633-cap. 1 curs farmacie

5/17/2018 633-Cap. 1 Curs Farmacie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/633-cap-1-curs-farmacie 1/47

1.Introducere



Cap. 1. Introducere în studiul tehnicii farmaceutice

8

1.1. Introducere

1.1.1. Primele izvoare

Primele izvoare în care se menţionează despre medicamente şimedicaţie sunt:

- operele sumeriene (farmacopeea sumero-babiloneană),- indiene (vedele: Rigveda şi Atharveda), - chineze, aparţinând dinastiilor Thau (sec. XI-III î.Ch.), Song (960-

1280), Ming (1368-1644 - Tratatul Ma - King ),- egiptene (papirusul Ebers) descoperit de către G.M. Ebers în 1873 şidatat la anul 1550 î.Ch., papirusul Hearst, Edwin-Smith, Chester-Beaty Veterinaria ).

Papirusul veterinar de la Kahun (din perioada faraonului Amenemhat,1850-1800 î.Ch.) este cel mai vechi tratat de medicină veterinară din lume.

Sacerdoţii Mesopotamiei antice "ghiceau" viitorul cercetând organeleinterne ale animalelor sacrificate (un tratat de acest fel conţin nu mai puţinde 10.000 de informaţii) au ajuns astfel să cunoască morfologia animală(Drâmba, 1984).

În medicina babiloniană se face pentru prima oară în istoria civilizaţieideosebirea dintre vraci şi medic, nici unul dintre ei nedorind să fie confundat

cu celălalt, faima medicilor babilonieni răspândindu-se în tot Orientul Apropiat (Drâmba, 1984).

Textele medicale babiloniene vorbesc despre examenul clinic,diagnostic, prognostic şi tratament, descriindu-se, pe lângă tradiţionaleleamulete, rugăciuni, exorcisme şi noţiuni despre: dietă, uncţie, raţie, loţiune,cataplasmă, bandaj, pansament, tratament antiparazitar etc. (Drâmba,1984).

Codul lui Hammurabi demonstrează că, în societatea timpului, mediculse bucura de o înaltă consideraţie. Codul este prima lucrare care stabileştetarifele datorate medicului şi veterinarului pentru operaţiunile efectuate înfuncţie de categoria socială a pacientului sau a stăpânului de animale.

Chirurgii egipteni au fost primii care au aplicat punctele de sutură şi, deasemenea, cei dintâi care au folosit atelele, ei descriind, încă din sec. al II-lea î.Ch., 48 de cazuri de luxaţii, entorse şi contuzii (Drâmba, 1984).

Răspândirea acestor cunoştinţe despre arta tămăduirii animalelor s-afăcut prin intermediul evreilor şi arabilor (lucrările lui Kabus şi Kitab al Felah,a lui Abu-Zacaria, sec. XII, ajung până în Elada antică unde hippiatros




9

strămoşii medicilor veterinari de azi, tratau cu predilecţie specia cabalinăutilă în războaie) şi mai apoi în peninsula italică.

Net superior italioţilor băştinaşi, etruscii (originari din Asia Mică şi stabiliţi în peninsulă încă din sec. XV î.Ch.) au avut preocupări reale în medicinaveterinară şi terapia animalelor.

Mai târziu, sub influenţa Orientului mediteranean, terapia veterinară s-adezvoltat tot mai mult. În această perioadă, administrarea medicamentelor se făcea pe trei căi: orală, anală şi nazală.

Pansamentele impregnate cu substanţe medicamentoase erauconfecţionate din pânză, lână sau bureţi. Unanim se recunoaşte că artaterapiei animalelor a parcurs mai multe etape:

• mistico-religioasă, etapă în care unicul remediu era invocarea zeilor,suferinţele datorate bolilor fiind peste limita de înţelegere a omului primitiv;

• etapa utilizării raţionale a medicamentului, când prin experienţa desecole, s-a ajuns la concluzia că vindecarea se poate realiza corect numaiprin administrarea substanţelor terapeutice.

Acum are loc sciziunea dintre noţiunile de preoţi terapeuţi, medici umanişi, mai apoi, cea de hipiatru (viitorii medicus-veterinarius).

În această perioadă s-au preparat formele medicamentoase: infuziile,decocturile, vinurile şi oţeturile medicamentoase, pulberile, pilulele,unguentele, extractele, clismele etc.

Filosofii eleni au introdus spiritul ştiinţific în sensul explicaţiei raţionale afenomenelor naturii. Ei au căutat să scoată medicina din temple, creând

între altele ştiinţa vieţii.Hipocrate din Cos (460-375 î.Ch.), părintele alopatiei, a emancipatmedicina incluzând în lucrările sale şi referiri la tămăduirea animalelor,introducând metodele ştiinţifice de observaţie şi tratament.

De la Claudius Galenos din Pergam (131-210 î.Ch.) ne-au rămas scrierireferitoare la latura aplicativă a tehnicii farmaceutice fapt pentru care esteconsiderat părintele acestei ştiinţe: tehnica farmaceutică sau galenică.

Primele forme medicamentoase indicate în aceste scrieri au fost:pilulele, bolurile, globulele, poţiunile, infuziile, decocturile, melitele, vinurile şioţeturile medicinale, emplastrele, cataplasmele şi sinapismele, farmaciagalenică îmbogăţindu-se odată cu punerea la punct a operaţiunii de distilare(în Persia), cu noi forme medicamentoase ca: apele aromatice, uleiurile

esenţiale, alcoolul, tincturile şi spirturile medicinale.Arabii sunt primii care separă prin lege profesia de farmacist de aceea

de medic şi cei care introduc alchimia, ştiinţă care a făcut servicii farmacieiprin descoperirea printre altele a sărurilor de mercur, argint, acid nitric şiclorhidric, a fosforului, potasiului caustic etc.




10

În această epocă domină doctrina lui Paracelsus (1493-1541), iniţiatorulfarmacologiei ştiinţifice - iatrochimia şi primul care a introdus termenul de"quinta entia " (principiul activ).

Pe teritoriul vechii Dacii strămoşii noştri erau renumiţi în arta vindecăriifolosind în acest scop plante medicinale (Giurescu, 1971). Aceste cunoştinţede botanică medicală ale geto-dacilor sunt larg semnalate în operele luiDioscoride, considerat părintele farmacognoziei (în lucrarea "De materiamedica") şi ale lui Pseudo - Apuleius, celebrii botanişti ai antichităţii.

După ocuparea şi integrarea Daciei în Imperiul Roman (106-291)informaţiile vremii despre terapia animalelor pătrund în Dacia prin aşa numiţiimulo medicus sau medicus pecuniarus care erau prezenţi în fiecare legiuneşi care îşi desfăşurau activitatea în infirmeriile de animale, denumitevaletudinaria şi mai apoi veterinaria (Giurescu,1971).

După retragerea administraţiei romane din Dacia, în perioadaprefeudală, cunoştinţele despre terapia veterinară au stagnat.

Dintre popoarele migratoare, pe teritoriul Daciei, singurii care au introdusinformaţii despre terapia veterinară au fost sarmaţii , citaţi în lucrările sale decătre Apsyrtos (pe la 300), considerat părintele medicinei veterinare.

În această perioadă, se va consolida medicina populară etnoiatria, caresecole de-a rândul va ţine locul medicinei raţionale, călugării terapeuţi avândun rol deosebit în vindecarea animalelor, şi care, în seminariile de la Iaşi şiBucureşti, studiau, printre altele, şi "Elemente de medicină umană şi veterinară" (Simionescu, 1984).

Evul mediu, deşi Ev "negru" al ştiinţelor, a adus primele "codex "-uri demedicamente (sec. IX şi XII), apărute sub îngrijirea arabilor. La Bagdad, Avicena (980-1037) scrie în această perioadă "Canonul

medicinei ", în cinci cărţi, lucrare fundamentală pentru medicina Evuluimediu. Alături de Avicena, Al-Razi, "fondatorul terapeuticii clinice" esteprimul care a folosit alcoolul (obţinut de el) ca antiseptic (Drâmba, 1987).

Maimonide (Musa Ibu Maimun), 1135-1204), scrie "Cartea otrăvurilor şi antidoturilor drogurilor mortale", fiind una din primele lucrări de toxicologie(Drâmba, 1987).

Epoca modernă are câţiva reprezentanţi de seamă ca:Lavoisier şi Lomonosov, care au pus bazele chimiei moderne,

influenţând astfel direct dezvoltarea ştiinţelor farmaceutice.

Scheele descoperă clorul, bariul şi molibdenul;Glauber , sulfatul de sodiu;Homber , acidul boric;Bertholet şi Whöler, descriu pentru prima oară căile nebănuite ale

sintezelor organice.




11

Vanquelin, Pelletier, Baumé, Würtz ş.a. au avut, de asemenea, un rolimportant în descoperirea a o serie de substanţe chimice minerale.

Descoperirile epocale ale lui Louis Pasteur au revoluţionat medicinasecolului al XIX-lea. De atunci, tehnica farmaceutică foloseşte sterilizarea şimetoda aseptică. Tot din această perioadă, se cunosc ca forme galenice:comprimatele, granulele, caşetele, fiolele.

În secolele XIX şi XX, se descoperă vitaminele, medicamentele dingrupa arsenului, chimioterapicele, derivaţii pirazolonului, sulfamidele şipenicilinele.

În Ţările Române primele preparate medicamentoase de uz veterinar aufost aduse de "spiţerii " şi medicii veterinari instruiţi la Viena, Veneţia şiConstantinopol. Prima "spiţerie", deschisă la noi, a fost înfiinţată în anul

1776 (de către un negustor armean).Primul farmacist român apare în 1818, la Iaşi.Ulterior, farmaciştii s-au organizat în "corporaţii ale spiţerilor" (în 1836, în

Muntenia şi 1854, în Moldova). În 1860, se publică prima taxă oficială a medicamentelor, iar, din 1

ianuarie 1863, a intrat în vigoare prima Farmacopee română, editată, dupăobiceiul vremii, în limbile română şi latină.

La 25 de ani după înfiinţarea primei Ecole Royale Veterinaire din Lyon1 (1762), de către Claude Bourgelat (1712-1779) prima formă instituţionalizatăde învăţământ veterinar naţional a fost înfiinţată la Cluj, încă din 1787, ca şi"catedra de terapie veterinară "din cadrul Institutului medico-chirurgical.

Este posibil ca această catedră să fi existat încă din anul 1775, anul

fondării Institutului medico-chirurgical (printr-un ordin imperial al MarieiTereza) (Ghergariu, 1994). În 1787, Institutul era alcătuit din două catedre:• I - Anatomie, Chirurgie, Obstetrică, condusă de către profesorul

Josephus Laffer;• II - Terapie Veterinară, condusă, la început, de Petrus Fuhrmann. Învăţământul veterinar s-a predat împreună cu cel medical în cadrul

Institutului, până în 1872, absolvenţii primind titlul de Magister chirurgicale et obstetritiae veterinariae, fiind abilitaţi să exercite atât medicina omului, cât şia animalelor (Ghergariu, 1994).

Potrivit "Summa Praeceptorum Studium Chirurgiae et cursum biennalemdeterminatium" (Maizner J., cit. Ghergariu, 1994), planul de învăţământ, în1793, arăta astfel:

• anul I: sem. I - Anatomia; sem. II: Obstetrica teoretică, Medicina legală,Fiziologia, Biologia;

• anul II: sem. I: Patologia, Farmacia, Terapia veterinară I; sem. II:Terapia veterinară II, Oftalmologie.

1 După 1762 s-au mai înfiinŃat şi alte şcoli de medicină veterinară dintre care amintim:Paris–Alfort 1766, Torino 1769, Copenhaga 1780, Berlin 1790, Milano 1791, Londra 1792, Madrid 1793, Berna 1806 etc.




12

Din 1834, durata învăţământului se extinde la 3 ani, în anul terminalefectuându-se stagii de practică (Ghergariu, 1994).

În 1860, se înfiinţează de către dr. Carol Davila, coala de medicină şi farmacie, iar din 1 ianuarie 1861, acelaşi Carol Davila, conform "Înaltei resoluţiuni " a domnitorului A.I. Cuza, va înfiinţa, la Bucureşti, "coalaspecială de veterinărie", aparţinând "Ministerului de Răsboiu", alături decoala de medicină şi farmacie. În cadrul acestei şcoli, în anul al III-lea destudii, figura, ca materie fundamentală, şi "Farmacologia ", predată, la început, de medicul veterinar Carol Prokesch (venit în România în 1852),instruit la Viena, titularul "Clinicei veterinare " locul să fiind luat apoi de cătreIon Popescu (Simionescu, 1984).

Tot în această perioadă apar primele lucrări cu elemente de terapieveterinară. De exemplu, în 1814 apare la Buda “Calendarul ce slujeşte pe100 de ani (1814-1914)” pe cheltuiala lui Nicola Nicolae din Braşov care arealocate 31 de pagini cu un titlu specific: “Doftorie împotriva celor câtevaboale ce lesne şi adesea ori se întâmplă cailor, boilor şi altele”.

În aceeaşi perioadă apare broşura: “Doftorie contra gălbezii ”, a lui tefanGîing, unde autorul recomandă “rădăcina de Filice” (Filis major).

La Iaşi apare în 1834 “Iconomia rurală şi domestică” cu caracter despecialitate sub îngrijirea postelnicului Drăghici Mănilă.

Totuşi, prima carte de terapie veterinară propriu-zisă a fost lucrarea:“Oarecari învăţături pentru căutarea bolilor şi prăsirea vitelor domestice”apărută la Bucureşti, în 1842, scrisă de către Ion Huboţi, diplomat al şcolii de

medicină veterinară de la Viena.Din 1864, ca urmare a "Legii asupra instrucţiunii ", "coala de veterinărie"va fi considerată ca făcând parte din "Instrucţiunea superiore", durataperioade de studii crescând de la 3 la 5 ani (Simionescu, 1984).

