TEST nr.1

SUBIECTUL I : Examinarea si solutionarea litigiilor ecologice.

1.1 Definiti notiunea si particularitatile litigiilor ecologice

Obiect al relaţiilor reglementate de legislaţia ecologică sînt resursele naturale: solul, subsolul, apele, flora, fauna, aflate pe teritoriul republicii, precum şi aerul din spaţiul de deasupra acestui teritoriu, care, conform art. 4 alin. (1) din Legea cu privire la protecţia mediului înconjurător nr.1515-XII din 16.06.1993, constituie patrimoniul naţional al Republicii Moldova. In literatura juridica de specialitate se considera ca litigiul ecologic reprezinta un conflict de interese intre beneficiarii de resurse naturale care are ca obiect apararea unui drept sau interes ocrotit de legislatia ecologica. Dupa obiect, litigiile ecologice se clasifica dupa cum urmeaza: a)litigii funciare; b)litigii silvice; c)litigii ce tin de protectia aerului atmosferic; d)litigii ce tin de protectia si folosirea zacamintelor minerale utile; e)litigii ce tin de protectia si folosirea obiectivelor acvatice si resurselor acvatice. Dupa continut avem litigii ecologice patrimoniale si litigii ecologice nepatrimoniale. Toate litigiile patrimoniale se solutioneaza in exclusivitate de catre instantele de judecata; litigiile nepatrimoniale se solutioneaza de organele de protectie a mediului, deciziile carora pot fi atacate in instanta de contencios administrativ. Dupa subiecti litigiile se clasifica in litigii dintre persoane fizice si litigii dintre persoane juridice. Litigiile de recunoastere a dreptului de proprietate se solutioneaza in instanta de judecata (in procedura speciala).

1.2 determinati organelle competente in domeniul solutionarii litigiilor ecologice.

Se atenţionează instanţele judecătoreşti că soluţionarea incorectă a litigiilor ecologice poate aduce atingere drepturilor fundamentale ale persoanelor fizice şi juridice, protejate de art. 2 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale – dreptul la viaţă, care presupune respectarea vieţii şi integrităţii fizice şi dreptul la un mediu sănătos –, art. 8 al Convenţiei Europene – respectarea vieţii private. În Instanţele judecătoreşti, la examinarea pricinilor civile privind încălcarea legislaţiei ecologice, sînt în drept să aplice direct jurisprudenţa CEDOConform art. 94 alin. (1) din Legea cu privire la protecţia mediului înconjurător nr. 1515-XII, litigiile în domeniul protecţiei mediului, care nu pot fi rezolvate în condiţiile unei concilieri amiabile între părţile interesate, sînt supuse spre soluţionare instanţelor de judecată. Litigiile privind problemele folosirii subsolului se soluţionează de autorităţile administraţiei publice în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului în conformitate cu competenţa acestora, prevăzută de art. 9, 10, 11, 12 din Codul subsolului, şi de instanţele de judecată, în modul stabilit de legislaţie. (art. 81 Codul subsolului)Actele cu caracter normativ sau individual emise de organele administraţiei publice în vederea exercitării legii, privind naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice de drept administrativ în domeniul vizat, vor fi contestate în instanţă de contencios administrativ.Litigiile patrimoniale legate de folosirea şi protecţia subsolului se soluţionează de instanţa de drept comun sau, după caz, de judecătoria economică competentă.Se atenţionează că, potrivit art. 80 din Codul subsolului, tragerea persoanei vinovate de încălcarea legislaţiei cu privire la subsol la răspundere contravenţională sau penală nu o eliberează de obligaţia de a înlătura încălcările comise de ea şi de a compensa prejudiciul cauzat. Autoritatea competentă pentru producţia agroalimentară ecologică este Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.Se atenţionează că cererile de chemare în

judecată privind contestarea actelor administrative, în domeniul vizat, emise de organul competent pentru producţia agroalimentară ecologică vor fi depuse şi examinate în instanţă de contencios administrativ.Litigiile privind problemele folosirii subsolului se soluţionează de autorităţile administraţiei publice în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului în conformitate cu competenţa acestora, prevăzută de art. 9, 10, 11, 12 din Codul subsolului, şi de instanţele de judecată, în modul stabilit de legislaţie. (art. 81 Codul subsolului)Actele administrative emise de autoritatea abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător prin care se lezează drepturile sau interesele legitime prevăzute de legislaţia în domeniul protecţiei mediului pot fi contestate în instanţa de contencios administrativ potrivit Legii contenciosului administrativ. (art. 94 alin. (2) din Legea cu privire la protecţia mediului înconjurător nr. 1515-XII din 16.06.1993)

1.3 Dezvoltati principiul Accesul la justitie in domeniul protectiei mediului.

Conform Legea taxei de stat ], reclamanţii sînt scutiţi de plata taxei de stat în cauzele de încasare a pagubei pricinuite prin poluarea mediului înconjurător şi folosirea iraţională a resurselor naturale. În sensul CPC, taxa de stat, de a cărei plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pîrît proporţional părţii admise din acţiune dacă pîrîtul nu este scutit de plata acesteia.Se menţionează că, conform prevederilor Convenţiei de la Aarhus din 25 iunie 1998 privind accesul la informaţie, justiţie şi participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului, statul va garanta accesul tuturor persoanelor la informaţie.Se atenţionează instanţele de judecată că informaţia legată de ecologie se atribuie la informaţia cu caracter public, iar refuzul nejustificat de a furniza informaţie cu caracter ecologic poate fi contestat în instanţă de judecată, fiind obiect al acţiunii în contenciosul administrativ.

SUBIECTUL II: Notiunea , Obiectul si Sistemul Dr. Funciar - Regimul Juridic al Terenurilor cu Destinatie Agricola.

2.1 definite obiectul de reglementare a dreptului funciar.Se considera ca dreptul funciar are obiect propriu de studiu si acest obiect il formeaza totalitatea relatiilor ce apar in procesul de folosire a terenurilor denumite in literatura de specialitate relatii funciare care sunt reglementate de normele juridice funciare. In cadrul dreptului funciar se studiaza urmatoarele categorii de relatii funciare, care reprezinta obiectul de studiu: relatii cu privire la atribuirea terenului art.11, 12, 13, 15; relatii cu privire la retragerea terenurilor din folosinta art. 25; relatii cu privire la protectia terenurilor art.5; relatii cu privire la ameliorarea terenurilor; relatii cu privire la schimbarea destinatiei terenurilor art.71; relatii cu privire la schimbarea modului de folosinta a terenurilor art.73; relatii ce reies din exercitarea dreptului de proprietate funciara; relatii ce reies din administrarea si gestionarea terenurilor; relatii ce reiese din incalcarea legislatiei funciare; relatii agrare.Obiectul de reglementare-reprezinta relatiile sociale care apar in timpul folosirii pamintului . specificul acestor raporturi este legat de functiile pe care le indeplineste pamintul pentru diferite ramuri ale economiei nationale. In agricultura si silvicultura pamintul este mijlocul principal de productie , unde stratul fertile al solului are o insemnatate hotaritoare . cu totul alte functii indeplineste pamintul inrestul sferelor de activitate economica . pentru industrie , transporturi , constructii . localitati , pamintul serveste drept spatiu , suprafta, teren de amplasare a cladirilor , utilajelor,cailor de comunicatie etc.Indeplinirea acestor functii economice genereaza aparitia si existenta unor raporturi funciare exprimate in relatii sociale ce apar in procesul de atribuire , folosire, retragere si protectie a terenurilor de pamint.

2.1 Delimitati obiectul raporturilor juridice funciare de obiectele relatiilor funciare.

Obiecte ale relaţiilor funciare sînt: sectoarele de teren, cotele de teren şi drepturile asupra lor. Adica sunt anumite bunuri determinate exhaustiv de lege. Variatii la acest subiect nu pot exista.Sectoarele de teren se caracterizează prin suprafaţă, amplasament, hotare, au statut juridic şi alte caracteristici, specificate în documentaţia înregistrării de stat a dreptului asupra pămîntului. Sectoarele de teren şi obiectele aferente acestora (solul, bazinele de apă închise, pădurile, plantaţiile multianuale, clădirile, construcţiile, edificiile etc.), strămutarea cărora este imposibilă fără a cauza pierderi directe destinaţiei lor, constituie bunuri imobile. Sectoarele de teren pot fi divizibile şi indivizibile. Se consideră divizibile sectoarele de teren care pot fi împărţite în porţiuni fără a le schimba destinaţia, fără a încălca normele antiincendiare, sanitare, ecologice, agrotehnice şi urbanistice, fiecare porţiune formînd după divizare un teren de sine stătător. În cazurile prevăzute de lege sectorul de teren poate fi considerat indivizibil. Cotele de teren ale sectorului de teren aflat în folosinţă comună de asemenea constituie obiecte ale relaţiilor funciare. Cotele de teren au expresie cantitativă şi descriere, cuprinzînd indicaţii privind destinaţia şi categoria de folosinţă. Cotele de teren în natură nu se delimitează. Se considera ca dreptul funciar are obiect propriu de studiu si acest obiect il formeaza totalitatea relatiilor ce apar in procesul de folosire a terenurilor denumite in literatura de specialitate relatii funciare care sunt reglementate de normele juridice funciare. In cadrul dreptului funciar se studiaza urmatoarele categorii de relatii funciare, care reprezinta obiectul de studiu: relatii cu privire la atribuirea terenului art.11, 12, 13, 15; relatii cu privire la retragerea terenurilor din folosinta art. 25; relatii cu privire la protectia terenurilor art.5; relatii cu privire la ameliorarea terenurilor; relatii cu privire la schimbarea destinatiei terenurilor art.71; relatii cu privire la schimbarea modului de folosinta a terenurilor art.73; relatii ce reies din exercitarea dreptului de proprietate funciara; relatii ce reies din administrarea si gestionarea terenurilor; relatii ce reiese din incalcarea legislatiei funciare; relatii agrare. Aici este vorba despre anumite interactiuni sociale care sunt legate de folosirea obiectelor relatiilor funciare.Obiectul relatiilor funciare este doar o parte componenta a obiectului raportului juridic funciar. Obiectul RJ Funciar cuprinde multe ale relatii sociale. De ex : gestiuneal, administrarea, instrainarea terenurilor s.a.m.d 1.3 Formulati cazurile pentru care pot fi aplicate sanctiui administrative in legatura cu incalcarea legislatiei agrare.

-in cazul incalcarii dr. de proprietate, posesiune si beneficiere funciara;-in cazul incalcarii recomandarilor agrothnice , conditiile de exploatare a terenurilor, structura asolamentelor, folosirii abusive a ingrasamintelor chimice si preparatoarelor de fitosanitarie; -in cazul neachitarii impozitului funciar si alte plati pentru folosirea terenurilor; - in cazul neintreprinderii unor masuri de prevenire si combatere a eroziunilor, a compactarii solului, a alunecarilor de teren, a salinizarii sau imlastinirii secundare, sa asigure atit obtinerea unei productii calitative, cit si protectia solului si sporirea fertilitatii lui; -in cazul nerespectarii drepturilor altor detinatori de terenuri ; - in cazul nepastrarii bornelor de hotar si punctele retelei geodezice de stat din teren; -in caz de nerespectare a a proiectului de organizare a teritoriului.

CONTRAVENŢII ÎN DOMENIUL AGRICOL ŞI SANITAR-VETERINAR Daunele provocate semănăturilor, plantaţiilor sau recoltei de culturi agricole Articolul 185. Producerea şi/sau comercializarea neautorizată sau fără documentele respective a materialului de înmulţire şi săditor pomicol, viticol şi bacifer, falsificarea lui Producerea şi/sau comercializarea neautorizată sau fără documentele respective a materialului

de înmulţire şi săditor pomicol, viticol şi bacifer, falsificarea documentelor de însoţire, falsificarea denumirii soiurilor şi a categoriilor biologice, a calităţii de soi şi a calităţii culturale a materialului de înmulţire şi săditor pomicol, viticol şi bacifer se sancţionează cu amendă de 25 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de 70 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. Înfiinţarea de plantaţii cu suprafaţă de peste 0,5 hectare fără proiect, cu material săditor necertificat sau de soiuri şi tipuri de portaltoi neraionate Defrişarea neautorizată a plantaţiilor pomicole şi bacifere Defrişarea neautorizată a plantaţiilor pomicole şi bacifere cu suprafaţă de peste 0,5 hectare se sancţionează cu amendă de 25 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an. Articolul 188. Nerespectarea regimului fitosanitar şi de carantină, încălcarea tehnologiei de cultivare a plantaţiilor pomicole şi bacifere Nerespectarea regimului fitosanitar şi de carantină, încălcarea tehnologiei de cultivare a plantaţiilor pomicole şi bacifere, soldată cu pierderi materiale considerabile sau cu distrugerea plantaţiilor, se sancţionează cu amendă de 25 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de 75 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. Articolul 189. Neexecutarea măsurilor obligatorii de combatere a organismelor dăunătoare sau încălcarea regulilor de efectuare a unor astfel de măsuri (1) Neexecutarea măsurilor obligatorii de combatere a organismelor dăunătoare sau încălcarea regulilor de efectuare a unor astfel de măsuri, fapt ce a condiţionat apariţia şi răspîndirea în masă a bolilor, vătămătorilor şi buruienilor, se sancţionează cu amendă de 45 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de 250 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. (2) Utilizarea, în conformitate cu normele în vigoare, a chimicalelor la protecţia culturilor agricole şi celor silvice fără avertizarea deţinătorilor de albine se sancţionează cu amendă de 20 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de 30 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. Articolul 190. Scoaterea materialelor din punctele de frontieră fără control de carantină şi fără tratare Scoaterea materialelor aduse din străinătate din porturile fluviale (debarcadere) de frontieră, din staţiile de cale ferată, din gări (staţii) auto, din aeroporturi şi din alte puncte de frontieră fără control de carantină şi fără tratare în cazul cînd un astfel de control şi o astfel de tratare sînt obligatorii conform legislaţiei se sancţionează cu amendă de la 50 la 70 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 70 la 100 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere cu sau fără privarea, înan.

Articolul 191. Împiedicarea specialiştilor din Agenţia Fitosanitară de a exercita supravegherea şi controlul fitosanitar Împiedicarea în orice mod a specialiştilor din Agenţia Fitosanitară de a-şi exercita funcţiile de supraveghere şi control fitosanitar se sancţionează cu amendă de 50 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. Articolul 192. Încălcarea modului stabilit de încercare şi raionare a soiurilor de viţă-de-vie Încălcarea modului stabilit de încercare şi raionare a soiurilor de viţă-de-vie se sancţionează cu amendă de 10 unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de

răspundere. Articolul 193. Producerea şi/sau comercializarea materialului de înmulţire şi săditor viticol necorespunzător normelor tehnice Producerea şi/sau comercializarea materialului de înmulţire şi săditor viticol necorespunzător normelor tehnice se sancţionează cu amendă de pînă la 25 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de pînă la 75 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. Articolul 194. Încălcarea modului stabilit de înfiinţare a plantaţiilor viticole Înfiinţarea de plantaţii viticole pe o suprafaţă de peste 0,5 hectare cu soiuri neraionate sau cu material săditor viticol necorespunzător normelor tehnice ori fără proiect sau autorizaţie, sădirea de noi plantaţii viticole în locul celor defrişate pînă la expirarea a 3 ani de la defrişare se sancţionează cu amendă de pînă la 25 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de pînă la 75 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. Articolul 195. Încălcarea modului stabilit de trecere la pierderi şi de defrişare a plantaţiilor viticole Încălcarea modului stabilit de trecere la pierderi şi de defrişare a plantaţiilor viticole se sancţionează cu amendă de 25 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de 75 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. Articolul 196. Încălcarea regulilor şi normelor sanitar-veterinare (1) Încălcarea regulilor şi normelor sanitar-veterinare, a măsurilor sanitar-veterinare şi a indicaţiilor legale ale specialiştilor veterinari privind asigurarea ocrotirii sănătăţii animalelor, folosirea şi întreţinerea lor corectă, ocrotirea sănătăţii omului şi profilaxia antropozoonozelor, încălcarea altor exigenţe reglementate prin normele sanitar-veterinare şi a actelor normative în domeniul medicinei veterinare se sancţionează cu amendă de la 10 la 20 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 15 la 50 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. (2) Nerespectarea măsurilor de profilaxie generală privind împrejmuirea, amenajarea, întreţinerea şi funcţionarea dezinfectoarelor, vestiarelor şi filtrelor-vestiar în exploataţii zootehnice, în locurile de aglomerare a animalelor şi în unităţile care produc, prelucrează, depozitează şi valorifică produse de origine animală, precum şi dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea cu substanţe interzise, efectuarea acestor lucrări în alt mod decît cel stabilit de autoritatea veterinară competentă se sancţionează cu amendă de pînă la 10 unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de pînă la 30 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. (3) Neamenajarea cimitirelor de animale, a gropilor Bekari, a crematoriilor sau a altor locuri de distrugere a cadavrelor de animale, a deşeurilor de origine animală sau nerespectarea condiţiilor de întreţinere şi de folosire a lor se sancţionează cu amendă de pînă la 50 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. (4) Nerespectarea măsurilor de carantină în ce priveşte termenele şi condiţiile prevăzute de normele sanitar-veterinare, precum şi în cazul bolilor epizootice declarate oficial, incluse în lista publicată de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, se sancţionează cu amendă de pînă la 30 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de pînă la 50 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. (5) Scoaterea sau introducerea, fără acordul autorităţilor sanitar-veterinare competente, a unor animale, a unor produse şi materiale de orice fel, care pot fi contagioase, din sau în zonele ori obiectivele aflate în carantină se sancţionează cu amendă de la 30 la 50 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 50 la 100 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.

(6) Tăierea pentru consumul public a animalelor bolnave, suspectate de boli infectocontagioase sau parazitare, comercializarea cărnii şi a subproduselor obţinute în alte condiţii decît cele stabilite în actele normative ce reglementează normele sanitar-veterinare se sancţionează cu amendă de la 20 la 40 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 50 la 100 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. (7) Neanunţarea autorităţii sanitar-veterinare teritoriale de către deţinătorii de animale a suspiciunii ori a apariţiei unei boli la animale sau a zoonozelor, precum şi a cazurilor de tăieri de necesitate sau de pieire a animalelor, se sancţionează cu amendă de la 10 la 30 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 40 la 60 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.

TEST nr.2

SUBIECTUL I :Normele , Metoda, si Principiile Dreptului Ecologic.

1.1Definti notiunea si particularitatile normelor de drept ecologic.

Dreptul ecologic este o ramura de drept independenta dar complexa dupa natura ei ce cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementeaza relatii care apar intre stat (in persoana organelor puterii de stat) si persoanele fizice/juridice in legatura cu Dreptul mediului este o ramura de sine statatoare de drept, o totalitate de norme si institutii juridice care reglementeaza raporturile sociale din domeniul utilizarii rationale a resurselor naturale, protectia mediului natural, conservarea unor componente ale mediului, asigurarea securitatii ecologice in scopul mentinerii si dezvoltarii unui mediu favorabil si nepericulos pentru generatiile actuale si viitoareprotectia mediului natural si folosirea rationala a resurselor naturale.

Particularitatile :

Norme principii- norme care consfintesc principiile utilizarii rationale a resurselor naturale

Norme priortati- ex.prioritatea utilizarii apelor pentru satisfacerea necesitatilor in ape potabile si menajere

Norme – reguli de conduita.

Sunt asiguarte prin forta de constringere a statului.

Caracter statal-sint elaborate de stat, prin procesul de legiferare.

Caracterul obligatoriu- norma de conduita care stabileste participantilor la acesta relatie sociala anumite drepturi si obligatii.

Dr la mediu sanatos; accesul la informatie privind mediul; obligatia de acontribui la protectia mediului.

1.2 Determinati metodele de reglementare juridica a dr. Ecologic

Luind in consideratie faptul, ca protectia si amiliorarea mediului, conservarea acestuia , precum si asigurarea dezvoltarii durabile constitue probleme de talie nationala si un obiectiv de interes public major, statul intervine in relatiile ecologice in mod direct, conferind un caracter imperativ reglemantarii juridice a acestor raporturi.In acest context, pentru dreptul ecologic este caracteristic predominarea metodei imperative(administrative)de reglementare.Aceasta metoda

consta in instituirea prescriptiei comportarii subiectelor, interdictiilor si constringerii statale pentru asigurarea comportamentului necesar si a prevederilor normelor de drept.Aceasta metoda se aplica in raporturile cu caracter administrativ, in care un subiect are o pozitie dominanta fata de celalalt, de subordonare, cu volum diferit de drepturisi obligatiuni.In dreptul ecologic, metoda imperativa se materializeaza in normarea calitatii madiului, controlul ecologic,expertiza ecologica,certificatul si licentierea etc.

In dreptul ecologic se aplica si a doua metoda, denumita dispozitiva(civila).Aceasta metoda se bazeaza pe pozitie de egalitate a subiectelor in raport, pe volumul egal de drepturisi obligatii ale acestora.Aceste drepturi si obligatii sint determinate de insasi subiectele raportului prin intermediul acordului(tranzactiei)incheiate.Astfel de tranzactii in domeniul utilizarii resurselor naturale si protectiei mediului sint incheiate tot mai frecvent. Totodata, la etapa actuala, ia nastere si o alta metodade reglementare-economica, care se manifesta prin stabilirea platilor pentru poluarea mediului si utilizarea resurselor naturale, instituirea prioritatilor, inlesnirile si avantajelorpentru protectia mediului, utilizarea rationala a resurselor naturale, precum si prin crearea fondurilor ecologice.

1.3 dezvoltati principiul „folosirea rationala si in complex a resurselor naturale”

Acest principiu presupune folosirea atenta a resurselor naturale in interesul generatiilor prezente si viitoare.Sub aspectul pastrarii echilibrului ecologic, o mare importanta are modul in care se folosesc resursele naturale.Resursele naturale care se reinoiesc trebuie sa fie utilizate in limitele in care se produce aceasta reinoire.Nu trebuie uitat insa ca toate resursele naturale , inclusiv cele care se reinoiesc(apa, cele vegetale sau animale)sunt totusi limitate.In acelasi timp, resursele naturale ce nu pot fi reinoite trebuie astfel exploatate, incit sa nu riste sa se epuizeze, iar avantajele obtinute de pe urma folosirii lor sa fie maxime. Omul poarta o raspundere speciala in ceea ce priveste apararea si administrarea rationala a patrimoniului constituit din flora si fauna salbatica si al mediului lor inconjurator, amenintate azi de factorii defavorabili. Astfel trebuie sa adoptam urmatoarele directii principale:

a) utilizarea rationala a resurselor naturale prin implementarea de tehnologii de prelucrare a lor care genereaza mai putine deseuri

b) inlocuirea unor resurse naturale traditionale cu resurse naturale netraditionale (cum ar fi energia vantului, energia solara etc.).

SUBIECTUL II: Dreptul de Beneficiere Funciara. Regimul juridic al terenurilor cu destinatie agricola.

2.1 Definiti continutul dreptului de beneficiere funciara.Se considera ca dreptul de beneficiere asupra resurselor naturale poate fi examinat sub cateva aspecte: A)Dreptul de beneficiere funciara reprezinta o institutie juridica care cuprinde in esenta sa o totalitate de norme juridice care reglementeaza relatiile dintre organele administratiei publice si beneficiarii de terenuri care reglementeaza relatiile cu privire la atribuirea, exploatarea, protectia, retragerea din folosinta terenurilorB)Dreptul de beneficiere funciara reprezinta un drept subiectiv al unei persoane fizice sau juridice care exploateaza sau poate exploata terenul din punct de vedere cantitativ si calitativ.

C)Dreptul de beneficiere reprezinta din punct de vedere teoretic un raport juridic, raport care apare intre organele de stat si beneficiarii de terenuri care este reglementat de legislatia speciala funciara cu privire la atribuirea, exploatarea, autorizarea, licentierea, retragerea din folosinta a terenurilor.

Dreptul de beneficiere asupra terenurilor cu destinatie agricola reprezinta posibilitatea beneficiarului de a folosi o cota sau sector de teren in scopuri personale in conformitate cu legislatia in vigoare.

Una din modalitatile de folosire a terenurilor agricole o reprezinta arenda in agricultura. Relatiile de arenda in agricultura sunt reglementate de CC, CF, Legea cu privire la arenda in agricultura. Arenda in agricultura reprezinta transmiterea in posesiune si folosinta in baza de contract pe o durata determinata si contra plata a terenurilor cu destinatie agricola si a altor bunuri agricole.

2.1Determinati volumul drepturirlor si obligatiilor beneficiarilor funciari.

Posesorii şi beneficiarii au dreptul:să folosească terenurile potrivit condiţiilor de atribuire;să fie proprietarii producţiei obţinute; (drept de proprietate asupra fructelor)să folosească în modul stabilit de lege zăcămintele, pădurile, apele şi alte bogăţii ale pămîntului;să primească, în caz de stingere a dreptului de posesiune sau beneficiere, compensarea cheltuielilor legate de ameliorarea terenului.

Deţinătorii de terenuri sînt obligaţi: să folosească terenurile în conformitate cu destinaţia lor;să respecte, conform recomandărilor agrotehnice, condiţiile de exploatare a terenurilor, structura asolamentelor, să nu admită folosirea abuzivă a îngrăşămintelor chimice şi a  preparatelor de fitosanitărie;să achite la timp impozitul funciar şi alte plăţi pentru  folosirea terenurilor; să ia măsuri de prevenire şi combatere a eroziunilor, a compactării solului, a alunecărilor de teren, a salinizării sau înmlăştinirii secundare, să asigure atît obţinerea unei producţii calitative, cît şi protecţia solului şi sporirea fertilităţii lui; să respecte drepturile altor deţinători de terenuri;   să păstreze bornele de hotar şi punctele reţelei geodezice de stat din teren;să respecte proiectul de organizare a teritoriului;să prezinte la timp autorităţilor administraţiei publice locale informaţiile stabilite prin legislaţie, privitoare la starea şi folosirea terenului.

2.3 Formulati cazurile pentru care survine raspunderea civila in legatura cu incalcarea legislatiei agrare.

Astfel, condiţiile generale, necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale, sînt: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia.

Lipsa unei din aceste condiţii, potrivit regulii generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege, cînd răspunderea delictuală se poate angaja şi în lipsa unei sau altei condiţii.Se atenţionează că, pentru antrenarea răspunderii delictuale, este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport cauzal. Raportul cauzal este şi condiţia în funcţie de care se determină mărimea despăgubirii. Se repară numai prejudiciul care este o consecinţă directă a faptei ilicite.Totodată, se menţionează că, în funcţie de posibilitatea evaluării, deosebim prejudiciul moral şi prejudiciul patrimonial. Prejudiciul moral se compensează numai în cazurile prevăzute de lege. Spre exemplu: în cazul prejudiciului adus

sănătăţii ca urmare a consumului de apă din sistemele de alimentare cu apă potabilă, în afară de acoperirea prejudiciului material, Legea cu privire la apa potabilă nr. 272 din 10.02.1999 prevede şi repararea prejudiciului moral de către persoana vinovată.Potrivit regulii generale, pentru angajarea răspunderii delictuale, este necesară vinovăţia autorului faptei ilicite. Nu întotdeauna aceeaşi persoană întruneşte calitatea de autor al faptei ilicite şi cea de debitor în obligaţia delictuală. Astfel, în cazul în care paguba materială a fost pricinuită de către un minor, prejudiciul cauzat mediului înconjurător se repară de părinţi (adoptatori), tutori, instituţiile de învăţămînt, de educaţie, curative sub a căror supraveghere se află minorul, dacă nu demonstrează că prejudiciul s-a produs nu din vina lor (art. 1406, art. 1407 CC); potrivit prevederilor art. 1410 Cod civil, persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalaţiilor, mecanismelor, a substanţelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcţii etc.) au obligaţia să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forţe majore (cu excepţia cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenţia persoanei vătămate.In conformitate cu Hotararea CSJ privind practica aplicarii de catre instantele judecatoresti a unor prevederi ale legislatiei ecologice in cadrul examinarii cauzelor civile nr. 3 din 24.12.2010 se atentioneaza instantele de judecata ca in cazul in care raporturile funciare nu sunt reglementate de legislatia funciara atunci se aplica prevederile art.2.1 si 2.2 ale Codului Civil. Totodata la examinarea cauzelor care au ca obiect cotele de teren si sectoarele de teren se va tine cont de faptul ca instanta de judecata trebuie sa constate in primul rand destinatia principala a cotelor de teren sau sectoarelor de teren si modul lor de folosinta. Se atentioneaza instantele judecatoresti ca schimbarea destinatiei terenurilor este de competenta Guvernului. Totodata la examinarea litigiilor funciare instantele de judecata sunt obligate sa constate destinatia terenurilor in litigiu, iar in cazul schimbarii destinatiei terenurilor sa precizeze daca aceasta s-a efectuat de catre Guvern si daca detinatorii de terenuri detin actele ce confirma drepturile asupra terenurilor. Totodata se va tine cont ca instantele de judecata la solutionarea unor astfel de litigii urmeaza sa determine daca a avut loc faptul schimbarii destinatiei terenurilor sau faptul schimbarii modului de folosire a terenului in vederea aplicarii corecte a art. 71 CF sau a art. 73 CF. In acelasi context instantele de judecata vor verfica actul de stabilire a hotarelor in natura a terenurilor in conformitate cu art. 21 CF. In sensul art. 95 CF, actele de e/v, donatie, schimb si alte tranzactii dintre detinatorii de terenuri infaptuite cu incalcarea modului stabilit de legislatie pot fi declarate nule. Conditiile nulitatii tranzactiilor sunt stipulate in C C conform art 216-233. Raspunderea delictuala survine in cazul in care detinatorilor de terenuri li s-au cauzat pagube. Potrivit art. 97 CF pagubele pricinuite detinatorilor de ternuri inclusiv venitul ratat trebuie sa fie reparat integral. Pagubele sunt reparate prin reabilitarea terenurilor carora li s-a cauzat daune si aducerea lor in stare corespunzatoare care sa permita folosirea lor conform destinatiei lor principale sau in forma baneasca. Evaluarea prejudiciului cauzat se va evalua conform Instructiunii pentru evaluarea prejudiciului cauzat resurselor de sol. In cazurile in care repararea benevola a prejudiciului nu se efectueaza, atunci se intenteaza o actiune civila.

TEST NR.3

SUBIECTUL I Raspunderea juridico-ecologica.

1.1 Caracterizati temeiuril si conditiile raspunderii juridice pentru incalcarea legislatiei ecologice.                                                                                                                              Temeiul real al raspunderii penale l constituie fapta prejudiciabila savrsita și norma juridica.Pentru a reclama o răspundere juridică este necesar de a stabili existența unui fapt juridic: infracțiune, delict, abatere disciplinară. Delictul ecologik-este comportamentul nelegitim și vinovat al unei persoane, ce este îndreptata împotriva ordinii ecologice și care a cauzat un prejudiciu naturii sau a creat un pericol real de a pricinui o paguba                                                   Elementele delictului ecologik-Obiectu, latura obiectiva, latura subiectiva si subiectu. Conditiile :   a)existenta actului normativ, a actului juridic ,b)fapta ilicta ;c)prejudiciul ecologic;d)legatura cauzala dinre fapta ilicita si prejudiciu;e)vinovatia;f)subiectu:virsta, responsabilitatea(ex. Padurarii), subiectul special;g)sanctiunea;h)termenul de prescriptive de tragere la raspundere;i)existent unor conditii care inlatura raspunderea(ex. Extrema necessitate)

1.2 determinati sistemul organelor ce examineaza si solutioneaza cazurile privind incalcarea legislatiei ecologice.

CONTRAVENTIONAL

Organele pentru protecţia mediului şi Agenţia pentru Silvicultură "Moldsilva"

(1) Contravenţiile prevăzute la art.93-95, 109-130, 132-154, 156, 182 se examinează de organele pentru protecţia mediului. (2) Sînt în drept să examineze cauze contravenţionale şi să aplice sancţiuni inspectorul principal de stat pentru ecologie şi adjuncţii lui, inspectorii superiori de stat pentru ecologie. (3) Contravenţiile prevăzute la art.110-115, 120-130, 132-137, 139-142 se constată de către Agenţia pentru Silvicultură "Moldsilva". (4) Sînt în drept să constate contravenţii şi să încheie procese-verbale directorul general al Agenţiei pentru Silvicultură "Moldsilva" şi adjuncţii lui, directorii întreprinderilor de stat pentru silvicultură, ai întreprinderilor silvo-cinegetice, ai rezervaţiilor naturale. (5) Persoanele menţionate la alin.(4) vor remite procesele-verbale cu privire la contravenţii spre examinare organelor de protecţie a mediului. (6) Contravenţiile prevăzute la art.181 se constată de organele pentru protecţia mediului. (7) Sînt în drept să constate contravenţii şi să încheie procese-verbale persoanele menţionate la alin.(2). (8) Procesele-verbale cu privire la contravenţiile prevăzute la alin.(6) se remit spre examinare comisiei administrative. Organele supravegherii sanitar-epidemiologice de stat (1) Contravenţiile prevăzute la art.80-83, 115, 268-271, 276 se examinează de organele supravegherii sanitar-epidemiologice de stat. (2) Sînt în drept să examineze cauze contravenţionale şi să aplice sancţiuni medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova şi adjuncţii lui, medicii-şefi sanitari de stat ai raioanelor şi oraşelor (municipiilor). Organele supravegherii de stat în domeniul agricol şi sanitar-veterinar (1) Contravenţiile prevăzute la art.131, 157, 158, 183-190, 192-196, 275 se constată de organele supravegherii de stat în domeniul agricol şi sanitar-veterinar. (2) Sînt în drept să constate contravenţii şi să încheie procese-verbale:

a) şeful Inspectoratului General Agricol şi adjuncţii lui, şefii oficiilor teritoriale ale inspectoratului, pentru contravenţiile prevăzute la art.131, 183-188, 192-195; b) directorul Agenţiei Fitosanitare şi adjuncţii lui, şefii direcţiilor teritoriale ale agenţiei, pentru contravenţiile prevăzute la art.189, 190; c) medicii veterinari oficiali din cadrul Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală sau din cadrul direcţiilor raionale (municipale) sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală, pentru contravenţiile prevăzute la art.157, 158, 196, 275. (3) Procesele-verbale cu privire la contravenţii se remit spre examinare în fond instanţei de judecată competente. PENAL ORGANELE DE URMARIRE PENALAINSTANTA DE JUDECATA

CIVIL INSTANTELE DE JUDECATA (DUPA CAZ DE DREPT COMUN, ECONOMICA, CONTENCIOS ADMINISTRATIV)

Raspunderea disciplinara: Angajatorul aplica sanctiuni disciplinare fata de salariat, atunci cind el nusi indeplineste oligatiile prevazute de contractual individual de munca, ce rees din producerea in vederea folosirii resurselor naturale si de protective a mediului inconjurator.

Poate fi creata o comisie interna care va examina situatia

1.3 Formulati cazurile de raspundere penala pentru nerespectarea legislatie ecologice.

Raspunderea penala este cea mai aspra masura de constringere aplicata persoanei care a savirsit infractiuni ecologice-fapte socialemente periculoase savirsita cu vinovatie de opersoana responsabila care atenteaza la ordinea de drept ecologika și care cauzează daune mediului ambiant, sănătății omului sau crează astfel de pericol.

Urmatoarele infractiuni.

-infractiuni ce atenteaza la securitatea ecologica a populatiei(art.223 incalcarea cerintelor securitatii ecologice;

-infr.care ateteaza la regimul juridic al substantei radioactive, biologice si adeseurilor(art.224 incalcarea regulamntului circulatiei subs6tantelor si materilelor si deseurilo radioactive, biologice, toxice);

-infr. Care atenteaza la ordinea de lichidare a prejudiciilor ecologice(art,226 neindeplinirea obligatiunilor de lichidarea consecintelor incalcarilor ecologice);

-infr.care atenteaza la protectia solului (art.227 poluarea solului)

-infr. Care atenteaza la protectia subsolului (art.228 incalcarea cerintelor de protectia a subsolului);

-infractiunea care atenteaza la protectia apei(art.229 poluarea apei);

-infr. Care atenteaza la protectia aerului (art.230 poluarea aerului):

-infr.care atenteaza la protectia regnului animal(art.233 vinatul ilegal ,234indeletnicirea ilegala cu pescuitul, vinatul sau cu alte exploatari alle apei);

-infr. Care atenteaza la protectia fondului silvic(art.231 taierea ilegala a vegetatiei forestiere(art.232 distrugerea sau deterioraea masivelor forestiere);

-infr. Care atenteaza la regimul de administrare si protective a fondului ariilor materiale protejate de stat(art.231-235 ).

Fapta infractionala trebuie sa intruneasca cumulative elementele :

1.Obiectul generic-relatiile care asigura protectia mediului natural

Obiectul material-resursele naturale , obiectele naturii, ariile protejate de stat;

2.latura obiectiva actiuni/onactiuni criminale indreptate impotriva ordinii de dr. ecologice, inclusive si cauzarea de prejudicii ecologice. legatura cauzala dintre fapta si consecinta .

3.subiectul persoana fizica responsabila -16 ani;

subiectul special persoana cu functe de raspundere investta cu functie de paza si protective,

pesoana juridica.

4-latura subiectiva-intentia , imprudenta.

SUBIECTUL II Dreptul de beneficiere funciara. Regimul juridic al terenurilor cu destinatie Agricola.

2.1 Definiti notiunea dreptului de beneficiere funciara.

Se considera ca dreptul de beneficiere asupra resurselor naturale poate fi examinat sub cateva aspecte: A) o institutie juridica care cuprinde in esenta sa o totalitate de norme juridice care

reglementeaza relatiile dintre organele administratiei publice si beneficiarii de terenuri care reglementeaza relatiile cu privire la atribuirea, exploatarea, protectia, retragerea din folosinta a terenurilor.

B) un drept subiectiv al unei persoane fizice sau juridice care foloseste sau poate folosi din punct de vedere cantitativ si calitativ. C) din punct de vedere teoretic un raport juridic, raport care apare intre organele de stat si beneficiarii de resurse naturale care este reglementat de legislatia speciala funciara cu privire la atribuirea, exploatarea, autorizarea, licentierea, retragerea din folosinta a terenurilor.

2.2 Determinati temeiurile juridice de aparitie si incetare a dreptului de beneficiere funciare.

Conform legislatiei distingem temeiuri de aparitie a dr de beneficiere funciare:1)actul normativ(elaborat, adoptat si sanctionat de catre organele puterii de stat; publicat in MO); 2)actul administrativ individual (deciziile consiliilor; hotararile de Guvern); 3)contractul ( arenda in agricultura,); 4)hotararea instantei de judecata (irevocabila, definitiva). Conform codului funciar Dreptul asupra terenului se stinge în cazurile: 1) renunţării benevole a deţinătorului la teren;

2) retragerii terenului pentru nevoile statului şi societăţii; 4) retragerii terenului în cazul şi în modul stabilit în  articolul 25 din prezentul Cod;5) decedării beneficiarului persoana fizica;6) neachitării sistematice a impozitului funciar în termenul stabilit de lege;7) expirării termenului pentru care a fost dat în folosinţă terenul8) încetării activităţii întreprinderii, instituţiei, organizaţiei;10) nerespectării condiţiilor contractului de arendă;11) exploatării terenului prin metode care conduc la degradarea solurilor, la poluarea lor chimică, radioactivă şi de altă natură, la înrăutăţirea situaţiei ecologice;12) folosirii terenurilor irigate prin metode care conduc la înmlăştinire, la salinizare secundară şi la apariţia focarelor de eroziune prin irigare.

Punctele , 4), 6), 11) şi 12) ale prezentului articol nu se extind asupra dreptului de proprietate a cetăţeanului asupra terenului destinat construirii casei de locuit, anexelor gospodăreşti şi a celui ocupat de grădini personale.    Dreptul de a folosi terenul se poate stinge dacă posesorul funciar sau beneficiarul funciar a săvîrşit acţiuni indicate în articolul 96 din prezentul Cod.

Articolul96. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei     funciare    Persoanele care încalcă legislaţia funciară poartă răspundere administrativă şi penală în conformitate cu legislaţia.    Constatarea contravenţiilor se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale şi organele de stat autorizate în  acest scop, în limitele competenţei lor.    Aplicarea sancţiunilor nu scuteşte persoana culpabilă de obligaţiunea de a lichida încălcările comise.    Mijloacele încasate  în urma aplicării amenzilor se varsă în bugetul de stat şi se folosesc pentru restabilirea, îmbunătăţirea terenurilor şi sporirea fertilităţii solurilor şi protecţia mediului înconjurător.Modul de retragere a terenurilor din dreptul de posesiune şi de beneficiere este pravazut de art 25 cod funciar si anume :    În cazul cînd deţinătorul cu titlu de posesiune sau de folosinţă nu utilizează terenul în scopul în care i s-a atribuit, autoritatea administraţiei publice locale respectivă, la cererea proprietarului, va dispune aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de lege şi îl va soma în scris, stabilind termenul, să-şi îndeplinească obligaţiile.    În cazul în care deţinătorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile în termenul stabilit (nu mai mare de doi ani) el va pierde dreptul de posesiune sau de folosinţă a terenului prin decizia instanţei judecătoreşti la cererea proprietarului funciar.    Hotărîrea privind stingerea dreptului de folosinţă a terenului  în cazurile prevăzute de alineatul întîi al articolului 18 din prezentul Cod o adoptă administraţia întreprinderii, instituţiei, organizaţiei respective.    În cazul stingerii dreptului de posesiune sau de folosinţă funciară autoritatea administraţiei publice locale respectivă, cu participarea părţilor interesate, adoptă o hotărîre privitoare la eliberarea de compensaţie deţinătorilor pentru cheltuielile legate de ameliorarea terenurilor sau de repararea de către aceştia a daunelor pricinuite de ei prin folosirea lor neraţională.Apariţia temeiurilor de stingere a dreptului de proprietate, posesiune sau folosinţă funciară nu privează pe deţinătorii de terenuri, inclusiv pe arendaş, de dreptul de a strînge recolta şi nu scuteşte  de plata impozitelor, de obligaţia de a păstra calitatea solului.

