COLEGIUL ECONOMIC,,FRANCESCO SAVERIO NITTI“

TIMIŞOARA

EVALUAREA OFERTEI DE PRODUSE ŞI SERVICII A CONCURENŢILOR

IUNIE2012

CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………………………….1ARGUMENT…………………………………………………………………………….1CAP.I.CONCURENCAP.I.CONCURENŢŢA-CONDIŢIE DE BAZÃ A ECONOMIEI DE A-CONDIŢIE DE BAZÃ A ECONOMIEI DE

PIAŢÃ………………………………………………………………………………..3PIAŢÃ………………………………………………………………………………..3I.1.DEFINIŢIE ŞI NOŢIUNI GENERALE……………………………………………….3I.2.FUNCŢIILE ŞI ROLUL CONCURENŢEI……………………………………………7I.3.TIPURI DE CONCURENŢÃ………………………………………………………...10CAP.II. EVALUAREA OFERTEI DE PRODUSE ŞI SERVICII A CAP.II. EVALUAREA OFERTEI DE PRODUSE ŞI SERVICII A

CONCURENŢILOR……………………………………………………………….19CONCURENŢILOR……………………………………………………………….19II.1.FIŞA DE IDENTITATE A FIRMELOR CONCURENTE…………………………19II.2.COTA DE PIAŢÃ …………………………………………………………………..20CAP.III. STUDIU DE CAZ PRIVIND EVALUAREA OFERTEI DE PRODUSE ŞI CAP.III. STUDIU DE CAZ PRIVIND EVALUAREA OFERTEI DE PRODUSE ŞI

SERVICII A CONCURENŢILOR………………………………………………..21SERVICII A CONCURENŢILOR………………………………………………..21III.1.PREZENTAREA CONCURENŢILOR DIRECŢI…………………………………21III.2.APLICAŢIE PRIVIND EVOLUŢIA COTEI DE PIAŢÃ A FIRMELOR

CONCURENTE…………………………………………………………………….23III.3.CONCLUZII……………………………………………………………………….25BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………….26BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………….26

ArgumentArgumentConcurenţii sunt întreprinderi similare care urmaresc să satisfacă aceleaşi nevoi ale

clienţilor, fiind percepute de către consumatori ca alternative pentru satisfacerea nevoilor lor.

Pe piaţă întâlnim patru tipuri de concurenţi:

concurenţii direcţi cuprind firmele care oferă acelaşi tip de produse sau servicii pentru a satisface aceleaşi nevoi. Ca exemplu pot fi luate cunoscutele firme de băuturi răcoritoare: Coca-Cola şi Pepsi sau popularele firme de detergenţi: Ariel şi Persil. Concurenţii direcţi fac eforturi financiare deosebite cu reclama, în încercarea de a arăta superioritatea produsului lor în raport cu al rivalilor.

concurenţii indirecţi sunt firmele care oferă un produs similar consumatorilor dar cu caracteristici diferite, satisfăcând alte nevoi sau preferinţe. De exemplu, două firme produc hârtie igienică, dar una se adresează instituţiilor iar cealaltă menajelor;

înlocuitorii sunt concurenţii care vin cu produse foarte diferite ca formă şi conţinut, dar care satisfac aceeaşi nevoie a consumatorilor. Zahărul şi zaharina, de exemplu, produse de firme diferite satisfac nevoia de dulce a consumatorilor.

nou veniţii sunt firmele care deja vând unui anumit grup de consumatori şi se decid să-şi extindă gama de produse pe care le oferă sau firmele producătoare care achiziţionează şi o reţea de distribuţie. Fabricantul de hârtie, de exemplu, achiziţionează o companie de distribuţie pentru a fi cât mai aproape de consumatorul final şi a-l influenţa.

În continuare voi prezenta cele doua capitole ale lucrării, cu detalierea aspectelor esenţiale care creionează firul conducător al temei propuse.

Capitolul 1, Concurenţa-conditie de baza a economiei de piata, are un caracter introductiv şi realizează o trecere în revistă a abordărilor conceptuale ale concurenţei de-a lungul timpului, urmărind cristalizarea noţiunii până în prezent. Tot aici sunt analizate şi tipurile de concurenţă şi modul lor de funcţionare pe piaţă.

