5

BANCA UNIVERSALA - BANCA SPECIALIZATARATIUNI

În contextul procesului actual de globalizare financiară se manifestă o tendință de uniformizare a sistemului bancare in majoritatea țărilor dezvoltate. În cadrul unui astfel de sistem, modern si performant, opereaza o diversitate de bănci, fiind clasificate dupa o serie de criterii.

In literatura de specialitate si în practica bancara internationala întâlnim, in principal, urmatoarele tipuri de banci:-banca centrala -bancile comerciale – denumire generica data celorlalte banci (altele decat banca centrala).Bancile comerciale sunt foarte diversificate, ele putand fi diferentiate dupa tipul operatiunilor sau sfera teritoriala de cuprindere, din acest motiv adesea denumirea de banca comerciala este asociata unui termen care ii defineste specificul. Astfel sunt banci universale si banci specializate.Banca universala efectueaza multiple tipuri de operatiuni bancare, presteaza diverse servicii bancare si se adreseaza tuturor categoriilor de clienti si nu isi limiteaza activitatea la anumite sectoare (in România, societatile bancare sunt prin lege banci universale). Banca universala ofera o gama larga si completa de servicii financiare :-acorda credite ;- colecteaza depozite ;- gestioneaza mijloacele de plata ;- realizeaza plasamente in titluri si participatii la capitalul intreprinderii

Într-un cuvânt, o bancă universală este supermagazinul pentru produse financiare sub un singur acoperiş. Corporativele pot obţine împrumuturi şi beneficia de alte servicii la îndemână, pot sa faca împrumuturi sau depozite. Ea include nu doar servicii legate de economii şi împrumuturi, dar, de asemenea si servicii legate de investiţii.

Intrarea băncilor în domeniul serviciilor financiare a fost urmat la scurt timp dupa introducerea de liberalizare în economie. De la începutul anilor 1990 schimbările structurale profunde au fost martori în sistemele bancare globale. Fuziuni la scară mare, uniuni şi achiziţii între bănci şi instituţii financiare a dus la creşterea în mărime şi avantaje competitive ale entitatilor fuzionate. Astfel, a apărut conglomeratele financiare noi care ar putea maximiza economiile la scară şi domeniul de aplicare prin construirea producţie de servicii financiare bancare a organizatiei numita banca universala.

Modelul bancii universale s-a impus in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, perioada in care bancherii au angajat bancile in activitati diverse si in special in operatiuni internationale.Bancile universale sau dezvoltat initial in Germania si Japonia Principiul bancii universale s-a raspandit cu ușurinta, cazul cel mai relevant fiind al Germaniei unde a fost instituit cel mai complet si dezvoltat model de banca universala.

Banca specializata este denumirea generica pentru a desemna bancile comerciale sau institutiile de tip bancar, care, de regula, alaturi de operatiuni bancare de baza, dezvolta preponderent operatiuni bancare de un anumit tip sau un anumit domeniu.

Băncile specializate, societăţi bancare sau instituţii de tip bancar au aparut in urma necesitatii specializarii bancilor pe anumite domenii de activitate, acestea dezvoltă operaţiuni bancare de un anumit tip (leasing, factoring, acordarea şi garantarea de credite pe termen mijlociu şi lung pentru

5

întreprinderi, etc.) sau un anumit domeniu (agricultura, industrie, comerţ exterior etc.). Cele mai des întâlnite variante de bănci specializate sunt: bănci de investiţii, bănci ipotecare, bănci agricole , bănci cooperatiste, bănci de trezorerie, băncile de export-import.

În prezent, în unele ţări, funcţionează o serie de instituţii financiare şi de credit specializate, prin care se exercită activ politica statului de a sprijini unele activităţi economice. Acestea acordă, de regulă, credite pe termen lung, antrenând în acest proces atât resursele provenite de la buget, cât şi alte resurse reciclate prin sistemul bancar. Potrivit politicii economice pe care o promovează statul, prin intermediul acestor operaţiuni de creditare, poate să sprijine unele ramuri sau întreprinderi, uneori chiar firmele mici şi mijlocii, în condiţiile când activitatea acestora prezintă un anumit interes şi se încadrează în strategia dezvoltării macroeconomice.

Băncile şi instituţiile de credit specializate, ca intermediare în cadrul operaţiunilor de transfer a disponibilităţilor băneşti, ca formă specifică a circulaţiei capitalurilor, constituie principalii participanţi la piaţa creditului pe termen mijlociu şi lung.

Principalele tipuri de bănci cu activitate specifică sunt : băncile mutuale şi cooperativele de credit, bănci de trezorerie, casele de economii, banci de investitii etc.

Un exemplu semnificativ il constituie Statele Unite ale Americii, unde in urma reformelor bancare introduse dupa criza din anii ’30, s-a produs o separare a activitatii bancare, iar bancile comerciale si-au delimitat activitatea fata de bancile de afaceri sau investitii.

