36 ion iancu valeclimate.literare.ro/arhiva/36.pdf · perindat de-a lungul vre-mii prin mintea lui,...

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale36

Anul 4noiembrie

2010Revistă literară şi de cultură românească

Fondată: mai 2007

� Istoria canonică...pagina 7

� Altă Româniepagina 5

� Minunata viaţă a luiMarco

pagina 15

� Istoria groazei,o carte vie

pagina 19

� Natura poezieipagina 23

� Cinci imagini aleconştiinţei

pagina 21

� Artur Silvestri...

pagina 26

� Inedită trilaterală...

pagina 37

� Târgovişteni la

Gaudeamus

pagina 38

D i n c u p r i n s :Eugen Ionescu - n. 26 noiembrie 1912 - d. 29 martie 1994 - pagina 4

2

nr. 36 � noiembrie 2010

Din biblioteca revistei „Climate literare“

Din biblioteca revistei

Climate literare

Lui Artur Silvestri, unul din marii dis-păruţi ai acestor vremuri, i s-a organizatsâmbătă, 27 noiembrie 2010, la doi ani

de la dispariţia sa pământeană, laMănăstirea Pasărea, un parastas depomenire. Alături de neîmpăcata sasoţie, Mariana Brăescu-Silvestri, au fostde faţă rude, prieteni, scriitori, preoţi,măicuţe şi multi alţi oameni.

Dumnezeu să-l aibă de-a dreapta Sa!

ComemorareArtur Silvestri

3


***

Ion IancuVale

Când era copil se îm-băia în vise şi le savuracu bucurie şi nesaţ dul-ceaţa. Visa tot timpul aşacum respira, cum beaapă, sau cum mânca.Visa dimineaţa cu ochiicârpiţi încă de somn,când soarele încercasfios să îmbrăţişezeroua, ce mereu se ascun-dea, pudică, sub ver-deaţă. Visa la amiază, înplină zi, când pieptu-iplesnea de miresme, lu-mină şi ozon şi picioruldesculţ îi sângera printrescaieţii rebeli. Visa seara

când incendii cereştipârjoleau zenitul şi des-enau pe boltă ameţitoareşi fantastice imagini.Visa bineînţeles noaptea,când luna se strecura tă-cută şi indiscretă, printregergevele, luminându-iperna.

O, şi câte vise s-auperindat de-a lungul vre-mii prin mintea lui, fienoapte fie zi. Cel mai fru-mos vis pe care l-a visatşi nu l-a uitat niciodată,a fost unul de noapte, în

care se făcea că zbura capăsările cerului. Era unvis ce se repeta şi-i apă-rea deseori în somn, şipe care el şi-l continuavoit, în stare de veghe, cuprivirea plină de spe-ranţă ridicată spre boltanesfârşită.

Şi timpul impasibil şineiertător trecea, trecea.Iar el visa, visa mereu.Uneori visele, atât celenocturne, cât şi celediurne, deveneau adevă-rate coşmaruri, dar şi le

alunga cu hotărâre dinminte, pentru a nu-şi în-crâncena trăirea. Doaracelui mirific şi unic vis,al zborului, îi lăsa fărărestricţii loc nelimitat, însufletul şi în mintea luimereu neliniştite, mereudornice de înălţare, me -reu dornice de infinit.

EDITORIAL��

Text despre un vis frumos

Ion Iancu Vale

O piaţă mică, aproapepustie, ce picoteşte în căl-dura miezului de vară.Un chioşc cochet printremulte altele, din placaj şiscândură geluită, vopsitîn alb, pe ai cărui pereţi omână pricepută pictaseochiuri de lac din care,printre nuferi, răsar mă-nunchiuri verzi de pa-pură. Sub streaşina ceumbreşte tejgheauachioşcului, o firmă – totalbă – pe care scrie cumajuscule verzi: „LA PA-PURA VERDE – Unitatepentru desfacerea şi valo-rificarea produselor lo-cale”.

În spatele tejghelei oduduie grăsuţă, zulufată,aşteaptă răbdătoareclientela. Prin geamul deo curăţenie îndoielnică sevăd aliniate de-a lungulpereţilor rafturi goale alecăror încheieturi etaleazălucrături savante de pă-ianjeni.

Către chioşc se în-dreaptă un domn elegant,

în vârstă. Îşi scoate pălă-ria, salutând: „Bună ziua,doamnă!”. Faţa vânzătoa-rei înfloreşte într-unzâmbet radios. „Bunăziua, domnule! Bine aţivenit! Sunteţi primulclient pe ziua de astăzi!”„Ce vindeţi aici,doamnă?” întreabă vizi-tatorul. „Tot ce se vede,domnule!” şi vânzătoareadeschide larg braţele ară-tând interiorul chioşcu-lui. „Altceva, nimic?”„Depinde ce mai doriţi.”Vânzătoarea face com-plice cu ochiul. „Noduriaveţi?” „Desigur, desigur,câte poftiţi!” Vânzătoareaeste din ce în ce mai volu-bilă, mai agreabilă. „Eibine, ce fel de noduriaveţi?” „Pe toate gustu-rile, domnule, forme şimărimi variate.” „Colo-rate, aveţi?” „Bineînţeles!Cachii, vernile, galbenecu buline, roşii cu dungialbe, nuculii... Mai avemnişte produse cu adevărat

unice...” Cumpărătorul oîntrerupe cu o oarecarenerăbdare: „Noduri gor-diene aveţi?” Vânzătoa-rea face ochii mari subgenele-i lungi şi-şi în-cruntă fruntea îngustă.„De care?”, întreabă ne-dumerită. Cumpărătorulexplică: „Nodul gordianeste un nod special, carenu se desface decât printăierea cu sabia.” Dupăun efort de gândire, vân-zătoarea îi spune: „Să ştiţică aşa ceva nu avem înmagazinul nostru, ase-menea sortiment nu estetrecut în facturile noas-tre.” Cumpărătorulspune: „Bine, bine, nueste nici o problemă, ast-fel de noduri se găsescpeste tot în jurul nostru.Problema e că nu vine ni-meni cu o sabie ascuţităsă le taie”. Şi întreabă dinnou: „Dar ceva, aşa, maiaparte, nu aveţi?” „Ba da,cum să nu?! Avem câtevasortimente în culori

foarte ţipătoare, e o nebu-nie.” „Ţipătoare? A, nu,nu... mie îmi place liniş-tea!” „Nu vă fie teamă,spune vânzătoarea, suntprevăzute cu antifoane.”„Ei, atunci... Şi cum ledaţi? La bucată? La legă-tură?” „Vai, domnule, sepoate una ca asta?!”Fruntea vânzătoarei se ri-dează din nou şi o gri-masă de nemulţumire îistrâmbă gura rujată vio-lent. „Noi nu vindem no-durile decât la litru”.Cumpărătorul dă dinmână împăciuitor. „Înfine... Daţi-mi doi litri şi opungă.” Vânzătoarea îlpriveşte speriată.„Pungă?? Ce să faceţi cupunga?” „Cum ce să fac?Să iau nodurile!”, zicecumpărătorul, puţin răs-tit. „Dar bine, domnule,le puteţi lua la sticlă!”„Bine, bine, fie... dar fiţiatentă la cântar, data tre-cută m-aţi cam ciupit!”Vânzătoarea sare ca arsă.

„La papura verde“

Continuare înpagina 12

Cunoscutul scriitor Eugen Io-nescu s-a născut la Slatina (Româ-nia) în 1912 şi a murit la Paris(Franţa) în 1994. Eseist, critic lite-rar, prozator, dramaturg si poet, seimpune ca intemeietor al teatruluiabsurd, devenind un scriitor demare notorietate in literatura fran-ceza si universala, fiind distins cuinaltul titlu de membru al Acade-miei Franceze.

O mare parte din copilarie,intre 1913 si 1925, o petrece inFranta, mama scriitorului fiind deorigine franceza. Revenit in tara,urmeaza cursurile Liceului "Sf.Sava" din Bucuresti si obtine li-centa in filologie moderna la Uni-versitatea din Bucuresti, in 1932.Debuteaza in 1928 in revista "Bi-lete de papagal" a lui Tudor Ar-

ghezi, iar in volum in 1931, cu oplacheta de versuri, "Elegii pentrufiinte mici". Desfasoara o intensaactivitate literara, fiind colaboratorla revistele "Viata literara","Fapta", "Zodiac", "Facla", "Floarede foc", "Romania literara","Rampa", "Azi", "Reporter". Eseul"Nu", aparut din 1934, un "fals tra-tat de critica literara", provoaca,prin negativismul accentuat, un ra-sunator scandal literar, fiind vizatiscriitori binecunoscuti, precumTudor Arghezi, Camil Petrescu,Ion Barbu, Mircea Eliade.

Din anul 1941 se stabileste inFranta, unde in 1950 va debuta cupiesa absurda "Cantareata cheala"(reprezentata la teatrul "Des Noc-tambules"). Dupa reprezentareapiesei "Scaunele" (1951-1952), po-lemicile in legatura cu noutatea so-canta a noii formule dramatice nuintarzie sa apara, printre cei careiau partea scriitorului fiind Audi-berti, Adamov, Genet, Beckett. Pie-sele lui Ionescu sunt de douatipuri: scurte, continand dramagolirii de sens a limbajului, cum seintampla cu "Lectia" (1950-1951),"Scaunele" (1951-1952), "Victimele

datoriei" (1952-1953), "Amedeu sauCum sa te descotoro-sesti" (1953-1954),parabole ale existen-tei, "Ucigas fara sim-brie" (1957),"Rinocerii" (1960),"Regele moare"(1962), "Pietonulvazduhului" (1962-1963), "Setea si foa-mea" (1966), ultimaaducandu-i ascensiu-nea pe scena Come-diei Franceze. Operasa dramatica experi-menteaza toata te-matica si tehnicateatrului absurd:

contestarea conventiilor si formu-lelor teatrului traditional, criza,chiar "tragedia" parodica a limba-jului, insinuarea absurdului inexistenta comuna, caracterul in-uman al lumii in care moartea de-vine un eveniment banal,estomparea tragicului prin absur-ditati comice, accentuarea senti-mentului de alienare a fiinteiumane, pierderea identitatii perso-najului, devenit marioneta sausubstituibil cu oricare altul, astep-tarea unei fiinte salvatoare care numai vine niciodata. "Rinocerii" ex-prima drama omului incapabil sasupravietuiasca unui proces de "ri-nocerizare" ideologica specifica se-colului al XX-lea, fiind o parabolaconcludenta pentru lumea situatain pragul unei imense schimbariideologice in rau, cu toate conse-cintele universului concen-tratio-nar creat si ale anulariipersonalitatii umane. Literaturaabsurdului ilustreaza in mod alu-ziv, protestatar, sub forma de pa-rabola, alunecarea lumii spreirational, depersonalizarea fiinteiumane, criza existentiala moderna,Eugen Ionescu fiind influentat defilozofii existentialisti S. Kierke-gaard, M. Heidegger, J. P. Sartre,A. Camus.

4


***

Eugen Ionescu

5


Eseu

Adrian Marino

De altfel, rar mi-a fostdat să constat o mediocri-tate politică mai desăvâr-şită şi mai lipsită deresponsabilitate. Iar de„patriotism" nici să nu maivorbim. Ce credeam euposibil în puşcărie. Apoidupă 1989. Şi ce „a ieşit"...

A făcut oarecare ca-rieră la noi formula „ţaralui pseudo". O variantă(franceză ? R. Caillois ?)pentru celebrele maio-resciene „forme fărăfond". A folosit-o şi SorinAntohi în Civitas imagi-nalis. Istorie şi utopie încultura română. Amcitat-o şi eu. Şi nu o dată.Ea exprimă foarte bine -indiferent de paternita-tea sa - sentimentul dedistanţă ironică şi ele-gant-dispre-ţuitoarepentru întreg jocul deumbre şi simulări, detrucaje şi construcţii im-provizate de carton pictatdin care este făcută, înesenţă, „societatea" şi„ţara" românească. Oţară „barocă", între etreşiparaître.'Pe „servicii"pretins „secrete", cusutecu aţă albă. O zonă predi-lectă a imposturii şi in-consistenţei, adesea binedisimulate, a minciuniiabile şi salvării aparenţe-

lor, a legilor şi normelorcare nu există decât pehârtie. O fragilitate esen-ţială, o neseriozitatespontană, inocentă şi lip-sită de gravitate, nu ne-apărat şi în toate cazurilefrauduloasă. Ea vine dedeparte. Organizări ade-vărate, serioase, nu sepot face fiindcă românuleste, din nefericire, neor-ganizabil. Prea spontanşi prea „needucat", vreausă spun lipsit de dresajsocial. Şi încercarea deconceptualizare a refor-melor moderne, începutăde paşoptişti, n-a făcutdecât să pună într-o şimai vie lumină aceastărealitate negativă.

Impostura, farsa şidresajul, adesea abil şiamuzant, sunt de fapt,efectul subdezvoltării.Este răspunsul pe caretemperamentul naţional1-a dat sincronismuluiistoric ce nu iartă nicio-dată. El ne-a obligat laforme, alinieri şi regle-mentări juridico-socialepentru care nu eram încăpregătiţi, sau vorba luiCaragiale, „crescuţi". (Peatunci noţiunea de „sub-dezvoltare" încă nuexista). Suntem slabi şiamorfi, împrăştiaţi şi ne-siguri fiindcă ne lipsescfundamentele reale şitradiţiile solide ale mo-dernităţii. Instabilitateagenerală nu poate fi co-rectată decât de o lungăperioadă de stabilitateinstituţională şi legală.

Pariul este de faptmai curând cu istoriadecât cu noi înşine. Tre-buie deci profitat de

orice perioadă de stabili-tate şi continuitate pen-tru a putea spera ooarecare ameliorare aunei stări de fapt lamen-tabile. Nu mă pot risca înprofeţii istorice. Darnumai un sistem, chiardrastic, de reglementărişi angajamente interna-ţionale şi de lungă du-rată ne poate obliga şideci transmite o oare-care constanţă şi seriozi-tate. Până atunci, vomtrăi într-un pseudostatşi, implicit, într-o pseu-docultură, prin raportarela standardele interna-ţionale superioare. Sen-timentul meu de revoltăşi umilinţă, de amuza-ment şi critică, să-i spu-nem „constructivă" (darîntr-un sens adevărat,neviciat), abia atunci seva atenua (probabil)într-o oarecare măsură.Dar este o simplă ipo-teză. Sunt conştient cănu voi mai apuca aceastăpnrlnndA, teoretic vor-bind, „fericită", Tot cevăd şi citoHc în jurulmeu doHcurujtiHzfl însăaceastă speranţă foarteîndepărtată şi mai alesimprobabilă.

Odiosul regim comu-nist-ceauşist n-a făcutdecât să continue, săagraveze, să exacerbezeşi să „perfecţioneze"toate defectele naţionaleşi insuficienţele istorieinoastre agitate, trecuteîn revistă. O catastrofăde proporţii incalcula-bile. Dublată de oenormă eroare de apre-ciere şi previziune dinpartea mea : poporul

român „s-a ceauşizat", s-a adaptat şi s-a regăsit în„ceauşisrn", Româniiadevărată s-a identificatşi s-a confundat cu regi-mul ceauşist. A fost maimult decât o decepţie şio revoltă teribilă. Celpuţin sub regimul Ccau-şoscu exista însă o spe-ranţă. Acum, după 1989,la un deceniu distanţă,constat cu stupoare (casă evit alte formule maidramatice), că nu maiexistă în mod practic, înviitorul imediat celpuţin, nici una. A te re-găsi în „ceauşisrn", a-lasimila, a-l trăi şi prac-tica în continuare, mi separe într-adevăr teribil.

Se va spune: dar astfela procedat poporul românîn toate momentele saledificile. Se poate. Estechiar adevărat. însă con-statarea nu mă conso-lează. Speram altceva. Şi,în definitiv, pentru ce amsuferit? Am făcut - orice s-ar spune - unele sacrificii.Chiar în mod inutil? Doarca să confirm, o dată înplus, psihologia noastrăetnică? Toate deficienţelenoastre naţionale? Şi o„tradiţie istorică" de caren-am nici un motiv să fiumândru? Să accept cuinima senină teribila apă-sare şi catastrofă a cincidecenii de totalitarism şicomunism?

Am ajuns la un punctnevralgic, foarte dificil,al acestei Vieţi. Ca s-ocontinui trebuie să facapel la toate resursele decalm, luciditate şi ana-liză de care mai dispun.în condiţii de izolare mo-rală totală.

Va urma

Altă Românie (3)

6


Mari prozatori

Mircea HoriaSimionescu

Mai târziu, simţul săude orientare îl îndeamnăla acte spectaculoase: odată loveşte în cap, cu oulucă, pe participanţii lao adunare de club a par-tidului advers, altă datăînjunghie pe la spate, înzi de alegeri, pe unul din-tre fruntaşii opoziţiei şi,când stăpânii săi vin laputere, după alte faptede bravură, Aristide estenumit secretar al prefec-tului. (A locuit o vremeîntr-un palat la Şosea. Pecartea de vizită de subsonerie se putea citi:Aristide CRUDU, direc-tor general.) ARISTIDEM.: trecea, cu gulerul ri-dicat, cu mâinile înfun-date în buzunare,înceţoşat de gânduristranii, pe la poarta Ani-şoarei. Mama ni-l arătaprin fereastră, înso-ţindu-l din ochi cu o te-mere ascunsă. Cândumbra lui ocolea colţulstrăzii, mama povesteacum, copil fiind, Aristidescosese briceagul şi uci-sese un tovarăş de joacă.„E criminal!" - conchideaea. „Criminalul!" şop-tfarn noi îngroziţi. Aveaochi nespus de trişti. în-ălţimea lui nefirească îl

făcea să semene cu oscară. Paloarea chipuluiînlătura orice idee debrutalitate. Era expresiadurerii înnăscute, a re-semnării în nenorocire.O anume cută adâncădintre sprâncene spuneacă acest om este un sufe-rind de boala singurătă-ţii.

Anişoara nu-l iubiseniciodată. îl luase dintr-un capriciu de fată ju-căuşă şi-l lăsase dintr-oexperienţă scurtă de fe-meie deşteptată.

într-o seară, Aristides-a oprit visător să în-trebe dacă n-o văzu-sem... în ochi îistrăluceau luminiumede. Aş fi vrut să-ireţin mana, să-i alungîngândurarea, să-i vor-besc. Dar era în privirealui ceţoasă o tristeţe ire-mediabilă, veche, de ne-vindecat...

Din Universul: „Ştiridin toată ţara. Târgo-vişte: în urma unor neîn-ţelegeri, dl. Aristide M.,funcţionar, se despărţisede mai mult timp desoţia lui, doamna Ani-şoara M, care-i era, dealtfel, vară primară.Domnul M. n-a renunţatînsă la gândul de a-şi re-face căminul distrus.După discuţii şi încercărinereuşite, soţii au încetatsă-şi mai vorbească.Atunci dl. M. a rugat peun i unoscut, prieten alfamiliei, să mijlocească oîntâlnire în casa părinţi-lor săi. Anişoara M. s-adus ieri dimineaţă lalocul întâlnirii, hotărâtăsă pună capăt oricăror

legături şi să negociezedivorţul. Acolo, domnulAristide M. i-a adresatcuvinte jignitoare, pro-ferat ameninţări şi, vă-zând că nu poateîndupleca hotă-rArcafostei sale soţii, a scosdin buzunar un Brow-ning procurat de la firmalocală Listuzzi, spunând:«Nu ne vom despărţi ni-ciodată. Dacă nu înţelegisă fii alături de minetoată viaţa, vei fi cu minede-a lungul morţii. (Aşaa zis.) Vom fi fericiţi!»

Zadarnic a fost strigă-tul tinerei doamne dupăajutor. Dl. M. a lidicat re-volverul şi a tras. Din fe-ricire, glontele a pătrunsîn umărul stâng fără săatingă inima. Victima,dându-şi seama că lovi-tura se poate repeta, ajucat cu perfectă price-pere scena morţii. Dl.M., disperat de necuge-tatul său gest, fericit defericirea promisă, şi-atras atunci un glonte încerul gurii, căzând mort.

Sleită de puteri,doamna Anişoara M. s-aridicat totuşi, cerândajutorul vecinilor. Trans-portată la spital, victimaeste în afara oricărui pe-ricol. Nenorocita întâm-plare a impresionatprofund sufletul zecilorde târgovişteni care aucunoscut îndeaproape peambii eroi ai dramei.

Cu efectuarea anche-tei a fost însărcinat dl.Comisar Milică Geor-gescu, de la circa a IlI-a."

ARISTIŢA I. Zahărtos risipit pe parchet şicare scârţâie sub tălpi. II.

ARISTIZZA ROMA-NESCU.

ARISTOCLE şi Agri-pina, în calendar la 23iunie. Aniversarea îmiaminteşte următorulepisod:

BULIONÎgrozitoare călătorie!

Am coborât câteva trepteîn sala de sticlă şi m-a în-tâmpinat un miros acruşi stătut de mucegaiuritrecute prin aburi fier-binţi. Am fost invitat deo tânără vestală îmbră-cată în alb să o însoţescde-a lungul culoarelornesfârşite, podite cudale.

- Urmează-mă fărătemeri, şi nu mă întrebanimic. Vei înăbuşi oricesurpriză şi vei da ascul-tare numai călăuzei tale!

- Rău îmi pare, sti-mată domnişoară, amîncetat de mult să cautplăcerile metafizice; câtpriveşte incursiunea IuiDante, ea mă lasă rece.Aş prefera să mă oprescla un chioşc cu răcori-toare, să fac în tihnă o ţi-gară.

- Aici eşti în împărăţiaunor legi necruţătoare şiîţi este interzis popasul.Fii amabil şi pregăteşte-te! Reîmprospătează-ţidorinţa de a cunoaşte.Femeile pe care ţi le voiprezenta sunt lipsite defrumuseţe, iar bărbaţii,fioroşi.

- Nu zău?!- Şi te mai rog să-ţi

scoţi carnetul şi să no-tezi...

