mult ca, de pild�, Pu_kin_i Napoleon.

- Vreci s� ies din odaie, doamn�? a întrebat-o b�trâna, cu un ton foartefamiliar.

- Da, o s� v� chem pe urm�, r�spunse Vera _i scoase numaidecât dinbuzunarul lateral al bluzei un trandafir mare _i ro_u, ridic� pucin cu manastânga capul mortului _i cu mâna dreapt� îi puse floarea sub c�p�tâi. In clipaaceea încelese c� iubirea pe care o viseaz� orice femeie trecuse pe lâng� ea.I_i amintea cuvintele generalului Anosov despre o dragoste ce iese dincomun, ve_nic� _i acum cuvintele lui i se p�reau aproape profetice. Apoi d�dudeoparte p�rul de pe fruntea mortului, îi strânse cu putere tâmplele în palme_i-l s�rut� îndelung, prietene_te, pe fruntea umed� _i rece.

La plecare, propriet�reasa îi zise pe un ton mieros, de polonez�: A- V�d c� nu sunteci ca alcii _i nu aci venit numai din curiozitate. lnainte

de a muri, r�posatul mi-a spus: �Dac� se va întâmpla s� mor _i va veni odoamn� s� m� vad�, spune-i c� cea mai frumoas� bucat� a lui Beethoveneste..." mi-a _i scris pe o bucat� de hârtie, ca s� nu uit... Iat�...

- Ar�taci-mi, zise Vera Nikolaevna, izbucnind în plâns. V� rog s� m�iertaci, sunt atât de impresionat� de moartea lui, c� nu m� pot st�pâni.

^i citi cuvintele a_ternute cu scrisul pe care-l cuno_tea de mult: �L. VanBeethoven, Son. Nr. 2, op. 2, Largo Appassionato."

Xlll.

VERA NIKOLAEVNA S-A ÎNTORS acas�, târziu seara _i s-a bucurat c� nui-a g�sit nici pe socul, nici pe fratele ei.

În schimb, o a_tepta pianista Jenny Reiter _i, emocionat� de ceea cev�zuse _i auzise, Vera alerg� la ea _i exclam�, s�rutându-i mâinile mari _ifrumoase:

-Jenny, scumpa mea, te rog s� cânci ceva pentru mine. Apoi ie_inumaidecât din camer� _i se a_ez� pe banca din gr�din�. Nu se îndoia nici o

clip� c� Jenny va cânta tocmai pasajul acela din sonata a doua despre carescrisese mortul cu numele caraghios de Jeltkov.

Chiar a_a se _i întâmpla. De la primele acorduri recunoscu bucataaceasta, unic� prin profunzimea ei. ^i sufletul ei p�rea c� se dedubleaz�. Segândea c� trecuse pe lâng� ea o dragoste mare, care se na_te numai o dat�la o mie de ani. Î_i amintea de cuvintele generalului Anosov _i se întrebapentru ce o silisejeltkov s� asculte, f�r� voia ei, tocmai aceast� bucat� deBeethoven. Iarîn minte i se închegau cuvinte, care se potriveau atât de binecu muzic�, de parc� ar fi fost strofe ce se încheiau cu vorbele: �Sfinceasc�-senumele t�u".

�O s�-ci ar�t în sunete ginga_e o viac� care s-a osândit cu supunere _ibucurie la chinuri, suferince _i moarte. Nici o tânguire, nici un reprp_ n-amcunoscut, dup� cum n-am cunoscut nici durerea mândriei jignite. In faca ta n-am fost decât rug�ciune: �Sfinceasc�-se numele t�u".

Da, prev�d suferinc�, sânge _i moarte. Cred c� trupului îi vine greu s�se despart� ide suflet, dar, Minunea mea, laud� cie, lauda înfl�c�rat� _idragoste f�r� cuvinte. �Sfinceasc�-se numele t�u".

Îmi amintesc de fiecare pas al t�u, de privirea ta, de zâmbetul t�u, defo_netul pa_ilor t�i. Ultimele mele amintiri sunt înv�luite într-o tristece dulce,tristece calm� _i minunat�. Dar n-o s�-ci pricinuiesc durere. Plec singur, înt�cere, a_a cum au vrut-o Dumnezeu _i soarta: �Sfinceasc�-se numele t�u".

