74 dragoŞ moldovanu 2

74 DRAGO MOLDOVANU 2
tentei. în consecin, orice oper lexicografic" va trebui prezentat ca, o manifestare complet, a unei baze toponimice generale.
în principiu, sistematizarea lexicografic a toponim iei poate fi realizat din trei perspective fundamentale: a obiectului denotat (p a r a l ing vis ti· c), a semnului lingvistic (lingvistic, dar par li t o P o n imi c) i a raportului de denota re (lingvistic t o p o ni mic )", Primei categorii îi corespund dicionarele geografice i istorice, celei de a doua -- dicionarele lingvistice paratoponirnice, celei de a treia - dicionarele toponimice propriu-zise. Un dicionar paralingvistic folosete lista de nume ca pe o modalitate eficace de prezentare organizatii a unor descripii de realia; pentru un dicionar lingvistic, lista nu are o simpl. funcie asociativ, ei este obiectul însui al cercetrii.
Din punctul de vedere paratoponimic, funcia denotativ a toponimelor nu justifidl. separarea lor categorial de numele comune, acestea din urm fiind la originea celor dintîi; prin urmare, modalitatea studierii va trebui s fie identic". Orientat spre faza iniial a procesului denominativ; toponimia este declarat "o ramur a tiinei etimologice "8. In consecin, marea majoritate a dicionarelor paratoponimice sînt, practic, etimologice : toate datele suplimentare aglomerate (pronunare, atestri documentare, comparaii etc.) nu sînt atît ilustrri ale "transformrilor" toponimice, cît verigi de legtur de la forma actual spre etimon.
"Obsesia etimologic" - cum o numete Jean Babin" - îi are coro- larul în caracterul selectiv al cercetrii. Interesul unui toponim fiind direct proporional cu vechimea sa!", dicionarele paratoponimice exclud sau
6 Termenul paronim topolessicograJia îi aparine lui C. Battisti (.,ltalia Dlalet.t," III, 1927, p. 256) dar desemneaz, dup autor, studiul numelor de locuri grupate pe categorii geografice: orografie, hidronimie, meteorologie, comunicaii etc. Cu acelai îneles Ascoli folosise geonomastica. în ce ne privete, nu ni se pare potrivit utilizarea termenului pentru a denumi lexicografia toponimic, concretizat în dicionare de nume de locuri, cu toat comoditatea sa, datorit semnificaiei diferite a compusului.
6 Atragem aten.ia c termenii folosii de noi, pa'falin{vîstic i paratoponimic, nu au nimic peiorativ. Ei precizeaz doar orientarea cercetrii numelor de locuri, abordate de tiine diferite (lingvistic-nelingvistiee), iar în cadrul unei tiine, de discipline diferite (lexicologia i toponimia) ; clasificarea nu vizeaz Îns o calificare a rezultatelor.
7 "Topouimele i antroponimele - spune Iorgu Iordan - sînt la origine nume comune care, în urma specializrii folosirii lor [ ... ] au dobîndit un caracter individual, devenind astfel nume proprii [ ... l. Aceasta Înseamn c studierea numelor de locuri i de persoan trebuie fcut la fel ca a numelor din vocabularul curent propriu-zis al limbii" (Iorgu Iordan, Les rapports entre la toponumie el l'anthroponymie, în PICa, IX, p. 273).
8 Albert Dauzat, La Philosophi« du Langage, Paris, p. 309. Aceeai opinie la Petar Skok: toponimia "este, pe scurt, studiul etimologic al numelor de locuri" (art. Toponomas- tica, În Encictopedio. Italiana, XXXIV). Charles Rostaing îi fixeaz finalitatea în "cutarea semnificaiei i originii numelor de locuri i studierea transformrii lor" (Les noms de lieux, Paris, 194'>, p. 5).
9 .Ieau Babin, Les lieu. c-dit« de la commune de Boureitlcs (Meuse], Etl1de de caracteri- soiion. toponsmique, Paris, 1951, p. 22.
10 Cf. Albert Dauxat : "Principala atracie a acestor studii este, pentru Iingvist, perspectiva oferit asupra trecutului lingvistic îndeprtat, cci numele de locuri cuprind cele mai arhaice elemente ale limbii" [Les Noms de lieu», Origine el evolution5, Paris, 1947, p. VIII)
3 PRINCIPII ALE LEXICOGRAFIEI TOPONIMICE 75
limiteaz toponimia "minor"; chiar cînd aceasta este utilizat, sufer o selecie sever-' sau este tratat expeditiv.
A treia consecin a acestei poziii este centrarea analizei pe aspectul fonetic i semantic, în defavoarea celui morfologic i, mai ales, sintactic. Toponimele sînt considerate uniti izolate, fi'ir manifestri secveniale i În afara oricror raporturi Între ele12 ; de aici caracterul abstract al dicionarelor, lipsite de contexte care s ilustreze comportamentul numelor În vorbire. Elementul morfosintactic este înregistrat numai în msura în care este "discordant" fa de masa numelor comune; cînd este "concordant" se consider presupus.
Poziia pur lingvistic. neglijeaz în mod deliberat categoria geografici) a obiectului, pe care o consider lipsit de importan cît timp nu ajut la elucidarea sensului primar al numelui-", Eliminarea categoriei geografice are drept consecin apariia unor discordante între semnificaia apelativului toponimizat i calitatea denotatuluits, Identificarea toponimelor cu apelativele se reflect. i în modaliti de grupare pur lexicologiee, onomasiologic sau semasiologic, care fac abstracie total de desemnat i se bazeaz exclusiv pe funcia semnificativ a lexemelor originare.
în toate aceste cazuri perspectiva lingvistic toponimic difer de cea paratoponimic, Motivarea toponimic nu se reduce la existena unei baze apelative (care, de fapt, este cert numai în toponimia descriptiv), ci la justificarea unui raport Între un semn lingvistic i un obiect geografic. Indiferent dac semnul este un nume comun sau un nume propriu (de persoan), raportul de desemnare presupune o coresponden a semnificaiei lexicale (interne) sau a semnificaiei sociale (externe) cu caracteristicile unui singur element al unei categorii geografice sau socio-geografioe. Spre
deosebire de etimologia lingvistic, vizînd forma i semificaia apelativului
11 "M limitez de preferin - spune Iorgu Iordan - Ia :rormaiile rare i curioase, necunoscute sau puin cunoscute limbii comune" (Toponimia româneasc, Bucureti, 1963, p. 461, n. 4). Atenia mare pe care a acordat-o Carlo Batt.isti toponimiei minore, atît În monografii cît i În Dizionario toponomastico dell'Alto Adige; se explic printr-un interes deosebit al aeestora în zona dat, foarte conservatoare.
12 Dup Bogdan Petriceicu Hasdeu onomastica "las intact gramatica, mrginin- du-se în sfera lexic" (Cuvinte din btItr·îni, ITI, Istoria limbei române, 1, Principie de linguisticll Bucureti, 1881, p. 88).
13 Cf. Iorgu Iordan, op, cit., p, 16: "Deoarece lucrarea de fa este, în primul rînd, lingvistic, am crezut c nu se impune o separaie Între diversele toponimlcc pe care le discut, dup natura locurilor respective [ ... ]. Aceasta nu Înseamn c neglijez elementul mat.erial [ ... ], dimpotriv, recurg la el ori de cîte ori m poate ajuta s stnbllcso o etimologie sau s Întresc o explicaie".
14 Este evident c numele localitilor franceze Himboch., Ro1!1', Orques, Orouecau», Murcaumon: nu se se explic prin Rindr + bach, 1'01'+- aha, prelat, * -or-g- "Înlime", * or-g + vallis, l11eruald + mons (A. Dauzat et Ch, Hostaing, Dictionnoir« 6tyrnologique des norns de lieullJ en France, Paris, 1963), ci prin numele unor pîraie, rîuri, stînci, vi sau muni din apropiere care, la rîndul lor, au etimologia indicat. Discorduncle pat I'i i de natur gramatieal (de gen, de ex.), explicabile prin fenomenul de "polarizare" de care vom vorbi.
76 DRAGO MOLDOV ANU
de baz, etimologia toponimic justif'ic un rapOTtl5 : ea pornete de la existena unui apelativ ca atare, cu funcii semantice precise, i îi explic noua funcie (direcie în V), În timp ce etimologia lingvistic. ajunge la cunoaterea unui apelativ prin toponim (direcie în A). Rezult de aici c. etimoJogia lingvistic se oprete la faza pretoponimic, prin urmare descifreaz pre-istoria numelui propriu-v : dar mai rezult i faptul c cele dou procedee sînt comple- mentare în situaiile în care apelativul primitiv nu este cunoscut.
S-a observat c "din punct de vedere semantic exist, în general, o rupturii Între originea cuvîntului [ = nume propriu] i folosirea 1ui"17 : a reduce problematica toponimiei la etimologic (i consecinele sale de istoria limbii, a poporului etc.) înseamn a suprapune punctul de vedere etimologic peste cel functional-sincronie. Studiul diacronic al unui toponim este cu totul diferit de cel al unei uniti semnificative; în cazul nostru, diacronie înseamn, pe de o parte, analiza în timp a modificrilor survenite în raportul de desemnare i, pe de alt parte, cercetarea raporturilor stabilite succesiv Între toponimul respectiv i alte toponirne denotînd elemente ale unui complex geografic sau socio-geografic dat.
Mutaia perspectivei antreneaz în mod ne ee sar o extindere a preocu- prilor asupra toponimiei minore, indiferent de importanta lingvistic sau extralingvistie a elementelor lexicale de baz. Considerm toponim orice apelativ sau ansamblu lexical solidar care îndeplinete o funcie denotativ socializai: Exercitarea funciei este indiciul categoria] al toponimului, în timp ce caracterul socializat este diferena specific. Ambele sînt criterii de restricie definitorii. Intr-adevr, este non-pertinent din punct de vedere toponimie exercitarea simultan. sau nu de ctre semn a funciei semantice ("recunoaterea" de ctre vorbitori a bazei apelative); este de asemenea non-pertinent caracterul formal al semnului: termen simplu, compus, sintagm sau perifraz, dei primul are un grad de socializare maxim, iar ultimul - minim(perifrazele in în mai mare msur de "parole" decît de "langue" ; pentru constituirea lor ca toponime este necesar un minimum de vorbitori care s le utilizeze).
Ca semn denotativ specializat, toponimul nu intereseaz sub aspect semantic; el este o "aposem" dup expresia lui Saussure, care îl compar.
15 "Etimologia unui toponim lato sensu, spune Bosteels, nu se poate face numai cu ajutorul rduinilor, ci trebuie Slt se bazeze mai ales pe evoluia semantic: problema este de 11 ti cum i pentru ee un apelativ a fost ales pentru a crea un toponim" (Raf Bosteels, Homonumes ororumique» et hydl'onymiqu,cs en Pelopon ese, în IKN, X2, P- 457). Scopul etimologiei este, i dup Xavicr Ravier, "a observa motivul precis pentru care un anumit loc, prin înfiarea sa, a sugerat vorbitorilor un anumit nume i nu un altul: vocaia profund a disciplinei noastre, cum o indic i numele, rezid aici i nu aiurea" (A propos de quelque» niicrotoponumc» de la region. tarbaise el de leur signijicaiion, În "Via Domit ia", VI, 1957 IlT. 5, p. 95).
16 i pentru lexic etimologia Înseamn studiul "preistoriei" cuvintelor. Cf. Ladislav Zgusta, Munuol of le.Ticogmphy, Praga, 1971, p. 200.
17 Ch. Muller, Lemot, unite de texte et u.nUi de lexique en statistiqu,e lewicologique (în "Travaux de linguistique et de litt"., I, 1963, p, 167).
5 PRINCIPII ALE LEXICOGE AFlEl TOPONIMICE 77
cu un cadavru care i-a meninut forma dar i-a pierdut funciile vitale!", Togeby îl consider. i el "radical zero cu f1ex iune defectiv"!". Totui, absena interesului semantic nu justific eliminarea dintr-un dictionar a informatiei contextuale, care va ilustra alte dou. aspecte: expresia i funciunea'". Aceasta este cu atît mai necesar, cu cît utilizarea secvenial. a toponimelor este dependent de circulaia lor; pentru fiecare exist norme regionale iar procedeul "exclnplelor construite" prin introspecie nu se finalizeaz în real izri alc vorbirii ci în posibiliti ale sistemului. În toponimie româ- neasc o mare parte din ,toponimele minore" apare prin detaarea unui grup prepozi.ional, care îi pierde treptat semnificaia iniial determinat de o situaie concret. în favoarea unei noi funcii, denotative. Stabilirea fazei procesului de toponimizare, posibil prin delimitarea unitii dese- mnarrte-+, se face numai prin compararea secvenelor sintactice. În cazul în care propozit.ia nu poate fi comutat prin alta, avem de-a face cu un eompu; în situaia contrar. este vorba de un grup solidar cu tendin de fixare. In dictionarele i studiile dc toponimie se înregistreaz o mare abunden- de cuvinte-titlu care încep cu o prepoziie, dar pe care proba comutrii le infirm=', Aceeai situaie pentru grupul entopic + toponim, care trebuie considerat doar () actualizate sintactic atît timp cît determinatul poate fi substituit prin sinonimele sale (apa, valea, riul Bistria. sau Bistriei}, Contextul sintactic trebuie s ilustreze condiiile în care au loc fenomene