În acea perioadă, farmacia română era reprezentată de mai multecategorii:

• farmacii cu hrisov domnesc , transmisibile;• farmacii personale, netransmisibile;• farmacii transmisibile, prin moştenire sau vânzare. Legea sanitară din

1874 va introduce "concursul pentru obţinerea concesiunilor de farmacii ".Naţionalizarea farmaciilor în România a avut loc în 1949 şi 1953.Industria de medicamente s-a dezvoltat treptat, cea mai veche fabrică de

medicamente atestată din România fiind cea de la Iaşi, urmată de cele dinBucureşti şi Cluj (Simionescu, 1977). În 1884, la Bucureşti, a avut loc"Primul Congres al medicilor, medicilor veterinari şi farmaciştilor români ", cutrei secţiuni: medicală, veterinară şi farmaceutică.

Primul Congres naţional al medicilor veterinari a avut loc în 10-12 mai1882 (zile considerate ale meseriei).




13

Învăţământul farmacologic şi farmaceutic veterinar din România,recunoscut şi adoptat încă din zorile medicinei veterinare moderne, a avutexponenţi valoroşi care au constituit elita intelectualităţii medicale româneşti,prilej de mândrie şi recunoştinţă pentru numeroase generaţii de mediciveterinari faţă de dascălii lor:

C. Prokesch, Al. Locusteanu, G. Slavu, N. Popescu, Fr. Popescu,Olimpia Vechiu, E. Licperta, P. Balaci, M. Mircea, A. Vinţan, O.Schöbesch, A. Gherdan, C. Stătescu, Ingeborg Bogdan, R. Tudorache.

Actualmente titularii disciplinelor de profil de la facultăţile de medicinăveterinară sunt:

FMV Bucureşti: Prof.Dr. Maria Crivineanu

FMV Cluj Napoca: Conf. Dr. Veturia NueleanuFMV Iaşi: ef. Dr. Valentin NăstasăFMV Timişoara: Prof. Dr. Romeo Teodor Cristina

1.1.2. Farmacopeea

Farmacopeea este îndreptarul de bază pentru prepararea formelor medicamentoase al cărui nume derivă din cuvintele greceşti pharmacon = remediu şi poise = fac.

Farmacopeea este codul oficial al normelor de preparare şi control almedicamentelor oficinale, al condiţiilor de puritate a materiilor prime,conservarea medicamentelor etc, având caracter de lege.

Prevederile farmacopeei trebuie să fie respectate de farmacist, medic şiindustria de medicamente.

Prima atestare a farmacopeei a fost datată la 2100 î.Ch. în Sumer purtând numele de Farmacopeea sumeriană de la Nippur , pe argilă arsă.

Prima Farmacopee Română a apărut în anul 1862 în perioadadomnitorului A. I. Cuza sub îngrijirea eruditului farmacist Constantin C.Hepites, fiind una din primele lucrări de acest gen din Răsăritul Europei.

Alte Farmacopee În Japonia prima farmacopee a apărut în jurul anului 900, unde se

descriu 1.025 de produse provenite din surse chineze. În 1679, Pharmacopeea Japonica concepută în aproximativ 70.000 de

pagini, este considerată prima enciclopedie a produselor naturale aleJaponiei. De asemenea clasică este şi opera lui Ono Ranzan (sfârşitul sec.XVIII) unde sunt descrise 1.882 de medicamente fiind o operă neîntrecutăprin precizia sa: "Introducere în farmacologie" în 48 de volume.Farmacopeea arabă includea peste 200 plante medicinale, utilizate şi astăzi.

Primele Farmacopee naţionale europene publicate au apărut la sfârşitulsecolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea: Elveţia 1775, Ţările de




14

Jos (Pharmacopeea Batavica) 1805, Franţa 1818, Italia 1840-1882 (Torino,Sardinia, Siena, Veneţia, Parma, Florenţa, Ferrara), Regatul Unit 1864 etc.

În 1865 a avut loc Primul Congres Internaţional de Farmacie unde s-aiterat pentru prima oară necesitatea unei farmacopee unitare, după douăeşecuri (1939 şi 1946), de-abia în 1952 a apărut lucrarea cu titlul"Pharmacopeea Internationalis" în limbile engleză, franceză şi ulterior, înspaniolă. Mai apoi, în 1968-1971 (completată aproape anual cu suplimente),a apărut o Farmacopee a Pieţei Comune (după o activitate în comisiieuropene de peste 10 ani). Aceste farmacopee nu au caracter de lege, eleservind ca bază de uniformizare a diverselor norme din farmacopeelenaţionale.

Din 1862 şi până în 1993 au apărut zece ediţii ale FarmacopeeiRomâne. În tabelul 1.1. este redată evoluţia ediţiilor Farmacopeei Române.

Tabelul 1.1.Evoluţia ediţiilor Farmacopeei Române

Nr.Anul

ApariţieiLimba de apariţie şi

colectivul de redacţieObservaţii

I 1863Limba latină şi română subredacţia lui Constantin Hepites dinIaşi

una dintre primele farmacopee din estul Europei

II. 1874 Limba românăse adoptă folosirea sistemului zecimal pentrumăsuri şi greutăţi

III.1892 în 1915

Ed. a III-aSpecială

Titlurile monografiilor în română,latină, franceză, germanăsub redacţia prof. C. Istrate, D.Grecescu, A. Trauch, I. Roşu

apare pt. prima oară un capitol aparte dedicatmedicamentelor de uz veterinar

IV. 1926

Titlurile monografiilor în română,latină, franceză, maghiară, rusă subredactarea unui colectivcoordonat de prof. dr. I. Vintilescu

apar capitole speciale unde sunt descrise dinpunct de vedere general formelemedicamentoase: infuzii, decocţii, siropuri,tincturi, extracte, pilule, unguente, emplastre

V. 1943Limba română sub redactarea unuicolectivcoordonat de prof. dr. I. Vintilescu

apar noi metode de preparare şi control nuapare capitolul "hormonii" care trebuia să facăparte din Ed. a V-a

VI. 1948Limba română sub redactarea unuicolectivcoordonat de prof. dr. I. Vintilescu

sunt introduse antibioticele, sulfamidele şivitamina-B2

VII.1956 în

vigoare din1957

Limba română sub redactarea unuicoordonat de prof. dr. C.N. Ionescu

apar capitole în care se descriu pe larg metodede sterilizare şi controlul sterilităţii soluţiilor injectabile, de asemenea, capitolele sunt multdezvoltate la: controlul biologic almedicamentelor şi "urgenţe în otrăviri"

VIII.

1965

suplimente în:1968,1970,1972.

Limba română sub redactarea unuicoordonat de prof. dr. P.I. Stoian

au fost introduse norme de calitate îmbunătăţite;au fost adoptate spectrometria, cromatografia şi

s-au extins complexometria, nitritometria şititrările în mediu neapos; pentru măsurarealichidelor s-a renunţat la sistemul volumetric,introducându-se cântărirea; de asemenea s-auoficializat standardele.

IX.1976 în

vigoare din1977

Limba română sub redactarea unuicoordonat de prof. dr. P.I Stoian

Se foloseşte peste tot în terminologieDenumirea Comună Internaţională (DCI)elaborată de O.M.S.




15

X. 1993 Limba română sub redactarea unuicoordonat de prof. dr. doc. D.Dobrescu şi prof. dr. C. Baloescu

creşterea impresionantă a număruluimonografiilor, adoptarea de noi nomenclaturi într-un număr record de pagini (1315)

Farmacopeea Română ediţia a X, marchează sporirea calităţiimedicamentului românesc şi alinierea acestuia la prevederile ultimelor ediţiiale farmacopeelor de circulaţie internaţională.

La alegerea monografiilor pentru Farmacopeea Română Ed. a X-a s-auavut în vedere: importanţa terapeutică şi extinderea folosirii produselor respective în practica medicală sau farmaceutică. Capitolele generale aleFarmacopeei cuprind:

• monografii pentru preparate farmaceutice,•

monografii pt. metodologia de analiză,• soluţii volumetrice,• indicatori,• reactivi,• standarde,• tabele.

Monografiile2 pt. metodele de analiză au fost amplificate şi completate cumetodologii moderne de analiză din domeniul fizico -chimic, farmaco - tehnicşi microbiologic.

Prima ediţie a unei farmacopee veterinare a apărut în 1977 şi a fostpublicată în Anglia, ca urmare a apariţiei în 1953, 1965 şi 1970 a lui "British

2Farmacopeea cuprinde monografiile substanŃelor medicamentoase simple anorganice sau organice, ale produselor vegetaleşi animale, ale formelor farmaceutice şi ale preparatelor galenice (oficinale).Ordinea succesiunii este alfabetică, titlul monografiilor fiind în limba latină şi română, în unele situaŃi fiind date şi sinonimelecele mai cunoscute După monografii în farmacopee urmează descrierea metodelor generale de analiză folosite şi tabelenecesare practicii uzuale farmaceutice. Prevederile farmacopeei sunt obligatorii pentru toate unităŃile care produc, controlează,distribuie şi depozitează medicamente.La substanŃele organice s-a adoptat Denomination Comune Internationale = Denumirea Comună Internatională (D.C.I.) indicată de către OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (O.M.S.).La substanŃele anorganice, la denumirea latină este indicat cationul şi apoi anionul, la toate substanŃele cu structură cunoscutăfiind descrisă şi formula chimică (la cele organice atât formula structurală cât şi cea brută).Masa atomică şi cea moleculară (inclusiv apa de cristalizare) este exprimată cu zecimale.Fiecare monografie de substanŃă chimică conŃine: descrierea proprietăŃilor (miros, gust, solubilitate, proprietăŃile fizice şichimice); metodele de identificare; condiŃiile de puritate: metodele specifice pentru determinările cantitative, condiŃiile deconservare şi în cazul unor substanŃe dozele maxime.

În cazul monografiilor referitoare al produselor vegetale numele plantei precede partea utilizată (ex. Ipecacuanhae radix =

Rădăcină de ipeca), după titlu urmând definirea produsului care precizează partea plantei, cu rol în terapie, modul de uscare,gradul de mărunŃire, conŃinutul în substanŃe active şi un paragraf “descriere” care include caracterele macro şi microscopiceale produsului.Celelalte sunt aceleaşi ca şi la monografiile substanŃelor chimice.Monografiile care se referă la formele farmaceutice după definirea formei descriu metodele de preparare, variaŃiile de greutateadmise, metodele cantitative de determinare şi modul de conservare. În cazul formelor medicamentoase oficinale, monografiilecuprind în plus date privind compoziŃia preparatului, modul de preparare, reacŃii de identificare şi condiŃii de puritate.

În farmacopee mai sunt redate şi indicaŃii referitoare la unităŃile de măsură, semnificaŃia unor expresii referitoare latemperatură, soluŃii, solvenŃi etc., date despre termenul de valabilitate, lista substanŃelor foarte active şi toxice.




16

Veterinary Codex" , la care s-au adăugat standardele de control şi calitatedin "British Pharmacopoeia" din 1972.

1.1.3. Farmacia veterinară

Locul unde se păstrează medicamentele şi se prepară formelemedicamentoase poartă denumirea de farmacie sau officina.

În afara reţelei de farmacii veterinare se mai pot organiza şi farmaciileclinicilor şi spitalelor veterinare. Datorită specificului de activitate, mediculveterinar (în special cel din mediul rural) este nevoit să preia şi activitateafarmacistului fiind pus în situaţia de a-şi prepara o serie de formemedicamentoase utilizate mai apoi în terapia animalelor bolnave.

Mărimea unei farmacii depinde de volumul de lucru şi de cantitateamedicamentelor gestionate. O farmacie trebuie să dispună de minimum70m2, compusă din:

• oficină accesibilă publicului;• încăpere depozit ;• încăpere pentru preparări ;• grup sanitar .

Depozitul se amplasează într-o încăpere cu o temperatură constantă de12-18°C şi o umiditate relativă care să nu depăşească 60%, cu buneposibilităţi de aerisire şi cu o luminozitate potrivită (fig. 1.1.).

Fig. 1.1. Imagine din depozitul unei farmacii veterinareMobilierul constă din dulapuri vitrină unde se expun medicamente

ambalate şi etichetate, dulapuri-magazie (fig. 1.2.).




17

Fig. 1.2. Dulap – magazie

Obligatoriu : încăperea va fi dotată cu două dulapuri fără vitrină, care se închid cu cheie şi în care se ţin substanţele puternic active (Separanda), iar în celălalt medicamentele toxice şi stupefiantele (Venena). Cheia de laaceste dulapuri o deţine medicul veterinar (fig. 1.3.).

Fig. 1.3. Dulap metalic pt. grupele Separanda şi Venena

Încăperea de lucru va avea obligatoriu masă de receptură pe care seprepară diverse forme medicamentoase. Aici se vor găsi balanţele şi diferiteustensile şi instrumentar de preparare (fig. 1.4.)

Fig. 1.4. Încăpere de lucru dotată cu blat de receptură




18

Încăperile vor fi dotate cu instalaţii de apă, canalizare, utilaje frigorifice,instalaţii de încălzire. Programul de lucru şi unde este cazul programul degardă se vor afişa la loc vizibil.

