Stocul curent. Dinamica

I – intervalul mediu dintre două reîntregiri (reaprovizionări) succesive ale stocului curent;

r – consumul din stocul curent (poate fi: ritmic, continuu sau periodic; constant uniform în timp sau variabil).

CantitateStoc curent maxim (Scr)

Stoc curent mediu (Scr)

zile

Scr

STOCUL CURENT. Niveluri

nivelul maxim – se înregistrează în momentul intrării, recepţiei şi trecerii în gestiune a unui lot nou de materiale (produse, componente, ş.a.) sosit de la furnizori;

nivelul mediu estimat – va fi nivelul maxim împărţit la doi;

nivelul minim estimat este teoretic egal cu zero;

nivelurile mediu şi minim efective – pot fi diferite de cele estimate, astfel:

- nivelul mediu efectiv va fi rezultatul împărţirii sumei nivelurilor maxim şi minim efectiv la doi;

- nivelurile maxim şi minim efective vor fi cele înregistrate în fişele de magazie la începutul şi sfârşitul intervalului dintre două reaprovizionări succesive.

STOCUL ÎN CURS DE TRANSPORT (stoc de “tranzit”) cantitatea de resurse materiale care se găseşte în mijloacele de

transport pe timpul deplasării acestora de la sursele de furnizare la depozitele destinatarilor. Acest stoc poate fi mai mare sau mai mic în funcţie de distanţa de transport şi de mijlocul de transport folosit în deplasarea materialelor; reprezintă sursa materială de reîntregire a stocului curent.

STOCUL DE PREGĂTIRE” sau de “DE CONDIŢIONARE”

cantitatea de materiale care se acumulează şi este staţionată o perioadă de timp în spaţii special amenajate, în vederea aducerii resurselor respective, prin operaţii de condiţionare, la parametrii fizico-chimici care să permită prelucrarea lor corespunzător condiţiilor impuse de normele tehnologice.

STOCUL PENTRU TRANSPORT INTERN”

cantitatea de resurse materiale care se acumulează în depozitele şi magaziile subunităţilor de consum (secţii sau ateliere de fabricaţie) în scopul acoperirii cererilor pentru consum pe durata eliberării şi transportului materialelor de la depozitul central (comun) la destinaţiile de folosire.

III. “STOCUL DE SIGURANŢĂ”

cantitatea de materiale acumulată în depozitul consumatorului, fiind destinată asigurării continuităţii consumului când stocul curent a fost epuizat şi întârzie reîntregirea lui, ca urmare a unor dereglări în livrările de la furnizori, în transport sau creşterii ritmului consumului pe parcursul perioadei de gestiune peste limitele estimate.

Formarea stocului de siguranţă înseamnă o acumulare suplimentară de resurse materiale în stoc şi implicit o imobilizare mai mare de fonduri financiare antrenate la cumpărarea acestora – situaţie care amplifică fenomenul economic negativ specific stocării în general.

Acest tip de stoc se prevede la materiile prime de bază, a căror lipsă probabilă condiţionează direct continuitatea activităţii direct productive a întreprinderii, iar furnizorul se află la o distanţă relativ mare care nu permite rezolvarea unei probleme de aprovizionare în timp scurt, operativ. Formarea stocului de siguranţă se practică şi în sistemul activităţii de desfacere-vânzare, pentru satisfacerea cererii clienţilor, onorarea lor promptă.

Dinamica stocului de siguranţă

I- intervalul mediu între două livrări succesive de la furnizor (între două reaprovizionări de la furnizor, între două reântregiri ale stocului curent);

Ss - stocul de siguranţă.

CantitateNivel

maxim

Nivel mediu

zile

Stoc curent

Stoc de siguranţăSs

Nivel minim

II

I

Stocul de iarna

• cantitatea de materiale care se acumulează în depozitele unităţilor în scopul alimentării continue a consumului pe perioada de întrerupere a exploatării şi / sau transportului unor resurse, ca urmare a condiţiilor naturale de climă

Stocul de iarnă. Dinamica

CONCLUZIIManagementul stocurilor este, în acelaşi timp, o artă, dar şi o ştiinţă şi are în vedere trei chestiuni majore:

Care este cantitatea de stoc suficientă?

Stocurile sunt active sau pasive?

Cui ar trebui încredinţată responsabilitatea managementului stocurilor şi a productivităţii acestora?

Răspunsul cantitativ la întrebarea “ care este cantitatea de stoc suficientă?” este oferit de sistemele de aprovizionare şi de calculele statistice ale stocurilor de siguranţă bazate pe nivelurile de servire vizate, pe cantităţile comandate şi pe timpii totali.

CONCLUZII2. Deoarece acum este evident că stocurile reprezintă

active doar din punct de vedere contabil şi, mai ales, dacă acestea sunt stocuri folositoare care vor fi transformate în scurt timp în vânzări, un răspuns mai bun la prima întrebare este:

Cantitatea minimă absolută necesară pentru îndeplinirea planurilor, exprimată în volum de lucru sau de vânzări pe zile şi nu pe săptămâni sau luni. Presiunea de eliminare a stocurilor nedorite trebuie să fie neîntreruptă.

Se înţelege, astfel, că stocurile inutile reprezintă pasive şi sunt o sursă de risipă în sensul că blochează bani şi spaţiu.

Un efect şi mai nedorit este acela că stocurile excesive îngreunează detectarea problemelor şi adoptarea metodelor de management moderne.

CONCLUZII3. Se înţelege, astfel, că stocurile inutile reprezintă pasive

şi sunt o sursă de risipă în sensul că blochează bani şi spaţiu. Stocurile excesive îngreunează detectarea problemelor şi adoptarea metodelor de management moderne.

4. Responsabilitatea pentru stocuri revine, în ultimă instanţă, cadrelor de conducere. Stocurile sunt influenţate de toate celelalte funcţiuni, şi invers, productivitatea stocului influenţează performanţa finală. Expertiza, esenţială pentru planificarea şi controlul eficient, trebuie realizată de către un personal experimentat şi de către manageri din departamentele de logistică, producţie, contabilitate şi marketing.

5. Această combinaţie de expertiză aplicată şi de îndrumare managerială, bazată pe sisteme de informare constituie premiza pentru administrarea şi controlul eficient al stocurilor logistice.

TIPURI DE GESTIUNE A STOCURILORGestiunea cu cerere constantă la intervale

egale

Gestiunea cu cerere variabilă la intervale egale

Gestiunea cu cerere variabilă la intervale neegale

Gestiunea de tip (S,s) sau cu două depozite

CONCLUZIE

Sistemele de gestiune prezentate sunt cele mai reprezentative:

se pretează în dimensionarea stocurilor (formalizări matematice complexe)

posibilitatea luării în calcul a numeroşi factori specifici proceselor de stocare.

Bibliografie

1. Băşanu, Gh., Managementul aprovizionării şi desfacerii, Editura Economică Bucureşti, 2006.