Documentele ce confirmă drepturile deţinătorilor de teren sînt: titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat de autorităţile administraţiei publice locale în cazul atribuirii de

către acestea a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale sau de către Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru în cazul atribuirii de către stat a terenurilor proprietate publică a statului, certificatul de moştenire, contractul de vînzare-cumpărare, contractul de donaţie, contractul de schimb, contractul de arendă  şi altele.    Forma titlului  de autentificare a dreptului deţinătorului de  teren se stabileşte de Guvern.Deţinătorii de terenuri nu au dreptul la folosinţa lor, inclusiv în condiţii de arendă, pînă cînd primăria, în cazul atribuirii de către aceasta a terenurilor proprietate publică a  unităţilor administrativ-teritoriale, sau Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, în cazul atribuirii de către stat a terenurilor proprietate publică a statului, nu va stabili hotarele terenurilor în natură (pe loc).Se interzice atribuirea  în  folosinţă  (inclusiv provizorie) a terenurilor  în alte scopuri decît cele agricole şi silvice întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor care nu au  reparat prejudiciile şi pierderile de producţie agricolă, legate de terenurile repartizate anterior, sau care nu şi-au îndeplinit obligaţiile către deţinători privind folosirea conform destinaţiei a terenurilor, anterior productive şi degradate ulterior din vina acestor întreprinderi, instituţii şi organizaţii.

2.3 Formulati cazurile pentru care pot fi aplicate sanctiuni in legatura cu incalcarea - legislatiei agarare in cazul incalcarii regimului stabilit a terenului ;

Cod Contraventional prevde:

Articolul 183. Daunele provocate semănăturilor, plantaţiilor sau recoltei de culturi agricole   Daunele provocate semănăturilor, plantaţiilor sau recoltei strînse de culturi agricole ce se află în cîmp se sancţionează cu amendă de 10 unităţi convenţionale aplicată proprietarului de vite sau de păsări ori persoanei responsabile de ele.    Articolul 186. Înfiinţarea de plantaţii cu suprafaţă de peste 0,5 hectare fără proiect,      cu material săditor necertificat sau de soiuri şi tipuri de portaltoi neraionate    Înfiinţarea de plantaţii cu suprafaţă de peste 0,5 hectare fără proiect, cu material săditor necertificat sau cu soiuri şi tipuri de portaltoi neraionate   se sancţionează cu amendă de 20 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de 70 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.    Articolul 187. Defrişarea neautorizată a plantaţiilor pomicole şi bacifere    Defrişarea neautorizată a plantaţiilor pomicole şi bacifere cu suprafaţă de peste 0,5 hectare     se sancţionează cu amendă de 25 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.    Articolul 188. Nerespectarea regimului fitosanitar şi de carantină, încălcarea tehnologiei de cultivare a plantaţiilor pomicole şi bacifere    Nerespectarea regimului fitosanitar şi de carantină, încălcarea tehnologiei de cultivare a plantaţiilor pomicole şi bacifere, soldată cu pierderi materiale considerabile sau cu distrugerea plantaţiilor,     se sancţionează cu amendă de 25 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de 75 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.   Articolul 191. Împiedicarea specialiştilor din Agenţia Fitosanitară de a exercita supravegherea      şi controlul fitosanitar    Împiedicarea în orice mod a specialiştilor din Agenţia Fitosanitară de a-şi exercita funcţiile de supraveghere şi control fitosanitar 

    se sancţionează cu amendă de 50 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere   Articolul 194. Încălcarea modului stabilit de înfiinţare a plantaţiilor viticole    Înfiinţarea de plantaţii viticole pe o suprafaţă de peste 0,5 hectare cu soiuri neraionate sau cu material săditor viticol necorespunzător normelor tehnice ori fără proiect sau autorizaţie, sădirea de noi plantaţii viticole în locul celor defrişate pînă la expirarea a 3 ani de la defrişare     se sancţionează cu amendă de pînă la 25 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de pînă la 75 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.    Articolul 195. Încălcarea modului stabilit de trecere la pierderi şi de defrişare a plantaţiilor        viticole    Încălcarea modului stabilit de trecere la pierderi şi de defrişare a plantaţiilor viticole     se sancţionează cu amendă de 25 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de 75 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.

Nerespectarea clauzelor contractuale privitor la masurile cu privire la decopertarea stratului fertil al solului, ameliorare terenului agricol sau recultivarea acestuia.(raspundere contractuala)

Cauzarea de prejudicii detinatorilor terenurilor agricole, inclusiv si productiei agricole.(raspundera civila delictuala)

TEST NR.4

SUBIECTUL I Dreptul de proprietate asupra Resurselor Naturale

1.1 Definite fondul resurselor natural ca obiect al dreptului de proprietate.

Conform legii cu privire la resursele naturale:Art1     Resurse naturale sînt obiectele, fenomenele, condiţiile naturale şi  alţi factori, utilizabili în trecut, prezent şi viitor pentru consum direct  sau indirect, care au valoare de consum şi contribuie la crearea de bunuri materiale şi spirituale.    Resursele  naturale se folosesc sau pot fi folosite ca mijloace de muncă, surse de energie, de materie primă şi de materiale, nemijlocit ca  obiecte de consum şi recreare, ca bancă a fondului genetic sau sursă de informaţii despre lumea înconjurătoareIn literatura juridica de specialitate dreptul de proprietate asupra resurselor naturale este examinat si se studiaza sub cateva aspecte:

- o institutie juridica complexa care cuprinde o totalitate de norme juridice ce reglementeaza relatiile dintre organele puterii de stat si persoanele fizice/juridice in legatura cu posesia, folosirea si dispunerea de resurse naturale.

- un drept real subiectiv al proprietarului prin intermediul si cu ajutorul caruia exercita una din elementele constitutive ale acestui drept: posesiune, folosinta, dispozitie. - raport juridic adica ca o relatie ce apare intre subiecti in legatura cu posesia, folosirea si dispunerea de resurse naturale – relatie care este reglementata de normele juridice civile si normele juridice ecologice (in principal).1.2 Determinati tipurile si formele dreptului de proprietate asupra resurselor naturale.

Legislatia ecologica a RM determina ca exista 2 tipuri de proprietate asupra resurselor naturale: a)publica care poate fi exclusiva a statului si proprietatea unitatilor administrativa-teritoriale; b)privata care poate fi exercitata sub 2 forme:

- in devalmasie

- cote-parti.

Este de mentionat faptul ca dreptul de proprietate privata asupra resurselor naturale este limitat. Modul de dobandire a dreptului de proprietate privata asupra resurselor naturale este determinat de legislatia speciala: Codul Funciar, Codul Apelor, Codul Silvic.

Legislatia ecologica determina cateva particularitati in ceea ce priveste exercitarea dreptului de proprietate asupra resurselor naturale. Astfel, indiferent de tipul si forma de proprietate, toate categoriile de resurse naturala sunt inregistrate in mod obligatoriu sub aspect cantitativ si calitativ in Cadastrele Resurselor Naturale. Indiferent de tipul si forma de proprietate, toate categoriile de resurse naturale sunt supuse supravegherii si controlului ecologic de stat; controlul ecologic de stat se efectueaza cu regularitate, dar nu mai putin de 1 pe an. Indiferent de tipul si forma de proprietate, toate schimbarile esentiale privind tendintele negative de degradare a resurselor naturale sub aspectul volumului, calitatii, se inregistreaza in Monitoringul Ecologic Integrat (tinut nemijlocit de Ministerul Mediului); in baza acestor date se efectueaza prognoze, programe de ameliorare pentru viitor.

Dreptul de proprietate publica, ese xercitata sub 2 forme:

1-proprietate publica exclusive a statului;

2-proprietate a autoritatilor administrative teritoriale;

Reglementarea posesiunii si folosintei resurselor naturale proprietate publica tine de competent Guvernului. Resursele natural proprietate publica se dau numai in posesiune provizorie si folosinta. Dreptul de folosinta a resurselor naturale se acorda in conformitate cu decizia organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale si cu protectia mediului inconjurator si autoritatile administrative publice locale si se legalizeaza printrun document juridic. Resursele naturale pot fi date in arenda sau concesiune . se interzice subarendarea , rascumpararea sau ipotecarea resurselor naturale proprietate publica date in arenda/concesiune.

Dreptul de propriette privata :

-proprietate comuna ;

-proprietate pecote-parti.

Resursele naturale proprietate privata apartin persoanelor fizice-juridice cu drept de posesiune , de folosinta, dispozitie.

1.3 Recomandati formele si metodele de aparare a dreptului de proprietate asupra resurselor naturale.

In conformitate cu legislatia civila deosebim citeva categorii de mijloace de aparare:

- mijloace reale de aparare( urmaresc restabilirea dreptului de posesiune, dreptul de folosinta, dreptul de dispozitie) :actiunea de revendicare, actiunea negatorie

1- Revendicarea de catre proprietar a bunurilor sale -proprietarul este in drept sa-si revendice resursele naturale aflate in posesiune nelegitime a altei persoane daca acestea mai exista in natura. Daca a dobindit posesiunea prin samovolnicie sau prin savirsirea unei delict, posesorul raspunde fata de proprietar in conformitate cu normele procesuale raspunderii delictuale. Posesorul va raspunde fata de proprietar pentru prejudiciul cauzat prin faptul ca din vina lui bunul sa deteriorat , a pierit sau nu poate fi restituit din alt motiv.

2-daca dreptul de proprietate este incalcat , proprietarul poate cere autorului incetare incalcarii. Poate cere si despagubiri.

3-recunoasterea dreptului de proprietate.

- mijloace obligationale (in cazul in care intre tert si proprietar exista un raport obligational):1. actiunea privind repararea prejudiciului cauzat proprietarului2. actiunea privind restituirea bunului dat in folosinta temporara

- mijloace de aparare in cazurile de stingere a dr deproprietate1.Art 46 constitutie nimeni nu poate fi expropriat decit pt cauza de utilitate publica , cu dreapta si prealabila despagubire.2.Persoana al carei bun a fost rechizitionat poate cere restituirea lui, daca dupa incetarea situatie exceptionale, aceasta sa pastrat in natura.

Articolul 26.  Controlul asupra folosirii resurselor naturale urmăreşte asigurarea respectării de către toate persoanele fizice şi juridice a legislaţiei privind   resursele  naturale  şi  protecţia  mediului înconjurător. Sistemul de control asupra folosirii resurselor naturale include controlul de stat, controlul departamental şi controlul obştesc. Controlul de stat asupra folosirii resurselor naturale este exercitat de către organele menţionate la art.12 alin.(1),

a) Guvernul;

b) organul de  stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi  cu protecţia mediului înconjurător;

    c) autorităţile administraţiei publice locale conform competenţelor stabilite de legislaţie    Articolul 28. Controlul departamental    Ministerele, departamentele, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile beneficiare de resurse naturale sînt obligate să exercite controlul în vederea utilizării resurselor în conformitate cu condiţiile stipulate în prezenta lege şi în alte acte normative.    Articolul 29. Controlul obştesc  Statul garantează  participarea publicului la luarea de  decizii privind   folosirea  resurselor  naturale,  precum  şi  la exercitarea controlului obştesc asupra modului în care persoanele fizice şi juridice respectă  legislaţia  privind ocrotirea naturii, în baza unei  informări ample  a populaţiei şi asigurării accesului acesteia la orice informaţie de interes public.

    Controlul obştesc asupra luării de decizii în domeniul folosirii resurselor  naturale se exercită  în  conformitate  cu  Legea  privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător şi cu Legea privind accesul la informaţie.    Guvernul, autorităţile administraţiei publice locale, organul de stat  abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător,  precum şi agenţii economici, prezintă regulat  publicului informaţii  veridice  şi  accesibile  despre  activitatea din domeniul folosirii resurselor naturale şi protecţiei mediului înconjurător.    În cazul  în care pot fi lezate drepturile cetăţenilor sau poate fi  divulgat  secretul  protejat de lege, ori poate fi pusă  în  pericol securitatea  naţională, accesul la o astfel de informaţie se  limitează, organul respectiv aducînd în fiecare caz publicului argumente exhaustive în mod accesibil.

SUBIECTUL II Raspunderea juridica pentru incalacarea legislatiei funciare

2.1 Definiti raspunderea juridical penala pentru incalcarea legislatiei funciare.Articolul 50. Raspunderea penala Se considera raspundere penala condamnarea publica, n numele legii, a faptelor infractionale si a persoanelor care le-au savrsit, condamnare ce poate fi precedata de masurile de constrngere prevazute de lege.

Temeiul raspunderii penale (1) Temeiul real al raspunderii penale l constituie fapta prejudiciabila savrsita, iar componenta infractiunii, stipulata n legea penala, reprezinta temeiul juridic al raspunderii penale. (2) Raspunderii penale este supusa numai persoana vinovata de savrsirea infractiunii prevazute de legea penala.

Obiectul material îl constituie toate terenurile, indiferent de destinaţie şi proprietate, care constituie, în ansamblu, fondul funciar al RM. Fondul funciar, în funcţie de destinaţia principală, se compune din următoarele categorii de terenuri: cu destinaţie agricolă; din intravilanul localităţilor; destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi cu alte destinaţii speciale; destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, terenurilor de valoare istorico-culturală, terenurilor zonelor suburbane şi altor terenuri verzi; ale fondului silvic; ale fondului apelor; ale altor fonduri de rezervă.

Articolul 52. Componenta infractiunii (1) Se considera componenta a infractiunii totalitatea semnelor obiective si subiective, stabilite de legea penala, ce califica o fapta prejudiciabila drept infractiune concreta. (2) Componenta infractiunii reprezinta baza juridica pentruunui articol concret din prezentul cod.

2.2 Clasificati litigiile funciareDupa nat jur litiigile funciare se clasifica in citeva categorii:

A)Dupa continut:

-Litigii funciare nepatrimoniale;

-si patrimoniale ;

Litigiile nepatrimoniale -se solutionaeza de organele erarhic superioare, decizia lor poate fi atacata in instanta de contencios administrativ, unele se examineaza nemijlocit de instanta de judecata(art 90,95cod funciar);

Litigile patrimoniale funciare -se solutioneaza in exclusivittate de inst de judecata art. 92 cfunciar;

B)dupa subiecti:

-litigii funci ce aparintre organe adm pub si pers fiz sa jur;

-itigii funci ce apar intre detinatorii de terenuri;

- litigii aparute intre persoane juridice;

c)dupa obiect:

-lit ce tin funciare cu privire la folosirea fond apelor(7 la nr.forestier, intravilanul localitatilor, ariilor protejate de stat, ect.)prezinta o institutie jur complexa din cadrul partii generale a dr funciar ce cuprinde un ansambu de norme jur ce reglementaeza relatiile aparute in legatura cu

2.3 Formulati temeiurile juridice de aparitie a raspunderii civile pentru incalcarea legislatiei funciare.

Potrivit prevederilor art. 97 din Codul funciar, pagubele pricinuite deţinătorilor de terenuri, inclusiv venitul ratat, trebuie să fie reparate integral.

Pagubele sînt reparate prin reabilitarea terenurilor afectate şi aducerea lor în stare corespunzătoare, care să permită folosirea conform destinaţiei, sau în formă bănească.

Evaluarea prejudiciului cauzat resurselor solului se face conform Instrucţiunii privind evaluarea prejudiciului cauzat resurselor de sol din 08.06.2004.

În sensul art. 95 Cod funciar, actele de vînzare-cumpărare, donaţie, amanetare, schimb şi alte tranzacţii dintre deţinătorii de terenuri înfăptuite cu încălcarea modului stabilit de legislaţie pot fi declarate nule. Condiţiile nulităţii tranzacţiilor sînt stipulate în Codul civil (art. 216-233).

Instanţele de judecată, la judecarea pricinilor civile cu privire la recuperarea prejudiciilor cauzate datorită încălcării legislaţiei ecologice, urmează să stabilească cu certitudine prezenţa tuturor elementelor esenţiale şi suficiente pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Astfel, condiţiile generale, necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale, sînt: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia.Lipsa unei din aceste condiţii, potrivit regulii generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege, cînd răspunderea delictuală se poate angaja şi în lipsa unei sau altei condiţii. În cazurile prevăzute de art. 1402 Cod civil, răspunderea delictuală se antrenează în lipsa caracterului ilicit al faptei.Se atenţionează că, pentru antrenarea răspunderii delictuale, este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport cauzal. Raportul cauzal este şi condiţia în funcţie de care se determină mărimea despăgubirii. Se repară numai prejudiciul care este o consecinţă directă a faptei ilicite.Totodată, se menţionează că, în funcţie de posibilitatea evaluării, deosebim prejudiciul moral şi prejudiciul patrimonial. Prejudiciul moral se compensează numai în cazurile

prevăzute de lege. Spre exemplu: în cazul prejudiciului adus sănătăţii ca urmare a consumului de apă din sistemele de alimentare cu apă potabilă, în afară de acoperirea prejudiciului material, Legea cu privire la apa potabilă nr. 272 din 10.02.1999 prevede şi repararea prejudiciului moral de către persoana vinovată.

Potrivit regulii generale, pentru angajarea răspunderii delictuale, este necesară vinovăţia autorului faptei ilicite. Nu întotdeauna aceeaşi persoană întruneşte calitatea de autor al faptei ilicite şi cea de debitor în obligaţia delictuală. Astfel, în cazul în care paguba materială a fost pricinuită de către un minor, prejudiciul cauzat mediului înconjurător se repară de părinţi (adoptatori), tutori, instituţiile de învăţămînt, de educaţie, curative sub a căror supraveghere se află minorul, dacă nu demonstrează că prejudiciul s-a produs nu din vina lor (art. 1406, art. 1407 CC); potrivit prevederilor art. 1410 Cod civil, persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalaţiilor, mecanismelor, a substanţelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcţii etc.) au obligaţia să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forţe majore (cu excepţia cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenţia persoanei vătămate.

In conformitate cu Hotararea CSJ privind practica aplicarii de catre instantele judecatoresti a unor prevederi ale legislatiei ecologice in cadrul examinarii cauzelor civile nr. 3 din 24.12.2010 se atentioneaza instantele de judecata ca in cazul in care raporturile funciare nu sunt reglementate de legislatia funciara atunci se aplica prevederile art.2.1 si 2.2 ale Codului Civil. Totodata la examinarea cauzelor care au ca obiect cotele de teren si sectoarele de teren se va tine cont de faptul ca instanta de judecata trebuie sa constate in primul rand destinatia principala a cotelor de teren sau sectoarelor de teren si modul lor de folosinta. Se atentioneaza instantele judecatoresti ca schimbarea destinatiei terenurilor este de competenta Guvernului. Totodata la examinarea litigiilor funciare instantele de judecata sunt obligate sa constate destinatia terenurilor in litigiu, iar in cazul schimbarii destinatiei terenurilor sa precizeze daca aceasta s-a efectuat de catre Guvern si daca detinatorii de terenuri detin actele ce confirma drepturile asupra terenurilor. Totodata se va tine cont ca instantele de judecata la solutionarea unor astfel de litigii urmeaza sa determine daca a avut loc faptul schimbarii destinatiei terenurilor sau faptul schimbarii modului de folosire a terenului in vederea aplicarii corecte a art. 71 CF sau a art. 73 CF. In acelasi context instantele de judecata vor verfica actul de stabilire a hotarelor in natura a terenurilor in conformitate cu art. 21 CF. In sensul art. 95 CF, actele de e/v, donatie, schimb si alte tranzactii dintre detinatorii de terenuri infaptuite cu incalcarea modului stabilit de legislatie pot fi declarate nule. Conditiile nulitatii tranzactiilor sunt stipulate in C C conform art 216-233.

Articolul 90. Litigiile dintre deţinătorii de terenuri şi autorităţile administraţiei publice locale Litigiile dintre deţinătorii de terenuri şi autorităţile administraţiei publice locale se soluţionează de organele ierarhic superioare, a căror decizie poate fi atacată în instanţa judecătorească de drept comun sau economică competentă. Articolul 91. Litigiile dintre deţinătorii de terenuri cu titlu de proprietate Litigiile în care părţile sau una din părţi sînt deţinători de terenuri cu titlu de proprietate se examinează de către instanţa judecătorească de drept comun sau economică competentă. Articolul 92. Litigiile patrimoniale privind raporturile funciare Litigiile patrimoniale dintre întreprinderi, instituţii şi organizaţii privind raporturile funciare se soluţionează de către judecătoria economică. Litigiile patrimoniale privind raporturile funciare,

în care părţile sau una din părţi sînt persoane fizice se examinează de către judecătoria raională, municipală (de sector) dacă legislaţia nu prevede altfel. Articolul 93. Îndeplinirea deciziilor asupra litigiului funciar Decizia autorităţilor administraţiei publice locale asupra litigiilor funciare intră în vigoare în momentul adoptării ei. Atacarea deciziei în instanţa judecătorească competentă suspendă îndeplinirea acesteia. Decizia instanţei judecătoreşti competente serveşte ca temei pentru eliberarea documentelor ce legalizează dreptul de proprietate, de posesiune şi de beneficiere funciară, inclusiv în condiţii de arendă. Îndeplinirea deciziei asupra litigiului funciar poate fi suspendată sau amînată de organul care a adoptat decizia sau de organul ierarhic superior. Articolul 94. Exproprierea Condiţiile şi modul de expropriere, pentru nevoile statului şi ale societăţii, a terenurilor şi a construcţiilor ce constituie proprietate a persoanelor fizice şi juridice se reglementează printr-o legislaţie specială, care asigură ocrotirea dreptului de proprietate.

  RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI FUNCIARE Articolul 95. Nulitatea tranzacţiilor dintre deţinătorii de terenuri Actele de vînzare-cumpărare, donaţie, amanetare, schimb şi alte tranzacţii dintre deţinătorii de terenuri înfăptuite cu încălcarea modului stabilit de legislaţie sînt nule.

  Articolul 96. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei funciare

Persoanele care încalcă legislaţia funciară poartă răspundere administrativă şi penală în conformitate cu legislaţia.

Constatarea contravenţiilor se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale şi organele de stat autorizate în acest scop, în limitele competenţei lor.

Aplicarea sancţiunilor nu scuteşte persoana culpabilă de obligaţiunea de a lichida încălcările comise.

Mijloacele încasate în urma aplicării amenzilor se varsă în bugetul de stat şi se folosesc pentru restabilirea, îmbunătăţirea terenurilor şi sporirea fertilităţii solurilor şi protecţia mediului înconjurător. Articolul 97. Repararea pagubelor pricinuite deţinătorilor de terenuri Pagubele pricinuite prin retragerea sau ocuparea temporară a terenurilor, precum şi prin limitarea drepturilor deţinătorilor sau prin înrăutăţirea calităţii terenurilor ca urmare a activităţii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor, trebuie să fie reparate integral (inclusiv avantajul ratat) deţinătorilor de terenuri care au suportat aceste pagube. Repararea pagubelor o fac întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile cărora li s-au repartizat terenuri retrase, precum şi întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile a căror activitate duce la limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri în legătură cu stabilirea zonelor de protecţie, zonelor sanitare şi de apărare a diferitelor obiecte, la înrăutăţirea calităţii terenurilor învecinate, ori la folosirea lor în alte scopuri, la scăderea volumului producţiei agricole şi la înrăutăţirea calităţii ei, în modul stabilit de legislaţie. Litigiile legate de repararea pagubelor şi de evaluarea proporţiilor lor sînt soluţionate de instanţa judecătorească competentă. Articolul 98. Repararea de către întreprinderi, instituţii, organizaţii a pierderilor din producţia agricolă şi silvică şi a avantajului ratat ca urmare a restituirii inoportune a terenurilor În cazul restituirii inoportune a terenurilor productive, date în folosinţă provizorie întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, acestea repară deţinătorilor de terenuri pierderile din producţia agricolă şi silvică şi avantajul ratat, ca urmare a depăşirii termenelor folosinţei terenului, în mărimea şi în modul stabilit de legislaţie. Articolul 99. Repararea pierderilor din producţia agricolă şi silvică

Pierderile din producţia agricolă şi silvică, pricinuite de retragerea din circuitul agricol şi silvic sau de darea în folosinţă provizorie a terenurilor agricole şi silvice, în alte scopuri decît producţia agricolă şi silvică, precum şi limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri, de înrăutăţirea calităţii solurilor ca urmare a efectelor negative de întreprinderi, instituţii şi organizaţii sau a folosirii lor în alte scopuri, se repară la bugetul de stat şi se cheltuiesc pentru restabilirea şi valorificarea terenurilor sau sporirea fertilităţii lor. Compensarea acestor pierderi se face paralel cu repararea pagubelor. Pierderile menţionate se repară integral conform normativelor, stabilite de Guvern. Pierderile din producţia agricolă le repară întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile agricole de stat, cooperatiste şi obşteşti dacă ele şi-au amplasat construcţiile pe terenuri irigabile şi desecate atribuite lor, pe terenuri cu plantaţii multianuale, pe terenuri arabile sau pe alte terenuri cu bonitate de peste 40 de puncte. Articolul 100. Folosirea mijloacelor încasate pentru repararea pierderilor din producţia agricolă şi silvică Mijloacele încasate pentru repararea pierderilor din producţia agricolă şi silvică sînt folosite numai la executarea lucrărilor de construcţii-montaj, de proiectări şi prospecţiuni şi de reglementare a regimului proprietăţii funciare, a lucrărilor legate de exploatarea terenurilor noi, de combaterea eroziunii şi alunecărilor de teren, de sporirea fertilităţii solurilor şi productivităţii terenurilor agricole şi silvice, în modul stabilit de legislaţie. Proporţiile şi modul de determinare a pierderilor şi de folosire a mijloacelor încasate pentru aceste pierderi, precum şi lista întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor scutite de repararea lor se stabilesc de legislaţie. Articolul 101. Restituirea terenurilor ocupate fără autorizaţie Terenurile ocupate fără autorizaţie se restituie deţinătorilor legitimi, fără ca ei să repare cheltuielile făcute în timpul folosirii nelegitime a terenurilor. Aducerea terenurilor în stare bună pentru folosinţă, inclusiv demolarea construcţiilor se face pe seama întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi a cetăţenilor care le-au ocupat fără autorizaţie. Restituirea terenului ocupat fără autorizaţie se face în baza hotărîrii organelor de resort.

TESTUL NR.5

Subiectul 1: Regimul juridic al subsolului.

a) Definiti si clasificati Zacamintele de Substante Minerale Utile.b) Determinati functiile de administrare de stat in domeniul utilizarii si protectiei subsolului.c) Recomandati masurile de protectie juridica a subsolului prevazute de legislatia in

vigoare.

Subiectul 2 : Raspunderea juridica pentru incalcarea legislatiei funciare.

a) Definiti raspunderea juridica pentru incalcarea legislatiei funciare .b) Clasificati contraventiile funciare.c) Formulati temeiurile juridice de aparitie a raspuderii pentru incalcarea legislatiei funciare.

Subiectul 1 Regimul juridic al subsolului.

1.1 Definiti si clasificati Zacamintele de Substante Minerale Utile

Zacamintele de Substante minerale Utile sunt recunoscute spatiile subterane in perimetrul carora se afla cantitati de substante minerale utile.

Toate ZMU se clasifica in descoperite si nedescoperite

ZMU descoperite sunt recunoscute zacamintele in cadrul carora sa stabilit cu certitudine prin metode de cercetare geologica prezenta acestora.

In dependenta de modul de exploatare : ZMU Inchise (se extrag din mine) si ZMU Deschise (se extrag din cariera)

Conform codului subsolului Substantele MU se clasifica in :minereuri metalifere ;minereuri nemetalifere ;combustibile solide ;petrol ;gaze naturale ;gaze inerte ;ape subterane (ape minerale care depasesc mineralizarea lor cu 0,9 mng /cm3).

Conform imprtantei economice si scopului determinarii statutului juridic al beneficiarului in vederea regimului de folosire Substantele MU se clasifica in:

Substante minerale utile de importanta nationala (petrolul, gazele natural inerte...) ;

Substante minerale utile larg raspindite (nisipul, argila, piatra de constructie, nisipul argilos, argila nisipoasa).

1.2 Determinati functiile de administrare de stat in domeniul utilizarii si protectiei subsolului.

planificarea folosirii subsolului si a ZMU – aceasta presupune intocmirea si elaborarea diverselor planuri de activitati atit la nivel national cit si la nivel de intreprindere miniera cu scopul de a favoriza protectia, utilizarea rationala si complexa a subsolului.Functia data face posibila determinarea cheltuielilor nejustificate , astfel se coordoneaza exploararea subsolului cu alte activitati a economiei nationale. evidenta obiectelor ce tin de exploatarea subsolului –procedura privind evidenta obiectelor ce tin de exploatarea subsolului in cadastrul de stat a ZMU este stabilita de legislatie. atribuirea si redistribuirea subsolului –ordinea de atribuire a ZMU depinde de scopurile si de tipul de folosinta a acestora. Pentru atribuire, beneficiarului subsolului i se pune la dispozitie un sector de teren in urma carui fapt beneficiarul este obligat sa decoperteze stratul fertil al solului,iar dupa extragerea ZMU beneficiarul este obligat sa efectueze procedura de recultivare a sectorului de teren. In aceeasi ordine de idei, redistribuirea terenului presupune retragerea unui sector de teren de la beneficiar si transmiterea acestuia unui alt beneficiar. efectuarea expertizei de stat a rezervelor SubstantelorMU -toate resursele de ZMU sunt supuse expertizei ecologice (geologice) se face in scopul crearii unor conditii favorabile privind folosirea rationala si complexa a ZMU (ex : in cazul cind subsolul este atribuit pentru constructia obiectelor de subteran, proiectul de constructie a acestora urmeaza sa treaca procedura de expertiza ecologica-obligatorie). supravegherea si controlul privind respectarea legislatiei cu privire la subsolul –in cadrul controlului ecologic se verifica actele cu privire la atribuirea terenului, actele ce confirma dreptul de beneficiere , conditiile tehnice de exploatare a terenurilor, planul de masuri

privind protectia sectorului de subsol atribuit , in care sunt incluse masurile de securitate a muncii pentru salariati. In urma exercitarii controlului se intocmeste obligatoriu un act de control in care se indica volumul din licenta si perimetrul minier (act ce confirma spatiul in care beneficiarul are dreptul sa exploateze) si volumul deja exploatat. Se mai indica incalcarile depistate intocmind concomitent si in proces-verbal.

1.3 Recomandati masurile de protectie juridica a subsolului prevazute de legislatia in vigoare.

Statul are obligatia sa asigure exploatarea resurselor naturale in concordanta cu interesul national, ceea ce implica si respectarea normelor de protectie si conservare a mediului. Persoanele fizice si juridice care exploateaza ZMU au obligatia de a cere si a obtine acordul si/sau autorizatia de mediu si de a respecta prevederile acestora ;de a reface terenurile afectate , aducindu-le la parametrii productivi si ecologici naturali sau la un nou ecosistem functoinal, conform prevederilor si in termenele continute in acordul si/sau autorizatia de mediu ;de a anunta autoritatile pentru protectia mediului, sau alte autoritati competente , potrivit legii, despre orice situatii accidentale care pun in pericol ecosistemul terestru si de a actiona pentru refacerea acestuia s.a.Competenta indomeniul folosirii si protectiei subsolului o au : Guvernula) asigura realizarea politicii statului în domeniul folosirii şi protecţiei subsolulb) stabileste modului de gestionare a Fondului de stat al subsolului ca obiect al proprietăţii de stat;c) aproba tarifele şi normelor de timp pentru lucrările de explorări geologice finanţate din bugetul de stat;d) stabileste modului de prezentare de către beneficiarii subsolului a rapoartelor privind mişcarea rezervelor de substanţe minerale utile;e) stabileste modului de construire pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile şi de amplasare a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile;f) stabileste modului de înfiinţare şi ţinere a Fondului de stat de informaţii privind subsolul;

Ministerul Mediului

a) elaboreaza şi promoreaza politica statului în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului;b) aproba lista sectoarelor de subsol scoase la concurs pentru dreptul de folosire a acestora; c) adopta deciziilor cu privire la transmiterea pentru valorificare industrială a zăcămintelor de substanţe minerale utile, cu excepţia celor de importanţă naţionala ;d) exercita controlului ecologic de stat în domeniul folosirii subsolului;

Agenţiei pentru Geologie şi Resurse Minerale

c) exercita funcţiei de beneficiar al lucrărilor de explorări geologice finanţate din bugetul de stat;d) înregistreaza de stat şi evidenţa de stat a lucrărilor de cercetare geologică a subsolului;e) organizeaza expertizei de stat a rezervelor de substanţe minerale utile conform rezultatelor lucrărilor de explorări geologice;f) exercita, în limitele competenţei, a controlului lucrărilor de explorări geologice;

g) elaboreaza de propuneri pentru lista substanţelor minerale utile de importanţă naţională; h) exercita controlului de stat asupra folosirii raţionale şi protecţiei subsolului;

Autorităţilor administratiei publice locale în domeniul folosirii şi protecţiei subsoluluia) coordoneaza atribuirea terenurilor proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale pentru cercetare geologică şi exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile;b) participa la elaborarea programelor de extindere şi folosire raţională a bazei de materie primă minerală la nivel local şi luarea măsurilor pentru realizarea acestora;c) elaboreaza programele de extindere şi folosire raţională a bazei de materie primă minerală la nivel local şi asigurarea realizării acestora.

Subiectul 2 Raspunderea juridica pentru incalcarea legislatiei funciare.2.1 Definiti raspunderea juridica pentru incalcarea legislatiei funciare.

Raspunderea juridica pentru incalcarea legislatiei funciare –reprezinta o institutie complexa din cadrul partii generale a dreptului funciar ce cuprinde un ansamblu de norme juridice ce reglementeaza relatiile aparute in legatura cu constatarea si examinarea contraventiei funciare ,apararea dreptului si intereselor legitime ale detinatorilor de terenuri stabilirea sistemului de sanctiuni, inclusive recuperarea prejudiciului cauzat fondului funciar.Raspunderea juridica pentru incalcarea legislatiei funciare-o obligatiune a contravenientului de a recupera prejudiciile aduse fondului funciar in legatura cu savirsirea de catre acesta a contraventiei funciare.

2.2 Clasificati contraventiile funciareToate raporturile contraventionale care se nasc din cadrul raporturilor juridice,privind terenurile pot fi clasificate in mai multe grupe :

incalcari cu caracter economic :ocuparea nelegitima a terenurilor incalcarea termenului de reintoarcere a terenurilor temporar ocupate,nereintoarcerea lor in starea de destinatie speciala, abaterea samovolnica de la proiectele de organizare a teritoriului;

incalcari cu caracter ecologic :poluareaterenurilor destinate agriculturii cusubstante chimice, cu deseuriradioactive, cu ape reziduale, nimicireastratului fertil al solului, neluareamasurilor de printimpinare a eroziuniisolului, amlasarea constructia si dare inexploatare a obiectivelor care provoaca efecte de poluare a solului ;

incalcari de alta natura :constructianelegitima, distrugerea bornelor dehotar, incalcarea termenului deexaminare a cererilor cetatenilorprivind atribuirea terenurilor sitainuirea informatiilor despre fondulfunciar disponibil.Cele mai frecvent intilnite sunturmatoarele contraventii : ocupareanelegitima a terenului, acapararea lui inlipsa unui temei legal, fara obtinereatitlului de autentificare a drepturilorasupra pamintului.

2.3 Formulati temeiurile juridice de aparitie a raspunderii pentru incalcarea legislatiei funciare

Pentru angajarea răspunderii juridice trebuie să fie întrunite următoarele condiţii:• să existe o conduită ilicită;• să existe un rezultat vătămător al respectivei conduite ilicite;

• să existe o legătură cauzală între conduita ilicită şi rezultatul produs;• să existe vinovăţie din partea subiectului care a produs actul ilicit;• să nu existe împrejurări sau cauze care înlătură în principiu, răspunderea juridică.Drept temei juridic de aparitie a raspunderii pentru incalcarea legislatiei funciare putem mentiona nerespectarea normelor de drept a mediului, a reglementarilor sectoriale ,speciale, care determina actiunile/inactiunile prin a caror savirsire se contravine cerintelor ecologice,atragind una sau mai multe dintre formele acestei raspunderi (-contraventionala,-civila,-penala,-speciala).Ca temei de aparitie a raspunderii contraventionale este :-degradarea stratului fertil al solului ;-folosirea terenurilor contra destinatiei acestora ;-ocuparea neligitima a terenurilor ;-falsificarea informatiei privind starea si folosirea terenurilor…Ca temei de aparitie a raspunderii civile contractuale este situatia in care obiectul contractului este un sector de teren sau cota si in raport cu care acestea au fost folosite contrar destinatiei, scopului de atribuire sau contractele sunt declarate nule.Ca temei de aparitie a raspunderii civile delictuale survine in cazul in care detinatorilor de terenuri sau cauzat pagube (venitul ratat).Ca temei de aparitie a raspunderii penale este :-impurificarea solului cu produse nocive ale activitatii economice ;-otravirea solului cu produse nocive ale activitatii ecologice ;-infectarea solului.

Test Nr.7

1.1 Definiti drepturile si obligatiile beneficiarilor acvatici    Beneficiarii de folosinţă a apei au dreptul să folosească obiectivele acvatice numai în scopurile pentru care acestea le-au fost atribuite. În conformitate cu destinaţia specială a obiectivelor acvatice, beneficiarii de folosinţă a apei au dreptul:a) să extragă apa pentru folosirea ei ulterioară;b) să exploateze obiectivele acvatice  pentru necesităţile agriculturii  industriei, hidroenergeticii, transportului, gospodăriei piscicole şi vînătoreşti;c) să folosească  obiectivele acvatice pentru  deversarea apelor reziduale;d) să edifice construcţii şi instalaţii pentru gospodărirea  apelor, să efectueze reconstrucţia şi lichidarea lor;e) să folosească obiectivele acvatice pentru agrement, desfăşurarea acţiunilor sportive şi de asanare, întreţinerea ansamblurilor naturale, precum şi pentru alte acţiuni de folosire a obiectivelor  acvatice, neinterzise de legislaţia în vigoare.   În cazurile stabilite de legislaţia în vigoare, drepturile beneficiarilor de folosinţă a apei pot fi limitate, reieşind din interesele statului şi ale altor beneficiari de folosinţă a apei. Însă, această  limitare nu trebuie să agreveze condiţiile  folosirii obiectivelor  acvatice pentru aprovizionarea populaţiei cu apă  potabilă şi menajeră.    Beneficiarii de folosinţă a apei sînt obligaţi:    a) să folosească raţional resursele de apă, să consume economicos apă şi să efectueze măsuri de remediere şi îmbunătăţire a calităţii apei;    b) să nu admită deversarea în obiectivele acvatice a apelor reziduale cu un conţinut de impuritaţi peste limita admisibilă;    c) să prevină poluarea, impurificarea şi epuizarea obiectivelor acvatice;    d) să nu admită încălcarea drepturilor, acordate altor beneficiari de folosinţă a apri, precum şi prejudicierea obiectivelor economice şi naturale (terenurilor, pădurilor, faunei, zăcămintelor minerale etc.);

     e) să asigure epurarea normativă a apelor reziduale;    f) să menţină înstare de funcţionare, conform regulilor şi instrucţiunilor de exploatare, instlaţiile de epurare, alte instalaţii pentru gospodărirea apelor şi dispozitive tehnice, care afectează starea apelor, să amelioreze parametrii lor de exploatare, să ţină în modul stabilit evidenţa cantirăţii şi calităţii apelor.    g) să implementeze cele mai bune tehnologii disponibile în scopul limitării deversărilor apelor reziduale şi consumului de apă.1.2. Determinati functiile de administrare de stat in domeniul utilizarii si protectiei apelor

Administrarea de stat în domeniul folosirii şi  protecţiei apelor este exercitată de către Guvern, autorităţile administraţiei publice locale şi de autorităţile administraţiei publice centrale, autorizate în modul special în acest scop, conform legislaţiei în vigoare.Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei apelor este chemat să asigure:

a) respectarea de către toate persoanele juridice şi fizice, indiferent de formă de proprietate, a modului stabilit de folosire a apelor;

b) executarea obligaţiunilor şi prescripţiilor privind protecţia apelor, prevenirea şi lichidarea efectelor lor distructive, respectarea regulilor de ţinere a evidenţei apelor, precum şi altor reguli, stabilite de legislaţia apelor.

    Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei apelor este exercitat de către organele pentru protecţia mediului înconjurător şi de autorităţile administraţiei publice centrale, autorizate  în mod special în acest scop.Controlul de stat asupra respectării prevederilor legii în domeniul gospodăririi apelor se exercită de către autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu şi de către organul de stat pentru gestionarea fondului apelor.Competenta Guvernului-stabileste atit modul de coordonare si eliberare a autorizatiei de folosinta a papei cit si modelul Titlul de stat de folosire separate a apelor.Competenta Min.Ecologiei si Resurselor Naturale-este abilitata cu dreptul de a efectua expertize ecologice de stat, a monitoringului ecologic integrat,efectuarea recesamintului resurselor natural.Competenta Agentiei Apele Moldovei-responsabil de planificarea ,proiectarea ,contructia si explotarea sistemelor de amiliorare si alimentare cu apa, calculare si stabilire a limitelor consumului de apa.Competenta Centrului de Medicina Preventiva-evidenta surselor de apa,atribuirea si redistribuirea a obiectelor acvatice,planificarea activitatilor de utilizare si protectiei a apelor,controlul respectarii legislatiei,monitoringul ape,etc.Atribuirea in folosinta si redistribuirea obiectelor acvatice este realizata de a.p.l. sau de govern de comun accord cu Agentia Apele Moldovei.

1.3 Dezvaluiti masurile de protective juridical a apelor

Toate apele (obiectivele acvatice) sînt ocrotite împotriva poluării, impurificării, epuizării, care pot prejudicia sănătatea populaţiei şi pot conduce la diminuarea rezervelor piscicole, la degradarea condiţiilor de aprovizionare cu apă şi altor fenomene negative, cauzate de modificarea proprietăţilor fizice, chimice şi biologice ale apelor, reducerea  însuşirii lor de epurare naturală, perturbarea regmului hidrologic şi hidrogeologic.

    Persoanele juridice şi fizice, activitatea cărora afectează starea apelor, sînt obligate să realizeze măsuri tehnologice, de ameliorări silvice, agrotehnice, hidrotehnice, sanitare şi de altă natură, coordonate cu autorităţile pentru mediu, pentru gestionarea fondului apelor, pentru supravegherea sanitară de stat, cu autorităţile administraţiei publice locale, care să asigure

protecţia apelor, împotriva poluării, impurificării şi epuizării, precum şi ameliorarea stării şi  regimului apelor. Persoanele juridice, activitatera cărora afectează starea apelor sînt obligate să planifice  măsuri corespunzătoare care să asigure protecţia apelor şi să le coordoneze cu autorităţile pentru mediu.Stimularea economică a folosirii raţionale şi a protecţiei resurselor acvatice se realizează prin:    a) stabilirea unei plăţi pentru folosirea resurselor de apă şi deversarea substanţelor poluante în obiectivele acvatice:    b) acordarea unor înlesniri de creditare şi altor avantaje beneficiarilor de  folosinţă a apei pentru implementarea unor tehnologii şi cicluri de producţie hidroeconomicoase şi cu deşeuri minime, pentru realizarea altor activităţi de mare eficienţă în domeniul protecţiei apelor;    d) obligarea beneficiarilor de folosinţă a apei să remedieze starea ecologică a obiecvtivelor acvatice;    e) încasarea în modul stabilit a compensaţiilor băneşti  pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea legislaţiei apelor;    f) luarea de măsuri pentru ameliorarea stării zonelor de protecţie sanitară ale surselor de alimentare cu apă, optimizarea regimului de exploatare a prizelor de ape subterane şi îmbunătăţirea evidenţei funcţionării acestor prize.    Legislaţia, autorităţile administraţiei publice locale pot stabili şi alte modalităţi de stimulare economică a activităţii de protecţie a apelor. Eficienţa acţiunilor de protecţie a  apelor, desfăşurate de persoanele juridice, este luată în considerare la aprecierea activităţii lor economico-financiare.

2.1. Definiti principiile dreptului funciarDreptul funciar ca ramura de drept are la baza anumite principii ca noţiuni temeinice, proprii dreptului în ansamblu şi dreptului funciar ca ramură de drept aparte.Principii dreptului funciar sunt urmatoarele a) diversitatea şi egalitatea juridică a tipurilor şi formelor de proprietate asupra pămîntului, b)circuitul terenurilor ca obiect de proprietate, c)folosirea raţională a pămînturilor, d)gospodărirea de sine stătătoare a terenurilor conform destinaţiei lor, e)egalitatea subiecţilor privind folosirea pămînturilor, g)administrarea de stat a fondului funciar, h)răspunderea juridică pentru încălcarea legislaţiei funciare    Pricipiile date fiind determinate de caracterul rap. Funciare, în etapa actuală nu sînt strict epuizate, ele pot suferimodificări reieșind din reorganizările și restructurările care au loc în orînduirea funciară a RM.     2.2.Relatati despre raporturile juridice funciare-

Temeiurile juridice de aparitie a dreptului de proprietate funciara sunt faptele, evenimentele care dau nastere, modifica si sting raporturile juridice aparute intre subiecti in legatura cu posesia, folosinta, dispozitia asupra unei cote de teren sau sector de teren. Temeiuri: actul normativ; actul administrativ individual; contractul translativ de proprietate; hotararea instantei de judecata; mostenirea. Actele care confirma dreptul de proprietate funciara: titlul detinatorului de teren cu drept de proprietate (proprietatea statului – eliberat de Relatia Agentiei Funciare si Cadastru); contractul de vanzare-cumparare; contractul de donatie; contractul de schimb (toate se incheie in scris); certificatul de mostenitor. Temeiurile juridice de incetare a drepturilor funciare sunt: decesul proprietarului; desfiintarea persoanei juridice; calamitatile naturale; exproprierea pentru

cauza de utilitate publica; hotararea instantei de judecata; Raspunderea civila contractuala pentru incalcarea legislatiei funciare survine atunci cand obiectul este o cota sau sector de teren si in raport cu care acestea au fost folosite contrar destinatiei, scopului de atribuire sau sunt declarate nule.

2.3. Recomandati metode de protectie a terenurilor din intravelanul localitatilor Protecţia terenurilor constituie un sistem de măsuri juridice, organizatorice, economice şi de altă natură, prin care se urmăreşte folosirea lor raţională, preîntîmpinarea retragerii neîntemeiate a terenurilor din circuitul  agricol, protecţia lor contra efectelor antropogene nocive, precum şi regenerarea şi sporirea fertilităţii solurilor, productivităţii terenurilor  destinate  agriculturii  şi silviculturii. Protecţia terenurilor se face pe baza calificării  în  complex  a terenurilor agricole drept formaţiuni (ecosisteme) naturale  complexe, ţinîndu-se cont de particularităţile  lor zonale  (regionale), de caracterul folosirii lor în scopul: preîntîmpinării degradării şi distrugerii terenurilor, altor urmări defavorabile ale activităţiieconomice.îmbunătăţirii  şi  restabilirii  terenurilor  supuse  degradării  sau distrugerii ,creării unui mecanism de evidenţă şi control asupra stării ecologice a terenurilor, asigurării deţinătorilor cu  normative ecologice ale regimurilor de folosire optimă a terenurilor. Deţinătorii de terenuri:

- organizează raţional teritoriul;

- păstrează şi îmbunătăţesc fertilitatea solurilor, alte proprietăţi utile ale terenului, introducînd asolamente fundamentate ştiinţific, administrînd  raţional  îngrăşăminte, aplicînd  metode cruţătoare  de lucrare a terenului şi alte măsuri de protecţie;

  - protejează terenurile contra eroziunii, cauzate de ape şi de vînt, prin măsuri economico-organizatorice, agrotehnice şi hidrotehnice, prin crearea unui sistem de perdele forestiere de protecţie şi înierbare;   - protejează terenurile contra subinundării, înmlăştinirii, salinizării uscării excesive, tasării, poluării cu deşeuri industriale, cu substanţe chimice, biologice şi radioactive, produse petroliere, cu gunoi menajer şi de producţie, cu ape de scurgere, precum  şi  contra altor procese de ruinare;   - protejează terenurile agricole contra acoperirii  lor cu tufari, contra altor procese ce duc la înrăutăţirea stării lor agrotehnice;    - conservează terenurile agricole degradate, dacă este  imposibilă restabilirea fertilităţii solurilor;    - recultivă terenurile degradate,  restabilesc şi  îmbunătăţesc fertilitatea lor, le antrenează în circuitul economic;- decopertează stratul fertil al solului în procesul efectuării lucrărilor de construcţie, ameliorative şi altor lucrări legate de distrugerea solului, îl păstrează şi îl folosesc în scopuri de recultivare şi ameliorare a terenurilor agricole;   - realizează programele de stat de dezvoltare economică şi socială privind protecţia terenurilor.    Acţiunile de protecţie a terenurilor se efectuează pe baza proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii funciare, de ameliorare şi de altă natură, elaborate şi aprobate în modul stabilit pe baza recomandărilor ştiinţei şi practicii înaintate.Modul de protecţie a terenurilor este stabilit de legislaţia privind ocrotirea naturii şi mediului înconjurător.     La proiectarea, amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a obiectelor, edificiilor şi amenajărilor noi şi celor  reconstruite, precum şi la implementarea unor tehnologii noi ce influenţează  negativ starea terenurilor, trebuie să se prevadă şi să se ia măsuri în vederea protecţiei lor, de comun acord cu organele de ocrotire a naturii.Darea în exploatare a obiectelor şi aplicarea tehnologiilor care nu asigură protecţia terenurilor contra degradării sau distrugerii sînt

interzise.Amplasarea obiectelor care influenţează negativ starea terenurilor se face pe baza unei argumentări ecologice speciale, se coordonează cu deţinătorii de terenuri, cu organele de ocrotire a naturii şi cu  alte organe, în modul stabilit de legislaţie.    Prin stimularea economică a folosirii raţionale şi a protecţiei terenurilor se urmăreşte ridicarea interesării deţinătorilor în păstrarea şi îmbunătăţirea fertilităţii solurilor, în protejarea terenurilor de urmările negative ale activităţii de producţie.Stimularea economică prevede:    - alocarea mijloacelor de la bugetul republican şi de la  cel  local pentru restabilirea terenurilor distruse nu din vina deţinătorilor;    - scutirea de plată pentru terenurile aflate în stadiul de valorificare agricolă sau de îmbunătăţire a stării  lor în perioada efectuării lucrărilor prevăzute de proiect;    - acordarea de credite avantajoase;    - compensarea parţială din mijloacele bugetului respectiv a  reducerii venitului  ca urmare a conservării provizorii a terenurilor distruse  nu din vina deţinătorilor;    - stimularea pentru îmbunătăţirea terenurilor, pentru sporirea fertilităţii solurilor şi a productivităţii lor, pentru obţinerea  unei producţii pure din punct de vedere ecologic.    În interesul apărării sănătăţii omului, al protecţiei mediului înconjurător se stabilesc norme maxime de concentraţie a substanţelor chimice, bacteriologice, parazitare şi a diferitelor substanţe active în sol, care se iau în consideraţie la aprecierea terenului.    Din categoria terenurilor agricole de calitate superioară fac parte terenurile situate pe cumpăna apelor şi pe versantele cu panta de pînă la 3 grade, precum şi terenurile cu gradul de evaluare a fertilităţii naturale de peste 60, terenurile  irigate, loturile experimentale, terenurile instituţiilor de cercetări ştiinţifice şi de învăţămînt. În vederea protecţiei terenurilor agricole de calitate superioară se interzice retragerea acestora din circuitul agricol, utilizarea lor în alte scopuri decît cele agricole, desfăşurarea pe aceste terenuri a operaţiunilor tehnologice şi de altă natură ce conduc la degradarea solului, cu excepţia cazurilor cînd sînt repartizate pentru construcţia obiectivelor liniare (drumuri, linii de telecomunicaţii şi de transport electric, conducte), obiectivelor de exploatare minerală a petrolului şi gazelor şi  a construcţiilor de producţie necesare pentru exploatarea acestora.Retragerea terenurilor agricole de calitate superioară din circuitul agricol pentru necesităţile de stat şi publice se face numai în cazuri excepţionale, prin hotărîre a Guvernului. Din categoria terenurilor irigate fac parte terenurile potrivite pentru agricultură şi irigare pe care se află reţele permanente sau provizorii de irigare, legate de sursa de irigare, ale cărei resurse asigură irigarea acestor terenuri.Organele gospodăriei apelor sînt obligate să asigure deţinătorii de terenuri irigate cu apă de irigare conform  limitelor şi evidenţei debitului surselor de apă.Trecerea terenurilor irigabile în categoria celor neirigabile se face în modul stabilit de legislaţie.Fondurile pentru  proiectarea şi executarea lucrărilor de restabilire şi ameliorare a terenurilor degradate şi poluate, provenind de la bugetul de stat şi din mijloacele deţinătorilor de terenuri, pot fi completate cusumele ce reprezintă despăgubirea plătită de persoanele fizice sau juridice vinovate de degradarea sau poluarea solului.

Теst Nr.8

1.1 Definiti notiunea si particularitatile raspunderii jurico-ecologice

In literatura juridica de specialitate raspunderea pentru incalcarea legislatiei ecologice este studiata ca fiind un institut juridic la baza formarii caruia isi gasesc existenta normele juridice cu caracter omogen de sanctionare ce reglementeaza relatiile dintre organele puterii de stat si persoanele fizice/juridice in legatura cu prevenirea, constatarea contraventiilor ecologice, aplicarea santiunilor prevazute de legislatie, inclusiv modalitatea de recuperare a prejudiciilor ecologice cauzate. Totodata se considera ca raspunderea pentru incalcarea legislatiei ecologice

reprezinta o obligatiune a contravenientului de a repara daunele cauzate factorilor de mediu natural. Se mai considera ca raspunderea pentru incalcarea legislatiei ecologice reprezinta o functie de constrangere a statului in vederea aplicarii sanctiunilor pentru contraventiile ecologice savarsite, inclusiv recuperarea prejudiciilor ecologice. Raspunderea pentru incalcarea legislatiei ecologice este studiata ca un raport juridic deosebit de complex care apare intre organele puterii de stat si beneficiarii de resurse naturale in legatura cu savarsirea faptelor ce sunt considerate contraventii ecologice.

1.2. Determinati formele raspunderii juridico-ecologica

In dependenta de fapta savarsita si in dependenta de consecintele acesteia sunt cunoscute cateva tipuri de raspundere pentru incalcarea legislatiei ecologice: 1)Raspunderea contraventionala; 2)Raspunderea penala; 3)Raspunderea civila (2 forme: contractuala si delictuala); 4)Raspunderea disciplinara; 5)Raspunderea juridico-ecologica speciala (de taxa: taxele sunt materiale si nemateriale).

Se considera ca temeiurile juridice de aparitie a raspunderii sunt savarsirea contraventiilor ecologice, insa pentru atragerea la raspundere sunt necesare concomitent urmatoarele conditii: 0)existenta actului normativ; 1)fapta ilicita – consta in actiuni si inactiuni cu caracter ilegal, fiind prevazute in dispozitia normei in cauza; 2)urmarea prejudiciabila – prejudiciul ecologic care consta in prejudiciul real, venitul ratat si cheltuielile legate de regenerarea resurselor naturale; 3)legatura cauzala – actul de prelevare a probelor ca temei de probatiune; 4)vinovatia (cuantumul prejudiciului se incaseaza imediat; ulterior se determina vinovatul – art. 3c Legea 1515); 5)subiectul (responsabil si sa aiba varsta corespunzatoare; uneori statut special); 6)lipsa circumstantelor care exclud raspunderea/caracterul socialmente periculos al faptei – extrema necesitate (frecvent e recuperat prejudiciul de persoana in favoarea careia s-a activat).

1.3. Formulati caracteristicile si cazurile de aplicare a raspunderii speciale(de taxa)

Este de remarcat faptul ca pentru incalcarea legislatiei ecologice pot fi aplicate nu numai sanctiuni penale, contraventionale, civile, disciplinare, dar pot fi aplicate si sanctiuni care nemijlocit sunt prevazute de legislatia ecologica speciala. Sanctiunile speciale pentru incalcarea legislatiei ecologice sunt determinate pentru a fi aplicate indiferent de faptul daca fapta intruneste elementele unei fraude ecologice sau nu si indiferent de faptul daca a fost cauzat un prejudiciu sau exista un pericol real de a fi cauzat. Aplicarea unor astfel de sanctiuni tine de incalcarea normelor juridico-ecologice speciale, cum ar fi cele funciare, silvice, acvatice. In literatura juridica de specialitate se considera ca raspunderea speciala pentru incalcarea legislatiei ecologice consta pe de o parte in aplicarea sanctiunilor cu caracter material ce sunt caracterizate si determinate sub forma de taxe, tarife, iar pe de alta parte consta in aplicarea sanctiunilor nemateriale care sunt legate de neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor ecologice prevazute de legislatie. Tarifele sau taxele dupa natura lor juridica reprezinta niste sanctiuni specifice materiale principala functie a carora este compensarea prejudiciului cauzat ce reiese din folosirea neautorizata a resurselor naturale sau poluarea mediului natural. Marimea taxelor si tarifelor depinde de fiecare data de volumul folosirii neautorizate a resurselor naturale sau poluarii ilegale a obiectelor naturii. In continutul tarifelor si taxelor sunt incluse toate consecintele de ordin material care urmeaza a fi lichidate sau restabilite din contul persoanei care a cauzat prejudiciul. Legislatia ecologica a RM de asemenea prevede sistemul de tarife si taxe in

cazurile de incalcare a legislatiei. Actele normative care prevad tarifele si taxele pentru folosirea neautorizata a resurselor naturale, poluarea mediului, sunt Codul Silvic anexele 1-16; Legea privind regnul animal; Instructiunea privind evaluarea prejudiciilor cauzate resurselor de sol; Instructiunea privind evaluarea prejudiciilor cazuate in rezultatul nerespectarii legislatiei privind subsolul; Instructiunea privind evaluarea prejudiciilor cauzate aerului atmosferic in rezultatul poluarii de catre sursele stationare; Instructiunea privind evaluarea prejudiciilor cauzate aerului atmosferic la gestionarea deseurilor de productie si menajere. Aplicarea sanctiunilor materiale sunt determinate de actiunile sau inactiunile persoanelor fizice sau juridice care contravin legislatiei ecologice si au ca scop si sarcina prevenirea cauzarilor de prejudicii mediului natural. Astfel in conformitate cu prevederile art.27 Legii 1515, Inspectorul principal de stat pentru ecologie este in drept sa sisteze din proprie intiativa orice activitate economica daca aceasta contravine legislatiei cu privire la protectia mediului inconjurator. Aceeasi procedura este prevazuta si de art. 31 a Legii cu privire la resursele naturale. Astfel sistarea activitatii economice din initiativa proprie ca functie a Inspectorului principal de stat pentru ecologie reprezinta o forma a raspunderii speciale care este deosebita de alte tipuri de raspundere specificul careia poate fi reprezentat prin 3 modalitati: 1)limitarea dreptului de folosire si poluare a resurselor naturale; 2)suspendarea dreptului de folosire si poluare a resurselor naturale; 3)incetarea dreptului de folosire si poluare a resurselor naturale. Aceste sanctiuni cu caracter nematerial sunt prevazute de actele normative cu caracter ecologic special: Codul Funciar art.32.1.11; Codul Subsolului art.31 32 33 36 3; Codul Apelor Cap X art. 57 64 73.2,3; Codul Silvic 27 28 32.2; Legea privind aerul atmosferic art. 14; Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat art. 96.3; Legea privind regnul animal art.18.3,3 20 30.2 32 38. Desi aceste sanctiuni sunt aplicate de organele administratiei de stat, totusi raspunderea speciala este diferita de cea contraventioala. Deosebirile raspunderii speciala de cea contraventionala pentru incalcarea legislatiei ecologice se determina si se evidentiaza prin a)forma de aplicare; b)termenele de aplicare; c)procedura de aplicare; d)organele imputernicite de a aplica astfel de sanctiuni; e)continutul sanctiunilor.

2.1. Definiti notiunea de drept funciar

Dreptul funciar reprezinta o ramura de drept independenta dar complexa care cuprinde o totalitate de norme juridice ce reglementeaza relatiile care apar intre subiecti (detinatorii de terenuri) in procesul de folosire a terenurilor ce formeaza fondul funciar al RM.

2.2 Relatati despre terenurile din intravelanul localitatilor

In conformitate cu legislatia in vigoare , se considera terenurile din intravelanul localitatilor toate terenurile din teritoriul localitatii in limitele hotarilor ei, adica este teritoriu unei localitati ocupate de constructii ce il desparte de extravelan(de paminturile agricole,agroindustriale).Aceste teritorii au alta menire decit cele agricole.Legea privind principiile urbanismului si amenajarii teritoriului prevede utilizarea notiunii de intravelan ca teritoriu ocupat de terenuri ,amenajari si constructii ce constituie localitatea inclusiv de terenuri prevazute pentru extinderea ei.Potrivit legislatiei terenurile de intravelan se impart in terenuri le municipiilor,oraselor,comunelor si satelor.Din componenta terenurilor municipiilor,oraselor si satelor fac parte:terenuride uz public:pentru transportur rutier,feroviar,aerian,naval:terenurile impadurite.

Terenurile din intravelanul localitatilor se afla atit in proprietate publica atit si in proprietate privata a cetatenilor,pers.fiz si pers.jur.In acelasi timp terenurile din intravelanul localitatilor se pot afla in folosinta temporara si permanenta.

    Perimetru al localităţii este hotarul intravilanului (teritoriului ei) care îl desparte de extravilan. Perimetrul respectiv al localităţii se stabileşte prin reglementarea regimului proprietăţii funciare în conformitate cu planul general şi pe baza argumentării tehnico-economice a dezvoltării oraşului şi satului (comunei).Perimetrul oraşelor se stabileşte şi se modifică de către Guvern. Perimetrul celorlalte localităţi se stabileşte şi se modifică  de autorităţile administraţiei publice locale. Includerea terenurilor în perimetrul oraşului nu implică suspendarea dreptului asupra terenurilor aflate în posesiune sau în folosinţă.Retragerea acestor terenuri  se face în modul stabilit de prezentul Cod şi de alte acte legislative.    De competenţa Guvernului ţin:    aprobarea perimetrului localităţilor urbane;    elaborarea măsurilor de protecţie a terenurilor şi organizarea realizării lor;    ţinerea cadastrului funciar şi organizarea reglementării regimului proprietăţii funciare pe teritoriul republicii;    aprobarea cadastrului funciar anual;    stabilirea modului de încasare a impozitelor funciare şi a altor plăţi;    stabilirea şi schimbarea destinaţiei terenurilor, la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau, respectiv, de nivelul al doilea, în temeiul cererii proprietarului     schimbarea categoriei terenurilor cu destinaţie specială;    elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi  planurilor de reglementare a regimului  proprietăţii  funciare în  republică  şi asigurarea realizării lor;    elaborarea unei metodici unice de evaluare a terenurilor;    organizarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;    aprobarea hotarelor  unităţilor administrativ-teritoriale în baza propunerilor consiliilor raionale sau municipale;    determinarea listei întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor ale căror terenuri rămîn în proprietatea statului şi prezentarea acesteia spre aprobare Parlamentului;    aprobarea suprafeţelor de vii şi livezi supuse casării în baza propunerilor comitetelor executive raionale sau primăriilor municipale.    De competenţa consiliilor raionale şi municipale ţin:    exercitarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;    stabilirea impozitelor funciare şi altor plăţi, încasarea lor;    stabilirea şi schimbarea perimetrului intravilanului localităţilor şi soluţionarea litigiilor privind perimetrele;    ţinerea cadastrului funciar al raionului şi municipiului, organizarea reglementării regimului proprietăţii funciare;    elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a regimului proprietăţii funciare pe teritoriul raionului şi municipiului şi asigurarea realizării lor;    repartizarea şi retragerea terenurilor, în modul stabilit de lege;    stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita raionului şi municipiului;   schimbarea destinaţiei terenurilor agricole cu gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40, în cazul trecerii acestora în fondul silvic, la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi, în temeiul cererii  proprietarului    autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri;    privarea deţinătorilor de dreptul de proprietate asupra  terenurilor în conformitate cu legislaţia în vigoare;    determinarea şi repartizarea terenurilor pentru construcţii;

    elaborarea propunerilor privind hotarele unităţilor administrativ-teritoriale pentru a fi aprobate de Guvern.    De competenţa consiliilor săteşti (comunale) şi orăşeneşti ţin:    atribuirea terenurilor şi înstrăinarea lor fără schimbarea destinaţiei acestora, în modul stabilit de lege;    autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri, în modul stabilit de lege;    asigurarea perceperii impozitului funciar;    exercitarea controlului de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;    ţinerea cadastrului funciar în teritoriul din subordine;    privarea de drepturi a deţinătorilor de terenuri  în condiţiile prevăzute de lege;    determinarea şi atribuirea  terenurilor pentru construcţii şi amplasarea lor, în conformitate cu legea;    soluţionarea litigiilor funciare în limitele competenţei lor;    organizarea evaluării terenurilor conform metodicii unice, elaborate de Guvern;    stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita teritoriilor satelor (comunelor);    elaborarea propunerilor vizînd aprobarea de către consiliul raional şi municipal a perimetrelor localităţilor săteşti;prezentarea propunerilor de schimbare a destinaţiei terenurilor agricole în temeiul cererii proprietarului.    Din componenţa terenurilor oraşelor şi satelor (comunelor) fac parte:    terenurile pe care sînt amplasate construcţii şi alte amenajări;    terenurile de uz public;    terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de telecomunicaţii, de transport electric, pentru exploatări miniere şi pentru alte industrii;    terenurile împădurite;    terenurile cu destinaţie agricolă şi alte terenuri.2.3. Formulati institutiile ce formeaza sistemul dreptului funciar.

Sistemul dreptului funciar reprezinta si constituie o totalitate de institutii juridice la baza formarii carora isi gasesc existenta normele juridice funciare cu caracter omogen care au ca scop reglementarea relatiilor funciare dintre detinatorii de terenuri; sistemul este constituit din 2 parti: partea generala si partea speciala. Partea general cuprinde asa institutii juridice cum sunt: izvoarele dreptului funciar; principiile dreptului funciar; dreptul de proprietate funciara; dreptul de beneficiere (folosinta) funciara; administrarea de stat si gestionarea fondului funciar; schimbarea destinatiei terenurilor; protectia juridica a terenurilor (cantitativa si calitativa); raspunderea juridica pentru incalcarea legislatiei funciare. Partea speciala cuprinde urmatoarele institutii juridice: regimul juridic de protectie si folosire a terenurilor cu destinatie agricola; regimul juridic a terenurilor din intravilan; regimul juridic al terenurilor destinate industriei, transportului, telecomunicatiilor, si cu alta destinatie speciala; regimul juridic al terenurilor destinate ocotirii naturii, sanatatii, monumentelor naturii, etc.; regimul juridic al terenurilor din fondul silvic; regimul juridic al terenurilor din fondul apelor; regimul juridic al terenurilor din fondul de rezerva. Dreptul de proprietate funciara reprezinta o institutie juridica complexa care cuprinde o totalitate de norme juridice ce reglementeaza relatiile care apar in legatura cu posesia, folosinta si dispozitia asupra unor cote de teren sau sectoare de teren. De asemenea dreptul de proprietate funciara este caracterizat ca fiind un drept real, subiectiv, prin intermediul caruia proprietarul unei cote de teren sau sector de teren isi exercita dreptul de posesiune funciara, dreptul de folosinta funciara si/sau dreptul de dispozitie funciara. In conformitate cu Constitutia RM, Codul funciar, terenurile in RM pot fi in proprietate publica si in proprietate privata.

Dreptul de proprietate publica asupra terenurilor este exercitat de catre statul RM si organele administratiei publice locale; delimitarea terenurilor proprietate publica a statului si proprietate publica a unitatilor administrativ teritoriale este determinata de legea privind terenurile proprietate publica si delimitarea lor. Este de mentionat faptul ca actul normativ nominalizat determina si delimiteaza domeniul public si domeniul privat atat a statului cat si a unitatilor administrativ teritoriale.

TEST Nr. 9

Subiect 1:Administrarea in domeniul protectiei si utilizarii resurselor naturale.

1.1 Definiti notiunea , functiile si metodele de administrare.

Din literatura de specialitate administrarea de stat in domeniul protectiei si utilizarii resurselr naturale se examineaza ca:

- institutie juridica foarte complexa ce cuprinde totalitatea normelor juridice care reglemnteaza relatiile dintre organele puterii de stat si beneficiarii resurselor naturale in legatura cu gestionarea resurselor naturale, supravegherea respectarii legislatiei ecologice , combaterea si constarea contraventiilor ecologice, examinarea cauzelor privind incalcarea legislatiei ecologice, evaluarea impactului asupra mediului inconjurator precum si atragerea persoanelor la raspunderejuridica.

- O functie primordiala a statului care are ca scop prevenirea cazurilor de poluare , evaluarea prejudicilor ecologice precum si combaterea contraventiilor ecologice.

- Un raport, o relatie ce apare pe de o parte intre organele puterii de stat fie de competenta generala sau competenta speciala si persoanele fizice , juridice adica beneficiarii de resurse naturale in legatuara cu efectuarea expertizelor ecologice, eliberarea autorizatiilor si licentelor in legatura cu atribuirea si retragerea resurselor naturale din folosinta.( insa aceste relatii mai sunt reglementate si de normele juridice administrative fapt ce confirma caracterul complex al acestei institutii juridice)

Se considera ca exista citeva forme de administrare care sunt specifice si domeniului protectiei mediului si utilizarii resurselor naturale:

1. elaborarea si adoptarea legilor ecologice(Parlamentul RM)2. executarea si aplicarea in practica a normelor juridice ecologice(Guvernul)3. supravegherea respectarii legislatiei ecologice(Inst de Jud)

Legislatia ecologica in vigoare determina functiile de baza ale organelor administratiei publice in domeniul protectiei mediului:

a)elaborarea, adoptarea, sanctionarea normelor juridice ecologice;

b)supravegherea respectarii legislatiei ecologice;

c)exercitarea controlului ecologic de stat;

d)exercitarea expertizei ecologice de stat;

e)evaluarea impactului asupra mediului inconjurator;

f)constatarea si examinarea contraventiilor ecologice;

g)intocmirea proceselor verbale si a actelor de control ecologice;

h)intentarea actiunilor civile privind recuperarea prejudiciilor ecologice;

i)eliberarea autorizatiilor si licentelor pentru folosirea resurselor naturale;

j)elaborarea unor metodici de calcul privind poluarea resurselor naturale;

k)evidenta resurselor naturale: intocmirea cadastrelor resurselor naturale; elaborarea si asigurarea cu informatii veridice a monitoringului ecologic integrat.

1.2 Determinati sistemul organelor administrarii de stat

Sistemul organelor administratiei de stat in domeniul protectiei mediului si gestionarii resurselor naturale reprezinta si constituie totalitatea acestora care dupa natura lor juridica (competenta) se pot clasifica in 2 grupe mari:

1. organe de competenta generala; La categoria organelor de competenta generala se atribuie: Parlamentul RM; Guvernul RM; Presedintele RM; Organele administratiei publice locale.

2. organele de competenta speciala. Cele de competenta speciala se subclasifica in:

a) organe de supraveghere si control; b) organe care gestioneaza resursele naturale; c) organe metodice, care elaboreaza diferite metode, modalitati de expertiza (Institutul

National de Ecologie). Organe de competenta speciala:

Ministerul Mediului in componenta caruia isi desfasoara activitatea urmatoarele:

1.Inspectoratul Ecologic de Stat in componenta caruia sunt incluse:

-Agentiile Ecologice Teritoriale Cahul, Chisinau, Balti, Gagauzia;

-Inspectiile Ecologice Teritoriale in fiecare raion;

-Serviciul Piscicol.

2.Serviciul Hidrometeorologic de Stat.

3.Institutul National de Ecologie si Geografie.

4.Agentia pentru Geologie si Resurse Minerale.

5.Agentia pentru Silvicultura „Moldsilva”.

6.Agentia „Apele Moldovei”.

7.Ministerul Sanatatii in cadrul careia activeaza Centrul de Medicina Preventiva (Sanatate Publica).

8.Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare (Legea privind calitatea agroindustriala ecologica).

9. Departamentul Situatii Exceptionale.

10. Asociatia Vanatorilor si Pescarilor.

1.3 Dezvoltati sistemul de evidenta a resurselor naturale prin intermediul cadastrului resurselor naturale.

Legislatia ecologica RM nu determina notiunea de Cadastre ale Resurselor Naturale, insa determina tipurile lor.

Reglementarea juridica privind evidenta resurselor naturale este stabilita de legislatia speciala: Codul Funciar; Codul Silvic; Codul Apelor; Codul Subsolului; Legea privind regnul animal; Legea privind ariile naturale protejate de stat; Legea privind spatiile verzi din localitatile urbane si rurale.

In literatura juridica de specialitate se considera ca cadastele resurselor naturale reprezinta o totalitate de date si informatii cu caracter ecologic, economic, juridic, privind stabilirea regimului de protectie si folosire a resurselor naturale, cantitatea, calitatea, volumul lor, date despre locul aflarii acestora, inclusiv informatie despre beneficiarii resurselor naturale.

In conformitate cu legislatia in vigoare, exista cateva tipuri de cadastre:

- Cadastru funciar, care reprezinta in sine o totalitate de date si informatii, harti topografice privind clasificarea terenurilor ce formeaza fondul funciar al RM dupa destinatia lor principala, precum si informatii privind regimul de protectie si folosire, bonitatea, fertilitatea, inclusiv date despre proprietarii funciari, beneficiarii funciari, posesorii funciari. Cadastrul funciar este tinut la nivel republican (Agentia Relatii Funciare si Cadastru) si la nivel local (Organele cadastrale teritoriale); cu toate acestea la nivel local exista si registru de evidenta a detinatorilor de terenuri, tinut de primar si inginerul cadastral. Primarul scoate problema la ordinea de zi la consiliu, care decide atribuirea terenului. Dupa ce se ofera in natura bunul, viitorului proprietar i se da numar cadastral, dupa care acesta este inscris ca proprietarul terenului. Legea cu privire la terenurile proprietate publica si delimitarea lor. Categorii de terenuri: cu destinaţie agricolă; din intravilanul localităţilor; destinate industriei, transporturilor,

telecomunicaţiilor şi cu alte destinaţii speciale; destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, terenurile de valoare istorico-culturală, terenurile zonelor suburbane şi ale zonelor verzi; ale fondului silvic; ale fondului apelor; ale fondului de rezervă. Cadastrul funciar are menirea de a asigura autorităţile administraţiei publice locale, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile interesate şi cetăţenii cu informaţii despre starea terenului în scopul organizării folosirii raţionale şi protecţiei lui, reglementării relaţiilor funciare, regimului proprietăţii funciare, fundamentării proporţiilor plăţilor funciare, aprecierii activităţii economice, efectuării altor măsuri legate de folosirea terenului.

- Cadastrul silvic reprezinta o totalitate de date si informatii cu privire la clasificarea padurilor pe grupe si categorii functionale (o singura grupa – de protectie a mediului – si 5 categorii functionale) precum si informatii privind productivitatea padurilor, starea lor biologica, inclusiv date despre proprietarii si beneficiarii silvici (din 1996 poate fi dobandit dreptul de proprietate asupra padurilor). Cadastrul e tinut la nivel republican de catre agentia MoldSilva.

- Cadastrul apelor reprezinta o totalitate de date si informatii privind clasificarea obiectivelor acvatice, resurselor acvatice, volumul acestora, locul amplasarii, starea lor ecologica, inclusiv date privind proprietarii si beneficiarii acvatici. E mentinut de Agentia Apele Moldovei.

- Cadastrul subsolului reprezinta o totalitate de date si informatii, harti geologice si geodezice privind locul aflarii zacamintelor minerale utile, volumul lor, clasificarea acestora, precum si date despre beneficiarii minieri. E tinut de Agentia pentru Geologie si Resurse Minerale.

- Cadastrul spatiilor verzi ale localitatilor urbane si rurale reprezinta o totalitate de date si informatii privind suprafata spatiilor verzi, clasificarea acestora (parcuri, gradini publice, padure-parc, scuar – Legea privind spatiile verzi ale localitatilor urbane si rurale) inclusiv informatii privind beneficiarii spatiilor verzi. Cadastrul spatiilor verzi este tinut la nivel local de AdmPubLoc (Organele Spatiilor Verzi).

- Cadastrul Ariilor Naturale Protejate de Stat, contine si cuprinde informatii privind clasificarea ariilor protejate de stat in gradini botanice, gradini dendrologice, rezervatie stiintifica, parc national, rezervatie naturala, monumente ale naturii, gradinile zoologice, etc. Cadastrul e detinut de Ministerul Mediului si Academia de Stiinte.

Subiect 2 :Dreptul de proprietate funciara.Regimul juridic al terenurilor din intravelanul localitatii

2.1 Definiti dreptul de proprietate funciara

Dreptul de proprietate funciara reprezinta

- o institutie juridica complexa care cuprinde o totalitate de norme juridice ce reglementeaza relatiile care apar in legatura cu posesia, folosinta si dispozitia asupra unor cote de teren sau sectoare de teren.

- un drept real, subiectiv, prin intermediul caruia proprietarul unei cote de teren sau sector de teren isi exercita dreptul de posesiune funciara, dreptul de folosinta funciara si/sau dreptul de dispozitie funciara.

- o relatie ce apare intre subiecti in legatura cu posesia, folosirea si dispunerea terenurile ce constituie fondul funciar al RM care este reglementata de normele dreptului funciar in vigoare.

2.2 Relatati despre terenurile proprietate publica si proprietate privata.

In conformitate cu Constitutia RM, Codul funciar, terenurile in RM pot fi in proprietate publica si in proprietate privata.

- Dreptul de proprietate publica asupra terenurilor este exercitat de catre statul RM si organele administratiei publice locale. Delimitarea terenurilor proprietate publica a statului si proprietate publica a unitatilor administrativ teritoriale este determinata de legea privind terenurile proprietate publica si delimitarea lor.

De proprietate publică sînt terenurile cu drept de proprietate al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra cărora ţine de competenţa Guvernului sau a autorităţilor administraţiei publice locale.

Proprietatea publică asupra terenurilor poate fi:

a) de interes naţional, regim de drept în care proprietatea aparţine statului (proprietate publică a statului);

b) de interes local, regim de drept în care proprietatea aparţine satului (comunei), oraşului (municipiului), raionului, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia (proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale).

Terenurile din domeniul public sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, după cum urmează:

a) nu pot fi înstrăinate, ci pot fi date numai în administrare, în concesiune, în arendă sau în locaţiune în condiţiile legii;

b) nu pot fi supuse executării silite; asupra lor nu se pot constitui garanţii reale;

c) nu pot fi dobîndite de terţi prin uzucapiune.

Actele juridice încheiate cu încălcarea celor mentionate sînt lovite de nulitate absolută.Terenurile din domeniul public pot fi trecute în domeniul privat doar în condiţiile legiTerenurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrare ministerelor, altor autorităţi ale administraţiei publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor publice, întreprinderilor de stat sau municipale. Darea în administrare se efectuează, după caz, prin hotărîre de Guvern, prin decizie a consiliului raional, a Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, a consiliului orăşenesc (municipal), sătesc (comunal). Concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor din domeniul public se fac, după caz, prin hotărîre de Guvern, decizie a consiliului autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întîi sau al doilea. Concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se fac prin licitaţie publică.Statul sau, după caz, unitatea administrativ-teritorială poate atribui terenuri în folosinţă

persoanelor juridice cu scop nelucrativ care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică, în conformitate cu legislaţia.

Delimitarea terenurilor proprietate publică în terenuri proprietate publică a statului şi terenuri proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv a terenurilor ce ţin de domeniul public sau cel privat, are drept scop:

a) protecţia şi folosirea eficientă a terenurilor proprietate publică a statului în interesul deţinătorilor de terenuri şi al Republicii Moldova;

b) protecţia şi folosirea eficientă a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale în interesul deţinătorilor de terenuri şi al unităţilor administrativ-teritoriale.

Delimitarea terenurilor proprietate publică se efectuează prin acţiuni de identificare şi formare a terenurilor proprietate publică a statului şi a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale în modul stabilit de legislaţie.

În cazul în care terenurile proprietate publică a statului se mărginesc cu terenuri proprietate publică dobîndite de unitatea administrativ-teritorială, reprezentanţii statului şi reprezentanţii unităţii administrativ-teritoriale coordonează hotarele acestor terenuri. Dacă reprezentanţii părţilor nu convin asupra hotarelor, litigiul se examinează în instanţă de judecată.

Executarea lucrărilor de delimitare a terenurilor proprietate publică a statului şi a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale este asigurată de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru. Lucrările de identificare a acestor terenuri, inclusiv a terenurilor care aparţin domeniului public sau celui privat, sînt executate de instituţiile şi organizaţiile subordonate Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru. Lucrările de elaborare a planului cadastral sînt executate de întreprinderile de stat şi de cele private care activează în domeniu.

