INTRODUCERE:

Sistemul preurilor i tarifelor este un instrument extrem de subtil si complex al pieei. Observarea superficial a economiei determin subestimarea de fiecare dat a complexitii problemei i a instrumentelor utilizate pentru rezolvare.

Cei necunosctori ai semnificaiei profunzimii fenomenului preului devin constieni de efectele generate numai pe msura ce acesta functioneaz, ceea ce face s fie prea trziu de acionat pentru ndreptarea strii negative a lucrurilor. Unii specialiti n domeniu spun c nu se poate vedea complexitatea dect dac ceva se defecteaz.

Prin urmare, preul trebuie cunoscut ca un fenomen, mecanism specific formrii lui libere n condiiile de concuren n care funcioneaz piaa. Totodat, este vorba de felul cum se manifest puterea deciziei asupra preului n micro i macroecomomic, viziunea metodologic asupra stabilirii preurilor. n sfrit, o atenie deosebit trebuie acordat factorilor care influeneaz asupra formrii preurilor de ofert, supuse apoi jocului liber prin negociere, la pia i fixrii lor propriu-zise. Mai trebuie reinut c n domeniul preurilor i al tarifelor se urmrete i aspectul particular, cum este cel legat de preurile produselor agricole, preurile n construcii montaj, preurile bunurilor publice, preurile n circuitul internaional etc.

Studiul preurilor nu poate fi lipsit de cunoaterea comportamentului specific al cumprtorilor prin prisma utilitii bunurilor, serviciilor, a posibilitii de a plti preurile i de a valorifica mai departe asemenea bunuri pentru a fi n echilibru, n ctig sau pentru a avea satisfacia necesar consumului.

Astfel, lucrarea ,,Metode i tehnici de calcul ale indicatorilor sistemului informaional al preurilor i-a propus s rezolve problemele legate de modul de urmrire a evoluiei preurilor, a nivelului lor general, a influenei lor asupra puterii de cumprare a veniturilor populaiei i msurile care trebuie luate pentru a se asigura un nivel de via decent.

Lucrarea este structurat pe 3 (trei) capitole:- primul prezint categoria de pre i rolul su n economia de pia

concurenial- al doilea este axat pe sistemul informaional al nivelului i evoluiei

preurilor- al treilea face o trecere de revist a evoluiei indicilor preurilor de consum

n economia de pia romneasc ncepnd cu anul 1990 pn azi, mai bine zis a coeficienilor de inflaie determinai de Institutul Naional de Statistic conform metodelor cunoscute.

1

CAPITOLUL I

1. PRETUL

1.1. Conceptul de pre n economia de pia contemporan

Privit n termeni generali, preul poate reprezenta o sum de bani primit sau pltit pentru cedarea, respectiv obinerea unui bun sau serviciu. Cum n viaa de toate zilele, omul cumpr sau vinde nenumrate bunuri i servicii, preul este omniprezent, fiind puine cuvinte care s aib frecvena, circulaia si dinamismul cuvntului pre. ncepnd cu preul pinii i continund cu preul unui bilet de spectacol, al unui obiect de folosin ndelungat, al unui obiect de art sau chiar al timpului, n relaiile dintre oameni, oriunde i oricnd, totul are un pre.

Din punct de vedere economic, prezena preului este i mai evident: producia, mrfurile, munca, informaia, capitalul, valutele, investiiile, transporturile, serviciile, folosirea pamntului etc. totul se proiecteaz, se realizeaz, exist sau circul i au un pre i o valoare n funcie de acest pre. Realitile acestea au fcut i fac din problema preurilor o problem central a teoriei i practicii economice.

Definit sub aspect economic, preul este expresia bneasc a valorii mrfurilor i serviciilor care fac obiectul schimbului i constituie o categorie economic.

Istoria ne-a demonstrat c preul a aprut odat cu apariia produciei de mrfuri i a relaiilor marf-bani. Folosirea, aciunea i evoluia preurilor sunt strns legate de evoluia produciei de mrfuri i de aciunea legii valorii i a legii cererii i ofertei.

Ca o categorie economic, preul exprim relaiile bneti care apar i se deruleaz ntre firme, ntre acestea i instituii i populaie, ntre ceteni, ntre firme i state etc. cu privire la exprimarea n bani a valorii mrfurilor care fac obiectul schimbului. n economia de pia, preul nu se limiteaz doar la valoarea bunurilor i serviciilor care fac obiectul schimbului, ci cuprinde n sfera sa i alte acte i fapte, putndu-se astfel vorbi de: preul aciunilor, al obligaiunilor i al altor titluri de valoare, preul concesiunilor (redevena), preul locaiilor de gestiune, preul capitalului mprumutat (dobnda) sau a celui utilizat (amortizarea, chiria) etc.

Mrimea preului este dat de valoarea etalonului preurilor, adic de moned i de mrimea valorii mrfurilor. Supunnd analizei, pentru nceput, relaiile moned-pre i pre-moned, se poate sublinia c ntre cei doi termeni exist o intercondiionare reciproc, un raport invers proporional. Prin urmare, devalorizarea sau deprecierea monedei (prin reducerea cantitii ei de metal preios n raport cu vechea paritate sau prin reducerea cursului ei de schimb n raport cu alte valute) duce la creterea preurilor i a inflaiei i influeneaz negativ nivelul de trai al populaiei. Este evident efectul asupra creterii preurilor pe care l-a avut, n ara noastr, dup decembrie 1989, modificarea cursului de schimb al leului fa

2

de dolarul S.U.A. i, n cele din urm, liberalizarea acestui curs. Fiecare scdere mai important a cursului de schimb al leului fa de dolar, a condus la creteri imediate sau cu o anumit ntrziere a preurilor.

Revalorizarea sau aprecierea monedei (prin creterea coninutului n aur al unei unitti monetare sau prin creterea cursului ei de schimb n raport cu cursurile altor valute) are influen pozitiv asupra preurilor determinnd scderea sau stabilizarea acestora i reducerea inflaiei. Aceast politic a revalorizrii o pot adopta numai rile cu rezerve de aur n cretere i cu o economie dezvoltat, mai puin rile care trec printr-o criz economic. Moneda instabil a unei ri are ns i alte efecte negative: denatureaz preurile, pericliteaz realizarea contractelor i acordurilor comerciale, influeneaz importurile i exporturile, complic efectuarea unor previziuni i anihileaz economiile fructificate.

Modificarea preurilor influeneaz la rndul ei nemijlocit puterea de cumprare a monedei i masa monetar. n acest sens trebuie reinut c scderea treptat a puterii de cumprare a monedei noastre naionale, pna la niveluri alarmante, pe msura parcurgerii etapelor de liberalizare a preurilor, aciune declanat n noiembrie 1990 i continuat n anii urmtori, nu a fost oprit nici dup intrarea n vigoare a Legii concurenei la 1 februarie 1997.

Putem concluziona c, schimbarea puterii de cumprare i de plat a monedei prin devalorizare sau revalorizare determin, n sens invers, variaii de preuri, iar acestea la rndul lor, modific puterea de cumprare i de plat a monedei.

n privina relaiei pre-valoare, se poate meniona c ntre pre i valoare exist, n general un raport de proporionalitate, evoluia lor avnd acelai sens.

Fcndu-se referire la baza, la factorii de formare a valorii mrfurilor (i a preurilor), au existat mai multe curente de opinie, mai multe teorii:

Teoria valorii munc, elaborat i susinut de reprezentanii economiei politice engleze: William Pety, Adam Smith i David Ricardo. Referindu-se la valoarea mrfii, David Ricardo concluziona c, mrfurile, avnd utilitate (pe care o considera esenial pentru valoarea de schimb), i trag valoarea din dou izvoare: din raritatea i cantitatea de munc necesar pentru obinerea lor.

Teoria valorii munc susinut de Marx:Karl Marx a preluat de la clasicii englezi teoria valorii munc i a dezvoltat-o pn la o form extrem, afirmnd c, din punct de vedere calitativ, valoarea mrfii nu reprezint altceva dect munc omeneasc abstract, omogen, nedifereniat, socialmente recunoscut ca util i c nimic n afar de munc nu conine valoarea, iar din punct de vedere cantitativ mrimea valorii este determinat de timpul de munc socialmente necesar crerii bunurulor. Ca urmare, K. Marx absolutizeaz rolul muncii, n special al celei fizice, n crearea valorii i neag rolul utilitii bunurilor ca factor determinant al valorii, utilitatea fiind redus la o simpl premis. Munca este considerat ca singura msur real care poate servi la aprecierea i compararea valorii tuturor mrfurilor i ea

3

constituie preul real (natural) al unei mrfi, iar cantitatea de bani definete preul nominal al mrfii.

Teoria utilitii marginale, dominant n tiina economic apusean contemporan. Dup aceast teorie, valoarea (preul) unei mrfi este determinat de utilitatea marginal, mrimea ei fiind o funcie de raritatea mrfii respective iar mecanismul concret de stabilire se bazeaz pe legea cererii i ofertei: cererea este o funcie de utilitate i oferta funcie de raritate. Aceasta din urm (raritatea) determin mrimea sacrificiului pentru obinerea bunului respectiv. Adepii teoriei pun accentul pe utilitatea bunului ca factor de determinare a valorii, acordnd prioritate satisfacerii nevoilor umane, creia trebuie s i se subordoneze producia. De asemenea, n formarea valorii, ei acord muncii un rol asemntor rolului oricrui alt factor de producie (capital, informaie sau tiin, factori naturali etc.) i nu unul exclusiv. Valoarea unei mrfi, conform acestei teorii, este cu att mai mare cu ct ultima unitate consumat din acea marf are o utilitate mai mare.

Exist i opinii potrivit crora cele dou concepii privind formarea valorii (teoria valorii munc i teoria utilitii marginale) nu se exclud automat, ci, mai degrab, luate separat ambele sunt unilaterale i deci trebuie considerate complementare. Astfel, economistul francez Charles Gide considera c n formularea ofertei (i a preului de ofert) importan au costurile, iar n formularea cererii (i a preului de cerere) utilitatea bunurilor.

Reputatul economist american Alfred Marshall a afirmat c valoarea se ntemeiaz pe utilitatea final i pe cheltuiala de producie i se menine n echilibru ntre aceste dou fore opuse.

