vol. 33 (parolat).pdf

9 786066 870863

Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gheorghe Zane”, Iaşi Departamentul de Micro şi Macroeconomie şi Sisteme Fuzzy

TURISMUL RURAL ROMÂNESC ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE.

ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE

VOLUMUL XXXIII

Coordonatori

Teodor PĂDURARU Georgiana TACU Dănuţ UNGUREANU Ion TALABĂ

Aceast volum a fost elaborat de un colectiv de autori care şi-au prezentat lucrările în cadrul celei de a XVI-a ediţii a conferinţei internaţionale „Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile. Actualitate şi perspective”, care s-a desfăşurat la Vatra Dornei în perioada 29-31 mai 2014.

Instituţii organizatoare Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane“ al Academiei Române - Filiala Iaşi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – Direcţia Generală de Dezvoltare Rurală Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism, Bucureşti Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural - Filiala Bucovina Euromontana - Asociation européenne pour les zones de montagne Sindicatul Centrului de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi, Vatra Dornei Asociaţia Generală a Economiştilor din România - Filiala Iaşi

Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gheorghe Zane”, Iaşi

Departamentul de Micro şi Macroeconomie şi Sisteme Fuzzy

TURISMUL RURAL ROMÂNESC ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE.

ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE

VOLUMUL XXXIII

• Retrospectivă • Turismul rural românesc în context european • Turismul rural şi ecoturismul. Abordări teoretice

Coordonatori

Teodor PĂDURARU Georgiana TACU Dănuţ UNGUREANU

Ion TALABĂ

IAŞI - 2014

Foto copertă: Cătălin Dumitrescu Editura TEHNOPRESS Str. Pinului nr. 1A 700109 Iaşi Tel./fax: 0232 260092 E-mail: [email protected] http://www.tehnopress.ro Editură acreditată CNCSIS Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile. Actualitate şi perspective. Iaşi: Performatica, 2008- 3 vol. ISBN 978-973-730-482-7 Vol. 33: Perspective; Turismul rural românesc în context european; Turismul rural şi ecoturismul – abordări teoretice / coord.: Teodor Păduraru, Georgiana Tacu, Dănuţ Ungureanu, Ion Talabă. – Iaşi: Tehnopress, 2014 Bibliogr. ISBN 978-606-687-086-3 I. Păduraru, Teodor II. Tacu, Georgiana III. Ungureanu, Dănuţ IV. Talabă, Ion 338.48(498-22)(063) 796.5(498-22)(063) Întreaga responsabilitate asupra conţinutului ştiinţific şi informativ al studiilor aparţine autorilor.

TURISMUL RURAL ROMÂNESC ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE. ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE

• Retrospectivă • Turismul rural românesc în context european • Turismul rural şi ecoturismul. Abordări teoretice

CAPITOLUL I RETROSPECTIVĂ

1.1. „TURISMUL RURAL ROMÂNESC” – 16 ANI DE CERCETĂRI, REALIZĂRI ŞI NEÎMPLINIRI (Ion TALABĂ, Raluca Maria APETREI) .................................. .....9 CAPITOLUL II TURISMUL RURAL ROMÂNESC ÎN CONTEXT EUROPEAN

2.1. TURISMUL ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ – O ABORDARE DIN PERSPECTIVĂ EUROPEANĂ (Laura MARCU) .....................................................23

2.2. PERSPECTIVE PRIVIND INTEGRAREA TURISMULUI RURAL ROMÂNESC ÎN CADRUL PIEŢEI TURISTICE EUROPENE DURABILE (Graţiela BRÂNZĂ) .........33

2.3. IMPACTUL MĂSURII 313 –„ÎNCURAJAREA ACTIVITĂŢILOR TURISTICE” DIN CADRUL PROGRAMULUI NAŢIONAL DE DEZVOLTARE RURALĂ 2007-2013 ASUPRA DEZVOLTĂRII COMUNITĂŢILOR RURALE DIN ZONA MONTANĂ (Dănuţ UNGUREANU) ...................................................43

2.4. INOVAŢIE ÎN TURISMUL RURAL: „INRUTOU”, UN PROIECT INTERNAŢIONAL COMPLEX, CU INSTRUMENTE INOVATOARE PENTRU DEZVOLTAREA DURABILĂ A TURISMULUI RURAL ÎN ZONELE MONTANE (Dănuţ UNGUREANU, Adrian-Radu REY, Andrei COCA, Christian MAURER, Christian BAUMGARTNER, Tamara MITROFANENKO, Lena Marie LUN) ..............................................................................................71

2.5. EFECTELE CRIZEI ECONOMICO-FINANCIARE ASUPRA FIRMELOR DE TURISM DIN MEDIUL RURAL (Gabriela BOLDUREANU,

Daniel BOLDUREANU, Teodor PĂDURARU) .....................................................81

2.6. EFECTE ALE CRIZEI ECONOMICE MONDIALE ASUPRA DURABILITĂŢII TURISMULUI DIN MEDIUL RURAL (Costică MIHAI, Alexandru TOFAN) ...........................................................................................89

2.7. TURISMUL RURAL GERMAN (Ion MĂRGINEANU) ...................................101

2.8. OFERTELE TURISTICE ALE FERMELOR RURALE DIN REGIUNEA CERNĂUŢI (Klavdiya KILINSKA, Tetiana SKUTAR) ...........................................107

2.9. IMPACTUL ACORDULUI DE ASOCIERE ASUPRA DEZVOLTĂRII TURISMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA (Simion CERTAN, Ion CERTAN) ........115 CAPITOLUL III TURISMUL RURAL ŞI ECOTURISMUL. ABORDĂRI TEORETICE

3.1. INTERCULTURALITATE ÎN TURISMUL RURAL DIN ROMÂNIA (Valentin NIŢĂ, Cristina-Elena ALBU) .............................................................135

3.2. SATUL TURISTIC, O MARCĂ PENTRU TURISMUL RURAL ROMÂNESC (Vasile GLĂVAN, Virgil NICULA) .....................................................................155

3.3. AGROTURISMUL – DE LA TEORIE LA PRACTICĂ. UN URIAŞ POTENŢIAL DE DEZVOLTARE DURABILĂ A ROMÂNIEI PE TERMEN LUNG (Iuliana ANTONIE, Traian MANOLE) ...............................................................167

3.4. TURISM RURAL ȘI AGROTURISM, DE LA TEORIE LA PRACTICĂ. CONSECINŢE SOCIO-ECONOMICE ȘI ECOLOGICE (Virgil NICULA, Vasile GLĂVAN, Adriana VINŢEAN) ................................................................179

3.5. INTERFERENŢE DURABILE FAVORABILE DEZVOLTĂRII ECOTURISMULUI (Vasile AVĂDĂNEI, Lidia AVĂDĂNEI, Camelia ŞTEFANACHE, Doina DĂNILĂ, Carmen NĂSTASE, Lazăr LATU) .........189

3.6. ECOAGRICULTURA ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ (Alexandru TRIFU, Mariana Laura TEODORESCU) .......................................................................209

ROMANIAN RURAL TOURISM IN THE CONTEXT OF SUSTAINABLE DEVELOPMENT.

PRESENT AND PROSPECTS

• Retrospective • Romanian rural tourism in European context • Rural tourism and ecotourism. Theoretical approaches

CHAPTER I RETROSPECTIVE

1.1. “ROMANIAN RURAL TOURISM” – 16 YEARS OF RESEARCH, ACHIEVEMENTS AND DISSATISFACTIONS (Ion TALABĂ, Raluca Maria APETREI) .......................................................................................9 CHAPTER II ROMANIAN RURAL TOURISM IN EUROPEAN CONTEXT

2.1. TURISM AND RURAL DEVELOPMENT: A EUROPEAN PERSPECTIVE APPROACH (Laura MARCU) .............................................................................23

2.2. PERSPECTIVES ON ROMANIAN RURAL TOURISM INTEGRATION INTO THE SUSTAINABLE EUROPEAN TOURISM MARKET (Graţiela BRÂNZĂ) ............................................................................................33

2.3. THE IMPACT OF MEASURE 313 –“ENCOURAGING TOURISM ACTIVITES” UNDER THE NATIONAL RURAL DEVELOPMENT PROGRAMME 2007-2013 UPON THE DEVELOPMENT OF RURAL COMMUNITIES FROM MOUNTAIN AREAS (Dănuţ UNGUREANU) ……………………………………………………43

2.4. INNOVATION IN RURAL TOURISM: “INRUTOU”, A COMPLEX INTERNATIONAL PROJECT WITH INNOVATIVE TOOLS FOR SUSTAINABLE DEVELOPMENT OF RURAL TOURISM IN MOUNTAIN AREAS (Dănuţ UNGUREANU, Adrian-Radu REY, Andrei COCA, Christian MAURER, Christian BAUMGARTNER, Tamara MITROFANENKO, Lena Marie LUN) ………………………………………………………………………………………….71

2.5. THE EFFECTS OF FINANCIAL-ECONOMIC CRISIS UPON RURAL TOURISM COMPANIES (Gabriela BOLDUREANU, Daniel BOLDUREANU, Teodor PĂDURARU) .....................................................81

2.6. EFFECTS OF THE GLOBAL ECONOMIC CRISIS ON THE SUSTAINABILITY OF RURAL TOURISM (Costică MIHAI, Alexandru TOFAN) ……………………………..86

2.7 RURAL TOURISM IN GERMANY (Ion MĂRGINEANU) …………………………….101

2.8. RURAL HOMESTEADS OFFERS FOR TOURISTS IN THE CHERNIVTSI REGION (Klavdiya KILINSKA, Tetiana SKUTAR) …………………107

2.9. THE IMPACT OF ASSOCIATION AGREEMENT UPON THE DEVELOPMENT OF TOURISM IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA (Simion CERTAN, Ion CERTAN) .......................................................................115 CHAPER III RURAL TOURISM AND ECOTOURISM. THEORETICAL APPROACHES

3.1. INTERCULTURALITY OF RURAL TOURISM IN ROMANIA (Valentin NIŢĂ, Cristina-Elena ALBU) ………………………………………………………….135

3.2. TOURIST VILLAGE: A BRAND FOR ROMANIAN RURAL TOURISM (Vasile GLĂVAN, Virgil NICULA) ………………………………………………………………….155

3.3. AGRITOURISM: FROM THEORY TO PRACTICE. A HUGE LONG TERM POTENTIAL FOR SUSTAINABLE AGRICULTURE DEVELOPMENT OF ROMANIA (Iuliana ANTONIE, Traian MANOLE) …………….167

3.4. RURAL TOURISM AND AGRITOURISM: FROM THEORY TO PRACTICE. SOCIO-ECONOMIC AND ECOLOGICAL CONSEQUENCES (Virgil NICULA, Vasile GLĂVAN, Adriana VINŢEAN) …………………………………….179

3.5. SUSTAINABLE INTERFERENCES FAVOURABLE TO ECOTOURISM DEVELOPMENT (Vasile AVĂDĂNEI, Lidia AVĂDĂNEI, Camelia ŞTEFANACHE, Doina DĂNILĂ, Carmen NĂSTASE, Lazăr LATU) ……….189

3.6. ECOAGRICULTURE AND RURAL DEVELOPMENT (Alexandru TRIFU, Mariana Laura TEODORESCU) ……………………………………….209

9

CAPITOLUL I RETROSPECTIVĂ RETROSPECTIVE

1.1. “ROMANIAN RURAL TOURISM” – 16 YEARS OF RESEARCH,

ACHIEVEMENTS AND DISSATISFACTIONS

„TURISMUL RURAL ROMÂNESC” – 16 ANI DE CERCETĂRI, REALIZĂRI ŞI NEÎMPLINIRI

Ion TALABĂ1

Raluca Maria APETREI2

Abstract The authors will highlight, on one hand, the advances and results of rural tourism

scientific approach in Romania after 1990 and, on the other hand, the inherent failures and dissatisfactions. Also, we will focus on certain strategies that could be useful for the sustainable development of Romanian rural tourism.

Key words: rural tourism, research, achievement, dissatisfaction, strategy JEL: Q01

1. Introducere

Luna lui florar a ultimilor 16 ani a devenit un moment de referinţă pentru o bună parte dintre pasionaţii turismului în general, al celui montan în particular, cu piscurile şi splendoarea lui, şi cu precădere al celui rural: oameni cu dragoste de neam şi ţară şi cu o vibraţie aparte faţă de universul rural participă, an de an, la seria de conferinţe internaţionale Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile. Actualitate şi perspective.

Nu întâmplător conferinţa, ajunsă la a XVI-a ediţie, îşi desfăşoară lucrările în inima uneia dintre cele mai frumoase, mai preţuite şi mai cunoscute zone ale României, mult ospitaliera şi dulcea Bucovină.

1 Cercet. şt. pr. I dr., Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane” al Academiei

Române - Filiala Iaşi, [email protected] 2 Inginer de telecomunicaţii

Ion TALABĂ, Raluca Maria APETREI

10

La scara istoriei, 16 ani sunt o clipă, dar pentru studiul temeinic şi acribic dedicat turismului rural, acest arc peste timp reprezintă o piatră de hotar, cu rezultate teoretice şi practice notabile.

2. Dinamica şi actualitatea turismului rural Dinamica pe care a înregistrat-o întreaga viaţă economico-socială

mondială din ultimul secol a cuprins şi turismul, care dispune astăzi de facilităţi deosebite sub aspectul mijloacelor de transport, informaţiilor, timpului liber, puterii economice de cumpărare a pachetelor turistice etc. Un complex de factori favorabili a contribuit la dinamica şi actualitatea turismului.

Deşi turismul rural este una dintre primele forme de turism practicate atât pe glob, cât şi în România, analiza ştiinţifică a fenomenului a debutat mult mai târziu.

O bună bucată de vreme din istoria omenirii, turismul rural a fost practicat sub formă spontană. Abia spre finele sec. XIX şi începutul sec. XX, cu un crescendo semnificativ în ultima parte a sec. XX., oamenii de ştiinţă au început să-şi propună să ofere răspunsuri ştiinţifice la multiplele şi vechile necunoscute ce vizau turismul. Se simţea acut necesitatea unei analize teoretice a resorturilor intime ale acestui fenomen şi a identificării legităţilor care-i fac posibilă existenţa. Totuşi, rarele surse din sec. XIX, dar şi intuiţia ne determină să recunoaştem că practica turismului rural a devansat cu mult orice determinări teoretice asupra fenomenului. Datele statistice certifică acest fapt.

3. Necesitatea recuperării decalajului dintre dinamica turismului rural şi cea a analizei lui ştiinţifice

Poate mai mult decât în orice altă perioadă, necesitatea recuperării decalajului dintre practica şi teoria turismului rural a devenit astăzi de stringentă actualitate.

În România, situaţia ulterioară evenimentelor din decembrie ‘89, schimbarea structurală a politicilor economice, prin trecerea de la economia planificată la economia de piaţă, a schimbat din temelii concepte, acţiuni şi, în consecinţă, natura rezultatelor obţinute.

“Romanian rural tourism” – 16 years of research, achievements and dissatisfactions

11

În turism, intervalul 1990-1993, pe fondul cererii interne, a contribuit la accentuarea dinamicii turismului rural. Situaţia a evoluat într-atât şi într-un timp relativ scurt încât practica turismului rural a lăsat semnificativ în urmă demersurile teoretice şi oferirea unor soluţii de succes. S-a constatat, astfel, o mişcare ascendentă a turismului rural românesc prin capcanele economiei de piaţă. Acesta avea câteva atuuri majore:

▪ vast potenţial de susţinere; ▪ dorinţa şi curajul multora de a-şi risca veniturile şi siguranţa vieţii, a lor şi a familiilor, pentru investiţii în domeniu;

▪ percepţia, anterioară evenimentelor din 1989, a multora dintre noi asupra presiunii ce se exercită asupra bazelor de cazare şi impresia că aceeaşi tendinţă se va menţine şi pe viitor.

În ultima jumătate a deceniului 10 al sec. XX, decalajul dintre practică şi teorie în turismul rural era extrem de vizibil şi ca atare se impunea ieşirea specialiştilor în domeniu pe frontul de luptă al cercetării, analizei, ofertei de programe, strategiilor şi direcţiilor de dezvoltare.

4. Purcederea la drum ca minimă contribuţie Nu pretindem nici pe departe că numai organizatorii acestei serii de

conferinţe s-ar fi aplecat asupra turismului rural. Încercăm doar să prezentăm minima noastră contribuţie, ce se alătură multor altor reuşite româneşti în domeniu.

Toamna 1998 şi iarna 1998-1999 au reprezentat o perioadă de căutare a unei soluţii care să facă posibilă aducerea împreună a unei părţi a lumii ştiinţifice într-o structură de cercetare a fenomenului turismului rural românesc. Înţelegând misiunea ce-i revine, Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane” - Filiala Iaşi a Academiei Române a propus Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism, Bucureşti şi Universităţii „Ştefan cel Mare”din Suceava organizarea unui ciclu de conferinţe anuale având ca temă turismul rural. Propunerea a fost acceptată, astfel că în primăvara lui 1999, mai exact pe 27-29 mai, s-a desfăşurat prima ediţie.


12

Deloc întâmplător, s-a ales una dintre cele mai potrivite zone cu putinţă: Bucovina, spaţiu cu o experienţă extraordinară în practica turismului rural, cu oameni aparte prin atitudini şi ţinută.

Rememorăm astăzi cu mare bucurie figurile luminoase, purtătoare de înţelepciune, ale iniţiatorilor acestui demers, din rândul cărora reţinem: prof. univ. dr. Alecsandru Puiu Tacu, director al Institutului de Cercetări Economice „Gh. Zane”, Iaşi, prof. univ. dr. Vasile Glăvan, director al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism, Bucureşti, prof. univ. dr. Romulus Vancea, decan al Facultăţii de Ştiinţe Economice, Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava şi prof. univ. dr. Aurel Burciu, prorector al Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava. Al. P. Tacu şi R. Vancea nu mai sunt, astăzi, printre noi.

Din analiza organizării şi desfăşurării ediţiilor conferinţei reiese existenţa a două etape:

a) etapa iniţială, ediţiile 1999-2005, cu locaţii în Câmpulung Moldovenesc şi Suceava, avînd ca organizatori Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane” – Filiala Iaşi a Academiei Române, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism, Bucureşti şi Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava;

b) etapa de consolidare şi afirmare, cu locaţie la Vatra Dornei, cu unele modificări în rândul organizatorilor, în sensul că în locul Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava a apărut Centrul de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi, Vatra Dornei şi Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural, Bucureşti.

Ambele etape au beneficiat de contribuţia unor instituţii definitorii pentru turismul rural românesc, precum INCDT, ANTREC, CEFIDEC Vatra Dornei, ICES „Gh. Zane”. În cadrul acesteia din urmă, un colectiv restrâns de cercetători (3-5) şi-au concentrat atenţia asupra turismului rural şi au contribuit esenţial la reuşita acţiunii.

Conferinţa, de anvergură internaţională, a reunit cercetători şi cadre didactice universitare din 7 ţări: Austria, Bulgaria, Croaţia, Franţa, Italia, Moldova şi Ucraina. Participanţi fideli au fost, de pildă, Tamara Mitrofanenko (Austria), Simion Certan, Elena Fuior, Alexandru Gribincea, Svetlana Gorobievski, Valentina Postolachi, (Moldova), Serhii Hakman (Ucraina) şi alţii.


13

5. Succintă prezentare a rezultatelor obţinute Cele 15 ediţii ale conferinţei internaţionale „Turismul rural

românesc în contextul dezvoltării durabile. Actualitate şi perspective” au reuşit să adune la masa dezbaterilor aproximativ 1.324 de cercetători şi cadre didactice universitare din ţară şi străinătate, precum şi un impresionant număr de proprietari de pensiuni turistice rurale şi agroturistice.

În plenul conferinţei au fost prezentate 1.171 de lucrări (Tabelul 1), analizate critic de participanţi, care au oferit sugestii de îmbunătăţire.

Tabelul 1. Statistica ediţiilor conferinţei

Ediţii An Locaţie Nr.

participanţi

Nr. lucrări în plen

Organizatori Aplicaţie practică

I 1999 USV3 52 49 ICES „Gh. Zane”

4;

INCDT5; Consiliul

Judeţean Suceava; USV

Satul turistic Vatra

Moldoviţei

II 2000 USV 77 65 ICES „Gh. Zane”; INCDT; USV

Satul turistic Vama

III 2001 USV 69 67 ICES „Gh. Zane”; INCDT; USV; ANTREC

6 Bucureşti

Satul turistic Voroneţ

IV 2002 USV 70 65 ICES „Gh. Zane”; INCDT; USV; ANTREC Bucureşti

Satul turistic Putna

V 2003 USV 53 52 ICES „Gh. Zane”; INCDT; USV; ANTREC Bucureşti

Satul turistic Panaci

VI 2004 USV 90 85 ICES „Gh. Zane”; INCDT; USV; ANTREC Bucureşti

Satul turistic Prisaca Dornei

VII 2005 USV 76 76 ICES „Gh. Zane”; INCDT; USV; ANTREC Bucureşti

Satul turistic Cacica

3 Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava

4 Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane” - Filiala Iaşi a Academiei Române

5 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism, Bucureşti

6 Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural


14

VIII 2006 CEFIDEC7,

Vatra Dornei 90 78 ICES „Gh. Zane”;

INCDT; CEFIDEC Vatra Dornei; ANTREC Bucovina

Satul turistic Ciocăneşti

IX 2007 CEFIDEC, Vatra Dornei

107 106 ICES „Gh. Zane”; INCDT; CEFIDEC Vatra Dornei; ANTREC Bucovina

Satul turistic Poiana Negrii

X 2008 CEFIDEC, Vatra Dornei

110 98 ICES „Gh. Zane”; INCDT; MADR

8;

CEFIDEC Vatra Dornei; ANTREC Bucureşti

Satul turistic Şaru Dornei

XI 2009 CEFIDEC, Vatra Dornei

102 81 ICES „Gh. Zane”; INCDT; MADR; CEFIDEC Vatra Dornei

Satul turisitc Sadova

XII 2010 CEFIDEC, Vatra Dornei

125 101 ICES „Gh. Zane”; INCDT; MADR; Universitatea „L. Blaga” Sibiu; ANTREC Bucovina

Satul turistic Drăgoiasa,

Panaci

XIII 2011 Sediul MADR, fostul CEFIDEC,

Vatra Dornei

95 81 ICES „Gh. Zane”; MADR; INCDT; ANTREC Bucovina; Primăria Vatra Dornei

Satul turistic Poiana

Stampei

XIV 2012 Sediul MADR, fostul CEFIDEC,

Vatra Dornei

90 71 ICES „Gh. Zane”; MADR; INCDT; Consiliul Judeţean Suceava; ANTREC Bucovina; Primăria Vatra Dornei; AGER Iaşi

Satul turistic Dorna Arini

XV 2013 Sediul MADR, fostul CEFIDEC,

Vatra Dornei

118 96 ICES „Gh. Zane”; MADR; ANTREC Bucovina, Primăria Vatra Dornei

Stâna turistică

Dealul Negru

Total − 1324 1171 − −

Sursa: Date prelucrate de autori după programele şi volumele celor 15 ediţii ale conferinţei

7 Centrul de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi

8 Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale


15

Tematica a fost, în general, actuală, complexă şi foarte diversă. Această deschidere a făcut posibilă analiza multidisciplinară a fenomenului: economie, agronomie, sociologie, antropologie, geografice, psihologie, ştiinţe medicale, ştiinţe tehnice, matematică, istorie, artă etc.

Pe baza concluziilor desprinse din comunicări şi dezbateri, s-au întocmit rapoarte de cercetare asupra rezultatelor, pozitive şi negative, şi a propunerilor teoretice şi practice.

De-a lungul celor 15 ediţii, s-au editat 32 de volume colective, cu lucrări de specialitate, mai exact 757, semnate de prestigioşi cercetători şi cadre didactice universitare, care însumează cca. 6.038 pagini de text.

Tabelul 2. Statistica volumelor conferinţei

An de apariţie

Editură Nr. vol.

Nr. lucrări

Nr. pagini de text

Tematică

2000 Pan Europe, Iaşi

1 42 210 Definiţii şi concepte; analize comparative


1 35 209 Potenţial şi valorificare; locul şi rolul turismului rural: cunoaştere şi promovare; dezvoltare şi eficientizare


1 43 332 Probleme generale; metode şi tehnici de dezvoltare; resurse umane;-dezvoltare regională; valori culturale


1 25 221 Dileme şi forme de dezvoltare - strategii de dezvoltare; produsul turistic şi piaţa


2 19 388 Dezvoltare durabilă; dezvoltare regională; concepte şi metode; risc şi eficienţă

2005 Performantica, Iaşi

2 53 401 Metode şi tehnici de analiză şi cercetare; condiţii şi norme de dezvoltare; dezvoltarea durabilă a turismului rural


2 42 376 Marketing şi resurse umane; probleme de impact; metode de cercetare şi analiză


2 58 436 Turismul şi creşterea economică: caracteristici, modele şi potenţial de dezvoltare; turismul rural şi mediul înconjurător


3 76 653 Sate turistice: experienţe şi posibilităţi; strategii în turismul rural: managementul şi turismul rural


16

2009 Tehopress, Iaşi

3 75 581 Interferenţe ale turismului rural; agroturism, forme de manifestare, metode şi tehnici de analiză


4 87 733 Tradiţionalism şi modernism în turismul rural: inovare şi cunoaştere; analize concrete, cercetări


2 39 353 Managementul turismului rural; riscurile şi impactul crizei asupra turismului rural: experienţe internaţionale


4 65 567 Management, marketing, promovare; metode şi tehnici de analiză; strategii de dezvoltare; mediul economic şi turismul rural


4 68 578

Total 32 757 6038

Sursa: Date prelucrate de autori după programele şi volumele celor 15 ediţii ale conferinţei

Precum se observă în Tabelul 2, începutul a fost mai anevoios, dar pe măsură ce se acumula experienţă şi notorietate, conferinţa şi-a sporit constant numărul de participanţi şi de lucrări publicate.

Atât cercetătorii, cadrele didactice, proprietarii şi angajaţii din pensiunile turistice rurale şi agroturistice, cât şi publicul larg, doritor de informaţii, au găsit în paginile acestor volume o tematică extrem de generoasă şi bine fundamentată:

▪ definirea conceptelor cu care operează turismul rural; ▪ potenţialul existent şi nivelul de valorificare al acestuia; ▪ metode şi tehnici de analiză şi cercetare; ▪ calităţile şi structura forţei de muncă din domeniu; ▪ interferenţele turismului rural cu alte activităţi economice; ▪ formele de manifestare a turismului rural; ▪ management, marketing şi promovare;


17

▪ tradiţionalism şi modernism în turismul rural (gastronomie, dotări etc.);

▪ experienţe pozitive şi posibilităţi de aplicare. O analiză generală a rezultatelor obţinute pune în evidenţă faptul că

acestea sunt de ordin teoretico-ştiinţific, iar aplicarea în practică a condus la creşterea calităţii serviciilor şi la eficienţă economică superioară.

6. Neîmpliniri ce nu trebuie uitate În ciuda standardelor impuse, au existat şi neîmpliniri, care devin

astăzi, firesc, deziderate: ▪ asigurarea unei mai bune publicităţi şi de aici a unei vizibilităţi

sporite; ▪ atragerea unui număr mult mai larg de cercetători, cadre

didactice şi diverşi specialişti, din ţară şi străinătate; ▪ participarea constantă şi mai numeroasă a factorilor de decizie

politică şi economică; ▪ antrenarea în rândul organizatorilor a cât mai multor asociaţii,

ONG-uri etc. de profil; ▪ diseminarea pe scară mai largă a rezultatelor; ▪ editarea volumelor într-un tiraj superior, pentru a asigura o mai

bună informare a publicului larg; ▪ participarea mai numeroasă a proprietarilor de baze tehnico-

materiale specifice, care să-şi prezinte experienţa şi dificultăţile întâmpinate;

▪ vizitarea unui număr mai extins de pensiuni turistice rurale şi agroturistice;

▪ analiza mai aprofundată a cauzelor ce au generat eşecul unor proprietari de baze turistice rurale.

Lista ar putea, eventual, continua, dar esenţial este să se tragă învăţămintele de rigoare şi să se opereze corecţii din mers, asigurându-se, astfel, o reuşită de şi mai mare anvergură a acestei manifestări ştiinţifice.

7. În loc de concluzii Prezentarea de faţă a încercat să creioneze câteva dintre aspectele

pe care seria de conferinţe ştiinţifice internaţioanle cu tema „Turismul rural


18

românesc în contextul dezvoltării durabile. Actualitate şi perspective” le-a antrenat în acţiunea de cunoaştere, cercetare, analiză şi aplicare în practică a rezultatelor pozitive obţinute.

În primul rând, iese pregnant în evidenţă tenacitatea cu care organizatorii acestui ciclu de conferinţe - cu toate greutăţile întâmpinate - au reuşit, an de an, să păstreze atât tematica9, cât şi splendidul spaţiu, bucovinean, de desfăşurare.

În al doilea rând, se reţin oportunităţile pe care manifestările le-au asigurat întru schimb academic de idei, de informaţii în domeniu, precum şi întru crearea de raporturi, fireşti, interumane.

În al treilea rând, se cuvin menţionate atât conţinutul, cât şi numărul lucrărilor incluse în volumele constituite în rezultat al celor 15 ediţii ale conferinţei. Sigur, vor exista voci care vor dubita relevanţa editării celor 32 de volume şi sigur că cei ce nu au muncit şi nu au participat la această acţiune pot parţial să aibă şi dreptate, însă aceia ce au atribuţii în domeniu e posibil să fie de cu totul altă opinie.

Da, editarea a 32 de volume, cu peste 6.038 pagini de text, nu este enorm, dar nu este nici într-atât de puţin, întrucât acestea au apărut la momentul oportun spre a suplini lacune în literatura noastră de specialitate şi în practică.

Se reţin, cu precădere în contextul neîmplinirilor, unele probleme severe care grevează astăzi ruralul românesc şi în egală măsură, sau poate chiar în primul rând, turismul rural:

a) depopularea ruralului cu numeroase sate care dispar de pe harta României;

b) demersul de punere în valoare a bogăţiilor subsolului, care, prin corporaţiile străine, în loc să aducă bunăstare, aduc „otravă” şi, deci, moarte;

c) poluarea apelor, pământului şi aerului din rural, distrugându-se, astfel, tot ce este element definitoriu pentru turismul rural;

d) periclitarea - uneori distrugerea - vieţii tradiţionale a oamenilor acestor locuri. Satul original - satul păstrător al tradiţiilor strămoşeşti - poate deveni în scurt timp o simplă amintire...

9 În pofida temerii unor sceptici care sugerau că tematica nu ar fi suficient de generoasă

spre a permite abordări inepuizabile.


19

8. Sinceră şi deplină recunoştinţă Simţim drept obligaţie, dar şi drept înaltă onoare să readucem în

conştiinţă şi în faţa reverenţei noastre chipurile luminoase ale acelora care au înnobilat cu prezenţa, fizică, ştiinţifică şi creştină, de-a lungul anilor, conferinţele şi volumele noastre. Unii dintre aceştia, în multipla calitate de organizatori, coordonatori de volume, participanţi etc. Numărul domniilor lor fiind remarcabil, vom reţine, acum, doar câteva nume:

Prof. univ. dr. ec. Alecsandru Puiu Tacu (1933-2005), director al Institutului de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane” - Filiala Iaşi a Academiei Române, principalul iniţiator şi promotor al primelor 5 ediţii ale conferinţei, creator de şcoală economică, cu numeroşi discipoli.

Spirit de o aleasă cultură economică, cu deosebită deschidere spre nou şi spre oameni, a reuşit să strângă alături de domnia sa acele energii benefice atât de necesare asigurării succesului. Autor al numeroase studii cu tematică turistică, vizând în special raportul dintre acest tip de activitate şi creşterea economică, profesorul şi mentorul nostru ne-a lăsat pagini, de carte şi de viaţă, de perpetuă aducere aminte.

Prof. univ. dr. ing. Romul Vancea (1948-2000), decan al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava, coorganizatorul şi susţinătorul primelor 2 ediţii ale conferinţei. Reţinem figura bonomă, luminată de zâmbet şi bună credinţă, a acestui dascăl din învăţământul economic superior sucevean.

Prof. univ. dr. Vasile Glăvan, director, la prima ediţie a manifestării, al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism, Bucureşti, participant activ la toate ediţiile, care, prin nobila sa deschidere spre nou şi iniţiativă, a acceptat de la prima discuţie propunerea noastră şi a acţionat în spiritul dezvoltării ei. Personalitate ştiinţifică de prim rang a literaturii de specialitate din turism, a publicat, în cadrul volumelor conferinţei, lucrări de referinţă în domeniu.


20

Se cuvin menţionaţi foştii directori ai Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism, ing. Alexandru Stancu şi ing. Janos Talpaş, oameni de atitudine şi cu interes deosebit pentru problematica turismului, în general, şi cea a turismului rural în particular. Nu în ultimul rând, contribuţia şi ataşamentul actualului director general al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism, dr. arh. Victor Timotin, cu aceeaşi aleasă preţuire. Prof. univ. dr. Maria Stoian, în calitate de preşedinte fondator al Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi Cultural din România, a sprijinit, cu fermitatea ce o caracterizează, organizarea acestei serii de conferinţe. Cu dragoste faţă de ţărani şi civilizaţia rurală, domnia sa şi-a înscris numele în galeria personalităţilor din domeniu.

Reţinem cu bucurie alte două nume, prof. Corina Cubleşan, mulţi ani preşedinte al Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi Cultural - Filiala Bucovina, şi notar public Niculina Vasiluţ, actualul preşedinte al ANTREC - Bucovina, care au contribuit substanţial (logistic, uneori şi financiar) la aplicaţiile practice prevăzute în cadrul conferinţei.

Prof. univ. dr. Aurel Burciu, fost prorector al Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava, s-a implicat activ, cu o ţinută academică impecabilă, în buna organizare şi desfăşurare a primelor 5 ediţii ale conferinţei.

Aveam să descoperim, în intervalul de timp 2006-2013, două inimi mari, al căror efort a salvat de la extincţie, în 2006, ciclul acestor manifestări, dr. ing. Dănuţ Gîţan, fost director al Centrului de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi, Vatra Dornei, un dăruit într-ale binelui, om cu atribute de adevărat manager, şi dr. ing. Dănuţ Ungureanu, spirit aproape arhetipal pentru omenia, robusteţea de caracter şi destoinicia bucovineanului, un autentic fiu al Ţării Dornelor. Întotdeauna am preţuit enorm eforturile depuse de domnia sa, alături de dl. Dănuţ Gîţan şi de echipa de la CEFIDEC, întru reuşita temerarului nostru demers ştiinţific. Mărturism că aceste eforturi sînt cele care au transformat, pentru noi şi pentru toţi participanţii la conferinţă, cele cîteva zile de sfîrşit de mai


21

în veritabile zile de sărbătoare: a spiritului, a ospeţiei şi a relaţiilor de neuitat între oameni aduşi împreună de idealuri comune şi luptă comună.

Amintim aici, cu mare drag, atenţia ce ne-a fost acordată, în special în cele 8 ediţii de la Vatra Dornei, de către prof. univ. dr. Radu Rey, deschizător de drumuri în domeniul analizei teoretice şi practice asupra ruralului românesc, „frumosul nebun” al munţilor Carpaţi, creatorul montanologiei.

Nu aş dori - ar fi prea injust - să închei aceste scurte aduceri aminte trecând sub tăcere eforturile, majore şi constante, ale colectivului de cercetări economice de la Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane” din Iaşi: cercet. şt. pr. I dr. ing. Dorian Vlădeanu, cercet. şt. pr. II dr. Teodor Pădurau, cercet. şt. pr. III dr. Alina-Petronela Haller, cercet. şt. pr. III dr. Ovidiu Gherasim, cercet. şt. pr. III dr. Marilena Doncean, cercet. şt. pr. III dr. Ciprian Ionel Alecu, cercet. şt. Georgiana Tacu şi cercet. şt. pr. III dr. Alina Botezat. Aceste persoane, cu devotament şi probitate academică, au trudit la buna organizare şi la editarea celor 32 de volume colective.

Aceeaşi preţuire şi recunoştinţă se îndreaptă către toţi cei care, pe parcursul anilor, au onorat cu prezenţa, cu bunele intenţii, cu profesionalismul şi cu speranţa într-o Românie mai bună, această conferinţă.

Bibliografie 1. Talabă, I.; Apetrei, R. M., Turismul rural românesc – 10 ani de

analize şi cercetări ştiinţifice, Turismul rural românesc. Actualitate şi perspective, Performantica, Iaşi, 2008

2. Programele celor 15 ediţii ale conferinţei 3. Volumele colective publicate de-a lungul celor 15 ediţii ale conferinţei

23

CAPITOLUL II TURISMUL RURAL ROMÂNESC ÎN CONTEXT EUROPEAN ROMANIAN RURAL TOURISM IN EUROPEAN CONTEXT

2.1. TURISM AND RURAL DEVELOPMENT: A EUROPEAN

PERSPECTIVE APPROACH

TURISMUL ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ – O ABORDARE DIN PERSPECTIVĂ EUROPEANĂ

Laura MARCU1

Abstract The paper highlights the importance of tourism and rural development for the

European policies, to briefly speak about the documents that make it possible for rural tourism and development to be promoted (from CAP to the strategies needed by a larger European Union), and to emphasize the representative European initiatives and expriences in this field.

Key words: tourism, rural development, European policies JEL: O1, Q00

1. Rolul turismului şi dezvoltării rurale în cadrul politicilor europene

Agricultura şi dezvoltarea rurală au fost permanent în atenţia

politicilor europene atât datorită impactului asupra creşterii economice, cât şi ca urmare a provocărilor multiple manifestate asupra acestui sector. Astfel, jumătate din populaţia Uniunii Europene trăieşte în prezent în regiunile rurale care reprezintă practic 92% din teritoriul UE, iar printre problemele cu care se confruntă majoritatea zonelor rurale se numără venitul pe cap de locuitor mai mic decât media naţională, rata de angajare a femeilor inferioară, servicii puţin dezvoltate, număr mic de persoane cu studii superioare, accesul limitat la internet. Se adăugă tendinţa de depopulare a zonelor depărtate, îmbătrânirea populaţiei concomitent cu 1 Lect. univ. dr., Facultatea de Ştiinţe Economice, Universitatea „Valahia”, Tîrgovişte,

[email protected]

Laura MARCU

24

migraţia tinerilor, accentuând dezechilibrul din structura demografică. Iar la celalalt pol, presiunea crescândă exercitată de centrele urbane asupra zonelor rurale preurbane. Comisia Europeană include în analiza sa cu privire la viitorul zonelor rurale toate aceste deficienţe pentru ca în final să definească trei tipuri de zone din punct de vedere al perspectivelor de dezvoltare :

▪ regiuni aflate în apropierea marilor aglomeraţii urbane, caracterizate printr-o puternică presiune funciară, modernizarea agriculturii şi risc de degradare a mediului (poluare, degradarea peisajului, destructurarea spaţiilor naturale);

▪ regiuni în declin, în care se manifestă un exod continuu al populaţiei concomitent cu îmbătrânirea celei ramase iar agricultura este preponderentă în ciuda deficientelor naturale şi structurale (proprietăţi mici, cu rentabilitate scăzută);

▪ zone marginalizate (cum sunt cele montane sau insulare), în care declinul rural şi depopularea sunt şi mai pregnante, posibilităţile de diversificare sunt limitate iar costurile pentru asigurarea infrastructurii necesare pentru diversificarea activităţilor sunt importante.

Dezvoltarea rurală este considerată în consecinţă o prioritate nu numai datorită implicaţiilor economice, ci şi rolului pe care agricultura îl poate juca în garantarea diversităţii peisajelor, a produselor alimentare, a patrimoniului cultural şi natural. Şi efectele turismul rural asupra zonelor rurale au fost observate pe multiple planuri.

Astfel, în plan economic, turismul rural creşte nivelul veniturilor zonei, rata de ocupare a forţei de muncă, antrenând implicaţii pozitive în lanţ. Un studiu realizat în 2000 de către guvernul britanic arata că veniturile din turismul rural se ridicau la 14 miliarde euro, sumă apropiată de cea obţinută din agricultură (18 miliarde euro) şi 380.000 persoane erau angajate în 25.000 de firme din acest domeniu, în multe dintre zonele rurale turismul fiind mai important decât agricultura atât din punct de vedere financiar, cât şi al ocupării forţei de muncă. De asemenea, o estimare a EuroGites (federaţia europeană de turism rural) din 2008 a avansat circa 900.000 locuri de muncă create direct şi indirect în Europa prin turismul rural şi 150 miliarde de euro obţinuţi din aceasta activitate. Dezvoltarea turismului aduce locuitorilor noi competenţe în domeniul

Turism and rural development: a European perspective approach

25

serviciilor, ceea ce creşte implicit atractivitatea zonei respective în raport cu firmele în căutarea unei locaţii pentru implantare. În plus, turismul rural are o contribuţie majoră la stoparea exodului populaţiei rurale, îndeosebi prin susţinerea serviciilor locale, crearea de oportunităţi de angajare pentru femei, crearea unei sinergii între producţia agricolă şi turism şi întărirea imaginii lor de marcă.

Implicaţiile pozitive ale turismului rural asupra mediului se referă la susţinerea conservării şi îmbunătăţirii condiţiilor de mediu, a peisajelor, a ecosistemelor dar şi a construcţiilor locale, acţiuni care devin ulterior valorizante pentru însuşi turismul rural. Vorbim, de asemenea, de implicaţii pozitive în plan socio-cultural datorită efectelor turismului rural asupra conservării culturii şi tradiţiilor locale, a competenţelor tradiţionale, precum şi asupra restabilirii legăturii între generaţii (prin recunoaşterea valorilor şi modului de viaţă al generaţiilor anterioare şi perenizarea lor prin practică) şi întăririi sentimentului de apartenenţă la comunitatea locală.

Acesta este contextul care stă la baza dorinţei de a găsi o abordare a dezvoltării rurale în care accentul să fie pus pe implicarea comunităţilor respective în scopul găsirii soluţiilor adecvate şi, în al doilea rând, pentru stimularea tuturor actorilor locali care să se implice împreună în gestiunea regiunilor proprii.

2. Evoluţia politicii europene privind dezvoltarea rurală Primele măsuri comune privind dezvoltarea rurală au fost aplicate

în contextul instituirii Politicii Agricole Comune (PAC) (1957-1962). Ele au vizat în principal dezvoltarea structurilor agricole şi a competitivităţii din acest sector prin aplicarea unui demers de tip descendent (top-down) şi atribuirea de subvenţii către diferite categorii de beneficiari. Abia în anii 70 este luată în discuţie dimensiunea teritorială prin definirea zonelor defavorizate şi care au nevoie de măsuri speciale de dezvoltare (zone rurale ameninţate cu degradarea mediului şi a peisajului ca urmare a exodului rural al populaţiei). Urmează, în 1988, Comunicarea Comisiei Europene cu privire la viitorul zonelor rurale, în care se afirmă necesitatea unei politici europene pentru mediul rural, reforma PAC din 1992 prin integrarea dimensiunii referitoare la mediu şi declaraţia de la Cork din 1996 privind o politica integrată de dezvoltare rurală.

Laura MARCU

26

Politica de coeziune economică şi socială integrată iniţiată de Comisia Europeană din 1988 a urmărit utilizarea complementară a diferitelor fonduri structurale europene: FEDER (Fondul European de Dezvoltare Regională) destinat în principal dezvoltării economice şi infrastructurilor, FSE (Fondul Social European) pentru programele în favoarea resurselor umane şi FEOGA (Fondul European de Orientare şi Garanţie Agricolă) axat pe modernizarea agriculturii, organizarea pieţelor agricole şi promovarea activităţilor rurale. Urmează adoptarea Agendei 2000 prin care dezvoltarea rurală devine al doilea pilon al PAC, menit să completeze primul pilon, referitor la piaţă. Cu aceasta ocazie toate măsurile referitoare la restructurarea agriculturii, dezvoltarea teritorială/locală şi cele din domeniul mediului au fost reunite întrun regulament unitar. Apoi, un nou acord a fost semnat în iunie 2003 având ca scop întărirea politicii de dezvoltare rurală prin măsuri privind creşterea competitivităţii şi a dezvoltării durabile a activităţii rurale prin reducerea garanţiilor în domeniul susţinerii preţurilor, încurajarea ajustării structurale, instituirea unor norme de siguranţă a produselor alimentare şi de sănătate şi bunăstare a animalelor.

