48156805 definirea dreptului de autor2

8/18/2019 48156805 Definirea Dreptului de Autor2

1/77

IV. CONŢINUTUL TEORETIC AL TEMEI STUDIATE

CAPITOLUL 1.

CONSIDERAŢII PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ ŞI DREPTUL DE

AUTOR

SECŢIUNEA 1.1. Noţiuni introductiv

Dreptul proprietăţii intelectuale se compune din normele juridice legate de

raporturile privind protecţia creaţiei intelectuale în domeniul ştiinţific, literar şi artistic,

inclusiv semnele distinctive folosite în comerţ.

Ca un semn distinctiv al acestui drept, titularul său este singurul care poate

exploata obiectul dreptului. Apoi acesta poate interzice altor persoane orice folosinţă

a bunului fără acordul său preliminar. n ultimii !"# de ani proprietatea intelectuală ca ramură de drept a înregistrat

un semnificativ progres.

Creaţia intelectuală deţine un loc fruntaş în dezvoltarea economică, socială şi

culturală a fiecărei naţiuni. $otenţialul material al unei ţări se evaluează prin

capacitatea acesteia de a crea, de a administra şi exploata activele intelectuale,

dincolo de resursele sale naturale, de forţa de muncă sau de capitalul de care

dispune.

%nclusiv &om'nia a adoptat un program naţional strategic! prin care să

implementeze strategii de proprietate intelectuală conforme propriilor nevoi şi situaţiei

economice. (copul acesteia este de a constitui o infrastructură administrativă

corespunzătoare impliacată în asigurarea protecţiei proprietăţii intelectuale, formarea

resurselor umane în domeniu, realizarea unei transparente comunicări între

instituţiile şi organismele naţionale implicate în protecţia proprietăţii intelectuale

precum şi în sensibilizarea, educarea şi conştientizarea publicului larg cu privire la

domeniul şi importanţa drepturilor de proprietate intelectuală.

)ai concret, scopul (trategiei naţionale în acest domeniu este de a crea

armonie între sistemul proprietăţii intelectuale din &om'nia şi mecanismele existente

la nivelul *niunii +uropene.

Din sfera drepturilor de proprietate intelectuală fac parte drepturile de autor şi

drepturile conexe, dar şi drepturile de proprietate industrială. Drepturile de proprietate

1 A se vedea Strategia Naţională în domeniul proprietăţii intelectuale (2003-2007) aprobatăprin otăr'rea -uvernului nr. !"/ "##0, publicată în 1)onitorul 2ficial al &om'niei3, partea % nr. 4#5/

"##0. Anexa acesteia a fost modificată prin otăr'rea -uvernului nr. !!6/"##5.

1


2/77

industrială cuprind trei categorii7 drepturile realizatorilor de desene şi modele

industrială, 1creaţiile te8nice brevetate ca invenţii, ocrotirea noilor specii de plante şi

rase de animale, protecţia topografiilor de circuite integrate, protecţia informaţiei

confidenţiale, a doua av'nd ca obiect semnele distinctive şi care cuprinde mărcile,

indicaţiile geografice, numele comerciale şi firmele, ultima viz'nd concurenţaneloială, ataşată în mod tradiţional creaţiilor noi şi semnelor distinctive şi care face

obiect de studiu într9o disciplină distinctă3".

Asigurarea unei protecţii juridice corespunzătoare noilor creaţii încurajează

investiţiile şi totodată antrenează alte inovaţii.

$roprietatea intelectuală reprezintă baza ştiinţifică pentru dezvoltarea te8nicii,

constituie sursă de venituri la bugetele statelor, asigură un număr însemnat de locuri

de muncă şi reprezintă mijlocul de realizare a unei imagini favorabile a statului în faţacomunităţii internaţionale.

SECŢIUNEA 1.!. O"ictu# dr$tu#ui d $ro$rit%t int#ctu%#&

2biectul dreptului de proprietate intelectuală se constituie din normele juridice

în domeniul raporturilor legate de protecţia creaţiei intelectuale cu caracter literar,

ştiinţific sau artistic şi creaţiile intelectuale cu aplicabilitate industrială şi semnele

distinctive ale unei astfel de activităţi.

Din analiza legislaţiei rom'neşti în domeniul proprietăţii intelectuale se poate

observa că aceasta cuprinde două segmente7 dreptul de proprietate industrială şi

dreptul de autor. n domeniul dreptului de autor se mai includ drepturiel conexe

acestuia şi drepturile sui9generis ale fabricanţilor bazelor de date.

Convenţia de la :erna din !;


3/77

exprimate printr9un procedeu analog cinematografiei= operele de desen, de pictură,

de ar8itectură, de sculptură, de gravură, de litografie= operele fotografice, cărora le

sunt asimilate operele exprimate printr9un procedeu analog fotografiei= operele de

artă aplicată= ilustraţiile, 8ărţile geografice= planurile, croc8iurile şi operele plastice

referitoare la geografie, la topografie, la ar8itectură sau la ştiinţe3. Art. ! alin. " din Acordul rade9&elated Aspects of %ntellectual $ropertB &ig8ts

reiterează faptul că expresia 1proprietate intelectuală3 desemnează toate categoriile

de proprietate intelectuală cuprinse în (ecţiunile !96 din $artea a %%9a. Astfel în mod

concret din aceasta fac parte7 drepturile de autor şi drepturile conexe în (ecţiunea

!, mărcile de fabrică sau de comerţ în (ecţiunea a "9a, indicaţiile geografice în

(ecţiunea a 09a, desenele şi modelele industriale în secţiunea a 9a, brevetele în

(ecţiunea a 59a, sc8emele de configuraţie, topografiile de circuite integrate(ecţiunea a . &oş, D. :ogdan, 2. (pineanu9)atei, op. cit ., p


4/77

Capitolul %% cuprinde formulări legate de dovezi şi asigurarea acestora, dreptul

la informaţie, măsuri provizorii şi preventive, măsuri de luat pe fondul cauzei,

c8eltuieli de judecată şi despăgubiri, publicarea 8otăr'rii judecătoreşti.

SECŢIUNEA 1.'. D(inir% dr$tu#ui d %utor Dreptul de autor porneşte de la două premize fundamentale înt'lnite între

drepturile fundamentale ale omului şi consemnate ca atare în Declaraţia *niversală a

Drepturilor 2mului


5/77

crearea, publicarea şi valorificarea operelor literare, artistice sau ştiinţifice. +xpresiile

1drept de autor3 sau 1drepturi de autor3 se folosesc şi cu alte semnificaţii. n mod

frecvent dreptul de autor este identificat doar cu drepturile patrimoniale ce revin

creatorilor de opere protejate. $er a contrario este corect a se vorbi despre drepturile

de autor pentru a se desemna ansamblul prerogativelor oferite autorilor legate deoperele create, inclusiv drepturile morale. %nstituţia dreptului de autor este

considerată a fi instrumentul protector al creatorilor şi operelor acestora.

(intagma dreptul de autor, în mod corect dreptul autorului, defineşte legislaţia

legată de protecţia opereleor de creaţie. Din operele de creaţie fac parte toate

creaţiile intelectuale, inclusiv cele ştiinţifice şi te8nice pe de o parte şi cele realizate

prin imaginaţie literatură, muzică, pictură etc pe de altă parte. $e l'ngă drepturile

morale dreptul de autor conferă autorilor un drept patrimonial exclusiv de a autorizautilizarea operei lor în orice fel. Astfel opera este tratată ca un bun ce poate fi cedat

sau transferat bunurilor materiale.

Din altă perspectivă!!, o definiţie adecvată a dreptului de autor este cea oferită

de textul legii 0/"##5!" în art. 0 punctul ". Conform acestui text de lege dreptul de

autor reprezintă dreptul de proprietate intelectuală recunoscut persoanei sau

persoanelor fizice creatoare a unei opere originale de creaţie intelectuală literare,

artistice sau ştiinţifice, indiferent de modalitatea creaţie, forma de exprimare şi

independent de valoarea şi destinaţia acestora. n opinia aceluiaşi autor o critică ce

se poate adresa acestei formulări este aceea a folosirii neadecvate a singularului

pentru dreptul de autor. Dualitatea legiuitorului în formularea acestui text a dus la

existenţa în cadrul @egii a unor norme ce fac referiri la dreptul de autor şi a altora ce

vorbesc despre drepturile de autor. Din acelaşi punct, de vedere se consideră că prin

acest fapt legiuitorul a complicat lucrurile, oferind ambiguitate. Astfel nu este clar

dacă textul legii reglementează una sau mai multe drepturi ce apar din realizarea

unei opere. $er a contrario, se consideră că nu este afectat sensul juridic al normelor

prin folosirea alternativă a celor două expresii deoarece reprezintă, în sensul legii,

acelaşi lucru!0.

11 A se vedea . :odoaşcă, Dreptul proprietăţii intelectuale, +ditura C . .:ec?, :ucureşti,

"##6, p. 5.

12 @egea nr. 0/"##5 privind unele masuri pentru asigurarea respectării drepturilor de

proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire a fost publicată în G)onitorul 2ficial al

&om'niei3, partea %, nr. !#40/"##5.13 A se vedea . :odoaşcă %ontri&uţii la 'tudiul reglementărilor legale reeritoare la deinirea

noţiunii drepturilor de autor şi la durata protecţiei uridice a ace'tora în revista 1Dreptul3 nr.


6/77

Declaraţia universală a drepturilor omului! în art. "6 prezintă două idei

fundamentale ce stau la baza dreptului de autor7

1! 2rice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a

colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la

binefacerile lui." Hiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care

decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este3.

De aici raţiuni importante au dus la instituirea dreptului de autor în societatea

modernă. Cele două principii se constituie din7 posibilitatea autorului de a răm'ne

stăp'n pe folosinţa operei sale şi să poată pretinde o remuneraţie şi apoi societatea

să poată avea acces la opera sa. (ocietatea încurajează autorul în realizarea şi

publicarea operelor sale ca acestea să poată ajunge la cunoştinţa tuturor. Autorului ise acordă o exclusivitate suficientă, un monopol de exploatare pe durată determinată

să îi ofere un venit care să asigure existenţa sa, a familiei sale şi persoanelor cu care

autorul are anumite legături. $e de altă parte societatea oferindu9i condiţiile de lucru

consieră că este îndreptăţită ca în anumite limite să dispună de operele publicate.