Dup economistul francez G. Abraham Frois se poate vorbi de dou teorii n formarea valorii, una obiectiv i alta subiectiv. Conform teoriei obiective, valoarea este dat att de munca ncorporat n marf, ct i de utilitatea mrfii. Dup susintorii teoriei subiective, valoarea (de schimb) se apreciaz prin utilitatea i raritatea bunului, dar i prin solvabilitatea cererii, ei situndu-se pe poziia cumprtorului.

n concluzie putem spune c n formarea valorii i a preurilor au importan att utilitatea, care determin, n ultim instan, cererea i preul de cerere, ct i costul de producie prin care se manifest caracterul limitat, raritatea factorilor de producie i care determin oferta i preul de ofert.

n legtur cu raportul dintre cele dou concepte: pre i valoare, exist i aici opinii diferite. Astfel, adepii teoriei utilitii marginale susin c ntre pre i valoare, respectiv valoare de schimb, exist o identitate deplin. Singura distincie ce se poate face ntre cele trei noiuni se refer la faptul c preul se exprim ntotdeauna n bani. Susintorii teoriei valorii munc consider c ntre pre i valoare nu poate fi pus semnul egalitii, dei preul reprezint expresia bneasc a valorii. Prin urmare, preul reprezentnd o form de exprimare a valorii, ca orice form, dobndete o anumit autonomie fa de coninut, de esen (de valoare) i ca atare, pot exista preuri care s nu exprime valoarea (preul pmntului = pre

4

iraional) sau preuri care s nu coincid cu valoarea (sub raport cantitativ), abtndu-se de la aceasta sub incidena aciunii legii cererii i a ofertei, ori de cte ori cererea nu este egal cu oferta (egalitatea este mai mult o excepie).

Dac pornim de la ideea c preul este o form a exprimrii valorii mrfurilor, trebuie s acceptm c el poate s aib o anumit autonomie, independen fa de valoare, forma fiind ntotdeauna mai bogat, mai variat dect esena. n cele din urm am putea fi nevoii s acceptm i ideea abaterii unor preuri de la valoare, n situaii mai deosebite: preuri garantate sau subvenionate de stat, preuri de monopol, preuri n condiii de subproducie etc., n general, preuri situate la extreme.

Dincolo de aceste interpretri ale coninutului i relaiilor preului cu valoarea, trebuie reinut rolul i importana preului n economia de pia i faptul c preul bunurilor i serviciilor se stabilete pe pia sub incidena cererii i ofertei, doi factori fr de care nu poate exista schimbul de mrfuri, valoarea i preul acestora. Au existat deosebiri de vederi i n privina rolului preponderent sau influenei unuia sau altuia din cei doi factori n formarea valorii i a preului, concepii ce s-au reflectat i n practic. Astfel, unii au acordat un rol preponderent ofertei n formarea preului, fundamentnd preul pe costul de producie (practic ntlnit n secolul XVIII i prima parte a secolului XIX, dar i n secolul XX n rile fost comuniste cu economie planificat).

Fondatorii teoriei valorii ntemeiate pe utilitatea marginal (reprezentanii colii austriece) au deplasat accentul de la ofert la cerere, considernd c aceasta are rol preponderent n determinarea valorii de schimb i a preului (practic ntlnit la sfritul secolului XIX i n secolul XX n special n rile dezvoltate).

Trebuie subliniat totodat c adepii teoriei marginaliste a valorii nu neag importana i rolul costului n formarea preului. Ei susin c utilitatea subiectiv, atribuit produsului finit, constituie fundamentul valorii, deci i al preului dar mrimea valorii va fi fixat de cost, prin care se manifest caracterul limitat al factorilor de producie.

Unii economiti (printre care i Alfred Mashall ) au demonstrat inoportunitatea disocierii aciunii conjugate a cererii i a ofertei n formarea preului, subliniind c ambele (cererea i oferta) joac un rol esenial n formarea preului, fr una sau fr alta nu poate exista preul, dup cum n absena unuia din braele foarfecelor, acesta nu funcioneaz.

n economia de pia preurile se formeaz ca rezultat al comportamentului specific al firmelor, al modului n care ele reuesc s cunoasc mai bine piaa i s-i adapteze activitatea sau consumul la cerinele i situaia pieei. n procesul schimbului partenerii au un comportament diferit, unul dintre ei poate dori mai mult sau mai puin actul de vnzare cumprare, constrngndu-l pe cellalt s accepte preul su.

n funcie de condiiile economico-sociale prin care trece o ar, ntr-o anumit perioad, importan mai mare are unul sau altul din cei doi factori (oferta sau cererea) n formarea preurilor. n Romnia n perioada de tranziie la economia de pia, n condiiile scderii continue a produciei de mrfuri, a lipsei de concuren ntre firmele productoare, preurile au fost i sunt n general dictate,

5

impuse de ctre ofertani i se bazeaz pe costuri ridicate, rezultat al unei productiviti sczute a muncii, a nemuncii, a unor salarii care joac i rol de protecie social, a unor dificulti economice i financiare prin care au trecut i trec multe societi financiare.

1.2.Sistemul preurilor i tarifelor n Romnia: posibiliti i disponibiliti

Diversitatea relaiilor de schimb n cadrul economiei naionale i a utilizrilor pe care le poate cpta un produs n funcie de natura mrfii, varietatea scopurilor pentru care este pus n circulaie i a categoriilor de beneficiari, fac necesar existena mai multor categorii de preuri i tarife. Fiecare categorie constituie, la rndul ei, o verig a acestui sistem sau un subsistem al sistemului de preuri.

Prin sistemul de preuri, ntr-un sens mai larg putem nelege categoriile i formele preurilor, structura, nivelul i relaiile dintre ele, principiile de determinare, stabilire i aplicare a lor. O parte dintre economiti atribuie un sens i mai larg sistemului de preuri, incluznd n acest concept i instituiile i organele de specialitate din acest domeniu. n cele din urm considerm c toate aceste elemente luate global alctuiesc, mai degrab, plitica de preuri dect sistemul de preuri.

Pn la Revoluia din Decembrie 1989, n ara noastr a funcionat un sistem de preuri bazat pe principiile: centralismului democratic; stabilirii unitare i coordonate a preurilor; unitii preurilor; stabilitii preurilor; corelrii i diferenierii preurilor n funcie de calitatea produselor.

Imediat dup Revoluie s-a declanat fenomenul liberalizrii preurilor (art. 48 din Legea Nr. 15/1990), cnd s-a hotrt c acestea se stabilesc prin negociere direct ntre furnizor i beneficiar. Astfel, art. 48 al legii amintite mai sus prevedea: Regiile autonome i societile comerciale cu capital de stat vor putea practica ntre ele i n raporturile cu terii, preurile decurgnd din aciunea conjugat a cererii i ofertei, cu excepia situaiei cnd pe piaa romneasc nu exist cel puin trei ageni economici care s comercializeze acelai tip de bun, lucrare sau serviciu, precum i cu excepia cazurilor n care preurile sunt subvenionate de stat potrivit hotrrii guvernului. n aceste din urm cazuri, preurile se vor stabili de ctre guvern prin negociere cu agenii economici. n consecin au fost emise o serie ntreag de hotrri ale guvernului (ncepnd cu nr. 1109 din 18 oct. 1990), care au condus la liberalizarea preurilor, punndu-se bazele unui nou sistem de pre n ara noastr, specific economiei de pia.

6

n prezent, ca n orice ar cu economie de pia sau angajat n tranziia la economia de pia, n Romnia principiul fundamental care st la baza sistemului de preuri l constituie formarea lor liber pe pia n funcie de raportul cerere ofert. De reinut c n perioada de tranziie o anumit importan mai au i principiile stabilitii i unicitii preurilor, pentru produsele de importan deosebit.

Sistemul de preuri, cu componentele sale, este dependent de nivelul productivitii, al productivitii muncii, al produsului intern brut i net etc. Unui anumit nivel al produciei, al costurilor, al productivitii muncii i corespunde un anumit sistem de preuri, anumite categorii, anumite forme ale preurilor i mai ales un anumit nivel al preurilor n continu adaptare la condiiile noi n permanent schimbare. Astfel, i activitatea n domeniul preurilor a suferit modificri eseniale. Ca urmare, n prezent activitatea de preuri este o activitate permanent, o activitate legat de problema global a produsului, de ciclul de via al produsului, de soarta produsului pn la scoaterea lui din circuitul economic.

Sistemul de preuri funcioneaz prin intercondiionarea cu celelalte componente ale macrosistemului economiei naionale: producia, importul, consumul productiv i neproductiv, exportul i investiiile, sistemul financiar, de credit, valutar etc. Ca un organism autonom, preurile mijlocesc circuitul valorilor materiale prin fazele procesului reproduciei sociale dar, n acelai timp modul de desfurare a acestui proces n fiecare faz determin nivelul, structura i evoluia lor.

1.3. Funciile preurilor

n economia bazat pe producia i schimbul de bunuri, necesitatea i existena preurilor nu se poate pune la ndoial, preurile sunt un factor obiectiv, sunt menite s ndeplineasc anumite funcii i s exercite un anumit rol.

Literatura de specialitate cunoate o diversitate de opinii n legtur cu numrul si coninutul funciilor preurilor. Astfel, unii economiti susin c preurile ar avea dou funcii, alii afirm c ar avea trei, sau chiar 7 funcii. n opinia celor mai muli specialiti (idee la care subscriem), preurile au dou funcii: una de instrument sintetic de msur a valorii mrfurilor (funcie care deriv din esena lor) i alta de prghie economic. Economitii care au atribuit preurilor mai

7

multe funcii au luat drept funcii separate diferitele forme concrete prin care se realizeaz, se manifest prima funcie. Preul ca instrument sintetic de msur a valorii mrfurilor asigur schimbul de

mrfuri (echivalent sau mai puin echivalent), evidena costurilor de producie, a rezultatelor i a produciei materiale i d posibilitatea analizei situaiei economico-financiare a firmei. Prin preuri, de asemenea, se realizeaz exprimarea i repartiia produsului intern brut i net i se asigur, n cele din urm, echilibrarea ofertei cu cererea i reglarea produciei sociale.

n comparaie cu alte uniti de msur (ml, mp, mc, kg, tona, bucata etc.), preul prezint particularitatea c acioneaz ca instrument de msur numai dup adoptarea deciziei cu privire la nivelul su sau pentru fiecare bun n parte. Ca urmare, decizia de pre are numai particularitatea c este un mijloc de evaluare, de estimare, de apreciere a consumurilor de materiale, a costurilor de producie (n general), a utilitii i raritii produselor, a valorii mrfurilor. n adoptarea deciziei de pre firmele in cont de existena unor constrngeri monetare, fiscale, bugetare, tehnice, economice i sociale i a unor liberti de aciune existente n economia de pia. Constrngerile se manifest sub forma unor elemente normative i a unor elemente sau condiii obiective.

Elementele normative constau n legi, hotrri i ordonane guvernamentale, ordine ale minitrilor, hotrri ale autoritilor locale i alte acte privind preurile, costurile de producie cuprinse n pre i celelalte elemente componente ale preurilor (dobnzi, profit, impozite i taxe, adaos comercial), precum i unele restricii privind producia, desfacerea i consumul, importul i exportul. ntr-o economie de pia, msurile restrictive n domeniul preurilor sunt ct mai sczute, iar intervenia statului n formarea preurilor se realizeaz indirect prin msuri fiscale, valutare, vamale etc.

