· 2018-03-27 · legală, în arealul ecologic, alimentată din motive subiective ale fiecărui...

Capriciileprimăverii

36

NR. 63•aNUL MMXVIII

Recursla adevăr

3

Copci…de Mărțișor

34

„Sclipirea” roșcatei

8 ww

w.a

gvps

.ro

MARTIE

REDaCȚIaPreședinte

dr. ing. Neculai ȘelaruPreședinte executiv

ing. Mugurel DrăgănescuRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICacad. dr. Atilla Kelemendr. ing. Nicolae Goiceadr. ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected] destinate tipăririi vor fi în format digital.

Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolelepublicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și

nu reflectă în mod necesar opinia redacției. Reproducereaoricărui material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 63/MARTIEMMXVIII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6

22

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu(Constanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ia-lomița), Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Ma-ramureș, Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALRecurs la adevăr4 OPINIEPână unde putem merge în materiede dotare vânătorească?6 STUDIUCinegetică (IV)8 DE SEZON„Sclipirea” roșcatei9 GASTRONOMIECoaste de mistreț cu asparagus și mirodenii10 ACTUALITATEViitorul vânătorii călare, sub semnulîntrebării în Franța11 ACTUALITATEDespre vânătoarea în Delta Dunării13 RESTITUIRI„Accesul vânătorilor în Deltă”14 ACTUALITATEObservații asupra Normelormetodologice15 MUNI}IEProiectile unice încărcate de firmaspaniolă SAGA (II)16 DE SEZONUrme… de vulpe18 DIN TERENLa pasajul de seară

20 POVESTIRILa vânătoare cu Iulia22 RESTITUIRIPopulațiile de râs din țara noastră în anii 1940-195024 CHINOLOGIEAntrenamentul fără reguli25 PLANTE T~M~DUITOAREȘtevia26 UMORBuline • Caricaturi

PESCUIT28 PUNCTE DE VEDEREIstorie, prezent și viitor în pescuitulrecreativ/sportiv31 ECHIPAMENTUL MUSCARULUIMuștele artificiale32 SPINNINGShimano Tranx 401: primele impresii34 DE SEZONCopci …de Mărțișor35 GASTRONOMIE„Novac” la grătar cu sos grecesc36 PESCUIT LA COPC~Capriciile primăverii38 PESCUIT PE RÂU„Mărțișoare” pe zăpadă40 Solunar – Rebus – Mica publicitate

34

36

D e mult n-am mai avut senzațiaunui divorț de uriașa cantitatede interjecții adjectivale despre

vânători, vânat și vânătoare, pe care omanevrează personaje autoconsiderateapărători onești (sic!) ai faunei cinege-tice, inși din „opoziție” care susțin cutărie că vânătoarea nu-și are rostul, fi-indcă natura își reglează singură treaptade echilibru. Din legitim sentiment deapreciere față de „materialul didactic”oferit de oameni care au maniere, cul-tură vânătorească, simțul valorilor, con-știința datoriei, corectitudinea șirespectul față de fondul cinegetic, vir-tuți de natură să-i recomande, simt ne-voia să remarc neproductiva confuzievoită făcută de cei care nu spun decât„nu” actului vânătoresc cu tot ce în-seamnă și presupune el.

Cel care spune că vânătoarea esteun sport al minții are merite care îl re-comandă să vorbească despre ce în-seamnă echilibrul cinegetic, cum seobține el și de ce intervine inevitabil

vânătorul când există temerea aparițieiunor situații nevindecabile natural.

Nu neg în totalitate „atașamentul”față de o cauză al celor care pun întreparanteze rostul vânătorii. Dacă ar fiobiectivi și ar recunoaște că vânătoa-rea este o activitate complexă, careare simultan atât rolul de a asigurasupraviețuirea și proliferarea vânatu-lui, cât și pe cel de mediator în situațiibazate pe studii și decizii luate în bazalegii, percepția acestor oameni ar fi cutotul diferită. Ca atare, declar că nusunt de acord cu oengiștii care consi-deră vânătoarea ca pe intervenție ne-justificată, chiar și atunci când estelegală, în arealul ecologic, alimentatădin motive subiective ale fiecărui vâ-nător. Că natura este mereu în starede echilibru, prin urmare își regleazăsingură ciclurile, este o constatare dis-cutabilă, fără o profundă consistențădacă privim schimbările la care sun-tem martori și mediul înconjurătorantropizat. Ne referim la creșterea

vertiginoasă a populațiilor de urși,lupi, vulpi, râși, șacali și alte animalecarnivore salbatice, coroborată cu ofragmentare și degradare accelerată ahabitatului natural, datorită expansiu-nii în zonele locuite de oameni.