18 Ci, Giorgio Derossi, Segno e struitura linguistici nel pensiero di Ferdinorui de Saus- ,sure, Udine,·]965, p, 121 , u. Ori de cîte ori este avut În vedere funcia semnificativ (primar) a toponimelor, se produce o mutaie a sistemului; aa se explic trecerea unor toponime personale în sistemul descriptivelor, prin atracie la scria apclativelor, scoundat de interferena mrcilor specializate, Cf', Drago Moldovanu, Legile [ormatioc ale toponimelor româneti cu rruiical antroptmimic, 1, Formaii de plural (in "Anuar, de lingvistic i istorie literar",XXI, 1970). il
19 Knud 'l'ogeby, Siructure lmmanente de la languc [rancaise, Paris, 1965, IL 158, 20 Despre tripla importan a exemplului în dictionare, v,'c.,;i J. Rey-Debove, Naiure
etfunction de Pcxenrple dans les dictunmaires de lungue, în Actele celui de al XII· lea congres internaional de Ungvistic §'i filologie romanic, 1, Bucureti, 1 V70, p, 1050.
21 Desemnant si desemnat sînt termeni folositi de ctr'e Dcrossi, loc, cit. 22 Cazuri clare' de compuse prepozl ionale sînt mult mai puine decît apar În lucrrile
de specialitate. Cf. : Delaoale în contextul: Poi s vU cu toat crita [ = eeata] din Dela- Vale (Marin Preda, Intilnirea din pmfnturi2, Bucureti, 1948, p, 68) ; dealurile Su plaiului (Iuliu Cos ma, Maxim Pop, Nicolae Sa bu, Prin ara Nasudului, Bucureti, 1971, p, 28), Nu sînt compuse, ci acLualizri sintactice la Lotru (ad Fluvium La Lotru, a, 1700, în Hurmu· zachi, Documente privitoare la istoria românilor, XV, Bueureti, 1913, p, 1476), deoarece alterneaz eu em parte Lotru; la Cheie (Catalogul documentelor româneti din Arhivele Stat'ulu:i [Braov], I, Bucureti, l!J55, a. 1793, p. 460) deoarece alterneaz cu In Cheie (ibid. a' 1794, p. 470). De observat c în timpul anchetelor toponimice mnlte din rspun- suri (chiar exprimate asintactic i În enumerri) conin nume precedate de prepoziii, care nu sînt totui compuse (fapt de care allehetatorul îi d seama punînd Întrebri speciale de sintax), ci faze incipiente [tIe procesului. Este obligatoriu deci ea cercettorul s identifice fenomenul i s-I prezinte ca atare, La noi acest lucru nu s-a feut înc, iar în toponimia strin destul de rar, Un exemplu este \V.P. Strogowa, 8lovari ·imen-orientiTOv obozna- cea:iu.ci.h meslo, polea, IcsnUd drughie 1t!,odia il, [,ipeaci vinevolo1co!,o ra:iona Iwlininskoi alJlasti, în "Onomastica", XI, 1 -- 2, 196H.
78 DRAGO MOLDOV ANU 6
morfologice (cum ar fi articulareaj'", s identifice numrul unui toponim'", iar, în msura în care dicionarul este diacronic, s stabileasc fazele sintactice care au dus la constituirea lui ca atare (periiraze, sintagme hete- rofuncionale, sintagme homofuncionale, nume în funcie toponimic absolut, compuse).
Corelaia dintre signa i designata, considerat paralingvistie, este fundamental pentru înelegerea toponimiei ca sistem. Ceea ce intereseaz din punct de vedere toponimie nu este "semnificaia lingvistic ",etimologic, ci "semnificaia funcional" - iar aceasta "depinde de genul obiectului=", Pentru un toponim stabilirea categoriei geografice i localizarea sînt cerine ale definiiei sale, iar nu simple auxiliare ale etimologiei sau imperative ale geografiei lingvistice'", Acest punct de vedere a fost exprimat foarte clar de ctre Petar Skok: ,,1. Numele de loc trebuie definit în categoria geografic pe care o reprezint. Trebuie s tim dac desemneaz o localitate, un curs de ap, un munte, capitala unui trib, un simplu loc de popas etc". ,,2. Numele de loc trebuie studiat geografic. Trebuie s-i cunoatem aezarea, s tim dac i-a schimbat sau nu desemnatul, De ex., el a putut desemna la origine un ora, pentru a deveni mai apoi numele unei provincii etc. [ ... ] înainte de a întreprinde o cercetare toponimie, de orice natur al' fi ea, trebuie s cunoatem istoria funciei geografice a toponimului'P",
între elementul geografic i denotant pot fi stabilite trei categorii de raporturi : unul intern, de desemnare, menionat de Skok; unul extern, Între elementele unui ansamblu geografic i corespondentele lor lingvistice; unul general, Între un ansamblu geografic eterogen i un ansamblu toponimie. Primul raport este constitutiv i poate evolua sub forma restriciilor, extensiilor sau transplantrilor de care vorbeau Skok i Serra. Al doilea
23 Exist o dependen, cel puin Într-o perioad mai veche, Între arttcularea unui nume i prezena lui într-o sintagm cu entopieul. Cf. fiindl-i purtarea pe la satul Crucea de Sus] parte de moie a [emeei, 'in Cruce; ave socru meu moie Ruptur a] gdtindu-sd socru-meu s mearg la Rupturâ (Constantin Sion, Arnonâologia Moldovei, Iai, 1892, p. 260; P: 241/ 249). Situaia este foarte bine reprezentat in documentele vechi.
2 Date fiind instabilitatea grafic i variantele sunetelor finale în graiuri, singurul criteriu în stabilirea categoriei morfologice a toponimului este flexlunea, în spe genitivul i articolul (atunci cind toponimul este în apoziie) i congruena.
26 .Ianusz Golaski, Problemes theoriques de la toponymie cartographique. Des castes a grande echelle (1: 600-1:10000). Essai de systernatisation (în PICO, VIII, 197). Cf. i Ernest Muret, Le8 no1nS de Ueu dam les langues romanes, Paris, 1930, P- 71-72.
26 Cînd afirm c "pentru studiul sistematic al t.oponimiei e necesar o localizare exact a materialului de observaie", Carlo Battisti vizeaz încadrarea lui fie în zone, fie în "straturi" lingvlstioe, în vedere studierii istoriei limbii i elucidrii unor faze ale etnoge- nezei (Popoli e linguc nell' Alto Adige. Studi sul/a latinita auoatesina, Florena, 1931, p. 64).
27 Petar Skok, La toponymie et la question du subtrat et du SupC1'strat (considerations de rnethode), în CITA, 1, P- 246-247. Aceeai idee a susinut-o i Giandomenico Serra: "Pentru a-i fixa funcia originar de desemnare topografic, trebuie identificat punctul sau trstura peisajului fizic sau uman la care s-a aplicat numele de loc mai întîi, deoarece aria sa de aplicaie se extinde sau se restrînge în timp i uneori în aa fel încît poate duce la obscurizarea înelesului primitiv" (Ligncs methodiques et Fragments d'une illustrution topo-anthroponymique de l'Italie Occidentale (Piemont el Ligurie), în CITA, 1, p. 259).
----------------------- -------- 7 PRINCIPlJ ALE LEXICOGRAFIEI '[OPONIMICE 79
raport este structural, i se manifest prin modaliti specifice, clasele topo- nimiee. Al treilea raport este cantitativ, putînd fi, la rîndul su, obiectiv (între concentrarea categoriilor geografice i varietatea tipurilor denominaiei) sau subiectiv (între orizontul spaial al locuitorilor i diferenierea în cadrul tipurilor). Raporturile cantitative se pot formula astfel: varietatea tipologic a denominaiei toponimice este direct proporional cu gradul de concentrare a categoriilor geografice, iar diferenierea în cadrul tipurilor este direct proporional cu orizontul spaial al locuitorilor'",
Analiza "semantic" a toponimiei, foarte larg aplicat astzi, atît în studii cît i în dicionare, este cu totul exterioar disciplinei. Nici metoda "semasiologic" (bazat pe polisemie), i nici cea "onomasiologic" (bazat pe sinonimie) nu pot fi aplicate aici29: polisemia se exercit exclusiv la nivelul lexemelor, iar sinonimia toponimic nu presupune diferene Între obiecte (sinonime 'ideografice), ci între semnele toponimice corespunztoare aceluiai desemnat (= desemnante).
Principiile unui dicionar toponimie general decurg din separarea teoretic net a punctului de vedere toponimie de cel paratoponimic.
1. Principiul motivrii se reflect în dou seciuni ale dicionarului, definiia i etimologia. Definiia se compune din dou pri obligatorii: determinarea sintetic a toponimului prin categorie i tip i caracterizarea sa analitic (definitia propriu-zis). Categoria toponimie se deosebete atît de cea lingvistic (substantiv de ex.), cît i de cea geografic (calc de comunicaie, inut, localitate etc.), prin faptul c le fuzioneaz. în cazurile menionate se noteaz, imediat dup cuvîntul-titlu: hodonim/", coronims), 8ocionim32 etc. Urmeaz al doilea element al determinrii, tipul toponimie:
28 Deci: cu cît relieful este mai bogat, cu atît tipurile toponimice sînt mai numeroase;
cu cît orizontul geografic al locuitorilor este mai mare, cu atît topollirnia zonei respective este luai difercniat. Cele dou principii pot intra în contradicie :fzonelc dc munte au o toponimie mult mai variat decît cele de es, dar locuitorii au un 'orizont geografic mult mai redus. Proporia de entopice în funcie toponimic absolut (:Mdgu'W, Muncelul, Hîga, hu, Rija, Ozero etc), este mai mare ca la es, unde permanenta rcla.iilor economice între sate a obligat la diferenieri de tipul entopie--determlnant. Discutm situaia la nivelul normei regionale, nu al vorbirii, unde raporturile se inverseaz: lipsa de varietate geografic permite celor de la es s reduc, din comoditate, sintagma Ia entopic ("m duc la pdure, la iaz, la p'î'rîu"), lucru cu neputin în zona muntoas unde confuziile ar fi inevitabile. Abundenta entopicelor în funcie toponimic absolut a fost constatat i in zona Alpilor de coast din Frana (cf. Camille Blanehard, Les noms des cours d'eau des Aipee Coitiennes, În CITA, 1112, p. 332).
29 Cf', S. Ullmann: "Numele proprii fiind lipsite de semnificaie, se afl În afara semanticii propriu-zise" (Precis de semantique franr;aise 3, Berna, 1965, p. 26); Eugenio Coseriu: numele proprii "fiind lexeme individualizate istoric, nu intr În opoziii Iexematicc" (Structure lexicale et enseignemen; du vocabulaire, În voI. Les thecries l1:nguistiques ei leurs applications, AIDELA, 1967, p. 10).
30 Ap. Albert Carnoy, Toponymie des cbaueeeee 1'omaines en Belgique et dans les regions avoisinanles (Essai d'hodonym'ie j, În CISO, IV, 218.
31 Ap, Pedro Roca Garriga, El adjetivo val e n se y el cornimo VaII e s, În IKN, VIs. p. 639.
32 •. Ap. Reuri H. Stahl, Contribuii la studiul sulelor devdlmae româneti, III, Bucu- re ti, 1965, p. 40 . u.
personal (format de la nume de persoane) i descriptu: (format de la apelative) , ambele difereniate dup natura denotantului'". Indicaia tipologic va trebui s includ i o distincie funcional" privind modalitile raportului denotativ (exemplificm din ambele tipuri): motivat (raport obiectiv necesar: Roman, Dîmbovia), metaforic (raport subiectiv necesar, coninutul figurativ al semnului rezultînd dintr-o transpoziie paradigmatic= : mt. Adam i Eva, Babele), pseudo-motivat (raport obiectiv arbitrar: satele Georgc Cobuc i Vadul Oii) i simbolic (raport subiectiv a<rbitra.r- ,'Sfli!;€l1e Mircea Vod i Independena). în primele dou cazuri, al toponimelor motivate obiectiv i subiectiv, obiectul geografic este desemnat direct (raport toponimie stricto sensu), îns desemnarea poate fi i indirect, prin raportarea obiectului la o colectivitate uman (raport toponimizat) . .Aa sînt toponimele obiective Bucureti sau Rui i metaforice Deocheai ("oamenii lui Ochiul") sau Haima- nale. Raportul toponimie presupune o motivare geografic, iar cel toponimizat una social.