Condiiile obiective ale preurilor sunt date de existena i funcionarea pieei cu toate componentele sale: raportul cerere-ofert; nivelul costurilor de producie i rata profitului (pe plan intern i internaional) care determin productorii s-i extind sau restrng producia la anumite produse; oferta sczut la anumite bunuri care permite ofertanilor s practice preuri ridicate i care pot provoca o cretere a produciei la sortimentele respective; existena unor stocuri de mrfuri greu sau nevandabile, care impune operarea unor reduceri de preuri; schimbarea n permanen a raportului cerere-ofert care presupune adaptabilitatea operativ la modificarea condiiilor; existena unor capaciti de producie neutilizate sau insuficiente care determin firmele productoare s adopte anumite decizii privind producia i preurile.

Dup Revoluia din Decembrie 1989 n Romnia, datorit unor greeli de guvernare, controlul preurilor s-a pierdut brusc, iar nivelul lor rmnnd aproape n totalitate la latitudinea ofertanilor, n condiiile unui dezechilibru accentuat ntre cererea i oferta fizic de mrfuri i a lipsei de concuren ntre firme. Datorit unei presiuni puternice din partea cererii, corelat cu o insuficien de ofert, preurile au jucat mult timp doar un rol simbolic, de barometru al pieei, nivelul lor fiind la discreia firmelor productoare. Dup opinia majoritii economitilor s-ar fi considerat necesar, un timp, optimizarea preurilor n condiiile unei armonii

8

relative de interese (ale productorilor i consumatorilor) sub supravegherea real de ctre guvern a preurilor. Dar, ntr-o perioad foarte scurt (civa ani) s-a trecut rapid de la o extrem la alta, de la preuri controlate aproape n totalitate de organele statului la preuri n general libere, cu efecte dintre cele mai dezastruoase asupra economiei i nivelului de trai al populaiei.

Ca msur a valorii, preul cuprinde trei componente importante: una recuperatorie (adic costul exploatrii) care permite recuperarea capitalului consumat; alta remuneratorie a capitalului (adic profitul ncorporat n pre) i dup caz, o component reparatorie (o anumit despgubire), pentru nerespectarea obligaiilor contractuale (daune compensatorii) sau efectuarea cu ntrziere a plii de ctre cumprtori (daune moratorii). n legtur cu funcia preurilor, de prgie economic, se poate afirma c

aceasta reprezint un mecanism economic de baz i complex. n argumentarea acestei afirmaii, pentru nceput, menionm c preurile cuprind n structura lor i alte elemente valorice, considerate la rndul lor ca prghii economice i anume: salarii, impozite, dobnzi, contribuii, taxe, profit, comisioane, adaos comercial etc. Cuprinznd aceste elemente, preul le conjug, le amortizeaz i condiioneaz aciunea. Elementele valorice, deci, cuprinse n preuri au numai un caracter potenial, realizarea lor n fapt este condiionat de realizarea mai ni a preului ca ntreg. Ca urmare, numai dup ce a fost acceptat i achitat preul de ctre cumprtori, abia apoi se poate vorbi de aciunea i rolul celorlalte elemente.

Determinarea preurilor, n special la produsele din ramurile finale, are la baz alte n preuri ale unor produse din ramurile primare i intermediare, avnd i ele rol de prghie economic. Totodat, se cuvine a se sublinia c preul unui produs nu se determin (formeaz) sau stabilete n mod izolat, ci acesta se ncadreaz ntr-un sistem de preuri al produselor existente cu care se va afla n anumite raporturi de proporionalitate (denumite i preuri relative).

Remarcm, deasemenea, prezena preurilor pretutindeni n toate domeniile vieii economice i sociale, preurile sunt acelea care nsoesc mrfurile n tot circuitul lor, indiferent de natura beneficiarilor (firme de orice natur, instituii, organizaii obteti, persoane fizice) i a consumului.

Mai trebuie subliniat faptul c preurile au implicaii complexe n gestiunea firmelor, condiionnd situaia economico-financiar a acestora i acionnd n dou faze importante: n faza aprovizionrii, prin preurile input-urilor, a factorilor de producie i n faza desfacerii, prin preurilor output-urilor sau a produselor livrate.

Referitor la funcia aceasta a preurilor de prghie economic, se poate spune c au existat dou categorii de opinii, n general extremiste i anume: unii dintre economiti au considerat ca preurile pot fi o prghie economic numai cnd coincid cu valoarea mrfurilor, cnd au un nivel rezonabil; alii mprtesc ideea potrivit creia preurile ndeplinesc aceast funcie numai cnd se abat de la valoare (au un nivel mai ridicat sau mai sczut).

Putem concluziona c preurile sunt o prghie economic, ndeosebi cnd coincid cu valoarea mrfurilor, deoarece n astfel de situaii prin nivelul lor satisfac

9

deopotriv att vnztorii ct i cumprtorii. n cazurile cnd preurile se abat de la valoare (au un nivel extrem) satisfac, stimuleaz mai puternic pe productori sau pe consumatori, o activitate sau un proces, iar n asemenea situaii aciunea preurilor poate fi considerat unilateral i contradictorie i n consecin, trebuie folosite i alte prghii n completare, prghii de corectare. Astfel, meninerea unor preuri la un nivel sczut pentru unele produse importante n consumul populaiei, din considerente de ordin social, face necesar practicarea temporar a subveniilor de la bugetul statului, subvenia acoperind diferena dintre preul real i cel fixat de organele statului la produsele respective. La fel, creterea exagerat a unor preuri face necesar adoptarea unor reglementri speciale de protecie social.

Funcia preurilor de prghie economic iese mai pregnant n eviden prin micarea lor n sus sau n jos. De exemplu, dac la un moment dat cererea este mai mare dect oferta la anumite produse, preurile vor avea o tendin de cretere, ceea ce va determina firmele productoare s-i mreasc oferta sau va atrage i ali productori n brana respectiv. Invers, dac oferta este mai mare dect cererea, preurile vor avea o tendin de scdere, ceea ce va stimula cererea. Aceast micare a preurilor n economia de pia, face s se regleze continuu producia i consumul i se asigur echilibrul valoric ntre cerere i ofert, la un nivel al preurilor care tinde spre optimalitate.

1.4. Categoriile de preuri i structura lor n economia romneasc

Avndu-se n vedere stadiile i verigile pe care le parcurg mrfurile n micarea lor, de la productor la consumator, de variaia mrimii cheltuielilor n funcie de aceste stadii, de particularitile circulaiei mrfurilor (unele circul numai ntre firme, altele ajung la consumatorul final etc.), de elementele structurale ale preurilor i de deosebirile dintre sfera produciei i cea a serviciilor, n practica economic se folosesc mai multe categorii de preuri, i anume:

- preuri cu ridicata;- preuri cu amnuntul;- tarife. Realitatea economic mai cunoate i sistemul comisioanelor i al taxelor.

Preurile cu ridicata reprezint nivelul preurilor negociate la care circul produsele, n general, ntre firme sau ntre firme i instituii. Ele cuprind costurile i profitul, ca regul general, iar pentru unele produse, stabilite prin acte normative, preurile cu ridicata cuprind i accizele datorate bugetului de stat.

10

Preurile cu ridicata sunt legate n special de productorii de bunuri materiale. Ei negociaz nivelul acestor preuri cu beneficiarii, n funcie de cerere i ofert. n anumite cazuri, n circuitul unor mrfuri de la productori pn la consumatorii finali, se pot interpune doi sau chiar mai muli intermediari: o firm comercial cu ridicata (grosist) i alta cu amnuntul (detailist). n aceste situaii preurile cu ridicata trebuie negociate i ntre unitile comerciale respective. n cele din urm, obiectul negocierii nu-l constituie preul propriu-zis, ci mrimea adaosului comercial ce i revine grosistului i care se cuprinde n preul facturat ctre detailist.

Uneori, firmele productoare i desfac produsele i prin magazinele proprii. Livrarea produselor ctre aceste magazine se face tot la preul cu ridicata, iar magazinele desfac produsele, de regul, la preuri cu amnuntul.

Ca urmare a particularitilor circulaiei mrfurilor, preurile pot fi de dou feluri i cu dou niveluri:

- preuri cu ridicata ce revin firmelor productoare;- preuri cu ridicata ce revin firmelor comerciale cu ridicata.

- Primele marcheaz sfritul proceselor de producie. Ele sunt obligate s asigure acestora acoperirea costurilor de producie i obinerea unei rate de profit, n funcie de concurena de pe pia precum i realizarea accizelor datorate statului, dup caz. Preurile acestea funcioneaz n raporturile de vnzare-cumprare dintre firmele din ramurile produciei materiale, dintre aceste firme i firmele comerciale cu ridicata, precum i dintre firmele productoare i magazinele proprii.

- Preurile cu ridicata ce revin firmelor comerciale cu ridicata, sunt preurile practicate la livrarea produselor de acestea ctre firmele comerciale cu amnuntul sau de alimentaie public. Ele cuprind n plus, fa de preurile cu ridicata ce revin firmelor productoare, adaosul comercial aferent grosistului.

Preurile de mai sus constituie baza de impozitare, baza de calcul pentru taxa pe valoare adugat. La preurile cu ridicata se aplic cota procentual de TVA (19 %) pentru produsele livrate la intern i cota procentual zero pentru livrrile produselor la export. Conform unor acte normative, sunt i produse pentru care nu se calculeaz TVA.

n cazurile cnd grositii vnd unele mrfuri direct populaiei, preurile aplicate vor cuprinde i taxa pe valoare adugat, dac normele legale n vigoare nu prevd altfel. Preurile cu amnuntul reprezint nivelul preurilor la care se desfac sau se revnd populaiei diferite produse de ctre firmele comerciale specializate sau de ctre magazinele proprii ale firmelor productoare. Preurile cu amnuntul se aplic i la vnzrile prin reeaua comerului de stat, reeaua cooperatist ori reeaua organizaiilor obteti. Preurile acestea se practic mai ales pentru produsele destinate consumului individual.

Din punct de vedere structural, preurile cu amnuntul sunt cele mai complexe, ele cuprind pe lng costuri, profit, accize (dup caz), adaos comercial

11

aferent grositilor (dup caz) i adaos comercial cuvenit detailitilor, precum i taxa pe valoare adugat, calculat i colectat din toate stadiile anterioare.

Preurile cu amnuntul marcheaz sfritul circuitelor mrfurilor care intr n consumul final.

Sub aspectul domeniului de aplicare i al structurii, similare preurilor cu amnuntul sunt preurile de alimentaie public. Acestea se aplic mrfurilor destinate consumului final, consum ce se realizeaz ns pe loc, n cadrul unitilor de alimentaie public. Unitile acestea se pot aproviziona, dup caz, direct de la productori, din reeaua comerului cu ridicata sau chiar din reeaua comerului cu amnuntul. Adaosul de alimentaie public are un specific aparte, deosebindu-se de cel cu amnuntul nu numai prin mrimea lui, ci i prin diferenierea sa de la local la local n funcie de categoria de confort i n raport cu gradul de preparare a produselor ce se desfac prin unitile respective. Uneori, preurile de alimentaie public mai sunt influenate i de amplasamentul unitii (centru, ora mare, centru turistic etc.). Totodat, mai trebuie reinut c unitle de alimentaie public din categorii superioare, adaug la preurile aplicate remiza i, dup caz, taxa de serviciu, potrivit dispoziiilor legale. Tarifele sunt considerate o categorie special de preuri care se aplic ntr-un domeniu specific de aciviti i anume cel al prestrilor de servicii. Ele au caracterul unor preuri cu ridicata cnd serviciile prestate au ca beneficiar firme sau instituii sau preuri cu amnuntul cnd acestea se adreseaz populaiei.