Va urma

Mircea HoriaSimionescu

Dicţionar onomastic (10)

TheodorCodreanu

Pentru prima catego-ric, criticul a inventatceva cu care se mân-dreşte, ca premiera ab-solută într-o istorieliterară, acuzând, toto-dată pe „vechii" iltoricică au confundat istorialiterară cu dicţionarul li-terar. Bunăoară, AdrianMarino este un autor dedicţionar, adică nerepre-zentativ pentru istoriaideilor şi criticii literare,când noi ştim tocmaicontrariul: anume căAdrian Marino este unuldintre marii creatori desistem critic şi herme-neutic, autor, între al-tele, al ideocriticii, operalui fiind cunoscută in-comparabil mai bine înlume decât a lui NicolaeManolescu! Şi, ca să maidau un exemplu, oare ceîndrituire poate existaspre a nu-1 considera peGrigore Vieru reprezen-tativ pentru generaţialui, cu atât mai mult cucât fiinţa limbii şi litera-turii române din Basara-bia e imposibil de ruptde destinul acestui poet,preţuit şi cunoscut nunumai în tot arealul ro-mânesc, ci şi în maimulte limbi de pe glob?Nu are valoare? Asta s-o

creadă Nicolae Mano-lescu! Dar mă tem că seaflă la mijloc fie virusulideologic împotriva spe-cificului românesc (radi-calismul „mâinii stângi",John D. Caputo) de careautorul s-a lăsat conta-minat, fie o modalitateimpardonabilă de a-şiascunde ignoranţa înmaterie de literatură ba-sarabeană, parte orga-nică a literaturii române!Insă grija de căpetenie acriticului era să ne atragăatenţia ce înseamnă Elpentru cultura româ-nească, în ultimele douăsecole, citându-1 peSorin Alexandrescu: „Odiscuţie despre canon artrebui să pornească de larecunoaşterea faptuluievident că «ordinea lite-rară» românească a foststabilită de patru oa-meni: Maiorescu (1940-1917, sici, n.n.),Lovinescu (1899-1965,sici, n.n.), Călinescu(1899-1965) şi Mano-lescu (n. 1939). (...) în-semnătatea «celorpatru» este enormă. /Ceva demiurgic... (...)Demiurgul este şi MareleDefensor: Maiorescu neapără de demagogie, Lo-vinescu de păşunism,Călinescu de naţiona-lism, iar Manolescu res-pinge asalturile staliniste

şi neaoşiste"6. Inevitabil,trebuia să ajungem la...demiurgie! Halucinant.Nu cred că Maiorescune-a apărat mai mult dedemagogie decât Emi-nescu şi Caragiale. Dacă„păşunismul" se referă lao secvenţă de sămănăto-rism, Sorin Alexan-drescu ar fi trebuit să ştiecă acesta era deja de-funct în perioada inter-belică. Ne-a apăratCălinescu de... naţiona-lism? Să fim serioşi. Isto-ria literară a luiCălinescu demonstra căavem o literatură naţio-nală de valoare euro-peană, vârful acesteiafiind tocmai... poetul na-ţional, sintagmă de careManolescu se înfrico-şează. în fine, care suntasalturile manolescieneîmpotriva stalinismului(căci despre „neaoşism"e greu de priceput ceva!),când el însuşi pare în-fruptat din esenţele tariale stalinismului, submagia chiar a cultuluidemiurgiei/personalită-ţii în cultură? Aici tre-buie spus răspicat că auzurpat locul adevăratu-lui luptător împotrivastalinismului: PaulGoma, transformat,peste noaptea dictaturii,într-un nenorocit „para-noic" şi „antisemit", ju-

decată de „valoare" caremi se pare una dintrecele mai mari ruşini cares-au produs vreodată încultura românească!

Mă tem că „mâinile"manolesciene conservămai degrabă abilitatea„strămoşilor" noştri,maimuţele, care, aşacum subtil observa EliasCanetti, se foloseau deambele mâini în căţăra-tul în copaci, într-o în-aintare cu apucări şilăsări succesive, cudreapta şi cu stânga, acrengilor, demers careînlesnea ascensiunea saucoborârea. Transfigura-rea căţăratului „la douămâini" se străvede celmai bine în comerţ: „înnici un domeniu nu esteastăzi omul mai aproapede maimuţă decât în co-merţ"7. Cu o mână dai,cu cealaltă iei. Aceastăsenzaţie stranie a unuicomercialism estetic olasă şi Istoria manoles-ciană, reflex al postmo-dernei culturi deconsum. Cu o mânăTseoferă, ca valori, „lista luiManolescu", pe cândcealaltă, iarăşi semn al„puterii", „înşfacă" spreîngurgitare neantizantăautorii indezirabili. Aşane explicăm nuanţarea„importanţei" celor carelipsesc din scrierea ma-

7


Eseu

Istoria „Canonică” aliteraturii române

Istoria literaturiila două mâini (3)

8


***

nolesciană: lista nega-tivă, făcută invizibilă, caucidere ritualică.

Mai rămâne fasci-nanta problemă a cano-nului, concept care,strămutat de la locul luidin teologie, fără precau-ţiile de rigoare, trimitetot la... stalinism. Singu-rul regim care a impusprogramatic un canon afost bolşevismul. Iar,parţial, nazismul. Cărorali s-a opus, la timp, ge-niul naţional. Or, mareanoutate pe care ne-opropune istoria mano-lesciană e CANONUL.Vom vedea în capitolulviitor.

II. Comediacanonului

Aşadar, ce vrea să în-semne o istorie „cano-nică" a literaturiiromânei Desformatoriinoului concept (cum arspune Elias Canetti) credcă e vorba de o „revolu-ţie" culturală. Cândva,Nicolae Ceauşescu s-aîntors dintr-o călătorieîn China fascinat de „re-voluţia culturală" deacolo, încercând s-o im-pună, din 1971, şi-n Ro-mânia, ceea ce ar fiechivalat cu întoarcereala canonul realismuluisocialist din „obsedantuldeceniu". Marin Preda aameninţat atunci cu si-nuciderea. Acest nou valde sincronism n-a maifost posibil, deşi libertă-ţile culturale din anii an-teriori au fost vizibilîngrădite, producând, fi-nalmente, rezistenţe şidisidenţe precum cea alui Paul Goma.

„Revoluţia canonică",pe malurile Dâmboviţei,cel puţin, pare a fi o nouă

aventură a mimetismu-lui cultural, ca şi pos-tmodernismul, intrat, lanoi, lipsit de suportulpostmodernităţii infras-tructurale (Adrian DinuRachieru8). Există la in-telectualii români (ca şila politicieni) o necur-mată sete de a introduceforme fără fond, dupăcum bat vânturile isto-riei. La fel se-ntâmplă,sub ochii noştri, cu ter-menul canon. E vorba deo flagrantă denaturare aconceptului lansat înde-obşte de cartea lui Ha-rold Bloom9, carte caren-a fost citită nici prinochii literaturii române,nici prin ai autoruluiamerican însuşi.

Şcoala a devenitprima victimă a „cano-nului". De câţiva anibuni, în programele şi înmanualele din învăţă-mântul preuniversitar sevorbeşte de scriitori ca-nonici, întocmindu-se olistă de vreo şaptespre-zece autori. Bineînţeles,cvasimajoritatea profe-sorilor a adoptat terme-nul fără să ştie desprece-i vorba, asimilându-1tradiţionalei sintagmescriitor clasic, fiind,adică, o trimitere la scrii-tori de valoare demni dea fi studiaţi la clasă!Numai că elevii noştriconstată că mai îndrep-tăţiţi a fi studiaţi decâtEminescu, bunăoară,sunt „nemuritorii de unsfert de oră", cum îi nu-meşte Bloom, ca Florinlaru, Ovidiu Verdeş(acesta inclus într-unmanual de clasa a IX-achiar pentru a ilustraconceptul de canoni), Si-mona Popescu, CristianPopescu, Caius Do-

brescu, Mariana Marinş.a., prezenţi în mai toatemanualele din cei patruani de liceu. In rest, ca-nonul se reduce la ve-chile curente culturale şiliterare. Aşadar, un soide struţocămilă didac-tică.

De unde vine obsesialistelor'? Din amintitacarte a lui Harold Bloom.Americanul a stabilit căistoria literaturii occi-dentale este marcată, încele patru epoci identifi-cate de el (pe urmele luiVico), de anumite cărţi şipersonalităţi emblema-tice, întocmind, în acestsens, ceea ce s-a numit„lista lui Bloom". Mime-ticii noştri, văzând că pelista lui Bloom nu se aflănici un român, au desco-perit imediat că există o„listă a lui Manolescu",pe care au lansat-o pepiaţă cu surle şi tobe.Acea listă viza literaturacontemporană, cu deci-zia că acela care nu seaflă pe „lista lui Mano-lescu" nu există ca scrii-tor. Iată cum, dintr-olistă „canonică" relativă,cea a lui Bloom (igno-rant, evident, în materiede literatură română), s-a ajuns rapid la o listăpartizană, una a exclude-rii, ca sancţiune ideolo-gică, după criteriirămase, aparent, ob-scure, dacă n-ar fi la mij-loc criteriulpostmodernist numitpolitical correctness. Or,conştient de limitele pro-priei cunoaşteri, obsesialistelor este combătutăde Harold Bloom însuşi.Canonul, zice el, „nu esteşi nu poate fi doar listape care eu sau altcinevaam putea să o întocmim.

Altfel, această lisă ar fidoar un fetiş, ca orice altbun de consum" . Aici seaflă perfida capcană încare s-a lăsat prins Nico-lae Manolescu, fiindcă ela extins principiul listeila întreaga literatură ro-mână, croindu-şi istoriape conceptul de canon,dar printr-o denaturarestranie a viziunii lui Ha-rold Bloom, care esteuna a ncoconservatoris-mului american, îndrep-tată tocmai împotrivaexceselor postmodernis-mului liberal-stângist,neomarxist, feminist,multiculturalist etc, în-globat în ideologia poli-ticii corecte. Prin „lista"lui, Nicolae Manolescuapără cu o mână cano-nul, iar cu cealaltă îlcompromite şi îl dis-truge, ca în experienţalui Penfield. HaroldBloom are serioase reti-cenţe în legătură cu „ca-nonizarea" scriitorilorcontemporani, invocândargumentul lui WilliamHazlitt: „Scriitorii con-temporani pot fi împăr-ţiţi, în general, în douăcategorii - prieteni şiduşmani. Despre primiisuntem obligaţi să vor-bim prea mult de bine,iar despre ceilalţi sun-tem dispuşi să vorbimprea mult de rău, nemai-putându-ne bucura deplăcerea lecturii sau ju-deca onest meritele"".Cu atât mai mult obser-vaţia este valabilă pentrubalcanismul literar ro-mânesc, unde ostilitateadintre grupările literarecapătă o violenţă nu doarcaţavenciană.

Va urma

„Florica Gh. Ceapoiuse înscrie printre cele maiînzestrate şi importantepoete lirice ale ţării, în-frăţită cu Tudor Argheziprin debutul editorial tar-div, dar bine marcat, fău-ritoare a unui mănunchide poezii antologice emo-ţionante şi comunicative,care pot fi citite cu infi-nite bucurii sufleteştioriunde şi oricând” (Prof.dr. Tudor Opriş).

Format din sonete,rondeluri, distihuri, mo-nostihuri şi forme varia-bile, volumul acesta cude toate şi cu perspectivedistincte, este al patruleadupă volumele: Melodiidin taina serii – debut(2004), Gând ascunsprintre oglinzi (2005),Dintr-un timp al regăsi-rii (2007) semnate depoeta Florica Gh. Cea-

poiu (născută la 10 iulie1948, în Bucureşti).

Crescută în cultul dis-ciplinei verbale şi al ver-sului riguros, deincontestabilă fluenţă şimuzicalitate, autoarea sedovedeşte a fi o vir-tuoasă a expresiei lirice,aflându-se într-un „pro-ces” continuu de cunoaş-tere şi purificare cu sineînsăşi. Ea scrie o poeziecare se „hrăneşte” din totceea ce ţine de câtimeade sacru ce întemeiazăsufletul uman. Aşadar, eo poezie a bunătăţii su-fleteşti, a blândeţii, a în-demnului la iubire, e opoezie care trăieşte dinrelaţia real-ideal, deve-nind o acumulare de me-ditaţii, date fiindizbutirile sesizante alespiritului: Azi, către cer afost deschisă-o poartă,⁄Tărâmuri noi departe-ntrezăresc;⁄ Pe rafturivechi să-mi căutaţi ohartă⁄ Ca drumul înapoisă nu-l greşesc.⁄⁄ Un locde vis, cu mări şi conti-

nente⁄ Dezvăluie acestsector ceresc,⁄ Iar zeci deaminiri şi sentimente⁄ Peţărmuri de lumină popo-sesc.⁄⁄ Spre lumi înalte şispre căutare⁄ Mă-ndeamnă gândul iar sămă avânt,⁄ Să-mi arun-caţi, din când în când, ofloare –⁄ Neruptă legă-tură, de pământ.⁄⁄ Aşasunt toţi poeţii câteo-dată:⁄ Cu fruntea-n noriau candela în mână⁄ Şi-nora-n care muza se des-fată,⁄ Cu simfonia cos-mică se-ngână (p. 118).Remarcabilă este aici,tentativa de reconstruc-ţie a universului liric, di-ferit de cel al impactuluiemoţiei cu realitateadiurnă, dar, credibil prinlogica înlănţuirii simbo-lurilor cu metaforele se-mantice.

Cu o bogată reprezen-tare şi viziuni plastice,această lirică rezumăadesea întregul din frag-mentarismul elemente-lor disparate. Ea seremarcă printr-o mare

densitate (totuşi) a ideii,captată în versuri explo-zive în planul simţirii au-tentice: Când Lunaaţipeşte pe-o áripă denor⁄ Şi când izvorul cântăpe-o margine de stâncă,⁄Sub teiul singuratic şi-nliniştea adâncă⁄ Te-aşteptcu nerăbdare, cu dra-goste şi dor.⁄⁄ Cum pasă-rea renaşte din propria-icenuşă,⁄ Speranţa reînvieîn pieptul omenesc;⁄ Tre-zite la lumină, pâraie nă-vălesc⁄ Şi îţi deschidîndată a sufletului uşă.⁄⁄Grăbeşte-te şi vino,acum e vremea noastră,⁄La primul tren aleargă –mă rog lui Dumnezeu;⁄Tu noaptea o destramă,în zori vei fi al meu,⁄ Daradu-mi de pe munte şi-ogenţiană-albastră! (p.120).

9


Cronică

Victor Sterom

Fulguraţiide Victor SteromFlorica Gh. Ceapoiu � Printre crini şi albe turnuriEditura Arefeana � Bucureşti � 2008 � 154 p.

prefaţă de prof. dr. Tudor Opriş

„În lumea asta cumulte constraste/Şiplină de privaţiuni ne-faste/Sunt oameni slabişi oameni tari/Sunt oa-meni mici, dar sunt şimari/Sunt oameni răi,sunt oameni buni/Suntsănătoşi, dar şi ne-buni/Sunt retardaţi, dar

şi deştepţi/Sunt avan-saţi, dar şi inepţi/Suntmulţi bogaţi şi mulţi să-raci/Sunt cârmuiţi, darşi cârmaci...”

Cu aceste versuri ampătruns în atmosfera –meditaţiilor – în carepoetul Gh. Râmboiu-Bursucani îşi caută locul

între extremele unei rea-lităţi – uneori agitate –asemenea arborilor înfurtună, alteori – do-moale – precum cădereaumbrelor înserării lapoalele muntelui, recon-stituind treptele emoţio-nale ale existenţei.

Astfel, în jurul imagi-nii – întru cunoaştere desine – se realizează unadevărat mit, poetul por-

nind prin ritm rapid dela meditaţia capabilă săunească realul vieţii coti-diene cu credibilul fiecă-rei clipe, smulgânddovada cea mai eloc-ventă a modului de tre-cere de la ritmuriletrepidante la metaforainefabilă a poeziei.

Gh. Râmboiu-Bursucani � MeditaţiiEditura Karta-Graphic � Ploieşti � 2010 � 128 p.


10


Poezie

UnuUnu, una; unu, una.Înfloreşte mătrăguna.

Unde mergi, să nu maifii!Să-ţi simţi morţile ca viitot pe drumul fără mine!

Unu, una; unu, una.Cade-n ochi o stea, ne-buna.

Zei pociţi, despartă-ntinebinele de ce e bine;vraja sa nu poţi s-o ştii!

Unu,una; unu, una.Totu-i pentru totdeauna.

DoiDin doi sau din două,să sece, să plouă!Şi ziua şi noapteasă-ţi macine partea!

Să cadă din soarerea şi neagră floare!Şi noaptea şi ziuasă îţi bată piua!

TreiTrei de câte trei ori trei;Să îţi zboare vulturi grei,jos, mai jos, in cerculfrânt!Să ai aripa-n pământ!

Trei de cate trei ori trei.Noaptea Sfântului An-dreisă coboare către Stea!Vulturii să bată-n ea!

Trei de cate trei ori trei.Gand beteag, legat cuchei,

să se-ascundă-n timpultău!Vulturii să cadă-n hău!

PatruPatru ace, patru aţe;grea să-ţi cadă luna-nbraţe!Patru veacuri număratefie-ţi nopţile-nnodateşi iubirea-n "nu sepoate"!

Patru aţe, patru ace;Iele somnul să-ţi încalce!Patru cai de roată rea ziua-n noapte să ţi-odea!

Tu, înalţă mâna stea,peste viaţa ta şi-a mea!

CinciFie albă, fie cinci!Cad din lună licurici.

Tu, să sapi în noaptemină!Gânduri rele, cu dinţimici,să-ţi muşte din zi lu-mină!

Fie neagră, fie cinci!Foc in zbor, cad licurici.

ŞaseŞase ori şaizeci si şase.Trec copii in mâini cucoase.

Ingeri beţi, cu noaptea-n oase,seceră prin fire toarse.

Şase ori şaizeci şi şase.

ŞapteCuminte, cuminte,te duce, te minte,te minte, te duce,a şaptelui cruce.

Mici boabe de linte, iubiri si cuvinte,de-a dura le ducea şaptelui cruce.

Şi-n nopţile sfinte,al şaptelui dinte,cu stele în cruce,acolo te duce.

OptOpt de optul optului;urlă malul râului.

De departe, peste noi,cad sub fulger zări deploi.

Către ziua-ntunecată,bate-o aripă, s-o bată!

Dinspre munţii tăi, lavale,gânduri şiroiesc a jale.

In păduri, printre arţari,vise reci, cu ciocuri mari,smulg din pânza ceruluiopt de optul optului.

NouăSă-ţi fie nouă, nouă.nouă iar!Iubirea fără mine, sătreacă in zadar!

Tăcerile să facă singură-tatea vie!Şi numai nouă, iar şi iarsă-ţi fie!

ZeceIes din gol grămezi dezece.Cad sub ploi păpuşi delut.Slut sărutce nu mai trece,ţi se-mplântă-n aşternut.

Vine dinspre început,mut,bătut,dor străpuns de semnul rece;înmulţit sub boli zevzece,se sfărâmă-n zeci de zece.

Blestemulnumerelor

Ne vom iubi în colţuri reci de vremi.Vom descânta oglinzi cu mări în ele.

Vom răzvrăti cuvintele din stele.Alege, deci, blestemul sub care să mă chemi!

Poeme de Iulia Barcaroiu

Pe cont propriu, în-totdeauna. Mereu în-apoia întâmplării, dar cuizvorul nesecat lăuntric,limpezind răni, în caleaaşteptării, a dorinţei, aresemnării. Viorela Co-dreanu Tiron foloseşte otehnică aparte, zicemnoi, aceea a gânduluimurmurat înspre şinelemartor, eliminând artifi-ciul de orice fel, şi rostulîn lumină imaginea ex-presiei gândite într-oformă cum numaianume cuvinte, o potreda. Poeta adună într-osingură metaforă ex-lpresia unei întregi trăiri,încununând cu ea măre-ţia poemului de şoptit:

„Pe grafica cerului tăucineva/a şters numele

meu fără voie./Şiacolo... a rămas/doarumbra iluziei/ce arde

în pâlpâiri întreză-rite/prin labirintul hao-

tic/în care memoriaploii/dezveleste păca-

tele omenirii.”(Grafica cerului tău).

Întrebările VioreleiCodreanu Tiron sunt totatâtea spaime ce-i pân-desc identitatea cosmică,vremelnic adunată încarnea şi sângele timpu-llui limită : „Cum să-migăsesc linistea/în carneatrupului meu/mai asur-lzitoare decât tune-tul/mai puternică decâtun hohot de râs/si mainăpras-lnică decât fur-tuna?” (Cum?) Cine, cui

se destăinuie, cine, pecine defineşte ? Nu tra-gismul unor daturi alcă-tuieşte vlaga poemului,ci mai îndată luarea încunoştinţă a stărilor eve-nimenţiale cu care poetase împacă nu-lmai spre ale defini, desprinzându-se din ele întru migrareaspre poezia bună

„Cununată cu timpul,/destinul/mi-a făcut ro-

chie de mireasă/dinmătasea prăfuită a

amintirilor/ce mă tragspre un trecut/-veşnicprezent-/din câmpiile-nflorite/sub un cer în-

cărunţit de stele.”(Cununată cu timpul)

Acurateţe. Confesiu -ne a fiinţei către sinelecăzut în robia miracu-llosului prin omeneascăînţelegere şi acceptare,întru singurul adevăr ce-si merită suferinţa

„Te-ai îndrăgostit demine Durere, /atât detainic, /atât de deplin,

/atât de etern/si-atât despăimos/te-ai împlântatîn oasele mele, /încât au

început să se sfarme/sub povara iubirii.”(Sub povara iubirii)

Nevoia confesiunii:una întru regăsire subsemnele cerului şi alemuţeniei, poate tocmaispre a defini, nedreaptauneori, sângerândă rup-ltură dintre univers şicarne

„Cui îi pasă de îngân-

durarea/si tristeţea ste-lelor ce coboară în

mine?/Cui îi pasă desălciile ce mă plâng,

/de râul ce se aruncă înlac, /unde pluteşte

umbra mea/mână înmână cu imaginea ei în

apă?/Cui îi pasă decerul fierbinte/cu şuviţe

cărunte/rămas de lano-lrii/ce nu mai su-

portă albastrul?/Atâteaîntrebări îmi rămân.../la care universul răs-

punde/mereu cu marealui muţenie!”(Cui îi pasă?)

sau:

„Ce rost, să mai strigtimpului, /acestei lumiinerte şi surde?/cândnu mai pot găsi/la-

crima din ochii timpu-lui/iar sufletul lumii.../s-a stins în aduceri-

aminte.”(Cui să strig ?)

Poemele sunt mărtu-rii cuminţi ale unui spiritdelicat, anume izvorândcătre şinele confesiv,murmure lovind uneorinăprasnic în surzenialumii si-a trăirilor pecont propriu

„Timpul meu unic,/aparte de celelalte

timpuri, /s-a scurs atâtde încet/pe lân-lgămine,/încât nu mai

ştiu.../de l-am avut.../de-a fost cu adevăratal meu/sau nu a fost

decât/iluzia unui timp,/răstălmăcit de

doamna Vreme.”(Timpul meu)

Viorela CodreanuTiron face parte, (cu, sau

fără să ştie) din măreţiastelară a poeţilor dinspreziuă, pe când răni do-rinţe ori chi-lar resem-narea, dau sens şimireasmă firului de rouăîntru izbânda luminii dinochiul altui început.

„Sunt ghemul de alge/prins în vâltoarea ape-llor , /miezul de singu-

rătate/frumoasă şirece, /ce trece prin

lume/ca umbra uneideşertăciuni/fără

nume.../învăluindu-te,/adunându-te,/

risipindu-te” (Priveşte-mă)

„DARUL IUBIRII”,volum apărut la EdituraBiodova în anul 2010,bilin-lgv, adică, în ro-mână şi albaneză, cusprijinul şi dăruirea poe-tului de mare stimă careeste Baki Ymeri, consti-tuie fără îndoială încăunul din semnele de re-ferinţă în plinul opereiViorelei Codreanu Tiron.