Cum evaluarea aplicată politicii de dezvoltare rurală din perioada 2000-2006 a evidenţiat efecte negative din punct de vedere al birocraţiei, coerenţei, vizibilităţii şi transparentei, noul regulament a urmărit simplificarea acesteia prin instituirea unui singur fond pentru dezvoltarea rurala şi a unor reguli unitare privind programarea, finanţarea, raportarea şi modul de control. Astfel, din 2007, PAC este susţinută prin două noi instrumente financiare: primul pilon este finanţat din Fondul European Agricol pentru Garanţii, iar cel de-al doilea pilon din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). De asemenea, în februarie 2006, Consiliul UE adoptă orientările strategice pentru dezvoltarea rurală în perioada 2007-2013 pe baza cărora fiecare stat membru trebuie să definească propriul plan strategic naţional drept cadru de referinţă pentru pregătirea programelor de dezvoltare rurală. Aceasta strategie a pus accentul pe trei domenii – economia agroalimentară, mediul, economia şi populaţia din mediul rural – fiind articulată pe patru axe, fiecare precizând priorităţile urmărite şi acţiunile cheie orientative pentru atingerea lor: axa 1 – competitivitatea sectorului agricol şi forestier, axa 2 – gestionarea


27

mediului şi a peisajului, axa 3 – calitatea vieţii şi diversificarea zonelor rurale, axa 4 – constituirea de capacitaţi locale pentru ocuparea forţei de muncă şi diversificare. Turismul se regăseşte ca beneficiar direct în axa 2 prin prioritatea referitoare la încurajarea iniţiativelor economice şi de mediu, îndeosebi a produselor ecologice, ca bază pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă prin rolul lor în dezvoltarea turismului, în corelaţie cu măsuri de încurajare a artizanatului şi a formarii în sectorul nealimentar. Prin orientarea către diversificarea economiei rurale, axa 3 asigura cadrul pentru o varietate de acţiuni în favoarea dezvoltării turismului şi a unor activităţi conexe:

▪ încurajarea iniţiativelor integrate care asociază crearea de întreprinderi, diversificarea, investiţiile în patrimoniul cultural şi infrastructurile;

▪ stimularea turismului, artizanatului, a serviciilor de cazare ca modalitate de diversificare a activităţii în mediul rural; încurajarea microîntreprinderilor din acest domeniu;

▪ formarea tinerilor pentru a răspunde cerinţelor din domeniul turismului, activităţilor recreative, serviciilor ecologice, practicilor rurale tradiţionale;

▪ adoptarea TIC în domeniul turismului pentru rezervări, promovare, marketing, conceperea serviciilor şi activităţilor recreative ca premiză pentru creşterea numărului de vizitatori şi a duratei sejurului, precum şi pentru încurajarea agroturismului.

Axa 4 pune accentul pe colaborarea între actorii locali pentru susţinerea acţiunilor de dezvoltare rurală, inclusiv în domeniul turismului.

În privinţa fondurilor alocate, fiecare axă a beneficiat de un procent minim (10% axa 1, 25% axa 2, 10% axa 3 şi 5% axa 4 din care 2,5% destinată noilor membri) lăsând totodată statelor membre o mare flexibilitate în stabilirea priorităţilor în funcţie de particularităţile şi nevoile resimţite. Suma totală adoptată în 2006 de Comisia Europeană pentru perioada 2007-2013 s-a ridicat la 90,98 miliarde euro din care pentru România 8 mld. euro (fiind devansată doar de Polonia, Germania şi Italia).

Laura MARCU

28

3. Iniţiative europene de succes privind dezvoltarea rurală: Programul Leader

Începând cu anii 80 au apărut primele limite ale modelului de dezvoltare rurală bazat pe politicile de tip top-down şi pe intervenţiile sectoriale nediferenţiate. Se conturează astfel ideea unei abordări „teritoriale” care să pună accentul pe implicarea populaţiei locale şi valorizarea resurselor locale ca soluţie alternativă pentru crearea de activităţi şi locuri de muncă în zonele rurale. În acest context au fost demarate mai multe iniţiative ale comunităţii europene, precum Iniţiativele locale pentru ocuparea forţei de muncă, Politicile de formare – dezvoltare, Programele integrate mediteraneene (PIM). „Programele de iniţiativă comunitară” au fost lansate cu ocazia reformei fondurilor structurale europene (1989-1993) şi au beneficiat de un buget de 5,8 miliarde ECU pentru această primă etapă (10% din fondurile structurale), 12,7 miliarde ECU pentru perioada 1994-1999 (9% din fondurile structurale) şi 10,4 miliarde EUR pentru perioada 2000-2006 (5,35% din fondurile structurale). În cadrul acestor iniţiative se remarcă Leader, program consacrat special dezvoltării rurale („Liaison Entre Actions de Développement de l’Economie Rurale”).

Leader şi-a propus să ajute actorii locali să îmbunătăţească potenţialul pe termen lung al regiunilor în care se află, prin aplicarea unor strategii de dezvoltare durabilă pentru zonele rurale, concepute şi implementate prin parteneriate locale între actori publici şi privaţi, numite Grupuri Locale de Acţiune (Local Action Groups).

Dincolo de obiectivele specifice fiecărei etape, programul Leader s-a bazat pe cinci principii generale: (1) parteneriatul local sub forma grupurilor de acţiune locală, echipe tehnice permanente menite să creeze şi să implementeze planurile de acţiune; (2) planuri de acţiune dezvoltate pe axe de intervenţie şi acţiuni efective de dezvoltare; (3) multisectorialitate şi încurajarea interdependenţei între acţiuni; (4) cofinanţarea de către Comisia Europeană şi statele membre şi/sau regiuni pe baza unui buget global şi nu a mai multor linii bugetare sectoriale; (5) punerea în relaţie a teritoriilor rurale prin intermediul Observatorului european Leader cu sediul la Bruxelles aflat în legătură cu centrele naţionale.


29

În plus, programul Leader şi-a propus să corecteze deficienţele observate în cadrul altor programe de intervenţie printr-o mai mare apropiere între responsabilii programelor de intervenţie şi beneficiarii acestora (prin reducerea ciclurilor de decizie, consilierea personalizată a proiectelor, stabilirea de gestionari de program în contact direct cu teritoriile beneficiare) şi prin încurajarea creării de legături între administraţii, autorităţi locale, sectorul privat şi cel asociativ.

Până în 2006 au fost derulate trei etape ale acestui program - Leader I (1991-1994), Leader II (1994-1999), Leader + (2000-2006), însumând peste 4 miliarde euro. În cursul Leader+ s-au înregistrat, de pildă, 893 grupuri de acţiune în EU-15 iar programele implementate de acestea au vizat teritorii locuite de circa 52 milioane de persoane; în plus, au fost realizate peste 300 de proiecte de cooperare transnaţională între diferitele grupuri de acţiune din UE şi de trei ori mai multe proiecte de cooperare inter-teritorială. Etapa a patra a programului (2007-2013) asigură o creştere şi mai spectaculoasă, ajungându-se la 2402 grupuri de acţiune locală şi o acoperire de 77% a teritoriului UE.

Succesul metodei Leader a determinat diferite administraţii (naţionale, regionale, locale) să creeze sau să îmbunătăţească alte forme de intervenţie în mediul rural prin integrarea experienţei Leader:

▪ Finlanda a creat programul POMO iar Spania programul PRODER, complementare programului Leader astfel încât să susţină prin fonduri naţionale acele zone rurale care nu erau vizate de programul Leader;

▪ Portugalia care nu a avut o politică veritabilă de dezvoltare rurală înainte de Leader a preferat un alt tip de transfer: asociaţiile de dezvoltare locală create pentru a gestiona programul Leader au aplicat ulterior aceleaşi principii de gestiune şi la alte tipuri de programe;

▪ în alte ţări a fost iniţiat un program similar cu Leader dar cu alte obiective: „Local Development Programme” în Irlanda (orientat către problematica socială), „Rural Challenge Fund” în Scoţia (axat pe acordarea de sprijin financiar);

▪ în Suedia, Belgia şi Austria, în care au existat politici de dezvoltare rurală similare ca orientare cu programul Leader, acesta din urmă a avut rolul de a îmbunătăţi aceste politici, dându-le o mai mare anvergură.

Laura MARCU

30

Deşi nici unul dintre grupurile locale de acţiune nu a fost creat special pentru obiective de ordin turistic, influenţa lor de-a lungul celor 20 de ani de existenţă a programului Leader şi parteneriatele constituite au fost atât de importante încât o mare parte din dezvoltarea turismului rural în Uniunea Europeană a fost asociată mai degrabă cu obiective de dezvoltare

rurală decât cu obiective turistice (Lane et al., 2013: 105).

4. Concluzii Prezentarea evoluţiei măsurilor în domeniul politicii rurale

evidenţiază preocuparea constantă pentru susţinerea zonelor rurale, în strânsă legătură cu implicaţiile economice, sociale, culturale şi de mediu recunoscute de către instituţiile europene. Se remarcă, de asemenea, lărgirea sferei de interes a acestor măsuri, de la acţiuni destinate iniţial în exclusivitate agriculturii şi pieţei, la cele privind diversificarea activităţii în mediul rural, turismul devenind în acest context o forma de garantare a dezvoltării rurale. Nu în ultimul rând, subliniem preocuparea pentru susţinerea parteneriatelor între actorii locali, dar şi în cadrul unei cooperări lărgite, intra-teritoriale sau transnaţionale, programul Leader fiind unul dintre cele mai cunoscute exemple în acest sens.

Pentru perioada actuală, politica de dezvoltare rurală este circumscrisă obiectivelor stabilite prin agenda Europa 2020 şi programarea adoptată pentru intervalul 2014-2020. Suma totală alocată acestei politici este mai mică decât în perioada 2007-2013 cu 1,8% pentru primul pilon şi cu 7,6% pentru cel de-al doilea, ca urmare a contextului economic şi financiar general. Este vorba practic de suma de 362,79 miliarde euro din care 277,85 pentru pilon 1 şi 84,94 miliarde pentru pilonul 2. In ciuda acestei reduceri sensibile, noul regulament adoptat exprimă susţinerea de care se bucură în continuare politica de dezvoltare rurală, sumele totale alocate reprezentând practic 38% din bugetul pentru perioada 2014-2020. Dincolo de fondurile prevăzute, trebuie notată realizarea unor modificări semnificative ale politicii respective, cu scopul declarat al creşterii competitivităţii şi al garantării unei dezvoltări rurale susţinute şi durabile. Noua politică va trebui sa răspundă provocărilor multiple exercitate asupra zonelor rurale, multe dintre ele deja manifestate în perioadele anterioare (probleme demografice, lipsa diversificării activităţilor, scăderea


31

productivităţii agricole….), altele recent adăugate (de pildă în privinţa protecţiei mediului).

Una dintre noutăţile programării pentru perioada 2014-2020 constă în adoptarea unei strategii comune de utilizare a fondurilor europene pentru întărirea coerenţei şi eficienţei acestora în susţinerea dezvoltării rurale. Este vorba despre Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER), Fondul Social European (FSE) şi Fondul European pentru Afaceri Maritime şi pescuit (FEAMP). Noul regulament preia cele şase priorităţi ale UE referitoare la dezvoltarea rurală printre care se numără şi cea privind promovarea incluziunii sociale, reducerea sărăciei şi dezvoltarea economică a zonelor rurale.

Elementele principale ale politicii de dezvoltare rurală rămân neschimbate, aceasta urmând să fie implementată în baza programelor naţionale/regionale. În schimb, fiecare dintre aceste programe de dezvoltare rurală vor trebui să se bazeze pe cel puţin patru din cele sase priorităţi ale UE. De notat şi importanta acordurilor de parteneriat realizate de către fiecare stat membru în urma dezbaterilor cu partenerii sociali, colectivităţile teritoriale, actorii economici şi societatea civilă şi care vor sta la baza elaborării strategiei naţionale. Alte atuuri al noii politici sunt considerate accentul pe obiectivele comune şi pe stimularea interacţiunilor între cei doi piloni, precum şi promovarea inovaţiei în dezvoltarea rurală, prin susţinerea transferului de cunoştinţe şi a investiţiilor, măsuri care urmează să fie promovate în cadrul noului Parteneriat european pentru inovaţie (PEI).

Bibliografie 1. Lane B., Weston R., Davies N.,Kastenholz E., Lima J., Majewsjki J., Le

tourisme lié au patrimoine industriel et le tourisme agricole/rural en Europe, Parlement Européen, 2013

2. Defarges P. M., Les institutions européennes, Armand Colin, 7ème éd., Paris, 2005

3. Mantino F., La réforme de la politique de développement rural de l’UE et les défis à venir, http://www.notre-europe.eu/media/policypaper_40_fr.pdf?pdf=ok

Laura MARCU

32

4. *** Cohesion Policy 2014-2020, European Commission, http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/2014/community_en.pdf

5. *** “Overview of CAP Reform 2014-2020”, Agricultural Policy Perspective, n°5/December 2013, European Commission

6. *** “Leader 2007-2013 Achievements at the EU Level”, March 2014, www.enrd.eu

7. ***, La politique de développement rural de l’UE sur la programmation 2014-2020, http://agriculture.gouv.fr/la-politique-de-developpement

8. ***, „EU Rural Development Policy 2007-2013” Fact Sheet, European Commission, Belgium, 2008

9. ***, „Decizia Consiliului din 20 februarie 2006 privind orientările strategice ale Comunităţii pentru dezvoltarea rurală (perioada 2007-2013)”, JO L55/20, 25.2.2006

10. *** „Communication du 14 avril 2000 fixant les orientations pour l’Initiative communautaire concernant le développement rural (LEADER+)”, réf. 2000/C139/05

11. ***, „L’avenir du monde rural”, Communication de la Commission au Parlement européen et au Conseil, COM (88) 501 final 1988

12. *** „Communication aux Etats membres fixant les orientations pour des subventions globales ou des programmes opérationnels intégrés pour lesquels les Etats membres sont invités à soumettre des demandes de concours dans le cadre d’une Initiative communautaire concernant le développement rural – LEADER II, réf. 94/C180/12

13. http://ec.europa.eu/leaderplus 14. http://ec.europa.eu/cpmm/agriculture/rur/index_en.htm 15. www.eurogites.org

http://www.enrd.eu/

http://ec.europa.eu/leaderplus

http://ec.europa.eu/cpmm/agriculture/rur/index_en.htm

http://www.eurogites.org/

33

2.2. PERSPECTIVES ON ROMANIAN RURAL TOURISM INTEGRATION INTO THE SUSTAINABLE EUROPEAN TOURISM

MARKET

PERSPECTIVE PRIVIND INTEGRAREA TURISMULUI RURAL ROMÂNESC ÎN CADRUL PIEŢEI TURISTICE EUROPENE DURABILE

Graţiela BRÂNZĂ1

Abstract In recent years rural tourism acquires new dimensions and is required to meet

certain challenges. Thus, it should be regarded as a useful tool for development of tourism in a country, but also as a benchmark in terms of conservation and protection of natural resources in a sustainable manner. Regarding the Romanian rural tourism, it still needs to conduct an intense process of modernization and development. We must find traditional Romanian identity, to create and implement strategies in order to promote symbols,values, personalities, landscapes and unique traditions in Europe, rooted in traditional Romanian village. This paper analyzes European Union’s policy in the field of rural development and rural tourism infrastructure in all Member States of the European Union. Also, it presents some considerations regarding the place and the role of Romanian rural tourism in a sustainable European touring space.

Key words: Romanian rural tourism, rural development strategy, sustainable rural tourism, European Union, rural tourism infrastructure

JEL: L83, O18, Q01

1. Introduction

In the last decades the rural world has faced new challenges. Historic buildings and traditional rural communities are receiving more attention, while nature and landscape conservation is increasingly regarded as essential part of rural societies. Every nation is obliged to conceive and implement sustainable policies in the area of rural development. In the framework of these policies rural tourism is one of the most important instrument to promote hospitality in rural houses, natural and unique landscapes, rural traditions. Moreover, sustainable rural tourism is the best way to develop and preserve rural areas in every country. 1 Lect. univ. dr., Universitatea Maritimă din Constanţa, [email protected]

Graţiela BRÂNZĂ

34

Rural tourism is one of the forms of alternative tourism. In comparison with mass tourism, alternative tourism has a minimal negative effects on the environment and the society and helps other branches of the local economy to develop. This kind of tourism includes local communities in the tourism development process and makes people to take part in the decision process. Alternative tourism take care about the environment, without forgetting the economic, social and cultural factors. It can be viewed as synonym with the concept of sustainable tourism development. [Sillignakis, pp.1-13]

2. Rural development policy in the European Union The rural development policy adopted by the European Union’s

members contributes to the sustainable development of rural areas. In 2005, a Rural Development Regulation of the Ministers’ Council for the period 2007-2013 established measures to be undertaken and a single funding instrument – European Agricultural Fund for Rural Development (EAFRD) in order to finance rural development policy within EU-27.

The goals of the European Union’s rural development policy focused around three main objectives. First of all, there was a great need to increase the competitiveness of agriculture and forestry. The second objective has been dedicated to the improvement of environment preservation and land management. The last one stressed the importance of improving life quality in rural areas and economic diversification.

After 2013, new regulation establishes the legal framework of rural development policy and a new set of indicators will point out the evolution of rural areas regarded from the perspective of every sector activity (agriculture, forestry, tourism, etc.). Considering Europe 2020 strategy, rural development policy for the period 2014 – 2020 has to accomplish the following objectives:

▪ “fostering knowledge transfer and innovation in agriculture, forestry and rural areas;

▪ enhancing competitiveness of all types of agriculture and enhancing farm viability;

▪ promoting food chain organization and risk management in agriculture;

Perspectives on Romanian rural tourism integration into the sustainable European tourism market

35

▪ restoring, preserving and enhancing ecosystems dependent on agriculture and forestry;

▪ promoting resource efficiency and supporting the shift towards a low-carbon and climate-resilient economy in the agriculture, food and forestry sectors;

▪ promoting social inclusion, poverty reduction and economic development in rural areas” [European Commission, 2012, pp.12].

As a member of the European Union, Romania must meet all requirements and priorities for rural development by the European institutions. Tourism, as an important contributor to rural development, has to be supported by policy makers at local and national level through strategies and policies in this field.

3. Analysis of rural tourism infrastructure in EU-27 and Romania Before analyzing Romanian rural tourism and its posibilities to

integrate into the sustainable european tourism market, it is better to see which is the position of our country’s rural tourism among the European Union member states. A brief overview of tourism infrastructure in rural areas in 2011 shows us that Romania ranks the 16th place regarding the number of bed places in tourist accommodations. According to Eurostat, the indicator which measures tourism infrastructure in rural areas is “total number of bed places in tourist accommodations”, as: hotels and similar establishments, tourist campsites, holiday dwellings and other collective accommodations.

Table 1. Bed places in tourist accommodations in rural areas in EU-27 in 2011 Country Absolute value % of EU-27

Belgium 365364 1.0

Bulgaria 276621 0.4

Czech Republic 449068 0.3

Denmark 393359 3.4

Germany 3012369 13.4

Estonia 50084 0.0

Ireland 182478 1.9

Greece 850365 6.8

Spain 3301576 7.1

France 5865238 23.4

Italy 4698852 10.6

Graţiela BRÂNZĂ

36

Cyprus 88234 0.0

Latvia 34657 0.2

Lithuania 36230 0.1

Luxembourg 70525 0.0

Hungary 311441 2.0

Malta 40195 0.0

Netherlands 1202503 0.2

Austria 959779 9.3

Poland 610111 4.9

Portugal 471043 1.1

Romania 287153 1.0

Slovenia 91729 0.6

Slovakia 127525 0.4

Finland 217278 2.1

Sweden 791878 2.8

United Kingdom 3176565 7.1

EU-27 27962220 100.0

Source: European Commission, 2012, Rural development in the EU, Statistical and Economic Information Report 2012, pp. 258

Moreover, Romania recorded an average annual rate of change in the number of bed places in rural areas of 0.5% in the period 2002-2011. This is a plus for the Romanian rural tourism, having in view that at EU-27 the value of this indicator is 1.2 and many developped countries recorded decreases, such as: Belgium (-1.5), Denmark (-0.8), Ireland (-2.1), Portugal (-0.4), Finland (-0.4) [European Commission, 2012, pp.259].

Regarding the agro-touristic boarding houses, the data in the table below show that in Romania in the period 2006-2011 the number of hotels and motels is approximately equal to that of rural tourism units. Moreover, nationwide, in the period under study, the share of agro-touristic boarding houses in all touristic establishments is 26% in 2006 and 24% in 2011. Therefore, we conclude that the number of rural tourism units with functions of touristic accommodation holds nearly a quarter of the total establishments of touristic reception in Romania.


37

Table 2. Establishments of touristic reception with functions of touristic accommodation in Romania in the period 2006-2011

Establishment 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Total 4710 4694 4840 5095 5222 5003

Hotels and motels 1220 1231 1264 1316 1397 1503

Agro-touristic boarding houses

1259 1292 1348 1412 1354 1210

Source: Institutul Naţional de Statistică, 2012, Anuarul Statistic al României, Bucureşti, pp. 585

In Table 3 we can see the evolution of touristic accomodation capacity in agro-touristic boarding houses in the period 2006-2011. It can be observed a progressive increase in accommodation capacity; there is an increase by 42% of the existing touristic accommodation capacity in 2011 compared to the reference year 2006 and a growth by 68% of the accommodation capacity in operation in 2011 compared to the same year took as a basis of comparison.

Table 3. Touristic accommodation capacity in agro-touristic boarding houses in Romania

2006 2007 2008 2009 2010 2011

Existing (places)

14551 15448 16906 19783 20208 20683

In operation (thou places days)

3188 3626 4039 4735 4892 5378


In 2011, 85% of the total number of romanian agro-touristic boarding houses are owed by the establishments classified at 2 and 3 stars and only 9% the ones classified at 4 and 5 stars. A positive thing is a decrease of agro-touristic boarding houses number classified by 3 stars, 2 stars and 1 star and an increasing number of rural touristic establishments in categories 4 and 5 stars in 2011 compared to 2010 (see Table 4). Table 4. Agro-touristic boarding houses in Romania in 2010 and 2011 classified by

category of comfort Category 2010 2011 Absolute

change Dynamic index

(%)

5 stars 10 13 3 130

4 stars 91 107 16 117

3 stars 434 490 56 112

Graţiela BRÂNZĂ

38

2 stars 727 539 -188 74

1 star 92 61 -31 66

Total 1354 1210 -144 89

Source: Institutul Naţional de Statistică, 2012, Anuarul Statistic al României, Bucureşti, pp. 586-587, own calculations

This positive change in the evolution of the number of agro-touristic boarding houses depending on the category of comfort can boost the increase of foreign tourists number, whose share in the total tourist arrivals in Romania is extremely low: 5% or 6% in each year of the period under review (see Table 5).

Table 5. Arrivals of tourists in agro-touristic boarding houses in Romania in the period 2006-2011

2006 2007 2008 2009 2010 2011

Total tourists (thou)

217 289 358 326 290 361

Foreign tourists (thou)

18 20 20 19 20 25


I consider that the analyse of romanian touristic rural infrastructure can’t be complete without the view of regional distribution of agro-touristic boarding houses. From the data presented in Table 6 we can draw the following information: 52% of the rural touristic units are in Macroregion 1, 24% in Macroregion 2, 10% in Macroregion 3 and the remaining 13% in Macroregion 4. Considering development region, most agro-touristic boarding houses are in Center - 424, of which 186 units in Braşov and 107 in Harghita. A large number of touristic units are found in the North-East (223) and North-West (206). Fewest touristic establishments are located in the South-Eastern region (71), considering the dominance of coastal tourism from all other forms of tourism. Table 6. Agro-touristic boarding houses at territorial level in Romania on July 31,

2011 Macroregion/ Development region Number of units

Macroregion 1 North – West Center

630 206 424

Macroregion 2 North – East

294 223


39

South – East 71

Macroregion 3 South – Wallachia Bucharest – Ilfov

127 125

2

Macroregion 4 South – West Oltenia West

159 74 85


4. Considerations regarding sustainable development strategy of

Romanian rural tourism Another advantage of Romania is that it is a predominantly agrarian

country with many villages and original landscapes that allow the development of rural tourism. The “Master Plan for the National Tourism of Romania 2007-2026” drawn up by the World Tourism Organization experts and their counterparts in Romania on behalf of the Romanian Government stressed a significant quantitative and qualitative growth of tourist accommodations in rural areas due to individual investors and to SAPARD financing. Also, are given examples of organizations that support market penetration of rural providers such as ANTREC, Ecotourism Association and encourage the establishment of several local cooperatives that promote sustainable tourism products to attract a bigger flow of tourists in different rural areas of our country. ANTREC represents the National Agency for Rural, Ecological and Cultural Tourism and it is member of the European Federation for Rural Tourism (EUROGÎTES). EUROGÎTES is an important organism through its main objectives, meaning contribution to maintain the safety of the environment, giving an alternative to mass tourism, promotion a rural tourism European concept, standards and its own development strategy.

The specialists which have developed the Master Plan also recommends a more effective promotion of traditional rural events, that has to be achieved primarily through the local network of tourist information centers, network that itself should be designed to meet the needs of promoting the most important rural tourism values that represent Romania's image in the world. It also requires that all natural reservations of our country to achieve sustainable tourism development plans like the

Graţiela BRÂNZĂ

40

“Retezat” Reservation model [WTO, 2007, pp.21-22]. But for the sustainable development of rural tourism in Romania and its strong penetration in European tourist area is not enough just the existing recommendations in the „Master Plan for the National Tourism of Romania 2007-2026”. We need to implement strategies of rural tourism, to put into practice the principles of sustainable development, attempts that are still “timid” in our country.

For a succesfull strategy, Lane presents in his work four important tips:

1) the person or group which formulate the strategy has strong knowledges in economic, social and ecological issues, not only in tourism development;

2) consultations among interest groups of activity (trade, transport, farmers, etc.) are needed;

3) the rural communities education in the spirit of “openness”(happiness) to receive visitors must be achieved through mass media help, public discussions and other similar communication forms;

4) the entire process of making a strategy has to be considered on long-term with all its mistakes or changes. The strategy must be the basis of “a partnership between business, government and cultural and conservation interests” [Lane, 2005, pp. 15].

Bernard Lane stated that „the concept of sustainability in rural tourism must be a multi-purpose one if it is to succeed. It cannot be successfully based on a narrow pro-nature conservation ethic.” The author consider that the sustainability objectives are: sustaining culture, landscapes, rural economy, originality of host communities, the tourism industry and the development of leadership and a vision in which policy makers should not rely only on tourism activity, but try to build a diversified rural economy.

5. Conclusions Rural tourism could be itself a strategy for sustainable development

of rural areas and an important instrument for product diversification in these zones. The ideas expressed by Lane regarding a strategy for success


41

in sustainable rural tourism are ideal, should be encouraged and may be adopted by policy makers in Romania.

In the context of globalization which requires integration of each country in a given space, efforts should be directed towards the adoption of models and standards, but considering the traditions of national specificities, all those values that create the identity of a people at any level and in any field of activity, particularly in tourism. The European integration of the Romanian tourism represents a gradual process, evaluating the chances to accomplish all objectives of sustainable development strategy, but not in the detriment of environment preservation and of a high quality of services, like the one existing on the touristic market of the European Union.

References 1. Bran, F.; Marin, D.; Simion, T., Turismul rural. Modelul European,

Editura Economică, Bucureşti, 1997 2. European Commission, 2012, Rural development in the EU,

Statistical and Economic Information Report 2012, 2012, pp. 257-260, www.europa.eu

3. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism, Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România – faza I, Bucureşti, 2009, www.incdt.ro

4. Institutul Naţional de Statistică, Anuarul Statistic al României, Bucuresti, 2012, www.insse.ro

5. Lane, B., 2005, Sustainable rural tourism strategies: a tool for development and conservation, Interamerican Journal of Environment and Tourism, Vol. 1, 2005, pp. 12-18, www.riat.utalca

6. Mazilu, M.; Dumitrescu, D., 2012, Identity and sustainable development in rural tourism, Geographical studies and environment protection research, Vol. XI, 2012, pp. 7-11, www.forumgeografic.ro

7. OECD, 1994, Tourism strategies and rural development, 1994, www.oecd.org

8. Sillignakis, K. E., Rural tourism: an opportunity for sustainable development of rural areas, www.sillignakis.com

http://www.incdt.ro/

http://www.insse.ro/

http://www.riat.utalca/

http://www.forumgeografic.ro/

http://www.oecd.org/

http://www.sillignakis.com/

Graţiela BRÂNZĂ

42

9. World Tourism Organization, Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026, 2007, www.turismdurabil.ro

43

2.3. THE IMPACT OF MEASURE 313–“ENCOURAGING TOURISM ACTIVITES” UNDER THE NATIONAL RURAL DEVELOPMENT

PROGRAMME 2007-2013 UPON THE DEVELOPMENT OF RURAL COMMUNITIES FROM MOUNTAIN AREAS

IMPACTUL MĂSURII 313–„ÎNCURAJAREA ACTIVITĂŢILOR TURISTICE” DIN CADRUL PROGRAMULUI NAŢIONAL DE DEZVOLTARE RURALĂ 2007-2013 ASUPRA DEZVOLTĂRII COMUNITĂŢILOR RURALE DIN ZONA MONTANĂ

Dănuț UNGUREANU1

Abstract During the programming period 2007-2013, the National Rural Development

Program, managed by the Ministry of Agriculture and Rural Development, has financed, by Measure 313–“Encouraging Tourism Activities”, the development of tourism activities in rural areas. The micro-enterprises, the individuals (CI, individual enterprises), municipalities, development associations and NGOs have been the beneficiaries of this support. They financed investments tourism infrastructure, recreational activities and the development of tourism services related to rural tourism. An important number of projects for development of rural tourism have been implemented in the mountain area within this measure, having a contribution to increasing employment and alternative incomes on one hand and to increasing the attractiveness of rural mountain areas on the other.

Key words: development program, financing project, specific measures, tourism activities, rural tourism, mountain areas

JEL: E 60, O20, Q18

1. Introducere

Cu toate că în ultimii ani, turismul rural a înregistrat creșteri, s-a constatat că acesta deși beneficiază de un potențial considerabil, nu este suficient exploatat. Este necesar un proces de modernizare, dezvoltare şi inovare pentru turismul românesc, precum şi de creare de servicii turistice moderne si competitive. Sectorul este afectat deseori de lipsa organizării,

1 Dr. ing., consilier, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Direcția Generală de

Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală; cercet. asociat, Centrul de Economie Montană (CEMONT) al Institutului Naţional de Cercetări Economice „Costin C. Kiriţescu”, Academia Română, Bucureşti, [email protected]

Dănuț UNGUREANU

44

promovării și diseminării informaţiilor din centrele turistice şi de numărul limitat al acestor centre ce activează la nivel local. Este necesar ca activitățile de turism rural să întâmpine cerinţele pieţei atât la nivel naţional cât şi internaţional. Deoarece existenţa infrastructurii de turism nu răspunde întotdeauna cerinţelor turiştilor în ceea ce priveşte structurile de cazare cât şi cele recreaţionale, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ, s-a impus identificarea și promovarea potenţialului turistic rural, ceea ce a condus la apariţia unor reţele de promovare a acestuia (ex. ANTREC, Asociaţia de Ecoturism din România, etc.). Deşi în ultima perioadă numărul de unităţi de primire turistică a crescut, cel al centrelor de informare și promovare turistică precum și al dotărilor pentru agrement rămâne limitat, considerent pentru care se impunea ca necesară concentrarea asupra sprijinirii promovării turismului rural și dezvoltării bazelor recreaționale.

2. Impactul Măsurii 313–„Încurajarea Activităţilor Turistice” din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 asupra dezvoltării

comunităţilor rurale din zona montană Prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, în cadrul

Axei 3 se urmăreşte încurajarea diversificării economiei rurale. Măsura 313 „Încurajarea activităţilor turistice” încadrată în această axă –„Îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale” are ca obiectiv general dezvoltarea activităţilor turistice în zonele rurale care să contribuie la creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor alternative, precum şi la creşterea atractivităţii spaţiului rural. Susţinerea infrastructurii şi a serviciilor turistice este necesară atât pentru crearea şi promovarea unui turism competitiv în spaţiul rural, cât și pentru înfiinţarea unor reţele locale de promovare şi furnizare a acestor servicii, cu implicarea activă a populaţiei rurale.

Măsura 313 vizează următoarele obiective specifice şi operaţionale: ▪ crearea şi menţinerea locurilor de muncă prin activităţi de turism,

în special pentru tineri şi femei; ▪ creşterea valorii adăugate în activităţi de turism; ▪ crearea, îmbunătăţirea şi diversificarea infrastructurii şi serviciilor

turistice;

The impact of Measure 313–“Encouraging Tourism Activites”

45

▪ creşterea numărului de turişti şi a duratei vizitelor; ▪ creşterea şi îmbunătăţirea structurilor de primire turistică la scară

mică; ▪ dezvoltarea sistemelor de informare şi promovare turistică; ▪ crearea facilităţilor recreaţionale în vederea asigurării accesului la

zonele naturale de interes touristic. Beneficiarii eligibili pentru sprijinul acordat prin Măsura 313 sunt: ▪ micro-întreprinderile; ▪ persoanele fizice; ▪ comunele prin reprezentanţii lor legali conform legislaţiei

naţionale în vigoare, precum şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară; ▪ ONG-uri, Societăţile cooperative de gradul 1 meșteșugărești și de

consum. Având în vedere faptul că activitatea de agroturism este o activitate

practicată de membrii unei gospodării agricole, beneficiarii eligibili pentru acest tip de investiţii trebuie să fie organizaţi conform OUG 44/ 2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale. Spaţiul rural eligibil în accepţiunea Axei 3 şi implicit a acestei măsuri, cuprinde totalitatea comunelor ca unităţi administrativ ‐ teritoriale împreună cu satele componente. Satele aparţinătoare de oraşe şi zonele periurbane nu sunt eligibile.

În cadrul Măsurii 313 sunt finanțate proiecte pe următoarele componente:

▪ A - Investiţii în infrastructura de primire turistică ▪ B - Investiţii în activităţi recreaţionale ▪ C - Investiţii în infrastructură la scară mică precum centrele de

informare, amenajarea de marcaje turistice, etc. ▪D - dezvoltarea şi/sau marketingul serviciilor turistice legate de

turismul rural Componenta A - Investiţii în infrastructura de primire turistică ▪ construcţia, modernizarea, extinderea şi dotarea structurilor de

primire turistică (structuri agroturistice şi alte tipuri de structuri de primire turistică realizate de o micro-întreprindere) având până la 15 camere;

Dănuț UNGUREANU

46

▪ pentru investiţii în structuri de primire turistică altele decât cele de agroturism, nivelul de confort şi calitatea serviciilor propuse prin proiect, trebuie să atingă standardul de calitate de minimum 3 margarete/ stele;

▪ pentru investiţiile în agroturism, structura de primire turistică, nivelul de confort şi calitatea serviciilor propuse prin proiect, trebuie să atingă standardul de calitate de minimum o margaretă.

Tipurile de structuri de primire turistică finanţate: ▪ cu funcţiuni de cazare: vile, bungalow-uri, cabane turistice,

campinguri, sate de vacanţă, popasuri turistice, căsuţe tip camping, spaţii de campare, pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice.

▪ cu funcţiuni de alimentaţie - restaurante – exclusiv restaurante de tip familial/pensiune, cu specific (cramă, cu specific local), pescăresc şi vânătoresc, grădină de vară

Componenta B - Investiţii în activităţi recreaţionale ▪ investiţii private în infrastructura turistică de agrement

independentă sau dependentă de structura de primire turistică precum: amenajări de ştranduri şi piscine, achiziţionare de mijloace de transport tradiţionale pentru plimbări, trasee pentru echitaţie, inclusiv prima achiziţie de cai în scop turistic (cu excepţia celor pentru curse şi competiţii) şi asigurarea adăposturilor acestora (ca parte componentă a proiectului), rafting, etc.

▪ înfiinţarea şi amenajarea de trasee tematice - constă în intervenţii asupra unui traseu care să faciliteze accesul turiştilor către obiectivele turistice (exemplu: trasare şi pietruire pentru alei, poteci, cărări, amplasare de indicatoare turistice, spoturi luminoase, panouri de direcţionare, etc).

Componenta C - Investiţii în infrastructură la scară mică precum centrele de informare, amenajarea de marcaje turistice, etc.

▪ construirea, modernizarea şi dotarea centrelor locale de informare în scopul promovării, prezentării şi vizitării turistice;

▪ dezvoltarea de sisteme electronice locale de rezervare pentru structurile de primire turistică din spaţiul rural, conectate la sistemele regionale şi naţionale;

▪ amenajarea de marcaje turistice, refugii turistice de utilitate publică, etc.;


47

▪ investiţii legate de refacerea în scop turistic a vechilor trasee de cale ferată cu ecartament îngust, a amenajărilor complementare acestora (ex: construcţii, plan înclinat, etc.), recondiţionarea echipamentelor şi utilajelor;

▪ investiţii legate de înfiinţarea şi amenajarea de trasee tematice (ex: “drumul vinului”, al ,,olăritului”, al „cioplitorilor în lemn”, etc.).

Componenta D - Dezvoltarea şi/sau marketingul serviciilor turistice legate de turismul rural;

▪ elaborarea de materiale promoţionale, precum prima editare a materialelor în scopul promovării acţiunilor turistice: broşuri de prezentare, panouri de informare, hărți, planuri ale localităților, ghiduri turistice, CD-uri, DVD-uri, postere, website-uri informare și/ sau promovare.

Valoarea maximă a fondurilor nerambursabile (intensitatea sprijinului): pentru investiţiile de interes public negeneratoare de profit, intensitatea sprijinului public nerambursabil va fi de până la 100% din totalul cheltuielilor eligibile şi nu va depăşi valoarea de 200.000 Euro/ proiect. Pentru investiţiile generatoare de profit, intensitatea ajutorului public nerambursabil va fi de până la:

▪ 85% din totalul cheltuielilor eligibile şi nu va depăşi 100.000 Euro/ proiect în cazul proiectelor de investiţii în agroturism;

▪ 85% din totalul cheltuielilor eligibile şi nu va depăşi 200.000 Euro/proiect, în cazul proiectelor de investiţii în activităţi recreaţionale;

▪ 50% din totalul cheltuielilor eligibile şi nu va depăşi 200.000 Euro/ proiect pentru alte tipuri de investiţii în turismul rural.

În perioada de programare 2007 – 2013 au avut loc 7 sesiuni de depunere și selecție a proiectelor în cadrul Măsurii 313, astfel: Sesiunea I – septembrie – octombrie 2008; Sesiunea II – noiembrie – decembrie 2008; Sesiunea III – octombrie – noiembrie 2009; Sesiunea IV – noiembrie – decembrie 2009; Sesiunea V – iulie 2010; Sesiunea VI – martie 2011; Sesiunea VII – mai 2012

3. Tipuri de proiecte din cadrul Măsurii 313 selectate în zona montană Zona Montană Defavorizată, în baza Regulamentului (CE)

1257/1999, ocupă o suprafaţă totală de circa 71.340 km², ceea ce reprezintă 29,93% din suprafaţa totală a României. În acest areal trăiesc

Dănuț UNGUREANU

48

aproximativ 2.400.000 locuitori – circa 11% din populaţia totală a ţării. Zona montană se suprapune în cea mai mare parte arealului carpatic. Sunt considerate ca aparţinând zonei montane defavorizate:

▪ unităţile administrativ-teritoriale (UAT) de bază (comune sau oraşe) situate la altitudini medii mai mari sau egale cu 600 de metri, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate in Sistemul Integrat de Administrare şi Control) ce aparţin de aceste UAT;

▪ unităţile administrativ-teritoriale de bază situate la altitudini medii între 400 – 600 metri şi care au o pantă medie egală sau mai mare de 15%, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat de Administrare şi Control) ce aparţin de aceste UAT.

Situaţia Proiectelor depuse și aprobate pentru finanţare, în zona montană în perioada de Programare 2007 – 2013 se prezintă astfel:

Sesiunea I – septembrie - octombrie 2008 În prima sesiune, dintr-un număr total de 94 depuse, 50% au

reprezentat investiții în structura de primire turistică din spațiul rural montan.

Tabelul 1. Componenta A Total proiecte 94

Din care în zona montană 47

Sursa: Prelucrare APDRP: http://www.apdrp.ro


49

Din cele 17 localități montane, în județul Suceava s-au aprobat pentru finanțare 7 proiecte, urmat de Harghita cu 6, Brașov, Gorj și Maramureș cu câte 5 și Alba cu 4. În celelalte localități au fost aprobate câte unul sau două proiecte.

Tabelul 2. Componenta B Total proiecte 3

Din care in zona Montana 2


http://www.apdrp.ro/

Dănuț UNGUREANU

50

În ceea ce privește activitățile recreaționale, din cele 3 proiecte finanțate, 2 au fost din comune montane ale județelor Bistrița Nasăud și Cluj.

Tabelul 3. Componenta C


Total proiecte 3



51

În cadrul Componentei C - infrastructura la scară mică (centre de informare sau marcaje turistice) în arealul montan s-a finanțat un singur proiect, în județul Alba. Au fost depuse doar 3 proiecte în toată țara.

Sesiunea II – noiembrie – decembrie 2008 Dacă în sesiunea precedentă au fost finanțate doar un număr de 94

de proiecte, în cea de-a doua, numărul lor a crescut la 120. Dintre acestea, 55% erau proiecte de structuri de primire turistice montane. Se detașează Suceava cu 14 pensiuni, Alba cu 7, Cluj – 6, Neamț - 5.




Dănuț UNGUREANU

52





53

Și în cadrul acestei sesiuni, a fost selectat un singur proiect de investiție în activități recreaționale. Inițiativa aparţine unei comune montane maramureșene.

Tabelul 6. Componenta C Total proiecte 1



În cadrul componentei C, a fost un singur proiect pentru Centru de informare turistică. Acesta, nu s-a regăsit în arealul montan. Iar pentru Componenta D – dezvoltarea și/ sau marketingul serviciilor turistice legate de turismul rural, nu a existat niciun proiect finanțat.

Dănuț UNGUREANU

54

Sesiunea III – octombrie – noiembrie 2009 În cea de-a treia sesiune, lansată în anul 2009, numărul proiectelor

selectate aproape că s-a dublat: Cu 80% la nivel naţional, respectiv cu 84% în zona montană.





55

Pe primele locuri se aflau județele Brașov (21 proiecte), Alba (16), Argeș (12), Suceava (11), Maramureș (9) urmate de Dâmbovița, Harghita, Sibiu – cu câte 6 proiecte.


Din care in zona Montana 3


Și investițiile în activități recreaționale sporesc în această sesiune, fiind selectate un număr total de 14 proiecte, din care 3 în zona montană.

Tabelul 9. Componenta C Total proiecte 38



Dănuț UNGUREANU

56

Dacă în prima sesiune erau un număr de 4 proiecte la nivel național,

iar în cea de-a doua niciunul, constatăm de această dată că investițiile în centrele de informare turistică (în mod special), încep să prindă contur. La nivelul localităților rurale naționale sunt aprobate pentru finanțare 38 proiecte, din care un număr de 24 în 11 județe montane. Sunt selectate câte 5 proiecte în județele Brașov și Caraș Severin, 4 în Harghita și câte 1 sau 2 în celelalte.

Tabelul 10. Componenta D Total proiecte 1




57

Nici în această sesiune nu s-au înregistrat depuneri majore de aplicații pentru marketing-ul serviciilor turistice. Un singur proiect a fost selectat. În județul Harghita. (ZMD)

Sesiunea IV – noiembrie – decembrie 2009 Pentru investițiile în pensiuni turistice și agroturistice, în cadrul

sesiunii IV din anul 2009 numărul proiectelor selectate s-a înjumătățit. Brașov, Maramureș, Neamț sau Alba sunt beneficiare a celor mai multe proiecte selectate. Din cele 104 aprobate, 42 sunt în munte.





Dănuț UNGUREANU

58




Și în cazul proiectelor recreaționale se înregistrează scăderi. Cu 8 mai puține față de sesiunea trecută.


Total proiecte 31



59

În cadrul Componentei C situația rămâne relativ constantă. Cu 7

proiecte mai puține față de sesiunea trecută. Din cele 31 aprobate, un număr de 19 se regăsesc în zona montană.




Dănuț UNGUREANU

60

În ceea ce priveşte componenta D, sunt finanțate și două proiecte

pentru marketingul serviciilor turistice, din care unul se află în Cluj, în arealul montan.

Sesiunea V – iulie 2010 Tabelul 15. Componenta A

Total proiecte 295




61

În anul 2010, crește substanțial numărul proiectelor selectate în

infrastructura de primire turistică. De peste 3 ori față de prima sesiune din 2008. Județe recunoscute ca destinații pentru turismul rural dezvoltă un număr important de proiecte: Suceava - 24, Braşov – 18. Din cele 295 proiecte selectate, 121 sunt în zona montană.


Din care in zona montana 13


Dănuț UNGUREANU

62

Și proiectele în activități recreaționale se multiplică. Din cele 27

proiecte naționale, jumătate (13) sunt implementate în zona montană. Tabelul 17. Componenta C

Total proiecte 119




63

2010 este anul în care „explodează” proiectele în infrastructură la

scară mică. Sunt selectate 119 proiecte la nivel naţional, din care 57 în zona de munte. Din nou acest areal reuşeşte să atragă aproape ½ din totalul proiectelor. Cele mai multe proiecte montane sunt derulate în Caraș Severin (13) și Harghita (9).




Două proiecte sunt selectate pentru Componenta referitoare la marketingul serviciilor turistice. Unul dintre acestea este în comuna Panaci – Județul Suceava, ZMD.

Sesiunea VI – martie 2011 Tabelul 19. Componenta A

Total proiecte 109



Dănuț UNGUREANU

64

Anul 2011 a avut sesiunea de depunere a proiectelor în luna martie. Din nou, aproape jumătate din proiectele pentru investiții în infrastructura de primire turistică se regăsesc în munte. Din cele 109 selectate, un număr de 50 sunt în localități din 11 județe montane. Se distanțează județul Brașov cu 14 proiecte, urmat de Cluj (6), Suceava (5), Bistrița Năsăud (5).






65

Investițiile în activități recreaționale stagnează. Este selectat pentru

finanțare un singur proiect în județul Cluj. (ZMD) Tabelul 21. Componenta C

Total proiecte 65




Dănuț UNGUREANU

66

Centre de informare turistică și marcaje turistice apar în alte 65 de

localități rurale. Dintre acestea, un număr de 20 sunt în 12 localități montane. Județele Cluj, Bistrița Năsăud sau Hunedoara obțin finanțare pentru câte 3 proiecte fiecare.




