Cef=C+IC= consum total I= investitii totale Cef= YY=C+SS= economiiCurs 119.02.2013

Keynesismul si locul lui in gandirea economica contemporana

1. Paradigma keynesiana

2. Modelul economic keynesian

3. Terapeutica keynesiana (politica economica)

4. Doctrina ofertei contra reactiei in timp la consecintele economice ale keynesismului

Paradigma keynesiana

In linii mari aceasta inseamna:

O noua atitudine fata de stat

O conceptie noua despre echilibru

O atitudine critica fata de moneda neutra

Un sens nou relatiei dintre analiza statica si cea dinamica, diantre analiza pe termen scurt si cea pe termen lung

O predilectie aparte pentru analiza macroeconomica

O inclinatie aparte pentru analize inter si multidisciplinare cu prezenta consistenta a argumentelor de ordin psihologic, sociologic si istoric

Un sens nou dat relatiei diantre modern si abstractie stiintifica pe de o parte si lumea faptelor reale pe de alta parte

O atitudine neutra fata de ideologie

Curs 226.02.2013

Modelul economic keynesian

Insuficienta cererii efective

Lipsa acuta de bani

Cererea efectiva este cererea globala totala (Keynes)

S=I egalitatea fundamentala de echilibru in modelul lui Keynes

C (inclinatie spre consum) = ( )

Cefsituatia economica

Eficacitatea marginala a capitalului (e)

I (inclinatia spre investitii)perspectivele institutiei

Preferinta pt lichiditate

Rata dobanzii (d)

Cantitatea de bani

Legea psihologica fundamentala : pe masura ce creste venitul creste si consumul dar un in aceeasi `proportie si pe masura ce scade venitul, scade si consumul dar un in aceeasi proportie.

Se dorea o situatie in care rata profitului sa fie mai mare decat rata dobanzii care sa determine posesorii de bani sa investeasca.

Keynes are in vedere opt mobiluri psihologice care scad apetitul pentru consum: prudenta, prevedere, calcul, sete de propasire, independenta, spirit de afaceri, mandrie si avaritie; si sase mobiluri care stimuleaza apetitul pentru consum: setea de satisfactii, miopia (snobism), generozitatea, nechibzuinta, ostentatia si risipa.

Lipsa acuta de bani Solutia tehnica: Q+ Q statul ofera economiei atatia bani cat ii trebuie si ajungem in situatia in care rata dobanzii este mai mica rata profitului > rata dobanzii.

Curs 3

5.03.2013

Terapeutica keynesiana

Obiectivul general reducerea somajului.

Calea stimularea cererii efective globale (C+I).

Mijloace:

Reducerea ratei dobanzii

Cresterea fiscalitatii

Cresterea cheltuielilor publice

Inghetarea salariilor

Cresterea rolului statului in viata economica

Cef = C+I+Pu

Doctrina ofertei

Obiectiv general reducerea inflatiei

Calea stimularea ofertei

Mijloace :

Cresterea ratei dobanzii

Reducerea fiscalitatii

Reducerea cheltuielilor publice

Emisiunea monetara moderata (in raport cu cresterea PIB)

Stat minim

Curs 4

12.03.2013

Evolutia liberalismului

La final de sec XX si inceput de sec XXI liberalismul se dezvolta in urmatoarele directii:

1. Prin keynesism, ca o reactie la adresa acestuia dar si a totalitarismului fascist in formula neoliberalismului.

2. Intr-o forma pura, ultraliberala, prin contributia unor economisti precum Hayek, Mises, Desoto, Pascal Salin s.a.

3. Ca o replica dura la consecintele faptice ale keynesismului in forma doctrinei ofertei.

4. Ca o reactie la fel de dura la adresa excesului de stat in economie prin scoala numita public choise.

5. Ca expresie a necesitatii reinvierii unei monede active in formula monetarismului.

6. Simtind nevoia extinderii principiului rationalitatii dincolo de perimetrul strict al economiei prin scoala anticipatiilor rationale si a teoriei capitalului uman.

7. Ca expresia a unor ecouri ce vin din opera unor reformatori liberali precum Mill sau Walras in forma unor economii sociale de piata.