11


Cronică

de MihaiAntonescu

ConsemnăriprieteneştiViorela Codreanu Tiron - Darul

iubirii - Editura Biodova - 2010

Regăsire întru sine

„...căci văzul uneori n-ajunge/când ochiul râdeori când plânge/şi-atuncipe-un nor privireata/aşeaz-o gânditoarestea/şi pentru omul celde rând/si pentru sinele-ţi profund” Versurile luiStan V. Cristea sunt vede-nii umblând desculţeprin lanurile vârstei, gră-bind, la întâlnirea cu poe-tul îndoire sub cobiliţaierburilor, întotdeaunamirosind a el, şi-a blândăînserare: „Hora e pe mâi-nile mele:/împreunate,ele nu răspund/nici dacălumea le-mpânzeste/cu-un resentiment pro-fund:/am, însă, noroc,pentru că ele/nu mă des-part spre seară,/de vârstamea, înflorită,/ori de sta-rea primordială...” ( Nicidacă lumea) Poetul sea-mănă cu oricine vrea el săsemene până la a se des-parţi întru definire, căci,una e să spui cuvinte des-pre livada cuiva uitându-te peste gard, alta, să o

traversezi cu pasul siochiul adânc văzător, ie-şind prin poarta ailaltă cuo lacrimă câştig, să-ţiajungă de-o sete câtviaţa: Se-apropie de di-mineaţă:/prin cer secerne de câstig:/cine n-aplecat de-acasă/si-al cuiţinut e inundat defrig?!/lungă e zbaterea siprea grea/ drumu-i, însă,presărat cu stele:/vârstamă arde, să fiu fericit/lanunta tinereţii mele...”(Vârsta mă arde)

O conştiinţă definitivînsuşită îl talonează pepoet prin timpul dru-meţ,ca o pecete de el în-suşi aşezata pe hrisovulcurgerii al rămânerii,încă din începuturi: „Ple-cai din nelinişteamea,/colindând pe-o altăstea,/cum erau clipelerare,/nu-ţi dădea nimenicrezare,/cădeai semn deadormire/peste taina dedin zile/si durere trasă-ncet/peste chipul depoet....” (Semn de ador-

mire) Versuri cuminţi,ivind pe zgârcenia cuvin-telor imagini, stări şi mi-resme autenticependulând între medita-ţie şi confesiune, una a si-nelui întru, căci poetul înmarea-i delicateţe, nu în-spre alţii se caută maiîntâi, ci întru sine se re-găseşte: „Cineva îşi în-groapă somnul,/deşi eziuă în amiaza mare,/subrădăcina unui salcâm/bolnav de-a doua lui nin-soare:/eu mă întreb cine-l cunoaste/ori cine-lva-nsemna pe cer/de vapieri ca un descântec,/iar somnu-i va pieri siel?...” (Cine-l va-nsemna)Sub semnul auzului,anume văzului şi duhu-lui, Stan V. Cristea sur-prinde excelent acelesonorităţi învelind mareapoezie, trupul de aer şismirnă al culorilor abiainsinuate de pe retina im-aginii ultime: „Stai, nupleca, vino colea,/fă-teumbră-n zarea mea/şi

neant înalt sub stele/oriprin ochi depăsărele/poartă-ţi chipul,să ţi-l ierte/pentru clipeleincerte/iar în naşterea-ţirămasă/să-ţi cadă oumbră deasă...” (Umbră-n zarea mea) Un pic ele-giac, un pic doinit,adevărul despre sine şi cerămâne în urma lecturiiacestui volum, „TURLAVEDERII”, RCR EDITO-RIAL - 2010, cu o prefaţăbine întocmită de AnaDobre, e unul credibil simenit să-l aşeze pe poetexact acolo unde el ştie, şii se cuvine: în apreciereaşi respectul contempora-nilor, azi, oricând! Căcinu-i aşa, cel ce ştie săvadă altfel împrejurul, nuîntru orbirea altora oface, cât întru ne singură-tatea lor, dacă tot sunt eivecini cu poetul. Ave!

P.S : desenele ce înso-ţesc frumoasele versuri,au tuşa văzului în umblet,dinspre, şi înspre fiinţă.

12


Cronică

de MihaiAntonescu

ConsemnăriprieteneştiStan V. Cristea - Turla vederii - poemozii&desene -

RGR Editorial - 2010

Să vezi aşa, cum alţii nu

„Cum vă permiteţi? De ce mă jig-niţi? Eu miros cu atenţie ce cântă-resc!” „Şi eu la fel, să ştiţi. Oricum,vă rog, fiţi mai atentă!” Bunăvoinţaşi aerul agreabil al vânzătoarei dis-par total. Gesticulează şi strigă deface să zornăie geamurile dughe-nei. „Cum îndrăzneşti? De ce măfaci necinstită? Măgar bătrân ceeşti! Nici măcar nu mă cunoşti, te

aranjez eu!” În acel moment, princâmpul vizual al vânzătoarei treceun sergent făcându-şi rondul. Vân-zătoare îl strigă: „To’aşu’ sergent!To’aşu’ sergent!” Sergentul, masiv,impunător, se apropie agale. „Ce seîntâmplă aici? Ce-i balamuculăsta?” întreabă el gros. Vânzătoa-rea arată către cumpărătorulrămas fără replică. „Individul ăstam-a jignit cum nu se poate mairău!” Se smiorcăie şi îşi şterge cupumnii grăsulii lacrimi imaginare.„Vă rog să luaţi măsuri, altfel o sămi se pună un nod în gât!” Sergen-

tul priveşte crunt la clientul careîncearcă fără succes să explice si-tuaţia. Îl înşfacă de guler cu o mânăputernică şi-l împinge afară cătreieşirea din piaţă. „De ce cauţi, mă,nod în papură? Ia hai cu mine laPost, să te satur eu de noduri!”

Vânzătoarea îi urmăreşte cuprivirea, în timp ce către chioşc seîndreaptă un alt client, elegant şi învârstă, şi un alt sergent, masiv, im-punător, îşi face agale rondul, prinpiaţa ce picoteşte în căldura mie-zului de vară.

La papura...Continuare din pagina 3

13


Poezie

CULORILE LUI VAN GOGHCei de alături ar putea să spună că îl iubeam peVan Ghogh pentru că marginalizat fiind în timpul săuÎi dădeam noi acum aruncată precum ţărâna peCoşciug un pumn de eternitateŞi că ceea ce facem aşadar reprezintă palma datăSocietăţii vorbeVorbe toateVorbe spuse pentru a justifica sau pentru a mascaAtitudini iar în cazul nostru şi omoruri de cuvinte pentruCă asta înseamnă expresia reverberând a urăAiureaPe Van Ghogh îl iubeam pentru că a creat galbenulDin lan de grâuPentru că exasperat de indiferenţa parcă începutăŞi sfârşită cu el a biciuit lumea în culoriPentru asta îl iubeamŞi îl apostrofam pentru că folosise toate nuanţeleAcide iar nouă nu ne mai lăsase mare lucruSurogatul.

BEATLES GALBEN SUBMARINde la ei lumea mereu divizată s-a mai împărţit îndouă în lumea veche şi în lumea lor iar noi cei tineri amtrecut bineînţeles în cea din urmăşi după ce am venit cu bărbi diluviene şi pletevânturate de furtunile noastre am început să ne golimbagajeleiar din bagajele noastre au apărut imaginileaeriene sidefiu-azurii ale unei societăţi în care nu se maivedeau semnele gravesemnul războiului şi implicit semnul morţiiîn locul lor apăreau semne albastre şi chiar semnealbe galbene semneiar la lumea atât de policromă creată de ei şi denoi ţi-era drag să te uiţidar au venit pe rând buldozerele şi au nivelat-o şiau denivelat-o ca vai de mama ei de era ca nisipularat iarca rezistenţă precum fraged vegetaluldă-i dracului zicea mereu câte cineva ce-i aiaclorofilă ce galben îi aranjăm îi spargem

iar azi ne încălzim cu gândul că am fost în primaofensivă şi de ce nu chiar în prima linieatunci în galbenul acela submarin

PATRU PUI DE CIOARĂmi-am adus aminte şi am să vă spun acumîntâmplarea cu cei patru pui de cioară căzuţi cu ruptulcuib printre vegetale sub salcâmcu penele negru-tăciune care băteau din aripi fărănici un tipic şi împungeau cu ciocul în cerşi normal aş zice pentru situaţia lor cârâiau iarcând m-au văzut au tăcut o vreme şi apoi au continuat săsâsâie mai abitir strânşi în spatele este sete cruntă mă gândeam le e foame cevacine ştie de când durează sinistrul nu văd nici o cioară pecer şi de-aş vedea cum să-i spunuite-ţi copiii aici salvează-işi cum am comunica şi cum ar veni pentru cărelaţia noastră nu se obişnuieşteiar cu trecerea timpului puii deveneau molateci aşzice chiar melancoliciăştia mă gândeam au o precisă mândrie de clan şinici ajutor în clipe de restrişte nu acceptă de la orişicineaşa că uiteam să merg să le aduc apă mâncare una-alta cevasă văd dacă se ţin la fel de distanţişi dând să plec m-am trezit visasemşi rău mi-a părut că n-am văzut ceva mai mult dinîntâmplarea celor patru pui lovind cu ciocuri în cer şicăzuţi cu ruptul lor cuib la pământ.

SOROC DE POEZIEFluturându-ne părul contestat ne lipeam cuvintelePoeziei pe frunte care frumos ne împodobeau şi aşaMergeam printre semeniMulţi se fereau pur şi simplu din calea noastră şi Dimprejur alţii ne scuipau şi ne vorbeau de rău în spatePentru că în faţă nechezau spurcate cuvinte de laudăÎi ştiam îi ştiam pe toţi pentru că erau leprele careNe pândeau la colţ ne dădeau în cap şi apoi strigau hoţiiPuţini erau indiferenţii şi oarecum adepţiiEi nu simţeau nevoia să ia contra-ne atitudineRevoluţionară cum zicea şi nici să emane cine ştie ceGândiri pe măsurăEi stăteau puţin umiliNe priveau cu un blând surâs în formare şiStingheri cum erau murmurau un bravo mic foarte micNoi îi ştiam acolo nici nu era nevoie să-i vedemPrecis le ştiam sfiala tremurătoare şi cântam frumos cumSpuneam pentru eiSigur cu cântatul este aşa o vorbă pentru că noi nuCântam noi scriam vorbe de focEra cum vă spun timpul poeziei acela cândCuvintele aveau facilitatea înlănţuirii şi rezonanţaMetalului nobil

Poeme de

Ion Ion

14


Cronică

Lucian Gruia

Departe de lumea dez-lănţuită, Alexandru Cio-cioi îşi şlefuieşte versurilecu migală orientală, re-nunţând la încrâncenărilebalcanice inutile. Comple-xitatea liricii sale, publi-cată până în prezent încinci volume, poate fi ana-lizată sub două aspecte:tematic şi caligrafic. Voiexemplifica analiza pe an-tologia FÂNTÂNARULDE VORBE /1/, cu trimi-teri la volumul ULCIO-RUL DIN CUVINTE /2/,similar primului ca struc-tură.

Viziunea tradiţional-ţărănească asupra lumii,cu datinile şi obiceiurilespecifice, constituie legă-tura subiacentă între poe-ziile semnate deAlexandru Ciocoi (inclu-siv poemele în proză).Semnificativ este, în acestsens, modul în care îşiconcepe arta poetică. Întradiţia populară, fântânaare rol de pomenire acelui plecat în călătoriafără întoarcere. Alexan-dru Ciocioi consideră căpoetul este un „fântânarde vorbe”, apa fântânilorsăpate de el, poemele,adună, spre aducereaminte şi imortalizare,imagini ale lumii noastreefemere: „În fiecare cu-vânt / există un ulcior /din care beau / visul pele-rinilor / sau / zborul sin-gurătăţii”; „Fântânarul devorbe / sprijinit pe sen-suri / rânduieşte focul /pe tâmpla stelelor.” Fân-tâna mai poate semnifica,în viziunea poetului, şipermanenţa. Pe ciutura ei

sunt buzele mamei iarcumpăna are trupul tată-lui /1/. Făntâna şi ulciorulpoartă conotaţia perpe-tuării speciei: „Chemareade bucium / din os de pă-rinte / rămâne fântână /lângă / ulcior de-nainte./2/

Din perspectivă psiha-nalitică, apa reprezintăviaţa, memoria, incon-ştientul colectiv sau indi-vidual, iar poetul găleatacare scoate la lumină poe-mul spre desfătarea noas-tră.

Poemele în proză, pu-ternic metaforizate, plinede sugestii şi mistere eva-nescente, emană un par-fum aparte. Textele începpersuaziv cu formula „Amuitat să vă spun...” (simi-lară celei cu care se des-chid basmele: „A fostodată ca niciodată...”), caşi cum nu autorul ar fiomis ceva important, iarprin această şoaptă, citito-rul este provocat să ciu-lească urechile. Iată untext care eternizează da-tina horei:” Şi fost-a jale-n lumânări şi-n lemn deprispă numai plâns, pânăcând lacrima unui opaiţ asărutat pâinea de pemasă. Atunci au fost che-maţi bătrânii de prin ar-bori, flăcăii din grindă şis-a pornit hora rotundă,părintească şi înaltă pânăcând picioarele lor încăr-cate cu drumuri a bătucitpământul din jurul casei,până când a răsărit bradulde nuntă a unei dimineţineîntrerupte.” /1/ E oilustrare a versurilor luiBlaga „eu cred că veşnicias-a născut la sat”, poetul

de la care Alexandru Cio-coi a preluat fascinaţiapentru puterea germina-toare a seminţelor: „Fugaprintre zei / e un joc aspru/ bântuit de seminţe / şi-nfiecare sămânţă / doarmeo lacrimă / şi-n fiecare la-crimă / respiră un poem”;„În sângele copacilor /ninge cu îngeri de se-minţe.” Poeziile: Stihuito-rul, Taina seminţei,Labirintul de semne –sunt şi ele tributare viziu-nii luciferice blagiene,prin prezenţa semnelormisterioase resărate pre-tutindeni.

În constrast cu satulparadisiac, oraşul aparealienat: „În oraş nu maisunt păsări! Oamenii îm-brăcaţi într-o teamă por-tocalie merg împleticiţidupă un ritual stăin nouă,şi-n piaţa mare, nebunulstrăzilor vinde pe o tarabăcărămizi de spaimă, mă-nuşi pentru frică şi pos-turi de şefi pentrumoarte.”/2/

Trecerea de la poeziade factură folclorică la ceamodern-citadină se faceprin poeme seriale, ideepreluată poate de la ciclu-rile tematice din sculpturabrâncuşiană. Motivul estefoarte potrivit întrucâtBrâncuşi afirma că esteun „Prince peysan”. Iatăpoezia pe care AlexandruCiocoi o dedică părinteluisculpturii moderne:„Brazi de nuntă / suntgândurile / scrijelite înpiatra / din poarta memo-riei, piatră / pe a căruiinimă / numai Brâncuşi /îşi culca mâna / pentru caveacurile / să nu mai

plângă / lemnos / a singu-rătate.” (Numai Brâncuşi)

Poemele ciclice au cateme principale însingu-rarea şi trecerea timpului./1/ Noptile sunt dedicatodihnelor nocturne de lasfârşitul zilelor săptămâ-nii, Drumul, cuprindeşapte poezii, Pemeumede, opt, etc.

Înserarea trupului, rei-terează în opt poezii în-singurarea dramatică apoetului: „începe linişteasă doară / lung spinte-când / în aşchii som-nul...”; „Nimeni / nu avăzut / singurătatea râ-zând! // Sângele ei / - depiatră - / curge întot-deauna / în afara trupu-lui.” /1/.

Cele 16 Scrisori, dintrecare 12 sunt dedicate luni-lor anului, se raliază temeicondiţiei umane de fiinţămuritoare.

Poezia de dragoste alui Alexandru Ciocioi rei-terează puritatea şi delica-teţea liricii folclorice:„Mâinile noastre / se iu-beau pe-ndelete / întregene purtam / doi pruncide lumină / eram duăbasme / bântuite de-al-bastru / fiecare având la-ndemână / jumătate deglod / jumătate de astru.”

Tentaţia experimenta-listă a poetului Alexandru

Alexandru Ciocoideparte de lumea dezlănţuită


Lucian Gruia

15


Eseu

Mircea Cotârţă

În ziua când s-a îmbar-cat pentru Saint-Jeand’Acre, în vara anului 1271,Marco Polo nu mai eraunul dintre zecile de vene-ţieni care priveau cumpleacă în larg corăbile, ci,în sfârşit, unul dintre ceiîmbarcaţi pe ele, îndrep-tându-se spre est. În MareaAdriatică, pe care o contro-lau în totalitate, veneţieniierau ca la ei acasă, deoa-rece făceau legea, mai alesîn Istria, de unde luau pia-tra folosită la construireaclădirilor ce dădeau strălu-cirea inegalabilă a oraşuluilor şI în toată Dalmaţia, lasud de Croaţia. Prima es-cală a călătoriei era Ra-gusa, Dubrovnik-ul deastăzi, dar înainte de aajunge, multitudinea degalere se înghesuia sătreacă prin stâmtul canal.La babord, se vedea penin-sula Peljesac, iar la tribord,insula Korcula şi portuleponim, fortificat, ce per-mitea supraveghereastrâmtorii. Dar Marco Polonu este interesat de aceastălocalitate maritimă, nebă-nuind câtuşi de puţin că,douăzeci şi şapte de animai târziu, în largul coasteiportului, destinul vieţii salese va schimba, făcându-lulterior, cunoscut în toatălumea europeană. Căci,dacă nu ar fi avut loc bătă-lia navală de la Korcula, din1296, dintre flota veneţianăşi cea genoveză, pierdută înstrâmtoarea Peljesac decătre veneţienii căroar le-au fost capturate 66 de ga-lere şi scufundate 18,deoarece genovezii au folo-sit, pentru prima dată într-o luptă navală, arbaletiri,deci, dacă veneţienii nu eraînfrânţi, Marco Polo, dejaîntors din Orientul Înde-părtat, nu ar fi fost luat pri-

zonier, nu ar fi fost întem-niţat, nu s-ar fi întâlnit întemniţa sa genoveză cuRustichello din Pisa, nu arfi stat la taclale cu acesta casă-i treacă mai uşor timpul,nu l-ar fi lăsat pe acesta cugura căscată de uimire, ni-ciodată nu ar fi fost scrisăcartea care l-a făcut cele-bru, chiar nemuritor peMarco Polo. Oare, toateminunăţiile relatate deMarco ar fi fost cunoscuteşi dincolo de frontierele la-gunei veneţiene dacă nuerau consemnate în scris?Nu prea credem fiincăverba volant, scripta ma-nent. Pe scurt, involuntar,lupta navală de la Korculaa contribuit la geneza cărţiişi a noului mit despreOrientului Îndepărtat, mitdefinitiv legat de persoanalui Marco Polo.

Dar mitul Marco Poloare şi altă dimensiune, maiales pentru locuitorii dinKorcula pentru care per-soana veneţianului nu estedoar o simplă filiaţie lite-rară, ci una concretă ce ţinede geografia localităţii lor.Uimitor, nu? Mai ales că,prin tadiţie istorică, Marcoeste veneţian. Dar, din tot-deauna, după moartea luiMarco, localnicii din Kor-cula îţi arată o casă vetustă,prezentată drept “locuinţalui Marco Polo”. Este greude crezut acest lucru, maiales că pereţii casei au fostdataţii ca fiind din secolulal XV-lea. Cu toate acestealocuinţa a fost cumpăratăde municipalitatea oraşuluicare a alocat fondurile ne-cesare pentru a fi renovată

şi transformată în muzeu.De asemenea, li se arată tu-riştilor o temniţă, între tur-nul Revelin şi cel alguvernatorului, unde s-apus o plăcuţă prin care sespune că Marco Polo a statînchis acolo până a fosttransferat, în 1298, în tem-niţa sa din Genova, ceea ceeste mai plauzibil. Un lucrueste sigur: pe insulă, patro-nimul celebrului călătoreste la fel de răspândit, pecât este de atestat, încă dinEvul Mediu Timpuriu.Pentru confirmare, existănumeroase documente: ca-dastrale, de cesiune sau decăsătorie, inclusive inscrip-ţiile de pe mormintele dincimitir, iar aceste dinurmă, consideră localnicii,nu mint.

Misterul referitor lalocul naşterii lui MarcoPolo persistă cu atât maimult, cu cât, la 1254, Vene-ţia era unul dintre oraşelemedievale unde deja existaoficial o evidenţă riguroasăa stării civile. Or, în actelevremii nu este menţionatănaşterea lui Marco Polo,ceea ce devine foarte ciu-dat. Pe de altă parte, laKorcula, la 1254, nu existaîncă un registru al stării ci-vile. Dar, de pe la 1400, do-cumentele oficiale încep sămenţioneze numele dePolo: la început, sub formaslavă De Pavlovic, apoi subcea latinizată de De Paulis,după care veneţiană DiPolo, iar în present sub ceacroată de Depolo. Pe dealtă parte, Korcula era ves-tită pentru două lucruri:pentru şantierele sale na-

vale şi pentru cioplitorii săiîn piatră. Muncitorii dinKorcula erau foarte bineretribuiţi în Veneţia şi Ra-gusa. Prin secolul al XII-lea, aceşti muncitori începsă emigreze masiv şi să sestabilească definitiv în celedouă oraşe italiene. De alt-fel, Dubrovnik (Ragusa,cum mai era denumită lo-calitatea) a fost în între-gime ridicată cu pietrelecioplite, aduse din Korcula.În ceea ce priveşte Veneţia,este de ajuns să-i studiezitoponimia pentru a realizadimensiunea reală a stabi-lirii definitive a emigranţi-lor, schiavoni cum li sespumea, veniţi din Kor-cula. Pentru locuitorii insu-lei Korcula lucrurile suntclare: Marco Polo era dejanăscut când părinţii săi auemigrat şi s-au stabilit de-finitive în Veneţia. Astfel,chiar dacă nu există o ates-tare oficială a locului undes-a născut Marco Polo, lo-cuitorii din Korcua conti-nuă să creadă că Marcoeste unul de-al lor. Deci, peinsulă există cafeneauaMarco Polo, taverna MarcoPolo, hotelul Marco Polo şichiar un vin alb ce-i poartănumele. Şi nu este unicarecuperare turistică, cea arenumelui lui Marco Polo.Paradis natural, având ora-şul vechi care este o adevă-rată bijuterie architecturalăşi de artă, insula nici numai are nevoie de publici-tate în plus. De fapt, nici numai are importanţă căMarco Polo s-a născut îninsula Korcula, în Veneţiasau în altă parte. Impor-tant, referitor la MarcoPolo, nu este de unde avenit, ci unde s-a dus şi ce aadus lumii europene, deacolo unde a reuşit săajungă, punând astfel pia-tra de temelie a unei noi ci-vilizări a Vestului.