2pera la sf'rşitul exclusivităţii intră în domeniul public. n unele ţări dreptul exclusiv al

autorului este limitat datorită unor interese generale, a obiectivelor societăţii şi din

nevoia de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale omului!5.

*n alt autor de seamă!


7/77

importul, împrumutul, comunicarea publică, radiodifuziunea şi realizarea de opere

derivate iar pe de altă parte acordă autorului drepuri nepatrimoniale, alcătuiesc

instituţia juridică a dreptului de autor.

+xpresiile 1drept de autor3 şi 1drepturi de autor3 sunt utilizate şi în sensuri

diferite faţă de cel exprimat mai sus. Cel mai des expresia 1drept de autor3 seidentifică cu drepturile patrimoniale ce revin persoanelor care au creat opere

protejate. Acesta constituie instrumentul de protecţie a creatorilor şi operelor

acestora.

)ajoritatea operelor artistice, de exemplu picturile, există din momentul în

care au fost transpuse într9un obiect corporal.

$e de altă parte există creaţii intelectuale care există c8iar dacă nu au fost

materializate cum sunt muzica sau poeziile. Dreptul de autor protejează doar formade expresie nu şi ideea în sine.

2rice persoană are dreptul să participe în mod liber la viaţa culturală a

societăţii şi la progresul ştiinţific şi la binefacerile rezultate de aici!;.

n sistemul legislativ rom'nesc instituţia juridică a dreptului de autor este

reglementată de @egea nr. ;/!44< privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Domeniul acestei instituţii o constituie protejarea operelor literare, artistice şi

ştiinţifice şi a creatorilor acestora. $rezenta lege transpune în sistemul legislativ

rom'nesc dispoziţii regăsite într9o serie de Directive comunitare. 2 importanţă

deosebită prezintă Directiva "##/;/C+ privind asigurarea respectării drepturilor de

proprietate intelectuală!4.

Această directivă face referire la subiectele, obiectul şi conţinutul dreptului de

autor, durata protecţiei drepturilor de autor şi limitele exercitării dreptului de autor şi la

organismele interne cu atribuţii în acest domeniu.

n &om'nia 2ficiul &om'n pentru Drepturile de autor constituie instituţia cu

atribuţii în domeniul dreptului de autor. @egea nr. ;/!44< în titlul %%%, Capitolul "

instituie că 2ficiul &om'n pentru drepturile de autor reprezintă organul de

specialitate aflat în ordinea -uvernului în privinţa observării, evidenţei şi controlului

aplicării legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi a drepturilor conexe. Directorul

general al acestei instituţii este numit de -uvern. )ai sunt desemnaţi "# de arbitri

care vor participa la medierea metodologiilor de colectare a drepturilor gestionate de

18 A se vedea art. "6 alin. ! Declaraţia *niversală a Drepturilor 2mului.19 $ublicată în 1Eurnalul 2ficial al Comunităţii +uropene3 nr !56/"##.

7


8/77

organismele de gestiune colectivă. ndatoririle acestor organisme de gestiune

colectivă sunt stabilite de art. !0# din @egea nr. ;/!44. &oş, Dreptul proprietăţii intelectuale# +ditura -lobal @ex, :ucureşti, "##!, p. 4.

24 A se vedea . :odoaşcă, Dreptul proprietăţii intelectuale, +ditura C . .:ec?, :ucureşti"##6, p. 5.

25 A se vedea C. &. &omiţan, E. Drăgan, op. cit., p. 6.

8


9/77

Dintr9un alt punct de vedere"


10/77

drepturile patrimoniale devin efective din momentul publicării creaţiei. Astfel creatorul

obţine foloase patrimoniale din creaţia sa doar după publicarea acesteia. ntre

activitatea de creaţie şi operă există o legătură cauză9efect. $rotecţia drepturilor

morale şi satisfacerea drepturilor patrimoniale reprezintă obiective diferite cu domenii

distincte de aplicare0#

.eoria dualistă este acceptată de majoritatea specialiştilor în domeniu.

Aceasta consideră că drepturile morale sunt str'ns legate de cele patrimoniale fără a

se identifica sau a se confunda. Hiecare drept specificat are o existenţă proprie.

Drepturile patrimoniale devin actuale odată cu publicarea operei iar cele

morale însoţesc în permanenţă opera c8iar şi după decesul autorului. Această

concepţie privind natura juridică a dreptului de autor este acceptată în majoritatea

sistemelor moderne de drept.

1.).1 Tori% +oni,t&

Conform acestei teorii există o legătură str'nsă între personalitatea autorului

şi opera realizată de acesta prin care nu se pot disocia drepturile morale de cele

patrimoniale. Din acest punct de vedere drepturile morale reprezintă prerogative ale

dreptului de autor cu o valoare şi o durată egală cu a celor patrimoniale. (e

recunoaşte transmisiunea succesorală a dreptului de autor în ansamblul său.

Drepturile morale îşi vor menţine caracterul discreţionar şi absolut avut în persoana

autorului0!.

@a adresa acestei teorii se pot formula următoarele critici7

9 %gnoră faptul că drepturile morale sunt eventuale c't timp autorul nu decide

să9şi publice opera. Actul de creaţie reprezintă naşterea operei dar doar publicarea

acesteia îi poate aduce autorului foloase patrimoniale=9 Fesocoteşte faptul că opera reprezintă produsul activităţii de creaţie, între

acestea exist'nd o legătură cauză9efect=9 Fu se are în vedere faptul că protejarea intereselor morale şi satisfacerea

intereselor patrimoniale constituie obiective separate, cu distincte domenii de

aplicare. Fu există neapărat simultaneitate în încălcarea diferitelor cateogrii de

drepturi şi de asemenea măsurile reparatorii sunt de natură distinctă.

30 A se vedea >. &oş, D. :ogdan, 2. (pineanu9)atei, op. cit ., p. 04.31 A se vedea J. +minescu, op. cit ., p. !".

10


11/77

(ingura ţară din +uropa care consacră în prezent acest sistem este

-ermania0" prin @egea dreptului de autor şi a drepturilor conexe din !4. &oş, D. :ogdan, 2. (pineanu9)atei, op. cit ., p. 049#.

11


12/77

SECŢIUNEA 1.-. Scurt i,toric %# r#+nt&rii dr$tu#ui d %utor

1.-.1. R#+nt%r% dr$tu#ui d %utor /n Ro+0ni%

$rimul text legislativ care a reglementat dreptul de autor în &om'nia a fost

@egea presei din !0 aprilie !;


13/77

; privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Acest text normativ a intrat în vigoare

după 0 luni de la data publicării în )onitorul 2ficial al &om'niei. $rin soluţiile

consacrate legea se alinează reglementărilor europene în materie. $rin textul acestei

legi se instituie un termen de protecţie de 6# de ani de la aducerea la cunoştinţa

publică a operelor colective"

ori a operelor publicate fără indicarea autorului sau acelor publicate sub pseudonim iar autorul nu a fost identificat în acei 6# de ani 0. (e

oferă un termen de protecţie de 6# de ani de la moartea lui de cuius indiferent de

momentul în care opera a fost adusă la cunoştinţa publicului . 2perele postume

aduse la cunoştinţa publicului după expirarea termenului de protecţie de 6# de ani de

la moartea autorului beneficiază de un termen de protecţie de "5 de ani.

1.-.!. R#+nt%r% dr$tu#ui d %utor $ $#%n intrn%ţion%#@a nivel internaţional în domeniul dreptului proprietăţii intelectuale au fost

elaborate o serie de convenţii.

Convenţia internaţională pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a

producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuzine a fost înc8eiată la

&oma la "< octombrie !4

către artişti interpreţi sau executanţi, producătorilor de fonograme şi emisiunilor

realizate de organismele de televiziune. n principal, interpreţii sau executanţii sunt

protejaţi de acte pentru care nu au consimţit. Acest gen de acte se constituie din7

radiodifuziune şi comunicarea către public a performanţei lor vii. $roducătorii de

fonograme pot autoriza sau interzice reproducerea pe cale directă sau indirectă a

fonogramelor lor. 2rganizaţiile de radiodifuziune au dreptul de a autoriza sau de a

interzice anumite acte cum sunt7 retransmiterea emisiunilor lor sau fixarea acestora.

Convenţia pentru protejarea producătorilor de fonograme împotriva

reproducerii neautorizate a fonogramelor lor a fost adoptată la -eneva pe data de "4

octombrie !46!


14/77

Convenţia universală privind drepturile de autor de la -eneva din !45" a fost

revizuită ulterior la $aris în !46!6. $otrivit acestei convenţii nu mai trebuie indicat

faptul că o operă este protejată prin drept de autor deoarece se consideră că

proprietatea intelectuale a unei opere literare, artistice sau ştiinţifice aparţine

autorului prin realizarea actului de creaţie. >or fi astfel protejate toate creaţiileoriginale literare, artistice sau ştiinţifice exprimate prin orice mediu şi orice suport.

2rganizaţia )ondială a $roprietăţii %ntelectuale a fost înfiinţată prin Convenţia

de la (toc?8olm din ! iulie !4


15/77

Directiva Consiliului nr. ;0/!440 defineşte noţiunile de transmisiune prin satelit

şi semnale purtătoare de programe destinate recepţiei. Dispoziţiile sale generale fac

referiri la cazurile în care emisiunea şi recepţia au loc în statele membre ale

Comunităţii, sau la cazul în care recepţia are loc într9un stat nemembru5!.