De domeniul public al statului ţin:

a) terenurile institutelor şi staţiunilor de cercetări ştiinţifice, ale unităţilor de învăţămînt agricol şi silvic, destinate cercetărilor, producerii de seminţe şi de material săditor din categoriile biologice, precum şi obţinerii animalelor de rasă;

b) terenurile fondului silvic proprietate publică a statului; terenurile fondului apelor proprietate publică a statului, inclusiv terenurile obiectivelor acvatice de suprafaţă situate pe teritoriul a două sau mai multor raioane, ori situate pe teritoriul unui singur raion şi destinate protecţiei sistemului energetic, necesităţilor domeniului transporturilor şi ale altor servicii de stat; terenurile obiectivelor acvatice de frontieră; terenurile declarate arii naturale protejate de stat; terenurile staţiunilor balneare de importanţă naţională; terenurile zonelor de protecţie a apelor şi zonelor sanitare, conform datelor din cadastrele respective;

c) terenurile aferente clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea ministerele, alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, instituţiile subordonate lor;

d) terenurile ocupate de drumurile naţionale, de căile ferate şi de zonele lor de protecţie, terenurile ocupate de conductele naţionale şi internaţionale de transport al gazelor, de alte reţele de transport proprietate publică a statului;

e) terenurile destinate ocrotirii naturii, inclusiv ariile naturale protejate de stat, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative şi terenurile de valoare istorico-culturală (rezervaţiile istorico-culturale, parcurile memoriale, monumentele arheologice şi arhitecturale etc.) care sînt de interes public naţional;

f) terenurile destinate necesităţilor de apărare, necesităţilor trupelor de grăniceri şi trupelor de interne;

g) alte terenuri utilizate pentru asigurarea securităţii statului.

De domeniul privat al statului ţin terenurile aferente întreprinderilor de stat, alte terenuri care aparţin statului conform cadastrului funciar sau terenurile dobîndite de stat, dacă nu fac parte din domeniul public.

De domeniul public al satului (comunei), oraşului (municipiului) ţin:

a) terenurile aferente clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea primăria, instituţiile publice de interes local, cum ar fi: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile, instituţiile de educaţie şi de învăţămînt etc.;

b) terenurile împădurite, cu excepţia celor prevăzute la art.4 alin.(1) lit.b), fîşiile forestiere, terenurile destinate reţinerii apei, terenurile zonelor de protecţie a apelor şi zonelor sanitare, terenurile destinate măsurilor antierozionale, coridoarelor ecologice şi altor scopuri de protecţie a mediului;

c) terenurile aferente obiectivelor de menire social-culturală proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, terenurile ocupate de pieţe, străzi, pasaje, terenurile folosite pentru căile de comunicaţie, terenurile ocupate de parcuri, grădini publice, scuaruri, terenurile folosite pentru cimitire şi pentru alte necesităţi ale gospodăriei comunale locale;

d) terenurile destinate transportului rutier, feroviar, naval, aerian, transportului prin conducte, liniilor de telecomunicaţii, liniilor de transport de energie electrică, exploatărilor miniere şi altor necesităţi industriale ale autorităţilor administraţiei publice locale, cu excepţia celor prevăzute la art.4 alin.(1) lit.d);

e) terenurile zonelor verzi;

f) terenurile ocupate de obiective acvatice artificiale, cu excepţia celor prevăzute la art.4 alin.(1) lit. b), precum şi a celor aflate în proprietate privată.

De domeniul public al raionului, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia ţin:

a) terenurile aferente clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea consiliul raional şi aparatul lui, administraţia unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, instituţiile publice de interes raional, instituţiile publice ale Găgăuziei, cum ar fi: biblioteci, muzee, spitale etc.;

b) drumurile de interes raional;

c) alte terenuri de interes raional.

De domeniul privat al satului (comunei), oraşului (municipiului) ţin:

a) terenurile neprivatizate aferente obiectivelor privatizate sau private, inclusiv cele aferente construcţiilor nefinalizate, precum şi terenurile aferente obiectivelor din fondul de imobile nelocuibile date în locaţiune (arendă) dacă nu fac parte din domeniul public;

b) terenurile neprivatizate aferente clădirilor şi altor construcţii date în proprietate privată în contul cotelor valorice, conform legislaţiei cu privire la privatizare;

c) terenurile aferente întreprinderilor municipale dacă nu fac parte din domeniul public;

d) loturile neprivatizate ale întovărăşirilor pomicole;

e) terenurile fondului de rezervă dacă nu fac parte din domeniul public;

f) alte terenuri dobîndite de unitatea administrativ-teritorială dacă nu sînt destinate uzului public.

Atribuirea terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale în gestiunea economică a întreprinderilor municipale, înstrăinarea, concesionarea, arendarea sau locaţiunea terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează în condiţiile legii.

Este de mentionat faptul ca actul normativ nominalizat determina si delimiteaza domeniul public si domeniul privat atat a statului cat si a unitatilor administrativ teritoriale.

- Dreptul de proprietate privata asupra terenurilor este exercitat de catre persoanele fizice si juridice, apatrizi, cetateni straini, care detin un act ce confirma dreptul de proprietate funciara si este inregistrat in cadastrul bunurilor imobile, cadastrul funciar si registrul detinatorilor de terenuri.

Persoanele fizice si juridice ale RM pot detine: terenuri cu destinatie agricola; terenurile destinate constructiei caselor de locuit individuale si anexelor gospodaresti, inclusiv terenurile aferente acestora (limite: localitati urbane: 0.04-0.07 ha; localitati rurale: 0.08-0.12; de la reguli sunt exceptii); terenurile din fondul forestier; terenuri din fondul apelor. Cetatenii straini, apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor destinate constructiilor. Art. 6 din legea cu privire la pretul normativ si modul de c/v a pamantului. În cazul în care cetăţenii străini sau apatrizii devin proprietari de terenuri cu destinaţie agricolă sau ale fondului silvic

prin moştenire legală sau testamentară, ei au dreptul de a le înstrăina prin acte juridice între vii numai cetăţenilor Republicii Moldova.

2.3 Formulati cazurile pentru care pot fi aplicate sanctiuni in legatura cu incalcarea legislatiei privind terenurile din intravelanul localitatii.

Terenuri din intravilanul localitatilor:

- terenurile transportului auto local; - terenuri atribuite pentru pietile publice si cele agricole;- terenuri atribuite pentru spatiile verzi in scop de agrement si recreere;

- terenurile menite pentru constructia caselor de locuit, retelelor ingineresti, gospodariilor comunale, constructiilor social-culturale, retelelor de canalizare.

Reesind din acesta constatare putem enumera urmatoarele cazuri:

- incalcarea dreptului familiei nou formate privind acordarea teren pentru constructia caselor de locuit,

- Nerespectarea regulilor şi instrucţiunilor privind exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi aparatelor de măsurat hidrotehnice, de gospodărire şi de protecţie a apelor

- Tăierea ilegală sau vătămarea arborilorşi arbuştilor

- Încălcarea cerinţelor ecologice la construcţia, la punerea în funcţiune, la exploatarea întreprinderilor, instalaţiilor,altor obiective

- Încălcarea regulilor de gestionare a deşeurilor

- Inceperea lucrarulor de constructie inainte de obtinerea permisiunii de la organele de arhitectura si urbanistica

Test 11

Subiectul 1:Reglementarea juridica a expertizei ecologica

(1.1) Definiti notiunea si principiile expertizei ecologice

Notiunea-> Expetiza ecologică de stat (denumită în continuare expetiză)-> este o activitate de protecţie a mediului efectuată în scopul:    a) prevenirii sau minimalizării unui eventual impact direct, indirect sau cumulativ al noilor

activităţi economice asupra mediului, componenţilor lui, ecosistemelor, sănătăţii oamenilor;    b) aprecierii din punct de vedere al impactului asupra mediului a tuturor activităţilor economice, luate aparte sau în asamblu, care în prezent sau pe viitor pot afecta mediul, starea sănătăţii oamenilor, nivelul lor de trai. ( Art. 21 Legea cu privire la protectia mediului inconjurator.)  expertiză ecologică - gen de activitate în domeniul protecŃiei mediului înconjurător, constînd în aprecierea prealabilă a influenŃei activităŃilor economice preconizate asupra stării mediului, a corespunderii parametrilor acestor activităŃi actelor legislative si altor acte normative, normelor si standardelor în vigoare;( prevazuta in art.1 al L E G E privind expertiza ecologică si evaluarea impactului asupra mediului înconjurător Nr.851-XIII din 29.05.1996) Expertiza ecologică- este o componentă a ansamblului de măsuri pentru protectia mediului înconjurător prin care se evaluează, în prealabil, influenta activitătilor economice preconizate asupra stării mediului, conformitatea parametrilor acestor activităi cu actele legislative si normative si standardele în vigoare.(prevazuta in O R D I N cu privire la aprobarea Instructiunii despre ordinea de organizare si efectuare a expertizei ecologice de stat nr. 188 din 10.09.2002 in DISPOZIłII GENERALE)

Principiile de bază ale expertizei ecologice sînt:a) prezumtia că orice activitate economică sau altă activitate materială preconizatăcare presupune utilizarea resurselor naturale poate dăuna mediului;b) efectuarea în mod obligatoriu a expertizei ecologice de stat înainte deadoptarea deciziilor privind realizarea obiectelor;c) aprecierea complexă a influentei activitătii economice preconizate asupramediului înconjurător;d) fundamentarea stiintifică, obiectivitatea si legalitatea avizelor expertizeiecologice;e) transparenta, participarea asociatiilor obstesti si luarea în considerare a opinieipublice.(prevazute in art5 al legii)

(1.2)Clasificati tipurile de expertiza ecologica.

Expertiza ecologică de ramură (departamentală) se efectuează de către ministere sidepartamente în organizatiile si întreprinderile din subordinea lor.Expertiza ecologică obstească se organizează si se efectuează din initiativa asociatiilor obstesti oficial înregistrate în conformitate cu Legea privind expertiza ecologică si evaluarea impactului asupra mediului înconjurător Organizarea si efectuarea expertizei ecologice obstesti(1) Expertiza ecologică obstească se organizează si se efectuează din iniŃiativaasociaŃiilor obstesti oficial înregistrate, care au profilul protecŃiei mediului înconjurător sial căror statut prevede efectuarea expertizei ecologice obstesti.(2) Expertiza ecologică obstească poate fi efectuată pentru toate proiectele,documentele si activităŃile economice preconizate, cu excepŃia proiectelor sau a unorpărŃi ale acestora ce Ńin de domeniul securităŃii statului, si/sau conŃin secrete de stat,comerciale si/sau alte secrete apărate de lege.(3) Expertiza ecologică obstească poate fi efectuată înainte de expertiza ecologicăde stat sau concomitent cu aceasta.Articolul 10. Drepturile cetăŃenilor si asociaŃiilor obstesti în domeniul organizăriiexpertizei ecologice obstestiCetăŃenii si asociaŃiile obstesti au dreptul:a) să înainteze organelor sistemului expertizei ecologice de stat propuneri si

obiecŃii privind proiectele obiectelor economice concrete, noile activităŃi si tehnologii;b) să solicite organelor sistemului expertizei ecologice de stat informaŃii privindrezultatele expertizării noilor obiecte si activităŃi economice preconizate;c) să organizeze expertiza ecologică obstească a documentaŃiei de proiect siplanificare pentru obiectele economice noi si potenŃial periculoase pentru mediulînconjurător.Articolul 11. Drepturile asociaŃiilor obstesti în domeniul efectuării expertizeiecologice obstestiAsociaŃiile obstesti care efectuează expertiza ecologică obstească au dreptul:a) să primească de la beneficiar, în volum deplin, documentaŃia de proiect sidocumentaŃia privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător (în continuare -E.I.M.Î), iar în cazul în care aceasta conŃine secrete comerciale si/sau alte secreteapărate de lege (cu excepŃia secretelor de stat), în volumul care nu permite divulgareaacestor secrete;b) să ia cunostinŃă de documentaŃia tehnico-normativă cu privire la efectuareaexpertizei ecologice de stat;c) să participe, prin reprezentanŃii săi, la sedinŃele comisiilor de experŃi la care seiau în dezbatere avizele expertizei ecologice obstesti.Articolul 12. CondiŃiile de efectuare a expertizei ecologice obstesti(1) Expertiza ecologică obstească se efectuează în baza cererii depuse deasociaŃia obstească respectivă la organul administraŃiei publice locale. În decurs de 7zile, organul administraŃiei publice locale informează oficial asociaŃiile obstesti, care audepus cererea, asupra deciziei luate. În cazul în care au depus cerere două sau maimulte asociaŃii obstesti, se creează o comisie unică de experŃi care efectueazăexpertiza ecologică obstească.(2) Cererile asociaŃiilor obstesti vor cuprinde: denumirea, sediul, copia de pestatutul asociaŃiei obstesti, componenŃa comisiei de experŃi informaŃia despre obiectulexpertizei ecologice obstesti si termenele expertizării.(3) AsociaŃiile obstesti care efectuează expertiza ecologică sînt obligate săinformeze populaŃia din zona în care urmează să fie amplasat obiectul despre începutulsi rezultatele expertizei efectuate.Articolul 13. Refuzul de a înregistra cererea de efectuare a expertizei ecologiceobstesti(1) Înregistrarea cererii de efectuare a expertizei ecologice obstesti se refuzănumai în cazurile în care:a) expertiza ecologică obstească a fost efectuată anterior de două ori si ulterior înproiect nu au fost introduse schimbări esenŃiale;b) se intenŃionează să se expertizeze documentaŃia de proiect si planificare pentruobiectele legate de securitatea statului si/sau informaŃia despre care constituie secretde stat, comercial si/sau alt secret apărat de lege;c) statutul asociaŃiei obstesti nu prevede acest gen de activitate;d) se încalcă cerinŃele de prezentare a cererii prevăzute la art. 12 din prezentalege.

(2) Persoanele cu funcŃii de răspundere din organele administraŃiei publice localepoartă răspundere pentru refuzul neîntemeiat de a înregistra cererea de efectuare aexpertizei ecologice obstesti.Articolul 14. Avizul expertizei ecologice obstesti(1) Avizul expertizei ecologice obstesti are caracter de recomandare si poate aveaputere juridică numai după aprobarea lui de organele sistemului expertizei ecologice destat.(2) Avizul expertizei ecologice obstesti poate fi publicat în presă, remis organelor

administraŃiei publice locale, ministerelor si departamentelor, beneficiarilor proiectelorexpertizate si organelor sistemului expertizei ecologice de stat

(1.3)Dezvoltati procedura de efectuare a expertizei ecologice de stat.

Aceasta procedura este reglementata de Instructiunea despre ordinea de organizare si efectuare a expertizei ecologice de stat , aprobata prin ordinal ministrului ecologiei constructiilor si dezvoltarii teritoriale nr. 188 din 10.09.2002Conform punct 3.1 al Instructiunii , Expertiza ecologică de stat constă din următoarele subdiviziuni structurale si organizatii subordonate autoritătii centrale pentru resursele naturale si mediu, care constituie un sistem unic la diferite niveluri de coordonare si expertizare a documentatiei de urbanism si amenajare a teritoriului si de proiect a activitătilor economice în dependentă de complexitatea si importanta acestor obiecte:- Directia generală impactul ecologic si managementul deseurilor a autoritătii centrale pentruresursele naturale si mediu;- Directia expertiză ecologică de stat a Inspectoratului Ecologic de Stat;- agentiile teritoriale ecologice ale Inspectoratului Ecologic de Stat;- Institutul National de Ecologie;- Comisia mixtă de experŃi a autoritătii centrale pentru resursele naturale si mediu. Directia generală impactul ecologic si managementul deseurilor a autorităŃii centrale pentruresursele naturale si mediu în conformitate cu regulamentul acesteia:- dirijează din punct de vedere metodologic activitatea subdiviziunilor sistemului Expertizeiecologice de stat, organelor de expertiză ecologică departamentale;- efectuează Expertiza ecologică de stat a documentatiei de urbanism si amenajare ateritoriului si de proiect pentru scheme, programe si planuri nationale, proiectelor de acte legislativesi normative, instructiuni si standarde, conventii internationale si contracte de concesiune, adocumentatiei de proiect elaborată în alte tări, care prevăd utilizarea resurselor naturale si/sau carepot afecta starea mediului;- efectuează controlul activitătii subdiviziunilor sistemului Expertizei ecologice de stat, generalizează practica de efectuare a Expertizei ecologice de stat si întocmeste recomandări privind perfectionarea acestei activităti;- analizează tendintele si nivelul expertizei ecologice de peste hotare si modul de aplicare aexperientei internationale în domeniu;In conformitate cu art. 7 alin4 al Legii privind expertiza ecologica si evaluarea impactului asupra mediului inconjurator, Expertiza ecologica de Stat a documentatiei de urbanismsi amenajare a teritoriului si de proiect pentru obiectele si activitatile aconomice complexe si potential periculoase pentru mediu , inclusive a celor ce necesita cercetari stiintifice special suplimentare si implimentarea noilor tehnologii industrial , se efectueaza prin decizia autoritatiilorcentrale pentru resursele natural si mediu de catre Comisia mixta de experti ecologici instituita pe linga autoritatea central pentru resurse natural si mediu.Modul de constituire si desfasurare va activitatii Comisiei mixte de experti este stipulate in Regulamentul cu privire la Comisia mixta de experti ecologici a autaritatii central pentru resursele natural si mediu, aprobat prin ordinal ministrului mediului nr.25 din 10decembrie 1998.Expertiza ecologica de stat se efectueaza tinind cont de avizele serviciului sanitaro-epimiologic de stat si de alte organe cu functii de supraveghere si control de stat.Documentele si materialele de proiect si planificare prezentate trbuie sa corespunda cerintelor normative in vigoare sis a tina autorizatiile prealabile ale organelor publice locale si ale organizatiilor interesate privind amplasarea si asigurarea tehnica a obiectelor proiectate , precum si avizele organelor supravegherii si controlul de stat privind desfasurarea activitatii economice preconizate.Documenmtatia prezentata este supusa unei examinari complexeluinduse in

consideratie factorii ecologici, economici,si sociali cu studierea riguroasaa variantelor solutiilor tehnice menite sa asigure indeplinirea cerintelor ecologice, si mentinerea stabilitatii ecosistemelor natural in contextual unui eventual impact pe intreaga perioada de practicare a activitatii economice preconizate , incepind cu construirea obiectului, punere lui in functiune pina la momentul demolarii lui.Pentru tehnologii si utilaje noi elaborate si importate este necesara prezentarea avizuluide efectuare la etapa initiala de proiectarea expertizei ecologice a acesteiasau confirmarea documentara de catrefirma respective asecuritatii ecologice si folosirii rationale a resurselor naturale.Expertiza ecologica de stat se efectueaza de catre experti ecologici de stat titular , precum si concursul savantilor, specialistilor de inalta calificare- membri ai comisiei mixte de experti, in trei etape de lucru:

1. de pregatire,- consta din controlul suficientii completarii documentatiei prezentate spre examinare pe obiectul proiectat conform cerintelor pct 4.1(4.1 Beneficiarii prezintă pentru examinare Expertizei ecologice de stat documentaŃia completă

privind activitatea economică preconizată, cu anexele si avizele necesare în conformitate cucerinŃele documentelor instructive si normative în vigoare, indicate în Lista cerinŃelor de bazăreferitor la volumul si conŃinutul documentelor si materialelor de urbanism si amenajare a teritoriuluisi de proiect prezentate la organele de expertiză ecologică ale autorităŃii centrale pentru resurselenaturale si mediu (anexa 2).Denumirea obiectelor concrete si organul unde necesită să fie prezentate sînt stabilite în Listaobiectelor clădirilor, edificiilor si instalaŃiilor, documentaŃia de urbanism si amenajare a teritoriului side proiect a cărora necesită prezentarea pentru efectuarea Expertizei ecologică de stat lasubdiviziunile autorităŃii centrale pentru resursele naturale si mediu (anexa 3),al prezentei instructiuni cu materialele si coordonarile necesare.

2. De elaborare a avizului general3. de baza, -a expertizarii documentatia prezentata este supusa unei examinari complexe in

cadrul careia se verifica: gradul de exactitate aevaluarii impactului activitatii economice preconizate asupra

mediului inconjurator argumentarea necesitatii de realizare a activitatii economice preconizate pe

terenul ales si a modului de desfasurare a acestei activitati caracterul solutiilor tehnice, ingineresti, architectural-urbanistice, precum si al

propuneriilor privind folosirea materiei prime, resurselor natural Suficienta si eficacitateamasurilor prevazute pentru evitarea cazurilor de evariere

a utilajelor si de poluare a mediului inconjurator, precum si pentru interventiile de urgent in vederea lichidarii consecintilor poluarii

Implimentarea metodelor eficiente de epurare a apelor uzate, de tratare a namolului si utilizarii pentru obtinerea biogazului,excluderea deversariilor de ape reziduale neepurate in bazinele de apa

Introducerea metodelor noi de restabilirii a fertilitatiisolului, de amiliorare si recultivare a terenurilor, de prevenire a eroziunilor

Metode eficiente de protective a subsolului Aplicarea metodelor eficiente de pastrare si completare a fondului genetic al

biodiversitatii, de optimizare a structurii regnului animalsi vegetal in ecosistemele natural,folosirea mijloacelor de protective a resurselor piscicole, tehnologiilor de reproducere a acestora, precum si metodelor de redresare ecologica si de regenerare a padurilor

Minimalizarea a cantitatii de deseuri de productie rezultate la utilizarea resurselor minerale

Eficacitatea solutiilor tehnice de prelucrare, reciclare si inhumare a deseurilor de productie si menajere, relevarea posibilitatilor de cooperare regionala in acest domeniu, examinarea posibilitatii de compostare cu obtinerea biogazului

Aplicarea metodelor de control recomandate pentru asigurarea securitatii ecologice a activitatii economice preconizate si a calitatii normale a mediuluiinconjurator

Elaborarea masurilor de prevenire sau de minimalizare a consecintelor ecologice ale realizarii proiectului

Implimentarea producerii mai pure in procesele tehnologice a obiectelor existente cu scopul micsorarii consumului resurselor energetic si resurse natural

Daca in materialele prezente nu este evidentiate sufficient influenta negative a obiectului proiectat, nu este apreciata impactul posibil asupra mediului inconjurator si nu sunt prevazute masurile necesare de protective in conformitate cu normativele in vigoare, documentatia se restitue beneficiarului pentru reintocmire.Dupa examinarea complexa a documentatiei prezentate se eleboreaza proiectul avizului general al expertizei ecologice de stat care trebuie contina:enumerarea documentatiei prezentate;informatia despre obiectul proiectat;obiectiile si propunerile clar formulate despre:

Posibilitatea si conditiile de realizare a proiectului,planului,programului,schemei Necesitatea completarii si corectarii proiectului, prezentarii lui repetatepentru

expertizarea finala Respingerea proiectului ca fiind inacceptabil in conditiile prevazute pentru realizarea

Avizul general al expertizei ecologice de stat se transmite beneficiarului proiectului si serveste drept baza pentru:

a) Aprobarea vdocumentatiei E.I.M.I programelor, proiectelor, planurilor,schemelor si finantarea realizarii acestora dupa efectuarea expertizei tehnice sau generale, conform ordinei stabilite de normativele respective

b) Eliberarea de catre subdiviziunilor respective ale autoritatilor central pentru resursele natural si mediu si alte si alte organe de resort ale autoritatiilor pentru dreptul de folosinta a resurselor natural si acomponentelor naturii

c) Suspendarea temporara a construirii si punerii in functiune a obiectelor respective sau executarea altor lucrari

Controlulu asupra respectarii cerintelor avizului general al Expertizei ecologice de stat pe teren se efectueaza de catre inspectoratul ecologic de stat si subdiviziunile acestuiaAvizul expertizei ecologice de stat este valabil in termenul preconizat pentru pentru construirea obiectului prevazut de normativele in vigoare si proiectul examinat.daca obiectul nu a fost construe in termenele prevazutr, documentatia de proiect trebuie sa fie prevazuta si corectata cu evident noilor conditii tehnice, cu aparitia noilor normative in Constructii prezentata la expertiza pentru reactualizarea sau confirmarea coordonarii anterioare.Instructiunea contine unele anexe:

Cerinte esentiale privind component tuturor capitulelor documentatiei de planificare si proiectare, pe solutiile carora se bazeaza masurile de protective ale mediului inconjurator

LISTA cerintelor de bază privind volumul si continutul documentatiei de urbanism si amenajarea a teritoriului si de proiect, prezentare la organele de expertiză ecologică ale autoritătii centrale pentru resurse naturale si mediu. de elaborare a avizului general.

LISTA obiectelor, clădirilor, edificiilor si instalatiilor, documentatia de urbanism si amenajare a teritoriului si de proiect a cărora necesită prezentarea pentru expertiza ecologică de stat în subdiviziunile autoritătii centrale pentru resursele naturale si mediu

LISTA măsurilor si solutiilor, prevăzute de către investitor (beneficiar) pentru lichidarea neajunsurilor expuse în avizul Expertizei ecologice de stat

LISTA obiectelor si activitătilor pentru care documentatia privind E.I.M.I. se elaborează în mod obligatoriu la etapa initială de proiectare*

Persoanele fizice si juridice care nu respecta legislatia din domeniul expertizei ecologice de stat sunt trase la raspunderea administrativeConform art.156 cod contraventional neindeplinirea prevederilor legislatiei privind expertiza ecologica de stat si evaluarea impactului asupra mediului se sanctioneaza cu amenda de la 50 la 100 unitati conventionale aplicata persoanei juridice, cu amenda de la 300 la 400 unitati conventionale aplicata persoanei juridiceIncalcarea legislatiei si a documentelor normative privind expertiza ecologica manifestata prin

Avizarea si coordonarea documentatiei de proiect si planificare, a documentatiei privind evaluarea impactului asupra mediului inconjurator cu incalcarea legislatiei in vigoare sau a documentelor normative

Nerespectarea premeditate a termenelor-limita de efectuare a expertizei ecologice de stat, stabilite de legislatia si de documentele normative in domeniu

Obstructionarea premeditate sau interzicerea expertizei ecologice de stat Neprezentarea premeditate pentru expertiza ecologica de stat a documentelor si

materialelor prevazute de legislatie sau de documentele normative atrage dupa sine aplicarea unei amenzi in marime de la 5 la 10 salarii minime pentru cetatenii de rind si pentru persoanele cu functie de raspundere-de la 15 la 20 de salarii minime

Subiectul 2: Adminisrarea de stat a Fondului funciar.Regimul juridic a terenurilor cu destinatie Agricola.

(2.1)Caracterizati masurile de protective cantitativa si calitativa a terenurilorAnalizind legislatia funciara in vigoare putem mentiona ca protectia terenurile se realizeaza prin aplicarea a doua mijloace :

1. Determinarea unor obligatiuni legale 2. Determinarea unor interdictii stabilite in normele juridice funciare

Aceste mijloace juridice se refera in primul rind la detinatorii de terenuri, dar totodata si la organeleadministratiei publice.Normele juridice funciare referinduse la protectia terenurilor agricole pot avea ca effect interzicerea scoaterii din din circuitul agricol a terenurilor de calitate superioara.Normele juridice funciare cu privire la protectia terenului agricole pot fi clasificate in 2 grupe

Normele care asigura protectia cantitativa a terenurilor agricole

Norme care asigura protectia calitativa a terenurilor agricoleNormele care asigura protectia cantitativa a terenurilor agricole cuprinde urmatoarele obligatii:

a) Obligatia de a folosi toate terenurile agricole in scopul cresterii productieib) Obligatia de a respecta principiul prioritatii terenurilor cu destinatie Agricolac) Obligatia de a respecta regulile cu privire la schimbarea destinatiei agricoled) Obligatia de a reintroduce in circuitul agricol terenuri ce pot fi valorificate pentru

productia Agricolae) Obligatia de a supraveghea procedura de scoatere a terenurile agricole din circuitul

agricolLegislatia funciara contine si citeva reglementari cu privire la protectia calitativa a terenurilor in conformitate cu legislatia ecologice in vigoare, toti detinatorii de terenuri sunt obligati sa protejeze stratul fertile al solului, sunt obligati sa ia masuri de prevenire si combatere a eroziunilor si de combatere si de prevenire a alunicarilor de teren.Legislatia funciara determina urmatoarele reglementari cu privire la protectia calitativa a terenurilor agricole:

a) Protectia terenurilor agricole contra eroziunilor, cauzate de apa si vint(de ex: plantarea fisiilor forestiere)

b) Protectia terenurilor contra poluarii cu deseuri industrial cu substante chimice, biologice, radioactive, produse petroliere, gunoi menajere si de productie cu ape reziduale precum si contra altor procese ce duc la degradarea solului(art38 al legii privind protectia mediului inconjurator ‘’  Este interzisă şi se sancţionează, coform legii, depozitarea şi împrăştierea pe sol, în afara perimetrelor admise şi special amenajate a deşeurilor de producţie şi menajere, a moluzului rezultat din construcţii, a fierului vechi, a ambalajelor de orice fel, a reziduurilor industriale, a substanţelor chimice şi radioactive”)

c) Decopertarea stratului fertile al solului in procesul efectuariilucrarilor de constructive si a altor lucrari legate de protectia solului

d) Amiliorarea terenurilor-masura de protective calitativa se efectueaza in conformitate cu actul normative special-Legea cu privire la amiliorarea terenului degradate prin impadurire,amiliorarea agrosilvica)

e) Conservarea terenurilor agricole (pastrarea calitatii natural a terenurilor cu destinatie Agricola de calitate superioara)

Protectia ecologica a terenurilor(art.5 cod funciar”  Terenurile, ca spaţiu de importanţă vitală, ca mijloc de producţie agricolă şi spaţiu de amplasare a tuturor obiectelor de activitate umană sînt protejate de stat.  Protecţia ecologică a terenurilor este prioritară altor  forme  de activitate.”

(2.2)Relatati despre procedura de solutionare a litigiilor funciare

Solutionarea litigiilor funciare – prin notiunea de litigiu funciar trebuie de inteles un conflict dintre 2 sau mai multe persoane detinatori de terenuri care au ca obiect o cota de teren, sector de teren, inclusiv repunerea in drepturi (proprietate funciara si folosinta funciara).Cesta este prevazuta in capitolul 14 Cod funciar al R.M

Dupa natura juridica litiigile funciare se clasifica in citeva categorii:

1. Dupa continut:

a) Litigii funciare nepatrimoniale-se solutioneaza de catre organele ierarhic superioare, decizia carora pot fi atacata in instanta de contencios administrativ, exista litigii nepatrimoniale care se examineaza de catre instanta de judecata(prevazuta in art 90 si

art.91 al codului funciar  Articolul 90. Litigiile dintre deţinătorii de terenuri şi autorităţile administraţiei publice locale

  Litigiile dintre deţinătorii de terenuri şi autorităţile administraţiei publice locale se soluţionează de organele ierarhic superioare, a căror decizie poate fi atacată în instanţa judecătorească de drept comun sau economică competentă.

    Articolul 91.Litigiile dintre deţinătorii de terenuri                         cu titlu de proprietate    Litigiile în care părţile sau una din părţi sînt deţinători de terenuri cu titlu de proprietate se examinează de către instanţa judecătorească de drept comun sau economică competentă.

b) Litigii funciare patrimoniale-se solutioneaza in exclusivitate de instanta de judecata(art.92 cod funciar Articolul 92. Litigiile patrimoniale privind raporturilor  funciare

    Litigiile patrimoniale dintre întreprinderi, instituţii şi organizaţii privind raporturile funciare se soluţionează de către judecătoria economică. Litigiile patrimoniale privind raporturile funciare, în care părţile sau una din părţi sînt persoane fizice se examinează de către judecătoria raională, municipală (de sector) dacă legislaţia nu prevede altfel.

2. Dupa subiecti:

-litigii funciare ce apar intre organele administratiei publice si persoane fizce sau juridice;

- litigii funciare ce apar intre detinatorii de terenuri;

- litigii aparute intre persoane juridice;

3. dupa obiect:

litigii aparute cu folosirea terenurilor agricole litigii funciare aparute in legatura cu folosirea si protectia fondului forestier litigii funciare aparute in legatura cu folosirea fondului apelor litigii funciare aparute in legatura cu folosirea din intravelenul localitatii

Daca apar litigii in legatura cu delimitarea cotei echivalente se solutioneaza de instanta de judecata.  Decizia autorităţilor administraţiei publice locale asupra litigiilor funciare intră în vigoare în momentul adoptării ei. Atacarea deciziei în instanţa judecătorească competentă suspendă îndeplinirea acesteia. Decizia instanţei judecătoreşti competente serveşte ca temei pentru eliberarea documentelor ce legalizează dreptul de proprietate, de posesiune şi de beneficiere funciară, inclusiv în condiţii de arendă. Îndeplinirea deciziei asupra litigiului funciar poate fi suspendată sau amînată de organul care a adoptat decizia sau de organul  ierarhic superior.

(2.3)Recomandati elementele contractului de arenda in agriculturaDreptul de beneficiere asupra terenurilor cu destinatie agricola reprezinta posibilitatea beneficiarului de a folosi o cota sau sector de teren in scopuri personale in conformitate cu legislatia in vigoare. Una din modalitatile de folosire a terenurilor agricole o reprezinta arenda in agricultura. Relatiile de arenda in agricultura sunt reglementate de CC, CF, Legea cu privire la arenda in agricultura.

Arenda in agricultura -reprezinta transmiterea in posesiune si folosinta in baza de contract pe o durata determinata si contra plata a terenurilor cu destinatie agricola si a altor bunuri agricole. Prin notiunea de alte bunuri agricole trebuie de inteles constructii, utilaje, instalatii, platforme, depozite si altele care asigura procesul de productie agricola. Contractul de arenda in agricultura -constituie si reprezinta un acord incheiat intre 2 parti, si anume proprietar a terenurilor agricole sau a altor bunuri agricole, denumit arendator, si alta parte denumita arendas in vederea exploatarii terenurilor agricole ce formeaza obiectul contractului pe o durata determinata (de lege sau de contract) si la un pret stabilit de catre parti.

Reiesind din cele mentionate anterior, contractul de arenda in agricultura se caracterizeaza din punct de vedere juridic prin urmatoarele:

contract sinalagmatic; cu titlu oneros; cu executare succesiva; comutativ; contract netranslativ de proprietate, exceptie insa alte obiecte(utilajul) dupa exploatarea

lor in agricultura, cota si sectorul de teren nu poate fi trnslativ de proprietateSubiectii relatiilor de arenda si parti ale contractului sunt arendatorul si arendasul. Arendator- poate fi orice persoana fizica sau juridica care are statut juridic de proprietar (sau posesor legal al bunurilor agricole care urmeaza a fi atribuite in arenda. Arendas- poate fi orice persoana fizica sau juridica cu domiciliul sau sediul in RM care conform contractului ia in arenda bunuri agricole. Obiecte ale relatiilor de arenda si respectiv a contractului de arenda in agricultura sunt bunurile agricole aflate in proprietate publica sau privata cu exceptia celor ce sunt scoase din circuitul civil sau in privinta carora prin lege sunt stabilite interdictii sau limitari. Contractul de arenda a bunurilor agricole trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele date:

partile contractante, domiciliul sau sediul acestora; obiectul contractului actul care autentifică dreptul de proprietate sau alt drept al arendatorului de a da bunul

agricol în arendă (titlul detinatorului de teren cu drept de proprietate; contractul e/v; contractul de donatie; contractul de schimb; certificatul de mostenitor legal sau testamentar);

înregistrarea contractului în modul stabilit; termenul contractului; componenţa, forma şi cuantumul plăţii pentru arendă modalitatea, termenul şi locul achitării plăţii pentru arendă; drepturile şi obligaţiile părţilor; răspunderea părţilor; condiţiile de modificare şi de reziliere a contractului; condiţiile de folosire a obiectelor situate pe terenul arendat, inclusiv a utilajului şi a

tehnicii agricole; Inregistrarea contractului in modul stabilit

In contract de asemenea sunt incluse condiţiile de recultivare a terenului(termenul de recultivare sau conditiile de amiliorare a

terenului, după caz; obligativitatea respectării normelor ecologice.

Neincluderea in contract a unei clauze esentiale sau nerespectarea formei scrise atrage nulitatea acestuia. In conformitate cu legea cu privire la arenda in agricultura, la inceputul si la incetarea arendei partile sunt obligate sa intocmeasca in termen de 14 zile actul/actele de predare-primire a bunurilor agricole arendate. Actul de predare-primire a terenului agricol trebuie sa contina urmatoarele date: 1)numarul cadastral al terenului;

2)suprafata terenului; 3)bonitatea terenului (poate fi luata bonitatea regiunii sau medie pe republica, daca nu sunt date cu privire la teren); 4)modul de folosinta; 5)starea terenului (este sau nu prelucrat, este sau nu cultivat, care sunt culturile agricole semanate); 6)viciile materiale si juridice(erziunea de apa sau de vint); 7)culturile cultivate in ultimii 5 ani si ingrasamintele folosite pe aceeasi perioada. Actul de predare-primire a bunurilor arendate altele decat terenurile agricole va contine urmatoarele date: a)denumirea şi destinaţia bunurilor; b)starea tehnică; c)anul fabricării sau dării în exploatare, termenul general şi termenul care a rămas de exploatare a bunurilor; d)efectuarea ultimei reparaţii curente şi capitale; e)valoarea reală a bunurilor agricole evaluată conform prevederilor legislaţiei; f)condiţiile de folosire; g)viciile materiale şi juridice; h)alte date, la cererea părţilor. Din momentul semnarii, actele de predare-primire a bunurilor agricole devine parte integranta a contractului de arenda. Contractul de arenda in agricultura poate inceta in urmatoarele cazuri: expirarea termenului arendei; declararea nulitatii arendei; rezilierea contractului; in alte cazuri prevazute de legislatie sau contract

TEST Nr. 12

Subiectul I: Regimul juridic de protectie al aerului atmosferic

(1.1)Determinati specificul aerului atmosferic ca obiect de protective

Ca element important a mediului natural aerul atmosferic si in special calitatea acestuia reprezinta o semnificatie deosebita pentru viata si sanatatea populatiei, inclusive pentru existent florei si faunei.Din acest punct de vedere legislatia a hotarit sa protejeze aerul atmospheric ca unul cel mai important obiect ale naturii.

Literatura de specialitate-> aerul atmosferic reprezinta un amestec de gaze natural, el formind stratul atmosferic care inconjoara pamintul in afara de incaperile de locuit sau de producer care s-a format in procesul evolutiei pamintului.Aceiasi definitie este determinate de legislatia rusa cu privire la protectia aerului atmosferic.

Legislatia ecologica romina->atmosfera este definit ca fiind masa de aer care inconjoara suprafata terestra ce include si stratul de OZON. Normele tehnice si standartele R.M prevede ca atmosfera reprezinta invelisul gazos al pamintului si include in sine si notiunea de aer.

Legea nr.1422 din 17.12.1997 privind protectia aerului atmosferic-> aer - amestec unic de gaze (azot şi oxigen, mici cantităţi de argon, neon, heliu, cripton, xenon, radon, dioxid de carbon, hidrogen, vapori de apă şi diverse particule) de importanţă vitală majoră, în care pot vieţui organisme vii, cel mai mobil component al mediului, nedefinit prin hotare şi care, ca urmare a mişcării maselor sale, răspîndeşte urmările influenţei antropogene la distanţe imprevizibile.

Regimul juridic de protective a aerului atmosferic este reglemantat Legea nr.1422 din 17.12.1997 privind protectia aerului atmosferic si Legea privind protectia mediului inconjurator nr.1515 din 16.06.1997, este de mentionat faptul ca obiectul de reglementare in cadrul dreptului ecologic sunt relatiile cu privire la protectia aerului atmosferic si nu protectia aerului atmosferic in general.

Astfel, legea cu privire la protectia aerului atmosferic nu reglementeaza relatiile cu privire la aerul din incaperile de locuit si de producere. Aceste categorii de relatii sunt reglementate de legislatia locativa, legislatia muncii si legislatia sanitaro-epidemiologica.

Ca criteriu principal de delimitare a aerului atmosferic de alte categorii si tipuri de aer, serveste legatura dintre aerul atmosferic si mediul natural. Conform prevederilor Legii cu privire la protectia aerului atmosferic, drept obiectiv de protectie este pastrarea puritatii si ameliorarii calitatii aerului atmosferic, prevenirea si reducerea efectelor nocive ale factorilor fizici, chimici, biologici, radioactivi si de alta natura asupra atmosferei cu consecinte nefaste pentru populatie si mediul inconjurator. Aerul atmosferic ca obiect al naturii indeplineste cateva functii:

1)serveste o sursa de neinlocuit a oxigenului;

2)serveste in calitate de strat de protectie impotriva radiatiei cosmice;

3)formeaza baza conditiilor climaterice.