Dup declanarea aciunii de liberalizare a preurilor, n legislaia adoptat nu s-au mai fcut referiri la preurile productorilor, iar n locul categoriei de pre de livrare s-a introdus categoria de pre cu ridicata, care cuprindea impozitul pe circulaia mrfurilor pentru aproape toate produsele. n aceste condiii a aprut posibilitatea ca i alte firme comerciale (cu amnuntul sau de alimentaie public) s se aprvizioneze direct de la firmele productoare. Ca urmare, elementele componente i modul de formare al preurilor erau urmtoarele:

Costul de producie + Profitul + Impozitul pe circulaia mrfurilor (i/sau accize dup caz) = Preul cu ridicata al productorului (PRP).

PRP + Adaosul firmei comerciale cu ridicata = Preul cu ridicata al grosistului (PRG).

PRG + Adaosul firmei comerciale cu amnuntul = Preul cu amnuntul (sau preul detailistului).

PRG + Adaosul firmei de alimentatie public = Preul de alimentaie public.Dup noiembrie 1990 s-a renunat la cotele de rabat comercial, trecndu-se

la cote de adaos comercial, schimbndu-se totodat baza de calcul a acestuia. Baza a constituit-o un pre rezultat prin formare (preul cu ridicata al produsului sau preul cu ridicata al grosistului) la care adugndu-se apoi adaosul comercial astfel calculat s-au obinut alte preuri de nivel superior (preul cu ridicata al grosistului, dup caz, preul cu amnuntul sau al detailistului, preul de alimentaie public).

ncepnd cu 1 iulie 1993 ca urmare a trecerii la sistemul de impunere bazat pe taxa pe valoare adugat au aprut unele aspecte noi n formarea preurilor i n structura acestora. Astfel, impozitul pe circulaia mrfurilor, inclus n preurile cu

12

ridicata i calculat asupra acestor preuri (nu i asupra adaosurilor comerciale) a fost nlocuit cu taxa pe valoare adugat, calculat la preurile cu ridicata, dar necuprins n aceste preuri. Deasemenea, taxa pe valoare adugat nu nlocuiete i accizele existente la unele produse i se calculeaz i asupra adaosurilor comerciale, pe stadii economice, incluzndu-se doar n preurile finale (preul cu amnuntul sau de alimentaie public).

n ce preivete preurile cu ridicata ale produselor provenite din import, acestea sunt formate din: valoarea n vam (rezultat prin transformarea n lei, la cursul de schimb n vigoare a preului extern, n condiiile de livrare franco-frontiera romn), taxa vamal, alte taxe i accize datorate, dup caz. La aceste preuri se calculeaz, de regul, un comision cuvenit firmei importatoare. Formarea (determinarea) celorlalte preuri (cu ridicata, cu amnuntul, de alimentaie public) pentru produsele importatoare este similar formrii preurilor produselor interne (n funcie de natura bunurilor i circuitul lor).

Prin urmare, structura preurilor produselor interne, n prezent, se prezint astfel:

Cost complet de producie + Profit + Accize (dup

caz)=

P.R.P. = Preul cu ridicata al productorului + }x19%=T.V.A.1

P.R.G. +Adaosul comercial al

grosistului= } x19%=T.V.A2= Preul cu ridicata al

grosistului+

}x19%=T.V.A3+Adaosul comercial cu amnuntul sau de alimentaie public (dup

caz)=P.A. sau P.Al.P. = Preul cu amnuntul sau

de alimentaie public

13

Structura preurilor produselor provenite din import se prezint astfel:

n schemele prezentate mai sus, structura preurilor a fost alctuit innd seama de modalitile cele mai frecvente n care se deruleaz circulaia mrfurilor. Realitatea ne poate prezenta i alte situaii. Se impune ns cerina ca mrfurile s treac, pe ct posibil, direct de la productor (sau importator) la firma comercial final, ocolind pe ct posibil intermediarii. Aceasta ar contribui la reducerea

Valoarea n vam (Preul extern de import

transformat n lei + Taxa Vamal + Accize sau alte

taxe=}x19%=T.V.A.1

P.R.P. = Preul cu ridicata al importatorului +

P.R.G. + comisionul = } x19%=T.V.A2= Preul cu ridicata al

grosistului+

+Adaosul comercial cu amnuntul sau de

alimentaie public = }x19%=T.V.A3P.A. sau P.Al.P. = Preul cu amnuntul sau

de alimentaie public

14

timpului n care mrfurile ajung la consumator, s-ar reduce suma adaosului comercial, a taxei pe valoare adugat i ca o rezultant, s-ar diminua substanial preul final suportat de consumator.

Modul de determinare (formare) a preurilor produselor interne se mai poate prezenta i n felul urmtor:

1. Costuri cu materialele2. Costuri cu munca vie3. Alte costuri-------------------------------Cost complet de producie-------------------------------4. Profitul5. Accizele (dup caz)-------------------------------Preul cu ridicata al productorului (P.R.P.)(Preul la care se pot livra mrfurile) la care se adaug T.V.A.-------------------------------6. Adaosul comercial (comisionul), al grositilor (dup caz), al comercianilor cu amnuntul saude alimentaie public, la careataeaz T.V.A.-------------------------------Preul cu ridicata al grositilor (P.R.G.)Preul cu amnuntul (P.A.)Preul de alimentaie public (P.Al.P)-------------------------------Dup cum se poate observa, preurile cu ridicata ce revin firmelor

productoare i firmelor comerciale cu ridicata nu conin T.V.A. Ele constituie doar baza pentru calcul al T.V.A., care se cuprinde numai n preul final. Dar fiecare firm furnizoare (productoare sau comerciant cu ridicata) trece n factur, separat de preul cu ridicata, T.V.A. aferent pe care o ncaseaz de la beneficiari i pe care o datoreaz bugetului de stat. Ca urmare, firmele beneficiare achit firmelor furnizoare preul cu ridicata plus T.V.A. La fiecare firm pltitoare de T.V.A., suma de plat se stabilete ns ca diferen ntre T.V.A. aferent vnzrilor, T.V.A. (colectat) i T.V.A. (deductibil) aferent cumprrilor, care s-a achitat pe baz de factur firmelor furnizoare.

15

1.5. Formele preurilor i tarifelor neconomia romneasc

Categoriile de preuri nu pot acoperi dect parial sau n mic msur obiectivitatea condiiilor n care se determin (formeaz) i aplic preurile n unele ramuri i subramuri ale unei economii (inclusiv n cea romneasc) i la diferite produse: mijloace de producie, bunuri de consum, produse agricole, i drept urmare, a fost necesar construirea unor forme particulare, specifice acestor categorii.

n funcie de cerinele politicii economice i sociale, de importana produselor, de locul de realizare a mrfurilor, precum i n raport cu condiiile de producie i desfacere, diferitele categorii de preuri pot mbrca urmtoarele forme:

- fixe sau inflexibile;- limit (plafon);- libere sau flexibile.Preurile i tarifele fixe au fost i sunt preurile ce se aplic la un anumit

nivel stabilit, o perioad n general determinat i, n special, pentru produse i servicii de importan deosebit pentru economia unei ri (inclusiv a Romniei) i nivelul de trai al populaiei sau pentru resursele de baz ale economiei.

Preurile limit (plafon) se pot stabili ca limit maxim care nu poate fi depit. Literatura de specialitate pomenete de o anumit limitare a nivelului preurilor de ctre organele de stat, n special, la produsele importante (precizate expres prin acte normative). n cazul Romniei, stabilirea ori modificarea preurilor produselor respective de ctre firme (sau regii) se face numai cu avizul organelor abilitate (Consiliul Concurenei de ex.).

Preurile libere au cea mai larg aplicabilitate, oscilnd n funcie de aciunea conjugat a cererii i ofertei.

La rndul lor, preurile i tarifele fixe sau limit, n funcie de importana produselor pentru economia unei ri i populaiei pot fi:

- unice;- difereniate.Preurile unice se aplic la acelai nivel de ctre toate organele, firme sau

populaie pe ntreg teritoriul unei ri, la principalele produse i servicii de mare importan pentru economie i nivelul de trai al populaie. n cazul Romniei, unicitatea preurilor mai are nc o importan destul de mare, deoarece economia se afl n perioada de tranziie, iar existena unor preuri cu ridicata (de livrare) unice pentru mijloacele de producie (materii prime, materiale, energie, combustibili, maini, utilaje i instalaii etc.) constituie nc o condiie necesar pentru gestionarea economico-financiar, asigurnd un criteriu unitar pentru evaluarea i evidena costurilor, a rezultatelor i pentru aprecierea eficienei activitii firmelor, n general. n cazul bunurilor de consum i a serviciilor pentru

16

populaie, existena unor preuri cu amnuntul i tarife unice pentru produse i servicii cu pondere mare n consumul populaiei, mai are o importan deosebit, pentru c asigur o putere de cumprare egal la venituri egale.

Preurile difereniate au o larg aplicabilitate, diferenierea uneori se realizeaz pe zone, pe bazine, pe sezoane, pe forme de proprieti etc.

n funcie de locul realizrii produselor, de condiiile de livrare (condiii de franco i ambalaj), preurile pot avea urmtoarele forme:

- preuri franco-depozitul furnizorului, situaie n care cheltuielile de transport cad n sarcina cumprtorului;

- preuri franco-staie de expediie, form care presupune c cheltuielile de transport pn la cea mai apropiat staie de ncrcare s fie suportate de ctre productor, iar pn la locul de consum, de ctre firma cumprtoare;

- preuri franco-destinaie, caz n care cheltuielile pn la firma cumprtoare sunt suportate de firma furnizoare.

n Romnia, cel mai frecvent folosit este prima form. Aceasta are scopul de a asigura delimitarea mai exact a sferei produciei de sfera circulaiei mrfurilor i pentru a determina firmele beneficiare s se aprovizioneze de la cele mai apropriate firme furnizoare, n vederea reducerii cheltuielilor de transport-aprovizionare.

Dac avem n vedere momentul n care se folosesc sau pentru care se folosesc, preurile pot fi:

- preuri curente. Acestea sunt preurile practicate efectiv pe pia n activitatea cotidian de vnzare-cumprare;

- preuri constante. Acestea sunt preurile unui anumit an anterior, cu ajutorul crora se recalculeaz indicatorii valorici privind dezvoltarea dintr-o anumit perioad (5-10 ani) pentru a se compar n timp;

- preuri la termen. Acestea reprezint preurile afiate pentru livrarea la o dat ulterioar a mrfurilor;

- preuri comparative. Acestea sunt folosite la stabilirea dinamicii indicatorilor valorici pe o perioad mai mare de timp, n care s-au practicat mai multe preuri constante.