Capitolul 2 Evaluarea ofertei de produse si servicii a concurentilor, urmăreşte prezentarea pe scurt a paşilor ce trebuiesc urmati pentru identificarea pietei, rspectiv a concurenţilor si stabilirea strategiei firmei după analizarea tuturor factorilor incidenţi.

Capitolul 3, studiul de caz al acestei teme îmbină cele două capitole teoretice într-o evaluare concludenta a concurentei in domeniul comercial.

Am considerat oportună evaluarea firmei producătoare de sucuri COCA-COLA în comparaţie am luat principalul competitor de pe piaţă PEPSICO.

Pot afirma că tema aleasă este una interdisciplinară,deaoarece,pe lângă informaţiile dobândite la orele de Mediul Concurenţial,celelalte discipline de specialitate precum Analiza Pieţei si Economie,au avut un rol esenţial la realizarea acestei lucrări.

Cap. I Concurenţa- condiţie de bază a Cap. I Concurenţa- condiţie de bază a economiei de piaţăeconomiei de piaţă

I.1 Definiţie şi noţiuni generale

Concurenţă limba latină: concurrere = a concura = rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, pentru clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari.

Concurenţa reprezintă elementul cheie în funcţionarea mecanismului pieţei şi a economiei de piaţă în general .

În general, concurenţa se desfăşoară între întreprinderi în calitatea lor de ofertanţi

( vînzători ), fiecare concurent încercînd să satisfacă cît mai bine nevoile clienţilor, mai bine decît pot să le satisfacă întrepriderile concurente. Pentru aceasca, evident, întreprinderea va utiliza mujloacele necesare de concentrare a actilunilor sale în raport cu nevoile exprimate de cumpărători.

I.2.Funcţiile şi rolul concurenţeiI.2.Funcţiile şi rolul concurenţei

În economia de piaţă, concurenţa,prin funcţiile ei generale, îndeplineşte un rol deosebit de important. Adesea, concurenţa este apreciată ca o lege economică importantă, având un mare rol în realizarea progresului tehnico-economic. Mecanismul concurenţial are virtuţi incontestabile.

În primul rând, concurenţa stimuleaza progresul general.

În al doilea rând, concurenţa duce la reducerea preţurilor de vânzare. Diminuarea preţului este o cale importantă de creştere a vânzărilor.

În al treilea rând, prin influenţe directe asupra psihologiei agenţilor econimici, mediul concurenţial imparţial alimentează optimismul acestora, stimilându-le creativitatea şi preocuparea continuă de creştere a eficienţei întregii activităţi, de maximizarea a profiturilor, dar şi de desfacere mai bună a nevoilor de consum.

I.3. Tipuri de concurenţă

Pornind de la formele tradiţionale existente în literatura clasică, o primă clasificare ne indică două tipuri principale: concurenţa perfectă şi concurenţa imperfectă. Cea din urmă prezintă o serie de forme caracteristice: monopolul, oligopolul, concurenţa monopolistică, oligopsonul şi monopsonul.

Din punct de vedere al marketingului sunt surprinse alte două forme importante:concurenţa directă şi cea indirectă.

Concurenţa directă apare între întreprinderile ce oferă bunuri identice sau similare adresate aceleiaşi categorii de nevoi ale consumatorului .

Concurenţa indirectă se referă la întreprinderile care realizează produse diferite destinate să satisfacă aceeaşi nevoie sau nevoi diferite. De exemplu, nevoia de petrecere a timpului liber poate fi satisfăcută fie prin vizionarea unui spectacol de teatru, fie prin vizionarea unui film. În acest caz cei doi prestatori de servicii intră în relaţii de concurenţă indirectă. În cazul în care avem în vedere întreprinderi ce oferă

În încercarea de a surprinde şi mai bine tipologia concurenţei existente pe piaţă, Philip Kotler distinge existenţa a altor patru niveluri ale concurenţei bazate pe gradul de substituire al produsului:concurenta de marca,concurenta la nivel de industri,concurenta formala,concurenta de generica.