Acestă situație deloc liniștitoaregenerează și astăzi numeroase con-flicte om-urs, de exemplu, care suntînregistrate în zonele rurale și, mainou, în cele urbane, unde au existatvictime omenești și pagube în gospo-dăriile populației, toate binecunos-cute de toată lumea. Este evident căexistă un dezechilibru natural cu ten-dințe de creștere, care, evaluat atent,nu poate fi soluționat decât de vână-tori, în baza unor măsuri de manage-ment adecvat, cu derogări legale de lastatutul de protejare al ursului. Sigu-ranța oamenilor este întodeauna prio-ritară față de protecția urșilor,indiferent de cât de extinsă și apre-ciată este grija pentru protecția fon-dului cinegetic, în interesul căreiamilitează fiecare vânător cu „minte șiinimă”. Este oare aberant să vâneziacolo unde natura, în stadiu de deze-chilibru evident, nu își reglează sin-gură ciclul existențial?

Nu mă voi complica în explicații.Conducerea A.G.V.P.S. le-a făcut cu-noscute prin informări complete, dincare nu au lipsit propunerile de mă-suri care se impun a fi luate prin de-rogări de la lege, adresate autoritățiipublice centrale responsabilă de pro-tecția faunei sălbatice, mediului în-conjurător și echilibrului în natură.Prefer să spun doar că, în aceste con-diții, incriminarea actului vânătorescdin perspectiva acuzației că vânătoruleste cel ce omoară animale fără apă-rare își pierde relevanța printr-o preafrecventă și nereflectată raportare laadevărata misiune pe care o are în so-cietate, ca slujitor devotat al uneicauze cu vechime în istorie.

Desigur, și opozanții actului vână-toresc au dreptul să fie îngrijorați.Contează, totuși, ce anume îi îngrijo-rează. Te pomenești că și foșnetul depădure crează nemulțumiri! Un popascu recurs la adevăr înainte de a spune„nu” activităților vânătorești nu arstrica!

MARTIE 2018 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Opinie 4Cinegetică (IV) 6

„Sclipirea” roșcatei 8Vânătoarea în Delta Dunării 11

Pasajul de seară 18

MARTIE

EDITORIAL

Îmi permit să fololosesc ca laitmotiv reflecția „de afiș” a unui vânător decent care spunea, simplu dar delocsimplist, că „vânătoarea este un sport al minții și alinimii”. Direct și cu simțul firescului, ne este livrată oconstrucție stilistică aparte, extrem de concisă și diferităprin conținut și mesaj, care definește fundalul semantical următoarelor cuvinte cu o conotație superlativă:„vânătoarea înseamnă foșnet de pădure și goana dupăvânat, dar mai mult foșnet de pădure”.

Recurs la adevărELIADE BĂLAN

M ai înainte de toate, se im-pune să remarcăm că ino -vațiile, în domeniul

armelor și auxiliarelor la armele devânătoare, nu au apărut ca urmare avreunei cerințe venite din partea vâ-nătorilor, ci fiindcă cineva interesat,în primul rând din punct de vederemilitar sau comercial, le-a creat. Șinici măcar nu au fost adoptate ime-diat de vânători, din motive de tradi-ție și neîncredere în noutățilevânătorești, precum și din motive deefort financiar deloc de neglijat, pecare nu oricine și-l putea permite. Cutimpul însă, inovațiile s-au generalizatși s-au ieftinit, așa încât și vânătorii

conservatori, din ce în ce mai puțini,au fost convinși de exemplul majori-tății celorlalți să le adopte. Unii chiarau ajuns să se întrebe retoric „cum deau putut vâna mai înainte cu arme cenu mai par acum deloc eficiente?”.