Din inventarul necesar unei farmacii veterinare (care cel mai adeseafuncţionează împreună cu dispensarul sau spitalului veterinar) enumerăm:I. Instrumentar pt. măsurători: • gravimetrice (balanţe farmaceutice, tehnice, analitice, electronice,cumpene, greutăţi şi cutiuţe pt. tară)• volumetrice: menzuri, pahare conice gradate, cilindri gradaţi, baloanecotate, biurete, pipete, micropipete, picător II. Aparatură de încălzit şi sterilizat: • etuvă (cuptor Pasteur);• autoclav (perete dublu sau simplu);• sterilizatoare electrice sau cu flacără;• baie de apă;• surse de încălzire (plite electrice, cu gaz, Teclu sau Bunsen, lămpi de spirt,pirostii, site azbest, vase emailate pt. fiert, patentule).III. Instrumentar de preparare: • pilulare (de două mărimi);• forme pt. supozitoare, ovule, bujiuri;• prese pentru bujiuri şi supozitoare;• forme pentru capsule gelatinoase;• site farmaceutice;• mojare cu pistile (porţelan, sticlă);• linguriţe (metal, porţelan, plastic);• spatule (metalice, din plastic);• scafe, cartele, foarfeci, bisturie.IV. Instrumentar de administrare:• seringi de diverse tipuri;• ace de diverse tipuri pentru injecţii;• sticle pentru breuvaje;• aruncător de boluri, tuburi pt. pilule şi capsule;• pense lungi pt. administrări capsule;• sonde (naso-esofagiene, buco-esofagiene, ingluviale);• căluşuri pentru sonde, speculumuri bucale pentru diferite specii;• irigatoare, pere de cauciuc, aparat de suflerie (pentru lichide şi pulberi);• găleţi, saci de pânză pt. inhalaţii şi fumigaţii;• instrumentar de contenţie (iavaşa, mucarniţă, căpăstru, frânghii, platlonje,chiostecuri).V. Bază informaţională şi registre:




19

• lucrări de specialitate (F.R., obligatoriu), tratate, cursuri de specialitate,nomenclatoare, reţetare, monografii;• registre pentru copierea reţetelor,• registru evidenţă toxice şi stupefiante• lucrări de legislaţie în domeniu3, taxa farmaceutică oficială şi, din ce în cemai necesar, un computer dotat cu programe de gestiune, schemeterapeutice, reţete pe grupuri de afecţiuni etc.

3 În România legislaŃia referitoare la produsele farmaceutice de uz veterinar este reglementată de OrdinulNr. 101 din 27 iul. 1999, completată cu Ordinul Nr. 174 din 13 septembrie 2000 şi ORDINUL M.A.A. 356 din14 septembrie 2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind limitele maxime stabilite pentru

reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar si pentru alti contaminanti in produselede origine animala Norma sanitar veterinară privind producerea, prelucrarea, depozitarea, transportul, comercializarea şi utilizarea produselor farmaceutice veterinare şi a altor produse de uz veterinar.a) Produse farmaceutice de uz veterinar: medicamente şi alte produse de uz veterinar preparate în industrie sau farmaciedupă o formulă reŃetă care se administrează în scop profilactic sau terapeutic.1) Medicamente de uz veterinar: orice substanŃă sau amestec de substanŃe chimice ori produse de origine vegetală sauanimală destinate combaterii bolilor la animale, apărării sănătăŃii şi refacerii funcŃiilor deficitare ale organismului animal.2) Imunomodulatori: preparate medicamentoase utilizate în scopul modulării răspunsului imun prin: stimulare, supresie,restaurare, compensare, etc., acŃionând prin inducerea capacităŃii de reacŃie a efectorilor imunităŃii, în scopul creşteriiposibilităŃilor de apărare specifică sau nespecifică a organismului.3) Produse fitofarmaceutice: plante medicinale, simple sau în asociere, ceaiuri sub formă de doze unitare, comprimate dinpulberi vegetale.4) Produse radiofarmaceutice: substanŃe de contrast şi elemente chimice marcate radioactiv.5) Concentrate vitaminice: substanŃe organice naturale, sintetizate de plante sau de animale, ce se administrează în hipo şiavitaminoze, capabile să corecteze specific tulburările metabolice şi să amelioreze simptomele bolilor carenŃiale.

6) Produse stomatologice de uz veterinar : substanŃe chimice cu acŃiune antiseptică şi/sau detartrantă la nivelul cavităŃiibucale, respectiv a danturii.7) Produse biologice de uz veterinar: vaccinuri, seruri terapeutice, reagenŃi, seturi de diagnostic şi altele, utilizate înmedicina veterinară în scopul inducerii unei imunităŃi active sau pasive, precum şi cele utilizate în scop de diagnostic.8) Medii de cultură: reprezintă suporturile nutritive stabile care permit dezvoltarea şi studierea unor microorganisme în afaracondiŃiilor naturale de viaŃă.9) Forma farmaceutică: formă finită sub care se prezintă produsul de uz veterinar (comprimate, drajeuri, capsule, fiole,unguente, soluŃii, bujiuri, pesarii, supozitoare, pulberi, emulsii, boluri, pilule, ovule, ceaiuri, paste, linimente, oficinale şimagistrale).10) Preparat galenic: tincturile, extractele, apele aromatice, licorile şi unele săpunuri.b) Alte produse de uz veterinar 11) Antiseptice şi dezinfectante: substanŃe sau produse chimice care au acŃiune distructivă sau neutralizantă asupragermenilor infecŃioşi. 12) Insecticide: substanŃe chimice cu efect de distrugere a insectelor dăunătoare şi combaterea ectoparaziŃilor la animale.13) Raticide sau deratizante: substanŃe chimice anorganice, vegetale sau de sinteză cu acŃiune toxică lentă sau rapidă,folosite în scopul distrugerii rozătoarelor dăunătoare.

14) Produse cosmetice de uz veterinar: şampoane, săpunuri, spray-uri şi alte produse igenico-cosmetice.15) RepelenŃii: substanŃe respingătoare pt. insecte, conferind suprafeŃelor pe care sunt aplicate o protecŃie temporară faŃă deatacul insectelor.16) Aditivi furajeri: ingredienŃi chimici, naturali sau artificiali care se adaugă în anumite proporŃii în nutreŃurile combinate, cuscopul de a satisface unele cerinŃe privind stimularea ritmului de creştere a producŃiei animaliere, diminuarea consumuluispecific, profilaxia şi combaterea unor boli, corectarea gustului şi mirosului, exceptând biostimulatorii, tranchilizantele,substanŃele hormonale şi alte asemenea produse.17) Hrană concentrată pentru animale: concentrat proteino-vitamino-mineral sub formă uscată sau conserve utilizate înhrana animalelor




20

18) Produse parafarmaceutice: articole Ńesute şi/sau neŃesute, din fibre naturale şi/sau sintetice (vată, tifon, feşi, comprese)dispozitive biomedicale, ambalaje din sticlă / plastic pentru medicamente şi produse biologice, instrumentar şi aparatură de uzveterinar, mănuşi, zgărzi şi altele.c). Documente oficiale19) Certificatul de înregistrare: este actul emis de Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei prin Autoritatea NaŃională SanitarăVeterinară şi pentru SiguranŃa Alimentelor, potrivit concluziilor Comisiei pen-tru avizarea, testarea, înregistrarea şisupravegherea produselor farmaceutice veterinare şi a altor produse de uz veterinar (pe scurt Comisia pentru AvizareaMedicamentului veterinar). Certificatul de înregistrare permite circulaŃia, comercializarea şi utilizarea produselor de uz veterinar indigene şi din import in conformitate cu reglementările în vigoare.20) AutorizaŃia de fabricaŃie: este actul emis de Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei prin Autoritatea NaŃională SanitarăVeterinară şi pentru SiguranŃa Alimentelor pentru unităŃile de producŃie abilitate în activitatea de fabricaŃie, a produselor farmaceutice şi a altor produse de uz veterinar. AutorizaŃia de fabricaŃie este însoŃită în mod obligatoriu de Certificatul deînregistrare în cazul produselor de uz veterinar din producŃia indigenă.21) Avizul sanitar veterinar este actul emis de Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei prin Autoritatea NaŃională SanitarăVeterinară şi pentru SiguranŃa Alimentelor pentru produse de uz veterinar, care nu se supun certificării în vederea utilizăriiacestora în practica medicală veterinară.22) Acordul sanitar veterinar de import este documentul emis de Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei prin AutoritateaNaŃională Sanitară Veterinară şi pentru SiguranŃa Alimentelor, în baza certificatului de abilitare, pentru produse farmaceuticeveterinare şi alte produse de uz veterinar din import.23) AutorizaŃia de comercializare: este actul emis de agenŃia centrală sau locală veterinară, agenŃilor economici care suntautorizaŃi să comercializeze pro-duse farmaceutice veterinare şi alte produse de uz veterinar, (vezi Anexa I).Certificarea, autorizarea şi avizareaArt.1. Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei prin Autoritatea NaŃională Sanitară Veterinară şi pentru SiguranŃa Alimentelor,organizează şi coordonează întreaga activitate sanitar veterinară, inclusiv aceea de control a medicamentelor şi produselor biologice necesare pentru depistarea, prevenirea şi combaterea bolilor la animale, aprobă introducerea în practica medicalăveterinară a produselor biologice, medicamentelor, dezinfectantelor, insecticidelor, raticidelor şi a altor produse de uz veterinar noi, fabricate în Ńară sau din import, asigură omologarea şi controlul de stat al acestora. Este interzisă deŃinerea, manipulareasau utilizarea în orice scop a tulpinilor microbiene (tulpini bacteriene, virale, de referinŃă sau vaccinale, linii celulare, etc.), fărăautorizarea Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei prin Autoritatea NaŃională Sanitară Veterinară şi pentru SiguranŃa Alimentelor.Activitatea de control de stat a produselor de uz veterinar se realizează de Ministerul Agriculturii şi AlimentaŃiei prin Institutul

pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de uz veterinar (ICPBMV).Art.2. Produsele biologice (vaccinuri, seruri terapeutice, reagenŃi, seturi de diagnostic), medicamentele, premixurilemedicamentate, aditivi furajeri, concentratele proteice şi vitamino-minerale, dezinfectantele, raticidele, insecticidele, repelenŃii,şampoanele antibacteriene şi antiparazitare, produsele fitofarmaceutice, radiofarmaceutice, stomatologice, se supun pro-cedurii de înregistrare.Art.3. Vitaminele furajere, mediile de cultură, premixurile cu excepŃia celor medicamentate, produsele cosmetice de uzveterinar, reactivii, substanŃe inoculante pentru conservarea furajelor cu excepŃia celor care conŃin tulpini microbiene,antioxidanŃii, concentratele lipido-proteino-minerale şi alte asemenea produse fac obiectul avizării.Introducerea noilor medicamente în terapeuticăLegislaŃia în vigoare prevede reglementări asupra metodologiei, etapelor cercetării, autorizarea fabricaŃiei şi înregistrareaproduselor şi medicamentelor. Autorizarea este actul prin care se acordă unităŃilor producătoare dreptul de a fabrica medicamente.Înregistrarea este operaŃia pe baza căreia se emite actul prin care se permite deŃinerea şi eliberarea de către farmacii şidepozite, precum şi uzul de către medici a unui medicament fabricat în Ńară sau din import.Cererea de autorizare şi/sau înregistrare a unui medicament se adresează Comisiei pentru Avizarea şi ÎnregistrareaMedicamentului Veterinar de către instituŃia sau persoana responsabilă de introducerea în circuitul terapeutic (fabricant,

producător, cumpărător, comisionar).Aceasta va cuprinde: numele şi adresa solicitantului; numele producătorului şi numărul autorizaŃiei sale; denumirea

medicală a medicamentului precum şi D.C.I.; forma farmaceutică; compoziŃia completă; formula chimică a substanŃei active;excipienŃii; proprietăŃile produsului şi clasificarea terapeutică; indicaŃiile terapeutice, dozele, mod de utilizare, căi deadministrare, efectele adverse, contraindicaŃii, precauŃii, interacŃiuni; ambalaje; etichetă; termen de valabilitate; conservare şinu în ultimul rând la p rodusele importate – înregistrarea în străinătate (Ńara, nr. autorizaŃiei).

La cerere se anexează obligatoriu dosarele farmaceutic, farmacologic preclinic, toxicologic preclinic şi clinic. Deasemenea, se mai anexează: prospectul de ambalaj cu descrierea şi prezentarea ambalajelor şi etichetelor; probe pentru




21

analize de laborator; proiectul Standardului tehnic de ramură pentru produsele indigene; copia de înregistrare din Ńara deorigine (pentru medicamentele care urmează metodologia de înregistrare în România); chitanŃele pentru plata taxelor de

înregistrare. În cazul unor produse noi, în cazul în care experimentele farmacologice clinice au avut rezultate pozitive Comisia

Medicamentului acordă avizul terapeutic, care se comunică în scris producătorilor. Aceştia vor prezenta comisiei probe dinseria cu şarja zero (0) alături de proiectul de prospect şi cel de normă internă.

Probele vor fi primite de către Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar (ICPBMUV), care va definitiva proiectul de normă internă alături de producător şi cel care a făcut cererea de autorizare şi/sau

înregistrare. În cazul unor rezultate favorabile şi redactării normei interne într-o formă finală, Comisia pentru Avizarea şi Înregistrarea

Medicamentului Veterinar va elibera avizul de fabricaŃie şi înregistrare. În cazul când se doreşte introducerea în terapeutică a unor medicamente străine (cunoscute şi înregistrate în Ńara de

origine), ICPBMUV are obligaŃia de-a solicita firmelor străine documentaŃiile pentru produsele noi ale acestora. Comisieipentru Avizarea şi Înregistrarea Medicamentului Veterinar este anunŃată în legătură cu documentaŃiile primite de ICPBMUV şi

îşi rezervă dreptul de a acorda avizul doar acelor produse care prezintă interes pentru România. Pentru medicamentele

avizate, ICPBMUV are obligaŃia de a solicita firmelor străine mostrele necesare pentru testări de laborator şi experimentaleclinice. Experimentele clinice pot fi efectuate şi de către laboratoarele sau clinicile veterinare ale facultăŃilor de profil la cerereaproducătorului sau proprietarului. În cazul existenŃei unui produs în mai multe forme farmaceutice, pentru fiecare formă se vaelibera separat un certificat de înregistrare separat.