Din punct de vedere al dreptului comercial, concurenţa prezintă două forme: concurenţa loială, considerată licită, deoarece se desfăşoară în cadru legal, având

ca bază perfecţionarea propriei activităţi a agenţilor economici;

concurenţa neloială, considerată ilicită, deoarece nu sunt respectate reglementările din domeniul concurenţei, din dorinţa de a câştiga prin orice mijloc piaţa şi prejudiciind activitatea competitorilor.

Concurenţa loială reprezintă forma principală a competiţiei existente în cadrul unei economii de piaţă, ea luând naştere din dorinţa de a obţine profit şi a câştiga o poziţie avantajoasă pe o anumită piaţă .

Concurenţa neloială atunci când activitatea comerciantului se realizează prin folosirea de procedee nelegale, contrare uzanțelor comerciale. Faptele pe care legea le consideră acte de concurnță neloială LEGEA nr.11 din 1991 privind combaterea cuncurentei neloiale ART.5 sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii, tinzând să producă în viziunea consumatorului ideea că întreprinderea, produsele sau serviciile provin de la concurent sau există legături strânse între oferte; sau obținerea în detrimentul concurenței de foloase sau avantaje în activitatea economică prin practici contrare legii sau moralei.

Concurenţa perfectă. Noţiunea de concurenţa perfectă şi pură a fost tratată pe larg în literatură de specialitate economică de numeroşi autori, care au explicat condiţiile necesare pentru existenţa acesteia. În viziunea renumitului economist Gilbert Abraham-Frois, trebuie făcut distincţie între ceea ce înseamnă “puritatea” concurenţei şi “perfecţiunea” concurenţei. Astfel concurenţa este pură atunci când sunt indeplinite simultan trei condiţii:

atomicitatea, care presupune existenţa unui număr suficient de mare de agenţi economici (vânzători şi cumpărători) de dimensiuni neglijabile în raport cu piaţa şi nici unul dintre ei neputând influenţa semnificativ piaţa;

omogenitatea produsului, ceea ce presupune că pe piaţă există bunuri echivalente, identice fără deosebiri între ele, neexistând diferenţierea produselor şi nici publicitate;

intrarea şi ieşirea liberă pe piaţă, care presupune să nu existe nici o barieră juridică sau instituţională care să limiteze intrarea noilor concurenţi într-un domeniu de activitate, ramură sau industrie. Eficienţa producătorilor va fi determinată exclusiv prin mijloacele economiei de piaţă.

Concurenţa imperfectă reflectă cel mai bine realitatea economică, fiind varianta

întâlnită în practică şi care, la rândul ei, prezintă următoarele forme: concurenţa monopolistică, oligopolul, monopolul, oligopsonul, monopsonul.

1) Monopolul se caracterizează prin existenţa unui singur producător al unui bun omogen care se confruntă cu o infinitate de cumpărători existenţi pe piaţă. Produsul realizat de o întreprindere ce deţine monopolul nu mai are un alt substitut pe aceea piaţă, situaţie ce nu se regăseşte în realitate, fiind doar o ipoteză, ca şi în cazul pieţei cu concurenţă perfectă.

Concurenţa monopolistică este una dintre cele mai răspândite forme ale concurenţei imperfecte, considerându-se că reuşeşte să combine atributele monopolului, ca de exemplu, puterea de piaţă, cu atributele concurenţei perfecte şi anume, inexistenţa supraprofiturilor.

Piaţa cu concurenţă monopolistică se caracterizează prin diferenţierea produselor şi existenţa unui număr mare de vânzători de dimensiuni relativ reduse.

2) Oligopolul se caracterizează prin existenţa unui număr mic de întreprinderi ce produc bunuri similare sau diferenţiate, între ele putându-se stabili înţelegeri în privinţa fixării preţurilor.

Piaţa oligopolistă poate fi caracterizată prin interdependenţa acţiunilor întreprinderilor existente şi prin incertitudinea reacţiilor întreprinderilor concurente. În cazul oligopolului pur întreprinderile concurează, de regulă, prin preţ, acesta având un caracter rigid şi formându-se prin înţelegerea dintre producători.

