LIVIU REBRE,ANU

CiuleandraPrefald de Ion Simul

FiSd biobibliograficd qi referinle critice de Lucian Pricop

Editura Liviu RebreanuBucureqti

CUPRINS

Un roman al speculaliei psihiatrice (Ion Simu!) ...................... 7

Bibliografia celor mai moderne interpretdri

Fiq[ biobibliografrc6 .......24Referinfe critice......... ......26

Ciuleandra ..................... 35

- Taci!... Taci!... Taci!...O prdvilise pe sofa gi, cu genunchiul drept, ii zdrobea sdnii.

Degetele qi le infipsese in gitul ei plin Ei alb parc-ar fi vrut sIinibuge un rdspuns de care se temea. ii simlea corpul zvdrco-lindu-se, intocmai ca sub o imbr6liqare fierbinte, Ei zvdrcolireail infuria mai nltdng.

- Taci!... Taci!...Repeta acelaqi cuv6nt, cu acelaqi glas horciit, fornlind pe nas

rar, prelung. Ochii lui umfla{i nu vedeau totuqi nimic, ca gi c6nd

s-ar fi cobordt peste ei un obositor v5l roqu...

intr-un tdrzitt, o atingere molaticd ii cuprinse bra{ele, numaicdteva clipe, gi apoi se topi, neputincioas5. El iqi dndu seama, ca

prin vis, cI trebuie s[ fie mdinile ei, incercind sd se apere. $iatunci, deodatd qi foarte deslugit, iqi auzi propria-i voce, asprd,

strdmbS, gltfl,itd, rlbufnind ca dintr-o adAncime de pivnild. iitrecu fulger[tor prin g6nd ,,ce glas!" ;i indatd, parcd qi-ar fi re-

cdpdtat brusc vederea, zdri doud globuri albe, sticloase, aproape

ieqite din orbite, cu o find relea de viniqoare roqii incercuind o

patl rotundd albastrd-viorie: ochii ei inmdrmurili intr-o lucire de

spaim[ resemnat5. Privirea il ustura ca o mustrare nesuferitd:

- Ta... a....

Vruse sI strige, dar acuma sunetele i se sfbr6mau in cerul gu-

rii, hdrditoare qi uscate, iar globurile albe in aceeaqi vreme se

mireau mereu Ei se impreunau intr-un disc cenuqiu, care apoiincepea sd se invdrteascd amelitor imprejurul petei albastre

5t

nemi$cate. Un sirnfim0nt greu de leqin ii inrnuie brafcle. I se p5-

rea cd are si se prdbuqeascd qi cduta disperat un sprijin...Ca trc,zit dintr-un co;mar, sdri trei pagi inapoi. Degetcle ii

r[masc rigchirate Ei lepene. Se uitl imprejur nducit. Fdcea sfor-

flri sI sc orienteze. Razele becurilor, gdlbui Ei filtrate, il dureau,

ca qi cAnd ar fi intrat repede, dupd un intuneric mare, intr-o lu-mind orbitoare. Toate lucrurile i se inflgiEau cu reliefuri neo-

biqnuitc. LAng[ sofa, blana de urs alb se zb6rlise, iar capul cu

ochii morfi, de sticlS, il privea clsc6nd gura citre el, amenin-

![tor. in cimin doud buturugi mocneau cu fl5cdri galbene, ce se

rlsuceau qi se intindeau mdnioase ca niEte limbi dc balaur. intrecele doul ferestre dinspre stradl, consola, cu oglinda pAn6-n

tavan, incdrcat[ de pufuri, borcane, sticlule Ei alte obiecte, dinarsenalul de intre{inere a frumuselii feminine, pirea o fiinfi vieincrcmenitd de rugine.

