DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859

ANUL XXIV NR. 33 (1.319) 26 AUGUST – 1 SEPTEMBRIE 2015 24 PAGINI 1,20 LEI EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

4 SEPTEMBRIE – ZIUA TIPOGRAFILOR MILITARI

10

Foto

: can

oeph

otog

raph

y.co

m \

Balin

t Vek

assy

(ICF

)

Militari din Italia, Spania, Forţele Terestre ale SUA şi din Batalionul 300 Infanterie Sfântul Andrei, din Galaţi, participă, săptămâna aceasta, în

Poligonul Smârdan, la exerciţiul multinaţional Swift Response 15. Acesta se desfăşoară în patru ţări europene, în perioada 17 august-13 septembrie, şi reuneşte paraşutişti din 11 ţări membre ale Alianţei Nord-Atlantice.

La exerciţiul care se desfãşoară în Bulgaria, Germania, Italia şi România, participă peste 4.800 de militari din Bulga-ria, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Spania şi Statele Unite ale Americii.

Swift Response 15 este cel mai mare exerciţiu NATO aero-purtat, desfăşurat pe continentul european de la încheierea Războiului Rece.

Exerciţiul a fost creat pentru a integra forţele de răspuns rapid ale mai multor naţiuni, care să acţioneze în comun şi să confirme capacitatea Alianţei Nord-Atlantice de a desfăşura rapid trupe şi de a contribui la menţinerea unei Europe pu-ternice şi sigure.

Corpul XVIII Aeropurtat constituie Forţa de Răspuns Global a SUA, cu misiunea de a putea fi desfăşurat rapid, la ordin, în orice punct de pe planetă.

Oamenii turnului de control

8

În luptă cu secundele pentru viaţă

De curând, s-au împlinit 100 de ani de la apariţia primei căşti militare din epoca modernă. Colecţia

locotenent-colonelului Adrian Negoiţă deţine 58 de căşti militare, din 19 state.

Controlorii de trafic aerian sunt o piesă importantă în marele angrenaj al lumii nevăzute a aviaţiei. Pe unii

doar îi zărim prin geamurile turnurilor de control. Pe alţii… niciodată.

Exerciţiu NATO la Smârdan

Medicii militari ai Secţiei Unitate Primiri Urgenţe (UPU) din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central

Dr. Carol Davila (SUUMC) sunt primii care încep bătălia dintre viaţă şi moarte.

12-13

FOTOREPORTAJ AZIMUT

O pasiune cazonă

INSTRUCŢIE

AUR MONDIAL LA KAIAC-CANOE

23

Swift Response 15 include mai multe asalturi aeropur-tate, care vor avea loc aproape simultan în poligoanele Smârdan, din România, Hohenfels, din Germania, Novo Selo, din Bulgaria, unde se vor desfăşura şi antrenamente ulterioare.

Contingentul multinaţional care se antrenează în România este format din militari italieni din Regimentul 187 Infanterie Aeropurtată, militari spanioli din Brigada 6 Aeropurtată şi militari americani din Corpul XVIII Aeropurtat, din Brigada 1 Luptă a Diviziei 82 Aeropurtate şi din Batalionul 1 al Regimentului 75 Rangers.

Observatorul militar Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015 2

EVENIMENTuPerformanţă. Caporalul Bogya Tamas, cercetaş la

Batalionul 317 Cercetare Vlădeasa şi voluntar Invictus România, a câştigat, de curând, maratonul Wild Race. Pe un traseu care a măsurat 40,3 kilometri, având o diferenţă de nivel de 2.249 metri, tânărul cercetaş a arătat că este un

demn reprezentant al unităţii de elită din care face parte şi un excelent promotor al cauzei inimoşilor invictuşi. Fe-licitări camaradului nostru pentru performanţa obţinută!

uMemoria eroilor, cinstită în Banat. La Timişoara au avut loc joi, 20 august, manifestări dedicate eroilor şi veteranilor Regimentului 6 Artilerie Grea şi urmaşilor acestora. La eveniment au participat reprezentanţi ai Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, filiala Timiş, Muzeului Banatului, din Timişoara, precum şi militari din Brigada 18 Infanterie Banat. După oficierea serviciului religios la Biserica militară din garnizoană, profesorul Laurenţiu Mihoc şi locotenentul (ret) veteran de război Constantin Călina au susţinut alocuţiuni. La final, au fost depuse coroane de flori la placa de comemorare din incinta Muzeului Banatului. Dislocat la 19 august 1944 în localitatea Podul Iloaiei, din judeţul Iaşi, Regimentul 6 Artilerie Grea a participat la confruntările armate de pe timpul ofensivei sovietice şi, ulterior, în luptele de elibe-rare a teritoriului naţional din localităţile Turda, Aiud şi Cluj. (Daniel Pîrvu)

uRecunoştinţă. Recent, comandantul Centrului Mi-litar Judeţean Vâlcea (CMJ), colonel Cristian Poienaru, în-soţit de locotenent-colonelul Octavian Giurcă, plutonie-rul-adjutant Florian Bornea şi primarul comunei Vlădeşti, din judeţul Vâlcea, inginer Sorin Ghiţă, au fost alături de plutonierul-adjutant principal (ret) Gheorghe Marin Ru-xanda, veteran al celui de Al Doilea Război Mondial, la împlinirea vârstei de 100 de ani. Cu această ocazie, săr-bătoritului i-au fost adresate felicitări şi înmânate mai multe diplome aniversare din partea secretarului de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creş-terea calităţii vieţii personalului, Otilia Sava, preşedinte-lui Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, general (ret) Marin Dragnea, comandantului garnizoanei Râmni-cu Vâlcea, colonel Dan Marin, şi comandantului CMJ Vâl-cea, colonel Cristian Poienaru. Cu ocazia aniversării ve-nerabilei vârste de 97 de ani, joi, 20 august, locotenent-colonelul Cristian Blaiu, locţiitorul comandantului Bata-lionului 812 Infanterie Bistriţa, a fost alături de reprezen-tanţi ai autorităţilor publice locale în localitatea Orosfaia, comuna Milas, din judeţul Bistriţa-Năsăud, la domiciliul plutonierului-adjutant principal (ret) Vasile Vereş, vete-ran al celui de Al Doilea Război Mondial. Sărbătoritul a fost felicitat şi i-a fost acordată o diplomă aniversară din partea comenzii Brigăzii 81 Mecanizata General Grigore Bălan. Nici veteranii de război din Banat nu au fost ne-glijaţi. Săptămâna trecută, locotenent-colonelul Mihai Ionică, din Centrul Militar Zonal Timiş, însoţit de repre-zentanţi din aceeaşi instituţie, l-au vizitat la domiciliu pe sublocotenentul (ret) Iosif Heghes, veteran de război din Timişoara, care a împlinit, în această lună, vârsta de 101 de ani. Un eveniment similar s-a desfăşurat şi în cen-trul ţării. Joi, 20 august, militari din Brigada 2 Vânători de Munte Sarmizegetusa, din Braşov, s-au aflat alături de veteranul de război sublocotenent (ret)  Neculai Lunca, din oraşul de la poalele Tâmpei, la sărbătorirea venerabi-lei vârste de 96 de ani. Deoarece chiar în dimineaţa zilei sale de naştere venerabilul veteran de război a suferit un mic accident casnic, echipa formată din preotul militar Bogdan Oancea, maiorul Ionuţ Chivu şi sublocotenentul Ana-Maria Nistor, din comandamentul brigăzii, l-a vizitat pe acesta la Spitalul de Urgenţă din Braşov. Aceştia l-au felicitat cu ocazia zilei sale de naştere, i-au oferit cadouri şi i-au transmis, din partea comandantului marii unităţi braşovene, general de brigadă Tudorică Petrache, mesa-jul de apreciere şi mulţumire pentru sacrificiul personal adus ţării în anii de război, cele mai sincere felicitări cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 96 de ani şi, bine-înţeles, însănătoşire grabnică. Vizita a fost un bun prilej pentru veteran în a depăna crâmpeie din amintirile de pe front şi să rememoreze atât ororile războiului, cât şi spiritul de sacrificiu al militarilor români în cel de Al Doi-lea Război Mondial. (Locotenent-coloneii Radu Sichim şi Dorinel Cotea, maior Florentin Duman, locotenent Andreea Bîrzu)

GARNIZOANA ROMÂNIA

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

DIXI !România şi-a asumat, odată cu aderarea la NATO şi UE, valorile democratice. De aceea, trebuie să fim în continuare vigilenţi şi să prevenim acţiunile şi iniţiativele ce reprezintă atacuri la statul de drept şi la democraţie.

Foto

: Bog

dan

Mov

ilean

u

Klaus IohannisPreşedintele României

uPolonia. Forţele Aeriene române au participat, în zilele

de 22 şi 23 august, la Radom International Air Show, pe

aerodromul Sadkow/Radom, Po-lonia, cu două aeronave MiG-21

LanceR, de la Baza 86 Aeriană, şi o aeronavă C-27J Spartan, de

la Baza 90 Transport Aerian, la zboruri demonstrative şi la o

expoziţie statică. La eveniment, organizat de Forţele Aeriene

poloneze, au fost prezente 260 de aeronave civile şi militare din

19 ţări. Prima zi a spectacolului aeronautic a adus peste 80.000

de vizitatori.

Întrevedere bilateralăMinistrul apărării naţionale, Mircea Duşa, s-a întâlnit joi, 20 august, la sediul MApN, cu omologul său din Republica Moldova, Anatolie Şalaru.

Întâlnirea de astăzi se constituie într-o etapă superioară în consoli-

darea dialogului politico-mi-litar la nivel înalt între statele noastre şi un bun prilej pentru realizarea unui schimb de opinii referitoare la stadiul şi perspectivele cooperării milita-re bilaterale şi în formate mul-tilaterale, a declarat ministrul Mircea Duşa.

Pe agenda discuţiilor s-au regăsit teme referitoare la situaţia de securitate regio-nală, cooperarea bilaterală în domeniul apărării, dar şi co-operarea în cadrul iniţiativelor regionale şi organizaţiilor internaţionale, cu accent pe dimensiunile NATO şi UE.

În acest context, ministrul apărării naţionale a subliniat că România contribuie în mod activ la consolidarea coope-rării Alianţei Nord-Atlantice

cu Republica Moldova atât în cadrul oferit de Platforma pentru Interoperabilitate, cât şi în implementarea Iniţiativei de Consolidare a Capacităţilor de Apărare (Defence Capability Building/DCB). Ministrul Mircea Duşa a salutat înfiinţarea Biroului NATO de legătură la Chişinău, anunţând că ţara noastră va participa cu un expert în cadrul acestei struc-turi, care are rolul de a acorda asistenţă autorităţilor militare din Republica Moldova în do-meniul evaluării ameninţărilor strategice şi a riscurilor militare.

De asemenea, oficialul român a declarat că ţara noas-tră încurajează participarea Republicii Moldova în cadrul iniţiativelor regionale din sud-estul Europei, în scopul creş-terii vizibilităţii şi conturării profilului Armatei Naţionale în plan regional.

În ceea ce priveşte par-cursul european al ţării ve-cine, ministrul Mircea Duşa a reafirmat sprijinul pentru o angajare mai intensă a Republicii Moldova în acti-vităţile şi acţiunile derulate sub egida Politicii de secu-ritate şi apărare comună (PSAC), ca parte importantă a procesului de integrare europeană.

Cei doi oficiali au mai discutat despre activităţile de instruire în comun a unităţilor din cadrul categoriilor de for-ţe. Ministrul Duşa a apreciat că astfel de activităţi practice sunt în beneficiul ambelor armate, propunând continu-area participării cu echipe de ofiţeri şi subofiţeri ai Armatei Naţionale a Republicii Moldova la viitoarele exerci-ţii naţionale desfăşurate de Armata României. n

Foto

: plu

toni

er-a

djut

ant E

ugen

Mih

ai

Colonel (ret) Victor Neghină

Pentru al doilea an con secutiv, o delegaţie a Aca demiei Forţelor

Terestre Ni colae Bălcescu (AFT), forma-tă din studenţii fruntaşi Andrei Roşu, Georgiana Brânzea şi Ionuţ Pop, co-ordonată de căpitanul Iulian Cătălin Ştefănescu, a participat la Săptămâna inter na ţio nală de instrucţie şi exerciţii a cadeţilor.

Evenimentul, organizat de Acade-mia Militară a Turciei, în perioada 9-18 august, a reunit peste 100 de militari din 22 de ţări şi a cuprins mai multe competiţii militar-aplicative, desfăşu-rate în oraşele Ankara, Izmir şi Istanbul.

Activitatea a avut, în acelaşi timp, şi o componentă cul turală, scopul aces-tei întrevederi militare interna ţionale fiind acela de a promova prietenia şi cola borarea dintre participanţi, prin activităţi de so cializare, cunoaştere şi în ţelegere a tradiţiilor culturii locale şi a celor prezenţi la competiţie.

În acest sens, cei trei studenţii din AFT au prezentat participanţilor as-pecte importante din viaţa culturală şi tradiţiile istorice ale oraşului de pe ma-lul Cibinului, dar şi tradiţiile militare ale structurilor militare sibiene din cel de Al Doilea Război Mondial. n

Vizită oficialăŞeful Statului Major General (SMG),

general-locotenent Nicolae Ciucă, se află, în zilele de 25 şi 26 august, în Republica Federală Germania, la invitaţia omologului său, generalul Volker Wieker.

Programul vizitei include întrevederi cu oficiali militari germani şi vizitarea unor uni-tăţi militare.

De asemenea, şeful SMG va depune, în memoria soldaţilor căzuţi la datorie, o co-roană de flori la Memorialul Bundeswehr, monument construit în anul 1955, ca o măr-turie a faptului că armata este garantul pro-tejării libertăţilor fundamentale şi al păcii. n

Studenţi ai AFT, în Turcia

3Observatorul militarNr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015

GARNIZOANA ROMÂNIAu Misiune nouă în Afganistan. Vineri, 21 august, la

Târgu Mureş, a avut loc ceremonia de plecare în teatrul de operaţii din Afganistan a Grupului Românesc de Ope-raţii Speciale (ROU SOAG-2). Acesta va desfăşura, timp

de şase luni, misiuni de consiliere a forţelor naţionale de securitate afgane (ANSF), în cadrul operaţiei NATO Resolute Support Mission.

uStagiari la Breaza. Miercuri, 19 august, Colegiul Naţional Militar Dimitrie Cantemir, din Breaza, şi-a des-chis porţile pentru cei cinci stagiari care îşi desfăşoară activitatea de practică în Ministerul Apărării Naţionale, în cadrul programului Internship 2015, iniţiat de Guvernul României. Aceştia au avut posibilitatea să descopere activităţi specifice, care pun în valoare rigoarea militară, disciplina, performanţa şi să afle mai multe despre mo-mentele importante parcurse de-a lungul celor 103 de ani de existenţă a instituţiei de învăţământ militar din Breaza. Programul oficial de Internship al Guvernului României a ajuns la cea de-a treia ediţie. În primii doi ani, peste 180 de tineri au avut ocazia de a se alătura Executivului, lucrând atât la sediul central al Guvernului, cât şi în toate ministerele. În acest an, alţi 300 de studenţi

şi tineri absolvenţi au prilejul să facă parte din adminis-traţia centrală, în 77 instituţii centrale timp de două luni, să-şi valideze reuşitele academice, să capete experienţă practică şi chiar să contribuie la eficientizarea aparatului administrativ, prin aportul lor de idei, iniţiative şi cunoş-tinţe actualizate.

u155 ani de existenţă. 30 august 1860 este mo-mentul de naştere al activităţii financiar-contabile mo-derne în Armata României. Prin Înaltul Decret nr. 417 din 30 august 1860, principele Alexandru Ioan Cuza decide reunirea într-un singur organism a armelor indenden-ţe şi administraţii ale armatelor Principatelor Unite ale Ţării Româneşti şi Moldovei, subordonat ministrului de Război, cu reşedinţa la Bucureşti. Noile atribuţii ale ofi-ţerilor însărcinaţi cu contabilitatea, casieria şi adminis-traţia unităţilor au fost precizate prin Ordinul de Zi pe Toată Oastea nr. 5, din 5 ianuarie 1861. La 9 octombrie 1862, prin Înaltul Decret nr. 202, a fost aprobată noua organizare a Ministerului de Război. A 2-a Direcţie – Administraţia Generală avea în structura sa a 2-a Divizie cu 1-a Secţie şi a 2-a Secţie, cu atribuţii pe linia finan-ciar-contabilă. Importanţa, rolul şi locul activităţii fi-nanciar-contabile din armată au fost recunoscute prin aprobarea Regulamentului asupra Serviciului Interior al Ministerului de Război în cadrul Administraţiei Centrale a Războiului, atunci când, la 20 mai 1891, a fost înfiin-ţată Direcţia Contabilităţii, Controlului şi Pensiilor. Ziua Financiarului Militar se sărbătoreşte, în fiecare an, la 20 mai, în conformitate cu prevederile Ordinului ministru-lui apărării naţionale nr. M 77/2006.

uProiect educaţional. În perioada 4 august-1 sep-tembrie, Consiliul Naţional al Elevilor demarează înscrierile pentru proiectul intitulat Ministru pentru o zi. Antrenând nouă ministere ca parteneri, proiectul are ca scop o mai bună conştientizare a atribuţiunilor şi responsabilităţilor pe care un lider implicat la nivel naţional le are, cât şi di-minuarea barierelor ce pot apărea între elevi şi mediul de-cizional. Acestei iniţiative, aflată la ce-a de-a doua ediţie, i s-a alăturat şi Ministerul Apărării Naţionale. Aplicaţiile sunt deschise oricărui elev din învăţământul preuniversitar care va completa un formular  pe platforma-suport a Consiliului Elevilor, www.wedu.ro, până la 31 august.

Foto

: Pet

rică

Mih

alac

he

Vineri, 21 august, s-au împli-nit 153 de ani de la înfiinţarea Corpului ofiţerilor sanitari ai armatei române.

Ziua Medicinei Militare

Aprecieri la final de mandat

Cu acest prilej, au fost organizate ceremonii la Monumentul Eroilor Sanitari şi la Monumentul de

la mormântul generalului de divizie medic dr. Carol Davila, unde au fost depuse şi coroane de flori.

La manifestările aniversare desfăşurate la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila (SUUMC), au luat parte şeful Statului Major General, general-locotenent Nicolae Ciucă, comandantul Comandamentului Logistic Întrunit, general-locotenent Cătălin Zisu, consilie-rul de stat la Departamentul de Sănătate Publică, Diana Loreta Păun, consilierul de stat la Secretariatul Consiliului Superior de Apărare a Ţării, general de brigadă Mihai Şomordolea, locţiitorul comandantului SUUMC pentru probleme de stat major şi împuternicit pentru a asigura în- Locotenent Narcis Răducu

Ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, l-a primit marţi,

25 august, la sediul MApN, pe amba-sadorul Regatului Belgiei la Bucureşti, Philippe Beke, care se află la final de mandat.

Cei doi oficiali au trecut în revistă principalele proiecte comune şi au subliniat că relaţia dintre Bucureşti şi Bruxelles s-a evidenţiat, în aceşti ani, printr-o colaborare fără precedent în plan politico-militar.

Mircea Duşa a apreciat efortu-rile Belgiei în procesul decizional al Alianţei, dar şi în sporirea rolului Agenţiei Europene de Apărare (EDA) în cadrul UE, ca factor determinant în facilitarea cooperării în domeniul ca-pabilităţilor militare.

Relaţiile bilaterale dintre cele două ţări constituie o premisă solidă pentru contu-rarea unor poziţii comune în ceea ce pri-veşte identificarea unor soluţii pertinente la evoluţiile recente din Estul Ucrainei.

Totodată, ministrul Mircea Duşa a arătat disponibilitatea părţii ro-mâne de intensificare a cooperarării militare, în special în domeniile stra-tegiei de reasigurare a aliaţilor din flancul estic, pregătirii şi instruirii în comun a trupelor, întrebuinţării forţelor şi participării la acţiuni mul-tinaţionale.

La final, oficialul român i-a urat ambasadorului Philippe Beke succes în activitatea diplomatică viitoare. n

deplinirea atribuţiilor funcţiei de şef al Direcţiei Medicale, colonel medic dr. Constantin Ştefani, personalităţi din mediul academic, precum şi cadre militare în activitate, în rezervă şi în retragere din structurile aflate în subordinea Direcţiei Medicale a MApN.

În acelaşi cadru festiv, a avut loc ceremonia solemnă de conferire de decoraţii şi distincţii, precum şi cea de avansa-re înainte de termen a unor cadre militare, cu prilejul săr-bătoririi Zilei Medicinei Militare. Depunerea de coroane de la bustul fondatorului medicinei militare, situat în incinta SUUMC, a încheiat seria manifestărilor aniversare. n

Observatorul militar Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015 4

INSTRUCŢIE

Chiar dacă avionul C-130 Hercules nu mai este la prima tinereţe, robusteţea şi misiunile pe care le execută cu regularitate atrag încă personal care să-l exploateze.

Din cabina Hercules-ului

Avionul C-130 Hercules este una dintre aerona-vele de bază ale Forţelor

Aeriene Române. Aşa că mi-am îndreptat paşii către Baza 90 Trans-port Aerian ca să aflu noutăţi des-pre militarii ce îl folosesc şi am vizi-tat Escadrila 901 Aviaţie Transport Strategic, care are în dotare acest tip de avion. Aici este tot timpul activitate. Şi la ora documentării mele, un Hercules se afla într-o mi-siune, în Portugalia. Am găsit alţi militari care se pregăteau pentru noi misiuni, fie la sală, fie la avion sau la hangar.

Căpitan-comandorul Florin Neagu este încadrat pilot-şef la Es-cadrila 901 Aviaţie Transport Stra-tegic. Are 42 de ani şi este la Hercu-les din 2003. Are aproximativ 1.500 de ore de zbor, din care, pe acest tip de avion, 1.150. Anul acesta a adunat aproximativ 100 de ore de zbor. A îndeplinit misiuni de trans-port în teatrul de operaţii din Afga-nistan, în Portugalia, la camarazii ce se pregătesc pe avioanele F-16, plus în ţară, cele obişnuite.

Consideră că toate activităţile de zbor sunt frumoase, fiecare având specificul şi complexitatea ei. Cele mai grele misiuni pe care le-a executat au fost legate de re-patrierea militarilor căzuţi la dato-rie în teatrele de operaţii.

Chiar dacă nu este o aeronavă nouă, cu ea mi-am făcut majo-ritatea orelor de zbor, a declarat căpitan-comandorul Neagu. De fiecare dată ai de învăţat câte ceva, ai standarde de atins şi de menţinut. Aici nu poţi să vorbeşti de plafonare, de lipsă de interes sau de stimulare

lucian.irimia@presamil.roPlutonier-adjutant Lucian Irimia

Foto: Lucian Irimia

Meseria de pilot de aviaţie de transport îmi aduce satisfacţii atât profesionale, cât şi financiare. Am avut momente când am vrut să plec la aviaţia civilă, dar am decis să rămân şi nu îmi pare rău. Cel mai frumos la acest tip de avion este atunci când poţi să execuţi toate misiunile pentru care a fost construit.

