�ămolurile provenite de la epurarea apelor uzate

Definite din punct de vedere tehnologic, nămolurile se consideră ca faza finală a epurării apelor, în care sunt înglobate produse ale activităţii metabolice şi/sau materii prime, produşi intermediari şi produse finite ale activităţii industriale.

Clasificarea nămolurilor

Nămolurile se pot clasifica după mai multe criterii:

a)După provenienţa apei uzate, există:

-nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti;

-nămoluri de la epurarea apelor industriale;

b)După treapta de epurare, se disting:

-nămol primar din decantoarele primare;

-nămol secundar din decantoarele secundare;

-nămol amestecat: nămol activ în exces sau nămol de la filtrele biologice, combinat cu nămol primar;

c)După stadiul de prelucrare în cadrul gospodăriei de nămol, se menţionează:

-nămol proaspăt;

-nămol fermentat, stabilizat aerob, anaerob sau chimic;

d)După compoziţia chimică, se disting:

-nămoluri cu o compoziţie predominant organică, ce conţin peste 50% substanţe volatile în substanţă uscată;

-nămoluri cu o compoziţie predominant anorganică, ce conţin peste 50% substanţe minerale în substanţa uscată;

Cantităţile de nămoluri generate în prezent de staţiile de epurare sunt în funcţie de:

� populaţia racordată la sistemul de canalizare; � aportul apelor industriale colectate prin sistemul de canalizare; � tehnologia aplicată la epurarea apelor uzate (epurare primară sau

secundară) şi randamentele obţinute în exploatare;

Cuantificarea exactă a cantităţii de nămoluri produse este dificilă, deoarece o parte se pierd în reţelele de canalizare sau prin operaţiunile de transport.

Principalele opţiuni de valorificare a nămolului de epurare sunt următoarele: � utilizarea în agricultură; � compostare; � fermentare anaerobă; � coincinerare;

� incinerare cu recuperare de energie.

Legislaţia în domeniul gestiunii deşeurilor prevede reducerea cantităţilor de deşeuri biodegradabile eliminate prin depozitare. Astfel nu va mai fi permisă eliminarea nămolurilor de epurare nestabilizate pe depozitele de deşeuri periculoase.

Aceste nămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate vor fi folosite în agricultură (având în vedere compoziţia sa preponderent organică), dacă nu pun în pericol calitatea solurilor şi a produselor agricole rezultate. Pentru a se putea utiliza drept fertilizant în agricultură, nămolul generat din treapta biologică a staţiilor de epurare trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în Ordinul comun al MMGA şi al MAPDR nr. 344/708/2004 şi să obţină permisul de utilizare în agricultură.

În aplicarea Directivei 86/278/EC, privind protecţia mediului şi în particular, a solului, atunci când nămolul provenit de la staţiile de epurare este folosit în agricultură, anual se realizează baza de date privind cantitatea şi calitatea nămolurilor provenite de la staţiile de epurare orăşeneşti şi a celor provenite din epurarea/preepurarea apelor reziduale din industrie. Pentru anul precedent s-a reactualizat baza de date conform chestionarelor transmise societăţilor comerciale deţinătoare de staţii de epurare municipale şi industriale. Aceste societăţi au fost înştiinţate cu privire la condiţiile de eliminare a nămolurilor în cazul în care calitatea acestora nu este pretabilă utilizării lor în agricultură (ex. incinerarea în cuptoare de clinker ale fabricilor de ciment sau depozitarea în depozite de deşeuri periculoase).

• Cantităţile de nămoluri generate în prezent de staţiile de epurare sunt în funcţie de:

� populaţia racordată la sistemul de canalizare; � aportul apelor industriale colectate prin sistemul de canalizare; � tehnologia aplicată la epurarea apelor uzate (epurare primară sau

secundară) şi randamentele obţinute în exploatare; • Evidenţa cantităţilor de nămol este incertă;

• Tehnologia de procesare a nămolurilor rezultate în procesul de epurare a apelor uzate (concentrare, stabilizare, deshidratare) şi randamentele obţinute în exploatările orăşeneşti, sunt în mare parte depăşite din punct de vedere al capacităţii;

• Deshidratarea nămolurilor se face prin procedee naturale, respectiv pe platforme de uscare a nămolurilor;

• De regulă nu se face o valorificare a nămolurilor în agricultură, datorită conţinutului de metale grele, compuşi ai azotului, etc. care le fac improprii unor asemenea utilizări.

