Testul 1

Subiect I:Notiunea si caracteristica gene. a dr. comert. international.1.1 definitia Dreptul comerţului internaţional reprezintă un ansamblu de norme care reglementează relaţiile comerciale internaţionale. Raporturile juridice ale comerţului internaţional se stabilesc între state, persoane juridice şi persoane fizice. În organizarea şi desfăşurarea relaţiilor comerciale internaţionale, statul are o dublă calitate: de subiect de drept internaţional şi subiect de drept civil.1.2 explicati criteriile de definire a carac. international al rap. jur., care consti. obiectul dr. comer. international.Noţiunea de internaţionalitate se defineşte prin prezenţa elementului de extraneitate şi specificul operaţiunii. Caracterul internaţional este dat de existenţa anumitor criterii în conformitate cu specificul operaţiunii. În contextul reglementării din sistemul nostru de drept, noţiunea de internaţionalitate are o accepţiune tehnico-juridică. În acest sens, un raport commercial va fi internaţional, dacă elementul de extraneitate pe care îl cuprinde este de natură a-l face susceptibil de a veni în contact cu mai multe sisteme de drept. Această condiţie este îndeplinită dacă părţile îşi au domiciliul sau sediul ori reşedinţa lor obişnuită în altă ţară, dacă actele referitoare la încheierea ori executarea contractului prezintă puncte de legătură cu mai multe legislaţii sau obiectul obligaţiei se localizează pe teritoriul unor state diferite.

Unele convenţii internaţionale consacră un singur criteriu. Astfel, în material contractului de vânzare de mărfuri, caracterul internaţional este dat de domiciliul sau sediul părţilor, iar în absenţa acestuia reşedinţa lor obişnuită. În acest sens dispune art. 1 al Convenţiei Naţiunilor Unite de la Viena asupra contractului de vânzare internaţională de mărfuri din 1980 şi art. 2 al Convenţiei de la New York asupra prescripţiei în materie de vânzare internaţională de mărfuri din 1974. În material transporturilor, elementul internaţional constă în executarea prestaţiei pe teritoriul mai multor state. În acest sens, dispun prevederile Convenţiei de la Varşovia pentru unificarea unor reguli privitoare la transportul aerian internaţional din 1929 şi dispoziţiile Convenţiei de la Geneva referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele din 1956. Alte convenţii internaţionale adoptă pentru identificarea internaţionalităţii două criterii, adică un criteriu principal, care este dublat de un criteriu secundar. În Convenţia de la Haga referitoare la vânzarea internaţională de bunuri mobile corporale din 1964 sunt stipulate două criterii ce trebuie îndeplinite cumulativ: sediul sau reşedinţa părţilor în state diferite, precum şi mişcarea obiectelor vândute, locul încheierii contractului sau locul predării lucrului vândut.1.3Argumentati autonomia dr. comer. internationalDCI reglementeaza un ansam. de rap. jur. ce apar in cadrul comertului international si cooperarii economic-internationale.DCI adopta anumite reguli de natura a favoriza desfasurarea rapida si-n conditiile de flexibilitate a raporturilor comerciale international( exemplu: incheierea contractelor pe baza uzantelor comerciale uniforme standartizate; regulile incoterms). DCI promoveaza unele reglementari ce pot avea o riguorizitate superioara celor din dreptul comun pt a asigura securitatea circuitului commercial.

Problemele dreptului comertului international sunt deosebit decomplexe, avand in vedere obiectul reglementarii, precum siexigentele promovarii unor solutii juridice care sa reflecte atatinteresele tarilor dezvoltate, cat si pe cele ale tarilor in tranzitie laeconomia de piata.Dreptul comertului international este o materie pluridisciplinara,un domeniu de conexiuni si interferente intre institutii si conceptecare apartin mai multor componente ale dreptului privat

Subiectul II: Contractul de transoport international auto de marfuri

2.1.Descrieti regimurile vamale special (sub acoperire a carnetelor ATA si TIR ) pt transportul interntional de marfuri pe sosele

Conventia vamala referitoare la transportul international sub acoperirea carnetelor TIR elimina operatiunile de deschidere la punctele vamale ale tarilor de tranzit pentru controlul vamal, ceea ce determina reducerea duratei de transport. De asemenea, carnetul TIR scuteste transportorii de depunerea unor garantii vamale, proportionale cu valoarea marfurilor transportate.

Carnetul ATA reprezintă un document vamal internaţional cu valoare de declaraţie vamală utilizat pentru admiterea temporară a mărfurilor, cu excepţia mijloacelor de transport, care cuprinde o garanţie valabilă la nivel internaţional în vederea acoperirii drepturilor şi taxelor de import.Un carnet înlocuieste/tine locul unor documente vamale din tara de export temporar si usureaza vamuirea. În plus, carnetul anuleaza necesitatea de constituire a unei garantii sau a unor depuneri materiale la oficiile vamale.

2.2.Expuneli obligaliile partilor in contractul internalional auto de marfuri.

Obligatiile expeditorului:

- Sa achite taxa de transport pina la transportarea incarcaturii.- Sa predea incarcatura in vederea transportarii in locul, timpul si in cantitatea

prevazuta de contract.- Sa predea incarcatura in ambalajul corespunzator.- Sa marcheze in prealabil marfurile ambulate- Daca contractual nu prevede altfel, sa incarce marfurile in mijlocul de transport sis a

asigure fixarea, consolidarea si acoperirea lor, folosind instalatii proprii.- In cazul transmiterii spre transportare a marfurilor perisabile clientul este obligat sa

anexeze la scrisoarea de trasura certificatul de conformitate, de calitate, igienic, fito-sanitar.

Obligatiile carausului:

- Sa puna la sipozitia clientului mijlocul de transport corespunzator in stare buna.- Sa primeasca incarcatura spre transportare.- Sa verifice corespunderea datelor din scrisoarea de trasura, aspectul exterior al

incarcaturii si modul de incarcare si aranjare.- Sa transporte incarcatura in termenele stabilite. Si pe calea cea mai scurta- Sa pastreze marfurile.

Obligatiile destinatarului:

- Sa preia incarcatura sosita sis a o verifice sub aspect calitativ si cantitativ- Sa achite taxele de transport si alte plati daca o astfel de conditie este prevazuta de

contract - Sa achite taxele de transport restante sis a restituie carausului cheltuielile suportate

pe parcursul transportarii- Sa descarce marfa daca aceasta obligatie este stipulate in contract- Saelibereze mijlocul de transport de ramasitele incarcaturii

2.3.Formulati o scrisoare de trasura internationalaScrisoarea de trasura trebuie sa contina urmatoarele date:a) locul si data intocmirii sale;b)numele si adresa expeditorului;c) numele si adresa transportatorului;d) locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acesteia.e) numele si adresa destinatarului;f) denumirea curenta a naturii marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase,denumirea lor general recunoscuta;g) numarul coletelor, marcajele speciale si numerele lor;h) greutatea bruta sau cantitatea altfel exrpimata a marfii;i) cheltuielile aferente transportului(prt de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vama sialte cheltuieli survenite de la incheierea contractului si pina la eliberare);j) instructiunile necesare pentru formalitatile de vama si altele;k) indicatia ca transportul este supus regimului stabilit prin prezenta conventie si nici uneialte clauze contrare.2. Daca este cazul, scrisoarea de trasura trebuie sa contina si indicatiile urmatoare:a) interzicerea transbordarii;b) cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;c) totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea marfii;d) valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta interesul special la eliberare;e) instructiunile expeditorului catre transportator cu privire la asigurarea marfii;f) termenul convenit in care transportul trebuie sa fie efectuat;g) lista documentelor remise transportatorului.3. Partile pot insera in scrisoarea de trasura orice alta indicatie pe care ele o considerautila.

Testul 2

Subiectul 1.Subiectele dr. comertului international

1.1Identificati categoriile subiectilor dreptului comertului international

Subiectii ce apartin ordinii juridice nationale si internationale:

1. Ordinii juridice internationale sînt statele si organismele internationale care participă la activitatea de cooperare economică si tehnico-stiintifice internationale.

2. Ordinii juridice interne: persoanele fizice/ persoanele juridice ce apartin ordinii nationale.

3. Societătile transnationale acestea din urmă sînt concepute încît să evite incidenta legii nationale, cît si jurisdictiei internationale.

1.2Determinati elementele specifice societătii transnationale

În doctrina juridică societătile transnationale sau multinationale au fost definite ca societăti comerciale, care chiar de la constituirea lor se fundează pe elemente fără caracter national cum sunt: capitalul ce provine de la sociati din diferite tări. Stabilirea uneori a mai multor sedii principale în tări diferite etc. si care sînt lipsite de o legătură juridică cu un anumit stat, astfel că în privinta lor nu primeste vocatie nici una din legile nationale, iar litigiile izvorîte din interpretarea si aplicarea actelor lor constitutive sunt scoase (total sau partial) din componenta instantelor nationale, pentru

a fi date spre solutionare unor instante speciale. Sub aspect economic societătile transnationale sint entităti econmice formate din unitati legate intre ele prin relatii de proprietate sau de altă natura, care operează in doua sau mai multe state, dupa un sistem de luare a deciziilor, permitind elaborarea unor politici coerente si a unei strategii comune, in cadrul carora una sau mai multe dintre respectivele unitati exercita o influenta importanta asupra activitatii celorlalte. Societatile transotionale isi desfasoara activitatea pe mari spatii, intensificind procesul de internationalizare a capitalurilot si sporind gradul de concentrare si centralizare a acestora. Societatile transnationale exercita o influenta deosebita asupra sistemului economic, social, politic si juridic atit in tarile de origine, cit si in cele in care opereaza. In cazul unor societati transnationale legea nationala a unuia dintre participanti se aplica numai in subsidiar. Ezista societati transnationale în ale caror acte constituitive se evită orice referire la vreun sistem national de drept, in privinta lor primind aplicare numai normele stabilite prin statute proprii (BIRD, SFI, AID). Unele societati transnationale convin sa-si intregeasca normele consfintite prin actele lor constitutive apelind la principiile comune ale sistemelor de drept statelor participante. Dupa cum s-a remarcat in doctrina juridica existenta societatilor transnationale invedereaza doua aspecte contradictorii: unul pozitiv si altul negativ. Aspectul negativ consta in sustragerea acestor societăti de sub incidenta legislatiilor nationale ale statelor semnatare ale conventiei de constituire a lor, iar aspectul pozitiv decurge din consecintele determinate de aceasta imprejurare, concretizat in instituirea normelor si principiilor acceptate de statele contractante, care ar putea servi drept premise pentru elaborarea unor legi uniforme cu aplicabilitate mai larga la anumite categorii de raporturi la care dă nastere comertul international.

1.3.Analizati modurile în care statul actionează în raporturile de comert international

Conceptul de stat are ca elemnt definitoriu calitatea de titular de suveranitate si in aceasta calitate el se manifesta ca subiect de drept international. Statul nu poate fi asimilat cu nici o alta grupare de persoane juridice, deoarece in toate cazurile el s-a constituit prin vointa proprie si tot astfel si-a sumat calitatea de subiect de drept. In virtutea atributului de legiferare, statul stabileste statutul juridic al subiectilor de drept national, iar ca titular de suveranitate, statul participa la realizarea unor conventii internationale prin care se crează organizatii interguvernamentale ca subiecti de drept internatioanal. Uneori statul particpa la raporturile de cooperare economică si tehnico-stiintifică internationala. În cadrul acestor raporturi statul apare in dubla sa calitate de titular de suveranitate si de subiect de drept civil. Statul nu are calitatea de comerciant si nici nu isi revindica o astfel de calitate, deoarece avind capacitate juridica el poate sa se implice in orice operatiuni economice cu strainatatea. Calitatea de titular de suveranitate confera statului un loc aparte intre ceilalti subiecti de drept international. Fiind o entitate sui generis este inconfundabila cu vreo alta categorie de participanti la rporturile juridice de comert international. Statuls este o persoana juridica. Raporturile de comert international sint compatibile cu participarea statului ca titular de drepturi si obligatii. Personalitatea juridica a statului nu este supusa regulilor privind dobindirea sau pierderea ei, stabilite de dreptul comun cu referire la celelate persoane juridice. Deoarece personalitatea juridica a statului are un caracter complex, raporturile juridice internationale in care se implica statul sin diferite ca natura: atunci cind statul stabileste asemenea raporturi in calitate de titular de suveranitate, acestea sint de drept international public. Raporturile la care statul participa in calitate de titular al propriului patrimoniu si in exercitarea gestiunii acestui patrimoniu sint de drept al comertului international.

Subiectul 2   : CONTRACTUL COMERCIAL DE VANZARE-CUMPARARE INTERNATIONALA.

2.1. Relatati despre obiectul contractului de vanzare-cumparare internationala.Obiectul contractuli de vanzare-cumparare internationala poate fi doar un bun mobil

corporal sau incorporal, iar bunurile imobile nu pot constitui obiectul contractului de vanzare-cumparare internationala.

Pentru a fi considerat obiect al contractului de vanzare-cumparare internationala, bunul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

1. sa fie determinat sau determinabil ;2. sa fie posibil ;3. sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor ;4. sa fie in circuitul civil ;5. sa fie proprietatea vanzatorului ;6. sa fie licit si moral ;7. obiectul contractului sa constea intr-o fapta personala a vanzatorului deoarece o

persoana poate fi obligata doar prin fapta sa.

2.2. Stabiliti etapele de desfasurare a licitatiei.Licitatia se desfasoara conform urmatoarelor etape :I. PUBLICITATEA – se da publicitatii locul si data organizarii licitatiei ;II. ELABORAREA CAIETULUI DE SARCINI – prezentarea conditilor tehnice a licitatiei, conditiilor comerciale si a conditiilor generale.

Conditiile tehnice cuprind diferite date cu privire la parametrii tehnici, principalele componente ale instalatiei, piesele de schimb etc.

Conditiile comerciale – data si locul expedierii ofertelor, optiunile cumparatorilor privind plata si eventualele preferinte pentru anumite facilitati de plata, conditiile de transport, conditiile de asigurare etc.

Conditiile generale sunt regulule de procedura referitoare la :1. conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca firmele acceptate la licitatie ;2. data si locul deschiderii plicurilor ;3. garantiile de participare ;4. modul de solutionare a litigiilor etc.III. EXPEDIEREA OFERTELOR.IV. PLATA DE CATRE OFERTANT A GARANTIEI DE PARTICIPARE.

2.3. Expuneti raspunderea contractula a vanzatorului si cumparatorului conform prevederilor Conventiei de la Viena asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri din 11 aprilie 1980 si Codul Civil al Republicii Moldova.

Conform Conventiei de la Viena din 11 aprilie 1980, daca vanzatorul incalca obligatia de conformitate a marfii, cumparatorul este in drept :

1. sa ceara vanzatorului predarea unor marfuri de inlocuire, daca lipsa de conformitate constituie o contraventie esentiala la contract si daca aceasta predare este ceruta in momentul denuntarii de catre cumparator a lipsei de conformitate sau intr-un termen rezonabil calculat de la momentul denuntarii ;

2. sa ceara vanzatorului sa repare lipsa de conformitate cu exceptia cazului in care aceasta ar fi rezonabil, tinand seama de toate imprejurarile ;

3. cumparatorul poate reduce pretul proportional cu diferenta intre valoarea pe care marfurile efectiv livrate o aveau in momentul predarii si valoarea pe care marfurile conforme ar fi avut in acel moment.

Conventia de la Viena din 11 aprilie 1980 ofera vanzatorului posibilitaea ca dupa data predarii sa repare pe contul sau orice lipsa a obligatiilor sale, cu conditia ca aceasta sa nu atraga o intirziere nerezonabila a executarii, sa nu cauzeze cumparatorului inconveniente

nerezonabile sau incertitudini in ceea ce priveste rambursarea de catre vanzator a cheltuielilor facute de cumparator si cu conditia ca sa nu fi fost declarata rezolutiunea contractului de catre cumparator.

In cazul in care cumparatorul nu-si onoreaza oricare din obligatiile sale, vanzatorul este in drept sa ceara executarea contractului, sa recurga la masuri intermediare, sa ceara daune interese sis a declare contractual rezolvit.

Conform Conventiei de la Viena din 11 aprilie 1980, daune interese pentru o contraventie la contract savarsita de o parte sunt egale cu pierderea suportata si castigul nerealizat din cauza contraventiei.

Daune interese nu pot fi superioare pierderii suferite si castigului nerealizt pe care o parte in culpa le-a prevazut sau a trebuir sa le prevada in momentul incheierii contractului in considerarea faptelor de care avea cunostinta ca ar fi posibile.

Conventia de la Viena din 11 aprilie 1980, stabileste 2 modalitati de calculare a daunei interese in cazul rezolutiunii contractului :

a) cand contractul e rezolvit, iar cumparatorul intr-o maniera rezonabila si un termen rezonabil dupa rezolvire a procedat la o cumparare de inlocuire sau vanzatorul la o vanzare compensatorie partea care cere daune interese poate obtine diferenta dintre pretul din contract si pretul cumpararii de inlocuire sau al vanzarii compensatorii ;

b) cand contractul e rezolvit, iar parte nu a procedat la o cumparare de inlocuire sau la o vanzare compensatorie si marfurile au pret curent, ea poate cere daune interese echivalente cu diferenta dintre pretul stabilit prin contract si pretul curent din momentul rezolvirii.

Partea care invoca contraventie la contract trebuie sa ia masuri rezonabile tinand seama de imprejurari pentru a limita pierderile, inclusiv castigul nerealizat rezultat al contraventiei. Daca ea neglijeaza sa o faca, partea in culpa poate cere o reducere a daunei interese egala cu marimea pierderilor care ar fi trebuit evitate.

TEST 3

Subiect I: Izvoarele DCI1.1 Identificati categoriile izvoarelor DCIIzvoarele dreptului comertului international pot fi clasificate in : Izvoare interne si izvoare internationaleIzvoarele interne pot fi clasificate in doua mari categorii: Izvoare specific , care contin norme destinate reglementarii raporturilor din comertul international, si izvoare nespecifice , constituite din actele normative care intereseaza in primul rind alte ramuri de drept, dar care contin si norme de drept ale comertului international.Izvoarele internat. ale dr. comertului internat. sunt formate din conventiile si uzantele comerciale.In dreptul international un rol important il are arbitarjul, jurisprudenta si doctrina1.2 Stabiliti particularitatile uzantelor comerciale internationale ca izvor al DCI Uzantele comerciale – reprezinta practice sociale prin natura lor nescrise care prezinta un anumit grad de vechime repetabilitate si stabilitate aplicate intre un numar nedefinit de parteneri comerciali, de regula pe o zona geografica sau intr-un domeniu de activitate comerciala si care pot prezenta sau nu – izvoare de drept.Caracteristicile uzantelor comerciale internationale:-contin un element obiectiv si anume constituie o practica sociala-se aplica mai multor parteneri comerciali-sunt opera participantilor la raporturile juridice de comert international

-sunt recunoscute ca utile si necesare de parti- au un rol essential in facilitarea desfasurarii raporturilor juridice de comert international1.3 Comparati categoriile izvoarelor internationale ale DCIIzvoarele internat. ale dr. comertului internat. sunt formate din conventiile si uzantele comerciale.In dreptul international un rol important il are arbitarjul, jurisprudenta si doctrina.Conventiile comerciale internationale reprezinta intelegeri scrise intre doua sau mai multe state privind reglementarea problemelor de comert exterior.In dezvoltarea schimburilor internationale conventiile comerciale au o pondere si un rol foarte important. In cuprinsul acestora sunt precizate dr si obligatiile partilor si prin aceasta se asigura corecta lor indeplinire, precum si stabilitatea raporturilor juridice.Conventiile multilateraleConventiile comerciale multilaterale nu sunt foarte numeroase dar ele au un rol deosebit prin aceea ca ele au o sfera larga de reglementare. Ele au un dublu rol in sensul ca ele contribuie la unificarea normeleor de drept material si conflictual privind comertul international:Conv. asupra contr. de vinz. internat. de marfuri;Conv. pt recun. si execut. sentin. arbitrale straine;Conv. pt unificarea anumitor reguli relative la trans. aerian internation.Conventiile bilateral.Acestea constituie o modalitate juridica importanta si eficienta. In relatiile comerciale conventiile bilaterale sunt foarte numeroase.In practica internationala conventiile bilaterale sunt utilizate sub forma tratatelor si acordurilor:Ac. comerciale si/sau de coop. econo. internat. inche. intre Guv. RM si Guv. altor tari;Ac. pr. promovarea si protejarea reciproca a investitiilor …..;Ac. pr. evitarea dublei impuneri;Tratate de asis.j. in material civila, familial, penala si vamala.Uz. comerciale internatio. – practice sociale prin nat. lor nescrise ce prezinta un anumit grad de vechime, repetabilitate si stabilitate apli. intre un nr. nedefinit de parteneri comerciali, de regula pe o zona geografica sau intr-un dom. de activ. comer. si care pot prezenta sau nu – izv. de dr.Uz. comerciale uniforme internationale - reguli conturate prin folosirea repetata a unor clauze contractuale, in armonie cu obiceiurile practicate in diverse centre comerciale sip e care practica comer. internat. le-a pus in valoare operind o anumita standardizare si unificare a lor real. prin diverse met. ca: adoptarea de cond. uniforme cu cara. gene.; elabo. de contr. model cu pr. la grupuri special de marfuri; includerea intr-un anumit contract de CI a unor cond. generale. Caracteristicile:

1. contin un elem. obiectiv si anume consti. o practica sociala2. se apli. m. multor parteneri comerciali3. sunt opera particip. la rap.j. de CI4. sunt recunoscute ca utile si nece. de parti5. au un rol essential in facilitarea desfasurarea rap.j. de CI

Felurile uzantelorAplicand sau folosind diferite criterii putem desprinde mai multe feluri de uzante.Sunt uzante locale, cele determinate dupa un criteriu geografic, in sensul ca se aplica la o anumita piata comerciala, localitate, port sau regiune,etc.Uzantele speciale sunt acelea al caror criteriu il formeaza ob. contr. respective ori ramurile de activitate, cum ar fi uzantele de cereale, sau cele ale unei profesiuni (ca de ex.agentii de bursa).Uzante generale sunt acelea care se aplicala intregului ansamblu de relatii comerciale, independent de obiectul contractului, ramura de activitate, profesiunea partilor sau alte asemenea criterii.O distictie importanta cu consecinte juridice deosebite se face intre uzantele normative si uzantele conventionale.A.Uzantele normative - Sunt acele uzante care au valoare de norma de drept, deoarece nu-si au izvorul in vointa partilor ca uzantele conventionale, nu fac parte din domeniul autonomiei de vointa, ci isi trag forta dintr-o practica sau jurisprudenta bine stabilita, care le acorda o autoritate proprie.B. Uzantele conventionale sunt cele care-si au originea in vointa contractantilor, care au deplina libertate, in virtutea autonomiei de vointa, sa stabileasca potrivit aprecierii lor, continutul contr.pe care incheie. Acest gen de uzante se formeaza de regula spontan, la initiativa unui partener contractual.

Subiectul 2: Intermedierea in comertul international.

2.1 Determinați contractele de intermediere in dreptul comertului international

Contractul de mandat international—acel c prin care o persoana mandatar se obliga in schimbul unei sume de bani sa trateze pe seama altei persoane numita mandatanto afacere determinata ce reprezinta un act de comert in ceea ce priveste pe mandant.

Comisionul e contactul prin care o parte numita comisionar se obliga fata de cealalta parte,numita comitent,sa incheie acte juridice in nume propriu,dar in contul comitentului,in schimbul unei remuneratii calculata procentual la cifra de afaceri si numita comision.

Contractul international de curtaj-un contract prin care o persoana numita curier se obliga ca in schimbul unei sume de bani numita curaj sa procure celeilalte parti numita client un cocontractant.

Contractul international de agentie-este un contract incheiat intre o parte,numita agent,care obliga,in schimbul unui comision,sa trateze afaceri in numele si pe seama altei parti,numita principal.

Contractul int de consignatie-e un contract in baza caruia o persoana numita consignant,incredinteaza altei persoane,numita consignator,anumite bunuri mobile pt a fi vindute la un anumit pret,intr-un termen determinat platindui pt acesta activitate o suma stabilita sub forma de cota procentuala din pretul vinzarii numita comision.

Contractul de concesiune comerciala exclusiva un comerciant independent,numit concesionar,primeste dreptul de a fi aprovizionat cu anumite marfuri ale unui producator numit concedent,pe care le comercializeaza in nume si in cont propriu.

CI franchising e un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre PF/PJ, independent din p.d.v fin pe baza unui contr de franchiza, prin care o pers (francizor) acorda unei alte pers dr de a exploata un serviciu, o tehnologie.

2.2 Analizați obligațiile agentului în contractual internațional de agențieObligatiile agentului commercial:

1. Sa se conformeze instructiunilor comitentului (principalului) supraveghind ca un bun commercial

2. Sa asigure promovarea produselor comitentului pe teritoriul unde actioneaza3. Agentul are obligatia de a-l inform pe comitent asupra conditiilor pietii, situatiei

concurentei in teritoriu si obtinerii unei informatii utile acestuia4. Agentul commercial va prospecta piata pentru a obtine comenzi pentru comitent care

este liber sa le accepte sau sa nu le accepte. Agentul utilizeaza marcile, numele commercial si alte semen distinctive ale comitentului in interesul exclusive al acestuia in scopul de a permite identificarea si publicitatea produsului. Agentul commercial nu poate primi comenzi de la client rezindenti pe unn alt teritoriu (din afara zonei de exclusivitate teritoriala) fara avizul expres al comitentului.

5. Daca negociaza cu clientii agentul trebuie sa ofere produse cu respectarea stricta a conditiilor de vinzare communicate de catre comitent.

6. Agentul trebuie sa organizeze un system de vinzare a produselor comitentului si servisul acestor produse pe teritorul pe care el actioneaza

7. Agentul commercial nu este autorizat sa primeasca plati fara o autorizare scrisa si prealabila a comitentului.

8. Treb sa organizeze un sist de vinz a a produselor si serviciul acestora pe teritoriul sau;

9. Nu este autorizat sa primeasca plati fara o autorizare scrisa si prealabila a emit.10. La semnarea contractului el se declara solemn ca l ca reprez, distribui, produce,

direct/indirect, produsele comit prev in anexa contractului. Ag nu este in drept sa faca reclama, sa produca marfuri pe care le-ar concura pe cele ale comitentului;

2.3 Decideți asupra clauzelor ce trebuie inserate in contractual de franchising

CI de franchising este un instrument juridic care imprumuta caracte unui contract de vinzare cu monopol, a unui contract de licenta, de now-haw, de reprez, cu un intins drept de control din p concedentului asupra activitatii comisionului. CI franchising e un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre PF/PJ, independent din p.d.v fin pe baza unui contr de franchiza, prin care o pers (francizor) acorda unei alte pers dr de a exploata un serviciu, o tehnologie.

CI de franchising trebuie sa cuprinda cl:

1. partile

2. denumirea, domeniul, tipul afacerii;

3. ob. contractului – produc/comuc produs, prest serviciilor efectuate de beneficiar conformstandardelor si cerintelor de calitate stabilite de franchisor.

4. cuantumul si termenul efectuarii platii:

- plata initiala unica;

- plati permanente;

- taxa p/t reclama.

5. drepturile si obligatiile partilor;

6. angajarea franchisorului de a acorda asistenta tehnica partii beneficiarului;

7. responsabilitatea partilor p/t neexecutarea contractului;

8. modul de solutionare a litigiilor terit. pe care va fi folos. marca franchisului;

9. term. de varabilit a contractului si conditiile de modificare, reziliere, prelungire a contractului;

10. sediile , datele bancare, semnaturile partilor;

11. alte clauze.

TESTUL 4

Subiect I. Notiunea si caracteristica generala a dr. comer. international1.1 Relatati despre obiectul DCIDreptul comerţului internaţional are ca obiect de reglementare rapoarte juridice de comerţ internaţional şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională stabilite între particulari, persoane fizice sau juridice, aflate pe poziţie de egalitate juridică .Aceste raporturi sunt raporturi patrimoniale ce se stabilesc între participanţii la circuitul mondial de valori, aflaţi pe poziţie de egalitate juridică.Relaţiile sau raporturile sociale, ce fac obiectul de reglementare pentru dreptul comerţului internaţional, prezintă trei particularităţi coexistente, ce le diferenţiază de alte raporturi sociale, şi anume :1. prezintă caracter patrimonial;2. prezintă caracter comercial;3. prezintă caracter internaţional.1.2 Determinati asemanarile si deosebirile intre DCI si alte ramuri de drept

Corelatia dreptului comertului international cu dreptul comercial internRaporturile juridice de drept ale comertului international se aseamana in mod esential cu cele de drept comercial (intern) prin faptul ca amandoua aceste categorii de raporturi juridice prezinta caracter patrimonial si comereial. Comercialitatea ca trasatura comuna, este data de faptul ca amandoua izvorasc din acte si fapte de comert, iar subiectele lor sunt persoane fizice si juridice care prezinta calitatea de comerciant.Asa cum s-a remarcat in literatura de specialitate unitatea de esenta a celor doua raporturi juridice este data de faptul ca ele sunt guvernate, in parte de aceleasi acte normative interne. Astfel mai multe acte normative, care reglementeaza deopotriva raporturi comerciale interne si de comert international, supun, fara distinctie, aceste raporturi, acelorasi legi, in principal codului comereial si codului civil.Asadar dreptul comertului international, ca materie pluridisciplinara preia o parte din normele care, ca esenta apartin dreptului comercial, aparand astfel, ca un drept special fata de acesta din urma, care ramane dreptul comun in domeniul raporturilor de comert.Pe de alta parte, raporturile comerciale internationale se deosebesc de cele interne mai ales prin faptul ca in cuprinsul lor apar elementele de extraneitate specifice, care fac ca ele sa devina susceptibile de a fi supuse la doua sau mai multe sisteme de drept diferite.Ca urmare, cu privire la raporturile de comert international apare un conflict de legi care face ca ele sa fie supuse dreptului intern roman numai daca acesta este lex causae, in temeiul normei conflictuale aplicabile in speta. Dar, cel mai frecvent, raporturile juridice la care ne referim sunt guvernate de conventii internationale sau alte reglementari uniforme, care apar ca izvoare specifice, ale dreptului comertului international, nu insa si ale dreptului comercial intern. De asemenea, in materia comertului international se aplica, cu titlu de izvoare specifice, uzantele comerciale internationale.

Corelatia dreptului comertului international cu dreptul civil si dreptul procesual civilDr. comertului internat. prezinta importante elemente comune cu dr.civil si dr.procesual civil.Astfel in primul rand, asa cum am aratat dreptul comertului international este o disciplina pluridisciplinara, normele sale fiind, in afara celor comerciale (interne), in buna parte norme de drept civil si procesual civil. Aceasta identitate -in esenta- de continut se manifesta si prin metoda de reglementare comuna, constand in pozitia de egalitate juridica a partilor atat dreptul civil si procesual civil, cat si dreptul comertului international facand parte, asadar, din domeniul dreptului privat.

Dreptul civil si dreptul procesual civil constituie dreptul comun fata de dr.comertului internat., asa incat prevederile lor sunt aplicabile ori de cate ori reglementarile speciale in materia comertului internat. nu sunt indestulatoare si nu exista reglementare specifica nici la nivelul dr. comercial intern, care constituie, asa cum am aratat dr. comun pentru raporturile comerciale.Intre dreptul comertului international si dreptul civil exista insa importante deosebiri, sub cel putin urmatoarele aspecte:a) in timp ce subiectele dreptului civil - persoane fizice sau persoane juridice - nu prezinta o calitate speciala, subiectele de drept al comertului international sunt persoane fizice care au capacitatea speciala de a efectua operatiuni de comert exterior;b) raporturile de drept civil sunt patrimoniale si personal-nepatrimoniale, in timp ce raporturile de drept al comertului international, sunt in principiu patrimoniale;c) raporturile juridice care fac obiectul dreptului comertului international intrunesc caracterele specifice de comercialitate si internationalitate.