Minunata viaţăa lui Marco (III)

16


Eseu

Nicolae Bălaşa

Având în vedere toateargumentele formulatede către filosoful germanîn volumul Teorii aleadevărului, ne dămseama că, în principiu,teoria consensuală aadevărului constă în atri-buirea unui predicatunui obiect, atunci şinumai atunci când fie-care altul care ar puteaintra într-o convorbirecu cel care atribuie pre-dicatul, să atribuie ace-laşi predicat aceluiaşisubiect.” Pentru a desco-peri enunţurile adevă-rate de cele false, spunegânditorul german, ,,eumă raportez la judecataaltuia, şi anume la jude-cata tuturor celorlalţi cucare aş putea purta oconvorbire (în care in-clud contrafactual toţipartenerii de convorbirepe care i-aş putea afla,dacă istoria vieţii mele arfi coestensivă cu istoriaumanităţii). Condiţiaadevărului enunţuriloreste acordul potenţial altuturor celorlalţi (….) îmieste permis să susţin pdespre x, dacă oricare altom care judecă compe-tent ar fi în această pri-vinţă de acord cu mine.Într-o formulare sinte-tică: adevăr înseamnăpromisiunea de a atingeun consens naţional” (J.Habermas, Cunoaştereşi comunicare, EdituraPolitică, Bucureşti, 1983,p.417).

Într-un alt context,

pentru a explica ce în-seamnă a ,,judeca com-petent”, Habermas leagăcompetenţa judecării decapacitatea de verificareadecvată; aceasta, deresponsabilitatea subiec-ţilor, de raţionalitatea şiveracitatea lor, deoa-rece, spune autorul, ,,înorice convorbire, efectivsuntem încrezători în ca-pacitatea noastră de adistinge un consens ade-vărat, de unul înşelător.Fără această capacitate,comunicarea curentă nuar fi posibilă”( J. Haber-mas, Cunoaştere şi co-municare, EdituraPolitică, Bucureşti, 1983,p.218-219) ..

Cu alte cuvinte, teoriaadevărului la Habermaspăstrează adevărul la ni-velul enunţurilor înte-meiate şi nu alexperienţelor evidenteempiric. Numim adevă-rate, enunţurile pe carele putem întemeia. Saualtfel spus, dincolo deoricare altă formulare, oproblemă majoră a ade-vărului lumesc este de aşti ce înseamnă un pro-ces de dialog intersu-biectiv, corect.

Domnule, cum nu sepoate mai limpede!Numai că Habermas eraneamţ! În plus, când agândit el şi formulat teo-ria, din care am spicuit şinoi, a trăit în Germaniaşi nu aici, în Cetatea car-patină, veşnic unduită dete miri ce fluierat de penu mai ştiu care colină,

când orientală, când maiapuseană. Acolo, lanemţi, se putea vorbi,ehe, din ăle potoape,despre reconcilierea gra-duală spre binele tutu-ror, despre competenţajudecării, capacitatea deverificare adecvată, res-ponsabilitatea subiecţi-lor, despre raţionalitateaşi veracitatea lor. Şi nu înultimul rând, despre fap-tul că cei aleşi să te re-prezinte ştiau bine ceînseamnă un proces dedialog intersubiectiv co-rect. Binenţeles, că şimulţimea, adică poporulalegăror, în condiţiilerespectării înţelegerilor,ştia la fel. De aici şi paceasocială, a lor, a germani-lor, pentru ei şi pentrucei din jur.

La noi, aci, în spaţiulîn care Evei (blonde) i seagaţă iarăşi frunza, (că,de, cică ar fi iar fatămare!), grija pentrupopor, tradus în binelepentru cei mulţi, (evi-dent, la nivel formal), şi-a asumat-o, de la aldoilea Război Mondialîncoace, „doar tovarăşul”şi Marea Adunare Naţio-nală. Mai nou, adicăacum, în zilele în caretrăim, şi nu pe vremeaunui alt Pazvante..., „bi-nele tuturor” a fost înlo-cuit cu ,,interesulnaţional” împărţit pegăşti (că altfel nu seputea gestiona!). Şi asta,nu la colţ de stradă, ci înParlamentul României,ca să vezi, din Casa Po-

porului! Mare comediadracului! Mare, dar altfelnu am mai fi români!

Despre celelalte, enu-merate mai sus, are rostsă mai zic? Ar mai fi câteceva, pe ici, pe colo, prinpărţile esenţiale, dar lip-sesc cu desăvârşire,vorba Maestrului. Înconcluzie: până una,alta, tot Marea AdunareNaţională rămâne „par-lamentul” în care seputea vorbi despre con-sens, la români (de, to-varăşii erau toarăşi!).Cât despre adevăr, peaici, parcă nu ar fi existatdecând lumea! Păcat! Autrecut 20 de ani şi încănu ne-am desmeticit! E,ar mai fi cinci! Aveadreptate Brucan! Mira-m-aş, să se mai întâmpleceva. Dar mai şti? O fiavând şi pentru noiDumnezeu o minunecare măcar să ne tre-zească din „sclintealavremurilor”, un fel desomn de încă o mie deani (sau poate unul deveci) în care, din nou, amintrat, ca după retrage-rea romană, din Dacia.Că altceva nu văd! Dum-neavoastră, cititorii aces-tor rânduri, ce ziceţi?

Marea Adunare Naţională,singurul Parlament consensual la români (3)

17


Cronică

Melania Cuc

Aflată la a doua edi-ţie, CĂRTICICA DEDAT ÎN LEAGĂNGÂNDUL, semnată deAl. Florin Ţene a apărutla Editura Fundaţiei cul-turale „Ion D. Sârbu“ Pe-troşani, 2010.

Nici nu putea fi al-tminteri cât această lu-crare este una potrivităpentru cititorul grabit,de azi, dar care mai areîncă nevoie de vise şi depaşi făcuţi înafara lime-sului pipăibil al materia-lismului dialectic.

O carte frumoasă, în-grijit redactată dar carese remarcă şi prin acel,,lipici,, care te face săparcurgi pagină dupăpagină, ca şi cum ai aş-tepta să te întâlneşti laurma urmei, cu propriata persoană, cu perso-najul pe care îl cunoştideja.

O astfel de lecturăeste o duminică-literarăcalmă, dar defel mono-tonă.Fiecare pagină esteun univers, şi cartea sealcătuieşte din maimulte detalii fabuloase,ca un peisaj hiperbolicîn jocul de puzlle. Ici esteo grafie de situaţii de-adreptul imaginre, din-colo... lumea reală vine,pare atât de tangibilăîncât îi simţi respiraţia.

Aparenţa uşurinţei detravaliu cu care pare a fiscrisă cartea, te poate

face să aluneci prin pa-gini ca într-o relaxare,dar la urma urmei, lu-crarea în sine este o mi-nienciclopedie şi aremeritul de a îmbina artascrisului cu informaţiade bună calitate şi care ,din păcate, cam lipseştede pe raftul cu literaturădin ultima vreme a Ro-mâniei.

Al. Florin Ţene esteun magician care scoatepersonajele atemporaledin jobenul căptuşit curealitatea ca şi implaca-bilă a oraşului modern.Trece cu bucurie şi spiri-tualitate peste praguriiluzorii şi ne face părtaşila întâlniri în care poliiPământului nu mai aumagnetismul care neţine antheici, noi suntemprecum îngerii,-nevăzuţidar părtaşi la actul decreaţie, - martori nevă-zuţi ai demiurgului -scriitor.

Travaliul scrisuluistrăbate din paginile vo-lumului ca o cerneală

bună prin pagina unuijurnal personal. Elegant,cu lonjă de siguranţă asi-gurată de talentul său re-maracabil, autorul faceexcerciţii la cupola unui,,circ,, care este lumea cutoate personajele sale, dela scriitorii ,,compo-nenţi,,ai Istoriei Lite-rare, la artişti de geniu,de la oamenii omnipre-zenţi în viaţa sa particu-lară( familia) la ilustrepersoanje de istorie ,- ,,actorii ,, de pe scena pecare îi aşează autorulsunt monadele care necompun şi ne recompunca inşi care credem căInformaţia este una sin-gură şi care înglobeazăspaţiul, timpul, adică totce a fost, este şi va fi.

Este subtil şi rarismmodul literar prin careautorul glisează compo-nentele fiecărei pove-stioare în parte. Trecefiresc dintr-un timp înalt timp, - găseşte ,,por-tale,, superbe ca viziunepoetică, dar este şi ex-

trem de pragmatic, con-cis în drămuirea spaţiu-lui pe care îl alocăpoveştii în sine.Nimic nuîi prisoseşte şi lexiculbogat îl ajută să acceadăla limite de exprimare li-terară care au în spate ooperă de scriitor care,şiîn acest mod, se certifică.

La Al.Florin Ţenetotul este posibil de adusla numitor comun, întredouă coperte de carte.Nute miri că Stalin cuLenin, şi cu muzica luiVivaldi fac un adevăratfoc de artificii.Dincolo dejerba de lumină fas-tuoasă a textului binestrunit se află miezulideii, carnea consistentăa unei cărţi pe care o ci-teşti, ca timp şi spaţiu(şi) în rapidul de Bucu-reşti- Cluj , dar pe careodată ce ai parcurs-o orecomanzi şi prietenilor.

Aventura are aură declar-obscur şi fiecarepersonaj pare a fi umbradestinului său, -un joc deumbre chinezesti pe unecran uriaş si, de ude,ele, umbrele evadează, teînsoţesc în jocul pe care ,trebuie să-l accepti.

Oniric şi real, fastuosşi sever în fiecare reper,scrisul din această cărti-cică burduşită cu gân-duri ce ţin de ştiinţă darşi de frumuseţea silabei,scrisul face bucurieochiului, inimii şi minţiicititorului.

Felicitari autorului.

Capcană pentru un vis cu ochii deschişi

Al. Florin Ţene - „Cărticica dedat în leagăn gândul“

18


Proză

Ana Hâncu

Sunt cu nora mea, la ocafea. Mi-e tare dragă!De când mi-a intrat încasă, i-am simţit sufletulcald şi m-am lipit de eacu dragoste dar şi cu bu-curia descoperirii unei ti-nere şi sincere prietene.Frumoasă, deşteaptă,blândă, afectuoasă şimai ales, îndrăgostită debăiatul meu! Asta estecea mai mare satisfacţiea unui părinte – fericireacopiilor, armonia cămi-nului lor,bucuria de asimţi unicitatea familiei.

Nu ştiu cum e, darnici nu mi-aş dori să fiu“soacră”. Îmi este totcopil, acum face parte in-tegrantă a lăcaşului intim- cuib din praf de stele în-călzit neîncetat de lunaplină cu sclipiri diaman-tine - a sufletului meu demamă.

Din când în când, eapufăie dintr-o ţigară şinu o cert; ştie că nu-i facebine, când o să poată,singură va renunţa, de cesă fac “pe soacra”? Aşsâcâi-o, nu m-ar ascultaşi tot ce vrea ar face, ce aşcâştiga? În ochii negri,mari, şăgalnici, sclipindca sidefii ferestre alelunii, găsesc îndemnul a-i mai povesti încă cevadin întâmplările, destul

de neobişnuite, bine zistrăsnite, în care am fostaleasă de soartă, ca prin-cpală eroină poznaşă.

- Ia zi, Maman cum ţi-ai furat maşina de pestradă? Zău, că esteaproape incredibil!Spune, cum a fost? Mi s-a povestit ceva, darnumai tu le zici cu haz,chiar şi atunci când intriîn necaz.

- Păi... cum să fie?Când trebuie să faci ceva,trebuie mai întâi să ai unmotiv clar, un ideal. Almeu a fost, în primulrând, copiii: creşterealor, să aibă ce mânca, săpoată termina studiile, săaibă un cămin, un rost.Aşa a fost! Maşina mea –destul de veche, dar “peroate”, îmi rămăsese casperanţă, s-o fac bani, săpot să-i întreţin la şcoalăşi mă gândisem să ovând. Dar, fi-miu vine cuideea bună: să o dăm cuchirie unei firme de taxi-metrie, şofer fiind chiarbunul lui prieten “Pene-lopa”. Aşa îl porecliserăamicii. De ce, să nu mă-ntrebi, că nu ştiu.E unbăiat de treabă, nu aveaslujbă, deci nu avea bani,ci doar speranţa în a-iface, ca şi noi.

Zis şi făcut! Contractcum se cuvine, făcut cufirma “MARIS” şi totulmergea bine. Nu maiconta uzura maşinii, baniveneau şi pentru noi şipentru bunul “frate”. Darel s-a plictisit curând dealergat cu taxiul şi a ple-cat în Spania cu alţiamici, sperând înspremai bine...Eu, ce era să

fac? A trebuit să cer fir-mei MARIS, alt şofer.

Mi l-a trimis pe Felix– bun băiat! Înalt, fru-mos, cu tenul alb, faţă ro-tundă, umerii laţi,pantofi cu “scârţ”, cos-tum “mişto”, păr casta-niu, ochi măslinii – nici oclipă nu m-am gândit că-i soi de-opincă. Scuturat,dichisit chiar şi la vorbă.Când venea acasă la noi,cânta la chitară cu soţultău, iar eu îi serveam cusuc, prăjiturele şi ca-fele.Totul părea aproapeireal de bine, chiar măgândeam cu mulţumire,la ce mare noroc dădusepeste mine.Dar nu adurat prea mult, blândarelaţie, că repede s-arupt.

Vine într-o zi şi-mispune că nu mai poatecircula dacă nu facem şiîntre noi doi, un alt con-tract de închiriere, firmaMARIS neavând stipulatprin celălalt, ce impozitaveam de achitat cătrestat. Altă belea, aşa cevanu bănuisem. Revizuindclauzele, am înţeles cătrebuia şi obligată de îm-prejurare, am spus da. Lafisc semnez convinsă că ebine, ca “primarul” care-i cu ochii doar la secre-tară şi nu la foaia scrisăcu migală.Contractul îlfăcui pe anul tot şi ca fie-care om necăjit şi săr-man, ca chirie amacceptat o sumă maimică, taxa fiind în con-cordanţă cu venitul,ştiam că ne-ar fi pus cubotul pe labe, pe-amân-doi. Deci, de comunacord şi cu naivitatea

mea, noul contract intră“pe rol”! N-am bănuitnici o secundă, ce târâ-toare se ascunde în zâm-betul larg şi vorbeleblânde – în trubadurulnostru drag, Felix ţigan!Treaba mergea de mi-nune - aşa părea!

Dar trecu ceva vremeîn tăcere, nu mai măsună, sun eu şi nu-mirăspunde şi după douăsăptămâni de aşteptare,dau iarăşi telefon –nimic. Nu mai primisembanii drept chirie, nicimaşina, aşa cum stabili-sem. Mă chinuia cumplittăcerea lui, grija măducea cu gândul la sem-nul evident de fulger alfurtunii sau la neastâm-părul purcelului înnain-tea zilei de Ignat... Nutrece mult şi iată că pri-mesc o recipisă; merg lapoştă, ridic banii – des-igur o sumă prea “je-goasă”, mai mult decâtridicolă – 100 000 lei, petoată luna, sumă ce tre-buia s-o am doar pentrutrei zile de taximetrie!Aşa îmi trebuia, învăţarede minte, pentru neroziade a mă încrede în cu-vinte! Disperată, daualt telefon, acum mi serăspunde – nu este Felix,frumosul – ci fratele său,mascul feroce, fante deMimiu - cartier de ţigani,meşteri făurari - cu glasinconfundabil ca specieumană, care îmi strigaprintre înjurături sli-noase, că praful şi pulbe-rea de mine se alege,dacă mai vreau maşinasau banii pe chirie, timpde un an de zile – aşacum scrie pe hârtie!

Va urma

Soacra mea trăsnită

19


Eseu

Sanije Gashi

Această carte esterealizată pe baza mărtu-riilor dramatice ale fe-meilor, care au trăitororile războiului, nudoar în afara locuinţelor,ci mai ales în interiorulacestora, în propriile lorfamilii; Ale femeilor careau asistat la uciderea be-stială a copiilor, părinţi-lor, bărbaţilor,gravidelor (Qirez, Likos-han, Prekaz); Ale celorcare au fost martorelebrutalităţilor şi ale fe-meilor care au sfârşit fiinaruncate în puţuri(Qirez, Studenica), cares- au îngrozit de ardereafemeilor şi copiilor (Pok-lek, Gjakova), de îngro-parea de vii (Lubizhde,Prizren); Ale femeilorcare au petrecut nopţi decoşmar prin adăposturi,printre ruinele caselor,care mergeau în acelecoloane lungi şi carenăşteau în munţi(Koliq), sau în mulţime,pe când erau alungatedincolo de graniţele Ko-sovei; ale celor care dinînchisoarea din Lypjanau fost duse în închiso-rile din Serbia.

Relatările privind tra-gicele evenimente con-stituie poveşticutremurătoare, în spe-cial cele ce evocă distru-gerea individului, până

la degradarea totală aacestuia. Asta a şi fostculmea dezumanizării, aumilinţei, a infamiei, ceanihilează pentru tot-deauna sensul vieţii şi alexistenţei. Femeile pre-zentate în această carte(şi sunt doar câtevaexemple), martore aledramelor trăite, sunt dindiferite zone ale Kosovei,de unde au şi fost adu-nate datele despre ele.Relatările prezentate înaceastă carte - sunt pro-priile lor cuvinte, fără,înflorituri, sau exagerări.Nu o să uit niciodată fi-

gurile acelor femei şi fetecare mi s-au destănuit.De aceea, le mulţumesctuturor celor care au co-laborat cu mine şi au ac-ceptat să reia relatăriledespre acele clipe îngro-zitoare, ceea ce nu a fostdeloc uşor.

După cum nu a fost ouşor nici să le prelucrezpoveştile. La fiecare per-sonaj al relatării am fosttentată să întrerup lucrulde câteva ori, să respiradânc, să încerc „ să ies”pentru puţin timp dinacea realitate brutală,din acele acte macabre,

prin care a trecut popu-laţia. De ce am adunatmărturiile femeilor şi fe-telor în această carte?Pentru a prezenta şi pen-tru a se înţelege mai binedrama Kosovei, aceastădocumentaţie directă,care trebuie să rămânăparte a istoriei Kosoveipentru generaţiile vii-toare, ca să nu se uiteacea grea perioadă princare au fost obligaţi sătreacă albanezii de unregim sălbatec sârb. Şi,pentru ca să nu se mairepete.

Şi să nu ne răzbu-năm! Mulţumesc din su-flet ambasadoruluiWilliam G. Walker, carea dat dovadă de o nobilădisponibilitate, ono-rându-mă cu scriereaprefaţei şi nu doar pemine, ci pe toate perso-najele cărţii şi pe cititori,personalitate care a cu-noscut lumea şi realita-tea din Kosovo înmomentele cele mai dra-matice ale ţării. Aşadar,aceasta este o carte a ră-nilor, a lacrimilor, a dis-trugerii fiinţei umane. OCARTE VIE! Partea ceamai grea a experienţeipersonale şi totodată,una dintre cele mai sem-nificative ale jurnalisticiimele.

Să nu se mairepete niciodată!

Va urma

Istoria groazeio carte vie (1)

Din prefaţa lui Wiliam G. Walker,ambasador, Washington, D.C.,

8 martie 2009

Sanije Gashi

TransilvaniaNicolae Nicoară Horia

Prin pieţele lumii îmi vine să strig,Câteodată şi strigarea e necesară-Transilvania nu e o pierdere, nu e câştig,TRANSILVANIA este şi rămâne o Ţară!

Ea ne-a fost dată, nu de curând,Aici, sub tăriile-acestea albastreNumai Dumnezeu ştie de cândSunt baladele şi doinele noastre...

Prietene drag, vecine ce-mi eşti,Dacă e Postul Crăciunului fieColindul acesta pe la fereştiPentru naşterea Celui dintru vecie!

Lasă deoparte gândul rebel,Nu mai e vreme de patimi şi ură,Vinul e gata şi pâinea la felPentru singura, dreapta cuminecătură...

Prin pieţele lumii îmi vine să tac,Adeseori şi tăcerea e necesară,Cu Adevărul acesta aş vrea să te-mpac-Transilvania este şi rămâne în Ţară!

20


Eseu

Dimitrie GramaCopenhaga

Continui si incerc sadezvolt niste ginduripersonale, incercind saconstruiesc o punte intreomul-masina si cotidia-nul mistic.

In citeva esee ante-rioare am atins subiectulreligiei in conceptul fiin-tei umane actuale, decial omului istoric cunos-cut de noi, atât din per-gamente cit si dinexperiente proprii ac-tuale. Una din conclu-ziile pe care am incercatsa le expun cit mai clar, afost aceia ca "divinitaeanu se cere inteleasa sauexplicata de noi, anima-lele create".

Omul primitiv, ase-menea celorlalte ani-male, nu a avut o religie,nu a avut un Dumnezeupe care sa-l venerezeconform anumitor reguliinventate si popularizatede un alt om sau animal.Deitatea, daca a creat"totul", este deci parteconstitutiva a creatiei,daca nu in forma mate-riala, atunci in formaideii, a spiritului. Anima-lul traieste "inconstient"dar complet in acord cudarul si ordinea divina,stiind instinctiv si inorice moment al existen-tei lui, care este ordinea

lucrurilor, care este legeauniversala. Animaluleste inzestrat cu umi-linta despre care fiintaumana doar filozofeaza,acea umilinta care ad-mite neconditionat pute-rea divina. Omulprimitiv, stramosul nos-tru, timp de zeci de miide ani, poate chiar sutede mii de ani, a respectatmostenirea animala,traind in conformitate culegea, cu spiritul divinnealterat de speculatiiinutile.

Paralel cu "evolutia"genetica a omului, creie-rul uman, acest organextraordinar, a inceputsa-si inteleaga putereade dominare asupra"spiritului uman", creindnoi si sophisticate mo-dele de întelegere si ac-ceptanta a lumiiinconjuratoare, modelecare sa satisfaca, in fond,nevoile de control si do-minare a acestui organmaterial asupra spiritu-lui.

Credinta, asa cumeste expusa si deci asacum o cunoastem noi,este o "creatie cere-brala", nu are nimic de aface cu divintatea pura.La inceput, creierul acrea un model simplu deveneratie. Cel politeistic,in care grupuri de oa-meni puteau sa fie in

contact cu partea lor spi-rituala, care pierdeateren in fata expansiuniicerebrale, prin interme-diul unor deitati cu insu-siri umane, cu puteri lacare omul ilusoric as-pira. Acest sistem inga-duia fiintei umane oflexibilitate de veneratie,o flexibilitate de accep-tanta, deoarece nici unadin deitatile respectivenu propovaduia o sin-gura doctrina, bazata peun singur adevar. Zeita-tile antice nu promiteauomului nimic altcevadecit o mina de ajutor inanumite conditii si acestajutor putea foarte binesa-i fie retras neconditio-nat si dat altui om sauunui animal oarecare. Infata zeilor eram aproapede ceea ce suntem, deanimale si, in conditiilepoliteistice o disputa re-ligioasa sau mai ales unrazboi religios nu aveanici un sens. Nu existaun singur adevar care, cuorice prêt, trebuia ras-pindit, deoarece doar asase putea "asigura" min-tuirea, iertarea si nemu-rirea. Omul nici nu eraconstient de posibilitatea"nemuririi" si asta ii per-mitea sa traiasca din plinviata lui de muritor.