Sunt navigator şi, din 2003, fac parte din Escadrila 901 Aviaţie Transport Strategic. Am acumulat aproximativ 2.000 de ore de zbor. Am terminat şcoala militară în 1993, am fost la Borcea la aviaţia de cercetare-bombardament. Mă ocup de planul de zbor, documentele de transport, coordo-nate, hărţi. Îmi place meseria mea, zborul. De aceea mi-am ales aviaţia. Ne-au venit doi tineri, care s-au brevetat deja. Îi ajutăm să se integreze, să înveţe şi în scurt timp să putem să ne bazăm pe ei.

Trecerea de la IAR-99 Şoim la C-130 Hercules nu a fost uşoară. Hercules-ul este un avion complex, dar, cu insistenţă, perseverenţă şi cu ore de zbor, ajungi să îl pilotezi frumos.

Locotenent-comandorEmil Băjinaru

Locotenent-comandorCătălin Ene

Locotenent-comandorMihai Manolache

pentru a executa următoarea misiu-ne. Rutina nu are ce căuta în meseria noastră.

Locotenent-comandorul Emil Băjinaru, ajuns la escadrilă în 2004, este comandant de echipaj pe C-130 Hercules de aproximativ doi ani. Are aproape 2.000 de ore de zbor în cariera sa, cele mai multe pe acest tip de aeronavă. La înce-put a fost greu, erau mulţi piloţi, avioane puţine, misiuni multe. Aşa că a luat-o de jos. A răzbit greu în primii ani. A zburat cu Hercules-ul în Irak, Afganistan, Libia, Turcia, Danemarca, Italia şi Portugalia.

Cel mai frumos zbor a fost anul trecut, de Ziua Porţilor Deschise, când familia mea a zburat cu mine. Eu la manşă, ei în spatele meu. Le-a plăcut şi m-am simţit împlinit. Două lucruri din viaţa mea s-au unit, avio-nul preferat şi familia, a spus locote-nent-comandorul Băjinaru.

şi, automat, se acumulează expe-rienţă. Pe cei tineri veniţi în escadrilă îi încurajează să înveţe mult şi este lângă ei să îi ajute.

Este adevărat că eşti predispus la rutină. De exemplu, când mergem în Afganistan... Se zboară pe acelaşi traiect. Atunci pot apărea probleme. Şi muncim să nu cădem în această capcană. Să nu mai vorbim de viaţa dintr-o bază aeriană de acolo. Chiar

Locotenent-comandorul Mihai Manolache este la escadrilă din 2009, are 32 de ani şi este pilot pe C-130 Hercules. Este de loc din Va-slui, absolvent al Colegiului Naţional Militar Ştefan cel Mare şi al Academi-ei Forţelor Aeriene Henri Coandă. Pe Hercules a atins 500 de ore de zbor. A executat misiuni de zbor la Kabul şi Kandahar, în Portugalia, lansări de paraşutişti, transport materiale şi personal în ţară.

Iniţial, şi-a dorit să ajungă pilot pe supersonic. Apoi, s-a reorientat spre Hercules C-130. Crede că orele pe care le-a acumulat nu sunt sufici-ente pentru a spune că-l stăpâneşte. Momentan, este copilot şi speră ca, în viitorul apropiat, să ajungă co-mandant de echipaj. Consideră că, prin proiectare, C-130 ajută pilotul.

Chiar dacă nu este un avion la pri-ma tinereţe, te atrage la el diversitatea de misiuni pe care le execută, a decla-rat locotenent-comandorul Manola-che. Lucrezi cu o mulţime de oameni, participi la foarte multe exerciţii şi, în primul rând, te cucereşte zborul.

A dus şi a adus mulţi militari din teatrele de operaţii. Unii erau la primul zbor, le era frică, alţii, cu mai multă experienţă. A vorbit cu ei, le-a explicat despre avion. Camarazii au fost interesaţi de meseria lor. După aceea, începătorii căpătau mai mul-tă încredere, se relaxau şi se bucurau de zbor. n

Pentru el, nu este nicio diferen-ţă între pregătirea zborului dintr-o misiune obişnuită şi cea pentru un miting aviatic. Tot timpul trebuie concentrare, seriozitate, atenţie şi responsabilitate. Se zboară mult

dacă stăm puţin, ca timp, am prins vreo patru atacuri cu rachete. Am văzut oameni răniţi. Dar nu ai ce face, asta ne este meseria, mergem înainte, a încheiat locotenent-co-mandorul Emil Băjinaru.

Observatorul militar 5Nr. 33 /26 august – 1 septembrie2015

ANIVERSARE

Irina-Mihaela Nedelcuirina.nedelcu@presamil.ro

Foto: Petrică Mihalache

Un angrenaj cu randament impresionantBaza 3 Logistică Teritorială Marea Neagră sărbătoreşte, la 1 septembrie, 5 ani de la înfiinţare. Tot atunci, va primi şi Drapelul de Luptă acordat prin Decretul prezidenţial nr. 441.

Omul este cea mai valoroasă resursă pe care, în calitate de comandant, trebuie să o protejezi, să o înţelegi şi ajuţi la nevoie.

ColonelVeronel Clapon

În zona de sud şi sud-est ţării, structura militară care asigură sprijinul logistic,

prin gestionarea resurselor mate-riale la nivelul liniei trei şi patru, este Baza 3 Logistică Teritorială Marea Neagră din Mangalia, aflată în subordinea Comandamentului logistic întrunit. Iniţial, aceasta a fost creată, în 2007, ca un centru căruia i-au fost subordonate şase depozite. Apoi, din 2010, an în care s-a transformat în bază de sprijin logistic, alte unităţi şi subu-nităţi specializate în domeniu i-au fost subordonate. Astăzi, prin cele 12 structuri – un depozit central, depozite mixte, depozite zonale şi birouri de transporturi militare –, gestionează stocurile operative şi strategice, asigură sprijinul logistic al structurilor de luptă şi de sprijin luptă, organizează şi conduce activităţile de scoatere din funcţi-une/declasare şi valorificare a bu-nurilor materiale, de menţinere în stare de funcţionare a echipamen-telor militare, de operaţionalizare şi menţinere la operaţionalizare a structurilor logistice puse la dis-poziţia NATO/UE.

Principala noastră grijă, spune comandantul, colonel Veronel Clapon, este de a asigura resurse-lor un sistem de siguranţă, protecţie şi regenerare, pentru a avea sta-bilitate tehnică pe mai mulţi ani. Nefiind încă resurse suficiente pentru a achiziţiona elemente, echipamente, materiale şi bunuri noi, o atenţie deosebită se acordă regenerării resursei prin reparaţii şi recondiţionări. Cu sprijinul CLÎ, baza face funcţionale toate dome-niile – în special cele de deservire,

transport, mentenanţă, pază şi apărare şi intervenţii în caz de incendiu – prin consolidare, adi-că luând dintr-o parte şi punând în alta, unde este nevoie pentru ca activitatea să se desfăşoare normal.

Pentru că majoritatea perso-nalului o constituie civilii şi solda-ţii şi gradaţii profesionişti, condu-

cerea bazei are în vedere stabilirea unor relaţii interumane bazate pe respect între oameni şi loialitate faţă de sistem.

În viaţă, nimic nu este simplu şi uşor, mai ales să construieşti colec-tive/structuri funcţionale, sublinia-ză colonelul Clapon. Deşi suntem la nivelul de civilizaţie în care înalta tehnologie a pătruns în toate sferele de activitate, deocamdată, fără om nimic nu se mişcă, nimic nu funcţionează, cel puţin la nivelul structurilor din logistica armatei române. Omul este cea mai valo-roasă resursă pe care, în calitate de comandant, trebuie să o protejezi, să o înţelegi şi ajuţi la nevoie.

Logisticienii sunt specialiştii care contribuie la succesul unei acţiuni militare din umbră. Sun-tem cei care, din spatele scenei facem ca lucrurile să se mişte şi să devină realizabile, spune locţiitorul comandantului bazei, colonel Sorin Panainte. Suntem cei al că-ror efort este adesea neperceput la reala dimensiune, suntem noi, oamenii care realizează sprijinul logistic zi de zi în toate domeniile lui funcţionale şi a căror satisfacţie şi motivaţie, raportate la sacrificiile şi anvergura efortului depus, sunt

greu de definit şi aproape insesi-zabile. Cariera militară mi-a oferit prilejul să cunosc realităţile atât din perspectiva militarului structurii luptătoare, cât şi a celui care a par-ticipat la misiuni în cadrul coman-damentelor multinaţionale în Irak şi Afganistan. Pot afirma cu tărie că nimic nu se compară cu ceea ce reprezintă munca, efortul şi sacrifi-ciile în structurile logistice.

Unităţile subordonate bazei sunt dislocate la distanţe mai mici sau

mai mari, în zone mai mult sau mai puţin izolate din judeţele Pra-hova, Vrancea, Brăila, Constanţa. Condiţiile de muncă şi viaţă nu sunt dintre cele mai bune, mai ales iarna. De obicei, unităţile sunt mici ca număr de personal şi întinse ca suprafaţă, astfel că volumul de muncă, în special pentru întreţinere, este destul de mare. În plus, activităţile specifice au gradul lor de periculozitate, fiind vorba de recondiţionarea unor tipuri de muniţii, primirea, recepţia, depozitarea, casarea acestora şi distrugerea în poligoa-ne speciale. De aceea, în astfel de unităţi, după cum spune şi un comandant, colonelul Eusebiu Chilat, rămân să lucreze doar cei pasionaţi, care au o chemare pen-tru activităţile periculoase. Despre unitatea la comanda căreia se află, un depozit mixt înfiinţat în 1939, comandorul Eusebio Ladaru spu-ne că este relativ mică din punct de vedere a numărului persona-lului, dar mare ca suprafaţă. Am în subordine un colectiv foarte bine pregătit, care conştientizează rolul şi misiunile unităţii, spune coman-dantul. Reuşim, cu sprijinul eşaloa-nelor superioare şi al specialiştilor acestora, să facem faţă cerinţelor actuale. Obiectivele permanente ale comenzii sunt realizarea unei unităţi de logistică cu un nivel ridicat de pregătire şi înzestrare,

asigurarea securităţii obiectivului şi menţinerea stării de operativitate a acestuia, depozitarea în siguranţă şi întreţinerea periodică a bunurilor materiale şi a muniţiilor, realizarea şi menţinerea capacităţii operaţio-nale şi coeziunii personalului.

Un alt comandant, colonelul Radu Ioniţă, este de părere că fie-care om excelează într-un anumit domeniu, iar măiestria unui lider constă în a pune omul potrivit la locul potrivit. Noi suntem cei ce trebuie să facem ca misiunile uni-tăţii să nu fie afectate. Nu trebuie să căutăm scuze, ci să găsim soluţii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, păstrarea unei stări ri-dicate a moralului şi eficientizarea proceselor tehnologice specifice unităţii, astfel încât permanent să progresăm.

Structurile din compunerea bazei au tradiţii militare cuprinse între 5 şi 94 de ani de activitate, iar personalul acestora a partici-pat la îndeplinirea misiunilor în teatrele de operaţii din Irak, Bos-nia şi Herţegovina şi Afganistan cu structuri de luptă, sprijin de luptă şi sprijin logistic, precum şi la încadrarea ENS/NRF – Elemen-tul Naţional de Sprijin în cadrul Forţei de Reacţie a NATO.

În luna septembrie, efec-tivele structurilor brigăzii incluse în pachetul de forţe

– detaşamentul îmbarcare-de-barcare CF şi echipa de control a mişcării – vor fi evaluate în cadrul unui exerciţiu cu termen scurt de notificare (ETSN), un nou tip de exerciţiu în care sunt antrenate şi evaluate structurile operaţionali-zate. În vederea menţinerii capa-cităţii operaţionale, militarii din compunerea acestora s-au instruit permanent, au participat la exer-ciţii desfăşurate în comun cu alte structuri similare, astfel încât să fie în orice moment pregătiţi să acţi-oneze într-un teatru de operaţii. n

Observatorul militar Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015 6

INSTRUCŢIE

Locotenent Narcis Răducunarcis.raducu@presamil.ro

Militarii din Centrul 13 Comunicaţii şi Informatică Colonel Gheorghe Vişata se pregătesc pentru exerci-ţiile viitoare.

Ritm alert de

transmisionist

Viaţa transmisioniştilor din cele două batalioane ale centrului

se desfăşoară după un tipar foarte bine stabilit: instrucţie, aplicaţii şi iar instrucţie. Chiar dacă pare greu la prima vedere, militarii s-au obişnuit să aibă un program încărcat. Nu i-am întrebat pe fiecare în parte ce îi motivează să continue ritmul alert în care îşi desfăşoară activităţile, dar cei intervievaţi au adus în discuţie un punct foarte important: pasiunea pentru arma comunicaţii şi informatică. Este normal să îţi doreşti să lucrezi într-un mediu stabil, unde să fii plătit corespunzător pentru eforturile pe care le depui şi să ai asigurat un trai decent, însă, dacă mai faci şi ceea ce îţi place, nu poţi să fii decât mulţumit şi să încerci să te perfecţionezi pentru a putea rămâne sau a deveni cel mai bun.

Vreau să precizez, încă de la început, că specificul unităţii pe care o conduc este puţin mai special. Spun asta pentru că misiunea noastră de bază este de a asigura sprijinul de comunicaţii şi informatică pentru Statul Major al Forţelor Terestre şi Componenta Operaţională Terestră. Pe lângă aceasta, toate materialele, echipamentele, sistemele de comunicaţii şi informatică nou intrate în înzestrarea Forţelor Terestre trec întâi pe la noi, iar apoi le distribuim către unităţile

ColonelTeodor Aldea

Sergent-major Vasile Radu-Stancu

Participăm activ la exerciţiile naţionale şi internaţionale. Anul acesta am dislocat tehnică în poligonul de la Cincu în cadrul Trident Joust 15. Avem tehnica şi echipamentele, spe-cialiştii şi pregătirea necesare pentru a putea face faţă ori-cărui tip de aplicaţie în care am putea fi solicitaţi.

Mi-am ales arma co-municaţii şi informatică pentru că sunt pasionat de calculatoare. Am considerat că în armată am mediul optim pentru a-mi dezvolta persona-litatea şi pentru a putea învăţa cât mai multe.

din ţară. De asemenea, cele care au nevoie de mentenanţă, reparaţie sau revitalizare atât de pe teritoriu, cât şi din teatrele de operaţii ajung tot aici, spune comandantul centrului, colonel Teodor Aldea.

Anul acesta, la exerciţiul Cetatea 2015, a fost pentru prima dată când au avut tehnică dislocată în afara unităţii, după o perioadă de cinci ani. Fondurile destinate instrucţiei au crescut, comparativ cu alţi ani, şi odată cu acestea s-a mărit şi numărul exerciţiilor, precum şi complexitatea lor. Astfel, unitatea a primit misiunea de a instala un centru de comunicaţii şi informatică al punctului de comandă al Componentei Operaţionale Terestre pe câmpul de instrucţie din Ghencea. Pentru dăruirea cu care s-au implicat şi au desfăşurat activitatea au primit aprecieri de la toate eşaloanele.

Acest exerciţiu tehnic a avut drept obiectiv general antrenarea structurilor de specialitate din Armata României în planificarea, proiectarea, implementarea, administrarea, operarea, mentenanţa şi asigurarea serviciilor de comunicaţii şi informatică, precum şi a securităţii informaţionale a sistemelor. Efortul general a fost pentru dezvoltarea viitoarelor capabilităţi destinate asigurării superiorităţii informaţionale şi decizionale, în vederea susţinerii opţiunilor militare de răspuns, în condiţiile escaladării unei crize în care inamicul poate utiliza în mod intensiv atacuri noncinetice în spectrul războiului electronic şi cibernetic.

Totodată, a reprezentat şi o bună ocazie pentru a vedea la lucru

echipamentele nou intrate în dotare. De-a lungul timpului, caracteristica principală la Cetatea a fost sprijinul eforturilor pentru iniţierea şi îmbunătăţirea programelor de dezvoltare la nivel strategic (RTP-RMNC, RRONS, INTRAMAN, RCSat, DELTA, VTC), cât şi a acelora dezvoltate de categoriile de forţe pentru realizarea de noi capabilităţi operaţionale (SCCAN, SCOMAR, Zimbrul, Jderul). În acest context general, testele de interoperabilitate au avut un pronunţat caracter tehnic. Experienţa dobândită a dus la completarea cerinţelor tehnice şi operaţionale pentru dezvoltarea noilor echipamente, sisteme şi reţele, precum şi elaborarea procedurilor specifice de exploatarea a acestora.

Sergentul-major Vasile Radu-Stancu este administrator securitate reţele şi unul dintre militarii care participă de fiecare dată la exerciţii.

Administrarea reţelelor presupune implementarea de politici de securitate sau crearea unora noi pentru a da un acces cât mai mic user-ului, astfel încât să nu poată accesa foarte multe resurse ale calculatorului. Lucrez pe o tehnică nou intrată în dotare, o reţea mobilă care se poate disloca în orice loc din ţară şi care se şi actualizează, în acelaşi timp, pe specificaţiile exerciţiului. Prin natura funcţiei, particip la aproape toate aplicaţiile. Anul acesta am fost timp de trei săptămâni la Trident Joust 15, unde am trăit o inedită experienţă.

Concomitent cu pregătirea permanentă a

serviciului de luptă comunicaţii şi informatică, militarii centrului se instruiesc şi pentru a acţiona cu forţe şi mijloace la exerciţiul Istria 15. De aceea, fiecare zi se traduce prin instrucţie, chiar dacă uneori se mai lovesc şi de diferite probleme, cele mai multe legate de lipsa resursei umane. n

Observatorul militar 7Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015

INSTRUCŢIE

Militari din toate categoriile de forţe se instruiesc la Focşani.

Lecţii învăţate la cald

Aproximativ 400 de mi-litari din 32 de unităţi participă, în perioada

17-26 august, la exerciţiul de si-mulare constructivă Justice Sword 15.1. Brigada 282 Infanterie Me-canizată Unirea Principatelor s-a constituit în structură principală de instruire, completată de mili-tari din Forţele Terestre, Aeriene şi Navale.

Chiar dacă nu presupune prezenţa trupelor în teren pentru trageri de luptă, antrenamentul este o probă de foc pentru statele majore ale unităţilor participante. În aceste zile, vor fi exersate me-tode de luare a deciziilor, folosind un suport tehnic asigurat de Centrul de Instruire pentru Luptă al Forţelor Terestre Getica, de la Cincu. La baza situaţiilor create va sta un scenariu fictiv, în care lecţi-ile învăţate în teatrele de operaţii sau poligoanele de instrucţie sunt reanalizate şi aplicate la nivel în-trunit, pentru a consolida nivelul de operaţionalizare al marii unităţi focşănene. În cazul unei situaţii reale, brigada poate fi dislocată în scurt timp într-o zonă de operaţii sau de responsabilitate pe teri-toriul naţional, pentru a executa acţiuni militare specifice.

Exerciţiul, de tip Joint, a avut drept obiectiv antrenarea capacită-ţii de luptă şi de reacţie a militarilor,

sonia.raicu@presamil.roPlutonier-major Alina-Sonia Raicu

Foto: locotenent-colonel Toni Ene

în condiţii similare câmpului de luptă. Pe parcursul exerciţiului am validat procedurile de operare şi s-a reuşit antrenarea personalului implicat în ducerea operaţiei de apărare. Acţiunile des schimbătoa-re create au pus în situaţii limită personalul şi au constituit un mijloc eficient de verificare a tim-pilor de răspuns şi de comunicare a deciziilor luate întrunit, la nivel de mare unitate, a spus generalul de brigadă Virgil-Ovidiu Pop, co-mandantul Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată şi director al exerci-ţiului.

Experienţa dobândită în teren este un punct forte în procesul de luare a deciziilor şi în conducerea nemijlocită a acţiunilor militare.

Analiza finală va avea loc la sfârşitul acestei săptămâni, iar echipa de observatori şi instruc-tori va dezbate plusurile, dar mai ales aspectele care au nevoie de îmbunătăţiri.

Pe parcursul exerciţiului, condus de Divizia 2 Infanterie Ge-tica, au fost urmărite antrenarea comenzii Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată în rezolvarea proble-melor de cooperare şi coordonare a acţiunilor militare cu structurile participante, perfecţionarea şi menţinerea deprinderilor coman-danţilor şi ofiţerilor din statele ma-jore în planificarea, conducerea şi executarea misiunilor proprii fiecărei structuri, perfecţionarea lucrului în echipă, precum şi a de-prinderilor individuale. n

Observatorul militar Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015 8

INSTRUCŢIE

Controlorii de trafic aerian fac par-te din lumea nevăzută a aviaţiei.

Controlorii de trafic aerian sunt o piesă importantă în marele

angrenaj al lumii nevăzute a aviaţiei. Pe unii doar îi zărim prin geamurile turnurilor de control. Pe alţii… niciodată. O meserie pe care unii nu ar înţelege-o, pentru că nu găsesc nimic inte-resant să priveşti la un ecran cu linii şi puncte, să comunici în-tr-un anumit limbaj şi… culmea, piloţii să te asculte. Şi, totuşi, meseria de controlor de trafic aerian are atractivitatea ei. Am aflat câteva din secretele aceste-ia de la militari ai Bazei 86 Aeria-nă, ce îşi desfăşoară momentan activitatea pe Aerodromul Mihail Kogălniceanu.

I-am prins pe interlocutorii noştri la intrarea în tură. Au fost uimiţi de cererea mea de a vorbi cu ei. Urmau să urce în turnul de control al aeroportului interna-ţional şi să-şi desfăşoare acolo activitatea pentru 24 de ore.

Locotenentul Alin Grosu este şef de tură la approach (n.r. -

lucian.irimia@presamil.roPlutonier-adjutant Lucian Irimia

Foto: Lucian Irimia

Am ajuns să-i cunosc pe piloţi după voce. Aşteptăm şi noi să apară avioanele F-16. O să fie sigur o schimbare în bine, inclusiv pentru controlorii de trafic aerian.

Îmi place această meserie, te ţine în priză tot timpul, este o provocare pentru mine.

LocotenentAlin Grosu

Sergent-major Ionel Niţu

structură ce se ocupă cu dirijarea aeronavelor de pe ruta de zbor spre zona de lucru a  aerodromu-lui). Lucrează la Baza 86 Aeriană din 2011, după ce, în 2010, a absolvit Academia Forţelor Ae-riene. Este de loc din Corabia, judeţul Olt. Funcţia pe care este încadrat presupune să asigure permanenţa în cadrul serviciului de luptă poliţie aeriană, unde, în caz de nevoie, trebuie să dirijeze avioanele care intervin pentru rezolvarea diferitelor situaţii. De asemenea, execută aceleaşi misiuni la zborurile de instrucţie, precum şi a celorlalte, care sunt în zona de responsabilitate a ae-rodromului unde îşi desfăşoară activitatea.