Corelatia dreptului comertului international cu dreptul international privatCa si raporturile juridice care fac obiectul dreptului comertului international, cele de drept international privat prezinta caracter de internationalitate, desi in unele cazuri sfera notiunii de internationalitate este mai restransa pentru cea dintai categorie de raporturi.Ambele materii juridice fac parte din dreptul privat, raporturile juridice care constituie obiectul lor de reglementare caracterizandu-se prin pozitia de egaliate a partilor.Principala deosebire dintre dreptul comertului international si Dreptul international privat rezida in natura normelor juridice care intra in continutul lor. Astel in timp ce normele de drept al comertului international sunt materiale, cele care intra in continutul dreptul international privat sunt in marea lor majoritate, norme conflictuale. Obiectul lor de reglementare este de asemenea, diferit in cazul dreptului international privat, el fiind mai larg. Intr-adevar daca dreptul comertului international are ca obiect raporturi juridice care apar in domeniul comertului si cooperarii economice internationale, dreptul international privat reglementeaza raporturi juridice cu element de extraneitate din toate domeniile dreptului privat si anume, al dreptului civil propriu-zis, dreptului familiei, anumitor institutii ale dreptului muncii (de exemplu contractul de munca) si dreptul de proprietate intelectuala, cele din domeniul dreptului procesual civil, etc. De asemenea, dupa parearea noastra dreptul international privat - si anume un domeniu al sau, dreptul internat. privat comercial - reglement. si aspectele conflictuale in materia comertului internat.

Corelatia dreptului comertului international cu dreptul international publicPrincipala deosebire dintre dreptul comertului international si dreptul international public consta in natura si pozitia juridica a subiectelor. Astfel dreptul comertului international reglementeaza, in principal asa cum am mai aratat raporturile dintre persoanele fizice sau juridice aflate pe picior de egalitate juridica. Intra de semneea in obiectul dreptului comertului international raporturile juridice comerciale la care una din parti este statul cealalta fiind o persoana fizica sau juridica apartinind altui stat. Si in acest caz conditia esentiala pentru a fi vorba de raporturi de drept al comertului international este ca partile sa se afle pe pozitie de egaliatte juridica, deci statul parte la raport sa actioneze ca subiect de drept civil (dejure gestionis).Raporturile juridice dintre state actionand ca puteri suverane (de jure imperil), dintre acestea si organizatii internationale guvernamentale, precum si dintre asemnea organizatii intra in sfera de reglementare a dreptul international public si mai precis, a dreptul international economic si dreptului international al dezvoltarii ca ramuri ale dreptului international public, atunci cand aceste raporturi juridice privesc domeniul cooperarii economice internationale.Intre dreptul comertului international si dreptul international public exista si importante puncte de convergenta, izvorate, in primul rand, din elementul de internationalitate care caracterizeaza deopotriva, raporturile juridice, care fac obiectul lor de reglementare. Astfel principiile fundamentale ale dreptul international public se aplica si in cadrul raporturilor de

drept al comertului international si, a fortiori, in cele la care participa statul. Corelatia dintre aceste doua materii juridice apare mai evident in anumite situatii ca, de exemplu, in ceea ce privesc consecintele pe care acordurile econiomice interstatale le produc asupra contractelor din comertul international.1.3 Principiile DCIPrincipiul este regula de baza, idee fundamentala in procesul elaborarii normelor juridice si al aplicarii acestora in raporturile comerciale si de cooperare economico-stiintifica internationala.1. Principiul libertatii comertului. Aceasta inseamna libertatea de a vinde pentru a castiga, deoarece nimeni nu se angajeaza intr-o afacere comerciala fara interesul de a castiga. Respectarea acestui principiu presupune dezvoltarea capacitatii economice a fiecarui stat printr-o industrie proprie care sa poata vinde nu numai materii prime ci mai ales produse finite. Presupune de asemenea o balanta echilibrata din punct de vedere economic in sensul ca exporturile sa depaseasca importurile iar imprumuturile externe sa fie utilizate in vederea productiei si nu pentru consum.Statul intervine pentru respectarea acestui principiu printr-un control utilizand mijloace financiar bancare, cum ar fi taxe, impozite, licente de import-export. Politicile monopoliste contravin principiului libertatii comertului.2. Principiul concurentei loiale.Conform acestui principiu concurenta are urmatoarele functii :- Garantarea desfasurarii raporturilor comerciale de piata- Facilitarea liberei circulatii a marfurilor, capitalurilor si serviciilor- Stimularea initiativei participantilor la schimburile comerciale internationaleConcurenta loiala are rolul de a fixa un pret just al marfurilor.Actul de concurenta neloiala este orice act in materie comerciala contrar uzantelor cinstite prin folosirea unor mijloace frauduloase in vederea atragerii si mentinerii clientelei.In cazul importurilor unor produse comercializate la un pret inferior pe piata interna se vorbeste despre pretul de dumping.3. Principiul egalitatii juridice a partilor.Fiecare parte contractanta are libertatea sa actioneze potrivit vointei sale convenind asupra modului in care sa se deruleze operatiunea comerciala.Actele si faptele de comert se caracterizeaza prin initiative in urma carora se iau decizii. Intervine astfel vointa partilor si avandu-se in vedere riscul pe care il presupune orice contract, partile ar trebui sa cunoasca sistemul de drept din care face parte contractantul pentru a-si limita riscurile.In orice contract comercial, trebuie sa existe un tratament egal pentru toate partile, astfel incat daca una dintre acestea se bucura de anumite privilegii sau drepturi subiective, si cealalta are dreptul sa i se aplice acelasi tratament in virtutea aceluiasi principiu. Ex. Clauza natiunii celei mai favorizate 4. Principiul libertatii conventiilor (contract)Conform principiului, conventiile legal incheiate au putere de lege intre parti; este inscris inclusiv in Codul Civil roman, iar in comertul international regula se numeste „LEX VOLUNTATIS”.Fiecare subiect de drept se obliga numai la ceea ce accepta ca fiind in interesul sau, dar este supus uzantelor comerciale internationale (normele legale aflate in vigoare si bunele moravuri aplicabile la nivel international).Efectele acestui principiu sunt :- Alegerea partenerului comercial- Posibilitatea de a negocia termenii contrcatului si de a insera acele clauze contractuale care sa protejeze interesele partilor si sa le garanteze realizarea scopului propus 5. Principiul bunei credinte. Conventiile trebuie respectate cu buna credinta. Principiul este intalnit si in dreptul intern si reglementat inscris si in Codul Civil roman.Buna credinta in afacerile comerciale obliga atat pe comerciant cat si pe industrias sa se comporte in limita normalitatii pe parcursul derularii tranzactiei si pana la finalizarea

acesteia. Daca se recurge la actiuni de natura a frauda partenerul, rezultatele pot fi vizibile, palpabile, pe termen scurt dar pierderii sunt certe pe termen lung deoarece exista riscul de a se pierde nu numai partenerul ci si de a fi eliminat de pe intreaga piata de desfacere a produsului.

Subiect 2: Contracte Moderne si Complexe.

2.1 Relatati despre caracterul complex al conrtractului international de leasing financiar

Contractual de leasing reprezinta un contract in a acarui baza o parte (locator) se oblige la cererea unei alte părți (locatar) sa-i asigure posesiunea si folosinta temporara a unu bun achiziționat sau produs de locator, contra unei plati periodice, iar la expirare sa respecte dreptul de preemtiune a locatarului de a cumpara bunul, de a prelungi contractual de leasing ori de a face sa inceteze raporturile contractual.

In realitatea operatiunea de leasing avind un character complex pesupune realizarea a doua contracte independente: contractual de locatiune si contractual de Vinzare cumparare. Interdependent acestora genereaza raspunderea vînzătorului fata de locatar. Intre aceste contracte exista o conexitate deoarece locatorul nu va procura bunul decit daca va avea certitudinea ca-l va da in leasing locatarului si invers, contractual de leasing va fi incheiat numai după finalizarea tratativelor de procurare a bunului dintre vinzator si locator. In opinia mea, contractual de lesing se refera la contractile complexe de prestari servii, aceasta reprezentind instrumental juridic prin care se infaptuieste prestarea unui serviciu de ordin financiar (creditare), prin intermediul mecanismului de locatiune.

2.2 Comparați varietățile contractului international de leasing financiar

Dupa tipul de finantare al contractului exista:

—Leasing cu autofinanfarea locatorului, situatie in care locatorul dispune de intreaga suma necesara producerii sau cumpararii activului.

Leasing multiplicat sau tip levier (leveraged). Este un leasing financiar in care locatorul imprumuta cu o parte din banii necesari • cumpararii activului sau chiar toata suma, folosind contractul de lea-sing ca o garantie pentru un imprumut.

Dupa, tipul de service asigurat, avem:

—Leasing full-service (brut), in cadrul caruia locatorul se angajeaza sa intretina activul, sa-l asigure si sa plateasca orice taxe derivate din proprietatea asupra activului, prevazute de lege.

—Leasing-net in care locatarul isi asuma obligatiile specificate mai sus. Majoritatea leasing-urilor financiare sint de tipul net.

Dupa originea activului:

—Leasing direct. Majoritatea contractelor de leasing se incheie pentru echipamente noi. Utilizatorul inchiriaza direct activul de la producatorul original.

—Leasing indirect. Utilizatorul (viitorul locatar) alege un anumit echipament, indica locatorului sa-l cumpere de la producator si apoi incheie contractul de leasing cu locatorul. Locatorul este cel care cumpara echipamentul de la producator.

Dupa durata contractului exista:

—Leasing pe termen lung: 8 ani si mai mult;—Leasing pe termen mediu: intre 3 si 8 ani;—Leasing pe termen scurt: bazat pe contracte consecutive, cu perioade de 2-3 ani.

Forme speciale:

— Leasing time sharing: bunurile se inchiriaza simultan mai multor beneficiari, pe perioade distincte, in scopul folosirii integrale a capacitatii lor (calculatoare, mijloace de transport etc.).

— Master leasing: forma speciala practicata pentru inchirierea containerelor:a) Term leasing — pe termen.b) Trip leasing — pe calatorie.—Experimental: folosit in scopul promovarii vanzarilor de ma§ini si utimaje.

Contractul de lease-back este o operatie complexa, in cadrul careia vanzatorul §i utilizatorul este una si aceeasi persoana. Utilizatorul, proprietar al bunului, vinde finantatorului, o instalatie, un utilaj, cu obligatia acestuia de a i-l inchiria §i de a i-l revinde la finele perioadei de locatie la un pret rezidual. Rolul operatiei de lease-back este considerabil442: fiind un mijloc de finantare foarte ingenios, el permite unui industria?, sa obtina capitalul necesar activitatii sale prezente §i viitoare, fara ca economi-ce§te sa piarda echipamentul necesar pentru realizarea comenzilor pe care le are sau este pe cale sa le aiba.

Dupa obiectul sau concret (bunul dat in locatie) leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar. Dar pentru comertul international prezinta interes leasing-ul mobiliar, deoarece se refera la ceea ce se numeste echipament industrial.

Exista leasing financiar (financial/capital/full-payout lease) sj lea-sing operational {operating lease). Leasing-ul operational se deosebeste de cel financiar in primul rand prin faptul, ca locatorul (lessor) este un fabricant. Daca in cazul leasing-ului financiar locala realizeaza intreaga valoare a bunului, la leasing-ul operational bunul este inchiriat pentru o perioada mai scurta decat durata vietii sale economice sj, deci a amortizarii. Prin urmare, bunul poate fi dat in locatie la mai multi utilizatori, in mod succesiv, iar valoarea reziduala a bunului este, la expirarea contractului, inca importanta. In fine, incazul leasing-ului operational nu se prevede posibilitatea transmiterii proprietarii bunului catre locatar.

2.3 Stabiliti drepturile si obligatiile partilor in contractul international de leasing

Locatorul are dreptul:

a) să cesioneze sau să dispună în alt mod de drepturile sale asupra bunului sau de drepturile care rezultă din contractul de leasing. Cesiunea sau dispunerea în alt mod nu-l degrevează pe locator de obligaţiile ce rezultă din contract şi nici nu schimbănatura sau regimul juridic al contractului; b) să folosească bunul în calitate de gaj în obligaţiile sale faţă de terţi dacăcontractul de leasing nu prevede altfel; c) să ceară achitarea integrală şi înainte de termen a ratelor de leasing ori sărezilieze contractul, cu reparaţia pagubelor şi/sau cu restituirea bunului, în cazul în care locatarul încalcă în mod esenţial clauzele contractului; d) să îmbine calitatea de locator cu cea de vînzător (furnizor) dacă acest fapt este prevăzut în contractul de leasing; e) să solicite locatarului documentele ce reflectă starea lui financiară.

Locatorul este obligat:

a) să nu intervină în alegerea bunului şi/sau a vînzătorului (furnizorului) făcută de locatar dacă contractul de leasing nu prevede altfel; b) să coordoneze cu locatarul cuprinsul contractului de vînzare-cumpărare (furnizare) a bunului; c) să nu opereze modificări în contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) fărăacordul locatarului; d) să dea locatarului contra plată bunul său în posesiune şi folosinţă temporară;

e) să încheie, din însărcinarea locatarului, contract de vînzare-cumpărare (furnizare) cu vînzătorul (furnizorul), să plătească preţul bunului şi să încredinţeze locatarului executarea obligaţiilor sale privind recepţionarea bunului, formularea cerinţelor care izvorăsc din acest contract dacă contractul de leasing nu prevede altfel; f) să primească bunul la expirarea contractului de leasing dacă locatarul nu-şi exercită dreptul de a achiziţiona bunul cu titlu de proprietate sau de a prelungi contractul conform prevederilor prezentei legi; g) să garanteze locatarului folosinţa liniştită a bunului; h) să respecte dreptul locatarului de a opta pentru achiziţionarea bunului, prelungirea contractului ori restituirea bunului. Locatarul are dreptul:

a) să aleagă independent bunul şi/sau vînzătorul (furnizorul) ori să încredinţeze locatorului această alegere; b) să formuleze vînzătorului (furnizorului) cerinţe ce rezultă din contractul de vînzare-cumpărare (furnizare); c) să refuze recepţionarea bunului ce nu corespunde condiţiilor din contractul de leasing şi să suspende plata către locator a ratei de leasing pînă cînd va fi eliminatăîncălcarea clauzelor contractuale; d) să execute înainte de termen obligaţia plăţii ratei de leasing şi să cumpere bunul dacă contractul de leasing nu prevede altfel; e) să achiziţioneze, la expirarea contractului de leasing, bunul cu titlu de proprietate, să prelungească contractul de leasing ori să restituie bunul dacă contractul nu prevede altfel.

Locatarul este obligat:

a) să prezinte locatorului informaţii referitoare la bun şi/sau la vînzătorul (furnizorul) lui în vederea încheierii unui contract de vînzare-cumpărare (furnizare) dacăcontractul de leasing nu prevede altfel; b) să execute obligaţiile de recepţionare a bunului şi de formulare a cerinţelor ce rezultă din contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) dacă contractul de leasing nu prevede altfel; c) să informeze locatorul despre corespunderea bunului clauzelor din contractul de vînzare-cumpărare (furnizare); d) să asigure, pe durata contractului de leasing, integritatea bunului, menţinerea în stare de funcţionare şi folosirea lui numai în conformitate cu clauzele contractuale; e) să suporte toate cheltuielile de transport, recepţie, montare, demontare, exploatare, întreţinere, păstrare, deservire tehnică, reparaţie, asigurare a bunului, precum şi alte cheltuieli aferente, dacă contractul de leasing nu prevede altfel; f) să plătească ratele de leasing în modul şi în termenele stabilite în contractul de leasing; g) să permită locatorului verificarea periodică a stării bunului şi a modului de exploatare a bunului obiect al contractului de leasing; h) să îl informeze pe locator în timp util despre orice tulburare a dreptului de proprietate venită din partea unui terţ; i) să restituie, la expirarea contractului de leasing, locatorului bunul în starea stipulată de contract, luîndu-se în considerare uzura normală, în cazul în care nu-şi va exercita dreptul, prevăzut de prezenta lege, de a achiziţiona bunul cu titlu de proprietate sau de a prelungi contractul.

TEST 5

Subiect I. Incheierea contractelor comerciale internationale1.1 Definiti oferta de a contractaConv. de la Viena- oferta- o propunere de incheiere a unui contract,adresate uneia sau mai multor persoane determinate este o oferta daca este sufficient de precisa si complete si denota vointa autorului ei de a se angaja in caz de acceptare.Principiile UNIDROIT – oferta - o propunere de incheiere a unui contract constituie oferta daca e sufficient de clara si daca indica intentia ofertantului de a se fi tinut de aceasta in cazul acceptarii.1.2 Argumentati conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca oferta de a contractaPt a fi considerate oferta, propunerea trebuie sa fie:-ferma,adica sa fie facuta cu intentie de a se angaja din punct de vedere juridic;-precisa si complete,adica sa cuprinda toti termenii si toate elementele contractului, astfel ca printr-o simpla acceptare sa se poata incheia contractual.-neechivoca,adica sa rezulte ca este vorba de o oferta.-adresata uneia sau mai multor persoane determinate. Conform Conventiei de la Viena o propunere adresata unei persoane nedeterminate e considerate numai o invitatie de a oferta ,cu exceptia cazului cind persoana ce a facut propunerea nu a indicat contrariul1.3 Decideti asupra oportunitatii sau inoportunitatii revocarii oferteiOportunitatea sau inoportunitatea revocarii ofertei necesita distinctia intre situatia in care oferta a ajuns la destinatar si situatia cind n-a ajuns.Conform Convetiei de la Viena o oferta produce efecte cind ajunge la destinatar. O oferta chiar daca e irevocabila poate fi retractata daca retractarea ajunge la destinatar inainte sau in acelasi moment cu oferta.Conform Conventiei de la Viena oferta nu poate fi revocata:-daca prevede prin fixarea unui termen determinat pt acceptare sau un alt mod cae irevocabila,sau-daca era rezonabil pt destinatar sa considere oferta ca irevocabila si daca a actionat in consecinta.

Subiectul 2:Arbitrajul Comercial International.

2.1Definiți conventia de arbitrajConventia de arbitraj este un acord intre partile contractului de comert international de a supune litigiile aparute intre ele in legatura cu executarea contractului spre solutionarea unui tribunal arbitral. Convenţia de arbitraj exprimă voinţa părţilor de a se adresa arbitrajului pentru soluţionarea litigiului lor.

2.2Detrminați categoriile arbitrajului commercial internațional

Arbitrajul comercial international poate fi clasificat in functie de mai multe criterii. Utilizand aceste criterii,doctrina juridica a clasificat arbitrajul dupa cum urmeaza:

a) In functie de competenta materiala a arbitrajului se disting:

—arbitraje ce au competenta generala, in materie de comert international. Aceste arbitraje au o sfera generala de activitate jurisdictionala si sunt competente sa judece orice reclamatie care rezulta din litigiul comercial, indiferent de natura contractului comercial international. Cu titlu de exemplu mentionam: Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert Internationala de la Paris, Asociatia Americana de Arbitraj, Curtea de Arbitraj de la Londra, Institutul Olandez de Arbitraj etc.475

—arbitraje ce au competenta speciala in domeniul comertului international. Din aceasta categorie fac parte arbitrajele specializate pentru comertul cu anumite produse. Putem mentiona: Camera Arbitrala de bumbac din Le Havre si Tribunalul de Arbitraj al Bursei de

Bumbac din Bremen, care sunt specializate in solutionarea litigiilor din domeniul comertului international cu textile; London Corn Trade Association, Asociatia Distribuitorilor de produse alimentare din New York, specializate in litigii din domeniul comertului cu produse agricole alimentare.

b) In functie de competenta teritoriala a instantei de arbitraj se disting:

— arbitraje de tip bilateral, care sunt create prin conventii internationale bilaterale si isi au sediul in fiecare dintre tarile participante. Arbitrajele de tip bilateral sunt competente sa solutio-neze litigiile aparute din raporturile de comert international dintre subiectii de drept ce apartin ordinii juridice nationale a statelor-paiti la acele conventii. Asa sunt, de exemplu: Camera Arbitrala Franco-Germana pentru produsele solului, Canadian-American Com-mercial Arbitration Commission etc.

— arbitraje de tip regional, constituite printr-o conventie multi-laterala perfectata intre statele dintr-o anumita zona geografica si sunt competente sa solutioneze litigii de comert international ce apar intre subiectii de drept care apartin ordinii juridice nationale din statele semnatare ale conventiei. Din aceasta categorie fac parte: Comisia Scandinava de Arbitraj pentru piei, competenta sa solutio-neze litigiile dintre comerciantii din Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca; Comisia Interamericana de Arbitraj Comercial, a carei competenta include pe partenerii comerciali din cadrul Organizatiei Statelor Americane.

— arbitraje cu vocatie universala, a caror competenta teritoriala se extinde la scara planetara. Aceste arbitraje sunt abilitate sa solutioneze litigii dintre subiectii raporturilor de comert international din toate tarile lumii, indiferent de zona geografica in care acestea sunt situate. Mentionam in acest sens Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert Internationala de la Paris.

c) in functie de structura organizatorica, exista:

— arbitraje ad-hoc sau ocazionale, care sunt constituite de parti in vederea solutionarii unui anumit litigiu. Aceste arbitraje au o durata efemera, existenta lor incetand odata cu pronuntarea hotararii sau cu expirarea termenului in care trebuiau sa decida si

— arbitraje institutionalizate, care au caracter permanent, iar existenta lor nu depinde de durata unui litigiu determinat. Ele isi exercita atributiile jurisdictionale neintrerupt si cu caracter de continuitate de cate ori este sesizat. Arbitrajul institutionalizat este organizat sub forma unor centre permanente de arbitraj care functioneaza in cadrul unor organizatii profesionale, sau pe langa o camera de comert nationala ori internationala.

d) in functie de atributiile conferite arbitrilor, exista:

— arbitraj de drept strict sau de jure. Acest arbitraj se caracterizeaza prin aceea ca arbitrii statueaza potrivit normelor de drept incidente in cazul dat in care ei sunt obligati sa le respecte. Arbitrajul de drept strict constituie regula, fiind arbitrajul de drept comun in materia raporturilor de comert international. Atunci cand partile nu fac nici o mentiune speciala privind arbitrajul, acesta va fi un arbitraj ad-hoc, iar puterile conferite arbitrilor sunt acelea ale unui arbitraj de drept strict.

— arbitraj de echitate (ex aequo et bono sau amiable composition). Acestui arbitraj ii este specific faptul, ca se realizeaza dupa principiile de echitate si nu potrivit normelor de drept. Este, deci,un arbitraj de facto, arbitrii neavand obligatia sa aplice normele legale de drept material si nici pe cele de procedura.

2.3Formulați o clauza compromisorie"Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori desfiinţarea lui, se va soluţiona prin arbitraj comercial organizat de Camera de Comerţ si Industrie în conformitate cu Regulile de procedură arbitrală ale acestei Camere. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie".Părţile mai pot adăuga, la opţiunea lor, următoarele menţiuni:tribunalul arbitral va fi compus, conform reglementărilor CAMEREI din 3 membri; câte un arbitru ales de fiecare dintre părţi şi un supraarbitru ales de cei doi arbitri."Tribunalul arbitral va judeca litigiul în drept, cu aplicarea legii".

Test 6Subiect I. Incheierea contractelor comerciale internationale1.1 Descrieti conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca acceptarea pt a produce efectele care ii sunt specificePt a produce efectele specifice acceptarea trebuie sa intruneasca conditiile urmatoare:-sa corespunda intrutotul ofertei-sa provina de la persoana careia i-a fost adresata sau de la reprezentatul ei autorizat;-sa fie neindoielnica ( mai ales acceptarea tacita)-sa intervina inainte ca oferta sa devina caduca ori sa fie revocata.1.2 Determinati efectele acceptarii tardiveAcceptarea expresa care ajunge la ofertant dupa expirarea termenului prestabilit de el sau in lipsa unui asemenea termen intr-o perioada de timp rezonabila ca durata, calculate de la data expedierii ofertei se numeste acceptare tardiva.De regula, acceptarea tardiva nu produce efecte juridice.Insa potrivit Conventiei de la Viena – o acceptare tardiva produce efecte ca acceptare daca ofertantul fara intirziere il informeaza pe destinatar fie verbal ,fie printr-un aviz expediat in acest scop. Daca scrisoarea sau alt inscris continind o acceptare tardiva denota ca a fost expediata in astfel de conditii incit daca transmiterea ar fi fost regulate ar fi parvenit la timp ofertantului, acceptarea tardiva produce efecte ca o acceptare cu exceptia cazului cind ofertantul fara intirziere il informeaza verbal pe destinatarul ofertei ca el considera ca oferta sa a devenit caduca sau daca ii adreseaza un aviz in acest scop.1.3 Decideti asupra momentului incheierii contractelor comerciale internationale inter absentesDintre contractele incheiate in cadrul relatiilor internationale numai acelea care se incheie prin corespondenta, dau nastere la probleme deosebite. Aceasta pt ca, pe de o parte legislatiile nu reglementeaza contractele intre absenti,lasand in sarcina codurilor comerciale, iar pe de alta parte reglementarea nu priveste contactele cu caracter international ci numai contractele interne.In cazul contractelor prin corespondenta sau inter absentes sunt contracte in care acceptarea nu intervine imediat dupa manifestarea ofertei, ci dupa o oarecare perioada de timp. In acest interval pot interveni evenimente care pot influenta incheierea contractului.Momentul incheierii contractului poate avea efecte cu privire la:- capacitatea partilor ;- existenta viciilor de consintamant, care se apreciaza la momentul formarii contractului; - moartea sau incapaciatatea uneia din partile contractante, poate impiedica formarea contractului; -momentul incheierii contractului constituie punctul de plecare al tuturor efectelor pe care acesta urmeaza sa le produca.Pt determinarea momentului incheierii contractului inter absentes in doctrina au fost formulate 4 teorii in baza solutiilor legislative din sistemele de drept national :1.sistemul emisiunii acceptarii sau declaratiunii – contractual se considera incheiat in momentul cind destinatarul accepta oferta indifferent dcac a comunicat sau nu acceptarea sa ofertantului (Japonia, unele tari anglo-saxone).2. sistemul expedierii acceptarii – contractual se considera incheiat in momentul cind acceptantul a expediat raspunsul sau printr-o scrisoare, telegram sau oricare mijloc de comunicare,indifferent daca acest raspuns a ajuns la cunostinta ofertantului(SUA,Brazilia,Marea Britanie s.a).3.sistemul receptiei acceptarii de ofertant – contractual se considera incheiat in momentul cind ofertantul primeste raspunsul de acceptare indifferent daca a luat sau nu cunostinta cu acest raspuns (RM, Germania, Austria, Rominia).4.sistemul informarii – contractual se considera incheiat in momentul cind ofertantul ia cunostinta cu raspunsul de acceptare.

Subiect 2: Contractul International de Asigurare.

2.1Definiti contractul internațional de asigurare.

Prin contract de asigurare se intelege ca asiguratul se obliga sa plateasca asiguratorului

prima de asigurare iar acesta se obliga sa plateasca la producerea riscului asigurat

asiguratorului sau unui tert care este beneficiatul asigurarii suma asigurata ori despagubirea

in limitele si in termenele convenite.

2.2Analizați caracterele juridice ale contractului internațional de asigurare

Potrivit CC al RM. CI de asigurare are caracter international daca se incheie intre asigurat si asigurator care are sediul ori resedinta in tari diferite. Contractual de asigurare are urmat caractere juridice:

- Consensual- accord de vointa- Sinalagmatic – partile se oblige reciproc- Cu executare succesiva deoarece executarea nu are loc dintr-o singura data

printr-o singura prestatie ci asiguratul e obligat sa plateasca primele in termenele stabilite, iar asiguratorul sa acorde continuu protective prin asigurarea riscului

- Oneros – deoarece un anumit avantaj este urmarit- Aleatoriu – efectele depend de un eveniment incert - De adeziune – clauzele sint stabilite numai de una din parti

2.3Argumentati drepturile si obligatiile părților pînă la ivirea evenimentului asigurat si

după producerea evenimentului asigurat.

Obligatiile asiguratorului:

- sa aduca la cunostinta asiguratului intr-o forma adecvata conditiile asigurarii

- Sa efectueze plata la aparitia dreptului asiguratului sau al beneficiarului asigurarii de a incasa suma asigurata sau despagubirea de asigurare in termenele si coditiile stabilite

- sa compenseze asioguratului cheltuielile aferente eveitarii prodducerii cazuului

sua limitarii opportune a prejudiciilor pasibile de despagubire

- Sa pastreze confidenta informatiei despre asigurat de care aluat cunostinta in procesul asigrarrii

- De a elibere la cererea asiguratului certificate de confirmare a asigurarii in cazul asigurarii de raspundere a carausului pt bagajele si marfurile transportate, precum si fata de terti cu indicarea sumelor asigurate

Dupa producerea evenimentului asigurat asiguratorul este obligat in achitarea indemnizatiei catre asigurat. El va proceda la constatarea producerii evenimentului asigurat si la evaluarea pagubelor , precum si la plata indemnizatiilor asiguratului art 1315 CC

Obligatii asiguratului:

- Sa informeze asiguratorul la incheierea CA despre toate circumstantele esentiale referitoare la marimea riscurilor ce se asigura

- Sa ia toate masurile pt a salva si conserva bunuri

- Sa informeze asiguratorul despre alte contracte de asigurare incheiate la obiectul respective

- Sa plateasca la timp primele de asigurare- Sa intreprinda actiuni dependente de elpt a evita producerea cazului asigurat sau

prt a limita pagubele cauzate de producerea lui- Sa informeze asiguratorul despre producerea evenimentului asigurat indata ce a

aflat despre aceasta- Sa rezerveze dreptul de regres asupora partii vinovate in producerea daunei- Sa se adreseze unei autoritati abilitate in confirmarea faptului producerii riscului

si/sau detreminarii pagubei pricinuite

Neindeplinirea obligatiilor de catre asigurat poate exonera asiguratorul depre plata despagubirilor, iar daca aceasta a fost déjà efectuata poate acorda dreptul de a cere suma achitata.

Test 7

Subiect I. Incheierea contractelor comerciale internationale1.1 Distingeti diferite conceptii referitoare la momentul incheierii contractelor comerciale internationale inter absentesPt determinarea momentului incheierii contractului inter absentes in doctrina au fost formulate 4 teorii in baza solutiilor legislative din sistemele de drept national :1.sistemul emisiunii acceptarii sau declaratiunii – contractual se considera incheiat in momentul cind destinatarul accepta oferta indifferent dcac a comunicat sau nu acceptarea sa ofertantului (Japonia, unele tari anglo-saxone).2. sistemul expedierii acceptarii – contractual se considera incheiat in momentul cind acceptantul a expediat raspunsul sau printr-o scrisoare, telegram sau oricare mijloc de comunicare,indifferent daca acest raspuns a ajuns la cunostinta ofertantului(SUA,Brazilia,Marea Britanie s.a).3.sistemul receptiei acceptarii de ofertant – contractual se considera incheiat in momentul cind ofertantul primeste raspunsul de acceptare indifferent daca a luat sau nu cunostinta cu acest raspuns (RM, Germania, Austria, Rominia).4.sistemul informarii – contractual se considera incheiat in momentul cind ofertantul ia cunostinta cu raspunsul de acceptare.1.2 Determinati locul incheierii contractelor comerciale internationale inter absentesLocul incheierii contractului - este important pentru localizarea contactului in spatiu, care la randul sau este important pt determinarea competentei teritorial, precum si pt determinarea dreptului aplicabil fondului litigiului; influenteaza aplicarea uzurilor locale aplicabile contractului in speta, precum si pt interpretarea cuvintelor si termenilor utilizati care trebuie sa fie intelesi in sensul semnificatiei lor dela locul incheierii contractului.Cind contractual se incheie intre persoane absente, determinarea locului incheierii contractului difera in functie de conceptia adoptata cu privire la momentul incheierii contractului, astfel in sistemul emisiunii si al expedierii acceptarii, locul incheierii conractului este sediul sau resedinta acceptantului.In sistemul receptiei si al informarii , contractual se considera incheiat la sediul sau resedinta ofertantului. In cazul acceptarii tardive locul incheierii contractului e sediul sau resedinta acceptantului, deoarece aici se receptioneaza comunicarea facuta de ofertant referitoare la valabilitatea acceptarii tardive.1.3Argumentati importanta determinarii momentului si locului incheierii contractului comercial internationalDeterminarea momentului incheierii contractului comercial international prezinta importanta sub mai multe aspecte:

la momentul dat se stabileste daca partile erau ori nu capabile de a incheia contractual.

cauzele de nulitate absoluta si nulitate relative, se determina in raport de momentul incheierii contractului fiecare parte isi poate revoca oferta sau acceptarea

momentul incheierii contractului prezinta importanta pt determinarea pretului in contractual unde se stipuleaza ca acesta e cel current din ziua incheierii contractului

in functie de momentul incheierii contractului se determina locul incheierii contractului

in cazul conflictelor de legi in timp, momentul incheierii contractului determina legea aplicabila

Determinarea locului incheierii contractului prezinta importantasunb urmatoarele aspecte: daca partile nu au determinat legea aplicabila contractului, legea competent se

guverneze contractual este legea in vigoare la locul incheierii contractului in momentul incheierii contractului.

dca partile n-au prevazut in contract instanta competent sa solutioneze eventualele litigii ce pot parea intre ele in legatura cu executarea contractului, instanta competenta va fi determinate in raport cu prevederile legii in vigoare la locul incheierii contractului.

pt interpretarea contractului se vor lua in considerare uzantele existente la locul incheierii contractului.