La un moment dat,pentru ca nu a existatdintotdeauna, omul in

spaima lui inconstientaca isi pierde spiritul sipoate ca o replica laavansul tot mai tehno-cratic al creierului, si-aimaginat "pacatul" capunte de legatura intre elsi divinitate, care este re-dusa acum la o singuraentitate creatoare si careeste un fel de fiintaumana, deoarece tocmaipe om la creat dupa ase-manarea sa. Acest Om-Dumnezeu, ne promitecunoasterea "adevaru-lui" si o viata eterna,daca ne putem elibera deun pacat care nu esteclar definit. Despre cepacat este vorba: acelade a ne fi infruptat dinfructul cunoasterii? Paidaca nu ne infruptamdin acel fruct, oare nueram si acum primitivipagani la nivel cu anima-lele, asa cum am amintitmai sus? Avea omenireaacum biserici, preoti, sirazboaie religioase?

Sau este vorba de altpacat pe care deitatea,creatoare a tot ce este, nil-a atribuit ca o forma de"incercare", ca un fel deexamen de bacalaureat:daca il treci, ti se va dez-valui "adevarul", dacacunosti acest singur ade-var, vei trai vesnic!".

Va urma

O punte întrecotidianul misticşi omul-maşină

21


Proză

Imagineaa II-a

Victoria Duţu

Rămân răvăşită îndrum, având în memorieprimul lui gest, al zâmbe-tului, al strângerii demână, al sărutului peobraz, acea căldură a res-piraţiei şi a mâinii caremi-a strâns mâna, într-ungest prietenesc, şi cad înstare de vis, pentru că nupot suferi o asemeneastare de fapt a realităţii.Privirea aceea demonicăpe care el o poartă în ges-tul lui, îmi persistă în ochişi-mi taie privirea mea,până nu mai pot vedeasoarele, luna, nisipul caldpe care eu stau. Totulmerge până la mutilare,până la anihilare. Şi con-ştiinţa mea ca să poată ac-

cepta asemenea realitateexagerează, exagerează.Totul devine dintr-o datăhiperbolic.

El devine un munte careare un singur ochi, un ciclop,cu o lumină roşie care măanihileazã, nu mai potgândi. Pe jos numai cioburidin vasele mele, bucăţi dinpătura ruptă, şi bucăţi dinconştiinţa mea, care a primitpentru prima dată în ea ura.

Da, şi totul se petreceîn mine cu încetinitorul,eu parcă plutesc, iar el dis-pare ca şi când niciodatănu ar fi fost, dar rămâne înmine parcă veşnic.

Am rămas leşinată înnisip, dar am încercat săscriu cu degetul pe nisip,desenam în cercuri, ase-meni privirii mele care seînvârtea în gol, asemenigândurilor mele cere se în-vârteau într-un cerc hao-tic. Nu mă puteam sculade jos, deliram.

Trăiam acest gest careeste unul al urii, o muţeniea cuvântului meu lăuntric,iar o trecere atât de bruscăde la bine la rău, nu poatefi decât ceva demonic. otce atinge el cu privirilesale murdareşte, distruge,tocmai pentru că gesturile

lui, gâdurile lui sunt de-monice.

Egoismul are ceva de-monic în el. O, Doamne,când mă ridic de jos, cu în-cetinitorul, văd totul înjurul meu altfel, deşi nimicnu sa schimbat. Totul estela fel. Dar eu în conştiinţamea sunt alta, parcă aş fifost în pustiu şi aş fi fostlovită de duhul răutăţii.Nisipul este acelaşi. Ceruleste acelaşi. Dar eu nu maisunt aceeaşi, mâncarea numai este aceeaşi. Nu maieste aceeaşi nici farfuria şinici covorul pe care stă-team. Acum sunt cioburipe jos. Eu sunt flămândă,aproape să leşin şi am înmine culoarea urii.

Da, Dumnezeul meu ,urăsc!!!!!

Va urma

Fragment din volumul „Ilinca“

Cinci imaginiale conştinţei (II)

Ciocoi se materializează în câtevapoezii pe care le numeşte, pe filierăfranceză, poezii vizuale (tehnica afost folosită şi de Apollinaire, în ce-lebrele sale „Calligrammes”). Re-gretatul poet Matei Albastru odenumeşte „poezia concretă”(acestgen de poezie a apărut în anul 1955când doi poeţi: germanul EugenGomringer şi brazilianul Decio Pig-natari, la universitatea din Ulm, aulansat manifestul intitulat „Vonverszur Kostellation/De la vers la con-stelaţie”).

Invenţia „poeziei concrete” con-stă în aşezarea cuvintelor într-oformă semnificativă, ceea ce per-mite decodarea semnificaţiei an-samblului dintr-o singură vedere.Astfel, se adaugă semanticii limbiinaţionale şi o componentă univer-sală, formal-sugestivă.

Alexandru Ciocoi uzitează în ca-ligrafiera câtorva poezii, în urmă-

toarele forme:stâlul de poartăalcătuit din douăromboedre asam-blate vertical

(Poarta), cuplu alcătuit din două ju-mătăţi ovoidale (În doi), lacrima (Alocui), triunghiul dreptunghic (Ta-blou), pătratul (Basmul), triunghiulisoscel (Arderea), lumânarea (Po-vara), scara (Când ziua cade stea)etc.

Poetul este preocupat şi dehaiku-ul japonez, căruia i-a dedicatun studiu pertinent, publicat în fi-nalul volumului ULCIORUL DINCUVINTE. Rezultatul preocupări-lor îl constituie unele tristihuri genhaiku, ce pot fi extrase din poeziilesale: „Luciul zăpezii / orbeşte unzbor / împietrind gândul” (Odată cuiarba); „Stolul de păsări / În care m-am zidit / Nu a plâns niciodată”(Singur eu).

În concluzie, Alexandru Ciocoieste un poet tradiţionalist în esenţă,deschis totuşi modernismului şi afost tentat, la timpul lor, de experi-

mentele literare. Temele principaleuzitate sunt ale poeziei dintot-deauna: dragostea, singurătatea,moartea. Poetul se dovedeşte şi uneseist remarcabil. Stau mărturie pa-ralela pe care o face între Eminescuşi Brâncuşi, sub aspectul specificu-lui românesc şi prezentarea istorieişi specificului haiku-ului japonez.Poetul crede în rostul revigorant alpoeziei: ”Tot venind de nicăieri/şimergând/spre nu ştiu unde/ trupulmeu/a luat forma / unui verb/înve-lit cu pâine”; „Trupul tău,/ domni-şoară silabă, / esterugăciunea/mâinilor mele /de a teface/cuvânt./ Peste focul / smulsdin aştri, / peste visul / spart în aş-chii / tu... / mă colinzi / rănindu-mă blând / cu flori / sărutate depietre / şi dor îmi e / de a te face vie,/ să pot şopti: / încă mai sunt!”(Trupul tău)

Citind poezia lui Alexandru Cio-coi ai senzaţia că – vorba poetuluiAdi Cusin – s-a răsturnat un car cufân în centrul oraşului.

Alexandru Ciocioi...continuare din pagina 14

22


Poezie

RecunoştinţăPământul ţării noastre, bun pământS-a îngăşat cu-n om şi cu-n cuvânt

cu-n adevăr şi-o sete de dreptateCare în aer au rămas sculptate

Care prin sânge trece ca pe roţiSă ne hrănească-n veşnicii pe toţi

Ca într-o viaţă tristă şi egalăSă ne găsim coloana vertebrală

Şi-n dimineţi devreme-n nopţi târziiÎn veghea Dumnezeilor copii

Să-i dăm adevăratul sens vieţiiUrmându-ne sub cântece poeţii

Pământul ţării noastre rupt din soareCare se încarnează-n fiecare

O Doamne-al nostrucare azi eşti trist

De dimineaţă până dimineaţaCe-adevărul, ce-i dreptatea, viaţaDe ce exist? De ce cred că exist?

De ce sperăm să se ridice ceaţaŞi de pe lucruri şi de pe fiinţe

Să nu mai dăm iubirilor sentinţeŞi-astfel să le-ngopăm în gheme aţa

Tu, care ne-ai făcut cu-asemănareŞi ne-ai crescut frumos ca un părinteŞi ne-ai dat dragostea pentru cuvinte

Şi-apoi parfumul ca la orice floare

O! Doamne-al nostru, iartă-ne cumvaŞi-apoi păstrează-ne-n Împărăţia Ta.

Când lângă tine-ai luatacum un geniu

La începutul ăsta de mileniuTe-ai gândit Doamne că cu aşa greşeală

Vieţii moartea îi va fi egală?

Că ai făcut un mare compromisIntroducând realitatea-n vis

Luând izvorul vieţii de simţireSă-l pui ca pe un zid de-mpotrivire?

Ca pe un punct. Şi de la el pornindCum ne ajuţi cu geruri şi cu ploiSă ne întoarcem an de an la noi

Să ne păzim şi inimă şi gând

Şi să fim poduri poduri peste apeCa să ne trecem ţara pe sub pleoape

Va fi pământul multmai greu de mâine

Vor fi poeţii mult mai oropsiţiDar mai ales şi mai ales întâi ne

Vom trezi de moarte ispitiţi

Vom mai avea de împărţit o pâineŞi-n mult mai mari felii vom fi croiţi

Care prieteneşte ca un câineNe vor muşca, dacă muşcăm lihniţi

O! Doamne, ce pedeapsă ne-ai mai datLuându-l dintre noi pe-acela care

Făcea din viaţa noastră-o sărbătoareŞi din speranţa noastră vis curat

Dacă ştiai că de durut ne doareŞi că prin moarte faci mare păcat.

Din „33 Sonete

pentruAdrian

Păunescu“de Grigore Grigore

23


Cronică

Dan Gulea

Prezentator/organi-zator al festivalului-con-curs de folk ploieştean“Festivalul Castanilor”,organizator permanentocupat la telefon pentrua-i invita în urbea natalăsau pentru a intervievape Eugen Simion, peFănuş Neagu, pe NicolaeBreban, pe Mircea Ghi-ţulescu, Grigore TraianPop, cel care a înfiinţatcu superbie în oraşul pe-trodolarilor acum cîţivaani revista Atitudini, ini-ţial centrată pe acea poe-zie a tinerilor de pînă în18 sau 20 de ani, pe caremulţi nu dăm (sic!) doibani, legătura dintreUSR şi concursuri deproză, de poezie şi deteatru liceal la 60 Km Nde Bucureşti, Gelu Nico-lae Ionescu coboară dinproza cotidiană în poe-zie, acum cu Aloo, Şehe-rezada i-acasă?!, cu unritm narativ pe care îl ex-hibă chiar din titlu.

După Ai călătoritvreodată cu tăcerea?(2005) şi 111 fotografiipoetice (2006), unde aexersat ritmurile pentrunaraţiunile necesare ală-turi de confortul metafo-ric, volumul de acumarată lecţiile parcurse dinclasicii metaforei, dinclasicii naraţiunii poe-tice. Pe lîngă aceste reve-niri în prezent sauabstrageri de ordinetranscendentală, moder-nistă, poezia lui Gelu Io-nescu din aceste volumepăstrează o nostalgie amomentului prin simbo-lul ei central: zăpada, apatransformată în zăpadă,cu tot cîmpul ei lexico-semantic: ninsoare,

gheaţă, alb, frig, decem-brie (scris: „De ce(mbrie)“ în titlul unuipoem) etc.

O îngheţare, o oprirea fluidului, la nivel sim-bolic, o absenţă a comu-nicării (Şeherezada dinpoemul de fond nu arenicio replică, poetul agreşit se pare numărul detelefon, desigur, previzi-bil). Deci poetul preferădeocamdată lipsa comu-nicării, iar contradicţiadintre viaţa reală, a omu-lui care ştie şi poate orga-niza diferite manifestări,care provoacă prin între-bări şi, pe de altă parte,poet, este la prima ve-dere manifestă. Prinacestea se distinge sensulpe care Gelu Nicolae Io-nescu îl acordă poeziei,un sens înalt, „tare“, unsens care separă de coti-dian oricîte versuri ar în-china acestuia, şi areceva din ingenuitatea şicalamburul lui Ion Stra-tan, la „curtea“ poetică acăruia a ucenicit (cele 111fotografii poetice îi sîntdedicate acestuia): ceeace pentru omul comun(nepoet) apare firesc (s-aspart o ţeavă, trebuie re-parată), pentru poetcreează o meditaţie, poe-tul admiră mica fîntînădomestică. Într-o lumepoetic-ideală, micul de-ranjament ar fi probabilremediat cu gradele desub zero.

La nivel stilistic,aceeaşi perindare a măş-tilor pe care am întîlnit-o la nivelul expunerii:strofe şi versuri, rimă in-terioară aleatorie, vers

alb, liber şi din nou alb,apoi absenţe paraverbaleprin puncte de suspen-sie, linii de pauză, idei în-trerupte şi cuvintepotrivite de paranteze (caîn titlul amintit mai sus)sau de semnele citării.Un eu poetic conştient decitatele culturale pe carele face prin metaforelecomune, un eu care se în-scenează prin autocitat,conştient de efectele pro-priei manierizări. Echi-valentul poeziei lui GeluNicolae Ionescu este purşi simplu cristalul de ză-padă, în contact cu carepoate rămîne ceva, mi-zînd pe un sens poetic se-cund, mai pur: efemerul,condiţie umană, condiţiepoetic-naturală; versulsău se transformă cu in-diferenţa naturii: nu odată face legătura cu re-versul firesc, apa, şi eastructurată în serii sino-nimice: lacrimă, ploaie,mare, cu un cuvînt liche-fiere, de data asta comu-nicare („…şi se topisefata / cum setopeşte…ninsoarea…“, în„Era...“). Aloo, Şehere-zada i-acasă?! este unvolum deghizat, sub alcărui strat metaforic dezăpadă se află naturapoeziei, care trebuie cititpentru a ajunge la mesa-jul profund, la incandes-cenţele de sub pustiulîngheţat; o cale pînă laurmă naturală, o trans-formare continuă pe careGelu Nicolae Ionescu oobservă printr-o compli-citate propusă cititorului.

Nu lipsit de impor-tanţă este şi momentul

anului în care apar volu-mele lui Gelu N. Ionescu:sfîrşitul anului/începutulanului, începutul/sfârşi-tul iernii, lunile noiem-brie-martie (volumul dedebut, scos în liceu,apare în decembrie; re-vista instituţiei culturaleunde lucrează a apărut îndecembrie). Precumorice poet, îşi regizeazăintrarea în lume, aducîndla toate lansările sale de-corul hibernal printr-unsimplu gest de magie, omagie naturală, pe careomul nepoet o îndură, osuportă, nu o acceptă; iarpoziţionarea lui Ionescuîn cîmpul poeziei are toc-mai această miză: nu ve-cinătatea (opoziţia) cusau faţă de cutare grupori atitudine poetică, nuadeziunea la un mani-fest.

El nu e un poet „teh-nic“, de concept sau deşcoală, ci se întoarce laun univers sau statut maipuţin ambiţios, s-ar zice,la opoziţia dintre poet şinepoet, nu la cea scutu-rată de ranchiună dintrepoet şi poet. Acestea sîntlucrurile simple, auten-tice, pe care destui poeţi,scriitori le ignoră. O în-toarcere la natură, la na-tural, la gradul zero alsentimentului, într-uncuvînt, la poezie.

Natura poeziei

Gelu NicolaeIonescu

24


***

Mircea Cotârţă

S-a vorbit în secolul alXX-lea despre romanulfluviu, romanul supra-realist sau existenţialist,dar această abordare arealităţii, totuşi limitatăsubiectiv de suprapune-rea spaţiului intelectualpeste cel tridimensional,aprioric sau contempo-ran creatorului, chiardacă a fost concretizareaorgoliului analitic, în pro-funzime, nu a putut îm-piedica în paralel,triumful literaturii deconsum atât de dragă bu-cătăreselor sau băieţilorde cartier. Dacă şi acesttip de literatură, de con-sum, ar fi avut minimacalitate narativă de mar-tor al vremii sale, dacă nuar fi fost doar expresiaobsesiilor nemărturisitepublic. Fiecare femeievisa iubirea exemplară,fiecare bărbat din cartie-rele cu un grad îndoielnic

de civilizaţie se dorea unceva ce nu putea fi. Dar,dincolo de toate acesteaspecte ale literaturii, dela cel rafinat până la celgregar, la sfârşitul acestuiprim deceniu al secoluluial XXI-lea, Elie Wiesel,cel ce a primit premiulNobel pentru pace pro-pune o literatură a me-morie unde imaginarulsă nu corupă naraţiunea,o literatură de un neorea-lism care te duce cu gân-dul la Sven Hasel.Referitor la afirmaţia luiJorge Semprun, “fără fic-ţiune, amintirea piere”,Wiesel este de părere că“niciodată ficţiune nu vaputea depăşi forţa tragicăde evocare a unui docu-ment, a ziarelor, a litera-turii memorialistice.Nimeni, oricâtă imagina-ţie ar avea, nu va putea

descrie durerea trupuluişi a sufletului, întoarce-rea disperată la credinţăprovocată de infernul su-ferinţei, ca cei ce au tre-cut prin chinul dorinţeide a supravieţui, în con-diţiile când li s-a luat şIsperanţa de a mai trăi”.Referitor la propensiuneaunor tineri scriitor de aconstrui naraţiunea por-nind de la încercarea de ase pune, imaginativ, înpielea călăului, Wieselatrage atenţia asupra fap-tului că, pornind de laacest tip de literatură,poţi avea surpriza să con-staţi că orice călău poateavea o familie, copii, căiubeşte muzica, la fel ca şivictima sa, că în alte cir-cumstanţe ale existenţeieste o fiinţă normală, darceea ce îi deosebeşte pecei doi este modul de im-

plicare în ceea ce se poatenumi ghinionul de a ficontemporan cu cel saucei ce declanşează răul pepământ. Adică să te afli înlocul nepotrivit, la mo-mentul nepotrivit, ceeace este valabil şi pentrucălău şi pentru victimă,niciunul nefiind de faptfavorizat de istorie. Or,sub acest aspect, Wieselconsideră că literatura, înspecial romanul trebuiesă fie nu baza ficţiunii dedragul ficţiunii, ci bazamemoriei, în special amemorie suferinţei.

Memoria suferinţei

Elie Wiesel

Constantin L.Moldovan

Vis de dragosteÎntr-o noapte înstelatăAm avut un vis ciudat:Doi ochi verzi frumoşi de fată,Îmi zâmbeau dintr-un palat.

Eu, care pluteam pe-aripa

Unei vechi amărăciuni,M-am trezit din vis, zicându-miCă sunt ochi ce spun minciuni.

Însă, într-o zi pe stradăCum treceam cu pas decis,La un colţ, zâmbind ironic,Am zărit ochii din vis...

Şi de-atunci, fără-ncetareCaut pe stăpâna lorŞi cu multă-nverşunareCred în ţara viselor!

Imaginea taAm adormit pe un câmp cu floriŞi te-am visat, fată frumoasă,Cum veneai din cerCu ochii încărcaţi de lumină...Ce s-a întâmplat apoi, nu-mi amintesc!Ştiu doar că la plecare mi-ai zâmbit,Dăruindu-mi imaginea taSculptată în seninul albastru...Când m-am trezit

Eram singur şi plângeam.De atunci te cautPurtând sub frunte,Într-o caleaşcă de gânduri,Cuvinte de iubire.Am adormit pe un câmp cu flori...Doamne! De ce n-ai făcut să-mifie somnul veşnic?!

PlouăPlouă şi natura-ntreagăSe trezeşte la viaţă,Plouă şi livada noastrăInundată-i de verdeaţă.

Plouă, picurând pe geamuriStropii mari şi străvezii,Plouă, fugărind spre caseGrupuri, grupuri de copii.

Plouă! Peste casa noastrăApa curge în şiroaie...Zice moşu de pe sobă:Tii, ce ploaie!

Poeme

25


Teatru

Gheorghe Palel

IFIGENIA: Deci nu e nici ocale de scăpare!/Nu vreau să mor!Prea dragă-mi este viaţa,/vreau sătrăiesc, să înfloresc, sădăinui,/prea tînără-s spre a doriInfernul/eu ce n-am cunoscutnimic din viaţă!/Tu, mamă carem-ai născut din tine,/tu, nu maieşti în stare să mă aperi?!

CLITEMNESTRA: Atîtatimp cit eu mai sînt în viaţă nu veimuri, fiica mea! Vezi bine că sîntîncrîncenată ca o fiară care îşisimte în primejdie puii; de parteanoastră-i regele Achile care s-adus oştirii să-i vorbească de crîn-cena nelegiuire care se pregăteştecu plăpîndul trup al celei mai fru-moase dintre fete! Iar Agamem-non va avea în Argos primirea ce omerită, să ştii!

ACHILE (intră grăbit): Cegrozăvie! Nici nu vă pot spune!Vorbii oştirii despre Ifigenia, şi i-am rugat ca sumbrul sacrificiu sănu mai fie înfăptuit, şi ei toţi aucerut să se-mplinească jertfa. Li s-au alăturat şi Mirmidonii, răcnindSpre Troia în grabă, să plecămspre Troia! cu moarte la barbari!Să îi învingem! Supuşii mei auaruncat cu pietre în scutul meu şiau cerut frenetic jertfirea în grabăa tinerei fecioare! Astfel de dînşiiam scăpat cu fuga!

(Către Ifigenia:) întreagaoaste-ţi cere sacrificiul, urlă înne-buniţi, să-ţi dai viaţa aceasta fiindchezăşia întreagă că ne-ndoielnicbirui-vom Troia.

MENELAU (aflat in pa-nică): Dar unde-i Agamemnon?!Toată oastea trăieşte un delir, onebunie, ia ascultaţi! Acoperă şimarea: Toţi cer pe Ifigenia jertfită!

CLITEMNESTRA: Bleste-mul meu pe trupul tău să cadă,/O,ucigaş nedemn al fiiceimele!/Cum de-ţi mai rabdă zeiitrupul puhav?

MENELAU: M-am răzgîn-dit! Fugiţi! Faceji ce-oţi face, re-nunţ la toate! Troia, nici Elena cupreţul ăsta, eu nu le mai vreau!Achile, linişteşte-ţi Mirmidonii şipotoleşte oastea care cere jertfireaIfigeniei. Vitejia pe care ţi-o cu-nosc, le va impune.

ACHILE: Nu pot să fac ni-mica. Din încercarea-mi de-ai po-toli, crescu mai mare zarva! (Intrăgrăbit)

AGAMEMNON: Copilamea, nu te speria, că însumi te-oiapăra! Spada lui Agamemnon de-ajuns va fi să cuminţească oastea,n-am să te las să mori. Să nu aiteamă, nebun am fost dacă amgîndit o clipă, ca jertfa ta să fie cuputinţă atîta vreme cît mai sînt înviaţă!

IFIGENIA (Se îndreaptăcătre Clitemnestra şi cade îngenunchi la picioarele eu)Cuvintele-mi ascultă, bună mamă,făptură sfîntă ce m-ai rupt din tineşi mi-ai dat viaţa mea ce azi o cereîntreaga oaste, Artemis şi Grecia.Dacă-i spre binele femeilor dinEurip, dacă-i spre binele nemuri-toarei Grecii, ei bine, atunciaceasta fie-mi nunta, te rog aşacum n-am rugat vreodată îngă-duie să fiu sacrificată!