Ajunse lingi uEa dormitorului, potrivindu-qi man;etele qi

minecile bolite, dar uitdndu-se mereu uluit la sofaua pe care ea

zdcea ncclintitd, cu capul spre dAnsul, incAt ii vedca numai creE-

tetul pu(in aplecat in dreapta, pieptul decoltat gi rochia mototoli-t5. Milioane de gdnduri ii plouau in minte qi sc ciocneau in zgo-mote surde. CAnd, dup5 un rdstimp, i se mai potoli inima, obser-

vI cE singurul zgomot in lume il licea respira{ia lui ostenitS;

incolo o t6cere bl6ndd, moleEitoare; chiar focul in clmin ardea

acum atAt de lin, parc-ar fi fost un foc imaterial. Numai cllduraera sugrumltoare. Sudorile ii curgeau pe obraji ca lacrimile. $itotu;i rnai r[u il supdra tlcerea incit, ca s-o alunge, rosti:

- Madeleine!Cdutase sI fie dulce gi se sp[imAntd de glasul care parcl era

al unui strdin duqrndnos. tEi aminti cI tot astfel il mirase acelaqiglas adineaori cAnd... $i deodatd se sirnfi cople;it de o ruginemare, parcd s-ar fi pomenit gol in mijlocul unei mulfirni batjo-coritoare. iqi didea seama cd, deqi avea ochii a[inti(i asupra so-f-alei, sufletul lui nu voia sd vad[ nirnica de frici sd nu trebu-iascd a in{elege prea curdnd.

- Madeleine! munnurd apoi din nou, cu umilin{d, ca qi c6ndar fi incercat sd ispiqeascl o faptd printr-un cuvdnt.

38

C6teva clipe avu simultan toate certitudinile: cd triiegte qi cd

e moart5, ci a ucis-o ;i c[ n-a ucis-o, cd nu s-a intAmplat nimicgi cd s-a sfdr;it tot... in aceleagi clipe ?nsd igi mai reamintea

cum, pe cdnd se ndpustise asupra ei, ii stdruise in creier, ca o

porunc5, g6ndul cd trebuie s-o omoare ;i cI totuqi n-are sd moa-

r5...

Deodati, intr-un fior de spaimS, zdri, drept in fa!d, un tdnir

cu p[rul negfl.t, pu]in v61voi, cu figura ras[, find, oval[ qi 16-

vdEitS, cu ochii rdtdcili, imbrdcat in frac, dar cu manqetele ieqite

din mdneci, cu plastronul frdmAntat qi o arip6 a gulerului ridi-

catdpdndla ureche, ca la eroii aristocratici in filmele americane,

dupl o inciierare de box cu rivalul burghez... Tresdri c6nd iqi

recunoscu chipul in oglindd.

,,Bietul Puiu Faranga!" fficu d6nsul, schi!6nd un surds trist,

pe care cel din oglindl i-l intoarse prompt'

SurAsul insi ii ingheld brusc pe fal6 ca o masci. in oglind6,

de pe sofa, cu capul plecat ugor intr-o parte, Madeleine il privea

cu ochii foarte mari qi albi gi cu o figuri parcd disprefuitoare.

Buimdcit porni spre ea, dar un zgomot ii retezd migcarea. Bra{ul

Madeleinei, alb gi rotund, alunecase jos, oprindu-se pe gdtul

ursului parc-ar fi vrut s6-l alinte.Acuma Puiu Faranga aru fulgeritor revelalia realitilii. Ochii

ei pdreau vii, bralul ei se ldsase intr-o mi;care vie - qi tocmai

acestea ii spuserd mai limpede cd nu mai e nici o speranfd. Spai-

ma cd a stins o viald omeneascd i se rdsucea in suflet ca un

pumnal. Nu mai qtia ce sd fac5, gi neqtiinla aceasta il umplea de

groazd, iar linigtea dimprejur il sugruma. intoarse deodatd spa-

tele cu o sforlare cruntd, ca qi cdnd gi-ar fi smuls picioarele din-rr-o fintuire, qi porni afari pe uqa deschisd a dormitorului. In

;ira spindrii o mdnd urmlritoare il trdgea inapoi...