Directiva $arlamentului +uropean şi a Consiliului nr. "4/"##! se referă laregimul juridic al dreptului de autor şi al drepturilor conexe în sfera pieţei comune, în

mod deosebit la societatea informaţională. $rin aceasta statele membre vor fi

obligate să recunoască autorilor asupra propriilor creaţii, artiştilor interpreţi şi

executanţi, producătorilor de fonograme, producătorilo primei fixări a unui film

exclusivitatea dreptului de a autoriza sau interzice reproducerea directă sau

indirectă, temporară sau permanentă, în orice mod sau formă, în întreg sau în

parte.5"

CAPITOLUL !.

OIECTUL DREPTULUI DE AUTOR

SECŢIUNEA !.1. A,$ct nr%# $rivind o"ictu# dr$tu#ui d %utor

Capitolul %%% din partea % a itlului % din @egea privind dreptul de autor şi

drepturile conexe50 este dedicat obiectului dreptului de autor. n mod concret

reglementează obiectul dreptului de autor articolele 65, ; şi 4 din lege.

$rimul dintre aceste articole defineşte noţiunea de obiect al dreptului de autor.

Acesta este constituit din opere originale de creaţie intelectuală în unul din domeniile

artistic, ştiinţific sau literar, fără a se ţine cont de modalitate de creaţie sau de forma

de exprimare.

Criteriul genului operelor nu afectează recunoaşterea şi ocrotirea dreptului de

autor. (ingurele situaţii în care contează genul operei sunt acelea în care se oferă

protecţie în condiţii speciale. n această categorie se încadrează operele de artă

aplicată, programele pentru calculator şi operele cinematografice55.

51 %dem 4, p. 05.52 %dem 4, p. 06.53 :revitatis causa următoarele referiri la @egea nr. ;/!44< se vor face prin termenul legea sau

fără a se indica natura actului juridic.

54 Art. 6 din @egea nr. ;/!44< a fost modificat prin articolul ! punctul ! din 2rdonanţa de*rgenţă nr. !"0/"##5.

55 A se vedea >. &oş, op. cit ., p. 6


16/77

+numerarea conţinută în art. 6 are un caracter strict limitativ. Creaţiile

intelectuale din alte domenii depăşesc sfera de aplicare a dreptului de autor. $e cale

de consecinţă acestea probabil vor beneficia de protecţia juridică acordată altor

drepturi de creaţie intelectuală5


17/77

-8eorg8e -8eorgiu este de părere că 1opera este originală şi beneficiază de

protecţie dacă nu este copia parţială sau totală a unei alte opere intelectuale3

Analiz'nd punctele de vedere prezentate putem evidenţia că prin

originalitatea unei creaţii nu se înţelege noutatea acesteia. 2riginalitatea reprezintă

un criteriu subiectiv iar noutatea unul obiectiv. (e consideră că o operă este absolutoriginală atunci c'nd nu depinde de o operă preexistentă şi că o operă este relativ

originală atunci c'nd aceasta împrumută elemente dintr9o operă preexistentă.

@egislaţia rom'nească în domeniu nu defineşte originalitatea operei ci exemplifică

categorii de opere originale şi derivate care constituie obiectul dreptului de autor.

2riginalitatea operei se află în str'nsă concordanţă cu individualitatea

acesteia. %ndividualitatea poartă amprenta personalităţii autorului care alege pe baza

propriului bun gust şi a inteligenţei.2riginalitatea operei trebuie cercetată de la caz la caz prin raportare la la

operele preexistente în acelaşi domeniu al literaturii, culturii sau ştiinţei

al &om'niei3, $artea %, nr. !5


18/77

naţionale, ca operele să nu beneficieze de protecţie dec't din momentul în care au

fost fixate pe un suport material.

Art. ! alin. " din lege oferă protecţie creaţiilor intelectuale prin simplul fapt al

realizării acestora, c8iar şi într9un stadiu neterminat. oate operele de creaţie

beneficiază de protecţia legii cu condiţia să exprime forme concrete de creaţie, însensul că pot fi percepute de oameni. Art. 4 din lege prezintă creaţiile care nu

beneficiază de protecţia legii dreptului de autor. )otivul pentru care ideile nu

beneficiază de protecţia acestei legi se constituie din faptul că at't timp c't nu sunt

transpuse intr9o formă de expresie nu pot fi aduse la cunoştinţă publică. *tilizarea

ulterioară a acestei idei într9o operă de artă reprezintă un act licit tocmai din motivele

prezentate mai sus pentru care această idee nu beneficiază de protecţia legii.

Analiz'nd textul articolelor 59; putem observa mai multe criterii de clasificarea operelor. n funcţie de contribuţia autorilor la realizarea operei aceasta poate fi

originală sau derivată. n funcţie de obiectul operei aceasta poate fi literară, artistică

sau ştiinţifică. După forma de expresie operele se pot clasifica în opere scrise, opere

orale, opere realizate prin metode analoage fotografiei. n funcţie de numărul de

persoane care au contribuit la realizarea unei opere există opere cu un singur autor

sau simple, opere comune şi opere colective.

SECŢIUNEA !.!. C%torii d cr%ţii int#ctu%# c%r (%c o"ictu#

dr$tu#ui d %utor

Art. 6 din lege enumeră categoriile de creaţii intelectuale care constituie

obiectul dreptului de autor. n primul r'nd sunt amintite 1scrierile literare şi

publicistice, conferinţele, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi

programele pentru calculator3. Aceste trei specii prezentate se diferenţează de fapt

prin forma de expresie. (e consideră că formularea acestui text este ambiguă


19/77

acestui articol este net superioară referindu9se doar la operele ştiinţifice în diversele

forme de expresie.

@itera c şi d din acest articol prezintă două specii de opere care fac parte din

grupa operelor artistice. n mod concret este vorba despre compoziţiile muzicale cu

sau fără text şi operele dramatice, dramatico9muzicale, operele coregrafice şipantonimele.

De asemenea sunt protejate de lege operele cinematografice şi orice alte

opera audiovizuale.

2 altă categorie de opere prezentată la litera f a aceluiaşi articol se constituie

din operele fotografice şi orice alte opere exprimate printr9un mijloc analog

fotografiei.

G2perele de arta plastică, cum ar fi7 operele de sculptură, pictură, grafică,gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei

şi a metalului, precum si operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări

practice3 reprezintă de asemenea obiect al dreptului de autor.

@itera 8 prezintă operele de ar8itectură, incluz'nd planşele, mac8etele şi

lucrările grafice care constituie proiecte de ar8itectură.

n cele din urmă la litera i sunt amintite lucrările plastice, 8ărţile şi desenele

din domeniul geografiei şi ştiinţei în general.

!.!.1 O$r# d %rt& diit%#&

e8nologiile informaţionale se utilizează în toate domeniile de activitate la

scară largă. %nternetul oferă o mulţime de noi posibilităţi pentru creaţiile literare şi

artistice. Acesta a devenit un mediu ideal pentru transmiterea uşoară a operei de la

creator la consumatorul de artă. Dezvoltarea te8nologiei oferă noi mijloace inovaţiilor

în toate domeniile, inclusiv în artă şi aduce provocări pentru proprietatea

intelectuală..

Datorită dezvoltării calculatorarelor arta a primit un nou înţeles prin

întrepătrunderea cu te8nologia informaţiei. Au apărut noi denumiri7 1artă digitală3,

1artă digitizată3, 1artă electronică3, 1artă pe calculator3 etc, care sunt dificil de explicat

şi uşor de confundat pentru cei care nu sunt practicieni în domeniu. De exemplu

noţiunea de artă digitală a fost introdusă în legea rom'nă în "## prin completarea

art. 6 din lege.

+xistă vaste diferenţe de opinie legate de definirea acestei noţiuni şi în

legătură cu existenţa şi valoarea acestei forme de artă. Cea mai simplistă definiţie

19


20/77

instituie că arta digitală reprezintă forma de artă realizată şi aflată în format digital şi

salvată într9un calculator


21/77

generată pur şi simplu de calculator. n această ipoteză autorul programului

informatic în funcţie de interesele sale va putea alege între protecţie softNare I în

formele existente 9 sau între protecţie pentru opere de artă digitală.

$entru înţelegerea profundă a conceptului de artă digitală se consideră a fi

folositoare prezentarea formelor sub care se prezintă arta digitală. Datorită varietăţiimijloacelor puse la dispoziţie de mediul informatic au apărut numeroase forme de

artă digitală7 fotografia digitală, ilustraţia digitală, efectele speciale digitale folosite în

industria filmului, grafice digitale, imagini digitale, muzica digitală, design pentru

jocuri video digitale.

-raficele tridimensionale constituie un tip de operă de artă mult apreciată în

zilele noastre. Acestea se realizează printr9un proces de îmbinare de forme

geomtrice care în final duc la forme digitale tridimensionale ce par reale. Acesteasunt utilizate în produse media variate7 în filme, televiziune şi efecte speciale. n ziua

de azi calculatoarele se folosesc pentru crearea muzicii electronii iar autorilor le este

recunoscut meritul şi dreptul de proprietate intelectuală.

Arta digitală aparţine lumii calculatoarelor şi viceversa. Aici calculatoarele sunt

parte integrantă în procesul de creaţie spre deosebire de arta digitizată unde

calculatoarele prezintă doar un mediu de stocare şi expunere.

!.!.! O$r% %udiovi2u%#&

!.!.!.1 Evo#uţi% %udiovi2u%#u#ui

G2pera audiovizuală este opera cinematografică, opera exprimată printr9un

procedeu similar cinematografiei sau orice altă operă const'nd dintr9o succesiune de

imagini în mişcare, însoţite sau nu de sunete6#3. *nii specialişti6! în domeniu

consideră că prezenta definiţie este criticabilă deoarece nu poate fi vorba de o operă

audio în lipsa sunetului.

$entru a fi protejată prin dreptul de autor creaţia trebuie să fie proprie

autorului, să constituie rezultatul efortului său creator şi prin forma concretă de

expresie să reflecte personalitatea acestuia.

$rin termenul 1audiovizual3 se desemnează rezultatele activităţii umane

obţinute cu ajutorul te8nologiilor indiferent de faptul că operele intelectuale se

adresează simultan simţurilor vizuale şi auditive sau nu. Din punct de vedere juridic

70 A se vedea art. . &oş, op. cit ., p. !"


22/77

acest concept include operele audiovizuale dar şi simple înregistrări audiovizuale.