Definiia propriu-zis ilustreaza raportul de desemnare considerat în plan sincronie, în situaia în care raportul este perceput de ctre subiectii vorbitori ea fiind motivat, fenomenul ar putea fi inclus si în definiie (definiie bivalent ). De ex. : Pîrîul Zbrancanilor = "afluent ;tîng al rîului X, care strbate proprietatea familiei Zbranca" ; sau: :Moneagul = "stînc pe muntele X, asemntoare ca form cu un cap de btrîn"; sau: 1 zvoTul Alb = "afluent pe partea dreapt al rîului X, care izvorte din mt. Y ; strbate o zon calcaroas", Dac numele este simit ca nemotivat, rmîne în definiie numai identificarea geografic: Prisaca = "sat pe valea Moldovei, Între punctele de confluen cu p. Hurghi (V) i cu p. Miclua (E)".
Etimologia este explicativ în plan diacronic. Ea va trebui s stabileasc fazele i natura procesului de demotivare, determinate de schimbrile survenite în coninutul semnului lingvistic sau în calitatea obiectului. Un toponim poate deveni nemotivat lingvistic atunci cînd se rupe de seria lexematic la care aparine. El poate deveni nemotivat social sau geografic În momentul în care raportul care a permis denorninatia nu se mai justific.
2. Principiul opoziiei. Inainte ca toponimia s. fie studiat aprofundat, s-a negat posibilitatea structurrii ei prin deducie logic. "Aperce;pe diferene - spune Greimas - Înseamn a observa cel puin doi termeni-obiect ca fiind simultan prezeni. A percepe diferene Înseamn a observa relaia termenilor, a-i lega într-un mod sau altul. De unde prima definiie, general folosit de altfel, a conceputului de structur: prezena a doi termeni i relaia dintre ei. De aici decurg dou consecine imediate: 1. Un singur
33 Pentru diferenierea toponimiei personale de cea descript.iv, vezi studiul nostru Legile fm'malive ale toponimelor româneti cu radical antroponimic, 1, Forrna'U de plural, în "Anuar de lingvistic i istorie literar", XXI, 1970, p. 15 . u.
34 Cf', Leiv Elydal, Sur les r apports entre le signe el le symbole el leurs usagers, În "Bul1. de la Soc. Roum. dc Linguistique Romane", IV, 1067. Considerm metafore toponimicc numai transpoziiile care se opereaz în procesul denominaiei, i nu cele existente deja la nivelul lexicului ("metaforele uzate").
9 PRINCIPlI ALE LEXICOGRAFIEI TOPONIMICE 81
termen-obiect nu comport semnificaie. 2. Semnificaia presupune existena relaiei: condiia necesar a semnificaiei este apariia relaiei Între terrneniv" Dat fiind absena semnificaiei în numele de locuri, urmeaz c "în principiu, numai raporturile de semnificare sînt structurabile ; raporturile de desemnare nu sînt "36. Jean Balâsz a Încercat fr sucees s subsumeze numele proprii claselor lexicale. Dup el, Napoleon poate figura în clasa "om" sau, în aceea mai general de "animal". El vorbete de "categorii onomastice", care nu sînt Îns, În cazul toponimiei, decît categorii de entopice: "exist un sistem de nume geografice folosite pentru a denota satele, oraele, diverse regiuni, rile, fluviile, laeurile, munii"37. Teza nu rezist Îns probei elementare a comutatiei : numele proprii nu pot fi perrnutate prin nici unul din termeni j "clasei".
Cu toate acestea Între toponimele constituite ca atare se stabilesc relaii, ceea, ce înseamn c opoziiile (i deci structurile) nu sînt condiiona- te neaprat de funcia semnificativ. Dac semnificaia este o consecin a relaiei biunivoce, reciproca nu este valabil.
Dou fenomene de mare amploare creeaz structuri toponimice, Primul este fenomenul pe care îl vom numi polarizare i care const din concentrarea denorninaiei toponimice a unui ansamblu geografic \bine delimitat în j urul unei denumiri "polare", corespunzînd, în general, elemen- tului de maxim importan socio-geografie. Elementul comun al grupului polarizat este numele acestui element central; distinciile se fac prin entopice în funcie toponimic, De cx., hidronimul Moldota este baza urmtoare- lor polarizil.ri: 1. Fiton, (Cu enLes i lunc) esul (lunea) .Moldove-i=numele terasei rîului :Moldova; 2. Hodon. (Cu cut. osea) oseaua Moldooei = drum paralel cu r. Moldova; 3. Hodon. (Cu ent. strad) Strada Moldovei=strad în oraul Cîmpulung aflat lîng r. Moldova; 4 (Cu ent. vad) Vad-ul Moldovei = loc de trecere peste r. Moldova; 5. Hidron. (Cu ent. cheie la,i)l.) Cheile .Moldovei
numele poriunii r. Moldo a în care cursul ,este limitat Ia albia minor, în st. de mt, Muncelul Sadovei, iar în dr. de mt. Mgura Pojor î- lei; 6. Oronim (Cu ent. munte sau vîrf) J.l1untele .Moldova = masiv muntos la izvoarele rîului Moldova; 7. Coron. (Cucnt.jund)Fundul J.l:loldovei = zona geografic a izvoarelor Moldovei (care prin restricie a dat socioni- mul Fund-ul lJ;lo1dovei). La rîndul lor, fiecare dintre toponime poate ser- vi ea baz a unor polarizri secundare. De ex. oronimul (nr. 6) polarizeaz (precedat de cnt. pla'i) : Plaiul Moldooe; = plai pe culmea de E a mt. Moldova. Acesta din urm polarizeaz ,1; toponime : a) Oronim (Cu ent.. deal) Parte a masivului muntos Moldova strbtut de acest plai: Dealul Plaiul Moldovei; b) Fitonim (Cu ent. pdure) Pdurea Plaiu ; e) Fito- nim (IIuul, eu ent, riza "poiani't") Riza 'u Plaiu. ; d) Hidronim (Cu ent. pîrîu) Pîrîtil Plai-n Moldovei.
35 A. -J. Greimas, Semantiquc structurale. Recherche de methode, Paris, 1966, p. 19. 30 Eugenia Coseriu, op. cit., p. 43. 37 .Iean Balasz, Le nom propre dans le syslerne de signes linguistiques, în CISO, VII,
voI. 1, p. 156 --157.
6 - Annat de ling-vistit;, Academie
82 DRAGO MOLDOVANU 10 ----------
Prin urmare polarizrile se succed în lan (i acestea sînt numai cîteva, de pe raza a trei eomunc riverane). Ele apar ca o manifestare toponimic a principiului general-lingvistic al economiei i constituie structuri dac "ideea de structur este aceea a unei unitas muUiplea)"S8. Concentrarea toponimic prezint aspecte interesante în condiii de hilingvism. De ex. în comuna Berzasca, un picior de deal se cheam Cracu cu Urdsica, iar pîrîul care izvorte de sub el, Ogâu Coprîvii (ser. kopriva "urzic")39. În momentul în care se pune problema prioriti i în denumire, se poate afirma cu toat siguranta c directia calcului este dat. de directia polarizrii (respectiv : munte:"pîrîu). Fe10menul polarizrii nu a fost; din nefe- ricire, studiat, datorit prejudecii c numele propriu trebuie s reprezinte corespondena dintre o unitate lingvistic autonom ca semn i o indivi- dualitate geografic autonom-",
Dac polarizarea sc produce Între categorii geografice diferite, opoziia propriu-zis se produce în cadrul aceleiai categorii geografice i este rezultatul unei tendine contrare, de difereniere. Aceast structur include perechile rîu=-afluent, vîrf principal-vîrf secundar, pri de sat (sau sate "roiuri" - sate "matc") etc. Ea se manifest prin derivare, compunere i sintagme sudate, în timp ce polarizarea se manifest mai ales prin sintagme libere. 01', grarnaticalizarea este marca cert a struc- turii+', chiar dac nu este unica.
S-a observat c o manifestare a opoziiei propriu-zise, "ideea diminu- t.iv, nu se bazeaz pe sensul numelui de loc, ci numai pe importana localitii"42. într-adevr, În cuplul montan Ascuiia Mare i Ascuita Mic de lîng Vama-Cîmpulung, numai primul termen corespunde unui vîrf ascuit; al doilea este o culme cu pant linii, Îns în imediata apropiere a celuilalt. Prin urmare nu semnificaia determin opoziia, ci stabilirea unui raport între obiecte geografice omologe, care se exprim printr-un raport Între semne. Raporturile de desemnare sînt deci structurab ile.
38 D. Lagache, Structure en. psychologie, în vol, Sens et usagee du terme str u c t u r e dans les sciences liumaines ci sociaies, cdit e par R. Bastide, Haga, 19G2, p. 82.
39 Ileana Neiescu, Din toponimie comuriei Berzasea, jud. Cara-Secerin (în eL, XV, 1970, nr. 2, p. 305).
40 Constatri izolate s-au fcut totui. "La populaiile himalaiene -- spune Musaio -- i nu numai la ele, se observ obiceiul de a desemna eu un toponim o întreag zon montan, toponim care se repet pentru f'iecare element geografic la care se insist [de ctre anchetator, ea s fie denumit]". Autorul noteaz o situaie similar în Alpi (Giovanni Mussio, 1 toponirni delia Kangra Valley (punjab IIimalaya), în ClS0, VII, vol, IV, p. IOO).
41 Cf', Jean Perrot : "Se pare c nu se poate vorbi de structur. propriu-zis lingvistic decît în msura în care exist gramaticalizare" (în voI. Actes du. V111-e Congres Interna- tional des linguistes, Oslo, 1958, p. (;92). În sintagmele creatc prin opoziie ambele elementc sînt absolut obligatorii (Criul Alb, Criul Negru), în timp ce în sintagmele ereate prin polarizare entopicul este facultativ, putînd fi suplinit de eontext. ne ex. opoziia (riul) ,1Ioldova: muntele .ilioldova este implicit în eontextele cobor pe illo1dova: cobor de pe Moldova. Distingem deei sintagmele toponimizate i sintagmele toponimice (libere). Desigur c, i în cazul polarizrilor, exist grade diferite de toponimizare, dup cum sînt i situaii î Il eare eIltopicul poate fi utilizat în funcie toponimic absolut.
42 Charles Rostaing, op. cU., p. 17.
11 PRINCIPII ALE LEXICOGRAFIEI TOPONllvllCE 83
Existena opoziii lor pune din nou problema claselor. Într-un mare studiu, E. Coeriu a susinut c pluralul numelor proprii dovedete o mutaie categorial, de la propriu la comun; numele proprii se definesc prin uni- dimensionalitate=. Dup prerea noastr, situaia nu se prezint, totdeauna aa. În toponimia româneasc exist patru localiti numite C1,tnpulung, care au intrat în opoziie Între ele în diferite faze istorice, diferentiindu-se prin determinante. Aceste opoziii, constituite la nivelul normei, se manifes- t la nivelul sistemului 44 prin pluralul CÎ'Jnpulungw·t. Prin aceasta toponimul nu a devenit nume comun, deoarece nu reprezint o sum de obiecte practic infinit care formeaz o noiune, ci o sum finit de obiecte numite. Dovada peremptorie este adevrata lexicalizare, ulterioar: cimpulumg, pl. cîmpulnngnri "form de teren". Clasa toponimic a devenit prin urmare clas lexieal deoarece s-a extins asupra unor obiecte nenumite în numr practic nelimitat (vezi anexa P: 93 i 96-97).
Consecina metodologic, a acestor constatri teoretice este c toponimele nu pot fi studiate izolat Într-un dicionar, ci trebuie, pe cît posibil, prezentate în dependena lor real. Considerm c singurul procedeu car- poate permite o descriere structural este al grup.rii toponimelor în C'Îm- p'uri toponimice 45.
3. Principiul fifiaiei, Filiaia sensurilor nu este altceva, Într-un dicionar, decît generalizarea principiului etimologie: a preciza evoluia con- tinutului Înseamn a face etimologie functional. într-un dictionar topo- {limic general, filiaie înseamn, mai întîi,rmrirea succesiv 'a raporturilor de desemnare, concretizabile prin extensii i restricii. Extensia este ma- nifestarea în plan toponimie a principiului lingvistic al redundanei i se produce În cadrul aceleiai categorii geografice: de la vîrful de munte la între- gul masiv, de la izvorul unui rîu la întregul curs, de la sat la teritoriul st-
pînit. Restricia are o direcie invers. Aparent, dC/la hidron. Moldooia se produce o extensie anormal: Numele unei mhstiri situate pe r. Moldovia, la confluena cu p. Ciumîrna. Diacronie îns, este o polarizare :
1. Numele se exprim prin raportare la hidronim : a) (În perifr, formate din ent, prop. indicînd poziia geografic fa de rîu) Svînta. minstire ce esti pe .Z,loldovi; b) (In perifr. formate din ent. + prep. cu sens local -+ hidron.) Sointa minstire de la Moldooia ; c) (În sint. heterofunc, formate din ent, + hidron. cu suf. adjectival) Prioilegium. monasterii mol-