Una din particularitatile regimului juridic al aerului atmosferic consta in faptul ca in legatura cu capacitatile fizice ale sale, el nu poate fi obiect al dreptului de proprietate, deoarece aerului atmosferic nu-i sunt caracteristice elementele traditionale ale acestui institut, adica aerul atmosferic nu poate fi individualizat sau conservat pentru a fi obiect al dreptului de proprietate. Ca nici un alt obiect al naturii, aerul atmosferic nu recunoaste hotarele politico-geografice; aerul formeaza un mediu unic vital pentru om. Analiza legislatiei ecologice genereaza concluzia ca aerul atmosferic este folosit in urmatoarele scopuri:

1)asigurarea vietii si sanatatii populatiei, florei si faunei;

2)pentru emisia substantelor poluante in atmosfera;

3)pentru necesitatile de productie in calitate de materie prima pentru dobandirea oxigenului si azotului. Calitatea aerului atmosferic care in esenta sa reprezinta ansamblul de caracteristici calitative si cantitative depinde in cea mai mare masura de activitatea economica a societatii, inclusiv de implementarea proceselor economice noi, de politica ecologica a statului care este promovata de organele de competenta speciala. Legea 1422 determina cateva directii in vederea luarii masurilor privind calitatea aerului atmosferic si anume:

1)protectia juridica a aerului atmosferic adica elaborarea si adoptarea normelor juridice;

2)masuri de ordin tehnico-stiintific care dau posibilitatea de a implementa noi tehnologii ce sunt capabile sa reduca la minim poluarea aerului atmosferic;

3)masuri de ordin organizatorico-economic care dau posibilitatea de a elabora proiecte, programe si alocarea investitiilor de ordin financiar pentru protectia aerului atmosferic pentru mentinerea echilibrului ecologic (e.g. largirea fondului forestier).

(1.2)Determinati masurile juridice de protectie a aerului atmosferic

Degajarea de substante nocive in atmosfera impune in acelasi timp si problema protectiei aerului atmosferic. Unul din mecanismele cele mai reusite de exercitare a protectiei este stabilirea prin legislatie a unor normative, standarde, masuri de protectie, conditii si cerinte care si poarta denumirea de protectie juridica a aerului atmosferic. Legea cu privire la protectia aerului atmosferic determina 2 normative cu privire la calitatea si protectia aerului atmosferic si anume: concentratia maxima admisibila de poluanti (CMA) elaborat de Ministerul Sanatatii; emisiile limitat admisibile de poluanti (ELA) stabilite de Ministerul Mediului. CMA reprezinta un normativ de calitate a aerului atmosferic ce este permisa de legislatia in vigoare pentru anumite zone si intervale de timp care nu are actiune negativa asupra mediului. In anumite situatii, normativele concentratiei maxime admisibile pot fi diferite si aceasta depinde de calitatea aerului atmosferic intr-o anumita localitate si intr-o anumita perioada de timp. Un alt normativ de calitate a aerului atmosferic sunt emisiile limitat admisibile de poluanti de la la sursele de poluare fixe si mobile. Emisiile limitat admisibile de poluanti reprezinta normativele poluantilor evacuati in aerul atmosferic de la suprafata solului de o sursa sau de un grup de surse de emisie in corespundere cu normativele calitatii aerului atmosferic care sunt prevazute pentru populatie, regnul animal si cel vegetal. Normativele emisiilor limitat admisibile de poluanti se stabilesc la un asa nivel incat substantele evacuate de toate sursele existente dintr-o localitate sa nu depaseasca concentratia maxima admisibila de poluanti. Emisiile de poluanti in atmosfera de la sursele fixe de poluare se admit in fiecare caz conceret in baza autorizatiei eliberate de catre IES. Autorizatia pentru emisia poluantilor in atmosfera de la sursele fixe de poluare cuprinde urmatoarele:

1)denumirea autorizatiei si numarul acesteia;

2)persoana juridica careia ii este eliberata autorizatia si adresa juridica a acesteia;

3)autoritatea de mediu care a eliberat autorizatia;

4)numarul de inregistrare in registrul autoritatii de mediu si data eliberarii;

5)termenul de valabilitate a autorizatiei;

6)semnatura si ştampila conducatorului autoritatii de mediu.

De asemenea autorizatia prevede lista poluantilor permisi si indicii cantitativi ai acestora. Cantitatea poluantilor se calculeaza total pe întreprindere si se divizeaza in 2 grupe:

grupa de poluanti solizi cum sunt cenusa, praful metalic, praful de lemn;

grupa de poluanti gazosi si lichizi cum sunt vaporii de acid sulfuric, amiac, hidrocarburile.

Cantitatile poluantilor sunt calculate in grame pe secunda si tone pe an. In cazurile in care se incalca conditiile determinate in autorizatiile de emisii a poluantilor in atmosfera si apare un pericol real de poluare a mediului natural, IES poate limita, suspenda sau interzice printr-o hotarare de sistare emisiile de poluanti in atmosfera, inclusiv poate stopa functionarea unei instalatii, sectii sau chiar a unei intreprinderi industriale. Legea cu privire la protectia aerului atmosferic determina faptul ca degajarea de substante nocive in atmosfera fara autorizatie este categoric interzisa. In ceea ce priveste emisiile de poluanti in aerul atmosferic de la mijloacele de transport, ele nu trebuie sa depaseasca normativele emisiile limitat admisibile. Practica demonstreaza ca aceste emisii de asemenea sunt incluse in autorizatii, iar cantitatea poluantilor se calculeaza in dependenta de numarul mijloacelor de transport si tipul acestora (benzina/diesel). In scopul protectiei aerului atmosferic, autoritatile administratiei publice locale si agentii economici sunt obligati sa reduca impactul daunator asupra atmosferei al proceselor radiante, vibratiilor, undelor sonore. De asemenea in cazul darii in exploatare a unor intreprinderi de producere urmeaza sa se efectueze inventarierea tehnica a surselor de poluare a atmosferei. Insa pana la darea in exploatare, proiectul activitatii economice preconizate trebuie sa fie suspus expertizei ecologice de stat. Este de mentionat faptul ca in legatura cu protectia aerului atmosferic, RM a ratificat prin hotarare a Parlamentului Conventia privind poluarea transfrontaliera de la distante mari Geneva 13 noiembrie 1979. Odata cu ratificarea acestei conventii s-au luat masuri prioritare de prevenire a poluarii aerului atmosferic cum sunt:

interzicerea totale a folosirii tipurilor de combustibil etilat;

implementarea standardelor pentru combustibil cu indicii chimici.

In 1998 RM a semnat 2 protocoale la Aarhus: Protocolul privind poluantii organici persistenti si Protocolul privind metalele grele. In 1996 RM a ratificat Conventia privind protectia stratului de ozon si Protocolul de la Montreal referitor la substantele ce distrug stratul de ozon.

(1.3)Argumentati cazurile de aplicare a masurilor de constringere cu careacter penal, contraventional si civil pentru nerespectatea aerului atmosferic.

Pentru a determina cazurile de aplicare a masurilor de constringere cu character penal, contraventional si civil pentru nerespectarea aerului atmosferic trebuie de mentionat faptul ca una din masuri de protejare a aerului atmosferic este si raspunderea ca un institut juridic special ce urmeaza a fi aplicat de fiecare data in cazurile de poluare a aerului atmosferic fara autorizatie sau cu incalcarea cerintelor de protejare a aerului atmosferic .Legea cu privire la aerul atmosferic determina care persoane fizice si juridice poarta raspunderea contraventionalasau penala in urmatoarele cazuri:

a) depăşire a normativelor ELA de poluanţi;

b) depăşire a  normativelor influenţei fizice nocive asupra aerului atmosferic;

c) emisie a poluanţilor în atmosferă fără autorizaţia organului  de stat abilitat; d) încălcare  a regulilor de exploatare şi neutilizare a utilajului, aparatajului, instalaţiilor care servesc pentru purificarea şi controlul emisiilor în atmosferă;

e) dare în exploatare a  întreprinderilor  noi  şi a celor reconstruite, a instalaţiilor şi a altor obiective  ce nu corespunde normativelor de protective a aerului atmosferic ; f) producere şi exploatare a mijloacelor de transport  la care concentraţia emisiei de poluanţi depăşeşte normativele CMA de poluanţi;

g) implementare a descoperirilor ştiinţifice, invenţiilor, propunerilor de raţionalizare, de noi sisteme tehnologice, substanţe şi materiale, precum şi aplicare a utilajului tehnologic şi a altor obiecte, substanţe şi materiale de import neconforme cu reglementările naţionale privind protecţia aerului atmosferic şi  neînzestrate cu certificate de calitate a producţiei şi cu mijloace tehnice de control al emisiilor de poluanţi;

h)neexecutarea prescriptiilor obligatorii a autoritatilor abilitate cu control de stat in domeniul protectiei a aerului atmosferic

Caz de aplicare a masurilor de constringere cu caracter contraventional:  

Articolul 146. Nefolosirea instalaţiilor pentru purificarea  de poluanţi şi controlul emisiilor în atmosferă,  pentru epurarea apelor uzate

Nefolosirea instalaţiilor, utilajului, aparatajului prevăzute pentru purificarea de poluanţi şi controlul emisiilor în atmosferă, pentru epurarea apelor uzate ce se evacuează în obiectivele acvatice şi pentru controlul calităţii lor, precum şi încălcarea regulilor şi instrucţiunilor de exploatare a instalaţiilor indicate se sancţionează cu amendă de la 10 la 20 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 200 la 400 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.     Articolul 147. Depăşirea normativelor gradului admisibil  de acţiune dăunătoare asupra mediului şi  emisia de poluanţi fără autorizaţie    Depăşirea normativelor gradului admisibil de degajare a substanţelor poluante, de acţiune radiologică, fizică şi biologică asupra mediului, emisia de poluanţi în atmosferă fără autorizaţia autorităţii publice abilitate, cînd obţinerea unei astfel de autorizaţii este necesară conform legislaţiei,     se sancţionează cu amendă de la 10 la 20 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 100 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.     Articolul 148. Încălcarea regimului şi modului de utilizare a hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon    (1) Fabricarea sau punerea în circulaţie comercială a aerosolilor sau a extinctoarelor portabile ce conţin substanţe chimice care distrug stratul de ozon     se sancţionează cu amendă de la 20 la 30 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 200 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.    (2) Utilizarea substanţelor chimice care distrug stratul de ozon la fabricarea de aerosoli, de noi sisteme industriale de răcire, de unităţi mobile de climatizare, precum şi de produse de sterilizare, utilizarea lor în orice alte domenii noi în care, anterior, nu au fost utilizate     se sancţionează cu amendă de la 20 la 30 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 200 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.    (3) Utilizarea substanţelor chimice care distrug stratul de ozon la fabricarea de panouri izolante şi de ambalaje confecţionate din expandate organice, flexibile ori semirigide     se sancţionează cu amendă de la 10 la 20 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 100 la 200 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.    (4) Utilizarea şi punerea în circulaţie comercială a agenţilor de curăţire şi a solvenţilor ce conţin una sau mai multe substanţe chimice care distrug stratul de ozon, cu excepţia tetraclorurii de carbon în cazul cînd este utilizată ca solvent în procesele de clorurare în sistem închis ori ca solvent în procesele în care, din considerente de ordin tehnic, nu poate fi substituită cu o altă substanţă, inofensivă pentru stratul de ozon,     se sancţionează cu amendă de la 10 la 20 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 100 la 200 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.    (5) Încălcarea regulilor de utilizare a bromurii de metil în agricultură     se sancţionează cu amendă de la 10 la 20 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 100 la 200 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.    (6) Utilizarea, stocarea şi transportul containerelor cu substanţe chimice care distrug stratul de ozon neetichetate cu inscripţia "Conţine substanţe care distrug stratul de ozon"     se sancţionează cu amendă de la 25 la 35 de unităţi convenţionale.    (7) Refuzul importatorilor, exportatorilor şi al persoanelor care pun în circulaţie

comercială substanţe, produse şi echipamente ce conţin substanţe care distrug stratul de ozon de a prezenta la control autorităţilor abilitate cu acest drept documentele prevăzute de legislaţia privind folosirea acestor substanţe     se sancţionează cu amendă de la 15 la 25 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 150 la 250 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 la 6 luni.    Articolul 149. Poluarea mediului cu cauzarea de  prejudicii     Poluarea mediului (aerului atmosferic, a bazinelor acvatice de suprafaţă şi subterane, a terenurilor) cu deşeuri industriale, de construcţie sau menajere, cu ape menajere, cu emisii de poluanţi ce au cauzat prejudicii     se sancţionează cu amendă de la 40 la 60 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 350 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an.    Articolul 150. Neîndeplinirea obligaţiilor de înregistrare în actele de bord a operaţiunilorcu substanţe şi amestecuri nocive    Neîndeplinirea obligaţiilor, prevăzute de legislaţia în vigoare, privind înregistrarea în actele de bord ale unei nave a operaţiunilor cu substanţe nocive pentru sănătatea omului, pentru flora şi fauna acvatică ori cu amestecuri ce conţin astfel de substanţe peste normele stabilite, înscrierea în actele de bord a unor falsuri referitoare la astfel de operaţiuni     se sancţionează cu amendă de la 10 la 20 de unităţi convenţionale.     Articolul 151. Încălcarea regulilor de testare tehnică şi ecologică    Încălcarea regulilor de testare tehnică şi ecologică a vehiculelor terestre, a navelor şi aeronavelor prin testare necalitativă ce a avut ca urmare depăşirea normelor admisibile de emisie a poluanţilor sau defecte tehnice     se sancţionează cu amendă de la 40 la 50 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 250 la 350 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 100 la 200 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.    Articolul 152. Darea în exploatare a vehiculelor terestre,  a navelor şi aeronavelor care depăşesc  normativele admise de emisiea poluanţilor  şi de emitere a zgomotului    Darea în exploatare a vehiculelor terestre, a navelor şi aeronavelor care depăşesc normativele admise de emisie a poluanţilor şi de emitere a zgomotului în timpul funcţio¬nării     se sancţionează cu amendă de la 20 la 30 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 200 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.     Articolul 153. Exploatarea vehiculelor terestre, a navelor   şi aeronavelor care depăşesc normativele admise de emisie a poluanţilor şi de emitere a zgomotului

Obiectul nemijlocit al acestei componente de contraventii il constituie totalitatea de relatii ce asigura protectia aerului atmosferic. Latura obiectiva se manifesta prin actiuni sau inactiuni contraventionale ce se caracterizeaza prin 1)depasirea normativelor gradului admisibil de degajare a substantelor poluante, de actiunea fizica si biologica asupra mediului; 2)emisia de poluanti in atmosfera fara autorizatie; 3)nefolosirea instalatiilor, utilajului, prevazut pentru purificarea de poluanti si controlul emisiilor in atmosfera; 4)utilizarea substantelor chimice care distrug stratul de ozon; 5)incalcarea regulilor de testare tehnica si ecologica a vehiculelor; 6)neindeplinirea obligatiilor de inregistrare a substantelor nocive ce pot polua aerul atmosferic. Toate componentele sunt formale

Caz de aplicare a masurilor de constringere cu caracter penal:

Articolul 230. Poluarea aerului    Poluarea aerului cu depăşirea normelor stabilite, ca urmare a emisiei în atmosferă a poluanţilor sau a încălcării regulilor de exploatare, sau a neutilizării utilajului, aparatajului, instalaţiilor de purificare şi control al emisiilor în atmosferă, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile mediului, regnului animal sau vegetal, sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei,    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

obiectul nemijlocit sunt relatiile ce asigura protectia aerului atmosferic. Latura obiectiva se manifesta prin actiuni sau inactiuni criminale ce se caracterizeaza prin poluarea aerului a)cu depasirea normelor stabilite; b)ca urmarea a emisie in atmosfera a poluantilor; c)ca urmare a incalcarii regulilor de exploatare a utilajului de purificare si control al emisiilor in atmosfera; d)ca urmare a neutilizarii utilajului de purificare si control al emisiilor in atmosfera. Infractiunea se considera consumata daca in urma savarsirii actiunilor sau inactiunilor criminale s-au cauzat daune 1)in proportii considerabile mediului; 2)regnului animal; 3)regnului vegetal; 4)sanatatii populatiei; 5)a provocat decesul persoanei

SUBIECTUL II:Administrarea de stat a fondului funciar.Regimul juridic al terenurilor cu destinatie agricola

(1.1)Definiti notiunea de control privind protectia terenurilor.

Statul în persoana autorităţilor administraţiei publice locale are obligaţia să asigure folosirea raţională şi suficientă a terenurilor, precum  şi protecţia acestora indiferent de destinaţia lor.

CONTROLUL privind folosirii şi protecţia terenurilor repezinta activitatea autoritatilor administartiei publice locale ce consta în asigurarea respectării de către toate organele de stat şi cele obşteşti, de către întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile agricole de stat, cooperatiste obşteşti, precum şi de întreprinderile mixte, persoanele fizice şi juridice străine, a cerinţelor legislaţiei funciare în scopul folosirii eficiente şi protecţiei cuvenite a terenurilor.

Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor îl exercită Guvernul  şi autorităţile  administraţiei  publice locale.

    Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale şi ale organelor de stat împuternicite să exercite controlul asupra folosirii şi protecţiei terenurilor, emise în limitele competenţei lor, sînt obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri.

    Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale şi ale organelor de ocrotire  a naturii în problemele folosirii şi protecţiei terenurilor în limitele competenţei  lor sînt obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri.

Monitoringul fondului funciar reprezintă un sistem de supraveghere şi prognoză a stării fondului funciar pentru evidenţa schimbărilor, pentru aprecierea acestor schimbări, pentru preîntîmpinarea urmărilor proceselor şi tendinţelor negative. Structura, conţinutul şi modul de realizare a monitoringului sînt stabilite de legislaţie,  ţinîndu-se seama de condiţiile zonale.

Deosebim :

- protectie calitativa a terenurilor agricole

1)protectia terenurilor agricole contra eroziunilor cauzate de ape si de vant;

2)protectia terenurilor contra poluarii cu deseuri industriale, cu substante chimice, biologice, radioactive, produse petroliere, gunoi menajer si de productie, ape reziduale precum si contra altor procese ce duc la degradarea solului (38 Legea 1515);

3)decopertarea stratului fertil al solului in procesul efectuarii lucrarilor de constructie si a altor lucrari legate de protectia solului;

4)ameliorarea terenurilor este o masura de protectie calitativa;

5)conservarea terenurilor agricole (mentinerea starii si neadmiterea schimbarii destinatiei); 6)protectia ecologica a terenurilor. Ameliorarea se efectueaza in conformitate cu Legea c privire la ameliorarea terenurilor degradate prin impadurire (ameliorare agro-silvica).

protectia calitativa a terenurilor. In conformitata cu legislatia ecologica in vigoare, toti detinatorii de terenuri sunt obligati sa protejeze stratul fertil al solului, sunt obligati sa ia masuri de prevenire si combatere a eroziunilor si a alunecarilor de teren.

protectie cantitativa a terenurilor cuprind:

obligatia de a folosi toate terenurile agricole in scopul cresterii productiei agricole;

obligatia de a respecta principiul prioritatii terenurilor cu destinatie agricola;

obligatia de a respecta regulile cu privire la schimbarea destinatiei terenului;

obligatia de a reintroduce in circuitul agricol terenurile ce pot fi valorificate pentru productia agricola;

obligatia de a supraveghea procedura de scoatere a terenurilor agricole din circuitul agricol.

(1.2)Relatati despre sistemul organelor administrarii de stat in domeniul protectectiei si folosirii terenurilor

Se deosebesc 2 categorii de organe:

organe de competenta general si

organe de competenta speciala.

Organele de competenta generala sunt Guvernul, Parlamentul, Organele administratiei publice locale.

Organe de competenta speciala: Ministerul agriculturii si industriei alimentare; Ministerul Sanatatii; Ministerul Transporturilor; Ministerul de Interne; Ministerul Apararii; Ministerul Mediului; Inspectoratul Ecologic de Stat; Agentia Relatii Funciare si Cadastru; Organele Cadastrale Teritoriale.

Una din functiile Administratiei Publice este schimbarea destinatiei terenurilor. Schimbarea destinatiei terenurilor poate fi efectuata prin hotarare de Guvern (daca bonitatea terenului este mai mica de 40 puncte, atunci schimbarea destinatiei se efectueaza de catre APL nivel I si II la cererea proprietarului; daca bonitatea solului este mai mare de 40 puncte prin hotarare de Guvern; se interzice schimbarea destinatiei agricole a terenurilor cu calitate superioara (a)bonitatea de peste 60 puncte; b)irigate; c)atribuite institutiilor stiintifice in scopuri de cercetare; d)este interzisa schimbarea destinatiei terenurilor destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sanatatii, monumentelor istorico-culturale; e)atribuite trupelor de graniceri, MAI, SIS.

Totodata legislatia funciara determina si procedura de schimbare a modului de folosire a terenurilor. Aceasta tine de competenta APL. Principiul prioritatii terenurilor cu destinatie agricola de calitate superioara – din terenuri cu destinatia pasuni si fanete se poate schimba in plantatii multianuale si arabile; invers nu.

De competenţa Guvernului ţin:

    aprobarea perimetrului localităţilor urbane;

    elaborarea măsurilor de protecţie a terenurilor şi organizarea realizării lor;

    ţinerea cadastrului funciar şi organizarea reglementării regimului proprietăţii funciare pe teritoriul republicii;

    aprobarea cadastrului funciar anual;

    stabilirea modului de încasare a impozitelor funciare şi a altor plăţi;

    stabilirea şi schimbarea destinaţiei terenurilor, la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau, respectiv, de nivelul al doilea, în temeiul cererii proprietarului

    schimbarea categoriei terenurilor cu destinaţie specială;

    elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi  planurilor de reglementare a regimului  proprietăţii  funciare în  republică  şi asigurarea realizării lor;

    elaborarea unei metodici unice de evaluare a terenurilor;

    organizarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;

    aprobarea hotarelor  unităţilor administrativ-teritoriale în baza propunerilor consiliilor raionale sau municipale;

    determinarea listei întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor ale căror terenuri rămîn în proprietatea statului şi prezentarea acesteia spre aprobare Parlamentului;

    aprobarea suprafeţelor de vii şi livezi supuse casării în baza propunerilor comitetelor executive raionale sau primăriilor municipale.

    Articolul 9. Competenţa consiliilor raionale şi municipale

    De competenţa consiliilor raionale şi municipale ţin:

    exercitarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;

    stabilirea impozitelor funciare şi altor plăţi, încasarea lor;

    stabilirea şi schimbarea perimetrului intravilanului localităţilor şi soluţionarea litigiilor privind perimetrele;

    ţinerea cadastrului funciar al raionului şi municipiului, organizarea reglementării regimului proprietăţii funciare;

    elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a regimului proprietăţii funciare pe teritoriul raionului şi municipiului şi asigurarea realizării lor;

    repartizarea şi retragerea terenurilor, în modul stabilit de lege;

    stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita raionului şi municipiului;

   schimbarea destinaţiei terenurilor agricole cu gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40, în cazul trecerii acestora în fondul silvic, la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi, în temeiul cererii  proprietarului

    autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri;

    privarea deţinătorilor de dreptul de proprietate asupra  terenurilor în conformitate cu legislaţia în vigoare;

    determinarea şi repartizarea terenurilor pentru construcţii;

    elaborarea propunerilor privind hotarele unităţilor administrativ-teritoriale pentru a fi aprobate de Guvern.

    Articolul 10. Competenţa consiliilor săteşti (comunale)şi orăşeneşti

    De competenţa consiliilor săteşti (comunale) şi orăşeneşti ţin:

atribuirea terenurilor şi înstrăinarea lor fără schimbarea destinaţiei acestora, în modul stabilit de lege;

    autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri, în modul stabilit de lege;

    asigurarea perceperii impozitului funciar;

    exercitarea controlului de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;

    ţinerea cadastrului funciar în teritoriul din subordine;

    privarea de drepturi a deţinătorilor de terenuri  în condiţiile prevăzute de lege;

    determinarea şi atribuirea  terenurilor pentru construcţii şi amplasarea lor, în conformitate cu legea;

    soluţionarea litigiilor funciare în limitele competenţei lor;

    organizarea evaluării terenurilor conform metodicii unice, elaborate de Guvern;

    stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita teritoriilor satelor (comunelor);

    elaborarea propunerilor vizînd aprobarea de către consiliul raional şi municipal a perimetrelor localităţilor săteşti;

prezentarea propunerilor de schimbare a destinaţiei terenurilor agricole în temeiul cererii proprietarului.

(1.3)Recomandati temuirile juridice de aparitie si incetare a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinatie agricola.

Temeiurile juridice de aparitie a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinatie agricola sunt:

legea (care trebuie sa fie elaborata, adoptata si sanctionata de organele puterii de stat; publicata in MO)

actul administrativ (corespunderea conditiilor de fond si de forma);

contractul (v/c, donatie, schimb; obiect licit, determinat, consimtamant valid, scris, autentificat, inregistrat la Oficiul Cadastral si la Cadastrul terenurilor agricole);

hotararea instantei de judecata (intemeiata si legala; definitiva; irevocabila); Decizia instanţei judecătoreşti competente serveşte ca temei pentru eliberarea documentelor ce legalizează dreptul de proprietate, de posesiune şi de beneficiere funciară, inclusiv în condiţii de arendă.

mostenirea.

Dreptul asupra terenului se stinge în cazurile:

    1) renunţării benevole a deţinătorului la teren;

    2) înstrăinării terenului de către proprietar;

    3) retragerii terenului pentru nevoile statului şi societăţii;

    4) retragerii terenului în cazul şi în modul stabilit în  articolul 25 din prezentul Cod;

Articolul 25. Modul de retragere a terenurilor din dreptul de posesiune şi de beneficiere

    În cazul cînd deţinătorul cu titlu de posesiune sau de folosinţă nu utilizează terenul în scopul în care i s-a atribuit, autoritatea administraţiei publice locale respectivă, la cererea proprietarului, va dispune aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de lege şi îl va soma în scris, stabilind termenul, să-şi îndeplinească obligaţiile.

    În cazul în care deţinătorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile în termenul stabilit (nu mai mare de doi ani) el va pierde dreptul de posesiune sau de folosinţă a terenului prin decizia instanţei judecătoreşti la cererea proprietarului funciar.

    Hotărîrea privind stingerea dreptului de folosinţă a terenului  în cazurile prevăzute de alineatul întîi al articolului 18 din prezentul Cod o adoptă administraţia întreprinderii, instituţiei, organizaţiei respective.

    În cazul stingerii dreptului de posesiune sau de folosinţă funciară autoritatea administraţiei publice locale respectivă, cu participarea părţilor interesate, adoptă o hotărîre privitoare la eliberarea de compensaţie deţinătorilor pentru cheltuielile legate de ameliorarea terenurilor sau de repararea de către aceştia a daunelor pricinuite de ei prin folosirea lor neraţională.

    5) decedării proprietarului;

    6) neachitării sistematice a impozitului funciar în termenul stabilit de lege;

    7) expirării termenului pentru care a fost dat în folosinţă terenul;

    8) încetării activităţii întreprinderii, instituţiei, organizaţiei;

    9) încetării raporturilor de muncă, în virtutea cărora a fost repartizat lotul auxiliar, dacă legislaţia nu prevede altfel;

    10) nerespectării condiţiilor contractului de arendă;

    11) exploatării terenului prin metode care conduc la degradarea solurilor, la poluarea lor chimică, radioactivă şi de altă natură, la înrăutăţirea situaţiei ecologice;

    12) folosirii terenurilor irigate prin metode care conduc la înmlăştinire, la salinizare secundară şi la apariţia focarelor de eroziune prin irigare.

    Punctele 3), 4), 6), 11) şi 12) ale prezentului articol nu se extind asupra dreptului de proprietate a cetăţeanului asupra terenului destinat construirii casei de locuit, anexelor gospodăreşti şi a celui ocupat de grădini personale.

Apariţia temeiurilor de stingere a dreptului de proprietate, posesiune sau folosinţă funciară nu privează pe deţinătorii de terenuri, inclusiv pe arendaş, de dreptul de a strînge recolta şi nu scuteşte  de plata impozitelor, de obligaţia de a păstra calitatea solului.

Documentele ce confirmă drepturile deţinătorilor de teren sînt:

titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat de autorităţile administraţiei publice locale în cazul atribuirii de către acestea a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale sau de către Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru în cazul atribuirii de către stat a terenurilor proprietate publică a statului,

certificatul de moştenire,

contractul de vînzare-cumpărare, contractul de donaţie, contractul de schimb, contractul de arendă  şi altele.

    Forma titlului  de autentificare a dreptului deţinătorului de  teren se stabileşte de Guvern.

    Drepturile de proprietate şi alte drepturi patrimoniale asupra terenului se înregistrează în conformitate cu legislaţia.

Testul 15

(1.1)definiti si clasificati tipurile de controale ecologice

Tipurile de control ecologic reprezinta multitudinea de actiuni, organizatorice, tactice si procedural de drept, grupate in modalitati clasificate de analiza a situatiei de mediu, effectuate de catre persoane cu functie de raspundere/agentul constatator in scopul prevenirii, constatarii si deferirii responsabilitatii persoanelor fizice si juridice, in dependent de situatia si circumstantele cazului concret, intru respectarea stricta a cerintelor actelor legislative-normative ecologice in teritoriul sabordonat.Drept actiuni de control ecologic permanent sunt considerate:

Controlul frontal(in complex) programat al activitatii agntului economic in vederea respectarii adecvate a prevederilor si cerintelor actelor legislative-normative ecologice

Control programat al unui sector sau a unor sectoare aparte a agentului Control periodic programat anual,semestrial,trimestrial,luna in functie de caz) Controlulu automonitoringului(autoanalizeisi rezultatele ei) la unitatea economica, a

planurilor si masurilor ecologice ale acesteia intru evitarea poluarii mediului(departamental)

Controlul pe compartimente de mediu sau integralIn functie de obiectivele controlului, tipurile de control se clasifica, dupa cum urmeaza

a) Control de elaborare a conformarii-reprezintacontrolulu in cadrul caruia se analizeaza modul de conformare(de adaptare, de supunere cerintelor unui act legislative-normativ a unitatilor econmice ,inclusive a celor care desfasoara activitatii supuse autarizarii de mediu si care isi automonitorizeaza activitatile de protective a mediului’

b) Controlul general consta in examinarea situatiei ecologice a obiectului inspectat cu initierea monitorizarii calitatii mediului

c) Control general de autorizare reprezinta analiza obligatory a activitatii de mediu a unitatilor economice ce tine de afectarea mediului din momentul reactualizarii autorizatiei de mediu

d) Control tematic consta in analiza tematica a activitatilor economice si a actiunilor de supraveghere a legislatiei si altor acte normative de mediu , prezentind un tip specific desfasurat in scopul informarii autoritatii central de mediu, ale altor autoritati central si locale, publicului privind situatia ecologica a anumiti factori de mediu , precum si a unor sectoare de activitate inspectorala.

e) Control de urmarire este tipul de control al nmodului de executare de catre persoanele fizice si juridice a unui compartiment prescris in cadrul actiunilor de control anterior sau de revenire la analiza activitatii unor sectoare din cadrul unui obiect supus anterior controlului, care coincide cu scopul controlului

f) Control diagnostical este un tip special de analiza a situatiei ecologice, in cadrul caruia se stabilesc cirumstantele si cauzele neexecutarii de catre persoanele fizice si juridice a actiunilor de protective a mediului, nereglementate direct in legislatie si in autorizatiile de madiusi/sau a investigarii modului de confornare cadrului legal,in cazul cind acesta provoaca interpretari

g) Control de evaluare a poluantilor toxici si/sau periculosi este un control al organului(persoanei responsabile)de control ecologic in vederea identificarii si limitarii intensitatii de evacuare a poluantilor toxici sau periculosi, cit si de depozitare,inhumare etc. a acestora.

(1.2)dezvoltati procedura de efectuare a controlului ecologic privind respectarea legislatiei ecologice

In sensul art 26 ((1) Inspectoratul Ecologic de Stat are funcţia de exercitare a controlului de stat asupra respectării legilor şi altor acte normative în problemele protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale. (2) Controlul de Stat este efectuat de către inspectorul principal de stat, inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii principali zonali, inspectorii superiori zonali şi inspectorii zonali ai mediului. (3) Inspectorul principal de stat al mediului este şeful Inspectoratul Ecologic de Stat ; inspectorii principali zonali ai mediului sînt şefii agenţiilor zonale ale Departamentului; inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii superiori zonali şi inspectorii zonali ai mediului sînt salarizaţii Departamentului sau ai subdiviziunilor lui şi sînt desemnaţi în aceste funcţii conform studiilor şi rezultatelor atestăriial legii cu privire la protectia mediului

inconjurator) si pct.1 al Statutului inspect. De stat de mediu, aprobat prin hot guv.R.M nr.431 din 19.07.1996 ,exercitarea controlului privind modul de respectare a legilor si alyor acte normative ramurale in domeniul protectiei mediului si utilizarii resurselor natural este pusa in sarcina Inspectoratului de Stat de mediu.

Structura organizatorici-juridica, atributiile , competent si domeniul de activitate a Inspectorului Ecologic de Stat cu subdiviziunile sale a fost aprobata prin hot guv. R.M nr.77 din 30 ianuarie 2004

In dependent de nivelulu organului de control, de functie ,nivelul si volumul abilitatilor(prerogative,competentei), inspectorii de Stat de mediu se diversifica in categorii reglementate prin pct.2 si 3 ale art. 26 al legii cu privire la protectia mediului inconj si anume:

1. In aparatul Inspectorului ecologic de Stat(IES): Inspectorul principal de Stat, Sef al IES desemnat in functie de conducatorul organului

central de mediu Loctiitorul inspectoruui principalde stat, Sef-adjunctal IES., NUMIT IN FUNCTIE DE

CONDUCATORUL ORGANULUI CENTRAL DE MEDIU Inspectorul Superior de Stat, sef directive, sectie sau serviciu, numit in functie de Seful

IES Inspector de Stat, specialist de orice nivel, numit in functie de seful IES2. In Agentiile ecologice(constituite in unitatile territorial-administrative Chisinau, Balti ,

Cahul si unitatea teritoriala autonoma Gagauzia(gagauzi-Yeri) si Serviciul Piscicol: Inspectorul principal territorial(muncipal) de Stat, director al Agentiei

Teritoriale(muncipale)ecologice sau sef al Serviciului Piscicol, numit in functie de conducerea autoritatii centrale de mediu

Inspectorul Principal Teritorial(municipal) de Stat,director-adjunct al Agentiei Teritoriale(muncipale)Ecologice, numit in functie de Seful Ies.

Ispectoratul Superior Teritorial(municipal) de Stat, sef sectie, Serviciu al Agentiei sauSefull Serviciului piscicol

Inspectorul Teritorial(municipal) de stat, orice nivel de specialist, desemnati in functie de conducatorii agentiei sa Serviciului Piscicol

In rezultatul activitatii de control, inspectorii de mediu tinind cont,tinind cont de nivelul de competent si in dependent de rezultatele controlului, intocmesc

a) Actul de controlcu prescriptii obligatorii de lichidare a abaterilor de la legislatia ecologica

b) Proces-verbal cu privire la contraventia administrative, prevazuta de art 28 lit e(să întocmească procese-verbale şi alte documente despre încălcările legislaţiei cu privire la protecţia mediului, despre neexecutarea de către persoanele fizice şi juridice a deciziilor organelor de resort în problemele protecţiei mediului, despre nerespectarea condiţiilor expuse în autorizaţia de mediu;) din Legea cu privire la protectia mediului inconjurator

c) Decizia de sistare a activitatii agentului economic sau a unor sectoare de producer in bazaart27 alin.1 lit a) din aceiasi lege((1) Inspectorul principal de stat al mediului şi inspectorii principali zonali ai mediului, iar în absenţa lor adjuncţii lor au dreptul: a) de a sista din propria iniţiativă sau la propunerea autorităţilor administraţiei publice locale orice activitate, dacă aceasta contravine legislaţiei cu privire la protecţia mediului)

In acest context mai mentionam ca in conformitate cu prevederile art 31 din legea cu privire la resurse natural, in cazul incalcarii conditiilor de folosire a resurselor natural, prevazute in

titlu de folosinta, organul care la eliberat sau organul de control ecologic de stat este in drept sa decida suspendarea sau incetarea dreptului de folosinta a acestora, in conformitate cu leg. In vigoare.In acest Caz, beneficiarul, pe linga faptulca va fi tras la raspundere, va repara daunele pricinuite

In cazul in care beneficiarul nu neste de accord cu decizia suspendarii sau incetarii dreptului sau de folosinta asupra resurselor natural, el poate ataca decizia in instant de contencios administrative competent.

1.2 Determinati competenta inspectorilor de stat de mediu

Inspectoratul Ecologic de Stat are funcţia de exercitare a controlului de stat asupra respectării legilor şi altor acte normative în problemele protecţiei

mediului şi folosirii resurselor naturale.

Controlul de Stat este efectuat de către inspectorul principal de stat, inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii principali zonali, inspectorii

superiori zonali şi inspectorii zonali ai mediului.

Inspectorul principal de stat al mediului este şeful Inspectoratul Ecologic

de Stat şi primul adjunct al directorului general al autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu; inspectorii principali zonali ai mediului sînt şefii agenţiilor zonale ale autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu; Inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii superiori zonali şi inspectorii zonali ai mediului sînt salarizaţii autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu sau ai subdiviziunilor lui şi sînt desemnaţi în aceste funcţii conform studiilor şi rezultatelor atestării.

Inspectorul principal de stat al mediului şi inspectorii principali

zonali ai mediului, iar în absenţa lor adjuncţii lor au dreptul:

a) de a sista din propria iniţiativă sau la propunerea autorităţilor administraţiei

publice locale orice activitate, dacă aceasta contravine legislaţiei cu privire la protecţia mediului

b) de a înainta pretenţii persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine, pentru

repararea prejudiciilor cauzate mediului ca rezultat al poluării lui şi folosirii nera-

ţionale a resurselor naturale;

c) de a cere de la organele de resort pedepsirea disciplinară a persoanelor de

decizie care nu au asigurat respectarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului,

înfăptuirea acţiunilor de protecţie a lui şi folosire raţională a resurselor naturale;

d) de a examina materialele (dosarele) despre încălcarea legislaţiei cu privire la

protecţia mediului şi de a lua decizii conform legislaţiei în vigoare.

Directorul general al autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu

cu acordul colegiului are dreptul de a sista sau anula dispoziţiile inspectorului principal de stat al mediului. Inspectorul principal de stat al mediului are dreptul de a

sista sau anula dispoziţiile inspectorului principal zonal al mediului.

Inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii superiori

zonali şi inspectorii zonali al mediului au dreptul:

a) să controleze nestingheriţi orice obiectiv de pe teritoriul republicii indiferent

de apartenenţa departamentală şi forma de proprietate, în cazul unei activităţi sau

situaţii ce pot influenţa negativ mediul sau componenţii lui;

b) să oprească şi să inspecteze orice mijloc de transport, orice alte mijloace tehnice în caz de încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia mediului sau de acţiuni

susceptibile de a aduce prejudicii mediului şi resurselor naturale;

c) să ceară persoanelor fizice şi juridice prezentarea documentelor prevăzute de

legislaţie ce atestă dreptul lor de folosinţă a resurselor naturale;

d) să reţină persoanelor vinovate de încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia

mediului şi, în caz de necesitate (pentru identificarea persoanei), să le predea la cel

mai aprobat post de poliţie sau primărie;

e) să întocmească procese-verbale şi alte documente despre încălcările legisla-

ţiei cu privire la protecţia mediului, despre neexecutarea de către persoanele fizice

şi juridice a deciziilor organelor de resort în problemele protecţiei mediului, despre

nerespectarea condiţiilor expuse în autorizaţia de mediu;

f) să efectueze controlul lucrurilor personale şi al mijloacelor de transport ale

infractorilor legislaţiei cu privire la protecţia mediului al producţiei, dobîndite în

mod ilicit, al instrumentelor de dobîndire a acestuia şi al altor corpuri delicte în

locurile de dobîndire, prelucrare şi comercializare;

g) să ridice producţia, dobîndită în mod ilicit, instrumentele de dobîndire a ei

şi alte corpuri delicte, ce au servit la încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia

mediului în locurile de dobîndire, de păstrare, prelucrare şi comercializare a producţiei, dobîndite în mod ilicit;

h) să ceară persoanelor fizice şi juridice explicaţii în scris pentru fiecare caz de

încălcare de către ele a legislaţiei cu privire la protecţia mediului;

i) să interzică pe teritoriile rezervaţiilor naturale, monumentelor naturii, braniş-

tilor, parcurilor naţionale, pe terenuri cu destinaţie specială efectuată de lucrări ce

contravin regimului acestor teritorii; 23

j) să obţină gratuit de la toate persoanele fizice şi juridice, pentru exercitarea

funcţiilor de control, informaţia şi explicaţiile necesare;

k) să examineze materiale despre contravenţiile administrative în domeniul protecţiei mediului şi să tragă contravenienţii la răspundere în limitele competenţei lor;

l) să participe la lucrările comisiilor de stat de repartizare a terenurilor şi de

dare în folosinţă a obiectelor nou construite sau reconstruite;

m) să efectueze şi alte acţiuni, în limitele competenţei lor, în domeniul protec-

ţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale.

Inspectorii mediului poartă în exercitarea funcţiilor lor uniforma

de serviciu, dispun de ştampilă de metal şi de plombator de modelul stabilit.

Inspector de stat şi zonali ai mediului, care exercită controlul asupra pă-

durilor şi bazelor acvatice, li se permite purtarea, păstrarea şi aplicarea armelor de

vînătoare şi a armelor de serviciu; inspectorii mediului, conform regulamentului

privind statului lor juridic, au dreptul de a folosi şi aplica arma de foc pentru a se

apăra în exercitarea funcţiilor lor.