În ceasul trist înainte de moarte m� rog numai cie. Viaca ar fi putut fifrumoas� _i pentru mine. Dar nu cârti, biat� inim�, nu cârti. Sufletul meucheam� moartea, dar inima mi-e plin� de laude pentru tine: �Sfinceasc�-senumele t�u".

Nici tu, nici oamenii din jurul t�u, nimeni nu _tie cât e_ti de minunat�.Bate ceasul. E timpul. Murind, în trista clip� a desp�rcirii de viac�, chit totu_i:�slav� cie!".

Iat-o c� vine, moartea care împac� totul, iar eu spun: �slav� cie!"Princesa Vera îmbr�ci_� trunchiul unui salcâm, î_i lipi obrazul de el _i

plânse. Copacul se cl�tin� u_or. Frunzele fo_nir� în adierea vântului, de parc�i-ar fi împ�rt�_it durerea. Stelele tabacului alb din gr�din� î_i risipir� cu _i maimult� d�rnicie parfumul... Iar muzic� f�r� seam�n, supunându-se parnc�durerii ei, urm�: �Lini_te_te-te, draga mea, lini_te_te-te, lini_te_te-te. lciaminte_ti de mine? îci aminte_ti, da? Doar tu e_ti singura _i cea de pe urm�dragoste a mea. Lini_te_te-te, sunt cu tine. Gânde_te-te la mine _i voi fial�turi de tine, pentru c� ne-am iubit doar o clip�, dar pe veci. Ici aminte_ti demine? îci aminte_ti? îci aminte_ti? îci simt lacrimile. Lini_te_te-te. Somnul mi-eatât de dulce, atât de dulce, atât de dulce!"

Dup� ce ispr�vi de cântat, Jenny Reiter ie_i din cas� _i, v�zând-o peprincesa Vera pe banc�, cu faca sc�ldata în lacrimi, o întreb�:

- Ce s-a întâmplat?Vera, cu ochii umezi, o s�rut� tulburat� _i plin� de nelini_te, pe fac�, pe

buze _i pe ochi _i-i r�spunse:- Nimic! M-a iertat. Acum e totul bine.

SFÂR^IT

1 Bun� ziua, domnule... (correct monsieur). Noapte bun�, domnule...Vreci ceai, domnule... (N. T.).

2 Aveci bun�tatea (fr.) (N. T.).3 lncelegeci? (fr.) (N. T.).4 Niciodat� (fr.) (N. T.).5 vorbe_te stricat, imitând graiul caucazienilor (N. T.).6 De ce? (fr.) (N. Tr.).7 Familiarit�ci (fr.) (N. Tr.).8 O enigm� (fr.) (N. Tr.).9 Drag� prietene (fr.) (N. Tr.).10 Nepl�cut (fr.) (N. Tr.).11 Bietul copil! (fr.) (N. Tr.).12 lVIii de scuze, doamn�, e vina mea (fr.) (N. Tr.).13 lncântat, doamn�! (fr.) (N. Tr.)14 Marele cadril! Cavaleri, invitaci-v� doamnele! (fr.) (N. Tr.).15 Cavaleri singuri (fr.) (N. Tr.).16 Cerc mare (fr.) (N. Tr.).17 Doamnelor, înaintaci, scuzaci, înapoi! Cavaleri singuri! Scuzaci,

înapoi, dansaci cu doamnele (fr.) (N. Tr.).18 Cavaleri, înainte! Cerc de cavaleri! La stânga! (fr.) (N. Tr.).19 Mai mult� viac�, domnilor! (fr.) (N. Tr.).20 Cavaleri, aveci grij� de doamne! (fr.) (N. Tr.).21 Joc de cuvinte, în limba rus�, sliva înseamn� prun� (N. T.).22 Alfred Edmond Brehm (1829-1884) - renumit naturalist german care

a f�cut o c�l�torie de studiu _i în Siberia. Operele lui, traduse, erau foartecunoscute în Rusia (N. R.).

23 Joc de cuvinte. In limba rus�, covali înseamn� fierar (n.t.).24 poamne-ajut�.25 In ruse_te - ubivan.