ACHILE: Niciodată, nu voiîngădui să fii târâtă la duşmanulaltar de sacrificii, de-aş şti că trecprin spadă, oastea toată!

IFIGENIA: Nu-i înrăi pe zei.Şi tu eşti tînăr eşti ca un zeu, fru-

mosule Achile cînd ochii tăi în ful-gere mînia o zvîrl în vii văpăi prinîncăpere. Adaug vrerea mea revol-tei oştii! Nu-i cale de întoarcere,vezi bine!

CLITEMNESTRA: Nu-ţipierde firea, fiica mea, nu moarteaţi se cuvine ţie hărăzită.

IFIGENIA: Mamă, tu pentrutot Epirul m-ai născut, nu numaipentru tine. O ştiu cu toţii, jertfiţi-mă, vreau să distrugeţi Troia, bar-barii în veci vreun rău să nu maifacă femeilor din sacra Grecie anoastră.

ACHILE: Mi-s zeii martori!O aşa soţie, orice aş da, să am înlumea asta. Eşti o zeiţă, Ifigenia!Zeii n-au caracterul tău. Căci tueşti Grecia şi Grecia o aud vorbindprin tine!

IFIGENIA: De neclintit evorba mea. Curajul ca un vin bun,mi s-a urcat în tîmple. Nici unuldintre greci să nu mă ţină, eu sin-gură îmi voi întinde gîtul pentrutăiere pe altarul sacru al preaslă-vitei Artemis, zeiţa pe care o rogsă vă dea cale bună pe mare. Mer-geţi şi distrugeţi barbarii! Reveniţivoioşi acasă şi bucuraţi-vă dejertfa mea. Victoria in veci să fie avoastră! Tu, mamă, nu-l uri petatăl meu — cel care fără voie măjertfeşte, şi nu-n folosul său, cipentru Grecia, şi dimpotrivă, să-liubeşti mai mult! Ca el, tu însăţimamă de făceai nici o greşeală nuera în asta. Fiţi fericiţi, luaţi-vă iz-bînda şi bucuraţi-vă de jertfa asta,eu pentru patrie-mi dau trupultoată Grecia îmi va rosti numelemeu spre laudă şi jertfa mea, ast-fel va fi divină!

(Lumina piere încet. Dinîntuneric începe să se audăcorul vorbit al sclavelorelene. Apoi, treptat, luminaîncepe să crească imitind ră-săritul soarelui.)

Agamemnon (7)

26


Eseu

Elena BuicăToronto

Au trecut doi ani decând Dumnezeu a des-chis catastiful Său şi l-astrigat pe nume pe apos-tolul culturii noastre,Artur Silvestri. Fiind omde seamă, l-a trimis peSfantul Andrei să-i lumi-neze calea. Şi astfel, cudoi ani în urmă, alesulom, Artur Silvestri, aluat calea spre deplinaarmonie spirituală, acolounde îşi poartă nemuri-rea. Şi-a plănuit din timpmodul prin care maipoate comunica cu ceirămaşi în urma lui şi ne-a lăsat operele sale. Decealaltă parte a lumii,privindu-ne din înaltulcerului, acum el pri-meşte dragostea şi pre-ţuirea noastră, un oceande recunoştinţă.

Au trecut doi ani şivorbim la trecut, dar eleste prezent printre noi.Îi simţim prezenţa cândne aplecăm asupra scrie-rilor sale, îl simţim înfaptele şi gândurile zil-nice prin care ne-a trans-mis idealul său de a sădiîncrederea în viaţă şi lec-ţia iubirii de semeni. N-ar fi putut să facă altfel,fiindcă Dumnezeu a re-vărsat în el înţelepciune,

blândete, bunătate, cu-minţenie apostlică, dem-nitate umană.

Au trecut doi ani şivor mai trece alţii, darvom fi mereu pătrunşi deprezanţa sa când îivedem ochii în fotografii,acei ochi de neuitat, încare încape o lume, ochicu o privire părtunză-toare, plini de curiozitateizvorată dintr-o minte is-coditoare, ochii care-ţispun că nu poţi lua cuuşurinţă nimic, priviricare-ţi spun ca nu-ţi în-găduie lenea gândului îndialog cu el, ochi plini deviaţă care te trezescadresându-se cu înţele-gere, caldură, sinceritateşi bunătate.

Om liber în spirit, în-treaga fiinţă şi-a con-struit-o în jurulconvingerii că sobrieta-tea înălţimilor morale lacare trebuie să se afle, înacelaşi timp trebuie în-dulcită cu căldurablândă a profundelor în-ţelegeri umane fără mar-gini, convingeri care auizvorât din lectura cărţi-lor sfinte şi din relaţiileapropiate cu pesonalităţiale bisericii cu profundăcredinţă şi înţelepciunepe care i-a avut model.

Au trecut doi ani şi eu

îi simt prezenţa, deşi nune-am văzut niciodată,dar atât cât ne-am cu-noscut, deşi scurtăvreme, am simţit că facparte şi eu din viaţa sa pecare cu dărnicie o împăr-ţea tuturor semenilorsăi.

Au trecut doi ani şiumbra sa nu se poatedespărţi de noi şi dato-rită doamnei sale, scrii-toarea Mariana BrăescuSilvestri, care îndepli-neşte cu succes misiuneade a continua proiectelesale culturale şi cultiva-rea posterităţii sotului. Elăudabil demersul săumisionar făcut cu dă-ruire şi har, cu inteli-genţă afectivă, cutenacitatea unei lupta-toare ce ne aminteşte deVitoria Lipan, eroina luiMihail Sadoveanu. Me-rită toată admiraţianoastră pentru deplinareuşită în climatul actualcare bruiază valorilornoastre româneşti şi lasăminime şanse ca un ase-menea demers să se facăauzit.

Au trecut doi ani şi îisimţim prezenta, dar du-reros îi simţim şi lipsa fi-zică între noi. Faptelebune la care ne-a îndem-nat, el le-ar fi făcut cu

mult mai bine. Ne-ar fifost de mare folos să fiealături de noi în momen-tele grele prin care treceţara acum. In acest răs-timp s-au petrecut multeschimbări în ţară, deparcă lumea a luat-orazna, parcă s-a debuso-lat, oamenii orbecăie,nu-şi mai găsesc drumulşi în această privinţă nelipseste marele OM,MODELUL la care să neraportăm. Prezenţa sane-ar fi adus un colţ decer curat care să se în-tindă peste această lumecotropită de lăcomie,minciună, falsitate, vani-tate şi ipocrizie coti-diană. Ar fi fost unbalsam împotriva urii,invidiei, a răutăţii, un în-demn spre fapte zidi-toare. Ar fi rămasneschimbat, cum l-amcunoscut, acelaşi omopusul grosolăniei fărăpereche şi al obrăznicieide mahala care s-au înte-ţit şi ne-au inundatscena politică, presa, te-leviziunea, strada, adicătot. Gata să se bată pen-tru o idee, s-ar fi implicatîn tumultul dialogului cufervoare fără să-şi piardăvreodată eleganţa şi

Au trecut doi anide când marele cărturar

Artur Silvestris-a înălţat la cer


27


***

Adrian DinuRachieru

Sub scutul unui pseu-donim, prozatoarea Flo-rentina Loredana Dalian(fostă Dănilă) recidi-vează. Fără a lua cu asaltrevistele, fără a se insinuaîntr-o lume gălăgioasă şivanitoasă (precum ceascriitoricească), fără apune în mişcare strategiide autopromovare într-ocultură, vai, publicitară şifără a „momi” critici caresă-i „slavoslovească” tex-tele (fie şi într-un discursprefaţial), autoarea dinSlobozia se anunţă ca oapariţie demnă de tot in-teresul. Debuta, reamin-tim, la Clubul Saeculumdin Beclean cu volumulŞi copiii se îndrăgostesc(2008) după ce adjude-case, în acelaşi an, un im-portant premiu(prozastic, evident) laFestivalul-concurs Euse-biu Camilar – Magda Isa-nos de la Udeşti

(Suceava). Indiscutabil,are har. Inginer de profe-sie se ţine departe (de-oparte) de sofisticateleinginerii textuale şi, bunăobservatoare, coboară încotidian, ia pulsul vieţii,interesată de gestul mă-runt, insignifiant. Cu ure-chea ciulită vădeşte oremarcabilă stăpânire alimbajelor; oralitatea epunctul forte al acestorinstantanee, decupajeepice colorate sentimen-tal, cutreierate de un fri-son nostalgic şi asortatecu un binevenit pigmentironic (şi chiar autoiro-nic). Probabil că, de-ocamdată, nu seîncumetă să atace genul„tărăgănat” (romanesc);şi bine face, exersându-se dezinvolt pe spaţiimici, fără a-şi testa suflulepic, revărsându-se pro-zastic.

Nu scrie, neapărat, depe baricadele feminis-mului. Fără a pleda aicipentru o literatură femi-nină (expediată valoriza-tor în gheto-ul sexului)nu putem ocoli constata-rea că aceasta are, negre-şit, un specific. Or,interesată de „cotloanele

sufletului”, FlorentinaLoredana Dalian le ex-plorează – inevitabil –din acest unghi. Develo-pează, aşadar, învălmă-şeala de sentimente afemeii îndrăgostite (v.Sens unic) prinsă în„plasa iluziilor” dar şireacţiile bărbatuluiegoist, colecţionar insa-ţiabil de trofee; cunoaşteşi dramele lui, acel „preatârziu” dureros inflitrat,conducând la „elibera-rea” iubitei (v. Îmbrăţi-şări pentru Florentina).Se (ne) amuză când,dând gata un poliţist,constată că motivul eratreningul pe care-l purta,inscripţionat Dinamo (v.Miss Univers). Privirearece, lucidă refuză efu-ziunile, contemplă cu de-taşare întâmplările,narează cu naturaleţe. Înciclul Dincolo de timp(Azilul) cugetă la rostu-rile lumii, printre eroiîmpovăraţi de singură-tate, inşi care trăiesc dinamintiri, depănând po-veşti: un fals general ră-tăcit în „lumea Olgăi”, unceasornicar, atâţia figu-ranţi cu destine frânte,atâtea iubiri irosite (Ana,

Mariţa) impunând o tri-stă concluzie: „nu-i nici osfârâială s-ajungi bă-trân!”

Ghidată, instinctiv, detalent, prozatoarea epermeabilă şi la presiu-nea intertextualităţii. Nue cazul să inventariem şicâteva exemple... Suntexaminate „sub lupă”momentele de derută,încercările vieţii, destră-marea fiinţei care, dispe-rată, se agaţă de lume.Aflând că fericirea „e sin-gura cosmeticală care dărezultate”. Porniţi încăutarea fericirii, prota-goniştii iau hotărârieroice (uitate a doua zi),sunt invadaţi de tristeţe(v. Halucinaţii), contem-plă cu jale ruina aminti-rilor (v. Aceeaşi lunăpeste sat), mângâindu-se cu vorbele despre„odată”. Lucidă, ironică(ca antidot) şi sentimen-tală, Florentina Lore-dana Dalian merităurmărită, capabilă – cre-dem – de mari surprize(dacă se va lua în serios).Într-o epocă sufocată dehiperintelectualism, pro-zele ei (curios!) pot fi ci-tite fără caznă.Florentina Loredana Da-lian e un nume pe caremizăm dincolo de bursazvonurilor ori a clasa-mentelor de cafenea, „deazi pe mâine”...

Cuvânt de însoţirela volumul„Aceeaşi lună peste sat“ de

Florentina Loredana Dalian

Mereu alţicălători

FlorentinaLoredana Dalian

În gară, mereu alţi că-lători. Acelaşi Ceas culimbile strâmbe, măsu-

rându-le trecerea.Admir cu nesaţ culoriletoamnei şi-i mulţumesclui Dumnezeu. Ştiu eupentru ce. Lângă mine,orbul oftează. În ce cu-lori vezi tu, omule,toamna? Câinele i se li-peşte de picior, tre-cându-şi capul de jos însus şi de sus în jos, într-o

mângâiere pe care doaraceste fiinţe ştiu s-o dă-ruiască. Orbul îi punemâna pe cap, mân-gâindu-l, la rândul său.Deodată zâmbeşte şi i seadresează consolator, cuochii în gol: „Lasă, Bo-bică, e frumoasă viaţa!”.Bobică dă din coadă şi îşidepune botul pe mâna

stăpânului, într-un gestaprobator, de recunoş-tinţă.

Îmi soseşte trenul.Mă ridic, neştiind ce artrebui să fac. Să-l întrebpe vecinul meu de scaundacă vrea să-l ajut, să-i


28


***

spun „ la revedere”, sausă plec prefăcându-măcă nici n-am stat lângăel. În fond, nu mă vă-zuse. Dar orbii posedăun alt fel de „vedere”.Doar noi, cei sănătoşi,suntem atât de trufaşiîncât să ne imaginăm cădeţinem adevărul abso-lut. Mă rog, vorbesc îndreptul meu...

Ca şi cum mi-ar fi ghi-cit gândul, simţindu-miezitarea, îmi strigă, cânddeja mă depărtasem:

„Mergeţi liniştită latren, că noi ne descur-căm!”.

Bobică o ia înainte,responsabil. Merge sigurde sine, doi-trei paşi,apoi se opreşte, uitându-se înapoi, aşteptând săfie ajuns din urmă. Apoiporneşte iar. Îşi conducestăpânul exact prin locu-rile de trecere pentru tra-versarea căii ferate. În

uşa trenului, urcă, aştep-tându-şi prietenul încapul scării. Apare şefulde tren şi le spune că ani-malele sunt interzise întren. Nu mă rabdă inimaşi îi arăt, la o uşă mai în-colo, nişte „animale” îm-brâncindu-se. Ridică dinumeri: „Ce vreţi,doamnă, regulile sunt re-guli! Şi-apoi, „animalele”alea şi-au plătit biletul”.Sau şpaga, ce contează?Asta era? „Cât costă?”,întreb. „Ce?” „Biletul detren pentru câine.” „A!Nu costă nimic, dar nu-nţelegeţi? Nu e voie şigata!” „Şi dacă totuşi ci-neva se urcă însoţit deanimale şi îl prindeţi?”„Amendă!” „Cât?” „Osută de lei.” „Poftiţiamenda şi lăsaţi-l săurce!” „Du-te, cucoană,de-aici! Dacă am supra-control, ce mă fac?” Dacăte năşteai orb, ce te fă-

ceai? În timpul „parlamen-

tărilor” mele cu „naşul”,doi ţigani se coţopeneausă urce un sac din care seauzeau guiţături sfâşie-toare. Îi arăt: „Ei? Re-gula care nu poate fiîncălcată nu se aplicăpentru toţi?” Mi-o re-tează cu enervare: „Asta-i altceva! Ăia semănâncă...omul trebuiesă mănânce. Ce să fac,să-i iau hrana de lagură?” Taci, că n-ai înţe-les nimic! Bine că trăimsă mâncăm. „Vă rog pof-tiţi în vagoane! Trenulpleacă într-un minut.”,se aude vocea şefului detren, care dispare în va-gonul lui. Îi spun orbu-lui: „Urcaţi! Cu Bobicăcu tot. Ce are să vă facă?”Zâmbeşte trist: „Măpoate da jos într-o altăgară sau, şi mai rău, încâmp. Aici măcar cunosclocul, am paşii număraţi.Hai, Bobică, dă-te jos!Trenul nostru încă n-asosit...” Bobică, ascultă-

tor, coboară dintr-o sări-tură.

Trenul se pune înmişcare. Pe scara vago-nului, cu lacrimi în ochi,le fac cu mâna, fără sărealizez absurdul gestu-lui. Bobică aleargă pelângă tren, în sensul demers, conducându-l culătrături. Omul îl ur-mează încet, pipăindatent cu bastonul. În-ainte să prindem viteză,îl aud strigându-mi cuacelaşi glas optimist cucare îl asigura pe Bobicăde faptul că viaţa estefrumoasă: „Vă mulţu-mim! Măcar aţi încercat.V-aţi născut prea de-vreme. Nu plângeţi! Ni-meni nu-i de vină căviaţa e aşa cum e, călumea se împarte în oa-meni şi animale, în văză-tori şi nevăzători...”

Altă gară, alţi călători.Acelaşi Ceas cu limbilestrâmbe, măsurându-letrecerea uneori ne-dreaptă...

Mereu alţi călătoricontinuare din pagina 27

buna-cuviinţă, capabil săvadă obiectiv şi drept.Importante ar fi rămaspentru el argumentele şinu persoana. În faţa fur-tunilor care s-ar fi revăr-sat asupra lui ar fi stat înpicioare şi demn. Nu i-arfi lipsit energia, entu-ziazmul, dorinţa adevă-rată de a face bine,toleranţa, înţelegereafaţă de oamenii nedrep-tăţiţi şi intoleranţa faţăde cei ce asupresc. Ne-arfi dăruit aceeaşi bunătate

necondiţionată în celmai simplu şi direct modcu putinţă izvorâtă dinadâncul inimii sale gene-roase, pentru că aşa îiera firea, simplu, discret,firesc, delicat.

În aceste vremuri tul-buri ar fi rămas acelaşioptimist, profund ataşatvalorilor naţionale şi or-todoxe, nezdruncinat încredinţa revigorării ne-amului nostru astăzi în-genuncheat. Ne-ar fiinsuflat în continuare

credinţa că în istoriaveche a acestui popor depe aceste tărâmuri existăo fibră puternică şi căaceasta funcţionează dela sine, acolo unde s-arefugiat întotdeauna fi-inţa natională în vremurigrele ca cele de acum.

Ziditor şi pasionat, arfi continuat să participela cultura neamului nos-tru. Din cărţile sale am firespirat în continuareesenţe scumpe. Cuvin-tele lui ne-ar fi transmisgreutatea unor idei şi amfi preluat din fiecare li-teră învăţăminte. Greude cuprins în vorbe nes-tematele pe care ni le-ar

fi lăsat acum când se aflaîn culmea puterii sale decreaţie.

Dar n-a fost să fie aşa.Şi-a trăit viaţa pe repedeinainte, a luat-o înainteatimpului şi a timpurilor.

Au trecut doi ani şitimpul nu ne-a vindecatde Artur Silvestri. Aşe-zându-se prea repede lalocul de veşnică odihnă,ne-a lăsat un gol pe carenu-l mai poate umple ni-meni. Personalitatea sa enăscatoare de vii adu-ceri-aminte, de respec-tuoasă pomenire, semncă unii oameni trăiesc şiîn nemurire.

Au trecut doi ani...Continuare din pagina 26

29


Cronică

Ion Rotaru

Lumea noastră de azia cam învăţat cum se facversurile. Mai tineri saumai vârstnici, femei şibărbaţi, fete sau băieţi,scriu versuri cu nemi-luita şi le publică numai-decât, cât ai bate dinpalme. Libertatea cuvân-tului este absolută şi edi-turi sunt berechet. Seadeveresc astfel cele ceam spus nu de mult că lanoi bântuie mania „au-torlâcului”, ba chiar şi„mania editoriallâcului”.Sunt câteva mii de ţină-tori de condeie care scriuşi câteva mii de edituri.Am încercat la un mo-ment dat să le numărdar, acum am renunţat.Apar-dispar şi iar apar,şi iar dispar încât nu lepoţi da de capăt.

Şi în presa de specia-litate şi în mai tot felulde presă (în afară deAcademia Caţavencu!)se tipăresc versuri, înzdrobitoarea majoritateverslibriste, adesea nes-punând nimic, adeseaintenţionat criptate,anume ca să nu se înţe-leagă nimic…

Astfel încât, noi cei dela Cenaclul „Orpheon”,sastisiţi de atâta lipsă deconstrângere prozodică,

am încurajat moduri dea scrie cât de cât mai se-vere, proza scurtă, ba laun moment dat şi roma-nul, chiar de oarecaresucces şi, acum în urmă,poezia în forme fixe, so-netul, rondelul, pantu-mul din care scrie şi d-naCeapoiu Florica, urmândunui mai vechi coleg, d-lVasile Mustaţă. Le-aucitit în cenaclu, cele maimulte au plăcut audito-riului. Cine dintre noi s-apriceput cât de cât s-ofacă a propus îndreptări,pe ici şi pe colo şi astfelam ajuns la convingereacă la orizontul poezieinoastre strict actuale seîntrezăreşte o mult preanecesară revenire la for-mele tradiţionale şi cla-sice, nu numai în poeziedar şi în proza scurtă, înschiţe, în nuvele etc., curespectarea vechilor ri-gori: echilibrul în com-poziţie, gradaţianarativă, un punct cul-minant al conflictului şivioiciunea dialogurilorcând este cazul.

Cele mai bune soneteale Floricăi Ceapoiu dinculegerea de faţă (n.r.Gând ascuns printreoglinzi, Editura Perpes-sicius, 2005, 100 p.)sunt, după a mea părere,următoarele: Din mareade cuvinte, În templulsufletului, Pescăruşii,Sonetul luminii, Primuldin cele două sonete de-dicate vocalei „A”, Sone-tul unor „Respirări”,

inspirat de Nichita Stă-nescu (cel mai importantpoet al şaptezecismului,cum bine ştim, un mare,prodigios practicant alversului liber, dar şi unmare iubitor al „dulceluistil classic”). Mai adău-găm printre cele maibune încă două: Sonetpentru o scânteie şiJames Bond. Iată-l pe celdin urmă: Mă vede, seopreşte şi m-aşteaptă⁄ Unpreafrumos şi tânăr va-gabond;⁄ Zâmbeşte, dădin coadă, face-un rond,⁄Simţind că de iubirea luisunt aptă.⁄⁄ Cu ochi scân-teietori pe-un negrufond,⁄ Nădejdile spremine şi le-ndreaptă;⁄ În-crezător sărută mâna-midreaptă⁄ Şi, copleşită, îlbotez James Bond.⁄⁄ Deastăzi mă încearcă iarăşidorul⁄ Să reclădesc unclopot de speranţă,⁄ În li-niştea ce mângâie odo-rul,⁄⁄ Când se bronzeazăgândul în vacanţă.⁄ Se-ninu-i blând relevă viito-rul:⁄ Pe patru labe,urmărind o clanţă.

Este un simplu, fru-mos sentiment, de apro-piere între un om şi uncâine al nimănui, discret,elegant, decent, expri-mat în cadenţe impeca-bile, tăiate ca înmarmoră petrarchistă:endecasilabul alternândcu decasilabul, cu cezuradupă silaba a 7-ea, rima,îmbrăţişată, feminină,alternând cu cea mascu-lină, în primul catren, al-

ternând la rându-i cu celde-al doilea, pentru ca,în terţine, rimele să ur-meze schema 1-3/1-3,spre a pune în evidenţăritmică iambul. Astfelîncât gingaşul basoreliefîn cuvinte înfăţişând celedouă „personaje” să sa-tisfacă şi arta plasticădin care răsare poezia(ut pictura poesis) dar,în chip egal, şi muzica(de la musique avanttoute chose). Echilibrulîn compoziţie, ordinea,geometria aşezării cu-vintelor, a sonurilor maibine zis, încântă spiritulşi-l linişteşte, inculcăsenzaţia seninătăţii ab-solute în mintea contem-platorului operei, cum arfi zis, în prelungirea he-gelienilor, Titu Maio-rescu. Fireşte, sonetul nueste dedicat numai arteipentru artă ci şi multoraltor stări de spirit, chiarşi satirei. Dar aceastaeste o altă poveste, pecare, îmi place să cred,Ceapoiu Florica o va în-ţelege şi o va aborda cuacelaşi meşteşug unit cuo sensibilitate de adevă-rată artistă a verbului.