Inspectorii de stat şi zonali ai mediului sînt supuşi asigurării de stat obligatorii; în caz de prejudiciu adus averii, sănătăţii lor, precum şi în caz de moarte a

inspectorilor mediului în exerciţiul funcţiei prejudiciul va fi recuperat totalmente

de către persoanele fizice şi juridice responsabile de prejudiciul cauzat

Subiectul2:Administrarea de Stat a Fondului Funciar

2.1. Determinati sistemul organelor administrarii de stat cu Fondul Funciar

Organele administrarii de stat in domeniul folosirii si protectiei terenurilor se clasifica in functie de competenta in :

1) organe de competenta generala ;2) organe de competenta speciala.Din categoria organelor de competenta generala fac parte: Parlamentul , Guvernul, autoritatile

publice locale.

Atributiile Parlamentului RM:

- reglementarea egislativa a relatiilor funciare pe integ teritoriul RM;- organizarea controlului asupra respectarii legislatiei funciare;- stabilirea suprafetelor cu regim juridic special;- stabilirea tarifelor pentru calculare pretului normative al pamintului si impozitul funciar.Atributiile Guvernului RM :

- elaborarea masurilor de protectie a terenurilor si organizarea realizarii lor ;- tinerea cadastrului funciar si organizarea reglementarii regimului proprietatii funciare pe

teritoriul RM;- aprobarea cadastrului funciar annual;- stabilirea modului de incasare a impozitelor funciare;- stabilirea si schimbarea destinatiei terenurilor.Atributiile autoritatilor publice locale :

- executarea controlului asupra folosirii si protectiei terenurilor ;- repartizarea si retragerea terenurilor in modul stabilit de lege ;- tinerea cadastrului funciar in teritoriul din subordine;- privarea de dreptul de detonator de teren in cazurile prevazute de lege;- organizarea evaluarii terenurilor conform metodei unice elaborate de Guvern.Din categoria organelor cu competenta speciala fec parte :

- ministerul ecologiei a carui structura si ale carui atributii de baza au fost aprobate prin Hotarirea Guvernului RM

- Ministerul Agriculturii RM ale carui functii si sarcini de baza sint prevazute in Regulamentul aprobat prin Hotarirea Guvenului nr.837 din 28 noiembrie 1994

2.2 Argumentati importanta juridica a cadastrului funciar.

Cadastrul este un sistem unitar si obligatoriu de evidenta si inventariere sistematica a tuturor bunurilor imobile de pe teritoriul tarii din punct de vedere cantitativ, calitativ si juridic, indiferent in posesia cui se afla bunurile, precum si reprezentarea acestora pe planurile cadastrale si in documentele cadastrale, si in cartea funciara in vederea realizarii publicitatii imobiliare.

 Aspectul juridic al lucrarilor de cadastru se refera la proprietari si regimul juridic al constructiilor cu diferite destinatii si folosinte, la proprietari si dreptul de proprietate funciara si la situatia juridica a fondului funciar.

 O componenta esentiala a cadastrului funciar general o constituie cadastrul juridic prin care se realizeaza identificarea si evidenta proprietarilor si a titularilor de proprietate, precum si a actelor juridice privind drepturile reale asupra terenurilor si constructiilor în vederea publicitatii imobiliare.

În functie de interesele generale ale statului si de cele specifice ale anumitor ramuri ale economiei nationale, care detin terenuri de constructii, ministerele respective îsi pot organiza evidente speciale, folosind ca date de baza numai pe cele trecute în cadastrul funciar general. In acest fel s-au diferentiat ca activitati curente: cadastrul agricol, cadastrul forestier, cadastrul apelor, cadastrul cailor ferate si cadastrul imobiliar - edilitar.

Functia juridica a cadastrului general se realizeaza prin corespondenta dintre imobil sau propietarul acestuia prin publicitatea imobiliara.

Aceasta se rezolva, in timpul executarii lucrarilor de cadastru pe teren, prin stabilirea posesorului de fapt al imobilului la data introducerii cadastrului general si nu de drept.

Persoanele fizice sunt inscrise in regisrele cadastrale in calitate de posesori, care fructifica imobilul si care au sau nu si dreptul legal de proprietate.

Raportul juridic in care se gaseste detinatorul de fapt fata de imobil inscris in cadastru se stabileste, in mod oficial, numai prin sistemul de publicitate imobiliara, care este reprezentat de cartea funciara.

2.3 Formulati masurile de protectie a terenurilor.

Dupa recoltare este interzis aratul terenurilor in panta pentru a permite dezvoltarea vegetatiei naturale.

Recomandari pentru fermieri pentru a pastra terenul arabil în bune conditii

agricole:

semanare plante anuale sau perene sau permiterea regenerarii naturale a vegetatiei ierboase

in scopul protectiei solurilor, legislatia in vigoare stabileste o serie de obligatii pentru detinatorii de terenuri cu orice titlu, protectia juridica fiind considerata mijlocul cel mai eficient de conservare si ameliorare a calitatii acestora. 

Solul poate fi protejat si ameliorat prin lucrari de imbunatatiri funciare, sub forma de constructii hidrotehnice, lucrari de prevenire si inlaturare a secetei, inundatiilor, umiditatii excesive, eroziunii, etc., in scopul imbunatatirii cpacitatii de productie a terenurilor neproductive. Aceste lucrari se executa in corelare cu lucrarile de gospodarire a apelor, de amenajare a teritoriului, in acord cu interesele proprietarilor de teren. Pentru ca regimul juridic al solului sa fie reglementat eficient, printr-o legislatie adecvata, in scopul protectiei si imbunatatirii calitatii sale, este necesar a se lua in considerare particularitatile specifice ale terenurilor. 4

Protectia cantitativa a terenurilor agricole are ca scop folosirea completa si eficienta, precum si pastrarea destinatiei lor economice. Pentru a se evita reducerea fondului funciar agricol, scoaterea din circuitul agricol (temporar sau definitiv) este admisa numai in cazuri justificate si exceptionale, conform legii. Protectia calitativa a terenurilor agricole are ca scop pastrarea potentialului productiv al acestora, prevenirea si inlaturarea degradarii calitatilor fizico - chimice si biologice, precum si imbunatatirea calitatii solului terenurilor agricole. 

Art. 50 din Legea privind protectia mediului stabileste in sarcina autoritatilor centrale pentru agricultura si silvicultura obligatia de a tine evidenta terenurilor degradate, improprii pentru productia agricola, de a indruma si controla lucrarile de imbunatatiri funciare, de a acorda asistenta tehnica de specialitate pentru lucrarile de imbunatatiri funciare, elaborand reglementari privind mentinerea si ameliorarea calitatii terenurilor, conservarea biodiversitatii si habitatelor naturale. Detinatorii de terenuri cu orice titlu au stabilite prin lege6, in scopul asigurarii protectiei calitatii solurilor, urmatoarele obligatii: - sa previna deteriorarea calitatii solurilor7; - sa respecte conditiile stipulate in acordul/autorizatia de mediu pentru lucrarile de amplasare, construire si punere in functiune a obiectivelor de orice fel, precum si pentru schimbarea destinatiei terenurilor; - sa nu arda vegetatia ierboasa, stuful, tufarisurile, fara autorizatie eliberata de autoritatea de mediu competenta; - sa respecte toate prevederile legii privind protectia terenurilor. 

Organele de stat au o serie de atributii in legatura cu protectia subsolului, astfel: - sa tina evidenta tuturor resurselor subsolului, a lucrarilor de extractie si prelucrare; - sa monitorizeze lucrarile de exploatare si prospectiuni geologice; - sa stabileasca procedura de autorizare a lucrarilor de exploatare si explorare a subsolului; - sa stabileasca reglementari privind protectia subsolului. 

Persoanele fizice sau juridice care prospecteaza sau exploateaza bogatiile subsolului sunt obligate: - sa solicite si sa obtina acordul/autorizatia de mediu si sa-i respecte prevederile; - sa refaca terenurile afectate ca urmare a activitatilor desfasurate, aducandu-le la parametrii productivi si ecologici naturali; - sa ia masurile preventive privind poluarea mediului si cauzarea de prejudicii ecologice cu ocazia efectuarii lucrarilor de exploatare si explorare a subsolului; - sa anunte autoritatile competente despre orice situatii accidentale de natura sa puna in pericol ecosistemul terestru. incalcarea normelor juridice de protectie a subsolului ca urmare a neindeplinirii obligatiilor legale sau savarsirea de fapte interzise in materie, de catre toti utilizatorii subsolului, atrag dupa caz raspunderea juridica contraventionala, penala sau civila. 

Testul 16

Subiectul 1: Regimul juridic de protectie al aerului atmosferic.

1.1 Caracterizati formele de folosire a aerului atmosferic.

1.2.Determinati concentratia maxima admisibila si evacuarea limitat admisibila a poluantilor in aerul atmosferic.

1.3.Argumentati cazurile de aplicare a masurilor de constringere cu caracter penal, contraventional si civil pentru nerespectarea legislatiei aerului atmosferic.

1.1. Ca element important al mediului natural, aerul atmosferic si in special calitatile acestuia reprezinta o semnificatie deosebita pentru viata si sanatatea populatiei, inclusiv pentru existenta florei si faunei. Aerul atmosferic ca obiect al naturii indeplineste cateva functii: 1)serveste o sursa de neinlocuit a oxigenului; 2) serveste in calitate de strat de protectie impotriva radiatiei cosmice; 3)formeaza baza conditiilor climaterice.

Una din particularitatile regimului juridic al aerului atmosferic consta in faptul ca in legatura cu capacitatile fizice ale sale, el nu poate fi obiect al dreptului de proprietate, deoarece aerului atmosferic nu-i sunt caracteristice elementele traditionale ale acestui institut, adica aerul atmosferic nu poate fi individualizat sau conservat pentru a fi obiect al dreptului de proprietate. Ca nici un alt obiect al naturii, aerul atmosferic nu recunoaste hotarele politico-geografice; aerul formeaza un mediu unic vital pentru om.

Analiza legislatiei ecologice genereaza concluzia ca aerul atmosferic este folosit in urmatoarele scopuri:

1)asigurarea vietii si sanatatii populatiei, florei si faunei;

2)pentru emisia substantelor poluante in atmosfera;

3)pentru necesitatile de productie in calitate de materie prima pentru dobandirea oxigenului si azotului.

Calitatea aerului atmosferic care in esenta sa reprezinta ansamblul de caracteristici calitative si cantitative depinde in cea mai mare masura de activitatea economica a societatii, inclusiv de implementarea proceselor economice noi, de politica ecologica a statului care este promovata de organele de competenta speciala.

1.2 Unul din mecanismele cele mai reusite de exercitare a protectiei este stabilirea prin legislatie a unor normative, standarde, masuri de protectie, conditii si cerinte care si poarta denumirea de protectie juridica a aerului atmosferic.

Legea cu privire la protectia aerului atmosferic determina 2 normative cu privire la calitatea si protectia aerului atmosferic si anume: concentratia maxima admisibila de poluanti (CMA) elaborat de Ministerul Sanatatii; emisiile limitat admisibile de poluanti (ELA) stabilite de Ministerul Mediului. In anumite situatii, normativele concentratiei maxime admisibile pot fi diferite si aceasta depinde de calitatea aerului atmosferic intr-o anumita localitate si intr-o anumita perioada de timp.

Emisiile limitat admisibile de poluanti reprezinta normativele poluantilor evacuati in aerul atmosferic de la suprafata solului de o sursa sau de un grup de surse de emisie in corespundere cu normativele calitatii aerului atmosferic care sunt prevazute pentru populatie, regnul animal si cel vegetal. Normativele emisiilor limitat admisibile de poluanti se stabilesc la un asa nivel incat substantele evacuate de toate sursele existente dintr-o localitate sa nu depaseasca concentratia maxima admisibila de poluanti. Cantitatea poluantilor se calculeaza total pe întreprindere si se divizeaza in 2 grupe: grupa de poluanti solizi cum sunt cenusa, praful metalic, praful de lemn; grupa de poluanti gazosi si lichizi cum sunt vaporii de acid sulfuric, amiac, hidrocarburile. Cantitatile poluantilor sunt calculate in grame pe secunda si tone pe an. . In ceea ce priveste emisiile de poluanti in aerul atmosferic de la mijloacele de transport, ele nu trebuie sa depaseasca normativele emisiile limitat admisibile. Practica demonstreaza ca aceste emisii de asemenea sunt incluse in autorizatii, iar cantitatea poluantilor se calculeaza in dependenta de numarul mijloacelor de transport si tipul acestora (benzina/diesel) In scopul protectiei aerului atmosferic, autoritatile administratiei publice locale si agentii economici sunt obligati sa reduca impactul daunator asupra atmosferei al proceselor radiante, vibratiilor, undelor sonore. De asemenea in cazul darii in exploatare a unor intreprinderi de producere urmeaza sa se efectueze inventarierea tehnica a surselor de poluare a atmosferei. Insa pana la darea in exploatare, proiectul activitatii economice preconizate trebuie sa fie suspus expertizei ecologice de stat.

1.3 Masurile de protectie a aerului atmosferic este si raspunderea ca un institut juridic special ce urmeaza a fi aplicat de fiecare data in cazurile de poluare a aerului atmosferic fara autorizatie sau cu incalcarea cerintelor de protectie a aerului atmosferic.

Legea cu privire la protectia aerului atmosferic determina ca persoanele fizice si juridice poarta raspundere contraventionala sau penala in urmatoarele cazuri:

1)depasirea normativelor de emisii limitat admisibile de poluanti;

2)depasirea normativelor de influenta fizica nociva asupra aerului atmosferic;

3)emisia poluantilor in atmosfera fara autorizatia organului de stat abilitat;

4)incalcarea regulilor de exploatare a utilajului si a instalatiilor ce servesc pentru purificarea si controlului emisiilor in atmosfera;

5)darea in exploatare a intreprinderilor, a instalatiilor ce nu corespund normativelor de protectie a aerului atmosferic;

6)neexecutarea prescriptiilor obligatorii a autoritatilor abilitate cu controlul de stat in domeniul protectiei aerului atmosferic.

Raspunderea contraventionala pentru incalcarea legislatiei privind protectia aerului atmosferic este prevazuta de art. 146-153 CCon.

Obiectul nemijlocit al acestei componente de contraventii il constituie totalitatea de relatii ce asigura protectia aerului atmosferic.

Latura obiectiva se manifesta prin actiuni sau inactiuni contraventionale ce se caracterizeaza prin 1)depasirea normativelor gradului admisibil de degajare a substantelor poluante, de actiunea fizica si biologica asupra mediului; 2)emisia de poluanti in atmosfera fara autorizatie; 3)nefolosirea instalatiilor, utilajului, prevazut pentru purificarea de poluanti si controlul emisiilor in atmosfera; 4)utilizarea substantelor chimice care distrug stratul de ozon; 5)incalcarea regulilor de testare tehnica si ecologica a vehiculelor; 6)neindeplinirea obligatiilor de inregistrare a substantelor nocive ce pot polua aerul atmosferic.Toate componentele sunt formale.

Latura subiectiva se caracterizeaza atat prin intentie cat si prin imprudenta. Subiectul este persoana fizica responsabila care la momentul savarsirii contraventiei a atins varsta de 18 ani. In calitate de subiect este si persoana juridica. Ca sanctiune se aplica si privarea de dreptul de a desfasura o anumita activitate. Constatarea si examinarea contraventiilor tine de competenta organelor de protectie a mediului.

Raspunderea penala este prevazuta de 230 CP; obiectul nemijlocit sunt relatiile ce asigura protectia aerului atmosferic.

Latura obiectiva se manifesta prin actiuni sau inactiuni criminale ce se caracterizeaza prin poluarea aerului a)cu depasirea normelor stabilite; b)ca urmarea a emisie in atmosfera a poluantilor; c)ca urmare a incalcarii regulilor de exploatare a utilajului de purificare si control al emisiilor in atmosfera; d)ca urmare a neutilizarii utilajului de purificare si control al emisiilor in atmosfera.

Infractiunea se considera consumata daca in urma savarsirii actiunilor sau inactiunilor criminale s-au cauzat daune 1)in proportii considerabile mediului; 2)regnului animal; 3)regnului vegetal; 4)sanatatii populatiei; 5)a provocat decesul persoanei. Este o componenta materiala. Subiectul

e persoana fizica responsabila care la momentul savarsirii a atins 16 ani. Latura subiectiva se manifesta prin intentie fata de actiuni si imprudenta fata de consecinte. Persoana juridica poate fi subiect.

Cod Penal

Articolul 230. Poluarea aerului.Poluarea aerului cu depăşirea normelor stabilite, ca urmare a emisiei în atmosferă a

poluanţilor sau a încălcării regulilor de exploatare, sau a neutilizării utilajului, aparatajului, instalaţiilor de purificare şi control al emisiilor în atmosferă, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile mediului, regnului animal sau vegetal, sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei.

Cod Contraventional

Articolul 78. Degajarea de substanţe poluante în atmosferă peste normative sau fără autorizaţie şi acţiunea fizică dăunătoare asupra aerului atmosferic.

Depăşirea normativelor gradului admisibil de degajare a substanţelor poluante sau de degajare provizoriu convenită a acestor substanţe în atmosferă; depăşirea normativelor gradului admisibil de acţiuni fizice dăunătoare aerului atmosferic; degajarea substanţelor poluante în atmosferă fără autorizaţia organelor de stat special împuternicite pentru aceasta; acţiunea fizică dăunătoare aerului atmosferic fără autorizaţia organelor de stat special împuternicite pentru aceasta în cazurile, cînd obţinerea unei asemenea autorizaţii este necesară în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, -

atrage după sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere în mărime de pînă la douăzeci şi cinci de salarii minime.

Articolul 83. Nerespectarea cerinţelor de protecţie a aerului atmosferic la stocarea şi arderea deşeurilor industriale şi a resturilor menajere.

Încălcarea reguli de stocare a deşeurilor industriale şi a resturilor menajere, nerespectarea regulilor de protecţie a aerullui în timpul arderii deşeurilor menţionate -

atrage după sine un avertisment sau aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cinci salarii minime şi un avertisment sau aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcţii de răspundere - pînă la douăzeci de salarii minime.

Articolul 84. Încălcarea regulilor de transportare, păstare şi folosire a mijloacelor pentru protecţia plantelor şi altor preparate.

Încălcarea regulilor de transportare, păstrare şi folosire a mijloacelor pentru protecţia plantelor, stimulatorilor creşterii lor, îngrăşămintelor minerale şi altor preparate, care au provocat sau sînt în stare să provoace poluarea aerului atmosferic, precum şi care a pricinuit o daună regnului animal. Articolul 85. Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor, care exercită controlul asupra protecţiei aerului atmosferic.

Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor, care exercită controlul asupra protecţiei aerului atmosferic, despre lichidarea încălcării regulilor cu privire la protecţia aerului atmosferic.

Subiectul 2:ADMINISTRAREA DE STAT A FONDULUI FUNCIAR.REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR CU DESTINATIE AGRICOLA

2.1.Definiti si caracterizati cadastrul funciar.

2.2.Clasificati litigiile funciare.

2.3.Dezvoltati procedura de schimbare a destinatiei terenurilor agricole si schimbarea a modului de folosire a terenurilor agricole

2.1Cadastrul funciar este un sistem unitar, de sine stătător şi obligator de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează stabilirea, înregistrarea, descrierea şi marcarea pe hărţi şi planuri topografice a tuturor terenurilor de pe teritoriul republicii, indiferent de destinaţie şi de tipul de proprietate.

Unităţile de bază ale acestui sistem sînt terenul şi deţinătorul de teren.

Cadastrul funciar asigură autorităţile administraţiei publice locale întreprinderile, instituţiile, organizaţiile interesate şi cetăţenii cu informaţii despre:

1) statutul juridic al terenurilor;

2) tipurile de proprietate, posesiune şi beneficiere funciară;

3) parametrii cantitativi şi calitativi ai terenurilor;

4) valoarea economică a terenurilor;

5) alte date ce caracterizează particularităţile resurselor funciare în scopul impunerii fiscale, egalării condiţiilor teritoriale şiorganizatorice pentru deţinătorii de terenuri, ţinîndu-se cont de diversele particularităţi ale terenurilor, în scopul evaluării economice a terenurilor, folosirii lor raţionale şi protecţiei, reglementării relaţiilor funciare, efectuării altor măsuri în vederea folosirii terenurilor.

Cadastrul funciar se ţine la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale: sat (comună), oraş (municipiu), raion, republică.

Deţinătorii de terenuri sînt obligaţi să prezinte organelor respective datele necesare pentru întocmirea cadastrului funciar.

2.2Litigiu funciar – trebuie de inteles un conflict dintre 2 sau mai multe persoane detinatori de terenuri care au ca obiect o cota de teren, sector de teren, inclusiv repunerea in drepturi (proprietate funciara si folosinta funciara).

Dupa nat jur litiigile funciare se clasifica in citeva CATEGORII:

A)Dupa continut:

-Litigii Funciare nepatrimoniale; se solutionaeza de organele erarhic superioare, decizia lor poate fi atacata in instanta de contencios administrativ, unele se examineaza nemijlocit de instanta de judecata(art 90,95cod funciar);

- LF patrimoniale se solutioneaza in exclusivittate de inst de judecata art. 92 cfunciar;;

B)dupa subiecti:

-litigii funci ce apar intre organe adm pub si pers fiz sa jur;

- litigii funci ce apar intre detinatorii de terenuri;

- litigii aparute intre persoane juridice;

C)dupa obiect:

-Litigii aparute cu folosirea si protectia din fond forestier, fond apelor, destinatie agricola, destinata transporturilor, industriei si telecomunicatiilor, intravilanul localitatilor, ariilor protejate de stat, ocrotirii naturii ect.

2.3 Codul Funciar (Art 73-77)

Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole se efectuează prin hotărîre de Guvern, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.2, la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul I sau, respectiv, de nivelul al II, la cererea proprietarului şi cu acordul organelor pentru protecţia mediului înconjurător.

Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole cu gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40, în cazul trecerii acestora în fondul silvic, se efectuează prin decizia consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al II, la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul I, la cererea proprietarului.

Schimbarea destinaţiei terenurilor silvice de calitate superioară, a terenurilor ocupate de parcuri naţionale, rezervaţii, monumente, ansambluri arheologice şi istorice este interzisă.

Daca bunitatea solului e mai mare de 40 de puncte se interzice schimbarea destinatiei terenurilor agricole de calitate superioara. Terenurile agricole de calitate superioara sunt terenurile cu o bunitate de peste 60 de puncte; terenurile irigate; terenurile atribuite institutiilor stiintifice in scopuri de cercetare. Este interzisa schimbarea destinatiei terenurilor ocrotirii naturii, sanatatii, monumentelor istorico culturale, atriguite trupelor de graniceri, mai, serviciului de informatii si securitate.

Schimbarea modului de folosinţă a terenurilor agricole - terenuri arabile, livezi, vii, păşuni, fîneţe, sere, a suprafeţelor pe care se află construcţii şi instalaţii agrozootehnice, drumuri de exploatare agricolă - se poate face cu acordul proprietarului funciar.

Trecerea terenurilor arabile într-o altă folosinţă agricolă, precum şi construirea de noi drumuri care servesc activităţile agricole se vor putea face numai cu autorizarea autorităţilor administraţiei publice locale.

Casarea viilor şi livezilor se face cu autorizarea autorităţilor administraţiei publice locale în modul stabilit de Guvern.

Test Nr. 17

Subiectul I: Regimul juridic de folosire a Apelor

A. Definiti obiectivul acvatic ca obiect al raportului juridic de folosireConform Codul Apelor al R.M. Nr. 1532 din 22.06.1993:

Reprezintă activitatea persoanelor juridice sau fizice reglementată de lege şi orientată spre utilizarea obiectivelor acvatice, care la rîndul său reprezintă o concentraţie de apă la suprafaţă în formele reliefului terenului sau în subsol, care are graniţe, volum şi caracteristici de regim al apelor pe care la rîndul său persoană juridică sau fizică poate beneficia de folosinţa a resurselor de apă căreia i s-a atribuit în folosinţă un obiectiv acvatic (sau o parte a acestuia) în baza hotărîrii autorităţii publice.

B. Determinati specificul folosirii apelor si ordinea de atribuire a lor în folosintăConform Codul Apelor al R.M. Nr. 1532 din 22.06.1993 specificul folosirii apelor:

Poate fi beneficiar de folosinţă a apei orice persoană juridică şi fizică, indiferent de forma de proprietate.

Fondul apelor include toate obiectivele acvatice naturale şi artificiale de pe teritoriul Republicii Moldova. Terenuri ale fondului apelor sînt terenurile aflate sub ape (albiile cursurilor de apă, cuvetele lacurilor, iazurilor, lacurilor de acumulare), mlaştinile, terenurile pe care sînt amplasate construcţii hidrotehnice şi alte amenajări ale serviciului apelor, precum şi terenurile repartizate pentru fîşiile riverane de protecţie a apelor rîurilor, bazinelor de apă, canalelor magistrale intergospodăreşti şi colectoarelor.

Apa ca resursă naturală este proprietate publică exclusivă şi poate fi atribuită doar în folosinţă

Folosinţa generală şi specială a apei. În funcţie de condiţiile tehnice de folosire a apei se disting: folosinţa  generală a apei, realizată fără aplicarea unor instalaţii şi (sau) dizpozitive tehnice, care afectează starea apelor, şi folosinţa specială a apei, realizată cu aplicarea unor atare instalaţii şi (sau) dispozitive tehnice. În unele cazuri, la categoria foloşinţei speciale a apei  poate fi trecută folosirea obiectivelor acvatice fără  aplicarea instalaţiilor şi (sau) dispozitivelor tehnice, dacă procesul  afectează în consecinţă starea apelor.

Folosinţa comună şi separată a apei. În folosinţa separată se află obiectivele acvatice (sau unele părţi  ale acestora), atribuite beneficiarilor de folosinţă a apei  în baza hotărîrii autorităţilor administraţiei publice centrale.

Folosinţa primară şi secundară a apei. Sînt consideraţi  beneficiari primari de folosinţă a apei persoanele juridice şi fizice, cărora li s-au atribuit obiectivele acvatice în folosinţă  separată. În cazurile prevăzute de legislaţia  în vigoare, beneficiarii primari sînt în drept să elibereze altor persoane juridice şi fizice în acord cu autorităţile pentru mediu şi organele de stat pentru gestionarea fondului apelor autorizaţii de folosinţă secundară a apei.

Conform Codul Apelor al R.M. Nr. 1532 din 22.06.1993 ordinea de atribuirea în folosire a apelor:

Obiectivele acvatice se atribuie  în folosinţă în primul  rînd  în scopul satisfacerii necesităţii de apă potabilă şi menajară a populaţiei.

Obiectivele acvatice se atribuie în folosinţă separată, integrală sau parţială  în baza hotărîrii  Guvernului sau a autorităţilor administraţiei publice local. În hotărîrile cu privire la atribuirea obiectivelor acvatice  în folosinţă separată se indică scopul atribuirii şi condiţiile principale de folosinţă. Modul de a face şi de a examina demersurile privind atribuirea obiectivelor acvatice  în folosinţă separată se stabileşte de către Guvern

Obiectivele acvatice proprietate publică a statului se atribuie în folosinţă separată de către Guvern, la propunerea autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu, coordonată cu autorităţile administraţiei publice centrale pentru gestionarea fondului apelor.

Obiectivele acvatice proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale se atribuie în folosinţă separată de către autoritatea administraţiei publice locale, de comun acord cu autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu şi cu organul de stat pentru gestionarea fondului apelor

Dreptul beneficiar la folosinţa separată a obiectivului  acvatic (sau a unei părţi a acestuia) se autentifică prin titlul de stat  de folosinţă separată a apei, eliberat de organul de stat pentru gestionarea fondului apelor stabilit de Guvern

Folosinţa specială a apei se realizează în baza autorizaţiei eliberate de către autorităţile pentru mediu, în coordonare cu organele de stat pentru gestionarea fondului apelor, autorităţile pentru hidrogeoligie, autorităţile pentru supravegherea minieră (în cazul folosirii apelor minerale şi apei potabile subterane pentru îmbuteliere) autorităţile pentru supraveghere sanitară de stat, autorităţile pentru protecţia rezervelor piscicole, precum şi cu  alte organe interesate.

Folosinţa generală a apei se realizează fără autorizaţie. Folosinţa generală a apei impune respectarea necondiţionată a cerinţelor autorităţilor pentru supravegherea sanitară de stat, autorităţilor pentru protecţia rezervelor piscicole, instanţelor ce reglementează navigaţia, precum şi a regulilor privind ocrotirea pe apă a vieţii oamenilor, folosirea raţională şi protecţia apelor. În scopul ocrotirii vieţii şi sănătăţii oamenilor şi în alte scopuri, autorităţile administraţiei publice locale stabilesc locurile unde se interzice scăldatul, plimbatul cu barca, captarea apei în scopuri potabile şi menajere pentru necesităţile populaţiei, adăpatul animalelor preconizînd şi alte condiţii de folosinţă generală a obiectivelor acvatice, situate pe teritoriul localităţii respective.

În cadrul obiectivelor acvatice, atribuite în folosinţă separată, folosinţa generală a apei este autorizată de beneficiarul primar de folosinţă a apei în baza condiţiilor, pe care acesta le stabileşte, iar în caz de necesitate poate fi interzisă. Beneficiarul primar de folosinţă a apei este obligat să facă publice condiţiile de folosinţă generală a apei sau interzicerea acesteia în cadrul obiectului acvatic, care i-a  fost atribuit  în folosinţă separată. Dacă beneficiarul primar de folosinţă a apei şi autorităţile administraţiei publice locale n-au făcut publice condiţiile de folosinţă generală a apei sau interzicerea acesteia în cadrul obiectivului acvatic atribuit în folosinţă separată, folosinţa generală a apei se  consideră permisă fără restricţii conform legislaţiei apelor.

Pentru folosirea apei şi poluarea ei se achită în  modul  stabilit plăţile prevăzute de legislaţia în vigoare. Plata pentru poluarea apei nu scuteşte persoanele fizice şi juridice de obligaţia de a repara prejudiciul cauzat resurselor acvatice şi  mediului  înconjurător.

Obiectivele acvatice se atribuie în folosinţă permanentă (pe o perioadă nelimitată) sau în folosinţă temporară (pe o perioadă limitată). Folosinţă temporară poate fi de scurtă durată - pînă la trei ani, şi de lungă durată - de la trei pînă la douăzeci şi cinci de ani. În caz de  necesitate, termenele de folosinţă a apei pot fi prelungite pe o perioadă, care nu va depăşi respectiv termenele de folosinţă  temporară de scurtă durată sau de lungă durată. Folosinţă generală a apei nu este limitată.

Termenul de folosinţă temporară a apei începe să curgă din ziua adoptării hotărîrii cu privire la atribuirea obiectului acvatic în folosină separată sau din ziua primirii

autorizaţiei de folosinţă specială a apei, cu excepţia cazurilor cînd în decizia, hotărîrea  sau autorizaţia în cauză nu este indicat un alt termen. Prelungirea termenului de folosinţă temporară se efectuează la cererea beneficiarilor de folosinţă a apei interesaţi, în baza hotărîrii autorităţii a administraţiei publice centrale, care a atribuit obiectivul acvatic în folosinţă separată sau a eliberat autorizaţia de folosinţă specială a apei.

C. Argumentati cazurile de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter penal, contraventional si civil pentru nerespectarea legislatiei apelor

CONTRAVENTII :

Articolul 109. Încălcarea regimului de protecţie a apelor

Articolul 110. Încălcarea regulilor de folosire a apei

Articolul 111. Nerespectarea regulilor şi instrucţiunilor privind exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi aparatelor de

măsurat hidrotehnice, de gospodărire şi de protecţie a apelor

Articolul 112. Deteriorarea construcţiilor şi instalaţiilor hidrotehnice, de gospodărire şi de protecţie a apelor

Articolul 113. Încălcarea regulilor de desfăşurare a activităţii economice în zonele de protecţie a apelor

INFRACTIUNI:

Articolul 229. Poluarea apei

Articolul 234. Îndeletnicirea ilegala cu pescuitul, vnatul sau cu alte exploatari ale apelor

CIVIL : Instanţele de judecată, la judecarea pricinilor civile cu privire la recuperarea prejudiciilor cauzate datorită încălcării legislaţiei ecologice, urmează să stabilească cu certitudine prezenţa tuturor elementelor esenţiale şi suficiente pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Astfel, condiţiile generale, necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale, sînt: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia.

Lipsa unei din aceste condiţii, potrivit regulii generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege, cînd răspunderea delictuală se poate angaja şi în lipsa unei sau altei condiţii. În cazurile prevăzute de art. 1402 Cod civil, răspunderea delictuală se antrenează în lipsa caracterului ilicit al faptei.

Se atenţionează că, pentru antrenarea răspunderii delictuale, este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport cauzal. Raportul cauzal este şi condiţia în funcţie de care se determină mărimea despăgubirii. Se repară numai prejudiciul care este o consecinţă directă a faptei ilicite.

Totodată, se menţionează că, în funcţie de posibilitatea evaluării, deosebim prejudiciul moral şi prejudiciul patrimonial. Prejudiciul moral se compensează numai în cazurile prevăzute de lege. Spre exemplu: în cazul prejudiciului adus sănătăţii ca urmare a consumului de apă din sistemele de alimentare cu apă potabilă, în afară de acoperirea prejudiciului material, Legea cu privire la apa potabilă nr. 272 din 10.02.1999 prevede şi repararea prejudiciului moral de către persoana vinovată.

Potrivit regulii generale, pentru angajarea răspunderii delictuale, este necesară vinovăţia autorului faptei ilicite. Nu întotdeauna aceeaşi persoană întruneşte calitatea de autor al faptei ilicite şi cea de debitor în obligaţia delictuală. Astfel, în cazul în care paguba materială a fost pricinuită de către un minor, prejudiciul cauzat mediului înconjurător se repară de părinţi (adoptatori), tutori, instituţiile de învăţămînt, de educaţie, curative sub a căror supraveghere se află minorul, dacă nu demonstrează că prejudiciul s-a produs nu din vina lor (art. 1406, art. 1407 CC); potrivit prevederilor art. 1410 Cod civil, persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalaţiilor, mecanismelor, a substanţelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcţii etc.) au obligaţia să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forţe majore (cu excepţia cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenţia persoanei vătămate.

Articolul 106. Nulitatea tranzacţiilor, prin care se încalcă dreptul proprietăţii de stat asupra apelor Tranzacţiile prin care, într-o formă directă sau indirectă, se încalcă dreptul proprietăţii de stat asupra apelor sînt considerate nule.

  Articolul 107. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei apelor

(1) Persoanele, culpabile de comiterea tranzacţiilor, vizate la articolul 106, precum şi de: a) ocuparea nelegitimă a obiectivelor acvatice sau folosirea nelegitimă a apelor; b) captarea apei cu încălcarea regimului stabilit de folosinţă; c) poluarea şi impurificarea apelor; d) darea în exploatare a unor întreprinderi, obiective comunale şi altor obiective neutilate

cu construcţiile şi instalaţiile corespunzătoare pentru prevenirea poluării şi impurificării apelor sau a efectelor lor distructive;

e) folosirea neraţională, lipsită de spirit gospodăresc, a apei; f) încălcarea regimului de protecţie a apelor la bazinele de recepţie, care provoacă

impurificarea lor, eroziunea solului şi alte fenomene periculoase; g) executarea neautorizată a lucrărilor hidrotehnice şi a altor lucrări care afectează starea

apelor; h) deteriorarea construcţiilor şi instalaţiilor hidrotehnice, de gospodărire şi de protecţie a

apelor, inclusiv a reţelelor şi instalaţiilor sistemelor de alimentare cu apă potabilă; i) încălcarea regulilor de exploatare a construcţiilor şi instalaţiilor de gospodărire a apelor; j) încălcarea regulilor de ţinere a evidenţei primare a folosinţei de apă, sînt pasibile de

răspundere civilă, administrativă sau penală în conformitate cu legislaţia în vigoare. (2) Legislaţia poate stabili răspunderea şi pentru alte cazuri de încălcare a legislaţiei apelor.

Articolul 108. Restituirea obiectivelor acvatice ocupate în mod nelegitim

Obiectivele acvatice, ocupate în mod nelegitim, se restituie deţinătorilor lor legali fără compensarea cheltuielilor, suportate în decursul folosirii lor nelegitime.

  Articolul 109. Repararea prejudiciilor aduse prin încălcarea legislaţiei apelor Persoanele juridice şi fizice sînt obligate să repare prejudiciile aduse prin încălcarea

legislaţiei apelor în proporţiile şi în modul stabilit de legislaţia în vigoare.   Articolul 110. Convenţiile internaţionale Dacă o convenţie internaţională la care Republica Moldova este parte are alte reguli decît

cele prevăzute de prezentul cod, se aplică regulile convenţiei internaţionale.  

Test Nr. 18

Subiectul I: Dreptul Ecologic - ca ramură de drept

1.1 Definiti notiunea dreptului ecologic ca ramură de drept

Evolutiile sociale, economice, politice si legislative din ultimele decenii, dinamica dreptului si tendinta ce se manifesta in sfera dreptului si anume aceea de conturare a unor noi ramuri de drept, distincte, au determinat recunoasterea dreptului mediului ca ramura de drept autonoma in sistemul de drept. Pentru desemnarea acestei ramuri de drept se folosesc diferite denumiri: 'dreptul mediului inconjurator' , 'dreptul protectiei naturii si mediului', 'dreptul ecologic', 'dreptul ambiental', 'dreptul mediului', etc. Dreptul mediului poate fi definit ca fiind ramura de drept distincta din sistemul de drept romanesc, formata din totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile dintre persoane stabilite in legatura cu protectia si dezvoltarea mediului. Din aceasta definitie, putem contura urmatoarele trasaturi specifice dreptului mediului:

- este o ramura de drept distincta in sistemul nostru de drept;

- este o ramura de drept formata din norme juridice specifice, ce prezinta trasaturi comune;

- normele de dreptul mediului reglementeaza relatiile sociale formate in procesul de prevenire a poluarii, ameliorarea si dezvoltarea mediului, sanctionarea faptelor poluante etc.

1.2 Determinati cercul de raporturi juridice ecologice. Stabiliti cercul subiectilor, obiectelor si continutul raporturilor juridice ecologice

Cercul de raporturi juridice:

Relaţiile sociale privind protecţia şi dezvoltarea mediului sunt reglementate prin norme imperative, obligatorii, de la care nu se poate deroga. Statul intervine în mod autoritar şi direct în reglementarea juruducă a raporturilor sociale de mediu datorită faptului că protecţia şi dezvoltarea mediului reprezintă o problemă de interes naţional.

Subiecti:

Orice persoană fizică sau persoană juridică poate să aibă calitatea de subiect al raporturilor juridice privind protecţia şi conservarea mediului.

Calitatea de subiect activ sau pasiv poate să aparţină oricărei persoane fizice sau juridice, în funcţie de raportul juridic concret care se naşte, în baza normei juridice. Astfel, potrivit art.6 din Legea nr.137/1995, “protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice”. În acelaşi timp, potrivit art.5 din aceeaşi lege, statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos.

Obiectul:

Dreptului mediului îl reprezintă relaţiile sociale ce se nasc în legătură cu conservarea şi dezvoltarea mediului natural şi artificial.

Conținutul raporturilor juridice ecologice:

- relaţii sociale stabilite în scopul prevenirii poluării mediului şi producerii pagubelor ecologice;- relaţii sociale formate în scopul evitării producerii unor daune ecologice;- relaţii sociale stabilite în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de mediu;- relaţii privitoare la structura organizatorică a protecţiei mediului.

2 Formulati si argumentati criteriile de corelatie din dreptul ecologic cu alte ramuri de drept (drept constitutional, drept civil, drept administrativ)

Corelatia dintre dreptul mediului si celelalte ramuri de drept in conditiile divizarii dreptului in tot mai multe ramuri juridice si, pe cale de consecinta a aparitiei unor ramuri juridice mixte, si in cadrul dreptului mediului se regasesc norme juridice apartinand mai multor ramuri de drept. Delimitarea dreptului mediului de alte ramuri este dificila si prezinta dinamicitate, pe masura progresului social si a evolutiei fenomenului juridic. Aceasta delimitare este necesara insa pentru relevarea necesitatii si determinatiilor acestei ramuri de drept.

Dreptul mediului si dreptul constitutional

Normele juridice constitutionale, reglementand relatiile sociale fundamentale, fixeaza si pentru dreptul mediului, cadrul general de manifestare a relatiilor sociale.Constitutia cuprinde norme care consacra principii ale dreptului mediului, obligatia statului de a ocroti si reface echilibrul ecologic, obligatia respectarii de catre proprietari a sarcinilor privind protectia mediului, garantii juridice ale dreptului la mediu. De asemenea Constitutia revizuita din 2003 consacra dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos (art.35). in privinta raspunderii juridice, dreptul

constitutional creeaza cadrul in care trebuie sa se manifeste si raspunderea juridica in dreptul mediului. Desi intre cele doua ramuri de drept exista o serie de interferente, deosebirile dintre ele sunt evidente si planeaza asupra naturii obiectului supus reglementarii.