Reîntorcându-ne la armele de focmoderne și la auxiliarele de ultimăoră folosite pentru observat vânatul șipentru ochit și tras pe întuneric, tre-buie să remarcăm saltul brusc șienorm făcut în ultimul sfert de veac,datorat inovatorilor și comercianțilorinteresați, precum și scăderii preten-țiilor de moralitate în vânătoare. Amai contribuit în același sens exem-plul unora dintre „vânătorii de tip

nou”, superdotați cu tehnică ultraso-fisticată, chiar interzisă legal la vână-toare, care le compensează lipsa deinstruire, îndemânare și fair-play învânătoare, creându-le o falsă iluzie de„performeri”.

La cele de mai sus am reflectatadeseori cu ochii la supermașinile deteren echipate off-road, cu proiec-toare nejustificat de puternice mon-tate în față și pe lateralulportbagajului de deasupra plafonuluimașinii, precum și la armele de cali-bru exagerat, echipate cu lunete ne-potrivit de performante sau cudispozitive de ochit exagerat de ușor.Dar reflețiile nu se puteau opri la do-

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

OPINIE

Evoluția societății umane a fost strâns împletită, milenii la rând, cu evoluția activitățiivânătorești, la rândul ei influențată covârșitor de evoluția mijloacelor de vânătoare(capcane, păsări de pradă, câini și arme). Este un adevăr unanim recunoscut, pe care nueste cazul să-l mai reluăm și să-l argumentăm din nou. Aceasta fiindcă dorim să insistămmai mult asupra perfecționării fără limite a armelor de foc folosite la vânătoare și, maiales, a auxiliarelor la acestea, precum și asupra efectelor pozitive și negative aleinovațiilor, mai ales a celor de ultima oră, în materie de etică vânătorească.

Până unde putem merge în materie de dotarevânătorească?NECULAI ȘELARU

MARTIE 2018 | 5

tările mașinilor de teren pentru bra-conaj și la echipamentele auxiliare depe armele care, deși prea performantepentru o vânătoare sportivă și etică,sunt legal admise la vânătoare. Re-flecțiile au continuat cu gândul la totfelul de aparate de observat vânatulnoaptea, precum și de ochit și tras peîntuneric, bazate de amplificarea lu-minii reziduale, pe infraroșu și termo-viziune. Aparate care secomercializează legal și se pot pro-cura relativ ușor din străinătate, așadupă cum se pot procura și o gamă di-versă de amortizoare de sunet adusepe ascuns în țară.

Iar cele de mai sus nu sunt încă totceea ce se aude neoficial în materie dedotare a braconierilor moderni. Astfelde braconieri, cu pretenții de vânătoriaparent onorabili, își permit chiar maimult decât atât în materie de procu-rare de tehnică militară și o risipă fi-nanciară absolut nejustificată, dinpunct de vedere material și spiritual,pentru un om rațional.

Iată unde s-a ajuns și începe să seștie în privința dotării braconieriloravuți, la care satisfacția vânării fair-play este înlocuită cu plăcerea ucideriifaunei cinegetice, inadaptată geneticla pericolele absolut necunoscute eipe întunericul care le-a protejat de-alungul evoluției istorice.

Dincolo de faptele penale comiseprin simpla deținere a unor astfel deauxiliare interzise la vânătoare, darfolosite la braconaj, trebuie să fim deacord că la adăpostul întunericului seîmpușcă mult mai mult vânat decât secontabilizează la lumina zilei și, ceeace este și mai grav, se pot extrage, înmod selectiv, masculii cei mai prețioșigenetic în procesul reproducerii spe-ciilor purtătoare de trofee (cerbi, lo-pătari, căpriori, mistreți, urși etc.)

Chiar dacă admitem că din punctde vedere numeric pericolul distruge-rii anumitor specii de faună cinegeticăeste evitat, prin cote de recoltă din ceîn ce mai mici aprobate, degenerareacalitativă își poate spune și ea, întimp, cuvântul. Nu dintr-o dată, ci

într-o perioadă mai lungă sau maiscurtă de timp, diferită de la o speciela alta. Ambele situații, ale scăderiiefectivelor și degradării calitative apopulațiilor speciilor purtătoare detrofee, pot contribui și pot conduce laafectarea echilibrului ecologic din me-diul sălbatic.