Un proiect este finanțat în cadrul Componentei D, în județul Brașov. (ZMD)

Sesiunea VII – mai 2012 Tabelul 23. Componenta A

Total proiecte 210






67

Cea din urmă sesiune a Măsurii 313 a fost lansată în luna mai 2012.

Au fost selectate un număr de 210 proiecte, din care 117 în localități rurale din zona montană. Acestea au fost implementate într-un număr de 20 localități montane. Cele mai multe structuri turistice s-au construit/ modernizat în Brașov (23), Suceava (15), Alba (14), Mehedinți (11).




Investițiile în activități recreaționale se înmulțesc. Dacă în sesiunea 2/2008 sau în sesiunea 6/2011 erau câte un singur proiect, în această ultimă sesiune sunt selectate 146. Dintre acestea, 41 sunt în localități montane. În județul Harghita sunt 9 proiecte, în Cluj și Brașov câte 6, Covasna și Alba câte 3.

Dănuț UNGUREANU

68


Total proiecte 47


Sursa: Prelucrare APDRP: http://www.apdrp.ro/


69

Comparativ cu ultimele sesiuni, scad și investițiile în infrastructura la scară mică. Din cele 47 proiecte naționale, un număr de 14 sunt în localități montane.

4. Concluzii Prin Măsura 313 – Încurajarea activităţilor turistice din cadrul

Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, gestionat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-au finanțat investiții în spațiul rural, menite să dezvolte economia rurală, să contribuie la stabilizarea populației și să diminueze problemele sociale. Zona montană a beneficiat astfel de un sprijin substanțial. Conform datelor publicate de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - APDRP, din totalul de 1656 proiecte

Dănuț UNGUREANU

70

selectate la nivel naţional, zona montană a beneficiat de un număr de 768 proiecte, ceea ce înseamnă 46,3%. În toate cele 7 sesiuni, s-a constatat următoarele: Din cele 1148 proiecte din cadrul Componentei A, 565 au fost în zona montană (49,2%); din 198 proiecte - componenta B, 64 (32,3%) revin muntelui, din 304 proiecte din cadrul componentei C, revin 137 (45%) localităților montane, iar în cadrul componentei D, din totalul de 6 proiecte, un număr de 6 (66,6%) sunt montane. Alături de județele cu tradiție, recunoscute pentru potențialul turistic existent sunt sprijinite afaceri în domeniul turismului rural şi din alte regiuni, mai puţin dezvoltate sub acest aspect.

Bibliografie 1. Ungureanu D., 2011, Programul Național de Dezvoltare Rurală –

pilon important în dezvoltarea economico-socială a satelor și sprijinirea activităților de turism rural în Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile vol XXII, Iași: Editura Tehnopress

2. http://www.apdrp.ro/ 3. http://www.madr.ro/ro/pndr/programul-national-pentru-

dezvoltare-rurala-2007-2013.html


http://www.madr.ro/ro/pndr/programul-national-pentru-dezvoltare-rurala-2007-2013.html

http://www.madr.ro/ro/pndr/programul-national-pentru-dezvoltare-rurala-2007-2013.html

71

2.4. INNOVATION IN RURAL TOURISM: “INRUTOU”, A COMPLEX INTERNATIONAL PROJECT WITH INNOVATIVE TOOLS

FOR SUSTAINABLE DEVELOPMENT OF RURAL TOURISM IN MOUNTAIN AREAS

INOVAȚIE ÎN TURISMUL RURAL: „INRUTOU”, UN PROIECT

INTERNAȚIONAL COMPLEX, CU INSTRUMENTE INOVATOARE PENTRU DEZVOLTAREA DURABILĂ A TURISMULUI RURAL ÎN ZONELE MONTANE

Dănuț UNGUREANU1

Adrian-Radu REY2 Andrei COCA3

Christian MAURER4 Christian BAUMGARTNER5 Tamara MITROFANENKO6

Lena Marie LUN7

1 Dr. ing., consilier, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Direcția Generală de

Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală; cercet. asociat, Centrul de Economie Montană (CEMONT) al Institutului Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu”, Academia Română, Bucureşti, [email protected] 2 Economist, cercet. asociat, Centrul de Economie Montană (CEMONT) al Institutului

Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu”, Academia Română, Bucureşti, [email protected] 3 Doctorand, Departamentul de Geografie Umană, Facultatea de Geografie și Geologie,

Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, [email protected] 4 Prof. univ. dr., IMC Fachhochschule Krems / IMC University of Applied Sciences Krems,

Austria, [email protected] 5 Prof. univ. dr., IMC Fachhochschule Krems / IMC University of Applied Sciences Krems,

Austria, [email protected] 6 Doctorand, Universität für Bodenkultur Wien (BOKU) / University of Natural Resources

and Life Sciences; consultant, United Nations Environment Programme (UNEP), Viena, Austria, [email protected] 7 Cercet. dr., Accademia Europea di Bolzano (EURAC), Italia, [email protected]

D. UNGUREANU, A.-R. REY, A. COCA, C. MAURER, C. BAUMGARTNER, T. MITROFANENKO, L. M. LUN

72

Abstract The project “InRuTou” (Innovation in Rural Tourism) aims to analyze different

mountain pilot areas from Austria, Italy, UK, Switzerland, Poland, Ukraine, Romania. The project developing and testing a set of tools and innovative models for facilitating the development of sustainable tourism in rural areas, specifically in mountainous regions, by fostering a community consultation process, and for training selected opinion leaders to act as multipliers in enhancing community tourism planning via training existing and new local tourism operators, with various degrees of experience, professional and educational background. At the end of the project a platform will be created, in which entities from those studied regions will have the opportunity to promote their activities and collaborate with entrepreneurs/similar organizations from other countries. Other important objectives within the project are the dissemination of best practices and vocational training.

Key words: pilot areas, innovative models, opinion leaders, sustainable tourism, rural tourism, mountain areas

JEL: O 57 60, Q 10, I 25

1. Introducere O mare parte din comunitățile montane din spațiul rural european

se confruntă cu o serie de fenomene, precum: stagnare economică, depopulare, migrația tinerilor din mediul rural spre urban, migrația locuitorilor din țările în curs de dezvoltare spre țări mai dezvoltate economic, exploatarea resurselor naturale de către terți, degradarea peisajului tradițional sau pierderea de resurse naturale și culturale ș.a.

Turismul rural deține un rol cheie în dezvoltarea comunităților rurale montane. Se constituie ca oportunitate pentru generarea de venituri și crearea de locuri de muncă. Cu toate acestea, comunitățile locale sunt adesea lipsite de șansa unei dezvoltări economice echilibrate, fiind private de oportunitățile de formare corespunzătoare. Deseori, lipsa de cunoștințe privind antreprenoriatul, managementul, promovarea și valorificarea resurselor turistice, utilizarea tehnologiilor "New Media" în dezvoltarea turismului reprezintă provocări esențiale. Revoluția digitală și-a pus amprenta și asupra comunicării în industria turismului, devenind o componentă principală în dezvoltarea structurilor turistice funcționale, care să asigure venituri economice și posibilități de diversificare a mijloacelor de subzistență din mediul rural pe termen lung. Asimilarea şi utilizarea cunoștințelor tehnologice, a devenit o condiție prealabilă pentru îmbunătățirea interacțiunii și a cooperării între diferiți actori și pentru asigurarea competitivității pe piața mondială. Pentru a opera în cadrul

Innovation in rural tourism: “INRUTOU”, a complex international project

73

piețelor de turism, furnizorii de servicii trebuie să fie familiarizați cu oportunitățile oferite de mijloacele media în dezvoltarea de strategii, promovarea atracțiilor și schimbul de informații cu clienții și partenerii. Acest lucru este valabil în special pentru comunitățile rurale, care sunt adesea izolate și lipsite de coordonare sau comunicare între ele. Experiența internațională demonstrează faptul că succesul inițiativelor de dezvoltare durabilă, precum și de evaluare a unicității unei regiuni necesită informare, implicare şi participare reprezentativă a comunității locale.

2. Inovație în Turismul Rural Proiectul "Inovație în Turismul Rural - In Ru Tou" este finanțat de

Comisia Europeană în cadrul "Lifelong Learning Programme", derulat de către un Consorțiu internațional, alcătuit din entități cu experiență recunoscută și pus în practică de o echipă complexă de experți ce acoperă o paletă largă de competențe: cercetare aplicativă, formare profesională, studiu comportamental, ecologie, turism, tehnologii new media, etc. Din Consorțiu fac parte: Universitatea de Științe Aplicate din Krems - Austria, Universitatea din Bournemouth - Marea Britanie, Academia Europeană din Bolzano (EURAC) Italia, UNEP - Secretariatul interimar al Convenției Carpatice, Viena - Austria, precum și asociațiile/ ONG-urile: SEED Elveția, SoPhia RI - Italia, Ekopsychologia - Polonia, Green Dossier - Ucraina, Romontana - România.

Obiectivele proiectului ▪ Prin proiectul „In Ru Tou” sunt analizate comunități pilot din

Munții Carpați (România, Polonia și Ucraina), Apenini (Italia) și Waldviertel (Austria), în vederea identificării și valorificării resurselor locale din zonele rurale respective.

▪ Promovarea atracțiilor turistice din zonele pilot prin mijloace specifice tehnologiei moderne (online, mobile)

▪ Promovarea inițiativelor locale cu ajutorul tehnologiilor New Media


74

▪ Îmbunătățirea cunoștințelor și abilităților actorilor locali ▪ Elaborarea materialului didactic și a conținutului digital care va

contribui la formarea abilităților actorilor locali în crearea de parteneriate. ▪ Sprijin acordat comunităților rurale montane pentru dezvoltarea

produselor și programelor turistice prin intermediul tehnologiilor moderne. ▪ Program de formare și sesiuni de training pentru „inovatorii

rurali” selectați cu sprijinul opiniei publice din zonele pilot. ▪ Transfer de competențe inovatoare și abilități către alte zone pilot

din UE și din țările vecine. În cadrul proiectului sunt implicați antreprenori locali de succes, utilizându-se experiența acestora precum și spiritul lor competitiv pe piața turistică actuală. Printre participanți se regăsesc atât reprezentați tineri cât şi vârstnici ai comunităților locale, personal angajat în administrațiile ariilor protejate, personal calificat din turismul local, lideri de opinie ș.a.

2.1. Scopul şi metodologia abordată în proiect Proiectul are ca principal scop dezvoltarea și testarea unui set de

instrumente și modele inovatoare, venite în sprijinul dezvoltării durabile a turismului în zonele rurale, în special în regiunile montane, prin promovarea unui proces participativ de consultare, și formare a liderilor de opinie selectați, pentru a acționa în calitate de multiplicatori în procesul de dezvoltare şi planificare a turismului la nivel local.

Conștientizarea și implicarea actorilor comunităților locale este asigurată în primul rând prin informare, totodată atrăgându-i pe aceștia la dezvoltarea proiectului chiar de la început, ceea ce va contribui deopotrivă la emanciparea celor implicați dar și la sustenabilitatea proiectului.

Atât societatea civilă locală cât și profesioniști din zona luată în studiu (personal angajat în administrația zonelor protejate, operatori de turism etc.), vor participa la consultări și cursuri de formare comunitare, fiind considerați potențiali inovatori în turism.

Proiectul este structurat pe patru paliere principale de implementare având mai multe componente transversale:

1) Dezvoltarea unei metodologii inovatoare, ce va cuprinde: ▪ o analiză de fond, care să includă consultări comunitare

participative


75

▪ crearea metodologiei de formare și a materialelor pentru training ▪ îmbunătățirea şi finalizarea metodologiei Se va aplica metodologia "Blended Learning" – bazată pe utilizarea

internetului şi a tehnologiilor de informare şi comunicare în procesul de învățare. Aceasta va fi structurată pe două mari componente: "la distanță" şi "față în față". Astfel se va maximiza eficiența procesului de învățare, prin interacțiunea dintre experți şi participanți precum şi prin transferul cunoştințelor către comunitățile locale.

2) Experimentare şi validare: În timpul desfăşurării sesiunilor de instruire se va aplica noua

metodologie prin care cursanții vor dobândi noi competențe şi cunoştințe. Totodată aceștia vor avea posibilitatea de a evalua trainingul evidențiind atât aspectele pozitive şi cele negative ale sesiunii de formare. În cadrul celei de-a doua etape vor fi dezvoltate produse turistice pilot. Astfel, comunitatea instruită va utiliza atât cunoştințele asimilate în urma sesiunilor de instruire, cât şi materialele de lucru oferite membrilor participanți. Prin acest proces se va obține un feedback important, cu privire la relevanța şi eficiența dezvoltării produselor turistice pe baza consultărilor publice la nivelul comunităților.

3) Dezvoltarea materialelor Materialele rezultate în urma parcurgerii celor două etape, centrate

pe componenta de învățare inovatoare "față în față" cât şi cu ajutorul computerului, au rolul de a sprijini şi dezvolta gradul de inovare în turismul rural. În cadrul proiectului vor fi create noi instrumente: o platforma de învățare on-line pentru operatorii de turism locali, o platformă on-line de interacțiune şi schimb de bune practici - care va sprijini transferul inovațiilor între participanții din diferite țări, o aplicație "desktop" şi optimizarea "mobile" a acesteia având rolul de a promova destinațiile turistice rurale implicate.

4) Exploatarea pe scară largă şi sustenabilitatea Utilizarea pe scară largă a materialelor va fi promovată de către

parteneri prin diferite rețele, deja existente sau create în cadrul acestuia: ▪ la nivel local: consultări comunitare, sesiuni de instruire pilot ▪ la nivel național: diseminare/exploatare la diferite foruri de către

parteneri


76

▪ la nivel internațional: Punerea în contact a participanților locali din toate zonele pilot analizate cu organizații internaționale şi participarea beneficiarilor în cadrul conferințelor aferente proiectului.

2.2. Valoare adaugată la nivel european În timp ce în unele regiuni ale Uniunii Europene, turismul rural este

mai bine organizat, acest tip de turism prezintă numeroase lacune în alte zone, precum: Waldiertel (Austria), Apenini (Italia), Carpați (România, Polonia și Ucraina). Experiențele, bunele practici și transferul de cunoștințe din regiunile europene dezvoltate, cu o bogată tradiție în dezvoltarea acestui tip de turism, bazat pe implicarea comunităților, vor fi analizate, compilate și utilizate pentru a corecta lacunele și disparitățile existente în alte regiuni. Consorțiul internațional de implementare a proiectului " In Ru Tou", va promova crearea de rețele între partenerii locali din diferite țări și va facilita un proces de cooperare, prin care, toți acești parteneri din Europa de Vest și de Est, vor putea interacționa și învăța unii de la alții. Prin proiect se va asigura consolidarea acțiunilor între parteneri, precum și între parteneri și populația locală. Consorțiul internațional va încuraja conștientizarea diversității culturale și lingvistice și va promova schimburile culturale în Europa, acțiuni ce vor fi aduse la cunoștința locuitorilor din mediul rural local prin acele mijloace deja implementate.

Se vor implementa de asemenea, mecanisme de cooperare europeană, în cadrul Convenției Carpatice (RO, PL și UA), oferind noi beneficii populației locale. „In Ru Tou” se desfăşoară în conformitate cu protocolul de turism al Convenției Alpine, care recomandă includerea cunoştințelor despre natură și de mediu în formarea profesională ce vizează locurille de muncă în turism. Conform acestor recomandări, pot fi introduse noi forme de instruire, care presupun îmbinarea cunoştințelor de turism cu cele de protecția mediului. Totodată proiectul va pune în aplicare memorandumul de înțelegere între Secretariatul Comisiei Dunării (ICPDR) și cel al Convenția Carpatice – referitor la accesul tehnologiei informației în munți, cooperare tehnologică și consolidare a capacităților pentru turism durabil și economie locală și urmărește prioritățile din Strategia Dunării - fiind un proiect orientat spre cooperare între vecinii din regiune. Proiectul respectă recomandările pentru turism ale Comisiei Europene și Planul de


77

Acțiune „Europa, destinație turistică numărul 1 în lume - un nou cadru politic pentru turism în Europa” prin care se subliniază importanța utilizării instrumentelor TIC în cadrul IMM-urilor.

2.3. Situația actuală a sectorului turistic în zonele pilot În ceea ce privește situația actuală din sectorul turismului rural, se

constată - în urma consultărilor comunitare - existența mai multor aspecte comune zonelor montane pilot angrenate în proiect. Cu toate acestea, există unele particularități, ceea ce sugerează faptul că unii factori trebuiesc diferențiați.

Cu excepția Poloniei, toate zonele pilot au fost în măsură să furnizeze date aproximative privind numărul de sosiri turistice anuale. Aceste cifre au la bază statistici oficiale precum și estimări ale experților. Sosiri turistice anuale variază de la 5.300 în zona pilot din Italia, la aprox. 10.000 în zona Ucraina II, aprox . 40.000 în Austria, aprox . 70.000 în Ucraina I și până în jurul valorii de 100.000 de sosiri / an în România. Dacă în zona pilot din România – Ţara Dornelor – se inregistrează sosiri internaționale, în Ucraina turiştii din zonele pilot provin în mare parte din perimetrul regional sau național.

În ceea ce privește infrastructura de cazare turistică, cele mai multe zone pilot au un număr moderat de furnizori de servicii de cazare, care variază de obicei între 30 și 120 de unități. În medie, zonele pilot dispun de aprox. 0,1 furnizorii de cazare/km patrat. Prin comparație, provincia Trentino - Sud Tyrol ( Italia), care este o regiune cu un grad intens de activitate turistică, are cca. 1,4 furnizorii de cazare/km patrat, în vreme ce zona alpină din Austria, înregistrează 0,77 servicii de cazare pe km patrat.

O problemă în dezvoltarea turismului rural din toate zonele pilot a fost identificată ca fiind infrastructura de turism. Mai exact, gama de servicii și calitatea acestora. Acest aspect a fost deseori subliniat pe parcursul consultărilor desfăşurate. Chiar dacă există un număr rezonabil de furnizori de servicii de cazare în toate aceste zone, calitatea serviciilor prestate de aceştia este adesea îndoielnică și lipsită pe alocuri de o abordare profesională. În afară de acest aspect, oferta redusă de servicii turistice, precum gastronomie, agrement, etc., este percepută - mai ales în zonele analizate din Est - ca o problemă majoră. În zona austriacă au fost


78

identificați 10 furnizori de astfel de servicii turistice, iar în zona italiană 50. Sondajele desfăşurate în rândul actorilor locali confirmă , de asemenea, că un număr destul de redus de persoane lucrează în cadrul diferitelor sectoare de servicii turistice: doar 9 % dintre respondenți activând în zona restaurante / baruri, 3% în agenții de turism şi 2 % în muzee şi centre de vizitare, în timp ce 14 % din respondenți aparțin sectorului de cazare. Cu toate acestea, putem considera turismul ca fiind o ocupație secundară, sondajul aratând că aproximativ jumătate dintre respondenți (51 %) lucrează în domeniul turismului adițional, sectorului lor principal de activitate.

Din studiu reiese că domeniul turistic nu este atractiv, datorată faptului că oferă un nivel salarial redus şi persective de dezvoltare puține. Constatăm exodul masiv al tinerilor după finalizarea procesului de educație, fapt ce generează o îmbătrânire alarmantă a populației din zonele rurale. Slaba reprezentare a operatorilor de servicii turistice combinată cu spiritul antreprenorial nu foarte dezvoltat în rândul tinerilor, crează adevărate bariere. O alta problemă semnalizată în rândul comunităților implicate, o constituie infrastructura de transport. De multe ori aceasta este inadecvată şi are un nivelul redus de accesibilitate în respectivele areale. Servicii publice de transport sunt deficitare. Se impune dezvoltarea potecilor tematice şi menținerea într-o stare bună de acces a traseelor turistice existente, o dată cu păstrarea și valorificarea patrimoniului cultural şi natural. De cele mai multe ori, lipsa cunoştințelor specifice şi rigiditatea reglementărilor administrative împiedică punerea ăn valoare a acestor resurse. Se observă o lipsa a cooperării dar şi a schimbului de informații, precum și o deficitară coordonare a actorilor locali, în țările studiate din Est, dar şi în Italia sau Austria. S-a constatat faptul că nu există o cooperare transfrontalieră şi trans-tematică sistematizată. Există foarte puține informații despre regiunile pilot, disponibile publicului larg. În plus, operatorii de turism, de obicei nu dispun de cunoștințe de limba engleză, ceea ce face dificilă promovarea şi comunicarea către exterior. Prestatorii locali de servicii turistice, încercă să-şi asume deseori rolul de responsabili cu procesele de guvernanță a destinației, neexistând oficial actori responsabili la nivel local. Această deficiență este cauzată de lipsa sprijinului financiar din partea administrației și a politicului.


79

Trebuie ținut cont de faptul că, pot apărea conflicte între actorii locali, atunci când interesele lor devin divergente. De exemplu, în zona „pilot” I din Ucraina există un conflict între populația locală şi administrația ariei protejate, datorită modului de utilizare al terenurilor.

Ca și considerații generale, s-a observat faptul că în toate zonele pilot studiate există un mediu natural curat şi primitor. Toate locațiile sunt deosebit de atractive și pot fi gazde pentru activități de agrement, sportive, drumeții, ciclism montan, alpinism, pescuit, călărie, canyoning, zbor cu parapanta și schi, însă există o lipsă a furnizorilor profesionişti care săpoată oferi aceste servicii. Mai mult decât atât, zonele pilot analizate sunt în mare parte înzestrate cu un bogat patrimoniu cultural: peisaj rural autentic, clădiri cu valoare arhitecturală, muzee, situri istorice și sărbători tradiționale, festivaluri. Produsele locale, autentice precum cele agricole sau de artizanat sunt la mare căutare în rândul turiștilor

3. Concluzii Analiza amplă a contextului în care se manifestă turismul rural în

zonele montane implicate în proiectul “In Ru Tou” are rolul de a oferi o imagine de ansamblu corectă în vederea identificării celor mai eficiente moduri de abordare a necesităților de dezvoltare ale acestora.

Principalele aspecte identificate în contextul social, economic și de mediu din zonele pilot au stat la baza prezentării detaliate a situației actuale privind sectorul turistic, accesul populației locale la tehnologii moderne de informare şi comunicare precum și situația învățământului vocațional. De asemenea, au fost identificate și analizate așteptările actorilor locali cu privire la formarea profesională, în contextul dezvoltării turismului rural.

Proiectul înglobează studii de caz - exemple de bune practici relevante pentru dezvoltarea turismului rural montan și prezintă o analiză bazată pe interviuri cu reprezentanți comunităților locale.

Dezvoltarea turismului rural fiind un proces complex, necesită angajamente pe termen mediu și lung din partea administrațiilor publice, precum și din partea operatorilor privați din comunitățile locale. Sunt necesare atitudini pozitive ale comunităților participante, dar și activități de leadership și de parteneriat. Este la fel de importantă ospitalitatea


80

operatorilor de turism şi a personalului structurilor de cazare, dar și competențele deținute de aceștia.

O gândire inovatoare şi un spirit antreprenorial, aduc îmbunătățiri considerabile ale nivelului de trai populației din comunitățile locale.

Respectarea naturii şi a mediului înconjurător reprezintă punctul de plecare în dezvoltarea unui turism durabil, cu peisaje intacte și atracții turistice de o mare valoare.

Bibliografie

1. Comisia Europeană - Planul de Acțiune Europa, destinație turistică numărul 1 în lume - un nou cadru politic pentru turismul în Europa

2. Convenția Carpatică, art. 9, 11, 13 3. Memorandum de înțelegere între Secretariatul Comisiei Dunării

(ICPDR) și cel al Convenția Carpatice 4. Proiectul „InRuTou” – Innovation in Rural Tourism finanțat de către

Comisia Europeană prin Longlife Learning Programme (Nr. proiect 531104-LLP-1-2012-AT-KA3-KA3MP)

5. UNWTO - . ODM . – Conferința regională pentru turism durabil și dezvoltare rurală în SEE, 22-24/2/12, Belgrad

6. www.inrutou.eu 7. www.romontana.org

http://www.inrutou.eu/

81

2.5. THE EFFECTS OF FINANCIAL-ECONOMIC CRISIS UPON RURAL TOURISM COMPANIES

EFECTELE CRIZEI ECONOMICO-FINANCIARE ASUPRA FIRMELOR DE

TURISM DIN MEDIUL RURAL

Gabriela BOLDUREANU1 Daniel BOLDUREANU2

Teodor PĂDURARU3

Abstract The globalization and the current world crisis entailed a series of structural

changes very deeply impacting business environment. The pressure of being more and more competitive has grown for enterprises, which generated productivity increase through new technologies and innovation. The new opportunities have stimulated entrepreneurial initiative and creativity, the vectors of economic development from the perspective of the year 2020.

On the other hand, world crisis severely affected rural tourism companies: higher costs for foreign currency credits because of the RON depreciation, decrease in tournover because of the decrease in the number of tourists, lack of working capital needed for development, etc.

Starting from these premises, the present paper analyzes the impact of financial-economic crisis upon the rural tourism companies in North-East Region and makes some suggestions on how the crisis negative effects could be counteracted.

Key words: entrepreneurship, tourism, financial-economic crisis JEL: L83, L26, M13

1. Introducere

Criza economică mondială, ale cărei semne au început să apară încă de la sfârşitul anului 2007 şi care continuă şi în prezent, se caracterizează printr-o scădere dramatică a activităţii economice mondiale. Impactul crizei economice mondiale s-a resimţit puternic în economia României, în ansamblul său, economie care a fost afectată de o încetinire substanţială a 1 Prof. univ. dr., Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi, [email protected]

2 Lect. univ. dr., Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, Iași,

[email protected] 3 Cercet. şt. pr. II dr., Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane” al Academiei

Române - Filiala Iaşi, [email protected]

Gabriela BOLDUREANU, Daniel BOLDUREANU, Teodor PĂDURARU

82

creşterii, cu efecte negative şi imediate asupra populaţiei şi întreprinderilor vizând, în principal, locurile de muncă şi volumul vânzărilor.

Conform unui studiul realizat de către Consiliul Naţional al Întrepridnerilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), confederaţie patronală reprezentativă la nivel naţional pentru IMM-uri, pe un eşantion de 1723 IMM-uri, în perioada 2008 – 2011 aproape jumătate din IMM-urile investigate (49,71%) şi-au restrâns volumul de activitate, 42,99% din firme funcţionează la aceiaşi parametri, iar 7,30% dintre organizaţii au avut o evoluţie ascendentă (întreprinzătorii din cadrul firmelor falimentare nu au putut fi abordaţi, deoarece fie au închis companiile, fie nu şi-au manifestat disponibilitatea pentru a furniza informaţii).

Analiza agenţilor economici în funcţie de domeniul în care activează a reliefat, în principal, următoarele aspecte:

▪ în domeniul industrial, ponderea cea mai mare a IMM-urilor (41,04%) și-a redus activitatea din cauza efectelor crizei economice, dar în același timp unităţile industriale deţin procentul cel mai mare de IMM-uri care şi-au amplificat activitatea (19,34%);

▪ în domeniul construcțiilor, din cauza scăderii puterii de cumpărare și a restricțiilor de creditare, 31,94% dintre IMM-uri funcţionează la aceiaşi parametri, iar 59,72% dintre IMM-urile investigate şi-au restrâns activitatea;

▪ în domeniul comerțului peste 40% din firmele investigate și-au restrâns activitatea;

▪ IMM-urile din domeniul transporturilor înregistrează o pondere mai ridicată de firme care şi-au menţinut volumul de activitate (51,18%);

▪ entităţile din turism ies în evidenţă prin ponderea mai scăzută de agenţi economici care şi-au diminuat activitatea (35,29%). Turismul a fost afectat de criza globală întrucât toate prețurile au crescut, iar oamenii au fost mai atenți atunci când și-au cheltuit banii.

În studiul nostru vom face referire doar la entitățile din turismul rural în vederea investigării impactului crizei asupra firmelor din acest domeniu.

The effects of financial-economic crisis upon rural tourism companies

83

2. Cadrul metodologic și operațional În vederea atingerii scopului și obiectivelor cercetării s-a efectuat o

anchetă pe bază de chestionare, în perioada februarie 2014-martie 2014, aplicat unui număr de 26 de întreprinzători/manageri din domeniul turismului rural din Regiunea de Nord-Est.

Selecţia firmelor s-a făcut după metoda de eşantionare probabilistică, iar interviurile s-au desfăşurat faţă în faţă. Valorile prezentate sunt cele rezultate direct din teren (nu s-au fãcut ponderări) cu o eroare tolerată de 3 % pentru întregul eşantion.

Pentru prelucrarea datelor obţinute din chestionare şi pentru constituirea bazelor de răspunsuri s-a apelat la programul statistic SPSS.10.

3. Rezultate și discuții 3.1. Măsurile interne adoptate de firma de turism în perioada

crizei economico-financiare Printre principalele măsuri adoptate de firmele de turism din mediul

rural în perioada crizei economico-financiare remarcăm: reducerea investițiilor (61,5%) și eficientizarea costurilor operaționale (53,8%). A doua categorie de măsuri adoptate de firme sunt reducerile de personal (26,9%) și chiar reducerea nivelului de salarizare (23,1%).

Această ultimă acțiune întreprinsă de o serie de antreprenori, mai exact 6 din cei 26 intervievați este o acțiune extremă, o practică nu tocmai bună într-o instituție. De profesionalismul, motivația și determinarea angajaților depinde bunul mers al afacerii. Un antreprenoriat de succes înseamnă o echipă care să lucreze cu plăcere. Produsele, serviciile se pot copia însă oamenii sunt cei care fac diferența dintre acestea.

Tabel 1. Acțiuni interne adoptate de firme de turism Număr Procent

Blocarea/reducerea investițiilor 16 61,5

Eficientizarea costurilor operaționale

14 53,8

Reducerea de personal 7 26,9

Reducerea nivelului de salarizare 6 23,1

Altele, de specificat 1 3,8


84

3.2. Acțiunile întreprinse de firma de turism față de mediul extern Printre măsurile adoptate de firmă față de mediul extern, peste

50% din antreprenorii intervievați au încercat să caute noi soluții pentru atragerea turiștilor (57,7%) printr-o promovare mai agresivă, precum și selectarea de furnizori mai convenabili (57,7%).

Firmele de turism din mediul rural vor trebui să-și adapteze planurile de afaceri, strategiile manageriale, pentru a permite cea mai mare eficienţă posibilă şi pentru a-i convinge (atrage) pe turiștii îngrijoraţi şi sceptici să aleagă zonele rurale. Sunt multe elemente care fac ca turismul rural să fie apreciat şi căutat la noi în țară. Dintre acestea aş menţiona: ospitalitatea gazdelor din pensiuni, gastronomia tradiţională, sărbătorile rurale care oferă un farmec aparte vacanţelor.

Tabel 2. Acțiunile întreprinse de firma de turism față de mediul extern Număr Procent

Căutarea de noi modalități pentru atragerea turistilor

15 57,7

Cercetarea/căutarea de noi furnizori mai convenabili

15 57,7

Selectarea și renunțarea la clientela care prezintă risc

11 42,3

Extinderea gamei de produse și servicii puse la dispoziția turiștilor

9 34,6

Negocierea unor condiții de plată mai convenabile cu furnizorii

9 34,6

Altele, de specificat 7 26,9

3.3. Situația creditelor pentru afaceri în turism în perioada crizei În ceea ce privește acordarea de credite pe perioada crizei, 53,8%

din firmele de turim din mediul rural nu au apelat la bănci sau alte instituții financiare. Motivele pentru care nu doresc acest lucru sunt: neîncrederea în sistemul bancar, nivelul ridicat al dobânzilor şi dificultatea restituirii creditelor.

De asemenea 30,8% din întreprinzătorii intervievați au afirmat că au solicitat credite pentru afaceri. Faptul ca 8 dintre respondenți afirmă că doresc să contracteze un credit în perioada crizei economice, scoate în evidență un comportament specific al poporului român şi obişnuinţa


85

acestuia de a contracta credite fără o analiză prealabilă a veniturilor, riscurilor, etc.

Un număr redus de respondenți, doar 23 %, au apelat ca credite de la furnizori (mai ales prin amânarea plăților pentru materiile prime și materialele achiziționate).

Tabel 3. Situația creditelor pentru afaceri în turism în perioada crizei Număr Procent

Nu am solicitat nici un credit 14 53,8

Am apelat la credite bancare 8 30,8

Am apelat la credite din partea furnizorilor

6 23,1

3.4. Inițierea unui program de acțiuni și investiții post criză Întrucât anul 2014 ar putea fi ultimul an de tranziție de la Marea

Recesiune către un nou ciclu investițional pe mapamond, și firmele de turism din mediul rural ar trebui să analizeze posibilitatea implementării unui program de investiții și acțiuni noi.

În acest sens întreprinzătorii intervievați nu sunt hotărâți dacă este timpul de a se relua investițiile sau este încă prematur. Observăm o nehotărâre din partea lor sub acest aspect analizat.

Tabel 4. Inițierea de acțiuni post criză Număr Procent

Da 15 50,0

Nu 15 50,0

3.5. Semnificația crizei pentru întreprinzătorii intervievați Conform opiniei a 73% dintre întreprinzători criza se asociază mai

bine cu o analiză atentă a riscurilor și o administrare orientată spre prudență, în timp ce 27 % dintre întreprinzători asociază criza cu o atitudine agresivă, pentru a profita de oportunitățile care apar.

Tabel 5. Semnificația crizei Număr Procent

Atitudine agresivă 7 26.9

Orientarea spre prudență 19 73.1


86

3.6. Impactul crizei economice asupra firmei În ceea ce privește opiniile respondenților privind impactul crizei

asupra firmei de turism, observăm un pesimism a peste 38% dintre întreprinzători, afirmând că firma va ieși din criză destablizată, mai ales ca urmare a: scăderii numărului de turiști, creşterilor foarte mari ale preţurilor la materii prime, energie şi alimente, variaţii mari ale cursului valutar şi inflaţie, etc.

Remarcăm faptul că 27% dintre respondenți au afirmat că firma va ieși din criză mai puternică, aceasta datorită faptului că au reușit în intervalul 2008-2013 să atragă și absoarbă fonduri europene pentru dezvoltarea afacerii.

Tabel 6. Impactul crizei asupra firmei Număr Procent

Mai puternică 7 26,9

Mai slabă 10 38.5

La fel ca înainte de criză 9 34,6

4. Concluzii

În urma studiului efectuat, constatăm că principalele efecte ale crizei economico-financiare asupra activității firmelor de turism studiate din regiunea de Nord-Est au fost: reducerea investițiilor; eficientizarea costurilor operaționale. Într-o măsură mai mică au urmat reducerile de personal și chiar reducerea nivelului de salarizare, acestea datorate scăderii numărului de turiști, creşterilor foarte mari ale preţurilor la materii prime, energie şi alimente, variaţii mari ale cursului valutar şi inflaţiei, etc.

Printre măsurile adoptate de firmele de turism față de mediul extern, în perioada crizei, am remarcat: căutarea de noi soluții pentru atragerea turiștilor precum și selectarea de furnizori mai convenabili.

Printre factorii care au determinat declinul activității unor firme din ancheta efectuată putem enumera: dificultăţi majore în domeniul asigurării finanţării necesare, a lichidităţilor şi blocajul creditării, fiscalitate extrem de ridicată.

Față de această situație considerăm că ar fi necesare o serie de măsuri menite să sprijine activitatea firmelor de turism din mediul rural și anume:


87

▪ facilităţi pentru constituirea de asociaţii care sa asigure servicii complementare şi care să „calmeze” mediul concurenţial pe pieţe relativ restrânse;

▪ îmbunătăţirea legislaţiei privind Parteneriatul Public Privat pentru realizarea de investiţii în înfrastructură (drumuri, canalizare, locuri speciale pentru gunoi şi resturi menajere) în parteneriat cu organele administraţiei publice locale;

▪ subvenţionarea unei părţi a dobânzilor la credite pentru obiective care conduc la asigurarea de locuri de munca şi la dezvoltarea locală;

▪ reducerea TVA la toate serviciile turistice; ▪ asigurarea stabilităţii fiscale; ▪ elaborarea legislaţiei necesare pentru înfiinţarea de ZONE

TURISTICE care să funcţioneze similar PARCURILOR TEHNOLOGICE; ▪ simplificarea procedurilor pentru îmbunătăţirea accesului firmelor

de turism la finanţare în vederea creşterii absorbţiei fondurilor structurale. La toate acestea ar trebui adăugată necesitatea luării unor măsuri

reale de către factorii de decizie locali, regionali și naționali pentru ca firmele de turism din mediul rural să-şi poată dezvolta activitatea.

Bibliografie 1. Boldureanu, G., (2010) Management, Editura Performantica, Iași, p.

87 2. Ghenea, M.,(2011) Antreprenoriat, Drumul de la idei către

oportunităţi şi succes în afaceri, Eitura Universul Juridic, Bucureşti 3. Enea, C., ș.a. Efectele crizei asupra managementului firmelor de

turism, servicii și impactul acesteia asupra dezvoltării durabile a orașelor, Analele Universității Constantin Brâncuși ” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 1/2009, p. 159-160

4. Popa, L.R., Efectele crizei asupra întreprinderilor mici Şi mijlocii şi necesitatea dezvoltării acestora țn România, Revista Strategii manageriale, nr.2(20)/2012, p. 33

5. *** CNIPMMR (2011), Carta albă a IMM-urilor din România

89

2.6. EFFECTS OF THE GLOBAL ECONOMIC CRISIS ON THE SUSTAINABILITY OF RURAL TOURISM

EFECTE ALE CRIZEI ECONOMICE MONDIALE ASUPRA DURABILITĂŢII

TURISMULUI DIN MEDIUL RURAL

Costică MIHAI1 Alexandru TOFAN2

Abstract Both the scientific community and practicing specialists admit that the rural

tourism has a lot of important characteristics that confer a sustainable character of this economic activity. The economic dimension of the rural community, through the revenue generated and though the diversity of activities carried out, is harmoniously complemented by the social dimension and the environmental dimension of rural tourism businesses. These have a significant mobilizing effect on rural communities and on rural tourism activities. However, the propagation, in the last years, of the global financial and economic crisis have caused mutations in the rural processes, with impact on all touristic activities of these areas, whether they refer to agritourism or rural tourism. The financial difficulties and the declining demand for rural tourism products are just some of the reasons for which the economic effects of this activity are sometimes altered or diminished. In this work we propose to make an analysis of the evolution and status of rural tourism in Romania, in the last years, with emphasis on the unfavorable impact of the crisis on the rural economy, society and environment from rural areas.

Key words: sustenability, rural tourism trend, efects of economic crisis, environmental investments, rural tourism products

JEL: Q56, L83, E32

1. Introducere

Fenomenul turistic a cunoscut, în ultima sută de ani, o evoluţie spectaculoasă graţie multitudinii transformărilor ce au avut loc în economie şi societate. Fenomenul turistic este cunoscut de omenire încă din antichitate când, fără a conştientiza pe deplin beneficiile călătoriilor, indivizii parcurgeau distanţe importante pentru a participa la evenimente

1 Prof. univ. asociat dr., Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea

„Al. I. Cuza”, Iaşi, [email protected] 2 Prof. univ. dr., Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea „Al. I.

Cuza”, Iaşi, [email protected]

Costică MIHAI, Alexandru TOFAN

90

religioase, sportive sau sociale. Deplasarea, asigurarea hranei pe parcursul călătoriei şi la locul de destinaţie, organizarea timpului şi a activităţilor pe tot parcursul sejurului precum şi identificarea acelor activităţi recreative sau de interes au reprezentat dintotdeauna preocupări ale organizatorilor de programe turistice. Bineînţeles că fiecare perioadă istorică a avut propriile particularităţi astfel că provocările şi oportunităţile unor perioade nu au fost aceleaşi pe parcursul altor perioade. Secolul XX a venit însă cu o multitudine de stimuli şi condiţii ce au determinat intensificări importante ale fluxurilor turistice şi creşteri mari ale numărului de turişti [Campelo, 2010].

Evoluţiile înregistrate în domeniul mijloacelor şi căilor de transport au determinat o revoluţie importantă a turismului, astfel că, destinaţii ce păreau „interzise” unei largi mase de persoane au devenit accesibile din punctul de vedere al posibilităţii deplasării, accesibilităţii în diferite regiuni sau al costului deplasării. Călătorii care, în cele mai fericite cazuri erau făcute o dată în viaţă, pe jos sau cu mijloace de transport cu tracţiune animală, puteau fi realizate la sfarșitul secolului XX pe perioade foarte scurte, de câteva zile, deoarece durata transportului era redusă la câteva ore. Totuși această mare accesibilitate a redus foarte mult zonele naturale pure, iar atractivitatea acestora a început să fie diminuată odată cu creșterea concentraţiei de turiști. Din cauza dezvoltării turismului de tip „fordist” [Donaire, J. A. 1998], industrial, s-au multiplicat foarte mult tipurile de turism desfășurate în regiunile naturale sau în cele autentice din punct de vedere antropic. S-a dezvoltat astfel și turismul rural care include componente ale turismului de aventură, ale ecoturismului, ale turismului ecvestru sau chiar, în zonele cu elemente antropice sau naturale de mare atractivitate, ale turismului intensiv, caracterizat prin capacităţi mari de cazare și prin oferte standardizate din punctul de vedere al structurii. Deși au fost percepute efecte benefice ale practicării unor asemenea forme de turism în zonele sau localităţile cu valori naturale sau antropice originale, rezultatele acumulate în timp au arătat că volumul mare de activităţi turistice distrug, în final, chiar elementele ce au determinat interesul turistic, astfel că „baștinașii”, locuitorii tradiţionali ai zonelor vizate, își schimbă atitudinea faţă de mediul în care trăiesc, modificându-și comportamentul de la unul de componenţi ai regiunii și localităţilor

Effects of the global economic crisis on the sustainability of rural tourism

91

respective în unul de „utilizatori” ai acestora. Această schimbare de atitudine este însă atenuată în condiţiile în care este conștientizat faptul că activitatea turistică trebuie să fie orientată către viitor, că trebuie subordonată conservării potenţialului tocmai pentru a conserva și oportunitatea de a desfășura activităţi turistice în zonă[Dorobanţu, M., Nistoreanu, P., 2012, p. 23].

Totuși, nu doar tendinţele normale de creștere, de sorginte internă fenomentului turistic, afectează calitatea procesului și viitorul acestuia ci și condiţiile socio-economice și politice în care acest fenomen se desfășoară. Declanșarea, în 2007 a crizei economice și financiare mondiale a provocat transformări majore în ceea ce privește structura și caracteristicile turismului rural mondial. [Irvine, W., Anderson, A.R., 2004]

2. Datele și metoda de cercetare utilizate Studiul a avut la bază atât analiza documentară bibliografică a

lucrărilor din domeniul analizat cât și datele evidenţiate în Anuarul Statistic al Romaniei și cele ale Institutului Naţional de statistică privind Indicatorii de Dezvoltare Durabilită Teritorială România pe perioada 2006-2012.

Analiza indicatorilor dezvoltării durabile la nivel naţional și regional ne poate ajuta să observăm gradul în care turismul poate fi afectat de schimbările sociale, economice și politice. Vom recurge la o analiză a evoluţiei indicatorilor dezvoltării economico-sociale, a nivelului de trai, a consumului și producţiei, a transportului, a sănătăţii populaţiei precum și a eforturilor de conservare a resurselor naturale pentru e evidenţia măsura în care turismul are capacitatea de a răspunde cât mai bine exigenţelor dezvoltării durabile.

3. Rezultate obținute În ultima perioadă, fenomenul turistic a urmat o tendinţă specifică

tuturor celorlalte sectoare economice din Romania (Fig. 1). Impactul reducerii activităţilor economice și dificultăţile apărute în sistemele financiare internaţionale și-au spus cuvântul și asupra turismului din România.


92

Figura 1. Evoluţia structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică

Sursa: Prelucrare dupa datele www.insse.ro, Anuarul Statistic al României, 2012

Observăm așadar, în figura nr. 1, o tendinţă de creștere a numărului de unităţi de cazare, cu ușoare regrese ale numărului total de unităţi turistice și ale pensiunilor agroturistice. Perioada 2006-2008 a fost una în care fenomenul turistic a înregistrat cele mai mari valori în ceea ce privește numărul de unităţi turistice datorită mersului acendent al economiei și nivelului de trai în această perioadă. Criza economico-financiară mondială încă nu se resimţea pe deplin în România, iar optimismul aferent avântului economic din anii anteriori și proaspăta integrare europeană au constituit factorii de creștere esenţial ai perioadei 2006-2008. Perioada 2008-2011 a fost însă una în care fenomenul a stagnat, sau chiar s-a redus ca intensitate din cauza efectelor deja resimţite ale crizei economice și financiare ce a afectat atat sectorul turistic cât și cererea turistică.

Turismul este puternic influenţat de nivelul de trai al indivizilor. Piramida lui Maslow ne arată că serviciile turistice sunt luate în considerare de indivizi doar atunci când veniturile indivizilor permit acoperirea elementelor de bază necesare vieţii. Nivelul de trai în România a înregistrat o evoluţie până în anii 2008-2009 după care, din cauza politicilor de reducere a veniturilor salariale în sectorul public și a dificultăţilor economice cu care s-au confruntat agenţii economici în această perioadă,



93

veniturile au scăzut. Efectele acestei înrăutăţiri a nivelului de trai se resimte și în diminuarea cheltuielilor destinate turismului. (Fig. 2)

Reducerera veniturilor și dificultăţile macroeconomice prin care au trecut în această perioadă toate statele s-au concretizat și în restrângeri ale cheltuielilor publice între care și cele de protecţie a mediului. Investiţiile în acest domeniu au râmas fără suport financiar, public sau privat ceea ce a determinat o stagnare în ceea ce privește refacerea și protecţia mediului natural. Totuși acţiunile acestea au înregistrat diferenţe între regiuni și judeţe. Într-o mare măsură, autorităţile locale din zonele ce obţin beneficii din valorificarea și protecţia mediului natural, inclusiv din turism, au continuat să ofere asistenţă și sprijin financiar proiectelor de mediu.

