„Prin credinţă”

isaacEvrei 11:20

„Prin credinţă i-a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau cu privire la viitor.” (NTR)„Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile

viitoare. (Cornilescu)

TOT ceea ce învăţăm despre CREDINŢĂ din Evrei 11, ne descrie FELUL de CREDINŢĂ pe care şi noi trebui să îl cunoaştem şi să-l experimentăm:

Abel ne învaţă CREDINŢA care SACRIFICĂ înaintea lui Dumnezeu (Închinare)

Enoh ne învaţă CREDINŢA care UMBLĂ cu Dumnezeu (Trăire)

Noe ne învaţă CREDINŢA care ACŢIONEAZĂ la avertizarea lui Dumnezeu (Speranţă)

Avraam ne învaţă CREDINŢA care SE DEZVOLTĂ, până acolo de trece testul suprem (Trece testul)

Sara ne învaţă CREDINŢA care CREDE IMPOSIBILUL, în ciuda obstacolelor vieţii.

Astăzi, mergem mai departe şi ne întrebăm: Ce învăţăm despre CREDINŢĂ din viaţa lui ISAAC???

Versetele 20 la 22 din Evrei 11 sunt foarte scurte şi „criptice” (ascunse), dar ele vorbesc despre, ceea ce noi numim azi, PATRIARHII poporului Israel, iar istoria vieţii lor acoperă capitolele 12 la 50 din cartea Genesa.

Este interesant cum de scriitorul cărţii Evrei are aşa de multe versete despre Avraam, şi doar un singur verset despre fiul său, Isaac.

„Prin credinţă i-a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau cu privire la viitor (la lucrurile viitoare).”

Cuvintele cheie aici sunt „lucrurile viitoare” – care sunt o referinţă la „lucrurile promise” de Dumnezeu lui Avraam şi urmaşilor săi:

o Evrei 11:13 ne spune despre aceştia „Toţi aceştia au murit crezând, însă fără să

primească lucrurile promise, ci doar le-au văzut de departe, le-au salutat şi au mărturisit că sunt străini şi peregrini pe pământ.”

o Evrei 11:17-18 ne spune despre Avraam că „Prin credinţă l-a jertfit Avraam pe

Isaac, atunci când a fost pus la încercare; el, cel care a primit promisiunile, a fost gata să-şi jertfească singurul fiu, 18 chiar dacă i se spusese: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa ta.”

o Astfel, Isaac avea să continue moştenirea aceasta a CREDINŢEI în

promisiunile lui Dumnezeu - promisiunile legate de naţiunea care avea să se formeze, de pământul/ţara în care aveau să locuiască şi toate binecuvântările de care aveau să aibe parte şi să reverse peste tot pământul.

o Acum, şi Isaac avea să nu vădă împlinirea acestor promisiuni, dar avea prin

credinţă, să le lase ca moştenire copiilor săi, Iacov şi Esau (Evrei 11:20)

Se pune o întrebare (...două) aici: CUM DE AU AVUT CREDINŢA ACEASTA aceşti oameni??? ... că să meargă mai

departe şi să lase ca moştenire această speranţă în promisiunile lui Dumnezeu? Cum de a avut credinţă Isaac să lase moştenirea acestor promisiuni fiilor săi?

Evrei 10:23 – „Cel Care a promis este credincios!”

Să privim la viaţa lui Isaac, că să putem înţelege puţinele cuvinte din Evrei 11:20 despre credinţa sa.

Isaac a trăit cel mai mult dintre toţi ceilalţi patriarhi (Avraam, Iacov şi Iosif), dar despre el ni se spune cel mai puţin din toţi. Practic viaţa sa este înghesuită în capitolele 25,26 şi 27 din Genesa.

Despre Isaac putem spune cu uşurinţă un lucru: NU A FOST UN OM DEOSEBIT! Cineva a spus despre el că a fost „un fiu obişnuit al unui tată deosebit, care a devenit un tată obişnuit al unui fiu deosebit!” Cu alte cuvinte, el a fost un om oarecare între 2 oameni extraordinari (Avraam şi Iacov).

A trăit o viaţă liniştită şi este cunoscut mai degrabă pentru slăbiciunile sale.. mai ales pentru firea sa pasivă!