43 Eugenia Coseriu, El plurale eri los nombres propios, în voI. Teoria del lenguaje y Ung1tisi'ic/l general, Madrid, U)(j2.
44 i în toponimie dihotomia lariguc : parole este insuf'iciunt. Opoziîile nu apar în vorbire deoarece, Într-un cadru geografic limitat, sînt superflue, ei În norm, care corespunde unui spatiu geografic mai larg. Ele se amplific la nivelul sistemului, din bilaterale în multilaterale, angajind omonimele din spaiul geografic al unei ri. Se observ deci c trihotomia are un aspect particular în toponimie, unde se constituie pe baza raporturilor de desemnare si, ca urmare, include corelatia dintre semne si contextul Feografic.
45 SauSUTe : "Cîmp = ansamblu de' fapte de acelai' ordin (diacr';;nic sau sincronie), (Robert Gode!, Les S01trCfS rnan1.lSC'f'Ues du Cours de linguistique generale de P. de Saussure" Geneva - Paris, 1957, p. 256).
84 DRAGO MOLDOV ANU --------------------------
12
daoiczensisle CKli\TW," "\H"C'NfPU MJ\ÂRUCKM\ d) (În sint. heterofunc. formate din ent. hidron. la gen.-dat.) Carte [. . . ] a mnstireei a Moldooieei.
2. Numele este identic eu al hidron, : a) (Exprimat prin sint. homofunc. formate din ent. + hidron. la nomin.) Mnstirea Moldovia; b) (Prin folosirea absolut a hidron, în noua sa funcie toponimic) Clllgâ- rii nostri de la Moldooita. Ulterior, are loe o adevrat extensie:
• DOleniul mnstirii Moldovia: Susnusniiele moii se hotrsc cu Moidooia. Urmeaz i o restricie care se opereaz în trei faze: • Biserica mnstirii Moldovia. a) (În perifr. formate din ent. + prep. cu sens local + top.) Decoraia bisericii elin Moldooia; b) (In sint. homofunc .. ) Biserica Moldooi- a; c) (Folosit absolut) Pictura Motdooiei.
În al doilea rînd, filiaie Înseamn studiul succesiv al opoziiilor, deoarece opoziia toponimic nu se produce numai intre nume constituite independent (omotoponime), ci are i o funcie formativ, Diminutivul, de ex., nu presupune o omonimie prealabil, cum s-a susinut uneori, ci apare în mod spontan, în momentul în care, în contiina vorbitorilor, dou obiecte se constituie Într-un raport (cazul soeionimelor) sau cînd vorbitorii sesizeaz un raport geografic "natural".
Principalele tipuri de opoziie toponimic sînt: opoziia privativ (Putna: Putnioara, Breaza : Breaza de Sus etc.), echipolent (Pîrtetii de Jos: Pîrtetii de Sus, Gura Pojorîtei: Fundu Pojorîtei etc.) i disjunctiv (Izvoare : ipotc, Cîmpulung: Dolhopole etc.). Diacronic, opozi.iile cehi- polente pot proveni din simetrizarea unei opoziii privative (Cîmpulung: Cîmpulung Rusesc-s-Cimpulung Moldovenesc: Cîmpulung Rusesc, Putna : Putna Mic Putna Mare: Putna Mic) sau unor opoziii combinate (Mol- dova: Boneag Moldova: Moldova Nou _ Moldova Veche: Moldova Nou). Uneori evoluia opoziiilor se face ciclic, revenindu-se la tipul iniial, dar cu inversarea termenilor, de ex. de la privativ (Moldovia: Ruii Moldoviei) la echipolent (Vatra Moldoviei: Ruii Moldoviei) i din nou la priyativ (Vatra Modoviei : Moldovia).
în concluzie, dicionarul toponimie permite, spre deosebire de cel lingvistic, o omaliz structural, deoarece clasele toponimice, spre deosebire de cele lexicale, sînt finite.
ANEX
Schema articolului Cimpulun»
Principiile enunate nu reprezint, pentru noi, o ipotez de lucru descinzînd din pur speculaie teoretic asupra fenomenului toponimic ; ee presupun o analiz prealabil a formelor de prezentare lexicogra- fiC a numelor de locuri, fcut din perspectiva activ a redactorului. În- trucît teoria i practica dicionamlui toponimic s-au consolidat reciproc prin folosirea alternativ a induciei i deduciei, articolul pe eare-l prezen-
13 PRINCIPII ALE LEXICOGRAFIEI TOPONIlvlICE 85
tm este, în acelai timp, o ilustrare a acestor principii i o justificare a lor. El face parte din Dicionarul toponimie al bazimtlui superior al Moldovei, în curs de definitivate.
Am ales ca subiect un bazin hidrografic deoarece, din punct de vedere toponimie, aceasta este unica modalitate de analiz a materialului atît timp cît se intenioneaz evidenierea unor structuri i nu o amorf colecie de forme sau de etimologii. Fenomenul polarizrii nu poate fi re- levat decît în funcie de organizarea "natural" a elementelor - iar baza ei este oronimia i hidronirnia. Se adaug i un considerent de natur istoricii: vechile uniti politice ale rri] s-au constituit i s-au dezvoltat (dupmodelul j1Jpelor slave, cum a artat Iorga), de-a lungul apelor.
In msura în care materialul ne-a permis, am Încercat sit înftim numele propriu de la fazele sale primare (apelativ în funcie toponimic absolut, perifraze) pîn la constituirea sa ca atare, sub aspect grafic, fonetic, morfologic i sintactic (în contexte), atît în limba originar cît i în limbile strine (transpozitii, calcuri etc.). Mai mult, el este urmrit nu numai în funcia sa toponimie (extensii, restricii, polarizri, opoziii) ci i în funciile lexicale (apelativizri, patrionime, simboluri etc) pe care le dobîndete, în vederea aprecierii stabilrti i sau a mobilitii sale funcionale. Pentru fiecare caz se dau indicaii asupra frecvenei, carac- terului (popular, adminstratrv, tiinific etc.) i vechimii unei funcii sau a unei utilizri funcionale.
Sinonimia este studiat atît intrasistematic (între toponimele desem- nînd acelai obiect geografic) cît i intersistematic (între toponime i entopicele eu funcie toponimic). Pentru ultimul caz ne-a interesat situaia în care un cntopic (ap, sat etc.) poate avea o valoare distinctiv înlocuind toponime propriu-zise (,Moldova, Cîrnpulung etc.), prin urmare, pe de o
parte, fora de substituie a entopicelor i, pe de ata, limitele indisponi- bilitii toponimelor corespunztoare. Evoluia toponimic ofer numeroase exemple de înlocuire prin primele a celorlalte, cînd entopicele Îi limiteaz la minimum cantitatea de informaie' (i aa se explic. -- cel puin pentru perioada istoric - toponimele eu sens generic, fr a mai recurge la teoria primitivismului gîndirii).
*
CîMPULUNG top. deser. *Nmnele celei mai lungi depresiuni din munii Bucovinei (cea 8 km), situat pe valea Moldovei, Între punctele de confluen cu p. Sadova (V) i eu p. andru (E).
1. P. po 1 ar. Socion. (Atestat prima dat la 1527, efo NICOI,AESCU,D.17 4) Ora situat în aceast depresiune; p. e x t. numele unor organizaii admi- nistrativ-teritoriale eu sediul în localitate. A. (Folosit absol.; pîn prin sec. XVIII în opoz. privat. cu Cimpu. Lung Rusesc din Galiia, care apare în doe. mold. permanent cu determinant, cu o singur excepie, GHIB-
86 DRAGO MOLDOV ANU 14
NES CU, S.I.V, 173, a.1623; ef. NECUI,CE Cîmpul Lungu: Cîmpul Lungu rusescu. 183,184, 247 ... /108; În opoz. disjunct. cu forma pol. i ucr. a numelui satului galiian ,cf. D' ANVILLE Kirnpnlung: Kirnpnlnng Polonis Dol- hopole a.1760, RIZZI-ZANKONI, E.O. Kirnpulung: Duhe Pole ou. Carnpo longoa. 1774) L (Vechi) Numele se exprim printr-o sint. heterofunce care menine sensul descriptiv al socion. : a) (Casus redus sau în reciun. direct, cu flexiunea detcrrninatului) S nu, vlâ] bu,curai mriele vostria clici Cmpul lurn]g îi pustiiu. IORGA, D.B. II, 16 (a. 1(69). Dumnealui [ ... ] ispravnicul Cîmp7,tZ1,ti Lungu. DOC. AGR. 329 (a. 1756) .. , \) (Utilizat asintactic) Cîmpu Lung, Cf. AT..iLASIU, R. (a. 1919), PEUCKER, E. (a/1922).
b) (în reciune prepozitiv ; sint. stabil ; uneori eu dubl articulare) Au [ostu oamenii de la Cmpul-lumgu. slobodzi a îmbla. ROSETTI, L. 49 (a. 1595) ...
c) (Precedat de ent. cu sens soeionimic, împreun eu care formeaz o sint. homofunc.) Pe din gi08 de sat Cîmp1tll71ngu. BALAN, D.B. III, 203 (a. 1719). O(Cu ent. cîrnp ncart.; accidental) Oraul Cîmp-lung. ARII. Sad 18 (a. 19(9).
d) (Prin reducerea determinantului) (1V1 a g h.) Irion Kegyelmed az Compoln;j Vornik Gergelynelc. HURM. XII, 1059 (a. 1(00). (G c r m.-rom.) Rechsnistrul auss Kompol. ido XV, 1447 (a. 1(92). (R om.) tS Cmp. ido 1410 (a. 1(87). Raionttl Cimpu. ARII. Poj 53 (a. 19(3). Pe timpuri nemii îi spuneau. biirc Kimpu, Vam. Alo, Cimpu! (în convorbiri telefonicej.Fuhf, Poj, Sad, Vam.
2. (Actual) Numele se exprim printr-un comp. cu sens exclusiv socionimie : a) (Casus rectus sau în reciune direct; cu flexiunea compusului) (G c r m.) Ein. gewaltiger Atifschwung Klmpolumg«. BUK. WOCH. 1, 4 (1932/10). (l\I a g h.; cu separarea grafic a componentelor) Birodalmunkban Kemptll Lnngon. Hurm, XV, 1331 (a. 1(67). (G r e c) 0\ 6PV1KOl TOU KOUf..l1TOU- AoulXlov. ido XIV2, 1005 (a. 1728). (R om.) Vornic Cîmpulungnlni. BLAN, C.D.BA3 (a. 1746) O(Cu comp. stabil) (Fr.) Ju,sq71'it 7lne petite ville de la Moldavie, nornmee Compolongo. AVIUL, V. 186 (a. 1(92). (G r C c) 0\ AeXOl EbwO'uv Et<;; TOV<;; TOVPKOU<;; [--] TO KOUfl1TOUAOUYK1. CR. GHICULET1LOR, 6 (sfîritul sec. XVIII). (R o m.; cu separarea grafic a componentelor) Rep71blica Cîmpn Lttng. ASACIII, N.I. 39 (a. 1852).
b) (În rcciune prepozitiv; comp. stabil eu elementele uneori sepa- rate grafic) (S 1 a v 0-1' om.) nlle K "Mn"tlHI' b.. IIURM. XV, 1341 (a. 1(70). ( Lat. - mag h.) Alaturn eec Compolong. ido ib. 1378 (a. Imn). (L a t.- rom.) Invenerunt in Campolong un am equam. ido ib. 1407 (a. 1(87). (G e r m.) In Cornpo - lttngo [ ... ] anzulegen. IORGA, M. 98 (a. 1(99). (P o 1.) Nemiesnik z Kampo Longn. ido D.B.II, 92 (ib.). (F r.) Le comrnandant de Compolongo. ido A.F .1, 96 (a. 1(92). (G l' ee) arr'E,KEÎ EmrfUOlV EI(J TO KOUj.l1TOUAOIJl. CR. GHICULETILOR, 220 (sfîritul sec. XVIII). (R om.; uneori art.) A1t treCtft mtfnii pe la Cîrnpulung. PSEYDO-lVIUSTE, 66 (cea 1730). Oamenii [ ... ] ce ar mearge la Cîmpulttn,gu. BAI,AN, I.C. 293 (a. 1736).
15 PRINCIPII ALE LEXICOGRAFlEI TOPONIMICE 87
o (Cuflexiunea comp.) (Germ.) Dass er fl'ey gesprochensollwerdenvonden Kom- pa1ug el'. HURlVL XV, 1404 (a. 1(86). (G r e c) E.EA.{}OVW;; Ola TOU KOUfl1TOUAOUYKlOU. CR. GHICULETII,OR, 398 (sfîritul sec. XVIII). O (în formule breviloc- vente; cu reducerea prep. cu sens local) Vornic CîmpuJlIng. BLAN C.D.B.30 (a. 1(65) .• P. e x t. Numele unor instituii, organizaii, întreprinderi etc. unice în localitate. Muzeul raional C1,mpulung. SIDOROVICI, S. 50 (a 19(4) . • (În compunere cu subst. vest i est) Numele unor gri de cale ferat, aflate
în partea de V, respectiv de E a localitii; sinon. : Bun e ti i CîmpHlung Capu SatHlui, v. C î m pul ung (1 A 3). CîmpHllIng - Vest. Cîmpuhmg Est. Clg.
c) (Vechi; precedat de ent. sat, tîrg, ocol, scaun etc., cu care formeaz o sint. hcterofunc.; cu flexiunea comp. socionimic) (G e r m. ---- lat.) In dem. Kimpolumgum District. CONS. AULIC 1/72 (a. 1777). (R o m.) In faa t:rgului Chimpulungului. TEFAKELLI, D.C. 159 (a. 1785). O (Cu separarea grafic a comp.) Acest teritoriu. cuprindea [ ... 1 OCOlld Cîmpul- Lltngului. SBIERA, S. 157 (a. 1899).
d) (Precedat de ent. vechi sat, tîrg, ocol, scaun etc. sau noi ora, orel etc., cu care formeaz o sint. homofunc, ; cu comp. socionimic stabil) (L a t.- ro m.) Ager Cympullung. CANTEMIR, p.lVI. (a 1716). (G e r m.vr om.) Unterthanen. der Herrschaft. Kimpolung. BALÂN, I.C. 323 (a. 1848). (Rom.) Traversa înftfga mare satul Cimpulumg, G. SION, 140 (a. 1888). O (Cu sepa_ rarea grafic a comp. socionimic) Distr[ictul] Cîmpu-Lnng. GRIGORO- VITZA, 623, 632 (a. 1908).
:3. (Exclusiv în zona localitii sau cu referire explicit la ea) Nume- le se exprim prin ent. vechi sat si actual oras în functie socionimic absol, : PI),S-am pecete satul-ni. IORGA, D.B. 1, 91 (cea 1650). Plorile din grâdi-