Suntem în număr mic, dar interacţionăm cu toţi cei legaţi de lumea aviaţiei, a declarat locotenentul Alin Grosu. Încă în-văţ. Aceasta este prioritatea mea acum, vreau să descopăr cât mai multe secrete ale meseriei. 24 de ore în turnul de control sunt destul de obositoare când este o zi plină de zbor, dar suntem pregătiţi şi nu sunt probleme. Pentru acest lucru ne-am antrenat. Oarecum, suntem şi noi de strajă la marginea ţării.

Pe Aerodromul Mihail Kogăl-niceanu, cooperează foarte bine cu controlorii civili de trafic ae-rian. Cu toate că sunt multe zbo-ruri şi activităţi numeroase, lu-crurile decurg normal. Periodic, controlorii de trafic aerian au

întâlniri cu piloţii. Au loc discuţii constructive, fiecare îşi spune părerea şi se aduc argumente. Se stabileşte ce se poate îmbunătă-ţi, iar rezultatele se văd imediat.

Sergentul-major Ionel Niţu este controlor de trafic aerian operaţional

şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul turnului de control de la Mihail Kogălniceanu. Încadrează această funcţie din 2011. Este de loc din Feteşti, aşa că trebuia să se întâlnească la un moment dat cu aviaţia militară. La cei 30 de ani ai săi, a absolvit Facultatea de Drept şi se gândeşte şi la o carie-ră de ofiţer. Înainte, a fost soldat gradat profesionist la batalionul de artilerie antiaeriană al bazei.

Când am vrut să devin subo-fiţer, această specialitate a fost prima mea opţiune, a spus Ionel. Mi-a plăcut dintotdeauna aviaţia. Nu spun că am trădat artileria

antiaeriană, dar aici am parte de mai multă acţiune. Nicio zi nu seamănă cu alta, înveţi tot tim-pul. Mereu apare ceva nou.

Chiar dacă este navetist, s-a obişnuit cu greul. Programul îl desfăşoară în ture. Este adevă-rat, tuturor le este dor de Bor-cea. Acolo este casa lor. Pe Aero-dromul Mihail Kogălniceanu au o grijă în plus, deoarece sunt pe un alt aeroport şi lucrează şi cu partea civilă. În lumea contro-lorilor de trafic, nu contează că eşti civil sau militar. Trebuie doar să ştii foarte bine ce ai de făcut. Se dirijează multe aeronave militare, de la elicoptere la avi-oane mari de transport tip C-17 Globemaster. Pe de altă parte, sergentul-major Ionel Niţu nu crede că o să fie vreo problemă când vor veni avioanele F-16. O să înveţe rapid procedurile şi spe-cificaţiile şi o să fie foarte bine. n

Oamenii turnului de control

Sublocotenentul Cornelia Doina Toader este, de un an, locţiitor de comandant

baterie salve la Regimentul 30 Gar-dă Mihai Viteazul. A intrat în sistem în 2006, la Colegiul Naţional Militar Dimitrie Cantemir, de la Breaza şi, în 2010, a fost admisă la Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, din Sibiu. A absolvit-o, în 2013, la specializarea artilerie terestră. Apoi, a urmat cursurile Şcolii de Aplicaţie pentru Artilerie Terestră şi Antiae-riană Ioan Vodă, iar, după cele şase luni de aplicaţii, a mers la regiment. Am ales armata pentru că doream să fac ceva diferit. Sunt prima din familie care a ales acest drum. M-am pregătit pentru admitere în timpul liber, după şcoală. Dacă nu aş fi re-petat înainte traseul aplicativ, nu l-aş fi trecut, cu siguranţă. Trebuia să te mişti foarte rapid de la un aparat la celălalt. Altfel, pierdeai secunde pre-ţioase care făceau diferenţa. Locurile pentru fete au fost puţine, 20, şi foarte multe candidate, povesteşte Cornelia.

A ales artileria, ca specializare, pentru că i-au plăcut foarte mult topografia, topogeodezia, orien-tarea şi măsurătorile în teren. Am ştiut că asta vreau să fac. Bineînţeles, artileria înseamnă mult mai mult decât atât, cuprinde şi armamentul greu de artilerie, dar am învăţat cu plăcere şi nu regret alegerea făcută.

Observatorul militar 9Nr. 33 /26 august – 1 septembrie2015

FEMINA

Salve de tun şi acorduri de pian

alina.crisan@presamil.roPlutonier Alina Crişan

Doi sublocotenenţi de la Regimentul 30 Gardă Mihai Viteazul povestesc despre începutul carierei lor de ofiţeri.

Sublocotenent Cornelia Doina Toader

Sublocotenent Alexandra Iuliana Stroilă

A fost şi este în con-tinuare foarte greu să lucrezi într-un sistem în care bărbaţii predomină. Trebuie să evităm situaţiile în care suntem con-siderate o slăbiciune şi, ca atare, trebuie să fim de două ori mai bune. O dată, ca să ajungi la nivelul lor, şi încă o dată, ca să poţi să te faci observată şi să te menţii acolo unde trebuie.

Am venit cu puţine emoţii. Mai ales pentru că eram fată şi, în sistem, se consideră că fetele comandant sunt mai rele decât băieţii.

Au fost trei fete şi 30 de băieţi în promoţia ei. În 2014, a venit în regiment, împreună cu alţi şase colegi din academie, doi cu aceeaşi specializare. Am ales regimentul pentru că este o unitate reprezen-tativă a armatei române, un punct important de plecare pentru cariera mea, cu multe oportunităţi. Sublo-cotenentul Cornelia Doina Toader are 18 oameni în subordine cu care a format imediat o legătură. Prima activitate importantă a venit chiar în acel an, la parada naţională de 1 Decembrie. A comandat execu-tarea salvelor în semn de salut pe timpul intonării Imnului Naţional. Asta presupune ca, la deschiderea paradei, timp de trei minute şi 20 de secunde, bateria să execute 21 de salve, fiecare la un interval de 10 secunde. Emoţiile nu au lipsit, deşi au făcut multe antrenamente şi ori-ce incident posibil era acoperit cu un plan de rezervă. Greutatea este să te încadrezi în timpul stabilit, să ştii exact când să dai comanda pen-tru tragere. Orice secundă pierdută, orice ezitare sau eroare la armament poate costa reuşita. Un tun se poate bloca. Muniţia poate avea anumite defecte. Datorită antrenamentelor pe care le-am făcut înainte, cu di-ferite scenarii pentru orice incident, am reuşit să efectuăm tragerea fără probleme, explică ofiţerul.

În 2007, cu un an mai târziu decât Cornelia, Alexandra Iu-liana Stroilă pornea pe exact

acelaşi drum: Colegiul Naţional Militar Dimitrie Cantemir Breaza şi

Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, din Sibiu. Traseul lor se despărţea, în 2011, când Alexan-dra pleca la Făgăraş pentru a se specializa în arma infanterie, doar pentru a se întâlni, din nou, la Re-gimentul 30 Gradă Mihai Viteazul. Astăzi, sublocotenentul Alexandra Iuliana Stroilă ocupă funcţia de co-mandant pluton pază în garda de onoare de la Mormântul Ostaşului Necunoscut (MON). Am ales infan-terie pentru că mulţi spuneau că nu este o armă pentru fete. Am vrut să văd dacă pot să fac faţă şi am făcut cu brio, explică aceasta.

Ofiţerul este din Târgo-vişte şi, până în clasa a VIII-a, a fost elevă la o

şcoală de muzică, unde a studiat pian principal. Toţi cunoscuţii ei se aşteptau să continue pe acest drum. În clasa a VII-a, însă, două colege mai mari de la şcoala de muzică au mers la liceul militar. Atunci a aflat de această posibili-tate. Sunt singură la părinţi şi, când le-am spus că mi-ar plăcea şi mie să intru în sistemul militar, au fost şocaţi. Până la urmă, am reuşit să îi conving. M-am lăsat de muzică şi am început o nouă parte a vieţii

mele, îşi aminteşte sublocotenentul. Nu a renunţat de tot la pian. Cântă, cu plăcere, de fiecare dată când are ocazia, însă, doar pentru sufletul ei, fără profesori şi fără public.

La regiment, ofiţerul are în sub-ordine 19 militari. Ei sunt cei care ţin flacăra aprinsă la Mormântul Ostaşului Necunoscut, un obiectiv foarte sensibil. Stau în stânga şi dreapta monumentului, în poziţia drepţi, o oră pe zi şi două ore pe noapte. Apoi, comandantul de pază schimbă garda. Schimbarea se face cu mişcări de drill. Este mai greu să se sincronizeze, pentru că nu avem muzică. Serviciul este foarte dificil. Pe soare, vânt sau ploaie, stau în poziţia drepţi. Nu au voie să se mişte. Îmi povestesc tot felul de întâmplări. Vin oameni care încearcă să îi facă să vorbească, să râdă sau să se mişte.

Nu regretă nimic din parcursul de până aici. Privind înapoi, la tra-seul ei ca militar, Alexandrei îi vine în minte un singur cuvânt: priete-nie. Am avut parte de momente pe care nu le voi uita niciodată. Toate nebuniile din liceu şi academie şi toate legăturile create nu le-aş fi trăit în civile. n

Foto

: Val

enti

n Ci

obîr

că

Observatorul militar Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015 10

AZIMUT

Locotenent-colonel Adrian Negoiţă

Familia mă sprijină în eforturile pe care le fac pentru a-mi mări colecţia şi a o păstra în condiţii cât mai bune. De comun acord cu soţia mea şi cu sprijinul celor doi fii ai noştri, am înfiinţat acasă un colţ dedicat strict colecţiei mele, de care sunt foarte mândru.

Cecilia Gherghe

Locotenent-colonelul Adrian Negoiţă deţine 58 de căşti militare, din 19 state.

O pasiune cazonă

Ideea acestui articol a pornit de la cele câteva căşti mili-tare pe care le-am observat

expuse pe un raft în biroul locote-nent-colonelului Adrian Negoiţă, şeful instrucţiei şi educaţiei din Baza de Instruire pentru Vânători de Munte Bucegi. Aşa am aflat că, de curând, s-au împlinit 100 de ani de la apariţia primei căşti militare din epoca modernă. Mai precis, este vorba despre casca franceză M-15, confecţionată din tablă laminată de oţel, cunoscută şi sub denumi-rea de casca Adrian, după numele inventatorului ei, colonelul de intendenţă francez Louis Auguste Adrian. În secolul trecut, în perioada celor două războaie mondiale, dar şi după aceea, recunoşteai că un militar aparţine unei armate sau alteia după ţinuta sa militară, dar în special după forma şi culoarea căştii militare pe care o purta.

Mulţi vor spune că armatele au purtat căşti încă din antichitate, con-tinuând în evul mediu şi până spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Trebuie să precizez că acestea nu au fost căşti din oţel, ci coifuri din tablă de alamă sau fier moale, care îi protejau pe combatanţi de loviturile de sabie sau suliţă, însă, adesea, cedau în urma loviturilor mai serioase, explică ofiţe-rul. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, armatele lumii renunţaseră la coiful din tablă, fiind considerat depăşit şi incomod de purtat, adoptând tot felul de şepci, chipiuri şi caschete din material textil. Singurii care au încercat să păstreze câte ceva din alura fostului coif au fost prusacii, care începând cu anul 1842 şi până în 1916 au purtat un acoperământ confecţionat din piele groasă de bo-vine cu o ţepuşă în creştet, cunoscut ca Pickelhaube.

În plin război mondial, focul încrucişat al artileriei a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Calibrul gurilor de foc a crescut simţitor, s-au diversificat tipurile de proiectile şi a crescut substanţial distanţa de tragere, ceea ce a dus la producerea de numeroase victime în urma bom-bardamentelor de artilerie. În iarna 1914-1915, medicii militari din ambele tabere beligerante raportau că majo-ritatea leziunilor suferite de militari nu sunt cauzate de loviturile directe ale gloanţelor, ci de schijele de artilerie, iar peste trei sferturi din leziuni erau situ-ate în zona capului. Astfel, în februarie 1915, Ministerul de Război din Franţa, la recomandarea generalului Joffre, a decis să adopte o cască din oţel pentru protecţia trupelor.

După mai multe încercări, în aprilie 1915, colonelul francez de intendenţă

Louis Auguste Adrian a realizat o cască din tablă de oţel cu grosimea de 0,7 mm. A fost denumită M-15 sau casca Adrian, după numele inventa-torului. Aceasta avea o formă destul de clasică, fiind inspirată de căştile pompierilor din acea vreme, cu vizieră în partea din faţă, protecţie pentru gât, la partea din spate, şi o creastă de amortizare a şocurilor verticale în partea superioară. În partea frontală avea fixată o emblemă metalică pentru a reprezenta fiecare armă în parte. La interior avea un sistem de suspensie confecţionat din piele şi o cureluşă de fixare sub bărbie. Până la sfârşitul războiului, au fost produse mai mult de 20 de milioane de căşti militare Adrian. De asemenea, Franţa a furnizat aceste căşti şi aliaţilor săi. Astfel, vom găsi, în timpul războiului, casca M-15 în Italia, Belgia, România, Serbia, Rusia, Olanda, Grecia, Polonia şi Cehoslovacia.

Observând noua dotare a ar-matei franceze şi alte armate au demarat acţiuni de dotare cu căşti

militare din oţel. Astfel, au apărut, în 1916, două modele de căşti militare, foarte reprezentative pentru armatele statelor respective: Brodie, a armatei bri-tanice, şi Stahlhelm, a armatei germane, cunoscută şi sub denumirea de M-16. Aceasta din urmă este, de departe, cea mai solidă şi oferă cea mai bună protec-ţie purtătorului.

Casca franceză avea grosimea tablei de 0,7 mm, iar cea britanică de 0,9 mm. Ei bine, casca germană M-16 avea grosimea tablei de 1,1 mm, a fost confecţionată dintr-un aliaj de oţel îmbogăţit cu crom şi nichel, pentru mărirea rezistenţei, şi avea o formă care îmbrăca foarte bine capul purtătorului. De fapt, forma acesteia a influenţat nenumăraţi con-structori de căşti militare de după Primul Război Mondial, chiar şi pe cei din zilele noastre. Constructorii actualelor căşti militare din kevlar, aramid sau plastic balistic au preluat ideile înaintaşilor lor germani din 1916, ducând la realizarea unor produse pentru protecţie aproape de perfecţiune.

Aşa cum am afirmat, faptul că o cască militară conferea unui militar şi apartenenţa la

o armată sau alta m-a impresionat de-a lungul carierei mele, de peste 30 de ani, şi m-a determinat să încep să colecţionez aceste simboluri ale diferitelor armate naţionale. În momentul de faţă, locote-nent-colonelul Adrian Negoiţă are în colecţie 58 de căşti care provin din 19 state diferite: Franţa, Germania Anglia, Olanda, Danemarca, fosta URSS, Belgia, Suedia, fosta Iugoslavie, Ungaria, fosta RDG, Italia, Elveţia, Polonia şi, bineîn-

ţeles, România. Din punct de vedere al vechimii acestora, în colecţie am o cască militară franceză M-15 Adrian, din peri-oada Primului Război Mondial, care este şi cea mai valoroasă, aproximativ 15 piese din perioada interbelică şi a celui de-Al Doilea Război Mondial, iar cele mai multe sunt din perioada războiului rece. De asemenea, posed şi câteva exemplare de căşti militare moderne din kevlar şi plastic balistic.

Aproape fiecare model de cască are povestea sa. Pe unele ofiţerul le ştie, pe altele urmează să le desco-pere odată cu aprofundarea dome-niului. Cea mai interesantă i se pare a fi povestea fostei căşti militare a armatei române, casca M-39, care defineşte cel mai bine înfăţişarea soldatului român din cel de-Al Doi-lea Război Mondial. Este interesant faptul că această cască a fost purtată prima dată de armata olandeză, dar, la vederea unui militar care o poartă, oricine va spune că provine din rându-rile armatei române. Aceasta datorită faptului că armata olandeză a fost înfrântă la scurt timp după începerea celui de-Al Doilea Război Mondial şi singura armată care a mai purtat-o a fost armata noastră.

Prima cască din colecţie, un mo-del M-39, a primit-o de la un coleg de serviciu – probabil de aici se trage şi interesul pentru povestea şi originile acesteia, iar a doua a fost o cască sovietică Ssh-40, primită de la un alt coleg, casca ce a înlocuit, cu forţa ocu-pantului sovietic, modelul consacrat deja pentru oştirea română, M-39. n

Pickelhaube Pickelhaube

Adrian Adrian

Brodie Brodie

M-56 RDGM-39

Observatorul militar 11Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie2015

mâni, putem avea şi prin faptul că preşedintele actual, faţă de cei ce ne-au condus în ultimii 70 de ani, ştie şi citeşte Biblia. Morala creştină înainte de toate. Dacă-l iubesc pe aproapele, de ce să-l fur, de ce să-l mint?La noi nu mai e morală, de aceea am ajuns aici. La noi imoralitatea a devenit religie. Esenţa nu stă în bani, ci în a învăţa să ne res-pectăm, ca fiecare să poată trăi decent şi sănătos.

Cartea lui Colin Campbell, Integral, cel mai important studiu al nutriţiei din ultimii 50 de ani, cea care reuneşte concluziile Studiului China, a adus rezultate uimitoare, dar şi foarte îngrijorătoare. Cum comentaţi?

Concluzia finală a acestui stu-diu este faptul că toate produsele animale sunt toxice şi că toate

Dacă am ajuns în mileniul trei şi cele mai înalte foruri din domeniu au demonstrat toxicitatea unor aşa-zise produse alimentare, de ce nu se impun în faţa guvernelor pentru a schimba nutriţia actuală?

Trăim în perioada postmoder-nistă, o perioadă lipsită de princi-pii. Unul singur dăinuie: tolerează-mă ca să te tolerez şi fiecare face ce vrea. Nu există reguli, nu există morală, nu există principii. Tot ce facem acum, se află la nivel de in-stinct şi avem impresia că e bine. Porunca a zecea este cea care face ordine în viaţa oamenilor normali: Nu pofti ce nu-i al tău! Casă, bani, poziţie socială. Nu fura! Toate acestea sunt scrise în Biblie. Citeşti în ea Cuvântul lui Dumnezeu. Iisus este Cuvântul. El reprezintă o religie perfect trăită. Privind la El vom şti ce e bine şi ce nu e bine să facem. Nu pofti ce nu-i al tău, caută să faci bine şi te jertfeşte pentru alţii. Acesta este crezul meu şi aş dori să fie al tuturor. n

SĂNĂTATE

Filosofia sănătăţii

Problemele de sănătate ale omenirii devin pe zi ce trece tot mai copleşi-toare. Virgiliu Stroescu, doctor primar endocrinolog şi nutriţionist de renu-me, se pare că le-a găsit rezolvarea.

Un mare segment al cercetă-rii medicale prezintă de ani buni dovezi ştiinţifice per-tinente, care au definit clar locul şi rolul nutriţiei ca act fiziologic, dar şi medical atât în păstrarea, cât şi în recupe-rarea sănătăţii. Cu toate aces-tea, prea puţini sunt cei care aplică un sistem sănătos de a ne hrăni, fără a mai vorbi de atitudinea sistemului educa-ţional, al coloşilor din indus-tria alimentară sau chiar a noastră personal. De ce?

Cel mai greu lucru din lume pentru un individ sau pentru po-pulaţia unei ţări este schimbarea stilului de viaţă. Totul este legat de educaţie. Avem nevoie mai mult decât orice de instruire. Dife-rit de animale prin duh sau spirit, omul trebuie educat. Sufletul

este fiinţa umană în totalitatea ei, împreună cu partea intelectuală conştientă, conştiinţa de sine. De fapt, antistresul nostru suprem este certitudinea că avem un Tată în cer care ne-a făcut, El e drepta-tea universală absolută. Doar prin religie luăm cunoştinţă de aces-tea. Bunul simţ ar trebui să ne facă să trăim şi noi în şi pentru adevăr, pentru dreptate, frumos şi bine, adică în toate aceste componente fundamentale ale spiritului uman.Dacă vorbim de credibilitate, în societatea noastră, pe primul loc este Biserica sau legătura spiritu-ală între noi şi Creator – dreptatea şi adevărul absolut şi care nu per-mit nici o greşeală, apoi Armata – cei care au pus pe primul plan al existenţei lor altruismul – să ne apere pe toţi, ţară şi neam. Păcat că în societatea noastră domină egoiştii, când pentru poziţia pe care o ocupă ar trebui ca această trăsătură să le fie complet străină.

Ce reprezintă alimentaţia de fapt?

Alimentaţia omului reprezintă educaţia noastră. Priviţi cum mă-nâncă un miel şi cum mănâncă un tigru. Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti. Cel mai impor-tant lucru pentru om este nutriţia. Ea este sursa calităţii vieţii noastre. După carne, dulciuri, cafea şi alte excitante, la ce te poţi aştepta?! Dacă apelezi la hrana vie, (vezi studiul lui Colin Campbell – Inte-gru) beneficiile sunt reale şi com-plete. O mare legătură se creează între alimentaţie şi spiritualitate.Pentru întreaga noastră viaţă există nişte reguli, numite Cele zece porunci, din care primele patru reglementează relaţia om- Dumnezeu, iar următoarele şase, relaţia om-om. Concluzia finală şi esenţială este abordarea sistemu-

lui altruist. Niciodată pentru folosul nostru. Întotdeauna pentru alţii.

Cine ne educă pe acest pa-lier?

Prima treaptă ar fi studiul Cărţii Cărţilor, adică Biblia. Cu părere de rău, foarte puţini în ţara noastră o citesc. După şap-tezeci de ani de comunism, de îndobitocire şi egoism, chiar dacă vremea lor a trecut, mentalităţile au rămas. Nu există Dumnezeu, nu există judecată, pot face ce vreau – acesta este principiul lor. Dacă ar fi şi o educaţie morală care să stabilească relaţia între om şi Dumnezeu, între om şi om şi între om şi el însuşi, lucrurile s-ar schimba radical în bine. Sunt legi şi reguli. Principiile Bibliei trebuie respectate. Campbell, după Stu-diul Chinei, ajunge la concluzia că hrana optimă a omului este cea vegetală, pentru că este completă în proporţii divine. Este excelentă din punct de vedere nutriţional, creşte imunitatea, longevitatea, ameliorează starea generală, creşte calitatea vieţii, dă o sănătate deplină, previne bolile. Alimentaţia vegetală inte-grală are efecte incredibile, înti-nereşte celula umană, reglându-i toate sistemele.Toate afecţiunile cardiovasculare, dislipidemiile, degenerescenţele, ateroscleroza, cancerul, îmbătrâ-nirea, inflamaţiile, bolile metabo-lice - diabetul, obezitatea, toate se datorează hranei animale.O speranţă şi o satisfacţie, ca ro-

Bunul simţ ar trebui să ne facă să trăim şi noi în şi pentru adevăr, pentru dreptate, frumos şi bine, adică în toate aceste compo-nente fundamen-tale ale spiritului uman.

La noi, imoralitatea a devenit religie. Esenţa nu stă în bani, ci în a învăţa să ne respectăm, ca fiecare să poată trăi decent şi sănătos.