Altfel spus, braconajul modern,practicat la adăpostul întunericului șifacilitat de tehnica de ultimă orăadoptată la vânătoare, poate potențadezechilibrul generat de antropizarea,din ce în ce mai accentuată, a mediu-lui înconjurător. Acțiunile sinergiceale degradării mediului și braconaju-lui pe timp de noapte, cu mijloace șiprin metode interzise la vânătoare, nupot conduce în final decât la restricțiidin ce în ce mai mari în practicareavânătorii. De aici până la considerareavânătorii, care se confundă uneori cubraconajul, drept factor important derisc pentru însăși existența speciilorcinegetice și a echilibrului în naturănu mai rămâne decât un pas. Un pascare s-a încercat să fie făcut în maimulte țări europene, în care s-a pusdeja problema abolirii vânătorii șireîntoarcerii la echilibrul natural. Sănu uităm că o astfel de idee a fost sus-ținută chiar la nivelul ParlamentuluiEuropean, de o foarte cunoscută eu-rodeputată româncă, fiică de vânătorși soție de fost prim-ministru.

Vânătoarea concepută și practi-cată durabil poate fi deci grav afec-tată, din punct de vedere credibil, debraconajul practicat la adăpostul în-tunericului, cu mijloace și prin me-tode nepermis de eficiente, interziseteoretic la vânătoare în toate țările

UE. Totuși, în multe țări UE, bracona-jul cu astfel de auxiliare de generațiemai veche este semioficializat, prinprevederile legilor naționale care seabat de la litera și spiritul Direcției„Habitate”.

Atâta timp cât legea lasă astfel deportițe, iar vânătorii corecți tolereazăastfel de situații, pe care se fac că nule cunosc sau pur și simplu nu le cu-nosc amploarea, iar procurarea dispo-zitivelor de văzut, ochit și tras peîntuneric rămâne la îndemâna oricuiare bani, braconajul din mersul mași-nii și din observatoarele amplasate pelângă punctele de hrană va continuape timp de noapte, în dauna vânătoriipracticate sustenabil și ideii de pere-nitate a activității de vânătoare.

Atâta timp cât inovatorii și comer-cianții sunt interesați să-și vândă, câtmai scump, noutățile în materie dearme, muniții și auxiliare în vână-toare, se vor găsi suficient de mulțivânători frustrați și braconieri fără li-mite care să le susțină financiar inte-resul. Iar în materie de auxiliare carese pot concepe, procura, deține și fo-losi ilegal la vânătoare (braconaj),pare să nu existe limite, atâta timp câtexistă cumpărători.

În aceste condiții, pare foarte ve-rosimilă chiar și tentația echipăriicelor mai moderne arme de vânătoarecu echipamente auxiliare și munițiesofisticată, care să facă posibilă doarasistarea complexului armă, muniție,echipament auxiliar de către „vână-tor”, lovirea țintei fiind asigurată printehnologii noi, aplicabile deja în do-meniul militar.

De aceea, ca vânători tradiționalibine intenționați, care ne dorim o vâ-nătoare sustenabilă pentru contempo-ranii și urmașii noștri, în interesulconservării speciilor cinegetice și aechilibrului ecologic, ne punem, înmod firesc, o întrebare responsabilă:„Până unde se va merge cu acceptareanoutăților în materie de dotare vână-torească și a pasiunilor lipsite de mora-litate ale unora dintre «colegii» noștri«vânători de tip nou»?”

Până unde se vamerge cu acceptarea

noutăților în materie dedotare vânătorească și apasiunilor lipsite demoralitate ale unoradintre «colegii» noștri«vânători de tip nou»?”