nile oraului. ROTICA, C. 21 (a 1937) .• (În sint. hetrofunc. format din ent, cap (1) art, + ent. în gen.) Partea de E a localitii, situat pe malul drept al r. Moldova, Între punctele de confluen cu p. Valea Seac (V) i p. Izvorul Alb (E) ; p. e x t. numele grii de cale ferat aflat în zona respectiv; sinon, : Cîrnp,ltl1J,ng-Est, v. C î m pul ung (1 A 2 b), Cîrnpulumgul- de-Jos, v. C î m pul ung ( I A 4). Loc [ ... ] ce i-au. dat sat(ul) în capul satului. TEFANELLI, D.C. 61 (cea 1759). <> (În comp. cu socion, Cîmpulnng; În afara zonei 10calit,ii) Parohia din Capu-satulni Cîmpulung. TEFANEL- LI, D.C. 241 (a. 1915).
4. (Cu determinant ele de SlfS sau din SItS i de jos sau din jos, în opoz. echipol.) a) (Exprimat perifrastic) Numele celor dou p,ri ale localitii, situate în amontele r. l\Toldova (v. SilI 1 a13), respectiv în avalul su (Cap1 satului, v. C î m pul ung 1 A :3). In partea de sus a Cîmpulungnlui. MARIAN, T. 177 (a. 1895). Se afl în partea de jos a Cîmpttlungulni. ido I. 43 (a. 1900).
b) (Determinantele se aplic subst. biseric) Kumele bisericilor situate în zonele respective. Aceastll psaltiri este a biserici de sus of Cîmpolung. MA-
88 DRAGO MOLDOVANU ]6
RIAN, 1. 61 (începutul sec. XVIII). Au, dat la .rînta biseric din gios oi Cim- pulumg. ido ib. 73 (a. 1765).
e) (Dctcrminantele se aplic socionimului) Numele parohiilor corespunztoare, Cîmpulungul de SusjCîmpulungul de Jos. CJg.
5. (In opoz. echipol.) Numele servete ca determinant pentru diferenierea unor toponime de omonimele lor: a) (Accidental; în afara fostului ocol al Cîmpulungului) Socion. Humorul Cîmpulung1l1ui = Gura Humorului. De la Homar Kenpulungului. HURl\'I. XV, 1445 (a. 1691).
b) (Rar; în afara zonei locaJitii) Oron. Tomnaticul Cîmpulungului, v. Tom n ati Ci.
6. (Prin sinecdoc : art.) Locuitorii .. Cîmpulungului(I A). a) (Baza este comp. socionimic) Carele sat s-a da eup ciumii din tioe lui, [r tiri i voina Cîmpulungului. BALAN, R. 7 (a. 1805). Contiina româneasc a Cim- pulungnlui. ROTIC, C. 21 (a. 1937).
b) (Baza este o sint. homofunc. format din ent. sat al't.+ comp. socionimic) Noi, eîmp-ulungenii, [ ... ] cu. tot satul Cînpulungu, cu timr, Cu birim; HURl\'I. XV, 1423 (a. 1685). O (Prin elipsa socionimului) La mitrii. le vostre [ ... ] ne inchinm. noi, cîrnpulungianii, cu tot soiul, HURM. XV, 1378 (a. 1681), cf. ido ib. 1389 (a. 1683).
e) (Exclusiv în zona localitii ; baza este ent, sat, în funcie socionimie absol.) Au strigat pe sat sit prinzit furii. HURM. XV, 1398 (cea 1685).
7. Calcuri: a) (In sint heterofunc.; cu flexiunea ambilor termeni) (S l a v 0- r o m.) Otlp'kAHHKS WT Âi\'h['oHnM'k. TOCILESCU, D.I. 529 (a. 1595). (L a t. - rom.) Usque ari Campum Longum. HURl\'I. XV, 598 (a. 1564). (L a t. - mag h.) Ad incolarum. Campilongi. ido ib, 10] 3 (a. 1635). (L a t. - poL) Datum 22 Nooembris 1693, CampoZongo. ido ib. 1457. (L a t., cu flexiune p o l., în locat.) My tez tam w Carnpelonge. ido supl, II, vol, IIIl' 162 (a. 1687). (P 01.) Sprowadzenie Dawidenka z Dlugiego Pola. ido ib. 157 (ib.).
b) (în comp.; cu flexiunea determinatului) (S 1 a v o-r om.) ÂdH O'bjlKKI\dli WT Â(AK)['o-noAHjrmc K'h ÂA'hfO-nMH. NICOLAESCU, D. 174./175 (a. 1527). (Precedat de ent. CfAl) "sat") HHa<e ceA<! ÂA'h['onoA'k. BLAN, R.D. 200 (sec. XVI). (:Ma g h.) U gy hiszsziik Hosz,z'lt-1l1.eznel e1'ik. HURM. XV, 1306 (a. 1661). (PoL) Z Dolhopola przyimuiac. ido supI. II, voI. III1, 161 (a. 1687).
e) (în comp. stabil) (S 1 a v 0- l' om.) nHC ÂM['of-nMf. NICOLAESCU, D. 187 (a. 1538 - 1541). (1. a t. - mag h.) In possessione nostra Hozzwrnessoe. HUR:M. XV, 527 (a. 1557). (M a g h.) Venni jiittenek Hoszsz'umezo nevii varosroll. ido tb. 1232 (a. 1653). (F r. - pol.) Assembles pres de Dolhopol. IORGA, A.F.I, 96 (a. 1696)'1 (1 taI.) Cornendato in Cam- polongo. HURM. XV, 1440 (a. 1691). (Fr-ital.) Marcha [ ... ] vers Carn- polongo. IORGA, A.F.I, 97 (a. 1696). (G el' m. - i t a 1.) Ware das zur an- grantzende Moldauische Marktjleken Campolongo nicht unanstandig. HURl\'I. IX1, 555 (a. 1718).
d) (Semicalcuri; prima parte este o adaptare fonetic a rom. Cîmpu
sau ital , Campo, iar partea a doua este ital. longo sau fr.longue) (1 ta 1.) Posso nel Chiampo Longo. HURM. 1V2, 24 (a. 1600). (F r.) Lcs postes [ ... ] de Campolongue. ido XVI, 269 (a. 1691). Envoyees fusqn'lt Campelongue. ido ib, 300 (a. 16(3).
R. (Cu }eterminiiri; în opoz. cu omonimele sale din Munt., Maram. i Galiia) l. (In opoz. echipol, cu Cîmpnlung(ul) Rusesc sau Pe Ceremn) Deterrninantul este perifrastic : a) (Vechi, rar; cu articularea cnt, din sint. socionimic) Au. luat potica presie muni pre la Dorna, i au ieit pre la Cîm- pul LU/ngu. a rii noastre. lVL COS'l'IN, ]95 (a. 1675).
b) (Nou, accidental; socion, este comp.) Româmce din inutul celuilalt CîmpulHng de sub Raru, BUCUA, H. 361 (a. 1930).
2. (Vechi, rar ; socion. este comp. ; în opoz. echipol. cu Cîmpulung(ul) Rnsesc) Determinantul este adj. patrionimic românesc: a) (Cu articolul adjectival aplicat compusului) Cel Cmpulungn Romneecu: HURM. XV, 1398 (8. 1684).
b) (Cu articolul hotrît aplicat compusului) Alt emigrat [ ... ] în pr- ile Cimpubtngului Românesc. GRIGOROVITZA, 2393 (a. 1908). O (Precedat de ent, inut; cu separarea grafic a cornp.) O cltorie prin în1.ltul [ ... ] Cîmpul-lungull.â Românesc. SBIIRA, S. 107 (a, 1899).
c) (Pol., în opoz. privat. cu Dolhopolc) Dolhopole Voloslcy. WERENKA, T. 204 (a. 1785).
:1. (Vechi; socion. este comp.; În opOZ. echipol. eu Cîmpztlung(ul) of Cernlti sau Rusesc) Determinantul este coron. Suceava, indicînd inutul de care depindea: a) (În sint. heterofunc. format din socion. art, + prep. cu sens local + determinant) Vornic de Cîmpulungu ot Suceava. IORGA, S.D. XXII, 14 (a. 1777). O (Utilizat asintactic ; eu socion. neart.) Cîmpulung oi Sociava. TEFANELLI, D.C. 92 (a. 1767). <> (Rar; eu determinantul în gen., precedat de ent. inut) Pin pe la mijlocul secolului allXVII-lea nu cunoatem decît Cîmpulwngul din inutnl Cern·ui i Cimpulumgul din inutul Suce- vii. BAL-\N, L. 46 (a. 19·:J,6). :'
b) (În sint. heterofune. formaL din socion. art. + determinant în gen.) Dascali moldovenct'i ce s-au rîndztit [ ... ] la Cîmpulungul Sucevci [ ... ], la Cîmpulnngul R·uscsc. HUR1\'!. XIV 2,1186 (a 1766). O (Cu separarea grafi- ci'L a elementelor comp.) ExistG'Lt coli domneti [ ... ] în Cîmpul-lungnZ Suce- vii. SBIERA, S. Hit (a. 1899).
4. (Vechi; în opoz. cchipol. cu Cîmpulungul din lt'Iuscel sau din A;lun- tcnia) Determinantul este coron. Bucovina, indicînd provincia din care fcea parte: a) (În perif!'. formate din socion. neart. + prep. eu sens local + determinant) 1l:toldovan, de la Cîmpu-Lzmg, din Bucovina. C. SION, 312 (mijlocul sec. XIX). O ( Cu articularea primei pri a soeion., considerat ca sint.) Lcuitori'i [ ... ] a Cmpului lung din Bucovina. MID, II, 252 (a. 1817). O (Cu articularea soeion., considerat comp.) Cîmpnlttngul din Muccl nu-i cu mult mai cu mo decît Kimpolung-1.tl din Bucovina în privina puris" mului românesc. N.A. BOGDAN, C.D. 62 (a. 1911).
b) (în sint. heterofune. format din soeion. art. + determinant în gen.) O fiic, mritat în Cîmpu,lung'U.l Bucovinc·i. TEFANELII, S. 1028 (a. 1914,), efo METE, I).A. 322 (a. 1924). O (Cu separarea grafic a eomp. socionimic) Intrarîn Ardeal pe la Cîmpultmgul Bucovinei. G. SION, B. 205 (a. 1862).
e) (în comp.) Sindicalul [ ... ] din Cîmp'Ulung-Bucovina. ENC. ROM. III, 486 (a. 1(38).
5. (Vechi; în sint. heterofunc. format din comp. socionimic art. + determinant; în opoz. echipol. cu Cîmpuhl/ngul 1Uuntean sau J.l1untenesc) Determinantul este adj. patrionirnic bucovinean: Cîmpultngul bucovinean. XENOPOL, P. ·1,32 (a. 1897).
6. (Vechi) Deterrninantul este coron. Moldooa, indicînd provincia (ara) din care fcea parte: a) (In comp. ; în opoz. echipol. cu Campo longo Rsuenorusn, efo PROBSTIUS) (G e r m.) Moldava Kimpolung. GOSSEFELD, M. (a. 1785), efo ADAM, M. (cea 1786), WENZELY (a. 1789), CARL (ib.) ... O (Prin calchierea deterrninatului) (M a g h.; in opoz. privat. ca Hoezumez din Maram.) Nevii iobbdgya ]v[oldvaban Hoszumezn: HURM. XV, 11378 (a. 1681).JI t a 1. -g e l' m.) Campo long» Moldavia. PROBSTIUS (a. 1788).
h) (In sint. hetcrofunc. format din socion. considerat ea sint., art., + determinant în gen. ; în opoz, echipol. cu Cîmptthmg al Munteniei) Cîmpnl lung al Moldaoiei. MID, II, 252 (a. 1817). (; (Precedat de ent. inut; cu flexiunea determinat ului din sint. socionimic] 1'inutul Cimpului lnng al Mol- dooei, TY,FANELLI, D.C. 419 (a. 1843).
e) (In sint. heterofunct. format din socion. considerat comp., art., .+ determinant în gen.; în opoz. cchipal. cu Cîmpulnngnl M'Unteniei) Una din aceste reg'Uni a fost Cîmp'Ul1.tng'Ul Moldovei. TEFANELLI, 1. 9 (a. 1911).
d) (In sint. hcterofunc. format din calcul lat. sau ital. al socion. + determinantul lat. Moldaoia la gen.; în opoz. cchipol. cu Campo longo Bu- t(h)enornm, efo SENE X, N., WEIGELIUS, HOMANN, R.H. i T.) (E n g 1.) Campoloneo Moidaoiae. SE:'\IRX, N. (a. 1710). (F r.) Campo longo Molda- oiae. HOMAN1\", R.H. (a. 1718), efo ido T. (a. 1759). (G e r m.) Campo Longo Moldaoiee. WEIGRLIUS (a. 1719).
7. (Actual; socion. este comp.) Detcrminantul este adj. patrionimic moldovenesc: a) (în sint. heterofunc. format[\ din sacion. art. + determinant; în opoz. echipol.cu Oî1Tp1tlnng'Ul Mttntenesc sau jUttniean sau M'Uscel i cu Cîmpu,z,ungnl Rusesc) Se vor fi tras mai spre m'Uni [ ... ] de la Cîmp'Ul1.tng'Ul Moldovenesc pîni1la Cîmpulungtl,l Mtmtenesc. CANTEMIR, II. 286 (a. 1717). <.) (Asintaetic) C,mpohmgu moldovenesc'U. TEFANELLI, D.C. 320 (a. 1804). <:; (Precedat de ent. vechi sat, tîrg, innt etc.; cu flexiunea comp. socionimic) Comuna Kimpolungul1li mold[ovenesc]. GRMAD, P. 232 (a. 18(\8), cf. 2,:1<3 (a. 18(5) .• P. c x t. Numele unor instituii, întreprindcri, organizaii etc. unice în localitate. Bamca Cîrnpultmgul Moldovenesc. ENC. ROM. II, 591 (a; 1936).
b) (în sint. heterofunc. format din socion. neart. + determinant; în opoz. echipal. cu Oîmptdung 1Uuntenesc sau 1kl'Untean sau Jltlscel i cu
19 PRI0lCIPII ALE LEXICOGRAHEI TOPONIMICE 91
Cîmpulung Rusesc) Artist popular din Cîmpttlung Nloldovensc.PARDU, r.s. 51 (a. 1964). <) (Asintactic) (G e r m.) Kyrnpl111l1ng 1.101davcneszk. Mt'JL- I,ER, H. (a. 1769), ef. NI;-;UHAUSER, T. (a. 1788). (R om.) CîmpuZ'Ilmg moldooinesc. TEFANELLI, D.C. 306 (a. 1802). O (Precedat de ent. vech; tîrg, scaun etc. i nou ora etc.) În oraul C'îrnpulung Moldooenesc. SPoPo.
e) (Prin calchierea termenilor sint. socionimice ; f 1'.; în opoz. disjunct. eu Dolhopolie din Galiia) Campo Longo des Moldaoes. DELISLE, H. (a. 1743).
d) (Prin calchierea determinantului; în opoz. eehipol. cu Kimpu- lung Bussed SOTZMANN i Russisch. Kirnpolung LIESGANIG) (M a g h.) Kimpulung Moldanenszek, KRIEGER (cea 1790). (G e r m.) Moldauisch. Kimpo lung. LIESGANIG (a. 17(0). Kimpolung-moldauisch: O.R.P.O.T. 31 (a. 1856), cf', 41 (ib.), KUMlVIERER (a. 18(3), ARII. Vam 1 (a. 1906). (M a g h. dup gel' m.) Moldanisch Kimpolung. LIPSZKY, H. (a. 1806). \; (Prin su- darea sint. ; ge rm.) Moldauischkimpolung. GALIZIEN (mijlocul sec. XIX). (Engl.) Moldaoum Kimpclung. BLACKIE, A. (a. 186;')). (Pol., în opoz. cu Kirnpolung ruski SKOROWIDZ) Kimpolung m61dazvsh. SKOROWIDZ (a. 1855). Zrasza obszar Pozority i Kimpolungu. rnoldawskiego. SLOWNIK GEOGR. VI, 643 (a. 1885).:) (G e r m., adjeetival) Dieses Moldauisch- Kimpolunger Disirictes. KAINDL, B. 12 (a. 1895).
3. (Vechi; în perifr.; socion, este comp. ) Determinarea este gubl : (G e r m.) Den Besirk Moldauisch-Kirnpolwng in der Bucovina. BALAN, LC. 322 (a. 1848). (R om.) Cîmpuhtngenii de la Cmpnhmgu moldovenesc ot Suceava. ido ib. 299 (a. 1763), 303 (a. 1767).