+voluţia cinematografiei are la bază acest concept.

$rincipalul instrument juridic internaţional în domeniul proprietăţii intelectuale îl

constituie Convenţia de la :erna din !;


23/77

Capitolul >%%% al $ărţii a %%9a, GDispoziţii speciale3 din lege este consacrat operei

cinematografice şi celorlalte opere audiovizuale.

%niţial legea definea opera audiovizuală ca fiind Gopera cinematografică sau

opera exprimată printr9un procedeu similar cinematografiei care utilizează imaginea

sau combinarea sunetului cu imaginea36

. n prezent în noţiunea de operă audiovizuală se include opera

cinematografică, opera videografică, opera de televiziune, opera multimedia şi opera

publicitară.

n mod tradiţional opera cinematografică se defineşte ca fiind acea operă care

foloseşte imaginea sau combinaţia dintre sunet şi imagine. Aici nu este esenţial

caracterul individual sau personal al activităţilor creatorilor, ci faptul că aceste

activităţi trebuie să constituie contribuţii la realizarea filmului.$e de altă parte opera videografică este considerată a fi acea operă

concepută special pentru a se fixa pe o videogramă iar videoscopia reprezintă

reproducerea unei opere preexistente.

Din perioada interbelică s9a impus un nou mijloc de comunicare7 televiziunea.

Aceasta a fost asimilată de sistemele dreptului de autor cu arta cinematografică.

2pera multimedia reprezintă cea mai nouă formă de expresie audiovizuală ce

se poate realiza datorită stadiului te8nologiilor şi se defineşte ca acea operă care

cuprinde pe un singur suport minim două din următoarele elemente7 text, sunet,

imagini înregistrate, imagini animate şi programe de calculator care fac posibilă

interactivitatea65.

Apariţia noilor modalităţi de exprimare a imaginilor şi sunetului a avut două

efecte primordiale. $e de o parte au apărut noi forme de exploatare a operelor

cinematografice clasice şi pe de altă partea s9au putut realiza noi genuri de creaţii în

domeniul audiovizual6


24/77

de progresul te8nic. (e subliniază ideea că operele cinematografice sunt doar o

specie în cadrul genului audiovizual. Această definiţie este apropiată de cea

formulată de legislaţiile europene în materie şi constituie un progres, însă fixarea

materiată a unei opere poate fi insuficientă pentru calificarea ei ca fiind audiovizuală.

Aceasta poate fi cel mult o operă cinematografică. De exemplu filmele mute nu pot ficonsiderate opere audiovizuale ci doar opere cinematografice.

(copul operei audiovizuale este de a comunica publicului expresia

personalităţii autorului iar ţelul autorului este de a atrage un număr c't mai mare de

spectatori şi de a avea beneficii c't mai mari. n zilele noastre această situaţie s9a

amplificat prin faptul că opera audiovizuală a devenit transnaţională prin public şi prin

finanţare.

$rogresul te8nologic permite apariţia continuă de noi forme de exploatare. Acest fapt nu trebuie să reprezinte un criteriu esenţial pentru calificarea operei

audiovizuale.

2pera audiovizuală reprezintă o creaţie care se manifestă în exterior printr9o

serie de imagini animate. Aici imaginea reprezintă forma de bază de exprimare, fiind

irelevantă existenţa unui acompaniament sonor. %maginile reprezentate depind de

anumite mijloace te8nice. răsătura dominantă a genului audiovizual este

reprezentată de faptul că exprimarea se face printr9o serie de imagini ce dau

senzaţia de mişcare posibile de a fi comunicate prin orice fel de intrastructură te8nic

a sunetului şi a imaginii.

$entru ca o serie de imagini asociate să fie calificate ca opere audiovizuale nu

are relevanţă tipul de suport material pe care se fixează secvenţa de imagini şi

sunete. De asemenea este irelevantă existenţa sau inexistenţa fixării, aceasta doar

facilitează dovedirea existenţei operelor.

Fu numai natura suportului este irelevantă, dar c8iar existenţa sau inexistenţa

fixării. Hixarea sau permanenţa operei în general, nu trebuie să fie o condiţie

generală de protecţie, aceasta facilit'nd numai dovedirea existenţei operelor 66.

!.!.' Protcţi% "%2#or d d%t

!.!.'.1 Noţiun% d "%2& d d%t

Art. " alin. 5 din Convenţia de la :erna reprezintă punctul de plecare pentru

protecţia bazelor de date. $otrivit acestuia se bucură de protecţia prin dreptul de

autor Gcompilaţiile de date sau alte materiale, în orice formă, care datorită selectării

77 A se vedea -8. -8eorg8iu, op. cit ., p. 06.

24


25/77

sau dispunerii conţinutului reprezintă o creaţie intelectuală3. $rotecţia nu se întinde şi

asupra datelor sau materialelor ce au fost conţinute şi nu trebuie să atinge drepturile

de autor ce au ca obiect aceste materiale sau date.

2dată cu revoluţia informatică şi dezvoltarea băncilor de date electronice s9a

acutizat problema existenţei unei protecţii specifice a compilaţiilor. Art. 5 din ratatul 2rganizaţiei )ondiale a $roprietăţii %ntelectuale asupra

dreptului de autor 6; impune statelor membre să extindă protecţia prin dreptul de autor

la bazele de date. Acesta este formulat astfel 7 GCompilaţiile de date sau de alte

elemente, indiferent de forma lor, care prin alegerea sau dispunerea conţinutului

constituie creaţii intelectuale, sunt protejate ca atare. Această protecţie nu se extinde

asupra datelor sau asupra elementelor conţinute în compilaţie3.

$rin Directiva Consiliului din !! martie !44< privind protecţia juridică a bazelor de date s9a urmărit stabilirea criteriilor de acordare a protecţiei şi interzicerea

extragerilor masive de elemente ale bazelor.

@a itlul %% din lege 1Drepturile conexe drepturilor de autor şi drepturi sui9

generis3 s9a introdus capitolul >% 1Drepturile sui9generis ale frabricanţilor bazelor de

date364.

Art. ; reglementează bazele de date ca fiind opere derivate din categoria

colecţiilor sau compilaţiilor iar originalitea acestora apare din modul de alegere şi

dispunere a materialului.

Foua formulare a legii oferă o dublă protecţie bazelor de date7

- în primul r'nd ca operă derivată alături de compilaţii sub condiţia originalităţii

structurii=

- printr9un drept sui9generis al cărui titular este fabricantul bazei de date pentru

ansamblul informaţional=

n art. !""O alin " se defineşte baza de date ca fiind Go culegere de opere, de

date sau de alte elemente independente, protejate ori nu prin drept de autor sau

conex, dispuse într9o modalitate sistematică ori metodică şi în mod individual

accesibile prin mijloace electronice sau printr9o altă modalitate3.

Definiţia prezentată mai sus conţine bazele de date în format electronic ce se

pot accesa prin intermediul calculatorului dar şi bazele de date nonelectronice care

se poate accesa individual printr9o altă modalitate. *n exemplu în acest sens îl

78 Acesta a fost publicat în G)onitorul 2ficial al &om'niei3, $artea %, nr.


26/77

constituie cărţile de telefon. Astfel bazele de date sunt protejate prin drept de autor

indiferent de forma lor de expresie;#.

$entru obţinerea protecţiei bazelor de date trebuie să se îndeplinească mai

multe aspecte7 independenţa elementelor, organizarea acestora, accesibilitatea

individuală şi independenţa suportului material.$rin independenţa elementelor se presupune că acestea sunt preexistente

operei şi că nu au fost create cu scopul de a fi incluse în baza de date. Acestea pot fi

creaţii protejate, dar şi date sau informaţii fără originalitate sau excluse de la

protecţia prin dreptul de autor. Drepturile asupra aporturilor originale ce compun baza

de date nu vor fi afectate de dreptul autorului culegerii. Fu există restricţii legate de

materialul sau informaţiile cuprinse în baza de date. Astfel se acordă protecţie

bazelor de date indiferent că ele cuprind opere literare şi artistice sau materiale sauinformaţii de altă natură, c8iar neprotejate prin dreptul de autor.

$entru a se putea include bazele de date în categoria operelor derivate

trebuie respectată condiţia originalităţii structurii. n acest sens articolul litera b face

referire la colecţiile ce reprezintă creaţii intelectuale. Fu prezintă importanţă felul cum

a fost ales conţinutul sau modalitatea de expresie at't timp c't reflectă originalitate.

Astfel prin originalitate se înţelege expresia personalităţii autorului;!.

!.!.'.! Protcţi% "%2#or d d%t c% o$r driv%t

Ca regulă generală dreptul de autor oferă protecţie formei concrete de

exprimare a bazei de date. Astfel protecţia ca operă derivată este legată de structura

şi forma de expresie a selecţiei, conţinutului sau dispoziţiilor conţinutului bazei şi nu

atinge acest conţinut.

Conform art. ; alin. ! litera b fac obiectul protecţiei prin dreptului de autor

culegerile iar pentru stabilirea originalităţii acestora se aplică principiile generale. $rin

selecţia făcută de autor se imprimă personalitatea acestuia.

n prezent în doctrină şi legislatură se vorbeşte despre un drept sui9generis şi

de 1fabricanţi de baze de date3;". Acest drept sui9generis nu exclude posibila

protecţie a bazelor de date sau a conţinutului lor prin dreptul de autor. Din acest

80 A se vedea @. %acob, !e*i'ta !om"nă de Dreptul ,roprietăţii $ntelectuale nr. !/"##, p. 5".

81 A se vedea @. %acob, op. cit ., p. 50.82 A se vedea modificarea adusă legii dreptului de autor de @egea nr. ";5/"## prin care în

itlul %% s9a adăugat un nou capitol intitulat 1Drepturile sui9generis ale fabricanţilor bazelor de date3.