Practica economic cunoate i alte forme ale preurilor, n funcie de diferite situaii concrete, scopuri sau domenii n care se folosesc i anume:

- preuri de deviz, care sunt folosite n cazul lucrrilor de construcii-montaj i a celor pentru reparaii n contrucii;

- preuri de contractare i achiziie. Acestea se folosesc la cumprarea produselor agricole de la productori.

- preuri de licitaie. Acestea se aplic n cazul adjudecrii sau nchirierii prin licitaie public;

- preuri de rezervare. Sub aceste preuri nu se vnd o parte din bunurile aflate n stoc pentru c vnztorii ateapt o oarecare cretere a preurilor pieei. Preurile de rezervare depind de nivelul pieei i al cheltuielilor de stocare;

- preuri de transfer sau de cesiune intern. Ele se aplic n cadrul aceleai firme integrate vertical n cazul schimburilor de bunuri sau servicii ntre subdiviziuni (fabrici, secii, exploatri, etc.).

17

- preuri sociale. Aceste preuri pot fi stabilite la un nivel mai sczut din considerente de ordin social, ca de exemplu: preuri pentru bunuri destinate copiilor, elevilor i studenilor, preuri pentru echipamente de protecie, preuri practicate prin cantinele i bufetele din incint etc.

n raporturile de comer exterior, preurile pot mbrca alte forme, ca de exemplu:

- preuri interne. n cadrul acestor preuri distingem: pre intern complet de export, care cuprinde preul cu ridicata, plus cheltuielile cu reclama, ambalajul, transportul, comisioanele etc. i pre intern de vnzare a produselor importate, care cuprinde valoare n vam a acestora, plus taxe vamale, accize i alte taxe (dup caz), T.V.A., comision i adaos comercial, n funcie de circuitul bunurilor i natura consumului;

- preuri externe n valut, de import i de export. Aici opereaz condiiile de livrare, n funcie de care preurile externe pot fi:

- preuri franco-frontier romn. n aceast situaie cheltuielile de transport pn la grania romn cad n sarcina productorului (importatorului) din ar;

- preuri C.I.F. (din limba englez, cost, insonance, freiglat= cost, asigurare,navlu). Aici preul cuprinde cheltuielile de transport, asigurare i navlu pn la portul de destinaie;

- preuri F.O.B. (din limba englez, free on board=liber la bord). n acest caz preurile mrfurilor cuprind cheltuielile ocazionate de ncrcare n vapor, beneficiarul urmnd s suporte toate cheltuielile din momentul n care mrfurile au trecut bordul vasului n portul de ncrcare.

Literatura de specialitate mai cunoate i alte forme specifice de preuri i anume: preuri de monopol, preuri de tranzacie, preuri de licitaie, preuri de acord, cotaii la burs etc.

1.6. Modificarea preurilor i reaciile propagate

Deoarece piaa este supus unor schimbri permanente, iar firmele (inclusiv cele de pe piaa romneasc) trebuie s se adapteze noilor condiii economice, sunt necesare modificrile de preuri dup o anumit perioad. Aceasta atrage dup sine reacii ale cumprtorilor, ale concurenilor i ale liderului pieei. Totodat, firma este obligat s reacioneze i la modificrile de preuri efectuate de concureni. n acest sens, n funcie de obiectivele urmrite i de situaiile care apar, o firm este nevoit s-i micoreze sau -i majoreze preurile. Spre

18

deosebire de firmele din rile cu economie de pia dezvoltat, firmele romneti se afl ntr-o permanent micare din punct de vedre al preurilor, datorat n primul rnd dificilei perioade de tranziie prin care trece ara.

Astfel:* Reducerea preurilor (cazuri rare ntlnite n Romnia) poate fi

determinat de mai muli factori, ntre care amintim:- excesul de capacitate. Acest factor este specific firmelor care nu au

suficiente comenzi i sunt contrnse s-i reduc preurile pentru creterea vnzrilor;

- reducerea cotei de pia. Fenomenul acesta se poate opri i apoi mri prin practicarea unor preuri mai reduse, de penetrare;

- decizia firmei de a obine o cot important de pia sau chiar poziia de lider. Aici se pornete de la prezumia c preurile mai mici asigur o cretere a volumului vnzrilor, stimuleaz cererea fr s scad rentabilitatea produsului, deoarece scad n mod corespunztor costurile pe produs;

- apariia unor perioade de criz (recesiune) economic. n acest timp consumatorii i ndreapt atenia spre produse mai ieftine.

Reducerile de preuri sunt nsoite de anumite riscuri, capcane:- capcana calitii sczute, n percepia consumatorilor, datorit preului mai

mic;- capcana cotei de pia fragile, adic prin practicarea unor preuri mai mici

poate crete cota de pia, dar nu i fidelitatea consumatorilor. Acetia se pot orienta apoi spre alte firme care vor practica preuri i mai mici;

- capcana buzunarelor subiri. Exist i riscul ca reducerea preului s nu fie urmat automat de creterea vnzrilor, care s determine reducerea costului produsului i s menin rentabilitatea.

* Creterea preurilor (operaiune specific firmelor din Romnia dup 1989, datorit unei creteri exagerate a cererii i a unei oferte neputincioase i slab calitativ) este o operaiune ce tenteaz multe firme, datorit faptului c o uoar majorare poate conduce la o cretere considerabil a profitului, n aceleai condiii ale costurilor i volumului vnzrilor. n acest sens se cuvine a fi prezentat un exemplu:

nainte de majorare Dup majorarea preuluiPreul produsului (uniti monetare) 1.000

1.100 (creterea preului cu 10%)

Costul produsului 800 800Buci vndute 4.000 4.000ncasri (venituri) totale 4 mil. 4.4 mil.Costuri totale 3.2 mil. 3.2 mil.

19

Profitul total 800 mii 1.2 mil. (creterea profitului la 50%)

Creterea profitului poate fi determinat de factori ca: cererea execedentar comparativ cu oferta, concurena slab, inflaie, creterea unor elemente de costuri fr s fie compensat de o cretere a productivitii muncii, alte situaii conjunctuale favorabile etc., situaie n care s-au regsit majoritatea firmelor romneti dup 1990. n general, pentru a nu reduce credibilitatea firmei, majorrile de preuri trebuie s fie nsoite de comunicri i explicaii.

Creterea preului real se poate face att pe ci directe, ct i pe ci indirecte, cu impact diferit asupra cumprtorilor. Deci, pe lng creterile de preuri directe brute sau repetate, msurabile i observabile, o firm mai poate folosi i alte variante de micare indirect, deghizat, invizibil a preurilor i anume:

- adoptarea cu ntrziere a preului. Firmele cu ciclu lung de fabricaie a produselor practic asemenea metode n momentul livrrii;

- utilizarea clauzei de indexare a preului n raport cu rata inflaiei sau cursul de schimb al monedei;

- separarea i tarifarea distinct a elementelor unei oferte-pachet (servicii, accesorii care nsoesc produsul) fa de situaia anterioar, pstrnd neschimbat preul produsului;

- reducerea cotelor de rabat i a situaiilor n care se afl;- reducerea gamei sau numrului serviciilor asociate produsului (montarea,

livrarea gratuit sau garantarea pe termen lung);- reducerea dimensiunilor i a unor caracteristici ale produsului, cu

meninerea neschimbat a preului;- nlocuirea materialelor, ingredientelor sau ambalajelor mai scumpe cu

altele mai ieftine n vederea reducerii costurilor, dar fr reducerea preului.* Reacii la modificrile de preuriModificarea preurilor este un fenomen ce poate afecta deodat pe clieni,

concureni, distribuitori i furnizori, uneori poate provoca chiar reacii din partea organelor statului.

* Reacii ale clienilorModul de a reaciona al clienilor la modificrile de preuri este dependent

de mai muli factori: percepia cumprtorului asupra produsului, puterea lui financiar, statutul social i cultural, trsturi psihologice i de comportament, natura produsului i condiiile de vnzare etc. Modificrile de preuri sunt interpretate n mai multe cazuri n mod eronat. De exemplu, firma care reduce preurile poate fi cauzat de scderea calitii produsului, de nvechirea sa , urmnd s fie nlocuit, sau de dificulti economice i financiare. n aceast situaie clientul poate s-i amne decizia de cumprare spernd ntr-o reducere n continuare a preului sau n apariia unui nou produs.

Uneori, majorrile de preuri conduc la descurajarea vnzrilor, dar pot lsa unele amprente asupra cumprtorului, crendu-i imaginea unui produs cu o valoare deosebit, foarte cutat i care trebuie cumprat. Alteori, majorrile de

20

preuri, i pot inocula cumprtorului imaginea unui vnztor cu pretenii de preuri exagerate, speculant.

Clienii sunt sensibili, n general, la preul produselor care sunt mai scumpe (de valoare mare) sau sunt achiziionate n mod frecvent i observ mai greu creterea de preuri la articolele mai ieftine sau la care le achiziioneaz mai rar. Dei cumprtorii sunt interesai de pre, dau o importan mult mai mare costurilor totale ale obinerii, utilizrii i ntreinerii produsului.

* Reacii ale concurenei la modificrile de preuriLa modificrile de preuri de ctre o firm, concurena va reaciona cu att

mai puternic, cu ct numrul firmelor este mai mic, produsele sunt mai omogene i cumprtorii sunt bine informai. Ca urmare, pentru firma n cauz se pune problema anticiprii i evalurii reaciilor concurenei n baza unor informaii referitoare la:

- reaciile concureniilor la modificrile anterioare de preuri;- politicile de preuri ale concurenilor i interesele urmrite;- situaia financiar actual a concurenilor, vnzrile realizate, capacitile

de producie, fidelitatea clienilor lor;- obiective fixate. Dac o firm concurent i propune s ctige un anumit

segment de pia, se poate atepta ca ea s reacioneze tot cu o modificare a preului, iar dac va urmri maximizarea profitului poate rspunde prin creterea preului, intensificarea publicitii sau mbuntirea calitii produsului. Dac pe pia se afl mai muli concureni, atunci firma respectiv trebuie s aprecieze ct mai exact reacia probabil a fiecruia. Este posibil ca reacia lor s fie aceeai, iar dac sunt difeene importante (de mrime, de cot de pia etc.), ntre ele, nu vor reaciona n acelai mod i trebuie analizai separat.