Subiect 2: Contractul International de Asigurare.

2.1 Relatați despre elementele principale ale contractului internațional de asigurare

Elementele principale ale contractului de asigurare sint urmatoarele: interesul asigurarii, riscul asigurarii, suma asigurata prima de asigurare.

Interesul asigurarii prezinta particularitati in raport cu formele concrete ale asigurarii: de bunuri, de persoane si de raspunder civila. Interesul asigurabil este interesul ce se naste din raporturile unei persoane cu privire la un anumit bun ce poate fi asigurat. Pentru a fi asigurabil un interes trebuie să fie economic si evaluabil in bani. Natura juridica a interesului asigurarii se apreciaza in raport cu caracterul subiectiv sau obiectiv al acestuia. Potrivit teoriei interesului de asigurare subiectiv, prin contract se asigura numai interesul asiguratului, nu si interesul celorlate persoane cu privire la bunul asigurat si care nu au incheiat contract de asigurare. Teoria interesului de asigurare obiectiv consider ca interesul fiind obiectiv este incorporate bunului asigurat si este

independent de titularul interesului.

Riscurile asigurate reprezinta insasi cauza asigurarii fiind anumite evenimente care pot surveni in procedura de producer, comercializa sit ran a marf si au ca urmare avarierea totala sau partial a acestora. Partile vor conveni expres asupra riscurilor care urmeaza a fi asigurate si in urma carora vor fi achitate despagubiri sau in care e rational se va allege o clauza contractual care prevede asigurarea riscurilor necesare. Companiile de asigurari clasifica riscurile in:

- Riscuri excluse- evenimente ce pot surveni in viitor si pot cauza daune comerciantilor care sint asigurate nu prin intermediul CA, ci prin alte mijloace

aplicate de comercianti cum ar fit axe vamale imprevizibile, dolul asiguratului, interzicerea in livrare etc.

- Riscuri asigurabile car pot fi- Obisnuite se datoreaza unor intimplari fortuite cum ar naufragiu , jaf, incendiu- Special sint datorate de caracteristicile fizico-chimice ale marfurilor, fie sint

datorate ltor cause deosebite ivite in perioada asigurata cum ar fi scurgerea lichidelor, oxidare metalelor, spargerea sticlei etc.

Suma asigurata este suma pina la concurenta careia asiguratorul raspunde fata de asigurat in cazul producerii evenimentului acoperit prin asigurare. Ea serveste ca baza si pentru calcularea primei de asigurare. Valoare bunului se stabileste reiesind din valoarea indicate a marfurilor in facturile comerciale la care poate fi adaugat costul transporturilor, taxelor vamale si beneficial de pina la 10 % din costulindicat in facture. Suma asigurata poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea de asigurare evintindu-se supraasigurarea nici subasigurarea. SA poate fi modificata prin maj sau reducere

Prima de asigurare constituie suma de bani care este echivalentul serviciului asiguratorului si care se plateste anticipat de catre asigurat. Prima este pretul pentru ca asiguratorul sa ia asupra sa riscul. Criteriul essential de stabilire a marimii primei de asigurare constituie volumul riscurilor asigurate care se determina pe baza de date statistice. In calculul primei de asigurare sint luate in considerare durata si suma asigurata. Daca asiguratorul in baza unei clause contractual privind actualizarea primei de asigurare mareste cuantumul acesteia, asiguratul poate rezilia contractual cu respectarea termenului de preaviz care e de o luna, iar majorarile neinsemnate nu indreptatesc reziliere.Practica asigurarilor a elaborate mai multe tipuri de polite de asigurare in dependent de tipul asigurarii. Astfel deosebim polite maritime, fluvial, terestre sau aeriene care se stabilesc in dependent de tipul de transport utilizat. Polite CARGO,CASCO in dependeta d ebunul asigurat, polita de navlu care asigura, de port care sigura riscurile in timpul unei stationary mai indelungate in port, polita de constructii se asigura nava in perioada de constructii, polita de reasigurare in cazul asigurarii asiguratoprului contra survenirii riscului déjà asigurat. In dependent de polita de asigurare se stabilesc drepturile si oblig partilor, suma asigur, prima de asigurare etc.

2.2 Specificați categoriile riscurilor si modul de asigurare a lor in cadrul asigurarii

CASCO și CARGO

Asigurarea de bunuri este obiectul cel mai des intilnit in CIA si este asigurare

CARGO – asigurarea marfurilor pe perioada transportarii

CASCO – asigurararea mijl d transport utilizate in special in transportul maritime si aerian.

CASCO e o varietate a CIA avind ca obiect navele comerciale, navele de pescuit oceanic sau navle auxiliare ce deserves porturile cum ar fi macaralele plutitoare , salupele si altele aflate in proprietatea societatilor de navigatie ca si navele primate spre folosinta pastrare sau remorcare cu titlu de inchiriere. Contractual se incheie pt pagubele cauzate bunurilor asigurate de accidentele, intimplarile si pericolele navigatiei si exploatarii acestor bunuri. La perfectarea acestui contract se ia in considerarea valoarea bunurilor asigurate(nave, masini, instalatii sau alte parti component putind fi inclus nalvul sau cheltuielile legate de

exploatarea navelor). Practica internationala a elaborate uzante in domeniul asigurarilor astfel incit intreasigurator si asigurat sa fie suficienta indicarea termenului special pt care se negociaza asigurararea. Astfel prin contract pot fi stipulate urmatoarele coditii de asigurare:

- WPA sau WA cu raspundere pt avarii si pierdere. Asiguratorul se oblige sa plateasca despagubiri pt daunele acuzate de pierderea totala a navei (efectiva sau constructiva), pt pierderea unui obiect facind parte dininventarul fix al navei ca si din avariile datorate calamitatilor natural cum ar fi naufragii, esuare, coleziuni cu alte nave, eroare de navigatie, incendii si explozii, precum si de disparitie a navei, avariile pricinuite acesteia de masurile de salvare, avariile provocate de alte nave, provocate de nava instalatiilor portuare. Asiguratorului ii revine totodata obligatia sa acorde despagubiri si pt contributia navei la avaria comuna, despagubirile in vederea salvarii si conservarii navei pt aducerea acesteia intr-un port de refugiu, cheltuielile de judecata sau arbitraj faute de asigurat cu acordul asiguratorului in scopul respingerii sau reducerii pretentiilor formulte de terti fata de asigurat, ori in vederea punerea in valoare a pretentiilor formulte de asigurator fata de terti.

- FPA fara raspundere pt avarii cu exceptia cazurilor de naufragiu, esuare, incendiu, explozie pe bord si ciocnire. Asiguratorul isi asuma obligatia sa despagubeasca limitative pierderea totatla a navei

- TLS cu raspundere numai pt pierderea totala a anavei inclusive cheltuielile de salvare, obligatia asiguratorului se rasfringe la acordarea de despagubiri pt pagubele generate prin pierderea totala sau disparitia navei, precum si cheltuielile necesare si rezonabile pt salvarea navei fiind irrelevant rezuktatul acestora

Asigurarea CARGO- varietatea a CIA, care are ca ob marfuril aflate in transport intl. in cazul marfuri de export pot fi incluse in asigurarea, cu observ reglementarilor vamale existente in st de destinatie si taxele vamale la export. Durata asig CARGO este de la “magazine la magazie” si acopera intervalul de timp scurs din mom in care marfa paraseste magazia si pina la intrarea acestora in magazine destin-ului, sau la destinatia indicate in CIA.In transp international se utilizeaza urmatoarele clauze:-FPA – fara avarie particulara => presupune asigurarea de catre A a obligatiile de a plati despagubirile asiguratului p/t daunele suportate de acestea, ca um a avariei commune sau particulare, interbuintat in transport maritim.In baza acestui termen comp de asig va acorda despagub asiguratului numai cind, in urma unui accident sau catastrophe, bunul a fost pierdut sau avariat. In caz contrar, asiguratul nu va putea pretinde despagubirile. In acest caz prima de asig este mai mica fata de cazul cind si include riscurile sus mentionate.-NPA => cu rasp pt avarie particulara => prevede despagubirea asiguratului si in cazul surve unor daune ce nu au nimic comun cu avaria/catastrofa. La cererea asiguratului, in skimbul unei prime, in contr pot fi stipulate urmat riscuri: furt, jaf, nelivrare, ruginire, oxidare, spargere, scurgere ordinara a lichidului, recipientelor, asudare si aburire a navei, umezire prin umed atmosferica/ contaminare.-AR – toate riscurile => se acopera toate daunele cauzate bunuri de orice risc l/a care acestea ar fi expuse, cu exceptia riscurilor expres excluse, cum ar fi razboi, avarii provocate de mine, bombi, piraterie. P/t a fi asigurat si aceste riscuri, partile treb sa specific in contr pe fiecare din ele. Ex: AR+ celelalte riscuri.Distrugerea bunurilor in urma survenirii riscurilor pot fi provocate de citeva avarii: totale, partiale, comune, particulare :

Totala => duce la pierderea intreaga a bunurilor asigurate sau deteriorarea/ proprietatilor lui, incit devine imposibil utilize lui/dupa destin. Costurile de salvare depasesc costul bunului.Partial => duce la disparitia, distrugerea partial a bun si este constatata imediat dupa avarie de un comisar de avarie. Asiguratul va primi despagubirile in proportia bunurilor deteriorate.Comuna => distrugerea bunurilor asigurate in mod constient pe nava. Se va considera asemenea avarii, daca au fost intreprinse rational si in situatii exceptionale. Daunele surv sunt impartite intre propriet marfi si transportator.Particulara => daunele au survenit ca urmare a cazurilor fortuite.

2.3 Analizați etapele incheierii CIA

O prima etapa este declaratia (cererea de asigurare) care consta in completarea de catre asigurat a unui formular special al asiguratorului prin care se manifesta vointa de a incheia contractual. Declaratia de asigurare permite asiguratorului sa-si faca o opinie asupra riscului pe baza raspunsurilor asiguratului la intrebarile din formular. Fiind un act unilateral de vointa declaratia de asigurare produce efecte juridice specific asigurarii numai dup ace a fost accepatat de asigurator.

O alta etapa o constituie analiza declaratiei de risc. Riscul prezinta pentru asigurator o importanta deosebita. In functie de acest element se apreciaza daca se poate accepta riscul si marimea primei de asigurare aferenta. Asiguratul trebuie sa faca declaratii complete chiar si atunci cind pe parcurs imprejurarile esentiale privind riscul s-au schimbat. In caz contrar asiguratorul isi rezerva dreptul fie de a modifica contractual, fie de a refuza despagubirea solicitata de asigurat. De regula contractual de asigurare se considera incheiat prin plata primelor de asigurare si emiterea documentului de asigurare.

Testul 8

Subiect I. Efectele contractelor comerciale internationale1.1 Relatati despre principiul fortei obligatorii a contractelor comerciale internationalePrincipiul forţei obligatorii, exprimat şi prin adagiul pacta sunt servanda, este acea regulă de drept potrivit căreia actul juridic civil legal încheiat se impune părţilor întocmai ca legea. Cu alte cuvinte, executarea actului juridic civil este obligatorie pentru părţi, iar nu facultativă. In aplicarea principiului pacta sunt servanda, s-a decis că o parte contractantă nu poate să modifice, în mod unilateral, preţul convenit în momentul încheierii contractului.1.2Determinati conditii in care devine operanta exceptia de neexecutare a contractelorExcepţia de executare a contractului sinalagmatic este un mijloc de apărare specific, care poate fi folosit de partea căreia i se pretinde executarea obligaţiei ce-i revine, fără ca partea care pretinde această executare să-şi fi executat propria obligaţie. Partea care invocă excepţia în discuţie obţine, fără intervenţia instanţei judecătoreşti, o suspendare a executării propriilor obligaţii până când cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţiile ce-i revin. Efectul suspensiv al excepţiei de neexecutare încetează în momentul în care se vor îndeplini aceste obligaţii.Condiţii pentru invocarea excepţiei de executare a contractului1) obligaţiile reciproce ale părţilor să-şi aibă temeiul în acelaşi contract. În principiu sunt reciproce şi interdependente numai obligaţiile care izvorăsc din acelaşi contract. O parte nu poate invoca excepţia neexecutării pe motiv că cealaltă parte nu şi-a îndeplinit o obligaţie pe care şi-o asumase într-un alt contract. Astfel, deşii aceleaşi părţi pot stabili raporturi juridice

în baza mai multor contracte, excepţia de neexecutare va putea fi invocată numai în legătură cu obligaţia corelativă asumată prin acelaşi contract. 2) să existe o neexecutare a obligaţiei suficient de importantă din partea celuilalt contractat, chiar dacă aceasta ar fi parţială.Nu are relevanţă cauza acestei neexecutări. Ea poate fi culpa debitorului sau chiar forţa majoră care îl impiedică pentru moment să execute obligaţia. Totuşi, dacă neexecutarea datorată forţei majore este definitivă, contractul încetează pentru imposibilitate fortuită de executare.3) neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă excepţia, faptă care să-l fi împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia;4) părţile să nu fi convenit un termen de executare a uneia din obligaţiile reciproce. Stipularea unui asemenea termen echivalează cu o renunţare la simultaneitatea de executare a obligaţiei şi ca urmare invocarea acesteia este lipsită de temei. Termenul se consideră stipulat tacit când rezultă din uzuri;5) natura obligaţiilor sau legea să nu facă imposibilă simultaneitatea de executare a obligaţiilor ceea ce ar atrage şi imposibilitatea invocării excepţiei de neexecutare;De asemenea, excepţia de neexecutare a contractului poate fi invocată şi în instanţă, ca mijloc de apărare al pârâtului. În acest caz, instanţa, fie va respinge acţiunea în executare introdusă de reclamant, fie va dispune, după caz, obligarea acestuia la executarea obligaţiei propriii, stabilind un termen în acest scop.

1.3 Determinati momentul si locul executarii obligatiei ce rezulta din contractele comerciale internationale prin prisma prevederilor Principiilor UNIDROIT asupra contractelor comerciale internationale

O parte este ţinută să îşi execute obligaţiile:(a)dacă este fixat un termen pentru executarea acelei obligaţii ori acesta poate fi determinat din contract, la acel termen;(b)dacă este fixată o perioadă de timp sau această perioadă rezultă din contract, oricând pe durata perioadei respective cu excepţia situaţiei în care circumstanţele indică faptul că momentul executării obligaţiei este la latitudinea celeilalte părţi;(c)în orice altă situaţie, în cadrul unei perioade rezonabile de timp după încheierea contractului.Creditorul poate să respingă o ofertă de executare parţială a contractului la momentul scadenţei, fie că această ofertă este însoţită ori nu de asigurarea executării integrale a obligaţiilor, exceptând situaţia în care creditorul nu justifică nici un interes legitim pentru aceasta.Cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de executarea parţialătrebuiesuportate de către debitor, aceasta neacoperind alte eventuale prejudicii. (Ordinea executării)În măsura în care obligaţiile pot fi executate simultan, părţile sunt obligate să le execute astfel, cu excepţia cazului în care din împrejurări rezultă contrariul.În măsura în care executarea obligaţiei unei părţi necesită o perioadă de timp,acea parte este obligată să execute contractul prima, cu excepţia cazului în care circumstanţele indică altfel. (Executarea înainte de termen)(1) Creditorul poate refuza executarea înainte de termen cu excepţia cazului în care nu poate justifica un interes legitim pentru aceasta.(2) Acceptarea executării înainte de termen nu afectează momentul executării propriilor obligaţii, dacă acel termen a fost fixat distinct de executarea obligaţiilor celeilalte părţi.(3) Cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de o executare înainte determen trebuie suportatede către debitor, fără a exclude posibilitatea altor sancţiuni. (Locul execut ă rii)(1) Dacă locul executării nu este fixat şi nu este determinabil din contract,executarea obligaţiile se face astfel:(a) obligaţia de a plăti o sumă de bani, la sediul creditorului;(b) orice altă obligaţie, la sediul debitorului.

(2) Partea care îşi schimbă sediul după încheierea contractului trebuie să suporte cheltuielilor suplimentare pentru executare pe care o astfel de schimbare le-ar putea genera.

Subiect 2.Arbitrajul Comercial International.

2.1 Definiți arbitrajul comercial internațional

Conceptul de arbitaj commercial internațional este susceptibil de mai multe acceptiuni. Intr-

o prima acceptiune arbitrajul commercial internațional este o institutie juridical pentru solutionarea litigiilor ce se ivesc in cadrul relatiilor comerciale internatioanale si de catre persoanele investite cu aceasta sarcina, chiar de partile aflate in litigiu. Potrivit altei opinii

arbitrajul internațional este mijlocul prin care un litigiu sau mai multe litigii ce vor aparea in viitor pot fi solutionate definit de o persoana neinteresata. Alti autori analizeaza arbitrajul

commercial internațional ca jurisdcitie speciala si derogatorie de la dreptul comun procesual, menita sa asigure rezolvarea litigiilor izvorite din raporturile comerciale

internaționale.

2.2 Comparati diferite conceptii privind natura juridical a arbitrajului

commercial internațional

Notiunea juridical a arbitrajului commercial internațional nu a primit o rezovare unitara in doctrina. Ea a generat o pluralitate de opinii contradictorii, conturindu-se trei conceptii diferite in aceasta privinta: contractual, jurisdictional si mixta.

Conform conceptiei contractuale arbitrajul commercial international este un ansamblu de acte juridice avind o natura contractual. Aceasta natura juridical rezulta din faptul ca solutionarea litigiului aparut intre partile contractante este organizata de catrea acestea prin acordul lor in limitele satbilite de lege, astfel incit sa fie realizata de persoane care le inspira incredere. Prin urmare puterile arbitrilor si competent lor de a statua isi au sorgintea in vointa partilor litigante. Sentinta arbitrala este declarata irevocabila tot prin vointa partilor, forta juridical a acestei sentinte rezulta din vointa partilor litigante de a o adduce la indeplinire.

Conceptia jurisdictional se fundeaza pe premise ca statul este detinatorul puterii legislative si judecatoresti. Adeptii acestei conceptii invoca asemanarile care exista intre instantele judecatoresti si cele arbitrale dintre care retiem urmatoarele:

- Si judecatorul si arbitrul au puterea de a statua cu caracter obligatoriu pentru partile in litigiu asupra temeiniciei si legalitatii pretentiilor formulate de reclamant

- Hotarirea pronuntata stabileste drepturile si obligatiile partilor aflate in lititgiu, care este susceptibila de executare silita in eventualitatea ca nu este executata voluntary

- Anumite cai de atac impotriva sentintei arbitrale sint de competent exclusive de solutionare a instantei judecatoresti de drept comun, ceea ce apropie sensibil hotarirea arbitrala de hotarirea judecatoreasca.

Conceptia mixta sau eclectic considera ca cele doua conceptii mentionate – contractual si jurisdictional se refera la arbitraj in mod unilateral, luin din considerare fie punctual de plecare al activitatii ce o desfasoara, fie specificul acelei activitati.

In doctrina juridical s-a mentionat ca in activitatea sa arbitrajul este conditionat atit de originea sa contractual, exprimata prin conventia de arbitraj, precum si de finalitatea sa jurisdictional exprimata in sentinta pe care o pronunta si care este definitive si executorie.

2.3. Întocmiți o hotărire arbitrala.

!!!Hotărîrea se emite în scris şi se semnează de toţi membrii completului de arbitraj sau, după caz, de arbitrul unic, indicîndu-se motivul lipsei uneia dintre semnături. (2) Hotărîrea arbitrală trebuie să cuprindă: a) componenţa arbitrajului, data şi locul pronunţării sale; b) numele şi domiciliul, pentru persoanele fizice, denumirea şi sediul, pentru persoanele juridice, sau reşedinţa părţilor; c) referinţa la convenţia de arbitraj în al cărei temei s-a procedat la arbitraj; d) obiectul litigiului; e) motivele de fapt şi de drept ale hotărîrii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care stau la baza soluţiei; f) semnăturile arbitrilor; g) alte prevederi. Dupa aceste date daca ceva facem hotarirea

Test 9

Subiect 1 . Raspunderea contractuala in CI

1.1 Relatati despre conditiile de fond, necesare pt interventia raspunderii contractual in raport de CI

Pentru survenirea raspunderii contractuale este necesara intrunirea urmatoarelor conditii:

a. fapta ilicita (actiune/inactiune)

b. prejudiciul suportat

c. legatura cauzala

d. vinovatia

IN cadrul raspunderii contractuale debitorul raspunde numai pentru daunele previzibile la momentul incheierii contractul comercial international.

1.2 Descrieti principiile coform carora se face evaluarea judiciara a despagubirilor

Evaluarea despagubirilor se face prin 3 modalitati :evaluarea judiciala, legala si conventionala.

Evaluarea judiciara se face :

Pe baza principiului repararii integrale a prejudiciului suportat Debitorul raspunde doar pentru daunele previzivile la momentul incheierii contractul

comercial international, cu exceptia in care vina debitorului in executarea obligatiei imbraca forma dolului

Prejudiciul trebuie sa fie cert indiferent daca este viitor sau actual Debitorul raspunde doar pt daunele directe dar nu si pt cele indirect

1.3 Argumentati functiile clauzei penale

Clauza penala.

Cod civil art.624: Dispoziţii generale cu privire la clauza penală    (1) Clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării

obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.    (2) Prin clauză penală se poate garanta numai o creanţă valabilă.    (3) Clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală sau a părţii neexecutate.    (4) Părţile pot conveni asupra unei clauze penale mai mari decît prejudiciul.    (5) Debitorul nu este obligat să plătească penalitate în cazul în care neexecutarea nu se datorează vinovăţiei sale

Functiile clauzei penale:

De compensare : stabilind anticipat cuantumul daunelor datorate de debitor in cazul neexecutarii sau executarii cu intirziere a obligatiei

De sanctionare: rolul sau de a prestabili raspunderea contractuala a debitorului care nu si-a indeplinit obligatia

De evaluare: modalitatea de evaluare conventionaa anticipata a prejudiciului care poate fi executat creditorului

De stimulare a debitorului la o conduita corecta Limitativade raspundere : este stabilit, de regula, nivelul maxim de despagubire

Subiect II. Contractul de transport aerian de marfuri

2.1. Definitia contractului de trans. Aerian de marfuri

Contractul de transport aerian de marfuri- acord prin care carausul se obliga cu titlu oeors sa transporte cu ajutorul unei aeronave , marfa predata de expeditor ,sa o conserve si sa o predea destinatarului intr-un anumit termen , pe teritoriul unui anumit stat sau pe teritoriul aceluaisi stat in cazul in care s-a facut o escala in strainatate.

2.2. Analizati obligatiile partilor in contractual interntinal aerian de marfuri prin prisma prevederilor conventiei Montreal 1999

Obligatiile partilor in Contractul de transport aerian international de marfuri.

Expeditorul are urm obligatii:

De predare a marfii in modul corespunzator. De furnizare a informatiilor si documentelor necesare pt indeplinirea formalitatilor vamale. Plata pretului de transport si alte preturi

este obligat sa intocmeasca correct scrisoarea de transport internațional, sa procure carausului toate celelate documente necesare pentru marfa in vederea indeplinirii formalitatilor vamale sau de politie, sa aduca marfa la aeronava in stare buna si ambalata corespunzator

TRanspotratorul are urmatoarele obligatii:

De a transporta marfa in termenul prevazut in Contractul de transport aerian international de marfuri

De indeplinire a formalitatilor vamale De conservare a marfii De livrare a marfii in modul corepunzator prevazut in Contractul de transport aerian

international de marfuri.

Doar expeditorul poate dispune de marfuri nu si destinatarul

Conventia d e la Montreal 1999 limiteaza raspunderea transporttaorului la 17 drepturi de tragere.

2.3. Formulati mentiunile care trebuie inserate in scrisoare de transport aerian

Scrisoarea de transport aerian se intocmeste in 3 exeplare:

a. I exeplar contine mentiuni pt transportator si este semnat de expeditorb. II exemplar- mentiui pt destinatar semnat de expeditor si transportatorc. III exemplar- transporatorul semneaza si este inminat expeditorului dupa acceptarea marfii

Meniuni obligatorii.

Conventia d e la Montreal 1999 prevede urm mentiuni obligatorii:

Numele si adresele partilor si destinatarului Indicarea punctelor de plecare si destinatie sau escala Demensiuni/ ambalaj marfurilor. Numarul de colete Cantitatea/ volumul / starea marfii

Documentele accesorii anexate la scrisoarea de trasura necesare indeplinirii formalitatilor vamale, fiscal, fito-sanitare

Test 10

Subiect I. Efectele contractului comercial international

1.1.Relatati despre categoriile de daune interese.

Plata de daune interese- despagubirile banesti pe care debitorul trebuie sa le plateasca creditorului pentru

prejudiciul suportat de cel din urma datorita neexecutarii, executarii intirziate sau necorespunzatoare a

obligatiei de catre debitor .

Categoriile de daune interese:

a. Compensatorii- despagubirile acordate pentru neexecutarea totala sau partiala sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor

b. Moratorii- despagubirile banesi pe care debitorul afllat in intirziere trebuie sa le plateasca creditorului pentru neexecutare.

1.2.Determinati modalitatile de stabilire a daunelor interese in cazul

rezolutinunii…

Pentru evaluarea despagubirilor pot fi mentionate mai multe modalitati, si anume: pe cale judicialra. Legala sau conventionala (clauza penala).

Potrivit Conventiei de la Viena , daunele interese pentru o contraventie la contract savirsita de o parte sunt egale cu dauna suportata si cistigul nerealizat de cealalta parte din cauza contraventiei.

Daunele interese nu pot fi superioare pierderilor si venitului nerealizat pe care partea in culpa le-a prevazut sau trebuia sa le prevada in momentul incheierii contractului.

Conventia de la Viena stabilete doua modalitati de calculare a daunelor interese:

a. Cind contractul este rezolvit iar cumparatorul intr-o maniera rezonabila si intr-un termen rezonabil ldupa rezolvire a procedat la un act de inlocuire sau la vinzare compensatorie partea care cere daunele poate cere diferenta dintre pretul din contract si pretul de inlocuire sau a vinzarii compensatorii.

b. Cind contractul este rezolvit iar partea nu a procedat la o vinzare de inlocuire sau la o vinzare compensatorie si marfurile au un pret curent ea poate cere daune interese echivalente cu diferenta dintre pretul stabilit in contract si pretul curent din momentul rezolvirii.

Conventia de la Viena deasemenea stabiliste faptul ca partea care invoca contraventia de la contract trebuie sa i-a masurile rezonabile tinind seama de imprejurari pt a limita pierderile inclusiv cistigul nerealizat ca rezultat al contraventiei. Daca neglijeaza sa faca acest lucru partea in culpapoate cere o reducere a daunelor interese cu marimea pierderilor care ar fi trebuit evitata.

1.3.Argumentati caracterul essential al neexecutarii obligatiei.

Principiile UNIDROIT prevad faptul ca o parte poate considera ccontractul incetat atunci cind neexexutarea obligatiei de o parte este o neexecutare esentiala.

Caracterul esential de neexecutare a obligatiei intr-un contractul comercial international poate fi determinat luindu-se in considerere (UNIDROIT) :

Neexecutare lipseste creditorul de ceia ce a fost indreptatit sa obtina din executare contractul comercial international cu excetia in care debitorul nu a prevazut sau nu putea sa prevada un astefl de rezultat.

Stricta respectare a obligatiei care nu a fost executata este de esenta contractul comercial international.

Neexecutarea a fost intentionata sau di nneglijenta Neexecutarea da motive creditorului sa creada ca nu se poate baza pe executarea

contractul comercial international in viitor. Creditorul va suferi in caz de rezolutiune pierdere dispropportionate ca rezultat a

pregatirii sau executarii contractul comercial internationalCodul Civil RM stabileste la art.735.rezolutiunea in cazul neexectutarii esentiale:

(1) O parte poate rezolvi contractul dacă există o neexecutare esenţială din partea celeilalte părţi.    (2) Pentru determinarea neexecutării esenţiale, în special se iau în considerare următoarele circumstanţe:    a) neexecutarea privează substanţial creditorul de ceea ce acesta se aştepta de la executarea contractului, cu excepţia cazului cînd debitorul demonstrează că nu a prevăzut şi nu putea să prevadă în mod rezonabil rezultatul scontat;    b) executarea întocmai a obligaţiilor ţine de esenţa contractului;    c) neexecutarea este intenţionată sau din culpă gravă;    d) neexecutarea dă temei creditorului să presupună că nu poate conta pe executarea în viitor a contractului..

Subiectul 2   : CONTRACTUL DE NAVLOSIRE.

2.1. Definiti contractul de navlosire.

Contractul de navlosire este acordul in baza caruia armatorul se obliga sa puna la dispozitia navlositorului un vas in stare buna de navigare in schimbul unui pret denumit navlu. Este intocmit, de obicei, de brokerul navlositorului pe baza termenilor agreati intre armator si navlositor. Contractul de navlosire este semnat de armatori si navlositori sau de brokerii armatorilor si navlositorilor in numele acestora. Contine de regula un set de clauze standard tiparite pe diverse formulare, urmate in cele mai multe cazuri de un set de clauze aditionale cunoscute sub numele de “addendum” sau “rider”, clauze ce evidentiaza mai bine cerintele partilor contractante.

Pe langa armatori si navlositori, la derularea contractului de navlosire participa, fara a fi parti contractante, incarcatorul (shipper) si primitorul (consignee) marfurilor.

2.2. Determinati categoriile contractului de navlosire.Contractul de navlosire cunoaste urmatoarele modalitati : 1.navlosire pe timp (time charter) ;

2.navlosirea navei nude ;3.navlosirea pe calatorie.Navlosirea pe timp presupune scindarea gestiunii comerciale atribuite navlositorului

de cea nautica, care-i revine armatorului, astfel in aceasta forma, armatorul e obligat sa echipeze nava, sa plateasca salariile echipajului, sa mentina nava in stare buna de navigabilitate.

Echipajul si comandantul se supun armatorului. Navlositorul fixeaza destinatia si ruta calatoriei, aprovizioneaza nava cu combustibil, plateste taxele de pilotaj, de remorcare, de trecere prin canale navigabile, portuare etc. In aceasta forma a contractului de navlosire, caraus este navlositorul.

Navlosirea navei nude presupune gestiunea navei atat nautice cat si comerciale de catre navlositor. Armatorul este obligat numai sa transmita nava navlositorului in stare buna de navigabilitate.

Navlositorul este obligat sa echipeze nava, sa plateasca salariile echipajului, sa aprovizioneze nava cu combustibil, sa plateasca taxele portuare precum si taxele de trecere prin canale navigabile.

Echipajul si comandantul navei se vor subordona navlositorului.Acest contract poarta si forma de charter by demise in care proprietarul armator isi

pastreaza dreptul sa numeasca comandantul navei. Demise Charter se foloseşte în special în cazul tancurilor petroliere, cînd navlositorul devine armator-chiriaş, dobîndind pe perioada de valabilitate a contractului posesia şi controlul deplin al navei.

Navlosirea pe calatorie se încheie pentru o singură călătorie de la un port la altul, pentru o călătorie în ambele sensuri, pentru călătorii circulare şi pentru voiaje consecutive. Presupune ca intreaga gestiune a navei revine armatorului. Armatorul organizeaza si efectueaza transportul catre portul de destinatie convenit cu navlositorul.

2.3. Analizati obligatiile partilor in contractul de navlosire.Partile in contractual de navlosire sunt:

1. navlosantul ( o companie de transport maritim )2. navlositorul ( expeditorul marfii ).

Contractul de navlosire da nastere unor drerpturi si obligatii pentru fiecare din parti. In primul rand, din contract rezulta urmatoarele obligatii pentru navlosant:1. obligatia de a pune la dispozitia navlositorului nava stabilita.2. obligatia de a pune la dispozitia navlositorului nava in buna stare de navigabilitate. Ceea ce inseamna ca aceasta trebuie sa reziste la navigatia si riscurile pe care ruta le presupune, dintre portul de incarcare si cel de destinatie.