26


27/77

motiv bazele de date sunt şi în prezent amintite de lege ca obiect al dreptului de

autor ;0.

*n posibil argument pentru susţinerea asimilării îl constituie efortul intelectual

depus pentru realizare bazei de date.

Definiţia legală de la art. !"" alin. " dispune că sunt baze de date culegerilede opere, date sau alte elemente independente. Din interpretarea acestui text s9ar

putea deduce că există colecţii sau compilaţii de materiale sau date, care prin

alegerea sau dispunerea materialului reprezintă creaţii intelectuale, protejate ca

opere derivate, dar care nu sunt baze de date.

)odificare din "## a adus o definiţie pe larg a bazei de date pentru a realiza

o aliniere cu dispoziţiile comunitare în domeniu.

Consiliul Comunităţilor +uropene a arătat, în considerentul !6 al Directivei, cănoţiunea de bază de date Gse aplică oricărei culegeri de opere literare, artistice,

muzicale sau de altă natură, sau de materiale precum texte, imagini, cifre, fapte şi

date3, iar în considerentul "", că bazele de date electronice includ dispozitive precum

CD9&2)9urile şi CD9urile.

Consecinţa normală a acestei calificări ar fi ca autorul sau autorii bazei de

date să beneficieze de toate prerogativele de ordin moral şi patrimonial recunoscute

de lege. n acest context, se pune problema titularităţii drepturilor asupra bazei de

date.

Aceasta îşi găseşte rezolvarea pornind de la calificarea bazei de date în

raport cu prevederile Capitolului %% din lege.

Gn lipsa unei convenţii contrare, dreptul de autor asupra operei colective

aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub

numele căreia a fost creată 3;. +ste vorba despre o prezumţie relativă de titularitate

în beneficiului investitorilor.

(e consideră că Geste operă colectivă opera în care contribuţiile personale

ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se

atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create3;5.

2pera colectivă este reglementată în legislaţiile dreptului de autor din sistemul

romanic de drept ca o excepţie de la regula conform căreia dreptul de autor aparţine

persoanei fizice care a elaborat opera. +a permite ca o altă persoană fizică sau

83 A se vedea >. &oş, D. :ogdan, 2. (pineanu9)atei, op. cit ., p. !;#.84 A se vedea art. < alin. " din lege.85 A se vedea art. < alin. ! din lege.

27


28/77

juridică dec't autorul să devină titular cu titlu originar al drepturilor de autor asupra

creaţiilor pe care le9a iniţiat şi finanţat, fără a mai recurge la mecanismul cesiunii de

drepturi. (ingura condiţie este dovedirea rolului de conducere şi coordonare a

proiectului.

(c8ema operelor colective se materializează clar în cazul bazelor de date, larealizarea căreia participă o pluralitate de persoane. Acest gen de creaţii protejate se

caracterizează prin faptul că elementele pe care le includ sunt eterogene, precum şi

prin rolul de direcţie şi coordonare exercitat de persoana responsabilă de proiect,

adică persoana fizică sau juridică care a avut iniţiativa creării bazei de date.

%niţiativa creării şi coordonarea diferitelor aporturi care se contopesc în rezultatul

original şi unitar, faţă de care este imposibilă atribuirea unui drept individual autorilor

săi, revine fabricantului bazei de date.rebuie admis că bazele de date reprezintă opere derivate colective, iar

fabricantul bazei va fi şi titular al drepturilor de autor asupra acesteia.

Cu toate că o altă soluţie nu poate fi primită, conceptul de Goperă colectivă3

presupune o serie de dificultăţi cu privire la condiţia imposibilităţii de atribuire a

drepturilor individuale asupra contribuţiilor distincte. De multe ori această calificare

este posibilă doar pe motivul fuziunii contribuţiilor. %nstanţele au arătat că cerinţa

fuziunii aporturilor într9un ansamblu unitar nu exclude o anumită individualizare a

acestora, dar nu este posibilă atribuirea de drepturi individuale asupra acestui

ansamblu;


29/77

Habricantul este persoana care are iniţiativa creării bazei de date şi îşi asumă

riscurile investiţiilor financiare, materiale sau umane corespunzătoare.

@egea impune condiţia ca investiţia să fie Gsubstanţială, cantitativă şi

calitativă3, fără a conţine criterii pentru determinarea acestor caractere, ceea ce

permite o interpretare extensivă. $ot fi reţinute, pentru determinarea caracteruluisubstanţial al investiţiei7 drepturile originare asupra materialului inclus în baza de

date= costurile de programare, colectare, documentare, fixare materială, etc. @ipsa

unor criterii legale pentru stabilirea caracterului substanţial al investiţiei şi lăsarea

acestuia la aprecierea suverană a instanţei reprezintă însă o lacună a reglementării

legale.

Habricantul bazei de date este titularul unui drept patrimonial exclusiv sui9

generis, care asigură protecţia investitorului pentru o perioadă de !5 ani împotrivaextragerilor şi/sau reutilizărilor neautorizate, substanţiale calitativ sau cantitativ, ale

conţinutului bazei de date. Acest drept ia naştere la momentul finalizării bazei de date

art. !"" din lege.

!.!.- Protcţi% o$r#or (otor%(ic

$rincipiul protecţiei tuturor operelor din domeniul literar, ştiinţific şi artistic,

oricare ar fi modul sau forma de exprimare, a fost consacrat prin art. " alin.! al

Convenţiei de la :erna pentru protecţia operelor literare şi artistice din 4 septembrie

!;;


30/77

este vorba de suita de imagini fixate pe pelicula unui film, din care oric'nd pot fi

decupate anumite imagini reproduse, alcătuind, fiecare în parte, 1opere fotografice3;4.

n literatura de specialitate se apreciază că fotografiile, ca opere protejabile în

cadrul dreptului de autor, ridică unele probleme ce se referă la modul de realizare

prin procedee mecanice, fizice şi c8imice şi la unele limitări cu caracter specialimpuse de nevoia protejării unor terţi4#.

Fu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor fotografiile unor

scrisori, acte, documente de orice fel, desene te8nice şi altele asemenea. Din

această redactare, rezultă că fotografiile vor fi protejate numai în măsura în care sunt

originale şi reprezintă expresia personalităţii autorului, în lipsa originalităţii fotografiile

nebeneficiind de protecţia legală. $rin realizarea unei opere fotografice, autorul

acesteia dob'ndeşte asupra operei sale at't drepturi nepatrimoniale care nu potface obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări c't şi drepturi patrimoniale, distincte

şi exclusive art.!0.

Autorul unei opere fotografice beneficiază de un drept de suită art. "! ce

reprezintă dreptul de a încasa o cotă din preţul de v'nzare obţinut la orice rev'nzare

a operei, ulterioară primei înstrăinări de către autor, precum şi dreptul de a fi informat

cu privire la locul unde se află opera sa. Dreptul de suită se aplică tuturor actelor de

rev'nzare a unei opere fotografice care implică, în calitate de v'nzători, cumpărători

sau intermediari, saloane, galerii de artă, precum şi orice comerciant de opere de

artă.

Copiile operelor fotografice, care au fost făcute într9un număr limitat de către

însuşi autorul lor sau cu aprobarea acestuia, sunt considerate opere fotografice, în

sensul @egii nr.;/!44< privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Dreptul de suită

nu poate face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.

Drepturile patrimoniale ale autorului unei opere fotografice durează tot timpul

vieţii acestuia, iar după moartea sa se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei

civile, pe o perioadă de 6# de ani, oricare ar fi data la care opera fotografică a fost

adusă la cunoştinţă publică în mod legal.

Eurisprudenţa a arătat că dreptul autorului unei opere fotografice de a utiliza

propria operă nu trebuie să prejudicieze drepturile autorului operei de artă reproduse

în opera fotografică.

89 A se vedea &. $'rvu, C. &. &omiţan # Dreptul de autor şi drepturile conexe, +ditura All :ec?,:ucureşti, "##5, p. 5#.

90 A se vedea >. &oş, D. :ogdan, 2. (pineanu9)atei, op. cit ., p. !0#9!0".

30


31/77

$entru utilizarea unei opere care constituie un portret este necesar

consimţăm'ntul persoanei reprezentate în acel portret. Autorul, proprietarul sau

posesorul operei nu are dreptul să o reproducă sau să o utilizeze fără

consimţăm'ntul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de "# de

ani de la deces.+xpunerea publică a operelor fotografice într9un loc în care se adună un

număr de persoane ce depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al

cunoştinţelor acesteia4! se consideră comunicare publică şi, potrivit art.!0 alin.! din

legea dreptului de autor şi drepturilor conexe, este necesar consimţăm'ntul sau

autorizarea autorului sau a titularului de drepturi în acest sens.

$otrivit art. ;; alin. " din @egea nr. ;/!44


32/77

opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului

dreptului de autor asupra acesteia, dacă prin contract nu s9a prevăzut altfel.

n conformitate cu prevederile art.4# din @egea nr. ;/!44< privind dreptul de

autor şi drepturile conexe, persoana reprezentată într9un portret poate exercita

dreptul moral prevăzut în art.!# lit.d în ceea ce priveşte utilizarea operei ce conţineportretul. $otrivit art.!# lit.d din lege, autorul unei opere are dreptul moral de a

pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi

oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa.

Conform art. 04 din lege, autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda

prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale. Contractul de cesiune

a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise,

modalităţile de utilizare, durata şi întinderea cesiunii, precum şi remuneraţia titularuluidreptului de autor.

SECŢIUNEA !.'. Cr%ţii c%r nu "n(ici%2& d $rotcţi% #ii $rivind

dr$tu# d %utor

Articolul 4 din lege realizează o enumerare a creaţiilor intelectuale care nu

beneficiază de protecţia legală instituită pentru operele amintite mai sus.

Acesta prevede că nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor7

a ideile, teoriile, conceptele, descoperirile şi invenţiile, conţinute într9o operă, oricare

ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare=

b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile

oficiale ale acestora=

c simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar

fi7 stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia=

d mijloacele de plată=

e ştirile si informaţiile de presă=

f simplele fapte şi date.

