CulturaEditia de Joi, 29 Aprilie 2010

"Mascariciul" sau viata actorului intre tragic si comic69

Este suficient ca un spectacol care il are drept "cap de afis" pe Horatiu Malaele sa aiba succes, darcand acestuia i se alatura un partener pe masura, Nicolae Urs, cu o forta expresiva imensa,publicul ramane mut de uimire si satisfactie. Textul de zile mari al lui Anton Pavlovici Cehov,"Mascariciul", reprezinta cantecul de lebada al oricarui profesionist al scenei, a carui viata seconfunda cu arta. Un numar mare de iubitori ai artei dramatice, printre care si multi tineri, au primitasa cum se cuvine "Mascariciul" cehovian, un spectacol tonic, plin de culoare, in care viata, cuaduceri aminte senine si dezamagiri personale, este traita cu pasiune. Evenimentul s-a desfasuratmarti seara, la Casa de Cultura a Sindicatelor.

Prezent in fata salii de teatru, "o groapa" evanescenta unde spectatorii "curg si se duc", la fel ca apaunui izvor, Vasili Vasilici Svetlovidov (Horatiu Malaele), dupa un spectacol de succes, aniverseazapatru decenii de teatru chiar in templul artei. "Singur ca vantul in stepa", fara familie, actorul isispune povestea singurului suflet dispus sa il asculte si sa-i tina isonul, in compania unui pahar cuvotca, sufleurul teatrului, Nikita Ivanici (Nicolae Urs). Actorul, ca individ angrenat in sistemul social,nu este un model, personajul interpretat de Malaele avand un viciu - alcoolul, dar si vesnicanemultumire.

Replicile pe care si le dau cei doi protagonisti creeaza un fluid invizibil, dar incandescent, carevrajeste publicul, lasandu-l mut de uimire. Meritul piesei - pe langa textul lui Cehov si punerea inscena deosebita - este acela de a tine cu sufletul la gura spectatorul, care reactioneaza pozitiv sidezinvolt la schimbul savuros de replici. Insa, in spatele cuvintelor se ascunde un tragism nebanuit:artistul isi joaca pe scena propria viata. Chiar si la apusul carierei, dupa patruzeci de ani dedicatiartei dramatice, intr-un orasel de provincie, actorul Vasili Vasilici gaseste puterea de a rade si de aface haz de necaz.

In succesiunea de scene care tin cu sufletul la gura spectatorul si starnesc hohote de ras spontane,memorabila este cea in care artistul da lectii de actorie sufleurului. Piesa pune sub luminareflectoarelor "drumul spinos al artistului", de la cuvant la replica desavarsita. "Potriveste cuvantuldupa gest si gestul dupa cuvant, cu masura", spune actorul, pentru ca, in caz contrar, riscul e preamare: prostul va rade, iar cel destept va fi dezamagit. Actorul nu face rabat de la calitate, VasiliVasilici care l-a jucat pe Hamlet doreste ca arta sa fie respectata de generatiile viitoare: "Tineriijoaca cu capul, iar actorii joaca cu trupul, cu tot sufletul". Dispus sa recite si nu "sa sufle" un text,Nikita Ivanici se lasa pe mainile maestrului.

O alta scena care s-a fixat pe retina spectatorilor, ocupand un loc important in memoria afectiva,este cea a pseudo-ospatului de proportii pantagruelice. Cu o mare forta de sugestie, ospatul la careactorul si-a invitat sufleurul a atatat pofta de a-si delecta papilele gustative chiar si celui mai satuldintre spectatori. Alaturi de Malaele si Nicolae Urs, publicul s-a simtit in largul lui, a aplaudat lascena deschisa, a privit in culisele vietii de actor si s-a intristat. Si a ras, pentru ca rasul esteapanajul omului inteligent sau dupa cum zicea Nicolae Urs, in loc de prolog: "Starea naturala a

Pagina 1/2

omului este sa fie caraghios".

La final, publicul s-a ridicat instantaneu in picioare, pentru a rasplati, prin aplauzele indelungi, regalulactoricesc. Malaele le-a propus celor prezenti un joc cu obiecte de recuzita, care au luat drumulpublicului.

Actorul Horatiu Malaele lucreaza, in prezent, la un nou spectacol, "S-a sfarsit cum a inceput", deSean O\'Casey, dar si la "Femeia care si-a pierdut jartierele", dupa Eugene Labiche, in regia luiSilviu Purcarete. Piesele vor putea fi vazute si la Constanta, la initiativa directorului Casei deCultura, Gheorghe Ungureanu.

Pagina 2/2