8. Plusand pe tema proprietatii private si a individualismului in formula libertanianismului. Crizele si depresiunile au devenit realitati. Concurenta pura si perfecta a ramas de departe o pura supozitie. Lumea economistilor si nu doar au luat cunostinta de faptul ca batalia pe terenul economic este imperfecta si se desfasoara intre neegali.Valul puternic de nationalizari care au urmat razboiului intr-o parte din statele Europei au condus la aparitia unui insemnat sector public. O noua doctrina se experimenta in rasarit si dadea atunci semne de reusita. La randu-i, keynesismul incerca sa dovedeasca mari carente ale liberalismului in momentele de criza.In concluzie, colocviul a fixat ca sarcina participantilor, reinoirea vechii doctrine, trimitand analiza pe doua directii:A: O analiza severa din exterior;B: O lupta darza cu exteriorul neprietenos liberalismului;In urma examenului din interior s-a ajuns la doua concluzii: una la care semnatarii sunt Mises si Hayek argumenteaza ca societatea capitalista sufera de o prea putina piata; o alta la care contributia vine dinspre partea germana socoteste ca statul are si va trebui sa aibe in continuare un rol tot mai important.In exterior era de luptat cu socialismul si keynesismul pe primul front se angajeaza Mises si Hayek; primul scrie lucrarea Socialismul pentru a demonstra ca noul sistem care facea concurenta dinspre rasarit este irational si ineficace. Al doilea scrie lucrarea Drumul catre servitute, un manifest radical antitotalitarism, fara egal ca argumentatie si motivatie logica. Curs 5

Neoliberalismul

Neoliberalismul reprezinta o incercare de reformulare si adaptare a liberalismului clasic si neoclasic la realitatile economice, sociale si politice specifice perioadei interbelice.Scopul fundamental a fost acela de a apara si consolida institutiile fundamentale ale capitalismului: proprietatea privata; piata libera; libertatea de gand si fapta; individualismul ca gandire;Pentru a reabilita aceste valori, liberalii respectivei perioade au avut de dat o batalie pe multiple planuri; din aceasta confruntare liberalismul a iesit mai imblanzit si obligat sa accepte ca: ordinea naturala poate veni in conflict cu ordinea sociala daca se joaca exclusiv cartea laise-fair-ului; nu toate faptele economice si politice isi gasesc explicatie in structurile teoretice ale liberalismului traditional; inegalitatile flagrante de avere si pozitie sociala pe care liberalismul le accepta poate pune in pericol pacea sociala; liberalismul nu mai detine o pozitie de monopol nici teoretic , nici faptic doctrina care se experimenta la rasarit oferea acest exemplu;Pozitiile adoptate de catre economistii liberali nu se situaza la ceeasi amplitudine, ci au o nuanta deosebitoare; cu toate acestea exista o nota comuna care-i adun, aceasta trimite la intrasigenta fata de valorile liberalismului, credinta in binefacerile pe care le-a adus lumii, sistemul economiei de piatasi refuzul de a crede ca anumite carente in functionarea acestuia duc inevitabil la comunism.Rabatul si amendamentul se inscriu tot la o nota comuna, plasata in 2 rubrici: in primul rand este vorba de recunoasterea nevoii ca ordinea naturala sa fie dublata de una juridica; altfel spus mana invizibila a lui Smith trebuie sa aiba dublura ei pamanteana, una a carei principala sarcina este aceea de a da un plus de justitie sociala; in al doilea rand, neoliberalii admit o doza a interventiei statale, cu scopul de a ajuta piata acolo unde nu se gasesc solutii si mai ales pentru a evita aparitia discrepantelor de avere daunatoare echilibrului social;Pentru a-si face si mai clar scopul propus, liberalii germani in frunte cu Ludwig Erhard, lanseaza lozinca economiei sociale de piata; prin ea se urmareste a se preciza ca statul, in deseobi pe calea fiscului, este acceptat sa intervina pe calea socialului, sa opereze redistribuiri acolo si atunci cand acestea sunt absolut necesare, dar ca actiunea statului nu trebuie sa utilizeze mecanismele intime ale pietei.In acceptiunea actuala conceptul economiei sociale de piata pastreaza esenta a ceea ce a gandit Erhard si anume privilejul statului de a interveni pe canalul social.Contextul socio-economic si politic diferit al fiecarei tari dau insa conceptului nuante diferite, astfel: spiritul cooperativ si parteneriatul german vor transforma Germania de Vest dupa 20 de ani in locomotiva Europei; spiritul centralizator dar si traditia de stanga vor da liberalismului francez o nota aparte; sindicalismul de tip suedez ca si filozofia economica specifica a social-democratiei aduc nuante pentru economiile sociale scandinave;