IT

Avea pa;ii qovlitori Ei cldtinali ca un om beat. Trecu prinrdaia de dormit, in care ardea un singur bec albastru, ochi

39

p6nditor, apoi printr-un salonag intunecos, ieqi in hol, unde era o

lumind supdrdtor de vie, qi se repezi la o uqd inchisd in falacdreia se opri, parc5 i s-ar fi sleit puterile. Pe urmi totu;i se

pomeni induntru, zvdrlit ca de un vAnt niprasnic, b6iguind:

- Tata!... Tata!...

Bdtrinul Policarp Faranga se ridicl speriat de dupi birou.Ydzlnd pe fiul sdu, il apostrofh pulin nervos:

- Tu es fou?Cdnd auzi glasul tatdlui, Puiu se simli mai zdrobit. Groazai

se risipi qi f5cu loc unei disperdri amefitoare. Se apropie de bi-rou gi se prabuqi istovit in fotoliul larg de piele. Bdtrdnul, in pi-cioare, il examina ceremonios qi jignit pentru necuviinla lui de-a

se fi rostogolit pe scaun inainte s5-l fi poftit. Era qi el in frac, cupieptul plin de decoralii peste care se aEternea barba-i maies-tuoasS, argintie qi deosebit de ingrijiti. ii plecea si apard mereuserios gi mdsurat, nu numai in lume, dar chiar fa!5 de sine in-sugi. inalt, robust, iqi purla cei gaizeci si trei de ani cu o demni-tate aproape trufaES, inspirAnd in jurul siu respect spontan...Fiindcd Puiu ticea, igi c61ci pe inimd in cele din urmd qi-lintrebS:

- Mais parle donc, voyotts, parle! Qu'est-ce que tu as?

TAndrul intoarse spre dinsul niEte ochi stinqi, riticitori. Se

g0ndea cum s[-i spund ce s-a intdmplat Ei nu gisea cuvintelepotrivite. Izbucni lhrd gir:

* Tatd... am 1Icut... nu qtiu... a murit Madeleine...Faranga, parc-ar fi primit o sdgeatd in inimi, se cutremur[:

- Ce-ai zis?... Madeleine? Tu?... Imposibil!...incerc[ s[ citeascd adevlrul in ochii lui, dar Puiu plecase iar

capul. Un rdstimp bitrAnul mai stdtu, frlm6nt6nd ?n minte seriide intreblri, sprijinit cu am6ndoui mAinile de dunga mesei, in-

lepat ca un judecdtor fbrd experien!5 in fafa unui actzat miste-rios. in sffirqit, ocoli biroul, veni l6ngd Puiu qi-l apucd de umdr:

- Unde este?...

Nu termind intrebarea qi nici rispunsul nu-l aqteptd decdt osecundS. Ca qi c6nd miqcarea imprcjurul biroului i-ar fi

40

schimbat mersul gdndurilor, porni indati spre ies,ire, lds6nd usalurg deschisi...

Puiu cdzuse intr-o toropealS cenuqie, neclintit, parci habarn-ar fi avut pentru ce se afld aici. Gdndurile ii erau acum unhaos aplsltor in care nimic nu izbutea si se inchege intr-ofbrmd limuritd. Pe sub quvoiul crdmpeielor de gdnduri insdsufletul lui inlelegea clar cI tatll slu s-a dus acolo, sd vadi Ei sd

se convingd daci e adevdrat cI Madeleine... Astfel auzi foartebine paqii rari, apisati ai bltrdnului qi sim{i cd uqa a rimasdeschis5. Pe urmd deosebi glasul tantei Matilda, cu respiraliagrea qi grihitd. de urcarea scdrii, scuz6ndu-se cd a intfuziat nudin vina ei, ci a Eoferului care tocmai c6nd sd plece a gisit cevade reparat la automobil... in sufletul lui Puiu rlsiri pe locconfirmarea: da, numai ea e vinovatd cdci, dacd ea venea latimp, nu s-ar fi int6mplat nimica... BStr6nul rdspunse cevaMatildei. Puiu nu prinse inlelesul cuvintelor, dar auzi indatl petante Matilde sc6ncindu-se, cu intrebdri sculte, insistente, aler-g6nd dupl Faranga. Glasurile Ei paqii lor se pierduri pe coridorsub cotropirea unui plAns asculit, prelung gi sAcditor, al jup6-nesei care, desigur, intorc6ndu-se in budoar, a aflat pe std-p6nS-sa rece qi a venit sE dea alarm6. Urmd o tdcere qi apoi niqtef'iE6ituri de paEi sfioqi. Puiu simlea cd trebuie sd fie feciorul carearde de curiozitate. Peste cdteva momente il atzi, in ug6, zic?tndcandid:

- M-a{i sunat dumneavoastrd, conaqule?ii ficu semn cu m0na sd plece. Feciorul inchise uga fErd zgo-

mot, ca la o camerd de bolnav.Pe urmd td,cerea se inleleni grea, inibuqitoare. Biroul vast se

imp[ienjenea intr-un somn afund. Puiu, incremenit, nici nu maicuteza sd incerce vreo mi;care. Doar g6ndul cd bdtrdnul nu se

rnai intoarce il ustura din ce in ce nrai dureros. De la ddnsul aq-

tcpta acuma m6ntuirea. El insuqi nu se simlea capabil nici md-car sd cugete. De altfel, totdeauna, qi mai ales in ceasurile grele,b[trAnul singur lua hotdr6rile trebuincioase.

Ceea ce il ingrozea aculn era ci vretnea trecea atdt de incet. Ise pirea c[ s-au scurs ore intregi de c0nd a iegit bdtr6nul.

41

Liciriri de speran!5 ii infloreau in inimd: dacd nu vine,inseamnd cd poate Madeleine totuEi n-a murit... Speranla insi ilintrista pentru ci o simlea deqarti qi nu fdcea decit sd-ireaminteasci mereu intimplarea pe care el se silea sd o gteargi

din minte.in sfbrqit nu mai putu indura tlcerea. Se scul5. Voia sd plece,

oriunde, dar sd nu mai fie singur. Chiar atunci ap5ru in uqd tat5ls5u urmat de tante Matilda. Puiu inlepeni l6ng5 birou, cu ochiinerdbddtori spre bdtr6nul care trecu fdri s5-l priveascd. inschimb, Matilda, plAnsi Ei amirdtS, se repezi la ddnsul qi-lhnbrllig5 ocrotitor:

- Ah, quel terrible malheur, pauvre petitPuiutMatilda era sord cu mama lui Puiu. Rdmasd vdduvd foarte

tdndrd Ei fdri copii, iqi impdrlise toatd inima ei intre operele de

binefacere qi nepolelul Puiu, mai cu seamd cd sdrmlnelul avu-sese nenorocirea s[ piardd pe maic6-sa micu] de tot. implineaacum vreo cincizeci de ani, era inaltd, usc6!iv[ qi nobild, se

induioqa u;or qi vorbea multe ;i nerm;te.Auzind-o, Faranga ii zise supdrat:

- Aide, Tilda, ajunge! Sa lashm lamentdrile!... Tu du-te maibine dincolo, c[ aici noi avem de lucru!

- Mais si, mais si - murmurd Matilda ;terg0ndu-qi ochii.Pauvre Madeleine!... Oh, la pauvrettel... Ce catastrolE! Iacd,plec!... Puiule scump, fii tare! Durerile ;i nenorocirile pentruoameni sunt lSsate de Dumnezeu!... Nu-!i pierde cumpltul gi nudispera, pauvre petit Puigor!...

it imUraliga iar Ei-l sirutd, pldng0nd, pe amAndoi obrajii.Pomi. Din uqd mai zise bitrdnului:

- Fii qi tu calm, Poly, te implor!... $i dacd aveli nevoie de

mine, sI mb chemali negregit!

ilIPolicarp Faranga umbla de colo pdnd colo prin birou, cu

mAinile la spate, cu fruntea in p[mAnt, in vreme ce Puiu stitea

42