Teoria oligopolului a evidenţiat şi existenţa unor cazuri specifice, cum ar fi: duopolul simetric (ipoteza lui Cournot), care se referă la existenţa a două întreprinderi pe piaţa unui bun omogen, nici una dintre ele neavând o atitudine de dominaţie asupra celeilalte; duopolul asimetric cu un singur lider (ipoteza lui Stackelberg), în care o întreprindere este lider, iar cealaltă adoptă o atitudine de satelit; duopolul cu doi lideri (ipoteza lui Bowley), situaţie care poate conduce la constituirea unui monopol.

Cap.II.Evaluarea ofertei de produse şi servicii a Cap.II.Evaluarea ofertei de produse şi servicii a concurenţilorconcurenţilor

II.1 Fişa de identitate a firmelor concurente Este util, în acest sens, să stabilim o fişă de identitate a firmei

concurente.

Fişa de identitate este un document care permite sintetizarea unui număr mare de informaţii referitoare la o firmă.Ea poate constitui un mijloc important de analiză şi comparaţie a propriei firme cu firme concurente.

Fişa de identitate poate fi proiectata în funcţie de necesităţile fiecăruia.

Fişa de identitate ar trebui să cuprindă următoarele elemente:Fişa de identitate ar trebui să cuprindă următoarele elemente:

1.Elemente de identitate: Localizarea geografică Suprafaţa deţinută Statutul juridic Istoric Modalităţi de funcţionare

2.Poziţia deţinută pe piaţă:

Cota de piaţă deţinută şi evoluţia ei Cota de piaţă relativă ( care măsoară distanţa faţă de principalul concurent ) Imaginea firmei pe piaţă Fidelitatea clienţilor faţă de firmă

3.Strategia adoptată: Obiectivele de scurtă şi lungă durată Piaţe ţintă Segmente de piaţă cărora li se adresează Poziţionare pe piaţă

4. Elemente specifice: Diversitate sortimentală Preţuri ridicate Calitatea produselor / serviciilor Servicii oferite Acţiuni promoţionale iniţiate

5.Potentialul detinut: Resurse financiare Resurse tehnologice Resurse umane Resurse logistice Resurse materiale

II.2 Cota de piaţă

Pentru a evalua concurenţa este necesar să aplicăm diverse tehnici de măsurare a pozitiei pe care aceasta o ocupă.

Atunci cand analizează concurenta,o firmă trebuie sa aibă in vedere trei variabile” Cota de piaţă Cota raţională Cota afectivă

Cota de piaţă este determinată de ponderea deţinută de concurent. Cota de piaţă permite exprimarea ponderii deţinute de o anumită firmă ,de un produs ori

de o marca in cadrul unei pieţe de referinţă. CPi=Vi/V*100=Cai/CA*100

Cpi=cota de piaţă; V=volumul vanzărilor produsului ;;X”; Vi=volumul vanzărilor firmei/mărcii; CA=cifra de afaceri Cai=cifra de afaceri a firmei/mărcii;;

In functie de piata de referinţă putem intalni mai multe tipuri de cota de piata: Cota de piaţă total-determină in raport cu vanzările totale pe aceasta piaţă; Cota de piaţă servită-se determină doar pe segmente de piata in care actioneaza firma si in raport cu vanzările

totalke inregistrate pe aceste segmente. Cota de piaţă relativă-este determinată in raport cu vanzările celui mai puternic concurent; CPRi=Vi/V1=Cai/CA1=Cpi/CP1V=volumul vanzărilor;CA=cifra de afaceri;L=lider;I=marca de produs sau firma a cărei pozitie pe este analizată.

Cota de piaţă relativă a liderului-se determină in raport cu vanzările concurentului care ocupa locul secund pe piaţă.

CPR1=V1/V2=CA1/CA2=CP1/CP2V=volumul vanzărilor;CA=cifra de afaceri;L=lider;2=concurentul care ocupă locul secund pe piaţă (din punct de vedere al vanzărilor)

Cota raţională-determinată de pondera clientilor ce au mentionat firma concurentă la intrebarea:;;Care este prima firma care vă vine in minte cand se menţionează sectorul de activitate...?”