In apararea liberalismului pur: Ludwig von Mises; Frederic von Hayek.Mises: - Teoria monetara si conjuncturala; Actiunea umana. Tratat de economie;

Curs 6

Ludwig von Mises

Ludwig von Mises membru marcant al Scolii Austriece de economie; din punctul sau de vedere economia de piata este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea privata si libertatea individuala; astfel ea apare ca un sistem cooperativ in care individul se integreaza din propriul sau interes, fara a fi subiectul unui despot;

statul nu trebuie sa intervina in actiunile specifice piete; rolul sau este sa protejeze viata, sanatatea, proprietatea privata a individului, sa creeze si sa mentina cadrul in care economia de piata poate functiona in siguranta; cel mai bun guvern este cel care guverneaza cel mai putin; el nu accepta nicio forma de interventie si nu crede in economie mixta;

Virtutile economiei de piata capitaliste Ludwig von Mises

1. Capitalismul si deci, economia de piata se sprijina pe proprietatea privata, pilon fundamental al civilizatiei in dublu sens: material si spiritual. In ciuda prorocirilor nefaste ale lui Marx, Engels sau Lenin, capitalismul, prin lansarea productiei de masa a adus lumii progres si dezvoltare.

2. Economia de piata isi propune un scop nobil si realizabil suveranitatea consumatorului. Consumatorul este cel ce ce dicteaza ce trebuie produs. Prin sistemul preturilor si al interdepententelor in fluxurile productive, consumatorul transmite informatii tuturor actorilor implicati in viata economica.

3. Capitalismul, prin sistemul concurentei sociale isi asigura proprii stimuli. Concurenta sociala inseamna dorinta fiecarui individ de a-l depasi pe celalalt, dorinta producatorilor de a oferi bunuri sau servicii mai bune decat concurentii si dorinta cumparatorilor de a gasi cel mai potrivit nevoilor sale si, in acelasi timp, cel mai ieftin.Concurenta sociala stratifica si aseaza pe fiecare individ acolo unde ii este locul, in functie de performanta si implicarea in viata sociala.

4. Economia de piata aseaza libertatea la baza edificiului economic si social; libertatea nu este perfecta deoarece indivizii, cum nu se nasc egali, nu se nasc nici liberi. Ea isi are sensul doar in cadrul societatii. Fara libertate, toate celelalte (politica, religioasa, de exprimare etc.) nu pot fi decat iluzorii. Fundamentul libertatii este proprietatea privata.Ea face fiecare individ sa nu depinda de celalalt decat in sens cooperativ, in timp ce proprietatea colectiva nu lasa individului decat dreptul de a se supune puterii publica.

5. Economia de piata face din profit si din urmarirea acestuia de catre intreprinzatori, o forta motrice perpetua. Sursa profitului consta in capacitatea unui intreprinzator de a prevedea mai bine decat altii ceea ce va fi cerut de catre consumatori.

6. Economia de piata isi asigura dinamica si vitalitatea printr-un permanent proces de selectie; piata ii face pe oameni bogati sau saraci, stabileste structura de avere si pozitie sociala, dar nu odata pentru totdeauna structurile sociale sunt mobile; bogatul poate deveni sarac si invers.

7. Economia de piata nu il instraineaza pe om, nu are nimic misterios sau necontrolabil. Piata reprezinta rezultanta contributiei active a fiecarui individ.

Curs 7 Critica socialismului, totalitarismului, interventionismului si a economiei mixte

Pe acesta directie, Mises se foloseste atat pentru a demonstra raul in sine pe care il poate provota ideologia comunista, cat si pentru a releva o data in plus avantajele liberalismului. Mises era pus in postura de a oferi replica unor economisti apartinatori ai lumii libere care cochetau insa cu ideea ca ar fi posibila organizarea vietii economico-sociale dupa un plant central.Intr-un asemenea context el isi construieste analiza spre a demonstra ca nu e posibila o evolutie normala, logica, rationala a societatii decat in conditiile pietei libere.1. Incearca sa arate ca socialismul, pretins democratic, nu este si nu poate fi decat experimentul unei doctrine totalitare. Suprimand fundamentul libertatii, proprietatea privata si inlocuind-o cu proprietatea colectiva, socialismul transforma libertatea in servitute. Intr-un asemenea cadru, pare firesc ca un manager general, omnipotent si omniscient sa gandeasca pentru toti, sa dea directia, iar ceilalti sa se supuna. Oricat ar fi acesta de inteligent, riscul este mare intrucat un singur individ nu poate ocupa in intregime spatiul deciziei colective.