Dreptul mediului si dreptul civil

Dreptul civil cuprinde norme ce reglementeaza cea mai importanta institutie juridica: proprietatea. in sfera de reglementare a acestei institutii si cu privire la aceasta, se determina domeniul relatiilor sociale de mediu. Interconexiunile dintre cele doua ramuri sunt determinate, in primul rand, de exercitarea dreptului de proprietate asupra factorilor de mediu protejati legal (sol, subsol, ape, paduri, etc.). Diferentele dintre dreptul civil si dreptul mediului sunt determinate de obiectul si metodele de reglementare specifice pentru fiecare, dar si de calitatea titularului dreptului si a obligatiei, in raporturile juridice civile si cele de dreptul mediului.

Dreptul mediului si dreptul administrativ

Intre aceste doua ramuri de drept exista atat asemanari, cat si deosebiri. Astfel, atat in raporturile juridice administrative, cat si in cele de dreptul mediului, partile se afla pe pozitie de subordonare, una dintre ele fiind, de regula, un organ al administratiei de stat. Raporturile de drept administrativ se nasc in cadrul si pentru realizarea activitatii executive, pe cand, raporturile de dreptul mediului se nasc in scopul infaptuirii protectiei, conservarii si dezvoltarii mediului. Problema infaptuirii si aplicarii unei politici de mediu a determinat si instituirea unei administratii cu atributii specifice, organizata special in acest sens. De asemenea, regulile aplicabile faptelor ce constituie contraventii in domeniul mediului, sunt stabilite prin norme juridice administrative.

Dreptul mediului si dreptul comercial

Dreptul comercial fixeaza regulile de baza in privinta cadrului de exercitare si a exercitarii in concret a drepturilor comerciale, a savarsirii faptelor de comert etc. Activitatile cu caracter comercial trebuie sa se desfasoare in asa fel incat sa nu aiba efect asupra mediului, cu respectarea normelor de dreptul mediului.

Dreptul mediului si dreptul penal

Anumite fapte pot aduce atingere grava valorilor sociale ale mediului si obiectivelor politicii de mediu. Din acest motiv, legiuitorul a incriminat o serie de fapte antisociale cu privire la mediu, prin norme juridice penale speciale. Dealtfel, din punct de vedere istoric, se remarca faptul ca normele juridice ce au reglementat relatiile de mediu, la inceputul aparitiei acestora, au avut, in marea lor majoritate, un caracter represiv.

Dreptul mediului si dreptul international

In ultimele decenii, odata cu diversificarea domeniilor in care au incidenta normele juridice de drept international, s-a conturat tot mai clar ideea ca in atingerea obiectivelor de mediu, este utila si necesara, implicarea statelor pe plan international in elaborarea de politici de mediu, precum si urmarirea realizarii si indeplinirii masurilor stabilite cu prilejul conferintelor si intrunirilor la nivel international. Totodata, remarcam ca prin implicarea Romaniei in elaborarea, adoptarea sau ratificarea de tratate internationale in materie sunt realizate si obiective de politica externa permit in acelasi timp o apreciere pozitiva a Romaniei pe plan mondial de catre statele si organismele internationale implicate in monitorizarea mediului national si mondial.

Dreptul mediului si dreptul comparat

In toate statele lumii, obiectivele de baza ale politicii mediului sunt aceleasi si vizeaza protectia si dezvoltarea mediului, gestionarea eficienta si continuitatea factorilor de mediu, in scopul dezvoltarii sale durabile. Diferentele in privinta normelor juridice cu privire la mediu, de la un stat la altul, sunt determinate, in primul rand, de obiectivele economice ale fiecarui stat, dar ele pot fi determinate si de alti factori cum sunt: pozitia geografica, regimul politic, structura de stat, nivelul de dezvoltare etc. Pentru aceste considerente, exista norme juridice cu incidenta in domeniul mediului, mai eficiente si mai evoluate, mai necesare sau dimpotriva. Totusi, in prezent, in procesul de apropiere a legislatiei nationale cu reglementarile comunitare ale mediului, se va ajunge la o uniformizare la nivel continental al acestor norme.

Subiectul II: Principiile dreptului funciar

A. Determinati principiile dreptului funciar

Principiile dreptului funciar :

Diversitatea si egalitatea juridica a tipurilor si formelor de proprietate asupra pamintului ; Circuitul terenului ca obiect de dispunere ; Folosirea rationala a pamintului ; Administrarea de stat a fondului funciar ; Raspunderea juridica pentru incalcarea legii funciare ; Gospodarirea sinestatatoare conform destinatiei lor; Egalitatea subiectilor privind folosirea pamintului.

B. Comparati principiul folosirii rationale a terenurilor cu princpiul folosirii terenurilor conform destinatiei

C. Argumentati aplicarea practică a principiului circulatiei libere a terenurilor

Aplicarea constă în ideea ele pot fi înstrainate si dobândite liber prin oricare din modurile prevazute de lege. Terenurile cu sau fara constructii, situate în intravilan si extravilan, indiferent de destinatia sau de întinderea lor, pot fi înstrainate si dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute. Cetatenii straini si apatrizii, precum si persoanele juridice straine nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în R.M. în conditiile prevazute de legea speciala. Cu exceptia litigiilor privind reconstituirea dreptului de proprietate privata si legalitatea titlului de proprietate, conform legilor fondului funciar, existenta unui litigiu privitor la un teren cu sau fara constructii, nu împiedica înstrainarea acestuia si nici constituirea altor drepturi reale sau de creanta, dupa caz. Înstrainarile realizate nu valideaza titlurile de proprietate ale înstrainatorilor si dobânditorilor, daca acestea erau lovite de nulitate, ca urmare a încalcarii dispozitiilor legale în vigoare la data încheierii lor. În situatia în care, dupa încheierea unui antecontract cu privire la un teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior sa încheie contractul, partea care si-a îndeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta, care pronunta o hotarâre care sa tina loc de contract.

TESTUL NR.19

Subiectul 1.:Regimul juridic al Fondul ariilor naturale protejate de stat

a)Definiti notiunea si componenta Fondul ariilor naturale protejate de stat

Fondul al ariilor protejate - totalitate a ariilor naturale, a obiectelor şi a complexelor naturale protejate de stat;

Arie naturală protejată - spaţiu natural, delimitat geografic, cu elemente naturale reprezentative şi rare, desemnat şi reglementat în scopul conservării şi protecţiei tuturor factorilor de mediu din limitele lui;

Fondul ariilor protejate constă din următoarele categorii de obiecte şi complexe naturale:

1) delimitate în conformitate cu clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii:

a) rezervaţie ştiinţifică;

b) parc naţional;

c) monument al naturii;

d) rezervaţie naturală;

e) rezervaţie peisajeră (de peisaj geografic);

f) rezervaţie de resurse;

g) arie cu management multifuncţional;

care nu ţin de clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii:

a) grădină dendrologică;

b) monument de arhitectură peisajeră;

c) grădină zoologică.

3) stabilite prin alte reglementări internaţionale:

a) rezervaţie a biosferei (Programul UNESCO);

b) zonă umedă de importanţă internaţională (Convenţia Ramsar)

a) grădină dendrologică;

b) monument de arhitectură peisageră;

c)grădină zoologică.

b)Comparati regimul juridic al Rezervatiilor Stiintifice cu regimul juridic al Monumentelor Naturii

Rezervaţie ştiinţifică - spaţiu biogeografic terestru şi/sau acvatic de importanţă naţională cu statut de instituţie de cercetări ştiinţifice, destinat menţinerii intacte a obiectelor şi complexelor naturale, conservării biodiversităţii, elaborării bazelor ştiinţifice de protecţie a mediului;

Rezervaţia ştiinţifică are ca obiectiv prioritar protecţia mediului, efectuarea de cercetări Rezervaţia ştiinţifică are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice şi se subordonează autorităţii centrale pentru mediu.

Delimitarea atribuţiilor de gospodărire a terenurilor silvice din rezervaţie între autoritatea centrală pentru mediu şi autoritatea centrală pentru silvicultură se efectuează în baza unui regulament special.

Rezervaţia ştiinţifică are următoarele sarcini:

a) conservarea biodiversităţii şi menţinerea complexului său natural în afara impactului antropic;

b) conservarea staţiunilor terestre şi a habitatelor acvatice (biotopurilor terestre şi acvatice);

c) efectuarea de cercetări ştiinţifice;

d) aplicarea realizărilor ştiinţei din domeniul ariilor naturale protejate şi realizarea programelor ecologice;

e) ţinerea analelor naturii;

f) efectuarea monitoringului ecologic;

g) colaborarea în domeniul ariilor naturale protejate cu organisme şi instituţii de specialitate din ţară şi din străinătate;

h) popularizarea cunoştinţelor privind protecţia mediului;

i) pregătirea cadrelor ştiinţifice şi a specialiştilor în domeniul ocrotirii naturii, în special în cel al ariilor naturale protejate.

În rezervaţia ştiinţifică, excepţie făcînd zonele cu protecţie integrală, sînt permise:

a) lucrările de regenerare şi reconstrucţie ecologică;

b) derularea măsurilor de apărare contra incendiilor;

c) efectuarea măsurilor de profilaxie veterinară şi sanitară;

d) reglarea selectivă a numărului de animale pentru menţinerea echilibrului ecologic;

e) păşunatul şi strîngerea fînului de către salariaţii rezervaţiei, conform regulamentului acesteia;

f) tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor;

g) construcţia de locuinţe de serviciu pentru personalul ştiinţific al rezervaţiei;

h) alte activităţi ce nu contravin sarcinilor rezervaţiei, aprobate de consiliul ei ştiinţific şi coordonate cu autoritatea centrală pentru mediu.

În rezervaţia ştiinţifică sînt interzise activităţile ce pot conduce la dereglarea evoluţiei fireşti a proceselor naturale, în special:

a) lucrările de instalare a reţelelor de termoficare, liniilor de transport electric, lucrările hidroameliorative şi de altă natură, care conduc la deteriorarea echilibrului ecologic;

b) explorarea şi extragerea resurselor naturale, cu excepţia celor de importanţă naţională (petrol, gaze naturale) cu condiţia respectării cerinţelor speciale de protecţie a mediului înconjurător stabilite de către autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;

c) administrarea de îngrăşăminte minerale, ierbicide, pesticide şi de alte substanţe chimice nocive;

d) deplasarea vehiculelor pe căile terestre şi acvatice altele decît cele de uz comun şi parcarea lor în locuri neamenajate în astfel de scopuri;

e) păşunatul, vînatul, pescuitul sau cositul neautorizat, precum şi distrugerea cuiburilor, vizuinelor, ascunzişurilor, muşuroaielor şi altor sălaşe de animale;

f) colectarea speciilor de plante şi animale în stare vie şi prelucrată, precum şi a unor părţi ale acestora, cu excepţia colectării lor în scopuri ştiinţifice şi, după caz, muzeistice;

g) recoltarea plantelor medicinale, florilor, fructelor, pomuşoarelor, ciupercilor, stufului, papurei, vătămarea arborilor;

h) tăierile rase;

i) introducerea unor noi specii de plante şi animale;

j) arderea pajiştilor, a stufului şi a papurei, aprinderea rugurilor, orice formă de odihnă a populaţiei;

k) aflarea persoanelor străine, cu excepţia lucrătorilor ştiinţifici din alte instituţii şi a reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale care au permis.

În rezervaţia ştiinţifică se creează zonă cu protecţie integrală unde se efectuează numai cercetări ştiinţifice. Această zonă cuprinde cel puţin 20% din teritoriul rezervaţiei. Ea poate fi situată pe unul sau pe cîteva sectoare din aria rezervaţiei, în dependenţă de suprafaţa sa şi de tipurile ecosistemelor. Amplasamentul şi suprafaţa zonei cu protecţie integrală se stabilesc de consiliul ştiinţific al rezervaţiei şi se aprobă de autoritatea centrală pentru mediu şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei.

În rezervaţia ştiinţifică se instituie consiliu ştiinţific, care examinează şi reglementează orice activitate din cadrul ei.

(2) Componenţa şi regulamentul consiliului ştiinţific sînt aprobate de autoritatea centrală pentru mediu.

(3) În rezervaţie, cercetările ştiinţifice sînt organizate şi efectuate de secţia ei ştiinţifică şi de alte instituţii ştiinţifice, precum şi de organizaţii neguvernamentale.

Statul de funcţii al rezervaţiei ştiinţifice se aprobă de autoritatea centrală pentru mediu şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei.

Monument al naturii - obiect unic al naturii avînd o deosebită valoare ecologică, ştiinţifică,

culturală, istorică şi estetică;

Monumente ale naturii sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si

conservarea unor elemente naturale cu valoare si semnificatie ecologica, stiintifica, peisagistica

deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale salbatice rare, endemice sau

amenintate cu disparitia, arbori seculari, asociatii floristice si faunistice, fenomene geologice –

pesteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apa, cascade si alte manifestari si formatiuni

geologice, depozite fosilifere, precum si alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu

natural prin unicitatea sau raritatea lor. Daca monumentele naturii nu sunt cuprinse in

perimetrul altor zone aflate sub regim de protectie, pentru asigurarea integritatii lor se vor

stabili zone de protectie obligatorie, indiferent de destinatia si de detinatorul terenului.

Managementul monumentelor naturii se face dupa un regim strict de protectie care asigura

pastrarea trasaturilor naturale specifice. In functie de gradul lor de vulnerabilitate, accesul

populatiei poate fi limitat sau interzis.

c)Dezvoltati cazurile de aplicare a masurilor de constringere cu caracter penal,

contraventional si civil pentru nerespecatrea legislatiei privind regimul juridic al Fondul Ariilor

naturale Protejate de Stat

Încălcarea legislatiei privind ariile naturale protejate de stat atrage , după caz, atit răspundere civilă, administrativă sau penală, conform legislaţiei în vigoare.

Se consideră contravenţii, dacă nu constituie, potrivit legii, infracţiuni, următoarele fapte:

a) folosirea ariilor naturale protejate în alte scopuri decît în cele prevăzute de prezenta lege;

b) organizarea fără expertiză ecologică a activităţii economice în ariile naturale protejate, precum şi în zonele lor de protecţie;

c) deteriorarea sau distrugerea ariilor naturale protejate;

d) nelichidarea urmărilor ecologice ale avariilor, catastrofelor şi ale altor fenomene distructive;

e) introducerea de plante şi animale străine zonei respective, care poluează fondul genetic autohton;

f) încălcarea regulilor de export al plantelor şi animalelor luate sub protecţia statului;

g) executarea neautorizată a oricărei lucrări de amenajare şi construcţie;

h) deversarea deşeurilor industriale şi menajere în ape sau pe terenuri, depozitarea lor în ariile naturale protejate şi în zonele lor de protecţie;

i) folosirea peste normele admise a chimicalelor în zonele de protecţie;

j) recoltarea neautorizată a fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a ciupercilor, plantelor medicinale, seminţelor şi a organismelor acvatice;

k) strămutarea nesancţionată a hotarelor ariilor naturale protejate;

l) deteriorarea, ştergerea sau ridicarea bornelor de hotar, geodezice sau topografice, a panourilor de avertizare sau a indicatoarelor;

m) intrarea persoanelor neautorizate, cu sau fără autovehicule, în zonele cu protecţie integrală;

n) camparea în zonele interzise;

o) păşunatul în zonele interzise;

p) organizarea şi desfăşurarea neautorizată de activităţi economice, de turism şi agrement;

r) fotografierea sau filmarea în scopuri comerciale fără achitarea de taxe.

Prejudiciile materiale cauzate de persoane fizice şi juridice obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate se repară în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

Reparaţia prejudiciilor cauzate obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate se efectuează benevol sau prin hotărîre judecătorească.

În caz de dezacord cu decizia reprezentantului autorităţii pentru mediu, persoana fizică sau juridică este în drept să o atace în ordinea contenciosului administrativ.

Deţinătorii de terenuri din fondul ariilor protejate nu poartă răspundere pentru pagubele pricinuite agenţilor economici de animalele sălbatice.

La fel , poate sa survina si raspunderea penala in caz ca persoana vinovata a incalcatregimul de administrare şi protecţie a fondului ariilor naturale protejate de stat, dacă

aceasta creează pericolul cauzării de daune în proporţii mari sau a cauzat daune în proporţii mari.

Scopul acestei norme constă în asigurarea protecţiei unor teritorii şi obiecte excepţional protejatede stat, prevenirea cauzării unor daune lor, lumii animale care le populează, pădurilor

sau altor vegetaţiicare cresc pe aceste teritorii, protejarea diversităţii biologice. Cadrul juridic pentru asigurarea protecţieieficiente şi folosirii raţionale a fondului ariilor

naturale protejate de stat este reglementat de

de alte acte normative. Obiectul infracţiunii îl constituie fondul ariilor naturale protejate de stat. Obiectul material alinfracţiunii îl constituie teritoriile naturale excepţional protejate de stat, adică acele sectoare de pământ, suprafeţe de ape, de

aer, în care sunt amplasate complexele şi obiectele cu o destinaţie specială de protecţiea naturii, ştiinţifică, culturală, estetică, de ocrotire a sănătăţii etc., excluse complet sau parţial - prinhotărârile organelor puterii de stat - din folosinţă în gospodăria naţională, fiind considerate drept obiecteale culturii şi patrimoniului naţional.3.

Fondul ariilor naturale protejate de stat

îl constituie rezervaţiile naturale de stat, incluzând rezervaţiile biosferice, parcurile naturale naţionale, monumente ale naturii, parcurile-dendrarii şi grădinile botanice, localităţile sanitaro-curative şi sanatoriile, care sunt asigurate cu o protecţie excepţională din partea statului în interesul prezentei şi viitoarelor generaţii. În privinţa fiecăruia din aceste obiecte seinstaurează un regim special de protecţie. De exemplu, pe teritoriul rezervaţiilor naturale se scot din folosinţă gospodărească complexele şi obiectele naturale (pământul, apa, subsolul, lumea animală şi ceavegetală). Pe aceste teritorii este interzisă orice activitate ce contravine sarcinilor şi destinaţiei rezervaţiilor,introducerii organismelor vii în scopul aclimatizării lor, de asemenea este interzis accesul persoanelor fără permisiune specială.4. Încălcarea regimului de administrare şi protecţie a fondului ariilor naturale protejate de stat se realizează prin săvârşirea de acţiuni strict interzise de legislaţia şi de actele normative respective, cum ar fi pătrunderea fără permisiune specială pe aceste teritorii, efectuarea unor activităţi de gospodărire în zoneler e z e r v a ţ i i l o r n a t u r a l e ş i a l e p a r c u r i l o r n a ţ i o n a l e , a c t i v i t ă ţ i d e e x p l o at a r e ş i e x t r a g e r e , d o b â n d i r e a mineralelor, construirea şi dezvoltarea pe teritoriile parcurilor naţionale a vilelor şi grădinilor, mişcarea şi parcarea mijloacelor de transport care nu sunt legate de funcţionarea parcurilor naţionale, colectarea plantelor şi a altor elemente ale florei, împrăştierea gunoiului sau depozitarea lui pe aceste teritorii,distrugerea monumentelor naturale etc.. L a t u r a o b i e c t i v ă a i n f r a c ţ i u n i p o a t e f i r e a l i z a t ă ş i p r i n i n a c ţ i un e , a t u n c i c â n d p e r s o a n e l e î m p u t e r n i c i t e ( a d m i n i s t r a ţ i a a c e s t o r t e r i t o ri i ş i o b i e c t e ) n u i a u m ă s u r i l e c u v e n i t e p e n t r u a s i g u r a r e a regimului protecţiei lor, de exemplu - nu trasează hotarele acestor teritorii, nu instalează alte semne învederea distincţiei lor etc. Consecinţele infracţionale constau în: a) crearea pericolului cauzării de daune în proporţii mari şi b) cauzarea de daune în proporţii mari.daunele în proporţii mari pot fi exprimate în daune materiale (a se vedea art.126 CP) şi în altă formă,în funcţie de importanţa obiectelor asupra cărora se atentează: distrugerea sau degradarea unor monumented i s t i n c t e a l e n a t u r i i ( d e e x e m p l u , d o b o r â r e a u n u i s t e j a r d e 5 0 0 a n i , l u a t s u b p r o t e c ţ i a s t a t u l u i , e t c . ) , înrăutăţirea stării acestor obiecte şi teritorii, dobândirea pe aceste teritorii a animalelor sălbatice sau a speciilor de vegetaţie rară etc. Dauna în proporţii mari este determinată în fiecare caz aparte în funcţie decircumstanţele cauzei, de gradul de pierderi ireparabile, de raportul dintre partea distrusă sau degradată aobiectului şi cea rămasă intactă, mărimea cheltuielilor necesare pentru repararea sau restabilirea obiectelor sau teritoriilor distruse sau degradate etc.În cazul creării pericolului cauzării de daune în proporţii mari este necesar să constatăm ca pericolulsă fie real şi iminent.Pentru existenţa componenţei de infracţiune este necesară în fiecare caz existenţa legăturii cauzaleîntre acţiunile făptuitorului şi survenirea sau pericolul survenirii

consecinţelor prejudiciabile: crearea pericolului cauzării de daune în proporţii mari sau cauzarea de daune în proporţii mari.. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează atât prin intenţie directă (persoana înţelege că prinacţiunile sale încalcă regimul de administrare şi de protecţie a fondului ariilor naturale protejate de stat,doreşte survenirea acestor consecinţe, de exemplu - să doboare copaci din rezervaţiile naturale sau sădistrugă plantele etc.), cât şi prin intenţie indirectă (persoana înţelege că prin acţiunile sale încalcă acestregim şi admite în mod conştient cauzarea de daune în proporţii mari fondului ariilor naturale protejate destat sau are o atitudine indiferentă faţă de consecinţele survenite). Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârşirii infracţiunii aatins vârsta de 16 ani, sau persoana juridică.

Subiectul 2. :Regimul juridic al terenurilor cu destinatie agricola

a)Determinati notiunea si componenta terenurilor cu destinatie agricola

terenurile cu destinatie agricola –sunt suprafete de teren atribuite diferitor subiecti de profil agricol ce sunt folosite permanent sub forrna de cota sau sector de teren, precum si suprafete atribuite temporar pentru producerea agricola din cadrul altor categorii de terenuri.

Parte componenta a fondului funciar, terenurile cu destinatie agricola sunt alcatuite din:

- terenuri agricole productive (arabile, vii, livezi, pasuni, fanete, sere, solarii);

- terenuri cu vegetatie forestiera (-teren.fara de care procesul de crestere a productiei agricole nu este posibil)

- pasuni impadurite, terenuri ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajari piscicole, de imbunatatiri funciare, drumurile de exploatare agricola, platforme si spatii de depozitare pentru produse agricole ;

- terenuri neproductive (ce pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola)

b)Comparati regimul juridic al terenurilor cu destinatie agricola cu regimul juridic al terenurilor din intravilanul localitatilor

Terenurile din intravilanul localitatilor pot avea categoria de folosinta arabil, vii, livezi, pasuni, fanete, curti, constructii sau alte terenuri. In acest sens s-a aratat, cu deplin temei, ca in intravilan, in afara de categoria de folosinta curti constructii, se includ si alte categorii de folosinta ca arabil, livezi, ape etc. Chiar daca terenurile din intravilanul localitatii nu au categoria de folosinta constructii, aceasta nu inseamna, nicidecum, ca asupra lor nu pot fi amplasate constructii, cu toate acestea , nu putem mentiona acelasi lucru referindu-ne la terenurile cu destinatie agricola, pe care in afara de faptul ca sunt arabile, cu plantatii multianuale sau servesc ca pasuni si finete, nu pot fi utilizate in alte scopuri, decit in urma schimbarii destinatiei acestora, deci prin urmare , terenurile din intravilanul lovalitatilor au o aplicabilitate mai larga si

pot fi exploatate in mai multe activitati economice, ecologice sau de agrement si recreare. Spre deosebire de terenurile din intravilanul localitatilor, cele cu destinatie agricola, nu permit amplasarea pe ele a pietilor publice si agricole ;constructia obiectelor social culturale , retelelor de canalizare,precum si amenajarea spatiilor verzi.

c)Propuneti metode legale de scoatere a terenurilor agricole din circuitul agricol.

Documente necesare pentru scoaterea din circuitul agricol a terenurilor situate în extravilan cuprinde:

- cererea pentru aprobarea scoaterii din circuitul agricol, din partea beneficiarului sau a proprietarului, după caz;

- extrasul de carte funciară pentru informare şi copia actului de proprietate sau a altui act de deţinere valabil încheiat (de exemplu: contract de concesiune, arendă, închiriere), însoţit de acordul proprietarului;

- documentaţia cadastrală;

- certificatul de urbanism, însoţit de planul de situaţie şi de planul de încadrare în zona; planul de situaţie va evidenţia suprafaţa propusă pentru scoaterea din circuitul agricol;

- documentaţia pentru încadrarea terenului în clase de calitate;

- expertiza de evaluare a terenurilor efectuata de evaluatori atestaţi de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;

- copii ale documentelor de plată a taxelor de protecţie la Fondul de ameliorare a fondului funciar, virate în conturile Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Agenţiei Naţionale de Cadastru si Publicitate Imobiliara;

- avizul de principiu favorabil al consiliului local pentru extinderea intravilanului, în cazul anumitor terenuri

- avizul Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare;

- memoriul tehnic al lucrării, în care se descrie obiectivul de investiţii.

Scoaterea temporară din circuitul agricol a terenurilor agricole se poate face pe o perioadă de maximum doi ani, cu plata unei garanţii egale cu taxa pentru fondul de ameliorare a fondului funciar.

Scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri agricole pentru realizarea unor obiective economice sau de destinaţie socială se realizează prin hotărîre de Guvern, la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau, respectiv, de nivelul al doilea, în temeiul cererii proprietarului, cu acordul organului central de mediu al administraţiei publice ; în cazul unei hotărîri pozitive se va asigura decopertarea stratului de sol fertil şi utilizarea lui pentru refacerea terenurilor degradate.

TESTUL NR. 20

Subiect I: Dreptul de proprietate asupra resurselor naturale

a) Descrieti elementele dreptului de proprietate asupra resurselor naturale Elementele dreptului de proprietate sunt urmatoarele:

Posesia reprezinta acel element care permite proprietarului de stapini in fapt resursele naturale ce-i apartine.

Folosinta este acel element al dreptului de proprietate care ofera proprietarului facultatea de a intrebuinta resursele naturale ,culegind si prcepind in proprietate toate fructele pe care acesta le produce.

Dispozitia este acel element al dreptului de proprietate care cuprinde posibilitateastatutului juridic al bunurilor(vinzarea, cumparare, transmitere prin mostenire)

b)Determinati particularitatile drreptuluide proprietate asupra

Legilsatia ecologica determina citeva particulritati in ceea ce priveste dreptul de proprietate asupra resurselor naturale.Astfel, indiferent de tipul si forma de proprietatea toate categoriile de resurse naturale sunt inregistrate obligatoriu sub aspect cantitativ si calitativ in cadastrele resurselor naturale.

Indiferent de tipul si forma drepului de proprietae toate categoriile de proprietate sunt supuse supravegherii si control ecologic de stat .Controlul ecologic de stat se efectuiaza cu regularitate dar nu mai putin de o data pe an.

Toate schimbarile esentiale privind tendintele negative de degradare a resurselor naturale sub aspectul volumului, cantitatilor se inregistreaza in Monitoringul ecologic tinut de Ministerul Mediului.In baza acestuia se efectuiaza prognoze , program de ameliorare a situatiei.

c)Recomandati temeuirile juridice aparitiei, modificarii si stingerii dreptului de proprietate asupra resurselor naturale

Temeurile de aparitie si incetare sunt acele fapte si evenimente care dau nastere, modifica si inceteaza raporturile ce apar intre participanti la relatiile ecologice in legatura cu posesisia ,folosinta si dispunerea dreptului deptului de proprietatea , benefeciere

Ca temeiuri de aparitie si modificare putem mantiona urmatoarele:

- legea, elaboarata ,adoptata de catre stat si publicata in Monitorul Oficial al RM- actele administrative care corespund conditiilor de fond de forma- contractele ;vinzarea –cumparare donatie,schimb inregistrat la cadastrul RM- hotaririle instantei de judecata care trebuie sa fie definitiva , irevocabia , legala ,

intemeiata- mostenirea (testamentara ,legala

Temeiurile de incetare sunt urmatoarele:

-decesul proprietarului

-epuizarea reurselor naturale

-calamitatile naturale

-desfiintarea persoanei jurdica

-hotaririle instantei de judecata

-exproprierea in caz de utilitate publica

Subiect II; Raporturile si normele juridice funciare

a) Identificati obiectele raporturilor juridice funciare

Obiecte ale relaţiilor funciare sînt: sectoarele de teren, cotele de teren şi drepturile asupra lor.

Sectoarele de teren se caracterizează prin suprafaţă, amplasament, hotare, au statut juridic şi alte caracteristici, specificate în documentaţia înregistrării de stat a dreptului asupra pămîntului.

Sectoarele de teren şi obiectele aferente acestora (solul, bazinele de apă închise, pădurile, plantaţiile multianuale, clădirile, construcţiile, edificiile etc.), strămutarea cărora este imposibilă fără a cauza pierderi directe destinaţiei lor, constituie bunuri imobile.

Sectoarele de teren pot fi divizibile şi indivizibile.

Se consideră divizibile sectoarele de teren care pot fi împărţite în porţiuni fără a le schimba destinaţia, fără a încălca normele antiincendiare, sanitare, ecologice, agrotehnice şi urbanistice, fiecare porţiune formînd după divizare un teren de sine stătător.

În cazurile prevăzute de lege sectorul de teren poate fi considerat indivizibil.

Cotele de teren ale sectorului de teren aflat în folosinţă comună de asemenea constituie obiecte ale relaţiilor funciare.

Cotele de teren au expresie cantitativă şi descriere, cuprinzînd indicaţii privind destinaţia şi categoria de folosinţă. Cotele de teren în natură nu se delimitează.

b) Clasificati raporturile si normele juridice funciare

In cadrul dreptului funciar se studiaza urmatoarle categorii al relatiilor funciare care si reprezinta obiectul de studiu:

1) relatiile cu privire la atribuirea terenurilor

Astfel autorităţile administraţiei publice locale atribuie cetăţenilor terenuri fără plată, eliberîndu-le titluri de proprietate:

In asa fel, trec în proprietatea cetăţenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodăreşti şi grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislaţia;

atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren din rezerva intravilanului pînă la epuizarea acesteia pentru construcţia caselor de locuit, anexelor gospodăreşti şi grădini: în oraşe - de la 0,04 pînă la 0,07 hectare, în localităţi rurale - pînă la 0,12 hectare. Dimensiunile concrete ale sectoarelor de teren se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale;

trec (în limita normelor de urbanism, iar dacă aceasta nu este posibil, reieşind din suprafaţa reală a terenului ce deserveşte construcţiile) terenurile aferente caselor de locuit cu mai multe apartamente privatizate, care nu constituie blocuri, în proprietatea comună în diviziune a proprietarilor apartamentelo Amplasarea

terenurilor care se atribuie în calitate de cote de teren echivalent va fi determinată de primăria satului (comunei) sau oraşului fără cererea titularului cotei de teren echivalent în baza proiectului de organizare a teritoriului, elaborat de o întreprindere de stat sau privată care dispune de licenţa respectivă.

Proiectul de organizare a teritoriului se aprobă de primăria satului (comunei) sau oraşului la propunerea comisiei funciare.

La elaborarea proiectului de organizare a teritoriului se va ţine cont de listele grupurilor de proprietari ai cotelor de teren echivalent, aprobate de primăria satului (comunei) sau oraşului, şi de consecutivitatea atribuirii terenurilor în hotarele cîmpurilor.

La cererea proprietarului cotei de teren echivalent, în cadrul elaborării proiectului de organizare a teritoriului, primăria satului (comunei) sau oraşului poate decide atribuirea în natură (pe loc) a cotei de teren echivalent şi grădinii (grădinilor) din extravilan într-un singur teren.

Cota de teren echivalent ce se atribuie în natură (pe loc) în conformitate cu proiectul de organizare a teritoriului poate fi divizată, în funcţie de situaţie, în cel mult 3 terenuri (teren arabil, vie şi livadă).

b)relatiile cu privie la retragerea terenurilor din folosinta

c)relatii cu privie la protectia terenurilor

d)relatiile cu privie la ameliorarea terenurilor

c)relatii cu privire la schimbarea destinatiei terenurilor

e)relatiile cu privie lamodul de schimbare modului de folosinta a terenurilor

f)relatiile ce tin de exercitarea dreptului de proprietate

g)relatiilece tin de administrarea si gestionarea terenurolor

i)relatii ce tin de incalcarea legislatiei funciare

k)relatii cu privire la protectia si folosirea terenurilor agricole

Raporturile juridice funciare sunt unice dupa forma lor si se impart in mai multe tipuri :

A. Dupa continutul reglementarilor juridice al drepturilor si obligatiilor subiectilor :

• de proprietate funciara ;

• din domeniul administrarii de stat al pamintului ;

• de protectie a pamintului.

B. Dupa categorii de terenuri :

• cu destinatie agricola ;

• cu destinatie industriala ;

• extravilanul localitatilor ;

• intravilanul localitatilor.

In cadrul raporturilor funciare sunt urmatoarle categorii de norme juridice:

Norme juridie imperative care obliga subiectii raportului funciar la anumite actiuni

Norme jurdice dispozitive care permit subiectilor raportului sasi aleaga comportamentul

Norme juridice notiuni care cuprind careva definitii si nu obliga partcipantii la raport sa faca careva actiuni

Norme principii sunt acele reguli de conduita fundamentale care stau la baza reglementarii raporturilorfunciare

c) Recomandati temeuirile juridice specifice aparitiei, modificarii si stingerii raporturilor juridice funciare

Temeurile de aparitie si incetare sunt acele fapte si evenimente care dau nastere, modifica si inceteaza raporturile ce apar intre participanti la relatiile ecologice in legatura cu posesisia ,folosinta si dispunerea dreptului deptului de proprietatea , benefeciere

Ca temeiuri de aparitie si modificare putem mantiona urmatoarele:

- legea, elaboarata ,adoptata de catre stat si publicata in Monitorul Oficial al RM

- actele administrative care corespund conditiilor de fond de forma

- contractele ;vinzarea –cumparare donatie,schimb inregistrat la cadastrul RM

- hotaririle instantei de judecata care trebuie sa fie definitiva , irevocabia , legala , intemeiata

- mostenirea (testamentara ,legala

Temeiurile de incetare sunt urmatoarele:

-decesul proprietarului

-epuizarea reurselor naturale

-calamitatile naturale

-desfiintarea persoanei jurdica

-hotaririle instantei de judecata

-exproprierea in caz de utilitate publica

Test Nr. 21

Subiectul 1:Dreptul de beneficiere asupra resurselor naturale.

1.1 Definiti notiunea dreptului de beneficiere asupra resurselor naturale

In liter de specialitate se considera ca dr. de beneficiere asupra resurselor naturale poate fi examinat sub citeva aspecte:

A)dr de beneficiere asupra resurselor naturale reprezinta o institutie juridica care cuprinde in esenta sa o totalitate de norme juridice care reglementeaza relatiile dintre organele administratiei publice si beneficiarii de resurse naturale,cu privire la atribuirea,exploatarea,protectia si retragerea din folosinta a resurselor naturale.

B)dr de benef.asupra resurselor naturale reprezinta un dr subiectiv a unei pers fizice sau juridice care exploateaza sau poate exploata din punct de vedere cantitativ si calitativ.

C)tot dr de benef.reprezinta din punct de vedere teoretic un raport juridic care apare intre organele de stat si beneficiarii de resurse naturale care este reglementata de legislatia ecologica cu privire la atribuirea ,exploatarea,autorizarea licentierea si retragerea din folosinta a resurselor naturale.

1.2.Clasificati si determinati tipurile si formele dreptului de beneficiere asupra resurselor naturale.

Se considera ca exista 2 tipuri de beneficiere asupra resurselor naturale:

1)generala

2)speciala

Beneficiere generala se considera acel tip de beneficiere care da posibilitatea pers fizice sa si satisfaca necesitatile vitale prin intermediul folosirii resurselor naturale.Totusi in conf cu legis R.M dr de beneficiere general poate fi limitat

Beneficiere speciala reprezinta acel tip de beneficiere prin intermediul caruia resursele naturale se exploateaza din punct de vedere cantitativ si calitativ in scopuri exclusiv economice si in baza de autorizatie sau licenta.

Beneficierea asupra resurselor naturale se clasifica:

1:beneficiere funciara-relatiile sunt reglementate de Codul Funciar si Legea cu privire la arenda in agricultura

2:benificiere silvica-reglem de Codul Silvic si de regulamentul cu privire la folosinta a terenurilor agricole

3:beneficiere acvatica-Codul Apelor si Legea cu privire la zonele de protectie a riurior si zonelor acvatice

4:benificiere miniera:Codul subsolului

5:beneficiere asupra spatiilor verzi asupra localitatilor urbane si rurale

6: beneficiere asupra aerului atmosferic

1.3 Dezvoltati temeiurile de incetare a dr de beneficiere

Temeiurile juridice de aparitie si incetare a dreptului de beneficiere asupra resurselor naturale constituie totalitatea faptelor si evenimentelor care dau nastere si inceteaza raporturile juridice care apar intre organele administratiei publice si beneficiarii de resurse naturale in legatura cu atribuirea, licentierea, autorizarea, exploatarea, retragerea din folosinta a resurselor naturale.

Temeiuri de incetarea:

- decesul beneficiarului persoana fizica; - desfiintarea persoanei juridice; - renuntarea benevola; - epuizarea resurselor naturale/distrugerea resurselor naturale; - calamitatile naturale (statul poate retrage in orice moment); - expirarea termenului contractului, autorizatiei, licentei;

- hotararea de sistare a activitatii economice emisa de catre seful inspectoratului ecologic de stat in cazurile incalcarii legislatiei ecologice;

- retragerea resurselor naturale pentru necesitatile statului; exproprierea;

Subiectul 2:Dreptul funciar ca ramura de drept.

2.1.Definiti notiunea dreptului funciar ca ramura de drept.

Dr funciar reprezinta o ramura de drept independenta,dar complexa care cuprinde o totalitate de norme juridice ce reglem relatii ce apar intre subiectii(detinatori de terenuri) in procesul de folosire a terenurilor ce formeaza fondul funciar al R.M.Se considera ca dr funciar are un obiect propriu de studio si acest obiect il formeaza totalitea relatiilor ce apar in procesul de folosire a terenurilor denumite in lit.de specialitate relatii funciare care sunt reglementate de normele juridice funciare.

2.2 Determinati obiectul de reglementare a dreptului funciar.

Obiectul de reglementare a D. Func. - sunt raporturile sociale ce apar in timpul folosirii pamintului.

Specificul raporturilor e legat de functiile pe care le indeplineste pamintul pentru diferite ramuri ale economiei nationale.

In agricultura si silvicultura pamintul e principalul mijloc de productie, unde stratul fertil are o insemnatate hotaritoare.

Cu totul alte functii au terenurile de pamint in restul sferelor de activitate economica. Pentru industrie, transport, construcii, localitati, terenurile sunt spatiu, suprafata, teren de amplasare a cladirilor,utilajelor, cailor de comunicatie .

Indeplinirea acestor functiigenereaza aparitia si existenta raporturilor funciare, exprimate in relatii sociale ce apar la atribuirea, folosirea, retragerea si protectia terenurilor de pamint.

Reiesind din aceea ca pamintul ca principalul mijloc de productie si conditia principala pentru satisfacerea cerintilor materiale a societatii, se afla in legatura cu celealte componente ale naturii si rezulta ca raporturile funciare interactioneaza cu cele silvice, acvatice si trebuie sa stabilim ca raporturile funciare au caracter prioritar fata de celelalte grupuri de raporturi sociale din domeniul folosirii obiectelor naturale.

Astazi in conditiile efectuarii reformei agrare si a celei funciare, caracterul raporturilor juridice funciare se schimba radical. Trecerea de la nationalizarea la privatizarea pamintului, infaptuirea demonopolizarii proprietatii de stat asupra pamintului si

improprietarirea rela a taranilor prin legiferarea dreptului de proprietate, confirma aparitia si existenta unor noi particularitati ale raporturilor funciare.

Dupa stabilirea noilor forme de proprietate aasupra pamintului, raporturile funciare au dobindit caracter patrimonial.

Pamintul e obiect al raporturilor de vinzare-cumparare, gajare, arenda, donare, mostenire etc. deci terenurile sunt bunuri imobile si se incadreaza in circuitul de piata(economic si civil).

Pe de alta parte nu toate raporturile sociale, care au ca obiect pamintul sunt raporturi funciare( ex. cele ce apar in procesul platii pentru folosirea pamitului, al stabilirii si perceperii impozitului funciar, au ca obiect pamintul, dar nu sunt de ordin funciar.

Raporturile funciare reglementate de normele dreptului funciar devin raporturi juridice funciare( Constitutia RM, normele Codului Funciar s.a acte normative emise conform legislatiei in vigoare).

Relatiile din sfera folosirii si protectiei altor bogatii naturale, subsol, paduri, ape, regnul animal si vegetal, aerul sunt reglementate prin legislatie speciala(ex. Codul apelor).

Obiecte – sunt sectoare de teren, cotele de teren si dreptul asupra lor.

Raporturile juridice funciare sunt unice dupa forma lor si se impart in mai multe tipuri :

A. Dupa continutul reglementarilor juridice al drepturilor si obligatiilor subiectilor :

de proprietate funciara ;

din domeniul administrarii de stat al pamintului ;

de protectie a pamintului.