Cota afectivă-determinată de ponderea clientilor ce au menţionat firma concurentă la intrebarea:,,De la ce firmă cumpăraţi acest produs?”.

1.COCA-COLANume companie:COCA-COLA HBR ROMANIACUI:47152Registrul Comertului: J40/12179/1991Capital social:372.427.330 RONDomeniul de activitate:produse de larg consumAnul înfiinţării:2000 Prezentare companie: Grecii de la Coca-Cola Hellenic

activează pe piaţa românească de aproximativ 20 de ani, iar compania Coca-Cola HBC România a fost înfiinţată în anul 2000 prin unificarea tuturor îmbuteliatorilor locali ai Coca-Cola existenţi la acea dată.În prezent, Coca-Cola Hellenic este cel mai mare îmbuteliator de băuturi răcoritoare de pe piaţa locală şi deţine trei fabrici în România la Ploieşti, Timişoara şi Vatra Dornei. În ultimii ani, compania şi-a restrâns activitatea odată cu închiderea a trei fabrici,de la Oradea,Bucuresti si Iaşi. Sistemul Coca-Cola pe piaţa locală este format din Coca-Cola Romania - care deţine brandurile şi concentratele de sucuri - şi partenerul său îmbuteliator compania grecească Coca-Cola Hellenic, care produce, distribuie şi vinde produsele sub licenţă.

Potrivit datelor de la Registrul Comertului,Coca-Cola HBC Romania a avut în 2009 o cifră de afaceri de 1,8 mld. lei (440 mil. euro) şi un profit net de 172 mil. lei (40,7 mil. euro). Potrivit datelor din raportul anual aferent anului 2010, Coca-Cola a vândut în România 167,8 milioane de unităţi (unit cases - o unitate este egală cu echivalentul a 5,678 litri), în scădere cu 4% comparatic cu 2009. Astfel, anul trecut vânzările Coca-Cola HBC au depăşit 950 de milioane de litri. Compania nu a oferit informaţii legate de producţia de productia de la Ploieşti.

2.PEPSICONume companie: PepsiCo(S.C. QAB S.R.L. si Star Foods EM

RomâniaCUI: 6811508/6614956Registrul comerţului: J40 /27211 /1994 si 1994 şi

J23/1439/2002Domeniul de activitate::produse de larg consum.Anul înfiinţării:2004Prezentare companie: Alături de alte 44 de ţări, PepsiCo

face parte din divizia PepsiCo Europe, liderul pe piaţa de băuturi şi produse alimentare în Europa, având 43 000 de angajaţi. Pepsi este o băutura răcoritoare carbogazoasă care este produsă și îmbuteliată de compania PepsiCo. Este vândută în magazine, restaurante și automate. Băutura a fost produsă pentru prima data în anii 1890 de către farmacistul Caleb Bradham în New Bern, Carolina de Nord. Pepsi Cola a fost înregistrată ca marcă comercială pe 16 iunie 1903. Au fost mai multe variante de Pepsi produse de-a lungul timpului, printre care: Diet Pepsi, Crystal Pepsi, Pepsi Twist, Pepsi Max, Pepsi Samba, Pepsi Blue, Pepsi Gold, Pepsi Holidaz Spice, Pepsi Jazz, Pepsi X (vândut în Finlanda și Brazilia), Pepsi Next (vândut în Japonia și Coreea de Sud) și Pepsi Ice Cucumber (vândut în Japonia începând cu data de 12 iunie 2007)

În România, PepsiCo deţine 3 unităţi de producţie pentru băuturi răcoritoare (cea mai nouă dintre ele, situată in Dragomireşti, judetul Ilfov, a fost inaugurată în septembrie 2009) şi una pentru snacks-uri (în Popeşti-Leordeni, inaugurată în 1995), iar numărul total de angajaţi depăşeşte 2000 de persoane. PepsiCo deţine un portofoliu bogat de branduri în România, atât pe partea de băuturi răcoritoare, cât şi de snacks. PepsiCo a intrat pe piaţa româneasca în anul 2004, achiziţionând liderul pe piaţa de chips-uri de cartofi, compania Star Foods, prezentă în România încă din 1993.