Aparat amplificare lumină reziduală Aparat de ochit cu termoviziune Aparat de ochit cu termoviziune

S e mai impune a remarca, în pe-rioada reproducerii, două stadiievidente de manifestare a indi-

vizilor apți de reproducere, de curtare(curtenia) și de împerechere (coital),precum și două stadii mai puțin evi-dente (precoital și postcoital). Acestestadii sunt mai lungi sau mai scurte, înfuncție de specie, dar și de mersul vre-mii. Este suficient să ne gândim la că-derea în perechi și curtenia îndelungată

a unor păsări de interes cinegetic, dândca exemplu în acest sens rața mare, șisă le comparăm cu curtenia mult mairedusă constatată la mamifere, careeste declanșată de eliminarea hormo-nilor atractivi sexual cu mai puțin timpînainte de împerechere (copulare, acu-plare).

Declanșarea activității sexuale estepusă în evidență, pe de o parte, de fi-ziologia aparatului reproductiv, în pri-

mul rând de creșterea testiculelor și, pede altă parte, de schimbările fiziolo-gice, comportamentale și/sau de înfă-țișare (morfologice), care atrag, fieolfactiv, fie auditiv, fie vizual, partene-rii. Este bine cunoscută căutarea și ur-mărirea femelelor de către masculidupă mărcile olfactive lăsate pe urmă,în cazul mamiferelor (căpriori, mistreți,iepuri etc.), atragerea auditivă a parte-nerilor, prin mugete la cerb, urlet lalupi, lătrat la vulpe și cântec la păsărilecântătoare, așa cum sunt la fel de binecunoscute schimbările de aspect aleunor specii de păsări care îmbracă„penaj de nuntă”, pentru atragerea vi-zuală a partenerilor (fazanii, cocoșii demunte, cocorii de mesteacăn, rățoiietc.). Analiza histologică a testiculelorrămâne, totuși, cel mai sigur mijloc destabilire a declanșării perioadei de îm-perechere, care are loc mai întâi laexemplarele în deplină maturitate șiforță fizică, apoi la cele mai slabe, maibătrâne sau mai tinere.

Declanșarea perioadei nupțiale di-feră însă, indiferent de specie, și în func-ție de latitudine, de altitudine și chiarde expoziția terenului. De regulă,această perioadă se declanșează mai re-pede la altitudini și latitudini mai mici.De exemplu, cerbii din Dobrogea,Lunca Dunării și câmpie încep boncăni-tul cu circa două săptămâni mai de-vreme (în jur de 1 septembrie) decât ceide la munte (după 15 septembrie). Deasemenea, urșii din țările scandinave,hibernând timp mai îndelungat, se îm-perechează mai târziu decât cei din Car-pați. Potârnichea din Suedia și din zonanoastră subalpină începe cuibăritul maitârziu decât cea din România și, respec-tiv, din zona de câmpie a țării. Suntdoar câteva exemple în susținerea afir-mației făcute. Explicația trebuie găsităîn adaptarea speciilor la fotoperiodici-tate, corelată cu momentul aparițieihranei necesare progeniturii.

Deplasarea perioadei nupțiale, de ladatele fixate genetic în decursul evolu-ției speciilor, este dăunătoare viitoareiprogenituri și productivității, adică ra-portului dintre natalitate și mortalitate.Puii de iepure născuți prea timpuriu, cade altfel orice pui de mamifer sau pa-săre născut prea devreme, este expusriscului pieirii, din cauza frigului și lip-sei de hrană. Totodată, vițeii de cerb,iezii de căprioară, puii de iepure și puiialtor mamifere sălbatice născuți maitârziu decât în perioada optimă de fă-tare, rămân insuficient de bine dezvol-tați până iarna și, ori pier, ori se menținsubdezvoltați toată viața. La fel cumpuii păsărilor migratoare eclozați preatârziu pier de regulă în timpul migrației


STUDIU

La animalele sălbatice, spre deosebire de cele domestice,care au condiții de reproducere tot timpul anului,perioada nupțială este strâns legată de evoluția factorilorde mediu extern, dintre care amintim, în primul rând,fotoperiodicitatea (lungimea zilei lumină). Apoi urmează,în ordinea influenței, temperaturile și condițiile dehrănire. Toate, împreună cu starea fizică areproducătorilor, influențează, într-o măsură mai maresau mai mică, activitatea glandelor cu secreție internă,care declanșează producerea de hormoni sexuali șimodificări fiziologice ale aparatului reproducător. Deremarcat că fotoperiodicitatea, fiind factorul cosmic celmai constant, rămâne cel mai puternic influent din acestpunct de vedere. Putem concluziona, deci, că perioadanupțială la speciile sălbatice este strâns legată de evoluțiacelor patru anotimpuri.