2. Socialismul este irational pentru ca nu poate face apel la calculul economic-monetar; singurul rational si cu sansa comparabilitatii. Tentativa socialisa de a inlocui calculul monetar cu cel in unitati fizice, cantitativ apare periculos de irationala si cu finalitati ilare. Experienta din URSS i-a fost cunoscuta si i-a validat sustinerile.

3. Surclasarea socialismului este posibila, dupa Mises, si din faptul ca proprietatea colectivista creaza un context lipsit de acumulatie si aduce dupa sine atitudini impersonale si iresponsabile.In ceea ce priveste perspectiva unei a treia optiuni, intre socialism si capitalism, pozitia lui Mises este categorica, de refuz. El considera ca economia si societatea pot fi ori capitaliste, ori socialiste si ca singura care acumuleaza procese noi si le asigura dinamica este economia libera de piata.

Friederich August von Hayek

Liberalismul la Hayek

Prima si marea tentativa a lui Hayek a fost aceea de a adapta liberalismul la cerintele sec. al XX-lea. Readaptand si generalizand, Hayek construieste. Aceasta inseamna:1. Dorinta de degajare si detasare de la formele impuse ale liberalismului prin intoarcerea la origini (A.Smith, John Lock, Kannt)

2. Hayek este convins ca liberalismul economic nu poate fi perceput in afara celui politic sau dincolo de morala, cultura, religie, filosofie;Pornind de la premisa ca omul este sinteza unei culturi, el isi propune sa reduca presiunea care vine dinspre politic, sa detroneze politicul si sa-i conteste autonomia.

3. Originalitatea liberalismului lui Hayek tine de faptul ca subiectul sau de analiza nu mai este un individ egoist, superindividualist, asa cum apare el, mai ales in schema neoclasica, dimpotriva, el este un individ social, altruist, educat.

4. Hayek este original si prin ceea ce intelege el a fi ordinea sociala. Pleaca de la ipoteza smithsiana ca o ordine naturala devine realizabila daca indivizii sunt lasati liberi sa-si manifeste interesul lor in conditii legale. Hayek socoteste ca acest lucru nu este suficient. Pentru ca o societate sa existe si sa functioneze in afara elementului spontan e nevoie si de elementul nominativ. Indivizii trebuie sa accepte si reguli care ii privesc pe toti, dar nu in mod obligatoriu pe fiecare in parte. Acestea sunt reguli de drept cu origine deliberata si nu spontanta. Legi facute de oameni si pentru oameni pentru a face viata posibila si sa asigure opera de echilibru. Ar fi de dorit ca elementul nominativ, al carui corespondent in plan organizatoric este guvernul, sa lipseasca.

5. Specificitatea liberalismului lui Hayek consta in modul in care vede el libertatea. Acesta nu are un sens si un continut abstract; el nu admite niciun soi de inginerie sociala ori vreun proiect colectivist care sa conduca spre libertate.

Curs 8 Ordinea de piata. Mirajul justitiei sociale

In plan economic, filosofia ordinii naturale hayekiene isi gaseste corespondentul firesc in piata. Economia de piata este gandita de Hayek intr-o dubla ipostaza:1. ca reactie la tot ceea ce inseamna totalitarism;

2. ca necesitate a evolutiei societatii civile;

La modul sintetic vorbind, economia de piata reprezinta la Hayek o economie a informatiilor, a transmiterii lor rapide si a prelucrarii in vederea obtinerii unor decizii prompte si oportune.Pentru a indeplini o asemenea misiune, piata are de partea sa avantajele pe care le confera descentralizarea si concurenta.1. Descentralizarea gaseste rezolvare pentru ceea ce se numeste paradoxul complexitatii, lasand ultima decizie pe seama agentului care este si cel mai bine informat in problema care il preocupa;