Să mergem în Genesa 26 să observăm viaţa lui Isaac mai îndeaproape, pentru a înţelege credinţa acestui om! Ceea ce vom observa va fi o încurajare mare pentru fiecare din noi, pentru că în ciuda slăbiciunilor pe care le vom vedea la Isaac, Dumnezeu totuşi a fost CREDINCIOS planurilor şi promisiunilor sale, şi în timp, Isaac avea să devină un om al credinţei!

În Genesa 26:1-6 vedem ceva similar din viaţa lui Avraam întâmplându-se şi fiului său Isacc ... „nu-i nimic nou sub soare...” cum ne spune Eclesiastul – „o foamete a venit în ţară”

o Isaac porneşte spre Egipt, dar pe drum se opreşte în Gherar (vs.1)

o Dumnezeu intervine şi îi spune lui Isaac să nu meargă în Egipt, dar să

locuiască în ţara în care se afla (vs 2)o Dumnezeu îi oferă şi motivaţia: promisiunea Sa făcută lui Avraam (vs.3-5):,

protecţie („Eu voi fi cu tine”), binecuvântare („te voi binecuvânta...”) o Isaac ASCULTĂ (vs.6) şi a locuit în Gherar – UN LUCRU BUN

În Genesa 26:7 – vedem cum TESTUL a venit imediat – fiind într-o ţară străină, Isaac îi este FRICĂ/TEAMĂ că va fi omorât din cauza soţiei sale – astfel el o sfătuieşte să spună că este sora lui!

o DE UNDE învăţase el „şmecheria” asta??? – de la tatăl său, Avraam, care

făcuse acelaşi lucru de 2 ori (Genesa 12 şi 20) o O dovadă de LAŞITATE – ca şi soţ şi lider

În Genesa 26:8-33 – Dumnezeu ESTE ÎN CONTROL! – EL ESTE SUVERAN! o DUMNEZEU intervine, în suveranitatea Sa, mai departe în viaţa lui Isaac,

învăţându-l pas cu pas, CUM SĂ SE ÎNCREADĂ în ELAPLICAŢIE: DUMNEZEU ESTE ÎN CONTROL ŞI SUVERAN – planurile Sale sunt mai bune decât ale noastre!

Prov.16:1 – „Planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.”

Prov.16:9 – „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii”

Prov.19:1 – „Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte”

o DUMNEZEU îi descoperă lui Abimelec adevărul despre soţia lui Isaac (vs.8-11)

– „s-a întâmplat”(vs.8) este doar un mod de a spune că Dumnezeu a făcut acel lucru! ... să-i vadă pe Isaac şi Rebeca cum se „jucau”, într-un mod cum fraţii nu o fac niciodată!

Se pare că păgânii/filistenii erau mai morali decât cei din „familia” lui Dumnezeu – Abimelec îl mustră pe Isaac şi-i ţine, pe bună dreptate, lecţii de morală socială! (vs.9-10)

Dumnezeu face ca Isaac să fie protejat în ţara aceasta – El l-a făcut pe Abimelec să dea un edict de protecţie a lui Isaac şi familia sa. (vs.11)

o Dumnezeu îl binecuvântează pe Isaac în munca sa (vs.12-13)

o Dumnezeu îl protejează în problemele care apar (vs.14-22)

o Dumnezeu îi vorbeşte din nou (vs.24) – îşi reînoieşte

LEGĂMÂNTUL /PROMISIUNEA făcută lui tatăl său Avraam „Nu te teme pentru că Eu sunt cu tine”- Legământul devine personal lui

Isaaco CE FACE ISAAC??? (vs.25) – a răspuns în CREDINŢĂ faţă de promisiunea lui

Dumnezeu „a zidit un altar” – închinare/adorare „a chemat Numele Domnului” – recunoaşterea suveranităţii lui Dumnezeu „şi-a întins cortul în acel loc” – ascultare faţă de porunca lui Dumnezeu

(vs.2)APLICAŢIE:

Dumnezeu nu este descurajat de slăbiciunile noastre! Slăbiciunile noastre nu-l pot opri pe Dumnezeu de la a-şi împlini planurile şi

promisiunile Sale! Cea mai bună alegere a noastră este SĂ CREDEM în El: adorându-L, recunoscând

suveranitatea Sa şi ascultând de El, făcând ce ne spune. În Genesa 25:19-34 – avem un alt capitol al vieţii lui Isaac, legat de soţia sa şi de copiii săi

În primul rând soţia sa, Rebeca, era stearpă – pare a fi „un făcut” în familia aceasta (ex. Sarei)

o povestea de dragoste a lui Isaac şi Rebeca este una extraordinară, unde

Dumnezeu îi aduce acasă soţia (Gen.24) – Da, da! Dumnezeu poate face aşa ceva, aşa cum ne spune în Proverve 18:22 şi Proverbe 19:14.

o Isaac se roagă pentru soţia sa (vs. 21) – un semn excelent de credinţă!

o Dumnezeu i-a răspuns şi astfel Rebeca rămâne însărcinată cu 2 gemeni

Are probleme cu sarcina şi întreabă pe Dumnezeu(vs.22-23) Dumnezeu le oferă un răspuns profeţie- avea să nască 2 gemeni din care

vor ieşi 2 naţiuni, iar cel mai mic va fi mai puternic şi va domni peste cel mai mare

o Isaac şi Rebeca practică favoritisme (vs.27-28)

o Esau îşi nesocoteşte dreptul de „întâi născut”, iar Iacov i-l cumpără (vs.29-34)

Astfel vedem că Isaac nu prea pare că este atent la ceea ce Dumnezeu făcea şi îi spusese, şi s-a comportat fireşte... omeneşte! ... şi nu prin CREDINŢĂ!

Nu este atent şi ignoră profeţia lui Dumnezeu Nu este atent la comportamentul „lumesc” al lui Esau... a ignorat caracterul său

slab! (Evrei 12:16-17 – „desfrânat şi lumesc”) Se poartă ca un copil – totul pentru „burta lui”

TOATE ACESTEA CONDUC LA UN ALT EPISOD din viaţa lui Isaac.

În Genesa 27 avem descris ultimul capitol din viaţa lui Isaac.

Contextul este încă unul în care Isaac încă îl favoriza pe Esau, în ciuda faptului că Dumnezeu îi arătase ce fel de om avea să fie Esau, şi că planul său avea să continuie prin Iacov.

Isaac a ignorat:- Profeţia lui Dumnezeu despre copiii săi (Gen.25:23)- Comportamentul degradant al fiului său Esau

o şi-a nesocotit responsabilitatea de „întâi născut” (Gen.25:29-34)

o s-a căsătorit cu femei păgâne (Gen.26:34-35)

Să citim Gen.27Citind acest capitol, ne întrebăm ce vrea să spună Evrei 11:20? Unde vedem credinţa lui Isaac? „Prin credinţă i-a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau cu privire la viitor (la lucrurile viitoare).”

Isaac, văzând că el nu avea să primească împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu, a binecuvântat pe Iacov şi pe Esau - „cu privire la lucrurile viitoare”

Da, el a vrut să facă CE şi CUM a vrut el, dar în final, el a acceptat că nu mai poată să facă nimic, odată ce a binecuvântat pe Iacov ca urmaş şi moştenitor al promisiunilor făcute de Dumnezeu lui Avraam

Gen.28:1-6 ne arată că Isaac a acţionat, la sfârşitul vieţii sale, în CREDINŢĂ:o a acceptat suveranitatea lui Dumnezeu în situaţia copiilor săi

o îl sfătuieşte pe Iacov să nu facă greşelile fratelui său Esau – asfel să se poarte la

înălţimea chemării, responsabilităţii şi promisiunii lui Dumnezeu cu elo reînoieşte binecuvântarea lui Avraam peste Iacov

APLICAŢIE: Indiferent de vremea petrecută în necredinţă, vine vremea în care trebuie:

o să ne amintim CUVÂNTUL lui DUMNEZEU

o să ne lăsăm conduşi de Duhul Sfânt, NU de firea noastră/înclinaţiile noastre

pământeştio să lăsăm o moştenire – un exemplu de credinţă clar de urmat pt cei din jurul

nostru