C. (Vechi; precedat de ent. vatr 1 ; socion. este comp.) Numele satului Cîmpulung, în opoz. disjunct, cu numele celorlalte sate din ocolul omonim; p. re str. (popular) numele centrului localitii, 1. Numele se exprim printr-o sint. heterofunc. format din ent.l+- soeion. la gen.: Acest Damaschin. din 'Vatra Cîmpulungului. TEFANELLI, D.C. 100 (a. 1768), cf. 126 (a. 1778). () (Cu socion, precedat de" ent. tîrg) O cas cu livada ei [ ... ]în vat[r]a Urgulwi Cîmpulungnlui. BI.AN, D.C. 91 (a. 1820). O (Cu reducerea determinantului soeionimic) S-au pus i pecetea vetrii Cmpului, ce 8C numete tl'g. URICARU, VI, 170 (a. 1793).
2. Numele se exprim printr-o sint. heterofunc. format din ent. + socion. la gen. + determinantul moldovenesc: Care moar iaste în vatra Oimpulwngulni moldovenesc. TEFANELLI, D.C. 246 (a. 1794).
3. (Exclusiv în zona fostului ocol Cîmpulung) Numele se exprim printr-o sint. heterofunc. format din ent. + ent .. sat în funcie s9cioni- miet absol., la gen.: S-i dea la vtmanii din Vatra. satului. BALAN, LC. 294 (a. 1736).
4. (Prin reduccrea determinantului; exclusiv in zona fostului ocol Cîmpulung) Numele se exprim prin ent. în func. socionimie ahso1.: (G erm.- rom.; al't.; asintactic) Watra. WUSSIN - WENZELY (a. 1790). (Ro m.; neart.) Damaschin Hnrghi. d'in vair. TEFAKELLI, D.C. 117 (a. 1775). Biserica din Vait, Adormirea Precistii. ido ib. 240 (a. 1794).
92 DRAGO MOLDOVANU ---------------------------- 20
II. P. pol a r. (În sint. heterofunc. formate din ent. art. + comp. socionimic la gen.) Numele unor obiective gcografice din zona localitii: 1. (tiinific ; cu ent. depresiune art.) Terasa superioar a r. Moldo- va; sinon.: Valea Cimpulumgului, v. C î m pul ung (II 2). Un astfel de es este pe ValeaMoldooei i poart numele de Depresiunea Cîmptllungului. GEOGR. SUC. 59 (a. 1960).
2. (POPUlal:; cu cnt. vale 1) Depresiunea Cîmpulungului, v. C î m- pul ung (III). Intreaga vale a Cîmp'ldnngttlui. SIDOROVICI, S. 47 (a. 1964).
3. Oron. (Vechi; cu ent. fa 2) Ansamblul muntos aflat în partea de N a localitii, Între p. Morii (V), obcina Feredeu (N), p. Buneti (E) i r. Moldova (S) ; sinon, partial : Faa Deii, v. De ia (1 1). a) ( Cu numele exprimat printr-o perifr. format din ent. munte 1 + prep. din + sint. 01'0- nimic.) Muntele (Un faa Cîmpulumgnlui. BALAN, D.C. 36 (a. 177.5), cf. 43 (a. 1779).
b) (Cu numele identic cu sint. oronimic) "Mun:ii cc se chiam Faa Cîmpulungului' (trad. din germ.). TEFANELLI, D.C. 63 (a. 1761), cf. 162 (a. 1775). (G e r m., dup doc. rom.) Phasa Kempulumgului. ido ib. 137 (a. 1783).
4. (Cu ent, ima sau sinon, su islaz) Psctoarea satului, pc mt. Radu i Corleni. O bucic deima a Cîmpulungului. TEFANELLI, D.C. 243 (a. 179'j.). 1 zlazu. CîmpulunguZtti. CIg .• Hodon. (Prin elipsa determinantului ; precedat de ent. strad, în sint. heterofunc.) Strad în oraul Cîmpulung, care duce spre islaz. Str[ada] Lslasului. CIRC. ELECT. (a. 1966, 1969), cf. }IUZ. LEMN. (a. 1971).
5. (Cu ent.arint1) Pmînt cultivabil al vechii obti cîmpulungene aflat pe mt. Hîga. Care moie este aice în arina Cîmpulungului. TEF'ANEL- LI, D.C. 391( a. 1826). O (Prin elipsa determinantului;ne art.; pe teritoriul localitii) In ar;n j Mt1 duc în arn j Vin din arn I Trec prin. arn. Clg. • Hodon. (In sint. heterofunc. format din cnt. drum --ent, arint11 în funcie toponimic absol.) Drum pe mt. Hîga, care duce la arina Cîm- pulungului. Drumii rnii. Clg.
6. Hodon, (Cu ent, drum i osea, uneori urmate de calificative) Drum paralel cu r. Moldova, care strbate localitatea; sinon. : Drumul împt1rtesc sau Calea=imprieasc, v. t m pr te se; oseaua imperial, V. 1 m- per i al; Drumul (cel) mare, V. lVI a r e- ; oseaua Moldooa, v. 1\'101- d o v a (1 B 2); Drumul Bistriei, V. B i str i a; Drumul Dornelor, V. Dor n e2; Drumul Rodnei, v. Rod n a; Drumul Suhard1J,lui, v. S uha r d; oseaua Carpaiin; v. Car pat i n. a) (În perifr, formate din ent. + prep. cu sens local-I- socion.) S închidei drumul p1'e la Câmpullungu. IORGA, D.B. r, oI (cea 1634). Drumul de la Cîmpulung. SFrD.
b) (In perifr. care denumesc drumul prin direcia sa; socion. indic, dc obicei, punctul ini:ial_sau final) Dr'umul cel mare ce mergea spre Cîmpu- lung (de la Suceava). BALAN, D.B. IV, 63 (a. 1726).
c) (în sînt. hererofunc. format din ent. + socion. la gen., denumind drumul prin punctul final) Dl"umul,,'Cîmpulungului (la cheia). BLAN,
21 PRINCIPII ALE LEXICOGRAFIEI TOPONIMICE 93
D.B. V, 15 (a. 1754). Drumul cel mare al Cnpulungului (la Suceava). ido ib. VI, 142 (a. 17(5).
d) (În sint. homofunc., desemnînd calea. de comunicaie prin locali- ttile aflate la extrernittile ei ; socion. este termen prim sau secund) Soseaua Judetean Uîmpulung-Sadova. ARH. Sad 2 (a. 1926). >
III. (În comp.) 1. Ca termen al clasei toponimice naturale formate din soeion. Cîrnpulung Moldovenesc, Cîrnpulung Rusesc sau Pe Ceremu, Cîrnpulung Muntenesc sau Muscel i Cimpulumg Maramureean sau La Tisa) Una dintre localitile româneti numite Cîrnpulung, aflat pe valea superioar a Moldovei, Un Cimpulung este în Bucovina, altul în Muscel (curent) .• (La pl.) Grupullocalitilor româneti numite Cîrnpulunf? t« ar exist 4 Cîmptlungttri. BLAK, 1.C. Existmt [ ... ]în ambele Cîmpulunguri coale primare româneti . .TeN. 1,1'1'. XIII (1924), 249.
2. Subst, n. P. a n a 1. (tiinific; ca termen al unei clase lexicale) Nume dat formei de relief tipice reprezentat de Cîrnpulunguri, constînd dintr-o depresiune alungit creat de cursul apelor Într-o zon muntoas : p. gen era 1 iz. nume dat oricrei forme de relief asemntoare cu aceasta. Cîrnpulunguri=csttri lungi de-a lungul rîurilor intre muni, e,T. în M. Bu- covinei. ROCA - DUMITRU (a. 1935 ?). Localitatea [Cîrlibaba] este aezat [ ... ] într-un "cîrnpulung" (o mic depresiume}, COSMA, T.N. 78 (a. 1971).
3. P. t o P o n i m. (In sint. heterofunc. format din ent. livresc în funcie toponimic cîrnpttlung art. hidron. Moldova în gen.; în opoz. echipol, cu ceilali termeni ai clasei toponirnice artificiale formate din tol" Cîrnpul1)!ngul Moldoviei, Cîmpulungul Bistritei etc.) Depresiune pe valea Moldovei, în zona localitii Cîmpulung. Depresiunea alungit pe valea ll'1oldovei ("Cîrnpulungul Moldovei"). ENC. ROM. Il, 591 (a. 1936). [.Tude-
ul Cîmpulung] cuprinde [ ... ] trei "cîrnpulungu:ri", adic fiii cu fundul larg, cuprinse între obcine [ ... ] : Cimpulumgu). Bistriei-aurii [ ... ], Cîmpulung1d Moldovei [ ... ], Cimpulusigu! j}loldovitei. ib. 120 (ib.:).
IV. Patrionime. (Baza este comp.). -1 A 2: (Lat.-rom.) Ursus, subditu« meus campolongensis. HUR:M. XV, 1147 (a. 1646). (1, a t. - ger m.) Talia a Campolongensibus commissa. ido ib. 1452 (a. 1692). (G e r m.) N ernblich den Campolonger Isak ioieder frey zu stellen, ido ib.1447 (ib.). (M a g h.) AzKempullttnghiaknak. ido ib.1226 (a. 1653). (II u.) CîrnpulumganeSul. (Rom.; perifrastice) Oarnen:i din Citrnpulung. TEF'ANELLI, D.C. 309 (a. 1802). (Derivate) Vor f?si [ ... ] crnpulungeani. BIANU, D.R. 177 (a. 1(30). Cîm.- A A pulwngcni, sg. cîmpulungl},ân Clg, FuM, Vam, Bot, Poj. (Cu ortogr. lat.) Campoloncziani. HURM. XV, 1055 (a. 1639). (Cu ortogr. pol.) Kempulun- zani. ido ib. 1450 (a. 1692). <> (Vechi, rar; art. în acuz.) S aib a-i apra braneteli mnstirii [ ... ] de cittT cîmpulungenii i despre alti;i.. DOC. AGR. 356 (a. 1760).<> (La sg., cu valoare de pl.) Noi, zice cîmpulungeanul cînd vor_ betede persoana sa. '1'EFANELLI, 1. 9 (a. 1911) .• (în sint. heterofunc., precedat de subst. stînli art.) KlIlnele a dou sUni, una pe mt. Limpedele (sinon. : stîna din Popi, V. P o p i) i alta pe mt. Botu, proprieti ale locui-
torilor din Cîmpulung (1). St!:na Cîmpulun,genilor. VSt, CIg, FuM, Bot., ObU .• P. pol a 1'. Fiton. (In sint. heterofunc., precedat de ent. poian art.) Poian pe mt. Botu, lîng Stîna Cîmpulungenilor. Poiâna Cimpulum» enilor. ObU, Bot .• P. pol a r. IIodon. (În sint. heterofunc., precedat de ent. driom art.) Drum folosit de locuitorii din Cîmpulung (1) pentru a ajunge de pc valea Moldovei la Stîna i Poiana Cîmpulungenilor. Driomu Cimpu- lungenilor. Bot.. (în sint. heterofunct., precedat de ent, art.) Fiton, Fîna pe mt. Ardeloaia, stpînit în tecut de biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Cîmpulung; sinon.: In bisericesc, v. B i ser i c e s c (1). (G c r m.) Pfarrsessioti (trad. a unui doc, rom. ; nu se d contextul 'sintactic
în germ.). TEFANELLI, D.C. 240 (a. 1704). (R. om.) Slsîia eimpulum- genilor. Clg, FuM, Brz, <) (Sg. cu valoare colectiv) 8sÎia cîmpîdu,ngfiânul'Ui. Sad. - 1 A 7: (IvI a g h.) Az Hoszszumezeiek ellen semull ellenseges dolgot ne czele1cedgyek. HURM. XV, 1236 (a. 1653). - 1 B 7: (M a g h.) l)lelynek ie menisegire Motâoabol az Kumpulumbiak. irtale uolna leoclet, HURM. XV, 131<6 (a. 1672). (R o m., vechi i rar; în opoz. echipol. cu cîmpulungenii ruseti, pentru care efo BLAN, C.D.B. 2!), a. 1665) Cîmpulungenii moldo- vineti au. împresurat oparte din acest sat. DAN, S. 157 (a. 1782).
V. De r i v a. t cad j e c tiv a 1 c. 1 A 2: eînqmlwngdn,- (sg.), cim- 1ntl1lin,geni (pl.) "specific (propriu) C]Iupulungului; care apartine de Cîmpu- lUJ:lg." P1·ielilc cîmpnlungeanâ. Clg.ln satele cimpulumgene. ADNILOAIE- DIRDALA, 880 (a. lfH)3).
- P r o nun ie. (Particulariti generale strine: palataliza- rea oelus. vel, surde c + i, rostire strin a lui î; n velar.- Particular iti generale mold.: dispariia semivoe. i în poziie final, caracteri"tic a graiului; închiderea voc. anler. e, caracteristic subdial. moIel.; n velar) 1 Al: (1' om.) *C,în/;jJtt LUYjg; (cu acccntul greit, f r.) Campzl Lnng LAROUSSE, IV, 2,LS (a. 1931). - 1 A 2 (1' om.) CîrnpuLUYjg, (art.) CîmpuZzfYjgu FuM, Fru, Dra, Sad, CJg, Bot, MoS, Cbb, Ben, TSu; (h u ., cu -a pentru -LI, final) K"/;rnpuluYjga BrS, Sul, (re- memorat de români, elJ ambii 'U neaceent. trecui la a, redînd o faz{l rnai veche a prollunl'ii hu.) K''Î1npaluYjga :FuM, Brz; (g c l' m., rememOl'at de români) f{'impldu'fjg VaP, biîr K'imp1l!tl,Yjg (= germ. Bezirk "ocol") ObU, bi'ÎTC ICîmpu Vam (= id.). -- I A 3: (1' o m.) Câpu sât'Ulu (sâtului) Clg. -
{B 4: (1' om.) Cîmpullt'fjg Bucovina ("ii zicea pe timpuri") Clg. - 1 B 7 : (1' () m.) CîmpuluYjg Moldovinesc Clg; (1" u s, greit, cu accentul tematic, meninut probabil din faz"h veche, 1 Al) l{blurrYJIY r MOJIp;OBenecR SLO- VARI (19(35),197'. 1 C: (1' am.) Vâtra sâhdu(i ' g. - II 4: (r am.)
pi izlâz(iirnâ) Clg. - Il 5 (1' o m.) în ârnâ.,dnJrnu dmii Clg. < J\< - V il r i il n t c i t r a n sI it era i L Warticulariti generalc de trans-
punere fonolagic în limbi str[LÎnc: grupul oelus. veI. surd[t + voc. centI'. În- chis, cî > ac1us. vel. sUl'd+voc. alter., ki, ke; eliminarea nazaleiîn grupul naz. odus., m:p i mai ales ng, prin subdifel'cniere fonologic; grupul oc1us.
vel, surd + voc. centr. med. c> oclus, vel, surd voc. postpalat, sau neutr, ca, cu, ca; deschiderea voc. postpalat. u > a. - Particula- riti generale de transliteraie : separarea comp. i redarea lichidei din articolul rom. -ul, reproducind o tradiie grafic rom. care corespundea initial unei realitti sintactice rom. - Particularitti fonetice si graficc ro. generale: eliminarea naz. în grupul naz. + oclus.' rnp i ng fi printr-o substituie .grafic, fie prin subdiferenicre fonologic., datorit unor scrrbi strini ; grupulmp > np prin diferenierea locului de articulare; -u final, fie ca rudiment de articol, fie ca semn grafic; voc. postpalat. închis u. cu sau fr accent, > voc. postpalat. semideschis 0, fie ca obinuit grafic motenit. Înc. din scrierea slav, efo BARBliLESCU, M. 19 i Xenopol în ARH. 1, 1888 -- 1889, pag. 249, fie ca transpunere fcut de strini, fie prin atragere la seria alternanelor ou. caracteristic graiurilor; -o final pro -u. substituind ierurile i iusul mare, cf. ROSETTI, L. 2\), fie redîndu-l pc -u din articolul hot. -ul; alternana arhaic a voc, centr. închise 'i eu voe, semideschis ; închiderea voc. anter, e > i, caracteristic graiului; separarea grafic, a termenilor sintagmei sau geminarea lui .: în comp., indicînd fie o tradiie grafic, fie o contiin. a independenei termenilor) 1 A 1-2: Campalung (g e r m., cu u. neaccentuat trecut la a, dup rut.) HERBITZ (a. 1811); Campi lung (1' r., cu voc. postpalat, 'U redat prin i) DE lVIAR- TONKE, V. (a. 1918); Camplung (1' r., cu voc. postpalat, u elidat prin subdifereniere fonologie) IORGA, A.:F.ll, (a. 1776); Campolong (g e r m.) nTRM. XV, H!52 (a. 1692), (1' o m. cu ortogr. lat.) ido ib. 1147 ta. 1646), BALAN, C.D.B. 41 (a. 1731); Campolungo (i t a 1.) CASSINI (a. ]788); Cmpolug (1' o m.) ROSETTI, L. 80 (a, 1615); Cmpurlung (1' o m., scris i: Cmpul lung, Cm[pttl]hmgu, Cmz.pullunz.gu, Cms.pUlz.-lUnz.gu, Cmpul- lwn[g] z., Cmpp'ul-lungu, C(rn)pullungu, KZ.I\\nI:lA AI:lHI'l:l.a.) ROSETTI, LY48,