Eforturile autorităţilor locale de a menţine calitatea mediului natural se concretizează în acţiunile de refacerea artificială a zonelor naturale. Există diferenţe mari între zone în ceea ce privește suprafeţele (exprimate în hectare) ce au fost refăcute în anii 2005-2012; pe de altă parte este evident că în perioada 2007-2010 a existat o diminuare importantă a suprafeţelor refăcute. Parţial, această diminuare este datorată crizei economice mondiale ce a afectat serios bugetele economiilor reducând fondurile alocate în acest sens.

Figura 2. Evoluţia nivelului de trai în România, pe regiuni

Sursa: Prelucrare dupa datele www.insse.ro, Indicatorii de Dezvoltare Durabilă Teritorială din România

Este importantă totuși situaţia unor judeţe cum ar fi judeţul Suceava (Tabelul 1) în care, dupa ce în anii 2008 și 2009 au existat


94

restângeri importante în acest sens, în perioada 2010-2012 volumul suprafeţelor refăcute s-a dublat faţă de nivelul anilor anteriori. Aceste acţiuni pot fi considerate, cel puţin parţial, ca fiind rezultatul unor preocupări ale locuitorilor acestor zone de a-și refacere potenţialul turistic natural și de a îmbunătăţi oferta turistică rurală caracteristică acestor zone.

Tabelul 1. Suprafaţa terenurilor pe care s-au executat regenerări artificiale

Cod Siruta

Regiuni/Județe Suprafața, în hectare, pe ani

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

TOTAL

14389

15533

10716

11244

10962

10106

11499

11026

86 Regiunea

NORD-VEST 1696 1686 1343 1208 1305 1267 1339 1315

87 Regiunea CENTRU 3221 2564 1849 2054 2290 1990 2270 2470

81 Regiunea

NORD-EST 2580 2779 2334 2137 2336 2640 3141 2732

4 Bacău 304 296 267 266 283 268 398 237

7 Botoşani 187 171 329 288 252 102 175 40

22 Iaşi 323 212 194 257 127 68 189 134

27 Neamț 250 289 165 248 319 219 272 356

33 Suceava 1039 1375 1199 981 1178 1822 2018 1900

37 Vaslui 477 436 180 97 177 161 89 65

82 Regiunea SUD-EST 3093 3894 1607 1236 1579 1304 1687 1275

83 Regiunea SUD-

MUNTENIA 1139 1571 1601 1383 1388 1139 1055 972

88

Regiunea BUCURESTI -

ILFOV 26 13 22 20 17 32 47 57

84

Regiunea SUD-VEST OLTENIA 1693 1977 821 2402 1041 994 1068 1196

85 Regiunea VEST 941 1049 1139 804 1006 740 892 1009

Sursa: Datele www.insse.ro, Indicatorii de Dezvoltare Durabilă Teritorială din România

Într-o comparaţie interregională, regiunea de Nord Est și apoi cea din Centru sunt singurele care au cunoscut creșteri semnificative ale suprafeţelor refăcute în raport cu perioada de dinaintea crizei, toate celelalte regiuni înregistrând în perioada crizei regrese importante sau, în cel mai bun caz, menţinerea unui nivel constant de investiţii în acest



95

domeniu. Zonele în care ruralul ocupă un rol secundar, cum este regiunea București Ilfov înregistrează în perioada analizată suprafeţe nesemnificative privind regenerările artificiale, acest lucru datorându-se și presiunii reduse provenite de la populaţia locală pentru refacerea spaţiilor naturale.

Suprafaţa de fond forestier în Romania este în jurul a 0,30 ha/locuitor, suprafaţă ce se menţine relativ constantă pe toată perioada luată în considerare. Pentru turismul rural, componenta naturală legată de pădure, fond cinegetic, plante și fructe de pădure reprezintă elemente de mare atractivitate și de „emblemă” pentru multe pensiuni. Regiunile cu cele mai mari suprafeţe forestiere pe cap de locuitor sunt Regiunea Vest (0,53-0,54 ha/locuitor) și Regiunea Centru (0,50 ha/ locuitor) urmate de Regiunea Nord-Vest(0,35 ha/lucuitor) și cea din Nord Est (0,32 ha/locuitor). Din punct de vedere al dinamcii acestui indicator se remarcă o menţinere și chiar o ușoară creștere a suprafeţei forestiere/locuitor, ceea ce denotă eforturile importante de reîmpădurire în paralel cu exploatarea pădurilor.

Preocupările gospodăriilor de a-și reduce impactul negativ al activităţilor casnice sau turistice(în cazul pensiunilor turistice rurale) asupra mediului pot fi reflectate și de analiza datelor privind numărul locuinţelor conectate la sisteme centralizate de epurare a apelor uzate (Fig. 3). Comparând două regiuni din România în care turismul rural este foarte important, Regiunea Centru și cea de Nord-Est, putem observa care este evoluţia conectărilor la sistemele de canalizare și de colectare a apelor uzate pe judeţe.

Figura 3. Populaţia conectată la staţiile de epurare a apelor uzate în judeţele Regiunilor Centru și Nord-Est


96


Din datele prezentate reiese faptul că cele mai multe gospodării conectate la sistemul de canalizare sunt înregistrate în judeţele care au un grad ridicat de urbanizare (Iași, Bacău, Brașov, Mureș) dar și în judeţe în care turismul rural este extrem de bine reprezentat ( Brașov, Sibiu, Mureș, Suceava, Neamţ). Prin urmare, datorită interesului pentru protecţia mediului, și deci, pentru protejarea potenţialului turistic, dar și datorită proiectelor Europene post-aderare, conectarea la staţiile de epurare a apelor uzate nu a suferit vreo reducere în perioada 2008-2010, în unele judeţe înregistrându-se chiar tendinţe de creștere.

La nivel naţional, în perioada 2006-2012, investiţiile efectuate pentru protecţia mediului au crescut de la 2,37 miliarde lei la 4,04 miliarde lei in anul 2012. Distribuţia investiţiilor pe regiuni este însă diferită, majoritatea regiunilor înregistrând valori de 0,4-0,5 miliarde lei, însă nivelul acesta menţinându-se relativ constant pe întreaga perioadă analizată (figura nr.4). Referindu-ne la două regiuni cu turism rural dezvoltat (Centru și Nord-Est) observăm nivelul redus al investiţiilor în obiective de protecţie a mediului atât înainte cât și după declanșarea crizei economice mondiale.



97

Figura 4. Investiţii pentru protecţia mediului - mii lei preţuri curente -


Este cunoscut faptul că ariile naturale protejate reprezintă obiective de interes pentru turiști. Adepţii turismului rural, au în general, o preferinţă pentru zonele naturale, nealterate. La nivelul principalelor regiuni ale ţării, se observă o menţinere a ponderii ariilor naturale protejate. Astfel, regiunile cu cele mai mari ponderi ale ariilor naturale sunt: Regiunea Sud Est, cu un procent de 20,67% - datorită prezenţei Deltei Dunăriiîn această zonă, Regiunea Sud Vest – Oltenia, cu o proporţie de 8,34% arii naturale și Regiunea de Nord Vest cu 7,51%. Celelalte regiuni au ponderi reduse, între 2 și 3% ceea ce constituie un punct slab în dezvoltarea turismului din aceste zone.

Problemele întâmpinate de agenţii economici din domeniul turismului rural au fost compensate de posibilităţile de accesare a Fondurilor Europene prin măsuri de încurajare și sprijinire a activităţilor turistice. Astfel, numai în anul 2012 au fost depuse la sediile APDRP din ţară 2006 solicitări de finanţare pentru proiecte de investiţii în domeniul turistic. Valoarea totală a solicitărilor a fost de 285.648.046 de euro, sumă ce a depășit cu aproape 100 milioane euro fondurile disponibile. Marea majoritate a proiectelor (1317) au fost pentru investiţii în infrastructuri de primire turistică, 528 pentru centre de agrement și 161 pentru proiecte de înfiinţare a punctelor de informare și pentru marcarea traseelor turistice.



98

Orientarea către infrastructura de primire a turiștilor este justificată prin interesul celor ce desfășoară un turism rural de calitate, dat fiind că numărul pensiunilor turistice și capacitatea de cazare a acestora este încă mult sub nivelul la care Româna ar putea ajunge. Prin urmare, insuficienţa resurselor proprii cauzată de scăderea nivelului de trai și diminuarea numărului de turiști în perioada crizei economice actuale este parţial compensată de posibilitatea accesării fondurilor europene ca sursă de dezvoltare a pensiunilor, de îmbunătăţire a modului de gestionare a resurselor naturale și antropice ale satului și de creștere a șanselor populaţiei rurale de a dezvolta o afacere în domeniul turismului. Menţinerea indicatorilor dezvoltării durabile la niveluri constante chiar și după declanșarea crizei economice actuale se datorează, cel puţin în parte, posibilităţii accesării acestor fonduri.

O altă cauză a menţinerii turismului rural la un nivel constant, independent de situaţia economică și financiară cu care se confruntă economia naţională, este legată de comportamentul turiștilor adepţi ai acestei forme de turism. Aceștia sunt în căutarea ineditului, a autenticului și naturalului, ceea ce îi diferenţiază mult de ceilalţi turiști și determină un grad ridicat de conservatorism în alegerea sejururilor. În plus, practicarea unor preţuri sub cele specifice altor forme de turism, cel puţin pentru cazare și alimentaţie, imprimă o mai mare atractivitate a pensiunilor turistice rurale și cel puţin o menţinere a numărului de înnoptări turistice. „Consecvenţa” veniturilor pensiunilor rurale a determinat și posibilitatea proprietarilor de a investi în propriile pensiuni și produse turistice, dar și în zonă, pentru menţinerea calităţii mediului înconjurător – condiţie esenţială a existenţei și continuităţii turismului rural.

4. Concluzii Analiza condiţiilor economice și sociale în raport cu evoluţia

turismului rural au scos în evidenţă faptul că, cel puţin pentru Romania, efectele negative ale crizei economice si financiare actuale au influenţat turismul din zonele rurale, dar impactul acestora a fost mult atenuat, asfel încât atât numărul pensiunilor rurale cât și investiţiile în durabilitatea activităţilor nesuferind diminuări dramatice. Suprapunerea perioadei crizei cu programele de finanţare europene au avut ca efect menţinerea ritmului


99

investiţiilor în turismul rural și în mediul natural. Corelaţia strategică dintre proiectele în infrastructura turistică specifică și proiectele de îmbunătăţire a mediului natural a constituit un obiectiv esenţial al politicii europene iar respectarea acesteia s-a resimţit pozitiv în caracterul durabil al activităţilor turistice rurale.

Dimensiunea, în general, redusă a unităţilor turistice rurale și flexibilitatea acestora a creat o „imunitate” a acestei activităţi împotriva șocurilor generate de propagarea în economie a efectelor crizei economice. Posibilitatea de ajustare imediată a activităţii în funcţie de cererii pieţei turistice și tarifele moderate practicate în domeniul turismului rural au contribuit la asigurarea fluxurilor de lichidităţi necesare menţinerii calităţii serviciilor turistice rurale, calitate condiţionată de multe ori și de starea mediului natural și social în care se desfășoară turismul.

O evaluare ulterioară a corelaţiei directe dintre nivelul investiţiilor sociale și de mediu, pe de o parte, și activitatea turistică rurală pe fiecare zonă sau judeţ, pe de altă parte, ar putea scoate în evidenţă caracteristicile durabilităţii turismului desfășurat în zonele rurale. Pe de altă parte, observarea dinamicii acestor fenomene și în anii ulteriori celor luaţi în considerare în actualul studiu ar putea să evidenţieze noi caracteristici ale fenomentului turistic în perioada crizei economice și după dispariţia efectelor acesteia.

Acknowledgement Acest studiu a fost efectuat folosindu-se infrastructura de cercetare

a Centrului integrat de studii în știinţa mediului pentru regiunea de Nord-Est, CERNESIM, proiect finanţat prin programul POS-CCE numărul 257/28.09.2010.

Bibliografie 1. Donaire, J. A. (1998) - La geografia del turismo después del

fordismo: turistas en las fábricas, turistas en los centros comerciales. Sociedade e Território, Vol. 28, pp. 55-68

2. Dorobanţu, M., Nistoreanu, P., 2012 - Hospitality - a component of Romanian Rural Tourism Products, Cactus Tourism Journal Vol. 3, Issue 2/2012, pp. 17-23


100

3. Campelo, A., 2010 - Theories and Practices in touristic strategies in rural areas. Case studies:Bertiandos Lagoons and Barroso Ecomuseum, WS5.2 – Landscape and tourism: New models and practices for the relation with the rural world, 9th European IFSA Symposium, 4‐7 July 2010, Vienna (Austria)

4. Irvine, W., Anderson, A.R., 2004 - Small tourist firms in rural areas: agility, vulnerability and survival in the face of crisis, International Journal of Entrepreneurial Behaviour & Research, Vol. 10 Iss: 4, pp. 229-246

5. ***, 2012, Anuarul Statistic al României, http://www.insse.ro/cms/ro/content/anuarul-statistic-2012

6. ***, 2013, Indicatorii de dezvoltare Durabilă Teritorială din România, http://www.insse.ro/cms/files/IDDT%202012/index_IDDT.htm

http://www.insse.ro/cms/ro/content/anuarul-statistic-2012

http://www.insse.ro/cms/files/IDDT%202012/index_IDDT.htm

101

2.7 RURAL TOURISM IN GERMANY

TURISMUL RURAL GERMAN

Ion MĂRGINEANU1

Abstract The paper presents the architecture of German tourism, a very successful

economic branch, providing more jobs than the entire automobile industry. Domestic tourism represents 87% of German tourism and rural tourism is on the increase.

Key words: German tourism, rural tourism

1. Introducere

Ca să înţelegem cum funcţioneză turismul rural în Germania este necesar să facem cunoştinţă cu arhitectura şi construcţia turismului german.în genere. Încă în 1902, în baza mişcărilor tuiristice de atunci, a fost creată Asociaţia Turismului German (ATG). Această structură a devenit instituţia de vârf a tuturor subdiviziunilor, comunale, regionale şi ale landurilor.

Ulterior, ATG-ul, s-a schimbat în Uniunea Centrală a Turismului German (UCTG) s-a angajat să coordoneze, să ofere servicii de consultanţă şi să elaboreze politica flexibilă a activităţii turistice în Germania. Actualmente Uniunea Centrală a Turismului German este finanţată numai din cotizaţiile membrilor Uniunii. Ministerul federal al Economiei şi Tehnologiilor, dar şi alte Ministere federale pot finanţa doar provizoriu programe şi proiecte, care ţin de specificul activităţii lor.

1 Prof. univ. dr., Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, Chişinău, Republica

Moldova, [email protected]

Ion MĂRGINEANU

102

Sursa: Figură creată de autor

1 - Asociaţia Turismului German, creat în 1902, din mişcarea turistică ale epocii 2 - Uniunea Centrală a Turismului german, metamorfoză a ATG 3 - Turismul regional, unitate economică independentă structural, dar subordonată poiliticilor ACTG 4 - SUCTG. Serviciile Uniunii Centrale a Turismului German, unitate cu 100% independenţă economică şi structurală. 5 - Turismul oraşelor-state Hamburg şi Bremen 6 - Părţile constitutive ale UCTG, agenţi economici independenţi. Relaţiile cu alte subiecte se construiesc pe orizontală. 7 - Unităţile turistice locale (rurale, ţărăneşti, specializate etc), promotori ai politicilor centrale, dar independenţi în activitate.

Rural tourism in Germany

103

8 - Centrele informaţionale. Reprezentanţa locală a UCTG acumulează şi distribuie operativ toată informaţia, organizează grupe turistice, coordonează mişcarea şi sejurul lorîn unităţile specializate, inclusiv cele rurale

Membrii UCTG sunt 13 organizaţii turistice ale Landurilor, 2 ale orşelor – state, şi trei ale Turismului regional.Pe lângă aceştea, ca membri activi ai UCTG sunt încă 39 de organizaţii municipale, toate organizaţiile turistice comunale şi 35 de membri promotori - persoane juridice inclusiv Deutsche Bahn-SA şi ADAC.

În 1973, UCTG a creat o structură-fiică, SRL-SUCTG (Serviciile UCTG) cu 100% independenţă. Acesta se ocupă cu certificarea turismului, clasificarea lui, realizarea proiectelor şi sarcinilor, care ţin de calitatea serviciilor prestate cât şi organizarea manifestărilor comanmdate de UCTG.

2. Politica economică a UCTG Turismul german asigură locul de muncă a peste 3 milioane de

angajaţi, iar dacă este vorba despre toate serviciile turistice, inclusiv cele comerciale, atunci cifrele cresc până 6,3 milioane locuri de muncă, cu un circuit al capitalului de mai multe miliarte de Euro. În turismul german lucrează mai mulţi angajaţi decât în toată industria de construcţie a automobilelor, inclusiv cu toţi furnizorii. Cu toate realizările menţionate, turismul se află în Germania sub nivelul aprecierii sociale, iar politica principală a UCTG este de a ridica turismul la nivelul constiinţei sociale ca una din ramurile principale ale economiei.

În principiu, turismul este afacerea landurilor, oraşelor şi comunelor. Competenţa Centrului ţine doar de politica de ramură, ca aceştea să-şi poată realiza sarcinile cât mai plenar.

2.1. Strategia şi direcţiile principale ale politicii UCTG ▪ elaborarea, îmbunătăţirea continuă a politicilor turismului şi

promovarea lor în guvernul federal ▪ studierea eficienţei politice şi a activităţii economice a ramurii ▪ optimizarea infrastructurii turistice ▪ reducerea exigenţilor birocratice în IMM-urile de ramură

Ion MĂRGINEANU

104

▪ îmbunătăţirea permanentă a reglementărilor din servicii, prestate în perioada vacanţelor de vară

▪ politica de cadre

2.2. Activităţile de bază ale UCTG ▪ relatiile cu instituţiile şi facultăţile de pregătire a cadrelor de

profesionoşti ▪ promovarea doctrinei „Turismul fără frontiere” ▪ campingul, transportul şi mişcarea în turism. ▪ promovarea politicii preţurilor attractive(echilibrate) ▪ turismul durabil şi cel de întremare. ▪ proiectarea rutelor interne(locale) ▪ turismul pietonal, plimbările turistice ▪ turismul acvatic

2.3. Serviciile UCTG ▪ relatiile permanente cu filialele ▪ linia deschisa cu agenţii de informaţie şi comerţ ▪ comercializarea pe linie deschisă ▪ bursa de locuri pe linie deschisă ▪ contractele bilaterale şi multilaterale ▪ informarea turistului asupra drepturilor sale Turismul rural german activează în trei direcţii 1) concediu şi excursie în casa ţărănească 2) concediu şi excursie în casa vierului 3) concediu la ţară Toate serviciile funcţionează privat, la alegerea clientului, dar: ▫ unităţile, care prestează serviciile sunt înregistrate oficial şi poartă

răspundere faţă de reprezentanţa locală a UCTG ▫ comenzile venite de la Centru au prioritate ▫ ofertele trebuie să corespundă standardelor ▫ prestatorul de servicii oferă posibilităţi, crează condiţii, suscită

interesul şi curiozitatea solicitanţilor, dar nu insistă la practicarea lor ▫ explică, demonstrează, invită şi urmăreşte respectarea normelor

de igienă şi securitate

Rural tourism in Germany

105

În Germania, vacanţa, concediul, excursia la ţară înseamnă casele

de vacanţă cu toate serviciile posibile: îngrijirea vitelor de la hrană până la muls, munca în livadă, mai ales la cules fructe, în grădină, la răsădit, udat, prăşit etc, curăţenia curţii, tehnica micii mecanuzări, spălatul şi spălatul la baltă (râu) dacă e posibil, coptul pâinii şi atragerea la munca din bucătărie etc. Totul se realizează benevol. Curtea casei are terenuri, dotate cu cele mai elementare aparate sportive şi de joc. Apa trebuie să fie naturală, din conducta privată, din fântână ori izvor.

3. Specializarea în oferte şi servicii O altă categorie de ofertanţi ai turismului rural se specializează în

prestarea serviciilor concrete. ▪ hipism: are ocol, şcoală elementară de hipism şi crescătorie de

cai. Căruţe, şarete, faetoane, dortuare, şei, tot utilajul necesar şi suficient personal

▪ ciclism: posedă utilaj, are trasee şi personal ▪ pescuitul cu undiţa, fatca, etrele, coşul etc. în bazine acvatice

coordonate legal ▪ curse montane de o zi, două cu o înnoptare ▪ vizitarea obiceiurilor şi a sărbătorilor locale ▪ organizarea tratamentelor naturiste, sub supravegherea medicilor.

Culesul şi conservarea plantelor medicinale. Cu această categorie de agenţi economici, agenţiile centrale încheie

contracte separate, se occupă de selectarea solicitanţilor, le programează perioada şi timpul. Astfel sunt satisfăcute toate doleanţile clienţilor. Punctele forte în perioada prestării serviciilor sunt cultura sanitară şi respectul demnităţi persoanei pe parcursul comunicării şi sejurului.

Vacanţa la ţară mai cuprine sejurul în gospodăria vierului, recomandată mai ales toamna în timpul lucrărilor sezoniere, la degustaţia dar şi la trierea şi depozitarea vinurilor.

În casa ţăranului turiştii pot beneficia de: ▪ băi cu aburi şi plante curative, ▪ închirierea căsuţelor de munte ori a celor de adăpost la deal şi în

câmp.

Ion MĂRGINEANU

106

▪ excursii de cunoaştere a ţinutului şi a istoriei acestuia ▪ ceaiuri ▪ munca fizică de plăcere la îngrijitul păsărilor, la cules legume şi

fructe, la conservarea casnică pentru necesităţi proprii, la lucrările de fânaj, de recoltare şi prelucrare a produselor din agricultură,

▪ posibilităţi de a se deplasa cu transportul specific: căruţe, tractoare, remorci etc.

▪ posibilitatea de a degusta produsele ciobăneşti, de a servi masa în câmp deschis etc.

Toate acestea, dar şi alte activităţi ne ordinare constituie elemente de odihnă activă, sunt, incitante şi atrăgătoare pentru turistul orăşean, da de multe ori chiar şi pentru unii de la sat.

Realizarea acestor strategii a contribuit la atingerea în 2012 a unui record în prestarea seviciilor turistice. În acel an au fost achitate 407 milioane 200mii de sejururi. Din ele 338,4 milioane au constituit sejurul intern, adică peste 83% din tot turismul german se realizează în interiorul ţării, şi mai puţin de 17% în extereior. Anul 2013 a crescut cu 1% în nraport cu 2012, iar ianuarie 2014 a crescut cu peste 1% în raport cu ianuarie 2013.

4. Concluzii În încheiere, putem concluziona: a) turismul în Germania este o afacere prosperă şi avantajosă

economic. Turismul intern constituie 87% din turismul german. Realizările menţionate soluţionează nu numai problema angajăriii forţei de muncă, dar şi cea de creştere a potenţialului intelectual, al responsabilităţii şi demnităţii patriotice a consumatorilor acestui segment de piaţă

b) relatiile între subiecţi se construiesc pe orizontală c) manifestarile de tutelare şi birocraţie sunt excluse d) structurile administrative de toate nivelele lucrează în interesul

economic al agentului de turism. e) buna funcţionare a principiului liberalismului economic asigură o

evoluţie pozitiva a ramurei

Bibliografie 1. ***, Statistisches Jahresbuch Deutschlands, 2012

107

2.8. RURAL HOMESTEADS OFFERS FOR TOURISTS IN THE CHERNIVTSI REGION

OFERTELE TURISTICE ALE FERMELOR RURALE DIN REGIUNEA CERNĂUŢI

Klavdiya KILINSKA1

Tetiana SKUTAR2

Abstract Rural tourism is a priority trend in social-economic development of rural areas in

the Chernivtsi region. There has been an increase in the number of rural homesteads in the region in recent years. The improvement of infrastructure and rural tourism services promotion are the important problems for rural tourism in the region. The article deals with the types of tourism services, which are proposed by homesteads in the Chernivtsi region, and the information and advertising sources, which are used for agritourism product promotion.

Key words: rural tourism, rural homesteads offers, promotion of rural tourism, informational and promotional materials, informational promotional sources

1. Introduction

Rural tourism is an important factor to ensure sustainable development of rural areas. Development of rural tourism contributes to improvement of rural population living standards, preserves rural culture and environment.

Rich natural and recreational potential, clean environment, interesting historical and cultural landmarks, original ethnic and cultural heritage create favorable conditions for the implementation of various types of recreation in rural areas of the Chernivtsi region.

2. Rural homesteads offers for tourists in the Chernivtsi region Rural tourism is a priority trend in social-economic development of

rural areas in the Chernivtsi region. In recent years there has been an 1 Prof. univ. dr., şef Department of Social Geography and Recreational Nature

Management, “Yuriy Fedkovych” Chernivtsi National University, Cernăuţi, Ucraina, [email protected] 2 Lect. univ. dr., Department of Social Geography and Recreational Nature Management,

“Yuriy Fedkovych” Chernivtsi National University, Cernăuţi, Ucraina, [email protected]

Klavdiya KILINSKA, Tetiana SKUTAR

108

increase in number of rural homesteads in the region by 2.3 times, from 39 in 2007 to 91 in 2013. The average bedspace per one homestead in the region is 8 persons. More than 70% of the total number of registered rural homesteads are located in the mountain and pre-mountain areas of the region. Most rural homesteads are situated in the Putyla, Vyzhnytsya, Khotyn and Kitsman districts and there are no rural homesteads in the Zastavna and Gertsa districts. Besides, the region has rural homesteads and cottages which provide accommodation services but which are not included into both the State Register and the Register of Members of the Union for Promotion of Rural Green Tourism in Ukraine. In general, according to experts there are about 250-300 subjects of rural tourism in the region.

The Chernivtsi region has significant opportunities for the development of rural tourism, the efficiency of which largely depends on the use of modern marketing tools to promote rural recreational services in the market. In many European countries information technology, Internet and direct sales of tours by their owners or their advertising by the rural tourism location centers are widely used [Zinko, 2008, p.32].

As proved by the researches, the most common forms of promotion of rural tourism in the Chernivtsi region are issuing informational and advertising materials, posting information on the Internet and participating in specialized fairs, with more information about rural tourist offers provided in digital form.

The main sources of information on services the homestead owners propose are the following:

▪ advertising brochures and leaflets, catalogs and guides in rural tourism published by public and state agencies;

▪ websites of local executive authorities and local government bodies as well as tourist information centers created by them;

▪ websites of public tourist organizations, such as the “All-Ukrainian Union for Promotion of Rural Green Tourism in Ukraine”, Tourist public organization “Palette of Bucovyna”, Association of the Tourism Industry Workers in the Chernivtsi Region “Tourist Bucovyna";

▪ web-portals containing catalogs of tourist services in Ukraine in general (e.g. www.ruraltourism.com.ua), and in some of its regions in

Rural homesteads offers for tourists in the Chernivtsi region

109

particular, including Ukrainian Carpathians - www.karpaty.info, Bukovina - www.mybukovyna.com, etc.;

▪ websites of owners of rural homesteads and tourist facilities; ▪ national and regional specialized exhibitions-fairs: "Ukrainian

Village Invites", UITT "Ukraine - Travel & Tourism", "Bukovina tourist fair", "Petrivskyi fair" and others.

One of the first presentational publications for rural recreation in Ukraine was a rural tourism homesteads catalog "Ukrainian Village Invites" published in Ukrainian and English, with the assistance of the Union in 2007, where 80 best rural homesteads of Ukraine were presented, 8 of them - in the Chernivtsi region.

With support of the international project "Management of Green Tourism in the Regions of Ukrainian Carpathians and Stanytsia Lugansk" in 2009, an edition “Colorful Bukovyna, Horizons of the Target Tourism” was published, containing information on appealing for tourists natural, historical, architectural, ethnographic monuments as well as offers of 34 subjects of rural tourism (with photos), which represented 37.3 % of all registered rural homesteads in the region.

The most exhaustive information concerning rural homesteads in recent years is presented in digital form. One of the best is an information database posted on the website of the Association of the Tourism Industry Workers in the Chernivtsi Region “Tourist Bucovina” [7]. It contains information about accommodation possibilities and services in 75 rural homesteads (82% of total) and includes the following data:

▪ rural homestead name and information about its owner; ▪ address, phone, e-mail, web-site; ▪ distance to the district centre, to the centre of the region by

railway and road transport; ▪ number of rooms (number of 1-, 2-, 3-bed rooms); ▪ additional services; ▪ average room rate per night (OB, B&B). Information on the subjects of rural tourism, posted on web-portals

of the Chernivtsi City Council, regional and district state administrations, tourist information center, tourist portal "My Bucovyna" forms a common


110

list (by administrative districts), including information about the owner, address, telephone number and bedspace only.

Analysis of informational and promotional material shows that about 40 rural homesteads are the most heavily advertised, the majority of them are located in the Carpathian Mountains and Podnistrovya. An important role in promoting their services at the market is played by popular websites of the Union for Promotion of Rural Green Tourism [5], Green Tourism [11], Karpaty.info [12], Recreation in the Carpathians [13], Development of green tourism in Ukraine [14] and others, where detailed descriptions and photos of rural homesteads are placed. Unfortunately, only a few rural homesteads have their own web-pages.

It should be noted that appearance of certain digital as well as printed (as mentioned above) informational and promotional material was due to implementation of some international projects. Tourist Information Centre Web-portal – www.chernivtsy.cv.ua – was developed with the financial support of the German Office for Technical Cooperation GTZ; web-site "My Bukovyna" – www.mybukovyna.com – and a Bukovina tourist map – with the support of the European Union in the framework of cross-border cooperation "The Joint Operational Programme Romania – Ukraine – Republic of Moldova 2007–2013".

Using informational promotional materials published in 2004–2007, Y.V. Zinko, P.A. Horishevskyi, M.A. Petryshyn, V.P. Vasylyev and O.O. Hundyak made a marketing research of the rural homestead offers in the Carpathian region [2]. We conducted a similar study of existing living conditions and basic types of services of rural tourism subjects using the above-mentioned informational promotional sources for the years 2009-2013 (Table 1).

Table 1. List of types of services and conveniences offered by the hosts in the Chernivtsi region

Service

On the basis of informational and promotional materials, %

2004-2007 2009-2013

Basic types of services

Excursion programs - 68

Private vehicle (transfer, excursions) 53 42

Organization of skiing, tobogganing - 18

Collecting berries, mushrooms and - 97


111

herbs

National cuisine - 24

Hostess bakes bread 55 22

Introduction to traditional house-keeping and farming 45 -

Vegetables from the garden 82 -

Restaurant, café 47 3

Fishing 96 94

Swimming 92 77

Horse riding 53 51

Hunting 57 21

Accommodation conveniences

Telephone 80 80

Shower or bath 100 100

Toilet in the house 76 97

Television 96 93

Washing machine 100 -

Parking 94 95

Gas stove 88 -

Cooking facilities - 27

Picnic area and campfire area (kolyba, barbecue, gazebo) 53 62

Traveling with children (playground) 96 -

Swimming pool - 3

Sauna 8 44

Apiary 24 9

A host has a cow 67 -

Travelling with pets 55 -

A host knows a foreign language 25 27

As the table shows, there have been some changes in rural homesteads offers that are covered in informational and promotional publications in the recent years. Compared to the previous years, nowadays tours, picking berries, mushrooms and herbs, cuisine, etc. are more often advertised in informational materials. They do not focus on the following features of the vacation in the countryside as exploration of traditional house-keeping and farming, consumption of organic vegetables, etc., as it was before. In addition to the basic types of services they offer master classes in cooking Hutsul dishes, herbs baths, herbal teas with honey, organizing rafting, paintball, tennis, volleyball, billiards, etc. Tourists


112

can also explore folk traditions, customs and rituals; join the celebration of national holidays and more. It should be noted that most rural homesteads areas focus on Ukrainian tourists as homestead owners barely speak English and other foreign languages.

3. Conclusions Informational and promotional materials as well as Internet play an

important role in promoting rural tourism services market. Analysis of informational and promotional material shows that a relatively small part of the homesteads is represented in a few printed materials (catalogs, brochures, etc.). Besides, information on the majority of rural homesteads is present mostly in digital form, and do not fully represent their tourist offers. In addition, you cannot always see pictures of estates. In order to improve rural tourism marketing it is necessary to increase production of informational and promoting editions and improve their quality. To implement appropriate measures under the condition of domestic financial resources deficiency it is essential to expand international cooperation in the tourism sector with foreign partners.

References

1. Colorful Bukovina. Horizons of the Target Tourism / Buzynskyi M.D., Nykyrsa M.D., Korzhyk V.P., Buchko Zh.I. − Chernivtsi: Prut, 2009. − 152 p.

2. Zinko Y. Market research of the rural tourism in the Carpathian region / Y.V. Zinko, P.A. Horishevskyi, M.A. Petryshyn, V.P. Vasylyev, O.O. Hundyak // Scientific Bulletin of the National Agricultural University. − 2008. − Vol. 124. − P. 32-40

3. Catalogue of tourist rural homesteads "Ukrainian Village Invites" // Rural Green Tourism. − 2007. − № 1. − 64 p

4. Tourism development strategy in the Chernivtsi region (developed in the framework of the project activities with financial support from GTZ "Evaluating the effectiveness of the program for tourism development in the Chernivtsi region in 2004-2010 and development of the strategy for tourism development of Bucovyna 2013") / [digital resource] www.bucoda.cv.ua

http://www.bucoda.cv.ua/


113

5. www.greentour.com.ua − Union for Promotion of Rural Green Tourism in Ukraine

6. www.chernivtsy.eu/portal − Chernivtsi City Council 7. www.buktour.cv.ua − Association of the Tourism Industry Workers

in the Chernivtsi Region “Tourist Bucovina" 8. www.chernivtsy.cv.ua − Tourist Information Centre of the

Chernivtsi City Council 9. www.mybukovyna.com − My Bucovyna 10. www.palitra-buk.com.ua − Tourist public organization "Palette of

Bukovina" 11. www.ruraltourism.com.ua − Green Tourism 12. www.karpaty.info − Karpaty.info 13. www.prykarpattya.if.ua – Recreation in the Carpathians 14. www.mandrivka.net − Development of green tourism in Ukraine

115

2.9. THE IMPACT OF ASSOCIATION AGREEMENT UPON THE DEVELOPMENT OF TOURISM IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA

IMPACTUL ACORDULUI DE ASOCIERE ASUPRA DEZVOLTĂRII TURISMULUI

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Simion CERTAN1 Ion CERTAN2

Abstract Tourism is a chance for national economic recovery, is one of the factors that will

contribute to the process of integration of our country into the European Union. A significant role in the development of our country will play the Association

Agreement between the European Union and the Republic of Moldova which aims “to promote political association and economic integration between the Parties on the basis of shared values and close ties, including the increase of Moldova’s participation in UE politics programs and agencies”.

In this article the authors will consider the possible impact of the agreemeent mentioned above over the tourism development in the Republic of Moldova.

Key words: association, agreement, turism, resources, mechanisms, policies, efficiency

1. Introducere

Consolidarea democraţiei, reducerea implicării autorităilor publice în economie, formarea şi dezvoltarea relaţiilor de piaţă bazate pe mecanisme şi instrumente economice ce se produc în ţara noastră au motivat parafarea Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova, care are ca scop „a promova asocierea politică şi integrarea economică între Părţi în baza valorilor comune şi legăturilor strânse, inclusiv prin creşterea participării Republicii Moldova în politicile, programele şi agenţiile UE”.

Iniţierea şi dezvoltarea procesului de conjugare a eforturilor proprii cu cele ale comunităţii europene, liberalizarea circulaţiei persoanelor,

1 Prof. univ. dr., Universitatea Agrară de Stat din Moldova, Chişinău, Republica Moldova,

[email protected] 2 Lect. univ. dr. ec., Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău, Republica Moldova

Simion CERTAN, Ion CERTAN

116

mărfurilor, capitalului, toate acestea vor produce, fără îndoială, mutaţii importante nu numai de formă, ci mai ales de fond în viaţa economică.

În aceste condiţii, turismului îi revine un rol extrem de important în dezvoltarea economiei naţionale, în realizarea integrării economiei naţionale în Piaţa Comună. Turismul, care este un atribut al stilului de viaţă al omului contemporan, inclusiv al omului de afaceri, va modifica radical şi pentru cei din ţara noastră percepţia economică şi socială asupra acestor servicii.

2. Stadiul cunoaşterii problemei Aspecte cu privire la dezvoltarea turismului se regăsesc în

cercetările naţionale şi internaţionale. Însă chiar dacă subiectul respectiv a fost discutat şi investigat la diferite întruniri oficiale din ţara noastră, abordată la sesiuni ştiinţifice, expus în multiple publicaţii naţionale şi internaţionale, studiul impactului Acordului de Asociere asupra posibilităţilor de dezvoltare a turismului, în mod special studiul experienţei acumulate de statele membre ale UE în acest domeniu, rămâne actual pentru ţara Republica Moldova.

3. Material şi metodă Din materialele utilizate în cercetare fac parte actele normative

naţionale şi ale Uniunii Europene, publicaţiile specifice temei, materialele conferinţelor naţionale şi internaţionale. Studiul s-a realizat pe datele anuarelor statistice ale Republicii Moldova şi ale EUROSTAT, care au fost selectate şi prelucrate de autori. În cercetare s-au aplicat metode şi tehnici recunoscute şi aplicate în investigaţiile economice.

4. Rezultate şi meditaţiile unui diletant 4.1 Turism: aspecte generale Amintim, turismul reprezintă activităţile unei persoane ce

călătoreşte în afara mediului său obişnuit şi rămâne, în zona vizitată, pentru o perioadă de timp de cel puţin 24h, dar nu mai mult de 12 luni şi al cărui scop principal de călătorie nu este altul decât exercitarea unei activităţi neremunerate la locul de vizitare.

The impact of Association Agreement upon the development of tourism in the Republic of Moldova

117

Turismul poate fi: ▪ intern (internal turism): rezidenţii unei ţări care călătoresc în

propria ţară; ▪ receptor (inbound tourism): non-rezidenţii care călătoresc într-o

ţară dată; ▪ emiţător (outbound tourism): rezidenţii unei ţări care călătoresc

în alte ţări. Aceste trei forme de bază pot fi associate, dând naştere altor

categorii de turism: ▪ domestic: grupează turismul intern şi turismul receptor; ▪ naţional: constituit din turismul intern şi turismul emiţător; ▪ internaţional: alcătuit din turismul receptor şi turismul emiţător. Turismul a devenit un atribut al omului modern, iar evoluţia

stilurilor de viaţă a modificat radical percepţia asupra acestei activităţi, cu implicaţii economice şi sociale majore. Turismul naţional constituie o şansă reală în relansarea durabilă a creşterii economice, a dezvoltării economiei de piaţă în Republica Moldova.

Dezvoltarea turismului în orice ţară, inclusiv în Moldova, trebuie să se realizeze respectând următoarele caracteristici:

a) universalitatea: turismul există latent în fiecare fiinţă umană, sub forma unei dorinţe de a pleca, de a cunoaşte noi locuri, oameni, culturi;

b) democratizarea: în prezent, turismul este accesibil tuturor categoriilor sociale, indiferent de statutul social, naţionalitate, religie, sex, vârstă;

c) globalizarea: în ultimii 20 de ani s-au produs mutaţii profunde în modul de exploatare a turismului. Aceste mutaţii se manifestă la nivelul strategiilor „mondializate”, destinate să aducă profituri considerabile organizaţiilor de turism şi comunităţilor locale. Strategiile reflectă tendinţa de restructurare a economiei mondiale, globalizarea putând fi înţeleasă la nivel economic, politic şi ideologic;

d) comercializarea: turismul oferă pieţelor oportunităţi pentru numeroase activităţi economice viabile.

Dezvoltarea unor noi produse turistice competitive din punct de vedere calitativ şi al preţului, marketingul promoţional în turismul internaţional, dezvoltarea resurselor umane, a sectorului de servicii ca o


118

componentă de bază a economiei de piaţă, toate acestea alcătuiesc nucleul preocupărilor în orice ţară.

Ultimul deceniu a marcat intensificarea activităţilor autorităţilor publice cu referire la turism, la organizarea şi funcţionarea organizaţiilor de turism. Abordările, deosebit de diverse, vizează diferitele aspecte ale managementului, marketingului, psihologiei şi sociologiei turismului. Aşadar, există suficiente elemente care să confere turismului atributul de ramură importantă a economiei naţionale.

Deşi există diverse abordări particulare ale turismului, complexitatea activităţilor necesită cunoaşterea mecanismelor complexe ale managementului acestuia şi în acelaşi timp identificarea unor soluţii de optimizare atât pe plan economico-financiar, cât şi al resurselor umane.

Turismul ca ramură a economiei nu poate fi exclus din schema generală a proceselor de globalizare, inclusiv din procesele de integrare în spaţiul economic european, cu atât mai mult cu cât există capitole de negociere pentru această activitate.

Pentru Republica Moldova, care are ca scop promovarea integrării economice în Piaţa Comună a UE, deci şi integrarea turismului naţional în circuitul european, se impune studiul evoluţiei turismului în statele membre.

4.2. Turismul în Uniunea Europeană În ţările Uniunii Europene un rol semnificativ îi revine turismului

intern, care se realizează prin călătorii în interiorul propriei ţări cu scop de recreere, vacanţă, participare la diverse manifestări culturale şi sportive, efectuarea cumpărăturilor, vizitarea anumitor localităţi, croaziere, voiaje de nuntă, vizite la părinţi, rude şi prieteni, cure de tratament, participarea la diverse evenimente religioase, pelerinaje etc.

Între statele membre ale Uniunii Europene se evedenţiază Germania cu 270,5 mil. de călătorii turistice (Tabelul 1), fiind urmată de Franţa cu 224,9 mil., Regatul Unit cu 142,7 mil. şi Spania cu 137,4 mil. Astfel, se evidenţiază ţările cu mediu de afaceri foarte avansat şi potenţial turistic pentru odihnă atragător şi dezvoltat.


119

Tabelul 1. Turismul în ţările Uniunii Europene, 2011 Populaţia

mii persoane Nr. călătorii turistice Nr. nopţi cazare

total mil.

la 1 pers.

total mil.

la 1 pers.

la 1 călător

Austria 8451,9 20,1 2,4 105,3 12,3 5,2

Belgia 11161,6 12,0 1,1 31,4 2,8 2,6

Bulgaria 7284,6 5,9 0,8 18,7 2,6 3,2

Cipru 865,6 1,9 2,1 14,3 15,8 7,5

Croaţia 4262,1 8,9 2,1 39,3 9,1 4,4

Danemarca 56502,6 32,0 0,6 28,2 0,5 0,9

Estonia 1324,8 2,6 2,0 5,4 4,1 2,1

Finlanda 5426,7 42,8 7,9 20,0 3,7 0,5

Franţa 65633,2 224,9 3,4 401,0 6,1 1,8

Germania 80523,7 270,5 3,4 339,0 4,2 1,3

Grecia 11062,5 10,1 0,9 87,6 7,9 8,7

Irlanda 4591,1 - -

Italia 59685,2 69,1 1,2 386,9 6,5 5,6

Letonia 2023,8 4,7 2,3 3,3 1,6 0,7

Lituania 2971,9 4,0 1,3 3,3 1,1 0,8

Luxemburg 537,0 1,6 3,2 2,2 4,4 1,4

Malta 421,4 0,5 1,3 7,7 19,5 15,4

Polonia 38533,3 35,1 0,9 57,1 1,5 1,6

Portugalia 10487,3 12,0 1,2 46,9 4,5 3,9

Regatul Unit 63896,1 142,7 2,2 230,6 3,6 1,6

Republica Cehă 10516,1 35,8 3,4 38,2 3,6 1,1

România 20020,1 12,9 0,6 18,0 0,9 1,4

Slovacia 5410,8 4,8 0,9 8,9 1,6 1,9

Slovenia 2058,8 8,6 4,1 10,4 4,9 1,2

Spania 46704,3 137,4 2,9 389,9 8,3 2,8

Suedia 9555,9 49,9 5,2 48,4 5,0 1,0

Ţările de Jos 16779,6 30,3 1,8 85,4 5,1 2,8

Ungaria 9908,8 20,1 2,0 19,4 2,0 1,0

Sursa: Date prelucrate de autori după informaţia din Eurostat

Dacă raportăm numărul călătoriilor la populaţia ţării, cele mai multe călătorii raportate la un locuitor revin Suediei 5,2, Sloveniei 4,1 şi Franţei, Germaniei, Republicii Cehe cu câte 3,4. Cel mai mic număr de călătorii, 0,6, îi revin unui locuitor din Danemarca şi unuia din România. După numărul nopţilor de cazare calculate la un locuitor, se evidenţiază Malta cu 19,5, Cipru cu 15,8, Austria cu 12,3, Spania cu 8,3, Italia cu 6,5 şi Franţa cu 6,1. Mai puţin de o noapte de cazare în medie s-a înregistrat pentru persoanele ce

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/austria/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/belgium/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/bulgaria/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/cyprus/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/croatia/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/denmark/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/estonia/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/finland/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/france/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/germany/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/greece/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/ireland/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/italy/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/latvia/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/lithuania/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/luxembourg/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/malta/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/poland/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/portugal/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/unitedkingdom/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/czechrepublic/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/romania/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/slovakia/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/slovenia/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/spain/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/sweden/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/netherlands/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/hungary/index_ro.htm


120

călătoreau în Danemarca (0,5) şi România (0,9). După numărul nopţilor de cazare raportate la o călătorie, se evidenţiază Malta cu 15,4, Grecia cu 8,7, Cipru cu 7,5 şi Italia cu 5,6, ceea ce se datorează condiţiilor favorabile pentru turismul de odihnă.