Cinegetică (IV)PERIOADA NUPȚIALĂNECULAI ȘELARU

spre sud, dacă la momentul plecării nusunt complet dezvoltați pentru a facefață vicisitudinilor călătoriei spre țărilecalde.

De remarcat și faptul că, în afaraperioadelor normale de reproducere,atât la mamifere cât și la păsări se potobserva și manifestări false, fără ur-mări, de curtare și chiar de copulație.Se întâlnesc astfel de manifestări la co-coșul de munte, cocoșul de mesteacănși ieruncă, toamna după terminatul nă-pârlitului și îmbrăcarea penajului deiarnă. Totul se mărginește însă la cân-tec, fără consecințe reproducătoare.Rațele mari cad în perechi și chiar auloc împerecheri forțate de rățoi, încădin zilele frumoase și călduroase de de-cembrie-februarie, dar fără ouat, întru-cât funcțiile glandelor sexuale suntreduse în această perioadă. De aseme-nea, s-a observat frecvent „alergat” lacăprior în lunile noiembrie și mai, cutoate că nici testiculele masculului șinici ovarele femelelor nu sunt în activi-tate, precum în perioada iulie-august.

Astfel de fenomene de rut fals (ste-ril) sunt cunoscute și la alte specii dar,repetăm, ele trebuie considerate fărăurmări reproductive. Excepție fac păsă-rile, dacă și-au pierdut prima pontă,care se împerechează și depun, mai târ-ziu, o nouă pontă fertilă de înlocuire(potârnichea, fazanul etc.). O situațiesimilară s-a constatat și în cazul feme-lelor de mistreț care, imediat după fă-tare, s-au împerecheat și au născut dinnou, la patru luni, o a doua serie depurcei. Fenomenul celor două serii depurcei într-un an a fost observat la noiîn captivitate și este prezentat ca exis-tent în libertate în unele țări europene.Cele două categorii evidente de purceidintr-un an, observate frecvent la ciur-dele de mistreți în timpul sezonului devânătoare, sunt explicate la noi, în Ro-mânia, ca fiind urmarea unor fătări deînlocuire, după pierderea primului lotde purcei născuți în martie-aprilie.Scroafa, care se împerechează imediatdupă pierderea progeniturii, în martie-aprilie, poate avea o a doua serie depurcei de înlocuire în iulie-august.Aceasta ar fi explicația cea mai plauzi-bilă pentru exemplarele celor douăserii distincte de purcei la începutul ier-nii, dintre care unii bine dezvoltați, de45-60 kg, și alții mai mici, de 25-40 kg.

Fenomenele legate de reproducere,prezentate concis mai sus, sunt impor-tante de cunoscut în cinegetică, în pri-mul rând din punct de vedere alreglementării corecte a vânării specii-lor, care trebuie protejate în perioadade reproducere și de creștere a proge-niturii. Mai trebuiesc cunoscute însă și

de cei ce practică vânătoarea, pentru aurmări extragerea conștientă, cu prio-ritate, a ceea ce natura oricum ar dij-mui. Deci, extragerea selectiv-pozitivăa exemplarelor incomplet dezvoltate șia celor intrate în decrepitudine, pelângă cele accidentate, tarate sau fărăteamă față de om. Toate acestea, în

ideea unei selecții artificiale conștiente,prin care să fie favorizată înmulțirea re-producătorilor viguroși și sănătoși.

–Prelucrare concisă din „Biologia și Principiile culturii vânatului”, de A.M. Comșia.

MARTIE 2018 | 7

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

UFo

to: N

ECU

LAI Ș

ELA

RU

„S clipirea” roșcatei a cunos-cut de-a lungul anilor oevoluție pe cât de intere-

santă, pe atât de controversată, maiales din punctul de vedere al moduluiîn care a fost privită, apreciată saucomplet ignorată la vânătoare.