În aceeaşi categorie se înscriu şi produsele având o compoziŃie identică realizate de mai multe firme, certificatele de înregistrare fiind eliberate separat pentru fiecare firmă. În toate cazurile autorizaŃia de fabricare şi certificatul de înregistrare seva emite de către Autoritatea NaŃională Sanitară Veterinară şi pentru SiguranŃa Alimentelor pe baza documentaŃiei întocmitede către Comisiei pentru Avizarea şi Înregistrarea Medicamentului Veterinar în virtutea avizului de fabricaŃie şi înregistrareacordat.CondiŃii prohibitive:Autoritatea NaŃională poate anula un certificat de înregistrare şi radia înregistrarea când medicamentul în cauză are oeficacitate necorespunzătoare, nu cores-punde parametrilor de calitate sau prezintă multipli factori de risc, la apariŃia de reacŃiiadverse necunoscute grave, când medicamentul respectiv este depăşit de progresele terapeutice contemporane sau cândproducătorul solicită oprirea fabricaŃiei medicamentului.Reguli de buna practică de fabricaŃie

Art. 4. Produsele de uz veterinar se fabrică numai în unităŃi specializate şi după procedee tehnice aprobate de cătreMinisterul Agriculturii şi AlimentaŃiei prin Autoritatea NaŃională Sanitară Veterinară şi pentru SiguranŃa Alimentelor. UnităŃilecare produc şi prelucrează produse farmaceutice veterinare şi alte produse de uz veterinar sunt obligate să deŃină AutorizaŃiaSanitară Veterinară de funcŃionare, în care să se precizeze obiectul şi p rofilul de activitate conform reglementărilor în vigoare.Art. 5. UnităŃile producătoare autorizate trebuie să respecte Regulile de bună practică de fabricaŃie sau: GoodManufacturing Practices - GMP şi reglementările sanitare veterinare în vigoare.Art. 6. În funcŃie de stadiul de implementare a regulilor de bună practică de fabricaŃie (echivalent GMP) se stabilescurmătoarele:1) În termen de un an de la date intrării în vigoare a prezentului ordin, vor fi inspectate toate unităŃile de producŃie pentruprodusele farmaceutice şi a altor produse de uz veterinar în vederea stabilirii stadiului de implementare a Regulilor de bunăpractică de fabricaŃie (GMP) şi a termenului în care aceste unităŃi urmează să îndeplinească toate aceste reguli.2) Pentru unităŃile în care producŃia se desfăŃoară în conformitate cu Regulile de bună practică de fabrica-Ńie, AutorizaŃiaSanitară Veterinară de funcŃionare se avizează anual conform reglementărilor în vigoare.Certificatul are valabilitate 5 ani de la data emiterii şi nu condiŃionează importul pentru alte produse străine cu condiŃianemodificării compoziŃiei sau calităŃii produsului medicamentos.LegislaŃia actuală prevede de asemenea reglementări privind supravegherea medicamentelor pe tot parcur-sul utilizării lor

terapeutice. În acest context Comisiei pentru Avizarea şi Înregistrarea Medicamentului Veterinar este însărcinată cu analizaeficienŃei şi calitatea tuturor preparatelor farmaceutice, colectând din toate sursele disponibile date despre interacŃiuni,intoxicaŃii, reacŃii adverse sau alte observaŃii privind medicamentele.3) UnităŃile producătoare de produse farmaceutice veterinare şi de alte produse de uz veterinar autorizate, trebuie să îşiorganizeze laboratoare de control propii în termen de un an de la primirea autorizaŃiei sanitare veterinare de funcŃionare.Art. 7. UnităŃile producătoare autorizate sanitar veterinar pentru fabricarea de produse de uz veterinar au obligaŃia să respectereglementările legale referitoare la procedura de fabricaŃie, depozitare şi circulaŃie a produselor de uz veterinar.




22

Art. 8. Toate loturile de materii prime din producŃia indigenă sau import, precum şi monstrele de produse de uz veterinar primite în vederea înregistrării în România, se supun controlului de laborator la Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de uz Veterinar (ICPBMV).Art. 9. Conduita de supraveghere şi control a unităŃilor care produc, depozitează, comercializează şi utilizează produse de uzveterinar, se execută conform Programului de acŃiuni strategice de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor laanimale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi protecŃia mediului.Art. 10. UnităŃile producătoare autorizate pentru producerea şi comercializarea produselor farmaceutice şi a altor produse deuz veterinar au obligaŃia să elibereze aceste produse numai persoanelor fizice sau juridice autorizate potrivit legii. Art. 11. UnităŃile care depozitează şi comercializează produse farmaceutice şi alte produse de uz veterinar, precum şi unităŃilecare asigură asistenŃă veterinară sanitară, autorizată sanitar veterinar, conform reglementărilor în vigoare, trebuie sărespecte Regulile de bună practică farmaceutică, care constau în:1) Asigurarea unei asistenŃe corespunzătoare privind aprovizionarea unităŃilor farmaceutice cu medicamente şi alte produsede uz veterinar, precum şi pentru întreaga gamă de servicii pe care medicul veterinar trebuie să o pună în slujba crescătorilor de animale.2) Medicul veterinar, prin pregătirea sa este specialist şi cu atribuŃii de farmacist veterinar.

3) Medicul veterinar este specialistul autorizat al unităŃii farmaceutice veterinare căruia îi revine toată responsabilitateaprivind utilizarea produselor de uz veterinar: medicamente, biopreparate, raticide, insecticide, dezinfectante şi alte produse deuz veterinar care fac obiectul acestei activităŃi.4) Pentru îndeplinirea îndatoririlor, medicul veterinar este obligat să îşi înşuşească şi să respecte Codul de deontologiemedicală veterinară.5) Medicul veterinar liber profesionist este un specialist cu obŃiuni decizionale, care trebuie să stabilească mijlocul şi schemade tratament în cazul asocierilor de tratamente şi să aibă în vedere prevenirea riscului accidentelor medicamentoase laanimale şi securitatea consumatorului.6) Medicul veterinar cu atribuŃiuni de farmacist este obligat să fie la curent cu noutăŃile terapeutice pe plan naŃional şiinternaŃional şi să cunoască legislaŃia sanitar veterinară, care se referă la activitatea farmaceutică de aprovizionare,transport, depozitare şi comercializare a produselor de uz veterinar.7) Medicul veterinar răspunde de toată activitatea farmaciei veterinare în ansamblul ei.8) Unitatea de desfacere a produselor de uz veterinar trebuie să deŃină un exemplar din Farmacopeea Română în vigoare,Nomenclatorul medicamentelor veterinare indigene şi a celor înregistrate în România.9) În farmaciile veterinare au dreptul să prepare şi să elibereze produse farmaceutice şi alte produse de uz veterinar, numaimedicii veterinari.

10) SubstanŃele active folosite se vor aproviziona de la producători autorizaŃi şi însoŃite de buletine de analiză emise deunităŃi autorizate.11) Produsele de uz veterinar indigene şi din import pot fi folosite în practica medicală veterinară numai dacă sunt înscrise în Registrul naŃional al produselor farmaceutice veterinare şi a altor produse de uz veterinar înregistrate în România dela Autoritatea NaŃională Sanitară Veterinară şi pentru SiguranŃa Alimentelor din cadrul Ministerului Agricul-turii şi AlimentaŃiei,potrivit reglementărilor legale în vigoare.12) CondiŃile de aprovizionare, transport, conser-vare, depozitare şi comercializare a produselor de uz veterinar, inclusiv aproduselor toxice şi stupefiante trebuie să corespundă legislaŃiei în vigoare pentru fiecare p rodus.13) UnităŃile farmaceutice cu profil veterinar vor respecta normele privind recepŃia, aprovizionarea, respectarea termenuluide valabilitate şi urmărirea calităŃii acestora pe perioada valabilităŃii produselor farmaceutice şi a altor produse de uz veterinar.UnităŃile farmaceutice veterinare vor respecta normele legale şi actele specifice acestei activităŃi. EvidenŃa preparatelor magistrale şi galenice se va Ńine într-un registru, iar eliberarea în ambalaje a acestora trebuie să le asigure conservareacorespunzătoare, etichetarea lor cu date privind farmacie care le-a elaborat,14) Numărul de înregistrare, modul de administrare şi semnătura preparatorului. Etichetele pentru produsele înregistrate vor fide culori diferite conform Farmacopeei Române.15) În spaŃiile farmaciei veterinare unde se efectuează prepararea unor formule magistrale de medicamente veterinare sau se

execută operaŃinui intermediare acestora are acces numai personal de specialitate, angajat al farmaciei respective.16) Eliberarea produselor farmaceutice veterinare din grupele: antibiotice, chimioterapice, sulfamide, antihelmintice,antiparazitare externe, desensibilizante, antidiareice, hemostatice, analeptice cardiorespiratorii, hormoni, raticide se va face pebază de reŃetă şi/sau direct medicilor veterinari liber profesionişti atestaŃi în condiŃile legii.17) Produsele biologice de uz veterinar, vor circula în exclusivitate prin depozite de produse de uz vete-rinar şi dispensare sanitare veterinare.18) Eliberarea medicamentelor prevăzută la Venena şi unele produse de la Separanda se face pe bază de reŃetă cu timbrusec în conformitate cu prevederile Farmacopeei Române în vigoare, conform ANEXEI I, precum şi a celor din grupele:narcotice, analgezice, neuroleptice, parasimpaticomimetice, parasimpatico-litice, simpaticomimetice, simpaticolitice.




23

Mai jos, sunt redate imagini dintr-un depozit veterinar (fig. 1.5.) şi un praxisveterinar (fig. 1.6.).

Depozitul de produse farmaceutice

Depozit produse de igienă şi alimente dietetice Rampă livrări

Fig. 1.5. Depozitul “National Veterinary Suppliers” din Stoke on Trent, Anglia.

19) Medicul veterinar este obligat să Ńină evidenŃa actelor care atestă calitatea şi valabilitatea produselor de uz veterinar.20) Înregistrarea, deŃinerea, difuzarea, utilizarea şi evidenŃa produselor toxice şi stupefiantelor folosite în p ractica medicalăveterinară se face cu respectarea reglementărilor legale. 21) AchiziŃionarea, depozitarea şi livrarea produselor de uz veterinar folosite în practica medical veterinară poate fi efectuatănumai de unităŃile autorizate, în ambalaje originale.22) Prin reŃeaua de unităŃi medicale veterinare specializate, se pot comercializa şi produse de tehnică medicală, dietetice,igieno-cosmetice, plante medicinale şi alte produse auxiliare care sunt compatibile.23) Inspectorii cu atribuŃii de poliŃie sanitară veterinară în controlul de stat al p roduselor de uz veterinar controlează aplicareaşi respectarea: regulilor de bună practică de fabricaŃie în unităŃile de producŃie; reguli de bună practică farmaceutică în unităŃile

de depozitare, comercializarea şi utilizarea produselor farmaceutice şi a altor produse de uz veterinar.24) În toate unităŃile de producŃie, depozitare şi comercializare, produsele necorespunzătoare vor fi nominalizate şi denaturateconform actului sanitar de rebut, procesului verbal de confiscare şi a procesului verbal de degradare,care fac parte dinprezentul ordin.25) În situaŃile în care se impune prelevarea de probe aceasta se face în baza procesului verbal de prelevare. (VEZI ANEXE).Art.12. Nerespectarea prezentei norme se sancŃionează administrativ, contravenŃional sau penal, după caz, conformlegislaŃiei în vigoare.




24

Recepţie cazuri şi punct de vânzare medicamente Sală de aşteptare

Sală de intervenţii cu dulap vitrină Sală trezire animale mici

Autoturism dotat cu “farmacie” şi instrumentar pt. intervenţii rapide

Fig. 1.6. Imagine din praxisul cu punct de vânzare “Church Farm” Wirral, Anglia




25

ANEXA I

ROMÂNIAMINISTERUL AGRICULTURII I ALIMENTAŢIEI

AGENŢIA NAŢIONALĂ SANITAR VETERINARĂ

Bd. Carol I nr.24 – sector 3 – Bucureşti

Nr......................Data...................

AUTORIZAŢIE DE COMERCIALIZAREproduse de uz veterinar

In baza certificatului de înregistrare nr....... din ....................se autorizează comercializarea în Româniaa produsului...........................................................................Forma de prezentare.............................................................Compoziţie............................................................................................................................................................................produs de firma......................................................................

conform autorizaţiei nr..........din.............................................Distribuitori autorizaţi:Firma...................................................................................... Adresa....................................................................................Telefon.........................................fax.....................................Reprezentant oficial...............................................................

Se autorizează comercializarea produsului în condiţiilerespectării legislaţiei în vigoare privind producerea,prelucrarea, depozitarea, transportul şi desfacereaproduselor farmaceutice veterinare.

Nerespectarea condiţiilor care au stat la baza emiteriiprezentei autorizaţii, atrage după sine anularea acesteia.

DIRECTOR GENERAL

....................................(Semnătura)




26

ANEXA II

VIZAT,

AUTORITATEASANITARĂ VETERINARĂ

ACT SANITAR VETERINAR DE REBUTNr...........din..................

Produs...................................................................................Producător.............................................................................Cantitatea..............................................................................Proprietar............................................................................... Adresa...................................................................................Motivul rebutului şi degradării...............................................................................................................................................

...............................................................................................Măsuri privind degradarea....................................................................................................................................................

Nerespectarea măsurilor dispuse atrage, după caz,sancţionarea contravenţională, conform reglementărilor învigoare.

Medic veterinar autorizat Luat la cunoştinţăProprietar L.S.Semnătura şi parafa Semnătura




27

ANEXA III

MINISTERUL AGRICULTURII I ALIMENTAŢIEIAGENŢIA NAŢIONALĂ SANITAR VETERINARĂ

DSVJ/ INSTITUTUL

Proces verbalde confiscare a produselor de uz veterinar

Încheiat la data de ......................