* Reacii ale liderului pieeiLa o reducere agresiv a preului de ctre firmele mai mici, care ncearc s-

i ctige o poziie pe pia, reacia liderului pieei constituie o particularitate n acest sens. Dac produsul unei firme este asemntor celui al liderului, prin preul mai mic firma ncearc s fure din cota de pia a celui care domin piaa. Posibilitile de reacie ale liderului pieei, dup opinia lui Ph. Kotler n acest caz, constituie n urmtoarele variante:

- meninerea neschimbat a preului. Liderul se bazeaz pe o clientel fidel, considernd c nu va pierde prea mult din cota de pia, dar ar putea ctiga uor n viitor, n schimb ar putea s piard prea mult dac ar reduce preul. Sunt i argumente mpotriva meninerii preurilor: concurenii se vor bucura de o ncredere tot mai mare, n lipsa reaciei liderului, cota de pia (segmentul de pia) a acestuia se reduce semnificativ i va fi greu de recuperat n viitor, scade ncrederea i fidelitatea clieniilor si etc.;

- meninerea preului combinat cu mbuntierea nivelului calitativ perceput al produselor sale fa de cel al produselor concurenei. Ar prea o lips mascat de reacie, dar liderul are puterea de a contracara prin mbuntirea valorii produslui, serviciilor i comunicaiilor. Menienrea preului i efectuarea unor investiii pentru a mbunti calitativ produsul este o variant mai puin costisitoare dect reducerea preului i a ratei profitului;

21

- reducerea preului su pn la cel practicat de concuren. Liderul ar putea face acest lucru bazndu-se pe argumentele: crescnd volumul vnzrilor, va scdea nivelul costurilor, iar preurile se pot reduce: pentru c cererea este sensibil la pre, fr o reducere a acestuia s-ar putea pierde poziia ocupat pe pia care va fi greu de rectigat. Nu este recomandat scderea calitii produselor odat cu reducerea preului, a serviciilor i a comunicaiilor referitoare la produs, n scopul meninerii constante a nivelului profitului, deoarece pe termen lung i-ar reduce poziia ocupat pe pia;

- creterea preului i a calitii produsului. Odat preul crescut, liderul este obligat s mbunteasc concomitent i calitatea produslui sau s lanseze noi mrci de produse pe pia prin care s anihileze atacurile concurenilor;

- lansarea unor noi produse sau a unei linii de produse mai ieftine, ori crearea unei mrci noi de produs cu un pre mai mic. Varianta poate fi recomandat numai cnd segementul de cumprtori care se pierde este mai sensibil la pre dect la calitatea produsului.

* Reacii ale firmei la modificrile de preuri ale concurenilorn aceast situaie trebuie clarificat reacia firmei la modificrile de preuri

iniiate de concuren. Dac piaa se caracterizeaz printr-o mare omogenitate a produselor, variante prea multe de ales nu sunt pentru firm. Poate s majoreze preul concomitent cu o cretere a calitii sau s procedeze la o reducere a preului.

Cnd piaa se caracterizeaz printr-o neomogenitate a produselor, firma are posibilitatea de a reaciona n mai multe feluri, deoarece sunt mai muli factori care atenueaz sensibilitatea cumprtorilor fa de diferenele mici dintre preuri.

Reacia firmei trebuie s se bazeze pe rspunsurile la mai multe ntrebri care s-ar putea pune:

- care este motivaia modificrii preurilor de ctre concureni: acapararea pieei, utilizarea excedentului de capacitate, modificarea costurilor de producie, modificarea preurilor la nivelul ntregii ramuri?

- modificarea preurilor este continu sau temporar?- care vor fi efectele asupra vnzrilor, cotei de pia i asupra profitului

firmei dac nu reacioneaz?- cum reacioneaz celelalte firme concurente?- care sunt reaciile probabile ale concurenilor la reacia firmei n cauz?Reacia cea mai potrivit a firmei difer de la o situaie la alta i ea trebuie s

in seama i de ali factori: faza n care se afl produsul n cadrul ciclului su de via, ponderea produsului n gama sentimental a firmei, evoluia costurilor n raport cu volumul vnzrilor, calitatea i imaginea produsului propriu, fidelitatea clientului, planurile i resursele concurenei, sensibilitatea cererii fa de pre i calitate etc.

Nu ntotdeauna este posibil de realizat o fundamentare a reaciei, deoarece concurena are grij s pregteasc atacul cu mult timp nainte, iar firma trebuie s reacioneze hotrt i n scurt timp. n vederea reducerii timpului de reacie la o modificare a preului iniiat de un concurent, este necesar ca firma s anticipeze

22

aceste modificri i s pregteasc un plan dinainte cu modalitile n care ea va reaciona.

CAPITOLUL II

2. SISTEMUL INFORMATIONAL AL NIVELULUI SI EVOLUTIEI PRETURILOR

2.1 Continutulsistemului informational modern al preturilor

23

Rezolvarea problemelor privind previzionarea si urmarirea preturilor im-pune existenta unui sistem informational complet, care sa furnizeze datele nece-sare cu privire la evolufia preturilor in cadrul unor intervale de timp.

Sistemul informational al preturilor si tarifelor reprezinta un ansamblude date (informatii), de indicatori, cu ajutorul carora se prevede si se urmaresteevolutia (miscarea) preturilor nominale, a preturilor medii ale grupelor de produse, a nivelului general al preturilor, in cadrul unor intervale de timp reprezentative.Conceptia care sta la baza actualului sistem informational al preturilor este realizarea unui instrument complex, sensibil si eficient care sa permita urmarirea nivelului general al preturilor si efectele aplicarii masurilor guvernului pentru restabilirea echilibrului economic, financiar si social. In acest sens, prin sistemul informational se urmareste asigurarea urmatoarelor cerinte principale:- cunoasterea nivelului, structurii, evolutiei preturilor nominale en gros, de contractare si de achizifie, a preturilor en detail si a tarifelor, precum si a influentelor provenite din modificarea lor, - analiza nivelului si dinamicii preturilor medii la principalele grupe de produse si subgrupe de produse;- obtinerea si asigurarea, la nivelul fiecarei verigi organizatorice (intreprindere, departament, minister, organ de sinteza), a unui volum de informatii privind nivelul, structura si evolutia preturilor, necesare pentru adoptarea deciziilor corespunzatoare si pentru informarea sistematica a conducerii statului asupra miscarii preturilor in economie;- realizarea unei serii de date privind dinamica si structura preturilor in vederea elaborarii previziunilor imediate si prognozelor de preturi, precum si pentru recalcularea in preturi comparabile a unor indicatori sintetici, exprimati valoric, care arata nivelul de dezvoltare economico-sociala a tarii;- corelarea datelor si indicatorilor privind structura si evolufia preturilor cu datele si indicatorii existenti, referitori la cost, profit, taxa pe valoarea adaugata, cuprinse in preturi;- asigurarea unor evidente unitare, de urmarire a evolutiei preturilor, astfel incat sa raspunda obiectivelor stabilite prin sistemul informational si sa permita prelucrarea automata adatelor.

La baza sistemului informational al preturilor sta evidenta statistica, cu instrumentul ei sintetic - darile de seama - sj cu metodele sale de caracterizare a dinamicii preturilor. Un rol important in cadrul acestui sistem informational au, de asemenea, cataloagele sj listele de preturi, actele normative, in care suntpublicate preturile sau limitele de preturi si pe baza carora au loc operadunile de vanzare-cumparare a marfurilor, precum si documentele specifice din unitati, prin care se stabile preturile produselor si, respectiv, se urmaresc costurile produselor in fabricatie, documentelor de negociere a.preturilor libere etc.

Elementele cele mai importante ale sistemului informational al pretu-rilor sunt: indicii de preturi sau tarife, preturile sau tarifele medii, preturile sau tarifele curente, constante sau comparabile si influentele rezultate din modificarile preturilor.

24

a) Indicatorii cu cea mai mare eficienta si cu un rol recunoscut in cercetarea evolutiei preturilor sunt indicii de pret. In statistica economica indicii preturilor, impreuna cu indicii valorii si ai volumului fizic al productiei alcatuiesc un sistem de indici care permit analiza dinamicii produetiei si circulatiei marfurilor in functie de modificarea preturilor. Acest sistem de indici poate fi analizat in mod independent sau in interdependenta cu alte sisteme de indici ce caracterizeaza alte laturi ale activitatii economice la nivelul unei intreprinderi, al unei ramuri sau la nivelul intregii economii nafioriaie.

b) Preturile medii privite comparativ pe mai multi ani caracterizeaza si eledinamica preturilor dar, spre deosebire de indici, preturile medii exprima oevolutie data atat de modificarea unor preturi nominale, cat si de modificarile in structura sortimentala a productiei sau desfacerii marfurilor determinate.Preturile medii ale principalelor grupe de produse, servesc la analiza corelariinivelului preturilor cu veniturie populatiei.

c) Pentru asigurarea comparabilitatii in timp a indicatorilor privind productia, este necesara exprimarea lor atat in preturi curente, cat si pe baza unor operatiuhi de recalculare a elementelor componente din preturi curente in preturi constante, utilizandu-se metode sau procedee tehnice specifice. Prin preturi constante se inteleg preturile unui anumit an, ales ca baza in cadrul unui interval de timp cu ajutorul carora se recalculeaza indicatorii valorici dintr-o anumita perioada pentru a se putea compara in timp. Pentru ca preturile constante sa aiba putere de caracterizare in perioada in care sunt utilizate, este necesar ca aceasta perioada sa fie cat mai scurta (cinci sau maxim zece ani). Utilizarea unui pret constant pe o perioada mai mare face ca acesta sa-si piarda puterea de caracterizare reala a fenomenelor si proceselor economice. Pretul constant este deci o unitate conventionala de masura, cu ajutorul careia exprimam valoric volumul cantitativ al unei activitati ce poate fi astfel comparat in timp si spatiu.

d) Preturile comparabile sunt preturile folosite la stabilirea dinamicii in-dicatorilor valorici pe o perioada mai mare si in care s-au stabilit mai multe niveluri de preturi constante. Exprimarea dinamicii se poate realiza prin racordarea indicilor, adica prin trecerea dintr-un pret constant in altul, creandu-se astfel o legatura de comparabilitate pe-o perioada mai indelungata, respectiv, intre indicatorii din perioada trecuta, cand s-au calculat cu vechiul pret constant si din perioada curenta, in care s-a folosit noul pret constant. In aceste conditii nu mai exista un anumit pret constant pentru intreaga perioada, ci se poate spune ca dinamica este calculata in preturi comparabile.

25

2.3. Calculul indicatorilor sistemului informational al preturilor

2.3.1. Metodele de calcul al indicilor de pret

Una din problemele cheie ale metodologiei de construire a indicilor preturilor o constituie tehnica deponderare.

In functie de ponderile folosite (cantitatile de produse din perioada de baza sau curenta), precum si in funcfie de expresia matematica a calculului indicilor de grup sau sintetici, pana in prezent, sunt cunoscute si aplicate trei tipuri fundamentale de indici. a) Indicele Laspeyres, care utilizeaza ca ponderi ale preturilor cantitatile de produse vandute sau consumate in perioada de baza (q0).