Frumoase, izbutite,aproape perfecte, sunt şi

Al doilea sonetistde la Cenaclul

„Orpheon”


30


Poezie

unele rondeluri, poetastudiind cu mare grijă peMacedonski, căruia îi şiînchină unul, cu ocaziaîmplinirii a 150 de ani dela naşterea poetului luatca model: Ai revărsatcascade roze⁄ Din minu-nate versuri fine,⁄ Noi teslăvim în nopţi divine⁄ Cutainice apoteoze.⁄⁄ Ameţi-tor parfum de roze⁄ In-undă noile destine;⁄ Airevărsat cascade roze⁄Din minunate versurifine.⁄⁄ Sublimele meta-morfoze⁄ Înfruntă timpulcare vine,⁄ Vibrând în ar-monii depline⁄ Cu dra-gostea-n subtile doze… ⁄Ai revărsat cascade roze.

Cuvântul fine, adjec-tivul calificativ precedatde mai apăsatul minu-nate, nu este bine ales,aduce un aer prozasticneindicat aici, e preatocit, prea des întrebuin-ţat de inşii şi insele derând (stofe fine, băuturişi mâncăruri fine, ţigărifine etc. etc.), mai ales căel se mai şi repetă în ver-sul ultim din strofa adoua. Acest rondel poetanu l-a citit în cenaclu. I-aş fi propus schimbareaacestui fine, neapărat.Cel mai expresiv cuvânt,cu totul potrivit temeialese, este adjectivulanost, mai ales că este

făcut să rimeze cu…prost, din Rondelul cu-vintelor încrucişate:Fiind cuvinte-ncrucişate⁄Mâncăm de dulce şi înpost,⁄ Nu îşi găsesc la noivreun rost⁄ Preceptele ce-s demodate.⁄⁄ Seninul ti-neresc ne-a fost⁄ Rotit încrude predicate;⁄ Fiindcuvinte-ncrucişate⁄ Mân-căm de dulce şi în post.⁄⁄De-avem şi vise-nari-pate,⁄ Urmând zig-zagulcel anost,⁄ Sortit pe vecisă iasă prost,⁄ Noi le cule-gem în erate… ⁄ Fiind cu-vinte-ncrucişate.

Regretăm că cenaclulnostru nu mai este de obucată de vreme frec-ventat de meşterul ron-delist George Tei. Ar fifost interesant să se con-frunte cu Ceapoiu Flo-rica.

Bine lucrate sunt şipantumurile FloricăiCeapoiu, după modelehugoliene şi baudelai-reene. Cel mai bun estecel intitulat prudent Falspantum de-azur şi cati-fea.

Am cultivat acesteforme clasice de poezieîn cenaclul nostru şi însperanţa atenuării ape-tenţelor unora din con-fraţi, poeţi sau/şiprozatori, pentru… por-nografie şi scatologie,teme mult producătoarede greaţă. Se vede că li-bertatea cuvântului,acum ca şi absolută, nu eînţeleasă corect, în sen-sul că însăşi ea, liberta-tea (şi nu numai acuvântului) îşi are limi-tele ei. Est modus inrebus!

Al doilea sonetist...continuare din pagina 29

Plutesc predicţiiDinadins, senin apune soarele.Lăsând albastrului de PrusiaUltimul cuvânt, ultima remarcă.Şi se porni un vânt mai liniştitÎn dosul blocului, unde gunoaieleObişnuiesc să-şiFacă veacul.Cineva violet se apleacăSă zărească ceva; se apleacăMai mult şi ... nu se mai vede.Pământul poartă... o nuanţă ne-utrăUn dreptunghi ineficient tumefiat.Tinerii pomi au baza trunchiului

Încercuită cu pietre diverse, careCum au venit la mână.Mântuitorul pare să fi uitatAcest dezolant peisaj, pe elŞi pe noi; vai de noi!A ce miroase afară e o enigmăDeşi, ai bănui că miroaseA fum de putrede frunze.Plutesc... predicţii dictateDe Regina Suspiciune.

Înainte să intrumi-a ţâşnit o turtureaprin faţă.

Lacrimă de marmurăFructiera adăpostindDoar o chitanţă electrică;Ca la vreo două-trei săptămâniPe cap să-ţi vină alta,inumană

Dacă nu chiar sadică; adicăAceste incizii pe scheletul gol-Goluţ, golurile la toate aşteptărileAcut date, schimbă ...datele problemeiÎn acea ecuaţie interminabilă,flască.Şi dacă mai scazi şi căzăturileEtilice, ajungi varză acasă, de parcăŢi-ar fi căzut pe umăr-tocmai în puţulCe-l alintai, o găleată de betonDin cer, ori de sus, din paradisulFrânt.Atunci decodifici un copil urlândAl străzii, descifrezi cifrulUluirii tale, rezolvi imploziaLăuntrică, da, Maestre.Un om în maiou descarcă lopeţiiClepsidra nisipului, o basculantăCu ghiocei, parfum de iasomieMii de insomnii adormite înFotoliu.Fotoliul groazei, fotoliul diavolului.Spitale portocalii, subiective.Ivirea unei lacrimi de marmurăPe cearcănul îngerului, optimistÎn felul lui-vezi surâsu!

Poeme deFilip Köllö

31


Eseu

Ioan Ţepelea

4. Domnule profesorvă mulţumesc, şi vă rog,în această parte finală adialogului nostru, să ex-plicităţi puţin şi temeiu-rile referitoare laafirmaţiile privitoare laMonica Lovinescu. Nude alta dar se pare căpentru mulţi dintre noi,lucrurile sunt diferit per-cepute. Credea lipsanoastră de informare dela surse netrucate, nepo-litizaie conduce la astfelde percepţii.

Ei bine, chiar vreau săclarific această pro-blemă. Sunt dator faţăde cititorul român!

Aj uns la Paris, cu pri-lejul unui Congres ştiin-ţific internaţional, amfost invitat de celebruljurnalist Pierre Lazareff,în numele prietenuluisău Georges Pompidou,atunci Preşedintele re-publicii ca şi de JaquesChaban- Demas, PrimulMinistru, să onoreze -după propria lor expre-sie - Franţa, cu prezenţaşi activitatea mea. Astfelam devenit cetăţeanfrancez în 1972, cumarată avizul favorabil alConsiliului de Stat, reali-zat în baza articoluluiprivind persoanele denaţionalitate străină careau adus servicii excepţio-nale Franţei sau a cărormaturizare prezintă pen-tru Franţa un interes ex-cepţional.

Acceptând invitaţiaFranţei am căutat să mădesolidarizez de dicta-tura totalitară de tip sta-linist şi nicidecum, deRomânia. Astfel am păs-trat cetăţenia română cunumele de origine Dumi-tru Buican-Peligrad, pepaşaportul de la Bucu-reşti. Nu am fost „refu-giat politic" deoarece nuvroiam să fiu plătit dinalte fonduri decât uni-versitare şi de cercetareştiinţifică; dar am rămasîn Occident sperând căvoi găsi o adevărată Li-bertate şi selecţia multi-polară a valorilor.

Din păcate suprave-gherea poliţiei şi intrigileuniversitare m-au făcutsă regăsesc Ia Paris ceeace credeam că am lăsatîn urmă la Bucureşti.Fără îndoială că un rol înaceastă atmosferă apăsă-toare l-ajucat ceea ce s-ar putea numi rasismulsăracilor cu duhul uraunor netrebnici contracelor ce depăşesc măsu-rile arbitrare ale patuluitâlharului Procust, sim-bol al mediocrităţii dis-tructive a valorilorsuperioare.

Astfel, de pildă, siste-mul de spionare telefo-nică ilegală de laPreşedinţia RepubliciiFranceze, care abia după20 de ani, ajunge înain-tea justiţiei, şi care îl ur-mărea, printre alţiintelectuali, până şi peErai! Cioran. înFranţa-

din 1937, când mergeacătre 80 de ani fiind pedeasupra şi bolnav Al-zheimer. Şi o astfel deparanoia poliţistă încri-minează în articolul co-mentariu, alăturat, cerutmai întâi telefonic decătre ziarul _Le Figaro",şi refuzat apoi de „LeMonde" şi din nou cen-zurat până ce UUmanitel-a publicat, arată cuasupra de măsură rasis-mul săracilor cu duhulde toate culorile şi detoate naţionalităţile.

De un astfel de rasismm-am lovit şi am fostlovit personal, de maimulte ori. Drept mărtu-rie aduc ca exemplu scri-soarea deschisă adresatăex-jurnalistei MonicaLovinescu, care trateazădrept „dement" articolulalăturat care nu facedecât să restabileascăadevărul privind însce-nările unor servicii dinFranţa, cu complicitateaunor cozi de topor deorigine mai mult sau maipuţin românească, caren-au făcut decât să dis-crediteze clanurile carele utilizează făcând apella înscenări poliţiste şidezinformări politicecare erau condamnate,pe drept cuvânt, în siste-mele de dictatură comu-nistă.

în scrisoarea deschisăadresată fostei jurnalisteMonica Lovinescu, men-ţionez şi o protejată a sa,Ileana Mârculescu, re-

dactor la organul stali-nist „Lupta de clasă" dela Bucureşti în vremurileDictatorului pseudo-cul-tural Leonte Răutu, cares-a proclamat „refugiatpolitic" laParis şi NewYork datorită sprijinuluiamintit. De asemenea şialţi „refugiaţi politici" deacelaşi calapod s-auaciuit ca să încerce să-şirefacă o „virginitate poli-tică" pe lângă acelaşigrup, unde adesea con-tra propaganda anti-co-munistă reflectametodele încriminate alepropagandei staliniste.

Dând acum în vileagşi în România asemenea„atitudini", condamna-bile în Occident, aş dorisă contribui la restabili-rea unor adevăruri, preades ascunse sub pulpanamurdară a unor intereseservind clanuri politice şipoliţiste, şi care în fondsabotează interesele su-perioare ale ţărilor res-pective, fie că este vorbade România, de Franţa,sau de oricare alte stateale lumii.

Vă mulţumesc şi aşvrea să rămân în legă-tură, pentru o mai evi-dentă nevoie declarificare privind rolulreal al intelectualităţiiromâneşti în mediile dinstrăinătate.

Şi eu Vă mulţumesc,că mi-aţi oferit prilejulde a face cunoscute şi as-pecte mai puţin cunos-cute în România.

Convorbiri esenţiale

Un dialog cu omul de ştiinţă Denis Buican (3)

32


Poezie

Mamei mele,Ana Aida Popescu

Dorinţă nespusăPrivesc pământulŞ-mi trag sufletulÎntr-o zi cenuşie,Într-un asfinţit durerosCa să-ţi pot spune câtMă ard lacrimile,Cât mă doare timpulUitat în fotografii îngălbenite.Îmi trag lacrimile în inimă,Şi durerea sparge cuvinteleCare nu mai ies din trupulVlăguit de putere.Într-o zi cenuşie ai plecatÎn lumea stelelor, asfinţitulTău mi-a pustiit lumina.Şi nu ţi-am spus niciodatăCât te-am iubit, „ Mamă”!

Palatul din visMi-am construit un palatIntr-o grădină a visurilorLa trecerea timpului, pereţii fragiliSe risipesc, păsările fericirii nu,Mai dorm la streaşina speranţeiVântul rece smulge culorileFlorilor şi dorinţa firului ierbiiDe a răsări.Valurile mării încremenesc înUitarea malurilor întunecate.Mă văd pe dinăuntruMă văd singură şi rece,Ireală , e singurătatea şi tăcereaDin jurul meu, şi timpulNu-mi spune nimic...

Vis din realitateMă trezesc din somn speriatăDe intensitatea viselor,Mă răvăşesc mările de nisipurimişcătoareCaut către zări şi lumina cadePeste cuvintele sărace şi obosite,Privirea îmi rămâne pe copaciiDezgoliţi de lacrimile lor arămiiCe cad ţipând în bătaia vântuluiOf, ce noapte, ce somn, ce nisipuriMişcătoare!

Noapte spre toamnăAu plecat cocorii din văzduhulgalben,Câmpurile se scaldă în miresme dulciMerii freamătă în grădini şiSe pregătesc de culcare,Este un apus călduţ, prin careSe strecoară , somnul care curgePe viorile greierilor.Şi noaptea se strecoară înMantia neagră de mătaseIar câmpurile foşnesc primitoareŞi sfioase în aşteptarea „ Toamnei”.

RevenireAmintirile încep să doarăOdată cu plecarea ta.Cuvintele nu mai au sensGesturile se preschimbă în şoapteCe sparg liniştea timpuluiOchii mă dor, şi lacrimileÎmi spală rănile sufletului.Numai tu poţi aduceAlbastrul zborului de pescăruşNumai tu poţi aduce limpezimeaCerului peste care, cuvintele înaripateZboară către sufletul cernit.

Diferenţa eşti tuAzi sunt singură,Mâine sunt cu tine.Iubirea e starea de faptGândul acesta bizar esteNesupunerea în faţa tăceriiIubitule,Mâine înfloresc crizantemele,Şi vom retrăi fericirea din vis.

Cântecul ploiiÎncepuse să plouă!Şi ploaia era receCuvintele curgeau ca nisipulDin clepsidră, şi palmeleNoastre erau recii şi pustiiŞi noi eram cuminţi şi tăcuţi;Începuse să plouă...Şi ascultam ploaia!

RegăsireParcul mă ceartăAleile refuză atingereaPaşilor mei atât de cunoscuţi.Mă întreabă unde am fostPietrele tocite de amintiriUnde a fost, mă întreabăLampioanele din castaniDe pe băncile renunţărilor?M-am rătăcit pe cărările vieţii;Le spunDar acum sunt ac, nu mai plec,Strig înfricoşată de răspunsulRemuşcărilor.

Din nou împreunăE iarnă şi steleleStau înfăşurate în frigTăcerea pândeşte vicleanăÎntinderea de zăpadă.

Aştept să vii şi un gândNeruşinat îmi dă târcoaleDar aşteptarea m-apasăŞi mă doare.

Dar iată vii...Şi după o grea împăcarePunţile rămase între cuvinteAu si siguranţa încălziriiRâsului în lacrimi.

Din liricapoetei

AidaPopescu

33


Cronică

Monica Mureşan

Victoriei Milescu îşiintitulează recentul săuvolum de poezie Drepta-tea învingătorului (Edi-tura Rafet, 2010), cartedistinsă cu Marele pre-miu al festivalului naţio-nal „Titel Con stan ti-nescu” ediţia a III-a,Râmnicu Sărat, 2010. Ocarte despre poem şi au-torul său, unde lait-moti-vul poemului nu supără,pentru că el de fapt înlo-cuieşte un întreg indexde cuvinte şi o serie în-treagă de perifraze carear îngreuna (ar fi un ba-last lexical, un glosar pecare nu-l citeşte nimeni,în general). Prin înnoireamijloacelor de expresie şidat fiind că metafora me-canică, tehnică, arhitec-turală a fost parţialînlocuită ori schimbatăcu noi formule, VictoriaMilescu se îndreaptăspre o nouă etapă; de cearecentă o leagă doar ana-logiile şi corelaţiile întresupunere-nesupunere,lacrimă-primejdie, con-fesiune-disimulare, decimotivele la care nu re-nunţă ca şi conţinut. Eaface o anatomie a senti-mentului în lumea des-acralizată a lui homoindustrious. Dar poetaare o personalitate poli-valentă ce reflectă nunumai prolixitatea crea-tivă ci şi re-activităţilesale polivalente pe carele-a ascuns deliberat încărţile de până acum –

or, ceva a declanşat decli-cul şi adevărul a fost eli-berat, ca şi cum aideschide o ecluză. Iat-ope autoare, de la supune-rea în faţa conspiraţieitimpului (vezi Conspira-ţii-le sale celeste din2008), ajunsă să trebu-iască să se supună în faţaconspiraţiei gândului…..şi Victoria Milescu în-cepe să spună în cărţile eiceea ce a tăinuit atâtamar de ani, probabil în-cercând să scape de acestbalast al fricii de singură-tate. Iat-o, în noul volum,Dreptatea învingătoru-lui, în situaţia de a oscilaîntre crucificare şi sacri-ficiu: „Sunt fără voiea i c i / … / î n d u l c i n drăul/printr-un altfel derău/între Dumnezeu şiSatan e trupul meu”(Poem crucificat); „Foştiiiubiţi au murit/în insuleori în patul meu/vrafulcărţilor a crescut/mi-amluat iubiţi mai tineri/cutrupul dulce şi râs pros-tesc/dar şi ei aumurit/grandios ori stu-pid” (Lovitura de sacrifi-

ciu).Omul şi-a pierdut

credinţa de când şi-apierdut încrederea. Şi înel, şi în valori. Dacă înConspiraţii… poemul era„ca un cal de rasă” căruiaîi atribuia ca titlu Parteanevăzută a gloriei, înDreptatea… poeta este înstare să dea „un regatpentru un poem”! Valo-rile s-au demonetizat!

În prefaţa cărţii, Gh.Istrate se referă la niştenoi etape în evoluţiapoetei V. Milescu. Ele serecunosc chiar şi numaireluând comparativ par -te din textele Conspira-ţiei celeste: este o altăatmosferă aici decât înDreptatea învingătoru-lui - în aceasta din urmădensitatea versului estemai mare şi mai apăsă-toare, iar atmosfera –mai sumbră, corespun-zându-le un alt vocabu-lar poetic. Este o poeziea unui rău cronicizat,dar mai este şi o averti-zare oarecum disimulatăa unei auto-experimen-tări a acestui rău vechi în

straie noi – vezi lepăda-rea pieilor din Când poe-mul îşi schimbă pielea:„…cad zdrenţe/de rime/de versuri/…/se tume-fiază/se acoperă cubale/…/cu timpul de-vine dur, rău,perfid/prinde o crustăde mucegai/consideratăapoi rafinament…”. Suntversuri ce metabolizeazădeja cunoscutele motiveale clasicelor Flori alerăului baudelairiene oriale Florilor de mucigaiargheziene.

Spre deosebire demare parte dintre poete-sele momentului actual,autoarea nu practicăpoezia exhibată în formăerotică ori dezinhibatăsexual. Dar este o op-ţiune ce nu împiedicămanifestarea acelui tipde structură a unui tip deintelectual sentimental –aici se cuvine să facemchiar şi o scurtă deose-bire între simpatie şi em-patie, aceasta din urmăfiind cea datorită mani-festării căreia înţelegemde fapt un text -.

Deşi vocabularul săupoetic conţine un fondde cuvinte a-poetice (ex:„poem chior”, „tomurilepuhave”, „poemul hor-căie”, „biblioteci formo-lizate” etc.), cores -punzând altor domeniispecializate, acestea nudestructurează stareapoetică şi nici tensiunealirică, deci nu dăuneazăci dimpotrivă chiar prinaceastă opţiune autoareapoate să demonstrezeceea ce în expresia poe-tică încearcă să estom-


Victoria Milescu şidreptatea învingătorului

34


***

peze, anume forţa cu-vântului pe care îl stăpâ-neşte bine, mai binedecât emoţia ce încă odomină. Ea foloseşte pu-terea cuvântului, a ex-presiei, de care nu se maiteme. De aceea exclamăea în Vae soli! (ce dă şititlul primei părţi) căeste „mai bine înfricoşă-toare decât înfricoşată”.Astfel încât şi poeziiledevin mai percutante, îşiating ţinta cu precizie, încazul de faţă ajung la ci-titorul pe care şi l-a pro-pus ca un interlocutorori spectator nevăzut darimplicit, dar atent şi con-centrat asupra mesajuluipoetic. Este un solilocviuce în partea a doua a vo-lumului, Ora et labora,se poate transformaîncet într-un dialog dupăşi prin tocmai procesulde receptare din parteacititorului. Arderile in-terne ale celei ce în Şle-fuitorul de lacrimi (din1995) devenea femeie pecând „pe covorul purpu-riu/…/se scutură floareamiresei/pe partea celuiputernic” nu s-au epui-zat, semn că magmapoetică mai are şiaceasta mult până săajungă să se termine. Ceaduce nou acest volumeste faptul că experienţaacumulată nu-i consumăforţele ci dimpotrivă îiprocură un nou combus-tibil, o ajută ba poatechiar o împinge pe poetăsă găsească noi forţe de areporni şi a urca pe onouă treaptă reprezen-tând o nouă etapă după

ce a aflat cum poate să-şiînvingă tema şi înfrână-rile.

Este o carte grea, greude dus şi pentru autor,greu de dus şi pentru ci-titor, pentru că îi răsco-leşte nişte gânduriascunse, nişte senti-mente, convingeri, tabu-uri pe care nu leautoanalizează decât înintimitate completă, ne-ştiut-neauzit. Şi dintr-odată le vede expuse petarabă, la lumina zilei?!Şi se recunoaşte în tex-tele ei?! Interesante suntşi ecourile stârnite, dreptdovadă şi prezentuleseu: iată, de pildă, opoezie ce te pune pe gân-duri, este ca o piatrăaruncată în apă ce vaproduce unde concen-trice pe o mare supra-faţă. Dacă ar fi să faci oalegere între victoriimici, dar sigure, aproapeanonime, sau - decât aşa- mai bine o înfrângereuriaşă, cu rezonanţă, ceai alege? Ideea aceasta aunei victorii homeopa-tice este însă ea însăşi ocapcană. De aceea, de-viza Ora et labora – „me-ditează pt a menţinemereu gândul în ten-siune” – duce cu gândulla un canon (dar mai de-grabă autoimpus), cedesigur presupune repe-tarea de un anumitnumăr de ori a unor cu-vinte până la ducereaacestuia la îndeplinire şiatingerea stării de deta-şare. Cred că mergândpe această idee, poemuleste precum un breviar

de rugăciune zilnică. Totaşa cum breviarul de ru-găciuni zilnice ale unuicălugăr este, în cazulpoetului, poemul său zil-nic. Şi pentru unul, şipentru celălalt, acesteasunt foarte importanteîn viaţa lor şi chiar le-oreprezintă. Aceasta esteaşadar Ora et labora, ostare de rugăciune încare faci o lucrare conti-nuă ce îi ajută sufletuluisă-şi ajute trupul.„Roagă-te şi munceşte,într-o ritmică a gânduluişi a lucrului executat demână”. Cu alte cuvinte„însoţeşte contemplareaminţii de mâna contem-plativă” – cum spune V.Andru. Revenind la în-trebarea formulată maisus, Victoria Milescupreferă victoriile mici, peprincipiul că şi o victoriemică e tot o victorie.