Subsemnatul Dr.....................................,în calitate de inspector alPoliţiei Sanitar Veterinare, posesor al legitimaţiei nr................. dincadrul......................, în urma controlului efectuat înunitatea................ localitatea.......................nr..... jud..............telefon..............fax............, am constatat următoarele:1. Produsul (e)............................................................................... .....2.

Valabilitatea.........................................................................................3. Seria de fabricaţie, lotul................................................................. .4. Producătorul (adresa completă)......................................... .............5.Firma distribuitoare............................. .............................................6. Mod de ambalare........................................................................... .7. Cantitatea confiscată..................................................................... .8. Motivul confiscării............................................................................

Nerespectarea măsurilor dispuse atrage după sine sancţionareacontravenţională în conformitate cu dispoziţiile în vigoare.

INSPECTORPOLIŢIA SANITAR VETERINARĂ REPREZENTANT UNITATE

L.S. (semnătura şi parafa) (semnătura)




28

ANEXA IV

VIZAT,

AUTORITATEA SANITAR VETERINARĂ

PROCES VERBAL DE DEGRADARE Încheiat astăzi......................

Produsul...........................................................................................Producătorul.....................................................................................Data fabricaţiei.................................................................................Seria de producţie............................................................................Cantitatea produsă...........................................................................Cantitatea rebutată...........................................................................Buletin de analiză.............................................................................Cauza rebutului..................................................................................................................................................................................................................................................................................................Modul de degradare...................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................................................

Subsemnaţii reprezentând Comisia tehnică pentrusupravegherea degradării în urma rebutului produsului de uzveterinar înscris mai sus, am procedat la distrugerea acestuia,drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal.

INSPECTOR Comisia tehnicăPOLIŢIA SANITAR VETERINARĂ 1................................................................................. 2.......................................

3......................................

L.S. (semnătura şi parafa) (nume, prenume, funcţia, semnătura)




29

ANEXA V

VIZAT, AUTORITATEA SANITAR VETERINARĂ

PROCES VERBAL DE PRELEVARE PROBE Încheiat astăzi..........................

Unitatea.............................................................................Produsul............................................................................Producătorul......................................................................Data fabricaţiei..................................................................

Seria de producţie.............................................................Cantitatea prelevată..........................................................Motivul prelevării.............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Medic veterinar autorizat Proprietar LS.Semnătura şi parafa Semnătura

ANEXA VI

Judeţ........................................................................Localitatea...............................................................Unitatea sanitar veterinară .....................................................................................................................

Numele deţinătorului de animale.................................................................................Domiciliul: Comuna (oraşul, municipiul).................................................................................Str...............................Nr........jud............................Animalul - specia....................................................Categoria.................................................................Vârsta.................. Greutatea (kg) ..........................Diagnostic.................................................................................................................................................Rp./

Semnătura şi parafaData medicului veterinar

REŢETĂ NORMALĂ




30

Judeţ....................................Localitatea...........................Unitatea sanitara veterinară..........................Numele deţinătorului de animale..........................................................................Domiciliul: Comuna (oraşul, municipiul)Str.........................., Nr.........., Jud ..................Animalul – specia ...........................................Categoria .........................................................Vârsta .............., Greutatea (kg) .....................

Diagnostic ................................................................................................................................

Rp.

Data

Semnătura şi parafa

medicului veterinar

LEGISLAłIA EUROPEANĂ A MEDICAMENTULUI

DefiniŃii UE:a. Produs medicamentos patentat: orice produs medicamentos gata preparat pus pe piaŃă sub un nume şi unambalaj special.b. Produs medicamentos veterinar: orice substanŃă sau combinaŃie de substanŃe prezentată pentru tratarea sauprevenirea bolilor la animale; orice substanŃă sau combinaŃie de substanŃe care poate fi administrată la animale cuscopul efectuării unui diagnostic medical sau al redării, corectării sau modificării funcŃiilor fiziologice la animale.c. Produs medicamentos veterinar gata preparat: orice produs medicamentos mai înainte, dar care nu satisfacedefiniŃia produsului patentat şi care este comercializat într-o formă farmaceutică care poate fi folosit fără o procesare

ulterioară.d. SubstanŃă: orice substanŃă umană, animală, microorganisme, animale întregi sau părŃi, secreŃii animale, vegetale,chimicale naturale sau de sinteză.e. Premixuri pentru furaje medicamentoase: orice produs medicamentos a.u.v. preparat înainte în vederea fabricăriiulterioare de furaje medicamentate.f. AgenŃie: AgenŃia Europeană pt. Evaluarea Produselor Medicamentoase (EMEA) urmarea reglementării CEE2309/93.

Timbru

sec*

REŢETĂ PENTRU CATEGORIILESEPARANDA I VENENA




31

g. Rapoarte periodice de siguranŃă aduse la zi: rapoarte periodice conŃinând înregistrările specifice descrise (la art.75 lege).h. Studii de supraveghere după comercializare: studiul farmaco-epidemiologic sau un experiment clinic efectuat înscopul identificării şi investigării vreunui risc referitor la siguranŃa unui medicament veterinar autorizat.(În document mai sunt definite: furajul medicamentat, produsul veterinar imunologic, produsul veterinar homeopatic,perioada de aşteptare, reacŃia adversă, umană, cea neaşteptată, folosirea extra-label, vânzarea en-gros demedicamente, care nu fac obiectul referatului).i. Reziduurile produselor medicinale veterinare, după definiţia Uniunii Europene sunt substanţefamacologic active (fie principii activi, fie produşi de degradare) şi metaboliţii lor care rămân înprodusele animaliere obţinute de la animalele la care a fost administrat produsul în cauză.

In Europa, terapia medicamentoasă raţională trebuie să ţină cont de:formularea medicamentului, regimul dozelor, limita de siguranţă (IT),contraindicaţiile, reacţiile adverse, interacţiunile medicamentoase, dar şi deasocierile de bună natură care stau la îndemâna practicienilor.

Folosirea medicamentelor veterinare este strict controlată de cătrelegislaţia UE şi solicită în mod expres stabilirea perioadei de retragere4.

Aceasta este timpul care trece între ultima doză administrată animaluluişi timpul la care nivelul reziduurilor din ţesuturi (muschi, ficat, rinichi, piele,ţesut adipos) sau produse (lapte, ouă, miere) este mai mic sau egal cuvaloarea MRL.

Produsele şi subprodusele animaliere nu se vor admite în consumuluman până când nu va trece această perioadă.

Conform legislaţiei UE, perioada de retragere trebuie inscripţionatăobligatoriu pe fişa de instrucţiuni a produselor veterinare, fermierii şi mediciiveterinari fiind obligaţi la înregistrarea acestor condiţionări în evidenţele lor

pentru monitorizarea trecerii acestei perioade şi pentru a asiguraconsumatorul uman asupra siguranţei alimentelor. În octombrie 2001 Comisia europeană a publicat propunerile proprii de

amendare a legislaţiei care reglementa regimul medicamentelor (Reglementarea nr. 2309/93/EC5 şi Directivele 2001/82/EC respectiv2001/83/EC) şi a realizat noile reglementări ghid privind produsele de uzuman şi cele de uz veterinar în respectul noilor reglementări legislative aleUE, Reglementarea (EC) Nr. 726/2004, Directiva 2004/27/EC şi

4 MRL (eng. Maximum Residues Level = Nivelul Maxim al Reziduurilor) este limita maxima de reziduuride medicamente de uz veterinar - continutul maxim de reziduuri rezultate in urma utilizarii unuimedicament de uz veterinar (exprimat in mg/kg sau in g/kg produs proaspat), care poate fi permis saurecunoscut legal pe sau in produsele de origine animala.

Aceasta limita se bazeaza pe tipul si pe cantitatea de reziduuri, considerandu-se ca nu prezinta nici unrisc toxicologic pentru sanatatea umana. De asemenea, limita maxima tine seama de alte riscuri privindsanatatea publica, precum si de aspectele tehnologice ale alimentelor. Responsabilitatea de a păstrareziduurile sub MRL leagă producătorii de medicamente de medicii veterinari şi de fermieri, prinpromovarea, pe de-o parte şi folosirea unor produse care să respecte în totalitate regulile GMP pentrumedicamente.5 Reglementarea 2309/93 stabilea o procedură de autorizare centralizată pentru produselemedicamentoase de uz uman sau veterinar şi a stat la baza înfiinţării EMEA (European Medicines Agency = Agenţia Europeană a Medicamentelor).




32

Directiva 2004/28/EC, şi anexele de la I la IV6 (cea care amendeazăvechea directivă UE 2001/82/EC: Community code relating to veterinary medicinal products), în ideea armonizării legislaţiei internaţionale şi al progresului ştiinţific şi tehnic.

Ghidurile de procedură au fost formulate de către CE în colaborare cuEuropean Medicines Agency (EMEA), reprezentanţii ţărilor membre dinuniune şi a experţilor tehnici interesaţi Aceştia în final au trasat un ghidgeneral al procedurilor, al cerinţelor şi activităţilor în domeniu şi au adăugat înţelegerile tehnice la care s-a ajuns în cadrul International Conferenceon Harmonisation (ICH) care a avut loc la Bruxelles în 2001.

Astfel a apărut ghidul de procedură Volume nr. 9 al RULESGOVERNING MEDICINAL PRODUCTS IN THE EUROPEAN UNION.

Implementarea noii legislaţii EU a fost iniţiată din anul 2005, primul statcare a introdus la nivel legislativ national Reglementarea 726/2004 a fostMarea Britanie în 20 nov. 2005.

Terminologia specifică, normele de raportare şi cerinţele pentruprotocoalele testelor analitice, preclinice şi clinice pentru produsele de uzveterinar sunt publicate în Directiva UE 2004/28/EU a ParlamentuluiEuropean.

Sistemul european de urmărire a reacţiilor adverse EudraVigilance, înfiinţat de către EMEA încă din anul 2000 în cadrul EudraNet, care maiculege informaţii legate şi despre regulile de bună practică de fabricaţie amedicamentelor GMP prin EudraGMP, despre studiile clinice asupra

medicamentelor, EudraCT, despre studiile de farmacie, EudraPharm, dar şi prezintă legislaţia din acest domeniu (prin EudraLex).Sistemul de monitorizare a reziduurilor In UE fermierii şi veterinarii au posibilităţi excelente de a urmări şi a

înregistra perioadele de aşteptare la medicamente. Reglementările şimăsurile luate sunt menite să asigure stabilitatea lucrurilor.

6 Determinările MRL sunt cerinţe exprese ale legislaţiei Europene şi sunt incluse în ReglementareaConsiliului Nr. 2377/90. Sub această reglementare substanţele active trebuie să intre intruna din cele patru anexe:Anexa I: MRL finale. Datele din dosare sunt considerate a fi suficiente şi relevante pentru stabilireavalorilor reziduale maxim admise definitive,

Anexa II:calcului MRL nu este necesare. Datele din dosare demonstrează ca substanţele active nuprezintă risc pentru consumatorul uman si stabilirea MRL nu este necesară. Anexa III: MRL provizorii Aceasta este pentru medicamentele la care valorile MRL pot fi stabilite dar care mai solicită uneleclarificări care pot fi stabilite prin studii ulterioare.Anexa IV: medicamente riscante pentru consumatorul uman. Reziduurile de medicamente punconsumatorul uman la un risc pentru consumator sau nu sunt încă date suficiente pentru a permite odeterminare de reziduuri completă. Produsele incluse în anexa IV sunt interzise de la utilizare în UE.




33

Ca o parte a acestui efort, Directoratul pentru MedicamenteleVeterinare (VMD) operează două programe complementare demonitorizare a reziduurilor de medicamente veterinare în produsele deorigine animală, pentru a se asigura că reziduurile respectă limitările MRLdin UE.

De exemplu, în Anglia se derulează un program sub Directiva 96/23EC.

Această directivă a extins limitele de reziduuri testând programul pepăsările de carne şi acvacultură (somon, păstrăv), ouă, animale sălbatice şimiere şi care au schimbat regimul anterior stabilit pentru carnea roşie prinsolicitarea unui număr mai mare de probe preluate la abatoare. In fiecarean probele colectate randomic de la ferme şi abatoare au fost analizate înlaboratoare autorizate de referinţă (în Anglia Laboratory of theGovernment Chemist).

De exemplu, în 2003 s-au recoltat 30975 de probe din care s-auefectuat 35399 de analize. Rezultatele acestor analize au fost publicatetrimestrial de către Veterinary Medicines Directorate şi anual de către Veterinary Residues Committee (VRC). Toate rezultatele sunt prezentateşi de către Food Standards Agency.

Un al doilea program, non statutar, extinde analiza reziduurilor laalimentele provenite din import şi alimentele procesate şi dă dateimportante despre alimentele care nu sunt în sfera de activitate a NSS.

Probele sunt preluate de la reprezentanţele populare pentru produsele

de carne şi animaliere, colectate de la magazine şi posturile de inspecţiesanitar veterinare vamale.MRL se stabileşte de către Comisia Europeană a Medicamentului după

adoptarea opiniilor Committee for Veterinary Medicinal Products (CVMP),producătorii de medicamente solicitând efectuarea MRL prin depunerea laautoritate a două dosare:

a. Dosarul de siguranţă a produsului conţine toate studiilefarmacologice şi toxicologice care s-au efectuat în medicină pe animalelede laborator.

Aceste studii examinează ce se petrece cu substanţa în organism şistabileşte cât de mult se poate administra din aceasta fără a induce nici unfel de reacţie adversă.

Dosarul de siguranţă mai conţine valorile stabilite pentru: ADI, (AdmittedDaily Intake) rezultate înregistrate pe animalele de laborator precum şivaloarea NOEL (No-Observed-Effect Level: doza cu nici un fel de efectobservabil la cel mai sensibil test utilizat).