Esential in aceasta conceptie este pastrarea bazei de comparatie (cantitate) neschimbata. Laspeyres a construit astfel un indice agregat sau mediu aritrmetic, cu formula:

in care:Ip1/0 = indicele prefurilor in perioada curenta (1) facade perioada de baza(0);p1.q0 = valoarea cantitatilor de produse vandute Tn anul de baza, in

preturile anului curent;p0.q0 = valoarea cantitatilor de produse vandute in anul de baza, in

preturile anului de baza;p1/p0= indicii individuali ai preturilor nominale ale produselor cuprinse in

calculFiind usor de calculat, prin simplitatea si constanta bazei, acest tip de indice

poate avea o aplicabilitate larga. In realitate, procedeul de ponderare utilizat nu corespunde ritmului actual al modificarii rapide a structurii productiei si consumului. Aplicarea aeestui tip de indice ar presupune ca o parte din ce in ee mai mare de produse sa ramana in afara calculelor, iar rezultatele obtinute prin evolutia preturilor nu ar fi reale, nu ar putea servi scopului pentru care s-au efectuat, determinarea nivelului generalal preturilor. Pede alta parte, tocmai mentinerea

26

sau 100)(

00

0

100

0/1

=

qpppqp

I p100

00

0101 =

qpqp

I /p

neschimbata a ponderilor face ca acest indice sa poata reflecta real nivelul general al preturilor, cresterea acestora, pentru produsele cu consumuri relativ constante, adica pentru acelea cu cerere neelastica, fara de care oamenii nu pot trai. Pentru determinarea evolutiei preturilor la asemenea bunuri de consum si servicii trebuie sa se foloseasca acest tip de indice. Cu ajutorul lui se poate realize indexarea veniturilor populatiei.

In tara noastra, incepand din anul 1990, acest tip de indice este aplicat la determinarea evolutiei preturilor si tarifelor de consum al populatiei.b) Indicele Paasche care utilizeaza ca ponderi cantitatile de produse dinanul curent (q1).

Fiind conceput a se determina cu ajutorul structurii noi a productiei si a consumului, el are o aplicabilitate mai mare, fiirid utilizat pe larg in tara noastra.

Formula de calcul este:

in care:

q1.p1 = valoarea cantitatilor de produse din anul curent, exprimata in preturile anului curent

q1.p0 = valoarea cantitatilor de produse din anul curent, exprimata inpreturile anului de baza;

ip= modificarea preturilor nominale, ale produselor in perioadacurenta (1) fata de cea de baza (0).

Principalul avantaj rezulta din folosirea ponderilor din perioada curenta, care-i asigura o structura, de consum la zi si da posibilitatea calcularii economiilor totale efective sau a platilor totale suplimentare pe care le realizeaza pbpulatia ca urmare a reducerii sau majorarii preturilor.

Atat indicele Laspeyres cat si indicele Paasche au ca dezavantaj faptul ca nu indeplinesc conditiile de reversibilitate si transferabilitate.

Cu ajutorul indicilor de pret tip Laspeyres si Paasche se procedeaza la transformarea dinamicii veniturilor nominale ale populatiei in dinamica veniturilor reale ale acestuia, adica a puterii de cumparare, exprimata in indicele volumului fizic al consumului de bunuri si servicii.

Astfel,, daca se raporteaza indicele, veniturilor nominale la indicele de pret Laspeyres se obtine indicele veniturilor reale de tip Paasche. Aeest raport reflecta modificarea relativa (cresterea sau descresterea) a puterii de cumparare exprimata in cantitatile de produse si servicii din perioada curenta la preturile curente (ale anului in care se efectueaza calculul):

IVR1/0 = VN1/VN0: q0p1/ q0p0 = q1p1/ q0p0: q0p1/ q0p0 = 27

sau 1

11

110/1

p

p

ipq

pqI

=

=

01

110/1 pq

pqI p

=(Q1p1/ Q0p0)*( Q0p0/ Q0p1) = Q1p1/ Q0p1 = Iqp

I in care:IVR1/0 = indicele veniturilor reale in perioada 1 fata de perioada 0VN1= veniturile nominale ale perioadei 1 care se cheltuiesc integral pentru

bunuri si servicii, exprimand cumparaturile Ql la preturilep1 VN0 = acelasi indicator, pentru .anul 0; Q1p1/ Q0p1 = indicele volumului fizic de bunuri si servicii, notat IQP

existent in formula Paasche;q0p1/ q0p0 = Q0p1/ Q0p0 = indicele de pret Laspeyres, notat

IpL

Prescurtat se poate scrie: IVN/ IpL = IOp,, ceea ce se interpreteaza astfel: daca preturile cantitatilor bunurilor si serviciilor consumate in perioada de baza cresc mai repede in perioada curenta decat cresc veniturile nominale, in acelasi interval de timp si puterea de cumparare scade si invers.

Raportul dintre indicele veniturilor nominale si indicele preturilor de tip Paasche reprezinta indicele volumului fizic al consumurilor de tip Laspeyres:

IVR1/0 = p1q1/ q0p0: q1p1/ q1p0 = Q1p1/ Q0p0: Q1p1/ Q1p0 == Q1p0/ Q0p0 = IQL

Prescurtat se poate scrie: IVN/Ipp = IQL, ceea ce se interpreteaza astfel: daca preturile bunurilor si serviciilor consumatorilor in perioada curenta cresc mai repede decat cresc veniturile nominale, in acelasi interval de timp, puterea de cumparare scade si invers.

c) Indicele Fischer reprezinta media geometrica a indicelui Laspeyres siPaasche:

Acesta a fost denumit indicele ideal al prefurilor, avand larga utilizare pe plan mondial. Datorita procesului de determinare, el este cel mai elastic instrument de comparare, deoarece media geometrica prezinta mai multa stabilitate reflectand fidel evolutia reala a fenomenului economic pe intervale mai mari. Totodata, acest indice asigura conditiile reversibilitatii si ale transferabilitatii.

In tara noastra acest tip de indice are o aplicabilitate restransa.

28

=

00

01

10

110/1 qp

qpqppq

I p

=

0

000 q

pqp

2.3.2 Calculul indicatoriior subsistemului informational al preturilor cu ridicata

1) Indicii preturilor cu ridicata reflecta evolutia acestor preturi, ca urmare a influentei urmatorilor factori: comportarnentul liber al agentilor economici; aplicarea prevederilor unor acte normative; modificarea baremelor, normativelor, costogramelor etc., in situatia in, care preturile nominale rezulta din suma elementelor de formare; modificarea structurii de productie (qt).

Indicii preturilor din perioada curenta (1), fata de perioada precedenta (0) se stabilesc ca raport intre valoarea productiei marfa vanduta si incasata din perioada curenta, in preturile acestei perioade,si valoarea aceleiasi productii corectata cu influentele valorice rezultate din modificarea preturilor (q1p1p1/0 ):

in care:Ip1/0 = indicele efectiv (calculat statistic) al preturilor in perioada curenta faaa de

perioada de baza;p1q1 = valoarea produselor vandute in perioada eurenta, exprimata in preturi

ale perioadei curente;q1p0 = valoarea produselor vandute in perioada curenta, exprimata in preturi

ale perioadei de baza; p1/0= influente valorice rezultate din modificarile de preturi: (+) se scade si (

- ) se aduna;p1, p0 = preturile unitare ale produselor in cele doua perioade.Utilizarea indicilor de pret previzibili privind cresterea preturilor in aplicarea

masurilor de liberalizare,a preturilor in tara noastra.2) Volumul influentelor valorice ale modificarilor preturilor cu ridicata se

stabileste ca diferenta intre valoarea produselor cu modificari de pret exprimata in preturi modificate (noi) si valoarea acelorasi produse exprimata in preturi initiale (vechi). Influentele provin atat din modificarile de preturi din anul curent, cat si din modificarile de preturi care au avut loc in cursul anului precedent.

Vp = Vp 1/1 + Vp 1/0in care:Vp 1/1 = p1q1m - p1q1I si Vp 1/0 = q1p0m - q1p0I

I in care:p1q1m = se obtine ca produs intre cantitatile de produse cu preturile unitare

modificate, livrate si incasate dupa data mbdificarii preturilor;p1q1I = se obtine ca produs intre aceeasi cantitate de marfuri si preturile

unitare initiale (inainte de modificare);q1p0m = exprima valoarea cantitatilor de produse livrate in anul curent in

preturile modificate in anul precedent;q1p0i = exprima valoarea cantitatilor de produse livrate din anul curent, in

preturile initiale in anul precedent3) Preturile medii si indicii preturilor medii. Preturile medii se calculeaza

pentru produsele nominalizate, pentru care se urmareste statistic productia fabricata atat in expresie naturala, cat si in expresie valorica, prin preturile medii.

Formulele de calcul sunt:

29

sau 100)0/1(

1001

11

01

110/1

==

ppqpq

pqpq

I p 100)1( 11

110/1

=

p

p

ipq

pqI

=

1

111 q

pqp

Calculul se efectueaza pentru fiecare grupa in parte si se raporteaza conform periodicitatii indicilor.

2.3.3 Calculul indicelui general al preturilor cu amanuntul si al tarifelor serviciilor pentru populatie

2.3.3.1 Necesitatea calculului indicelui preturilor si tarifelorconsumului populatiei

In cadrul setului de indicatori generali de apreciere si caracterizare a sistemelor economice nationale, indicele preturilor si tarifelor consumului populatiei are un loc bine precizat. Astfel, el este un indice utilizat atat in aprecierea nivelului general de viaja al indivizilor, integrati in cadrul respectivelor economii, in diferite momente de timp (aspect static), cat si in unele calcule previzionale (aspect dinamic).

In acest context, este deosebit de important sa se aprecieze ca nivelul acestui indice si previziunile asupra evolutiei sale se constituie ca principale argumente in negocierea salariilor, indexarea salariilor, indexarea pensiilor, fixarea unor bareme de impozitare etc. Avand in vedere impactul direct al aeestui indicator asupra unor elemente vitale ale indivizilor dintr-o economie, respectiv veniturile si nivelurile lor de trai, factorul de conducere si decizie in materie de supraveghere, dirijare si coordonare a preturilor este direct interesat in corecta determinare, interpretare si utilizare a acestui instrument.

In cadrul unor economii nationale caracterizate prin puternica si accentuata diviziune sociala a muncii, pe fundalul dinamismului si mobilitatii in toate domeniile de activitate, angrenarea in spatiul productiv-social al indivizilor presupune, pe de o parte, prestarea unei activitati strict specializate, iar pe de alta parte, si ca o consecinta a celei dintai, cumpararea cvasi-totalitatii bunurilor si serviciilor de care an nevoie, prin intermediul pietei, la diferite niveluri de pret.

Astfel, indivizii in cadrul unei economii moderne nu se pot sustrage impactului direct al preturilor bunurilor si seryiciilor de care au nevoie in existenta de zi cu zi, nivelul si miscarea acestor preturi determinand marimea si structura consumului individual, nivelul de trai.

Indicele preturilor si tarifelor consumului populatiei, pentru a se constitui cu adevarat intr-un ,,instrument" operational, trebuie sa indeplineasca cumulative cateva conditii:,sa fie, prin modalitatea de calcul, impartial fata de cumparator si de vanzator; sa reflecte cu fidelitate realitatea; sa nu influenteze fenomenul cuantificat; corect calculat, sa fie utilizabil in orice segment al domeniului cercetat

30

si in orice etapa; sa nu trezeasca suspiciuni privind rezultatele obtinute (cu atat mai mult cu cat este utilizat in procesul de indexare).