*nele din aceste creaţii intelectuale beneficiază de o protecţie juridică

specială instituită prin alte acte normative. (pre exemplu descoperirile şi invenţiile

sunt protejate prin @egea nr.


33/77

ecusoane se adresează populaţiei şi trebuie cunoscute de către toţii cetăţenii. Din

acest motiv deşi presupun un efort intelectual şi prezintă originalitate nu beneficiază

de protecţie prin drept de autor pentru ca difuzarea şi reproducerea lor să fie liberă.

Convenţia de la :erna lasă la latitudinea statelor membre decizia de a exclude sau

nu aceste texte din protecţia prin drept de autor 4

.Discursurile politice şi discursurile pronunţate în dezbaterile juridice

beneficiază de protecţie prin drept de autor at't timp c't întrunesc cerinţele

necesare. Aceastea pot fi redate în presă sau radiodifuzate fără consimţăm'ntul

prealabil al autorului. $er a contrario doar autorul beneficiază de dreptul exclusiv de

a reuni aceste opere în culegere, iar în acest caz ele vor beneficia de protecţia legală

a dreptului de autor. $otrivit art. " bis al Convenţiei de la :erna se poate limita

protecţia acestor discursuri.:eneficiază de protecţie prin drept de autor doar forma concretă de expresie a

ideilor. At't timp c't ideile nu sunt exprimate concret ele sunt doar o materie primă, o

sursă de inspiraţie. n această manieră ele nu sunt susceptibile de apropiere. n

doctrină se consideră că protejarea ideii care a stat la baza unei opere ar duce la un

monopol de utilizare a autorului asupra unui întreg gen de opere. Fu este mereu uşor

de observat distincţia dintre idee şi expresie. %deea odată exprimată conţine

amprenta personalităţii autorului. Acest fapt nu face ideea protejabilă. (e consideră

licită preluarea ideilor dintr9o operă preexistentă cu condiţia ca forma de expresie să

fie distinctă45.

SECŢIIUNEA !.). O$r% $o,tu+&

Caracteriul definitoriul al acestei opere este faptul că se publică la o dată

posterioară decesului autorului. Art. !# litera a din lege instituie regula prin care

autorul deţine dreptul moral de decizie asupra modului şi momentului aducerii operei

la cunoştinţă publică.

Analiz'nd conţinutul acestui drept moral putem observa că se constituie din

următoarele prerogative7

9 autorul poate decide să aducă opera la cunoşţintţă publică, situaţie în care

stabileşte modul şi momentul divulgării=

94 A se vedea >. &oş, D. :ogdan, 2. (pineanu9)atei, op. cit . $. !;5.95 %dem 4#, pp. !;


34/77

9 autorul poate decide să nu aducă opera la cunoştinţă publică. n această

ipoteză voinţa în acest sens a autorului nu trebuie să fie exprimată printr9un înscris ci

este suficient să poată fi dedusă din alte fapte juridice ale autorului4


35/77

publice nici în timpul vieţii sale nici după moartea sa. ermenul de protecţie asigurat

era de 0# de ani4;.

Din !45< prin Decretul nr 0"! doar asociaţia de scriitori mai beneficiază de

dreptul de a apăra paternitatea, inviolabilitatea şi justa utilizare a operei. n lipsa unei

astfel de asociaţii această obligaţie se îndeplinea de un organ al statului care aveaatribuţii în domeniu44.

Conform art. !! alin. " după decesul autorului se poate transmite doar

exerciţiul acestui drept conform cu legislaţia civilă. Această situaţie este valabilă în

ipoteza în care autorul nu a decis nedivulgarea operei.

Această regulă este aplicabilă şi operelor realizate în cadrul unui contract

individual de muncă. Art. oferă posibilitatea cesiunii exclusive a drepturilor

patrimoniale nu şi a celor morale.*nii specialişti în domeniu au considerat că operele pentru care autorii şi9au

exprimat dorinţa de a nu le divulga vor putea fi publicate după ce expiră termenele de

protecţie instituite de lege.

$e de altă parte există rezerve legate de legalitatea acestei teze datorate

conţinutului articolelor "90" din lege care stabilesc perioade de protecţie doar pentru

drepturile patrimoniale. $e de altă parte drepturile morale sunt protejate pe toată

perioada vieţii autorului iar după decesul acestuia unele dintre ele se transmit prin

moştenire legală pe perioadă nelimitată!##.

Art. !" din Declaraţia universală a drepturilor omului!#! instituie că 1Fimeni nu

va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul său

în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputatiei sale. 2rice persoană

are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.3

Art. !# lit. d reiterează faptul că autorul beneficiază de 1dreptul de a pretinde

respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei 9

atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa3.

Corobor'nd aceste două texte putem aduce o critică în sensul că un organism

de gesiune colectivă ce a descoperit un caiet de notiţe sau scrisori ale unui faimos

98 A se vedea art. ; din @egea asupra proprietăţii literare şi artistice/!4"0.99 A se vedea >. &oş, op cit , p


36/77

scriitor după decesul acestuia nu ar putea decide dacă acestea prejudiciază sau nu

reputaţia scriitorului!#".

CAPITOLUL '.

SUIECTUL DREPTULUI DE AUTOR

SECŢIUNEA '.1. Princi$iu# %dv&r%tu#ui %utor %# o$ri

$otrivit legii rom'ne calitatea de autor al operei poate aparţine persoanei

fizice sau persoanelor fizice. Acestea sunt singurele fiinţe capabile de a realiza o

activitate intelectuală, creativă bazată pe propria personalitate, inteligenţă,

capacitatea de a g'ndi, de a formula idei şi de a le expune într9o manieră personală.

102 A se vedea +. :ălan, op. cit ., p. !

36


37/77

Art. 0 alin. ! din lege prevede că autor este persoana sau persoanele fizice

care au creat opera. n principiu, persoana protejată prin dreptul de autor este autorul

operei. Această regulă nu are un caracter absolut. Apar situaţii în care drepturile de

autor se pot exercita de alte persoane fizice sau juridice. n literatura de specialitate

s9au consemnat cazurile de excepţie prevăzute în legislaţia anterioară armonizării înunele ţări din +uropa!#0.

@egislaţia fostelor ţări socialiste acorda o importanţă mai mare principiului

persoanei fizice ca adevărat subiect al dreptului de autor.

Art. 0 alin. " din lege prevede că pot beneficia de protecţia acordată autorului

şi persoane fizice şi persoane juridice altele dec't autorul în condiţiile expres

prevăzute de lege. Acest text este într9o anumită măsură deficitar deoarece face

referire la protecţia acordată autorului c'nd în mod evident este vorba despreprotecţia juridică a drepturilor autorului. $e de altă parte este adecvată posibilitatea

oferită altor persoane fizice sau juridice de a se substitui în drepturile autorului, nu şi

în calitatea de autor a creatorului unei opere.!# Alineatul următor al aceluiaşi articol

prevede că se poate transmite în condiţiile legii calitatea de subiect al dreptului de

autor. n opinia specialiştilor !#5 acest text reprezintă temeiul transmiterii unor

prerogative morale sau patrimoniale izvor'te din realizarea unei opere către alte

persoane, prin diferite operaţiuni juridice. $entru a putea fi transmisă această calitate

trebuie ca în prealabil să fi fost dob'ndită. $rima critică la adresa acestei formulări

este reprezentată de faptul că autorul nu devine subiectul al dreptului de autor ci

titular al acestuia. n plan secundar nu calitatea de subiect al dreptului de autor este

ceea ce se transmite ci doar anumite prerogative ale dreptului de autor. Creatorul

răm'ne autorul operei c8iar dacă de exemplu după moartea acestuia dreptul de

divulgare a operei se transmite succesorilor săi conform art. !! alin. " din lege.

Art. ! din lege instituie prezumţia că dreptul de autor este legat de persoana

autorului şi cuprinde atribute de ordin moral şi patrimonial.

Art. alin. ! prezumă calitatea de autor persoanei sub numele căreia a fost

adusă opera pentru prima oară la cunoştinţa publică. Deşi nu specifică acest text de

lege se referă la persoana fizică fiind singura care se identifică prin nume conform

art. !" din Decretul 0!/!45!#


38/77

juridică se identifică prin denumire 1$ersoana juridică va purta denumirea stabilită

prin actul care a înfiinţat9o sau prin statut3. Alineatul următor dezvoltă această

prezumţie instituind regula conform căreia în cazul operei adusă la cunoştinţă publică

sub formă anonimă sau sub pesudonim dreptul de autor se va exercita de persoana

fizică sau persoana juridică ce a publicat9o cu consimţăm'ntul autorului, c'tă vremeacesta din urmă nu îşi dezvăluie identitatea.

Alte persoane în afară de autorul operei pot beneficia de prerogative ale

dreptului de autor eclusiv în situaţiile prevăzute de lege, pe cale de excepţie de la

regula generală.

$ersoana fizică poate lua parte la realizarea operei ca autor unic sau ca şi

coautor. n funcţie de persoana care exercită prerogativele dreptului de autor în

literatura de specialitate se distinge între subiectul primar şi subiectul secundar aldreptului de autor. $ersoana fizică ce a creat opera reprezintă subiectul primar. $e

de altă parte subiectul secundar este constituit din persoana fizică sau juridică ce

beneficiază de anumite prerogative ale dreptului de autor fără a avea calitatea de

autor !#6.

SECŢIUNEA '.!. C%#it%t% d %utor 4i c%#it%t% d ,u"ict %# dr$tu#ui d

%utor

Calitatea de autor provine din activitatea de creaţie a unei sau a unor

persoane fizice. Hiinţa umană este singura care poate beneficia de calitatea de autor

al unei opere, fiind este singura capabilă de a crea !#;. 2dată ce opera este creată şi

aparţine domeniului literar, artistic sau ştiinţific aceasta nu mai trebuie să

îndeplinească vreo condiţie pentru a beneficia de protecţie legală.

