Ion

Ion

de Liviu Rebreanu

Opera literaraIon de Liviu Rebreanu,publicata in 1920 este roman de tip realist, de tip obiectiv apartinand prozei interbelice.De asemenea este roman social,cu tema rurala.Potrivit tipologiei lui Nicolae Manolescu este roman doric.Avand ca trasaturi amploarea actiunii,desfasurata pe mai multe planuri,conflictul complex,prezenta unor personaje numeroase si realizarea unei imagini ample asupra vietii,opera literara Ion apartine speciei literare romanul . Este un roman de tip obiectiv prin specificul relatiei narator-personaj si al naratorului (omniscient,omniprezent).Se observa obiectivitatea naratorului,naratiunea la persoana a IIIa ,stil neutru ,impersonal,atitudinea detasata in descriere

Naratorul omniscient stie mai mult decat personajele sale si omnipresent dirijeaza evolutia lor ca un regizor universal.De aceea textul contine semne prevestitoare ale sfarsitului fiecarui personaj ,care este o victima a fatalitatii ( roman al destinului ) . Inlantuite temporal si cauzal faptele sunt verosimile .Efectul asupra cititorului este de iluzie a vietii(verdicitate ) si de obiectivitate.

Tema romanului este prezentarea problematicii pamantului ,in conditiile satului ardelean de la inceputul secolului al XX lea .Romanul prezinta lupta unui taran sarac pentru a obtine pamantul si consecintele actelor sale.Tema centrala,presiunea pamantului, este dublata de tema iubirii.In plan simbolic ,destinul protagonistului se plaseaza pe doua coordonate : Eros si Thanatos Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas,loc al actiunii romanului .Drumul are semnificatia simbolica a destinului unor oameni si este investit in functie metatextuala .Asemenea ramei unui tablou ,el separa viata reala a cititorului de viata fictionala a personajului din roman.Descrierea initiala a drumului,supusa conventiei verdicitatii prin detaliile toponimice,introduce cititorul in viata satului ardelean de la inceputul secolului al XIX lea ,cu aspecte topografice ,etnografice (hora) ,sociale.Descrierea caselor ilustreaza,prin aspect si asezare,conditia sociala a locuitorilor si anticipeaza rolul unor personaje (Herdelea,Glanetasu) in desfasurarea narativa.Crucea stramba de la marginea satului ,cu un Hristos de tinichea ruginita,anticipeaza tragismul destinelor.Descrierea finala inchide simetric romanul si face mai accesibila semnificatia simbolica a drumului prin metafora soselei-viata.

Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ.Descrierea initiala are ,pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale ,functia simbolica si de anticipare. Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii prin stilul cenusiu (Tudor Vianu) . Alaturi de functia esentiala de reprezentare ,in roman apare si functia epica de interpretare. Dialogul sustine verdicitatea si concentrarea epica.

Arhitectura romanului sustine ,la nivel macrotextual ,functia epica de interpretare.Romanul este alcatuit din doua parti opuse si complementare,coordonate ale evolutiei interioare a personajului principal : Glasul pamantului si Glasul iubirii . Titlurile celor 13 capitole (numar simbolic nefast) sunt semnificative,discursul narativ avand un inceput si un sfarsit . Prin tehnica planurilor paralele este prezentata viata taranimii si a intelectualitatii rurale .Trecerea de la un plan narativ la altul se realizeaza prin alternanta ,iar succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire (respectarea cronologiei faptelor) . La nivel microtextual ,functia epica de interpretare se realizeaza prin tehnica contrapunctului : prezentarea aceleiasi teme in planuri diferite (nunta taraneasca a Anei corespunde,in planul intelectualitatii,cu nunta Laurei;conflictul exterior dintre Ion si Vasile Baciu corespunde conflictului intelectualilor satului:invatatorul si preotul) Actiunea romanului incepe intr o zi de duminica in care locuitorii satului Pripas se afla la hora,in curtea Tudosei,vaduva lui Maxim Oprea.In expozitiune ,sunt prezentate principalele personaje ,timpul si spatiul ,ceea ce confera verdicitate romanului REALIST.

Descrierea jocului traditional ,este o pagina etnografica memorabila,prin portul popular,vigoarea dansului si navala cantecului sustinut de figuri pitoresti ale lautarilor.Cercul horei ,centru al lumii satului ,este o descatusare dionisiaca de energii.

Asezarea privitorilor reflecta relatiile sociale.Cele doua grupuri ale barbatilor respecta stratificarea economica.Fruntasii satului ,primarul si chiaburii ,discuta separat de taranii mijlocasi,asezati pe prispa.Rolul horei in viata comunitatii satesti este acela de a-i asigura coeziunea si de a facilita intemeierea noilor familii,dar cu respectarea principiului economic.De aceea in joc sunt numai flacai si fete.Hotararea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogata la joc ,desi o place pe Florica cea saraca,marcheaza inceputul conflictului.

Intriga romanului consta in venirea lui Vasile Baciu ,tatal Anei , la hora si in confruntarea lui cu Ion. Rusinea pe care Vasile i-o face la hora,in fata satului,va starni dorinta de razbunare a flacaului ,care la randul sau il va face pe chiabur de rusinea satului, lasand-o pe Ana insarcinata pentru a-l determina sa accepte nunta . Conflictul central din roman este lupta pentru pamant in satul traditional,unde presiunea averii conditioneaza dreptul indivizilor de a fi respectati in comunitate. Drama lui Ion este drama taranului sarac.Mandru si orgolios ,constient de calitatile sale,nu-si accepta conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea pentru Florica si averea Anei . Conflictul exterior ,social,intre Ion al Glanetasului si Vasile Baciu ,este dublat de conflictul interior,intre glasul pamantului si glasul iubirii.Se poate vorbi si de conflictele secundare ,intre Ion si George Bulbuc,mai intai pentru Ana,apoi pentru Florica ; intre Ion si Simion Butunoiu pentru o brazda de pamant.Dincolo de aceste aspecte ,se poate vorbi si de conflictul tragic dintre om (nu intamplator taran) si o forta mai presus de calitatile individului :pamantul-stihie. Sinuciderea Anei nu ii trezeste lui Ion regrete sau constiinta vinovatiei ,pentru ca in Ana,iar apoi in Petrisor ,fiul lor ,nu vede decat garantia proprietatii asupra pamantului.Nici moartea copilului nu-l opreste din drumurile lui dupa Florica,maritata intre timp cu George. Astfel ca deznodamantul este previzibil,iar George care-l loveste nu este decat un instrument al destinului.George este arestat,Florica ramane singura iar averea lui Ion revine bisericii .Romanul prezinta aspecte monografice ale satului romanesc traditional (obiceiurile legate de nastere ,nunta,moarte) avand un caracter epopeic.Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incordare,consemnandu-le gesturile ,limbajul prezentand relatiile dintre ele (caracterizare indirecta).Fiind omniscient si omniprezent ,naratorul realizeaza portretul sau biografia personajelor (caracterizare,etc) Ion de Liviu Rebreanu este un roman realist ,de tip obiectiv deoarece are ca trasaturi :specificul relatiei narator-personaj,obiectivitatea naratorului omniscient care intretine iluzia realitatii (viziunea realista) utilizarea naratiunii la persoana a III a,cu focalizarea zero( viziunea dindarat ),atitudine detasata in descrierea verosimila a intamplarilor.