Deosebit de importanta este si intelegerea a ceea ce masoara acest instrument. Trebuie aratat ca acest indice nu masoara nici costul vietii, nici variatiile acestuia, nici marimea bugetului pentru consumul populatiei, ci variatia medie a preturilor. Ca interpretare a rezultatelor, indicele nu masoara un nivel al preturilor din perioadele considerate, ci variatia acestui nivel intre doua perioade. Aceasta variatie nu este masurata in valoare absoluta, ci in valoarea relativa. In general, compararea valorii absolute a preturilor a doua bunuri nu are sens. Astfel, pretul nominal al unui bun, este un determinant individual al acestuia, legat direct de valoarsea sa recunoscuta pe piata in stransa corelare cu: unitatea fizica a bunului, valoarea sa de intrebuintare, destinatia bunului, importanta si locul in consumul populatiei.

A. Domeniul de definifie al indicelui preturilor si tarifelor consumului populatiei.

Intelegerea definitiei indicelui preturilor si tarifelor consumului populatiei presupune luarea in considerare a domeniului de definitie si a spatiului de lucru pentru calculul acestui indicator.

Cunoasterea consumului populatiei presupune considerarea simultana a unor aspecte deosebit de complexe: infinitatea bunurilor si serviciilor din consumul populatiei (cu mari diferentieri sortimentale); multitudinea locurilor si modurilor de vanzare (cu diferentiere pe categorii si dispunere in spatiu); variatia in timp a preturilor bunurilor si serviciilor, precum si in cadrul punctelor de vanzare considerate etc.

In incercarea de a gasi calea cea mai corecta de evaluare a variatiei relative a preturilor si tarifelor consumului populatiei, intr-un spatiu de calcul atat de larg si complex, o prima solute a parut a fi determinarea indicelui cheltuielilor globale pentru consum ale populatiei.

Analiza profunda a indicatorului a relevat insa ca alaturi de variatia pretului apar si alti factori ce determina nemijlocit modificarea indicelui cheltuielilor globale. Astfel, valoarea sa, pe langa variatia preturilor, va reflecta simultan si unele modificari cu nota cantitativa, cum ar fi: cresterea numerica a populatiei, cresterea cantitatii globale a consumului, modificarea consumului mediu pe consumator, modificarea structural a consumului in diferite perioade ca urmare a consumului traditional pe de o parte, sau a modificarii veniturilor, pe de alta parte (se are in vedere modificarea ponderii celor trei grupe de bunuri sensitive la venituri ( bunuri superioare, bunuri inferioare si bunuri normale).

In acelasi timp, indicele cheltuielilor globale, in contextul unui consum total neschimbat, nu poate scoate in evidenta unele aspecte deosebit de importante cum ar fi: schimbarea repartitiei cantitative a consumului intre diferite categorii sociale sau deplasarea consumului de la un produs la altul.

In concluzie, indicele cheltuielilor globale pentru consum ale populatiei (ICHG) este o combinatie intre indicele de volum al consumului populatiei (Iv) si indicele preturilor bunurilor consumate (Ip):

31

ICHG = Ip

Deci, variatia relativa a miscarii preturilor nu poate fi sintetic exprimata cuajutorul indicelui cheltuielilor globale ale consumului populatiei decat in situatia restrictiva si ideala in care indicele volumului consumului populatiei este egal cu 1.

O alta cale a determinarii variatiei relative a preturilor, larg recunoscuta si acceptata, o reprezinta urmarirea concreta a variatiei preturilor si tarifelor bunurilor si serviciilor si calculul indicelui pretului si tarifelor consumului populatiei.

Determinarea indicelui presupune insa, in prealabil, formularea unor raspunsuri adecvate la un set de intrebari complexe cum sunt:

1) Cum sa se cunoasca nivelul preturilor si tarifelor unei infinitati de bunuri si servicii aflate la un moment dat pe piata?

2) La ce categorie de consumatori se refera calculul indicelui?3) Ce bunuri si servicii sunt avute in vedere in calcul?4) Pe ce segment al pietei si in ce moment se fac observatiile pentru

culegerea datelor?Claritatea, rigoarea, obiectivitatea raspunsului la aceste intrebari reprezinta

de fapt, codiditii hotaratoare in calculul unui indicator corect, stiinjific, care saexprime realitatea si sa poata fi un instrument necontestat in calcularea de reviziuni. In mod concret, practica a formulat urmatoarele solutii pentru intre-barile de mai sus.Imposibilitatea de a avea in observatie directa totalitatea bunurilor si serviciilor (precum si a formelor lor alternative) ce fac obiectul consumului populatiei a determinat optiunea pentru folosirea tehnicii sondajului. Aceasta tehnica presupune: selectarea pentru bservatie a unui esantion reprezentativ de bunuri si servicii privind consumul populatiei, marimea esantionului sa asigure corectitudinea rezultatelor, determinarea unui numar finit de observatii care sa exprime insa fidel tendinta de miscare reala a preturilor.

B. Metode de determinare a cosului de bunuri pentru calculul indiceluipreturilor si tarifelor consumului populatiei

Esantionul delimitat pentru calculul indicelui se constituie ca o lista a bunurilor si serviciilor ce ocupa in consmul normal al indivizilor o pondere importanta si care se remarca, printr-o cvasi-constanta de-a lungul perioadei consi-derate. El este deseori denumit ,,cosul consumului" pentru calculul indicelui preturilor si tarifelor. In practica se procedeaza la o structurare a ,,cosului" pe trei mari grupe ce sintetatizeaza esantionul de bunuri si servicii avute in vedere: grupa I - bunuri alimentare; grupa II - produse industriale; grupa III - servicii, iar dimensionarea sa poate avea loc prin mai rnulte metode.

a) Metoda observatiilor directe presupune ca intr-o perioada data sa se efectueze observatii directe si riguroase privind natura si cantitatea bunurilor si

32

serviciilor efectiv cumparate, ca prima grupa de informatii si preturile corespunzatoare ca a doua grupa de informatii. Ceea ce este caracteristic este faptul ca prima grupa de informatii se constituie ca un vector constant de volum, folosit in etapa urmatoare la observarea preturilor.

Este o metoda empirica, greoaie, ce presupune un volum mare de munca si costuri mari. Are avantajul obiectivitatii ce decurge dintr-un larg contact cu realitatea.

b) Metoda normativa porneste de la definirea de catre un grup de experti sau reprezentanti ai diferitelor categorii sociale a unui consum considerat minim sau decent. In cadrul acestei metode sectorul constant de volum este dimensional subiectiv, normativ, spre deosebire de metoda observarilor directe in care dimensiunea este data obiectiv.

Metoda are unele dezavantaje evidente ce implica utilizarea sa cu prudenta. Printre acestea cele mai semnificative sunt urmatoarele: este dificil de determinat ce este acela ,,un consum decent", chiar daca se accepta o lista de bunuri ce cuprinde ,,consumul minim", apar aproximari cu mari efecte asupra acuratetei rezultatului, nu se detaliaza sortimentul, consumul, nu se au in vedere unele bunuri nealimentare, nu se asigura reflectarea in timp a dinamicii sortimentale, se fac calculele pentru o anumita categorie de populatie (de exemplu, o familie de muncitori de doua persoane avand in ingrijire doi copii etc.).

c) Metoda ,,extrapolarilor obiective" imbina elementele pozitive ale metodelor anterioare. Fundamentarea selectiei elementelor din cos se face pe baza observatiei empirice extinse. Elementele cantitative cu caracter constant se extrapoleaza in etapele urmatoare. In aceste etape ulterioare, observatiile empirice restranse verifica mentinerea nemodificata a elementelor extrapolate sau aparifia unor eventuale variatii ce vor fi luate ca baza ale unor corectii si actualizari.

In acelasi timp se au in vedere liste mai detaliate ale bunurilor din cos, iar calculele se efectueaza la nivelul bugetelor de familie pentru mai multe categorii sociale reprezentative. Aceasta este o metoda larg utilizata in fundamentarea calculelor privind protectia sociala si trebuie sa raspunda cu adevarat unor probleme sociale printre care si cea privind volumul veniturilor ce trebuie alocate suplimentar pentru a se asigura acelasi volum minim al consumului in condiiile cresterii preturilor.

2) Deosebit de important, in cadrul precizarii metodei de calcul al indiceluipreturilor si tarifelor, consumului populatiei, este continutul notiunii de consumator, utilizata in definirea indicatorului.

Astfel, indicele general se calculeaza pentru unitatea de masura - familie, in acceptiunea larga. In acest fel, este surprinsa dimensiunea sociala a consumului individual (consumul unei familii determinat ca o suma a consumului calculat pe persoana este diferit de cel calculat pe familie luat ca un intreg). In unel tari exista, de asemenea, precizari referitoare la categoria sociala medie luata ca baza de referinta in calculul indicelui general mediu. De exemplu, familiie urbana al carui cap de familie (sustinatorul de baza) este functionar sau muncitor.

3) Definirea a ceea ce cuprinde in mod concret consumul familial presupune, in cadrul sistemului de evidenta a Conturilor National, multa rigurozitate, unele precizari fiind insa valabile si pentru celelalte sisteme de evidenta.

33

Exista cheltuieli efectuate de familie in practice curenta care nu sunt luate in calculul indicelui general, nefiind considerate cheltuieli propriu-zise sau cheltuieli ce privetc consumul.

Astfel de cheltuieli sunt: cheltuielile de functionare a micilor intreprinderi familiale (care sunt facute ca agent economic si nu in pozitie de consumator); invest!tii ale familiilor, concretizate in achizitionari de imobile sau valori mobiliare de tipul actiunilor sau obligatiunilor; economiile familiilor; autoconsumul (produse animale, vegetale, produse consumate in cadrul gosppdariilor proprii, mici reparatii efeetuate de insisi membrii familiei);impozitele directe, contributiile sociale, dobanzile la creditele pentru consum.

De asemenea, exclusa din calculul indicelui este gruparea de cheltuieli considerata a avea un grad de incertitudine in evaluarea nivelului ei. Ea se refera la: cheltuieli cu sanatatea facuta de familie (nu pot fi cunoscute ca nivel real in contextul vizitelor particulare la domiciliu sau al cabinetelor particulare); serviciile de ingrijire si supraveghere a copiilor mici la domiciliu (se evalueaza pe baza de declaratii ale persoanelor si au deci un grad mare de aproximare); cheltuielile notariale, pentru consultanta financiara, juridica etc. (sunt aleatorii de la caz la caz, atat ca marime absoluta, cat si ca nivel de evaluare); alte cheltuieli aleatorii din viata familiei (transportul cu trenul, avionul, maritim, servicii veterinare, servicii funerare etc.).

In calculul indicelui sunt cuprinse doar bunurile in stare noua; bunurile de ocazie (automobile, aparate elecrocasnice, bunuri de folosinta indelungata) se considera ca antreneaza o miscare valorica intermenaje in sens opus, ce, in ansamblu, nu va influenza valoarea indicelui (cheltuielile une