Cap.III.Studiu de caz privind evaluarea ofertei de Cap.III.Studiu de caz privind evaluarea ofertei de produse si servicii a concurentilorproduse si servicii a concurentilor

COCA-COLA si PEPSICOCOCA-COLA si PEPSICO Aplicaţie privind evoluţia cotei de piaţă a celor doi concurenţiS.C. COCA-COLA are ca obiect de activitate comercializarea produselor de larg

consum.Concurentul direct al S.C. COCA-COLA este S.C. PEPSICO .Cele două societăţi oferă o gamă variată de produse.

Volumul vanzarilor totale realizate intre anii 2007-2011 si volumul vanzarilor au fost:

COCA-COLA: Vt:2007-200 mil € Vi:2007-183 mil € 2008-245 mil € 2008-205 2008-205 mil € 2009-260 mil € 2009-243 2009-243 mil € 2010-195 mil € 2010-172 mil € 2011-235 mil € 2011-189 mil €

PEPSICOPEPSICO

Vt:2007 -196 mil €

2008-203 mil €

2009-235 mil €

2010-184 mil €

2011-179 mil €

Vi:2007-175 Vi:2007-175 mil €

2008-185 2008-185 mil €

2009-200 2009-200 mil €

2010-145 2010-145 mil €

2011-165 2011-165 mil €

Cota de piaţă pe 5 ani a societăţii COCA-COLA:

2007: CP:= Vi/Vt•100CP=183 mil €/200 mil € • 100=91%

2008: CP=Vi/Vt •100CP=183 mil €/245 mil € • 100=83%

2009: : CP:= Vi/Vt•100 CP=243 mil €/260 mil € •

100=93%

2010: CP=Vi/Vt •100 CP=172 mil €/195 mil € •

100=88%

2011: CP=Vi/Vt •100 CP=189 mil €/235 mil € •

100=80%

Cota de piaţă pe 5 ani a societăţii PEPSICO:

2007: CP:= Vi/Vt•100 CP=175mil €/196 mil € •

100=90%

2008: : CP:= Vi/Vt•100CP=185mil €/1203 mil € • 100=91%

2009 CP:= Vi/Vt•100CP=200mil €/235 mil € • 100=85%

2010: CP:= Vi/Vt•100

CP=145 mil €/184 mil € • 100=79%

2011: CP:= Vi/Vt•100CP=165 mil €/179 mil € • 100=92%

Notaţii: CP=cota de piaţă Vi=volumul vanzarilor Vt=volumul vanzarilor totale

Evoluţia cotei de piaţă 2007-2011 III.3.Concluzii În anul 2008 cota de piaţă a firmei Coca-Cola

a scăzut cu 8 % faţă de anul 2007,iar cota de piaţă a firmei PepsiCo a crescut cu 1% fata de anul 2007.

În timp ce cota de piaţă a firmei Coca-Cola a crescut cu 10 % în 2009,cea a firmei PepsiCo a scăzut cu 6 % faţă de 2008.

Cota de piaţă a celor două firme a scăzut cu 5 % respectiv 6 % în 2010 faţă de 2009

În 2011 cota de piaţă a firmei Coca-Cola a scazut cu 8%,iar cota de piaţă a firmei PepsiCo a crescut cu13% faţă de anul 2010.

Strategiile celor două companii sunt total opuse, însă acest lucru poate fi explicat prin decalajul foarte mare între cotele de piaţă ale celor doi competitori.

În concluzie, Coca-Cola cât şi PepsiCo se folosesc de toate strategiile posibile pentru a contracara atacul celuilalt. Acest duel dintre principalii concurenţi pe acest segment de piaţă este benefic ambilor concurenţi cât şi consumatorilor.

Evolutia cotei de piata 2007-2011

70%

75%

80%

85%

90%

95%

2007 2008 2009 2010 2011

COCA-COLA

PEPSICO