Cheltuielile turistice interne în Germania formează 257864 mil. euro (Tabelul 2), în Regatul Unit 137763 mil. euro, în Franţa 123095 mil. euro şi în Spania 105659 mil. euro. Cele mai mari cheltuieli interne raportate la o persoană s-au înregistrat în Austria 3469,8 euro, fiind urmată de Germania 3202,5 euro şi Suedia 2718,9 euro, iar cele mai joase au fost în România 221,3 euro, Polonia 292,6 euro şi Letonia 317,3 euro.

Tabelul 2. Cheltuielile turistice*

Po

pu

laţi

a

mii

pe

rso

ane

Nr.

no

pţi

caza

re;

tota

l

mil.

Cheltuieli turistice; mil.euro

Interne Receptor Domestic

total 1 pers/ euro

1 noapte/

euro

Austria 8451,9 105,3 29320 3469,8 279,2 15748 13572

Estonia 1324,8 5,4 1217 922,0 225,4 1065 152

Franţa 65633,2 401,0 123095 1875,6 307,0 41843 81 252

Germania 80523,7 339,0 257864 3202,5 760,7 36628 221 236

Italia 59685,2 386,9 79704 1335,5 206,0 29338 50366

Letonia 2023,8 3,3 641 317,3 194,2 373 268

Lituania 2971,9 3,3 1397 470,4 423,3 724 673

Malta 421,4 7,7 541 1288,1 70,3 499 42

Polonia 38533,3 57,1 11276 292,6 197,5 6915 4361

Portugalia 10487,3 46,9 14692 1400,6 313,3 8823 5869

Regatul Unit 63896,1 230,6 137763 2155,9 597,4 24192 113571

Republica Cehă 10516,1 38,2 8488 806,8 222,2 4665 3823

România 20020,1 18,0 4430 221,3 246,1 920 3510

Slovacia 5410,8 8,9 3262 603,0 366,5 2099 1163

Slovenia 2058,8 10,4 3242 1581,5 311,7 1 637 1 605

Spania 46704,3 389,9 105659 2262,5 271,0 51736 53923

Suedia 9555,9 48,4 25993 2718,9 537,0 9466 16527

Ţările de Jos 16779,6 85,4 35145 2094,5 411,5 6965 28180

*Sunt incluse ţările care au prezentat informaţii Eurostatului Sursa: Date prelucrate de autori după informaţiile Eurostat

Cele mai mari cheltuieli pentru o noapte decazare a turismului intern au fost în Germania 760,7 euro, urmată de Regatul Unit 597,4 euro, Lituania 423,3 euro şi Ţările de Jos 411,5 euro. Cele mai joase cheltuieli s-au înregistrat în Malta 70,3 euro, Letonia 194,2 euro şi Polonia 197,5 euro.

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/austria/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/estonia/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/france/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/germany/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/italy/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/latvia/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/lithuania/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/malta/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/poland/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/portugal/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/unitedkingdom/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/czechrepublic/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/romania/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/slovakia/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/slovenia/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/spain/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/sweden/index_ro.htm

http://europa.eu/about-eu/countries/member-countries/netherlands/index_ro.htm


121

Spania a înregistrat cea mai mare valoare, 51736 mil. Euro, a turismului intern recepţionar sau 19% din totalul pentru cele 22 de ţări, fiind urmată de Franţa 41843 mil. euro, Germania 36628 mil. euro, Italia 29338 mil. euro şi Regatul Unit 24194 mil. Euro. Cheltuielile de turism intern recepţionar în aceste cinci ţări au format 67% din totalul ţărilor care au prezentat informaţia.

Turismul recepţionar intern domină categoric în raport cu cel domestic în Malta 12: 1, Estonia 7: 1 şi mai puţin în ţări precum Austria, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Slovacia şi Slovenia. Pronunţat domină turismul domestic în raport cu cel recepţionar în Germania 6: 1, Regatul Unit 4,7: 1, Ţările de Jos 4: 1, România 3,8: 1 şi mai puţin pronunţat în ţări ca Franţa, Suedia, Italia.

În cele 12 ţări pentru care datele au fost disponibile turismul a generat mai mult de 10 milioane de locuri de muncă, inclusiv 3,2 milioane în Marea Britanie, 2,9 milioane în Germania şi 2,6 milioane în Spania, ceea ce atribuie un rol important modului de tratare şi de aplicare a capitolului din Acordul de Asociere privind turismul.

4.3. Acordul de Asociere şi turismul Acordul de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova în capitolul special consacrat cooperării în domeniul turismului specifică (articolul 103) că „Părţile vor coopera în domeniul turismului, cu scopul de a consolida dezvoltarea unei industrii competitive şi durabile a turismului drept generator de creştere economică, abilitare, ocupare a forţei de muncă şi schimburilor externe”.

În Acordul de Asociere sunt arătate, în Art. 104, următoarele principii pe care se va baza cooperarea la nivel bilateral, regional şi european:

▪ respectarea integrităţii şi intereselor comunităţilor locale, mai ales

în zonele rurale;

▪ importanţa patrimoniului cultural;

▪ interacţiunea pozitivă dintre turism şi protecţia mediului. Potrivit Art. 105, „cooperarea se va axa pe următoarele subiecte: (a) schimbul de informaţii, bune practici, experienţă şi transfer de

know-how, inclusiv în tehnologiile inovatoare;


122

(b) stabilirea unui parteneriat strategic între sectorul public, sectorul privat şi interesele comunităţii, pentru a asigura dezvoltarea durabilă a turismului;

(c) promovarea şi dezvoltarea produselor şi pieţelor turismului, infrastructurii, resurselor umane şi structurilor instituţionale, precum şi identificarea şi eliminarea barierelor din calea serviciilor turistice;

(d) elaborarea şi implementarea politicilor şi strategiilor eficiente care să includă aspecte juridice, administrative şi financiare corespunzătoare;

(e) asigurarea instruirii în domeniul turismului şi dezvoltarea capacităţii pentru a îmbunătăţi standardele de prestare a serviciilor;

(f) dezvoltarea şi promovarea turismului comunitar”. În Acordul de Asociere se menţionează că, pe marginea chestiunilor

privind turismul, va avea loc un dialog permanent între Uniunea Europeană şi Republica Moldova, ceea ce impune studiul experienţei acumulate de statele membre ale Uniunii Europene în dezvoltarea turismului.

Potrivit Art. 15, părţile vor asigura implementarea deplină a următoarelor:

1. a. Acordului dintre Comunitatea Europeană şi Republica Moldova cu privire la readmiterea persoanelor care locuiesc fără permis de şedere, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008 şi

b. Acordului dintre Comunitatea Europeană şi Republica Moldova privind facilitatea eliberării vizelor, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008, cu modificările din 27 iunie 2012

2. Părţile vor depune de asemenea eforturi pentru a spori mobilitatea cetăţenilor şi vor întreprinde paşi treptaţi în vederea atingerii obiectivului comun al unui regim fără vize la momentul oportun, dacă condiţiile pentru o mobilitate bine gestionată şi sigură stabilite în Planul de Acţiuni privind liberalizarea regimului de vize sunt întrunite.

Între factorii ce influenţează dinamica şi structura circulaţiei turistice internaţionale în Moldova se identifică atât unii cu caracter pozitiv (intensificarea procesului de integrare şi cooperare internaţională, globalizarea şi internaţionalizarea vieţii economice şi sociale, modernizarea tuturor sectoarelor economiei, dezvoltarea rapidă a serviciilor etc,), cât şi cei cu caracter negativ (perioadele de recesiune economică, extinderea


123

sărăciei şi a şomajului, izbucnirea unor conflicte fie interne, fie externe). Un rol important îi revine regimului de vize.

Pe 27 februarie 2013 Parlamentul European a susţinut propunerea Comisiei pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne de a oferi dreptul cetăţenilor Republicii Moldova de a călători liber în statele europene, inclusiv în cele care fac parte din zona Schengen. Deja în martie 2014 Hotărârea Parlamentului European a fost confirmată de Consiliul European, în cadrul căruia liderii UE iau decizii privind priorităţile politice generale şi iniţiativele majore. În 3 aprilie 2014 Hotărârea a fost semnată de Preşedintele Parlamentului European şi Preşedintele Consiliului European.

După publicarea hotărârii Consiliului European în Monitorul Oficial (8 aprilie 2014), din 28 aprilie 2014 cetăţenii Republicii Moldova deţinători de paşapoarte biometrice vor avea posibilitatea de a călători fără viză în statele membre a Uniunii Europene, ceea ce va influenţa considerabil turismul, în mod special turismul de afaceri.

4.4. Turismul de afaceri Una din formele turismului este orice mişcare a oamenilor în timp şi

în spaţiu în scop de afaceri şi motive profesionale, cum ar fi instalarea de echipamente, inspecţii tehnologice, participarea la reuniuni ale oamenilor de afaceri, conferinţe şi congrese profesionale, târguri şi expoziţii, vânzări, cumpărări şi alte activităţi în domeniul afacerilor.

Dacă numărul total de plecări ale cetăţenilor Moldovei în străinătate a sporit de la 57231 în 2005 (Tabelul 3) la 146791 în 2012 sau de 2,56 ori, creşterea vertiginoasă a numărului de plecări în străinătate cu scop de vacanţă şi odihnă se datorează parţial faptului că astfel de plecări oferă posibilitatea de a ajunge legal în special în ţările Uniunii Europene, unde cetăţenii Moldovei se pot angaja, fie legal, fie ilegal.

Tabelul 3. Numărul de plecări şi sosiri cu scop de afaceri 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Total nr. plecări ale moldovenilor în străinătate

57231 67826 81790 85085 93294 117204 136095 146791

- şi în scop de afaceri şi motive profesionale

1961 4929 3865 840 432 584 898 1374

Total nr. sosiri ale ale vizitatorilor în

25073 14239 14722 8710 9189 8956 10788 12797


124

Republica Moldova

- şi în scop de afaceri şi motive profesionale

16372 7444 8572 2541 2308 2971 4330 5190

Sursa: Calculele autorilor după anuarele statistice ale Republicii Moldova

Numărul plecărilor în scop de afaceri şi motive profesionale a sporit categoric, de 2,5 ori, în 2006 în raport cu anul 2005, apoi se micşorează de 11,4 ori, până la 432 plecări în scop de afaceri în anul 2009, apoi urmează o creştere până la 1374 în 2012, de 3,2 ori. Dacă ponderea plecărilor moldovenilor în străinătate în scop de afaceri şi motive profesionale în totalul plecărilor în străinătate în 2005 se cifra la 3,4%, în anul 2012 este doar de 0,93 la sută.

Numărul de sosiri ale vizitatorulor străini are tendinţa de a se reduce, iar în 2012 era de 51% faţă de anul 2005, Mai categoric se micşorează numărul străinilor care vizitează ţara în scop de afaceri şi motive profesionale, de la 25073 în anul 2005 la 5190 în 2012. Dacă în 2005 ponderea străinilor care vizitau Moldova în scop de afaceri şi motive profesionale era de 65,3% din totalul vizitatorilor, în 2012 era doar 40,6%.

Chiar dacă numărul vizitatorilor străini în anii de referinţă s-a redus, rămâne mai mare decât numărul de plecări ale cetăţenilor Moldovei în străinătate în scop de afaceri. Raportul vizitatorilor străini faţă de numărul plcărilor moldovenilor în străinătate în scop de afaceri şi motive profesionale se schimbă de la 8,3:1 în 2005 la 3,8:1 în 2012.

Ponderea numărului total de sosiri ale vizitatorilor străini în Moldova din numărul total de plecări ale moldovenilor în străinătate se micşorează de la 43,8% în 2005 la 8,7% în 2012. Aşadar, pe parcursul anilor de referinţă, numărul vizitatorilor străini în Moldova în scop de afaceri depăşeşte numărul celor ce pleacă din ţară cu acelaşi scop. Raportul sosirilor vizitatorilor străini în ţară în scop de afaceri şi motive profesionale şi a numărului total de plecări ale moldovenilor în străinătate cu acelaşi scop se modifică de la 8,3:1 în 2005 la 3,8:1 în 2012.

Reducerea numărului de plecări atât ale moldovenilor în străinătate, cât şi de sosiri în ţară ale vizitatorilor străini în scop de afaceri şi/sau motive profesionale confirmă faptul că interesul faţă de afaceri în spaţiul economiei naţionale este într-un declin pronunţat şi, parţial, a fost cauzat de modul de obţinere a vizelor. Considerăm că la micşorarea


125

categorică a numărului total de sosiri ale vizitatorilor străini în Moldova cel mai mult a influenţat creşterea nivelului sărăciei.

Internaţionalizarea vieţii economice şi sociale, modernizarea tuturor sectoarelor economiei, impulsionarea procesului de integrare şi cooperare internaţională, dezvoltarea rapidă a sistemului de afaceri şi serviciilor influenţează şi sunt influenţate de relaţiile comerciale.

Pe parcursul anilor, relaţiile comerciale ale ţării noastre au suferit schimbări de proporţii. Astfel, exportul în Comunitatea Statelor Independente (CSI) a crescut de la 543,1 mil $ în 1996 (Tabelul 4) la 919,3 mil, $ în 2010, adică de 1,69 ori. Însă, ponderea exportului în CSI se reduce de la 68,3% din totalul exportului în 1996 la 41,47% în 2011. În anii respectivi, exportul bunurilor naţionale în spaţiul UE-27 a sporit de la 78,1 mil $ la 1083,0 mil $ sau de circa 13,9 ori, iar ponderea acestora în totalul exportului a crescut de la 9,8% în 1996 la 48,8 la sută.

Tabelul 4. Comerţul exterior, mil. $ 1996 2000 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Total

- export 795,0 471,5 1090,9 1050,4 1340,0 1591,1 1283,0 1541,5 2216,8 2161,9

- import 1072,3 776,4 2292,3 2693,2 3689,5 4898,8 3278,3 3855,3 5191,3 5212,9

- balanţă comercială

-277,3 -304,9 -1201,4 -1642,8 -2349,5 -3307,6 -1995,3 -2313,8 -2974,5 -3051,0

Inclusiv CSI

- export 543,1 276,1 551,2 423,6 548,9 623,0 490,4 624,0 919,3 928,1

- import 652,7 259,8 905,2 1020,8 1333,7 1737,3 1141,8 1256,9 1713,4 1623,7


-109,6 16,3 -354,0 -597,1 -784,8 -1114,3 -651,4 -632,8 -794,2 -695,6

UE-27

- export 78,1 102,2 443,2 536,9 678,9 820,1 667,3 728,9 1083,0 1013,4

- import 177,2 226,0 1038,8 1218,5 1681,0 2103,5 1421,2 1704,2 2256,3 2318,6


-99,1 -123,8 -595,6 -681,6 -1002,0 -1285,2 -753,8 -975,3 -1173,3 -1305,2

Sursa: Date prelucrate de de autori după anuarele statistice ale Republicii Moldova

Importul bunurilor din spaţiul CSI s-a majorat de la 652,7 mil. $ în 1996 la 1713,4 mil. $ în 2011, de 2,62 ori, iar ponderea acestora în importul total s-a micşorat de la 60,86% în 1996 la 33,0 % în 2011. Importul bunurilor din UE-27 a sporit de la 177,2 mil. $ în 1996 la 2256,3 mil. $ în 2011, de 12,7 ori, iar ponderea acestora în totalul importurilor a crescut de la 16,5 % în 1996 la 43,5 % în 2011.


126

Interes deosebit pentru Republica Moldova prezintă geografia schimburilor comerciale cu produsele agroalimentare. Cele mai importante bunuri agroalimentare destinate exportului au fost şi rămân strugurii şi produsele din struguri. Declinul volumului de struguri recoltaţi de la 82,5 mii tone în 1990 la 40,1 mii tone în 2000 a generat reducerea exportului strugurilor proaspeţi de la 16,6 mii tone în 1991 la 5,4 mii tone în 1999. Cele 7,3 mii tone de struguri de masă recoltaţi în 2010 nu acoperă nici cererea de pe piaţa internă.

Exportul vinului şi mustului de struguri în statele membre ale UE-27 s-a majorat de la 9633,0 mii dal. în 2009 la 12118,1 mii dal. în 2011 (Tabelul 5), cu 25,8 %, iar valoarea vinului şi mustului exportat în anii respectivi a sporit cu 6,45 la sută.

Tabelul 5. Exportul şi importul vinului din struguri Indicatori

2009 2010 2011

mii dal. mil. $ mii dal. mil. $ mii dal. mii $

Export

Vin şi must din struguri

9633,0 128,70 12606,8 137,87 12118,1 132,49

- şi în UE 1079,4 19,39 1122,4 18,32 1470,0 20,64

- şi în CSI 8014,0 103,99 10729,,2 110,64 9864,1 100,93

- şi în alte ţări 539,5 5,32 755,2 8,91 784,0 10,92

Total vin spumos 286,4 6,88 318,5 7,00 428,9 10,21

- şi în UE 19,1 0,57 14,6 0,39 21,3 0,54

- şi în CSI 246,2 5,84 281,0 6,13 362,6 8,65

- şi în alte ţări 21,1 0,47 22,9 0,47 45,0 1,02

Import

Vin şi must din struguri

47,3 0,93 425,2 3,16 273,9 2,43

- şi în UE 3,2 0,30 294,9 1,81 237,1 2,02

- şi în CSI - - 3,9 0,08 - -

- şi în alte ţări 44,1 0,63 126,4 1,27 36,8 0,41

Total vin spumos 2,3 0,24 5,9 0,38 7,4 0,53

- şi în UE 2,3 0,24 3,6 0,33 6,2 0,50

- şi în alte ţări - - 2,3 0,05 1,2 0,03

Sursa: Comerţul exterior al Republicii Moldova, 2011

Exportul vinului şi mustului din struguri în ţările CSI s-a majorat de la 8014,0 mii dal. în 2009 la 9864,1 mii dal. în 2011, cu 23,08%, însă valoarea


127

exportului în 2011 a reprezentat 97% din valoarea exportului acestor produse în 2009.

Exportul vinului şi mustului din struguri în alte ţări s-a majorat de la 539,5 mii dal. în 2009 la 784,0 mii dal. în 2011, cu 45,32 %, iar valoarea acestora în anii respectivi a sporit de 2,05 ori.

Importul vinului şi mustului de struguri din statele membre ale UE-27 se modifică de la 47264,6 mii dal. în 2009 la 425177,7 mii dal. în 2010 şi 273899,9 mii dal. în 2011. Valoarea vinului şi mustului exportat în anii respectivi a avut comportament similar. Importul vinului şi mustului de struguri în ţările CSI s-a produs doar în 2010, când a reprezentat 1,3 % din importul acestor produse din UE-27. Importul vinului şi mustului de struguri din alte ţări creşte vertiginous, de la 44079,6 mii dal. în 2009 la 126332,9 mii dal. în 2010, de 387 ori, apoi se reduce, la 36769,1 mii dal. în 2011, de 3,43 ori.

Exportul vinului spumos în statele membre a UE a crescut de la 19,1 mii dal în anul 2009 la 21,3 mii dal în anul 2011, Însă valoarea vinului spumos a oscilat, A sporit cantitatea vinului spumos exportat în ţările CSI de la 246,2 mii dal in 2009 la 362,6 mii dal în anul 2011 sau cu 47,28 %, iar valoarea vinului spumos exportat în ţările CSI a sporit cu 48,12 la sută.

Importul vinului spumos din statele membre ale UE creşte de la 2338,8 mii dal. în 2009 la 6226,6 mii dal. în 2012, de 2,66 ori, iar valoarea acestuia de 2,12 ori.

Importatorul principal al vinurilor moldoveneşti a fost şi mai rămâne Republica Federativă Rusă. Pe pieţele ei Moldova a vândut în 1999 mai mult de 4/5 din vinurile de struguri şi mai mult de 90% din vinurile spumoase. Însă în 2009 pe piaţa Rusiei au fost exportate 2886,7 mil. dal., ceea ce reprezintă doar 30%, iar 2011 20,9 % din totalul vinului exportat.

În anii de referinţă, din ce în ce mai importantă pentru Moldova devine Piaţa Comună. Astfel, exportul vinului şi mustului de struguri în 2009 a fost de 1079,4 mil. Dal., 11,2%, în 2011 de 1470,0 mil. dal., deci 12,1% din totalul vinului şi mustului exportat.

În ultimii ani s-a intensificat importul băuturilor alcoolice, inclusiv cele fabricate din struguri. Dacă în 2009 s-au importat 47,3 mii dal., reprezentând 4,9% din totalul vinului şi mustului exportate, în 2011 s-a majorat la 273,9 mii dal. sau de 5,8 ori, adică 27,4% în raport cu vinul


128

exportat. Domină categoric importul vinului din struguri, 95,3% în 2009, 98,6% în 2010 şi 97,3% în 2011 din totalul vinului importat. Dacă în anul 2009 cel mai mult, 93,3%, s-a importat din ţările care nu fac parte nici din CSI, nici din UE, în 2010 68,5% şi în 2011 84,3% din totalul vinului importat revine statelor membre ale UE.

Exportul şi importul altor bunuri agroalimentare este similar cu cel al strugurilor şi produselor din struguri. Astfel, relaţiile economice ale ţării noastre îşi schimbă direcţia, orientându-se preponderent spre Piaţa Comună a Uniunii Europene. Schimbarea vectorului relaţiilor comerciale ale ţării noastre va influenţa spre mai bine strategia dezvoltării ţării prin transformări de proporţii în economia naţională, implementarea tehnologiilor moderne efective şi eficiente etc.

Relaţiile economice cu Piaţa Comună se vor intensifica după semnarea Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova, care va anula taxele vamale şi va încuraja exportul bunurilor şi serviciilor spre piaţa europeană, ceea ce va influenţa plecările cetăţenilor Moldovei în scop de afaceri şi motive profesionale.

Reorientarea relaţiilor comerciale a schimbat geografia plecărilor moldovenilor în străinătate. Spectaculos, de la 345 în 1995 la 50814 în 2011 (Tabelul 6), adică de 14,7 ori s-au majorat plecările în Turcia. Mai modest, de la 4198 în 1995 la 43374, deci de 10,3 au sporit plecările în Bulgaria. Numărul de plecări ale cetăţenilor Moldovei în România s-a micşorat de la 55900 în 1995 la 12830, de 4,36 ori.

Tabelul 6. Numărul de plecări ale cetăţenilor Republicii Moldova în străinătate, pe ţări

1995 2000 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Total nr. plecări ale moldovenilor în străinătate

71298 32452 57231 67826 81790 85085 93294 117204 136095 146791

- Federaţia Rusă

118 415 292 4530 3147 750 196 1294 341 326

- Ucraina 1675 4878 14807 13478 17379 15911 12192 11201 11678 9689

- România 55900 7975 8413 9186 15253 9864 9301 7938 12830 12931

- SUA - - 59 20 19 106 49 53 60 127

- Turcia 345 652 12526 13802 25636 33560 36260 50305 50814 51411

- Bulgaria 4198 3329 10079 18639 13106 16228 26167 31303 43374 51415

Sursa: Date prelucrate de autori după anuarele statistice ale Republicii Moldova


129

Situaţia respectivă a influenţat structura plecărilor cetăţenilor noştri în străinătate. Dacă în anul 1995 cele mai multe plecări, 55900, 78,4% din totalul plecărilor moldovenilor în străinătate, au fost înregistrate spre România, fiind urmate de cele în Bulgaria cu 4198, 5,9 %, Ucraina cu 1675, 2,3% şi Turcia cu 345, 0,5%, în 2012 cele mai multe plecări ale cetăţenilor moldoveni, 51415 şi respectiv 51411, câte 35,0% din totalul plecărilor moldovenilor în străinătate, au fost în Bulgaria şi respectiv Turcia, fiind urmate de România cu 12931, 8,8% şi Ucraina cu 9689, 6,6%. Cu excepţia României şi Bulgariei, numărul plecărilor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale oamenilor de afaceri, în statele membre ale Uniunii Europene este foarte modest.

Anularea vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova, inclusiv pentru cei care practică afacerile, va avea efect pozitiv cumulativ asupra dezvoltării mediului de afaceri şi asupra creşterii numărului de plecări ale cetăţenilor Moldovei în scop de afaceri, prin reducerea timpului şi a resurselor financiare.

Evident, anularea vizelor va influenţa considerabil şi alte tipuri de turism, cum ar fi cel receptor, şi va contribui la realizarea prevederilor Acordului de Asociere.

4.5. Turismul intern şi receptor Turismul receptor a avut tendinţă descrescătoare, de la 32821 de

sosiri ale vizitatorilor străini în Republica Moldova în 1995 (Tabelul 7) la 8956 sosiri în 2010, de 3,66 ori, apoi a crescut uşor până la 13150 în 2013, cu 46,8% în raport cu 2010.

Tabelul 7. Turismul receptor în Republica Moldova 1995 2000 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Total nr. sosiri ale vizitatorilor străini în Moldova

32821 18964 25073 14239 14722 8710 9189 8956 10788 12797 13150

- vacanţă şi odihnă

3256 7108 7840 6170 5804 5682 6459 5438 5892 7025 4617

Sursa: Date prelucrate de autori după Buletinul Informativ al Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova

Interes major prezintă scopul cu care sosesc în ţară vizitatorii străini. Numărul sosirilor cu scop de vacanţă şi odihnă creşte de la 3256 în


130

1995 la 7108 în 2000, de 2,18 ori şi la 7840 în 2005, cu 10,3% în raport cu anul 2000, apoi se micşorează până la 5438 în 2010, cu 30,7% în raport cu 2005. Numărul sosirilor în scop de afaceri şi motive profesionale în 2000 se micşorează de circa 2,5 ori, apoi în 2005 înregistrează o creştere cu 14% în raport cu 2000 şi urmează reducerea sosirilor în aceste scopuri până la 2971 în 2010, de 5,5 ori în raport cu 2005.

Din cei 10788 de turişti şi excursionişti străini care au vizitat Republica Moldova în 2011 şi au beneficiat de serviciile agenţiilor de turism şi tur operatorilor, 54,6% au sosit în scopuri de odihnă, recreere şi agrement, 40,1% în scopuri de afaceri şi profesionale, 5,3% pentru de tratament.

Dacă pe parcursul anilor 1995-2007 a dominant numărul de sosiri în scopuri de afaceri şi motive profesionale, în anii 2008-2011 a dominat numărul de sosiri pentru vacanţă şi odihnă. Indirect, situaţia demonstrează cu prisosinţă că a scăzut interesul oamenilor de afaceri faţă de Republica Moldova.

Caracteristic pentru perioada investigată este dominaţia şi tendinţa de creştere a „exportului” de turişti asupra „importului”. Pe tot parcursul perioadei analizate, numărul total de plecări din Moldova (Tabelul 2) depăşeşte categoric numărul sosirilor (Tabelul 1). Mai mult, acest decalaj este în creştere. Dacă în 1995 numărul total de plecări a fost de 2,17 ori mai mare decât numărul total de sosiri, în 2011este de 12,62 ori. Situaţia se datorează faptului că deşi în 2000 numărul total de plecări ale cetăţenilor ţării în străinătate s-a micşorat de 2,2 ori în raport cu 1995, începând cu 2000 numărul total de plecări creşte continuu, de la 32452 până la 136095 în 2011 (Tabelul 2), sau de 4,2 ori, iar totalul numărului de sosiri ale vizitatorilor străini în anii respectivi s-a redus de 3,04 ori.

Sosirile vizitatorilor străini în Moldova pentru vacanţă şi odihnă oscilează de la 3256 în 1995 la 7840 în 2005. Dacă sosirile pentru vacanţă şi odihnă în 1995 erau de circa 10% din total, în 2005 de 31,2%, apoi în 2013 de 25,1%. Numărul zilelor unei vizite în turismul receptor se menţine la acelaşi nivel de 3,2 în anii de referinţă. În general, numărul sosirilor vizitatorilor străini este foarte modest. Şi ponderea celor ce vin pentru vacanţă şi odihnă lasă de dorit.


131

Situaţia circulaţiei rezidenţilor moldoveni amatori de turism intern şi a excursioniştilor participanţi la acţiuni turistice în spaţiul ţării este suficient de confuză. Conform informaţiilor agenţiilor de turism şi tur operatorilor, circulaţia internă se caracterizează printr-o creştere accentuată, de la 26705 deplasări în 2000 până la 75960 în 2004, de 2,84 ori, şi o reducere continuă, până la 37159 în 2009, ajungând la 25,2 mii în 2013. În schimb a crescut numărul zilelor unei deplasări în cazul unui rezident din Republica Moldova în interiorul ţării, de la 7,9 zile în 2009 la 8,2 zile în 2013.

Deplasarea rezidenţilor Republicii Moldova în interiorul ţării, comparativ cu plecările acestora în străinătate era de 82,3% în 2000, majorându-se până la 111,9% în 2004, apoi în 2012 raportul era de doar 23,4%.

Deplasarea rezidenţilor moldoveni în interiorul ţării, în scop turistic, a fost organizată în special de agenţiile de turism şi tur operatorii din municipiul Chişinău (39,2%) şi regiunile de dezvoltare: Nord (7,3%) Centru (29,9%) şi Sud (23,6%).

Atât plecările cetăţenilor moldoveni în străinătate, cât şi circuitul intern al amatorilor de turismului şi al excursioniştilor este influenţat considerabil de posibilităţile financiare. Media lunară a veniturilor disponibile pe un membru al gospodăriei este în creştere continuă, de la 96,4 lei în 1995 (Tabelul 8) la 1508,8 lei în 2012, adică de 15,6 ori. Însă şi valoarea minimului de existenţă în anii de referinţă a sporit, dar într-un tempo mai redus, de circa 4,85 ori. Situaţia a schimbat raportul venitului disponibil pentru minimul de existenţă de la 31,0% în 1995 la 100,08% în 2012.

Tabelul 8. Principalii indicatori ce caracterizează capacitatea de cumpărare a populaţiei

1995 2000 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Veniturile disponibile ale populaţiei, lei

96,4 185,8 568,6 839,6 1018,7 1188,6 1166,1 1273,7 1444,7 1508,8

Minimul de existenţă (media lunară/1 persoană), lei

310,6 468,7 766,1 935,1 1099,4 1368,1 1187,8 1373,4 1503,0 1507,5

Raportul venitului disponibil/minimul

31,0 39,6 74,2 89,8 92,7 86,9 98,2 92,7 96,1 100,08


132

de existenţă, %

Sursa: Date prelucrate de autori după anuarele statistice ale Republicii Moldova

Creşterea veniturilor disponibile nu-i suficientă pentru a asigura împulsionarea plecărilor cetăţenilor în străinătate şi nici circulaţia amatorilor de turism şi a excursioniştilor participanţi la acţiuni turistice în spaţiul ţării.

5. Concluzii şi recomandări Studiul prezentat mai sus ne permite să conchidem următoarele:

▪ Numărul de sosiri ale vizitatorilor străini în ţara noastră a fost marcat de reducere. Dacă vizitele cu scop de vacanţă şi odihnă sunt într-o uşoară creştere apoi cele cu scop de afaceri şi motive profesionale se micşorează.

▪ numărul de plecări ale cetăţenilor moldoveni în străinătate este în creştere. Dacă plecările în scop de vacanţă şi odihnă sunt într-o creştere vertiginoasă, cele pentru afaceri şi motive profesionale se micşorează;

▪ internaţionalizarea vieţii economice şi sociale, modernizarea tuturor sectoarelor economiei, impulsionarea procesului de integrare şi cooperare internaţională, dezvoltarea rapidă a sistemului de afaceri şi serviciilor influenţează şi sunt inflenţate de relaţiile comerciale;

▪ cu excepţia României şi Bulgariei, numărul plecărilor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv a oamenilor de afaceri, în statele membre UE este foarte modest;

▪ circulaţia rezidenţilor moldoveni amatori de turismului intern şi a excursioniştilor participanţi la acţiuni turistice în spaţiul ţării este suficient de confuză. Deplasarea rezidenţilor Republicii Moldova în interiorul ţării în raport cu plecările acestora în străinătate în anul 2000 era de 82,3%, majorându-se până la 111,9% în 2004, iar în 2012 raportul era doar de 23,4%.

▪ veniturile disponibile nu sunt suficiente pentru a asigura plecările cetăţenilor moldoveni în străinătate şi nici circulaţia amatorilor de turism şi a excursioniştilor participanţi la acţiuni turistice în spaţiul intern;

▪ anularea vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova, evident, inclusiv pentru cei care practică afacerile, va avea efect pozitiv cumulativ asupra dezvoltării mediului de afaceri şi asupra creşterii numărului de plecări ale moldovenilor în scopuri de afaceri, prin reducerea de timp şi de resurse financiare.


133

Pentru a impulsiona dezvoltarea turismului în Moldova, considerăm oportune următoarele priorităţi:

▪ modificarea şi completarea strategiei de dezvoltare a turismului naţional şi adaptarea acesteia la realităţile factorilor ce o influenţează;

▪ intensificarea, prin toate modalităţile legale, a acţiunilor de atragere a vizitatorilor străini la festivalele Mărţişor, Invită Maria Bieşu, la Sărbătoarea Vinului şi la expoziţii cum ar fi Fabricat în Moldova;

▪ intensificarea şi extinderea, în special în spaţiul Uniunii Europene, a acţiunilor de promovare a turismului rural, a localităţilor ce dispun de un bogat patrimoniu natural;

▪ dezvoltarea turismul rural prin valorificarea resurselor cultural-istorice ale satului moldovenesc, ceea ce nu presupune eforturi financiare considerabile însă, categoric, va contribui la dezvoltarea activităţilor aducătoare de venit şi la crearea de noi locuride muncă, fapt este extrem de important pentru localităţile din mediu rural.

Bibliografie 1. Certan, S.; Certan, I., Integrarea economică în Uniunea Europeană,

Centrul Editorial Poligrafic al USM, 2013 2. Matei, D., Turismul rural: teorie şi realitate, Terra Nostra, Iaşi, 2005 3. Talabă, I. et al. (ed.), Turismul rural românesc în contexul dezvoltării

durabile. Actualitate şi perspectivă, vol. XIX, Tehnopress, 2010 4. ***, Anuarele statistice ale Republicii Moldova, Statistica, Chişinău 5. www.insse.ro


135

CAPITOLUL III TURISMUL RURAL ŞI ECOTURISMUL.

ABORDĂRI TEORETICE RURAL TOURISM AND ECOTOURISM.

THEORETICAL APPROACHES

3.1. INTERCULTURALITY OF RURAL TOURISM IN ROMANIA

INTERCULTURALITATE ÎN TURISMUL RURAL DIN ROMÂNIA

Valentin NIȚĂ1 Cristina-Elena ALBU2

Abstract In this century, rural tourism is seen as a way to escape from everyday activities,

which have become increasingly stressful. In this sense, the interculturality manifested by the ability of people to socialize with different nationalities of tourists, plays an important role in promoting rural tourism. The aim of this article is to determine how the Romanian rural tourism is influenced by tourists belonging to different cultures. Quantitative research and documentary study were research methods used for this article. Rural tourist destinations in Romania attracts thousands of foreign tourists each year and this fact shows their desire and increased interest to know the traditions, customs, ethnographic items specific to those unique areas.

Key words: tourism, rural tourism, cultural tourism, interculturality, tourists’ behavior, tourists’ classification, tourism product

JEL: M19, O18, Q56

1. Introducere

Turismul este considerat una dintre cele mai bune strategii de dezvoltare datorită capacității de a aduce venituri, de a crea locuri de

1 Prof. univ. dr. Departamentul de Management, Marketing şi Administrarea Afacerilor,

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea, „Al. I. Cuza”, Iași, [email protected] 2 Profesor de turism şi administrație publică, doctorand, Universitatea, „Al. I. Cuza”, Iași,

[email protected]

Valentin NIȚĂ, Cristina-Elena ALBU

136

muncă și de a oferi un real support dezvoltării economice. Turismul rural, ca și trend, cunoaște o expansiune în întreaga Europă, devenind extrem de important pentru toate țările, chiar dacă diferă în ceea ce privește gradul de evoluție/dezvoltare pentru fiecare țară în parte [Soare et al., 2012, p. 66]. Mediile naturale au devenit extrem de apreciate în actuala societate urbanizată. Esența turismului rural este reprezentată de faptul că oamenii care locuiesc în zonele urbane adoră stilul de viață din mediul rural [Pakurar, 2008, p. 777]. În ceea ce privește România, anii `70 reprezintă începutul turismului rural [Glăvan, 2003, pp. 63-64].

2. Turism rural versus turism cultural Turismul rural implică vizitarea unor destinații care sunt îndepărtate

față de zonele metropolitane și care și-au creat echipamentele necesare primirii turiștilor (locuri de cazare, alimentație și agrement). În multe cazuri, turismul rural se referă la turiștii care vizitează mici comunități și care experimentează aspecte ale vieții tradiționale din acele comunități. Turismul rural include ecoturismul, care constă în vizitarea mediilor naturale care nu au fost încă deschise turismului comercial (lacuri, păduri etc.).

Călătoriile în zonele rurale pot dura de la câteva ore, la câteva zile sau chiar câteva luni. Unele firme de turism organizează circuite în aceste zone dar, în principiu, turiștii își crează singuri programul odată ajunși în destinația respectivă. Multe din zonele rurale se confruntă cu o lipsă a acelor facilități care există în orașele turistice (hoteluri, resorturi de lux). Prin urmare, turiștii care optează pentru zonele rurale sunt cazați, de cele mai multe ori, în ferme, locuri de campare, cabane sau alte locuri tradiționale de cazare. Unele agenții de turism organizează circuite prin intermediul cărora turiștii sunt cazați la familii locale pe parcursul sejurului.

”România - o destinație turistică promițătoare”: acesta a fost mesajul țării noastre la Art&Tourism, primul târg din lume integral dedicat turismului cultural care a avut lor în Florența, Italia. Cu această ocazie, România a avut posibilitatea de a se prezenta cu o variată ofertă culturală şi artistică, după ce în ultimii ani a făcut paşi importanți pentru a fi identificată drept o destinație de interes cultural, nu doar naturalistic,

Interculturality of rural tourism in Romania

137

având în vedere nenumăratele situri şi atracții cu puternic impact istoric şi artistic.

Pentru România, turismul cultural este esențial, iar majoritatea itinerarelor propuse de diferiții operatori turistici italieni vizează cu precădere acest segment. Cele mai cunoscute şi căutate produse turistice pe piața italiană, spre exemplu, sunt Transilvania cu cele trei oraşe principale (Sibiu, Braşov, Sighişoara), Bucovina cu mănăstirile sale pictate, ca şi destinațiile city-break, care accentuează turismul în centrele urbane importante, axându-se pe partea culturală şi istorică a oraşelor respective. Ȋ n strânsă legătură cu turismul cultural sunt şi produsele naturale şi wellness-ul. Nenumăratele itinerare culturale posibile au deopotrivă în vedere un cadru natural de cele mai multe ori spectaculos, care joacă un rol esențial pe scena turistică românească.

Bogăția culturală din zonele turistice rurale este imensă dacă luăm în considerare caracterul etnic și religios al satelor, ospitalitatea oamenilor, dar și clădirile impresionante, distincte (unele dintre ele fiind introduse în patrimoniul UNESCO). Multitudinea de tradiții diferite și elementele de folclor, bucătăria tradițională și specialitățile regionale sunt principalele aspecte care atrag turiștii în zonele turistice [Soare et al., 2012, p. 67].

3. Comportamentul consumatorilor de produse turistice Comportamentul consumatorilor este o componentă a

comportamentului economic al oamenilor care, la rândul său, este o formă de manifestare a comportamentului uman în general. Comportamentul diferă în funcție de segmentul de populație căreia aparține consumatorul și evoluează în timp atât calitativ, ca tipuri de produse și servicii preferate, fidelitate sau indiferență față de mărcile produselor, cât și cantitativ, sub influența conjuncturii economice [Cătoiu, Teodorescu, 2004, pp. 13-14].

Comportamentul consumatorului constă în studierea modului în care oamenii cumpără, ce cumpără, când cumpără și de ce cumpără. El îmbină elemente din psihologie, sociologie, antropologie și științe economice, încercând să înțeleagă procesul de luare a deciziei de către cumpărător, atât individual, cât și în grup. Comportamentul consumatorului studiază caracteristicile consumatorului individual și variabilele sale comportamentale în încercarea de a stabili ce doresc


138

oamenii. De asemenea, el caută să evalueze influențele pe care le exercită asupra consumatorului grupurile cum sunt familia, prietenii și societatea, în general.

Studiul comportamentului consumatorului se face în două etape. Este necesară, în primul rând, investigarea preferințelor indivizilor, respectiv modul în care ei preferă un produs turistic și nu altul. În al doilea rând, dispunând de resurse limitate, consumatorul va căuta să maximizeze utilitatea achiziției în funcție de bugetul său disponibil. Combinația preferințelor cu constrângerile bugetare determină alegerea pe care o va face consumatorul.

Comportamentul de consum al produselor și serviciilor turistice s-a modificat sensibil de la un deceniu la altul ca urmare a evoluției influenței diferiților factori, cum ar fi [Cătoiu, Teodorescu, 2004, pp. 25]:

▪ creșterea veniturilor și a disponibilităților consumatorilor de a cheltui pentru turism;

▪ creșterea duratei timpului liber; ▪ stabilirea concediilor de către marea majoritate a instituțiilor

publice și a societăților comerciale în lunile de vară; ▪ modificarea stilului de viață; ▪ creșterea gradului de urbanism, de poluare și stres; ▪ creșterea nivelului de educație a turiștilor și a experienței lor în a

călători.

4. Criterii de clasificare a turiștilor În marketingul turistic sunt frecvente următoarele criterii de

clasificare: vârsta, motivația, comportamentul turistic, stilul de viață, veniturile alocate pentru turism şi naționalitatea. Astfel, criteriile de segmentare folosite în turism sunt [Lupu, Nica, 2010, pp. 5-12]:

▪ criterii sociologice: vârstă, sex, origine, religie, poziție socială, profesie, stare civilă, venit, nivel cultural;

▪ criterii de comportament turistic (obiceiuri de călătorie): felul şi destinația voiajului, motivul voiajului/scopul vizitei, gradul de fidelitate față de o anumită destinație turistică, numărul şi tipul regiunilor vizitate, durata sejurului, structura cheltuielilor, perioada călătoriei, forma de cazare


139

aleasă, mijlocul de transport folosit, forma de turism practicată, formele de petrecere a timpului liber al turiştilor la locul de sejur etc.

În urma cercetărilor de piață au fost identificate următoarele categorii de turiști [Coita, Nedelea, 2008, pp. 88-91]:

▪ turistul sedentar-retras: motivațiile sale principale sunt primare – mare, soare, plajă. Nivelul veniturilor sale este redus și, ca urmare, în timpul voiajului se va caza în structuri de primire turistică de categorie mijlocie, dar care să asigure o anumită categorie de confort și servicii. Pe parcursul sejurului urmărește să-și păstreze obiceiurile. Acordă importanță suvenirurilor ca dovadă a efectuării voiajului. Experiența ieșirii sale temporare din mediul vieții cotidiene nu-i afectează major inerția, spiritul de conservare.

▪ turistul sedentar-mobil: combină turismul de odihnă cu cel de descoperire. Are un nivel al veniturilor mediu sau ridicat și vârste cuprinse între 30 și 50 de ani. Pe timpul sejurului caută să practice sporturi diverse. În timpul voiajului este interesat de contactul cu populația locală și de vizitarea obiectivelor culturale.

▪ turistul itinerant: caută, în primul rând, evadarea culturală și socială. Aparține unei elite cu venituri ridicate care îi permit să călătorească. Acest segment de piață se împarte în două categorii de vârstă, cu comportament diferit: cei între 30 și 70 de ani, care preferă turismul în grupuri organizate, și cei între 20 si 50 de ani care practică turismul în mod individual sau în grupuri mici. Acești turiști utilizează mijloace de transport rapide și vizitează tot ceea ce este subliniat în ghidurile turistice. Iubesc fotografia, activitățile folclorice și suvenirurile exotice. Durata voiajului lor este de două până la trei săptămâni, însă această clientelă este puțin numeroasă.

▪ turistul nomad: caută contactul direct cu natura și populația locală, are un nivel de pregătire ridicat (uneori ca autodidact). De obicei este tânăr, dar regăsim în acest segment de piață turistică toate categoriile de vârstă. Motivațiile specifice variază în funcție de turist: evadarea din cotidian și aventura, voiajul cu scop religios, artistic sau artizanal. Avem de-a face cu turiști individuali sau în grupuri mici cărora le plac improvizațiile culinare și folclorul autentic.


140

Figura 1. Categorii de turişti

Americanul Plog a identificat două dimensiuni psihologice în funcție

de care turiștii pot fi diferențiați în turiști psihocentrici și turiști alocentrici. Astfel, turiștii psihocentrici au preocupări mai ales în ceea ce privește propria persoană, fiind temători în legătură cu lumea exterioară, considerând că nu o pot controla, în timp ce turiștii alocentrici sunt curioși și foarte preocupați de lumea exterioară, mai degrabă independenți; aceștia caută experiențe și destinații noi.