Gloria de altă datăÎn perioada anilor ’80, blănițele

roșcate erau la mare preț, iar vânăto-rii nu iroseau nici o ocazie de a maiadăuga una pe răboj, plus ceva bănuțidin valorificarea lor la finele sezonu-lui. Existau tăbăcari cunoscuți și apre-ciați pentru munca lor și calitateapielicelelor pregătite în atelierele lor.A urmat apoi o perioadă de total de-clin, când, pe scara valorilor, dacă neeste permis să o numim astfel, blănițaroșcată nu a mai valorat nici doi bani.Concentrarea atenției spre speciile devânat mare, comoditatea, scumpireacartușelor, dar și pierderea tradițieiprelucrării pielicelelor și, nu în ulti-mul rând, trendul modei care, pentruo perioadă de timp, a scos prelucrareablănurile naturale „în afara legii”.

Așa se face că, spre finele anilor’90 și în continuare, vulpea a căzut întotală dizgrație, rareori atrăgândatenția și fiind aproape complet igno-rată în cadrul partidelor de vânătoare.Lăsate în pace, vulpile și-au văzut li-niștite de treabă, atât în terenurile de

vânătoare, la pădure sau la câmp,continuând să dea iama prin vânatulmic, dar și prin gospodăriile oameni-lor, făcând blănița frumoasă, fru-moasă…

Ce folos însă dacă aceasta nu maiavea nici un preț…!


Foto

: CO

NS

TAN

TIN

RĂ

DA

N

DE SEZON

„Sclipirea” roșcateiMAC

Prezentă în mai toate terenurile de vânătoare, vulpea nu a trecut niciodată neobservată,fie că s-a întâmplat în timpul goanelor la mistreți sau la iepuri, fie la vânătoarea lapicior și, nu rareori, în ieșirile pentru observații la căprior sau cu ocazia acțunilor decombatere a răpitoarelor, organizate conform planului de management vânătoresc.

Realitatea din terenVulpea are locul ei bine determi-

nat în piramida trofică, iar din punctde vedere vânătoresc este un prădătorcare trebuie monitorizat și ținut subcontrol, având în vedere nu numai pa-gubele pe care le aduce vânatului miccu păr și cu pene, dar și pericolul pecare îl reprezintă în cazul în care de-vine purtătoare de rabie.

Schimbarea relativ nouă din tereno constituie însă șacalul, care își face

loc într-un ritm uneori alarmant derapid în cadrul biotopului, adesea in-fluențând surprinzător de negativechilibrul natural al noului habitat încare a pătruns. Prădător nou în multedin terenurile de vânătoare, mai alesîn cele situate în interiorul arculuiCarpaților și în vestul și nord-vestulțării, șacalul a intrat deja în atențiamanagerilor responsabili cu fondurilede vânătoare, dar mai ales a vânăto-rilor, iar legea vânătorii a adus modi-

ficarea necesară, permițând vânareaacestuia tot timpul anului.

Este o măsură binevenită, avândîn vedere pagubele produse de șacalasupra vânatului mic, chiar și a că-priorului. În plus, fiind un vânat des-tul de greu de dobândit, șacalul parea deveni o nouă și adevărată provo-care pentru vânători, puși în fața unuivânat extrem de precaut, abil, rezis-tent și cu o putere impresioantă deadaptare.

Cât despre vulpe, unele observațiidin teren par a indica reducerea numă-rului de exemplare și chiar disparițiaacesteia, acolo unde șacalul ia în stăpâ-nire locurile. Fapt real sau doar cazuriizolate, studiile de specialitate urmeazăa stabili realitatea din teren. Este însănevoie de timp și, nu în ultimul rând,de fonduri pentru a pune în practică unastfel de program de cercetare, ce va fisusținut cu siguranță de vânători, preo-cupați permanent de bunăstarea, con-servarea și managementul sustenabil alvânatului din terenurile de vânătoarepe care le gospodăresc.

Iar despre vulpe, cine știe, poatecă un nou trend al modei va readucestrălucirea roșcatei în actualitate, iarblănițele își vor recăpăta valoarea dealtădată, de altfel binemeritată!