Elena Davidelena.david@presamil.ro

produsele vegetale integre sunt sănătoase. Să omitem rafinările, prelucrarea termică a alimentelor, alcoolul, tutunul şi cafeaua. C. Campbell a fost prima persona-litate care a avut curajul să de-monstreze, dar mai ales să spună aceasta.

Observatorul militar12FOTOREPORTAJ

Colonel doctor Florea Costea a rămas singurul medic primar medicină de urgenţă din armată.

Asistent medical-şef, plutonier-adjutant principal Liliana Moca-nu, are o experienţă de peste 15 ani în SUUMC.

Semnele vitale ale pacienţilor trebuie monitorizate permanent.

Analiza preliminară asupra stării unui pacient sosit cu o urgenţă cod roşu.

La secţia UPU, cuvântul linişte nu există.

Să lupţi pentru salvarea unei vieţi necesită de fiecare

dată o implicare totală. De mâinile medicilor atârnă fie-care speranţă şi suflare a celor suferinzi. Aflaţi sub jurământul lui Hipocrate şi cel de a-şi sluji ţara, medicii militari ai Secţiei Unitate Primiri Urgenţe (UPU) din cadrul Spitalului Universi-tar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila (SUUMC) sunt primii care încep bătălia dintre viaţă şi moarte.

Constituită ca Serviciul de Ambulanţă al Armatei la nive-lul SUUMC, la 1iunie1994, sub conducerea generalului de brigadă (r) Dan Mănăstireanu, UPU s-a transformat în Secţia de Urgenţă 11 ani mai târziu. Ulterior, prin reorganizare, au apărut două structuri distinc-te: UPU, ca o entitate unică, cu personal propriu, special pregătit, destinată triajului clinic, evaluării şi tratamentu-lui de urgenţă al pacienţilor cu afecţiuni acute şi, respectiv, Serviciul Mobil de Urgenţă şi Transport Sanitar (SMUTS).

Încă de la primele ore ale dimineţii, sala de aşteptare de la UPU este ticsită de lume. Dotările moderne de aici par să-i ajute pe suferinzi să mai uite de problemele cu care au venit. Mai puţin pe cei aflaţi în stare gravă, precum pacien-tul transferat de la Piteşti, victimă a unui accident rutier. Maiorul dr. Sebastian Dogaru, medic specialist medicină de urgenţă, explică: Pacientul este intubat şi ventilat. A trebuit să fie gestionat în continuare de noi, am reluat unele analize pentru a avea o situaţie cât mai clară a stării lui.

Desigur, fiecare ar vrea să intre cât mai repede în camera de gardă, dar acest lucru îl sta-bileşte asistenta medicală de la triaj. Ea analizează pacienţii şi îi împarte pe coduri de urgenţă, în cinci culori: roşu, galben, verde, albastru şi alb. Cazurile de grad zero, corespunzătoare culorii roşii, intră imediat. Pen-tru celelalte, după o discuţie cu pacienţii, se stabileşte starea fiecăruia şi li se distribuie cartonaşe cu una dintre culori. Asistenta medicală Manuela

Stan lucrează în UPU de 12 ani şi are experienţa necesară pentru a putea face această activitate foarte rapid: În funcţie de gradul durerii, de aspectul fizic al pacientului, pentru că şi asta denotă cât este de suferind, îi dau un cartonaş. După aceea, anunţ medicul despre probleme-le fiecăruia. La intervale scurte de timp, fac reevaluări pentru a vedea care este starea celor care stau în sala de aşteptare, pentru că aceasta se poate agrava. Tot timpul trebuie să comunici cu oamenii şi este important să simtă că sunt sprijiniţi.

Într-un asemenea mediu de lucru provocările sunt la tot pasul. Medicul specialist me-dicină de urgenţă căpitan dr. Mihai Sălceanu afirmă: Luptăm să păstrăm renumele câştigat şi să ne ridicăm la înălţimea înaintaşilor. Majoritatea oame-nilor care vin la noi ştiu că vor avea parte de servicii de cea mai bună calitate. Am vrut să aflu ce simte un medic atunci când trebuie să se recunoască în-vins. Fiecare caz lasă o amprentă asupra noastră. Cu fiecare din ei pleacă o parte din noi şi oricât ai încerca să te detaşezi nu o faci decât până la un punct.

Colonelul dr. Florea Costea este singurul medic primar medicină de urgenţă din sistemul militar şi şeful SMUTS, structură pe care o coordo-nează încă de la înfiinţare, din anul 2008. A început ca medic rezident, a continuat ca specialist şi medic primar şi este un produs 100% al SUUMC. Îi place să stea foarte mult printre pacienţi şi este un om de acţiune: Ca medic, trebuie să stai mai mult printre pacienţi decât printre hârtii, dar de multe ori birocraţia ne împiedică. Ambulanţele militare acordă primul ajutor perso-nalului militar din garnizoana Bucureşti şi nu numai. Momen-tan avem cinci de tipul C, dotate complet pentru intervenţii, şi trei de tipul B.

Datorită preocupărilor permanente care există la toate nivelurile manageriale, infrastructura medico-militară de urgenţă permite perso-nalului UPU să-şi desfăşoare activitatea la un înalt standard de calitate. Să câştige acele secunde care, uneori, sunt determinante în bătălia dintre viaţă şi moarte. n

Locotenent Narcis Răducunarcis.raducu@presamil.ro

În luptă cu secundele pentru viaţă

Chiar dacă nu au baghete magice, ei reuşesc, mai mereu, să facă minuni.

Observatorul militar 13Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015

Şeful gărzii, medic specialist medicină de urgenţă căpitan doctor Mihai Sălceanu, în timpul unei noi evaluări medicale.

Raluca Bica, operator UPU, se remarcă atât prin frumuseţe, cât şi printr-o atitu-dine pozitivă, în beneficiul celor suferinzi.

Maior doctor Sebastian Dogaru şi sergent-major Gabriela Stoica pregătesc ambulanţa pentru o nouă misiune.

Semnele vitale ale pacienţilor trebuie monitorizate permanent.

Analiza preliminară asupra stării unui pacient sosit cu o urgenţă cod roşu.

Cu har, muncă şi ambiţie orice meserie îţi poate aduce satisfacţii nebănuite. Însă nimic nu se compară, parcă, cu mulţumirea din ochii celor cărora le dai

o nouă şansă la viaţă de care au parte medicii.În cei 15 ani de când şi-a legat destinele de actuala Secţie UPU, colonelul dr.

Caius Bogdan Teuşdea, şeful acesteia, a trăit numeroase momente frumoase. A adus zâmbete pe feţele a mii de pacienţi. A crezut în minuni până-n ultima clipă şi, uneori, acestea chiar au avut loc. A dat câte puţin din sufletul său tuturor semenilor aflaţi la necaz, a lăcrimat şi s-a bucurat alături de ei. Iar dacă astăzi SUUMC are statut de spital regional de urgenţă, acest lucru se datorează, într-o mare măsură, secţiei pe care o conduce. Personalului deosebit de aici care, prin profesionalism şi devo-tament, şi-a câştigat respectul celorlalţi. Iar când citesc CV-ul colonelului dr. Bogdan Teuşdea – asistent universitar, medic primar anestezie terapie intensivă, doctor în medicină, masterat european în medicina dezastrelor – realizez cât de importantă este perfecţionarea în acest domeniu. Înţeleg că doar printr-o asiduă şi continuă muncă se pot obţine cunoştinţele necesare şi nervii de oţel pe care trebuie să le aibă în bagaj un foarte bun specialist în medicină de urgenţă, după cum spunea şeful Secţiei UPU.

Poate şi de aceea, când vorbim despre viitor, colonelul Teuşdea aminteşte, în primul rând, despre înfiinţarea (în cadrul SUUMC) unui centru de formare a perso-nalului în medicină de urgenţă în MApN, pentru care deja s-au demarat procedurile necesare. Ne mai dorim ca, în cooperare cu Baza 90 Transport Aerian, să facem o linie de gardă deservită de un elicopter MEDEVAC, adaugă colonelul Teuşdea. Totodată, cu sprijinul conducerii spitalului şi al eşaloanelor superioare, cu care avem o colaborare excelentă, sperăm să putem înlocui ambulanţele, care au început să se uzeze, monitoa-rele de funcţii vitale, injectomatele şi aparatele de ventilaţie mecanică. n

Colonel doctor Bogdan Teuşdea Colonel Gheorghe Vişan

Observatorul militar Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015 14

DESTINE

Amintiri din Angola

Sâmbătă, 29 august, se împlinesc 20 de ani de la prima participare a trupe-lor româneşti la o misiune internaţio-nală de menţinere a păcii.

Plutonier Alina Crişanalina.crisan@presamil.ro

6 mai 1996 - Redeschiderea cursurilor şcolii româneşti pentru copiii angolezi.

În 1995, Batalionul 2 Infan-terie Călugăreni a primit misiunea de a participa,

sub egida ONU, la operaţiunea de menţinere a păcii UNAVEM III, din Angola. Această misiune a repre-zentat prima participare a unei unităţi combatante române la operaţiuni în afara teritoriului na-ţional după Al Doilea Război Mon-dial. La 29 august 1996, primul eşalon de trupe româneşti punea piciorul pe continentul african. Seria a doua a fost formată din militari ai Batalionului 26 Infante-rie Neagoe Basarab, din Craiova, urmaţi de cei din Batalionul 812 Infanterie Bistriţa şi Batalionul 151 Infanterie Războieni, din Iaşi, care au încheiat misiunea. Astfel, în perioada 1995-1999, cele patru batalioane de Căşti Albastre, în care au acţionat 4.530 de militari, au participat la cea mai înde-lungată misiune românească de menţinere a păcii.

Principalele misiuni executate de infanteriştii români au constat în patrulări, escortarea convoa-ielor de materiale şi tehnică ale trupelor de menţinere a păcii sau ale organizaţiilor umanitare, asis-tenţă umanitară (apă, alimente şi haine) pentru locuitorii din aceas-tă regiune. Misiunea s-a încheiat în februarie 1998. Un contingent de 150 de militari a mai rămas în structura misiunii până în au-gust 1999. Militarii din România au colaborat cu colegi din India, Pakistan, Bangladesh, Uruguay, Egipt, Olanda, Marea Britanie, Bra-zilia, Argentina – practic, din toate continentele şi colţurile lumii, din ţări cu istorii şi culturi diferite, cu religii diverse, cu tradiţii şi obice-iuri necunoscute până atunci.

Printre aceştia, se numără şi inginerul de aviaţie Marin Necu-la, astăzi comandor (ret), care a însoţit batalionul de infanterişti ca translator. Au plecat în august. El, ca translator, asigura relaţia cu autorităţile locale, care vor-beau doar portugheză. Sosirea în Angola se făcea într-o tabără de tranzit, pentru toate naţiunile participante. Acolo stăteau câteva zile. Apoi începea defluirea. Când au ajuns, Batalionul 2 Infanterie Călugăreni a fost dislocat în patru locuri diferite: Lubango, N`gove, Lobito şi Chicuma. Comandamen-tul şi locul în care a fost încadrat Marin Necula era la Lubango. Mi-siunea noastră era de menţinerea a păcii. După războiul civil, totul era vraişte. Batalionul era echipat ca de război. Toate misiunile se făceau cu militarii înarmaţi până în dinţi, povesteşte comandorul.

În tabere, se stătea la corturi. La Lubango, însă, exista un hotel vechi, amenajat ca sediu de milita-rii noştri. Ruina acestui hotel a fost privită ca un avantaj, la început, şi asta pentru că trupele au ajuns în sezonul secetos, cachimbo. Dar când au început ploile, în decem-brie, s-a inundat tot. Acolo când plouă, plouă. A fost greu. Am con-struit noi tot ce aveam nevoie.

Misiunile în care însoţeau diverse persoane, convoaiele umanitare sau echipele de demi-nări se făceau cu militarii înarmaţi

până în dinţi, fiindcă mai aveau loc ambuscade, atentate. Ne cazam, de multe ori, pe teren. În toată An-gola existau puncte ONU, unde ne asigurau, în funcţie de posibilităţi, cele necesare. Astfel, la o misiune de însoţire a convoiului pe un tra-seu lung, aveai unde să opreşti, să te odihneşti. Relaţiile între diferite naţiuni au fost foarte bune. Poate că ne lega partea militară sau misi-unea comună. Au avut parte de tot felul de surprize, şi chiar atacuri. De multe ori, erau treziţi în toiul nopţii de zgomotul mitralierelor. Şi pe timpul însoţirilor au fost evenimente. Malaria, de aseme-nea, s-a dovedit un inamic de temut, luând viaţa unui militar şi îmbolnăvind alte zeci. Şi totuşi, la temperaturi de peste 45 de grade, pândiţi de boală şi insurgenţi, mi-litarii români îşi amintesc cu drag de acea perioadă.

Medicul-şef al batalio-nului era locotenent-colonelul Sergiu Cris-

tea, foarte bun profesionist şi jos pălăria ca om. Avea un fler nemai-pomenit. Însoţeam uneori autorită-ţile locale în campania lor de vacci-nare a populaţiei. Noi le asiguram transportul şi paza. Sergiu lua şi medicamente cu el şi dădea consul-taţii în timp ce ei făceau vaccinările. Era ca la Mecca la el, îşi aminteşte comandorul (ret) Marin Necula. Erau unele zone în care localnici nu vorbeau în portugheză, folo-

seau un dialect propriu. În aceste situaţii, un profesor local traducea în portugheză, iar Necula îi tradu-cea în română doctorului. Chiar râdeam pe tema asta, că omul zice că îl doare piciorul şi, prin două traduceri, până la Sergiu, ajungea că îl doare capul. Evident că nu s-a întâmplat aşa. Dar era greu.

Au fost şi întâmplări hazlii. De exemplu, localnicii se plângeau militarilor români de diferite boli şi le cereau medicamente. La ei, cuvântul constipado înseamnă răcit. Aşa că, atunci când un ango-lez s-a plâns de problema aceasta, un coleg de-al nostru, cum multe cuvinte portugheze sunt comune cu cele româneşti, a zis că e constipat şi i-a dat ceva ca să iasă afară. Ne-am amuzat mult pe întâmplarea asta.

Cum Marin Necula era singurul militar cu părul alb, copiii îl strigau tio

(unchiule) sau avo (bunicule). Îl chemau la gardul taberei să îi cea-ră diverse: bomboane, alimente. Când mergeau în misiuni ce nece-sitau parcurgerea multor kilometri mai opreau pentru masă în locuri care le păreau pustii. Cum coborai, cum apărea o gaşcă de copii. Şi nu cereau, doar se uitau la tine. Le dădeai, doar nu mâncai în faţa lor. Tot ce am putut să facem pentru ei, am făcut. Bucureştenii au înfiinţat o şcoală pentru copiii angolezi, ce a fost preluată şi dezvoltată de militarii olteni. Ieşenii au construit o casă pentru un tânăr orfan. Ne-am implicat serios pe parte umanitară. Poate că aşa ne e nouă felul, ca naţiune, dar nu poţi să stai să te uiţi când alţii sunt în nevoie. Guverna-torul provinciei Huila (Lubango) a apreciat gestul şi a promis că, după liniştirea lucrurilor, va construi această şcoală căreia îi va da nu-mele comandantului batalionului de atunci, colonel Petre Botezatu.

Din nefericire, şi misiunea din Angola şi-a cerut tributul în sânge şi vieţi omeneşti. Aici au făcut sacrificiul suprem sergentul Leontin Butnaru, căpitanul Cătălin Tifrea, plutonierul Ion Nelega şi sublocotenentul (pm) Valentin Leoveanu. n

Comandor (ret)Marin Necula

S-au legat multe prietenii cu local-nicii, cu guverna-torul provinciei, cu ziarul Angola, cu televiziunea locală, dar şi între noi, militarii. Este o experienţă pe care, dacă ai oca-zia să o trăieşti, trebuie să o faci. Să nu dai cu pi-ciorul. Să nu îţi fie frică de microbi, boli sau altele.

Observatorul militar 15Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015

VETERANI

Eroii nu morniciodată

Artilerist şi fermier

După război, în iunie 1945, Emil Ghibu a părăsit ferma din Teremia şi a revenit la Sibiu, unde au-torităţile judeţene i-au încredinţat funcţia de şef de ferme în localităţile Slimnic, Noul Român, Roşia şi Nocrich. La 62 de ani, s-a pensionat. În 2005, a primit Crucea Comemorativă a celui de Al Doilea Război Mondial – 1941-1945.

Miercuri, 19 august, reprezentanţi ai Garnizoanei Târgu-

Jiu şi ai Centrului Militar Jude-ţean Gorj, alături de preşedintele ANVR, filiala Tudor Vladimirescu,

Maior Dorin Dumitru

Colonel (ret) Victor Neghină

din Gorj, general-maior (ret) Constantin Ispas, şi viceprima-rul municipiului Târgu-Jiu, Aurel Popescu, l-au vizitat la domiciliu pe colonelul (ret) Ion Udrică, la împlinirea venerabilei vârste de 95 de ani.

Cu această ocazie, a fost înmânată diploma aniversară

din partea comandantului Gar-nizoanei Târgu-Jiu, colonel ing. Marin Bran, precum şi unele daruri simbolice, diplome şi plachete aniversare, din partea Primăriei municipiului Tg-Jiu şi a celorlalte oficialităţi participante.

Festivitatea a fost una emo-ţionantă, cu atât mai mult cu

cât, alături de sărbătorit, s-a aflat fiica acestuia, renumit pro-fesor universitar în Bucureşti, şi nepotul. Cei prezenţi au asistat la o lecţie de istorie, prin reme-morarea momentelor petrecute de veteranul de război în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale.

Colonelul (ret) Ion Udrică a participat în cel de Al Doilea Război Mondial la campaniile din Munţii Tatra şi Sevastopol, alături de Corpul de Vânători de Munte, fiind decorat cu medalia Crucea Comemorativă a celui de Al II-lea Război Mondial 1941-1944. n

În aceste două ipostaze, cu 74 de ani în urmă, Emil Ghibu a participat la cel de Al Doilea Război Mondial. În pre-

zent, Emil Ghibu este decanul de vârstă din Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, filiala Traian Moşoiu, Sibiu, în cadrul căreia a fost avansat, onorific, până la gradul de colonel în rezervă.

Emil Ghibu a continuat tradiţia tatălui său, care, în 1919, a fost mobilizat în Divizia 16 Infanterie, comandată de generalul de divizie Alexandru Hangiu, din localitatea Cacova, judeţul Sibiu. Cu această divizie, încadrat în Regimentul 9 Infanterie, din Alba Iulia, a participat la luptele de pe Mureşul mijlociu, din iulie 1918 până la 8 august 1919, perioadă în care a participat la alungarea de pe teritoriul Transilvaniei străbune a trupelor lui Béla Kun, care au avut mai multe tentative de a anula actul istoric împlinit la 1 decembrie 1918 de Marea Adunare Naţională, ce a hotărât unirea Transilvaniei şi Banatului cu Regatul României şi făurirea României Mari. Aceste acţiuni au fost zădărnicite de trupele româ-ne, comandate de generalii Traian Moşoiu, Ioan Măldărescu şi Alexandru Hangiu.

Cu aceste tradiţii, fiul său, aflat acum la aproape 100 de ani, se mândreşte şi trăieş-te sentimentul că a luptat pentru acelaşi ideal pentru care s-a jertfit şi tatăl său.

Emil Ghibu a văzut lumina zilei la 2 februarie 1916, în comuna Cenade, judeţul

Alba, într-o familie de plugari cu mulţi copii, cărora părinţii le-au dat o educaţie aleasă, credinţă în Dumnezeu, pasiunea pentru învăţătură, dar şi îndeletnicirea muncii agricole. A absolvit şcoala primară în comuna natală. A făcut liceul la Alba Iulia, după care, din pasiune pentru agri-cultură şi la îndemnul părinţiilor, a urmat Facultatea de agronomie din Cluj-Napoca. După absolvirea acesteia, a fost selecţio-nat să urmeze cursurile şcolii de ofiţeri în rezervă din Timişoara, în specialitatea arti-lerie grea, pe care a absolvit-o în 1939, cu gradul de sublocotenent în rezervă. A fost repartizat în Regimentul 7 Artilerie Grea, din oraşul de la malul Begăi, comandat de colonelul Vasile Danacu. În regiment i s-a încredinţat comanda unui pluton (secţie) de artilerie. La 22 iunie 1941, regimentul se afla pe malul de vest al Prutului, cu misiunea de a sprijini ofensiva Diviziei 10 Infanterie, în acţiunea de forţare a Prutului şi ducerea luptei pentru eliberarea terito-riilor răpite de Uniunea Sovietică (Basa-rabia, Nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei). În această funcţie a îndeplinit misiunile încredinţate de comandantul de regiment, afirmându-se ca un bun curajos şi destoi-nic comandant al militarilor din subordine. Proiectilele pornite din gurile de foc ale plu-tonului meu şi-au atins întotdeauna ţintele, fapt pentru care am fost evidenţiat, fiind citat pe Ordinul de Zi al regimentului, dar şi al Armatei.

Pentru modul cum a condus plutonul în luptă şi exemplul personal în pregătirea

de foc a acţiunilor ofensive a subunităţi-lor din eşalonul 1 al Armatei a 4-a, a fost decorat cu medalia Bărbăţie şi Credinţe cu spade şi cu Ordinul Mihai Viteazul cu spade. De asemenea, gradaţii din plutonul său, la rândul lor, au fost decoraţi cu medalia Băr-băţie şi Credinţă.

După trecerea Nistrului, a primit ordin să se prezinte la Statul Major al Armatei a 4-a, care

i-a încredinţat o nouă misiune. După ce a predat comanda plutonului subloco-tenentului Gheorghe Panaitescu, a fost avansat la gradul de locotenent şi i s-a încredinţat misiunea să înfiinţeze o fermă agrozootehnică pe suprafeţele agricole a trei colhozuri, cu scopul de a continua producţia de furaje pentru aprovizionarea cabalinelor din dotarea Armatei a 4-a, de a asigura şi cantităţi corespunzătoare de produse lactate şi din carne pentru apro-vizionarea ostaşilor. În perioada care a urmat, până în preajma lunii august 1944, când Frontul de Răsărit se apropia de Ba-sarabia, a primit ordin ca toate atelajele şi trupa, rezerva de seminţe şi furaje să le îmbarce pe o garnitură de tren, de aproxi-mativ zece vagoane, cu destinaţia Teremia, din Banat. Acolo a avut aceeaşi misiune. A reuşit ca printr-o muncă zi-lumină, uneori şi noaptea, să transporte spre front furaje, lactate şi carne în cantităţi mult apreciate de şefii săi. La sfârşitul Campaniei de Vest a fost avansat la gradul de căpitan şi trecut, la cerere, în rezervă.

După război s-a stabilit la Sibiu, unde şi-a înjghebat o familie, din care au re-zultat doi copii, un băiat şi o fată, cărora a reuşit să le formeze un viitor - băiatul inginer, iar fiica profesoară. După revolu-ţia din decembrie 1989, cei doi copii ai mei şi cu cei doi nepoţi au emigrat în Suedia,

stabilindu-se în oraşul Stockholm. Acolo, cei doi nepoţi s-au căsătorit şi şi-au format familii durabile, având câte doi-trei copii, eu devenind străbunicul acestora, iar ei nepoţii, strănepoţii şi stră-strănepoţii mei, cu care mă mândresc. Nu cu mulţi ani în urmă, iubirea mea cea dintâi şi cea de pe urmă m-a părăsit, plecând în lumea veş-niciei. De la moartea soţiei, în fiecare an când copii au vacanţe vin şi le petrec aici, la Sibiu. Eu îi desfăt cu poveşti din viaţa mea şi din război.