4,9 (a. 15\)5), 91 (începutul sec. XVIII), IORGA, D.B.l, 48 (a. 1631). - .. ; Cmpulungul (1' o m., scris Crnpu Lungul) GHIBANHSCU, S.I. X, 107 (a. 1753); Cenpulung (1' o m., cu Ol'togr. pol.) HURM, XV, 144\) (a. 1692); Cimpolung (g e r m., cu oclus. veI. surd palataI. notat ci, dup lat.) HURM. XII, 838 (a. 1600) ; Cîmpullug (1' o m., scris eu crHtim) ROSETTI, L. 57 (începutul sec. XVII) ; Rampolonc (p o 1., CU" asurzi rea oelus. sonore g) IORGA, D.B. II, 92 (a. 1699); Kâmpul Lungii (1' o rn., cu oclus. surd c redaLh prin k, dup germ.) FILIPESCl] - PARTENI (cea 1866); Kim- polang (f r., probabil greeal, de tipar, eu -a· pro -'u-) I,ANGLOIS (a. 1812); Kumpolung (g e r m., scris i !.almpolwng, cu voc. centI'. î devenit voc. ante1'. il sau ii, dup magh.) l\HJLLER (a. 1792) , IVIANNERT, U. (a. 1799), SCHMIDBURG (a. 1801); Kiimpullung (1' o m., dup ortogr. greac) CANTEMIR, P.M. (a. 1737); f\:mvmaJIynra (1' u S, cu iU neaccentuat trecut la a) KARTA MOLD. (a. 1770); KIlTIl:l ?cl:ly'ri:l (g l' e c, cu grupul ng redat prin gg) RIGA, 1\1. (a. 1797), KARTA MOLD. (a. 180<:!!). -- 1 A 7 Campolongo (i t a 1.) IIURl\L XV, 1440 (a. 1691), ido V2, 236 (a. 1692), IORGA, lVI. 97 (a. 16\)9), (fr.) OLINESCU, B.13 (a. 1705), (germ.) HURlVI. IX1,555 (a. 1718) ; Campus-Longius (l a t. - mag h.) HURM. XV, 1104 (a. 1643); Dolhopole (u c r. i poL, scris i Dolhopole) HURl\L supI. II, voI. IIIl>
158, 161, 162 (a. Hî87), KREDEL, D.O. (a. 1(31) ; Hoszszumezo (m a g h., scris i Hoszezumeze, H08.z8ztl-.lvlez6) HURM. XV, 1232, 1236 (a. 1653), 1304 (a. 1660), ]306 (a. 1(61); ÂMa\)fII <MI€ (s 1 a v 0-1' o m.; scris i t\t\ 1.r'mM, ÂA&I'enM .a.) TOCILESCU, D.I. 529 (a. 15(5), 54,7 (sec. XVI), HURM. XV, 786 (cea 1601), 915 (a. l{i21), 990 (a. 1663), 1194 nota 1 (a. 1640 1650). - 1 B 1 : Cîmpul Lungit (1' om.) 1\1. COS'l'IN, 195 (a. 1675). - 1 B 2: Cmpulungu Romnescu (1' om.) HURM. XV, 1398 (a. 1684); Cîmpul- lungul Românesc (1' o 11.) SIHERA, S. 107 (a. 18(9). - 1 B 3: Cmpulungu Sucevii (1' o m.) BALAN, l.e. 300 (a. 1766). - 1 B 6: Campolongo Moldaviae (e n g 1.) SENEX, N. (a. 1710), (f 1'., scris Campo Longo) HOMANN, R.H. (a. 1718), (g e r m., scris Campo Longo) WEIGELIUS (a. 1719). - 1 B 7: Cmpulungul Molodovenesc (1' o m., cu polnoglasia -olod- pro -old- dup ucr.) 'l'EFANELLI, D.e. 325 (a. 18(6) ; Cmpulungul Muldlvenesc (1' o m. cu detcrrninantul derivat din Mulduoa, v. Mo 1 d o v a) BALAN, D.e. 68 (a. 180'j.) ; IhIlVmYJIYHf-Mo;II,Il,OBCIlCeI\ (rus) IANIEVA, R. (a. 1955), SLOVARI (1905), ATLAS MIRA (a. 1967). - 1 C: Watra, (g e r m.) vVUSSTN-WENZELY (a. 1790). - II 3: Phaza Kempu- Iungului (g e l' m.) TEFANEIII, D.C. 137 (sfîritul sec. XVIII).
- A bre vie l' i. (Particulariti gencrale: presupun aproape toate sint. sau tradiia graficii a sintagmelor, pc care o depesc cronologic; adj, nu e abreviat în sint. primare ci numai în sint. secundare, indicînd c în primul caz este interior i necesar numelui, iar în al doilea facultativ i adi- tional ; abrevierile germ. sînt confectionate dup cele rom., carc Ie preced cronologie, adesea chiar ea topic il sint.) 1 A 1 -2 : Cig (1' o m., presupune un eomp.) IORDAN, T. XII (a. 19(3) ; C. Lung (1' o m., scris i C.-L'Ung, C Lung) ROMÂNIA (1\)01), ; Cp. Lung (1' o m., scris i Cp LLlng) ROMÂ- NIA (cea 1\)40) ... 1 A 7: Cmpulung Moldov. (1' om.) TEFANELLI, D.e. 321 (a. 1805), 367 (a. 1817) ; Cîmpulung MoId. (1' o m., scris i Cimpu- lnngu , Cîmpul'ungul) TEFANELLI, D.e. 251 (a. 17\)5), ... (g e r m.) BALKAN (1!J40); C.Mu. (1' o In. = "C'lmpulung mulduvenesc") BALAN, D.e. 69 (a. 1804) ; Kimpolungul MoId. (g e l' m., scris i Kimp,!-Zwng) 'ER- MANN (a. 1851) ... ; Kimpolungul Moldow. (germ.) GRAMADA, r. 243 (a. 18H5) ; ... MoId. Kimpoiung (g e r m., cu schimbarea topicii) GHA- MADA, P. 2",1,3 (a. 11tW)... .
- E tim o log i e. MIRONESCU, 216 menioneaz o etimol. pop. germ. cu punctul de plecare Într-o variant germ. a socion., Karnpdung: aici ar fi fcut tabr cavalerii teutoni i i-ar fi pieptnat prul (germ. "karn- peln", de unde "kampelwng", pieptntur). Verbul germ. este îns leiimmen, iar subst. Kiimmen, derivate de la Kamm "pieptene". Ideea de tabr este sugerat de asemnarea fonetic eu vb. !carnpieTen "a face tabr". Baza etimologiei fiind radicalul, adic partea defprmat a socion. (cealalt e adj. rom. lung), este o etirnol. pop. parial; deoarece în lipsa unui termen de asociatie identic în germ., ea creeaz ad hoc o_form. intermediar pe care se sprijin, este de tip reversibil. - Dup ZIDARIA, S. IOH "numele acestui ora provine din denumirea de cîmpulwngttr'i (cîmpuri alungite) dat de strmoi vilor Înverzite Întinse Între munii moldoveni." Ent.
25 PRINCIPII AU. LEXICOGRAFIEI TOPONIMICE 97
dmpuZ,ung nu exist Îns în zona noastr de anchet i n-a fost înregistral nici În anchetele indirecte din "Moldova. Formal, el nu poate preveni decît din omonimia unor top. Cîmpulnng, iar pentru ca fenomenul s fie posibit este necesar prezena acestora Într-o zon limitat, care s permit cunoaterea lor de ctre masa populaiei. Condiiile nu sînt respectate la nivel popular; ent, cîmpulun§!, este de provenien cult, rezultat al crerii clasei toponimice la nivelul sistemului toponimie românesc, Izvorul erorii este indentitatea aparent a termenului abstract dmpulnng (pl. cîmptdung'Uri) cu sint. popular cîmp lung (pl. cîmpuri lungi), care i-a fcut pe geografi s-i atribuie primului o origine popular, dei era propria lor creaie... mai veche. Proba practic a substituirii este aceea c termenul este declarat ent, pop. numai în zonele în care exist, un top. Cimpulung, în special în Bucovina. Cf. : irurile acestea de mwni sînt despr1r'ite prin vi'd,le largi ale apelor Moldoca i JYIoldovia. Aceste vi s'înl denumite de localnici "cîmpulun- guri", GJOGR. SUC. 59 (a. 1960). Depresiumile Iongitudinale, cunoscute în Carpaii Orientali sub nu vmele de "c!;mpulungu,Ti". COTE - MARTINIUC, 206 (a. 1960). -- Dup RESMERI'J'A, 937 i IORDAN, T. 493 etimologie soeion. este sint. cîmp (1) lung, cu ent. art, Aceasta este, într-adevr, baza lexical, dar nu a socion., care este o polarizare toponimic, ci a topograficului neatestat. O dovad lingvistic de vechime a satului este apariia toponimului cu sens exclusiv socionimie, f.r a fi atestate fazele iniiale ale procesului de polarizare, cum ar fi satul de la (sau din) Cîmpu Lung. Totui, satul nu poate fi anterior desclecatului, cum cred unii istoriei, - i aceasta pentru c vama spre Ungaria a fost iniial în satul Vama (COSTA.CHRSCU, D.M. I, 78, a. 1409), care reprezenta deci punctul terminus locuit. Probabil c, pc atunci, Cîmpulung nu avea consistena unui sat, ci cuprindea doar cîteva proprieti izolate. Se pare c el s-a dezvoltat ea atare în a doua jumtate
a sec. XV, pentru c la 1527 avea un ureadnie iar spre sfîritul sec. XVI era destul de mare ea vama s se mute aici (ef. doe. din 1583, 1638 .a., care vorbesc despre vameii i vama. domneasc din Cîmpulung, HURM. XV, 691, 10Lb7, BA.LAN, I.C. 71). - Populaia este contient de semnifica.tie, dei sint. s-a, transformat de mult în comp. Cf. MARIAN, T. 176 (a. ]895) : "un cîmpuor [sicl] lung" ; Fru: "îi un cîmp lung"; Dra : "un cîmp hmg i neted"; Sad: "e un cîmp lung, cel mai Întins ora" ; Ben: "era un cîmp înainte, nu erau ci" ; Clg, Poj, FuM: "cîmp lung".
Schema este complet, în sensul c menine toate împririle i subîm- pririle operate în articol, pentru a evidenia atît concepia cît i metoda concret de lucru. Am dat de regul un singur citat ilustrativ, dar mai mult sau mai puin la întîmplare, pentru a facilita inteligibil itatea ; în cazuri excepionale am suplimentat numrul citatelor fie pentru ca situaia s poat. fi mai bine îneleas, fie pentru a sublinia detalii de tehnic propriu- zis. Din ultimul alineat, etimologia, am transcris cîteva paragrafe. Deoa- rece nu considerm necesar, pentru scopul propus, explicitarea siglelor, precizm doar c orice sigl eu majuscule la care nu se d pagina reprezint
7 - Anuar de lingvistic, Academie
o hart. Siglele cu minuscule corespund punctelor anchetate de autor: Ben = Benia - Moldova - Sulia; Bot = Botu - Fundu Moldovei; Br S = Brodina de Sus - Izvoarele Sueevii; Brz = Breaza; Cbb = Cîrlibaba ; Clg = Cîmpulung Moldovenesc; Col = Colacu - Fundu Moldovei; Dei = Deia - Frumosu ; Dra = Dragoa - Frumosu : Fru. = Frumosu ; Ful}l = Fundu Moldovei; ISn = Izvoarele Sucevii; MoS = Moldova - Sulia; Ma = Moldovia ; ObU = Obcina Ursului Fundu Moldovei; PNe = Pîrîu Negrii-Breaza; PoJ = Pojorîta; Por=Porcescu (Breaza de Sus)-- Breaza ; Sad = Sadova; StIl = Sulia - Moldova - Sulia; "Varn = Vama; VaM = Vatra Moldovitei ; VaP = Valea Putnei - Pojorîta ; VSt = Valea Stînii - Cîrlibaba. Precedate de ARII. si urmate de o cifr indic materialul extras din arhivele comunale, cu tril1itere la numrul dosarului. Urm- toarele sigle reprezint caietele de anchet indirect : SFrnFm = Fundu Moldovei; SFrD = Deia -Frumosu; SFrFr = Frumosu; SMsB = Benia i-- Moldova - Sulia; S.lsMs = Moldova-Sulia; SPoPo --: Pojor îta ; SPo V = Valea Putnei - Pojorîta.
Este necesar i explicitarea abrevierilor care nu sînt uzuale sau sînt mai puin clare: absol, = absoluti) ; ari, = articulatf) ; comp. = compus; comn. = coronim "nume de regiune"; descr, = descriptiv(); dis- [unei: = disjunctiv'(.) ; dr. = dreapta; echipol. = echipolentt}: ent. = entopic; etnan. = ctnonim ; filon. = fitonim ; heterojumc. = heterofuncionalt.) ; hodon. = hodonim ("nume de cale de comunicaie"); homofumc, = homo- funcional(); hu: -- huul(); locat. = locativ; mi, = munte; neart. = nearticulatt] ; "nom. = nominativ ; opoz. = opoziie; 01'011. = oronim; p. anal. = prin analogie; patrion, = patrionim ("nume dat indivizilor dup, origine") ; patron. = patronim ; perifr. = peri fraz, ; p. ect. = prin extensie; p. gencTaliz. = prin gencralizare; p. polar. = prin polarizarc ; privat. = privativ ; p. toponim. = prin toponimizare ; 8'int. = sintagm; socion. = socionim ("nume dc localitate"); st. = stînga; top. = toponim; irad. = traducere.
Toate variantele înregistrate la alineatul antepenultim (în numr de 170) vor figura în corpul principal al dicionarului, cu trimitere la cuvîntul- titlu respectiv; aceeai situaie pentru abrevieri (eu meniunea categoriei). Toate entopicele care apar, fie cu funcie toponimicfl, fie pstrîndu-i funcia (în sintagme toponimice) vor figura Într-un corp secund cu trimitere la sensul. la care apar în corpul fiecrui articol toponimic i cu meniunea funcici lor în situaia respectivii. Corpul secund va fi în acelai timp un glosar de entopice, cuprinzînd nu numai cuvintele nea testate în dicionare sau rare, ci toate apelativele care circul (sau au circulat) în zon, cu variantele i sensurile lor. Orice entopic mcn"ionat în dicionarul