2. Concurenta face din piata un revelator de potentialitati, altfel necunoscute;Prin combinatii inca nestiute si neutilizate, ea devine un catalizator al noilor descoperiri; cu aceste insusiri, ea poarta la Hayek numele de ordine catalactica.In logica sa, piata nu are cum sa fie un joc cu suma nula, dimpotriva, ea apare ca un mijloc eficace de a crea bogatie. Ca mecanism, piata pune in joc si vehiculeaza informatia tuturor informatie care reflecta scopuri individuale, adesea antagonice. Dintr-o asemenea perspectiva, piata hayekiana nu se identifica cu vreo prioritate prestabilita.Acceptand aceasta idee, e usor de constatat incompatibilitatea pietei cu planul. Intr-o asemenea conceptie, ceea ce isi poate propune o politica economica este de a asigura sanse echitabile tuturor indivizilor in a-si folosi informatiile.

Singura politica care se pliaza pe o astfel de filosofie este politica liberala doar ea este in masura sa autorizeze cibernetica preturilor, sa adapteze localul la general si generalul la particular fara ca cineva sa comande aceste ajustari.Cat priveste modul de distributie a bogatiei create prin piata, a justetei acestei operatiuni, Hayek este cat se poate de clar: singur conduita juctorilor, i nu rezultatul,poate fi just. In spiritul a ceea ce se numeste just, poate fi judecata doar loialitatea tranzactiilor, respectul reciproc dintre co-participanti, respectarea regulilor. Diferenta de castig obtinuta de pe urma unui atare joc, al pietei libere, reflecta dimensiunea eficacitatii fiecarui jucator in a-si utiliza informatiile si nu este acesta locul unei justificari morale.De retinur in context si de de observat ca Hayek gaseste conceptul de justitie sociala ambigu si inoperant. Daca statul poate face ceva in aceasta materie, este cal el pe calea legii, sa asigure o cat mai apropiata egalitate a sanselor pentru toti. Numai ca si aici, crede Hayek, sansele nu depind doar de circumstante prezente si viitoare, ci si de ceea ce individul sau familia lui au facut si au acumulat in trecut.O egalitate totala la punctul de plecare ii apare ca un miraj, o dorinta irealizabila. La fel ii apare si justitia sociala.

Curs 9 Liberalismul american1. Milton Friedman si atitudinea fata de Keynesism -

Este de stiut ca economistul Keynes pusese pe seama anticipatiilor intreprinzatorilor evolutia cererii de investitii si miopia acestora in a aprecia cererea acestora viitoare, explica la el echilibrul de subutilizare a fortei de munca;

1. Friedman preia ideia si ii da o noua interpretare, trimitand analiza la comportamentul consumatorului; aici Friedman constata ca legea psihologica fundamentala keynesiana se verifica la nivel de individ si anume cu cat venitul acestuia creste cu atat partea destinata economiilor se consolideaza.

1. judecata nu gaseste corespondent la nivel macro; la acest nivel Friedman constata o mai mare stabilitate in ceea ce priveste o valoare nou creata intre consum si economie; in plus, crede ca ceea ce poate fi numit comportament colectiv nu poate fi identificat cu suma comportamentelor individuale, ramanand chiar la nivel individual, Friedman constata ca inclinatia marginala spre consum spune ceva doar pe termen scurt; pe termen lung fiecare are un plan de viata, anticipeaza o evolutie medie a venitului in functie de factori ce tin de viata personala, climatul economic

1. ipoteza planurilor de viata individuale il conduce a sustine ca economia este mai putin supusa fluctuatiilor ciclice decat se crede si ca ca aceasta evolutie poate fi anticipata in linii mari;

1. este suficient a asigura un etalon stabil prin indexarea generalizata a preturilor, salariilor, ratelor dobanzii si altor variabile economice pentru a pune moneda in adapost si a asigura o evolutie normala, fireasca a economiei;

1. comportamentul consumatorului nu este singurul domeniu in care Friedman extinde principiul anticipatiilor; se adauga si piata muncii; acest fapt ii permite sa combata concluziile desprinse din renumitele curbe Philips si sa sustina ca nu se poate lupta oricand si oricum prin inflatie impotriva somajului.