34

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă ca odată ce s-a stabilitNOEL se poate atribui ADI un factor de siguranţă între 100 şi 1000, înfuncţie de tipul efectului determinat.

b. Dosarul de reziduuri conţine toate datele referitoare la formarea,natura, comportamentul şi dispariţia reziduurilor după ce un medicament afost administrat la un animal de fermă.

Împreună, rezultatele acumulate despre reziduuri şi comportamentulacestora la animalele de fermă alături de ADI preluate din dosarul desiguranţă sunt utilizate pentru a calcula MRL prezumptiv (la un consumstabilit pentru om de 500 de grame de carne şi 1,5 litri de lapte zilnic).

Legislaţia din România a căutat ralierea la aceste deziderate prin:----

Adaptarea, cel mai adesea din mers, a legislaţiei---- Preluarea ad literam a pasajelor legislative,însă fără dezvoltarea înacelaşi pas şi a facilităţilor tehnice de evaluare a reziduurilor.

Situaţia creată a antrenat, aşa cum era previzibil, dificultăţi în rândulfabricanţilor de medicamente autohtoni care s-au văzut în faţa unor solicitări de ordin tehnic, care nu pot fi surmontate în termen foarte scurt.

Una dintre ele este şi obligativitatea de a pune la dispoziţia autorităţilor competente perioadele de aşteptare la medicamentele a.u.v.

Situaţia este perfect justificată şi de dorit dar implementarea celor solicitate este nerealizabilă în următoarea perioadă.

Comisia Europeană a Medicamentului a lansat dealtfel o consultarepublică europeană la care a fost invitată şi ţara noastră, până la data de 17

martie 2006, în legătură cu aspecte de interes comun cum ar fi: obiectiveleşi regulile de procedură, măsurile de management al riscului, schimb deidei iniţiat de către Pharmacovigilance Working Party (subdivizieEMEA). Ca urmare a acestui fapt, numeroase informaţii complete despremedicamentele a.u.v., provenite din ţările membre au fost şi incluse înlistele actualizate EMEA.

Din acest considerent, o soluţiile de rezolvare a impedimentelor legatede prezentarea reziduurilor medicamentoase pentru producătorii indigenide medicamente a.u.v. ar fi:

a. utilizarea substanţelor active de calitate (care obligatoriu să întrunească condiţiile de calitate stricte descrise în FarmacopeeaEuropeană şi GMP)

b. medicamentele să aibă în fişa lor tehnică prezentate perioadelede aşteptare unanim recunoscute preluate din literatura de specialitateconsacrată şi/sau din tabelele cu perioadele de retragere pentrumedicamentele a.u.v. prezentate în legislaţia UE.

În tabele cu perioadele de aşteptare, dacă un produs este indicat pentruuz la o specie, atunci perioada de aşteptare este prezentată în ore sau




35

zile. In mod tradiţional cuvântul nil este utilizat pentru a descrie 0 zile perioadă de aşteptare, adică nu este necesară o perioadă de aşteptare.

Dacă un medic veterinar va prescrie utilizarea unui produs la o speciepentru care nu este indicată perioadă de aşteptare, atunci acesta trebuie săstabilească el însuşi această perioadă, UE indicând perioade de retragereconsiderate standard care sunt:

---- 28 zile pentru carne de pasăre şi mamifere, inclusiv tesut adipos şisubproduse

---- 7 zile pentru lapte---- 7 zile pentru ouă---- 500° (zile grad ) pentru carnea de peşte

Aceste informaţii din tabele sunt cele mai bune informaţii de lacompaniile consacrate despre produsele lor.

Posesorii autorizaţiilor de comercializare au obligaţia de a da puncte dereferinţă absolute, de încredere despre fiecare informaţie legată deprodusele lor.

Consideraţii specifice despre lapte În general laptele trebuie să fie exclus de la vânzare dacă vacile sunt:

într-o stare precară, în special dacă acestea sunt afectate mamar sau latractul reproductiv şi dacă producţia per mulsoare este sub 2 litri.

Acolo unde este posibil, se va indica perioada de asteptare şi pentrulaptele de oaie şi capră. Acolo unde produsele intramamare sunt utilizate înafara fişei cu recomandări, de exemplu:

----

numărul de tuburi este crescut---- perioada de tratament este crescută---- perioada dintre administrări este mai scurtă---- tratamentul a fost înlocuit cu alt produs---- administrarea simultană a altor antimicrobiene intramamar sau pe alte

rute Atunci medicul veterinar va trebui sa stabilească perioada de asteptare

la nu mai puţin de perioada standard, de 7 zile pentru lapte şi 28 zile.

Datorită dezvoltării foarte rapide a standardelor legate de testareamedicamentelor, directivele Consiliului CEE 851/81 (21.09.1981) şi 852/81(28.09.1981), directiva Consiliului CEE 667/90 (13.12.1990) precum şi

74/92 (22.09.1992) au fost codificate iniţial într-un singur text, în directivaCE 82/2001 (06.11.2001), care a fost şi ea la rândul ei amendată prinDirectiva 2004/28/EC, şi anexele de la I la IV, sub denumirea: Community code relating to veterinary medicinal products, în ideea armonizăriilegislaţiei medicamentului veterinar.




36

În concluzie, scopul oricărei legi UE pentru producerea şi distribuireaproduselor medicamentoase veterinare trebuie să fie garantarea siguranţeisănătăţii populaţiei, dar acest obiectiv trebuie realizat prin mijloace care sănu împiedice dezvoltarea industriei şi comerţului produselor înComunitate (par. 3, lege).

În măsura în care statele membre au deja anumite prevederi stabiliteprin lege, reglementare sau acţiune administrativă care guverneazăprodusele medicamentoase veterinare, asemenea prevederi pot diferi înpărţile esenţiale.

Din acest considerent comerţul cu asemenea produse (în Uniune) va fiafectat, chiar împiedicat, (dar nu şi în ţările de origine).

Aceste obstacole se pot îndepărta de comun acord, deoarece, doar astfel se vor putea armoniza temporal prevederile UE (par. 5, lege).

Conform prezentei legi, autorizaţia de comercializare se poate refuzadoar în următoarele situaţii:

a). dacă produsul medicamentos este lipsit de efect terapeutic saudacă un astfel de efect este insuficient demonstrat (par. 12 lege);

b). acolo unde perioada de aşteptare nu este suficient de lungă înideea eliminării riscurilor, legate de sănătate sau reziduuri (par. 13 lege)sau

c). acolo unde folosirea unui produs a.u.v. imunologic va interferarăspunsurile imunologice ale animalelor din programul naţional saucomunitar pentru diagnostic, eradicare sau control al bolilor la animale (par.15 lege).

Calitatea medicamentelor veterinare fabricate în Comunitate trebuie săfie garantată prin respectarea regulilor de bună practică (GMP) fără a seţine seama de destinaţia finală a produselor medicamentoase

Pentru a asigura siguranţa permanentă a medicamentelor a.u.v. estenecesar un SISTEM NAŢIONAL DE FARMACOVIGILENŢĂ unde se aduc îmbunăţăţiri permanente şi care va trebui să ia în considerare dateledisponibile în funcţie de lipsa eficacităţii.

Textul legii chiar recomandă, acolo unde nu există date, folosireamijloacelor electronice autorizate de comunicare a informaţiei referitoare laprodusele medicamentoase comercializate în comunitate




37

1.2. Tehnica farmaceutică

1.2.1. Definiţie. Introducere.

Tehnica farmaceutică sau tehnica galenică este ştiinţa care studiazăprepararea, conservarea şi prezentarea medicamentelor.

Această definiţie, cam vastă, poate fi mai precizată, prin simpla enunţarea obiectivului: de a găsi pentru fiecare substanţă activă formulamedicamentoasă cel mai bine adaptată bolii şi bolnavului.

Denumirea de tehnică galenică se datoreşte ilustrului medic şi farmacistGalen (Claudius Galenos, 131-201 î.Ch.) care dobândeşte la Roma un marerenume în domeniu.

Drumul unui medicament de la fabricare până la utilizarea este adeseafoarte lung şi constituie o problemă complexă, angrenând un număr defactori, în care, proprietăţile fizice, chimice, terapeutice şi organoleptice alesubstanţelor active, sunt primele care influenţează alegerea din parteafabricantului (care mai trebuie să mai aibă de asemenea în vedere şiproprietăţile excipienţilor precum şi factorii economici legaţi de producţiaviitorului produs).

Astfel, în cadrul operaţiunilor de producţie se au în vedere următoareleetape:

• alegerea materiilor prime (principii activi şi excipienţii);• operaţiunile preliminare (de purificare, extracţie, desicare etc.);

• punerea în formă; • operaţiunile complementare.

În cadrul operaţiilor de conservare se are în vedere:• studiul factorilor de stabilitate;• eliminarea (desicare, purificare, sterilizare etc.)• conservarea (conservanţi diverşi: antiseptici, antioxidanţi);Toate aceste operaţiuni se află sub un exigent control tehnic prin

determinări ce să asigure stabilitatea din punct de vedere fizic, chimic şimicrobiologic, toate aceste etape conducând la apariţia formulărilor definitive(proces complex ce poate dura ani de zile).

1.2.2. Medicamentul

Nu există încă o definiţie unică unanim recunoscută.

Un medicament este un preparat farmaceutic rezultat din încorporareaunei cantităţi exact măsurate a unuia sau a mai multor principii activi într-o formulare care permite administrarea preventivă sau curativă.




38

Medicamentul de uz veterinar mai este definit şi ca substanţa sauamestecul de substanţe chimice, de origine vegetală sau animală, destinatecombaterii bolilor, întăririi sănătăţii şi refacerii funcţiunilor fiziologiceneechilibrate. În acest context se impune şi enunţarea definiţiei produsuluibiologic.

Un produs biologic este un preparat de origine bacteriană, fungică, deprovenienţă umană, vegetală sau animală destinat prevenirii

îmbolnăvirilor sau stabilirii diagnosticului.

Pentru a se evita folosirea unor medicamente care nu au fost verificatede către organele Sanitare şi farmaceutice competente Legea SanitarăVeterinară prevede uzul unor medicamente şi produse biologice incluse înNomenclatorul de medicamente şi produse biologice veterinare (produseleprovenite din import pentru utilizare având condiţionată utilizarea înterapeutică după includerea în acesta).

Punerea în circulaţie a unor produse biologice, medicamente, aparaturide tehnică medicală neautorizate şi neînregistrate de către MinisterulSănătăţii este interzisă şi sancţionată conform legii în vigoare.

În afară de noţiunea de medicament se mai pot întâlni şi noţiunile de:• formă galenică,• preparat, formă• medicamentoasă,• formă farmaceutică,

• produs farmaceutic,• remediu (denumire generală).

Substanţele farmaceutice, în înţelesul farmacopeei sunt materii primesau droguri de origine animală, vegetală sau minerală, de extracţie sau desinteză, care trebuie să corespundă unor condiţii de puritate sau conţinutprevăzut în farmacopee, transformarea acestor substanţe în medicamentefăcându-se prin intermediul unor operaţii adecvate.

Date despre cercetarea farmacologică Comisia Medicamentului (C.M.) este organul lucrativ al Ministerului

Sănătăţii având ca obiectiv avizarea activităţilor legate de asigurareaeficacităţii terapeutice, a unei calităţi corespunzătoare, lipsite de toxicitate şi

a altor produse folosite în practica medicală.Comisia îşi are sediul şi îşi desfăşoară activitatea la Institutul pentru

Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetării Farmaceutice (ICSMCF).Pentru produsele de uz veterinar există Comisia pentru Avizarea şi

Înregistrarea Medicamentului Veterinar, testarea fiind coordonată de către




39

Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor deUz Veterinar (ICPBMUV),

Comisiile Medicamentului au obligaţia de a se pronunţa în decurs de celmult 30 de zile de la primirea cererilor asupra avizului de necesitate(POZITIV sau NEGATIV) sau solicită completarea documentaţiei. Odată cucomunicarea acordării avizului de necesitate, Comisia Medicamentuluisolicită producătorului (sau celui care înaintează cererea) să trimită probelenecesare verificărilor într-un termen care să nu depăşească doi ani, precumşi documentaţia cu rezultatele cercetărilor clinice.

a) Cercetarea preclinicăCercetarea farmacologică

Urmăreşte stabilirea proprietăţilor farmaco-dinamice şi farmacocineticepe animale de experienţă fiind obligatorie şi prelucrarea statistică. Studiilede farmacodinamie preclinică urmăresc activitatea substanţelor, preparatelor sau produselor fitoterapeutice asupra animalelor sănătoase sau cercetareaefectelor farmacoterapeutice.

Modul de lucru este fie pe animalul întreg, fie pe organe izolatecercetându-se efectele asupra aparatelor şi sistemelor.

Efectele farmacoterapeutice se studiază pe modele experimentalepatologice, studiile făcându-se comparativ cu substanţe active deja existente în practica largă, în concordanţă cu dezideratele terapeutice aşteptate.

Studiile de farmacocinetică preclinică urmăresc drumul parcurs demedicamente în organism evaluând cei mai importanţi parametri: absorbţia

şi proporţia sa, concentraţiile sanguine, distribu-ţia în ţesuturi, cuplarea cuproteinele plasmatice, biotransformările, inducţia enzimatică, căile şi vitezade eliminare şi timpul de înjumătăţire, care corelate cu efectelefarmacodinamice şi farmaco-toxicologice precum şi cu apariţia unor metaboliţi, concentraţiile sangvine şi tisulare care se înregistrează vor fitrecute ca rezultate în dosarul farmacologic preclinic (fig. 1.7.).

În dosar vor fi indicate animalele, metodele, precum şi efectelefarmacologice cu importanţă indicaţiile terapeutice aşteptate sau eventualeleefecte adverse.