3. obligatia de a intreprinde masuri pregatitorii cu privire la nava si la incarcatura. Minimum de zile in care trebuie facuta avizarea, inaintea sosirii navei in portul de incarcare este o chestiune stabilita pentru fiecare port de autoritatile portuare competente. Neavizarea in termenul stabilit de autoritatile portuare ale portului de incarcare, atrage neincluderea sosirii navei respective in programul de lucru al portului. Ceea ce duce la concluzia ca avizarea sosirii navei in portul de incarcare este o problema de interes pentru ambele parti ale contractului de navlosire. Avizarea duce la includerea navei in programul de lucru al portului de incarcare, evitandu-se astfel stationarea navei ce este costisitoare. Pentru incarcator, avizarea are importanta de a-i acorda ragazul necesar pregatirii marfii si depozitarii ei in vederea inceperii imediate a incarcarii. De altfel, principiul aplicabil este marfa asteapta nava si nu invers. Pe durata incarcarii, comandantul navei este obligat sa se ingrijeasca de supravegherea stivuirii corespunzatoare a incarcaturii pentru a se asigura utilizarea intregii capacitati de transport a navei si a se evita punerea in pericol a navei si a echipajului. Odata incarcata marfa, navlosantul are obligatia de a transporta marfa la destinatie in buna stare si la termenul stabilit in contract. Transportul va fi executat pe ruta cea mai directa, respectandu-se itinerariul stabilit prin contract. O alta obligatie esta aceea de a executa transportul pe calea cea mai directa, orice abatere neputandu-se face decat cu autorizatia prealabila a navlositorului cu exceptia cazului cand exista un pericol pentru nava, incarcatura sau echipaj. Navlositorului ii revin urmatoarele obligatii:1. pregatirea marfurilor in vederea predarii lor la transport, imediat ce a primit instiintarea ca nava a plecat spre portul de incarcare, respectandu-se principiul: marfa asteapta nava2. inceperea incarcarii marfii in momentul de la care curge timpul de incarcare si terminarea acestei operatiuni in timpul prevazut in contract.

In ceea ce-l priveste pe destinatar, el este tinut de urmatoarele obligatii: 1. sa se prezinte la data si ora ce i-au fost notificate pentru a prelua marfa. 2. sa verifice starea transportului si in cazul in care constata lipsuri cantitative sau calitative sa intocmeasca protestul in care se vor consemna aceste lipsuri si pe care il va inainta armatorului 3. sa se incadreze cu descarcarea marfii in timpul liber tarifar, in caz contrar calculandu-i-se contrastalii si supercontrastalii. 4. sa achite sumele ce cad in sarcina sa si care sunt consemnate in contractul de transport.

TEST 11

Subiect I.Contractele comerciale internationale1.1 Definiti contractual comercial internationalContractul comercial international poate fi definit ca acordul de vointa realizat intre doi sau mai multi participanti la comertul international, subiecti de drept apartinand ordinii juridice internationale, sau subiecte de drept apartinand ordinii juridice nationale din state diferite in scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice de comert international.1.2 Clasificati contractile comerciale internationale dupa criteriile specifice DCICriterii specifice:1.dupa subiectii de drept ce participa la incheierea contractelor:- contracte incheiate intre subiecti de drept apartinind ordinii juridice nationale din diferite state.- contracte incheiate intre subiecte de drept apartinind ordinii juridice internationale si subiecti de drept apartinid ordinii juridice nationale din diferite state.2.in functie de obiect:- contracte translative de drepturi

-c. de prestari servicii-c. de executare de lucraric. de cooperare economica si tehnico-stiintifica international3.in dependent de complexitatea contractelor:-unitare-complexe4.dupa durata pt care se incheie:-c. incheiate pe scurta durata-c. de durata medie-c. de lunga durata1.3 Evidentiati particularitatile privind conditiile de validitate ale contractelor comerciale internationaleConditiile de validitate sunt urmatoarele: capacitatea, consimtamintul, obiectul si cauza.Principiile UNIDROIT prevad particularitatile pt conditiile de validitate ale contractelor comerciale internationale:EROARE: O parte poate invoca nulitatea contractului pentru eroare dacă, la momentul încheierii contractului, eroarea era de o asemenea importanţă încât o persoană aflată în aceeaşi situaţie ar fi încheiat contractul doar în termeni complet diferiţi sau nu l-ar fi încheiat deloc dacă adevărata situaţie de fapt sau de drept ar fi fost cunoscută,şi dacă:(a) cealaltă parte a făcut aceeaşi eroare, ori s-a aflat la originea acelei erori,sau a cunoscut ori ar fi trebuit să cunoască existenţa erorii acţionând astfel împotriva principiilor bunei credinţe în materie comercială prin lăsarea în eroare a cocontractantului; sau(b) cealaltă parte nu a acţionat în baza contractului, până la data invocării nulităţii contractului.Cu toate acestea, o parte nu poate invoca nulitatea contractului dacă:(a)  partea care o invocăa fost deosebit de neglijentă când a comis eroarea;sau(b)eroarea se referă la o chestiune în legătură cu care riscul de a greşi era asumat, sau, având în vedere circumstanţele, ar fi trebuit să fie suportat de partea care s-a aflat în eroare.DOLUL: O parte poate invoca nulitatea contractului atunci când a fost determinată să încheie contractul prin manopere dolosive ale celeilalte păr ţi, inclusiv limbaj sau practici, sau datorită nedezvăluirii frauduloase a unor circumstanţe care, conform standardelor bunei credinţe în materie comercială, ar fi trebuit dezvăluite.VIOLENTA: O parte poate invoca nulitatea contractului atunci când a fost obligată să îl încheie printr-o ameninţare nejustificată cu un rău din partea celeilalte părţi care, având în vedere circumstanţele, este atât de iminentă şi serioasă încât nu oferă primei părţi nici o alternativă rezonabilă. O ameninţare este nelegitimă, mai ales, dacă acţiunea sau omisiunea care a format obiectul ameninţării este ilegală în sine ori este ilegală utilizarea acesteia ca mijloc de încheiere a contractului.LEZIUNEA: O parte poate invoca nulitatea contractului sau a unei clauze dacă, la momentul încheierii contractului, contractul ori clauza respectivă îi dădea celeilalte părţi, în mod nejustificat, un avantaj excesiv. Trebuie avute în vedere următoarele:(a) faptul că cealaltă parte a profitat în mod neloial de dependenţa primei părţi, de dezavantajul economic sau de nevoile urgente ale acesteia, ori de faptul că aceasta este neprevăzătoare, ignorantă, lipsită de experienţă sau lipsită de capacităţi de negociere şi(b) natura şi scopul contractului.OBIECTUL: Simplul fapt ca in momentul incheierii contractului executarea obligatiei era imposibila nu afecteaza valabilitatea contractului.Simplul fapt ca in momentul incheierii contractului o parte nu era indreptatita de bunul la care se refera, nu afecteaza valabilitatea contractului.

Subiectul 2   : CONTRACTUL COMERCIAL DE VANZARE-CUMPARARE INTERNATIONALA.

2.1. Relatati caracteristicile esentiale ale bursei de marfuri.Bursa de marfuri are urmatoarele caracteristici esentiale :

1. bursa este o piata selectiva- obiectul tranzactiilor la bursa le constituie marfurile, valorile mobiliare, asigurarile etc. ;

2. bursa este o piata simbolica ;3. bursa este o piata reprezentativa de referinta in proces continuu ;4. marfa negociata la bursa trebuie sa fie fungibila si standartizata ;5. inscrisul contractual este un document tipizat usor de completat ;6. comertul la bursele de marfuri se caracterizeaza printr-o buna informare a oamenilor de

afaceri ;7. la bursele de marfuri vanzatorul prezinta numai documentele ce atesta dreptul de

proprietate asupra marfii oferite spr vanzare, nu e necesar ca marfa sa fie vazuta de cumparator deoarece aceasta este standartizata ;

8. unitatea de masura la bursa este lotul sau contractul de bursa a carui marime depinde de natura marfii si e fixat in regulamentul de functionare si in statut.

2.2. Caracterizati INCOTERMS 2010. Pentru a ţine pasul cu dezvoltarea rapidă a comerţului internaţional şi cu

globalizarea, regulile INCOTERMS sunt revizuite o data la 10 ani. Camera de Comert Internaţională întrunită la Paris în septembrie 2010 a lansat publicaţia INCOTERMS 2010, ce stabileşte un ghid practic pentru a ajuta utilizatorii în alegerea mai uşoară a celor mai potrivite reguli pentru tranzacţile lor.

Noii termeni INCOTERMS au fost elaboraţi cu scopul delimitării drepturilor şi obligaţiilor părţilor participante în comerţul internaţional de mărfuri şi au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011.

Prima schimbare pe care o aduce INCOTERMS 2010 constă în reducerea termenilor de la 13 în INCOTERMS 2000 la 11 în INCOTERMS 2010, termeni de livrare ce definesc în mod clar obligaţiile părţilor şi reduc riscul apariţiilor unor complicaţii juridice.

O a doua schimbare structurală apare la grupa D, care a suferit cele mai mari schimbări, referitoare la faptul că termenul de livrare DEQ a fost înlocuit cu DAT (livrare la terminal) şi că termenii de livrare DAF, DES şi DDU au fost inlocuiţi cu DAP (livrare la un loc numit).O altă schimbare se referă la ajustarea termenilor de comerţ la necesităţile progresului tehnologic, astfel sunt recunoscute semnăturile electronice care pot servi drept dovezi în reglemetarea litigiilor şi se ia în calcul şi comerţul electronic şi sistemul electronic de facturare şi transfer de date.

O altă shimbare constă în împărţirea pe grupe a clauzelor INCOTERMS, astfel în INCOTERMS 2000 clauzele erau împărţite în patru grupe: grupa E, grupa F, grupa C, grupa D, iar în INCOTERMS 2010, în funcţie de modalitatea de transport, noile clauze INCOTERMS sunt structurate în 2 mari categorii: 1. Clauze aplicabile tuturor modalităţilor de transport ;2. Clauze ce se aplică doar transportului maritim

şi celui efectuat pe apele interioare navigabile.În plus faţă de cele 11 reguli, INCOTERMS 2010 mai cuprinde: note explicative care

să-i ajute pe utilizatori să aleagă regula potrivită pentru fiecare tranzacţie, clasificări noi care să ajute la alegerea celei mai potrivite reguli pentru categoria de transport avută în vedere, sfaturi pentru folosirea procedurilor electronice, informaţii despre regulile de securitate privind autorizaţia de plecare a unei nave, sfaturi privind aplicarea INCOTERM 2010 comerţului intern.2.3. Analizati prevederile Conventiei de la Viena asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri din 11 aprilie 1980 si Codul Civil al Republicii Moldova referitoare la obligatiile partilor contractante.

In baza contractului de vanzare-cumparare internationala vanzatorul are urmatoarele obligatii   :

1. predarea marfii ;2. transmiterea proprietatii asupra marfii ;3. remiterea documentelor referitoare la marfa ;4. conformitatea marfii cu stipulatiile contractuale.In legatura cu obligatia de predare a marfii Conventia de la Viena reglementeaza 3

aspecte : I. Locul predarii marfii ; II. anumite obligatii adiacente predarii ; III. momentul predarii marfurilor.

In legatura cu locul predarii marfii-vanzatorul este obligat sa predea marfurile la locul prevazut in contract. Daca in contract nu este stabilit locul predarii marfurilor vanzatorul e obligat sa predea marfa in unul din urmatoarele locuri :

a) cand contractul de vanzare-cumparare implica transportul marfii, vanzatorul va remite marfa primului transportator ;

b) cand contractul de vanzare-cumparare nu implica transportul marfii si contractul se refera la un bun individual determinat sau la un bun determinat prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-o masa determinata sau care trebuie fabricat sau produs si cand in momentul incheierii contractului partile stiau ca marfurile se gaseau sau trebuiau fabricate intr-un anumit loc, vanzatorul este obligat sa puna marfa la dispozitia cumparatorului in acel loc ;

c) in toate celelalte cazuri vanzatorul e obligat sa puna marfurile la dispozitia cumparatorului in locul in care vanzatorul avea sediul sau in momentul incheierii contractului.

Potrivit Conventiei de la Viena obligatia de predare a marfii este insotita in functie de imprejurari de unele obligatii adiacente ale vanzatorului si anume :

1. daca conform contractului sau cu Conventia de la Viena vanzatorul remite marfurile unui transportator si daca marfurile nu sunt clar identificate conform contractului, vanzatorul trebuie sa trimita cumparatorului un aviz de expeditie care specifica marfurile ;

2. daca vanzatorul e obligat sa ia masuri pentru transportul marfurilor, el trebuie sa incheie contractele necesare pentru ca transportul sa fie efectuat pana la locul prevazut cu mijloacele de transport adecvat imprejurarilor si in conditiile obisnuite pentru un astfel de transport ;

3. daca vanzatorul nu e tinut sa subscrie el insusi o asigurare pe timpul transportului, el trebuie sa furnizeze cumparatorului la cererea acestuia toate informatiile de care dispune si care sunt necesare incheierii acestei asigurari.

Referitor la momentul predarii marfii vanzatorul trebuie sa predea marfurile la data stabilita in contract, sau in perioada de timp prevazuta in contract.

In toate celelalte cazuri vanzatorul e obligat sa predea marfa intr-un termen rezonabil calculat de la data incheierii contractului.

Conform Conventiei de la Viena daca vanzatorul e obligat sa remita documentele care se refera la marfuri el trebuie sa execute aceasta obligatie la momentul, in locul si in forma prevazuta de contract.

Potrivit Conventiei de la Viena obligatia de conformitate are ca obiect cantitatea, calitatea si tipul marfii precum si ambalajul cau conditionarea acestuia. Obligatia de conformitate o include si pe cea de garantii pentru vicii.

Potrivit prevederilor Conventiei de la Viena obligatia de conformitate a marfurilor se considera indeplinita de catre vanzator dupa urmatoarele distinctii :

1. in cazul in care cantitatea , calitatea si tipul marfii, ambalajul si conditionarea sunt prevazute in contract atunci cand aceste elemente corespund prevederilor contractuale ;

2. in lipsa unor asemenea stipulatii, marfurile sunt conforme cu contractual daca:

a) sunt adecvate intrebuintarii la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi tip;

b) sunt adecvate oricarei intrebuintari special care a fost adusa expres sau tacit la cunostinta vanzatorului in momentul incheierii contractului;

c) poseda calitatile unei marfi pe care vanzatorul a prezentat-o cumparatorului ca esantion sau model;

d) sunt ambalate sau conditionate in modul obisnuit pentru marfurile de acelasi tip sau in lipsa unui mod obisnuit intr-o maniera adecvata pentru a le conserva si proteja.

Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor opereaza in conditiile prevazute in contract.

Conventia de la Viena garanteaza obligatia de garantie pentru evictiune. Vanzatorul trebuie sa predea marfurile libere de orice drept sau pretentie a uni tert cu exceptia cazului in care cumparatorul accepta sa preia marfurile in asemenea conditii.

Cand cumparatorul intarzie sa preia marfurile sau nu plateste pretul in cazul in care plata si predarea marfii trebuie sa se faca concomitent, vanzatorul daca are marfurile in posesie sau sub controlul sau trebuie sa ia masuri rezonabile pentru a le asigura conservarea tinand sema de imprejurari. Vanzatorul este in drept sa le retina pina cand va obtine de la cumparator rambursarea cheltuielilor rezonabile.

In baza contractului de vanzare-cumparare internationala cumparatorul are 2 obligatii principale   :

1. Sa plateasca pretul marfii ;2. Sa preia marfurile predate.

Potrivit Conventiei de la Viena obligatia cumparatorului de a plati pretul o cuprinde pe aceea de a lua masurile si de a indeplini formalitatile destinate sa permita plata pretului.

Pretul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :1. Sa fie fixat in bani ;2. Sa fie determinat sau determinabil ;3. Sa fie sincer si serios.

Cumparatorul e obligat sa efectuieze plata pretului la locul si data prevazuta in contract. Conventia de la Viena prevede ca in cazul in care locul platii nu este prevazut in

contract el este cel de la sediul vanzatorului, iar daca plata trebuie sa se efectuieze in schimbul transferului documentelor plata se va efectua la locul acestor livrari.

Daca in contract nu e stabilit momentul platii atunci conform Conventiei de la Viena pretul va fi platit in momentul in care conform prevederilor contractului sau Conventiei de la Viena vanzatorul pune la dispozitia cumparatorului marfurile sau documentele reprezentative ale acesteia.

Potrivit Conventiei de la Viena obligatia cumparatorului de a prelua marfa consta in indeplinirea oricarui act care se poate astepta in mod rezonabil.

In cazul in care cumparatorul a primit marfurile si intentioneaza sa-si exercite dreptul de a le refuza in baza prevederilor contractuale sau conventiei el trebuie sa ia masuri rezonabile in raport cu imprejurarile pentru a le asigura conservarea.

Test 12

Subiect I. Continutul Contractului Comercial International

1.1. Relatati despre clauza primului refuz

Clauza primului refuz este frecventa in practica comerciala alnglo-saxona , denumirea ei engleza fiind first refusal clause.Doctrina a remarcatca , in baza clauzei primului refuz o parte contractanta A se obliga fata de cealata –beneficiar-B, de ai propune sa realizeze in viitor o anumita operatie impreuna cu preferinta fata de orice alt client; iar in cazul in care refuza beneficiarul B, cealalta parte A este libera sa trateze cu orice alt client.Beneficiarul va avea optiunea d e a participa la aceasta operatiune , cu preferinta fata de oricare client, iar in cazul unui refuz din partea sa (primul refuz), cealalata parte va putea sa contracteze cu oricare alt client.In doctrina s-a conturat doua oprinii diferite cu referire la calificarea juridica a clauzei primului refuz. Astfel, unii autori considera ca acesta este o clauza de adaptare a contractului la noile imprejurari , iar alti autori incadreaza clauzei primului refuz in grupa clauzelor privind continuarea raporturilor contractuale.Doctrina juridica a mentionat ca aceasta clauza exprima un antecontract unilateral , afectat de o conditie suspensiva potestativa simpla din partea promitentului.In doctrina juridica s-a incercat o clasificare a modalitatilor mai frecvent utilizate pe baza posibilitatilor de succesiune n timp a ofertelor facute e un partener celuilat si tertului, astfel s-au distins 2 situatii :

a. Promitentul trebuie sa propuna operatiunea comerciala respectiva beneficiarului clauzei inaintea oricarui nagocieri cu tertul

b. Promitentul poate solicita mai intii ofertele tertului cu conditia , insa, de a nu accepta vreuna din ele inainte de a propune in prealabil beneficiarului incheierea contractului in aceleasi conditii cu cele prevazute in oferta tertului..

Principile propuse de doctrina :

- Angajarea raspunderii contractuale a promitentului , daca acesta ar cauta sa lipseasca de continut dreptul de preferinta al beneficiarului, propunindu-I conditii vadit inacceptabile

- In cazul in care beneficiarul refuza conditiile normal oferite, promitentul nu este in mod necesar obligat sa propune conditii identice tertului. Dar daca negocierea cu tertul tinde sa conduca l a acordarea unor conditii in mod net favorabile , prmotentul va trebui , inainte de a contracta cu tertul , s a faca o noua oferta beneficiarului, pe baza acestor conditii modificate.

1.2. Analizati clauzele asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare

Clauzele asiguratorii importiva riscurilor nevalutare:

a. clauza de revizuire a pretului, care poate fi: cu indexare unica- in aceasta varianta pretul este exprimat intr-o unitate de

masura uzuala (ex: o tona de carbune),

de revizuire a pretului cu indexare cumulativa- se utilizeaza pt varianta cind pretul contractuli depinde de valoarea unei pluritati de elemente de referinta privite cumulativ (ex: matria prima, materiale, forta de munca –necesare pt realizarea obiectului contractului )

cu indexare generala- aceasta varianta presupune raportarea pretului contractual la valoarea tututror bunurilor si serviciilor care pot fi procurate cu cantitatea de moneda in care este exprimat acest pret intr-o zona geografica determinata.

b. clauza de post calculare a pretului :piermite creditorului sa stabileasca pretul si sa-l dfinitiveasca dupa executare depplina a obligatiilor sau la termeni intermediari stabilite de parti pt a se lua in calcul modificarile economice internevite in timp

c. clauza ofertei concurente : o parte contractanta (beneficiarul clauzei) dobindeste dreptul ca in cazul in care pe parcursul executarii contractului un tert ii face o oferta de contractare in conditii mai favoravile decit cele din contract in curs de executare sa obtina_______, in conditiile ofertei tertuluisau daca celalata parte accepta contractul sa se suspende sau sa fie reziliat direct.

d. Clauza clientului cel mai favorizat -prin care proitentul (furnizor de bun) se obliga sa ofere celuilat precontractant (beneficiar ) cele mai favorabile conditii pe care le-ar acorda ulterior unui tert cu privire la contractele avind acelasi obiect.

e. Clauza de hardship ( de impreviziune)-creatie a practicii anglosaxone .Codul civil RM art. 623m: (1) Dacă împrejurările care au stat la baza încheierii contractului s-au schimbat în mod considerabil după încheierea acestuia, iar părţile, prevăzînd această schimbare, nu ar fi încheiat contractul sau l-ar fi încheiat în alte condiţii, se poate cere ajustarea contractului în măsura în care nu se poate pretinde unei părţi, luînd în considerare toate împrejurările acelui caz, în special repartizarea contractuală sau legală a riscurilor, menţinerea neschimbată a contractului.UNIDROID: exista o clauza de hardship atunci cind aparitia unor evenimente schimba fundamental echilibrul executiei unei a dintre parti , fie datorita ca valoarea contraprestatiei s-a diminuat si s-au indeplinit urmatoarele conditii :

Evenimentele apar sau devin cunoscute partii dezavantajate dup a incheierea contractuui

Evenimentele nu ar fi putut lua in consideratie , in mod rezonabil de partea dezavantajata la momentul incjeierii contractului

Evenimentele sunt inafara controluilui partii dezavantajate Riscul nu a fost asumat de partea dezavantajata

1.3. Formulati asemanari si deosebiri dintre clauza hardship si forta majora si clauza hardship si leziune

Clauza hardship si forta majora:

Ambee au un caracter de imprevizibilitate In cazul survenirii hardship executarea contractului est eposibilia dar in conditii mult

prea oneorase pt debitor dar in cazul fortei majore executarea este imposibila Scopu l urmarit de parti la inserarea clauzei in contract :Hradship- de adaptare a

contractului la noile imprejurari; Forta majora : suspendarea sau incetarea contractului

. În comerţul internaţional, forţa majoră are mai mult un caracter convenţional, nu legal, şi în consecinţă, părţile dau semnificaţie noţiunii şi efectelor pe care le va produce. Clauza de forţă majoră poate fi invocată de oricare dintre părţi.

Clauza de hardship si leziune:

Ambele produc disporportii intre avantajele unei parti care genereaza dezavantaje mari pt alta

Momentul aparitiei : Hradship: dupa incheierea contractului; Leziune :exista la momentul incheierii contractului

Subiectul 2   : CONTRACTUL INTERNATIONAL DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFURI

2.1. Definiti contractul international de transport feroviar de marfuri.Contractul international de transport feroviar se perfecteaza intre o persoana juridica

specializata (operator de transport feroviar) si o alta persoana fizica/juridica, care este expeditorul. Pe langa aceste doua parti contractuale exista si o a treia parte, persoana beneficiara a transportului, adica destinatarul. Prin contract international de transport feroviar, transportatorul se obliga sa transporte marfa cu titlu oneros la locul de destinatie si sa o predea destinatarului. Contractul international de transport feroviar trebuie sa fie constatat printr-o scrisoare de trasura potrivit unui model uniform, totusi conform Conventiei de la Berna din 09.05.1980 privind transporturile internationale feroviare, inexactitatea sau lipsa scrisorii nu afecteaza existenta contractului care e supus regulilor.

2.2. Expuneti obligatiile partilor in contractul international de transport feroviar de marfuri.

Obligatii de predare/primire de marfuri ale transportatorului:- de a pune la dispozitia expeditorului vagoane de transport intermodal si rechizitele de incarcare in buna stare de functiune, curate, corespunzatoare naturii marfii ce urmeaza a fi incarcate ;- avizarea/instiintarea expeditorului despre punerea la dispozitie a mijloacelor de transport ;- primirea efectiva a marfii (strans legata de posibilitatea/dreptul conferite de lege transportatorului de a face o verificare daca mentiunile din scrisoarea de trasura corespund cu marfa predata – daca nu corespund transportatorul este indreptatit sa pretinda expeditorului refacerea mentiunilor necorespunzatoare, sa recalculeze taxa de transport, etc.)- aplicarea de sigilii asupra mijlocului de transport daca apreciaza ca este in favoarea sa.

Obligatii de predare/primire de marfuri ale expeditorului :- sa verifice mijloacele de transport si rechizitele aferente acestora pentru a constata daca ele sunt corespunzatoare naturii marfii pentru a se realiza transportul in bune conditii (expeditorul e obligat de a refuze mijlocul de transport necorepsunzator)- predarea marfii ce face obiectul transportului, partile putand conveni cine o va executa ; predarea marfii implica o ambalare corespunzatoare a acestora, tratata uneori ca o obligatie distincta (conform legii, ambalarea trebuie sa fie suficienta pentru ca marfa sa poata fi

transportata in conditii de siguranta, iar daca ambalajul prezinta deteriorari sau semne vizibile de degradare, transportatorul poate pretinde expeditorului sa ia asupra sa raspunderea, facand mentiune in scrisoarea de trasura)- sa aplice sigilii, care sa fie admise de catre lege (la toate mijloacele/sisteme de inchidere-deschidere, ce permit accesul in vagoane acoperite in unitati de tranport intermodal sau mijl. acoperite cu prelate, trebuie aplicat sigiliu de catre expeditor)- plata taxei de transport, care daca partile nu convin altfel, se achita de catre expeditor (daca se achita de catre expeditor se face pe scrisoarea de trasura mentiunea de FRANCAT, iar daca plata se face la destinatie – mentiunea TRANSMIS).

Obligatiile transportatorului privind executarea contractului:- de a respecta ordinea expeditiei ;- de a conserva si a asigura integritatea marfii pe timpul deplasarii acestora - aceasta oblig se naste din momentul primirii marfii si aplicarii stampilei pe scrisoarea de trasura si inceteaza in momentul predarii marfii la statia de destintie ;- de a respecta ruta stabilita in contract ;- de a respecta termenul de executare a contractului - intervalul de timp stabilit de lege sau parti in cadrul caruia transportatorul trebuie sa execute transportul de la statia de expediere la cea de destinatie ;

Termenul de execut. a contr. poate fi prelungit cu durata stationarii, ce poate interveni in urmatoarele situatii: - pentru verificarea expeditiei ;

- pentru indeplinirea formalitatilor cerute de organele vamale sau administrative ; - modificarea contractului privind prelungirea termenului; - tratamente speciale acordate marfurilor : igienizare, tratamente chimice., etc. ; - orice intrerupere a traficului care impiedica in mod temporar inapoierea sau

continuarea transp.: forta majora, calamitati naturale, greve, etc.- termenul de transport se suspenda in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale, daca transportatorul nu lucreaza in aceste zile si a adus la cunostinta clientului aceasta imprejurare.

Obligatiile transportatorului legate de eliberarea marfii:- identificarea si avizarea destinatarului (pe baza datelor din scrisoarea de trasura) in momentul in care marfa ajunge in statia de destinatie- eliberarea marfii (expeditiei), care se face prin indeplinirea cumulativa a urmatoarelor obligatii: predarea marfii incarcate in mijlocul de transp sau vehiculul feroviar care circula pe roti proprii + plata eventualelor creante ce decurg din contractul de transport + remiterea scrisorii de trasura catre destinatar

Modalitatile in care se realizeaza primirea/predarea marfii este stabilita in conventia, de catre transportator impreuna cu destinatar. Determinarea momentului in care se pune la dispozitia destinatarului mijlocul de transport este hotarator din punct de vedere al efectelor juridice pe care le produce (din acest moment curge termenul pentru descarcarea marfii, etc.)

Un element obligatoriu de predare/primire a marfii este verificarea continutului expeditiei ce a facut obiectul transportului. Scopul acestei verificari este de a constata starea marfii, eventualele lipsuri cantitative/calitative, urme de viol la marcaje/sigilii, avarierea, degradarea, alterarea marfii.

2.3. Analizati scrisorea de trasura internationala.

Contractul international de transport feroviar se incheie prin intermediul scrisorii de trasura, care potrivit legii are forma scrisa. La origine acest document era o simpla scrisoare pe care expeditorul o adresa destinatarului, prin intermediul celui care realiza transportul.

Scrisoarea de trasura contine 3 categorii de mentiuni : obligatorii, circumstantiale(dar nu in cazul oricarui contract de transport ci numai atunci cand sunt indeplinite ipotezele la care aceste mentiuni se refera) si facultative(pot fi inserate in scrisoarea de trasura daca partile considera ca sunt utile, de ex : mentiunea ca destinatarul nu are sa modifice unilateral contractul de transport ; mentiunii ca marfa urmeaza sa fie restituita expeditorului in cazul piedicii la livrare). Mentiunile obligatorii trebuie sa figureze in scrisoarea de trasura in cazul oricarui transport international de marfuri pe calea ferata si se refera la :

- data si locul intocmirii scrisorii de trasura ; - numele si adresa partilor si a destinatarului ; - denumirea statiilor de expeditie/destinatie, in conformitate cu Nomenclatorul

statiilor de cale ferata ; - numarul si seria sigiliilor aplicate ; - denumirea marfii si modul de ambalare al acesteia, iar pt. marfurile periculoase se

prevede si denumirea prevazuta in regulamentul privind transp. international feroviar de marfuri periculoase ;

- enumerarea detaliata a anexelor la scrisoarea de trasura, daca aceste acte sunt necesare pentru indeplinirea unor formalitati pe parcurs ;

- numarul mijlocului de transport si, daca este cazul, a unitatii de transport intermodal ;

- mentiunea cu privire la modul in care s-a efectuat plata transportului (francat/taxat – suportat de catre expeditor sau transmis – plata la destinatar) ;

- masa bruta a marfii + alte elemente de calcul care sa permita determinarea cantitatii de marfa ;

Pentru fiecare expeditie se intocmeste o singura scrisoare de trasura, exceptie facand obiectele indivizibile si de dimensiuni exceptionale care necesita pentru incarcare mai mult de 1 vagon.

Scrisoarea de trasura contine 5 file : exemplarul de serviciu (insoteste marfa pe parcurs), exemplarul ce ramane in arhiva statiei de predare, exemplarul duplicat ce se preda expeditorului, avizul/adeverinta de primire (raman in arhiva statiei de destinatie), exemplarul unicat care insoteste marfa si se preda destinatarului cand primeste marfa si exemplarul de marfa centralizat.

Functiile scrisorii de trasura: a) document probator - actul care probeaza perfectarea contractului de transport,

fiind forma scrisa a acestui document tipizat, ceruta ad probationem ; b) face dovada drepturilor si obligatilor nascuta din contract atat pentru operatorul

de transport feroviar, cat si pentru expeditor, si in mod atipic pentru destinatar ; c) functia de legitimare - cel care detine documentul este indreptatit sa valorifice

drepturile rezultate din contract; pentru expeditor – drepturile care se sting in momentul ajungerii marfii la destinatie, iar pentru destinatar – drepturi care pot fi valorificate din momentul ajungerii marfii la destinatie.

Test 13

Subiectul I. Continutul Contractului Comercial International

1.1.Relatati despre principiul liberattii contractual si limitele acestui principiu

Contractul comercial internaţional este acordul de voinţă realizat între doi sau mai mulţi subiecţi ai dreptului comerţului internaţional din state diferite în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice de comerţ internaţional.