Calitatea juridică de subiect al dreptului de autor este izvor'tă din aceea de

autor al operei, recunoscută de lege tuturor creatorilor. Art. ! alin. ! dispune7 3Dreptul

de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice, precum si asupra oricăror

asemenea opere de creaţie intelectuală, este recunoscut şi garantat în condiţiile

prezentei legi3.

Autorul dob'ndeşte această calitate din momentul transpunerii operei într9o

formă concretă indiferent dacă aceasta este finalizată sau nu.

n principiu, aceeaşi persoană deţine at't calitatea de autor al operei c't şi

calitatea de subiect al dreptului de autor. $e cale de excepţie însă calitatea de

107 A se vedea . :odoaşcă, op. cit ., p. "4.108 A se vedea :. Hlorea, op. cit ., p 5.

38


39/77

subiect al dreptului de autor poate fi deţinută şi de alte persoane fizice sau c8iar de

persoane juridice. $ersoana juridică poate dob'ndi calitatea de subiect al dreptului

de autor prin activităţi de iniţiere, organizare şi coordonare!#4.

Corobor'nd articolele 6 şi ; putem observa că cesionarii şi moştenitorii

autorului nu sunt subiecte ale dreptului de autor, ci subiecte ale drepturilor patrimoniale de autor deoarece calitatea de autor este str'ns legată de persoana

autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.

Calitatea de autor se dob'ndeşte fără nicio formalitate deoarece activitatea de

creaţie intelectuală nu constituie un act juridic şi din acest motiv nu îşi vor găsi

aplicare regulile de manifestare a voinţei necesare la înc8eierea acestui gen de acte.

(ingura condiţie necesară de îndeplinit este ca opera să îmbrace o formă concretă

de exprimare. n sistemul romanic al dreptului de autor şi în sistemul de copBrig8t autoratul şi

titularitatea originară primeşte soluţii diferite. n sistemul romanic se consideră că

autorii sunt titularii originali ai drepturilor morale şi patrimoniale asupra operei, iar

crearea şi apoi exploatarea sunt întemeiate pe dreptul contractual. $e de altă parte

în sistemul de copBrig8t, producătorul reprezintă autorul şi titularul iniţial al tuturor

drepturilor de exploatare deoarece în CopBrig8t Act nu sunt consacrate expres

drepturile morale115.

Fu există o soluţie unitară la nivel internaţional pentru a răspunde problemelor

legate de determinarea calităţii de autor al operelor şi de titular al drepturilor asupra

acestora, fapt care a generat numeroase controverse.

SECŢIUNEA '.'. Autorii o$r#or %udiovi2u%#

'.'.1. P#ur%#it%t% d $r,o%n $%rtici$%nt #% o$r% %udiovi2u%#&

2 pluralitate de subiecte desfăşoară activităţi diferite în scopul obţinerii operei

audiovizuale. De obicei iniţiativa aparţine producătorului care impune unui grup de

persoane realizarea unui scenariu, a posibilelor dialoguri şi, eventual a coloanei

sonore. n cazul în care alege transpunerea în domeniul audiovizual a unei opere

preexistente sau încorporarea într9o nouă operă a unei muzici ce nu fost elaborată în

special pentru acea operă, producătorul va trebui să dob'ndească drepturile de

exploatare asupra operelor preexistente şi va conveni cu persoane specialitate

109 A se vedea >. &oş, D. :ogdan, 2. (pineanu9)atei. op. cit ., p.


40/77

adaptarea acestora pentru specificul operei audiovizuale. ntre producător şi

persoanele amintite se nasc raporturi contractuale ce de obicei sunt consemnate în

scris în contracte ce conţin clauze specifice. $roducătorul va contracta cu un regizor

sau realizator, cu scenaristul, autorul dialogurilor, al adaptării muzici şi cu actori,

dubluri, cameramani, monitori, fotografi şi cu numeroşi alţii.Dintre participanţii, sub diverse forme, la elaborarea operei audiovizuale, din

perspectiva dreptului proprietăţii intelectuale, trebuie stabilită sfera autorilo operei

audiovizuale şi situaţia celorlalte persoane care participă la procesul de elaborare a

operei.

$rin lege se determină cercul persoanelor care sunt considerate autori ai

operei. (oluţiile legale diferă de la un sistem de drept la altul.

n sistemul dreptului de autor legislaţiile consacră principiul adevăratului autor. Astfel este autor creatorul operei, persoana fizică. Ca excepţie se poate accepta ca

alte persoane dec't autorul să fie titularul originar cum este cazul operei colective.

+ste mai complicat în cazul operelor audiovizuale deoarece la realizarea

majorităţii operelor participă numeroase persoane!!!.

'.'.!. Titu#%rii dr$tu#ui d %utor 4i dr$turi#or con6 %,u$r% o$r#or

%udiovi2u%#

Conform legii rom'ne operele audiovizuale sunt considerate opere în

colaborare. Art.


41/77

5 n cazul utilizării operei create în colaborare, remuneraţia se cuvine

coautorilor în proporţiile pe care aceştia le9au convenit. n lipsa unei convenţii,

remuneraţia se împarte proporţional cu părţile de contribuţie ale autorilor sau în

mod egal, dacă acestea nu se pot stabili3.

Ca o trăsătură esenţială a operelor în colaborare este considerată a fiproprietatea comună a coautorilor asupra operei. De aici rezultă caracterul indivizibil.

Drepturile fiecărui coautor poartă asupra ansamblului operei. (e vor aplica regulile

indiviziunii de drept comun cu anumite nuanţări.

Art. 6"; din Codul civil dispune că nu poate fi obligat nimeni să răm'nă în

indiviziune. nsă pentru coautorii unei opere în colaborare este imposibilă

introducerea unei cereri de partaj. $rin aplicarea acestui regim li se oferă posibilitatea

coautorilor de a desemna pe unul dintre ei pentru a administra exploatarea operei.$entru acte de administrare se aplică mandatul tacit şi fiecare dintre coautori poate

lua măsurile necesare pentru conservarea operei!!".

&egula unanimităţii se aplică pentru operele în colaborare în lipsa unei

convenţii contrare. +xploatarea şi apărarea operei ar fi îngreunate prin aplicarea

obligatorie a regulii unanimităţii. Autorul unei contrafaceri ar fi fost favorizat de

dezacordurile dintre coautori. $entru apărarea drepturilor morale nu se aplică regula

unanimităţii, deoarece acestea au un caracter personal ce nu concordă cu exerciţiul

de comun acord al dreptului.

Art. 6# alin. " prevede că în lipsa unei clauze contrare autorii operei

audiovizuale îşi păstrează toate drepturile de utilizare separată a contribuţiilor proprii

şi dreptul de a autoriza sau interzice utilizări în afară de cele specifice operei.

Coautorii îşi pot exploata separat contribuţiile numai în anumite condiţii7

I contribuţiile trebuie să facă parte dintr9o categorie distinctă de opere=

I să nu existe o convenţie contrară a coautorilor=

I exploatarea separată să nu aducă nici un prejudiciu exploatării comune a

operei.

n cazul operelor audiovizuale există reguli specifice care derogă de la regimul

operei în colaborare.

Fumărul coautorilor nu trebuie să fie exagerat. Acest fapt ar îngreuna

exercitarea drepturilor asupra operei. Art.


42/77

grafic pentru operele sau secvenţele de animaţie, c'nd acestea reprezintă o parte

importantă a operei. (e poate recunoaşte calitatea de autor şi altor creatori care au

contribuit substanţial la realizarea operei printr9un contract între producător şi regizor

sau realizator.

$ersoanele enumerate de lege beneficiază doar de o prezumţie simplă asupracalităţii de autor. Această listă legală nu este înc8isă. (e poate recunoaşte calitatea

de autor şi altor creatori. +ste necesară îndplinirea a două condiţii cumulative7

existenţa unui aport original la realizarea operei audiovizuale şi includerea, în calitate

de coautor, în contractul de producţie audiovizuală.

Art. 6# alin. " dispune că autorii operei audiovizuale şi alţi autori ai unor

contribuţii la aceasta îşi menţin toate drepturile de exploatare separată a propriilor

contribuţii, în lipsă de clauză contrară. Activitatea regizorului/realizatorului nu poate fi separată de contribuţiile

creatoare ale celorlalţi autori!!0. Din interpretarea art.


43/77

operei audiovizuale propriu9zise. (unt autori ai aporturilor din această categorie cei

enumeraţi în art. '.'.' Autorii nu+r%ţi d #

$ornind de la modelul clasic al operelor cinematografice legea determinăsfera autorilor operei audiovizuale. Art.


44/77

'.'.'.!. Autorii %d%$t&rii8 ,cn%riu#ui8 di%#ouri#or 4i %utoru# r%(ic ,%u

%utoru# ,cvnţ#or %ni+%t

(cenariul este un plan al operei care descrie scenele în detaliu, structura de

bază a operei audiovizuale, cuvintele care se vor transforma în imagini.

Dialogul este reprezentat de cuvintele pe care publicul le aude astfel cum aufost elaborate. +ste o creaţie literară dialoguri, explicaţii, comentarii care contribuie

prin valoarea ei semantică la efectivitatea comunicării pentru care sunt realizate

imaginile şi, în consecinţă, va înceta să fie un element accesoriu operei audiovizuale,

integr'ndu9se funcţional în aceasta. Adaptarea reprezintă o transformare a operei

preexistente, în scopul utilizării sale în elaborarea unei opere audiovizuale, alături de

o descriere a scenelor sau planurilor care vor intra în montajul operei.

@egea recunoaşte calitatea de autor al operei audiovizuale şi pentru autorulgrafic sau pentru autorul secvenţelor de animaţie, c'nd acestea reprezintă o parte

importantă din operă. Fu se poate nega animatorului principal sau creatorului

personajelor calitatea de coautor, atunci c'nd contribuţia sa este esenţială în

realizarea filmului.

'.'.'.'. Autorii co+$o2iţii#or +u2ic%#

Art.


45/77

Art.


46/77

De asemenea, trebuie să ne referim la situaţia legală a per'oanelor care au

participat la elaborarea operei audiovizuale cu o contribuţie creativă şi nu sunt incluşi în

enumerarea art.