Aceste caracteristici fac ca turiștii psihocentrici să aibă următorul comportament:

▪ caută produse turistice standardizate, călătorii programate și organizate în întregime, preferând cele care oferă condiții asemănătoare condițiilor lor de acasă;

▪ sunt adepții rezervărilor din timp; ▪ nu sunt foarte activi, preferând odihna sedentare; ▪ nu le plac activitățile curente, comune, cele acceptate de marea

majoritate a oamenilor; ▪ preferă să meargă cu mașina spre destinațiile turistice; ▪ le plac destinațiile accesibile și oamenii din aceeași cultură, fiind

neîncrezători și distanți față de cei care nu sunt ca ei. Turiștii alocentrici: ▪ sunt aventuroși și preferă experiențele turistice noi; ▪ acceptă condiții modeste în ceea ce privește cazarea; ▪ le plac oamenii din alte culturi, fiind foarte atrași de diversitate. Dintr-o altă perspectivă, doi americani, Nickerson și Ellis au

combinat dimensiunile alocentric-psihocentric cu caracteristicile individuale introvertit și extrovertit [Nickerson, Ellis, 1998, pp. 26-31].


141

Introvertiții sunt tăcuți, rezervați, atenți, se bazează, mai ales, pe cunoștințele lor, nu doresc să întâlnească alți oameni, sunt studioși, înceți sau nu se grăbesc și au câțiva prieteni speciali alături de care călătoresc. La polul opus, extrovertiții sunt foarte mari amatori de distracție, nu sunt foarte preocupați de siguranța lor, sunt spontani, le place să se întâlnească cu alți oameni, sunt capabili să stabilească ușor relații cu străini, se simt foarte bine în grup.

Din combinarea acestor două dimensiuni: psihocentrici-alocentrici și introvertiți-extrovertiți, alți autori au identificat alte patru categorii sugestive de turiști: exploratorul, aventurosul, ghidatul și grupatul [Jackson et al., 2001, pp. 177-184].

Figura 2. Categorii de turiști rezultate în urma combinării dimensiunilor psihocentrici-alocentrici și introvertiți-extrovertiți

Exploratorul este flexibil, prospector, are un scop difuz, se

organizează de unul singur, este exclusivist, incontrolabil și evită mulțimile; este destul de tăcut în grup, își stabilește singur programul, se cazează la gazde cunoscute și păstrează discreția asupra destinațiilor.

Aventurosul este spontan, întreprinzător, inovativ și curios cultural, călătorește cu prietenii, dar și cu turișii necunoscuți; adoră să întâlnească oameni noi, nu călătorește organizat, desfășoară activități opționale, nu se înscrie în programele prestabilite ci mai degrabă născocește el activități interesante și evită plictiseala prin explorarea diferitelor culturi, destinații și locuri.

Ghidatul este predispus la izolare, îi place să fie singur ori într-un grup discret. Uneori călătorește numai cu soțul/soția sau cu un prieten special și vrea ca totul să fie aranjat pentru a evita neplăcerile, neînțelegerile sau cheltuielile suplimentare. Vizitează de mai multe ori


142

destinațiile sale favorite, vrea să uite problemele cotidiene și să se relaxeze în destinații luxoase, care oferă condiții pe măsură.

Grupatul este genul de turist care călătorește în grup cu prietenii sau ia parte la grupuri organizate de alții cu oameni pe care nu îi cunoștea înainte. Acesta frecventează locurile și activitățile care îi atrag pe turiști, participă la mai multe activități, inclusiv evenimente sportive și parcuri tematice, deci este o persoană destul de activă care caută locurile aglomerate și acțiunea.

5. Factori care influențează comportamentul turiștilor Motivele care declanşează dorința de a călători s-au diversificat în

contextul evoluției factorilor: economici, sociali, conjuncturali, implicit datorită extinderii influenței factorilor de stres generați de turism [Ispas, 2010, pp. 17-35]. Turistul mileniului trei, în contextul procesului de globalizare aşteaptă ca produsul turistic să îndeplinească criterii de siguranță, standardizare, securitate, conținut ecologic, autenticitate şi specificitate. Prestatorilor şi intermediarilor de servicii turistice le revine sarcina de a identifica coordonatele comportamentului de consum ale turiştilor pentru a răspunde la cel mai înalt nivel preferințelor.

În actualele condiții, comportamentul turistului este determinat de o multitudine de variabile de natură economică, psihologică, socială și culturală. Aceste variabile sunt grupate în următoarele trei clase:

▪ factori personali; ▪ factori sociali; ▪ factori situaționali sau conjuncturali. În Tabelul 1 pot fi vizualizate aspectele corespunzătoare fiecărei

categorii de factori enumerați mai sus. Tabelul 1. Factori de influență comportamentul consumatorului Factori personali Factori sociali Factori situaționali

Nevoile și motivațiile Percepțiile Atitudinile Personalitatea turistului Imaginea despre sine Stilul de viață Ciclul de viață familială

Familia Clasa socială Liderii de opinie

Ambianța fizică Ambianța socială Timpul Starea de spirit


143

Factorii personali sunt cei mai importanți și determină apariția unei nevoi specifice în raport cu produsul turistic şi care declanşează un anumit comportament de consum. Aceștia sunt de factură psihologică, educațională, culturală, de statut și de dezvoltare personală [Marder, 2002, p. 67]. Identificarea, cunoaşterea şi evaluarea acestor nevoi determină adaptarea permanentă a ofertei turistice sub aspectul concepției şi a punerii în aplicare. Un produs poate satisface concomitent mai multe combinații din următoarele nevoi prezentate în cele ce urmează, ele fiind armonios concepute şi asistate pe tot parcursul lor de personal ultraspecializat, respectiv motivații ca: nostalgie, romantism, fantezie, cunoaştere, aventură, agrement, relaxare, sănătate, spiritualitate etc.

▪ nevoile și motivațiile: există două tipuri de motivații ale unui individ: motivații conștiente (pe care individul le recunoaște și le poate exprima) și motivații inconștiente (care pot fi identificate prin tehnici psihologice de investigare, cum ar fi tehnicile proiective sau interviurile în profunzime) [Prodan, 2008, p. 59]. Pot fi creați factori motivatori pentru diferite categorii de persoane: cele pasionate de activități în aer liber, cele pasionate de sport, de distracție, de cultură, cele care se axează mai mult pe evenimentele familiale sau pe vacanțele în familie.

▪ percepțiile: în general, percepția asupra unui obiectiv sau destinații turistice este dată de interacțiunea între stimulii specifici obiectivului (forme, colorit, ambianță sonoră) și factorii care țin de personalitatea clientului. Așadar, doi turiști pot percepe în mod diferit una și aceeași destinație turistică. Mai mult, un individ nu realizează aproape niciodată o percepție completă, obiectivă, a realității, deoarece numărul de stimuli pe care îi poate percepe și capacitatea de memorare a acestora sunt limitate. Un alt aspect important cu privire la percepții se referă la stabilitatea și durabilitatea acestora: odată ce o persoană are o anumită percepție asupra unui obiect, această percepție este foarte dificil de schimbat. De asemenea, percepțiile sunt de multe ori alterate de o serie de prejudecăți (și ele foarte greu de înlăturat: individul nu vede toate aspectele realității, ci numai ceea ce vrea el să vadă).

▪ atitudinile: atitudinea este predispoziția unei persoane de a răspunde într-o manieră favorabilă sau nefavorabilă la o ofertă sau la un serviciu turistic. Ea are în final implicații foarte puternice asupra poziției pe


144

piață a produselor turistice. Atitudinea presupune trei aspect [Prutianu, Munteanu, 1998, p. 330]:

▫ un aspect cognitiv (cât de bine cunoaște clientul o anumită destinație turistică);

▫ un aspect afectiv (cât de mult îi place această destinație); ▫ un aspect comportamental, care decurge din celelalte două și

care ne indică tendința sau dispoziția clientului de a merge în concediu în destinația respectivă.

Cea mai utilizată metodă de evaluare a atitudinilor turiștilor este cea propusă de Fishbein și Rosenberg. Fiecare produs turistic analizat (poate fi vorba de o destinație, un prestatar turistic, un produs forfetar, un serviciu etc.) este descris printr-un set de caracteristici (maxim 20-25), utilizându-se în general studii de tip focus-grup. Apoi în cursul unei alte anchete, se cere respondenților să atribuie o notă fiecărui produs, pentru fiecare caracteristică în parte.

▪ personalitatea turistului: este formată din ansamblul caracteristicilor, convingerilor, sentimentelor și obiceiurilor care definesc o persoană și o deosebesc de celelalte. Una din cele mai cunoscute tipologii ale turiștilor, în funcție de personalitate, este cea creată de Plog în anul 1987. Plog a descris următoarele opt segmente de turiști:

▫ încrezătorii - sunt interesați de experiențe unice și neobișnuite;

▫ aventuroșii - adoră să exploreze mereu noi locuri și să încerce noi activități;

▫ iubitorii de plăcere - caută luxul și confortul în orice călătorie; ▫ impasibilii - iau deciziile repede, fără planificare; ▫ planificatorii - pregătesc călătoria în detaliu cu mult timp

înainte de a pleca; ▫ masculinii - care caută în permanență activitățile în aer liber; ▫ intelectualii - sunt interesați de istorie și cultură; ▫ socialii - caută să se apropie de oameni în timpul călătoriei.

▪ imaginea despre sine: este strâns legată de personalitate și se referă nu atât la trăsăturile reale ale unui individ, cât la percepția pe care el dorește să o transmită altora. De exemplu, o persoană care dorește să pară bogată (chiar dacă în realitate situația este diferită) va cheltui bani mulți pe


145

servicii de lux, mai ales atunci când este în prezența altora, iar un individ care dorește să pară sportiv va profita de orice moment propice pentru a demonstra altora condiția sa fizică.

▪ stilul de viață: este un sistem de descriere a unui individ plecând de la centrele sale de interes, de la ideile, opiniile și acțiunile sale, respectiv de la modelele de consum pe care le adoptă. Cel mai cunoscut model de descriere a stilurilor de viață este cel codificat AIO (atitudini, interese, opinii). În noțiunea de stil de viață sunt cuprinși, de fapt, o mare parte din factorii de comportament.

În anul 1989, Institutul Gallup a fost angajat de American Express Travel pentru a realiza un studiu al cărui scop era clasificarea turiștilor în funcție de stilul lor de viață. În urma studiului au fost identificate următoarele categorii de turiști:

▫ aventuroșii, independenți și cu multă încredere în ei înșiși. Practică turismul pentru a descoperi destinații, oameni sau culturi noi. Au, în general, un nivel de educație ridicat și sunt tineri (majoritatea au vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani).

▫ alintații sunt persoane bogate, dispuse să plătească pentru confort și lux. Călătoresc foarte mult, în această privință fiind întrecuți doar de aventuroși.

▫ temătorii percep călătoriile ca având un grad de stres ridicat și nu prea au încredere în capacitatea lor de a lua decizii bune. Adesea le este frică să zboare. Au un nivel de educație mai redus și sunt, în general, femei cu vârsta de peste 50 de ani.

▫ visătorii sunt atrași de ideea de a călători. Persoanele din această categorie au venit și educație modeste și sunt, de regulă, femei în vârstă.

▫ economisitorii consideră turismul ca fiind doar un mijloc de relaxare. Nu prea sunt dispuși să plătească mult pentru servicii turistice specializate, chiar dacă și-ar permite acest lucru. Sunt, în general, bărbați cu venit și educație medii, destul de vârstnici.

Există, de asemenea, o serie de factori externi care generează nevoia de a călători şi de a alege un anumit produs turistic: moda, dorința de exclusivitate materializată în forme de turism de lux; menținerea unei anumite imagini sociale şi a unui statut, concretizată prin frecventarea


146

acelor locuri în care sunt prezenți lideri şi personalități din domeniul de referință a clientului; precum şi extinderea formelor de turism incentiv, ca mijloc de recompensare şi motivare a personalului.

Factorii sociali sunt reprezentați de familie, clasă socială și liderii de opinie.

▪ familia: atât familia din care provine individul, cât și familia pe care el o întemeiază sunt medii în care se transmit foarte ușor opiniile și atitudinile (favorabile sau nefavorabile) cu privire la turism și călătorii, la diferitele forme de turism sau destinații turistice. Familia de proveniență este interesată, în principal, sub aspectul orientărilor pe care le imprimă individului (spre sedentarism sau mișcare, spre risc sau siguranță), iar cea de-a doua familie prin prisma influențelor pe care le au membrii familiei unii asupra altora în deciziile cu privire la vacanțe și călătorii. Un element care afectează într-o mare măsură comportamentul consumatorului de turism este ciclul de viață al familiei. Tabelul următor prezintă în mod sintetic preferințele referitoare la turism în funcție de etapa din ciclul de viață. Tabelul 2. Preferințe referitoare la comportamentul turistic în funcție de etapa din

ciclul de viață FAZA CICLULUI DE VIAȚĂ FAMILIALĂ

COMPORTAMENT

Copil Preferă stațiunile montane sau de pe litoral unde există posibilități de joacă.

Adolescent Preferă stațiunile cu viață de noapte, călătoriile în grup.

Celibatar Preferințe îndreptate spre aventură, cunoaștere, experiențe noi.

Cuplu fără copii Preferă, cel mai adesea, vacanțele scurte, din cauza restricțiilor de timp.

Cuplu tânăr cu copii sub 6 ani

Caută destinații potrivite pentru petrecerea vacanței în familie; copiii au mare influență asupra părinților.

Cuplu tânăr cu copii școlari

La fel ca în etapa anterioară; în plus, copiii caută tot mai mult independența.

Cuplu matur cu copii la liceu sau facultate

Copiii își petrec adesea vacanțele în alte locuri decât părinții.

Cuplu matur fără copii

Dispus să ia vacanțe mai lungi, cu activități variate (timpul nu mai reprezintă o problemă).

Pensionar căsătorit sau singur

Preferă vacanțele pasive.


147

▪ clasa socială: un turist care aparține unei clase superioare va dedica o parte însemnată din timpul său călătoriilor și turismului; acest gen de turist călătorește cel mai adesea din plăcere sau din motive de afaceri, singur ori cu familia, folosește vehicule de lux, dispune de case de vacanță particulare sau apelează la serviciile hotelurilor de lux, solicită o mare varietate de servicii auxiliare etc. La polul opus, turistul care aparține unei clase medii sau inferioare acordă turismului o parte redusă din timpul său, călătorește deseori în grup, pentru a beneficia de reduceri de tarife, utilizează mijloacele de transport în comun, solicită cazare și masă de calitate relativ modestă, preferă călătoriile în interiorul țării.

▪ liderii de opinie: sunt persoane care exercită o influență puternică asupra grupului din care fac parte. Un lider de opinie îi poate apropia sau îndepărta pe membrii grupului de un produs sau o marcă, prin atitudinea pe care le-o imprimă față de aceasta. Liderul ar putea fi stimulat într-un fel sau altul să achiziționeze un serviciu (de exemplu, i se oferă un tarif preferențial la hotel sau o excursie gratuită), urmând apoi ca el să transmită grupului informații pozitive despre firma turistică, convingându-i astfel și pe alții să apeleze la oferta sa.

Factorii situaționali sau conjuncturali se referă la ambianța fizică și cea situațională, la timp și la starea de spirit a turistului.

▪ ambianța fizică: este vorba aici atât de ambianța de la locul de achiziție al produsul turistic (iluminat, temperatură, design, colorit, ambianță sonoră etc.), cât și de cea care definește produsul turistic (climatul, starea vremii, posibilitățile de acces, frumusețea și varietatea peisajului, atmosfera de la localurile de agrement etc.). Ambianța de la agenția de turism influențează într-o măsură mai mare sau mai mică decizia de cumpărare, iar de ambianța de pe parcursul călătoriei depinde satisfacția sau insatisfacția turistului.

▪ ambianța situațională: comportamentul turistului depinde în foarte mare măsură de circumstanța în care se află și de persoanele care sunt de față în momentul luării deciziei de cumpărare sau pe parcursul sejurului sau voiajului. De exemplu, un bărbat se va comporta într-un anumit mod atunci când călătorește cu soția și copiii și într-un alt fel atunci când este însoțit de prieteni; o persoană se va comporta într-un mod diferit


148

atunci când vizitează un muzeu de artă față de situația în care vizitează un parc de distracții etc.

▪ timpul: în primul rând, este vorba de timpul pe care îl are la dispoziție turistul pentru adoptarea deciziei de cumpărare. Cu cât acest timp este mai mare, cu atât potențialul turist va acorda o atenție mai mare detaliilor. În al doilea rând, este vorba de durata sejurului sau voiajului. Dacă acesta este mare, atunci și exigențele turistului privind confortul vor fi mai mari. În al treilea rând, timpul disponibil între momentul achiziției și momentul plății poate influența decizia de cumpărare; aceasta este, în general, mai ușoară atunci când turistul are posibilitatea de a face un credit (mai ales în cazul sejururilor foarte scumpe).

▪ starea de spirit sau dispoziția psihică a turistului dintr-un anumit moment este un alt factor conjunctural care afectează comportamentul. Un client obosit sau prost dispus este mult mai greu de mulțumit decât unul aflat într-o dispoziție psihică bună. Persoanele care iau contact direct cu clienții (de exemplu, recepționerul de la hotel sau însoțitorul grupului de turiști) ar trebui să aibă priceperea de a sesiza starea de spirit a fiecăruia și de a acționa în mod corespunzător.

6. Adaptarea ofertei la tipologia turistică Sosirile vizitatorilor străini în România în 2013 au fost de 8018,6 mii,

în creștere cu 1.0% față de anul 2012. Mijloacele de transport rutier au fost cele mai utilizate de vizitatorii străini pentru călătoriile către România (77.9% din număr total de sosiri); restul călătoriilor au fost efectuate cu mijloace de transport aerian (16.8%) feroviar (2.9%) și naval (2.4%).

Cei mai mulți turiști s-au înregistrat din țări ale Uniunii Europene, după cum putem observa din următorul tabel:

Tabelul 3. Sosirile vizitatorilor străini în România U.E. 7.526.169 Alte țări din Europa

Ungaria 1.442.567 Republica Moldova 995.118

Bulgaria 1.135.567 Ucraina 793.612

Germania 448.344 Turcia 254.699

Italia 332.355

Polonia 299.724 Africa 24.751

Austria 199.641 Asia 240.902

Franța 135.668 Australia, Oceania, Noua Zeelandă 17.232

Slovenia 99.807


149

Cehia 89.891

Grecia 76.039

Sursa:INSSE:http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/publicatii%20statistice%20operative/Seria%20turism%20in%20anul%202013.pdf (adaptare)

În tabelul de mai sus am luat în considerare doar primele 10 țări după numărul de turiști străini veniți în România, din Uniunea Europeană. Așadar, cei mai mulți turiști care vizitează România sunt ungari, bulgari, moldoveni, ucrainieni, nemți, italieni, polonezi, austrieci, francezi, sloveni, cehi, greci.

În funcție de preferințele acestora și de obiceiurile lor de consum, structurile de primire turistice cu funcțiune de cazare trebuie să-și adapteze oferta de servicii turistice pentru a satisface nevoile tuturor categoriilor de turiști, luând ca reper tipologiile turistice prezentare anterior.

Turiștii din Ungaria preferă vizitele în Transilvania și în regiunile locuite de maghiari, mănăstirile din Bucovina și zona Maramureșului. Punctele de atracție care devin tot mai interesante pentru acești turiști sunt Delta Dunării și litoralul, circuitele culturale și naturale, turismul de aventură, turismul rural și agroturismul, precum și drumețiile în Carpați.

Turiștii bulgari optează aproximativ pentru aceleași zone turistice, alegând, de cele mai multe ori, regiuni care îmbină turismul rural cu cel cultural.

Turiștii germani călătoresc pentru relaxare, reîncărcarea cu energie, distanțarea de stres și rutină, sport, aventură, cultură. Atunci când își planifică o vacanță, aceștia țin cont, în primul rând, de calitatea cazării, apoi de atractivitatea zonei și de prețul călătoriei. Aceștia pun accentul pe excursiile locale, posibilitățile de agreement, ospitalitate, respectiv mâncare și băutură bună.

Turiștii francezi doresc produse simple care să faciliteze călătoriile, prețuri rezonabile, personalizarea și valorizarea serviciului și, cel mai important, produse autentice. Aceștia doresc să fie implicați activ în activitatea turistică și aleg destinații turistice frumoase, naturale, adică destinațiile rurale.

Turiștii italieni preferă localitățile de mici dimensiuni situate departe de haosul marilor orașe. Aceștia vor să redescopere ariile rurale, accentul fiind pus pe zonele în care se practică agroturismul (italienii adoră


150

produsele tradiționale naturale). Practic, și turiștii italieni optează pentru vacanțele care îmbină culturalul cu turismul rural. Și pentru aceștia, calitatea unei vacanțe este dată, în primul rând, de calitatea structurii de primire, dar și de politețea și amabilitatea lucrătorilor din turism.

Turiștii austrieci doresc un preț bun raportat la servicii; preferă concediile în mediul natural, dorind să interacționeze cu locuitorii zonelor tradiționale.

Turiștii moldoveni călătoresc în România, în special, din motive de agrement, accentul fiind pus pe o ofertă diversificată de servicii oferite pe parcursul sejurului.

Toate categoriile de turiști străini care vizitează România doresc să se familiarizeze cu obiceiurile, tradițiile, elementele de etnografie și folclor prezente în diferite zone rurale. Treptat, se observă o preferință tot mai accentuată de a alege structurile de primire cu funcțiune de cazare turistică din mediul rural.

În ceea ce privește sosirile în structurile de primire cu funcțiune de cazare turistică în anul 2013, situația se prezintă astfel: Tabelul 4. Sosirile în structurile de primire turistică cu funcțiune de cazare turistică

în anul 2013 Turiști Total Cabane

turistice Pensiuni turistice

Pensiuni agroturistice

Sate de vacanță

Români 6.203.997 89.125 581.348 452.062 5.439

Străini 1.714.528 5.302 62.595 36.507 371


În tabelul de mai sus, numărul total de turiști include și persoanele care s-au cazat în alte structuri de primire decât cele luate în considerare în tabel, adică hoteluri, hosteluri, moteluri etc. practic, în tabel au fost incluse doar structurile de cazare ce pot fi găsite în mediile rurale: cabane turistice, pensiuni turistice, pensiuni agroturistice și în cadrul satelor de vacanță. Numărul turiștilor străini care au ales aceste mijloace de cazare poate părea mic comparativ cu numărul total de turiști, însă acest aspect este explicat prin faptul că nu toți turiștii străini au ca scop al vizitei în România petrecerea vacanței, ci poate viza turismul de afaceri. De asemenea, unele destinații rurale sunt incluse în excursii de o zi, ceea ce nu necesită petrecerea nopții într-o structură de primire cu funcțiune de cazare.


151

În ceea ce privește înnoptările în structurile de primire turistică cu funcțiune de cazare turistică, situația este prezentată în tabelul următor:

Tabelul 5. Înnoptările în structurile de primire turistică cu funcțiune de cazare turistică în anul 2013

Turiști Total Cabane turistice

Pensiuni turistice


Sate de vacanță

Români 15.830.616 153.838 1.032.699 881.513 16.780

Străini 3.471.152 11.324 142.132 83.295 853


Astfel, constatăm că durata medie a sejurului (calculată prin raportarea numărului de înnoptări la numărul de turiști) este de aproximativ 2-3 nopți pentru fiecare structură de cazare în parte. Acest număr se potrivește perfect cu un week-end petrecut de turiști – atât români, cât și străini – într-o destinație rurală, timpul fiind suficient pentru cunoașterea tradițiilor zonei respective, familiarizarea cu elemente ce țin de cultura locală și practicarea unor diverse activități de agrement, testarea produselor tradiționale din destinația respectivă etc. Se observă o oarecare preferință pentru pensiunile turistice și agroturistice, prin faptul că turistul contribuie activ la desfășurarea activității pensiunii respective (ajută la treburile gospodărești, este învățat cum să lucreze pământul, cum să aibă grijă de animale, cum să gătească anumite produse tradiționale românești – aspecte cu care unii turiști străini nu sunt familiarizați și pe care le apreciază).

7. Concluzii La momentul actual, luând în considerare procesul de globalizare,

turistul dorește ca un produs turistic să îndeplinească criteriile de siguranță, standardizare, securitate și care reunește, în același timp, elemente de autenticitate și specificitate.

Astfel, comportamentul turiștilor este determinat de un ansamblu de variabile de natură economică, psihologică, socială și culturală. Cele mai solicitate produse turistice de către turiștii străini care au ales să viziteze România vizau o îmbinare a turismului rural cu cel cultural. Practic, turiștii doresc să se relaxeze într-un cadru natural, departe de stresul marilor orașe și, în același timp, vor să descopere atât elemente tradiționale, de


152

etnografie și folclor din destinația respectivă, cât și aspecte ce țin de cultura zonei. În aceste condiții, putem constata că accentul în cadrul unei vacanțe nu este pus doar pe relaxare, ci și pe îmbogățirea culturală a turistului, implicarea acestuia în diferite activități specifice destinației turistice respective.

În acest sens, structurile de cazare din mediul rural trebuie să-și diversifice oferta de servicii în următoarele direcții:

▪ personalizarea serviciilor: ținând cont de preferințele fiecărei categorii de turiști, luând ca reper naționalitatea acestora, obiceiurile de călătorie, preferințele în ceea ce privește agrementul etc.

▪ diversificarea posibilităților de agrement pentru a acoperi o gamă cât mai largă de opțiuni dintre care turișii să aleagă.

▪ asigurarea tuturor condițiilor pentru desfășurarea serviciilor de agreement (transport spre anumite destinații, posibilitatea de a lua masa în cazul în care serviciile de agrement nu sunt în apropiere de pensiunea turistică, posibilitatea achiziționării de suveniruri sau produse tradiționale specifice destinației etc.).

Turismul rural este privit ca o modalitate de conservare a calităților naturale și umane ale unei destinații; combinat cu turismul cultural, acesta contribuie atât la educarea, cât și la creșterea calității vieții pentru cei care practică aceste forme de turism.

Bibliografie 1. Cătoiu, I.; Teodorescu N., Comportamentul consumatorului, ediția a

II-a revăzută și adăugită, Uranus, București, 2004 2. Coita, D. C., Nedelea, A., Comportamentul turiştilor şi naționalitatea

– criterii de clasificare a turiştilor şi de segmentare a pieței turistice, Management & Marketing, 2008, http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/25.pdf, pp. 88-91

3. Glăvan, V., Turism rural, agrotourism, turism durabil, ecoturism, Editura Economică, București, 2003

4. Ispas, A., Economia Turismului, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2010


153

5. Jackson, M.; White, G.; Gronn-White, M., Developing a Tourist Personality Typology, National Research Conference, University of Canberra, Cauthe, 2001, pp. 177-184

6. Lupu, N.; Nica, A. M., 2010, The avatars of hotels clasification systems, Journal of Tourism, 10, 2010, 5-12

7. Nickerson, N.; Ellis, G., Traveller type and activation theory: A comparison of two models, Journal of Travel Research, 1999, pp. 26-31

8. Marder, E., Comportamentul consumatorilor, Teora, București, 2002 9. Pakurar, M.; Olah I., Definition of rural tourism and its

characteristics in the northern great plain regions, Analele Universității din Oradea, Fascicula: Ecotoxicologie, zootehnie și tehnologie de industrie alimentară, vol. VII, 2008, pp. 777-782

10. Prodan, A., Managementul resurselor umane, Princeps Edit, Iași, 2008

11. Prutianu, Ș.; Munteanu, C., 1998, Inteligența marketing plus, Polirom, Iași, 1998

12. Soare, I.; Zugravu, A.; Costachie S., Rural Tourism in Romania – Evolution and discontinuities, Journal of Tourism, 12, 2012, pp.66-71

13. INSSE:http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/publicatii%20statistice%20operative/Seria%20turism%20in%20anul%202013.pdf

14. TRM Europe - Travel Reservation Management – Comportamentul turiștilor, http://www.trm-europe.ro/2010/06/comportamentul-turistilor/

15. http://www.infotravelungaria.ro/stiri-turism.html 16. http://www.orizonturiculturale.ro/ro_evenimente_Art-

Tourism.html 17. http://www.wisegeek.com/what-is-rural-tourism.htm

http://www.wisegeek.com/what-is-rural-tourism.htm

155

3.2. TOURIST VILLAGE: A BRAND FOR ROMANIAN RURAL TOURISM

SATUL TURISTIC, O MARCĂ PENTRU TURISMUL RURAL ROMÂNESC

Vasile GLĂVAN1

Virgil NICULA2

Abstract Tourist village, by definition, means the value tourist “branded” of the

ethnographic and folk traditions, popular trades and architecture, folklore, occupations and habits ancient, gastronomy, folk manifestations, museums institutions etc., which represents spiritual and material heritage of the Romanian people. Natural ambience, natural and cultural-historical tourist attractions, accessibility and facilities of accommodation, meal service, ethnographic dimension of the area etc., increases the tourist potential meanings.

But Romanian tourist village is not a “product” of series, but also bears that original, undiscovered and surprise, in relation to specific rural locality, so that tourism supply is genuine, original, diverse and personalized, avoiding uniformity and monotony of tourism.

Key words: tourist brand, promotion, tourist village, rural tourism JEL: L83, Q26, Q56, Q57

1. Satul turistic. Consideraţii generale

Satul cu funcţia turistică cunoscut sub denumirea de ”sat turistic” a apărut în Franţa, încă din anii ’50 (1954), fiind considerat, la vremea aceea, cea mai originală formă de turism din a doua jumătate a secolului XX. Apariţia sa corespunde cerinţei de a găsi alternativa la ”turismul urban” pentru petrecerea unei vacanţe într-un mediu natural cât mai curat şi liniștit, la nişte costuri mai reduse.

Tipurile şi caracteristicile unor asemenea aşezări diferă de la o ţară la alta, în funcţie de condiţiile geografice şi sociale, de tradişii şi preferinţe (motivaţii), de valenţele istorico-culturale.

1 Prof. univ. dr., Facultatea de Geografie, Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti,

[email protected] 2 Conf. univ. dr., Facultatea de Științe Economice, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu,

[email protected]

Vasile GLĂVAN, Virgil NICULA

156

În prezent, satele turistice şi ofertele turistice (produsele) rurale ale acestora, îmbracă diferite forme, de la ”vacanţă în gospodăria ţărănească” în Germania, la ”sate turistice” şi ”sate staţiuni de odihnă” în Austria, la ”sate (centre) unicate” în Bulgaria sau ferme variate ca specific şi conţinut etc. şi au o răspândire largă în Europa, devenind o destinaţie turistică importantă [Comen T., 2010].

În România, ”satul turistic” s-a lansat, provizoriu, încă din 1972, prin OMT 297/13.04.1972, când au fost identificate, analizate şi selectate 56 de sate din 118 localităţi rurale. Prin OMT 744/16.07.1973, s-au declarat, experimental, 11 localităţi ca ”sate turistice – pilot”, şi anume: Lereşti şi Rucăr (jud. Argeş), Fundata şi Şirnea (jud. Braşov), Răşinari (jud. Sibiu), Tismana (jud. Gorj), Vaideeni (jud. Vâlcea), Hălmagiu (jud. Arad), Bogdan Vodă (jud. Maramureş), Vatra Moldoviţei (jud. Suceava) şi Murighiol (jud. Tulcea). Din simpla enumerare a acestor așezări, rezultă că alegerea lor a fost dictată de dorința ca ele să reprezinte principalele zone etnografice ale țării. Prin ordinul Ministerului Turismului, la care se face referire mai sus, s-a aprobat cadrul organizatoric, de funcționare și îndrumare a activității turistice și de promovare în turism a satului turistic; cu alte cuvinte, au fost create premisele dezvoltării oficiale a turismului rural și agroturismului în România.

În anii ’70, programele culturale și folclorice, îndeosebi ”Nuntă în Carpați” (la Bogdan-Vodă și Lerești), au fost bine primite pe piața externă. De aceea, ”satul turistic” a fost conceput ca o destinație pentru turismul internațional dar, prin Decretul 225/1974, s-a interzis cazarea turiștilor străini în locuințele gospodarilor, astfel că inițiativa a devenit nefuncțională.

Printr-o derogare a Cancelariei C.C. Al P.C.R. din 1974, au fost incluse în circuitele culturale și folclorice al ONT Carpați-București satele Lerești, Rucăr, Sibiel, Crișan și Murighiol, în care s-au realizat, sporadic, anumite programe turistice și cu care touroperatorii ONT Carpați-București aveau deja contracte încheiate cu parteneri externi.

Deși au mai fost anumite inițiative în anii 1980-1982, 1994-1995, 2000-2001, iar turismul rural și agroturismul au cunoscut o creștere importantă după anii ’93 și până în prezent, nu s-a elaborat un act normativ care să reglementeze organizarea, funcționarea, și promovarea unor

Tourist village: a brand for Romanian rural tourism

157

așezări rurale ca ”sate turistice”, deci ca ”produse turistice” de marcă pentru turismul românesc.

2. Spațiul rural ca destinație turistică Spațiul rural dispune de un cadru geografic pitoresc și nepoluat, cu

un potențial turistic destul de complex ca structură și cu un pronunțat specific regional și național, alcătuit din resurse și atracții naturale (munți, dealuri, ape etc.), o zestre etnografică și folclorică reprezentative, ocupații tradiționale, monumente istorice și de artă, evenimente culturale și sportive de prestigiu.

În Austria, spre exemplu, este cunoscut Tyrolul prin pitorescul așezărilor umane, tezaurul etnofolcloric, monumentele istorice și arhitectonice, Valea Zillertal fiind considerată celebră prin bogăția folclorului și măreția serbărilor populare organizate în prima duminică a lunii mai. În Slovacia, se remarcă Valea Hron și regiunea Spiš cu peisaje variate, sate cu atracții culturale, etnografie și folclor, arhitectură populară bine conservate. Sunt recunoscute, de asemenea, satele turistice franceze din Munții Jura, din Masivul Central Francez sau Podișul Limousine, cu farmecul peisajelor, tradițiile etnofolclorice, ocupațiile agricole, formele de cazare la fermieri, posibilitățile de practicare a turismului rural. Aceste exemplificări pot continua cu țări din Europa, Asia, Africa etc. (Glăvan V., 2006).

Potențialul turistic al satului românesc este deosebit de complex, cuprinzând în alcătuirea sa componente naturale și cultural-istorice de mare varietate și atractivitate turistică.

Cadrul pitoresc din ariile montane, de deal și deltă din România este, cu unele excepții, lipsit de surse de poluare. Aceste areale dețin resurse și atracții turistice dintre cele mai variate, care permit realizarea în spațiul rural a unor oferte turistice larg diversificate și personalizate, satisfăcând o paletă largă de motivații turistice. Se impun, astfel, aspectele peisagistice, elementele floristice și faunistice (inclusiv cinegetice și piscicole), formele de relief de mare atractivitate, râurile și lacurile, factorii naturali de cură (ape minerale, nămoluri terapeutice, saline, bioclimat etc.), unele rezervații naturale, parcuri naturale etc., toate generând o multitudine de posibilități de loisir și de practicare a agroturismului.


158

Alături de cadrul natural, spațiul rural românesc beneficiază și de un potențial etnografic și folcloric de mare originalitate și autenticitate. Această zestre materială și spirituală reprezentată prin valori arhitecturale populare, instalații și tehnici populare, meșteșuguri tradiționale, folclor și obiceiuri ancestrale, sărbători populare etc., se completează cu numeroase monumente istorice și de artă, vestigii arheologice, muzee, care amplifică inestimabilul tezaur cultural-istoric al satului românesc.

De milenii, s-au perpetuat tradițiile populare, obiceiurile, folclorul, arta populară, transmise până la creatorii populari contemporani, care duc mai departe ingeniozitatea și acuratețea artei populare.

Acest tezaur etno-folcloric se păstrează nealterat în mai toate satele românești, dar cu precădere în cele din zona de munte și de deal, acolo unde tentaculele emancipării contemporane au pătruns într-un ritm mai lent. De aceea, se impune ca satul să rămână și pe mai departe păstrătorul autenticului românesc.

Acest potențial turistic de mare complexitate, varietate și autenticitate se poate valorifica fie prin programe turistice culturale și tematice itinerante, fie prin sejururi vacanțiere sau la sfârșit de săptămână, incluse în turismul rural și agroturism, care se desfășoară în așezări rurale care pot căpăta și funcție turistică.

3. Satul turistic și tradițiile etnofolclorice Pentru a avea o funcție turistică, o așezare rurală trebuie să

îndeplinească anumite cerințe legate de configurația cadrului natural și calitatea acestuia, prezența și dezvoltarea tradițiilor etnofolclorice și istorice, de prezența altor resurse turistice, ca și de accesibilitatea și poziția geografică.

În identificarea așezărilor rurale ca ”sate turistice”, stau la bază trei criterii și anume: prezența și valoarea tradițiilor etnofolclorice, cadrul geografic ce constituie ambientul activității de turism și, uneori resurse turistice, precum și posibilitățile socio-economice.

Tradițiile etno-folclorice, prin varietatea și specificitatea acestora, reprezintă criteriul de bază în conturarea satelor turistice.

Creația populară românească, în multiplele domenii ale artei și folclorului, a cunoscut o largă răspândire și expresie artistică, cu trăsături


159

de autenticitate, originalitate și, totodată, unitate în varietatea formelor de exprimare.

Acest patrimoniu etnografic și folcloric bogat, variat și cu note de specificitate, îl găsim în zilele noastre în peste cele 50 de zone și arii etnografice din România.

O simplă enumerare a acestora evidențiază originalitatea creației populare maramureșene, oșene, bucovinene, bănățene, vrâncene, muscelene, vâlcene, sibiene etc.

Bogăția și diversitatea arhitecturii populare românești, măiestria, talentul și arta prelucrării meșteșugite a lemnului, sunt materializate în casele și porțile maramureșene, casele cu pridvor din Gorj și Vâlcea, în culele oltenești, casele cu poduri înalte și cu ”ochi de aerisire” din Transilvania și Banat, casele cu ocol întărit cu piatră sau lemn, sau în specificul caselor bucovinene, lipovenești, satele – crâng din Țara Moților etc.

Satele maramureșene, cele din ținuturile codrene și din Țara moților sunt binecunoscute prin bisericile din lemn, cu arhitectura gotică populară de mare originalitate.

De altfel, arhitectura populară și arta prelucrării lemnului sunt bine păstrate în muzeele etnografice pavilionare în aer liber din multe sate: muzeele arhitecturii gorjene de la Curtișoara, vâlcene de la Bujoreni, cele de la Bran (jud. Brașov), Galda de Jos (jud. Alba), Rășinari (jud. Sibiu), iar case cu ocol întărit cu piatră sau lemn ca o mică cetate, se află în Banat, Țara Almăjului, Țara Vrancei, Mărginimea Sibiului, Bran etc.

Instalații tehnice țărănești, ca ansambluri tradiționale rurale, se întâlnesc în multe sate din ariile etnografice Bran-Moeciu, Țara Almăjului, Gorj, Vâlcea, Valea Gurghiului etc.

Arta sculptării de porți masive cu un bogat repertoriu decorativ se poate urmări în prezent în ariile etnografice gorjene, maramureșene, harghitene etc., cu sate reprezentativer și pentru alte creații populare (Arcani, Runcu, Polovragi, Corund, Mara, Bogdan-Vodă etc.).

Arta decorării obiectelor prin crestare (linguri de lemn, furculițe, lingurare, furci de tors, fluirere, piese de mobilier) este specifică ariilor etnografice vâlcene, gorjene, așezărilor din Țara Hațegului, Țara Moților,


160

Beiuș, Valea Gurghiului, comuna Horea, iar pentru mobilier pictat se remarcă zona Covasna.

Arta încondeierii ouălor are tradiție îndelungată și este larg răspândită în țară, satele din Bucovina (Ciocănești), din Mărginimea Sibiului sau cele din Maramureș, Harghita, din zona Muscel-Rucăr, fiind recunoscute pentru acest mețteșug artistic pe plan național și chiar peste hotare.

Ceramica populară, creație cu o îndelungată tradiție, este bine cunoscută în lumea întreagă, prin piesele ceramice realizate în tehnici și decorații variate, în funcție de aria etnografică de unde provin. Se remarcă centrele de ceramică neagră de la Marginea (Bucovina) și Poiana Deleni (Iași), centrele cu ceramică nesmălțuită (Biniș – Banat, Sisești și Noapteș - Mehedinți), ceramică smălțuită (Săliște, Dănești, Corund – Harghita și îndeosebi Horezu și Vlădești – Vâlcea, Oboga și Româna – Dolj). Târgurile-concurs ale olarilor rețin, de asemenea, atenția turiștilor (”Cocoșul de Hurez”).

Prelucrarea artistică a pietrei, metalului, cornului, osului sau confecționarea măștilor populare sunt alte meșteșuguri specifice satelor românești în ariile etnofolclorice Vrancea, Iași, Neamț, Bihor, Harghita etc.

Arta textilelor și a portului popular, larg răspândită în țară, își mai păstrează tradițiile în satele din Oaș, Maramureș, Mărginimea Sibiului, Pădurenii Hunedoarei, Vrancea, Năsăud, Gorj, Vâlcea etc. Se mai lucrează și azi covoarele oltenești, maramureșene, bănățene, moldovenești, secuiești etc. și alte țesături de interior precum lăicere, cergi, ștergare, fețe de masă, toate acestea fiind obiecte de interes îndeosebi pentru turiștii străini.

Datinile și obiceiurile străvechi, manifestările culturale, sunt admirate și azi în Maramureș, Bucovina, Oltenia, Vrancea, Banat etc. cu ocazia sărbătorilor de iarnă sau celor tradiționale religioase, dar și cu prilejul târgurilor sau iarmaroacelor ce se mai desfășoară, local, în satele românești.

Zestrea etnofolclorică a satului românesc este întregită de numeroasele monumente istorice și de artă, vestigii arheologice, ruine de cetăți antice și medievale, biserici și mânăstiri care întregesc patrimoniul cultural-istoric al spațiului rural și care completează oferta turistică a acestuia.


161

4. Satul turistic și cadrul geografic Cadrul natural, prin componetele sale, constituie atât ambientul

activității de turism, cât și resursa pentru completarea ofertei turistice a satului turistic. Se înscriu astfel, peisajele pitorești și nepoluate, condițiile de climă și bioclimatul de cruțare, sedativ-indiferent și ușor tonic-stimulator pentru organism, aero-helioterapia în ariile deluroase și montane joase, ariile protejate, oglinzile de apă (pentru pescuit sportiv, sporturi nautice și extreme), domeniile schiabile (sporturi de iarnă), apele minerale (cură balneară), fondul cinegetic etc.

Activitățile economice din zonele etnografice contribuie la diversificarea ofertei turistice rurale prin aportul crescătoriilor de cai (echitație), al livezilor de pomi și podgoriilor renumite (culegerea și degustări de fructe și vin), pisciculturii, silviculturii (fructe de pădure), ocupațiilor tradiționale ale locuitorilor, care prezintă interes pentru turiștii străini, participativi uneori (olărit, artizanat, păstorit etc.).

5. Satul turistic românesc Satul turistic întrunește un sumum de condiții naturale pitorești și

nepoluate, de alte resurse turistice (balneare, arii protejate, domenii schiabile, peșteri etc.), de tradiții etnografice și folclorice, monumente de artă, vestigii istorice etc., ce reprezintă atracția turistică propriu-zisă. La acestea se adaugă gospodăriile țărănești amenajate ca pensiuni turistice și agroturistice accesibilitatea, infrastructura și dotările tehnico-edilitare, comerciale și sociale, care formează facilitățile pentru turism.

Așezările rurale românești mai păstrează încă, în bună măsură, ocupațiile, datinile și obiceiurile străvechi, un bogat și variat folclor, artefacte populare autentice și o gastronomie variată și originală, elemente care capătă o conotație specifică fiecărei zone sau arii etnofolclorice (Nicula V. și colab., 2012).

Așadar, ”satul turistic românesc”, prin definiție rteprezintă valoarea turistică de ”marcă” a tradițiilor etnofolclorice specifice marilor zone etnografice ale țării, exprimate prin meșteșuguri și arhitectură populară, folclor, ocupații și obiceiuri străvechi, artizanat, gastronomie, manifestări folclorice, instituții muzeale și culturale etc., ce reprezintă zestrea materială și spirituală a poporului român și se poate defini ca ”sat


162

etnofolcloric”românesc. Se identifică astfel, satul turistic maramureșean, bucovinean, vrâncean, brănean, vâlcean, gorjan, bănățean, sibian etc.

Unele sate etnofolclorice pot să fie și de creație artistică și artizanală, unde turiștii, sub îndrumarea unor meșteri populari, se pot iniția în arta și tehnica populară, ca pictura icoanelor pe sticlă (Nicula), sculptura și prelucrarea lemnului (Bucovina, Maramureș), ceramică (Marginea-Bucovina), cusături și țesături populare (Săpânța, Vadu Izei și Dragomirești-Maramureș, Marga-Banat, Vaideeni-Vâlcea).