Cercetarea toxicologică Aceasta urmăreşte stabilirea toxicităţii acute şi cronice, a toleranţei

locale şi a altor efecte toxice. Studiul se execută pe animale sănătoase,

indemne de boli, menţinute în condiţii habituale optime cu o dietă adecvată.Toxicitatea acută se face prin determinarea DL50 pe cel puţin 2-3 specii

de animale (din care cel puţin una rozătoare), pe loturi de minimum 20 deanimale (sex ratio).




40

Fig. 1.7. Studiul farmacotoxicologic al antibioticelor la firma Bayer

Substanţele se administrează cel puţin pe două căi, în doze exprimate înmg/kgc într-o singură doză. Perioada de supraveghere va fi de 7-14 zile (urmărindu-se modul de instalarea al exitusului şi al comportamentului).

Se vor face investigaţii hematologice, histopatologice, biochimice şipatologice.

În cazul unor produse cu toxicitate redusă (nu este obligatorie calculareaDL50 ci doar a DLaproximativ (efectuată pe rozătoare).

Toxicitatea cronică se studiază pe cel puţin două specii de animale delaborator (una obligatorie de mamifere).

Rozătoarele se vor constitui în loturi de 20-50 de indivizi iar cele denerozătoare în loturi sex ratio de 10.

Dozele care se vor administra diferitelor loturi sunt cel puţin trei dozediferite (din care cea mai mare doză este egală cu jumătatea Dl50 şi dozacea mai mică va fi egală cu 1/20 din DL50, o a treia doză fiind intermediară între cele două).

Dacă se preconizează administrări repetate ale medicamentului se vor efectua administrări repetate, durata fiind de minimum 7 zile.

În cazul substanţelor care se administrează local şi au rate neglijabile aleabsorbţiei nu se impune cercetarea toxicităţii cronice.

Observaţiile se vor face la 1-2 zile atât legat de comportament, evoluţiaponderală, consumul furajelor, precum şi legat de constantele hematologice,serice, electrolitice şi hepato-renale.

După parcurgerea testării animalelor de laborator se vor sacrifica şiorganele, după cântărire, se vor analiza morfopatologic (la fel ca şianimalele decedate înainte de finalul testării).

Influenţa asupra funcţiei reproductive Se va urmări rata fecundităţii precum şi dezvoltarea peri şi post natală.




41

Se vor testa cel puţin două specii de animale de laborator (în modobişnuit una şoarece sau şobolan şi a doua cobai sau iepure).

Se vor administra 2-3 doze (doza cea mai mare fiind doza maximătolerată). Rezultatele obţinute se vor compara cu cele obţinute de un lotmartor netratat.

Studiul efectelor carcinogeneSe vizează mai ales substanţele care sugerează un astfel de efect.Dozele maxime care se utilizează nu trebuie să fie toxice sau letale,

pentru substanţele cu toxicitate slabă doza maximă fiind de până la 100 deori doza clinică estimată.

Studiul efectelor mutageneSe vor analiza substanţele care au structură şi acţiuni asemănătoare cu

substanţele mutagene confirmate.Se vor urmări obligatoriu in vitro: • testele privind efectul mutagen,• observaţiile cromozomice, precum şi• cercetarea micronucleilor.

Toleranţa localăSe studiază obligatoriu pentru substanţele care se administrează local

(pe piele şi mucoase).Studiile se efectuează uzual pe şobolan, iepure sau cobai şi se urmăresc

efectele locale consecutiv administrărilor unice sau repetate prin tehniciuzuale (patch-test).

Când situaţia o impune se vor face examene histopatologice, iar în cazulabsorbţiei locale se vor face obligatoriu şi determinări de toxicitate acută şicronică, după administrări orale şi parenterale.

De asemenea uneori sunt necesare şi testele de sensibilizare cutanatăpentru toate substanţele utilizate (la produsele dermatologice) şi testul defotosensibilizare (la preparatele care conţin substanţe sau agenţisensibilizanţi crescuţi).

Toate aceste date (toxicitatea acută şi cronică, teratogenitate,mutagenitate, carcinogeneză şi toleranţă, precum şi interpretarea statistică)se vor constitui în dosarul toxicologic preclinic.

b) Cercetarea clinicăDupă verificarea şi stabilirea eficacităţii, ulterior efectuării studiilor

preclinice, se va întocmi de către Comisia Medicamentului protocolul deexperienţă clinică, unde se va menţiona durata experimentelor (care poate fivaria-bilă în funcţie de medicamentul în testare, de la 3 luni la un an) care vainclude trei etape:

• etapa I: Se va urmări farmacocinetica medicamentelor după dozeiniţiale minime, la un singur subiect (dedusă din DL50) pentru specia de




42

animale care s-a dovedit a fi cea mai sensibilă. În funcţie de rezultatenumărul de subiecţi urmăriţi, precum şi doza va creşte treptat până când sevor constata efecte farmaco-dinamice evidente.

Se va urmări toleranţa, absorbţia, biodisponibilitatea, distribuţia, legareade proteinele plasmatice şi eliminarea.

• etapa a II-a: Este faza de circumscriere a efectelor terapeuticespecifice, pe subiecţi care au afecţiuni (care sunt probabil e de a fi tratate cusubstanţa urmărită).

Medicamentul va fi administrat de preferinţă pe cale orală (putându-seadministra şi pe alte căi), pe loturi de 30 - 50 de animale. Durata fazei a II-ase va corela cu cercetările preclinice de toxicitate cronică.

• etapa a III-a: Este etapa finală de stabilire a eficacităţii şi valoriiterapeutice a produsului testat prin compararea cu alte medicamentecunoscute.

Efectele se vor analiza cantitativ comparativ. De obicei, se compară cumedicamentul considerat etalon (cel mai activ în tratamentul bolii studiate).

Rezultatele se vor prelucra statistic, datele legate de efectele adverseconstituind dosarul clinic .

De menţionat că toate studiile vor avea menţionate numele instituţiei,numele membrilor echipei, metodele, rezultatele, discuţiile şi concluziile.

Rezultatele vor avea acoperire statistică (absenţa studiilor controlate saua analizei statistice se vor motiva).

Din punct de vedere farmaceutic substanţele care servesc la prepararea

medicamentelor se pot împărţi în substanţe active şi excipienţi .Substanţele active au o acţiune anumită şi precisă asupraorganismului.

Ele pot fi constituite din acelaşi fel de molecule sau pot fi amestecurinaturale sau voite.

În amestecurile complexe care formează substanţele extrase din drogurivegetale se află de obicei una sau mai multe componente care formeazăprincipiile active din drogul respectiv (de exemplu: alcaloizii opiului, glicoziziidin frunzele de degeţel roşu).

Aceste principii active se află în cantităţi variabile, însă atunci cândpreparatul serveşte la prepararea medicamentelor trebuie să conţină ocantitate bine definită, prevăzută de farmacopee (de exemplu: opiul oficinal

trebuie să conţină 10% morfină, extractul de mătrăgună 1,5% alcaloizi totali).Excipienţii sunt substanţe inerte sau cu o slabă acţiune asupra

organismului, având rol de dizolvanţi, diluanţi sau excipienţi cu care serealizează forma farmaceutică (de exemplu: apa pentru soluţiile apoase,untul de cacao pentru supozitoare, lanolina şi vaselina pentru unguente).




43

Operaţiile farmaceutice. Pentru ca substanţele farmaceutice să fietransformate în medicamente se recurge la o serie de operaţii farmaceutice.

Acestea pot fi: fizice, chimice sau biochimice, după natura substanţei deprelucrat şi a formei farmaceutice care trebuie realizată.

Unele din operaţiuni au un caracter general , cum ar fi: cântărirea, pulverizarea, dizolvarea, filtrarea etc., în schimb altele au un caracter specific unor anumite forme, cum ar fi de exemplu operaţiile de modelare apilulelor şi supozitoarelor, medicamentele (formele sau preparatelefarmaceutice) reprezentând rezultatul acestor operaţiuni.

Noţiunea de formă farmaceutică include şi preparatele care nu seadministrează ca atare (de exemplu tincturile sau extractele).

Acestea, de obicei mai concentrate se administrează numai după diluare într-un vehicul oarecare sau în alte componente cu care formeazămedicamentul.

Pentru ca un medicament să fie ac-tiv, el trebuie să îndeplinească, înafara condiţiilor de puritate prevăzute de farmacopee şi o serie de condiţiilegate de prelucrare şi forma farmaceutică realizată.

Prima condiţie ca o substanţă să reacţioneze este ca ea să pătrundă înorganism, adică să fie absorbită.

Viteza de absorbţie a unei substanţe depinde de natura şi proprietăţile eifizico-chimice.

Dintre doi derivaţi ai aceloraşi substanţe, unul solubil şi unul insolubil ,derivatul solubil va fi mai repede absorbit (bineînţeles dacă el rămâne solubil

în continuare şi în organism).Uneori se administrează substanţe insolubile cu rolul de a acţiona local(administrarea orală de exemplu a sărurilor de bismut, a unor chimioterapice, sulfamide etc.).

Substanţele acţionează diferit şi în funcţie de forma farmaceutică subcare se aplică.

Dacă aceeaşi substanţă se administrează pe cale bucală sub formă desoluţie, pulbere sau comprimat, în primul caz acţiunea apare după câtevaminute, iar în ultimul după o perioadă cel puţin dublă (timp necesar pentrudezagregarea comprimatului).

Un alt factor care influenţează viteza de absorbţie a substanţei activeeste modul de administrare.

Viteza de absorbţie a medicamentului este în funcţie de administrarea înurmătoarea ordine: prin piele, pe cale orală, pe cale rectală, subcutanat,intramuscular, intravenos.

Prin pielea intactă (cu puţine excepţii) substanţele medicamentoase nusunt absorbite. Aplicările suspensiilor de substanţe solide, de comprese sau




44

unguente urmăreşte în cele mai multe cazuri, numai o acţiune locală desuprafaţă sau de contact.

În cazul când epidermul este detaşat pe o suprafaţă mai mare (în cazularsurilor, eczemelor) absorbţia substanţelor este mai accentuatăasemănător celei prin mucoase, aplicarea unor cantităţi mai mari desubstanţe active putând duce la accidente.

Pe cale orală administrarea medicamentelor este uşoară şi sigură în cepriveşte acţiunea lor. Medicamentele administrate pe cale orală suntabsorbite în mare parte prin mucoasa intestinală.

Alcoolul şi unii alcaloizi sunt absorbiţi prin stomac şi chiar prin mucoasabucală.

Calea parenterală sau injectabilă este calea cea mai sigură de a obţineacţiunea integrală a substanţelor administrate, fără a suferi unele modificăricare rezultă la trecerea prin ficat, absorbţia este mai rapidă şi doza activă sepoate determina precis.

Sub formă injectabilă, medicamentele se administrează s.c., i.m. şi i.v,mai rar se recurge la administrări i.p., intra-arahnoidiene sau în cavitateamedulară.

Pe cale subcutanată, viteza de absorbţie a medicamentului este lentă şiuniformă, permiţând o acţiune de durată.

Pe cale intramusculară se pot administra soluţii apoase, uleioase şisuspensii, absorbţia mai lentă întâlnindu-se în cazul soluţiilor uleioase.

Absorbţia prin mucoase este de asemenea uşoară şi rapidă. Pentru

acest scop se poate recurge la mucoasa rectală (supozitoare), vaginală (globule vaginale), conjunctivală (picături, spălături şi unguente oftalmice),sublinguală (comprimate care se aplică sublingual).

Când se urmăreşte o acţiune generală se recurge cel mai adesea lamucoasele sublinguale şi rectale.

Acţiunea unui medicament în organism depinde de o serie de factori. În primul rând depinde de doza care se aplică, respectiv de cantitatea de

substanţă care provoacă efectul terapeutic urmărit.Sub acest aspect trebuie precizaţi unii termeni care se folosesc curent în

legătură cu cantităţile de medicament care se administrează şi anume:Doza minimă - este cantitatea cea mai mică dintr-o substanţă care

provoacă un efect terapeutic; sub această doză minimă nu se mai obţine nici

un fel de efect farmacodinamic.Doza maximă este cantitatea cea mai mare care se poate administrafără a provoca simptome de intoxicare.

Doza toxică este cantitatea de substanţă care aplicată terapeuticprovoacă reacţii secundare şi intoxicaţie.




45

Doza letală - este cantitatea de substanţă care în experimente peanimale este mortală pentru o anumită proporţie din animalele luate înexperienţă. Uzual ea este exprimată în DL50 (doza letală pentru 50% dinanimalele luate în experienţă).

Doza terapeutică este doza uzuală, ea reprezintă cantitatea desubstanţă cuprinsă între doza minimă şi doza maximă care dă răspunsurilefarmacodinamice cele mai favorabile în tratamente.

Doza terapeutică se stabileşte în funcţie de o serie de factori specifici:vârsta, greutatea, starea fiziologică, calea de administrare, toleranţa faţă demedicament, metabolizarea, excreţia şi sensibilitatea animalului.

Indicele terapeutic este raportul dintre DL50 şi doza terapeutică.Intervalul de siguranţă este raportul dintre doza toxică şi doza

terapeutică. Acţiunea unui medicament este în funcţie şi de transformările pe care

le suferă în organism precum şi de timpul de excreţie. Multe substanţe suferă în organism procese: de oxidare şi reducere,

inactivări hidrolitice, cuplări cu alte substanţe din organism, procese caresunt reprezentarea reactivităţii organismului faţă de substanţele respective.

Aceste mecanisme urmăresc inactivarea substanţei şi favorizareaeliminării ei.

Cu cât o substanţă este inactivată în organism mai repede, cu atât eaare un timp de acţiune mai scurt, dar în acelaşi timp o activitate toxică mailimitată.