Relaţia lexvoluntatis — libertatea contractuală. Principiul libertăţii contractuale îşi găseşte aplicare atât în domeniul contractelor interne, cât şi a celor internaţionale, dar el funcţionează în domeniul normelor supletive, nu şi a celor imperative. Lex voluntatis, chair dacă este un reflex al principiului libertăţii contractuale, are o natură juridică deosebită: principiul libertăţii contractuale este un principiu de drept civil intern în timp ce lex voluntatis este o normă de drept internaţional privat. Prin urmare, în rezolvarea problemelor juridice ale contractului comercial internaţional se determină mai întâi care este limba contractului — în care scop apelăm la lex voluntatis ca normă conflictuală — şi numai apoi stabilim domeniul normelor imperative şi cel al normelor supletive din legea aplicabilă, apelând la principiul libertăţii contractuale

1.2.Analiati clauzele asiguratorii impotriva riscurilor valutare

prevenirea riscurilor valutare are loc prin inserararea de catre parti in contractul comercial interntional a unor clauze asiguratorii specifice: clauza aur, clauzele valutare, clauza de orptiune a monedei liberatorii etc.

a. Clauzele valutare.-se caracterizeaza prin faptul ca partile stablesc doua monede- una de plata iar alta de cont .Exista 3 categorii de clauz. Valut. :

Monovalutare- presupune luarea in considerare de catre parti a doua monede diferite :un a de plata si alta de cont. Moneda de plata este mai putin stabila , mai expusa fluctuatiei si deprecierii , iar moneda de cont este mai puternica, stabila. Moneda de cont desemneaza moneda aleasa de parti iar cea de plata est e intrumentul utilizat de debtor pt asi onora obligatia de plata

Clauza multivaalutara bazata pe un cos stabilit de parti. Stabilirea poate fi facuta de catre parti printr-o clauza contractuala Ea presupune alegerea valutelor care urmeaza sa fie cuprinse in cosul valutar si determina ponederea pentru fiecare valuta in cosul valutar

Clauza multivalutara bazata pe un cos insitutionalizat.sunt stabilite de un prgan interntional specializat, formind o unitate de cont institutionalizata. DST (drepturi speciale de tragere) a fost introduse in practica relatiilor valutare de catre Fondul Monetar International , incepind cu 1969 DST este un ban de cont ce nu are acoperire reala.marimea DST este calculata si publicata zilnic.

b. Clauza de aur.- debitorul are obligatia sa determine volumul datoriei in functie de peritatea metalica in aur a monedei de plata sau sa-si achite datoriile in aur.Imbraca 2 forme :clauza valoare-aur(pretul contractului este exprimat intr-o valuta, iar aurul este etalonul valorii acestei valute)Clauza moneda aur(pretul est e exorimat direct in aur)

c. Clauza de optiune a locului de plata- creditorul are dreptul de a incasa la scadenta valoarea creantei sale, calculata pe baza unei valute de cont, prestabilita prin contract in locul aales de acesta dintre cele covenite.

d. Clauza de optoiue a monedei liberatorii- partile exorima pretul convenit in doua sau mai multe monede de plata , avind in vedere paritetea existenta intre acestea la data contractarii si prin care se autorizeaza creditorul , ca la scadenta sa aleaga intre acele monede pe cea liberatorie si sa pretinda debitorului sa efectueze plata in moneda astfel aleasa.

1.3. Recomandati clauzele neceare in contractile comerciale internationale

Doctrina juridica a remarcat ca arealul alcuzelor necesare cuprinde atit stipulatii contractuale necesare pt valabilitatea contractului , cit si clauze prin care se exprima continututl economic

al tranzactiei , materializat pe plan juridic in contracat. Clauze generale:

Privind partile contrcatente (cod bancar, nr. Identificarii comerciale, sediul etc.) Obictul contrcatului(descrere a marfii) Clauzele referitoare la cantitatea marfii(cod civil stab ca daca nu este prev cantitatea

contractul este nul) Clauza privind raspunderea pt calitatea marfii Clauzele referitoare la reclamatii de cantitate/calitate Ambalajul si marcarea marfii Clauza privind termelene de livrare Conditiile pribind incarcarea/descarcarea in transport si asigurarea marfii Clauza privind oblig de preluare a marfii Clauza referitoare la pret, conditiile de plata ( nu se utillizeaz a ches)-in cazul in care

nu este stabilit Conv. De la Viena- la pretul practicat la moment in domeniul commercial

Subiectul 2: Contracte moderne si complexe.

2.1Relatati despre caracterul complex al contractului internationala de factoring prin prisma conventiei de la Ottawa din 1988 si prevederilor CC al RM

Prin contract de factoring, o parte, care este furnizorul de bunuri şi servicii (aderent), se obligă să cedeze celeilalte părţi, care este o întreprindere de factoring (factor), creanţele apărute sau care vor apărea în viitor din contracte de vînzări de bunuri, prestări de servicii şi efectuare de lucrări către terţi, iar factorul îşi asumă cel puţin 2 din următoarele obligaţii: a) finanţarea aderentului, inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans;b) ţinerea contabilităţii creanţelor;c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a creanţelor;d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului pentru creanţele preluate (delcredere).  Contractul de factoring se încheie în scris. Cesiunea creanţelor trebuie să fie notificată debitorilor.Părţile sînt obligate să precizeze mărimea, volumul, domeniul şi caracteristicile creanţelor care fac obiectul contractului, precum şi elementele pentru determinarea sumei de plată.  Faţă de contractul de factoring se aplică prevederile referitoare la cesiunea de creanţă în măsura în care dispoziţiile prezentului capitol nu prevăd sau din esenţa factoringului nu reiese altfel.

El este un contract complex, incluzind elemente specific creditului, prestarii serviciilor financiare si cesiunii de creanta. Relatiile de factoring au un caracter mai complicat decit o cesiune de creanta obisnuita, imbinindu-se nu doar cu relatiile de imprumut si credit, dar si cu posibilitatea prestarii altor servicii financiare, cum ar fi evident contabila, asigurarea efectuarilor procedurilor de somare si incasare a creantelor.

2.2Stabiliti criteriile de clasificare si varietatile contactului international de factoring

În practică se întâlnesc mai multe tipuri de factoring.

Din punctul de vedere al momentului achitării creanţelor cumpărate de la aderent şi a serviciilor suplimentare oferite acestuia există:

-factoring tradiţional, clasic (old line factoring)

- plata creanţelor cesionate de aderent se face de către factor în momentul acceptării acestora, în momentul în care factorul intră în posesia lor; astfel, îşi asumă finanţarea şi gestionarea creanţelor preluate, precum şi asumarea riscului de neplată;

- factoring la scadenţă (maturity factoring)- factorul plăteşte facturile la momentul scadenţei acestora, asumându-şi gestionarea facturilor şi riscul de neplată a acestora de către debitorii cedaţi;

-factoring de agent (agency factoring) – factorul cumpără creanţele aderentului, după ce le acceptă le plăteşte anticipat, preia riscul de neplată din partea debitorilor; gestiunea creanţelor rămâne însă în sarcina aderentului. Acesta va urmări plata facturilor şi o va încasa de la debitori, în nume propriu, remiţând-o de îndată factorului. Aderentul de comportă ca un intermediar, agent, al factorului.

Din punctul de vedere al confidenţialităţii operaţiunii există:

-factoring închis (scontare confidenţială a facturilor) – acest tip de factoring oferă clientului posibilitatea de a păstra confidenţialitatea cu privire la faptul că a apelat la un factor;

-factoring deschis prin intermediul căruia aderentul cedeazăfactorului toate creanţele, notificând debitorii în acest sens.

Din punctul de vedere al dreptului de regres pe care banca îl poate exercita asupra aderentului, există:

-factoring cu regres (factoring with recourse) - în caz de neplată, factorul îşi va recupera sumele neîncasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres, prin debitarea contului curent al aderentului sau prin valorificarea garanţiei;

-factoring fără regres (non-recourse factoring) - factorul plăteşte aderentului contravaloarea acceptată a facturii sau facturilor, o parte imediat după emitere şi restul în termen de un anumit număr de zile de la data scadenţei facturii, chiar dacă nu încasează (total sau parţial) una sau mai multe dintre facturi. În intervalul respectiv de zile de la scadenţa facturii(lor), banca încearcă sărecupereze sumele de la debitor sau, eventual, de la societatea de asigurare-reasigurare la care s-a asigurat împotriva riscului de neîncasare. Factorul nu se îndreaptă

către aderent în vederea recuperării contravalorii facturilor, neavând drept de regres asupra acestuia.

Din punctul de vedere al participanţilor la operaţiunea de factoring, putem deosebi

între:

-factoring intern – în acest caz, nu putem vorbi despre un contract comercial internaţional; acesta se desfăşoară pe teritoriul aceleiaşi ţări, în cadrul acestei operaţiuni intervenind un singur factor;

-factoring internaţional – acest tip de factoring presupune existenţa unui contract comercial internaţional, în cadrul operaţiunii intervenind doi factori (factorul de export şi cel de import). Factorul de export achiziţionează creanţele exportatorului (numit şi aderent) asupra importatorului, cedându-le apoi factorului de import.

- factoring de tip back-to-back; aceasta constituie o formă specifică companiilor care îşi derulează operaţiunile de export prin intermediul unor subsidiare al căror capital şi resurse administrative sunt reduse pentru că acestea se bazează exclusiv pe suportul financiar şi administrativ al companiei mamă/exportatorului.

2.3Argumentati oportunitatea selectarii tipului contractului international de factoring in functie de volume prestatiei si de raspunderea factorului

Factoringul evită primirea plăţii la diferenţă de câteva săptămâni sau chiar luni după livrare. Această tehnică bancară are avantajul că determină creşterea vânzărilor pe pieţele străine prin oferirea unor termeni competitivi de vânzare. De asemenea, ea oferă un nivel de protecţie adecvat în vederea diminuării beneficiului nerealizat pentru clienţii din străinătate. Comisioanele plătite factorului se bazează pe volumul de vânzări, astfel încât costul fluctuează în funcţie de vânzări, scăzând costurile de operare în timpul perioadelor de vânzări reduse. Prin intermediul factoringului, se asigură lichidităţi pentru mărirea capitalului rulant, importatorii nu trebuie să deschidă o scrisoare de credit şi se oferă o putere mărită de cumpărare fără blocarea liniilor de credit existente.

Efectele între părţi. Dreptul de creanţă se transferă din patrimoniul aderentului în patrimoniul factorului păstrându-şi natura, aderentul având obligaţia de a remite factorului la intervalele convenite facturile din perioadele respective, garanţiile şi documentele justificative, precum şi declaraţia prin care aderentul transmite factorului în plină proprietate creanţele reprezentând preţul mărfurilor sau prestaţiilor, furnizate şi acceptate de clienţi, cu dispoziţia ca plata să se facă direct factorului. Data cesiunii creanţelor diferă în funcţie de operaţiunea de factoring: în cazul factoringului clasic factorul dobândeşte proprietatea creanţelor transmise de aderent împreună cu toate drepturile şi garanţiile aferente, de la data naşterii creanţei (sau la câteva zile după aceasta), în timp ce în situaţia factoringului la scadenţă dobândirea dreptului de proprietate coincide cu data exigibilităţii creanţei. Factorul are dreptul de a percepe comisionul de factoring şi, în anumite cazuri,comisionul de finanţare. De asemenea, factorul este însărcinat cu păstrarea evidenţei operaţiunilor de factoring. Ulterior subrogării, factorul devine singurul creditor, în această calitate putând intenta acţiunile în plată contra debitorului şi fiindu-i opozabile toate excepţiile inerente creanţelor născute anterior subrogării. Factorul dobândeşte concomitent

cu proprietatea creanţelor toate drepturile aderentului faţă de debitorii săi, pierzând însă acţiunea în regres împotriva aderentului plătit, cu excepţia acţiunii în repetiţiune a plăţii nedatorate pentru inexistenţa totală sau parţială a creanţei.

Efectele faţă de debitorul cedat se produc doar în situaţia în care debitorul cedat este notificat în acest sens. Notificarea subrogării se face de către aderent debitorului său pentru a-l înştiinţa că plata trebuie efectuată doar către factor. Pe această cale a notificării se evită o plată cu bună credinţă către alte persoane.

Test 14

Subiect I.Continutul Contractului Comercial International

1.1. Relatati despre forta juridical a cluazelor prestabilite

Clauzele contractuale standart.Cod civil art. 712: (1) Clauze contractuale standard sînt toate clauzele formulate anticipat pentru o multitudine de contracte, pe care o parte contractantă (utilizator) le prezintă celeilalte părţi la încheierea contractului. Este indiferent dacă prevederile formează un document separat sau sînt parte a documentului ce reprezintă contractul, de asemenea nu importă numărul condiţiilor şi forma contractului.    (2) Nu există clauze contractuale standard în măsura în care condiţiile contractului au fost negociate în particular între părţi.     (3) Condiţiile contractuale standard devin numai atunci parte a contractului cînd partea care le propune le aduce, în momentul încheierii contractului, în mod expres la cunoştinţa celeilalte părţi sau îi asigură în alt mod posibilitatea, luînd în considerare şi handicapul acesteia, să ia cunoştinţă de conţinutul lor şi, cînd cealaltă parte este de acord, să le accepte.

Articolul 714. Prioritatea clauzelor contractuale negociate    Clauzele contractuale negociate au prioritate faţă de clauzele contractuale standard

1.2 Comparati categoriile clauzelor prestabilite

Categoriile clauzelor prestabilite :

Regulile , uzantele, uniforme intocmite de organizatii profesionale ori de insitituii interntionale neutre. Exemple: Incoterms, contractul model al Camerei de comert de la paris pt franchising etc

Contractele –tip –formulare redactate in forma contractuale ce cuprind clauze uzuale pt tipul dat de contractprecum si spatii albe corespunzatoare elemenelro specifice acelor operatiuni. exemplu : conditii generale de lvrare de produse metalice

Contractele cadru si cele de adeziune

1.3Formulati avantajele pe care le implica clauzele prestabilite:

simplifica procesul de negociere favorizind inchierea rapida a contractelor, realizare principiului celeritatii

fiind elaborate de specialisti in materie reduc riscul unor emisiuni esentiale sau a unor formulari inadefiind elaborate de specialisti in materie reduc riscul unor emisiuni esentiale sau a unor formulari inadevcate si implicit alaparitiei unor litigii ulterior intre parti privind interpretarea clauzelor

contribuie la uniformizarea practicii contractuale fapt ce faciliteaza expansiunea schimburilor CI

Subiect II.Arbitrajul Comercial international.2.1Identificati conceptiile privind natura juridical a arbitrajului commercial

internațional

Notiunea juridical a arbitrajului commercial internațional nu a primit o rezovare unitara in doctrina. Ea a generat o pluralitate de opinii contradictorii, conturindu-se trei conceptii diferite in aceasta privinta: contractual, jurisdictional si mixta.

Conform conceptiei contrcatuale arbitrajul commercial international este un ansamblu de acte juridice avind o natura contractual. Aceasta natura juridical rezulta din faptul ca solutionarea litigiului aparut intre partile contractante este organizata de catrea acestea prin acordul lor in limitele satbilite de lege, astfel incit sa fie realizata de persoane care le inspira incredere. Prin urmare puterile arbitrilor si competent lor de a statua isi au sorgintea in vointa partilor litigante. Sentinta arbitrala este declarata irevocabila tot prin vointa partilor, forta juridical a acestei sentinte rezulta din vointa partilor litigante de a o adduce la indeplinire.

Conceptia jurisdictionala se fundeaza pe premise ca statul este detinatorul puterii legislative si judecatoresti. Adeptii acestei conceptii invoca asemanarile care exista intre instantele judecatoresti si cele arbitrale dintre care retiem urmatoarele:

- Si judecatorul si arbitrul au puterea de a statua cu caracter obligatoriu pentru partile in litigiu asupra temeiniciei si legalitatii pretentiilor formulate de reclamant

- Hotarirea pronuntata stabileste drepturile si obligatiile partilor aflate in lititgiu, care este susceptibila de executare silita in eventualitatea ca nu este executata voluntary

- Anumite cai de atac impotriva sentintei arbitrale sint de competent exclusive de solutionare a instantei judecatoresti de drept comun, ceea ce apropie sensibil hotarirea arbitrala de hotarirea judecatoreasca.

Conceptia mixta considera ca cele doua conceptii mentionate – contractual si jurisdictional se refera la arbitraj in mod unilateral, luin din considerare fie punctual de plecare al activitatii ce o desfasoara, fie specificul acelei activitati.

2.2.Stabiliti procedura de constituire a tribunalului arbitral.

Părţile sînt libere să stabilească numărul de arbitri. Dacă părţile nu au stabilit numărul de arbitri, vor fi desemnaţi 3 arbitri. Nici o persoană nu poate fi privată de dreptul de a fi desemnată arbitru din cauza cetăţeniei sale, cu excepţia cazului cînd părţile au convenit altfel. La constituirea tribunalului arbitral din 3 arbitri, fiecare parte desemnează cîte un arbitru, iar cei doi arbitri astfel desemnaţi numesc un al treilea arbitru. Dacă o parte nu desemnează arbitrul în termen de 30 de zile de la primirea solicitării celeilalte părţi de a-l numi sau dacă cei doi arbitri

desemnaţi nu vor putea numi în termen de 30 de zile din data numirii lor un al treilea arbitru, acesta este numit, la cererea oricărei părţi, de autoritatea competenta în decursul a 15 zile din data primirii cererii; In cazul constituirii unui tribunal arbitral dintr-un singur arbitru, dacă părţile nu au reuşit să convină asupra arbitrului, acesta va fi numit, la cererea oricărei părţi, de autoritatea competenta în decursul a 15 zile din data primirii cererii. Temeiurile de recuzare a arbitrului : (1) În cazul în care este notificată despre o eventuală numire a ei în calitate de arbitru, persoana trebuie să informeze asupra tuturor circumstanţelor de natură a genera îndoieli justificate cu privire la imparţialitatea sau independenţa sa. Arbitrul, din momentul desemnării sale şi pe toată durata procedurii arbitrale, este obligat să informeze părţile despre aceste circumstanţe dacă nu le-a informat anterior. (2) Arbitrul poate fi recuzat doar dacă există circumstanţe de natură a ridica îndoieli justificate asupra independenţei sau imparţialităţii lui sau dacă el nu posedă calificarea convenită de părţi. Partea este în drept să recuzeze arbitrul pe care l-a desemnat sau la a cărui desemnare a participat doar pentru motive de care a luat cunoştinţă după desemnare. Procedura de recuzare a arbitrului : (1) Părţile sînt libere să convină asupra procedurii de recuzare a arbitrului. (2) În lipsa înţelegerii, partea care intenţionează să declare recuzarea arbitrului trebuie să informeze în scris tribunalul arbitral în termen de 15 zile din data la care a luat cunoştinţă de constituirea acestuia sau din data survenirii circumstanţelor, notificînd în scris tribunalul arbitral despre motivele recuzării. Dacă arbitrul căruia îi este înaintată recuzarea nu se retrage singur sau dacă cealaltă parte nu este de acord cu recuzarea lui, asupra cererii de recuzare se pronunţă tribunalul arbitral. (3) Dacă recuzarea nu poate fi obţinută conform procedurii stabilite de părţi sau procedurii stabilite , partea interesată poate, în termen de 30 de zile din data respingerii cererii de recuzare, să solicite autorităţii competente adoptarea unei decizii privind recuzarea, care nu poate fi atacată. Pînă la luarea deciziei de către aceste autorităţi, tribunalul arbitral, inclusiv arbitrul căruia îi este înaintată recuzarea, poate continua procedura arbitrală şi poate pronunţa hotărîrea arbitrală.

Mandatul de arbitru încetează dacă arbitrul a devenit incapabil de fapt ori de drept de a-şi exercita funcţiile sau dacă, din motive neîntemeiate, tergiversează exercitarea lor, sau dacă se retrage, sau dacă părţile convin asupra încetării mandatului său. În caz contrar, dacă apare vreo controversă cu privire la oricare din motivele enumerate, orice parte poate cere autorităţii să emită o decizie, care nu poate fi atacată, referitor la încetarea mandatului de arbitru. Dacă mandatul unui arbitru încetează ori în urma retragerii arbitrului din orice alt motiv, ori din cauza revocării de către părţi, ori în orice alt caz, noul arbitru va fi desemnat potrivit regulilor aplicate în cazul numirii arbitrului care se substituie.

2.3.Întocmiți o cerere de arbitraj

C Ă T R E

CURTEA DE ARBITRAJ COMERCIAL INTERNAŢIONAL

DE PE LÂNGĂ CAMEREI DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE A RM

S.C. ATRIMEX AKTUAL S.R.L., cu sediul în Bucureşti, Str. Drumul Taberei nr. 90, bl. C8, sc. D, etaj 3, ap. 131, sector 6, înmatriculată la O.R.C.M. Bucureşti sub nr. J40/22473/1993, Cod fiscal R-4754376, cont bancar nr. 407283486 deschis la BCR - Sector 3, reprezentată legal de Director Gheorghe Atanasiu,

solicită arbitrarea Curţii, în litigiul cu:

S.C. CARDEI SCIM PROD. COM S.R.L. cu sediul în Bistriţa, Str. Toamnei nr. 2, Judeţ Bistriţa-Năsăud, înmatriculată la O.R.C. Bistriţa-Năsăud sub nr. J06/454/1993, Cod fiscal R-5352571, cont bancar nr. 407231301 deschis la BCR Bistriţa, reprezentată legal de Director General Cardei Ileana.

Obiectul cererii de arbitrare îl constituie suma de 231.868.376 LEI reprezentând :

- 95.000.000 lei - avans acordat în contul mărfii, fără ca aceasta să fie livrată;

- 136.868.376 lei - daune interese calculate pe perioada 01.01.2000 - 25.05.2002 conform dobânzii oficiale a BNR, solicitând şi curgerea în continuare a dobânzii, până la achitarea efectivă a sumei datorate.

Temeiul juridic al competenţei Curţii îl constituie clauza arbitrală prevăzută în Contractul de comision nr. 19981/24.10.1998 în care este stabilită competenţa Curţii.

În fapt, între cele două părţi a fost încheiat un contract de comision pentru operaţiuni de export nr. 19981/24.10.1998, prelungit prin Addendumuri până la 31.12.1999 (Anexa nr. 1).

Prin contract, în calitate de comisionar, S.C. ATRIMEX AKTUAL S.R.L. se obliga să încheie în nume propriu dar pe seama şi în contul comitentului S.C. CARDEI SCIM PROD. COM S.R.L., contracte externe pentru livrări de buşteni, plata mărfii urmând a se efectua 80% la prezentarea documentelor încărcării, factura externă, specificaţia, duplicatul frachtului, diferenţa urmând a fi achitată după încasare.

Comisionarul, în cursul anilor 1998 şi 1999 a efectuat o serie de exporturi, achitând marfa livrată.

La cererea comitentului, comisionarul a acordat acestuia două avansuri, în contul mărfii ce urma a fi livrată pentru export, în sumă de 65.000.000 lei la data de 22.12.1998 cu O.P. nr. 1009/22.12.1998 şi 30.000.000 lei la 01.06.1999 cu O.P. nr. 2033/01.06.1999 (Anexa nr. 2).

Până la expirarea contractului de comision, respectiv 31.12.1999, comitentul nu a pus la dispoziţia comisionarului mărfuri pentru export care să acopere suma de 95.000.000 lei acordată ca avans în contul mărfii, neexecutându-şi, din culpă, obligaţiile contractuale.

Potrivit art. 1073 şi urm. Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligaţiilor şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare, daunele interese, prevăzute de art. 1084 Cod civil, reprezentând pierderea suferită de creditor prin neexecutarea de către debitor a obligaţiei, urmând a fi stabilite pe baza dobânzii oficiale a BNR pe perioada 01.01.2000 – 25.05.2002.

Solicităm obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de arbitrare şi onorariul de avocat.

În drept, ne întemeiem pretenţiile pe art. 1073 şi urm. Cod civ. şi ale contractului de comision pentru operaţiuni de export încheiat între părţi.

În susţinerea cauzei, înţelegem să ne folosim de proba cu înscrisuri, pe care le anexăm la cerere.

Arbitrul ales de noi este Dl Constantin Cunescu, supleantul său fiind Dna. Roxana Munteanu.

Taxa de arbitrare, în valoare de ________________ lei s-a achitat cu OP nr. __________________

Chisinau

23.05.2004

TEST 15

Subiectul I.Subiectele DCI1.1 Determinati subiectele de drept national,participante la raporturile juridice de comert international.Participantii cel mai des intilniti la raporturile juridice de comert international sunt subiectii de drept national – persoane fizice si persoane juridice, adica subiecte ale raporturilor juridice nu pot fi decit oamenii, fie individual, fie grupati in forme organizate.Pt desemnarea calitatii de comerciant legislatia RM utilizeaza notiunea de antreprenor. In RM activitatea de antreprenor poate fi practicata sub una din urmatoarele forme juridice: intreprinzator individual, SNC. SC, SA, SRL, cooperative de productie etc.1.2Caracterizati subiectele de drept international, participante la raporturile juridice de comert international.Subiectii de drept internatinonal pot fi clasificati in 2 grupe: 1.statele 2 organizatiile de state cu caracter interguvernamentalStatul: fiecare stat are dreptul de a participa la comertul international si la alte forme de cooperare economica si tehnico-stiintifica, fiind liber sa aleaga modalitatea de organizare a relatiilor sale economice externe. Statul e un subiect cu o pozitie deosebita in raporturile juridice de comert international, deoarece pe de o parte actioneaza ca putere suverana, iar pe de alta parte ca persoana juridical putind incheia acte de comert international, desi nu are calitate de comerciant.

Pozitia specifica a statului in raporturile juridice de comert international rezulta din atributiile pe care le are ca titular de suveranitate, calitate in care legifireaza statutul juridic al celorlalte subiecte de drept, negociaza acordurile si conventiile international cu celelalte state. Ca putere suverana , statul actioneaza ca subiect de drept administrative, financiar, elaboreaza politicile comerciale pe care le considera necesare sau instituind un regim vamal de natura sa garanteze o balanta comerciala active printr-o echilibrare a importurilor si exporturilor in raport cu cerintele fiecarei etape de dezvoltare.Astfel statul actioneaza in 2 moduri:- in raporturile pe care le incheie cu persoanele fiz./jur. straine, statul actioneaza ca putere suverana (exemplu: incheierea acordurilor de imprumuturi sau finantari ori de colaborare financiara cu alte state sau cu institutii financiare monetare international.- in unele raporturi juridice statul actioneaza ca subiect de drept privat de iure gestiones, pe pozitie de egalitate juridical cu cealalta parte care e o persoana fiz./jur. nerezidenta (contr. de concesiune sau de asistenta tehnica, acordurile de investitii industrial sau contr. de inchiriere de bunuri sau servicii ale proprietatii publice).

Organizatiile interguvernamentale sunt create prin acordul de vointa al statelor interesate. Organizatiile interguvernamentale sunt subiecti de drept derivati ai ordinii juridice international. Chiar de la constituire ele au un statut juridic propriu, care le stabileste competent si genurile de activitate ce urmeaza sa le desfasoare pt atingerea scopurilor

propuse de catre statele fondatoare ale acestora.Organizatiile interguvernamentale sunt entitati international lipsite de suveraniate, de teritoriu propriu si de o populatie asupra careia sa se exercite atributii de putere.Capacitatea juridica a organizatiilor interguvernamentale este determinate prin conventia international de constituire a lor. Nu exista o norma juridica care sa stabileasca limitele acestei capacitate. Insa nu se poate de afirmat ca diferite organizatii interguvernamentale au capacitate juridica identical.

Societatile transnationale – soceitatile comerciale care chiar de la constituirea lor se fondeaza pe elemente fara caracter national cum sunt capacitatea ce provine de la asociati din diferite state; stabilirea uneori a mai multor sedii principale in state diferite si care sunt lipsite de o legatura juridica cu anumit stat, astfel ca in privinta lor nu primeste vocative nici una din legile nationale , iar litigiile izvorite din interpretarea si aplicarea actelor lor constitutive sunt scoase din competent instituiilor nationale, pt a fi date spre solutionare unor instante speciale.Elementele specific ale societatilor transnationale:- societati cu capitaluri mari si foarte mari ce provin de la asociati din mai mult state.-pot avea mai multe sedii in tari diferite-au o structura organizatorica international, dar beneficiaza de un centru unic de decizie si control, precum si de gestiune globala.-desfasoara activitati de productie, comert si presteaza servicii pe mai multe piete, dar pe baza unei strategii economice si financiare comune.-litigiile dintre asociati sunt diferite spre solutionare de regula unor instante arbitrale sau tribunale internationale fiind astfel scoase de sub jurisdictia altui stat.1.3Formulati deosebirile intre statutul jur. al subiectelor ce apartin ordinii jur. international si statutul subiectelor ce apartin ordinii juridice nationale.In general , subiectii raporturilor juridice de comert international pot fi clasificati dupa ordinea juridica careia ii apartin in 2 grupe:-subiecti de drept ce apartin ordinii juridice nationale a diferitor state-subiecti de drept ce apartin ordinii juridice internationale.Din categoria subiectilor de drept ce apartin ordinii juridice nationale fac parte agentii economici si uniunile economice internationale fara caracter gurvernamental. Subiectii acestei grupe formeaza categoria traditional de participant. Ei sunt prezenti in majoritatea raporturilor de comert international, iar calitatea lor juridica le este data de dreptul national al tarii de origine.Cei care alcatuiesc a doua grupa sunt statele si organizatiilee internationale. Implicarea lor in raporturile de comert international este recenta, fiind determinate de extinderea arealului comertului international si la activitatile de cooperare economica si tehnico- stiintifica dintre state si natiuni.

Extinderea sferei participantilor la raporturile de comert international dincolo de limitele ei traditionale, in cadrul carora erau cuprinsi numai subiecti de drept national, s-a facut cu depasirea ariei conceptului de comerciant.Subiectul 2: Contractul comercial de vinzare-cumparare internationala.

2.1.Definitia contractului de vinzare-cumparare internationala.

Contractul de vinzare internationala este o varietate a contractului de comertinternational, acesta din urma reprezentind una din cele mai importante institutii juridice aledreptului comercial international.CVI reprezinta acordul de vointa prin care una din parti, cu sediul intr-o anumita tara seobliga sa transfere celeilalte parti, cu sediul in alta tara, proprietatea asupra unui bun al sau,determinat cantitativ si calitativ, in conditii convenite, contra unui pret.

2.2.Identificati modalitatile de stabilire a daunelor interese in cazul rezolutiunii contractului de vinzare – cumparare internationala prevazute de Conventia de la Viena din 11.04.1980

Exista 2 modalitati de calculare a daunelor interese in cazul rezolutiunii contractului :

1.In cazul in care cumparatorul intr-un termen rezonabil dupa rezolvire a precedat la o cumparatura de inlocuire sau daca vinzatorul a precedat la o vinzare compensatorie , partea care cere plata daunelor-interese poate obtine diferenta dintre pretul contractului si pretul cumpararii de inlocuire sau vinzarii compensatorie.

2.Cind contractul e rezolvit , si daca cumparatorul nu a precedat la o cumparare de inlocuire,sau daca vinzatorul nu a precedat la o vinzare compensatorie,si daca marfurile au pretul curent,partea poate cere plata daunelor-interese echivalente cu diferenta dintre pretul de contract si pretul curent la momentul rezolvirii.

Partea care invoca contraventii la contract trebuie sa ia masurile rezonabile tinind seama de imprejurari,pentru a limita pierderile,inclusiv cistigurile nerealizate.Dca ea neglijeaza sa o faca,partea in culpa poate cere o reducere a daunelor-interese egala cu marimea pierderilor care ar fi trebuit evitate.

2.3.Analizați prevederile Convenției de la Viena asupra contractelor de vinzare international de marfuri din 11.04.1980 si CC al RM referitoare la obligatiile vinzatorului. Obligatiile vinzatorului sint reglementate de art. 30 Conv si art. 753 CCRM, sunt: 1. Predarea marf; 2. Transmiterea propriet; 3. Remiterea documentatiei referitoare la marfa.

Conv. folos. o enumer. diferita, astfel ca nu folos. si nu contine nici o dispozitie cu privire la transferul de propriet., pe care ea nicci nu-l reglementeaza in schimb, obligatia de remitere a documentatiei care constituie un accesoriu propriu-zis al livrarii, este reglementat in prima sectiune, art. 31-34, prin care se considera necesar o analiza a cf marf si a drepturilor si obligatiilor tertilor.

Referitor la oblig de predare a marfii => din intregu spectrul Conv Viena rezulta ca ob sau de reglem il constituie vinza de bunuri mobile corporale. In situatia in care CCI are ca obiect predarea unui bun, individual determinat., vinzatorul trebuie sa predea bunul in starea in care se gasea cind s-a incheiat CCI, raminind responsabil p/t deteriorarile intervenite, astfel decit ca urmare a cazului fotuit sau a fortei majore.

Vinzarea poate avea ca ob si un bun determinat prin caractere generice (cintarire, msaurare, cantitate, calitate); pentru astfel de vinzari , transmit. riscurilor se produce in momentul individualizarii bunului , indifferent de efectele predarii. La fel Conv Viena consfinteste ca ob CVCI pot sa-l form si bunurile viitoare (art. 3 (1)). Totusi cu privire la aceste CCI, Conv Viena considera ca acestea nu fac ob reglem ei daca partea care le comanda furnizeaza o parte esentiala din elemtele necesare fabricarii/producerii lor.

In legatura cu oblig de predare a marfii, Conv Viena reglem 3 aspecte: 1. Locul predarii marf; 2. Anumite obligat ale vinzatorului, adiacente vinz; 3. Moment predarii.

Dispozitia Conv Viena cu privire la data , locul predarii au u rol subsidiar. Rolul important il ocupa vointa partilor care se poate materialize fie printr-o clasa speciala, fie prin referire la un contract-tip/ o cl. –tip.

Locul predarii marfurilor, precum sic el al transmiterii riscurilor in com intl coincide cu cel in care marfa vinduta este si individualizata; acolo unde marfurile scapa efectiv de sub controlul direct al vinzarii lui.