Cadrul natural și socio-economic favorabil le conferă unor sate turistice și funcții: peisagistice și climatice (Fundata, Șirnea, Moeciu, Rucăr, Soveja); pescărești și de interes vânătoresc (Murighiol, Crișan, Jurilovca-Tulcea, Botiza-Maramureș, Ciocănești-Bucovina etc.); vitipomicole (Recaș și Giarmata-Banat, Agapia-Neamț, Lerești- Muscelele Argeșului, Cotnari, Niculițel-Tulcea, Jidvei-Târnave etc.); pastorale (Jina, Gura Râului și Rășinari-Mărginimea Sibiului, Vaideeni-Vâlcea, Polovragi, Baia de Fier-Gorj, Huta Certeze-Oaș); pentru practicarea sporturilor nautice (Murighiol și Crișan-Tulcea, Borșa, Broșteni, Fărcașa și Poiana Teiului-Neamț, Dubova, Șvinița-Defileul Dunării) și a sporturilor de iarnă (Bran, Cavnic-Maramureș, Arieșeni-Țara Moților, Gura Râului-Mărginimea Sibiului); de cură balneară (Săcelu-Gorj, Bala-Mehedinți, Oglinzi-Neamț, Rodbav-Târnave, Bazna-Podișul Hârtibaciu etc.).

6. „Satul turistic românesc” – produs turistic rural ”Satul turistic românesc” redă specificitatea și originalitatea

spirituală locală dintr-o zonă etnografică a țării și de aceea trebuie să fie promovat ca un ”produs turistic” rural global al acestuia.

”Satul turistic românesc” ca produs turistic rural global este alcătuit din mai multe ”subproduse turistice”, însumând serviciile de cazare și gastronomie, artefactele artizanale, manifestările folclorice etc. care, toate se înscriu în tradiția etnografică a zonei și satului respectiv, dar îmbracă forme variate și personalizate de exprimare, în raport cu creativitatea și harul artistului, cu profesionalismul și ospitalitatea gospodarului. Această ofertă se completează cu altele complementare precum cele de cură balneară, sporturi, ecoturism, degustări de vinuri și fructe, produse


163

gastronomice specifice (pescărești, vânătorești, cules de fructe de pădure, pastorale), echitație etc.

De aceea, ”satul turistic românesc” nu se prezintă ca un ”produs turistic” de serie, ci poartă amprenta ”originalului, ineditului și surprizei”, în funcție de specificul etnografic al localității rurale, astfel că oferta turistică este autentică, diversă și personalizată, evitându-se uniformitatea și monotonia turismului rural.

7. Promovarea în turism a satului turistic În România, promovarea turismului rural se realizează de către

ANTREC și asociațiile turistice locale sau familiale prin pliante, articole sau inserții în cataloage și reviste, ca ”Vacanță la țară”. În cataloage se promovează pensiunea turistică sau agroturistică (și județul) ca o entitate, ruptă de specificul așezării rurale și zonei etnofolclorice circumscrisă acesteia.

De aceea, este mai corect ca în cataloage sau pliante să se includă ”satul turistic” și zona etnofolclorică în care se înscrie, alături de pensiunea turistică sau agroturistică. Acest lucru este benefic din două motive: mai întâi că se promovează, încă o dată, tradițiile etnofolclorice, care reprezintă zestrea materială și spirituală a poporului nostru, iar în al doilea rând județul, ca unitate administrativă, poate să dispară cândva, dar realitatea etnografică va dăinui mult timp și va contribui la promovarea imaginii de marcă a României și a turismului rural.

În acest scop, aducem câteva argumente și anume: ▪ se reduce posibilitatea de standardizare a ofertei turistice rurale în

detrimentul specificității etnofolclorice; ▪ existența în unele țări UE a tendinței de căutare a unei ”identități

turistice regionale”, de a personaliza produsele turistice proprii, în raport cu alte produse regionale similare;

▪ succesul pe piața externă, în anii ’70, al programelor folclorice promovate de către touroperatorul principal de atunci, ONT Carpați-București, în zonele etnografice ale țării, subliniindu-se în program, pentru turiști, specificitatea etnofolclorică a acestora,; programul turistic ”Nuntă în Carpați” s-a derulat și după 1974, în satele Bogdan-Vodă (Maramureș), Sibiel (Mărginimea Sibiului) și Lerești (Muscelele Argeșului), ultimele două


164

sate fiind exceptate de la Decretul 225/1974, cu privire la cazarea turiștilor străini la particulari;

▪ încă din anul 1992, programul ”Opération Villages Roumains” a promovat proiecte de organizare și dezvoltare în domeniul turismului rural în zone-pilot, care reprezintă entități etnografice de certă valoare turistică, și anume: Bucovina, Maramureș, Țara Moților și Bran-Moeciu;

▪ câștigarea concursului ”Satul cultural al României” organizat de Asociația Cele mai frumoase sate din România (AFSRO de către satul Ciocănești (Bucovina), renumit pentru arta prelucrării lemnului și încondeierii ouălor, ahitectura și decorația caselor, organizator, printre altele, al Festivalului ouălor încondeiate și deținătorul Muzeului Național al Ouălor.

▪ sugestiv pentru tema pusă în discuție este și programul cultural și turistic ”Satul cultural al României”, pentru anul 2014, cu obiective ca: promovarea culturii și artei populare românești și europene, a artei gastronomice, a produselor tradiționale din România, a agroturismului și ecoturismului (detalii în Jurnalul Național, martie 2014).

8. Concluzii Pentru promovarea satului turistic românesc, trebuie incluse în

publicitate: zona etnofolclorică și satul turistic, cu o descriere sumară pentru autentificarea specificului etnofolcloric al teritoriului României, apoi județul și pensiunea turistică sau agroturistică pentru localizare, iar în final, oferta turistică pentru personalizarea acesteia în contextul turistic rural. Aducem câteva sugestii pentru denumirea ”satului turistic etnofolcloric”: satul turistic oșenesc, maramureșean, bucovinean, nemțean, vrâncean, muscelean, vâlcean, gorjean, bănățean, sibian, crișan, târnăvean, secuiesc, șvăbesc, săsesc, maghiar, sârbesc, lipovean etc. Fiecare dintre aceste sate turistice poartă amprenta originalității și autenticității, iar împreună formează mozaicul etnofolcloric românesc.

Bibliografie 1. Comen, T., Turism rural. Ghid de bună practică pentru proprietarii

de pensiuni, Institute for Integrated Rural Tourism, Vermont, SUA, 2010


165

2. Glăvan, V., Turismul în România, Editura Economică, Bucureşti, 2006

3. Nicula, V.; Spânu, S.; Ciortea, G., Ghidul ecopensiunii agroturistice, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2012

167

3.3. AGRITOURISM: FROM THEORY TO PRACTICE. A HUGE LONG TERM POTENTIAL FOR SUSTAINABLE AGRICULTURE

DEVELOPMENT OF ROMANIA

AGROTURISMUL – DE LA TEORIE LA PRACTICĂ. UN URIAŞ POTENŢIAL DE DEZVOLTARE DURABILĂ A ROMÂNIEI PE TERMEN LUNG (I)

Iuliana ANTONIE1 Traian MANOLE2

Abstract The economic development of a nation beyond the stage of emerging economy

implies a consistency and a discipline of strategic objectives in the context of increasingly dramatic and complexity of globalization and of the deep transformations of the environment. In the context of Community Agricultural Policy (CAP) to which Romania is a party and that the customer tries the implementation of coherent policies on sustainable development of the agricultural sector-development management requires a complex ecosystem based approach. Unfortunately between theory and practice, there is still a strong and serious gap, a disruption to the political decision to support the efforts of specialists and experts, constant on domain and social productive forces (particularly farmers, investors in the agricultural economy and food goods manufacturers) as well as the perception of the importance of existing resources and to exploit their divisions.

The present paper attempts, in a manner succinct as possible to build an important direction of development of social and material capital in the agricultural sector due to the huge untapped potential of Romania and taking into account, at the same time trends of European and world level of development and the protection of natural capital.

Key words: agritourism, ecosystem services, sustainable agricultural development JEL: Q1, Q56, Q57

1. Introducere

Lucrarea este publicată în cadrul proiectului „Zona montană – leagănul spaţiului rural românesc”, cofinanţat printr-un grant din partea Elveţiei, prin intermediul contribuţiei elveţiene pentru Uniunea Europeană extinsă. 1 Biolog, dr., şef de lucrări, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu,

[email protected] 2 Biolog, cercet. şt. pr. III dr., Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor,

Bucureşti, [email protected]

Iuliana ANTONIE, Traian MANOLE

168

Importanţa sau valoarea sistemelor ecologice care formează structura funcţională a capitalului natural (CN), împreună cu resursele şi serviciile pe care acestea le produc sau le îndeplinesc, este percepută diferit de către diferite discipline, concepţii filozofice sau prin prisma multitudinilor de concepte culturale [Goulder et al., 1997; De Groot et al., 2002; Garrod et al., 1999; Sen, 1987; Callicot, 1994].

În diferite perioade istorice ale societăţii umane şi în particular pe parcursul perioadei dezvoltării industriale, popoarele şi statele din diferite zone ale lumii, popoarele sărace sau bogate, ţările în curs de dezvoltare sau cele dezvoltate, au folosit procedee şi mijloace diferite de management al dezvoltării economice şi sociale, respectiv al resurselor naturale. Toate acestea, fără excepţie, au condus nu numai la îmbunătăţirea calităţii vieţii sau cel puţin la satisfacerea nevoilor fundamentale ale unei mari părţi a efectivului populaţiilor umane, ci şi la erodarea şi deteriorarea temeliei sistemelor socio-economice, atât din punct de vedere structural şi funcţional, cât şi al calităţii resurselor generate [Vădineanu, 2004].

Acest fapt indică cu precădere că, indiferent de mijloacele şi practicile manageriale şi de condiţiile în care acestea au fost folosite (de la condiţii de subdezvoltare economică, existente şi azi în multe zone ale lumii, acces limitat la sursele de capital financiar şi tehnologii performante, nivel scăzut de educaţie şi instrucţie, până la condiţii de dezvoltare avansată bazată pe educaţie, instrucţie şi dezvoltare tehnologică), dezvoltarea tuturor ţărilor a avut un numitor comun, reprezentat de erodarea şi diminuarea capacităţii de susţinere a capitalului natural (CN). Capacitatea unui sistem ecologic de a răspunde factorilor de presiune externi şi interni (drivers) este cunoscută în ecologia sistemică sub numele de rezilienţă.

2. Situaţia agriculturii în ţările UE şi candidate Obiectivul dezvoltării durabile este de a crea şi a menţine

prosperitatea sistemelor sociale, economice şi ecologice. Aceste sisteme sunt strâns legate: umanitatea depinde de serviciile ecosistemelor pentru nevoia de securitate şi bunăstare. În plus, oamenii pot transforma ecosistemele în condiţii mai mult sau mai puţin de dorit. Omenirea beneficiază de multe servicii ecosistemice (cum ar fi apă curată şi aer,

Agritourism: from theory to practice

169

producţia de alimente, combustibil şi altele). Însă multe din acţiunile activităţilor umane pun ecosistemele în imposibilitatea de a furniza aceste servicii, cu consecinţe umane pe cât de neprevăzute, pe atât de dramatice uneori, generând vulnerabilitate şi insecuritate. Aceste schimbări negative reprezintă tocmai acea pierdere de elasticitate sau plasticitate a ecosistemelor naturale numită rezilienţă. Noi descoperiri au fost înregistrate în ultimii zece ani despre rolul esenţial al rezilienţei în dezvoltarea prosperă a societăţii. Un număr mare de studii de caz au arătat legătura strânsă dintre capacitatea de adaptare, diversitatea şi durabilitatea sistemelor social-ecologice şi dezvoltare. În această lucrare oferim o sinteză de date şi direcţii strategice de dezvoltare agricolă, în contextul de teorii emergente ale sistemelor complexe caracterizate de incertitudine şi surpriză. Capacitatea de adaptare, pentru sistemele socio-ecologice, este legată de:

a) amplitudinea şoc pe care sistemul o poate absorbi şi menţine într-un anumit moment;

b) gradul în care sistemul este capabil de auto-organizare; c) gradul în care sistemul poate adopta o capacitate de învăţare şi

adaptare. Managementul utilizat în dezvoltare poate distruge sau are

capacitatea de a construi rezilienţă, în funcţie de modul în care sistemul socio-ecologic îşi poate organiza un răspuns la acţiunile de management. Sistemele socio-ecologice mai rezistente sunt capabile să absoarbă şocurile mai mari fără a suferi modificări fundamentale. Uneori, chiar atunci când transformările masive sunt inevitabile, sistemele reziliente conţin componentele necesare pentru reînnoirea şi reorganizarea structurii interioare şi a componentelor funcţionale. Cu alte cuvinte, ele pot să facă faţă, să se adapteze sau să se reorganizeze fără a-şi modifica funcţia de furnizare de servicii ecosistemice. Rezilienţa este întotdeauna asociată cu diversitatea de specii, cu posibilitatea existenţei activităţilor umane şi a opţiunilor economice, care susţin şi încurajează atât capacitatea de adaptare, cât şi pe cea de învăţare. În general, rezilienţa se menţine când acţiunea factorilor de presiune acţionează lent, cum ar fi acumularea de substanţe nutritive în sol, eterogenitatea ecosistemelor într-un peisaj agricol (lanscape) sau varietatea genotipurilor şi speciilor menţinute şi


170

conservate. Sistemele socio-ecologice sunt în continuă schimbare. De obicei se presupune că ecosistemele răspund la aceste modificări treptat, într-un mod linear, dar uneori există schimbări drastice. Schimbările de regim sunt cunoscute în multe ecosisteme şi ele pot fi costisitoare, dificil sau uneori imposibil de reversat. Deşi mecanismul schimbărilor ecologice presupune un regim de schimbări retroactive, este dificil să fie prezise în prealabil. Măsurătorile sau predicţiile pragurilor rezilienţei au de obicei un grad redus de precizie şi adesea aceste praguri ecologice oscilează rapid într-o perioadă anumită de timp.

Dezvoltarea agricolă durabilă impune, în noul context european, implementarea unui nou model de management, la fundamentarea căruia specialiştii români au avut o contribuţie de seamă, un model conceptual denumit management ecosistemic şi adaptiv (MEA).

Expansiunea sistemelor socio-economice, prin componenta lor cea mai dinamică, reprezentată de agrosisteme, cu scopul de a asigura securitatea populaţiilor umane aflate în creştere exponenţială, nu mai poate constitui o soluţie pe termen lung. Modelul de producţie agricolă intensivă dezvoltat până în prezent în România şi bazat, în esenţă, pe conversia combustibililor fosili în resurse de hrană pare să-şi fi atins limitele de performanţă. Astfel, posibilităţile de creştere a fluxului de materie şi energie pentru creşterea productivităţii au atins pragul maxim, iar continuarea deteriorării solurilor prin expansiunea sistemelor socio-economice a atins un prag critic, contribuind major la modificările climatice induse la nivel global. De asemenea, acumularea datoriei faţă de capitalul natural a atins un nivel critic, rata de creştere a producţiei agricole, de cca 1%, situându-se sub rata de creştere a efectivului populaţiei umane, de 1,7% [Vădineanu, 1999; 2004].

Tabelul 1. Situaţia agriculturii în ţările UE şi candidate

Ţara

Suprafaţa agricolă

Producţia agricolă

Angajarea în agricultură

Comerţul agroalimentar

Cheltuieli pentru

alimente

Mii ha % din supr. totală

Mild. euro

% din PIB

Mii pers.

% din total forţă muncă

% din total exp.

% din total imp.

% din venitul casnic

Bulgaria 6.164 55,5 0,9 12,8 769 23,4 18,8 8,0 54

Cehia 4.279 54,3 1,2 2,9 211 4,1 5,7 7,5 31

Estonia 1.450 32,1 0,3 8,0 74 9,2 15,7 15,6 30


171

Letonia 2.521 39,0 0,3 7,6 208 15,3 16,8 13,4 39

Lituania 3.151 48,5 0,5 10,2 398 24,0 13,1 17,1 52

Polonia 18.474 59,1 6,2 5,5 4.130 26,7 11,3 10,7 35

România 14.789 62,0 5,3 19,0 3.975 37,3 8,8 7,6 58

Slovacia 2.445 49,9 0,7 4,6 169 6,0 5,4 8,6 35

Slovenia 785 38,7 0,7 4,4 61 6,3 4,2 7,8 23

Ungaria 6.184 66,5 2,1 5,8 294 8,2 17,5 5,1 24

10 ţări candidate

60.242 55,9 18,1 6,8 10.293 - - - -

UE-15 135.260

41,8 117,5 1,7 7.514 5,1 7,4 9,6 18

Sursa: Vădineanu, 2004 (date din 1996)

3. Contextul socio-economic şi ecologic de dezvoltare a agroturismului în

România În lumina celor enunţate mai sus, totuşi peisajul agricol românesc

continuă să includă elemente durabile de conservare a sistemelor socio-ecologice, componenta biodiversităţii şi cea a unor structuri tradiţionale fiind esenţiale. Un procent de 62% din suprafaţa României este destinat producţiei agricole (în principal culturi vegetale şi păşunat), în care este ocupată cca 37% din forţa de muncă (Tabelul 1). Dezvoltarea intensivă şi exensivă a agriculturii după cel de-al doilea război mondial s-a bazat pe ferme sau „gospodării” de stat mari şi centralizate (IAS-uri) (60% din terenul arabil, cu suprafeţe între 5.000 şi 70.000 ha) şi pe mari cooperative de asemenea coordonate centralizat (CAP-uri), cu suprafeţe între 3.000 şi 20.000 ha (Fig. 1).

Aceste forme de agricultură au fost rezultatul aplicării unei strategii greşite care a neglijat costurile materiale şi de energie ridicate, calitatea produselor agricole, precum şi efectele asupra capitalului natural (bunurile şi serviciile generate de către ecosisteme). Reorganizarea agriculturii după alte modele compatibile cu cerinţele dezvoltării durabile este strâns legată de reconsiderarea atât a semnificaţiei, cât şi a procedeelor de calcul ale unor indicatori sintetici de eficienţă economică a căror apreciere eronată a condus la lipsa generală de eficienţă a producţiei agricole de la colectivizare şi până în 1989.


172

Figura 1. Organizarea suprafeţei agricole în România după 1990

Structura spaţiului agricol românesc după 1990

Păşuni

23%

Fâneţe

10%

Livezi

2%

Vii şi pepiniere

viticole

2%

Teren arabil

63%

4. Politica agricolă comunitară (PAC), instrument de orientare a practicilor

manageriale agricole la nivel naţional După o serie de restructurări şi reforme, PAC, fundamentată în

1962, cuprinde un set nou de măsuri de reformă (Agenda 2000) generate în urma analizei critice a unor premise nefavorabile de dezvoltare, care au generat un impact negativ asupra sectorului economic agricol european, precum:

▪ vulnerabilitatea agriculturii europene la impactul schimbărilor climatice şi degradarea mediului înconjurător;

▪ criza economică şi efectele acesteia, care sunt adevărate provocări pentru orice economie (creşterea şomajului, diminuarea accesului la credite, constrângerile bugetare etc);

▪ aşteptările din ce în ce mai mari ale consumatorilor în ceea ce priveşte calitatea alimentelor şi siguranţa acestora în raport cu preţul plătit, precum şi în ceea ce priveşte standardele de bunăstare a animalelor;

▪ îmbătrânirea populaţiei rurale şi abandonarea fermelor, practic depopularea rurală, în special în unele ţări estice aderente la UE;

▪ intensificarea preţurilor de piaţă şi de energetică globală; ▪ securitatea alimentară, în contextul unei creşteri previzibile a

populaţiei (de la 6 la 9 miliarde până în 2050) şi implicit a creşterii cererii pentru alimente, mai ales în ţările cu economii emergente, în situaţia unui mediu înconjurător din ce în ce mai sărac în resurse (sol, apă, energie).


173

5. Principalele orientări ale modelului European de agricultură (Agenda 2000 a Comisiei Agricole) aplicabile şi în strategia de dezvoltare MADR

Mobilul imediat al creşterii productivităţii muncii în sectorul agricol îl reprezintă valorificarea superioară a tuturor resurselor favorabile practicării agriculturii, ca parte a capitalului natural. Pentru România, care şi-a asumat importante obligaţii privind restructurarea agriculturii, conservarea biodiversităţii, controlul intrărilor de nutrienţi în Dunăre şi Marea Neagră şi contribuţia la menţinerea climatului global, o serie de astfel de programe orientate spre fundamentarea măsurilor de implementare a programelor naţionale de dezvoltare şi a directivelor europene abordează în mod direct sau indirect obiectivele dezvoltării durabile a agriculturii, promovând fie dezvoltarea şi aplicarea schemelor agro-ambientale la scara fermelor sau exploataţiilor agricole, fie dezvoltarea instrumentelor necesare managementului integrat şi adaptiv la scara complexelor de ecosisteme locale sau regionale (Fig. 2). Acest scenariu de creştere a veniturilor agricultorilor reprezintă o condiţie importantă a stabilităţii şi conservării zonelor rurale, a evitării supraaglomerării urbane. Deteriorarea biodiversităţii zonelor rurale, proces prezent, cu intensităţi diferite, în mai toate ţările, înseamnă nu numai o subvalorificare a resurselor interne ale unei economii, dar şi pierderea ireversibilă a unor tradiţii în muncă, a unor experienţe, a unor importante semne de identitate etno-culturală, iar prin aceasta, erodarea resurselor dezvoltării agriculturii multifuncţionale, inclusiv a agroturismului. O dată cu integrarea în Uniunea Europeană, factorii politici şi de decizie de la nivel central, precum şi utilizatorii şi administraţiile locale se află în faţa unei opţiuni fundamentale asupra evoluţiei agriculturii şi a rolului acesteia în dezvoltarea socio-economică din deceniilor viitoare.


174

Figura 2. Modelul european de dezvoltare agrară (Italia, Austria, Elveţia), incluzând forme de peisaj agricol pentru practicarea eco şi agroturismului

Sursa: Altieri, 2006

Modelul european de agricultură va da prioritate dezvoltării multifuncţionale a spaţiului rural, iar caracteristicile sale principale sunt:

▪ sector agricol competitive, care să evolueze fără subvenţii şi să facă faţă competiţiei de pe pieţele internaţionale;

▪ forme diverse de agricultură, bogate în practici tradiţionale, care să fie orientate către un nivel crescut de producţie, dar care să conserve diversitatea rurală, şi comunităţi rurale dinamice şi active prin generarea şi menţinerea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă;

▪ metode de producţie sănătoase şi care să protejeze mediul, capabile să asigure produse de calitate, în varietăţile cerute de populaţie;

▪ politică agricolă mai simplă, care să fixeze clar ce decizii trebuie luate în comun şi ce decizii rămân în competenţa statelor membre;

▪ politică agrară care stabileşte că investiţiile care se realizează sunt justificate nu numai de resursele regenerabile, ci şi de o gamă diversă de servicii (reglare, suport, agroturism, turism rural, ecoturism) pe care fermele multifuncţionale le pot furniza sistemelor socio-economice.


175

Multe din componentele de bază ale unui astfel de model corespund structurii spaţiului românesc, armonios integrat capitalului natural şi sunt uşor valorificabile în mod durabil. România a devenit recent, tocmai datorită acestor imense resurse, o piaţă atractivă pentru investitorii în agroturism şi ecoturism (vezi implicarea în Transilvania a familiei regale britanice), cu profituri solide pe termen lung. La nivelul întregii ţări există, putem spune, o infrastructură deja implementată în zonele cele mai favorabile pentru acest model de dezvoltare durabilă (Fig. 3).

Figura 3. Zonele de profitabilitate şi investiţii în activităţi de agroturism şi ecoturism existente la ora actuală în România

Sursa: www.agroturism.com

Afirmând că România dispune de un potenţial uriaş, nevalorificat în direcţia formelor de agricultură modernă, dar cu păstrarea elementelor entice tradiţionale de conservare a capitalului natural, putem evidenţia trei mari direcţii de dezvoltare a agroturismului prin ferme multifuncţionale:

▪ valorificarea potenţialui productiv, turistic şi recreativ al zonelor umede (lacuri naturale şi artificiale ca incinte piscicole şi de agreement, în strânsă legătură cu zonele terestre adiacente);

▪ valorificarea potenţialului agroturistic la nivelul fermelor din spaţiul rural prin asocierea sistemelor de agricultură ecologică cu sisteme zootehnice regionale;

http://www.agroturism.com/


176

▪ potenţarea, prin resurse provenite din agricultura ecologică, a infrastructurii de prelucrare pentru industria alimentară a produselor ecologice şi creşterea siguranţei alimentare.

Principalele probleme şi limite pentru dezvoltarea fermelor multifuncţionale în România ţin de situaţia actuală de dezorganizare, derivă şi fărâmiţare a exploatărilor agricole, de lipsa mijloacelor logistice, tehnice şi financiare, dar mai ales ţin de absenţei unei viziuni clare asupra cadrului, obiectivelor şi mijloacelor de punere în practică a agriculturii durabile, în speţă a modelului de ferme multifuncţionale, de limitele cunoaşterii capacităţii productive şi de suport a agrosistemelor şi a sistemelor naturale şi seminaturale asociate, de deficienţele în pregătirea resursei umane, de inerţia mentalităţilor şi intereselor principalilor actori, precum şi de limitele cadrului instituţional şi legislativ. Nu în ultimul rând, dezbaterea, adoptarea şi punerea în aplicare a unei strategii şi a unui program de dezvoltare sectorială a agriculturii şi industriei alimentare, organic integrate în strategia şi programul de dezvoltare durabilă a complexului socio-ecologic al României, trebuie să ia în considerare cu multă seriozitate nevoia unui suport financiar şi tehnic consistent pentru restructurarea spaţiului rural.

6. Concluzii Pentru această primă încercare de a sintetiza câteva elemente

conceptuale privind dezvoltarea agricolă durabilă a României şi valorificarea potenţialului de resurse naturale, putem formula câteva concluzii.

În context macroregional şi global, România dispune de condiţiile fundamentale pentru a reuşi în tranziţia totală (capital natural destul de bine conservat, pondere demografică redusă) dacă se evaluează cu acurateţe starea actuală a sistemelor socio-economice în complexitatea lor şi dacă se elaborează strategia şi planul-cadru de acţiune pe termen lung.

Programele de cercetare trebuie să investigheze cu precădere starea de suport (rezilienţă) şi sustenabilitatea complexelor socio-ecologice, productivitatea şi dinamica ecosistemelor agricole în raport cu capitalul natural.

Conservarea agrobiodiversităţii ca latură importantă a activităţii fermelor multifuncţionale trebuie focalizată asupra raportului şi


177

interacţiunilor dintre componentele transformate şi cele naturale şi seminaturale ale spaţiului rural prin recuperarea practicilor agricole tradiţionale.

Restructurarea la nivel regional şi local după principiile multifuncţionalităţii agroecosistemelor şi pentru promovarea intereselor populaţiei rurale şi asigurarea combaterii sărăciei şi promovarea securităţii sociale şi alimentare prin ecoturism şi agroturism.

Bibliografie 1. Altieri, M.; Ponti, L.; Nicholls, C., Managing pests through plant

diversification, Leisa magazine, 2006, pp. 9-11 2. Callicot, J. B., Earth’s insights: a multi cultural survey of ecological

ethics from mediterranean basin to the australian outback, University of California Press, 1994, pp. 15-25

3. De Groot, S. R.; Wilson, A. M.; Boumans, J. M. R., A typology for the classification, description and valuation of ecosystem functions, goods and services, Ecological economics, No. 41, 2002, pp. 393-408

4. Garrod, G.; Willis, G. K., Economic valuation of the environment: methods and case studies, Edward Elgar Publ. Eds., 1999, pp. 134-208

5. Goulder, L.; Kennedy, D., Valuing ecosystems services: philosophical bases and empirical methods, Nature’s Services: societal dependence on natural ecosystems, Island Press, 1997, pp. 56-89

6. Sen, A. K., On ethics and economics, Blackwell Eds., 1987, pp. 65-88 7. Vădineanu, A., 1999, Dezvoltarea durabilă: teorie şi practică, vol. I,

Univers, Bucureşti, 1999, pp. 121-147 8. Vădineanu, A., Managementul dezvoltării – o abordare

ecosistemică, Ars Docendi, 2004, pp. 344-365 9. http://ec.europa.eu/- 2000 Agenda 10. http://www.agroturism.com

http://www.agroturism.com/

179

3.4. RURAL TOURISM AND AGRITOURISM: FROM THEORY TO PRACTICE. SOCIO-ECONOMIC AND ECOLOGICAL

CONSEQUENCES

TURISM RURAL ȘI AGROTURISM, DE LA TEORIE LA PRACTICĂ. CONSECINȚE SOCIO-ECONOMICE ȘI ECOLOGICE

Virgil NICULA1

Vasile GLĂVAN2 Adriana VINȚEAN3

Abstract By definition, tourism uses for accommodation and meal service the rural

pensions and the agritouristic guesthouses and is to be carried out under the direct organization and management of the local population. Therefore, it is in the interests of the communities and local authorities’ organization and sustainable development of tourism, actions beneficial under socio-economic and ecological report.

Tourism development and improvement of chaotic, uncontrolled and without a systematization consistent, lead to excessive exploitation of tourism resources, to pollution and degradation of natural ecosystems, architectural and cultural traditions, on a certain social pressure on the communities.

Key words: rural tourism, agritourism, socio-economic and ecological impact JEL: L83, Q56, Q57, Q26

1. Considerații conceptuale

Experiența europeană evidențiază faptul că turismul rural cu componenta sa agroturism sunt bine definite ca organizare și promovare pe plan local, regional și național și se înscriou în politica generală a Uniunii Europene de amenajare și de dezvoltare a mediului rural și de sprijinire a populației din acest spațiu.

1 Conf. univ. dr., Facultatea de Științe Economice, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu,

[email protected] 2 Prof. univ. dr., Facultatea de Geografie, Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti,

[email protected] 3 Conf. univ. dr., Facultatea de Științe Economice, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu

Virgil NICULA, Vasile GLĂVAN, Adriana VINŢEAN

180

De asemenea, în activitatea turistică rurală sunt implicate autoritățile și comunitățile loxcale, alte asociații și firme sau persoane fizice, care concură la desfășurarea și promovarea acesteia.

Turismul rural și agroturismul ca activități economice și social-culturale trebuie să se înscrie în normele de protecție a mediului înconjurător natural și umanizat din spațiul rural, adică în dezvoltarea unui turism durabil din punct de vedere economic, social și ecologic.

Turismul rural include o paletă largă de motivații, activități, evenimente, sporturi și distracții, dar și modalități de cazare, toate desfășurându-se într-un mediu tipic rural. De fapt, prin apropierea de natură, și de mediul ambiant rural, mai puțin poluat, posibilitatea de cunoaștere a locurilor și oamenilor, cu preocupările lor, a identității etno-folclorice și gastronomice etc., turismul rural este un mod de integrare a turistului în comunitatea rurală respectivă pe timpul sejurului acestuia.

Încă din 1987, turismul rural a fost definit ca ”activitatea turistică organizată și condusă de populația locală (rurală) și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant natural și uman” (UE, H. Grolleau, 19870. Acest concept definește cu claritate esența turismului rural cu implicațiile sale economico-sociale și ecologice în spațiul rural local.

În ideea de susținere, încurajare și promovare a turismului rural local, a apărut și noțiunea de agroturism, legat de ferma și produsele oferite de fermier, ca un mijloc de dezvoltare rurală și totodată de satisfacere a unor motivații ale turiștilor pentru reîntoarcerea la natură și la adeziunea temporară la oamenii zonelor rurale, cu tradițiile și ocupațiile lor.

Turismul rural, ca formă de turism ce se desfășoară în mediul rural, valorifică resursele turistice locale (naturale, culturale și socio-economice), ca și dotările și echipamentele turistice existente și altele de interes general. Utilizează diverse spații de cazare ca hanuri și hoteluri rurale, adăposturi (gîtes), sate de vacanță, ferme și fereme tematice etc. și îmbracă forme variate de sejur și turism itinerant cultural, cu un spectru larg de motivații: odihnă și recreere, cultură, cunoaștere, religie, practicarea unor sporturi etc.

Cu toate acestea, turismul rural nu are întotdeauna o implicare directă în viața economico-socială a satului, deoarece spațiile spațiile de

Rural tourism and agritourism: from theory to practice

181

cazare amintite nu folosesc, de regulă, forța de muncă și produsele agroalimentare locale și nu respectă nici normele edilitare și de protejare a mediului ambiant.

Agroturismul, ca formă a turismului rural, reprezintă un mijloc de valorificare integrală a mediului rural, cu potențialul său agricol, uman, tehnico-economic și turistic, fiindcă utilizează, pentru cazare și servirea mesei, pensiunea agroturistică și produsele agroalimentare din gospodăria proprie.

2. Considerații practice - pensiune turistică sau pensiune agroturistică ? În spațiul rural, turismul rural și agroturismul au cunoscut o

dezvoltare mare, iar pensiunile turistice și – mai puțin – cele agroturistice au împânzit satele românești.

Până în anul 2000, în România exista – practic și statistic – o corelație între conceptele de turism rural și agroturism și cele ce desemnau pensiunile turistice rurale și pensiunile agroturistice, ceea ce avea un efect benefic atât la nivel local, sub raport economic, ecologic, de organizare a pațiului, pentru gospodar și comunitate, cât și pe plan național. După aceea, atât în reglementările privind clasificarea pensiunilor cât și în statistici, categoria de pensiune turistică rurală a dispărut, fiind înglobată la noțiunea de ”pensiune turistică” fără să se facă o distincție în raport cu spațiul unde este amplasată – urban sau rural. De aici și confuziile care se fac în definirea spațiilor de cazare din mediul rural, care sunt clar precizate în statele UE, cu implicații economice mari.

Așadar, în spațiul rural există ”pensiuni turistice”, care întrunesc și criterii urbane de omologare și au o capacitate de cazare de până la 15 camere; acestea pot fi asimilate (n.a.) cu vile, cabane sau hoteluri rurale, care nu au nimic în comun cu gospodăria țărănească.

Pensiunea agroturistică – cuprinsă ca atare în legislație și statistică – are o capacitate de cazare de până la 8 camere, ”oferă la masă preparate din produse naturale, preponderent din gospodăria proprie, gazdele se ocupă direct de primirea turiștilor și de programul acestora, pe tot parcursul sejurului..., ...în cadrul pensiunii se desfășoară cel puțin o activitate legată de agricultură, ..., iar turiștii au posibilitatea participării la activități gospodărești sau meșteșugărești” (Anexa 1.5. la Normele


182

metodologice, O.A.N.T. m 65/10.06.2012/M.O.F. partea I, nr. 353 bis/14.06.2013).

Pensiunea agroturistică exprimă trăsăturile caracteristice ale zonei etnofolclorice, oferă contact cu gazda, cu atmosfera tipică gospodăriei țărănești, aici turistul găsește arta și trdiția populară, animalele, ocupațiile și produsele agroalimentare proprii gospodăriei, specialitățile gastronomice specifice și alte forme de manifestare a ”ruralului”.

Cu alte cuvinte, pensiunea agroturistică răspunde dezideratelor agroturismului, adică satisfacerea unor motivații ale cererii pentru această formă de turism, ca și realizarea unor venituri suplimentare din turism pentru fermier (gospodar), în contextul protejării mediului și a resurselor turistice locale.

3. Date statistice Din informațiile primite de la ANTREC (2014), până în prezent sunt

omologate circa 5000 de pensiuni turistice în mediul rural din țara nostră. Din analiza datelor statistice oficiale, numărul pensiunilor

agroturistice la nivelul anului 2013 a fost de 1598; în perioada 2009-2013 s-a înregistrat o creștere cu 113,7%, iar al locurilor de cazare cu 145,45%, situație ce reiese și din datele înscrise în Tabelul 1.

Tabelul 1. Numărul pensiunilor agroturistice și indicatori turistici pentru acestea Indicatori/ani 2009 2010 2011 2012 2013 2013/2009


Nr. Turiști 1412 1354 1210 1350 1598 113,17%

Nr. Locuri 19763 20208 20683 23500 28775 145,45%

Sosiri turiști în pensiuni agroturistice

Turiști cazați

Total 325686 289923 360696 380630 488569 150,00

Români 306404 270246 336005 352805 452062 147,53

Străini 19282 19677 24691 27825 36507 189,29

Înnoptări

Total 637188 604606 741350 778417 991795 155,65

Români 600553 548014 680201 714209 900528 149,94

Străini 36635 56592 61149 64208 91267 249,12

Durata medie a sejurului – zile turist

Total 1,95 2,08 2,05 2,04 2,03

Români 1,96 2,02 2,05 2,02 2,00

Străini 1,90 2,87 2,47 2,47 2,50


183

Această neconcordanță între surse poate fi explicată prin aceea că, la omologare e posibil să nu se facă distincția între pensiunea agroturistică și cea turistică, dar în statistici apare diferențiat. Mai grav, uneori multe unități fac evaziune fiscală, în sensul că nu s-au înregistrat la primărie anual și deci nu plătesc taxele locale către stat.

Figura 1. Dinamica spațiilor de cazare în pensiunile agroturistice în perioada 2009-2013

Analiza circulației turistice în pensiunile agroturistice evidențiază,

de asemenea, o creștere semnificativă, în perioada 2009-2013. Astfel, numărul turiștilor cazați a crescut în anul 2013 cu 150% față de 2009, iar cel al turiștilor străini cu 189,29%.


184

Figura 2. Evoluția numărului de turiști cazați în pensiuni agroturistice în perioada 2009-2013 și structura acestora

Desigur, se păstrează ponderea mare a turiștilor români veniți în

pensiunile agroturistice (92-94%). Numărul nopțile de cazare a crescut în perioada analizată cu

155,65% pentru turiști în general și cu 249,12% în cazul turiștilor străini. Figura 3. Evoluția numărului de înnoptări ale turiștilor cazați în pensiuni

agroturistice în perioada 2009-2013 și structura acestora

Semnificativ este și indicatorul ”durata medie a sejurului” care se

înscrie într-un trend ascendent: de la 1,95 zile-turist în 2009, la 2,5 zile-


185

turist în 2013, în ceea ce privește turiștii străini. Aceasta înseamnă că produsul turistic rural este atractiv pentru turiști, dar și benefic pentru economia pensiunii agroturistice. Figura 4. Dinamica duratei medii a sejurului în pensiuni agroturistice în intervalul

2009-2013

Desigur, circulația turistică precum și capacitatea de cazare în

pensiunile turistice din mediul rural au valori mult mai mari, dar nu pot fi cuantificate din lipsa unor date statistice evidente și verificabile.

4. Turismul rural și comunitatea locală Agroturismul are cele mai mari implicații în valorificarea resurselor

turistice locale și în ridicarea nivelului de viață al locuitorilor (ca activitate complementară exploatației agricole), în dezvoltarea socio-economică a așezării rurale și a comunității, în general.

Sunt situații când investitorii din turismul rural (în pensiuni turistice) nu aparțin localității respectiveși nu folosesc resursele locale ca materiale de construcție, iar în exploatarea unităților de cazare nu utilizează forța de muncă și produsele alimentare locale. Autoritățile locale nu au un control asupra calității serviciilor și a normelor muncii și de conduită morală și economică sau a protejării mediului înconjurător. Toate aceste aspecte aduc prejudicii economico-sociale evidente pentru comunitate.


186

Asemenea ”implanturi” legate de ”lotizarea” terenurilor duce la o dezvoltare haotică a spațiului, ce scapă de sub coordonarea autorităților locale sub aspect arhitectural, nerespectându-se tradițiile etnografice ale zonei și nici salubrizarea dotărilor tehnico-edilitare, cu impact negativ asupra mediului înconjurător.

De regulă, investitorii din afara localității prezintă interes pentru ”exploatarea hotelieră” a pensiunii, a hotelului rural sau a vilei turistice, fiind mai puțin implicați de revigorarea și dezvoltarea etnofolclorică, a tradițiilor meșteșugărești, mai puțin conectați la viața socio-economică a satului.

De asemenea, se remarcă faptul că neimplicarea autorităților locale în organizarea și dezvoltarea turismului rural și agroturismului, ca și lipsa unor grupuri de inițiativă în sprijinirea dezvoltății și promovării ofertei agroturistice, aceste componente socio-economice fiind dezvoltate haotic și după principul ”totul pentru mine”. În aceste condiții, populația locală în calitate de actor al turismului local nu se implică în viața socio-economică a comunității.

Pe plan local, comunitatea, prin autoritatea sa administrativă, oferă facilitățile economice ale dezvoltării agroturismului, dar și organizatorii și proprietarii de unități turistice trebuie să facă mai mult pentru comunitate.

5. Turismul rural și mediul înconjurător Dezvoltarea turistică în spațiul rural este însoțită de daune aduse

mediului prin exploatarea excesivă a resurselor turistice, poluare, degradarea sau distrugerea ecosistemelor naturale și, uneori, a tradițiilor etnofolclorice. Apar în mediul rural construcții care desfigurează așezările (vile și hoteluri cu arhitectură neconformă zonei, în care materialele tradiționale de tipul lemn și piatră sunt înlocuite cu beton și sticlă), sistematizarea este anarhică sau prin presiune socială și culturală asupra comunităților locale.

Amenajările și echiparea turistică și sportivă în spațiul rural, în vederea dioversificării ofertei agroturistice, amenajarea de drumuri, dotările insalubre, lipsa gropilor de gunoi, sunt alți factori care contribuie la degradarea mrdiului, care diminuează atracția așezării rurale respective.


187

6. Concluzii Este în interesul comunităților și autorităților locale să armonizeze

politicile de turism rural cu cele de protejare a mediului înconjurător și a populației locale.

Bibliografie 1. Comen, T., Turism rural. Ghid de bună practică pentru proprietarii

de pensiuni, Institute For Integrated Rural Tourism, Vermont, SUA, 2010

2. Glăvan, V., Turismul în România, Editura Economică, Bucureşti, 2006

3. Nicula, V.; Spânu, S.; Ciortea, G., Ghidul ecopensiunii agroturistice, Editura Universității ”Lucian Blaga”, Sibiu, 2012

189

3.5. SUSTAINABLE INTERFERENCES FAVOURABLE TO ECOTOURISM DEVELOPMENT

INTERFERENŢE DURABILE FAVORABILE DEZVOLTĂRII ECOTURISMULUI

Vasile AVĂDĂNEI1

Lidia AVĂDĂNEI2 Camelia ŞTEFANACHE3

Doina DĂNILĂ4 Carmen NĂSTASE5

Lazăr LATU6

Abstract Ecotourism is the youngest and most dynamic area of tourism development at the

moment. Commercial solutions regard filling tourism packages with environmental attributes.

The paper aims to highlight the valences of ecotourism that addresses to health. In the authors’ vision, health must be separated from the medicine and regards a complex of behavioral activities, lifestyle and nutrition that ensures that functions and physiology are maintained within acceptable limits. A “health portion” concept is formulated that aggregates innovative elements and perspectives of economic recovery and that lead to growth solutions of added value within tourist packages.

Key words: ecotourism, health tourism, mountain bioresources, competitive economic model

JEL: O440

1 Inginer, cercet. asociat dr., Institutul Naţional de Cercetări Economice - Centrul Naţional

de Economie Montană; asistent, Centrul de Incubare Creativ Inovativ de Afaceri (CICIA) Roznov, jud. Neamţ; Forumul Montan din România - Filiala Neamţ, [email protected] 2 Inginer, cercet. dr., SC ICEFS SA Săvineşti; Forumul Montan din România - Filiala Neamţ,

[email protected] 3 Biolog, drd., Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi; cercet. junior, Institutul Naţional de Ştiinţe

Biologice - Centrul de Cercetări Biologice „Stejarul”, Piatra Neamţ, [email protected] 4 Biolog, cercet. senior dr., Institutul Naţional de Ştiinţe Biologice - Centrul de Cercetări

Biologice „Stejarul”, Piatra Neamţ, [email protected] 5 Prof. univ. dr. ec., Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, [email protected]

6 Cercet. asociat dr. ec., Institutul Naţional de Cercetări Economice - Centrul Naţional de

Economie Montană; Forumul Montan din România - Filiala Neamţ, [email protected]

V. AVĂDĂNEI, L. AVĂDĂNEI, C. ŞTEFANACHE, D. DĂNILĂ, C. NĂSTASE, L. LATU

190

1. Introducere Între conceptele mai recente privind dezvoltarea durabilă, se

descifrează tot mai multe atribute ale omenirii privind soluţiile de satisfacere a nevoilor din resurse care trebuie să fie accesibile şi generaţiilor viitoare. O bună parte din aceste nevoi trebuie redimensionate pentru a face accesibile o serie de resurse care aşteaptă să fie puse în valoare şi valorificate. Combinarea conceptelor de mobilităţi şi utilizarea valenţelor de mediu conduc la ecoturism şi subtilităţile sale. Aceste asocieri de idei conduc la dezvoltarea atributelor şi a impactului asupra sănătăţii.

Definiţia conceptului de ecoturism se referă la a călători într-o zonă naturală, implicând oameni, consum alimenar, protecţia mediului, şi la contribuţia în menţinerea mediului şi diversităţii speciilor prin reducerea la minimum a impactului vizitatorilor şi promovarea educaţiei turistice .

Considerăm necesar să punem în evidenţă aspecte esenţiale ale turismului montan, în care mediul înconjurător reprezintă una dintre cele mai importante resurse şi poate genera servicii de nişă pentru populaţie, în calitate de furnizori şi consumatori. Dorim să aducem în atenţie o combinare a atributelor ecologice cu cele de sănătate, care pot genera o diversificare a serviciilor turistice montane.

2. Convergenţa atributelor montane de durabilitate Dezvoltarea durabilă montană are câteva elemente particulare care

evidenţiază mecanisme şi moduri de exploatare a resurselor regenerabile, astfel încât sunt uşor de identificat şi de prezentat cu caracater exemplificativ.