Cu câteva luni în urmă, la ani-versarea sa, a trăit bucuria de a-i avea aproape, la domiciliul

său de pe cale Dumbrăvii, din Sibiu, pe generalul de brigadă prof. univ. dr. ing. Ghiţă Bârsan, comandantul (rectorul) Aca-demiei Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, colonelul Adrian Zisu, comandantul Cen-trului Militar Judeţean Sibiu, colonelul (r) Constantin Chirică, preşedintele ANVR, filiala Sibiu, precum şi pe reprezentanţii Prefecturii şi Primăriei din Sibiu. Le-am mulţumit din tot sufletul pentru că noi, cei care ne-am jertfit pentru apărarea şi reîn-tregirea României, nu am fost uitaţi. n

Observatorul militar Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015 16

ISTORIE

George Puflea, un pilot uitat

Mai cunoscut în Mexic şi SUA, pilotul George Puflea a participat la Primul Război Balcanic şi la Primul Război Mondial, fiind fondator de şcoală aviatică pe alte meleaguri.

Mediaşul, oraşul ardelean de pe Târnava Mare, este cunoscut în lumea ştiinţifică datorită

savantului Hermann Oberth. Aici, părintele rachetei şi-a realizat principalele proiecte şi a scris, în 1923, cartea de căpătâi a as-tronauticii, Racheta în spaţiul interplanetar. În luna mai a anului 1935, Oberth a lansat la Mediaş prima rachetă cu combustibil lichid. Lansarea a avut loc pe terenul Şcolii tehnice de aeronautică, pe malul stâng al râului Târnava Mare.

Pasiunea pentru zbor şi-a pus ampren-ta şi asupra altor medieşeni care nu s-au bucurat însă de aceeaşi popularitate. Unul dintre ei, George Puflea Crăciun, este mai cunoscut în Mexic decât în ţară şi în oraşul de baştină. Puflea a avut un rol important în mişcarea aeronautică din Mexic, fiind, în urmă cu o sută de ani, printre fondato-rii şcolii Escuela Nacional de Aviación din această ţară.

George Puflea Crăciun a participat la Primul Război Balcanic (1912), la Revoluţia mexicană (1910-1920) şi la Primul Război Mondial. El s-a făcut remarcat de timpuriu în aviaţia civilă americană si mexicană. Este cu-noscut şi sub numele spaniol Jorge Puflea.

S-a născut în 1883, în România, la Mediaş. A învăţat să zboare în Franţa şi a luat parte la Primul Război Balcanic. În 1913, a călătorit cu Francisco Santarini (inginer în aviaţie, căruia i se datorează traversarea Canalului Mânecii cu un avion, pentru prima dată în istorie) în Statele Uni-te ale Americii, la New York. Aici a obţinut permisul de aviaţie cu numărul 256, sub autoritatea Aero Club SUA, şi a activat ca pilot-şef şi instructor la Şcoala de aviaţie Moisant, Long Island, New York.

La invitaţia lui Alberto Salinas Carranza (pilot militar în aviaţia mexicană), în 1914 a călătorit în Mexic şi s-a alăturat Armatei Constituţionaliste, participând la luptele din campania Puebla şi la Bătălia de la El Ebano, în Flota Aeriană a Armatei Corpului de Nord-Est. A desfăşurat atât activităţi de observare, cât şi misiuni de bombardare şi activităţi propagandistice împotriva trupelor inamice. A mai luptat şi în cam-paniile Campeche şi Yucatán, în 1915, şi, de asemenea, în Bătălia de la Blanca Flor, printre altele. În cadrul acestora, a efectuat şi zboruri demonstrative.

A fost instructorul fondator al Şcolii Escuela Nacional de Aviación, redenumită,

Mircea Hodârnău, Juan Pufleau Correa

mai târziu, Escuela Militar de Aviación a For-ţelor Aeriene mexicane, odată cu înfiinţarea sa, la 15 noiembrie 1915. În 1916, s-a întors în Europa, unde a participat la Primul Răz-boi Mondial, luptând în armata austriacă şi în cea italiană.

După război, s-a stabilit în El Paso, Texas, Statele Unite, unde s-a ocupat cu distribuirea de avi-

oane Ansaldo şi Lincoln. A locuit la Ciudad Juárez şi în Chihuahua, Mexic, unde a lucrat ca pilot pentru Administraţia de stat. În repetate rânduri, a încercat sa stabilească un serviciu de zbor regulat între El Paso, Chihuahua şi Ciudad de México. Cu toate acestea, nu există informaţii care să confir-me existenţa unui asemenea serviciu regu-lat şi nici succesul comercial pe care l-ar fi înregistrat.

În 1925, Puflea a încercat să stabilească un record de zbor fără escală în Mexic, între oraşele Chihuahua şi Ciudad de Mexico (peste 1200 km), în parterneriat cu Eddie Stinson (pilot american şi constructor de avioane). Nu există informaţii clare care să confirme această reuşită. Medieşeanul s-a căsătorit cu Juliana Treviño González, sora generalului Jacinto B. Treviño, comandantul suprem al Armatei Corpului de Nord-Est, sub a cărui comanda a servit în lupta de la El Ebano. Au avut doi fii, Jorge Luis Alfonso şi Roberto Francisco.

Ulterior, a deţinut funcţii diverse în departamentele forţelor aeriene ale admi-nistraţiei publice mexicane. În anii treizeci,

a îndeplinit funcţia de inspector al servi-ciilor aeriene şi asistent al comandantului Aeroportului Central Ciudad de Mexico. În anii `40, a mai îndeplinit funcţia de co-mandant al Spaţiului Aerian Veracruz. După încetarea activităţii publice, s-a mutat la Albuquerque, New Mexico, unde a şi murit, la sfârşitul anilor `40.

În unele publicaţii, numele său apare scris ca Pufflea, Paflea sau Buflea.

Puflea a activat ca pilot-şef şi instructor în cadrul Şcolii de aviaţie Moisant din New York, în anii 1913-1914. Între 1915 si 1916, alături de constructorul de avioane Leonard Bonney, a fost instructor fondator al Şcolii Escuela Nacional de Aviacion.

În timpul Primului Război Mondial, între 1917 şi 1919, Puflea a fost instructor de zbor şi acrobaţie în Park Field, Memphis, SUA, iar în anii celui de al Doilea Război Mondial, a activat ca instructor în cadrul Şcolii Escuela Militar de Aviacion şi Aca-demiei Forţelor Aeriene din Guadalajara, Mexic.

Puflea a reuşit să realizeze primul zbor de lungă durată recunoscut oficial în Mexic, între El Paso, Texas şi Ciudad de Mexico, cu escală în oraşele Chihuahua, Torreon, Saltillo, Monterrey, San Luis Potosí şi Queré-

taro, în noiembrie 1920. Acesta a fost, de asemenea, primul zbor între Statele Unite şi Mexic.

El a fost primul pilot care, la 1 ianu-arie 1921, a zburat de la Ciudad de Mexico la Tampico, în primul zbor

de probă al companiei proaspăt înfiinţate, Compañía Mexicana de Transportación AE-REA, ulterior redenumită Mexicana de Avia-ción, prima companie aeriană din Mexic cu zboruri regulate pentru pasageri şi servicii poştale.

De-a lungul carierei sale, Puflea a co-laborat cu mai mulţi piloţi. L.A. Winship l-a însoţit în primul zbor Statele Unite ale Americii – Mexic, în 1920. Pilotul Leonard Bonney a zburat cu George Puflea în timpul luptei de la El Ebano. I-a fost, de asemenea, coleg instructor în cadrul şcolii mexicane de aviaţie.

Edward F. Niles i-a fost partener medi-eşeanului Puflea în campaniile Campeche şi Yucatan, din 1915. Pe viitorul general Alberto Salinas Carranza l-a avut supervizor şi partener de zbor în cadrul Flotei Aeriene a Armatei Constituţionaliste. A fost, de ase-menea, comandantul său în cadrul Escuela Nacional de Aviación. Edward Eddie Stinson l-a însoţit pe George Puflea în tentativa realizării primului său zbor record de lungă durată, fără escală, între Chihuahua şi Ciu-dad de Mexico, în 1925. n

În aprilie, conducerea Forţelor Terestre americane a aprobat solicitarea coman-dantului regimentului, colonel John

Mayer, de echipare a peste 80 de blindate Stryker cu tunuri de cal. 30 de milimetri, pen-tru a putea face faţă unei confruntări cu uni-tăţi similare inamice. Mayer a spus că dotarea

cu aceste tunuri nu înseamnă transformarea transportoarelor în tancuri şi nici angajarea acestora în luptă directă cu tancurile. Scopul este acela de a putea lupta cu alte unităţi in-amice dotate cu transportoare şi de a elibera calea infanteriştilor care pot folosi sistemele antitanc portabile Javelin.

Intervalul de timp în care solicitarea se va materializa este de aproximativ doi ani, iar prima subunitate ar putea fi echipată în 27 de luni. Transportoarele ruseşti BMP-3 pe şenile sunt superioare celor Stryker ameri-cane, având în dotare fie un tun de 100 de milimetri de viteză redusă, fie unul de 30 de milimetri automat. De asemenea, şi transpor-toarele ruseşti pe roţi sunt echipate cu tunuri de 30 de milimetri. Aliaţii SUA de la frontiera de est a NATO – Finlanda, Polonia, Republica Cehă, Slovacia şi Slovenia – au transportoa-rele echipate cu tunuri de 30 de milimetri, iar transportoarele forţelor norvegiene şi sue-deze sunt dotate cu tunuri de 40 sau 35 de milimetri.

În cursul acestui an, elemente ale Regi-mentului 2 Cavalerie au participat la o de-monstraţie de forţă, desfăşurând o operaţie în convoi şi manevrând 120 de vehicule blin-date pe un traseu care a cuprins Lituania, Es-tonia şi Polonia, până la baza sa de la Vilseck, Germania. Misiunea, denumită Dragoon Ride, a fost doar una dintr-o serie de exerciţii mul-tinaţionale menite să reasigure aliaţii euro-peni de sprijin în faţa ameninţării ruse. n

Proiectul unui nou superporta-vion rusesc, denumit 23000E

Storm, a fost prezentat la o expoziţie de echipamente militare ce a avut loc luna trecută la Kubinka, lângă Moscova, con-form cotidianului chinez People’s daily. Sursa citată remarcă patru caracteristici ale noului proiect rusesc. Multifuncţio-nalitatea vasului face din acesta un ae-roport pe apă, ceea ce înseamnă o abor-dare nouă faţă de vechile portavioane de construcţie sovietică, care erau echipate pentru lupta antinavă, antisubmarin şi antiaeriană.

Storm este proiectat să transporte 80-90 de aeronave, faţă de capacitatea de 41-52 avioane şi elicoptere a actualului portavion Kuzneţov. Lăţimea maximă a pistei proiectului noului portavion depăşeşte 80 de metri, iar designul acesteia este unul modern. Coca vasului este concepută astfel încât să reducă rezistenţa la înaintare cu 20%, permiţând navei să atingă viteze mai mari, de până la 30 de noduri, şi să consu-me mai puţin combustibil, sporindu-i în acest fel autonomia.

Storm va avea la bord inclusiv avioane de avertizare timpurie. Cotidianul chi-nez menţionează că mai rămân o serie de probleme tehnice de rezolvat, cum ar fi stabilirea sistemului de propulsie a navei, care ar putea fi clasic sau nuclear, dar şi probleme de natură financiară. Totodată, se estimează că este puţin probabil ca o asemenea navă să fie construită înainte de 2030. n

Autorităţile letone au anunţat, re-cent, că vor achiziţiona rachete

sol-aer Stinger de la SUA, anul următor. Şeful Statului Major General al armatei letone, general Raimonds Graube, a de-clarat pentru televiziunea naţională că numărul rachetelor şi costurile totale vor fi decise după ce se va fundamenta bugetul pentru anul viitor, cel mai proba-bil în octombrie. De asemenea, el a mai menţionat că rachetele Stinger vor fi dis-

puse la baza militară Adazi, de lângă capitala Riga, aceeaşi bază care a fost desemna-tă să găzduiască echipamentele blindate americane, începând din a doua jumătate a acestui an.

Statele baltice au urmărit cu îngrijorare acţiunile vecinului rus după anexarea Crimeei, în martie, anul trecut. Îngrijorarea vine din informaţiile conform cărora Rusia este bănuită că sprijină separatiştii din estul Ucrainei şi că ar putea încerca să de-stabilizeze statele baltice pentru a testa apărarea colectivă a Alianţei Nord-Atlantice. n

Cercetătorii americani

de la University of California, San Di-ego, studiază, cu sprijinul Forţelor Aeriene, crearea unor materiale cu un design de inspiraţie biologică, care să asigure militarilor o protecţie superioară celor convenţionale. Studiile au la bază armura peştilor-cutie, a cărei rezistenţă este dată de solzii hexagonali şi de conexiunile dintre aceştia.

Oamenii de ştiinţă şi-au publicat descoperirile despre carapacea peştilor-cu-tie (Lactoria cornuta) în revista Acta Materialia. Cercetătorii descriu şi modul în care structura armurii acestui peşte ar putea servi ca sursă de inspiraţie pentru vestele militarilor, roboţi sau chiar pentru crearea de componente electronice flexibile. Peş-tele-cutie este mic, dar a supravieţuit timp de 35 de milioane de ani în ocean, unde este înconjurat de vietăţi mult mai mari şi agresive, la o adâncime de 50-100 de metri. Armura este puternică, dar în acelaşi timp flexibilă. Solzii de formă hexagonală sunt interconectaţi prin suturi în zigzag, similare celor existente între plăcile craniene ale unui copil, care se sudează pe măsură ce creşte. Fiecare dintre solzii hexagonali are la suprafaţă un profil în relief, în formă de stea, care distribuie tensiunile pe toată su-prafaţa sa. Sub aceşti solzi, cercetătorii au descoperit un strat interior care formează o structură complexă, în care fibre de colagen se întrepătrund. Acest strat asigură flexibilitatea armurii, care este greu de penetrat datorită fibrelor de colagen.

Armura şi stratul flexibil interior asigură o protecţie unică în lumea naturală. Rezistenţa armurii de solzi a fost testată prin tensionare laterală şi verticală şi s-a demonstrat că, dacă un prădător reuşeşte să creeze o fisură în stratul exterior al ar-murii, fibrele de colagen împiedică destrămarea structurii. Suturile dintre solzi nu le permit desprinderea, blocându-se atunci când sunt supuse unei tensiuni. n

Observatorul militar 17Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015

LUMEA DE AZI

Pagină realizată de Silvia Mircea

Pagina „Lumea de azi” utilizează informaţii preluate de la agenţii de presă şi din publicaţii de specialitate care apar în întreaga lume.

Capacităţile forţelor americane din Europa

Regimentul 2 Cavalerie, unitate americană dislo-cată în Europa, îşi sporeşte puterea de foc.

Legiunea străinăLegiunea străină franceză este o unitate învăluită în mister, despre care circulă multe legende.

Înainte de admiterea candidaţilor în unitate, trecutul lor este meti-culos verificat de investigatori speciali, care apelează inclu-siv la ajutorul Interpolului.

Este o forţă de elită, de aproximativ 6.800 de militari, care primeşte în rândurile sale oameni din întreaga lume, cărora le şterge cazierul şi le cere să lupte intens pentru o ţară care nu

este a lor, conform unui amplu material publicat de AFP.Mii de potenţiali recruţi bat la porţile legiunii străine în fiecare an,

cu speranţa de a fi admişi în această unitate care a luptat pentru Franţa aproape două secole, în diferite conflicte din întreaga lume. Candidaţii sunt supuşi la teste fizice şi psihologice, înainte de a fi integraţi în unitate. François-Xavier Petiteau, responsabil cu recrutarea pentru legiunea străină, spune că în procesul de selecţie este ales unul din opt candidaţi. El mai menţionează că legea permite recrutarea imigranţilor ilegali, dar acest lucru nu se face fără verificări minuţioase ale identităţii persoanelor.

Legiunea străină a fost înfiinţată în 1831 ca o unitate pentru voluntari străini, care doreau să întoarcă pagina unui trecut complicat. Recruţii puteau să îşi schimbe identitatea şi să lupte împotriva inamicilor Franţei. Legendele care gravitează în jurul acestei unităţi au fost amplificate şi de filme produse la Hollywood, cum ar fi Beau Geste sau March or Die.

Selecţia iniţială a candidaţilor durează aproximativ o săptămână, după această perioadă candidaţii fiind trimişi la Aubagne, în sud-estul Franţei, pentru teste suplimentare, după care sunt duşi într-o bază de lângă oraşul Castelnaudary, unde parcurg un modul de instruire dur de 16 săptămâni. Acest modul începe cu aproximativ o lună fără somn, într-o fermă unde candidaţii sunt izolaţi complet. Luna se încheie cu un marş forţat indiferent de condiţiile de vreme.

După alte trei luni de instruire, soldaţii sunt gata de acţiune. Mulţi dintre cei care se înscriu nu ştiu limba franceză. De exemplu, în iunie, majoritatea unui contingent de 70 de oameni care parcurgeau perioada de izolare la fermă erau vorbitori de limba rusă. La finalul celor 16 săptămâni ale primului modul, recruţii trebuie să scrie 500 de cuvinte în franceză. Legionarii pot căpăta cetăţenia franceză după cinci ani de serviciu în legiune.

Recruţii sunt trecuţi printr-un sistem de instruire care şterge tot trecutul lor şi care nivelează orice diferenţe de naţionalitate, spune un purtător de cuvânt, François Hervé-Bazin. La finalul modulului de instruire, recruţii primesc un Képi blanc, renumitul chipiu alb, în timpul ceremoniei în cadrul căreia li se spune clar: Drapelul Franţei a devenit drapelul vostru!

Unul dintre instructori spune că, în opinia sa, cel mai bun lucru pe care îl face legiunea este să dea posibilitatea oamenilor să capete cetă-ţenia franceză. n

Echipamente militare inovatoare de protecţie

Letonia cumpără rachete Stinger

Superportavion rusesc

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015

Aşa cum parcurgerea scării onorurilor nu de-pinde întotdeauna de arborele genealogic strict stabilit al candidatului, nici folosirea

frecventă a cuvintelor nu ţine de determinarea clară a evoluţiei lor etimologice.

Vârsta substantivului „balivernă” a depăşit o jumăta-te de mileniu, dar etimologii nu deţin multe informaţii despre el. Cel mai vechi text care îl conţine a fost da-tat 1460. I-a aparţinut, probabil, lui Triboulet, bufonul lui René d’Anjou, căruia i se atribuie „Farsa maestrului Pathelin”, mostră de teatru medieval, unde vânzătorul de stofă Guillaume Joceaulme, încercând să obţină pla-ta stofei pe care i-o dăduse pe credit avocatului Pathelin, exclamă: „Hé, quels bailleurs de balivernes sont ceux-ci” /„Hei, ce vânzători de baliverne sunt ăştia!” (v. people.duke.edu). În franceză, se foloseşte în limbajul familiar forma de plural a acestui cuvânt cu înţelesul de ziceri, scrieri sau, rar, acţiuni fără importanţă. „Les balivernes” se debitează sau se ascultă (cnrtl.fr/definition).

Utilizat în texte renumite, i se pot deduce nuanţări ale semnificaţiilor. „Je n’ai rien trouvé de nouveau ni dans la partie […] où Helvétius nous débite des bali-vernes […]. Ce sont toutes choses dites et redites de-puis des siècles”/„ Nu am găsit nimic nou nici în partea […] unde Helvetius debitează baliverne […]. Acestea toate sunt lucruri spuse şi respuse de secole” (Jacques

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Năstaseaurelianastase@yahoo.fr

Cercul Militar Naţional Despre libertateade după Charlie Hebdo

Sorin Bocancea (coordonator),Je suis Charlie? Regândirea libertăţii în

Europa multiculturală. Editura Adenium,

Iaşi, 2015

Căpitan Mircea Petala

Frica în război, Iaşi,1937,

pag. 127

Casanova de Seingalt, „Les Mémoires […]”, Tome Premier, Garnier Frères, 1880, books.google.fr); „où es-tu mainte-nant/[…] qui trouvais dans le vin rouge et dans tes rêves sous/les ponts d’extraordinaires balivernes”/„ unde eşti tu/[…] cea care găseai în vinul roşu şi în visurile tale de sub/

poduri extraordinare baliverne (Jacques Prévert, „Poème”, wikipoemes.com).

În literatura română a secolului trecut, nu doar în pro-za artistică, ci şi în comentariile critice, cuvântul a apărut ca parte a lexicului curent: „secăturile triumfă îmbătate de perspectiva care se deschide fără margini balivernei senti-

mentale sau obraznice” (Paul Zarifopol, „Unul care a lup-tat contra prostiei” în „Pentru arta literară”, Editura „Litera”, Bucureşti, 2011, books.google.ro); „[…] strigă şoferului: / - Mână, Tacke! Dă-i drumul! / - Ce direcţie anume?/ - Oriunde, în afară de Platoul Pamir! M-ai înţeles? Platoul Pamir nu există! E o invenţie. O balivernă a geografilor!” (Cezar Petrescu, „Dumineca Orbului”, books.google.ro).

Şi în scrierile recente acest cuvânt este utilizat frec-vent: „Rîsesem totdeauna de pasiunile la prima vedere. Mi se păreau o balivernă, bună pentru fetele de pension sentimentale.” (Octavian Paler, „Un om norocos”, Polirom, 2008); „unii […] cred că populismul ar fi o balivernă politică” (George Apostoiu, „Politica şi populismul”, în „Cultura”, nr. 471 din, 12 iunie 2014).