B. Dupa categorii de terenuri :

cu destinatie agricola ;

cu destinatie industriala ;

extravilanul localitatilor ;

intravilanul localitatilor.

Raporturile financiare care apar in procesul posesiunii si folosirii a terenurilor de pamint si a drepturilor asupra lor, constituie obiectul de reglementare a dreptului funciar.

2.3 Formulati criteriile de corelatie a dreptului funciar cu alte ramuri de drept.

Corelatia cu alte ramuri de drept

Dreptul funciar are si sistem ca ramura de drept si car amura de stiinta.Acestea se afla intr o strinsa legatura dar se deosebesc prin cercul problemelor abordate,stiinta dreptului funciar fiind cu mult mai larga car amura de dreptul funciar

In etapa actuala dreptul funciar se afla in legatura cu dreptul constitutional.Normele constitutionale privind proprietatea,economia de piata diversitatea formelor de gospodarie si apararea drepturilor si intereselor proprietarilor constituie baza legislativa a dreptului funciar.

O importanta are si legatura dreptului funciar cu drept civil.Relatiile de proprietate,drepturile patrimoniale,apararea juridica a drepturilor funciare sint numai unele din punctele de tangenta ale dreptului funciar cu dreptul civil.

Fara folosirea pamintului este imposibila folosirea celorlalte obiecte si resurse naturale.Prin urmare corelatia dreptului funciar cu ramurile ecologice de drept –dreptul apelor ,dreptul silvic dreptul subsolului etc.-este conditionata de faptul ca pamintul ca o parte a mediului natural a biosferei este locul de amplasament al tuturor obiectelor naturale

Dr. Func. – Dr. Administrativ

sanctiuni administrative cu privire la folosirea irationala a terenului ;

raspundera administrativa a persoanelor vinovate de incalcare a legislatiei funciare, dovedesc existenta legaturii dreptului funciar cu dreptul administrativ.

Fara folosirea pamintului e imposibila folosirea celorlalte obiecte si resurse naturale. Deci corelatia Dr. Funciar cu ramurile ecologice de drept(dr. apelor, silvic, subsolului) e conditionata de faptul ca pamintul ca o parte a mediului natural e un amplasament a totalitatii obiectelor naturale, de unde rezulta necesitatea ecologizarii normelor dr. funciar si a legaturii lor cu protectia obiectelor naturii in ansamblu.

TEST 10

SUBIECT 1:Regimul juridic al subsolului

1.1 Descrieti specificul subsolului ca obiect de folosire si de protective.

In sistemul unic al mediului inconjurator, subsolul reprezinta totalitatea formatiunilor geologice mai vechi decat stratul fertil al solului care este element integral al acestuia.

Se considera ca subsolul este o parte componenta a teritoriului statului care reprezinta spatiu fizic situat sub stratul fertil al solului. Subsolul are o forma geometrica a unui con neregulat cu baza constituita din sol si cu varful in centrul pamantului.

O notiune juridica este prevazuta de CodSubsolul care determina ca subsolul reprezinta partea scoartei terestre situata mai jos de stratul de sol fertil iar in lipsa acestuia mai jos de suprafata terestra si de fundul bazinelor de apa si apelor curgatoare care se extinde pana la adancimi accesibile pentru cercetare geologica si valorificare (exploatarea cantitativa si calitativa a zacamintelor minerale utile).

a)ASTFEL CA OBIECT DE FOLOSIRE consta in aceea ca zacamintele minerale utile sunt un izvor de materie prima care contribuie la cresterea economiei nationale. De asemenea subsolul se exploateaza si in scopul instalarii unor retele termice, de comunicatie, de depozitare, de canalizare.

b) CA OBIECT DE PROTECTIE .Subsolul este folosit in vederea depozitarii deseurilor de diferit tip si caracter. De asemenea subsolul reprezinta intermediarul dintre natura vie si natura moarta.

1.2 Determinati formele, subiectii, obiectul si continutul dreptului de folosinta a subsolului.

Dreptul de beneficiere reprezinta posibilitatea beneficiarului subsolului de a realiza unul din tipurile de folosire a sectorului de subsol.

Formele de folosire a subsolului sunt urmatoarele: 1)cercetarea geologica, inclusiv evaluarea si exploatarea zacamintelor minerale utile; 2)extragerea substantelor minerale utile, apelor subterane;

3)construirea sau exploatarea constructiilor din subteran ce nu tin de extragrerea zacamintelor minerale utile;

4)depozitarea substantelor nocive si deseurilor industriale;

5)organizarea obiectelor geologice protejate de insemnatate stiintifica, ecologica, culturala, sanitar-curativa si de alta natura;

6)colectarea materialelor mineralogice, paleontologice, altor materiale geologice de colectie.

7) înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor industriale;

Temeiurile de aparitie a dreptului de folosinta a sectoarelor de subsol sunt:

1)hotararea Guvernului, care este adoptata pentru:

a)ca urmare a concursului pentru explorarea sau extragerea substantelor minerale utile de importanta nationala in baza de concesiune;

b)in scopul depozitarii substantelor nocive si deseurilor industriale;

c)in vederea organizarii obiectelor geologice de importanta republicana protejata de stat; 2)hotararea organului abilitat cu gestiunea resurselor naturale si cu protectia mediului inconjurator;

3)transmiterea sau trecerea dreptului de folosinta a sectoarelor de subsol in conformitate cu Legislatia Civila referitoare la succesiune;

4)stabilirea si confirmarea descoperirii zacamintelor de substante minerale utile de catre beneficiarul subsolului din mijloace proprii.

Obiecte ale dreptului de folosinta sunt sectoarele de subsol, substantele minerale utile. Sectorul de subsol reprezinta o parte de subsol geometrizata atribuita pentru folosirea subsolului care are hotare in spatiu ale caror coordonate sunt fixate sub forma de tabel sau forma grafica. Actele care confirma dreptul de beneficiere asupra unui sector de subsol sunt perimetrul geologic si perimetrul minier. Perimetrul geologic reprezinta un act in care este determinat un sector al subsolului atribuit pentru cercetare geologica. Perimetrul minier reprezinta un act in care este determinat un sector al subsolului ce este atribuit pentru exploatarea zacamintelor minerale utile, construirea sau exploatarea constructiilor din subteran ce nu tine de exploatarea zacamintelor minerale utile. Insa legislatia RM determina ca pentru exploatarea zacamintelor minerale utile si pentru imbutelierea apelor minerale este necesar inca un act: licenta.

Termenele de folosinta a subsolului sunt:

1)pe un termen de 5 ani – pentru cercetare geologica a subsolului in vederea realizarii constructiilor subterane ce nu tin de exploatarea zacamintelor minerale utile;

2)pana la exploatarea definitiva a zacamintelor minerale utile;

3)pentru extragerea actelor subterane 25 ani;

4)pentru depozitarea deseurilor industriale – termen nelimitat-se atribuie autorităţilor administraţiei publice centrale, instituţiilor publice din subordinea acestora.

Temeiuri de incetare a dreptului de folosinta asupra sectoarelor de teren sunt:

1)expirarea termenului actului prin care se atribuie sectorul;

2)necesitatea de retragere a sectorului de subsol in scopuri publice;

3)lichidarii sau reorganizarii persoanei juridice;

4)neachitarea platilor pentru folosire;

5)folosirea sectorului de subsol contrar destinatiei si scopului de atribuire;

6)imposibilitatea folosiri sectoarelor de subsol in cazuri de calamitati naturale;

7)expirarea termenului licentei.

Continutul este reprezentat de totalitatea de drepturi si actiuni care apartin beneficiarilor subsolului.

!!! Acte necesare: perimetrul minier/geologic; decizia consiliului de atribuire a terenului; proiectul de recultivare a terenului; licenta;

In conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare, beneficiarii subsolului au urmatoarele drepturi:

Beneficiarii subsolului au dreptul: a) să folosească sectoarele de subsol atribuite în conformitate cu scopurile şi clauzele prevăzute în contract; b) să folosească rezultatele activităţii lor, inclusiv materia primă minerală extrasă şi deşeurile producţiei extractive miniere, după cum găsesc de cuviinţă în cazul în care contractul nu prevede altfel; c) să sisteze ridicarea construcţiilor pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile în limita perimetrelor miniere, prin organele abilitate ale administraţiei publice centrale şi locale; d) să efectueze, fără autorizaţie suplimentară, cercetarea geologică a subsolului din contul mijloacelor proprii, în limitele perimetrelor miniere atribuite, cu înregistrarea cercetării în Fondul de stat de informaţii privind subsolul; e) să antreneze subantreprenori pentru executarea unor tipuri de lucrări legate de folosirea subsolului; f) să solicite prelungirea termenului de folosire temporară a sectoarelor de subsol; g) să se adreseze autorităţilor care au acordat dreptul de folosinţă asupra sectorului de subsol, inclusiv în condiţii de concesiune, pentru revizuirea condiţiilor de folosire a sectoarelor de subsol în cazul apariţiei unor circumstanţe care se deosebesc în mod substanţial de cele în care a fost încheiat contractul; h) să-şi înceteze activitatea în conformitate cu condiţiile determinate de prezentul cod sau de contract.

Totodata legislatia determina si volumul obligatiilor beneficiarilor sectoarelor de subsol:

a) să respecte cerinţele legislaţiei, precum şi ale standardelor, normelor şi regulilor, privind tehnologiile de efectuare a lucrărilor legate de folosirea subsolului şi de prelucrarea primară a materiei prime minerale; b) să folosească sectoarele de subsol numai în scopurile pentru care au fost atribuite; c) să achite la timp şi integral plăţile pentru folosirea subsolului; d) să respecte cerinţele proiectelor tehnice, schemelor şi planurilor de dezvoltare a lucrărilor miniere, limitelor şi normelor; să nu admită pierderi supranormative, diluarea şi extragerea selectivă a substanţelor minerale utile; e) să ţină şi să perfecteze documentaţia geologică, de topografie minieră şi de altă natură în procesul folosiri subsolului; să asigure integritatea acesteia; să elaboreze planuri anuale de dezvoltare a lucrărilor miniere; f) să prezinte informaţia geologică Fondului de stat de informaţii privind subsolul;

g) să prezinte Fondului de stat de informaţii privind subsolul, precum şi autorităţilor publice, în conformitate cu competenţele acestora, date veridice despre rezervele de substanţe minerale explorate, extrase şi rămase în subsol, componentele conţinute în ele (despre mişcarea rezervelor), despre folosirea subsolului în scopuri nelegate de extragerea substanţelor minerale utile; h) să păstreze excavaţiile miniere de explorare şi sondele de foraj care pot fi folosite la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile sau în alte scopuri; i) să lichideze, în modul stabilit, excavaţiile miniere şi sondele de foraj ce nu vor fi folosite în continuare; j) să asigure securitatea efectuării lucrărilor legate de folosirea subsolului ; k) să respecte cerinţele actelor normative care reglementează condiţiile de folosire şi protecţie a subsolului, protecţie a aerului atmosferic, terenurilor, pădurilor, apelor, precum şi a clădirilor şi construcţiilor de impactul dăunător al lucrărilor legate de folosirea subsolului; l) să informeze neîntîrziat autorităţile administraţiei publice despre crearea situaţiilor periculoase pentru viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător; m) să decoperteze stratul de sol fertil şi să-l păstreze în tot volumul iniţial în stare utilă pentru recultivarea terenurilor degradate; n) să aducă, potrivit prevederilor actelor normative şi cerinţelor proiectelor tehnice, terenurile, alte obiective naturale, clădirile şi construcţiile distruse în timpul folosirii subsolului într-o stare bună pentru utilizarea lor ulterioară conform destinaţiei; o) în cazul descoperirii unor obiective unice naturale şi cultural-istorice, să sisteze lucrările care pot distruge integritatea obiectivelor menţionate şi să înştiinţeze despre aceste descoperiri autorităţile administraţiei publice centrale şi instituţiile ştiinţifice; p) să asigure respectarea regulilor de comercializare a substanţelor minerale utile solide, stabilite de Guvern.

Obiectele dreptului de beneficiere asupra subsolului sunt substantele minerale utile, zacamintele de substante minerale utile si sectoarele de subsol.

Subiecti ai dreptului de beneficiere sunt persoanele fizice sau juridice care in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare are dreptul sa desfasoare activitate ce tine de folosirea subsolului. Legislatia subsolului determina un subiect special a dreptului de beneficiere asupra subsolului si anume intreprinderea miniera. Intreprinderea miniera este agentul economic titular de licenta pentru genul respectiv de activitate care foloseste subsolul in scopul extragerii si prelucrarii zacamintelor minerale utile.

1.3 Argumentati cazurile de aplicare a masurilor de constringere cu caracter penal, contraventional si civil pentru nerespectarea legislatiei subsolului.

Raspunderea penala pentru legislatia cu privire la subsol este prevazuta de 228 CP si anume Incalcarea cerintelor de protectie a subsolului.

Obiectul nemijlocit al acestei componente il constituie relatiile sociale ce asigura protectia subsolului ca obiect al naturii.

Obiectul material zacamintele minerale, alte resurse ale subsolului (apele subterane);

Latura obiectiva se manifesta prin actiuni criminale ce se caracterizeaza prin

1)incalcarea cerintelor de protectie a zacamintelor minerale;

2)incalcarea cerintelor de protectie a altor resurse ale subsolului;

3)constructia neautorizata pe terenurile cu zacaminte minerale;

4)amplasarea deseurilor toxice pe terenurile cu zacaminte minerale;

5)deversarea nesanctionata a substantelor nocive in subsol.

Infractiunea se considera consumata numai in cazurile in care au survenit urmatoarele daune: a)prabusirii sau alunecarilor de proportii ale terenurilor;

b)poluarea apelor subterane ce creeaza un pericol pentru sanatatea populatiei (real si imediat); c)decesul persoanei din imprudenta;

d)alte urmari grave.

Latura subiectiva se caracterizeaza printr-o forma de vinovatie dubla, adica intentie fata de actiuni si imprudenta fata de consecinte. Subiectul e persoana fizica responsabila care la momentul savarsirii infractiunii a atins varsta de 16 ani; persoana juridica tot poate fi subiect.

In conformitate cu prevederile Codului Subsolului, persoanele fizice si juridice poarta raspundere contraventionala, penala si civila pentru urmatoarele fapte: 1)folosirea neautorizata a subsolului; 2)incalcarea modului de atribuire in folosinta a subsolului; 3)neresepctarea prevederilor actelor normative in domeniul efectuarii in conditiile de securitate a lucrarilor ce tin de folosirea subsolului, protectia subsolului si mediului inconjurator inclusiv normelor tehnice si standardelor in vigoare ce determina procesul in exploatare a zacamintelor minerale utile; 4)construirea neautorizata pe suprafetele cu zacaminte minerale utile; 5)incalcarea regulilor, normelor si cerintelor in procesul de cercetare geologica a subsolului; 6)incalcarea dreptului de proprietate la informatia geologica si de alta natura privind subsolul (proiectul de recultivare, expertiza ecologica de stat efectuata si achitata reprezinta proprietate beneficiarului).

Raspunderea contraventionala pentru incalcarea legislatiei cu privire la subsol este prevazuta de 119 al CCon si anume Incalcarea modului de protectie si de folosire a subsolului.

Obiectul nemijlocit al acestei componente de contraventie constituie totalitatea de relatii sociale ce asigura protectia, folosirea rationala a subsolului, precum si relatiile privind securitatea lucrarilor de exploatare a subsolului.

Obiectul material – substantele minerale utile, constructiile din subteran.

Latura obiectiva se manifesta prin actiuni si inactiuni contraventionale care se caracterizeaza prin

a)folosirea neautorizata a subsolului;

b)studierea si cercetarea subsolului fara proiecte speciale;

c)prezentarea de informatii neveridice privind cantitatea si calitatea substantelor minerale utile; d)nerespectarea cerintelor de proiectare, construire, dare in exploatare a obiectivelor legate de folosirea subsolului;

e)neindeplinirea cerintelor si masurilor privind recultivarea terenurilor.

Este o componenta formala si se considera consumata din momentul producerii actiunilor si inactiunilor.

Latura subiectiva se caracterizeaza atat prin intentie, cat si prin imprudenta. Subiectul e persoana fizica responsabila de 18 ani. Subiect special e persoana cu functie de raspundere. De asemenea in calitate de subiect poate fi si persoana juridica.

Legislatia cu privire la subsol determina faptul ca daca prin actiuni ilegale s-a cauzat un prejudiciu, acesta urmeaza sa fie recuperat. Astfel daunele cauzate statului ca urmare a activitatii beneficiarului subsolului sunt supuse compensarii din contul beneficiarului subsolului.

Legislatia cu privire la subsol determina ca gradul de raspundere si marimea compensarii pentru prejudiciul cauzat se stabileste in fiecare caz in parte de catre instanta de judecata. Daunele cauzate beneficiarului subsolului ca urmare a actiunilor intreprinse de catre autoritatile administratiei publice se recupereaza si se supun compensarii din contul persoanelor vinovate.

In cazurile in care printr-o decizie a autoritatilor de mediu sa- incalcat un drept, s-a suspendat sau a incetat activitatea, actul administrativ urmeaza a fi atacat in instanta de contencios administrativ. Prejudiciul cauzat subsolului urmeaza a fi evaluat in baza metodicii de calcul a prejudiciilor cauzate subsolului. Calculul prejudiciului este efectuat de catre colaboratorii Agentiei pentru geologie si resurse minerale.

SUBIECT2: Dreptul de proprietate funciara. Regimul juridic al terenurilor din intravelanul localitatii

2.1 Caracterizati particularitatile dreptului de proprietate funciara

Dreptul de proprietate funciara reprezinta o institutie juridica complexa care cuprinde o totalitate de norme juridice ce reglementeaza relatiile care apar in legatura cu posesia, folosinta si dispozitia asupra unor cote de teren sau sectoare de teren. De asemenea dreptul de proprietate funciara este caracterizat ca fiind un drept real, subiectiv, prin intermediul caruia proprietarul unei cote de teren sau sector de teren isi exercita dreptul de posesiune funciara, dreptul de folosinta funciara si/sau dreptul de dispozitie funciara.

Deosebim urmatoarele particularitati ale dreptului de proprietate funciara:

- indiferent de tipul si forma de proprietate toate categoriile de terenuri ce constituie fondul funciar al RM sunt inregistrate in mod obligatoriu sub aspect cantiativ si calitativ in cadastrul funciar.

- Indiferent de tipul si forma de proprietate toate categoriile de terenuri ce constituie fondul funciar al RM sunt supuse supravegherii si controlului de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor exercitat de Guvernul şi autorităţile administraţiei publice locale.

- Indiferent de tipul si forma de proprietate toate categoriile de terenuri ce constituie fondul funciar al RM, toate schimbarile esentiale privind tendintele negative de degradare a terenurilor sub aspectul calitatii se inregistreaza in Monitoringul fondului funciar. Monitoringul fondului funciar reprezintă un sistem de supraveghere şi prognoză a stării fondului funciar pentru evidenţa schimbărilor, pentru aprecierea acestor schimbări, pentru preîntîmpinarea urmărilor proceselor şi tendinţelor negative.

2.2 Relatati despre subiectii dreptului de proprietate funciara

Analizand legislatia funciara, putem spune ca exista cateva categorii de subiecti ce detin dreptul de proprietate funciara si anume:

- statul RM poseda, foloseste si dispune de urmatoarele categorii de terenuri:

a)terenuri cu destinatie agricola; lista acestora este aprobata prin hotarare de Parlament; b)terenuri destinate industriei, transportului auto national, naval, feroviar, aerian, destinate telecomunicatiilor;

c)terenurile atribuite ministerelor si organizatiilor de stat;

d)terenurile din fondul apelor proprietate publica a statului; e)terenurile din fondul forestier, proprietate publica a statului;

f)terenuri monumente istorico-culturale si ale naturii de valoare nationala;

g)terenurile ocupate de spatiile verzi de-a lungul cailor de comunicatie.

- Unitatile administrativ-teritoriale poseda, folosesc si dispun de urmatoarele categorii de terenuri:

a)terenurile cu destinatie agricola din intravilanul localitatilor;

b)terenurile ocupate de constructii pentru constructia caselor de locuit individuale;

c)terenuri ocupate de gospodaria comunala;

d)retelele ingineresti, de canalizare;

e)terenurile ocupate de spatiile verzi;

f)terenuri din fondul forestier proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale;

g)terenuri din fondul apelor proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale;

h)terenuri din fond de rezerva. Delimitarea fondurilor stat/unitate administrativ teritoriale se face de Guvern in favoarea autoritatilor administrativ-teritoriale si de consiliile locale in favoarea Guvernului.

- Persoanele fizice si juridice ale RM pot detine: terenuri cu destinatie agricola; terenurile destinate constructiei caselor de locuit individuale si anexelor gospodaresti, inclusiv terenurile aferente acestora (limite: localitati urbane: 0.04-0.07 ha; localitati rurale: 0.08-0.12; de la reguli sunt exceptii- ex se acorda manastirilor teren agricol pina la 100 hectare); terenurile din fondul forestier; terenuri din fondul apelor.

- Cetatenii straini, apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor destinate constructiilor. Art. 6 din legea cu privire la pretul normativ si modul de vinzare/cumparare a pamantului spune ca in cazul în care cetăţenii străini sau apatrizii devin proprietari de terenuri cu destinaţie agricolă sau ale fondului silvic prin moştenire legală sau testamentară, ei au dreptul de a le înstrăina prin acte juridice între vii numai cetăţenilor Republicii Moldova.

2.3 Propuneti categoriile de terenuri incluse in intravelanul localitatii.

Terenuri din intravilanul localitatilor:

- terenurile transportului auto local; - terenuri atribuite pentru pietile publice si cele agricole;- terenuri atribuite pentru spatiile verzi in scop de agrement si recreere; - terenurile menite pentru constructia caselor de locuit, retelelor ingineresti,

gospodariilor comunale, constructiilor social-culturale, retelelor de canalizare.

Test nr14

Subiectu I:REPTUL DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR

1.1Identificati categoriile de terenuri proprietate publica

1) De proprietate publică sînt terenurile cu drept de proprietate al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra cărora ţine de

competenţa Guvernului sau a autorităţilor administraţiei publice locale.

(2) Proprietatea publică asupra terenurilor poate fi:

 a) de interes naţional, regim de drept în care proprietatea aparţine statului (proprietate publică a statului);

    b) de interes local, regim de drept în care proprietatea aparţine satului (comunei), oraşului (municipiului), raionului, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia (proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale).

    (3) Din domeniul public al statului, al raionului, al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, al oraşului (municipiului), al satului (comunei), după cum sînt de interes naţional sau local, fac parte terenurile determinate de lege, precum şi terenurile care, prin natura lor, sînt de uz sau de interes public.

    (4) Terenurile care sînt în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi care nu fac parte din domeniului public aparţin domeniului privat al statului sau domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale.

Terenurile din domeniul public şi cel privatal statului

(1) De domeniul public al statului ţin:

  a) terenurile institutelor şi staţiunilor de cercetări ştiinţifice, ale unităţilor de învăţămînt agricol şi silvic, destinate cercetărilor, producerii de seminţe şi de material săditor din categoriile biologice, precum şi obţinerii animalelor de rasă;b) terenurile fondului silvic proprietate publică a statului; terenurile fondului apelor proprietate publică a statului, inclusiv terenurile obiectivelor acvatice de suprafaţă situate pe teritoriul a două sau mai multor raioane, ori situate pe teritoriul unui singur raion şi destinate protecţiei sistemului energetic, necesităţilor domeniului transporturilor şi ale altor servicii de stat; terenurile obiectivelor acvatice de frontieră; terenurile declarate arii naturale protejate de stat; terenurile staţiunilor balneare de importanţă naţională; terenurile zonelor de protecţie a apelor şi zonelor sanitare, conform datelor din cadastrele respective;c) terenurile aferente clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea ministerele, alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, instituţiile subordonate lor;d) terenurile ocupate de drumurile naţionale, de căile ferate şi de zonele lor de protecţie, terenurile ocupate de conductele naţionale şi internaţionale de transport al gazelor, de alte reţele de transport proprietate publică a statului;e) terenurile destinate ocrotirii naturii, inclusiv ariile naturale protejate de stat, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative şi terenurile de valoare istorico-culturală (rezervaţiile istorico-culturale, parcurile memoriale, monumentele arheologice şi arhitecturale etc.) care sînt de interes public naţional; f) terenurile destinate necesităţilor de apărare, necesităţilor trupelor de grăniceri şi trupelor de interne;g) alte terenuri utilizate pentru asigurarea securităţii statului.

 (2) De domeniul privat al statului ţin terenurile aferente întreprinderilor de stat, alte terenuri care aparţin statului conform cadastrului funciar sau terenurile dobîndite de stat, dacă nu fac parte din domeniul public.

Articolul 5.Terenurile din domeniul public şi cel privat al unităţilor administrativ-teritoriale

(1) De domeniul public al satului (comunei), oraşului (municipiului) ţin:

a) terenurile aferente clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea primăria, instituţiile publice de interes local, cum ar fi: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile, instituţiile de educaţie şi de învăţămînt etc.;b) terenurile împădurite, cu excepţia celor prevăzute la art.4 alin.(1) lit.b), fîşiile forestiere, terenurile destinate reţinerii apei, terenurile zonelor de protecţie a apelor şi zonelor sanitare, terenurile destinate măsurilor antierozionale, coridoarelor ecologice şi altor scopuri de protecţie a mediului;c) terenurile aferente obiectivelor de menire social-culturală proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, terenurile ocupate de pieţe, străzi, pasaje, terenurile folosite pentru căile de comunicaţie, terenurile ocupate de parcuri, grădini publice, scuaruri, terenurile folosite pentru cimitire şi pentru alte necesităţi ale gospodăriei comunale locale;d) terenurile destinate transportului rutier, feroviar, naval, aerian, transportului prin conducte, liniilor de telecomunicaţii, liniilor de transport de energie electrică, exploatărilor miniere şi altor necesităţi industriale ale autorităţilor administraţiei publice locale, cu excepţia celor prevăzute la art.4 alin.(1) lit.d); e) terenurile zonelor verzi;f) terenurile ocupate de obiective acvatice artificiale, cu excepţia celor prevăzute la art.4 alin.(1) lit. b), precum şi a celor aflate în proprietate privată.

    (2) De domeniul public al raionului, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia ţin:

    a) terenurile aferente clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea consiliul raional şi aparatul lui, administraţia unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, instituţiile publice de interes raional, instituţiile publice ale Găgăuziei, cum ar fi: biblioteci, muzee, spitale etc.;b) drumurile de interes raional;c) alte terenuri de interes raional.(3) De domeniul privat al satului (comunei), oraşului (municipiului) ţin:

 a) terenurile neprivatizate aferente obiectivelor privatizate sau private, inclusiv cele aferente construcţiilor nefinalizate, precum şi terenurile aferente obiectivelor din fondul de imobile nelocuibile date în locaţiune (arendă) dacă nu fac parte din domeniul public; b) terenurile neprivatizate aferente clădirilor şi altor construcţii date în proprietate privată în contul cotelor valorice, conform legislaţiei cu privire la privatizare;c) terenurile aferente întreprinderilor municipale dacă nu fac parte din domeniul public; d) loturile neprivatizate ale întovărăşirilor pomicole; e) terenurile fondului de rezervă dacă nu fac parte din domeniul public;  f) alte terenuri dobîndite de unitatea administrativ-teritorială dacă nu sînt destinate uzului public.

(4) Atribuirea terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale în gestiunea economică a întreprinderilor municipale, înstrăinarea, concesionarea, arendarea sau locaţiunea terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează în condiţiile legii.

1.2Determinati particularitatile continutului dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Regimul juridic al terenurilor din domeniul public

    (1) Terenurile din domeniul public sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, după cum urmează:

    a) nu pot fi înstrăinate, ci pot fi date numai în administrare, în concesiune, în arendă sau în locaţiune în condiţiile legii;

    b) nu pot fi supuse executării silite; asupra lor nu se pot constitui garanţii reale;

    c) nu pot fi dobîndite de terţi prin uzucapiune.

    (2) Actele juridice încheiate cu încălcarea alin.(1) sînt lovite de nulitate absolută.

    (3) Terenurile din domeniul public pot fi trecute în domeniul privat doar în condiţiile legii.

    (4) Dreptul de proprietate asupra terenurilor din domeniul privat al statului sau al unităţii administrativ-teritoriale este supus regimului de drept comun dacă legea nu prevede altfel.

    (5) Terenurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrare ministerelor, altor autorităţi ale administraţiei publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor publice, întreprinderilor de stat sau municipale. Darea în administrare se efectuează, după caz, prin hotărîre de Guvern, prin decizie a consiliului raional, a Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, a consiliului orăşenesc (municipal), sătesc (comunal).

    (6) Concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor din domeniul public se fac, după caz, prin hotărîre de Guvern, decizie a consiliului autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întîi sau al doilea.

    (7) Concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se fac prin licitaţie publică. Pot fi încheiate contracte directe doar cu proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi. Contractul de locaţiune va cuprinde în mod obligatoriu clauze care să asigure exploatarea terenului în locaţiune potrivit specificului acestuia.

   (8) Statul sau, după caz, unitatea administrativ-teritorială poate atribui terenuri în folosinţă persoanelor juridice cu scop nelucrativ care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică, în conformitate cu legislaţia.

Dreptul de proprietate funciara reprezinta o institutie juridica complexa care cuprinde o totalitate de norme juridice ce reglementeaza relatiile care apar in legatura cu posesia, folosinta si dispozitia asupra unor cote de teren sau sectoare de teren. De asemenea dreptul de proprietate funciara este caracterizat ca fiind un drept real, subiectiv, prin intermediul caruia proprietarul unei cote de teren sau sector de teren isi exercita dreptul de posesiune funciara, dreptul de folosinta funciara si/sau dreptul de dispozitie funciara. In conformitate cu Constitutia RM, Codul funciar, terenurile in RM pot fi in proprietate publica si in proprietate privata. Dreptul de proprietate publica asupra terenurilor este exercitat de catre statul RM si organele administratiei publice locale; delimitarea terenurilor proprietate publica a statului si proprietate publica a unitatilor administrativ teritoriale este determinata de legea privind terenurile proprietate publica si delimitarea lor. Este de mentionat faptul ca actul normativ nominalizat determina si delimiteaza domeniul public si domeniul privat atat a statului cat si a unitatilor administrativ teritoriale. Dreptul de proprietate privata asupra terenurilor este exercitat de catre persoanele fizice si juridice, apatrizi, cetateni straini, care detin un act ce confirma dreptul de proprietate funciara si este inregistrat in cadastrul bunurilor imobile, cadastrul funciar si registrul detinatorilor de terenuri. Obiectele dreptului de proprietate funciara sunt terenurile care formeaza fondul funciar al RM; toate categoriile de terenuri indiferent de tipul de proprietate si destinatia lor constituie fondul funciar al RM. In dependenta de destinatia lor principala terenurile se clasifica dupa cum urmeaza: Terenuri cu destinatie agricola: terenuri arabile, terenuri cu plantatii multianuale; pasuni si fanete. Terenuri din intravilanul localitatilor: terenurile transportului auto local; terenuri atribuite pentru pietile publice si cele agricole; terenuri atribuite pentru spatiile verzi in scop de agrement si recreere; terenurile menite pentru constructia caselor de locuit, retelelor ingineresti, gospodariilor comunale, constructiilor social-culturale, retelelor de canalizare. Terenurile destinate industriei, transportului, telecomunicatiilor, alta destinatie speciala: terenurile atribuite pentru exploatarea zacamintelor minerale utile; terenurile transportului auto national, transportului feroviar, transportului naval, transportului aerian; terenurile atribuite organizatiilor TV si radio, telefonie fixa si telefonie mobila; terenurile atribuite MAI, MApararii, Trupelor de graniceri, SIS. Terenurile destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sanatatii: terenurile atribuite pentru rezervatiile naturale, rezervatiile stiintifice, ariile protejate de stat; terenurile atribuite institutiilor medicale, terenurile pe care sunt amplasate sanatoriile si statiunile balneo-climaterice. Terenurile din fondul silvic (forestier): terenurile impadurite; terenurile destinate impaduririi si reimpaduririi; terenurile degradate care urmeaza a fi ameliorate prin impadurire; alte categorii de terenuri incluse in amenajamentul silvic. Terenurile din fondul apelor: terenurile care constituie fundul bazinelor acvatice; albiile raurilor si bazinelor acvatice; zonele de protectie a raurilor si bazinelor acvatice. Terenurile din fondul de rezerva: art 12.1 Din fondul de rezerva fac parte toate categoriile de terenuri care nu au fost atribuite cu dreptul de posesie, folosinta funciara sau in legatura cu care s-a stins dreptul de folosinta sau beneficiere funciara. Subiectii sunt detinatorii de terenuri care poseda, folosesc si dispun in conformitate cu legislatia in vigoare de cote de teren sau sectoare de teren. Analizand legislatia funciara, putem spune ca exista cateva categorii de subiecti ce detin dreptul de proprietate funciara si anume: statul RM poseda, foloseste si dispune de urmatoarele categorii de terenuri: a)terenuri cu destinatie agricola; lista acestora este aprobata prin hotarare de Parlament; b)terenuri destinate industriei, transportului auto national, naval, feroviar, aerian, destinate telecomunicatiilor; c)terenurile atribuite ministerelor si organizatiilor de stat; d)terenurile din fondul apelor proprietate publica a statului; e)terenurile din fondul forestier, proprietate publica a statului; f)terenuri monumente istorico-culturale si ale naturii de valoare nationala; g)terenurile

ocupate de spatiile verzi de-a lungul cailor de comunicatie. Unitatile administrativ-teritoriale poseda, folosesc si dispun de urmatoarele categorii de terenuri: a)terenurile cu destinatie agricola din intravilanul localitatilor; b)terenurile ocupate de constructii pentru constructia caselor de locuit individuale; c)terenuri ocupate de gospodaria comunala; d)retelele ingineresti, de canalizare; e)terenurile ocupate de spatiile verzi; f)terenuri din fondul forestier proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale; g)terenuri din fondul apelor proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale; h)terenuri din fond de rezerva. Delimitarea fondurilor stat/unitate administrativ teritoriale se face de Guvern in favoarea autoritatilor administrativ-teritoriale si de consiliile locale in favoarea Guvernului. Persoanele fizice si juridice ale RM pot detine: terenuri cu destinatie agricola; terenurile destinate constructiei caselor de locuit individuale si anexelor gospodaresti, inclusiv terenurile aferente acestora (limite: localitati urbane: 0.04-0.07 ha; localitati rurale: 0.08-0.12; de la reguli sunt exceptii); terenurile din fondul forestier; terenuri din fondul apelor. Cetatenii straini, apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor destinate constructiilor. Art. 6 din legea cu privire la pretul normativ si modul de e/v a pamantului. Temeiurile juridice de aparitie a dreptului de proprietate funciara sunt faptele, evenimentele care dau nastere, modifica si sting raporturile juridice aparute intre subiecti in legatura cu posesia, folosinta, dispozitia asupra unei cote de teren sau sector de teren. Temeiuri: actul normativ; actul administrativ individual; contractul translativ de proprietate; hotararea instantei de judecata; mostenirea. Actele care confirma dreptul de proprietate funciara: titlul detinatorului de teren cu drept de proprietate (proprietatea statului – eliberat de Relatia Agentiei Funciare si Cadastru); contractul de vanzare-cumparare; contractul de donatie; contractul de schimb (toate se incheie in scris); certificatul de mostenitor. Temeiurile juridice de incetare a drepturilor funciare sunt: decesul proprietarului; desfiintarea persoanei juridice; calamitatile naturale; exproprierea pentru cauza de utilitate publica; hotararea instantei de judecata;

1.3Determinati procedura de expropriere pentru cauza de utilitate publica

Articolul 5. Utilitatea publica (1) Se considera de utilitate publica lucrarile privind: a) prospectiunile si explorarile geologice; b) extractia si prelucrarea substantelor minerale utile; c) instalatiile pentru producerea de energie electrica; d) caile de comunicatii si cladirile aferente lor, trasarea,alinierea si largirea strazilor; e) sistemele de telecomunicatii, de termoficare si de canalizare, dealimentare cu energie electrica, cu apa si cu gaze; f) instalatiile pentru protectia mediului; g) indiguirile si regularizarile de riuri, lacurile de acumularipentru surse de apa si atenuarea viiturilor; h) statiile hidrometeorologice, seismice si sistemele de avertizaresi de prevenire a fenomenelor naturale periculoase si de avertizare apopulatiei; i) combaterea eroziunii de adincime, sistemele de irigare sidesecare; j) terenurile necesare constructiei de locuinte din fondul de stat,

edificiilor de invatamint, sanatate, cultura, sport, de protectie siasistenta sociala si altor obiective sociale care fac parte dinproprietatea publica, precum si constructiei de sedii pentruadministratia publica, pentru autoritatile judecatoresti, ambasadele,consulatele, reprezentantele tarilor straine si organismelorinternationale; k) terenurile pentru organizarea gradinilor publice si cimitirelor,pentru acumularea si inmormintarea deseurilor; l) reconstructia centrelor urbane, zonelor locative si industriale,a ansamblurilor arhitectonice existente, conform planurilor urbanisticeale localitatii aprobate, in conditiile legii, de consiliul local; m) salvarea, protejarea si punerea in valoare a monumentelor,ansamblurilor si siturilor istorice, precum si a parcurilor nationale,rezervatiilor naturale si a monumentelor naturii; n) prevenirea dezastrelor naturale: cutremure, inundatii, alunecarisi prabusiri de terenuri, alte fenomene naturale periculoase; o) apararea tarii, ordinea publica si securitatea nationala; p) salvarea si protejarea valorilor cultural-artistice si istoricede o importanta exceptionala pentru sentimentele nationale alepoporului, precum si a celor care atesta statalitatea tarii; q) salvarea, protejarea si asigurarea reproducerii speciilor deplante, de animale, tuturor reprezentantilor naturii vii, aflate pe calede disparitie. (2) Utilitatea publica se declara pentru lucrari de interes nationalsau de interes local. (3) Sint de utilitate publica de interes national lucrarile careraspund obiectivelor si interesului intregii societati sau alemajoritatii ei. (4) Sint de utilitate publica de interes local lucrarile careraspund obiectivelor si interesului unei localitati, ale unui grup delocalitati din cadrul unei unitati administrativ-teritoriale.

Articolul 3. Expropriatul Expropriat, in sensul prezentei legi, este proprietarul sau titularul de alte drepturi reale asupra obiectului exproprierii.

Articolul 4. Expropriatorul Expropriator, in sensul prezentei legi, este statul pentru lucrarile de interes national si pentru lucrarile de interes local, prin organelelui abilitate sau prin persoane special desemnate conform legii.

Procedura are loc in urmatoarele etape:

Declararea utilitatii publice Cercetarea prealabilaDeclararea utilitatii publice se face numai dupa efectuarea unei cercetari prealabile si numai in cazul in care exista toate conditiile pentru expropriere, prevazute de lege.

Publicitatea declararii utilitatii publiceActul de declarare a utilitatii publice de interes national si de interes local se aduce la cunostinta publica prin afisare la sediulconsiliului local in a carui raza este situat obiectul exproprierii si prin publicare in Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Inaintarea propunerii de expropriere

Inaintarea intimpinarii impotriva propunerii de expropriere (o face potentialul expropriat – expune propriile exigente vis-à-vis de expropriere) Intimpinarile vor fi solutionate in termen de 30 de zile de catre o comisie constituita prin hotarire a Guvernului pentru lucrarilede interes national si prin decizie a consiliului local pentru lucrarile de interes local sau prin decizie a consiliilor locale respective pentru lucrarile de interes comun.

Solutionarea intimpinarilor Dispozitiile de procedura

(1) In cazul in care partile nu ajung la un acord asupra exproprierii in modul stabilit la art.9-12, exproprierea pentru cauza de utilitate publica nu poate fi facuta decit prin hotarire judecatoreasca cu dreapta si prealabila despagubire. (2) Pentru cazurile de expropriere in scopul asigurarii apararii tarii, ordinii publice si securitatii nationale, procedurile de expropriere mentionate la capitolele II-IV se fac in regim secret ca sa nu se divulge informatiile si, in felul acesta, sa nu se aduca prejudicii potentialului de aparare al tarii, ordinii publice si securitatii nationale. (3) Expropriatorul este in drept sa renunte la expropriere, inclusive in cazul hotaririi definitive a instantei de judecata privitoare la despagubire daca aceasta din urma nu s-a efectuat. Expropriatul, inacest caz, are dreptul sa ceara despagubirea prejudiciului cauzat.Articolul 21. Proceduri speciale de expropriere (1) Cu derogare de la procedurile mentionate in prezenta lege, incaz de urgenta, de asediu si de razboi, exproprierea se face in modexpres conform procedurilor stabilite de legislatie. (2) In caz de executare imediata a unor lucrari ce tin de aparareatarii, ordinea publica si securitatea nationala si in caz de calamitatinaturale, expropriatorul poate intra in posesiunea obiectuluiexproprierii nemijlocit dupa ce a platit despagubirea. (3) In cazul in care nu este de acord cu suma despagubirii,expropriatul poate intenta o actiune in instanta de judecata, conformprocedurii prevazute.