74 dragoŞ moldovanu 2

Documents

Anca Davidoiu-Roman, Dumitrița Stoica, Dragoş Silviu ... · Anca Davidoiu-Roman, Dumitrița Stoica, Dragoş Silviu Păduraru Limba și literatura română Clasa a XI-a STANDARD

Legea 74 Din 2015

3. Resurse de Productie-74

Divina Vindecare 74

Anca Davidoiu-Roman, Dumitrița Stoica, Dragoş Silviu ... si literatura romana... · Anca Davidoiu-Roman, Dumitrița Stoica, Dragoş Silviu Păduraru Limba și literatura română

Bănescu Dragoş Alexandru

Apostolia 74 mai interior ITepiscopia-italiei.it/apostoliaitalia/74.pdf · 2020. 1. 21. · APOSTOLIA • NR. 74 MAI 2014 3 TÂLCUL EVANGHELIEI Hristos a săvârșit nenumărate mi-

tirgumureseanul nr.74

LISTĂ LUCRĂRI – ALEXANDRU DRAGOŞ OVIDIU lucrari Alexandru Dragos...CENTRUL NATIONAL DE MANAGEMENT PROGRAME – CNMP 1 LISTĂ LUCRĂRI – ALEXANDRU DRAGOŞ OVIDIU 1. Lista celor

Alexandru Lascarov-Moldovanu Încorsetările unei vieţi · Alexandru Lascarov-Moldovanu Tecuci, 4/5.04.1885 – 17/19.04.1971, Bucureşti Muzeul Naţional al Literaturii Române:

Anghelescu_2007 p 58-74.pdf

Recuperarea_noastra - Liviu Moldovanu

HG 74/2002 actualizata

NEGRU-VODĂ AND DRAGOŞ. LEGEND AND …atlas.usv.ro/www/codru_net/files/CC15/02_Carciumaru.pdf“Codrul Cosminului”, nr. 15, 2009, pp. 23-43 NEGRU-VODĂ AND DRAGOŞ. LEGEND AND HISTORICAL

Hildebrandt en sus trece 74

74 Traumatism Tora

Nr 74 Septembrie 2011

Moldovanu Proiect La Investitii Word 2011

MOLDOVANU RADULESCUdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/136616/2/Moldovanu Corneli… · IN VERSURI. Reprezentat pentru întâia oară pe scena Teatrului Staționa! din iași, tn

Hildebrandt en Sus Trece 74

IOANA MOLDOVANU, Structura lingvistică a Bibliei de la Bucureşti

Al. Lascarov-Moldovanu - Viata Crestina in Pilde-1

Moldovanu, Dragos-Hidronime-de-origine-veche-turcică-în-sudul-Moldovei.pdf

74 Drept International Public

DANCLA OP.74-Exercitii Tehnice

Alexandru Lascarov-Moldovanu Încorsetările unei vieţi

Cum Să Susţii Un Discurs Remarcabil de Dragoş Stoian

Decretul 74 Din 1975

Al. Lascarov-Moldovanu - Viata Crestina in Pilde

Acelerando #74

Dragoş Protopopescu Valoarea latină a culturii engleze

DRAGOŞ MOLDOVANU, Toponime de origine romană în

Cum Să Construieşti Un Discurs Remarcabil de Dragoş Stoian

Scrisori de Razboi Din Anul Vitejiei Romanesti 1941 - Al. Lascarov-Moldovanu

ORDIN 74-10.2013 (MO682-06.11.2013)