În română, ca şi în franceză, balivernele se debitează: „doar a debitat baliverne despre statul minimal şi virtu-ţile capitalului privat pentru diferite ţări bananiere” (ro-manialibera.ro); „nu poate [decât] să dormiteze, iar când nu doarme, să debiteze baliverne” (adevarul.ro). Se şi îndrugă: „chiar n-are şi el altceva de făcut decât să îndru-ge baliverne? n-are şi el o meserie, ceva, acolo, să facă şi el ceva util?” (gandul.info). Se mai şi „umblă” cu ele: „Ia să nu-mi umbli mie cu baliverne d-astea că […] la mine nu se prinde” (George Topârceanu, „Minunile Sfântului Si-soe”, Roman satiric neterminat, ALTpublica, 2013, books.google.ro). n

EXPOZIŢII Galeria Artelor.Între 17 august şi 3 septembrie,

sub semnătura lui Andrei Damo, are loc expozi-ţia de pictură şi grafică intitulată sugestiv Între ridicol şi sublim – Don Quijote de la Mancha. Aderând la profund himerofilul areal propriu legendarului Don Quijote, Andrei Damo in-trospectează estetizant ample universuri cu asumată patină retro. Multiplicitatea simbolu-rilor conferă expoziţiei o specială accepţiune esoterică. Misterul constituie una dintre carac-teristicile majorităţii tablourilor din expoziţie. Încercând câteva particularizări, armăsarul donquijotesc (un soi de Rosinanta transfigu-rată, alcătuită din mozaicuri) împărtăşeşte cu ilustrul său stăpân idealurile extramundane. Nuanţele coloristice folosite consonează cu această abordare ce privilegiază esenţele. Urmărirea mult îndrăzneţelor idei directoare poartă pecetea unui nestins elan praxiologic, maximală asumare a coridei existenţiale. De asemenea, impresionează un complex dans al armurilor, reprezentare picturală de sorginte cavalerească. Alt tablou etalează, cvasimor-ganatic, o siluetă feminină ce pare descinsă din zona de interferenţă a umbrei cu lumina. Iată numai câteva dintre foarte percutantele

LA PRIMA LECTURĂCARTEA DE ALTĂDATĂ

puncte de interes pe care ni le propune această misteriosofică expoziţie a lui Andrei Damo. Octavian Mihalcea

Sala Foaier. Expoziţia de pictură şi grafică Val în timp a artistei plastice Claudia Popescu, deschisă în perioada 17-30 august. Sala Rondă. Expoziţia de pictură Locuri ale imaginaţiei a artistei plastice Ana-Maria Dinescu, deschisă în perioada 17-30 august.

Expoziţiile pot fi vizitate zilnic, între orele 11.00 – 19.00. Intrarea este liberă.

Informaţii: www.cmn.ro, www.facebook.com/cmn.ro. n

Căpitan Constantin Piştea

Credeam că atacul terorist de la sediul publicaţiei Charlie Hebdo a intrat în uitare, întrucât de la producerea lui, la 7 ianuarie 2015, cazul mai apărea în dezbaterile publice doar atunci când se întâmpla câte un eveniment ase-

mănător sau care aducea tangenţial vorba şi despre islam. Îmi părea că lumânarea s-a stins şi că demonstraţia publică de ataşament a liderilor politici mondiali – acel marş de solidaritate de la Paris – a rămas în urmă, aşa cum multe ştiri teribile ţin ecranele ocupate câteva zile, pentru a fi luate de curentul altor chestiuni mai arzătoare. M-am înşelat. Charlie Hebdo nu a fost uitat. E plină lumea de cărţi publicate în ultimele luni, care tratează acel moment din toate unghiurile posibile. Ca şi cea de faţă, toate fac apel, măcar în titlu, la sintagma-simbol impusă în acele zile ca o formă a protecţiei libertăţii de exprimare. Je suis Charlie a intrat, în malaxorul acestor cărţi, în tot felul de formule, pe care chiar nici nu mai e nevoie să le traduc: Liberté, j’écris tes mots, Ode à la liberté, Un choix divin, Understanding Charlie Hebdo Cartoons, La France n’a pas Peur, Je suis... Humaniste! etc.

Alegerea Editurii Adenium a fost să pună un semn de întrebare ca pălărie acestei expresii – Je suis Charlie? – şi să adauge un subtitlu, Regândirea libertăţii în Europa mul-ticulturală, foarte inspirat din moment ce nu este vorba doar despre libertatea de ex-primare, ci şi despre alte tipuri de libertăţi, toate îngrădite după 7 ianuarie 2015, dată pe care o ţinem minte din păcate la fel de uşor ca şi 11 septembrie 2001. Coordonator al volumului a fost ales Sorin Bocancea, doctor în filosofie şi în ştiinţe politice, director al revistei Polis şi preşedinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor. Libertate a fost şi cuvântul de ordine al realizării acestui volum, care respectă principiile de alcătuire ale unor cărţi similare din afară. Libertate în sensul că toţi cei invitaţi să-şi spună opinia

legată de Charlie Hebdo nu au fost deloc orientaţi, nu li s-au trasat niciun fel de linii directoare. Fiecare a scris exact ce a crezut de cuviinţă. Astfel, au ieşit 34 de texte care acoperă multe teme, coordonatorul fiind nevoit să le împartă pe anumite arii temati-ce, pentru a face mai accesibilă lectura.

Aşadar, contributorii, între care Alina Mungiu-Pippidi, Sandra Pralong, Bogdan Ghiu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, Cristian Pătrăşconiu sau Vasile Ernu, au scris atât despre libertatea de exprimare sau despre problemele lumii europene/islamice, cât şi despre ciocnirea civilizaţiilor (pro sau contra), pentru ca finalul cărţii să fie de-dicat reprezentărilor cazului, adică modului în care s-a vorbit public despre Charlie Hebdo. Mulţi au făcut referire şi la romanul lui Michel Houellebecq, Supunere, care – interesantă coincidenţă – trebuia să se lanseze în aceeaşi zi cu atacul terorist. Asta, în condiţiile în care ficţiunea apreciatului Houellebecq este tocmai despre modul în care Franţa ajunge să fie condusă de un preşedinte islamic.

Peste toate aceste opinii, unele mai radicale, altele mai echilibrate, am ales să exemplific cu una moderată, din partea unui preot, Constantin Sturzu, consilier cul-tural al Arhiepiscopiei Iaşilor: Ucigaşilor celor din redacţia Charlie Hebdo, deşi s-au de-clarat ofensaţi de caracterul blasfemator al unor desene, nu pot avea nimic în comun cu o credinţă religioasă autentică. Nici unii, nici alţii nu sunt nici martiri, nici eroi. Sunt victime şi combatanţi ai unor lupte duse în numele unor idoli plăsmuiţi de mintea omenească, care nu au nicio legătură cu Dumnezeul iubirii... n

Putereaexemplului

În luptă, la unităţile mai mici, dorinţa psihică a oamenilor de a-şi vedea şe-fii se traduce prin tendinţa strângerii

luptătorilor către aceşti şefi. Această ten-dinţă este azi înfrântă prin prezenţa armei automate, în jurul căreia un mănunchi de luptători sub un şef se încurajează direct. Şi dacă frica este contagioasă, tot atât de con-tagios este şi curajul. Este deajuns ca aceşti mici şefi să fi fost aleşi după bune criterii, ve-rificate în primele lupte, pentru ca mai târ-ziu să nu mai fie, sub raportul fricei, motiv

de îngrijorare prea mare. Căci soldatul ştie să aprecieze în special exemplul.

A ţine oamenii în mână înseamnă a fi tot timpul prezent în mijlocul lor, cu calmul necesar, dominându-i prin bravură şi obţi-nând astfel asupra lor ascendentul necesar. Energia găseşte forţe noi în exemplul şefu-lui şi am putea spune că, din punctul de ve-dere al studiului nostru, exemplul atitudinei şefului sub foc este acela care impresionea-ză şi influenţează cel mai mult. n

Sensulbalivernelor

Observatorul militar 19ARMA CONDEIULUI

Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015

PE LOC, REPAUS

DREPTUL LA ZÂMBET

Omul poate trece, în viaţă, prin ipostaze interesante. Oricât ar fi el de cineva, va veni o vreme când va fi un altul sau un oarecare.

Am încredere în patrie: ea îi simte pe adevăraţii patrioţi. • Ca să aveţi succes, atunci când construiţi o clădire cu mai multe etaje, este foarte bine ca să începeţi cu parterul, nu

cu primul etaj. • În fiecare clipă se poate naşte o lume nouă. Chiar dacă acest lucru nu se întâmplă la o maternitate anume. • Ar trebui să învăţăm, totuşi, din lecţiile istoriei: în lume au existat multe statui din lut mult mai preţioase decât multe statui din aur. • Fotografiile noastre sunt, întotdeauna, nişte martori oculari. Dar nu întotdeauna ele ţin cu noi. • Oamenii cu merite multe şi mari sunt uşor de observat, pentru că aceştia nu se laudă cu ele. • Omule, trebuie să crezi în victo-ria ta! Pentru asta, însă, trebuie să înţelegi cu adevărat că va exista şi o luptă. • Dincolo de cuvintele frumoase şi importante ale CV-urilor, unele dintre ele se aseamănă cu un şorţ de măcelar. Au pete de sânge. • Oamenii mari au calitatea de a crea măreţie şi din lucruri mărunte. Oamenii mici, însă, pot duce în derizoriu şi foarte multe lucruri mari. • Un zâmbet poate valora, uneori, cât o mie de cuvinte. De aceea, propun ca tratatele de pace să fie scrise cu zâmbete, dincolo de pre-vederile lor în cuvinte. • Vanitatea? Orgoliul? Nişte cămăşi murdare, şi-fonate, dar cu butoni de aur. • Comandanţii mici sunt cei care se mul-ţumesc să constate lipsa nasturilor, de exemplu. Comandanţii mari se mulţumesc doar atunci când pot fi exponenţii ideilor mari, valoroase. Cei din jur îi observă uşor şi pe unii, şi pe ceilalţi. • Plânsul zgomotos, la vedere, este mai puţin sau deloc sincer faţă de plânsul tăcut, la ne-vedere. • O viaţă grea este, uneori, şi cea din care au lipsit examenele grele. • Vegetarienii sunt o categorie de persoane care au adoptat o anumită manieră alimentară. Dar atunci când se află între alţi oameni, nu este exclusă şi situaţia de a se mânca....între ei. • Epopeea unui ju-cător de şah poate fi mai complexă şi mai interesantă decât epopei-le tuturor jucătorilor unei echipe de fotbal, de exemplu. • Din punct de vedere social, oamenii sunt nişte punţi de legătură. Din păcate, însă, unii sunt punţi de legătură între ei şi nimeni. • Perfecţiunea este imposibilă. Dar lumea ar arăta într-un fel foarte ciudat fără prezenţa celor care se cred perfecţi. • Musca acceptă mai uşor comparaţia cu un ţânţar, decât cu un fluture. • În lumea asta există şi oameni care ar rămâne în deplină nuditate, dacă ar fi nevoiţi să restituie toate ideile împrumutate sau însuşite... • Un cerc vicios poate fi uşor observat: are multe colţuri. • Negrul nu este o culoare care se află în curcubeu. Dar în viaţa noastră se află din plin. • Pe unii îi împovărează gândurile, pe alţii orgoliile. • Omul poate trece, în viaţă, prin ipostaze interesante. Oricât ar fi el de cineva, va veni o vreme când va fi un altul sau un oa-recare. • Şi lemnul poate avea tragedia lui. De exemplu, să nu fie bun nici pentru coadă de topor. • Omul continuă să rămână aceeaşi trestie gânditoare, dar riscă să se transforme într-o trestie computerizată. • Sunt destui cei care nu ştiu cine şi ce a fost Napoleon, cu adevărat, dar fac tot posibilul pentru a fi comparaţi cu el. • Limba română este cea mai frumoasă muzică pe care o cunosc. n

Desen realizat de locotenent-colonel (r) Cristi Vecerdea - Criv

General-maior (r) dr. Maricel D. Popa

Colonel Florin Şperleaflorin.sperlea@presamil.ro

Căpitan Constantin Pişteaconstantin.pistea@presamil.ro

Nu ştiu să se comporte

Individ și „sistem”

Pentru că ar fi criticat un jucător, un ziarist din Afganistan a fost bătut de suporteri. Rasim Aliev a scris pe o reţea de socializare că Javid

Huseynov, căpitanul echipei azere Qabala, nu ştie cum să se comporte, după ce Javid a fluturat un dra-pel al Turciei la un meci contra unei echipe din Cipru, Apollon. O critică elegantă. I-a semnalat că nu i-ar fi stricat mai multă prudenţă. Astfel de gesturi incită, domnule fotbalist. Nu se fac! Ei, dar nu toată lumea gustă critica, fie ea şi subtilă. Se pare că nici ziaristului nu i-ar fi stricat mai multă prudenţă. Asta, cu liberta-tea de exprimare, e o poveste. S-a văzut şi în ianuarie, în cazul Charlie Hebdo...

Înainte de a muri, pentru că, da, Rasim Aliev avea să moară, ziaristul spunea pe patul de spital: Când m-am dus, erau 5-6 bărbaţi şi m-au bătut. O încheiere tristă a unei vieţi, probabil, onorabile. Să mori după ce eşti bătut nu e chiar finalul la care te gândeşti că ţi l-a rezervat Dumnezeu. Altfel, pentru a rezuma si-tuaţia, să amintesc şi că fotbalistul criticat a fost exilat din lotul echipei Qabala, cel puţin până la încheierea anchetei. Până la urmă, concluziile acelei anchete ar fi

În ce mă priveşte, respect orice părere contrară, cât timp este exprimată civilizat.

doar nişte detalii. Ziaristul tot mort rămâne, iar cau-za, aceeaşi: şi-a permis să spună ce a gândit.

Când am scris despre neuniformitatea uniforme-lor de la noi, nu m-am gândit că voi stârni un interes atât de mare. Însă (Ne)uniformitate a urcat în topul articolelor pe care ziarul le are pe aceeaşi reţea de socializare pe care a scris şi regretatul Rasim Aliev. Şi a primit foarte multe comentarii, cele mai multe de susţinere, însă şi unele greu de înţeles, accepta-bile numai după legea unei distribuţii echitabile. Rezumând: în cazul meu, nu erau 5-6 bărbaţi care să mă bată, altfel nu mai puteam acum să ating taste-le. Nu. Au fost câţiva comentatori care au zis aşa: că dacă ar fi fost în locul şefului meu, m-ar fi pedepsit pentru ce mi-am permis să scriu; că de câte ori mi-am îmbrăcat eu ţinuta militară, de îmi arog această liber-tate?; că sunt cam frustrat; că eu din ce armată fac parte şi tot aşa.

Pe de altă parte, unii m-au apreciat pentru curaj. N-am înţeles pe moment despre ce curaj era vorba, dar acum, văzând şi ce se poate întâmpla, cum te aş-teaptă nişte băieţi şi ţi-o furi de nu te mai trezeşti, parcă şi degetele apasă altfel pe taste.

În ce mă priveşte, respect orice părere contrară, cât timp este exprimată civilizat. Cred în continuare că jurnalismul ţine în palme bobiţe de nebunie, ino-cenţă şi inspiraţie, poate în măsură egală. Nu-ţi poţi face meseria onest fără să rişti, pentru că adevărul îi doare pe unii, deşi îi mângâie pe alţii. Şi când pe unii îi doare adevărul, ori iau la bătaie tot ce prind, ori vi-sează la ce ar fi făcut ei dacă ţi-ar fi fost şefi. Nu ştiu să se comporte, aş zice, nu fără curaj inconştient. n

Pentru fapta lor – împiedicarea unui tânăr ma-

rocan de a face uz, într-un tren aglomerat care circula pe ruta Amsterdam-Paris, de armele pe care le avea asupra sa – preşedintele francez François Hollande i-a decorat pe cei trei americani, un student şi doi militari, cu cea mai înaltă distincție france-ză – Legiunea de Onoare. Meritată cu prisosință, o spun limpede, de la bun început.

A stârnit multă vâl-vă incidentul în media internaționale şi pe bună dreptate. Numeroase sunt întrebările (una, poate cea mai importantă, cum e posibil să te plimbi, suspect fiind, atât de lejer, în spațiul public, cu Kalaşnikov-ul după tine, gata să-l foloseşti în orice împrejurare, după cum adepții stopării controa-lelor „incisive” care atacă „intimitatea” persoanei vor fi găsit repede în evenimentele petrecute în trenul francez cheia conspirației care vizează înăsprirea, în acest fel, a le-gilor „Big Brother”), dar cea mai importantă rămâne, cred, aceea a modului în care reuşim să reacționăm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Am fost în SUA pentru un an şi am avut ocazia, în mai multe împrejurări, să verific solidaritatea americanilor, capacitatea lor de mobilizare în spi-ritul celei mai frumoase atitudini civice, apetitul

pentru dezbatare pe su-biecte importante pentru destinul lor. Îmi amintesc de felul în care discuțiile privind introducerea ca-merelor de supraveghere în şcoli – cerute de unii părinți, respinse categoric de alții – ocupau paginile ziarelor din California, cu argumente justificate, fără patimi sterile sau cuvinte grele aruncate la întâmpla-re, jignindu-i pe partenerii de conversație. Părea un dialog la care lua parte în-treaga societate (iar ziarele se deschideau ca o tribună opiniilor diverse), nu doar pentru că unii aveau copii şi, inevitabil, mergeau la şcoală, ci pentru că un subiect de acest fel preo-cupa, în cel mai înalt grad, comunitatea.

Spun toate aces-tea pentru că pe mine nu mă

surprinde gestul celor trei americani, fiindcă ei sunt obişnuiți să le pese de ceea ce se întâmplă în jur. Sigur, doi dintre ei aveau pregătire militară şi înțelegeau mult mai bine situația, dar nu cred că acesta este motivul deter-minant care i-a îndemnat să se implice, ci mai degra-bă le-a sporit încrederea că ştiu să acționeze şi nu dacă să o facă sau nu.

La noi însă, în atomi-zarea socială nefericită pe care o întâlnim la tot pasul, capacitatea indivizilor de a se solidariza întru atitu-dine civică este cu totul precară, iar în transportul în comun abia experimen-tăm revoluția „chiloților la

vedere” sau a fumatului electronic (permis sau interzis, că nu ne-am hotă-rât!) cu îmbrânceli în ritmul de mers al vehiculului şi vorbe de ocară cu multă generozitate împărțite, la care se adaugă un public spectator, bucuros de gratuitatea reprezentației, şi cei iuți de smartphone în devoalarea cazului pe rețelele de socializare.

La noi, individul se simte, zilnic, justificându-şi

inacțiunea, răpus de „sistem”. Care începe să fie invocat tot mai des. Nenumit altfel, neexplicat, ambiguu, evanescent, dar puternic, capabil de funcționare impecabilă şi de acțiune concerta-tă în orice împrejurare. Individul se simte neputin-cios, incapabil de acțiune, doar pentru că îşi imagi-nează o maşinărie per-fectă, cu mii de ramificații împotriva căreia nu poți lupta cu şanse de izbândă. Tabloul înfățişează, într-un anume fel, chiar eşecul cetățeanului. Al celui pe care l-am construit prin-tr-un sistem educațional discutabil. Conştient sau nu, cu program sau din întâmplare. Dar care, cred, în situații de criză ne va costa. Solidaritatea şi atitu-dinea civică nu se învață la adăpostul fricii şi al stalului călduț din care privim ce se întâmplă în jur. Fiindcă vine o vreme în care reali-tatea nu va mai fi doar pe o scenă, ci ne va cuprinde, inevitabil, şi pe noi, spec-tatorii. n

Pe mine nu mă surprinde gestul celor trei ame-ricani, fiindcă ei sunt obișnuiți să le pese de ceea ce se întâmplă în jur.

reşti, strada Drumul Taberei nr. 7F, sector 6, Bucureşti.

UM 02379, cu sediul în localitatea Bucureşti, str. Mircea Vulcănescu, nr.88, sectorul 1 organizează con-curs pentru ocuparea funcţiei contractuale vacante de execuţie, după cum urmează: Şef depozit: 1 post, conform HG 286/23.03.2011, în cadrul Depozitului sânge şi ma-teriale. Concursul se va desfăşura la sediul instituţiei, astfel: Proba scrisă, pe 17.09.2015, ora 12.00; Proba in-terviului, pe 22.09.2015, ora 12.00. Pentru participarea la concurs candidaţii trebuie să îndeplineas-că următoarele condiţii: minimum studii medii; cunoştinţe de utilizare PC. Candidaţii vor depune dosarele de participare la concurs până pe 9.09.2015, ora 15.00, la sediul UM 02379 Bucureşti. Relaţii suplimen-tare la sediul UM 02379 Bucureşti, persoană de contact: Zavate Ion, telefon: 021.319.30.51, interior 331.

Şcoala de Aplicaţie pentru Lo-gistică General Constantin Zaharia anunţă scoaterea la concurs a ur-mătorului post didactic la Centrul de instruire pentru administraţie: instructor I la catedra intendenţă, C.L. şi administraţie (Plt. adj. pr.). Postul vacant a fost publicat în Buletinul Informativ al Armatei nr. 8/2015. Criteriile generale şi spe-cifice de selecţie sunt cele prevă-zute în Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.58 din 27.05.2013 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind corpul instructorilor militari. Înscrierea candidaţilor în vederea avizării de către comisia de selecţie nr. 11 a Comandamentului logistic întrunit se face în conformitate cu art. 9, lit. c) şi d) din Ordinul minis-trului apărării naţionale nr. M.69 din 28.07.2015 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi funcţionarea sistemului de ierarhi-zare şi selecţie în vederea evoluţiei în carieră a cadrelor militare. Tematica, bibliografia şi metodologia de des-făşurare a concursului se pot con-sulta la sediul şcolii din str. Crinului nr. 2, sect. 1., Bucureşti. Concursul se organizează în termen de 30 de zile calendaristice după primirea, de la comisia de selecţie a Coman-damentului logistic întrunit, a listei candidaţilor avizaţi favorabil. Data şi locul desfăşurării concursului se vor aduce la cunoştinţa solicitan-ţilor, prin grija Şcolii de Aplicaţie pentru Logistică General Constantin

sociabil şi respectuos s-a făcut întotdeauna iubit de către elevii, iar mai târziu de către studenţii pe care i-a pregătit. Exprimându-ne regretul şi cu inima îndurerată, suntem alături de familia îndolia-tă, în aceste momente de tristeţe, căreia îi transmitem condoleanţe şi întreaga noastră compasiune. Slujba religioasă şi înhumarea a avut loc pe 20 august, în Cimitirul Eternitatea din Iaşi. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

General de brigadă (r) Gheorghe Creţu

Cadrele militare în rezervă şi retragere, precum şi cele în activi-tate, din garnizoana Beiuş, judeţul Bihor, anunţă trecerea în nefiinţă, pe 23 august, a locotenent-colo-nelului (r) GREC VASILE, ofiţer de infanterie promoţia 1953. Calităţi morale şi profesionale, devota-mentul, onestitatea şi corectitu-dinea lui vor rămâne o amintire luminoasă în memoria noastră. Transmitem familiei sincere con-doleanţe şi întreaga noastră com-pasiune. Ne rugăm ca bunul Dum-nezeu să le dăruiască mângâiere şi întărire sufletească. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Colegii de serviciu sunt alături de colonelul ing. Gigel Recoşeanu în momentele grele pricinuite de dispariţia fulgerătoare a tatălui său. Sincere condoleanţe!