1. mai mult este de parere ca adesea arma inflatiei folosita pentru a reabilita somajul are sanse de reusita doar pe termen scurt, in timp ce pe termen lung are efecte contrare, conducand la stagnatie. Ideea pe care o sustine vizeaza existenta unei rate naturale a somajului, compatibila cu orice ritm al inflatiei, lucru care poate fi explicat pe seama anticipatiilor astfel: salariatii dupa ce au fost angajati intr-o faza de bun economic inflationist, anticipand cresterea preturilo solicita salarii tot mai mari

1. faptul descurajeaza cererea de munca din partea intreprinzatorilor, in felul acesta se revina la rata naturala a somajului dar intotdeauna cu pretul unei inflatii mai mari;

1. acesta este motivul pentru care el propune indexarea generalizata veniturilor in raport cu preturile ca solutie de reusita impotriva inflatiei.

Curs 10 Monetarismul

Monetarismul reprezinta produsul prim si cel mai slefuit al scolii din Chicago. Incercarea de definire a acestuia ii apartine in totalitate lui Carl Brunner, care il surprinde prin trei trasaturi esentiale:1. Impulsurile monetare sunt determinate prin variatiile productiei, folosirii mainii de munca si preturilor;

2. Evolutia masei monetare este indiciul cel mai sigur pentru a masura impulsul monetar;

3. Autoritatile monetare pot controla evolutia masei monetare in cursul circular economic;

Potrivit acestei definitii monda este totul sau aproape totul in economie. Monetarismul standard al scolii din Chicago este rezultatul contributiei a trei mari autori: M. Friedman, Anna Schwary, Edmund Pherbs.Reinnoind traditia teoriei cantitative, monetarismul face din moneda componenta de baza a economiei; o asemenea pozitie nu a insemnat insa o subordonare a economiei reale celei mondiale. Dimpotriva, in conceptia lui Friedman, economia reala ramane factor prim, iar moneda reflectantul acestuia. Ca sa fie bine inteles acest lucru, Friedman, ca si Keynes, accepta interventia autoritatii publice in domeniul emisiunii monetare; numai ca, spre deosebire de Keynes, Friedman nu mai invita statul si Banca Centrala la o emisiune monetara, dimpotriva, ii obliga la o politica de emisiune temperata, in raport strict cu ritmul de crestere economica, respectiv 3-5% anual.Ca sa ajunga sa prescrie o asemenea masura, Friedman a trebuit sa rastoarne logica Keynesista a inflatiei, ca si cunoscuta dilama Philips: inflatie sau somaj?Urmarind rationalismul in problema venitului permanent, este de retinut distinctia pe care Friedman o face intre venitul monetar, venitul permanent si consum pe termen scurt, si aceeasi relatie pe termen lung. Acesta este convins ca detinatorii de moneda, persoanele fizice si juridice isi stabilesc planul de cheltuieli sau economii, nu in functie de nivelul curent al preturilor sau veniturilor, ci in functie de trendul evolutiei veniturilor pe o perioada suficient de indelungata; astfel spus, ceea ce s-ar putea numi venit permanent.Daca pe un orizont de timp suficient de indelungat diferenta dintre venitul curent, masurabil statistic si venitul permanent este insesizabila, nu acelasi lucru se poate constata pe o perioada scurta de timp; aici, in faza de expansiune a ciclului economic este posibil ca venitul real sa creasca sesizabil mai mult decat venitul permanent. Comportamentul individual si colectiv de consum, nu se stabileste in functie de oscilatiile ciclice ale venitului real, ci in functie de evolutia in perspectiva venitului.

Concluziile pe care el si A. Schwary le trag dintr-un asemenea tip de analiza inseamna:1. Oscilatiile sezoniere ale veniturilor monetare influenteaza foarte putin comportamentul in actul consumului; cel care dicteaza aici este venitul permanent;

2. Cea mai mare parte a venitului curent este inelastica la venitul real; din punctul acesta de vedere, economia este mai stabila decat se crede, iar statul nu are ce cauta pe acest teren;

3. Daca odata cu cresterea venitului real pe termen lung, preferinta agentilor economici de a detine o cantitate tot mai mare creste, functia keynesista a preferintei pentru lichiditate paleste ca importanta; astfel spus prin suplimentul de moneda se poate satisface foamea de lichiditate, pentru ca dincolo de acesta, o emisiune excesiva conduce la reducerea ratelor dobanzii.