2.1. Disponibilitate Sub aspectul disponibilităţii, în comparaţie cu zonele de şes şi

colinare, există câteva elemente particulare, fapt care face zona montană mai atractivă:

▪ mai puţin poluată (aer, apă, sol); ▪ prin accesibilitate (mai limitată), nivelul de suportabilitate în

exploatarea resurselor este mai mic şi nu necesită intervenţie cu stimulatori (îngrăşăminte, persticide etc.);

Sustainable interferences favourable to ecotourism development

191

▪ ocupă o poziţie privilegiată în cadrul circuitului apei în natură şi ca urmare, parcursul apei pe suport terestru este mai curat şi mereu împrospătat cu precipitaţii, accesul la apa curată fiind facilitat, de obicei la suprafaţă;

▪ interacţiunea apei cu mineralele subsolului conduce la o varietate de tipuri de ape minerale cu conţinut de oligoelemente necesare metabolismului;

▪ compoziţia solului este naturală, prea puţin influenţată de îngrăşămintele sintetice, ceea ce conduce la o calitate deosebită a produselor vegetale;

▪ flora spontană cuprinde o varietate foarte largă de plante care au acţiune benefică asupra sănătăţii umane;

▪ varietatea reliefului generează peisaje deosebite, care încântă ochiul, amplifică emoţiile şi experienţele;

▪ acelaşi relief creează oportunităţi de divertisment, mai ales în sezonul rece, cu efecte benefice asupra funcţionării armonioase a corpului.

Aceste elemente şi multe altele se cer studiate pentru a se putea construi concepte de servicii favorabile menţinerii stării de sănătate.

2.2. Abundenţă Raportul dintre densitatea populatiei şi suprafeţele de

disponibilitate ar trebui să fie un factor favorabil. Pentru câteva categorii de resurse acest lucru încă rămâne valabil. Există însă şi câteva categorii care au trezit interesul pentru exploatare fără o corelare strictă cu gradul de valorificare şi care acţionează în zona montană după alte legităţi economice (în mod special exploatarea lemnului).

O parte din circuitul materiei în natură se manifestă mai intens şi mai vizibil în zona montană. Acest fapt rezultă din: frecvenţă de manifestare, debit, particularităţi ale proceselor fizice şi chimice de bază.

Ciclurile solare de asemenea influenţează diferenţiat disponibilitatea resurselor în zona montană: succesiunea rece - cald (anotimpuri), succesiunea secetă - inundaţii, succesiunea însorit - înnorat, succesiunea acalmie - vânt, alternanţa stărilor de agregare a apei.


192

2.3. Exploatabilitate Accesibilitate pentru exploatare are câteva limitări decisive: ▪ dispunerea teritorială a resurselor montane le face mai puţin

atractive pentru investitori, deoarece se încadrează cu greu în rigorile de economicitate şi profitabilitate;

▪ distanţa dintre locul de manifestare a resursei şi locul de consum implică etape de prelucrare pe lanţul de furnizare, care, de asemenea, influenţează aspectele economice, dar şi cele fizice;

▪ diferenţele dintre forma disponibilă şi forma de consum implică o serie de transformări care influenţează interesul pentru exploatare;

▪ aspectele tehnologice: modul de exploatare, de gestionare şi valorificare a resurselor montane este influenţat de faptul că sunt necesare adaptări importante în funcţie de condiţionările pantei. Sub aspectul nivelului tehnologic şi al accesibilităţii tehnologice, sunt necesare soluţii care să justifice şi să fie justificate de impactul exploatării.

2.4. Intensitatea exploătarii – intensitatea consumului Corelarea exploatării cu consumul are ca numitor comun

satisfacerea nevoilor. Cu prioritate trebuie să fie satisfăcute nevoile locale şi abia surplusul trebuie exportat, dar cu valoare adăugată corespunzătoare. Pentru aceasta este necesară o educaţie a consumului care să rezolve cu prioritate nevoile locale şi apoi trebuinţele. Altfel sacrificiul de sine pentru a asigura o calitate sporită pentru export eşuează într-o formă rafinată de exploatare.

3. Valoarea adăugată adusă ecoturismului prin durabilitate Există o convingere tot mai accentuată că salvarea economică a

României vine din partea dezvoltării turismului. În mare parte lucrurile nu sunt departe de adevăr, dar caracteristicile de competitivitate încă mai trebuie fundamentate. Pe de altă parte, însăşi dinamica de îmbunătăţire a conţinutului pachetelor turistice şi a modalităţilor de exploatare trebuie să capete consistenţă şi o conectivitate între ce a fost, ce este şi ce va fi în materie de politici şi de corelarea cu atributele de creativitate şi inovare.

În acest context, dorim să aducem în discuţie o direcţie de corelare a ecoturismului cu atributele de sănătate a resurselor umane. Acest filon


193

include elemente de noutate care trebuie integrate într-un concept unitar. Conceptul trebuie să completeze pachetele turistice actuale, dar, mai ales, trebuie să coreleze atributele „eco” specifice zonei montane cu o nevoie tot mai stringentă care se manifestă în epoca postmodernă.

3.1. Nevoia de sănătate Se ştie că o serie de cuceriri ale cunoaşterii au generat o creştere a

speranţei de viaţă în rândul oamenilor de la 55-65 de ani acum 50 de ani la 75-85 de ani în prezent. Din păcate, aceasta a generat un alt set de fenomene negative, care implică provocări sociale fără precedent, mai ales în Europa şi cu precădere în România. Starea de sănătate individuală se menţine pe o dinamică dezavantajoasă de deteriorare, astfel încât persoanele în vârstă devin tot mai dependente social. Fenomenul este cu atât mai grav cu cât natalitatea este în scădere, iar resursele necesare pentru rezolvarea nevoilor persoanelor de vârstă activă se micşorează tot mai mult şi-i determină pe cei ce generează politici să aloce fonduri de asigurări sociale din cota destinată dezvoltării. Mai rău, o serie dintre generatorii de politici iau decizii nepotrivite în rezolvarea acestor probleme, ceea ce determină tensiuni sociale grave.

Revine în sarcina cercetării să studieze elementele de impact şi să furnizeze soluţii durabile pentru rezolvarea problemelor care apar.

Pentru a reduce presiunea socială a acestui domeniu, este necesar să se identifice soluţii care să menţină capacitatea de muncă fizică şi intelectuală a persoanelor longevive pe o perioadă mai lungă de timp. Este adevărat că generatorii de politici au procedat deja la mărirea progresivă a vârstei de pensionare, dar nu există preocupări pentru menţinerea capacităţii în limitele standard şi mai ales pentru fundamentarea unor categorii de locuri de muncă diferenţiate şi după criteriul vârstei. De asemenea, este adevărat că şi persoanele de vârstă activă de peste 45 de ani se gândesc tot mai frecvent la pensionare, fără să le pese că se expun unor riscuri ridicate de mortalitate de postpensionare imediată. Aceasta este consecinţa trecerii în mod brusc de la o viaţă activă, plină de acţiune şi provocări, la o viaţă pasivă, în care evenimentul cel mai important al zilei este un drum până la piaţă. De aceea, considerăm necesară construirea


194

unui pachet de soluţii care să schimbă modul de abordare a problemei în context durabil.

3.2. Valenţele locale ale ecoturismului Definiţia conceptului de ecoturism se referă la călătorii în zone

naturale, care implică interacţiuni cu oamenii locului, un mod de alimentaţie specific, într-un mediu înconjurător protejat, dar şi cu o contribuţie activă la menţinerea mediului local şi a diversităţii speciilor prin reducerea la minimum a impactului vizitatorilor şi promovarea educaţiei turistice.

Ecoturismul ar putea asigura dezvoltarea durabilă a Regiunii Nord-Est pentru că este compatibilă cu valoarea ridicată a resurselor naturale şi culturale locale: aceste elemente sunt afectate în ultimul timp de intervenţii inadecvate. Ecoturismul oferă cele mai bune practici de turism din punctul de vedere al protecţiei naturii şi al dezvoltării durabile. Produsul ecoturism este dezvoltat în aşa fel încât să se protejeze şi să evidenţieze mediul natural în care aceasta are loc.

Ecoturismul contribuie la dezvoltarea comunităţilor locale din zonele naturale. Pot fi obţinute beneficii locale prin utilizarea ghiziilor locali, care stau în pensiuni locale, prin cumpărarea produselor locale sau utilizarea serviciilor locale. Ecoturismul trebuie să asigure reducerea impactului negativ al vizitatorilor asupra comunităţii locale şi să contribuie la conservarea culturii şi a tradiţiilor locale. Activităţile de ecoturism oferă în acelaşi timp oportunitatea unei contribuţii practice pe termen lung a acestor comunităţi.

La nivelul Uniunii Europene, a început să se acorde importanţă acestui domeniu, prin emiterea (elaborarea şi aprobarea) unui pachet de norme care acordă importanţă peisajelor naturale ca suport pentru biodiversitate şi ecoturism [NIRDT 2009:11]. De asemenea, Conferinţa europeană la nivel înalt privind mediul de afaceri şi biodiversitatea a furnizat o platformă de cooperare între întreprinderi, administraţii publice şi organizaţii nonguvernamentale pentru:

▪ continuarea creşterii puternice a gradului de conştientizare a avantajului competitiv spre a fi câştigată prin conservarea biodiversităţii;


195

▪ promovarea utilizării unei game largi de mecanisme de piaţă, de responsabilitate corporatistă şi scheme de reglementare pentru conservarea biodiversităţii;

▪ suport pentru întreprinderile mari şi mici cu instrumente operaţionale pentru conservarea biodiversităţii şi măsurarea performanţei lor în mod semnificativ;

▪ încurajarea de noi stimulente pentru a dezvolta şi consolida parteneriate între companii, administraţii publice la toate nivelurile, ONG-uri şi universităţ i/ lumea ştiinţifică.

În România, abordarea ecoturismului este abia la început şi se confruntă cu lipsa de cunoştinţe şi bune practici. În Regiunea Nord-Est situaţia este cu atât mai dificilă. Abia se manifestă câteva iniţiative ale antreprenorilor de a crea lanţuri scurte de furnizare prin care asociază activităţile agricole cu cele turistice în cadrul aceleiaşi companii sau al unei structuri antreprenoriale controlate. Ultima soluţie a apărut din necesitatea de încadrare în normele de aplicare a sistemului naţional de autorizare în domeniu. Colectivul de autori a abordat probleme legate de ecoturism, în diferite studii şi cercetări, şi are un portofoliu important de rezultate [3-10, 16, 18-20]. De asemenea, colectivele din care fac parte autorii au obţinut rezultate imporante în favoarea dezvoltării subiectului [1-2, 15, 17, 21-24].

În plus, în zona montană se dezvoltă activităţi agricole, activităţi de pescuit, colectarea şi prelucrarea primară a fructelor de pădure, în formă individuală sau în asociaţii de sezon, fără a explora pe deplin potenţialul generat prin colaborare şi cooperare . Există, de asemenea, alte resurse de munte (apă potabilă, apă minerală, aer ionizat, plante medicinale şi aromatice, produse horticole), care sunt slab exploatate şi fără o fundamentare ştiinţifică convingătoare, ceea ce le face vulnerabile pe piaţă competitivă în raport cu produsele din zona de deal şi câmpie, deoarece implică costuri mai mari şi asocierea cu tehnologii care conduc la limitări de productivitate. Dezvoltarea antreprenorială montană este direct legată de resursele disponibile şi este afectată de particularităţile pedoclimatice mai puţin favorabile.

Prin ecoturism se reduc efectele negative asupra mediului natural local, precum şi asupra populaţiei umane. Zone ecoturistice sunt


196

considerate zone de interes major, cu reguli speciale, care au efecte benefice asupra stilului de viaţă tradiţional al oamenilor locului. Acest tip de turism poate promova o interacţiune între localnici şi turişti, precum şi un real interes în protejarea ariilor naturale, nu numai în zonele de primire, dar şi în zonele de emitere.

Putem spune că ecoturismul reprezintă viitorul turismului numai dacă este combinat cu o planificare şi un management puternic raţionale. Aceasta ajută la promovarea acţiunilor de îmbunătăţire naturală, socială, culturală şi economică, pentru a sprijini eforturile de conservare.

3.3. Durabilitatea ecoturismului Dezvoltarea ecoturismului în mediul rural de munte este o

alternativă viabilă pentru o creştere economică durabilă, o dată cu conservarea patrimoniului natural şi cultural. Durabilitatea cuprinde trei aspecte majore, care trebuie luate în considerare: durabilitate socială, economică şi ecologică.

În turism, durabilităţii sociale trebuie să i se acorde o atenţie deosebită pentru drepturile omului, cu scopul de a creşte oportunităţile pentru toţi membrii comunităţii, de a distribui beneficiile generate de turism în mod egal între localnici, asigurarea creşterii corecte şi egale în cadrul comunităţii. De asemenea, activităţile desfăşurate în zonă trebuie să conducă şi la revitalizarea culturii comunităţilor locale.

Este necesară integrarea sistemului de alimentaţie sănătoasă şi de fitoterapie, atât pentru populaţia locală, cât şi pentru populaţia în tranzit (turişti, mobilitate, cazare).

Sustenabilitatea ecologică are ca scop conservarea mediului înconjurător şi al florei şi faunei sale. Din punct de vedere turistic, acest fapt este foarte important, deoarece mediul este esenţa de destinaţie a activităţii de turism. De asemenea, diversitatea naturală este un factor esenţial pentru un turism durabil.

Sustenabilitatea economică se realizează prin asigurarea viabilităţii afacerilor, pentru a le face să funcţioneze în mod eficient şi pentru a genera venituri şi valoare pentru o perioadă lungă de timp

Potrivit Asociaţiei de Ecoturism din România (AER, 2003), ecoturismul este o formă de turism în care principala motivaţie a turistului


197

este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale în zonele naturale [11, 14]. România este singura ţară de pe continent în al cărui teritoriu apar 5 din cele 11 regiuni biogeografice europene (alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică). Ţara noastră are o diversitate biologică ridicată, exprimată atât în termeni de ecosisteme, cât şi la nivel de specii. În plus, lipsa de mecanizare în sectorul forestier şi dezvoltarea economică slabă au dus la o exploatare mai mică de resurse decât în majoritatea celorlalte zone din Europa.

Ecosistemele naturale şi semi-naturale acoperă 47% din suprafaţa ţării. Mai mult decât atât, 783 tipuri de habitate (13 habitate de coastă, 143 habitate specifice zonelor umede, 196 de păşuni şi fâneţe specifice habitatelor, 206 habitate forestiere, 90 habitate specifice dunelor şi zonelor stâncoase şi 135 habitate specifice terenurilor agricole) au fost identificate şi au fost analizate 261 de zone. Având în vedere poziţia geografică a României, au existat influenţe asupra florei şi faunei în nord dinspre Asia, în sud de la Marea Mediterană, iar la nord vest, componente europene continentale. În Româniatre au fost identificate 3.700 de specii de plante, din care 23 sunt declarate monumente ale naturii, 39 sunt periclitate, 171 vulnerabile şi 1.253 sunt rare [23].

În scopul de a conserva diversitatea biologică, au fost stabilite numeroase arii protejate la nivelul regiunilor de dezvoltare (mai mult de 7% din suprafaţa ţării). Este luată în considerare o viitoare extindere a acestei reţele.

Se scoate în evidenţă faptul că există o nevoie importantă de dezvoltare durabilă în turism, iar legătura între turism şi mediul înconjurător este mult mai puternică decât în alte sectoare.

Turismul a creat de multe ori efecte economice, sociale şi ecologice negative şi ele pot fi diminuate printr-un management profesionist. Planificarea activităţilor recreative şi crearea de oportunităţi pentru dezvoltare regională pot aduce venituri importante, atât pentru cei care le gestionează, cât şi pentru comunităţile locale. Turismul este unul dintre puţinele sectoare economice unde se poate aplica dezvoltarea durabilă; este forma cea mai acceptată de turism durabil pentru orice ţară sau regiune a lumii.


198

Strategia Naţională pentru Dezvoltare a Ecoturismului este strâns corelată cu Master Planul Naţional de Dezvoltare a Turismului. Această formă de turism este vitală pentru România, datorită unei serii de aspecte particulare:

▪ ecoturismul este specific pentru comunităţile cu venituri reduse, astfel încât impactul asupra oamenilor din aceste comunităţi este relativ mare;

▪ stilul de viaţă tradiţional din comunităţile gazdă este în pericol, dar ecoturismul este un mijloc important de sprijinire a acestor tradiţii;

▪ practica ecoturismului depinde direct şi contribuie la protecţia şi conservarea zonelor naturale, a florei şi a faunei;

▪ resursele naturale şi socio-culturale care stau la baza ecoturismului din România sunt caracteristici care-l deosebesc de alte ţări din regiune.

Aceste elemente cheie vor contribui la dezvoltarea imaginii generale a României ca destinaţie turistică.

3.4. Soluţia ecoturismului de sănătate Dezvoltarea durabilă a ecoturismului nu este posibilă fără o

cunoaştere teoretică solidă şi fără un inventar al resurselor naturale şi culturale pentru o strategie convingătoare şi corectă de dezvoltare, într-o abordare participativă.

Se propune: ▪ dezvoltarea unui model de antreprenoriat inovativ bazat pe

consolidarea bioresurselor din plante locale, ca suport pentru dezvoltarea ecoturismului şi ca sursă de sănătate; dezvoltarea de cercetări interdisciplinare de evaluare a contextului actual şi de identificare a oportunităţilor şi limitărilor în dezvoltarea ecoturismului în Regiunea Nord-Est a României, în beneficiul cetăţenilor din România şi Europa;

▪ crearea şi furnizarea sprijinului ştiinţific pentru inventarierea ecosistemelor (bioresurse din plante, alte resurse naturale, peisaj etc.), generatoare de sănătate;

▪ dezvoltarea de modele pentru capitalizare şi punerea lor în aplicare în ecoturism, cu impact în îmbunătăţirea calităţii vieţii şi creşterea ocupării forţei de muncă, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi creşterea ocupării


199

forţei de muncă (prin antreprenoriat şi auto-ocuparea forţei de muncă) pentru populaţia locală;

▪ dezvoltarea resurselor umane pentru valorificarea bioresurselor din plante;

▪ dezvoltarea resurselor umane locale în direcţia antreprenoriatului adaptat pentru valorificarea bioresurselor din plante ca suport pentru ecoturism;

▪ crearea de interfeţe între mediul socio-economic şi cel ştiinţific montan, pentru punerea în aplicare a unor modele şi soluţii inovatoare de dezvoltare care să conducă la îmbunătăţirea calităţii vieţii;

▪ dezvoltarea inteligentă, durabilă şi inclusivă a turismului. În acest fel se acoperă mai multe aspecte: a) contribuţia la conservarea şi protecţia naturii; b) sprijinul pentru bunăstarea populaţiei locale prin întărirea

responsabilităţii locale, precum şi oportunităţile de afaceri pentru populaţia locală (în special în zonele rurale);

c) dezvoltarea unei componente de învăţământ care determină gradul adecvat de conştientizare cu privire la conservarea naturii, atât pentru turişti, cât şi pentru comunităţile locale;

d) generarea celui mai redus impact negativ posibil asupra mediului şi asupra componentei socio-culturale.

Corelarea conjugată a soluţiilor de valorificare a unor resurse montane cu menţinerea capacităţii fizice şi intelectuale pentru ocuparea unui loc de muncă conduce la generarea unor concepte care pot aduce valoare adăugată ridicată în domeniul politicilor sociale în rândul persoanele de vârstă activă şi pentru creşterea longevităţii acestei vârste active. Prin corelarea cu ecoturismul, rezultatele sunt cel puţin spectaculoase.

Problema are mai multe puncte de start: ▪ revizuirea domeniului de acţiune al medicinei: este necesar să se

facă loc unui domeniu de management al sănătăţii, de profilaxie şi de prevenţie, care să menţină în limite normale parametrii funcţionali şi fiziologici. Ar urma ca medicina să se ocupe numai de starea de boală şi de recuperare fizică şi intelectuală. O astfel de dihotomie conduce la o altă manieră de abordare a sănătăţii de către individ şi de către elementele


200

instituţionale funcţionale care se ocupă de urmărire şi monitorizare, reprezentate de actuala medicină de familie şi medicină de întreprindere, dar şi de alte servicii (ex. psihologi, nutriţionişti etc.).

▪ accentuarea impactului modului de viaţă în menţinerea stării de sănătate fizică, intelectuală, psihică, socială. Construirea unei reţele instituţionale care să acopere aceste laturi pentru monitorizare individuală ar reduce substanţial frecvenţa îmbolnăvirilor şi a deprecierilor de sănătate;

▪ dezvoltarea componentelor de consum în favoarea sănătăţii: în present, iureşul vieţii cotidiene a transformat zilele de weekend în sărbători personale, prin care se refac capacităţile fizice şi intelectuale pentru încă o perioadă de stress. Acest pachet de servicii poate fi substanţial îmbunătăţit prin identificarea unor componente în care resursele montane sunt bine valorificate. La pachetul de turism, care include în prezent schimbarea decorului şi sporturi, călătorii (care solicită fizic corpul uman), poate fi adăugat un program de nutriţie cu produse care au atributele „bio” şi „remedii naturiste”, un program asistat de refacere şi fortifiere fizică, dar şi intelectuală a corpului uman, o implicare a persoanei în experienţe noi, generatoare de amintiri plăcute şi un tonus ridicat. De asemenea, pachetul poate cuprinde servicii interactive de solicitare şi de armonizare a funcţiilor fiziologice cu cele de ordin social şi intellectual, în care factorul emoţional este adus în prim plan.

▪ construirea unui sistem integrat de servicii, care să acopere un astfel de set de nevoi va genera oportunităţi de afaceri, unele noi, altele dezvoltate şi reproiectate, care vor veni în întâmpinarea solicitărilor individuale şi colective şi care vor aduce beneficii persoanei şi exigenţelor sale tot mai sofisticate. Desigur că aceste servicii implică o cunoaştere avansată a particularităţilor de utilitate funcţională şi de creare a stării de mulţumire în beneficiul tuturor factorilor interesaţi.

3.5. Modelul ecoturismului de sănătate Definirea resurselor de sănătate şi a modului lor de valorificare sunt

descrise în Fig. 1. Se conturează un concept unitar distinct, care operează cu instrumente şi noţiuni cunoscute, dar care capătă caracteristici distincte atunci când densitatea elementelor specifice sănătăţii creşte. Lanţul de


201

furnizare şi lanţul valoric definesc un context mai larg, colaborativ, în care are loc o diversitate de factori interesaţi.

Figura 1. Definirea ecoturismului de sănătate

Ca studiu de caz s-a abordat exemplul familiei Mihaela şi Dragomir Petrescu. Ei au dezvoltat, în satul Popeşti, comuna Farcaşa şi în staţiunea Durău, comuna Ceahlău, din judeţul Neamţ, un pachet de activităţi conjugate pe un lanţ de furnizare eco, care cuprinde activităţi de creştere a animalelor (bovine şi ovine), include păşunat şi furajare naturistă, acvacultură (creşterea păstrăvului) şi valorifică produsele obţinute (carne şi produse din carne, produse lactate, produse din peşte) în cadrul pensiunii Vânătorul din Durău. În plus, sunt desfăşurate activităţi sezoniere de colectare şi prelucrare primară a fructelor de pădure, în formă individuală


202

sau asociaţii de sezon, colectarea plantelor medicinale şi aromatice şi utilizarea lor în pachete alimentare şi de servicii. În studiu există un program de asistenţă în dezvoltare durabilă. Sunt luate în considerare elementele date de poziţia geografică a pensiunii şi a profilului alimentar comun şi special: apă de izvor, ape minerale, aer ionizat, plante medicinale şi aromatice, produse horticole montane, la care se asociază activităţi fizice (în regim de pensiune şi pe traseele montane). În acest fel, este construit un concept de sănătate cu elemente de personalizare, împreună cu alte servicii, pe o acoperire aproape completă a grupelor de industrii clasificate după PwC [25]. Astfel, în Fig. 2 s-au dat note de apreciere, de la 1 la 5, pentru modul în care pachetele afacerii de familie menţionate acoperă aceste arii. Figura 2. Diversitatea pachetului turistic pe lanţul de afaceri ale familiei Petrescu

Asociind noţiunea generică de industrie cu cea de activităţi de pe lanţul de furnizare, rezultă următoarele particularizări:

▪ industrii creative: reflectă preocuarea pentru diversificarea continuă a pachetelor şi includerea unor componente tot mai sofisticate prin care se vine în întâmpinarea aşteptările clienţilor: colecţii de plante şi animale, activităţi de salon, conexiuni media, implicare în evenimente locale, inducerea unor iniţiative specifice, susţinerea evenimentelor organizate de Filiala Neamţ a Forumului Montan din România;

▪ industrii ecologice: gestiunea resurselor zootehnice şi vegetale pentru alcătuirea unor meniuri personalizate cu conţinut redus de elemente toxice pentru organism. Preparate din produse naturale şi cu tehnici gastronomice „curate”. Pensiunea este printre primele din zonă


203

care au demarat formalităţile pentru certificarea „bio”. Acesta este punctul forte al pensiunii;

▪ industrii generatoare de experienţe: impactul emoţional al vizitării pensiunii de către turişti este deosebit de puternic, deoarece sunt îmbinate elementele de peisaj (vedere către latura nord-vestică a masivului Ceahlău) cu diferite tipuri de colecţii de animale, cu un ansamblu de decoraţiuni interioare unic şi cu un pachet de echipamente pentru exerciţii fizice în aer liber, sub influenţa ozonului şi aerului ionizat.

▪ industrii maritime: proximitatea faţă de lacul de acumulare Izvorul Muntelui (cunoscut şi sub denumirea Marea dintre Munţi), care, în sezoanele ploioase, permite curse regulate cu vaporul pe traseul Bicaz-Ceahlău.

▪ industrii mobile: conexiuni de comunicare prin toate formele comerciale de comunicare: Internet, TV satelit, telefonie, securitate la efracţie şi la incendii, urmărirea parametrilor meteo de la staţia de pe muntele Ceahlău etc.

▪ industrii de mobilităţi: conexiuni de acces către traseele cele mai importante din zonă, curse rutiere regulate către Piatra Neamţ, Bacău, Iaşi, trasee montane în parcul naţional din vecinătate, un trafic important de turişti, reflectat şi prin nivelul ridicat de ocupare a spaţiilor de cazare (mult peste media locală);

▪ medicină personalizată: existenţa serviciilor de saună, sală de gimnastică, bazin de apă caldă, sală de sporturi specifice, acces la trasee turistice cu grade variate de solicitare fizică, precum şi un bogat meniu de ceaiuri din plante medicinale şi aromatice şi preparate din resurse vegetale locale, toate acestea reprezintă contribuţia pensiunii la sănătatea turiştilor care îi trec pragul.

Elementele enumerate recomandă pensiunea Vânătorul ca unul dintre cei mai importanţi contribuabili la dezvoltarea brandului staţiunii Durău. Desigur, există şi alte pensiuni cu profil similar în staţiune, dar acestea sunt mult în urmă sub aspectul construirii brandului şi al unui management orientat spre performanţă. Fără îndoială, aceasta reprezintă un efort deosebit, dar şi o carte de vizită onorantă. Pe de altă parte, standardul ridicat al pachetului de servicii se constituie ca o barieră în faţa concurenţilor potenţiali.


204

4. Concluzii Ecoturismul reprezintă o formă modernă de dezvoltare a serviciilor

într-un sector emergent şi cu importantate atuuri de profitabilitate. El aduce turişti cu gusturi tot mai rafinate şi mai exigente, care ştiu de aprecieze serviciile primite. În acelaşi timp, vine în întâmpinarea solicitărilor turiştilor pe categorii de servicii necesare pentru menţinerea stării de sănătate.

Turismul de sănătate are un număr important de elemente comune cu ecoturismul, care se cer exploatate şi puse în valoare în interesul „consumatorilor de sănătate”. Această categorie de persoane de vârstă activă şi persoane în vârstă sunt preocupate de menţinerea stării de sănătate, utilizând darurile naturii în formele cele mai variate şi cu intensitatea pe care şi-o poate permite fiecare persoană, în funcţie de resursele financiare şi de resursele de timp.

Există exemple semnificative de promotori de ecoturism de sănătate, de inovatori în servicii, care vin în întâmpinarea nevoilor şi aşteptărilor clienţilor. Efectele acestor servicii care poartă atributul de „sănătoase” au un feedback vizibil şi constituie, în present, motorul de atragere a tuturor categoriilor sociale la beneficiile naturii şi ale muncii unor adevăraţi eroi în servicii turistice inovative.

Ecoturismul este un tip de serviciu orientat spre performanţă, care deschide calea pentru asocieri colaborative specializate în care sunt atraşi şi alţi factori interesaţi. Într-o anumită accepţiune, şi în turism se pot construi clustere care să deschidă pieţele şi să conjuge eforturile investiţionale către un standard cât mai ridicat al serviciilor, mai ales în favoarea sănătăţii oamenilor.

Bibliografie 1. Albu, A.; Ivan, P., Best practices in ecological agriculture,

Proceedings of International Conference “Ecological Performance in a Competitive Economy (PEEC)”, Quality - Access to Success Journal, Year 12, No. 125, 2011, ISSN 1582-2559

2. Albu, O.; Chasovschi, C., The New context of European tourism, Annals of “Ştefan cel Mare University” of Suceava, 2007


205

3. Avădănei, V.; Bujor, O. C.; Avădănei, L.; Creţescu I., Inovarea în afaceri, Ecozone, Iaşi, 2010, ISBN 978-973-7645-75-3, ISBN 978-973-7645-74-6, 001.895:336

4. Avădănei, V.; Cărăuş, I., Aplicarea principiilor dezvoltării durabile în managementul plantelor medicinale, „Acta Phytotherapica Romanica”, anul 4, nr. 1-2, 2000, ISBN 973-9306-10-1

5. Avădănei, V.; Avădănei, L.; Bujor, O. C., Viziuni noi în abordarea dezvoltării durabile pentru zona rurală, Rolul euroregiunilor în dezvoltarea durabilă în contextul crizei mondiale, ed. Ion Talabă, vol. 8, 2010, Tehnopress, Iaşi, ISBN 978-973-702-812-9

6. Avădănei V., Avădănei L., Hisum, M. M., Direcţii noi de cercetare în zona montană, Buletinul AGIR, suplimentul 1, 2010, ISSN-L 1224-7928

7. Avădănei, V.; Avădănei, L.; Bujor, O. C., Ofensiva serviciilor pe orizontul Europa 2020 – incertitudini la frontiera inovării, Rolul euroregiunilor în dezvoltarea durabilă în contextul crizei mondiale, ed. Ion Talabă, vol. 7, 2010, Tehnopress, Iaşi, ISBN 978-973-702-812-9

8. Avădănei, V.; Avădănei, L.; Dănilă, D.; Latu L., Stimularea dezvoltării rurale în contextul bioeconomiei bazate pe cunoaştere, Rolul euroregiunilor în dezvoltarea durabilă în contextul crizei mondiale, ed. Ion Talabă & colab., vol. X, 2012, Tehnopress, Iaşi, ISBN 978-973-702-913-3

9. Avădănei, V.; Geangalău, S.; Cărăuş, I.; Florescu, E.; Avădănei, L.; Andone, C., The Options of Neamţ District - Romania for a Sustainable Development, Buletinul Conferinţei Naţionale de Dezvoltare Durabilă, Universitatea Politehnica din Bucureşti, 2003, ISBN 973-8449-16-2

10. Avădănei, V.; Geangalău, S., Oportunităţi de valorificare şi aplicare a rezultatelor din biotehnologie în susţinerea dezvoltării locale – BIOPOL, Proceedings, Simpozionul al X-lea de Microbiologie şi Biotehnologie, Corson, Iaşi, 2005, ISBN 973-8225-29-9

11. Barna, C.; Epure, M.; Vasilescu, R., Ecotourism – conservation of the natural and cultural heritage, Review of Applied Socio-Economic Research, Vol. 1, Issue 1, 2011


206

12. Barbier, E. B. et al., Economics and Ecology: New Frontiers and Sustainable Development, Chapman & Hall, London, 2004

13. Bedoux, C.; Mainguy, C.; Bedoux, M. F.; Mărculescu, A.; Ionescu, D., Biological activities of the essential oils from selected aromatic plants, Journal of EcoAgroTourism, vol. 6, 2010, No. 1, ISSN 1844-8577

14. Bran, F.; Simon, T.; Nistoreanu, P., Ecoturism, Editura Economică, Bucureşti, 2000

15. Bordeianu, O; Chasovschi, C.; Hesselmann, G.; Buhac, E., Analysis of tourism motivation toward market segmentation and strategic management of Bucovina destination, „Revista de turism - Studii şi cercetări în turism” / Journal of Tourism - Studies and Research in Tourism, nr. 11, 2011, Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava

16. Chasovschi, C.; Baehre, H.; Nastase, C., Local Tourism Competence Centres – The Alternative For the Improvement of Tourism Personnel in Romania, Romanian Economic Business Review, Romanian-American University, Vol. 5(2), June 2010

17. Danila, L., Innovation and entrepreneurship in Călimani National Park, International Conference “Romanian economy: Present and perspectives”, Vol. I, 2007, Suceava University Publishing House

18. Geangalău, S.; Florescu, E.; Andone, C.; Avădănei, V., The interdisciplinarity treatmment of the local strategy for sustainable development and the effect of the impact on the relationship man–nature, Annals of Academy of Romanian Scientist, Economy Series, Law and Sociology, Vol. 1, No. 1, 2010, ISSN 2067-1199

19. Nastase, C.; Chasovschi, C.; Scutariu, L., Educating and Informing Tourism Consumers in the Context of Sustainable Development, „Revista de turism - Studii şi cercetări în turism” / Journal of Tourism - Studies and Research in Tourism, Department of Economy, Business Administration and Tourism, Faculty of Economics and Public Administration, “Ştefan cel Mare” University of Suceava, Romania, Vol. 12(12), December 2011, pp 53-59

20. Nastase, C.; Chasovschi, C.; Popescu, M.; Scutariu, A. L., The Importance of Stakeholders and Policy Influence Enhancing the Innovation in Nature Based Tourism Services. Greece, Austria,


207

Finland and Romania Case Studies, European Research Studies Journal, Vol. 0(2), 2010, pp. 137-148

21. Rey, R., Carpaţii României la o răscruce a istoriei. Nevoia unei strategii de dezvoltare montană durabilă şi a unei politici montane aplicată constant, în contextul provocărilor climatice şi demografice ale secolului 21, Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti, 2007

22. Şerban, C., Assessment Criteria for National Tourism Development Strategies – Romania, Sustainable Tourism Working Group, 2012

23. Ştefănică, M.; Gurmeza, M. V., Ecotourism – model of sustainable tourist development, Studies and Scientific Researches, Economic Edition, No. 15, 2010

24. Ţuluca, E.; Balint, L.; Voiculescu, I; Liţescu, S.; Biriş, A. I., Advanced integrative processing of the acessory forestry products, Proceedings of International Conference “Sustainable forestry in a changing environment”, eds. N. Olenici, M. Teodosiu, O. Bouriaud, Editura Silvică, 2009, ISBN 978-973-88938-9-4

25. * * *, Extension of the European Cluster Observatory: Promoting better policies to develop world-class clusters in Europe, WP2 Methodology Report, December 21, 2012, http://www.clusterobservatory.eu/eco/uploaded/pdf/1368193004637.pdf

26. * * *, Innovation in tourism – How to create a tourism learning area, European Commission, Office for Official Publications of the European Communities, 2006, ISBN 92-79-00095-0

27. * * *, Vers les montagnes de 2020: un processus en plusieurs étapes, 2013, http://www.euromontana.org/images/stories/themes/Mountain2020/mountain_2020_ro.pdf

http://www.clusterobservatory.eu/eco/uploaded/pdf/1368193004637.pdf

http://www.clusterobservatory.eu/eco/uploaded/pdf/1368193004637.pdf

http://www.euromontana.org/images/stories/themes/Mountain2020/mountain_2020_ro.pdf

http://www.euromontana.org/images/stories/themes/Mountain2020/mountain_2020_ro.pdf

209

3.6. ECOAGRICULTURE AND RURAL DEVELOPMENT

ECOAGRICULTURA ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ

Alexandru TRIFU1 Mariana Laura TEODORESCU2

Abstract Nowadays, we have to understand more and more the necessity of biodiversity, of

implementing a sustainable approach to farming, for a healthy agriculture towards supporting life.

The eco-agriculture is both a conservation strategy as well as a rural development strategy, and we see an increase trend not only on the European market demand, but also in the number of eco-farmers in Romania, from 3155 in 2010 to over 15000 in 2012. Not only we observe an improved variety of produce on the market, but the rising of a new form of tourism, in the form of eco-tourism, where the consumer looks for the beauty and tranquility of rural areas combined with the health benefits of fresh, wholesome food.

We would like to bring forth here the participating factors that contributed to the rapid expansion of eco-agriculture as an important economic domain in Romania and the obstacles still ahead. Due of its location and traditions, Romania is one of the countries that biodiversity is best preserved, but possible changes in its land use patterns and their possible benefits might create hazards with respect to biodiversity.

Key words: eco-agriculture, biodiversity, rural tourism, sustainable development

1. Introduction

Eco-agriculture comes naturally as an answer to the climate crisis and a galloping loss of biodiversity worldwide. Studies have shown that by using eco-agriculture one can grow more food and protect the biodiversity at the same time, to highlight the impact of the eco-agriculture feeding the world, ensuring the people well-being and, even, determining the biodiversity and a healthy development3 of the world of today. In eco-agriculture, the farmer adapts its harvest to the needs of the ecosystem, of the land, growing in harmony with the landscape.

1 Prof. univ. asociat dr., Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi, [email protected]

2 Studentă, Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi, [email protected]

3 McNeely, Jeffrey, Scherr, Sara J. (2001)-Common ground, common future: How eco-

agriculture can help feed the world and save biodiversity, Washington D.C. and Gland, Switzerland: Future Harvest and IUCN, pp. 5-21.

Alexandru TRIFU, Mariana Laura TEODORESCU

210

Although Romanian farmer has a long tradition and connection with nature we can’t help it but notice, in an economically stressed environment, the trend towards satisfying immediate goals (high yields, efficient pest control, less labor intensive) that result in a disruptive and destructive effect on the long run (mono crops, increase use of chemicals, degradation of soil). That being said, the European orientation towards an efficient eco-agriculture, and market demand of organic produce has brought, even though not at the same level as some European countries (Table 2), a steady increase of organic farming in Romania (Table 1).

We think that, following this way, Romania has the most favorable natural conditions of developing the eco-agriculture and, at the same time, to become an outstanding European economic pole in this respect. A large number of willing people, visitors, tourists, is interested in good and natural food products, combined with healthy, tonic scenery and a solid background for ecotourism.

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

Fig. 1. Certified organic crop (fully converted Ha) Romania

2006-2012

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Source: Eurostat

Ecoagriculture and rural development

211

Figure 2. Certified organic crop area (fully converted Ha) Europe 2012

0

200000

400000

600000

800000

1000000

1200000

1400000 Belgium

Bulgaria

Cyprus

Check Republic

Danmark

Estonia

Irleand

Italy

France

Greece

Source: Eurostat

Most of the Romanian organic food production finds its destination towards export, since there is little knowledge among Romanian consumers as to its benefits and importance, combined with a low buying power. Thus the need for a better marketing strategy for the local grower, a more sustained effort in reaching out to the community, creating associations with other organic farmers in the area to help each other where the local government aid lacks or does not exist, organize bio festivals, farmers markets, engage and educate the consumer, promote the services and keep the prices low by eliminating the middle man.

We have to mention here the entrepreneurial spirit in a young industry, where the common goal of growing food with out harming the environment, crosses over the worldly accepted notion of monetary profit through first attempts, successful we might add, in the creation of helpful web sites like www.Ecoruralis.com, as a much-needed informational and exchange tool for the eco and traditional farmer alike, in an effort of bringing together farmers across Romania, where the end goal is protecting our biodiversity through responsible farming.

Along with the development of eco-agriculture we have an increased interest in eco-tourism, where the consumer can escape the city


212

crowds and enjoy clean air and fresh food, since there is no better dish tasting than the one made of pesticide-free ingredients just picked from the garden and prepared in front of you.

2. Ecotourism in Romania Ecotourism is considered a form of travel, inseparable of the nature

and human communities, whose role is to preserves the natural beauties and resources and to improve the well-being of local communities (based on TIES definition, 1990).

We think that some principles of ecotourism have to be underlined for a better understanding of the problem in discussion:

▪ provide positive experiences for both guests (visitors) and hosts; ▪ provide direct financial benefits for conservation (that includes

the non-tangible aspects of the environment; ▪ ensure the unit conservation and development of the communities

(including eco-agriculture support), nature and travel (tourism) activities; ▪ raising the living standard for the local people; ▪ promote a better understanding of live and work in the nature

and together with the natural factors, in the benefit of all activities, aspects and form of manifestation for nature and local communities.

In Romania, the ecotourism is in its pioneer years, manly concentrated around protected natural areas (parks), bed and breakfast type accommodations, very few being eco-certified they emerge mostly as “vacation in the country” rather than well structured eco-tourist destination. The first three areas to be certified as eco-tourist destinations in 2014 are in Maramures, Zarnesti and Apuseni Mountains.4

Among the challenges, we found a lack of better road system infrastructure making it strenuous, difficult for the traveler to rich its destination. On the other hand a growing tourist activity in one area would bring along the needed capital for rural development. At the same time we cannot ignore the crucial role of the government in promoting a small farmer, eco-farmer policy, encouraging the new entrepreneurs through financial stimuli, tax reductions, investment on development of irrigation

4 www.mediafax.ro


213

systems, protective laws.5 As with all new enterprises education has a crucial role in its

success, not only on the entrepreneur’s side but also customer side, as there were instances where the eco certification would be removed due to minor violations. A well-informed individual has a greater appreciation in experiencing ecotourism and at the same time becomes an active member in its preservation.

In searching for a better marketing strategy we can recognize the necessity of a partnership where the bridge extends both ways from the farmer that practices eco-agriculture and eco-tourism and the travel agency that promotes this to the potential client. They both have to actively rich to each other in order to create and expend a customer base.

We see efforts being made through non-governmental associations as ANTREC (National Association of Rural, Ecologic and Cultural Tourism), ARCTE B&B (Romanian Association for Ecological Accommodation and Tourism Bed and Breakfast), AER (Eco-tourism Association in Romania) in bringing together specialists in eco-tourism and management, entrepreneurs and touristic guides and other marketing service providers in creating a lift-off ramp in this fairly new business opportunity.

In 2009, The National Institute of Research and Development of Tourism has put together a national strategy of eco-tourism development in Romania for the period 2007- 2026 for the Ministry of Tourism6 in which describes in great detail and covers thoroughly all aspects and factors involved in the process. Again the focus is placed around national protected areas with clear objectives in mind: the institutional and associative arena, renovation and development of the tourism infrastructure and land in affected areas, education and awareness, human resource development, business development and local development, conservation and protection of nature, marketing and promotion.

The study includes data from AER (Romanian Eco-tourism Association) according to which “the economic impact resulted from the eco-tourism campaigns developed by touristic agents, members of AER in

5 www.business24.ro/macroeconomie/agricultura-ecologica/romania

6 http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf and

http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza2.pdf

http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf


214

Romania shows an increased growth from 0,95 million euro in 2004 to approximate 1,6 million euro at the beginning of financial and economic crisis”. Further on they draw the observation that 80-90% of tourist spending remains in the local rural area (visited), stimulating the rural economy. Considering that the sample study was done on 16 subjects in a condense area, one can foresee the extraordinary potential that Romania has in developing this type of tourism.

3. Conclusions Eco-agriculture has the potential of protecting the water supply,

land, preserving biodiversity, as well as fighting against climate change, and at the same time offering goods and produce on an ever growing European market.

On the other hand, ecotourism in straight liaison with eco-agriculture, provides and has to provide protection for the natural and healthy environment, the increasing of economic incentives and earnings and support the local rural communities, especially, in order to be stronger and united and to achieve, as final goal, the sustainable development.

The optimal implementation of the tourism industry (the whole range of activities), including leisure or pleasure to live, involves functional and adequate transportation infrastructure, material, financial and human resources, but even the use in practice of the bio, eco, products, in the specialized tourism units.

And one more thing (which must be enlarged): in this domain of eco-agriculture, of ecotourism, Romania has a competitive advantage in Europe, which is mandatory to be strengthen and placed in the top of our profitable sectors.

References 1. Lundberg, D. (1995) –Tourism Economics, Wiley & Sons, New York 2. McKercher, B. (1993)-The Unrecognized Threat to Tourism: Can

Tourism Survive „Sustainability”? in ,,Tourism Management”, vol. 21, nr. 1


215

3. McNeely, J., Scherr, Sara, J (2001)-Common ground, common future: How eco-agriculture can help feed the world and save biodiversity, Washington D.C., and Gland, Switzerland: Future harvest and IUCN

4. Minciu, R. (2004)–Economia turismului, Ed. Uranus, Bucureşti 5. Soros, George (2002)–Despre globalizare, Ed. Polirom, Iaşi 6. Witt, S.F., Brooke, M.Z., Buckley, P.J. (1995), The Management of

International Tourism, 2nd Edition, Routledge, London 7. www.ecotourism-romania.eu-viewed 18th of April 2014 8. www.insse.ro/cms/files/chestionare-viewed 2nd of April 2014 9. www.eurostat.eu-viewed 15th of April 2014 10. www.mediafax.ro-viewed 2nd of April 2014 11. www.turism.gov.ro/wp-content/2013/05/ecoturism_faza 1 and

faza 2-viewed 15th of April 2014 12. www.ecoruralis.com-viewed 30th of March 2014 13. www.business24.ro/macroeconomie/agricultura-ecologica-viewed

30th of April 2014

9 786066 870863

vol. 33 (parolat).pdf

Documents