Personalul UM 01802 Bucureşti îşi exprimă regretul şi este alături de doamna plutonier-adjutant Alina Delibaş, în aceste momente de grea suferinţă datorate de dis-pariţia fulgerătoare a tatălui, fost pilot al Forţelor Aeriene Româ-ne, comandor (r) BONDOC IOAN. Transmitem sincere condoleanţe şi întreaga noastră compasiune familiei îndoliate. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Se spune că oricâţi bărbaţi ar cunoaşte de-a lungul existenţei sale, în inima unei fete imagi-nea tatălui va rămâne mereu pe primul loc, reprezentând acel personaj-etalon, în jurul căruia vor gravita toate experienţele ei viitoare. Am 20 de ani şi sunt vi-itor ofiţer. Soarta a decis ca des-tinul meu să coincidă cu al tatei, Cătălin Fara. Şi el este ofiţer, de 33 de ani poartă, cu mândrie, haina militară. El m-a motivat să ajung unde sunt. Am deschis de atâtea ori dulapul cu unifor-me şi mă imaginam purtându-i eghileţii şi cascheta. Şi-aşa am ajuns să o port pe a mea. Privind retrospectiv, mă bucur că am fost crescută într-o atmosfera disciplinată, mereu îndemnată să citesc. Aşa am ajuns sa de-vorez biblioteca familiei. El m-a făcut să iubesc armata, iar pen-tru asta nu pot decât să-i mul-ţumesc. Atunci când am jurat credinţă patriei mele, România, aveam chipul lui în faţă, iar asta m-a făcut să ridic puţin tonul, visând că într-o bună zi o să am şi eu curajul lui. Şi al mamei, care-l ştia, adesea, departe, în misiuni. Experienţa lui mi-a fost nepreţuită şi dragostea la fel. Ce aş putea să-i doresc? Să trăiască mulţi ani, că tot este ziua lui. Şi să mă vadă păşind pe drumul lui, fericită. Student caporal Diana Cătălina Fara

Cu prilejul împlinirii frumoa-sei vârste de 90 de ani, pe 29 august, foştii elevi ai promoţiei 1965 îi urează comandorului (ret) Aurel Gruia La mulţi ani!, multă sănătate şi bucurii alături de cei dragi.

La 28 august, se împlinesc 35 de ani de când cea de-a doua promoţie de ofiţeri din arma auto a absolvit cursurile Secţiei Auto, din Facultatea de Arme În-trunite, Tancuri şi Auto a Acade-miei de Înalte Studii Militare. La 28 august 1980, şi-au luat rămas bun, urându-şi reciproc succese în viaţă şi carieră, locotenent-colonelul Dumitru Leu, căpitanii Adrian-Constantin Venţel-Feer, Viorel Iancu, Nicolae Cofrân-geanu, Alexandru Drăgoiescu, Olimpiu Drăgan, Gheorghe Moldvai şi locotenenţii-majori Ion Mocanu, Mihai Negrescu, Ionică Pârvu, precum şi cei care,

UM 02248 Bucureşti organizează concurs pentru ocuparea postului de personal civil contractual de Şofer II, prevăzut cu studii genera-le, vechime în specialitate minim 5 ani, din cadrul Grupei Transport, pe 15.09.2015, ora 9.00 (data primei probe de concurs). Principalele ce-rinţe ale postului sunt îndeplinirea atribuţiilor funcţiei de şofer. Data limită până la care se pot depune dosarele este: 9.09.2015, ora 12.00. Detalii privind condiţiile generale şi specifice pentru ocuparea postului, tipul probelor de concurs, locul şi ora desfăşurării acestora, tematica şi bibliografia de concurs se pot obţine la telefon 021.319.58.58, in-terior 2904 sau 2503, sau la sediul UM 02248 Bucureşti, strada Drumul Taberei nr. 7F, sector 6, Bucureşti.

UM 02248 Bucureşti organizează concurs pentru ocuparea postului vacant de Şef birou gr. II, biroul edi-ţie din secţia proiectare, absolvent de studii superioare cu diplomă de licenţă în specializarea: construcţii civile, industriale, agricole, instalaţii pentru construcţii, căi ferate, drumuri, poduri, arhitectură, pe 14.09.2015 (data primei probe de concurs). Vechimea în specialitatea studiilor absolvite necesară ocupării postu-lui este de 5 ani. Principalele cerinţe ale postului funcţiei de conducere de şef birou sunt: • capacitatea de a conduce, coordona şi controla; • obiectivitate în apreciere; • abilităţi în gestionarea resurselor; • abilităţi de mediere şi negociere; • capaci-tatea de a dezvolta abilităţile perso-nalului; • capacitatea de planificare, analiză şi sinteză. Data limită până la care se pot depune dosarele de concurs este: 3.09.2015, ora 12.00. Tipul probelor de concurs: probă scrisă şi interviu. Detalii privind con-diţiile generale şi specifice pentru ocuparea postului, tipul probelor de concurs, locul şi ora desfăşurării acestora, tematica şi bibliografia de concurs se pot obţine la telefon 021.319.58.58, interior 2904 sau 2503, sau la sediul UM 02248 Bucu-

Zaharia, după primirea de la comi-sia de selecţie a listei cu candidaţii avizaţi favorabil, cu cel puţin 15 zile calendaristice înaintea concur-sului. Relaţii suplimentare se pot obţine la sediul şcolii sau la telefon 021.436.39.35, interior 111, 177, STAR 1193/111, 117, 145.

Unitatea Militară 02412 Bucureşti organizează concursuri pentru ocuparea: 1 post vacant de execu-ţie de personal civil contractual, ca-sier debutant, (studii medii sau ge-nerale), Casierie din microstructura financiar-contabil. Concursurile se vor desfăşura astfel: Proba scrisă, pe 16.09.2015, începând cu ora 9.00; Proba practică, pe 23.09.2015, începând cu ora 9.00; Interviu, pe 30.09.2015, începând cu ora 9.00. Dosarele pentru înscrierea la con-curs se vor depune la sediul UM 02412 Bucureşti, Biroul resurse umane, etaj 1, camera 103, strada Grigore Cobălcescu nr. 26, sector 1, Bucureşti, până pe 7.09.2015, ora 15.00. Datele de contact ale persoanei care asigură secretaria- tul comisiilor: locotenent-colonel Gabriel Isuf, tel. 021.313.88.05, int. 114.

Observatorul militar Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015 20

IMPACT

PROMOŢII

DECESE

ANIVERSĂRI

FUNCŢII SCOASE LA CONCURS

D. Neniţescu în parteneriat cu Aca-demia Tehnică Militară şi Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare CBRN şi Ecologie invită cadrele di-dactice şi absolvenţii în specialitate să participe la festivitatea ocazio-nată de aniversarea a 65 ani de la înfiinţarea Facultăţii de Chimie Apli-cată, respectiv a Catedrei de Chimie Militară, la 10.09.2015, orele 09.15, la Academia Tehnică Militară. In-formaţii suplimentare, confirmarea participării, transmiterea datelor de identificare şi despre contribuţia bănească aferentă (65 RON), până la 1.09.2015, la persoanele de con-tact: Savu I. tel. 0723 740 880, ion.savu2010@gmail.com; Rotariu T., tel. 0722 751 492, traianrotariu@yahoo.com; Petre R., tel. 0723 563 447, petre.razvan@gmail.com; Gheorghiu C., tel. 0755 104 648, cristhian_gx1@yahoo.com.

Promoţia 1990 a Liceului Militar Dimitrie Cantemir organizează, la Breaza şi Sinaia, în zilele 5 şi 6 sep-tembrie, întâlnirea de 25 de ani de la absolvire. Persoană de contact: Marian Claudiu Pilică, tel. 0724 663 889. Contribuţia financiară este de 150 de lei de persoană şi se va depune în contul RO 50 ING 0000999900160352, deschis la ING, pe numele Pilică Marian Claudiu. Detalii şi pe pagina de Facebook Promoţia 1990 LMDC.

Jubileu aeronautic

Concurs de admitere

COMEMORĂRI

Prietenii şi colegii din Trustul de Presă al MApN sunt alături de maiorul Dan Constantin Mireanu şi familia sa, în greaua pierdere suferită prin trecerea la cele veş-nice a socrului său, IVAN GABRIEL – un minunat dascăl, de o modes-tie exemplară, un suflet ales de Dumnezeu mult prea devreme pentru a-i sta alături!

Promoţia 1959 a Liceului Mili-tar Ştefan cel Mare Câmpulung Moldovenesc (azi Colegiul Na-ţional Militar) aduce un ultim omagiu celui ce a fost prof. univ. dr. OSADET EUGEN, plecat în eternitate în ziua de 18 august şi care, la începutul carierei sale didactice (profesor de fizică), şi-a desfăşurat activitatea în această prestigioasă instituţie de învă-ţământ liceal militar. Prin pre-gătirea profesional-pedagogică, precum şi prin caracterul său

Anul acesta se împlinesc 20, respectiv 18 ani, de la plecarea pe alt tărâm a colonelului SULI-MAN CONSTANTIN şi a frumoa-sei sale soţii, CORNELIA. Pe acest pământ au fost împreună 44 de ani, sunt şi acum împreună, ală-turi de îngeri. Ne plecăm capete-le cu adânc respect şi cerniţi de durere în faţa memoriei lor.

Carmen şi Traian Negoiţă

Vineri, 21 august, absolvenţii promoţiei 1965 ai Şcolii militare Superioare de Ofiţeri de Aviaţie Aurel Vlaicu

s-au văzut la locul de studii pentru a marca 50 de ani de la terminarea şcolii. Promoţie de elită a prestigioasei instituţii de învăţământ aeronautic militar, ce a avut reprezentanţi, la repartiţie, în majoritatea regimentelor de aviaţie existente atunci. În scurt timp, au devenit piloţi de înaltă clasă, pe avi-oane supersonice, pe aeronave de transport, de legătură, bombardament, elicoptere, însumând mii de ore de zbor. Ca instructori, în toate condiţiile meteo, ziua şi noaptea, au for-mat alte zeci de promoţii. De asemenea, pentru calităţile lor au fost promovaţi în înalte funcţii de locţiitori, comandanţi de regimente, inspectori în Comandamentul aviaţiei milita-re, şefi de stat major ai acestui comandament - cazul gene-ralului de flotilă aeriană (ret) Mircea Budiaci - dar şi secretari de stat în Ministerul Transporturilor, aşa cum a ajuns şeful promoţiei, comandorul (ret) Petru Tenie. Din păcate, la ape-lul solemn citit de el, care a fost alături de comandorul (ret) Alexandru Marinache şi organizatorul întâlnirii, o treime din cei care am absolvit şcoala nu au mai răspuns prezent. S-au mutat la escadrilele din ceruri, promoţia noastră dând prima jertfă pe altarul aripilor româneşti chiar în anul patru al şco-lii, prin elevul Pavel Toderică, bunul meu coleg de bancă. Re-latările participanţilor, la loc de cinste fiind şi o parte dintre foştii noştri instructori de zbor, cu episoadele de viaţă din şcoală, din unităţi, din familie au impresionat puternic. Nu mai puţin de patru din 37 de absolvenţi au catapultat, une-le din aceste cazuri extreme lăsând urme pe viaţă în corpul celor care şi-au salvat astfel viaţa. Vizitarea şcolii a stârnit noi profunde nostalgii. Mulţumim Statului Major al Forţelor Ae-riene şi conducerii şcolii pentru sprijin! n

General de flotilă aeriană (ret) Petre Bână

Asociaţia Cadrelor de Chimie Militară în Rezervă şi în Retragere Costin D. Neniţescu, în parteneriat cu Universitatea Naţională de Apărare Carol I, invită cadrele didactice şi absolvenţii AMG/AISM/UNAp, studii universitare de licenţă/masterat în conducere interarme Forţe Terestre, în specialitate, să participe la festi-vitatea ocazionată de aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea Catedrei de Tactica Trupelor  Chimice, pe 24.09.2015, orele 8.30, la Universi-tatea Naţională de Apărare Carol l. Confirmarea participării, trans-miterea datelor de identificare şi plata contribuţiei băneşti – 70 RON – (cazarea şi micul dejun se achită separat) până la 1.09.2015. Cont: RO 68 RNCB 0318027595840001 - Turel Anorocioaie, tel. 0724 323 249, anotur@yahoo.com. Prezen-tarea participanţilor pe 23.09.2015, orele 17.00. Contact: M. Asimi-onesei, tel. 0764 428 898, 0318 044 995, simimihai@yahoo.com, şi C. Gheorghiu, tel. 0755 104 648, cristhian_gx1@yahoo.com.

Asociaţia Cadrelor de Chimie Mili-tară în Rezervă şi în Retragere Costin

CERCUL MILITAR NAŢIONALÎn perioada 1 octombrie 2015-30 iunie 2016, Cercul Militar Naţi-onal organizează următoarele cursuri pentru copii şi adulţi:

Şcoala Militară de Maiştri Militari a Forţelor Navale Amiral Ion Murgescu (SMMMFN) cu sediul în Con-

stanţa, str. Dezrobirii, nr. 80, organizează cea de-a doua sesiune a concursului de admitere, în perioada 8-10 sep-tembrie 2015. Instituţie de învăţământ militar postliceal cu o vechime de peste 117 ani, SMMMFN deţine o logistică de pregătire teoretică şi practică modernă şi adaptată cerin-ţelor în domeniu, care permite însuşirea şi perfecţionarea competenţelor profesionale specifice profesiei de maistru militar, pe parcursul celor doi ani de studii.

Absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat, cu vâr-sta maximă de 28 de ani, se pot înscrie şi concura pe un nu-măr total de 15 locuri, din care 14 pentru Ministerul Apărării Naţionale, numai pentru băieţi, şi un loc pentru Ministerul Afacerilor Interne, nediferenţiat pe sexe. Pentru Ministerul Apărării Naţionale, specialităţile militare şi locurile dispo-

nibile fiecăreia dintre cele scoase la concurs sunt: artilerie navală şi antiaeriană (patru locuri), motoare şi instalaţii elec-trice navale (două locuri) şi motoare şi maşini navale (opt locuri). Pentru Ministerul Afacerilor Interne, locul scos la concurs este pentru specialitatea militară motoare şi insta-laţii electrice navale.

Înscrierile la concursul de admitere se fac la birourile de informare recrutare din cadrul centrelor militare jude-ţene, pentru locurile aparţinând Ministerului Apărării Naţi-onale şi la inspectoratele judeţene de poliţie, pentru locu-rile Ministerului Afacerilor Interne. Relaţii suplimentare se pot obţine accesând pagina de Internet: www.smmmfn.ro sau de la secretariatul instituţiei, telefon 0241.620.978. n

Locotenent-comandor Valentin Nae

• cursuri de limbi străine: engle-ză (cu obţinerea atestatului apro-bat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de Ministe-rul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifi-ce), germană, italiană, franceză, spaniolă, rusă – nivel începători, mediu, avansaţi şi perfecţionare; • cursuri de artă plastică pentru co-

pii şi adulţi; • cursuri de instrumente muzicale pentru copii şi adulţi : pian, chitară clasică şi vioară; • cursuri de coregrafie şi mişcare scenică pentru copii; • cursuri de şah pentru copii; • cursuri de dans modern şi sportiv pentru copii şi adulţi; • cursuri de arte marţiale pentru copii şi adulţi; • cursuri de gimnastică aerobică

pentru adulţi. Înscrierile se primesc în perioada 14-30 septembrie, de luni până vineri, între orele 10.00-13.00 şi 14.00-18.00, la secretariatul cursuri, etaj IV, camera 75. Relaţii la telefon: 021.313.86.80, interior 156. Cursurile sunt contracost. Mai multe informaţii despre cursuri: www.cmn.ro; www.facebook.com/cmn.ro. n

ulterior, au plecat în armata Dom-nului: maiorul Ion Buculeasa şi căpitanul Petru Ferenţ.

Colonel (r) Adrian-Constantin Venţel-Feer

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): Începeţi noi capitole care ţin de activitatea profesională şi

faceţi cunoştinţă cu persoane interesante. Ştiţi să speculaţi slăbiciunea membrilor familiei pentru a vă sprijini financiar.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Perioada imediat următoare este relaxantă şi vă ocupaţi mai

mult de sarcinile gospodăreşti şi de nevoile casei. Ştiţi cum să investiţi banii, astfel încât să vă aducă beneficii.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Starea instabilă de sănătate vă îngrijorează şi vă impuneţi

să aveţi mai multă grijă la modul de viaţă adoptat. Sunteţi entuziasmat în privinţa unor finanţe pe care le primiţi pe neaşteptate.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): Surmenajul şi grijile de la serviciu vă pot provoca disconfort atât

psihic, cât şi fizic. Aveţi nevoie de oameni dragi cu care să vorbiţi şi care să vă protejeze.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Vă îngrijoraţi din orice, dar mai ales vă necăjesc certurile din familie.

Relaţia de cuplu vă oferă un sentiment de stabilitate, iar acesta vă ajută să realizaţi lucruri frumoase.

Peşti (19 februarie-20 martie): Cu entuziasmul care nu vă caracterizează îi surprindeţi pe colegii de servi-

ciu, dar şi pe prietenii cu care aveţi colaborări. Plecaţi des în excursii şi vă întoarceţi cu un suflu nou şi idei remarcabile. n

Berbec (21 martie-20 aprilie): Călătoriile din ultimele săptămâni vă ajută să puneţi ordine în gânduri. La serviciu

stabiliţi reguli noi pentru a vă face munca mai uşoară, mai ales în relaţiile cu colegii.

Taur (21 aprilie-20 mai): Negociaţi sever un contract cu cineva care nu vă prezintă încredere. Aflaţi o veste care vă

aduce bucurie şi o sumă de bani. Spre finalul săptămânii sunteţi în măsură să daţi un răspuns cuiva care v-a făcut o ofertă.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Vă supăraţi din nimicuri şi puneţi nervii la încercare celor din familie. Aveţi de

lămurit mai multe probleme lăsate de izbelişte. Vă oferiţi să interveniţi într-o situaţie delicată prin care trece cineva drag.

Rac (22 iunie-22 iulie): Din dorinţa de a scăpa de responsabilităţi, lăsaţi totul în mâna unor colegi. S-ar

putea ca acest lucru să se întoarcă împotriva dumneavoastră, astfel că ar fi mai bine să acţionaţi personal. Atitudinea pe care o aveţi faţă de familie va face să pierdeţi sprijinul acesteia.

Leu (23 iulie-22 august): Simţiţi nevoia să comunicaţi mai des cu prietenii. Faceţi câteva gafe la serviciu, care vă

costă relaţia cu unii dintre colegi, dar şi încrederea superiorilor.Fecioară (23 august-22 septembrie): Aveţi un program încărcat şi învăţaţi lucruri noi din punct de vedere

profesional. În relaţia de cuplu sunteţi atent la dorinţele persoanei iubite şi o răsfăţaţi tot mai mult.

MEDIC, PACE, AFECTA, CAT, MERI, CAUZE, OCA, DOCTOR, STIMUL, AN, I, ECRAN, AB, VR, ADES, O, SEIF, ER, PA, EN, UZ, VOAL, FARMACISTA

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

DIFUZARE

Plutonier-adjutant Rodica Dinc`,

Ionel Tudor,

Costel B`lan, Anelia Pricop,

tel. 021/322.82.87 int. 160.

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier Elena-Irina Spilcăirina.spilca@presamil.ro

Observatorul militar 21

CALEIDOSCOP

Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015

|nchiderea edi]iei – luni,

ora 16.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 120.

REDACTOR-{EF ADJUNCT

PERIODICE

Locotenent-colonel

George Cosmin Lum\n r̀oiu,

tel. 021/322.82.87, int. 108.

SECRETAR DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87 int. 124.

REDACTORI

C`pitan Constantin Pi[tea,

c`pitan Cornelia Mih`il`,

c`pitan Bogdan Oproiu,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Taxele po[tale – achitate conform aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR Colonel Ion Ciontea

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: florin.sperlea@presamil.ro

Responsabil de num`r

Irina-Mihaela Nedelcu

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87, int. 160

Cont:RO56TREZ 70320360150XXXXX

ISSN1223-3641. 145

C.1073/2015

Înainte

Protecţie (8,2,5,5) Colonel (r) Teodor Amzoi

CRIPTOGRAFIE

Dezlegare la criptografia Suprindere(2,3,4,1,7,8,6) din Observatorul militar nr. 32/2015:

Dezlegare la careul Careul medicilor militari din Observatorul militar nr.32 /2015

COGITO

Octavian Paler

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

observatorul.militar@presamil.ro

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

tpa@presamil.ro

www.presamil.ro w

w

w

Foto

: Eug

en M

ihai

Învăţaţi să lăsaţi pe chipul vostru să înflorească un zâmbet. Este darul pe care îl oferiţi întregului univers.

Orizontal: 1) Înainte ca racul – Folosit pentru a avansa. 2) Cel din fire n-are lecuire – Diferă de coloarea predominantă. 3) Se pune pe pereţi – E un fel de mită… în natură! 4) Ieşite! – Caţe! – Sângele plantelor (pl). 5) Tratat murdar – Acut! 6) Scos din fire. 7) Te bate la cap – Pe sărite. 8) Fără credinţă (pl) – A-i mai da una. 9) A prinde unul cu altul – Se hrănesc cu paiul. 10) Barieră spre rai – Cuptor rustic.

Pe sub deal a pătruns inamicul ascuns.

Colonel Nicolae Laurenţiu Popa

ŞTIAŢI CĂ...Ilarion Barbu

...Oraşul Pompei este cel mai mare oraş-ruină din lume?...La 7 august este ziua internaţională a berii, special aleasă în timpul caniculei, să poată bea toată lumea?...Sunt 50 de ani de când, pe 9 august 1965, statul Singapore a fost separat de Malaezia, devenind singura ţară, până în prezent, care şi-a câştigat independenţa fără voie în urma conflictelor sângeroase dintre populaţia malaeziană şi cea chineză?...La 10 august 1951 se înregistrează cea mai ridicată temperatură din România: +44,5 grade Celsius, în judeţul Brăila, la Ion Sion?...Observatorul Regal din Greenwich (foto), înfiinţat pe 10 august 1675, a fost construit de arhitectul Christopher Wren?

...O diplomă militară romană, descoperită la Porolissum, atestă că, la 6 august 106, se constituise provincia romană imperială Dacia?...La 11 august 1690 s-a încheiat bătălia de la Zărneşti dintre coaliţia otomano-tătară-munteană, condusă de Constantin Brâncoveanu, şi armatele Imperiului Habsburgic? Coaliţia, învingătoare, l-a impus ca principe al Transilvaniei pe Imre Thököly. n

Vertical: 1) A ieşi în faţă – Un plin de cupă! 2) E bun de fitile – În locul glonţului. 3) Bucăţi de pământ – Fără cercetare. 4) Dirijare popească. 5) A lovi în mijloc! – Ţine cu cei din frunte. 6) Piese de bază în război. 7) Dac-o dai pe barbă, te-ai ras. 8) Mod de acţiune – A se duce. 9) Creşte după ce a fost tăiată – Una lângă alta. 10) Rană de cuţit. n

Pe lângă temerile in-vestitorilor legate de situaţia din Grecia, noi

incertitudini legate de economia globală au apărut tocmai din Chi-na. Astfel, a doua economie mon-dială a surprins recent bursele cu devalorizarea surprinzătoare a yuanului şi cu date dezamăgitoa-re din industrie. Este vorba de un indice privind industria prelucră-toare chineză, care a înregistrat în august cel mai amplu declin din ultimii şase ani şi jumătate, amplificând pesimismul legat de încetinirea activităţilor economi-

Observatorul militar22

FINANCIAR

Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015

După un început de an promiţător, vara a adus scăderi majore pe pieţele de capital.