Art. 31 Conv Viena reitereaza aspectul referitor la intelegerea dintre parti cu privire la locul predarii marfurilor. In lipsa acestei intelegeri, Conv Viena formuleaza 3 reguli: Daca vinzatorul nu este tinut sa predea consta in: 1. Remiterea marfii primului transportator pentru a le remite cumparatorului, atunci cind CVCI implica transportarea marfii. 2. Punerea marfii la dispozitia cumparatorului in acel loc in care marfa este individualizata, cind contr se refera la un bun individual determinat; la un bun determinat prin caractere generice; care trebuie determinat/prelevat dintr-o masa determinate sau care trebuie produs ori fabricat sic in, in mom inche contr , partile stiau ca marfurile se gaseau sau trebuiau fabricate/produse intr-un loc special; 3. In punerea marfii la dispozitia cumparatorului in locul in care vinzatorul avea la moment inche CCI.

Conform Conv Viena oblig de predare a marfii este insotita , in fie de imprejurari, de anumite obligatii adiacente ale vinzator:

- daca , in cf cu CCI/Conv, vinzatorul remite marf unui transport, si daca marf nu sunt clar identificate potrivit CCI, prin aplicarea unui semn distinctive pe marfuri, prin documente de transport/ alte mijloace , vinzatorul terbuiesa remita cumparatorului un aviz de expeditie care specifica aceste marfuri;

-daca vinzatorul este tinut sa i-a masuri p/t transporta marfii , el trebuie sa incheie CCI necesare p/t ca transportul sa transporte marfurile pina la locul prevazut, cu mijloace de transport adecvate imprejur. si conditiile obisnuite p/t un astfel de tip de transport;

- daca vinzatorul nu este tinut sa subscribe insusi o asigurare pe timpul transportarii, el trebuie sa furnizeze cumparatorului, la cerea acestuia , toate informatiile de care dispune si care sunt necesare inch contr de asigurare.

TEST 16

I. Notiunea si caracteristica generala a contractelor comerciale internationale1.1 Descrieti caracterele juridice ale contractelor comerciale internationaleContractele comerciale internationale au urmatoarele caractere:-sunt contracte cu titlu oneros – deoarece principalul scop este obtinerea de profit.Toate contractele comerciale internationale urmaresc ca finalitate obinerea profitului.-sunt contracte sinalagmatice – adica creaza obligatii reciproce si interdependente, fiecare parte avind si drepturi si obligatii.-sunt comutative – deoarece existenta si intiderea prestatiilor asumate de parti sunt cunoascute si determinate sau determinabile chiar din momentul incheierii contractului.

-sunt contracte consensuale – fiindca se considera valabil incheiate doar prin simplu acord de vointa al partilor1.2 Clasificati contractile comerciale internationale dupa criteria nespecifice, de natura civilaCriteriile nespecifice:1.dupa efectele juridice care le genereaza contracetele sunt:-constitutive – creaza anumite drepturi subiective (contr. de mandat, comision, depozit, transport).-translative – transmit drepturi reale de la un titular la altul (contr. de v-c)-declarative - (contr. de tranzactie).2.modul de executare pot fi :-contr. cu executare instantanee – au ca obiect una sau mai mult prestatii care se indeplinesc imediat-contr. cu executare succesiva – obligatia comporta o executare in timp printr-o serie de prestatii de acelasi fel, repetate la interval de timp regulate sau neregulate( contr. de leasing)-contr. cu executare continua – debitorul desfasoara o activitate neintrerupta pe tot termenul contractului(contr. international de furnizare a energiei electrice sau gaze natural).3.dupa corelatia existenta intre ele:-principale – nu depend de vre-un alt contract. Majoritatea contractelor comerciale internationale sunt principale.-accesorii – nu au existenta si o valoare juridica desinestatatoare, ci depind de existenta unui contract principal (gajul, ipoteca, fidejusiunea bancara).4.dupa obiectul obligatiei pe care le genereaza:-contracte ce dau nastere la obligatii : de a da; de a face; de a nu face-contracte ce dau nastere la obligatii de rezultat-contracte ce dau nastere la obligatii de mijloace1.3 Formulati regulile de interpretare a contractelor comerciale internationaleReguli de interpretare:- contractual se interpreteaza in conformitate cu intentia comuna a partilor la momentul incheierii, si nu dupa sensul literal al termenilor.- contrectul se interpreteaza conform principiului bunei-credinte.- se interpreteaza pe baza de obicei,echitate si lege.- clauzele indoielnice se interpreteaza in sensul de a produce efecte juridice si nu in sensul de anu produce.- expresiile ce pot primi 2 intelesuri, ambele susceptibile de a produce efecte juridice se interpreteaza in intelesul ce se potriveste cel mai mult naturii contractului.- clauzele contractual se interpreteaza unele prin altele dindu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act.- cind este indoiala contractual se interpreteaza in favoarea celui ce se oblige.- la interpretarea contractului comercial international se va tine seama de caracterul international.- daca apare un conflict intre o uzanta comerciala si o clauza contractual stipulate expres in contract, prevaleaza clauza contractual.- daca exista uzante codificate la nivel international, ele prevaleaza in principiu ca reguli de interpretare asupra uzantelor locale.- daca in contract suma de plata e scrisa in cifre si litere, in caz de neconcordanta prevaleaza literele.Daca in contract suma e scrisa de mai mult ori, fie in cifre sau litere, in caz de neconcordanta se va tine seama de sumac ea mai mica.- conditiile generale se considera incorporate in contract numai cind una din parti le-a propus, iar cealalta parte le-a acceptat in mod expres.- acele conditii generale la care cealalta parte nu se putea astepta in mod rezonabil pot fi incorporate in contract.

II . Contractul de transoport international de marfuri

2.1Definiti C I de marfuri pe sosele prin prisma conventiei CMR 1956

Contractul internaţional de transport auto de mărfuri este un contract încheiat între expeditor şi cărăuş, prin care cărăuşul se obligă faţă de expeditor ca în schimbul unei taxe de transport să transporte anumite mărfuri şi să le elibereze la destinaţia stabilită

Conventia de la Geneva : Prezenta conventie se aplica oricarui contract de transport de marfuri pe sosele, cu titlu oneros, cu vehicule, cind locul primirii marfii si locul prevazut pentru eliberare, asa cum sint indicate in contract, sint situate in doua tari diferite, dintre care cel putin una este tara contractanta, independent de domiciliul si de nationalitatea participantilor la contract.2.2Determinati continutul scrisorii de trasura innternationalaProba contractului de transport se face prin scrisoare de trasura. Absenta, neregularitateasau pierderea scrisorii de trasura nu afecteaza nici existenta, nici valabilitatea contractuluide transport, care ramane supus dispozitiile prezentei conventii.

Scrisoarea de trasura este intocmita in trei exemplare originale, semnate de expeditor side transportator, aceste semnaturi putind sa fie imprimate sau inlocuite prin stampileleexpeditorului si transportatorului, daca legislatia tarii in care este intocmita scrisoarea detrasura o permite. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea insoteste marfa, iar latreilea se retine de transportator.

In cazul in care marfa de transport trebuie sa fie incarcata in vehicule diferite sau dacaeste vorba de diferite feluri de marfa ori de loturi distincte, expeditorul sau transportatorulare dreptul sa ceara intocmirea de scrisori de trasura pentru fiecare vehicul folosit saupentru fiecare fel de marfa ori lot de marfuri.

Scrisoarea de trasura trebuie sa contina urmatoarele date:

a) locul si data intocmirii sale;b)numele si adresa expeditorului;c) numele si adresa transportatorului;d) locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acesteia.e) numele si adresa destinatarului;f) denumirea curenta a naturii marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase,denumirea lor general recunoscuta;g) numarul coletelor, marcajele speciale si numerele lor;h) greutatea bruta sau cantitatea altfel exrpimata a marfii;i) cheltuielile aferente transportului(prt de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vama sialte cheltuieli survenite de la incheierea contractului si pina la eliberare);j) instructiunile necesare pentru formalitatile de vama si altele;k) indicatia ca transportul este supus regimului stabilit prin prezenta conventie si nici uneialte clauze contrare.2. Daca este cazul, scrisoarea de trasura trebuie sa contina si indicatiile urmatoare:a) interzicerea transbordarii;b) cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;

c) totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea marfii;d) valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta interesul special la eliberare;e) instructiunile expeditorului catre transportator cu privire la asigurarea marfii;f) termenul convenit in care transportul trebuie sa fie efectuat;g) lista documentelor remise transportatorului.

2.3Argumentati formele raspunderii carausului.Rapunderea transportatorului.1. Transportatorul este raspunzator pentru pierderea totala sau partiala sau pentru avarie,produse intre momentul primirii marfii si cel al eliberarii acesteia, cit si pentru intirzierea ineliberare.2. Trasportatorul este exonerat de aceasta raspundere daca pierderea, avaria sau intirziereaa avut drept cauza o culpa a persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa, un ordin alacesteia nerezultind dintr-o culpa a transportatorului, un viciu propriu al marfii saucircumstante pe care transportatorul nu putea sa le evite si ale caror consecinte nu le puteapreveni.3. Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de raspundere, nici defectiuneavehiculului pe care-l foloseste pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de lacare a inchiriat vehiculul sau a prepusilor acesteia.4. Tinind cont de articolul 18 paragrafele 2 pana la 5, transportatorul este exonerat deraspundere daca pierderea sau avaria rezulta din riscurile particulare inerente uneia sau maimultora dintre urmatoarele fapte:a) folosirea de vehicule descoperite, fara prelate, daca aceasta folosire a fost convenitaintr-un mod expres si mentionata in scrisoarea detrasura;b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru marfurile expuse prin felul lor la stricaciunisau avarie, cind aceste marfuri nu sint ambalate sau sint rau ambalate;c) manipularea, incarcarea, stivuirea sau descarcarea marfii de catre expeditor saudestinatar sau de catre persoane care actioneaza in contul expeditorului sau aldestinatarului;d) natura unor marfuri expuse, datorita cauzelor inerente insesi naturii lor, fie la pierdereatotala sau partiala, fie la avarie in special prin spargere, reugina, deteriorare interna sispontana, uscare, curgere, pierdere normala sau prin actiunea insectelor sau arozatoarelor;e) insuficienta sau imperfectiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;f) transportul de animale vii.5. Daca in baza prezentului articol, transportatorul nu raspunde de unii factori care aucauzat dauna, raspunderea sa nu este angajata decit in masura in care factorii de care elraspunde, in baza prezentului articol, au contribuit la dauna.Art. 181. Sarcina probei ca pierderea, avaria sau intirzierea eliberarii a avut drept cauza unul dintrefactorii prevazuti in articolul 17 paragraful 2 incumba transportatorului.2. Cind transportatorul stabileste ca, tinind seama de circumstantele de fapt, pierderea sauavaria a putut sa rezulte din unu sau mai multe riscuri particulare prevazute in articolul 17paragraful 4, exista prezumtia ca ea a rezultat din aceasta cauza. Cel in drept poate totusisa faca dovada ca dauna nu a avut drept cauza in intregime sau partial unul dintre acesteriscuri.3. Prezumtia aratata mai sus nu este aplicabila in cazul prevazut de articolul 17 paragraful 4a), daca este vorba de o pierdere anormala sau o pierdere de colete.4. Daca transportul este efectuat cu ajutorul unui vehicul amenajat in vederea protejariimarfurilor impotriva influentei caldurii, a frigului, a variatiilor de temperatura sau aumiditatii aerului, transportatorul nu poate inova beneficiul prevederilor articolului 17paragraful 4 d) decit daca face dovada ca toate masurile care ii incumba, tinind cont de

circumstante, au fost luate in ceea ce priveste alegerea, intretinerea si folosirea acestoramenajari si ca el s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date.5. Transportatorul nu poate invoca beneficiul prevederilor articolului 17 paragraful 4 f) decitdaca face dovada ca toate masurile careii incumba in mod normal, tinind cont decircumstante, au fost luate si ca el s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date.Art. 19Se considera intirziere la eliberare atunci cind marfa nu a fost eliberata in termenulconvenit sau, daca nu a fost convenit un termen, atunci cind durata efectiva atransportatorului depaseste timpul care in mod rezonabil este acordat unui transportatordiligent, tinindu-se cont de circumstante si, printre altele, in cazul unei incarcari partiale, detimpul necesar pentru ambalarea unei incarcaturi complete in conditii normale.Art. 201. Cel in drept poate sa considere marfa pierduta, fara a prezenta alte dovezi, cind aceastanu a fost eliberata in termen de 30 de zile de la expirarea teremnului convenit sau, daca nua fost convenit un asemena termen, in termen de 60 zile de la primirea marfii de catretransportator.2.Cel in drept poate, primind despagubirea pentru marfa pierduta, sa ceara, in scris, safie incunostintat imediat, in cazul in care marfa ar fi gasit in cursul anului care urmeazaplatii despagubirii. Confirmarea primirii unei astfel de cereri se comunica in scris.3.In termen de 30 zile de la primirea unei atari incunostintari cel in drept poate cere camarfa sa-i fie predata contra platii creantelor rezultind din scrisoarea de trasura si contrarestituirii despagubirii primite, deducindu-se eventual cheltuielile care ar fi fost cuprinse inaceasta despagubire si sub rezerva tuturor drepturilor la despagubire pentru intirzierea laelibarare prevazuta in articolul 23 si, dupa caz, in articolul 26.4. In cazul lipsei fie a cererii prevazute in paragraful 2, fie a instructiunilro date in termenulde 30 de zile prevazut in paragraful 3, sau daca marfa a fost gasita dupa un an de la platadespagubirii, transportatorul poate dispune de aceasta, confrom legislatiei locului unde segaseste marfa.Art. 21Daca marfa este eliberata destinatarului fara incasarea sumei ramburs care ar fi trebuit safie perceputa de catre transportator in virtutea dispozitiilor contractului de transport,transportatorul este obligat sa despagubeasca pe expeditor cu suma ramburs, fara a fiprejudiciat in dreptul sau in regres impotriva destinatarului.Art. 221. Daca expeditorul preda transportatorului marfuri periculoase, el ii semnaleaza acestuianatura exacta a pericolului pe care marfurile il prezinta si ii indica eventual precautiile caretrebuie luate. In cazul cind aceasta semnalare nu a fost consemnata in scrisoarea detrasura,sarcina de a face dovada, prin orice mijloace, ca transportatorul a avut cunostinta de naturaexacta a pericolului pe care il prezenta transportul marfurilor sus-emntionate revineexpeditorului sau destinatarului.2. Marfurile periculoase care nu au fost cunoscute ca atare de catre transportator inconditiile prevazute de paragraful 1 al prezentului articol pot fi, in orice moment si in oriceloc, descarcate, distruse sau facute inofensive de catre transportator, fara nici odespagubire; expeditorul este in plus raspunzator pentru toate cheltuielile si daunelerezultind din predarea la transport a acestor marfuri sau pentru transportul lor.Art. 231. Cind, in conformitate cu dispozitiile prezentei conventii, este pusa in sarcinatransportatorului o despagubire pentru pierderea totala sau partiala a marfii, aceastadespagubire este calculata dupa valoarea marfii la locul si in momentul primirii acesteiapentru transport.2. Valoarea marfii este determinata pe baza cursului bursei sau , in lipsa acestuia, pe bazapretului curent a pietei, sau, in lipsa amindurora, pe baza valorii uzuale a marfurilor de

acelasi fel si de aceeasi calitate.3. Totusi, cuantumul despagubirii nu poate depasi 25 franci per kilogram de greutate brutalipsa. Prin franc se intelege francul-aur, cu greutatea de 10/31 grame si continut de finetede 0,900.3. Totusi, despagubirea nu poate depasi 8,33unitati de cont pe kg de greutate bruta lipsa.

4. In plus, se restituie taxa de transport, taxele vamale si alte cheltuieli ivite cu ocaziatransportului marfii, in totalitate in caz de pierdere totala si proportional in caz de pierderepartiala; alte daune-interese pentru pierdere nu sint datorate.5. In caz de intirziere, daca cel in drept face dovada ca din aceasta intirziere a rezultat unprejudiciu, transportatorul este tinut sa plateasca daune care nu pot depasi pretultransportului.6. O despagubire mai mare nu poate fi pretinsa decit in caz de declarare a valorii marfii saude declarare de interes special la predare, conform articolelor 24 si 26.7. Unitatea de cont mentionata in prezenta conventie este Dreptul special de tragere(D.S.T.), asa cum este definit de Fondul Monetar International. Suma mentionata inParagraful 3 al prezentului articol se converteste in moneda nationala a statului al caruitribunal examineaza litigiul, pe baza valorii acestei monede la data judecarii sau la dataadoptata de comun acord de catre parti. Valoarea in Dreptul special de tragere a monedeinationale a unui stat care este membru al Fondului Monetar International se calculeazaconform metodei de evaluare folosita de Fondul Monetar International la data respectivapentru propriile sale operatii si tranzacti.Valoarea in dreptul special de tragere a monedeinationale a unui stat care nu este membru al Fondului Monetar International se calculeazadupa modul stabilit de acest stat.8. Totusi, un stat care nu este membru al Fondului Monetar International si a carui legislatienu permite aplicarea prevederilor paragrafului 7 al prezentului articol poate, in momentulratificarii sau al aderarii la Protocolul la C.M.R.,sau in oricare moment ulterior, sa declare calimita responsabilitatii prevazute la paragraful 3 al prezentului articol si aplicabila peteritoriul sau este fixata la 25 unitati monetare. Unitatea monetara la care se referaprezentul paragraf corespunde cu 10/31 grame aur fin, co titlul de 900 miimi. Convertirea inmoneda nationala a sumei indicate in prezentul paragraf se efectueaza conformlegislatieistatului in cauza.9. Calculul mentionat in ultima fraza a paragrafului 7 si convertirea mentionata in paragraful8 ale prezentului articol trebuie facute astfel incit sa exprime in moneda nationala a statului,pe cit posibil, aceeasi valoare reala ca aceea exprimata in unitati de cont la paragraful 3 alprezentului articol. La depunerea instrumentului mentionat la art. 3 al Protocolului la C.M.R.si de fiecare data cind intervine o schimbare in metoda lor de calcul sau in valoareamonedei lor nationale in raport cu unitatea de cont sau cu unitatea monetara, statelecomunica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite metoda lor de calcul, conformparagrafului 7, sau rezultatele convertirii, conform paragrafului 8 ale prezentului articol,dupa caz.(la data 25-Mar-1981 Capitol IV, art. 23, punctul 6. completat de Capitol I, art. 2, alin. (1), punctul 2.dinProtocol din 1978 )Art. 24Expeditorul poate sa declare in scrisoarea de trasura, contra platii unui supliment de pretconvenit, o valoare a marfii care depaseste limita mentionata in paragraful 3 al articolului23 si, in acest caz, valoarea declarata inlocuieste aceasta limita.Art. 251. In caz de avarie, transportatorul plateste contravaloarea deprecierii marfii, calculata pebaza valorii stabilite in conformitate cu articolul 23 paragraful 1,1 si 4.

2. Totusi, despagubirea nu poate sa depaseasca:a) daca totalul executiei este depreciat prin avarie, suma care ar fi trebuit platita in caz depierdere totala;b)daca numai o parte a expeditiei a fost depreciata prin avarie, suma care ar trebuiplatita in caz de pierdere a partii depreciate.Art. 261. Expeditorul poate fixa, facind mentiunea respectiva in scrisoarea de trasura si contraplatii unui supliment de pret stabilit convenit, suma care reprezinta un interes special laeliberare, pentru cazul unei pierderi sau avarii si pentru cazul depasirii termenului convenit.2. Daca a fost facuta o declaratie de interes special la eliberare, poate fi ceruta -independent de despagubirile prevazute in articolele 23,24 si 25 si pina la concurentacontravalorii interesului declarat- o despagubire egala cu paguba suplimentara pentru cares-a facut dovada.

Art. 271. Cel in drept poate sa pretinda pentru pagubele suferite dobinzi. Aceste dobinzi, calculatela 5% pe an, curg din ziua reclamatiei adresate in scris transportatorului, sau, daca nu aexistat o reclamatie, din ziua introducerii actiunii in justitie.2. Daca elementele care servesc ca baza de calcul al despagubirii nu sint exprimate inmoneda tarii in care se cere plata, convertirea va fi facuta la cursul zilei si locului platiidespagubirii.Art. 281. In cazurile in care, potrivit legii aplicabile, pierderea, avaria sau intirzierea survenita incursul unui transport supus prezentei conventii, pot da loc unei reclamatiiextracontractuale, transportatorul se poate prevala de dispozitiile prezentei conventii careexclud raspunderea sa sau care determina ori limiteaza despagubirile datorate.2. In cazul cind, pentru pierdere, avarie sau intirziere intervine raspundereaextracontractuala a uneia dintre persoanele pentru care transportatorul raspunde potrivitprevederilor articolului 3, aceasta persoana poate, de asemenea, sa se prevaleze dedispozitiile prezentei conventii care exclud raspunderea transportatorului sau caredetermina ori limiteaza despagubirile datorate.Art. 291. Transportatorul nu are dreptul sa se prevaleze de dispozitiile prezentului capitol careexclud sau limiteaza raspunderea sa sau care rastoarna sarcina probei, daca paguba a fostprovocata din dolul sau sau dintr-o culpa care ii este imputabila si care, in conformitate culegea tarii careia ii apartine organul de jurisdictie sesizat, este considerata echivalenta cuun dol.2. Acelasi lucru este valabil si daca faptele savirsite cu dol sau culpa sint ale prepusilortransportatorului sau ale oricarei alte persoane la serviciile carora el recurge pentruexecutarea transportului, daca acesti prepusi sau persoane lucreaza in exercitiul functiuniilor. In acest caz, prepusii sau celelalte persoane nu au dreptul de a se prvala, in ceea cepriveste raspunderea lor, de dispozitiile din prezentul capitol, mentionate in paragraful 1.

Test 17

Subiectul I. Efectele contractului comercial international

1.1.Relatati despre efectele specific ale CCI

Efectele specifice ale contractul comercial international:

Dreptul creditoruli de a refuza executarea proprie a obligatiei daca debitorul nu isi executa prestatia la care s-a obligat.

Creditorul care si-a executat la timp prestatia la care s-a obligat are dreptul de a cere si obtine pe cale judiciara sau arbitrala rezolutiunea contractul comercial international ca sanctiune pt neexecutarea contractul comercial international de catre cocontractantul sau

Distribuirea intre debitor si creditor in armonie cu anumite reguli specifice a sarcinii riscului care decurge din neexecuarea fortuita a obliatiei executate in contractul comercial international.

1.2Stabiliti cazurile prev de UNIDROIT in care creditorul nu poate cere executarea silita in natura a obligatiei , alta decit a plati o suma de bani.

Orice creditor are dreptul sa ceara debitorului executarea obligatiei in forma sa specifica in mod:

- voluntar

- silit

UNIDRIOT:

Atunci cind un debitor care datoreaza o obligatie diferita de aceea de a plati o suma de bani nu executa obligatia, creditorul poate cere executarea u exceptia :

Executarea este imposibila in drept sau in fapt Executarea obligatiei sau atunci cind este relevanta executarea silita este nerezonabil

de oneroasa/scumpa. Poate obtine in mod rezonabil executarea din alta sursa Executarea are un caracter exclusiv personal Creditorul nu cere executarea intr-un termen rezonabil , dupa ce a luat cunostinta sau

trebuia sa i-a o asemenea cunostinta de neexecutare.

1.3.Argumentati efectele neececutarii CCI

Condiţiile generale ale răspunderii contractuale în raporturile de comerţ internaţional. Potrivit unei opinii, pentru intervenţia răspunderii contractuale în raporturile de comerţ internaţional, sunt necesare trei condiţii cumulative şi anume: culpa debitorului, prejudiciul suportat de creditor şi legătura de cauzalitate dintre neexecutare şi paguba respectivă. Alţi autori subliniază, că angajarea acestei răspunderi este subordonată existenţei cumulative a patru condiţii, adăugând la cele trei menţionate în prima opinie şi existenţa unei fapte ilicite, care constă în nerespectarea obligaţiei asumate prin contract.

Rezilierea consta in desfiintarea retroactive a contractului commercial international cu titlu de sanctiune, la cererea partii care si-a executat prestatia pe moticul ca cealalta parte nu si-a executat culpabil obligatiile ce ii revin. În relațiile comerciale internaționale rezolutiunea are un domeniu mai restrins de aplicare decit in circuitul civil lipsit de elemente de extraneitate.reducerea se explica prin ponderea masiva a contractelor de lunga durata care presupun in mod necesar prestatii successive. Desfacere contractului commercial international prin rezolutiune constituie o sanctiune extrema, prin aplicarea careia finalitatile urmarite de parti la incheierea contractului sint compromise definitive. Rezolutiunea desfiinteaza efectele contractului nu numai pentru viitor dar si pentru trecut,partile sint

repuse in situatia anterioara. Contractantul care si-a executat prestatia asumata ori s-a declarat gata sa o execute si poate proba aceasta imprejurare, este indreptatit sa pretinda sis a obtina despagubiri de la cealalta parte. Rezilierea contractului constituie sanctiunea concretizata in desfiintarea cu efecte numai pentru viitor a contractelor sinalagmatice cu executare succesiva, care se aplica in caz de neexecutare culpabila a obligatiei de catre una dintre parti. Spre deosebire de rezolutiune, rezilierea exclude efectul retroactive.În dreptul RM, răspunderea este prevăzută la art. 602 alin.1 – „dacă nu se execută obligaţia, debitorul este ţinut să despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat, astfel, dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu este imputabilă”. În dreptul francez, daunele interese, art. 1149 CC francez, dispune „debitorul care a cauzat prin neexecutarea contractului un prejudiciu cocontractantului său, este ţinut să repare pierderile suportate şi câştigul de care acesta a fost lipsit. Daunele interese, pot fi să înlocuiască cu titlu principal prestaţia neexecutată, fie să completeze alte sancţiuni, cum ar fi rezoluţiunea, excepţia de neexecutare, executarea silită în natură ş.a. În common-law acordarea daunelor interese este remediul obişnuit în cazul încălcării contractului. Dreputl la daune interese al părţii lezate există indiferent de faptul dacă contractul a fost sau nu rezolvit. Acţiunea pentru daune-interese se află de plin drept la îndemâna părţii lezate spre deosebire de acţiunea pentru executarea silită sau cea pentru restituire care poartă mai mult un caracter restricţionar şi poate fi executată doar în anumite condiţii. Convenţia de la Vinea, principiile dreptului european al contractelor şi UNIDROIT stabilesc ca principiu general că creditorul trebuie să fie pus pe cât este posibil în situaţia în care el s-ar fi aflat dacă contractul ar fi fost executat în modul cuvenit. Această condiţie presupune că creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suportat din cauza neexecutării. Şi acest prejudiciu cuprinde: prejudiciul efectiv şi venitul ratat. Art. 74 Conv Viena

O abordare tradiţională a condiţiilor de aplicare a sancţiunii sub formă de daune interese ţine de analiza următoarelor elemente:

1. Neexecutarea contractului

2. Prejudiciul

3. Legătura cauzală între neexecutarea contractului şi prejuciul

4. Vinovatia

Subiectul 2.Contractul international de transport maritime de marfuri

2.1.Definiti contractul de transport internalional maritim de marfuri prin prisma Conventiei de la Hamburg din 1978.

Contract de transport pe mare înseamnã orice contract prin care cãrãuşul se obliga, contra plãţii unui navlu, sa transporte mãrfuri pe mare de la un port la altul; în orice caz, un contract care implica, pe lîngã transportul pe mare, şi transportul cu alte mijloace, este considerat contract de transport pe mare în sensul prezentei convenţii numai în mãsura în care are legatura cu transportul pe mare.

2.2.Enumerati si caracterizati formele contractului de transport international maritim de marfuri.

In intreaga lume, marile companii de transport naval isi organizeaza exploatarea navelor comerciale, de care dispun, in doua mari categorii de transport si anume: . transportul cu nave de linie;. transportul cu nave de tramp.Transportul marfurilor cu navele de linie este preponderent in transportul marfurilor generale si aproape in exclusivitate in transportul marfurilor containerizate. Are un caracter regulat si de permanenta, intre anumite porturi de expediere si de destinatie, dupa un grafic cunoscut.Transportul cu nave de linie este mai bine organizat decit cel tramp, liniile respective avind reprezentanti in fiecare port de escala si dane proprii sau inchiriate. Nava soseste si pleaca indiferent daca este incarcata la capacitate. Deaceia costurile de exploatare sunt mai mari si deci navlurile sunt ridicate.Corespunzator celor doua forme de transport (de linie si tramp), contractul de transport maritim de marfuri poate fi incheiat in urmatoarele forme:I. O prima forma este aceea a contractului de transport naval propriu-zis, adica pentru transporturile executate cu navele de linie.In acest caz contractul se incheie pentru transportul marfurilor determinate cu bucata, pentru transportul de colete, in containere si palete. Sunt asimilate transporturilor cu vasele de linie acele transporturi efectuate cu vase, care desi nu servesc cu regularitate anumite porturi, executa totusi transporturi de marfliri pe baza de conosament, in care sunt mentionate conditiile vaselor de linie.II. O alta forma a contractului de transport naval este aceea a contractului de navlosire, prin care se pune la dispozitia navlositorului pentru transport o nava, parti din ea sau o incapere de catre navlosant. Acest contract se incheie in cazul navigatiei tramp, care nu are un itinerar fix si un orar precis. Navele circula in cautarea de marfa si se opresc in acele porturi unde se gasesc incarcaturi. In temeiul acestui contract se transporta cu precadere marfuri de masa, in vrac, cu ocuparea spatiului de transport al navei in intregime sau in parte, partile stabilind portul de incarcare si cel de destinatie.Atunci cand contractul prevede transportul unei incarcaturi complete sau punerea la dispozitie a unei nave in acest scop, contractul de navlosire este incorporat intr-un document numit charter-party.La transporturile de marfuri cu navele de tramp, charter-party este intotdeauna insotit de un conosament, la transporturile cu navele de linie este obligatorie insotirea marfurilor de un conosament, charter-party nefiind obligatoriu.Contractul de navlosire (charter-party ) se incheie in mai multe forme, dintre care cele mai importante si folosite sunt urmatoarele: . Time charter presupune obligatia armatorului de a pune la dispozitia navlositorului nava cu echipaj, pentru a transporta intr-o anumita perioada de timp o anumita marfa sau calatori, sa suporte cheltuielile cu intretinerea echipajului, a navei (combustibil, asigurarea navei );Raspunderea pentru exploatarea tehnica a navei revine armatorului (navlosantului), iar cea pentru exploatarea comerciala, navlositorului.Voyage charter se incheie pentru o singura calatorie de la un port la altul, pentru o calatorie in ambele sensuri, pentru calatorii circulare si pentru voiaje consecutive.Armatorul suporta toate cheltuielile pentru intretinerea navei si a echipajului si celelalte auxiliare (taxe de canal, portuare etc.), iar navlositorul se obliga sa plateasca navlul convenit.Raspunderea pentru exploatarea tehnica si comerciala a navei revine armatorului.. Demise Charter se foloseste in special in cazul tancurilor petroliere, cind navlositorul devine armator-chirias, dobindind pe perioada de valabilitate a contractului posesia si controlul deplin al

navei. Armatorul pune la dispozitia navlositorului nava fara echipaj, in buna stare de functionare. Navlositorul echipeaza nava si plateste anticipat navlul, suportind cheltuielile cu echipajul si combustibilul, precum si taxele de canal, portuare etc.;Navlositorul este raspunzator pentru consecintele care rezulta din exploatarea tehnica si comerciala a navei. El nu poate utiliza nava in afara porturilor stabilite in contract si. nu o poate incarca cu alte marfuri decit cele stabilite prin acordul partilor.In practica internationala mai exista si alte tipuri de charter cum:. charter general - contractul prin care armatorul se obliga sa transporte o cantitate determinata de marfa intr-o perioada de timp determinata;. bareboat charter - inchirierea navei fara echipaj - se utilizeaza pentru procurarea navelor cu plata m rate. La expirarea termenului de chirie nava devine proprietate a navlositorului.. daily - inchirierea navei pentru deplasarea pe rute necunoscute;In contractul de transport cu navele de linie nu se pune la dispozitia expeditorului nava, ca in contractul de navlosire, ci se realizeaza numai efectuarea transportului lotului de marfa contractat (coletelor, containerelor, paletelor etc.).In ambele forme de contract se elibereaza de catre compania de transport naval un document de transport denumit conosament sau polita de incarcare, ce constituie un titlu reprezentativ al marfii.Eliberind conosamentul, transportatorul recunoaste in persoana posesorului sau ca fiind proprietarul marfii ce se transporta si care poate pretinde eliberarea marfii.Incheierea contractului de transport maritimAmbele contracte de transport naval (de navlosire si cu navele de linie), se incheie in forma scrisa, folosindu-se formulare tipizate, care difera in raport de felul navlosirii, de felul marfii transportate, etc.Raporturile dintre navlosant si navlositor sunt concretizate in contractul de navlosire, cele dintre expeditor si compania de transport cu navele de linie, in contractul de transport, precum si, in ambele cazuri, in conosament. Contractul sub cele doua forme si conosamentul fac dovada incheierii contractului de transport si a conditiilor de executare a transportului, dar acestea pot fi dovedite si cu oricare alt mijloc legal de proba.