Modalităţi de valorificare

Utilizarea în agricultură

Condiţia promovării nămolului ca fertilizator în agricultură este ca solul să nu fie afectat în mod negativ de componentele acestuia. De cele mai multe ori datorită conţinutului de metale grele, compuşi ai azotului, etc. nu se face o valorificare a nămolurilor în agricultură.

Nămolul de epuarare poate fi utilizat în agricultură numai cu condiţia respectării prevederilor legislative şi anume a Ordinului comun al ministerului mediului şi gospodării apelor şi ministerul agriculturii nr. 344/2004 pentru aprobarea normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solului atunci când nămolurile de epurare sunt utilizate în agricultură. Astfel, conform acestui ordin, pentru ca nămolurile de epurare să fie utilizate în agricultura trebuie respectate valorile maxim adimisibile privind:

� concentraţiile de metale grele în solurile pe care se aplică nămolurile, � concentraţiile de metale grele din nămoluri, � cantităţile maxime anual de metale grele care pot fi introduse în solurile cu

destinaţie agricolă. Dacă nămolurile rezultate din epurarea apelor municipale conţin compuşi organici

şi/sau anorganici toxici ce nu permit valorificarea în agricultură, se poate lua în

considerare valorificarea energetică.

Limitele permise pentru ca nămolul să fie utilizat în agricultură sunt redate în tabelul de mai jos:

Tabel nr. 1 Limite permise pentru ca nămolul să fie utilizat în agricultură

Aceasta înseamnă un continuu control al nămolului şi solului.

Element Limita Unitate de măsură

Plumb 900 mg/kg DS

Cadmiu 10 mg/kg DS

Crom 100 mg/kg DS

Cupru 800 mg/kg DS

Nichel 200 mg/kg DS

Mercur 8 mg/kg DS

Zinc 2500 mg/kg DS

PCB 0,2 ng/kg DS

PCDD 100 ng/kg DS

Nămolul de la epurarea apelor uzate are un conţinut de 97 % apă. Prin centrifugare sau filtrare conţinutul de apă poate fi micşorat la 70 – 80 %, din acest considerent, procesul de deshidratare este o precondiţie pentru un transport economic şi o posibilă depozitare / eliminare.

Cerinţele de reutilizare în agricultură presupun un nivel de uscare mai mare de 90 %, pentru a asigura faptul că nămolul nu este fermentabil şi poate fi stocat în silozuri până la reutilizare.

Valorificarea energetică

În cazul în care calitatea nămolului de la staţia de epurare nu este pretabilă folosirii în agricultură staţia de epurare va trebui să găsească alte modalităţi de eliminare a nămolului. Toate tipurile de valorificări energetice precum: co-incinerarea în fabricile de ciment, arderea combustibililor sau incinerarea în pat fluidizat necesită o putere calorifică suficientă a nămolului. Aceasta presupune ca procesul de uscare să se producă într-o instalaţie separată sau în combinaţie cu un incinerator.

Astfel pentru incinerare se recomandă reducerea prealabilă a umidităţii nămolului brut şi evitarea stabilizării aerobe sau fermentării anaerobe, care diminuează puterea calorică a materialului supus incinerării.

Nămolul rezultat de la Staţia de epurare –Sfântu Gheorghe este supus procesului de deshidratare prin trecerea acestuia prin concentratorul de nămol umed şi producţie de biogaz, utilizat ca sursă de energie termică.

Fig 1. Staţia de producere biogaz Sfântu Gheorghe

Pentru staţia de epurare care deserveşte municipiul Braşov şi câteva localităţi învecinate, în cadrul Programului de cooperare româno-daneză pentru mediu s-a demarat împreună cu Agenţia Daneză de Protecţie a Mediului proiectul cu titlul “ Staţia de Epurare Braşov – Tratarea şi Depozitarea Nămolului”.

În cadrul acestui proiect s-a construit o staţie de deshidratare a nămolului şi un depozit ecologic pentru eliminarea nămolului deshidratat ceea ce a condus la diminuarea considerabilă a poluării mediului înconjurător.

Depozitul are o capacitate de 80.000 mc fiind proiectat pentru o perioadă de aproximativ 20 de ani. Cantitatea de nămol deshidratat depozitat anual este de aproximativ 6500 t/an. Un alt exemplu este societatea Lafarge, cu o experienţă internaţională, care studiază posibilitatea de preluare şi a nămolurilor de la staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti. În prezent nămolurile rezultate de la staţiile epurare din regiune sunt eliminate/transportate la rampele de deşeuri existente, prin urmare nu putem vorbi de o tratare/ valorificare, nici măcar de utilizarea acestuia ca fertilizant în agricultură (exceptând nămolul rezultat de la Staţia de epurare –Sfântu Gheorghe).