O altă punere în dis-cuţie o reprezintă asocie-rea dintre titlurile celordouă părţi ale cărţii, apa-rent fără legătură cau-zală. Deşi textele din eleau o legătură şi printeme şi motive, dar şiprintr-o logică a întregu-lui. Discutam deunăzi cuun scriitor, coleg de ge-neraţie cu tâmple albe degânduri negre, desprecoincidentia opposito-rum. Şi tocmai acest fapta deschis larg poartaunei întrebări: pe prin-cipiul perechii de noţiuniîn opoziţie, de ce nu a fo-losit exclamaţia Vae vic-tis! ci Vae soli! ? Şimi-am dat seama că toc-mai asta este diferenţade nuanţă, aici nu estevorba despre cei învinşişi cei singuri ci accentuleste pus pe cel singur,

că-i vai de el până ce nu-şi va învinge singurăta-tea! Iar devizacălugărilor benedictiniOra et labora aleasă pen-tru partea a doua a volu-mului nu mai este ocoincidenţă ci-i întocmaiceea ce doreşte să trans-mită poeta, care se roagăşi lucrează la rândul săuconştientă de pericolulce-l reprezintă vae soli!pentru fiinţa umană şiştie cât de ameninţă-toare e singurătatea. Omenţiune se cuvine fă-cută şi pentru construc-ţia specială a poemuluisău: este vorba despreformula unei lirici abs-tracte continuând ade-sea cu un paradoxevoluând spre absurddar revenind pentrufinal la o concluzie oriexpresie din planul logic– iată Pământul e încătânăr: „Viaţa poetului escurtă/vorbele abia i seaud/în vacarmul ago-rei/iar poemul său/maimult încurcă/precum ofisură/ce trebuie astu-pată/cu mortar şigrund…”. Nu este cazulprezentului volum, careare o miză mare, pe po-triva provocării.

Victoria Milescu...continuare din pagina 33

35


Informaţie

Elena Savu

<<Dascălii cu ade-vărat înzestraţi suntcei care îşi aducclasa la stadiul încare să poată spună:,,Fie că sunt de faţăsau nu, clasa îşi con-tinuă activitatea.Grupul şi-a câştigatindependenţa.’’ >>

MariaMontessori.

Programul alternati-vei educaţionale „Step byStep” are ca scop princi-pal dezvoltarea optimă acopiilor, prin implicarealor intrinsecă în procesuleducaţional. De aceeaeste foarte importantăcrearea unei ambianţebine organizate, care săîncurajeze copiii spre cu-noaştere, explorare, ini-ţiativă, creativitate.

Clasa, orientată sprenecesităţile copilului, cu-prinde materialele nece-sare bunei desfăşurări aactivităţii: mobilieradecvat, jucării, rechi-zite, materiale opţionaleaduse în funcţie de temasăptămânii. Aceste ma-teriale şi jucării trebuiesă fie accesibile, să înde-plinească unele criteriide funcţionalitate şi se-curitate, să fie atractive,asemănătoare cu realita-tea şi să inspire curiozi-tate, dorinţa decunoaştere, interes dinpartea copiilor. O impor-tanţă deosebită o are deasemenea, culoarea pe-reţilor, luminozitatea,modul de aranjare a mo-

bilierului şi jucăriilor.Clasa noastră cu-

prinde 7 centre de acivi-tate : artă, alfabetizare,ştiinţă, joc de rol, mate-matică/manipulative,materiale de construcţie,nisip şi apă.

Fiecare centru con-ţine materiale adecvate,diverse, accesibile parti-cularităţilor de vârstă şiindividuale ale copiilor,care să-i încurajeze sprecunoaştere şi dezvoltare.

Permanent se are învedere introducereaunor noi materiale,schimbarea altora, pre-zentarea lor treptat, me-todic. De asemenea,unele materiale pot fifolosite în comun şi înalte centre. De exempluculorile, în afara centru-lui ,,Artă’’ se utilizeaza şila ,,Ştiinţă’’, ,,Alfabeti-zare’’, ,,Matematică/ma-nipulative’’, la colorareaunor fişe, imagini, je-toane, etc.

Educatoarele au învedere permanent crea-rea unei ambianţe caresă incite la conversaţie,la curiozitate şi interespentru nou, la trezireadorinţei de explorare, in-vestigare şi desoperire.În clasa orientată sprenecesităţile copiilor, ace-ştia pot : să facă alegeri ;să se joace activ ; să fieinventivi ;să utilizezemateriale cu multipleposibilităţi ;să-şi asumeresponsabilităţi ; să co-opereze cu colegi ; să ca-pete încredere inpropriile forţe.

Fiecare copil areacces la toate materia-lele, acestea fiind aşezatepe rafturi, în aşa fel încâtcopiii să poata ajunge laele.

Clasa aparţine în tota-litate copiilor, iar mediulreflectă interesul lorpentru cunoaştere. Fie-care obiect sau jucărieeste etichetat cu denu-mirea lui, astfel încât săpoată fi văzut de toti co-piii.

Centrele sunt despăr-ţite prin rafturi, mici pa-ravane sau piese demobilier, pentru a seface o delimitare clară aacestora şi pentru a faci-lita, în acelaşi timp limi-tarea numărului de copii(4-5 copii într-un cen-tru).

Copiii au posibilitateasă se mişte şi să treacă cumultă uşurinţă de la uncentru la altul, în funcţiede preferinţe. Centrelepentru activităţi zgomo-toase şi liniştite sunt se-parate pentru că în acestmod copiii nu se vor de-ranja unii pe alţii. Fie-care copil are ladispoziţie pernuţa sa,scaunele pentru odihnă,saltele pentru joacă.

Educatoarea urmă-reşte şi încurajează acti-vitatea fiecărui copil, înacelaşi timp, pentru aevita eventualele con-flicte între acestia.

Fiecare copil are unsemn individual la caresunt expuse lucrările luide pictură, desen, aplica-ţie, elemente grafice şi

decorative etc., pentru aputea fi apreciate de co-legi şi de părinţi.

O responsabilitatemare revine educatoareiîn a asigura desfăşurareaactivităţilor în siguranţaafectivă şi fizică a tuturorcopiilor, în utilizareaacelor jucării şi mate-riale care nu prezintănici un fel de pericolpentru aceştia.

În continuare ne vomreferi la centrul pentru,,Artă’’, amenajat în clasanoastră, precum şi la ac-tivităţile şi materialeledin acest centru.

Ştim cu toţii că arta,de-a lungul secolelor ajucat un rol important încultură şi civilizaţie.Orice experienţă artis-tică, ori cât de mică ar fiea, provoacă originali-tate şi duce la crearea aceva nou, ceva ce nu amai existat pană acum.

De aceea, am pus ladispoziţia copiilor ogamă diversificată demateriale cum ar fi : foide hârtie albă şi coloratăde diferite mărimi, cre-ioane de ceară, carioci,acuarele, pensule mari şimici, şevalet, burete,planşete, plastilină, aţă,fire de lână, panglici,resturi textile, pastă delipit, aracet, ziare vechi,beţişoare, cartoane di-verse, lut pentru mode-laj, argilă, foarfece,ştampile cu flori si ani-male, sârmă, agrafe, apă,

Clasa „Step by Step”, o fereastră deschisă spredezvoltarea multilaterală a personalităţii copiilor


36


***

cretă albă si colorată, do-puri de plută, periute,burete tăiat în diferiteforme, farfurii de unicăfolosinţă, plăci mici defaianţă, halate pentrucopii, şerveţele.

În funcţie de temasăptămânii copiii au rea-lizat diferite teme cum arfi : ,,Personajul îndră-git’’, ,,Chipul mamei’’,,,Câmp cu flori’’, ,,Auto-mobilul preferat’’, utili-zând următoarele tehniciale picturii : dactilopic-tura, imprimarea cu bu-retele sau cu dopuri deplută, imprimarea cufrânghii, pictura cuceară, pictura cu pete deculoare.

Pentru modelaj, înafara plastilinei, utilizămcu succes cocă din aluat,colorant cu coloranţi ali-mentari (,,Flori’’, ,,Omulde zăpadă’’, ,,Covrigi’’,,,Avionul’’) sau argilă(,,Vaza cu flori’’, ,,Vase

pentru gospodine’’,,,Obiecte de artizanat’’).

În activităţile practicecopiii au decupat ,,Măştiale personajelor din po-veşti’’, au lipit, au con-fecţionat ,,Păpuşi pebăţ’’, ,,Păpuşi din aţă saudin pungi de hârtie’’.

Pentru buna desfăşu-rare a activităţilor încentrul ,,Artă’’, am avutîn vedere ca fiecare copilsa aibă spaţiu suficient,materiale adecvate, timpde lucru pentru a finalizatema începută. Fiecarelucrare a fost apreciatăde educatoare şi afişatăla înălţimea copiilor, iarapoi, păstrată în mapaindividuală cu lucrăripentru a vedea evoluţiafiecărui copil în parte.Bineînţeles că la sfârşitulanului, acestea vor fi în-mânate copiilor şi părin-ţilor. Încă de la începutam pus accent pe grijafaţă de materialele folo-

site şi am încurajat copiiisă participe la ordinea şicurăţenia de după,,munca artistică’’. Acti-vităţile artistico-plasticeşi practice au impact pu-ternic asupra dezvoltăriiintelectuale, fizice, socio-emoţionale asupra copii-lor. Astfel, din punct devedere intelectual, copi-lul îşi îmbogăţeşte volu-mul de cunoştinţe,învaţă despre culori,forme, mărimi, învaţădespre cauză şi efect, îşiplanifică o activitate, îşidezvoltă atenţia volun-tară. Din punct de ve-dere socio-emoţional,aceste activităţi oferăocazia de exprimare asentimentelor, fără cu-vinte, permit eliminareastresului şi emoţiilor,dau încredere în forţeleproprii, dezvoltă senti-mentul de apreciere şiautoapreciere. De ase-menea încurajează copiiisă ia decizii, să-şi asumeresponsabilităţile, să co-opereze cu alţii, să aibăgrijă de materiale şi sărespecte munca lor şi aaltora. Activităţile artis-

tice contribuie prin mâ-nuirea materialelor ladezvoltarea controluluiactivităţii motrice fine,dezvoltarea coordonăriiochi-mână, încurajareamişcărilor corpului, dez-voltarea activităţilor vi-zuale şi tactile. Pentru aaprecia aşa cum se cu-vine, munca preşcolari-lor, am amenajat încentrul ,,Artă’’, o expozi-ţie permanentă pe unpanou, unde sunt ex-puse, pe rând, lucrărilecopiilor, am trimis crea-ţiile lor la concursuricum ar fi: ,,Sărbătorilepascale’’, ,,Lumea cărţiiprin ochi de copil’’, ,,Unpersonaj-mască’’, bucu-rândune împreună cupărinţii de succesul lor.

Un copil, o bucurie…/Îngeraş plin de can-doare/ Cer senin sinumai soare/ Gest su-prem de sacrificiu/Pen-tru mama iubitoare/Sipentru educatoare/ Osperanţă la o mie, ca-i ungeniu/ nu-ntamplare.

Grădiniţa nr. 13Târgovişte

Step by Step...Continuare din pagina 35

Acesta mi se pare a fi – vadul –prin care trece Gh. Râmboiu-Bur-sucani alternând între emoţiileconferite sensibilităţii prin delica-teţea şi vibraţia inimii şi emoţiileintelectuale către o nouă linie axio-logică.

„Oricine-aşa dar poate să con-state/Că pe pământ c-o crasă ne-dreptate/Şi-oricât aş încerca să fiueu pur/Nu pot, căci mă provoacăcei din jur./Există îns-o lume-acelor drepţi/În care toţi sunt gene-roşi şi înţelepţi/Aici nu-s slabi, nusunt nici tari/Nu-s oameni mici,

dar nu-s nici mari/Nu-s oamenirăi, ci toţi sunt buni/Sunt sănătoşişi nu nebuni/Nu-s oameni proşti,ci toţi deştepţi/Sunt avansaţi, şi nuinepţi/Nu sunt bogaţi, dar nici să-raci/Nu-s cârmuiţi şi nici cârmaci.”(p. 93) Gh. Râmboiu-Bursucani îşisupraveghează continuu – ţinuta –versurilor sale, ordinea, rigoareaprozodică şi, mai ales, echilibrul al-ternanţelor care sugerează clari-tate, atitudine şi reflexivitate.

Aşadar, poetul Gh. Râmboiu-Bursucani atacă frontal şi vădit di-verse registre expresive binecontrolate, graţie unei calităţi lite-rare însuşite de-a lungul vieţii. Oasemenea poezie izvorâtă dintr-onecesitate organică merită apre-

ciată, înainte de toate, valoarea eiintrinsecă şi implicativă. Maiadaug faptul că poetul şi prietenulnostru, prin acest volum – scris îndulcele stil clasic, adâncit în sine, ecu sufletul transpus în conotaţiispirituale.

„Simt cum din mine viaţa, încet,încet se scurge/Cum din trupu-isufletu-i pregătit să zboare/Sprecer sau cine ştie, spre altă întru-pare/Lăsând trupul instanţei, pu-terii De mi- urgice./Zădarnic ceretrupul la suflet îndurare/Trupulbătrân şi gârbov, sufletul veşnictânăr/Nu mai pot fi un cuplu, tru-dind umăr la umăr/Nepotrivireanaşte cumplită separare.” (p. 92)

Fulguraţii...Continuare din pagina 9

37


Eveniment

Activitatea culturalătârgovişteană a consem-nat în luna noiembrie,printre altele, un impor-tant act artistic. Acesta aconstat în vernisajul şiexpoziţia de grup cares-au derulat la galeriile

„Sever” din CentrulVechi al Târgoviştei, rea-lizate de trei cunoscuţi şiexcepţionali artişti ai Ce-tăţii. Astfel, pictoriiMihai Şerbănescu şi Va-letin Iordănescu, au în-nobilat simezele gale -riilor cu noi şi valoroaseproducţii personale. Ală-turi de ei s-a aflat origi-nalul şi talentatul poet

Ioan Viştea, care şi-a eta-lat cu acest prilej rodulunei alte pasiuni ale sale,prin realizarea unui sub-til ansamblu de sculpturăîn lemn şi bronz. Inedituleveniment a suscitat unreal interes în rândul cu-

noscătorilor şi a „consu-matorilor” de artă.Galeriile „Sever” au de-venit astfel, în lunaaceasta, pentru foartemulţi târgovişteni, unspaţiu elevat şi deconec-tant de petrecere a tim-pului liber şi de anihilarea angoaselor noastreexistenţiale, din ce în cemai bulversante. IIV

Inedită „trilaterală“

l a G a l e r i i l e „ S e v e r “

El este Oşan

38


Eveniment

Poate mai reprezenta-tiv ca oricând, anulacesta, Societatea Scrii-torilor Târgovişteni aparticipat la Târgul decarte Gaudeamus (18-21noiembrie 2010), într-o

puternică formaţie scrii-toricească, din ea făcândparte scriitori din Basa-rabia, Târgovişte şi dinŢară. Printre cei cu cărţiîn standul Editurii Bi-

bliotheca pot fi enume-raţi (în ordinea calenda-ristică a prezentării)scriitorii Dan Gîju, Flo-rea Turiac, Grigore Gri-gore, George Anca,Victor Davidoiu, Mihai

Stan, George Toma Ve-seliu, George Coandă,Victor Petrescu, LiviuGrăsoiu, Mihai Cimpoi,Iulian Filip, Victor Ro-manciuc, Ianoş Ţurcanu

şi, nu în ultimul rând,prozatorul Mircea HoriaSimionescu (surprizatârgului) prin masiva sacarte de poezie, „Versuride folosinţă limitată”.

Au fost de faţă impor-

tanţi scriitori ai literatu-rii noastre actuale, ceşi-au exprimat opiniileprivitoare la cărţile pre-zentate. Formaţia târgo-vişteană a fost însoţită la

Bucureşti şi de alţi scrii-tori dâmboviţeni,avându-l alături pe dom-nul Mircea Niţă, directo-rul Centrului Judeţeande Cultură.

De remarcat aportul

în cadrul Târgului şi astandului amenajat deComplexul Muzeal „Cur-tea Domnească” din Târ-govişte, intitulat „Oistorie a tiparului”. IIV

Târgovişteni la Târgul Gaudeamus

39


Antologia „Climate literare“

Ion Iancu Vale pag. 3, 37, 38Adrian Marino 5Mircea Horia Simionescu 6Theodor Codreanu 7Victor Sterom 9Iulia Barcaroiu 10Mihai Antonescu 11Ion Ion 13Lucian Gruia 14Mircea Cotârţă 15, 24Nicolae Bălaşa 16Melania Cuc 17Ana Hâncu 18Sanije Gashi 19

Nicolae Nicoară Horia 19Dimitrie Grama 20Victoria Duţu 21Grigore Grigore 22Dan Gulea 23Gheorghe Palel 25Elena Buică 26Adrian Dinu Rachieru 27Ion Rotaru 29Filip Kollo 30Ioan Ţepelea 31Aida Popescu 32Monica Mureşan 33Elena Savu 35

În acest număr au semnat...

Adresa redacţiei principale:Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane: 0722 702 578, 0741 732 122

E-mail: [email protected]

0730 863 602 � [email protected] � Culegere text: Reta Sofronie � Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Tehnoredactare:

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, TurnuSeverin, Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Oradea, Ploieşti); - Alte ţări: Canada, Danemarca, Elveţia,Franţa, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, Republica Moldova, Serbia, S.U.A., Ucraina.Fotoreporter: Tiberiu Rusescu

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prinCentrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa

S-au împlinit cinci ani de apari-

ţie neîntreruptă a publicaţiei noas-

tre. Cu această ocazie se vor edita

două antologii „Climate literare“,

una de poezie, iar cealaltă de proză.

Se preconizează ca în paginile an-

tologiilor respective să fie inserate

producţii proprii ale tuturor auto-

rilor care au publicat până în pre-

zent în revistă. Specificăm că se pot

folosi materiale deja apărute, sau

altele mai noi, în funcţie de prefe-

rinţa fiecăruia.

În consecinţă, facem, pentru în-

ceput un apel, ca cei care doresc să

se regăsească într-una dintre aceste

antologii, să ne transmită un acord

de participare.

Vom reveni cu amănunte.

Redacţia

Antologii „Climate literare“

40


Gardă la cuvânt

Radu Mihai CrişanVII. Domnule Radu

Crişan, pasionaţi amun-doi de dialog, nici n-ambăgat de seamă cum în-aintează timpul. Mai dis-punem doar de câtevaminute.

Aşadar, mulţumindu-vă pentru participarea laemisiune, vă rog, lămuri-ţimă două lucruri:primo: De ce marelegeniu al scrisului, Emi-nescu, dacă a vrut într-adevăr să laseposterităţii un testa-ment, nu şi l-a redactatsingur, de-a ajuns acumnecesar să i-l întocmiţidumneavoastră;

- secundo: Care este,până la urmă, “testa-mentul” politic emines-cian?

Distinsă doamnă,După cum recunoaşteţidumneavoastră foartejust, Mihai Eminescu ră-mâne, fără îndoială, unmare geniu scriitoricesc.

Cu siguranţă, oricemesaj ideatic ar fi doritsă adreseze semenilorsăi, el însuşi era cel maiîn măsură să-l formuleze.

Eminescologi ale că -ror cercetări consacratevieţii şi operei sale, leconsider vrednice detoată atenţia, ne dezvă-luie faptul că strategia de

creaţie pe termen lung alui Eminescu era ca, maiîntâi (adică în anii ten-sionaţi ai muncii de re-dactor) să-şi elaborezeîntregul arsenal de idei,urmând ca, pe urmă, înpartea a doua a vieţii (pecare şi-o dorea pe cât po-sibil mai tihnită), să-şiasambleze ideile, înche-gând astfel cel puţin câteun tratat ştiinţific în fie-care domeniu pe care l-aaprofundat.

Destinul însă, l-a îm-piedicat să-şi poată îm-plini a doua parte avisului; în schimb, ne-afăcut nouă favoarea săfim beneficiarii finaliză-rii, pot spune depline, acelei dintâi.

Iniţial m-am străduitsă înfăţişez icoana uni-tară a gândirii sale eco-nomice şi, cu vremea,avansând în lucru, amînceput să devin tot maiconştient de interdisci-plinaritatea şi organici-tatea întregii opere.

Identificând în arhi-tectonica acesteia, eco-nomicul ca bază deraţionare şi politicul caloc geometric, am simţitcă ar fi imoral din parte-mi să nu împărtăşesc se-menilor aceastăquintesenţă, sub formăde material unitar.

Aşa s-a născut, caasamblare logică de ideicitate, cartea despre care

vorbim acum.În privinţa răspunsu-

lui la cea de-a doua în-trebare, pentru a măîncadra în puţinele cliperămase, cu permisiuneadumneavoastră, voi citimicul text eminescian depe prima copertă a cărţii:

„Nu voim să trăimîntr-un stat poliglot,unde aşa numita patrieeste deasupra naţionali-tăţii.

Singura raţiune de a fia acestui stat, pentru noi,este naţionalitatea lui ro-mânească. Dacă e vorbaca acest stat să încetezede-a mai fi românesc,atunci o spunem dreptcă ne este cumplit de in-diferentă soarta pămân-tului lui.

Voim şi sperăm nu oîntoarcere la un sistemfeudal, ce nici n-a existatcândva în ţara noastră, cio mişcare de îndreptarea vieţii noastre publice, omişcare al cărei punct devedere să fie ideea destat şi de naţionalitate”.

Vă mulţumesc la rân-dul meu.

Dacă tendenţele şiideile noastre se potnumi reacţionare, epitetcu care ne gratifică ad-versarii noştri, aceastăreacţiune noi n-o admi-tem decât în înţelesul cei-l dă fisiologia, reacţiu-nea unui corp capabil dea redeveni sănătos con-

tra influenţelor strică-cioase ale elementelorstrăine introduse înlăun-trul său.

DA! SUNTREACŢIONAR!

ÎnviereaNeamului întruMihai EminescuŢara nu mai poate

merge cu această organi-zare favorabilă reputaţii-lor uzurpate, fără depericolul de-a înceta săfie ţară românească.

Reacţie ca încercare aunei reconstrucţiuni is-torice anterioare fana-riotismului, nu mai e cuputinţă în România şi nusuntem utopişti pentru acere ceea ce n-ar fi cu pu-tinţă nici pentru Dumne-zeu din ceruri.

În ţara noastră e deajuns dacă se asigură în-aintarea meritului şi amuncii; e destul atâta, şinumai pentru atâta se cerereorganizarea socială.

„Reacţiune! Reac-ţiune! Iată cuvintele ma-gice ce trebuie să nespulbere în ochii ţării,iată acuzarea, pururireînnoită”.

„Noi declarăm, şiaceasta din toată putereaconvicţiunii noastre, căsuntem liberali în toatăputerea cuvântului şi întot adevărul său.

Va urma

„Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive,iată răul organic, în contra căruia o organizare bună

trebuie să găsească remedii.“

Testamentul politic allui Mihai Eminescu (9)

36 ion iancu valeclimate.literare.ro/arhiva/36.pdf · perindat de-a lungul vre-mii prin mintea lui,...

Documents