47/77

n principiu, pare că excluderea calităţii de autor pentru aceştia se întemeiază

pe situaţia de dependenţă al cărei grad variază în funcţie de diferitele tipuri de opere

audiovizuale a acestor categorii de profesionişti faţă de regizor/realizator care, în

situaţii normale, îi reduce la simpli te8nicieni execut'nd pur şi simplu ordinele

acestuia.$ot exista însă şi cazuri în care dependenţa este doar formală şi nu artistică,

c'nd faţă de absenţa unor instrucţiuni detaliate ale regizorului, există o marjă de

libertate creatoare şi o activitate cu acelaşi caracter. n aceste ipoteze, singura

posibilitate a acestor creatori de a obţine protecţia prin dreptul de autor o constituie

teza a doua a art.


48/77

calificate audiovizuale, ca şi ipotezele în care sunt fixate un plan de imagini sau

secvenţe de imagini, sonorizate sau nu, care nu au calitatea de opere.

otodată, art. 6# din legea rom'nă reglementează, în cadrul unui mecanism

contractual, o prezumţie de cesiune a drepturilor necesare pentru exploatarea operei

audiovizuale din partea tuturor coautorilor operei audiovizuale. $rezumţia nu se întinde însă şi asupra artiştilor interpreţi şi executanţi, producătorul trebuind să

înc8eie cu ei contracte separate de cesiune, similare celor înc8eiate cu autorii

operelor preexistente!!4.

@egea recunoaşte de asemenea un drept conex asupra propriilor programe în

favoarea organismelor de radiodifuziune şi televiziune, cuprinz'nd prerogative cu

caracter patrimonial art. !!0. De multe ori organismele de televiziune pot fi

producători ai operelor audiovizuale în special, ai operelor televizate, ipoteza încare sunt în acelaşi timp titularele originare ale dreptului conex asupra programului

audiovizual, asupra înregistrării audiovizuale, precum şi titular derivat al drepturilor

de exploatare a operei audiovizuale. Acest fapt este posibil, prin interpretarea logică

a dispoziţiilor art. 4" potrivit cărora drepturile conexe nu aduc atingere drepturilor de

autor.

'.'.9. R#%ţi% dintr co%utori

$articiparea tuturor coautorilor menţionaţi la elaborarea operei audiovizuale se

produce în condiţiile art. 5 din lege, prin voinţa legii instituindu9se un regim de

colaborare, cu excluderea oricărui alt tip de participare creatoare a pluralităţii de

subiecte implicate în realizarea operei audiovizuale.

$entru operele audiovizuale există şi o normă specială cuprinsă în art.


49/77

reglementarea specială se face o apropiere de sistemul de copBrig8t, prin încălcarea

principiului adevăratului autor, temelia sistemului continental.

rimiterea din art.


50/77

compoziţie muzicală special creată pentru opera televizată. Aceste elemente sunt

combinate prin munca desfăşurată de realizator, de traducere în imagini, conform

concepţiei sale proprii, a suportului literar. +xistă şi un producător care finanţează

proiectul şi îşi asumă răspunderea pentru acesta, producător ce adesea coincide cu

entitatea de radiodifuziune care va comunica public opera. n aceste cazuri, calificarea operei televizate ca operă în colaborare se

realizează în aceleaşi condiţii ca în ipoteza operei cinematografice clasice. Autorii săi

sunt cei enumeraţi la art.


51/77

coordonată de o singură persoană, producătorul, a cărei elaborare depinde de o

pluralitate de persoane ce contribuie prin aporturile lor, unele cu caracter creativ şi

altele doar informativ, neprotejat prin dreptul de autor. oate aceste aporturi sunt

diferenţiabile într9o asemenea operă, ceea ce presupune respectarea drepturilor

autorilor de opere preexistente. (e întrevede astfel natura derivată a opereirezultante, care reprezintă o 1compilaţie de materiale sau date3, similară bazelor de

date art. ; lit. b din lege. De aceea, regimul operei în colaborare nu este adecvat.

n ceea ce priveşte producătorul operelor de tele*iiune, conceptul de

producător audiovizual de la art. %%% din partea a doua, fiind de

aplicare generală.

n legea noastră nu se prevede un drept conex al producătorilor de înregistrări

audiovizuale, similar dreptului conex al producătorilor de fonograme. n lipsa unei

asemenea prevederi, care ar facilita exploatarea operei prin intermediul televiziunii,

se aplică dispoziţiile art. 6# din lege, funcţion'nd prezumţia de cesiune către

producător a tuturor drepturilor de reproducere, distribuţie şi comunicare publică,

precum şi facultăţile de dublare şi subtitrare.

$rezumţia de cesiune în favoarea producătorului este foarte largă în dreptul

nostru, oferindu9i un maxim de protecţie contractuală. n lipsă de stipulaţie contrară,

ea priveşte toate drepturile de exploatare a operei, afară de dreptul de transformare,

reglementat la art. !< din lege, în varianta adaptării şi a oricărei transformări prin care

se obţine o operă derivată.

$roducătorul operelor de televiziune este de regulă un organism de

televiziune. n acelaşi timp, organismul de televiziune este titular al dreptului conex

prevăzut la art. !!0 din lege, al cărui obiect îl reprezintă 1propriile programe3, aşadar

programele produse de acesta. Foţiunea de 1programe3 este largă şi poate include

at't categorii de opere audiovizuale, cum sunt operele televizate, operele

audiovizuale publicitare, videoclipurile muzicale, c't şi simple înregistrări

audiovizuale care nu reprezintă opere.

51


52/77

2rganismul radiodifuzor producător al unei opere de televiziune se bucură

deci de o dublă protecţie legală7 ca titular originar al dreptului conex asupra propriilor

înregistrări şi programe şi ca titular derivat al drepturilor de exploatare!"0.

Dreptul conex al entităţii de radiodifuziune asupra propriilor programe include

dreptul exclusiv de a autoriza fixarea propriilor programe, reproducerea lor pe oricefel de suport, difuzarea secundară a copiilor, retransmiterea propriilor programe prin

orice mijloace de comunicare publică, comunicarea într9un loc accesibil publicului,

cu plata intrării, a propriilor programe, adaptarea programelor fixate pe orice fel de

suport art. !!0 din lege. Dreptul conex care îi corespunde asigură organismului de

radiodifuziune toate drepturile de exploatare a operei televizate, inclusiv exploatarea

video şi cinematografică a acesteia, dacă o asemenea exploatare este posibilă.

n ipotezele rare în care producătorul operei televizate nu este un organismde televiziune, autorizarea privind exploatarea operei prin intermediul radiodifuziunii

se obţine pe cale contractuală.

'.'.;. Autorii o$ri $u"#icit%r

Faraţiunea vizuală a mesajului publicitar se realizează pornind de la un

scenariu prestabilit, de la scenografie şi reprezentarea scenică a unor actori care se

combină şi cu pasaje muzicale adecvate, pentru a fi reţinute de consumator şi, în

acest fel, să reţină şi produsul promovat.

Aceste activităţi sunt conduse de un regizor/realizator care încearcă să

transpună prin imagini în mişcare, opera publicitară încredinţată.

ntotdeauna există şi un producător I fie clientul, fie agenţia publicitară I care

coordonează realizarea spotului publicitar.

Deşi foarte scurte, operele publicitare sunt rezultatul unei elaborări

minuţioase, realizate de o pluralitate de persoane, conform unei sc8eme participative

similare celei reţinute de legiuitor la celelalte opere audiovizuale.

Diferenţa dintre operele publicitare şi celelalte opere audiovizuale tradiţionale

nu rezidă în natura lor, pentru că ambele sunt supuse dispoziţiilor art.


53/77

Hiind în prezenţa unei opere audiovizuale, trebuie rezolvată problema

drepturilor autorilor acesteia= în acest sens, distingem două ipoteze!".

n cazul unei opere publicitare realizate de către autori angajaţi ai agenţiei

publicitare, în lipsa unei clauze contractuale contrare, drepturile patrimoniale aparţin

autorului operei art. din @egea nr. ;/!44


54/77

publicitar. $entru a evita asemenea situaţii, în contractele de cesiune înc8eiate se

prevede de regulă că cesiunea va include toate facultăţile patrimoniale necesare

pentru difuzarea optimă a mesajului publicitar, precum facultatea de transformare, în

măsura în care este necesară adaptarea operei publicitare la orice tip de mijloc,

durată etc!"5

. Av'nd în vedere faptul că la realizarea spoturilor publicitare participă şi artişti

interpreţi şi executanţi, pentru exploatarea operei este necesară cesiunea drepturilor

conexe patrimoniale recunoscute de art. 4; din legea drepturilor de autor !"


55/77

aplicarea regulile care impun remunerarea autorilor proporţional cu beneficiile

obţinute din exploatare art. 6! din @egea nr. ;/!44


56/77

n acest fel, comerciantul care a decis să realizeze o campanie publicitară ar

dob'ndi direct drepturile asupra creaţiei publicitare, fără să fie necesară cesiunea

contractuală din partea autorilor !";.

*n alt argument este faptul că durata exploatării operei publicitare este

condiţionată de finalitatea operei publicitare. Fu se poate face abstracţie deelementul psi8ologic al operei publicitare7 ea urmăreşte să atragă atenţia publicului

consumator asupra respectivului produs sau serviciu şi în acest scop nu trebuie să

treacă neobservată. $entru acest motiv, perioada de utilizare a operei publicitare este

foarte scurtă de regulă, c'teva luni. Comerciantul face un efort financiar important,

iar bugetul pentru publicitate reprezintă o parte importantă a costului de producţie.

Hără îndoială, aceste c8eltuieli s9ar reduce în ipoteza în care operei publicitare i s9

ar aplica regimul operei comune. n absenţa unei asemenea reglementări, comercianţii trebuie să prevadă

expres, în contractele scrise!"4 înc8eiate cu agenţiile de publicitate, clauze

48156805 definirea dreptului de autor2

Documents