Prezentăm in continuare cateva tipuri de banci comerciale specializate. banca agricola banca de investitii banca ipotecara banca de export-import case de emisiune bancile de leasing bancile de factorin

Argumente pro si contra aduse bancii universale si bancii specializate

În ultima perioadă observăm că predomină tendința universalizării operaţiunilor bancare și anume spre exemplu marile bănci de afaceri, nu se constrâng la operaţiuni de creditare atât pe termen mediu cât și pe termen lung în ceea ce privește industria și investițiie, ci mai degrabă emit şi cumpără acţiuni, concurează casele de economii în scopul atragerii de disponibilităţilor băneşti ale populaţiei. Astfel că în prezent, antiteza dintre banca universală şi banca specializată se justifică prin avantajul atât al serviciilor cât și al activităţiilor propuse.

Obiectivul principal al băncilor universale este finanţarea echilibrată a tuturor agenţilor economici.

Banca specializată dorește să iși concentreze atenția asupra unui pachet de operațiuni care

să acopere o multitudine de instituții, atât prin natura activității lor cât și prin natura lor.Din punctul de vedere a unor mari autori cum ar fi A. Steinherr sau Ch. Huverneers aflăm că

« structurile financiare sunt determinate, în primul rând de reglemtările naţionale. Locul pieţei financiare, rolul economic al guvernului şi al sectorului public, precum şi nivelul de dezvoltare economică influenţează poziţia băncilor universale sau specializate în cadrul sistemului financiar «  

5

O prima problema avuta in vedere este stabilitatea financiara a bancilor, exista temerea caci băncile universale sunt mai greu de reglementat decât cele specializate, căci legăturile lor cu lumea afacerilor sunt complexe si de mare anvergură, astfel s-a pus in discutie că, dacă una sau mai multe bănci universale ar da faliment, acest lucru ar putea conduce la o criza financiară de sistem si cu un grad posibil de risc privind sistemul de plăti al economie. Atunci când guvernele reusesc să reglementeze băncile universale, mai stricte decât băncile specializateacestea din urma îsi pot asuma un grad mai mare de risc decât băncile universale.

Avand în considerare tările în care activitatea de universal banking nu se utilizează pe scara largă, a demonstrat că activitatea băncilor specializate da guvernelor mai multa bătaie de cap decât cea a băncilor universale. Trebuie subliniat faptul că mai multe bănci americane specializate în economii si în acordarea de credite au dat faliment, în ultimii zece ani, pentru că activele,pasivele si operatiunile lor nu erau destul de diversificate.Nici teoria si nici practica nu au demonstrat că limitarea activităcii bancare(ca de exemplu separarea activitătii comerciale de cea de investitii ) ar reduce în vreun fel expunerea lor la risc. Cea mai mare parte a activitătilor băncilor universale sunt mai putin riscante decât activitătile obisnuite ale unei bănci comerciale specializate.

În consecintă, riscul stabilitătii financiare nu trebuie înfruntat restrângând dimensiunile si obiectul de activitate al băncilor ci permitând o mai mare diversificare a serviciilor si nivele mai ridicate ale capitalului.

Bancile universale pot juca rol important in cresterea economica, intr-un mod mai eficient decat bancile specializate; de exemplu pentru sustinerea anumitor scopuri în zone geografice ce trebuiau dezvoltate, guvernele înfiintau institutii specializate bugetare, insa s-a dovedit dificil pentru guverne să închidă institutii specializate (infinitate cu un scop precis) sau să le reducă substantial fondurile, atunci când se hotărăsc să-si schimbe politica si chiar si în cazul în care guvernul îsi directionează resursele pentru cresterea economica spre o serie de institutii specializate, ele nu pot fi niciodată sigure că împrumutatii vor folosi liniile de credit în scopul dorit de guvern.

Posesiunea simultană a capitalului si a unor pasive de o banca universala înseamnă de fapt că, băncile universale pot oferi companiilor o asistentă mai eficientă decât băncile specializate, în vremuri de criză financiară. Acest lucru s-a dovedit adevărat, în trecut, în Germania si în Japonia, unde băncile universale au primit responsabilitatea specială de a salva companiile cu probleme financiare, prin acordarea unor credite, participarea la capitalul social si reorganizarea conducerii acestora.

Comparativ cu sistemul pietelor de capital, băncile universale au anumite avantaje în restructurarea companiilor. Principala cauză este faptul că, costurile tranzactiilor de preluări, fuziuni si achizitii este mai mare pe pietele de capital decât prin sistemul bancar; spre exemplu în Germania, implicarea băncilor universale în companii a fost asociata cu un grad mai mult de profitabilitate a acestora din urmă. Ca motive am putea mentiona: abilitatea băncilor universale de a monitoriza si sprijini firmele, companiile afiliate băncilor universale sunt cele cu o mai mare flexibilitate investitională

Am putea considera un avantaj al bancii universale rezultatul mai mare al eficienţei economice, exprimat prin costuri mai mici, si o ieşire mai mare, ca si volum de produse mai bune, mai calitative. Bancile universale pot exploata o economie la scara sau economie de gama. Am putea afirma ca efectul expansiunii băncilor universale asupra numărului total de institutii financiare se

5

datoreaza existentei unor astfel de economii în cadrul activitătii de universal banking, ceea ce oferă băncilor universale un avantaj în fata băncilor specializate.