4. Daca cererea de consum global este relativ stabila, exista toate motivele pentru a sustine ipoteza unei cereri de moneda relativ stabile; in felul acesta, politica monetara keynesiana de actiune asupra ratei dobanzii spre a influenta activitatea economica este pusa sub semnul intrebarii.

Urmarind rationamentul constatam ca Friedman construieste o monetarie a inflatiei si a somajului opusa keynesismului dar si cunoscutelor analize Philips; astfel el constata ca pe termen scurt lumea poate fi pacalita; agentii economici pot cadea prada iluziei monetare, in sensul ca o crestere a cantitatii de moneda poate stimula cheltuielile si pe calea investitiei, cresterea economica astfel spus, admite ca pe termen scurt se poate lucra prin inflatie impotriva somajului; pe termen lung insa, perspectiva se schimba, pentru ca mai intai cresterea cheltuielilor determina cresterea veniturilor -ceea ce reprezinta cheltuiala pentru un agent economic se traduce in venit pentru un altul. Crestea veniturilor este cunoscuta si conduce la cresterea pentru lichiditate.Efectele scontate asupra ratei dobanzii sunt semnificative. In al doilea rand cresterea masei monetare conduce la cresterea preturilor, care la randul lor declanseaza fenomenul anticipatiilor adaptive: o crestere de pret sugereaza publicului ca o alta va veni in viitor; anticipand cresterea preturilor, indivizii revendica salarii tot mai mari, acest lucru inseamna costuri incarcate si implicit pretul de vanzare tot mai mare.Rezultatul final este o spirala inflationista, daca la inceput acceptarea unei inflatii suplimentare determina o crestere a cererii efective si o reducere a somajului, pe termen lung salariile inflationite incearca costurile si descurajeaza ocuparea fortei de munca.Concluzii: se revina la rata naturalade somaj, dar cu pretul unei inflatii tot mai mari; in alti termeni, somajul natural pare o fatalitate; a preintimpina sau a reduce pe calea emisiunii monetare suplimentare, se dovedeste de asemenea fatal; pe termen lung, potrivit lui Friedman, nu exista relatie intre inflatie si somaj.

Curs 12 Scoala drepturilor de proprietate

cunoscuta si sub numele de scoala din Virginia, ea este asociata numelor unor economisti: George Stigler, Ronald Coase, Douglass North;

intreaga constructie doctrinara a acestei scoli este realizata in deplina logica liberala si ca o prelungire a teoriei capitalului uman;

punctul de plecare il reprezinta luarea in calcul a timpului ca resursa rara si irecuperabila;

timpul trebuie folosit cu maximum de eficienta si prioritar in activitatile care aduc maximum de satisfactie; individul trebuie sa decida decizia presupune o informatie obtinerea si procesarea acestora presupune un cost;

acesta este costul de tranzactie, notiune folosita pentru prima data de R. Coase in lucrarea Natura firmei 1937. Rationamentul este urmatorul:

eficienta maxima in alocarea resurselor nu o poate face decat schimbul, piata neingradita de restrictii;

orice tranzactie presupune a priori o informatie, iar informatia costa;

cand este vorba de o marfa standardizata, cunoscuta, acest cost este neglijabil;

cu cat economia devine mai complexa cu atat caracterul de noutate este mai pronuntat, costurile cresc; in acest moment apare firma cu misiunea de a realiza costuri tranzactionale minime;

indeplinindu-si aceasta functie, firma face ca piata sa fie mai eficienta, mai operativa dar nu oricum si oricand ci doar in contextul proprietatii private si a statului de drept;

schimbul si poata sunt eficate in alocarea resurselor doar daca exista drepturi de proprietate bine definite; asa apare legea ca o institutie a statului care permite indivizilor obt. de costuri de tranz. cat mai mici;

statul trebuie sa creeze cadrul necesar si sa faciliteze mecanismele economiei de piata;

proprietatea privata apare ca rezultatul evolutiei unui contract social conceput pentru a reduce costurile;

dupa opinia acestei scoli, evolutia structurilor drepturilor de proprietate de la una haotica si colectivista la una individualista cu suport intr-o legislatie explica progresul societatii