2.3. Argumentafi rationamentul existenfei formelor distincte ale contractului de transport interntional maritim de marfuri functie de tipul navigatiei maritime.

Din cele expuse mai sus se face o concluzie

Este importanta existent formelor distinct de transport international maritime de marfuri in functie de tipul navigatiei deoarece in contractul de transport cu navele de linie nu se pune la dispozitia expeditorului nava, ca in contractul de navlosire, ci se realizeaza numai efectuarea transportului lotului de marfa contractat (coletelor, containerelor, paletelor etc.), pe cind in contractual de nalvasire se pune la dispozitie nava,o parte din ea sau o incapere.

Test 18

Subiectul I.Continutul Contractului Comercial International.

1.1. Indentificati clauzele ce vizeaza aspectul juridic al CCI

In aceasta categorie docrtina a inclus clauzele referitoare la raspunderea contractantilor, legea aplicabila contractului , la jurisdictia competenta sa solutioneze litigiile intre parti.

Omiterea acestro clauze din continutul contractului nu duc la nulitatea contractului, dar pot determina anumite dificultati in stabilirea raspunderiii sau in determinarea legii aplicabile.

Clauz a privind raspunderea contractantilor- trebuie sa contina precizari referitoare la sanctiunile aplicabilepartilor car e nu-si executa obligatiile contractuale.

Clauza referitaore la legea aplicabila contractului- partile stipuleaza in contract o clauza prin care desemneaza sistemul de drept aplicabil contractului cu referire la aspectele de fond si efectele acetuia.

Clauze privind solutionarea litigiilor. Uzual partile stipuleaza o clauza de arbitraj, prin care exprima vointa comuna apartilor de a solutiona litigiul eventual in leg cu executarea contract. , sa fie solutionate pe calea arbitrajului..deasemenea partile pot stabili o clauza de preintimpinare a litigiilor.

Alte clauze stabilite in contract: de ex. :clauza care sa interica transmiterea catre terti persoane de ctre partiel contractante , a bunurilor ce formeaza obicetul contractului, fara consentamintul celeilalte parti; clauza “ best efforte”

1.2.caracterizati clauzele cu priv la sanctiunile aplicabile partilor pt neexecutarea

sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor

Clauz a privind raspunderea contractantilor- trebuie sa contina precizari referitoare la sanctiunile aplicabilepartilor car e nu-si executa obligatiile contractuale. Sanctiunile se prezinta sub forma de penalitati , despagubiri.

Clauza penala. Cod civil :(1) Clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.

Caracterele acesteia:

Determina aticipat cuantumul prejudiciilorin caz de neexecutare a obligatiei dar nu creaza pt debitor posibilitatea de a se elibera printr-o alta prestatie decit cea principala.

Se fixeaza anticipat valoarea prejudicilui cauzat creditorului prin neexecutare Cuamtumul daunelor evaluate de parti poate fi modificat de instanta in anumite

situatii.

Clazua privind plata daunelor interese.Plata de daune interese- despagubirile banesti pe care debitorul trebuie sa le plateasca creditorului pentru prejudiciul suportat de cel din urma datorita neexecutarii, executarii intirziate sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor .

Categoriile de daune interese:

a. Compensatorii- despagubirile acordate pentru neexecutarea totala sau partiala sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor

b. Moratorii- despagubirile banesi pe care debitorul afllat in intirziere trebuie sa le plateasca creditorului pentru neexecutare.

?????Clauzele limitative. Partile pot sa diminueze sau sa agraveze situatia debitorului, dar pt ca o asemenea conventie sa fie valabila ea trebuie perfectata anterior suportarii prejudiclui de creditor.

1.3.evidentiati in ce conditii pot fi solicitate si primate daune interese

Plata de daune interese- despagubirile banesti pe care debitorul trebuie sa le plateasca creditorului pentru prejudiciul suportat de cel din urma datorita neexecutarii, executarii intirziate sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor.

Conditiile pt acordarea daunelor interese :

In cazul neexecutarii totala sau partiala sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor (daune compensatorii)

In cazul in care debitorl se afla in intirziere de executare a obligatiei.

Potrivit Conventiei de la Viena , daunele interese pentru o contraventie la contract savirsita de o parte sunt egale cu dauna suportata si cistigul nerealizat de cealalta parte din cauza contraventiei.

Daunele interese nu pot fi superioare pierderilor si venitului nerealizat pe care partea in culpa le-a prevazut sau trebuia sa le prevada in momentul incheierii contractului.

Subiectul 2   : CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNATIONAL MULTIMODAL

DE MARFURI.2.1. Definiti caracterele juridice a contractului de transport international multimodal de marfuri prin prisma Conventiei de la Geneva din 1980.Contractul de transport international multimodal de marfuri prezinta urmatoarele caractere juridice :a) este un contract bilateral (sinalagmatic), chiar de la încheierea lui valabilă, dând naştere la obligaţii reciproce şi interdependente în sarcina părţilor contractante: cărăuşul se obligă să transporte dintr-un loc în altul încărcătura, iar expeditorul se obligă să plătească preţul transportului;b) este un contract cu titlu oneros, fiecare parte contractantă urmărind să obţină un folos, un echivalent, o contraprestaţie în schimbul obligaţiei asumate. Expeditorul urmăreşte deplasarea mărfurilor către destinatarul desemnat de el în contract), iar cărăuşul doreşte să primească preţul convenit (tariful de transport);c) este un contract comutativ, părţile cunoscând întinderea obligaţiilor reciproce pe care şi le asumă chiar din momentul încheierii contractului şi pot aprecia echivalenţa acestor prestaţii reciproce;d) contractul de transport multimodal de mărfuri, are un caracter real, pentru încheierea valabilă a contractului consimţământul părţilor trebuie să se materializeze în predarea (remiterea) efectivă a mărfurilor care urmează să fie transportate de către cărăuş.e) este un contract consensual, asfel contractul se considera incheiat prin simplu acord de vointa al partilor.

2.2Caracterizati regimul juridic a documentului de transport multimodal.Conventia de la Geneva din 1980 prevede că documentul de transport multimodal emis de cărăuş poate fi negociabil sau nonnegociabil, după opţiunea predătorului mărfurilor.

Documentul negociabil poate fi emis "la ordin" sau "la purtător"; în primul caz documentul poate fi transmis prin gir iar în cel de al doilea caz transferul are loc fără o asemenea formalitate.

În situaţia în care se emit mai multe exemplare originale, documentul trebuie să cuprindă o menţiune în acest sens.

Cărăuşul sau cel care acţionează în numele său are obligaţia să predea încărcătura celui care îi remite documentul de transport, girat in mod valabil, atunci când a fost emis "la ordin".

In situaţia in care au fost emise mai multe originale ale unui document de transport multimodal, cărăuşul nu poate fi obligat să elibereze încărcătura dacă nu i se remit toate exemplarele, chiar dacă operaţiunea s-a realizat cu bună credinţă.

În cazul documentului de transport multimodal nonnegociabil, cărăuşul emitent trebuie să insereze în conţinutul acestuia numele destinatarului.

La destinaţie, marfa va fi predată persoanei nominalizată în documentul de transport sau altei persoane conform instrucţiunilor primite, care de regulă se fac în scris.

2.3. Analizati obligatiile partilor in contractul de transport international multimodal de marfuri prin prisma Conventiei de la Geneva din 1980.

Conform Conventiei de la Geneva din 1980, expeditorului ii revin urmatoarele obligatii :1. sa efectuieze plata pretului de transport ;2. sa sa marcheze marfurile periculoase ;3. sa-l garanteze pe antreprenor de transport multimodal pentru indicatiile inscrise in documentul de transport multimodal.

Obligatiile antreprenorului de transport multimodal sunt :1. sa transporte marfurile la locul de destinatie in termenul stabilit ;2. obligatia de conservare a marfurilor ;3. sa predea marfa destinatartului.

Obligatiile destinatarului in contractul de transport international multimodal de marfuri sunt :1. sa preia marfa de la antreprenorul de transport multimodal de marfuri ;2. sa plateasca pretul transportului daca este mentionata astfel de obligatie in documentul de transport multimodal ca fiind in sarcina destinatarului.

Test 19

Subiectul 1.Incheierea contractelor comerciale international.

1.1.Descrieti conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca accepatarea pentru a produce efecte juridice.

Acceptarea reprezinta o manifestare de vointa a destinatarului ofertei de a incheia un contract in conditiile prevazute de oferta. Pentru a constitui o acceptare ea trebuie sa exprime neindoielnic vointa destinatarului de a se angaja juridic in conditiile prevazute de oferta publica. Acceptarea poate fi expresa (scrisa, verbal, prin actiuni concludente), tacita cind se materializeaza printr-un fapt juridic sau prin alt comportament a destinatarului care exprima vointa sa de a accepta oferta. Indifferent de tipul de acceptare expresa sau tacita acceptarea ofertei are valoare juridical egala. Pentru a produce efecte juridice acceptarea trebuie sa intruneasca următoarele conditii:

- Sa emane de la destinatarul ofertei sau de la reprezentantul sau legal- Trebuie sa fie conforma cu oferta

- Sa ajunga la cunostinta ofertantului înauntrul termenului de acceptare, ceea ce inseamna ca acceptarea sa fie facuta inainte ca oferta sa fi fost revocata sau sa devina caduca.

1.2.Determinati efectele acceptarii tardive

Acceptarea este tardiva in aceea situatie in care a ajuns la ofertant dupa expirarea termenului de acceptare a ofertei sau in lipsa acetui termen intr-o perioada de timp rezonabila calculate de la data expirarii ofertei. În principiu acceptarea tardiva este lipsita de efecte juridice. Totusi, ea poate fi luata in considerare drept acceptare in urmatoarele situatii:

- Ofertantul fara intirziere il informeaza verbal sau prin aviz pe acceptant despre aceasta.

- Acceptarea a fost expediata inauntrul termenului dar a ajuns la cunostinta ofertantului dupa expirarea acestui termen indifferent de cauzele care au generat aceasta intirziere.

1.3.Decideti asupra momentului incheierii CCI inter absents

La incheierea contractului prin telefon momentul incheierii contractului este momentul convorbirii telefonice, iar locul incheierii contrcului se determina in felul urmator:

- Pentru sistemul de drept continental este locul celui care are initiative telefonica- In common law este considerat locul celui apelat telephonic.

In vederea determinării momentului incheierii contractului prin corespondenta sint cunoscute 4 sisteme:

1. Sistemul emisiunii sau declaratiunii acceptarii – contractual se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei s-a declarat de accord de a incheia contractul.

2. Sistemul expedierii acceptarii – destinatarul acceptarii expediaza acceptarea catre ofertant.

3. Sistemul receptiei acceptarii – potrivit caruia momentul incheierii contractului este momentul in care acceptarea a ajuns la ofertant. Inconvenient consta in aceea ca practica a demonstrate ca nu toata corespondenta este luata la cunostinta imediat ce aceasta ajunge la sediul oferatntului. In acest system promovat de tarile europene mai ales de Germania riscul caii postale este suportat de acceptant.

4. Sistemul informatiei – contractual se considera incheiat in momentul in care ofertantul ia efctiv cunostinta cu continutul acceptarii.

Subiectul 2   : CONTRACTUL INTERNATIONAL DE TRANSPORT MARITIM DE MARFURI.

2.1. Definiti contractul de transport international maritim de marfuri prin prisma Conventiei de la Hamburg din 1978.Prin prisma Conventiei de la Hamburg din 1978 contract de transport international maritim înseamnã orice contract prin care cãrãuşul se obliga, contra plãţii unui navlu, sa transporte mãrfuri pe mare de la un port la altul. Conosamentul este documentul care face dovada unui contract de transport pe mare şi a preluãrii sau încãrcãrii mãrfurilor de cãtre cãrãuş, prin care

cãrãuşul se obliga sa livreze mãrfurile contra prezentãrii acestui document. O astfel de obligaţie se realizeazã prin prevederea expresã din document ca mãrfurile sa fie livrate la ordinul unei persoane nominalizate, la ordin, sau la purtãtor.2.2. Enumerati si caracterizati formele contractului de transport international maritim de marfuri.

Contractul de transport international maritim de mărfuri este acel contract prin care una din părţi - o companie de transport naval (navlosantul) se obligă să transporte mărfuri dintr-un port în altul pe mare, iar cealaltă parte - navlositorul (expeditorul) - să plăteasca preţul stabilit, denumit navlu.Cunoastem doua forme ale contractului de transport international maritim de marfuri şi anume:

1. contractul de navlosire – adică închirierea navei în intregime, sau a unei parti din ea cu închirierea anumitor spaţii pentru transportul de marfuri (charterul);

2. fără închirierea navei .Corespunzător celor două forme de transport (de linie şi tramp), contractul de transport

maritim de mărfuri poate fi încheiat în următoarele forme:I. O primă formă este aceea a contractului de transport naval propriu-zis, adică

pentru transporturile executate cu navele de linie.În acest caz contractul se încheie pentru transportul mărfurilor determinate cu bucata,

pentru transportul de colete, în containere şi palete. Sunt asimilate transporturilor cu vasele de linie acele transporturi efectuate cu vase,

care deşi nu servesc cu regularitate anumite porturi, execută totuşi transporturi de mărfliri pe bază de conosament, în care sunt menţionate condiţiile vaselor de linie.

II. O altă formă a contractului de transport naval este aceea a contractului de navlosire, prin care se pune la dispoziţia navlositorului pentru transport o navă, părţi din ea sau o încăpere de către navlosant. Acest contract se încheie în cazul navigaţiei tramp, care nu are un itinerar fix şi un orar precis. Navele circulă în căutarea de marfă şi se opresc în acele porturi unde se găsesc încărcături. În temeiul acestui contract se transportă cu precădere mărfuri de masă, în vrac, cu ocuparea spaţiului de transport al navei în întregime sau în parte, părţile stabilind portul de încărcare şi cel de destinaţie.

Atunci cand contractul prevede transportul unei încărcături complete sau punerea la dispoziţie a unei nave în acest scop, contractul de navlosire este încorporat într-un document numit charter-party.

În contractul de transport cu navele de linie nu se pune la dispoziţia expeditorului nava, ca în contractul de navlosire, ci se realizează numai efectuarea transportului lotului de marfa contractat (coletelor, containerelor, paletelor etc.).

În ambele forme de contract se eliberează de către compania de transport naval un document de transport denumit conosament sau poliţă de încărcare, ce constituie un titlu reprezentativ al mărfii.2.3. Argumentati rationamentul existentei formelor distincte ale contractului de transport international maritim de marfuri functie de tipul navigatiei maritime.In intreaga lume, marile companii de transport naval isi organizeaza exploatarea navelor comerciale, de care dispun, in doua mari categorii de transport si anume:

• transportul cu nave de linie; • transportul cu nave de tramp.

Transportul marfurilor cu navele de linie este preponderent in transportul marfurilor generale si aproape in exclusivitate in transportul marfurilor containerizate. Are un caracter regulat si de permanenta, intre anumite porturi de expediere si de destinatie, dupa un grafic cunoscut.

Transportul cu nave de linie este mai bine organizat decit cel tramp, liniile respective avind reprezentanti in fiecare port de escala si dane proprii sau inchiriate. Nava soseste si pleaca indiferent daca este incarcata la capacitate. Deaceia costurile de exploatare sunt mai mari si deci navlurile sunt ridicate.

Desi in principiu obiectul transportului cu nave de linie il fac marfurile generale, in partide mici si containerizate, in ultima perioada a inceput sa fie transportate in acest sistem si marfurile in partide mari (inclusiv minereuri, fosfati, cherestea si cereale).

Companiile de navigatie de linie sunt putine la numar comparativ cu numarul firmelor din sistemul de transport tramp, si formeza asa zisele “conferinte”, “acorduri cu privire la tarife ” pe o anumita zona sau relatie. Adica armatorii respectivi stabilesc in comun nivelul tarifelor practicate, conditiile de executare a transporturilor, nivelul compensatiilor (reducerilor) la zonele mai indepartate de port etc.

Navele de linie sunt de tip universal, perfectionate din punct de vedere tehnic si cu viteze mari de deplasare, capabile sa transporte si marfuri in containere, marfuri paletizate si pachetizate.

Navele de linie nu asteapta randul la port, avind prioritate si beneficiaza de taxe portuare mai mici.

Navigatia tramp (tramp - inseamna nava vagabond ) este neregulata, ea nu se refera la o anumita zona geografica sau la porturi de expeditii si de destinatie cunoscute dinainte, nu au un itinerar si un orar precis.

Navele sint angajate pentru transport fara sa existe un orar de intrare sau iesire dintr-un port. De obicei, aceste nave se inchiriaza pentru a fi incarcate la intreaga capacitate si transporta, de regula, materii prime si semifabricate unde un lot de marfa (o expeditie) este destul de mare si unde nu exista o anumita frecventa de livrare pe aceeasi relatie.

Cele mai multe nave care se angajeaza la transport in sistemul “tramp” sint tancurile petroliere, mineralierele, navele specializate pentru transportul: cherestele, fosfatilor si ingrasamintelor, cerealelor si produselor metalurgice. Pretul la transportul in sistemul “tram” este mai mic in comparatie cu sistemul de linie deoarece nava se angajeaza la intreaga capacitate, armatorii dispunind in acest scop de nave de capacitati diferite.

TEST 20

Subiectul I. Subiectele DCI

1.1 Identificati categoriile subiectilor dreptului comertului internationalIn general , subiectii raporturilor juridice de comert international pot fi clasificati dupa ordinea juridica careia ii apartin in 2 grupe:

-subiecti de drept ce apartin ordinii juridice nationale a diferitor state-subiecti de drept ce apartin ordinii juridice internationale.Participantii cel mai des intilniti la raporturile juridice de comert international sunt subiectii de drept national – persoane fizice si persoane juridice, adica subiecte ale raporturilor juridice nu pot fi decit oamenii, fie individual, fie grupati in forme organizate.

Subiectii de drept internatinonal pot fi clasificati in 2 grupe: 1.statele 2 organizatiile de state cu caracter interguvernamental1.2 Determinati elementele specific societatilor trasnationaleSocietatile transnationale – soceitatile comerciale care chiar de la constituirea lor se fondeaza pe elemente fara caracter national cum sunt capacitatea ce provine de la asociati din diferite state; stabilirea uneori a mai multor sedii principale in state diferite si care sunt lipsite de o legatura juridica cu anumit stat, astfel ca in privinta lor nu primeste vocative nici una din legile nationale , iar litigiile izvorite din interpretarea si aplicarea actelor lor constitutive sunt scoase din competent instituiilor nationale, pt a fi date spre solutionare unor instante speciale.Elementele specific ale societatilor transnationale:- societati cu capitaluri mari si foarte mari ce provin de la asociati din mai mult state.-pot avea mai multe sedii in tari diferite-au o structura organizatorica international, dar beneficiaza de un centru unic de decizie si control, precum si de gestiune globala.-desfasoara activitati de productie, comert si presteaza servicii pe mai multe piete, dar pe baza unei strategii economice si financiare comune.-litigiile dintre asociati sunt diferite spre solutionare de regula unor instante arbitrale sau tribunale internationale fiind astfel scoase de sub jurisdictia altui stat.1.3 Analizati modurile in care statul actioneaza in raporturile juridice de comert international Statul: fiecare stat are dreptul de a participa la comertul international si la alte forme de cooperare economica si tehnico-stiintifica, fiind liber sa aleaga modalitatea de organizare a relatiilor sale economice externe. Statul e un subiect cu o pozitie deosebita in raporturile juridice de comert international, deoarece pe de o parte actioneaza ca putere suverana, iar pe de alta parte ca persoana juridical putind incheia acte de comert international, desi nu are calitate de comerciant.

Pozitia specifica a statului in raporturile juridice de comert international rezulta din atributiile pe care le are ca titular de suveranitate, calitate in care legifireaza statutul juridic al celorlalte subiecte de drept, negociaza acordurile si conventiile international cu celelalte state. Ca putere suverana , statul actioneaza ca subiect de drept administrative, financiar, elaboreaza politicile comerciale pe care le considera necesare sau instituind un regim vamal de natura sa garanteze o balanta comerciala active printr-o echilibrare a importurilor si exporturilor in raport cu cerintele fiecarei etape de dezvoltare.Astfel statul actioneaza in 2 moduri:- in raporturile pe care le incheie cu persoanele fiz./jur. straine, statul actioneaza ca putere suverana (exemplu: incheierea acordurilor de imprumuturi sau finantari ori de colaborare financiara cu alte state sau cu institutii financiare monetare international.- in unele raporturi juridice statul actioneaza ca subiect de drept privat de iure gestiones, pe pozitie de egalitate juridical cu cealalta parte care e o persoana fiz./jur. nerezidenta (contr. de concesiune sau de asistenta tehnica, acordurile de investitii industrial sau contr. de inchiriere de bunuri sau servicii ale proprietatii publice).

Subiectul 2   : CONTRACTUL INTERNATIONAL DE TRANSPORT MARITIM DE MARFURI.

2.1. Relatati particularitatile conosamentului ca forma a contractului de transport international maritim de marfuri.Conosamentul constituie principalul document care confirmă existenţa contractului de transport maritim.Dupa receptionarea marfurilor spre transportare, armatorul , la cererea navlositorului îi elibereaza un CONOSAMENT, care constituie actul probatoriu al receptionarii marfurilor. Conosamentul este o adeverinta semnata de cărăuş sau de o persoana imputernicita de aceasta de regula, comandantul navei, prin care se dovedeste ca marfurile descrise calitatativ

si cantitativ in acest document au fost incarcate sau preluate pentru a fi transportate dintr-un port in altul in scopul de a fi predate persoanei nominalizate sau posesorului acestui document.

Potrivit Conventiei de la Hamburg din 1978, privind transportul pe mare conosamentul este un document care face dovada unui contract de transport pe mare si consta in prelucrarea/ incarcarea marfurilor pe nava de catre caraus, precum si obligatia acestuia de a livra marfuri contra prezentarii documentelor.

Expeditorul este in drept sa ceara transportatorului eliberarea, in loc de conosament, a unui bon maritim de livrare sau a unui alt act probatoriu al primirii marfurilor spre transportare.2.2. Determinati tipurile conosamentelor conform criteriilor de clasificare ale acestora.

I. Dupa scop, conosamentele se clasifica astfel :a) Conosament de preluare a marfii – are functie provizorie si se emite atunci cand

conform contractului de vanzare-cumparare riscul pieirii marfii se transmite de la vanzator la cumparator anterior incarcaturii marfii pe vas. Dupa incarcarea marfii, conosamentul de preluare a marfii va fi inlocuit cu unul de incarcare sau pe conosament se va aplica mentiunea ”imbarcat”.

b) Conosament de incarcare a marfii. II. Dupa modul de circulare a marfii sint conosamente:a) -nominative - care contin numele posesorului si pot fi vindute numai prin

intermediul cesiunii de creanta notariale ;b) -la ordin - poate fi transmis liber prin gir ;c) - la purtator - nu contine numele destinatarului si cine detine conosamentul acela e

si posesorul marfii. 2.3. Argumentati functiile principale ale conosamentului.

Conosamentul are urmatoarele functii:

- este un titlu de proprietate, adica dovedeste ca posesorul acestuia este proprietarul marfii ;

- este un titlu probator, adica confirma ca marfa a fost incarcata pe nava în buna regula. Asa tip de consonament se numeste clean bill of leading - consonament curat. Daca capitanul depisteaza ca marfa nu corespunde ambalajului sau calitatii, atunci el face o însemnare despre aceasta in consonament care se numeste - unclean bill ofleading (conosament murdar);

- este un titlu de valoare negociabil - poate sa fie instrainat (vindut, donat,etc) liber, circulind prin intermediul girului (andosamentului). Girul este o operaţiune de instrainare a titlurilor de valoare si a instrumentelor de plata prin care posesorul lor le transmite altei persoane facind o inscriere pe dosul (andosament) documentului indicind numele noului psesor si punindu-si semnatura.Reieşind din aceasta conosamentul poate fi un instrument de credit, adică pe baza lui se deschide prin intermediul bancilor creditul necesar finantarii contractului de vanzare-cumparare ;

- este unica dovada de existenta a contractului de navlosire ( de transport maritim) intre armator si navlositor la transportarea mărfurilor cu nave de linie.

Testul 21

Subiectul 1.Notiunea si caracteristica generala a dreptului comertului international

1.1.Definiti dreptul comertului international ca ramura de drept.

DCI este o materie juridică pluridisciplinară reunind norme conflictuale, norme de drept civil, comercial,

precum si norme de drept material uniform, iar într-o anumită limită si normele de drept international

public prin care se reglementează raporturi de comert international si de cooperare economică si tehnico

stiintifică stabilite între participantii la circuitul mondial de valori si cunostinte.

Tudor Popescu defineste DCI ca un ansamblu de norme care cîrmuiesc relatiile comerciale ce depăsesc

cadrul intern sau national a unui stat si au aderente internationale cu 2 sau mai multe sisteme de drept

national.

V. Vaduh si Gh. Bivol: DCI este stiinta care cuprinde si cercetează normele de drept si uzantele ce

reglementează institutiile si raporturile juridice care iau nastere în sfera relatiilor de schimb si economice

internationale.

În lumina acestei analize putem defini DCI ca fiind ansamblu de norme juridice care reglementează relatiile

comerciale si de cooperare economică si tehnico-stiintifică internationale.

1.2Explicati criteriile de definire a caracterului international al raporturilor juridice, care constituie

obiectul dreptului comertului international

Caracterul de internationalitate al RJ este determinat de prezenta în cadrul acestor raporturi a unuia sau mai multor elemente de extraneitate. Conventiile internationale stipulează pentru definirea caracterului intern al raportului 2 criterii:

a) Un criteriu subiectiv – în sensul că părtile persoanele fizice/ persoanele juridice sa aibă sediu sau domiciliu în state diferite. Conventia de la Viena din 1980 privind vînzarea internatională de mărfuri, conventia de la New York 1974.

b) Criteriul obiectiv – în sensul că marfa, lucrarea, serviciul, bunul care face obiectul RJ să se afle într-un tranzit international ceea ce presupune că în procesul derulării raportului juridic bunul să treacă cel putin o frontieră. Acest criteriu este stipulat de regulă în conventiile privind transportul international (conventia de la Berna 1956, conventia de la Varsovia de unificare a unor reguli la transportul aerian international de mărfuri).

În literatura de specialitate s-a arătat că cele 2 criterii sînt în principiu alternative, fiind suficient doar unul din ele pentru a constata esenta unui raport de comert international. În practică însă foarte frecvent sînt întîlnite în acelasi timp ambele criterii. De asemnea sînt întîlnite si alte cerinte ale internationalitătii în situatiile în care încheierea, modificarea, executarea AJ are loc în state diferite. Prestatia caracteristică care face parte din obiectul contractului se desfăsoară în străinătate, locul aflării bunului, locul predării bunului, locul încheierii contractului.

1.3Argumentati autonomia dreptului comertului international

În doctrina juridică există denumirea de drept comercial international sau de DIPrivat comercial. UNICITRAL – comisie specializată a ONU la momentul înfiintării sale în 1966 a adoptat denumirea de

Drept comercial international si a propus definitia acestuia ca fiind un ansamblu de reguli care reglementează relatiile comerciale de drept privat punînd în cauza mai multe tări. Această definitie a fost oficializată deoarece rezultă că raporturile de drept international public care sînt într-o legătură strînsă cu raporturile comerciale internationale rămîn în afara domeniului de actiune a DCI. Cu toate că unii autori consideră că DCI este o notiune mult mai descriptivă, majoritatea ajung la concluzia că este totusi cea mai potrivită deoarece ea constată existenta unui fenomen – comertul international, si realitatea inevitabilă a unui drept adecvat. Pe cînd denumirea DIPrivat comercial indică o restrîngere a obiectului de reglementare, obiectul disciplinei reducîndu-se numai la relatiile de drept international privat.

În lumina acestei analize putem defini DCI ca fiind ansamblu de norme juridice care reglementează relatiile comerciale si de cooperare economică si tehnico-stiintifică internationale.

Astfel, conchidem:

1. Normele DCI se situează în limita ordinii juridice nationale cu ordinea juridică internatională, ceea ce înseamnă că devenind o materie interdisciplinară care cuprinde mai multe norme ale mai multor ramuri de drept, ponderea avînd-o normele de drept privat.

2. Normele DCI reglementează atît relatii de comert, cît si relatii economice si tehnico-stiintifice.

3. Normele DCI sînt atît norme de drept material care pot fi atît de drept uniform, cît si de drept national, cît si norme procesuale vizînd ca exemplu arbitrajul comercial international, precum si normele conflictuale care au rolul de a identifica, de a stabili care este sistemul de drept aplicabil sau legea aplicabilă unui raport juridic de comert international. Odată stabilit sistemul de drept aplicabil raportului juridic acesta va reglementa în principiu:

- Conditiile de fond ale contractului- Efectele obligationale ale contractului.

Pe lîngă norme conflictuale mai există si norme materiale de drept uniform care sînt adoptate de către state fie pe cale de conventie internatională, fie pe cale de lege uniformă, pentru a cîrmui anumite raporturi juridice si a lichida sau constrînge conflictele de legi (ca exemplu, în domeniul vînzării internationale, transportului internationale, titlurilor de credit). Aceste norme de drept material uniform nu le înlocuiesc întotdeauna pe cele de drept national, ci doar coexistă cu acestea si au sferă de aplicare diferită.

Fiecare ramură de drept se caracterizează si prin anumite procedee sau modalităti de reglementare a raporturilor juridice ceea ce constituie metoda de reglementare a unor atare raporturi juridice. Astfel:

- În raporturile comerciale internationale este caracteristică pozitia de egalitate juridică a părtilor una fata de alta.

- Este de subliniat că în aceste raporturi statul actionează ca subiect de drept privat (de iure gestionis), adică el este pe pozitia de egalitate juridică cu cealaltă parte care poate fi atît persoană fizică, cît si persoană juridică ce apartine unui alt stat. În cazl raporturilor juridice financiar-bancare, vamale etc. care vizează realizarea politicii sale comerciale, statul actionează ca subiect de drept public.

Subiect 2 .Contracte moderne si complexe.

2.1. Definiti si descrieti caracterul complex al CI de engineering prin prisma contractelor model al CCI

Engineering-ul este un complex de operaţiuni, prealabile sau concomitente,de concepţie şi elaborare, precum şi de coordonare şi executare a proiectelor şilucrărilor pentru realizarea unui obiectiv.Operaţiunile de engineering se îndeplinesc în cadrul a două faze principale:

- faza de studii, ce include cercetările în baza cărora se elaborează un proiect, şi - faza de executare, ce cuprinde realizarea sau punerea în stare de serviciu a unui

obiectiv.În raport de natura prestaţiilor, activitatea de engineering implică următoareleoperaţiuni: engineering economic, care urmăreşte stabilirea ştiinţifică, pe baza unorprincipii economice, a soluţiei optime pentru realizarea unui obiectiv industrial;engineering de proiectare, care cuprinde lucrările de proiectare, necesare pentru realizarea fizică a obiectivului industrial; engineering industrial, care se ocupă cuorganizarea şi coordonarea activităţii oamenilor, utilajelor şi materialelor, cuorganizarea conducerii obiectivului industrial.

2.2. definiti contractul de reengineering ca foma specifica a contractului de engineering, caracterizati esenta si varietatile acestuia.

Recent, pe piaţa internaţională un nou tip de serviciu - serviciu de re-engineering, care au

reproiectarea o firmă străină lui.

Reengineering (engleză Re-engineering) - servicii de inginerie de consultanta pentru

restructurarea sistemelor de organizare şi de gestionare a proceselor de producţie şi

comerciale şi de investiţii ale entităţii, în scopul de a îmbunătăţi competitivitatea şi

stabilitatea financiară.

Reengineering este de două tipuri:

- criza de re-engineering şi

- reengineering.

Reproiectarea Criza are drept scop rezolvarea problemelor de criză ale unei entităţi

economice. Acesta este utilizat în cazurile în care impactul activităţilor financiare şi

comerciale şi industriale şi comerciale ale unei entităţi economice în continuă scădere,

competitivitatea acesteia care intră brusc tendinţa bankrotstvai nuzhenkompleks măsuri

pentru a soluţiona această criză.