Radar economicuO nouă unitate de producţie pen-

tru elicoptere în România. Secretarul de stat în Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului (MECT), Sorin Encuţescu, s-a în-tâlnit, recent, cu reprezentanţi ai companiilor Airbus Helicopters (Franţa) şi Airbus Helicopters Industries (România). Pe parcursul întrevede-rii, s-a discutat despre realizarea în România a unei noi capacităţi industriale destinate producţiei de elicoptere şi finalizarea proce-durilor legale de obţinere a ajutorului de stat şi a autorizaţiilor de construire a noii fabrici, se arată într-un comunicat al MECT. Discuţiile au vizat şi aspecte privind principiile care vor fi incluse în noul acord de cooperare care va contribui la definirea şi statuarea noului cadru de cooperare. Acordul va statua inclusiv parti-ciparea largă a unor companii româneşti din industria aerospaţială, în calitate de potenţiali subcontractori, la fabricarea acestui elicopter (n.r.: tip Super Puma MK1), se mai arată în co-municat. Lucrările la construcţia noii fabrici de elicoptere, ce va fi dispusă în parcul tehno-logic aerospaţial de pe platforma IAR Braşov, vor începe, cel mai probabil, în a doua parte a lunii octombrie. uRomânia importă din ce în ce mai puţine gaze naturale. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, România a importat în prima jumătate a anului o cantitate de gaze naturale utilizabile de 66.700 tone echiva-lent petrol (tep), cu 78,4% (242.300 tep) mai mică faţă de cantitatea importată în perioa-da similară din 2014. Tot în primul semestru din 2015, producţie internă de gaze naturale a totalizat peste 4,38 milioane tep, fiind cu 32.300 tep (0,7%) sub cea din perioada simi-lară a anului trecut. De altfel, importurile de gaze naturale ale ţării noastre s-au diminuat major şi în 2014, consemnând o scădere anu-ală de 61,5%, la 447.400 tep. uVeşti bune de la ANOFM. În primele şapte luni ale acestui an, 220.162 de persoane au fost angajate prin intermediul Agenţiei Naţionale

pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), adică aproximativ 63% din totalul estimat de 350.000 persoane încadrate în Programul Naţional de Ocupare, conform ANOFM. Dintre cei angajaţi, majoritatea pro- vin din mediul urban, respectiv 121.656, şi doar 42.119 sunt tineri cu vârste sub 25 ani. uGrecia a privatizat 14 aeroporturi re-gionale. În acord cu angajamentele pe care le are cu creditorii internaţionali, Guvernul de la Atena a aprobat privatizarea a 14 aeropor-turi regionale, transmite AFP. Astfel, în schim-bul sumei de 1,23 miliarde de euro, statul elen a concesionat consorţiului german Fraport-Slentel aeroporturile din Thessaloniki, Kerkyra, Chania, Kefalonia, Zakynthos, Aktio, Kavala, Rhodes, Kos, Samos, Mytilene, Myco-nos, Santorini şi Skiathos. uCea mai mare crescătorie de stu-

rioni din regiunea Mării Caspice. Pentru a prezerva acest tip de peşti aflaţi în pericol de dispariţie, dar şi pentru a impulsiona in-dustria caviarului, Iranul a inaugurat cea mai mare crescătorie de sturioni din regiunea Mării Caspice, informează Agerpres, citând

agenţia de presă EFE. Situată în provincia Mazandaran, această fermă piscicolă ocupă o suprafaţă de circa cinci hectare şi include 96 de bazine în care pot creşte mii de exemplare, ce pot asigura până la 30 de tone de caviar pe an şi aproximativ 2.000 de tone de carne de sturion. n

Pagină realizată de colonel Gheorghe Vişan

Declinul dolarului continuăUn dolar american se tranzacţiona sub 3,9 lei pe piaţa interbancară, la începutul acestei săptămâni.

Turbulenţele de pe piaţa

chineză au dus la deprecieri importante ale dolarului ameri-can în ultimele zile. La primele ore ale zilei de 24 august, pari-tatea euro/dolar se tranzacţiona peste nivelul de 1,14 pe pieţele valutare externe, în timp ce, pe piaţa interban-cară locală, mo-neda SUA valora între 3,88 şi 3,89 lei. Tot despre scădere, dar de mică amploare, vorbim şi în ca-zul lirei sterline, care a pierdut în ultima săptămâ-nă 0,33%, până la 6,1729 lei. Pe de altă parte, în perioada 14-21 august, euro şi francul elveţi-an s-au întărit, cursul BNR, de vinerea trecută, arătând o co-taţie de 4,1098 lei pentru cea din urmă valută (+0,97%). n

ce, cu efect negativ asupra cota-ţiilor acţiunilor şi materiilor prime la nivel mondial. Pe acest fond, scăderile unor burse majore ale lumii, precum cele de la New-York, Londra, Paris, Frankfurt sau Viena, au depăşit 10% în ultimele

două săptămâni. Nici Bursa de Valori Bucureşti (BVB) nu a scăpat de tăvălugul extern, toţi indicii săi principali pierzând peste 4% la jumătatea zilei de luni, 24 august, şi trecând pe minus în acest an. Din păcate, la pierderile de pe piaţa locală din luna august au contribuit şi rezultatele financiare semestriale ale companiilor lista-te la BVB, care au fost sub aştep-tările investitorilor.

Începem cu cea mai mare companie din ţara noastră, OMV Petrom (simbol bursier SNP), care, în contextul reducerii cotaţiilor preţului petrolului, a afişat un profit net în valoare de 1,036 miliarde de lei pentru primul semestru din 2015, în scădere cu 25% comparativ cu rezultatul net din aceeaşi perioadă a anului trecut. Fondul Proprietatea (FP), cea mai lichidă acţiune de la BVB, a înregistrat, în primele şase luni ale anului în curs, un profit net neauditat de 356,6 milioane lei, în coborâre cu 66% comparativ cu rezultatul din 2014, potrivit raportului transmis BVB. Princi-palii factori care au determinat diminuarea profitului au fost re-zultatul mai scăzut din vânzarea participaţiilor în companiile din portofoliu şi nivelul mai coborât al veniturilor din dividende. Pro-ducătorul de gaze naturale Rom-gaz (SNG), a doua cea mai valo-roasă companie listată la bursă, după Petrom, a raportat un minus de 12% al profitului net la jumă-tatea anului, care a fost în valoare de 766,6 milioane de lei. Tot o

diminuare a profitului, dar cu nu-mai 7%, a avut în prima jumătate a anului şi  transportatorul naţio-nal de electricitate Transelectrica (TEL), până la 210 milioane de lei. În schimb, profitul net al compani-ei Transgaz Mediaş (TGN) a crescut în primul semestru cu 9%, la 321,5 milioane lei, în condiţiile reducerii cheltuielilor cu 7%. O evoluţie şi mai bună în primele şase luni din 2015 a consemnat-o Electri-ca (EL), care a anunţat un profit net de 277 de milioane de lei, în urcare cu 30% faţă de perioada similară a anului trecut. După trei ani consecutivi de pierderi, Alro Slatina (ALR), unul dintre cei mai mari producători de aluminiu din Europa Centrală şi de Est, a înre-gistrat, în primul semestru , un profit net ajustat de 113 milioane de lei, după ce în acelaşi interval din 2014 a avut o pierdere de 80 de milioane de lei.

O situaţie semestrială mai bună o avem în cazul societăţi-lor de investiţii financiare (SIF-urilor), indicele ce le reprezintă, BET-FI, reflec-tând prea puţin acest lucru,

printr-o creştere de numai 0,5% în ultimele trei luni. SIF Muntenia (SIF4) a devansat toate celelalte patru SIF-uri, obţinând un pro-fit de 211,5 milioane de lei, cel mai ridicat din istoria societăţii. În acelaşi timp, SIF Transilva-nia (SIF3) şi-a sporit profitul net de peste cinci ori, la 44,53 mili-oane de lei, iar SIF Oltenia (SIF5) cu 72,6%, la 103,74 milioane de lei. Profituri în scădere au anun-ţat SIF Banat-Crişana (SIF1), 43,6 milioane de lei, – de peste trei ori mai mic decât rezultatul raportat în acelaşi interval al anului trecut – şi SIF Moldova (SIF2), 65,78 mili-oane de lei - cu 63,9% mai mic. n

Bursele, afectate de

incertitudinile din China

Observatorul militar 23SPORT

Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015

Aur pentru România la Campionatele

Debut de senzaţie al handbaliştilor stelişti în Liga Naţională

CSA Steaua Alexandrion Bucureşti a produs marea surpriză a primei etape din competiţia handbalistică internă, prin-tr-o evoluţie spectaculoasă în faţa uneia din marile rivale.

Cu o echipă şi un staff tehnic eminamente noi, CSA Steaua Alexandrion s-a schimbat mult în pauza competiţională. Lotul a păstrat doar patru com-

ponenţi din campionatul trecut, întărindu-se substanţial. Banca tehnică a suferit, de asemenea, modificări, antrenor principal devenind Ovidiu Mihăilă, un tehnician valoros,

Roxana Ghioroaie

Horia Zamfir

Echipajul masculin de canoe 4 (1.000 m), alcă-tuit din steliştii Leonid Carp, Petre Condrat, Iosif Chirilă şi Ştefan Andrei Strat, a cucerit

medalia de aur la Campionatele Mondiale de kaiac-canoe de la Milano. Băieţii au încheiat proba cu timpul de 3:23.202, devansând Ucraina (3:23.882) şi Ungaria (3:24.442).

În finala feminină de kaiac simplu (1.000 m), Florentina Caminescu a fost, la rândul ei, aproape de podiumul de premiere, clasându-se în cele din urmă pe locul patru.

În cadrul aceleiaşi competiţii, Iulian Şerban şi Florida Elena Ciută s-au clasat pe a patra poziţie în proba paralim pică de kaiac simplu masculin (200 m), respectiv kaiac dublu feminin (1000m). n

Gheorghe Irimescu şi Marius Szoke

Căpitan Ionuţ Georgescu

ce a condus recent naţionala de tineret a României între primele opt din lume.

Primul examen oficial se profila în prima etapă a Superligii, unde CSA Steaua Alexandrion întâlnea HC Potaissa Turda, semifinalistă a playoff-ului din Campionatul Naţional recent încheiat.

În Sala Sporturilor Concordia din Chiajna, am asistat la o partidă remarcabilă, cum rar am întâlnit în ultimul timp. Am văzut o echipă a Stelei evoluând entuziasmant. Ivan Matskevichi, un portar de neîntrecut, apărând inclusiv două lovituri de la 7 m. O apărare de fier care a interzis accesul adversarilor şi care a cedat doar de trei ori în prima repriză. Un atac debordant, care a înscris din toate poziţii-le, din centru şi din extreme.

Scorul la pauză, 18-3 în favoarea Stelei, nu mai necesi-tă amănunte suplimentare, jocul curgând într-o singură direcţie. În repriza secundă, militarii au continuat evoluţia excelentă, conducând la un moment dat şi la 17 goluri. Scorul final, 30-20, a fost unul meritat, iar evoluţia echipei noastre, peste aşteptări.

Ar fi greu să remarci pe cineva, pentru că întregul grup a evoluat aproape fără greşeală. Portarul nostru a avut 20 de parade reuşite, iar principalii marcatori au fost căpitanul Ionuţ Georgescu, Marius Szoke, Andrei Grasu, Gheorghe Irimescu, Gabriel Florea, care, alături de ceilalţi componenţi ai echipei, au realizat o evoluţie încântătoare.

La sfârşitul partidei, antrenorul stelist Ovidiu Mihăilă ne-a declarat: Am debutat cu o victorie în noul sezon, o victorie importantă mai ales că întâlneam o echipă foarte bună. Meritul este al echipei, cu toţii şi-au dorit un start reuşit.

Ne-am prezentat ca un colectiv bine motivat care abordează cu profesionalism şi seriozitate fiecare partidă.

Consolidarea relaţiilor de joc va conduce la o expri-mare ideală în teren. Valoarea şi unitatea grupului ne dau speranţe pentru viitor. Acest prim examen ne dă speranţa că drumul a fost bine ales, grupul are forţa de a creşte şi de a readuce Steaua în prim-planul handbalului românesc.

Bravo băieţi, bravo CSA Steaua Alexandrion! Avem în-credere în voi! n

Mondiale de kaiac-canoe

Foto

: can

oeph

otog

raph

y.co

m \

Balin

t Vek

assy

(ICF

)

desfiinţat, teoretic. A apărut un tip de auto-control, pe de o parte, şi de control instituţi-onal, pe de altă parte. Ca să vă dau un exem-plu, o publicaţie nu putea să apară dacă nu era văzută de cineva de la Centrul Universitar de Partid şi de la Comitetul Judeţean de Partid. Erau persoane pe care, în principiu, le cunoşteam şi cu care am avut un fel de comunicare subterană, fără ca ea să fie expli-citată vreodată. Noi plusam, ca la orice joc, cu lucruri despre care ştiam sigur că vor dispărea în faza finală a elaborării publicaţiei, ei tăiau şi rămânea ce ne interesa. Sunt convins că ştiau aceasta, acceptau şi uneori cu bună ştiinţă lăsau lucruri să treacă. Au fost şi situaţii mai delicate, în care au fost tensiuni după apariţia publicaţiilor, care trebuiau retrase imediat de pe piaţă. Am avut acest eveniment de două sau trei ori. Un alt exemplu era refuzul nostru de a scoate numărul din ianuarie, motivând că suntem în sesiune şi atunci era ziua lui Ceauşescu, prilej de măriri. Într-un cuvânt, a fost un şir de complicităţi care a făcut ca lu-crurile să arate bine în final.

Cum priviţi rolul presei departamenta-le astăzi?Am o părere foarte fermă în ceea ce ţine

de instituţiile publice de presă. Noi nu sun-tem o societate aşa de coaptă şi bine aşezată instituţional, încât să ne permitem să lăsăm mass-media numai la alegerea pieţei. Cred că avem nevoie de instituţii publice de presă, care, pe de o parte, să ducă în situaţii de criză sau delicate mesajele care trebuie transmise şi, în acelaşi timp, să dea contur identitar unor instituţii care sunt fundamentale statu-lui român. Sunt extrem de inflexibil la acest capitol, pentru că aceste publicaţii depar-tamentale au un rol formativ şi mai apoi informativ. Ele trebuie să existe, ţinând cont de toate schimbările de paradigmă majore pe care le anunţam mai sus. Trebuie folosite toate mediile, atât cele clasice, cât şi cele noi. Avem nevoie de mass-media departamenta-le pentru a transmite mesajele de care avem nevoie, care au un scop de a motiva, de a crea un prototip identitar la care să te raportezi şi, de asemenea, instituţii publice, atât de radio, cât şi de televiziune puternice. n

de 22 de publicaţii. În acelaşi timp, eram profesor. Nu mi-am părăsit catedra, deşi au fost foarte multe tentaţii, unele extrem de atrăgătoare. Am fost, rămân şi voi fi dascăl, poate datorită părinţilor, care au avut aceas-tă profesie. Am parcurs evoluţia presei scrise într-o succesiune de transformări. Am tipărit la rotativă pe calandru şi sunt printre primii care au făcut un ziar tehnoredactat pe calcu-lator. Am fost în această trecere de paradig-mă, de la presa clasică, care mirosea a plumb, cu zeţarii care îşi beau laptele zilnic, până la formele actuale şi interesante de a face presă prin intermediul calculatorului.

Care sunt provocările actuale ale pre-sei scrise şi cum vedeţi viitorul ei?Sunt preocupat de schimbarea de para-

digmă, de această trecere de la presa tradiţi-onală de aproape 200 de ani, la transforma-rea paradoxală, extrem de rapidă, cu apariţia acestor reţele de calculatoare ce înseamnă de fapt Internetul, care are foarte multe con-ţinuturi. Reţeaua, în sine, a început să facă produse adaptate ei. Astfel, a apărut ceea ce numim noi astăzi new media. La ora actuală, nimeni nu ştie încotro o vor lua lucrurile. Vă reamin-tesc că, la fiecare schimbare, istoria a prevă-zut moartea unui format sau al altuia. Când a apărut televiziunea, s-a spus că va dispărea radioul, când a apărut acesta, s-a zis că nu vor mai fi ziare tipărite. Presa se află într-o transformare, aş spune un pic năucă, şi nu numai în România. Toate instituţiile media din lume sunt preocupate, în principal, de modelul economic al noii existenţe, com-binaţie între viaţa reală şi cea virtuală. Încă nu avem un portret corect despre cum va arăta jurnalismul de mâine. Un singur lucru

Domnule profesor, care a fost motivul ce v-a determinat să vă orientaţi către jurnalism, după studii de inginerie?Jurnalismul a fost o pasiune din tinereţe,

un complement al preocupărilor mele ingi-nereşti, de ştiinţe exacte. Generaţia mea a ieşit din liceu cu o alcătuire intelectuală foar-te omogenă. Mi-a fost uşor să mă apropii în perioada studenţiei de jurnalism. Era pe atunci un fenomen foarte greu de explicat astăzi: revistele studenţeşti. În toate centrele mari universitare exista câte o revistă, unde stu-denţii îşi puteau alcătui structura de perso-nalitate, complementară meseriei în care se pregăteau. A fost o idee foarte interesantă, care a dat roade adevărate. Acolo au fost începuturile mele în jurnalism. Curios, acum doi ani am fost în SUA, la Universitatea din Massachusetts, unde am descoperit acelaşi lucru, o revistă unde scriau studenţii, iar la Iaşi se întâmpla cu 35 de ani în urmă şi se dorea ceea ce numim noi astăzi performanţă în presă.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră mass-media şi, în special, presa scrisă?Încet, mass-media a intrat în viaţa mea.

Încă din decembrie 1989, nucleul în care eram la revista ieşeană Opinia Studenţească a demarat primele structuri de presă scrisă liberă. Publicaţia a apărut în 23 decembrie 1989 într-o formă de o naivitate care ames-teca voluntariatul cu pornirile vârstei, care a devenit apoi o publicaţie naţională, un bun rezervor pentru ceea ce numim astăzi mass-media centrală, şi apoi o structură de cotidiene locale, gen Monitorul, care avea la un moment dat 22 de ediţii. Am făcut parte din acea echipă care scotea simultan o reţea

ştiu: atâta timp cât se va adresa oamenilor, va avea o componentă omenească foarte importantă, indiferent cât de tehnologică va fi imaginea presei.

Să revenim puţin la trecut. Ce repre-zenta în peisajul media de la noi revis-ta Opinia studenţească?

Revista Opinia Studenţească a fost, la început, o mare şcoală de presă la Iaşi. A fost un loc unde s-a făcut presă de calitate într-o perioadă de restrişte şi a fost posibil, în special, datorită oamenilor care au lu-crat acolo. Aş aminti în treacăt pe Dumitru Constantin, Silviu Lupescu, Liviu Antonesei, Valeriu Gherghel, Florin Zamfirescu, Dan Radu, Alexandru Lăzescu. Sunt doar câţiva dintre cei care au trecut pe acolo şi au dus mai departe acel sentiment de libertate, de universitate liberă. Ne împrumutam cărţi, chiar xeroxate, aveam discuţii, citeam mult. Ceea ce ne-a ajutat să facem o performanţă publicistică, în ciuda vremurilor care erau potrivnice în fapt. Era mai mult decât o re-dacţie. Era un mod de a vieţui şi care reverbe-ra în mediile intelectuale în care conta. Sunt personalităţi culturale care au publicat doar în Opinia Studenţească în acea vreme, cum ar fi părintele Nicolae Steinhardt, Constantin Noica, Petre Ţuţea. Era, pe atunci, un sistem de legături într-o societate închisă, care nu se poate explica acum, mai ales celor născuţi şi crescuţi într-o lume liberă.

Cum aţi reuşit, în perioada comunistă, să coexistaţi cu cenzura comunistă şi securitatea, având în vedere unele subiecte sensibile abordate atunci?Era foarte multă dibăcie şi, instinctiv, am

făcut lucruri pe care le-am descoperit mai târziu şi le-am teoretizat peste mulţi ani, la Facultatea de Jurnalism. De exemplu, separa-ţia informaţiei de opinie, care este piatra de încercare a fiecărei publicaţii. Eu, personal, am lucrat puţin cu cenzura propriu-zisă, până în anii ’78-’79, când s-a desfiinţat oficial. În principiu, era un cenzor profesionist cu care nu se prea negocia. Îmi scapă criteriile după care operau, la un moment dat aveau cuvin-te şi chiar fraze interzise. Nu au fost duşmă-noşi, se uitau la noi ca la nişte copii care se joacă şi ne mai dădeau peste mână. Perioada interesantă a venit când cenzura oficială s-a

Observatorul militar24

INTERVIU

Nr. 33 / 26 august – 1 septembrie 2015

l

Profesor universitar doctor Daniel Condurache:

Avem nevoiede media

departamentalel

l

l

l

l

Interviu realizat de plutonier-adjutant Lucian Irimia

S-a născut la 15 august 1955, în Roman, judeţul Neamţ. A absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi (1975-1980), şi Facultatea de Matematică, Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi (1980-1985). Este doctor în ştiinţe, obţinut cu Magna Cum Laude. Este prorector al Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi din Iaşi, profesor universitar la Catedra de Mecanică Teoretică de la aceeaşi instituţie, profesor universitar asociat la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi, Facultatea de Litere, Departamentul de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, precum şi la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Catedra de Comunicare şi Relaţii Publice. Este laureat al Galei Clubului Român de Presă (2003), pentru cel mai bun proiect editorial. Din 1999 până în prezent este editorul publicaţiei săptămânale Opinia studenţească.

Profesorul universitar doctor Daniel Condurache crede că nu există, încă, un portret corect al jur-nalismului de mâine.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră, astăzi, Armata României? Am făcut armata la Brăila, în 1974, la termen redus, într-o unitate de transmisiuni. Îmi aduc aminte cu plăcere de comandantul meu de pluton de atunci, locotenent Toader Săndel, cu care ţin şi acum legătura. I-am cunoscut şi fiica, care a urmat cursurile facultăţii noastre. Am fost extrem de marcat de acea perioadă. Am clasa întâi ca specialist şi pot să vă spun că şi acum ştiu Morse. Când le vorbesc studenţilor mei de codarea informaţiilor, îmi aduc amin-te de acest limbaj, chiar bat câteva semne. Nu sunt un tip milităros, dar armata m-a învăţat să-mi cunosc colegii. Mişcându-ne într-un mediu cazon, fiecare şi-a arătat adevărata per-sonalitate. Pentru mine, armata a fost prima şcoală a vieţii şi un element formativ funda-mental. Militarii, prezenţa lor, mă emoţionează de fiecare dată. Ei fac, prin delegare să zic, una dintre misiunile fundamentale, ne apără de pericole, într-o lume deloc naivă, în care acestea ne pândesc la tot pasul. Avem militari care au stat umăr la umăr în teatrele de operaţii cu militari încercaţi în multe conflicte, care nu ne-au făcut de râs, din contră, s-au mişcat în jurul excelenţei. Acest fapt pe mine mă face să fiu mândru şi, în acelaşi timp, extrem de îndatorat acestor oameni.