De si studiul practicilor internationale nu a demonstrat nici o diferentă relevantă între băncile specializate si cele universale referitoare la eficientă, aceste diferente datorându-se mai degrabă practicilor contabile care diferă de la o tară la alta. Totusi, eficienta nu se măsoară doar în cifre. Institutii de dimensiuni diferite concurează între ele si supravietuiesc. Acest lucru înseamnă că, aparent, institutiile mai mici si mai scumpe oferă clientilor lor produsele si serviciile dorite ( poate la un pret mai mare).

Exista opinii pro si contra aupra extinderii bancilor universale. Unii critici afirma ca daca băncile universale se extind considerabil, vor exista mai putine institutii independente si consumatorii vor avea o gamă mai restrânsă de alegere. Două argumente contrare acestor păreri sunt: experienta germană indică faptul că activitatea de universal banking nu duce la dominarea pietei de către un număr restrâns de bănci si chiar daca băncile universale ar domina piata, consumatorul va putea alege o banca pentru un anume serviciu, o alta pentru un altul, etc

Se mai observă că băncile universale mai au și capacitatea de a obţine informaţii cu privire la o corectă evaluare a riscurilor de lichiditate şi solvabilitate, capacitate superioară celei suportate de o instituţie de credit specializată. Dar privite din punct de vedere al dimensiunilor,ele pot contribui la obţinerea unor performanţe sporite în următoarele moduri : prin costuri de administraţie mai scăzute, prin sporirea tehnicilor de intermediere permise de căutarea unor inovaţii mai importante şi prin costuri de comercializare mai reduse, dar o literatură financiară analizează aceste bănci universale prin prisma contribuției lor la diversificarea riscului.

Astfel instituțiile de credit desemnează portofoliile de participare la diferitele societăți, în scolul de a minimiza riscul la care se asumă, iar băncile universale sunt beneficiarele unui sporit grad de diversificare a portofoliuliu lor în scopul atingerii unei stabilități mai sporite.

Cei doi mari autori A.Steinherr şi CH. Huveneers au scos în evidență faptul că nu

dimensiunea băncilor este importantă pentru obținerea unui profit mare, dar din punctul de vedere al

profiturilor obținute de către băncile specializate în comparație cu băncile universale, nu s-a depistat

o diferență mare care să susțină faptul că băncile universale ar fi mai superioare.

În sistemele bancare naționale persistă o multitudine de diferențieri ca o consecință a faptului

că atât băncile specializate cât și cele universale sunt la fel de concurențiale și de competitive, acest

lucru realizându-se in ciuda integrării monetare-europene, dar motivul tendinței de universalizare a

operațiunilor bancare este unul cert, făcând referire la obținerea unui profit cât mai mare.

Această tendinţă de universalizare va continua, insa intrebarea este, Daca băncile universale ar putea copleşi complet instituţii specializate în viitor? sau Sunt băncile specializate sortite să dispară?.

În primul rând, băncile universale, fără îndoială vor continua să joace un rol important. Ele deţine o serie de avantaje faţă de instituţii specializate. În special, sunt capabile să exploateze economiile de scară şi domeniul de aplicare în sectorul bancar. Aceste economii sunt deosebit de importantă pentru băncile care funcţionează pe o scară globală şi de catering pentru clienţii care au nevoie de servicii financiare foarte sofisticate.

.În al doilea rând, deşi băncile universale au extins sfera lor de influenţă, instituţii specializate mai mici nu au dispărut. În ambele, Germania şi Elveţia, ele sunt coexistente cu

5

succes şi în concurenţă cu marile bănci. În Elveţia, de exemplu, instituţiile specializate sunt ferm înrădăcinate în domenii cum ar fi împrumuturile imobiliare, tranzacţionarea valorilor mobiliare, precum şi management de portofoliu. Continuarea performantelor puternice a multor instituţii de specialitate sugerează că băncile universale, nu se bucură de un avantaj comparativ în toate domeniile bancar.

În al treilea rând, universalitatea bancara poate fi realizata în diferite moduri. Nu exista un singur tip de sistem bancar universal .Sistemele germane şi elveţiene de banci universale diferă în mod substanţial în acest sens.. În Germania, universalitate a fost consolidată, fără creşterea semnificativă a cotelor de piaţă ale marilor bănci. În schimb, instituţiile mai mici au dobândit universalitate prin cooperare. Rămâne de văzut dacă aceasta abordare bazată pe cooperare va determina supravieţuirea lor într-un mediu bancar extrem de competitiv şi globalizat.