Când timpul de inactivare este foarte scurt, doza trebuie crescută şiadministrarea trebuie repetată. Substanţele medicamentoase sunt excretatedin organism pe diferite căi: pulmon, rinichi, colon cu diferite viteze.

Numărul dozelor pe zi se reglează după acest ritm de excreţie.Când substanţa are o eliminare lentă se recomandă doza unică, iar când

eliminarea este rapidă administrările sunt repetate.

1.2.3. Clasificarea medicamentelor

Medicamentele sau formele farmaceutice pot fi clasificate după diferitecriterii:

1. După modul de formulare medicamentele pot fi: oficinale, magistrale,tipizate.

Medicamentele oficinale sunt întâlnite în farmacopee, având ocompoziţie şi un anumit mod de preparare.

Majoritatea acestor medicamente trebuie să se găsească în farmaciaveterinară gata preparate (de exemplu: soluţie de acid boric, unguent cuoxid de zinc, apa de plumb, soluţia alcoolică de iod, spirtul camforat).




46

Medicamentele se folosesc ca atare sau asociate cu alte substanţe înformule prescrise de medicul veterinar.

Medicamentele magistrale sunt preparate complexe a căror formulăeste concepută de medic fiind eliberate pe baza prescripţiilor medicale.

Modul de preparare urmează de obicei normele indicate de farmacopeepentru preparatele oficinale.

Aceste medicamente solicită cel mai mult cunoaşterea noţiunilor detehnică farmaceutică.

Medicamentele tipizate (specialităţile farmaceutice) suntmedicamentele preparate industrial direct sau sub forma de administrare. Acestea au o compoziţie fixă, stabilită de normele interne de fabricaţie şi au

o acţiune terapeutică bine stabilită şi o denumire convenţională (de exemplu:Oxifuran, vitamina C, Cambendazol etc.).Formulele medicamentelor tipizate sunt îndelung experimentate şi

verificate din punct de vedere: calitativ, cantitativ, biologic şi clinic conformfarmacopeei şi normelor interne în vigoare.

În afară de specialităţile realizate de industria de medicamente dinRomânia există şi o serie de specialităţi din import , medicamente ce suntcuprinse în nomenclatoarele naţionale sau de fabrică (firmă).

2. După concepţia terapeutică medicamentele pot fi: alopate şihomeopate.

Medicamentele alopatice reprezintă majoritatea preparatelor folosite

curent în terapie având la bază principiul "Contraria contrariis curentur " enunţat de către Hipocrat din Cos, după care substanţa medicamentoasăacţionează asupra afecţiunii antagonic prin proprietăţile fizico-chimice,biologice, concentraţia şi modul de administrare.

Medicamentele homeopatice respectă principiul lui SamuelHahnemann "Similia similibus curentur " după care substanţelehomeopate (administrate în doze foarte mici) la indivizi sănătoşi producsimptome similare cu ale unor boli.

Acelaşi medicament administrat la indivizi bolnavi produce vindecareaafecţiunii. Specific acestor medicamente este utilizarea lor în diluţii foartemari.

3. După toxicitate medicamentele se pot grupa în:• medicamente toxice (Venena) care se păstrează în dulapuri speciale,

încuiate.Ele sunt etichetate cu litere albe pe fond negru, adesea având şi eticheta

"otravă", " produs toxic " etc.;




47

• medicamente puternic active (Separanda) sunt etichetate cu litere roşiipe fond alb, păstrate de asemenea, în dulapuri separate;

• medicamente mai puţin active (Anodina) - cu potenţial toxic mai mic –etichetate cu litere negre pe fond alb.

Substanţele de la grupele Venena şi Separanda, prevăzute de F.R.Ediţia a X-a sunt redate în tabelul 1.2.

4. După modul de întrebuinţare medicamentele pot fi:• medicamente de uz intern - sunt în general acelea care se introduc

pe cale orală; din această grupă mai fac parte şi supozitoarele cu acţiunegenerală.

Acestea au etichete de culoare albastră cu menţiunea "intern"; • medicamente injectabile - sunt semnalate prin etichete de culoare

galbenă sau verde, fiind mai aproape de medicamentele interne (deoareceun medicament injectabil se resoarbe imediat);

• medicamente de uz extern - sunt cele care se aplică pe piele saumucoase (unguentele, colirele), identificate cu etichetă de culoare roşie cumenţiunea "extern".

5. După compoziţie medicamentele pot fi:• simple, care sunt constituite dintr-o singură substanţă activă, asociate

sau nu cu un vehicul, chiar dacă din punct de vedere chimic drogul respectivconstituie un complex de substanţe chimice;

• compuse, care sunt constituite dintr-un amestec de două substanţesau mai multe substanţe (de exemplu: pulberea de Lemn dulce).

6. După origine medicamentele se pot împărţi în: medicamente denatură vegetală, animală, minerală şi de natură chimică (ca urmare asintezelor chimice).

Aceste clasificări ale medicamentelor sunt foarte numeroase, ţinând contde o multitudine de factori, pe lângă cele enumerate mai existând şiclasificări după starea fizică, acţiunea farmacodinamică, după organul aflat în sfera medicamentului, după operaţia principală de preparare, dupăexcipientul folosit.




48

Tabelul 1.2.Substanţe din cadrul grupelor Separanda şi Venena

SeparandaAcetazolamidumAcidum aceticumAcidum hydrochloricumAcidum iopanoicumAcidum lacticumAcidum nicotinicumAcidum phosphoricumAconiti tuber AminoglutethimidumAminophyllinum

Amitriptylini hydrochloridumAmobarbitalum natricumArgenti nitrasBarbitalumBarbitalum foliumBarbitalum natricumBenzocainumBromisovalumButylscopolammonii bromidumChinidini sulfasChinini hydrochloridumChinini sulfasChloraminum BChlordiazepoxidumChloropyramini hydrochloridumChlomipramini hydrochloridumCoffeinumCoffeinum et acidum citricumCoffeinum et natrii benzoasColecalciferolumCortisoni acetasCyclobarbitalumCyclobarbitalum calcicumCyclophosphamidumDequaliniichloridumDesoxycortoniacetasDexamethasonum

DiazepamumDigitalis purpureae foliumDigitalis purpureae pulvis titratusDihydralazini sulfasDisulfiramumEphedrini hydrochloridum4'-Epidoxorubicini hydrochloridumErgocalciferolum




49

Ethacridini lactasEthinylestadiolumEthionamidumExtractum Belladonnae siccumFurosemidumGlutethimidumGlyceryli trinitratis solutio conc.Guanethidini sulfasHydragyri oxydumum flavumHydrochlorothiazidumHydrocortisoni acetasHydrocortisoni hemisuccinasHydrocortisonumHydroxyprogesteroni acetasHydroxyprogesteroni caproasImipramini hydrochloridumIndometacinumIodumIpecuanhae radixIsoniazidumIsoprenalini hydrochloridumLevomepromazini hydrocenomaleasLidocaini hydrochloridumLithii carbonasMaprotilini hydrochloridumMepacrini hydrochloridumMeprobamatum

Metamizolum natricumMethotrexatumMethyltestosteronumNaphyzolini hydrochloridumNatrii fluoridumNatrii iodidumNatrii nitrisNifedipinumNitrazepanumNitrofurantoinumNortriptylini hydrochloridumNoscapini hydrochloridumPapaverini hydrochloridumParacetamolum

Pentacrithrityli tetranitras dilutumPhenacetinumPhenobarbitalumPhenobarbitalum borasPhenobarbitalum natricumPhenytoinumPodophyli resina




50

Prednisoloni acetasPrednisolonumPrednisonumPrednisoni acetasPrimidonumProcaini hydrochloridumProchlorperazini hydrogenomaleasProgesteronumPromethazini hydrogenomaleasPropanoloni hydrochloridumPyrazinamidumRezorcinolumRetinoli acetatis solutio oleosaSolutio hydrogenii peroxidi conc.Sparteini sulfasTamoxifeni citrasTestosteroni phenylpropionasTestosteroni propionasTheobrominumTinctura AconitiTinctura BeladonaeTolbutamidumTriamcinoloni acetonidumTrifluoperazini dihydrochloridumTrihexyphenidyli hydrochloridumTrimethoprimumXantinoli nicotinas

Zinci chloridumZinci sulfasVenena

AcenocoumarolumAmfetamini sulfasAtropini sulfasBromocriptini mesylasClonidiumCocaini hydrochloridumCodeini hydrochloridumCodeini phosphasCodeinumCholchicinum

DeslanosidumDigitoxinumDigoxinumDihydroergotamini mesylasEpinephrinumErgometrini hydrogenomaleasErgotamini (tartras)




51

Ethylomorphini hydrochloridumHistamini dihydrochloridumLanatosidum CMethadoni hydrochloridumMethylergotametrini hydrogenomaleasMorphini hydrochloridumNeostigmini bromidumNorepinephrini hydrogenotartrasOpiumOpium pulveratumPethidini hydrochloridumPhysostigmini salicylasPilocarpini nitras

Pulvis Opii et IpecacuanhaeReserpinumScopolamini hydrobromidumTinctura anticholerinaTinctura Opii

Denumirea şi sigla firmei

Denumirea comercială

Data expirării

Volumul şi tipul condiţionării

Schimbul

Numărul

Seria

LotulSemnalări speciale

Adresa completă a producătorului

Conţinutul în substanţă activă

Speciile cărora le este destinat produsul

Compoziţia centezimală

Fig. 1.8. Elementele de identificare la condiţionările de medicamente

Numărul de înregistrare al produsului




52

Bibliografie• Carată, Ana (1997) - Statutul farmaciştilor din România, Gazeta farmaciştilor , 8, 9-12.• Clerfeuille, A. (1994) - La gestion du stock, T.P.V ., 3, 1, 2-6.• Drâmba O. (1984) - Istoria culturii şi civilizaŃiei. Vol. I şi Vol II, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,Bucureşti.• Ghergariu S. (1994) - Mărturii despre învăŃământul veterinar din Cluj în secolele XVIII-XIX.Rev.Rom.Med.Vet., Vol. IV,.3, 231-239.• Giurescu C., Giurescu D. (1971) - Istoria românilor. Ed. Enciclopedică,. Bucureşti.• Jenkins, W.L. (1993) - Educating veterinarians to prescribe and use drugs in a responsibleway, J.A.V.M.A., vol. 202, 10, 1708-1710.• Lupuleasa, D. (1997) - Reglementarea importului şi exportului de medicamente, Gazetafarmaciştilor, 8, 18-19.

• Martindale's (1977) - The Extra Pharmacopoeia, Ed. XXVII, The Pharmaceutical Press London.• Morse, J. (1988) - Veterinary Practices in Drug Distribution Ed. by Powers Jean, D., Powers,T.E., B&L Graphics, Ohio, U.S.A.• Neumann, H. (1998) – Praxis management durch Offenheit und Kompetenz, Vet. Spiegel, 4,304-307.• Popescu, C., Brăileanu, C. (1976) – Îndreptar farmaceutic, Ed. Medicală, Bucureşti.• Sârbu C. (1981) - 30 de ani de activitate în domeniul medicamentelor româneşti 1949-1979. "30de ani de activitate a ICCF", SecŃiunea Medicamente Veterinare, RedacŃia de PropagandăTehnică Agricolă, Bucureşti, 9-13.• Siminonescu C. (1977) - Scurtă istorie a medicamentului veterinar românesc. RezultatelePrimului Simpozion al Medicamentului Veterinar. Ministerul Industriei Chimice, Bucureşti, 5-12.• Siminonescu C., Moroşanu N. (1984) - Pagini din trecutul medicinii veterinare româneşti. Ed.Ceres, Bucureşti.• Symposium, Use of FDA (1993) Approved Drugs in Veterinary Medicine: Prohibition,Prerogatives and Responsibilities, J.A.V.M.A, 202, 10, 1601-1743.• Webb, A.I., Aeschbacher, Gina (1993) - Animal drug container labels, A guide to the reader J.A.V.M.A., vol. 202, 10, 1591-1599.• *** (1965) - Farmacopeea Română Ed. VIII, Ed. Medicală, Bucureşti.• *** (1973) - British Pharmacopoeia, H.M. S.O., London.• *** (1976) - Farmacopeea Română Ed. IX, Ed. Medicală, Bucureşti.• *** (1977) - British Veterinary Pharmacopoeia, H.M.S.O., London.• *** (1979) - Norme tehnice privind eliberarea de către farmaciile de circuit închis amedicamentelor, preparatelor şi materialelor incluse în Nomenclatorul de medicamente şiproduse biologice de uz uman, Ed. Medicală, Bucureşti.• *** (1989) - Îndrumător privind utilizarea produselor biologice de uz veterinar, Ed. a VII-a,

Institutul de Cercetări Veterinare şi Biopreparate ”Pasteur”, RedacŃia de Propagandă Agricolă,Bucureşti.• *** (1993) - British Veterinary Pharmacopoeia, H.M.S.O., London.• *** (1993) - Farmacopeea Română Ed. X, Ed. Medicală, Bucureşti.• *** (1994) - Legislation - L’aliment medicamenteux, T.P.V., 3, 1, 11-15.• ***(1994) - Ministerul SănătăŃii. Nomenclatorul de medicamente şi produse biologice pentru uzuman. Ed. Medicală Bucureşti.




53

• *** (1994) - Therapeutique et Pratique Veterinaire. La redaction de l’ordonance, T.P.V. 1, 1, 2-4.• *** Hotărârea Guvernului României Nr. 961/1990, completată cu H.G. Nr. 15/1991.• *** Legea Nr.73/1969 şi instrucŃiunile Nr. 103/70 privind regimul produselor stupefiante.• *** O.M.S. Nr. 949/1991,• *** Societatea de Medicină Veterinară – PersonalităŃi din trecutul medicinii veterinare.

633-cap. 1 curs farmacie

Documents