Astăzi, în criză trebuie să reorganizeze multe entităţi de producţie ale Federaţiei Ruse.

Acest lucru se datorează în următoarele motive:

- în structura actuală de organizare şi de gestionare a întreprinderilor industriale şi de

afaceri, există încă multe lacune lăsate de vechiul regim, ceea ce conduce la costuri

inutile de muncă, resurse financiare şi materiale;

- noi elemente ale procesului de afaceri sunt încă în faşă şi slab dezvoltate.

Reengineering de dezvoltare este utilizat în cazurile în care dinamica redusă şi structura de

execuţie de organizare şi gestionare a procesului de producţie şi de comerţ şi de investiţii a

atins deja nivelul maxim de profit.

Firme de inginerie implicate în re-inginerie pot fi împărţite în patru tipuri.

Primul tip - este de firme străine şi consultanţi. Acestea sunt, în principal, servicii de audit şi

servicii de gestionare a informaţiilor cu ajutorul computerelor şi a software-ul lor.

Al doilea tip - o firmă de consultanţă, care lucrează ca integratori de sisteme. Aceste firme

pot funcţiona numai la cel mai înalt nivel de management al agenţilor economici şi sunt

departe de proceduri contabile şi tehnologii pentru punerea lor în aplicare. Sarcina lor

principală este de a construi cele mai bune modele cu ajutorul unor programe străine şi

introducerea sistemelor de management al documentelor. Astfel de firme nu au experienţă în

managementul financiar. Ei lucrează pe bază de proiect şi nu sunt capabili de decizii de larg

consum.

Al treilea tip - o firmă de design care va proiecta compania perfectă, adică problema de

afaceri de design optim. Cu toate acestea, aceste firme s-au nu poate pune în practică acest

proiect şi să facă recomandări pentru punerea sa în aplicare.

Al patrulea tip - o companie implicată în punerea în practică a reengineering. Scopul lor

principal - punerea în aplicare rapidă a rezultatelor de re-inginerie entitate de afaceri de

management de proiect, în scopul de a elimina criza, doar pentru a oferi un sistem de control

mai optim.

2.3.Argumentati oportunitatea selectarii tipurilor contractului de engineering in functie de finaliatea urmarita de beneficiar si nivelul de raspundere a companiei de engineeringObiectul contractului de consulting-engineering îl formează operaţiunileprestate, de la simple consultaţii până la realizarea unor proiecte sau obiective.Prestaţiile de engineering necesare pentru executarea unui obiectiv industrial cuprindurmătoarele operaţiuni: cercetări şi studii preliminare; elaborarea planurilor;asigurarea materiilor prime şi utilităţilor; realizarea construcţiilor civile; furnizarea deechipamente, utilaje, materiale sau piese de schimb; livrarea documentaţiei tehnice;asigurarea asistenţei tehnice.

Societatea sau prestatorul de engineering trebuie să-şi realizeze misiuneapotrivit prevederilor menţionate în contract. În raport de specificul contractului,prestatorul de engineering poate avea următoarele obligaţii: efectuarea de studii;conducerea realizării obiectivului industrial; prestarea de asistenţă tehnică;coordonarea activităţii antreprenorilor; verificarea lucrărilor de montaj; predareadocumentaţiei obiectivului; garantarea funcţionării şi capacităţii obiectivului;păstrarea secretului informaţiilor şi realizărilor.Obligaţiile clientului sau beneficiarului sunt de a plăti preţul şi de a predatoate datele şi informaţiile cerute. Clientul mai poate fi obligat să presteze uneleservicii, să furnizeze anumite bunuri sau să obţină autorizaţiile necesare.În determinarea obligaţiei principale a clientului, plata preţului, se aplicăurmătoarele principii: plata se face numai de către client; valoarea retribuţiei includeşi cheltuielile cu caracter permanent, întreprinse de societate pentru sporireapotenţialului tehnico-ştiinţific; modul şi condiţiile de efectuare a plăţii sunt stabilitede catre parti.

Teste 22

Subiectul 1.Inceierea contractelor comerciale international

1.1.Distingeti diferite conceptii referitoare la momentul incheierii contractelor comerciale internatioanale inter absentes

La incheierea contractului prin telefon momentul incheierii contractului este momentul convorbirii telefonice, iar locul incheierii contrcului se determina in felul urmator:

- Pentru sistemul de drept continental este locul celui care are initiative telefonica- In common law este considerat locul celui apelat telephonic.

In vederea determinării momentului incheierii contractului prin corespondenta sint cunoscute 4 sisteme:

5. Sistemul emisiunii sau declaratiunii acceptarii – contractual se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei s-a declarat de accord de a incheia contractul.

6. Sistemul expedierii acceptarii – destinatarul acceptarii expediaza acceptarea catre ofertant.

7. Sistemul receptiei acceptarii – potrivit caruia momentul incheierii contractului este momentul in care acceptarea a ajuns la ofertant. Inconvenient consta in aceea ca practica a demonstrate ca nu toata corespondenta este luata la cunostinta imediat ce aceasta ajunge la sediul oferatntului. In acest system promovat de tarile europene mai ales de Germania riscul caii postale este suportat de acceptant.

8. Sistemul informatiei – contractual se considera incheiat in momentul in care ofertantul ia efctiv cunostinta cu continutul acceptarii.

1.2.Determinati locul încheierii contractelor comerciale international inter absentes

Atunci cind contractual se incheie intre persoane prezenta locul perfectarii lui este acela unde are loc semnarea contractului. In cazul perfectarii contractului prin telefon, determinarea locului incheierii acestuia difera in functi de conceptia adoptata:- In sistemul emisiunii sic el al expedierii acceptarii, CCi se considera incheiat la locul

unde vorbeste acceptantul.- In sistemul receptiei acceptarii si cel al informarii, contractual se considera incheiat

la locul unde vorbeste ofertantul.In cazul contractelor incheiate inter absentes, determinarea locului incheierii acestora difera in functie de conceptia adoptata cu privire la stabilirea momentului incheierii lor. Astfel in sistemul emisiunii sic el al expedierii acceptarii, locul incheierii contractului este sediul sau resedinta acceptantului. In sistemul receptiei acceptarii si cel al informarii contractual se considera incheiat la locul unde se gaseste ofertantul. In cazurile in care contractual se incheie fara a fi necesara comunicarea acceptarii, contractual se cosnidera incheiat la locul unde se află acceptantul. In situatia acceptarii tardive, locul incheierii contractului este la sediul sau dupa caz resedinta acceptantului, deoarece aici se receptioneaza comunicare facuta de ofertant privind valabilitatea acceptarii tardive.

1.3.Argumentati importanta determinarii momentului si locului incheierii CCI

- Momentul perfectarii contractului marcheaza limita in timp pina la care se poate revoca oferta si acceptare.

- Moartea sau incapacitatea ofertantului sau acceptantului survenita ulterior perfectarii contractului nu produc consecinte cu privire la existent si efectele cotractului.

- Moarte sau incapacitatea ofertantului sau acceptantului survenita anterior perfectarii contractului impiedica fomarea acestuia.

- Marcheaza inceputul curgerii termenelor de prescriptive, a efectelor acestora afara de cazul in care legea sau partile nu au fixat o alta data in acest sens.

- Conflictul legilor in timp se rezolva in raport cu data incheierii contractului.- Valabilitatea consimtamintului si deci existent viciilor de consimtamint se apreciaza

la momentul incheirii contractului- In fncti de moment se determina locul incheierii contractului.

Subiectul 2   : CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNATIONAL FLUVIAL DE

MARFURI.

2.1. Definiti contractul de transport international fluvial de marfuri prin prisma Conventiei de la Budapesta din 2001.

Prin prisma Conventiei de la Budapesta din 2001contractul de transport international fluvial de marfuri se incheie printr-o scrisoare de trasura fluviala, obiectul sau fiind transportul de marfuri pe fluviile internationale. De cele mai multe ori, cadrul juridic al efectuarii unui asemenea transport este configurat prin acorduri bilaterale de comert si navigatie, perfectate intre statele riverane, sau prin intelegeri bi- si multilaterale, intervenite intre armatorii din statele riverane.

2.2. Caracterizati regimul juridic a scrisorii de trasura fluviale.Documentele folosite in expeditia internationala de marfuri in transportul fluvial sunt

scrisoarea de trasura fluviala intocmita de expeditorul international si conosamentul intocmit de agentul companiei de navigatie fluviala pe baza ordinului de incarcare intocmit si semnat de expeditorul international. Scrisoarea de trasura face dovada contractului de transport si insoteste marfurile pana la destinatie; aceasta scrisoare stampilata de compania de navigatie fluviala constituie inscrisul doveditor al contractului pentru executarea transportului.

Expeditorul international raspunde fata de transportator, navlositor si alte terte persoane pentru daunele survenite din cauza datelor eronate sau incomplete inscrise in scrisoarea de trasura.

Pentru intocmirea acestui document exista formulare unice ce cuprind conditii de executare a transportului obligatorii atat pentru transportator cat si pentru navlositor si expeditorul international. Ele se tiparesc in limba tarii transportatorului precum si in limbile rusa si germana.

Scrisoarea de trasura contine date cu privire la expeditor (navlositor) si adresa sa, destinatar si adresa sa, numele navei, portul de incarcare si portul de descarcare, marcajul coletelor ce se incarca, denumirea marfii si felul ambalajului, greutatea marfii. Toate aceste date sunt completate de catre expeditorul international in scrisoarea de trasura fluviala pe baza datelor si instructiunilor primite in prealabil de la navlositor, precum si date privitoare la navlu.

Scrisoarea de trasura fluviala se intocmeste de regula in mai multe exemplare cu continut identic. Originalul scrisorii de trasura, insoteste marfa si in portul de descarcare trebuie predat destinatarului marfii. Expeditorul international remite navlositorului

duplicatul scrisorii de trasura, dupa ce in prealabil si-a oprit o copie a acestui document. Totusi la cererea navlositorului se pot intocmi si elibera una sau mai multe copii de pe duplicatul scrisorii de trasura, iar la cea a destinatarului una sau mai multe copii de pe scrisoarea de trasura.2.3. Argumentati raspunderea partilor in contractul de transport international fluvial de marfuri.

Daca proprietarul marfii sau navlositorul nu pune la dispozitie marfa destinata transportului sau o prezinta in cantitati mai mici decat cele convenite, atunci achita transportatorului o penalitate egala cu 50% din taxele de transport cuvenite pentru cantitatea de marfa suspendata pentru incarcare.

Daca transportatorul refuza primirea cantitatii convenite de marfa sau nu pune la dispozitie nava pentru transportul marfii, el achita expeditorului marfii sau navlositorului o penalitate egala cu 50% din navlu calculata asupra cantitatii de marfa refuzata.

Pentru prezentarea cu intarziere a marfurilor, fata de termenul convenit, expeditorul sau navlositorul plateste transportatorului, in cursul primelor 8 zile, o penalitate pentru stationarea efectiva a navei calculata pe tona de capacitate de incarcare a navei pe zi sau pentru cota parte din zi, daca intarzierea nu depaseste 8 zile de la termenul convenit. Cand intarzierea depaseste 8 zile fata de termenul convenit transportatorul are dreptul sa refuze executarea transportului respectiv si sa perceapa de la expeditor sau navlositor o penalitate egala cu 50% din navlu, calculat asupra cantitatii de marfa convenita la care se adauga si suma penalitatii cuvenita transportatorului pentru prezentarea cu intarziere a marfii.

Transportatorul poarta raspunderea pentru asezarea marfurilor in spatiile de incarcare ale navei, care sa asigure pastrarea marfii si incarcarea justa a navei. Expeditorul este obligat sa indeplineasca toate indicatiile comandantului (carmaciului) navei, care se refera la incarcarea si stivuirea marfurilor in spatiile de incarcare si pe punte.

Expeditorul si navlositorul poarta raspunderea pentru exacta declarare a denumirii marfii iar navlositorul si pentru cantitatea ambalajului interior necesar acestei marfi.

Transportatorul raspunde de pierderea sau avarierea marfii.

Testul 23

Subiectul 1.Efectele contractelor commercial international.

1.1.Relatati despre principiul fortei obligatorii a contractelor comerciale intenationale

P-l forței obligatorii a contractelor (pacta sund servanda) şi-a găsit formula clasică în art. 1134 CC francez „convențiile legal formate țin locul legii pentru cei care l-au încheiat”. Fiind un principiu universal îşi găseşte reflectare în toate sistemele de drept național, în legislația noastră el rezultă din alin.1 art.668 CC RM. P-le UNIDROIT art. 1.3 „contractul valabil încheiat are caracter obligatoriu între părțile contractante. Contractul nu poate fi şi nu poate înceta decât în condițiile stipulate în clauzele sale, prin acordul părților şi în orice mod prevăzut de principii.” Din aceste considerente se poate estima că forța obligatorie a CCI are următoarele consecințe:

1. părțile contractante sunt întocmai ținute să execute prestațiile la care s-au obligat. Executarea obligațiilor trebuie să aibă loc în condițiile stabilite de părți în contract. Atunci când executarea în natură nu mai este posibilă, obligația debitorului de a executa prestațiile sale

contractuale se transformă în obligația de dezdăunare a creditorului conform regulilor privind răspunderea contractuală.

2. Obligațiile contractuale trebuie executate cu bună credință. P-l executării cu bună credință este reflectat în pct. 1.7 UNIDROIT, care spune „ părțile sunt ținute să se conformeze exigențelor bunei-credințe în comerțul internațional. Ele nu pot exclude sau limita această obligație. Acest principiu se concertizează în două obligații principale părților: obligaţia de loialitate (impune părților contractante abținerea de al săvârşirea oricăror acțiuni dolosive sau culpabile în executarea prestațiilor. Astfel obligația de loilaitate interzice creditorului să abuzeze de situația sa. De ex: să profite de o încălcare neînsemnată pentru a obține o reziliere profitabilă a contractului sau să-l pună pe debitor într-o stare mai grea decât cea normală) şi obligaţia de colaborare (constă în îndatorirea părților de a facilita reciproc executarea contractului în vederea menținerii echilibrului prestațiilor. Fiecare parte trebuie să se comporte în aşa mod încât să evite efectuarea unor cheltuieli inutile din partea cocontractantului. De ex: transportatorul trebuie să aleagă calea cea mai puțin costisitoare pentru clientul său. Obligația de colaborare o regăsim mai mult în contractele de societate civilă, când toți asociații trebuie să colaboreze la activitatea societății în vederea realizării scopului propus.

3. Contractul nu poate fi desființat sau modificat din dorința unilaterală a unei părți. Modificarea sau desființarea se poate realiza când prevede legea sau când convin părțile. Forța obligatorie a contractului se impune nu doar părților contractante, dar şi instanței de judecată sau de arbitraj. În cazul în care debitorul nu-şi execută de buna voi obligația asumată creditorul este îndreptățit să se adreseze instanței de judecată care la rândul ei este obligată să respecte conținutul contractului.

1.2.Determinati conditiile in care devine operanta exceptia de neexecutare

Exceptia de neexecutare a contractului constituie un mijloc de apărare, care poate fi folosit atit de vinzator, cit si de cumparator. Doctrina analizeaza exceptia de neexecutare ca fiind un mijloc juridic cu valenta dubla. Astfel, pe de o parte ea reprezinta un mod de sanctionare a contractantului care nu si-a executat prestatia asumata, iar pe de alta parte aceasta constituie un mijloc de apărare de care se poate prevala contractantul caruia i se pretinde executarea prestatiei ce si-a asumat-o de catre partenerul sau contractual intr-un moment cind nici acesta nu-si executase propria lui prestatie. Exceptia de neexecutare isi produce efectele in prezenta urmatoarelor conditii cumulative:

- Sa existe o neexecutare, fie chiar partiala, dar importanta a obligatiilor asumate prin contract.

- Neexecutarea obligatiilor să nu se datoreze faptei celui care invoca exceptia de neexecutare, dar sa fie determinata de o alta imprejurare (de exemplu forta majora) care nu –i este imputabila lui.

- Prin natura sa raportul contractul sa comporte aplicarea regulii executarii simultane a obligatiilor celor doua parti.

Desi legislatiile statelor nu au o conceptie unitara cu privire la aceasta exceptie, ea este consacrata unanim in practica si doctrina. Invocarea exceptiei de neexecutare are ca efect suspendarea executării contractului. Suspendarea ramîne operantă pina cind partea care pretinde executarea obligatiei de catre partenerul sau contractual, fara sa-si fi executat proria sa obligatie, isi modifica atitudinea, trecind la executarea prestatiei ce ii revine.

1.3.Determinati momentul si locul executarii obligatiei ce rezulta din CCI prin prisma prevederilor principiilor UNIDROIT asupra CCI editia 2010

O parte este ţinută să îşi execute obligaţiile: (a) dacă este fixat un termen pentru executarea acelei obligaţii ori acesta

poate determinat din contract, la acel termen; (b) dacă este fixată o perioadă de timp sau această perioadă rezultă din

contract, fie oricând pe durata perioadei respective cu excepţia situaţiei în care circumstanţele indică faptul că momentul executării obligaţiei este la latitudinea celeilalte părţi;

(c) în orice altă situaţie, în cadrul unei perioade rezonabile de timp după încheierea contractului.

(1) Dacă locul executării nu este fixat şi nu este determinabil din contract, executarea obligaţiile se face astfel:

(a) obligaţia de a plăti o sumă de bani, la sediul creditorului; (b) orice altă obligaţie, la sediul debitorului.

(2) Partea care îşi schimbă sediul după încheierea contractului trebuie să suporte cheltuielilor suplimentare pentru executare pe care o astfel de schimbare le-ar putea genera.

Subiectul 2   : CONTRACTUL INTERNATIONAL DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFURI

2.1. Definiti contractul international de transport feroviar de marfuri prin prisma Acordului din 1951 referitor la transporturile internationale feroviare de marfuri si Conventia COTIF (CIM) din 1980.

Prin prisma Acordului privind transportul internaţional feroviar de mărfuri din 1951 si a Conventiei COTIF (CIM) din 1980 contractul international de transport international de marfuri se considera incheiat in momentul in care calea ferata de predare a primit marfa insotita de scrisoarea de trasura (scrisoarea CIM). Confirmarea de primire este data de stampilarea de catre statia de predare a scrisorii de transport si a fiecarei file complementare. De asemenea, se va specifica si data primirii. Aceste operatiuni trebuie sa aiba loc imediat dupa predarea la transport in totalitate a marfii mentionata in scrisoarea CIM (si daca in statia de predare se prevede ca plata taxelor sau a unei parti din acestea sa fie facuta de expeditor, dupa plata acestora sau dupa depunerea unei garantii). Data stampilei este considerata ca fiind data expedierii marfii.

2.2. Caracterizati regimul juridic a scrisorii de trasura feroviara.Contractul international de transport feroviar se incheie prin intermediul scrisorii de

trasura, care potrivit legii are forma scrisa. La origine acest document era o simpla scrisoare pe care expeditorul o adresa destinatarului, prin intermediul celui care realiza transportul.

Scrisoarea de trasura contine 3 categorii de mentiuni : obligatorii, circumstantiale(dar nu in cazul oricarui contract de transport ci numai atunci cand sunt indeplinite ipotezele la care aceste mentiuni se refera) si facultative(pot fi inserate in scrisoarea de trasura daca partile considera ca sunt utile, de ex : mentiunea ca destinatarul nu are sa modifice unilateral contractul de transport ; mentiunii ca marfa urmeaza sa fie restituita expeditorului in cazul piedicii la livrare). Mentiunile obligatorii trebuie sa figureze in scrisoarea de trasura in cazul oricarui transport international de marfuri pe calea ferata si se refera la :

- data si locul intocmirii scrisorii de trasura ; - numele si adresa partilor si a destinatarului ; - denumirea statiilor de expeditie/destinatie, in conformitate cu Nomenclatorul

statiilor de cale ferata ; - numarul si seria sigiliilor aplicate ;

- denumirea marfii si modul de ambalare al acesteia, iar pt. marfurile periculoase se prevede si denumirea prevazuta in regulamentul privind transp. international feroviar de marfuri periculoase ;

- enumerarea detaliata a anexelor la scrisoarea de trasura, daca aceste acte sunt necesare pentru indeplinirea unor formalitati pe parcurs ;

- numarul mijlocului de transport si, daca este cazul, a unitatii de transport intermodal ;

- mentiunea cu privire la modul in care s-a efectuat plata transportului (francat/taxat – suportat de catre expeditor sau transmis – plata la destinatar) ;

- masa bruta a marfii + alte elemente de calcul care sa permita determinarea cantitatii de marfa ;

Pentru fiecare expeditie se intocmeste o singura scrisoare de trasura, exceptie facand obiectele indivizibile si de dimensiuni exceptionale care necesita pentru incarcare mai mult de 1 vagon.

Scrisoarea de trasura contine 5 file : exemplarul de serviciu (insoteste marfa pe parcurs), exemplarul ce ramane in arhiva statiei de predare, exemplarul duplicat ce se preda expeditorului, avizul/adeverinta de primire (raman in arhiva statiei de destinatie), exemplarul unicat care insoteste marfa si se preda destinatarului cand primeste marfa si exemplarul de marfa centralizat.

Functiile scrisorii de trasura: a) document probator - actul care probeaza perfectarea contractului de transport,

fiind forma scrisa a acestui document tipizat, ceruta ad probationem ; b) face dovada drepturilor si obligatilor nascuta din contract atat pentru operatorul

de transport feroviar, cat si pentru expeditor, si in mod atipic pentru destinatar ; c) functia de legitimare - cel care detine documentul este indreptatit sa valorifice

drepturile rezultate din contract; pentru expeditor – drepturile care se sting in momentul ajungerii marfii la destinatie, iar pentru destinatar – drepturi care pot fi valorificate din momentul ajungerii marfii la destinatie.

2.3. Explicati si argumentati principiul raspunderii solidare a cailor ferate ca trasatura distinctiva a raspunderii carausului in contractul de transport international feroviar de marfuri.

Reclamatiile privind contractul de transport trebuie sa fie adresate in scris caii ferate. La reclamatia scrisa se va anexa duplicatul scrisorii de transport si in lipsa acestuia, el trebuie sa aiba autorizatia destinatarului sau o dovada a acestuia ca a refuzat marfa (daca expeditorul este reclamant) sau unicatul scrisorii de trasura (daca destinatarul este reclamant si daca i-a fost remis acest document). De asemenea, aceste acte pot fi insotite de procesul-verbal comercial si de alte documente pe care cei interesati considera util sa le anexeze.

Actiunile judecatoresti bazate pe regulile uniforme CIM nu pot fi intentate decat in fata judecatorului competent al statului de care depinde calea ferata actionata in judecata (cu exceptia cazului in care exista intelegeri intre state care prevad altfel).

Orice cale ferata care a incasat fie la predare, fie la destinatie, taxele (sau alte creante) care rezulta din contractul de transport trebuie sa plateasca cailor ferate interesate partea care le revine acestora, iar modalitatile de plata se stabilesc prin intelegeri incheiate intre caile ferate.

Calea ferata de expediere este raspunzatoare fata de celelalte cai ferate de tariful de transport si de celelalte taxe pe care trebuia sa le incaseze de la expeditor si nu le-a incasat, cu rezerva de a avea dreptul de regres impotriva predatorului.

Cand calea ferata de destinatie elibereaza marfa destinatarului, fara sa incaseze taxele si celelalte creante ce rezulta din contractul de transport, ea raspunde in fata celorlalte cai ferate care au participat la transport si fata de ceilalti interesati.

Calea ferata care a platit o despagubire pentru pierdere totala/partiala sau pentru avariere, are drept de actiune in regres impotriva cailor ferate care au participat la transport, astfel:

· calea ferata care a cauzat paguba este singura raspunzatoare;· cand paguba rezulta din vina mai multor cai ferate, fiecare din acestea raspunde

de paguba pe care a cauzat-o;· daca nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzata din vina uneia/mai multor cai

ferate, despagubirea se repartizeaza intre toate caile ferate care au participat la transport, cu exceptia acelora care dovedesc ca paguba nu s-a produs pe liniile lor; repartizarea se face proportional cu distantele kilometrice de aplicare a tarifelor;

· in caz de insolvabilitate a uneia din caile ferate, partea de despagubire ce ii revine acesteia si nu este platita de aceasta se repartizeaza intre toate celelalte cai ferate care au participat la transport, proportional cu distanta de aplicare a tarifului.

La fel se procedeaza si in cazul in care se plateste de catre o cale ferata o despagubire pentru depasirea termenului de executare a contractului de transport. Daca intarzierea are la baza vina mai multor cai ferate, despagubirea este repartizata intre aceste cai ferate, proportional cu durata intarzierii pe liniile respective.

Test 24

Subiectul 1.Incheierea contractelor comerciale international

1.1.Definiti oferta de a contracta

În conformitate cu art. 681 alin (1) CC al RM Ofertă de a contracta este propunerea, adresată unei sau mai

multor persoane, care conţine toate elementele esenţiale ale viitorului contract şi care reflectă voinţa

ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei.

1.2.Argumentati conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca oferta de a contracta

Oferta trebuie să fie:

1. Fermă – trebuie sa exprime neindoielnic vointa ofertantului de a se oblige juridic in caz de acceptare.

2. Precisă si complete – sa precizeze toate elementele contractului incit sa faciliteze perfectarea acestuia printr-o simpla acceptare.

3. Univoca – nu va fi univocă atunci cind oferta este făcuta cu reserve, fie exprimate de autorul ei, fie care rezulta din natura contractului.

4. Adresata unei sau mai multor persoane determinate, in caz contrar este considerate numai o invitatie de a contracta

Referitor la oferta publica legea prevede expres ca expunerea bunurilor cu etichete, publicitatea bunului, descrierea bunului in cataloage, la expozitie, s.a. propuneri adresate persoanelor nedeterminate se considera oferta publica indifferent daca se indica pretul bunului si alte clause esentiale (art.850 CC). distinctia dintre oferta publica si invitatia la negocieri se manifesta prin aceea ca invitatia la negociere nu creaza obligatia juridical in sarcina initiatorului, chiar daca a fost

acceptata de cel careia i-a fost adresata, pe cind oferta de a contracta fiind acceptata duce la perfectarea contractului si executarea acestuia.

1.3.Decideti asupra oportunitatii sau inoportunitatii revocarii ofertei

Revocarea ofertei tine doar de ofertele facute persoanelor absente, situatie intilnita des in DCI. Astfel, legislatia si practica admite doua situatii posibile cind are loc revocarea ofertei:

1. Atita timp cit oferta nu a ajuns la destinatar ofertantul o poate revoca in mod liber fara a suporta careva consecinte cu conditia ca revocarea sa ajunga cel tirziu odata cu oferta.

2. În cazul in care oferta a ajuns la destinatar aceasta poate fi revocata daca revocarea ajunge la persoana careia i se face oferta inainte ca aceasta sa fi expediat acceptarea.

De la aceste consitii se admit exceptii cind oferta devine irevocabila:

1. In situatia in care oferta este cu termen pentru acceptare ea devine irevocabila pina la expirarea termenului

2. Oferta fara termen ramine irevocabila o perioada de timp care in conformitate cu uzantele comerciale in domeniu este apreciata ca rezonabila pentru ca destinatarul ofertei sa-si poata exprima vointa de a contracta, iar ofertantul sa poata lua cunostinta despre aceasta vointa.

În ceea ce priveste revocarea ofertei precizam ca un asemenea demers produce efecte juridice numai daca a fost facuta inainte incheierii contractului, ulterior va fi lipsita de efecte juridice. De asemenea revocarea ofertei nu este de natura a produce efecte juridice atunci cind intervine dup ace propunerea de contractare facuta de ofertant a devenit caduca.

Subiectul 2: CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNATIONAL AERIAN DE MARFURI

2.1. Descrieti caracterele juridice ale contractului de transport international aerian de marfuri prin prisma Conventiei de la Montreal pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian international din 28.05.1999.

Contractul de transport aerian prezintă următoarele caractere juridice:a) este un contract bilateral (sinalagmatic), chiar de la încheierea lui valabilă, dând naştere la obligaţii reciproce şi interdependente în sarcina părţilor contractante: cărăuşul se obligă să transporte dintr-un loc în altul încărcătura, iar expeditorul se obligă să plătească preţul transportului;b) este un contract consensual, asfel contractul se considera incheiat prin simplu acord de vointa al partilor. c) este un contract cu titlu oneros, fiecare parte contractantă urmărind să obţină un folos, un echivalent, o contraprestaţie în schimbul obligaţiei asumate. Expeditorul urmăreşte deplasarea mărfurilor către destinatarul desemnat de el în contract), iar cărăuşul doreşte să primească preţul convenit (tariful de transport);

d) este un contract comutativ, părţile cunoscând întinderea obligaţiilor reciproce pe care şi le asumă chiar din momentul încheierii contractului şi pot aprecia echivalenţa acestor prestaţii reciproce;e) contractul de transport aerian de mărfuri, are un caracter real, pentru încheierea valabilă a contractului consimţământul părţilor trebuie să se materializeze în predarea (remiterea) efectivă a mărfurilor care urmează să fie transportate de către cărăuş.f) contractul de transport încheiat între agenţi economici este un contract cu conţinut economic, căruia i se aplică principiile generale privind regimul acestor contracte, precum şi legislaţia de drept comun în vigoare în această materie.

2.2. Caracterizati regimul juridic a scrisorii de trasura aeriene.

Pentru transportul de mărfuri se va elibera o scrisoare de transport aerian. Scrisoarea de transport aerian sau chitanţa de primire a mărfii va conţine:

a) indicarea punctelor de plecare şi de destinaţie; b) dacă punctele de plecare şi de destinaţie sunt situate pe teritoriul unui singur stat

parte şi dacă unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea a cel puţin unuia dintre aceste puncte de escală; şi

c) indicarea greutăţii expediţiei.Scrisoarea de transport aerian este întocmită de expeditor în 3 exemplare originale. Primul exemplar poartă menţiunea "pentru transportator" şi este semnat de expeditor. Al doilea exemplar poartă menţiunea "pentru destinatar" şi este semnat de expeditor şi transportator. Al treilea exemplar este semnat de transportator şi este înmânat de acesta expeditorului, după acceptarea mărfii. Semnătura transportatorului şi cea a expeditorului pot fi tipărite sau înlocuite de o ştampilă. Dacă, la cererea expeditorului, transportatorul întocmeşte Scrisoarea de transport aerian, se va considera, până la proba contrară, că transportatorul a acţionat în numele expeditorului.În cazul existenţei mai multor colete transportatorul mărfii are dreptul să solicite expeditorului întocmirea unor scrisori de transport aerian separate.

2.3. Evidentiati cauzele exoneratoare de raspundere ale transportatorului, stabilite de Conventia pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian international de la Montreal din 28.05.1999.

Conform Conventiei de la Montreal pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian de marfuri din 28.05.1999, transportatorul nu este răspunzător de distrugerea, pierderea sau deteriorarea marfii dacă se dovedeşte şi în măsura în care dovedeşte că distrugerea, pierderea sau deteriorarea mărfii s-a datorat:

a) unui defect al mărfii, calităţii sau viciului acesteia; b) ambalării necorespunzătoare a mărfii, efectuată de către o altă persoană decât

transportatorul, prepuşii sau mandatarii acestuia; c) unei stări de război sau conflict armat;d) unei acţiuni a autorităţii publice realizate în legătură cu intrarea, ieşirea sau

tranzitul mărfii.În cazul în care transportatorul dovedeşte că dauna a fost provocata sau favorizată de

neglijenţa sau de altă acţiune greşită sau omisiune a persoanei care reclamă despăgubirea ori a persoanei de la care derivă drepturile acesteia, transportatorul este exonerat în întregime sau în parte de răspundere faţă de reclamant, în măsura in care o astfel de neglijenţă sau orice altă acţiune greşită sau omisiune a provocat dauna sau a contribuit la provocarea acesteia. Când despăgubirea este reclamată de o altă persoană decât pasagerul, datorită decesului sau vătămării suferite de pasager, transportatorul este în acelaşi mod exonerat, în

întregime sau în parte, de răspundere, in măsura in care dovedeşte că neglijenţa sau orice altă acţiune greşită sau omisiune a respectivului pasager a provocat dauna ori a contribuit la provocarea acesteia.

Transportatorul este răspunzător pentru dauna survenită datorită întârzierii în transportul aerian de pasageri, bagaje sau mărfuri. Cu toate acestea transportatorul nu este răspunzător pentru daunele survenite datorită întârzierii dacă dovedeşte că el, prepuşii şi mandatarii săi au luat toate măsurile care se impun în mod rezonabil pentru a evita dauna sau că Ie-a fost imposibil să ia respectivele măsuri.