Ingrediente necesare: coaste demistreț pentru 4 porții, 3 linguri de boiade ardei-paprica, o ligură de praf de

ceapă, o ligură de praf de usturoi, o ju-mătate de linguriță de praf de ardeiiute-cayene, o jumătate de linguriță de

scorțișoară măcinată, piper măcinat,două cești de supă de carne.

Pentru asparagus: o legătură deasparagus, o lingură de ulei de măsline,câteva fire de coriandru, 4-5 căței deusturoi proaspăt zdrobiți, piper măci-nat, sare.

Preparare: amestecați condimen-tele și presărați-le bine pe coastele demistreț. Puneți coastele într-o cratițăîn care ați adăugat supa de carne, aco-periți cratița cu folie de aluminiu șidați-o la cuptorul preîncălzit la 200grade Celsius. Între timp dați asparagu-sul în amestecul de ulei, condimente șiusturoi și puneți-l deoparte pentru a fipătruns de aroma mirodeniilor. Dupăcirca două ore, verificați dacă s-a frăge-zit și pătruns bine carnea din cuptor.Este gata când începe să se desprindăușor de pe oase. Scoateți coastele de lacuptor și puneți-le direct pe grătar, doarcâteva minute, la foc mediu, pentru ale rumeni ușor. Puneți și asparagusulpe grătar pentru același timp.

Servire: serviți coastele pe farfuriipreîncălzite, cu garnitura de asparaguscu mirodenii. Un pahar de vin roșu, sec-demisec, merlot, shiraz, va da un plusde savoare bucatelor. Poftă bună!

MARTIE 2018 | 9

COASTE DE MISTREȚ CU ASPARAGUS ȘI MIRODENIINANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

Preparatele din carne de mistreț au oferit dintotdeauna oadevărată recunoaștere a spiritului și a pasiunii pentruvânătoare. Pregătite cu măiestrie, bucatele alese vor fiapreciate cu siguranță de mesenii invitați.

S emnatarii acestui proiect, careurmăresc interzicerea vânăto-rii călare, „nu protestează îm-

potriva tuturor metodelor devânătoare”, ci doresc să pună capătdoar unei practici „fără nicio utilitatepentru societate”, a argumentat res-ponsabilul inițiativei.

Semnatarii au mai ținut să reamin-tească un episod petrecut în octombrieanul trecut, în localitatea Oise, nu de-parte de Paris. Incidentul nu a fostgrav, însă foarte îngrijorător pentrurepercusiunile pe care le-a avut.Aflându-se pe un teren de vânătoaredin pădurea Compiègne, un echipaj devânătoare călare a decis să grațieze uncerb care se refugiase, la sfârșitul vâ-nătorii, într-una din grădinile satului.Alain Drach, șeful de echipaj, personajnotoriu în lumea cinegeticii franceze,împreună cu o parte din echipaj, a în-treprins mai multe tentative de a gonicerbul din nou în pădure, operațiunefără succes. Jandarmeria a cerut încele din urmă șefului de echiaj, dinmotive de siguranță pentru populație,să sacrifice animalul. Filmată de mar-tori, moartea animalului a făcut ime-diat obiectul unei intense exploatări

pe rețelele sociale din partea adversa-rilor vânătorii. Valul puternic de emo-ție a dat naștere unei petiții „pentruabolirea vânătorii călare”, care a adu-nat la momentul respectiv aproape143.000 de semnături.

Un deputat din partidul MișcareaDemocrată (MoDem) și-a exprimatregretul că această formă de vână-toare nu a fost încă abolită în Franța,având în vedere că în Anglia și Ger-mania este interzisă din 2015. Un altdeputat, din partea Partidului Comu-nist (PCF), a denunțat-o ca o „practicăa vechiului regim”, care demonstrează„un mod de distincție de clasă”.

Abandonată în timpul Revoluțieifranceze, veneria sau vânătoarea călarea fost repusă în drepturi sub Napoleon.Proiectul de lege actual reia articoleleunui proiect mai vechi depus de sena-toarea și fosta doamnă ministru Lau-rence Rossignol (Partidul Socialist),care vizează interzicerea „vânătorii că-lare, cu corn și strigăte”, propunere carenu a fost înscrisă niciodată pe ordineade zi parlamentară. Proiectul doamneiRossignol prevede ca această practicăde vânătoare să fie pedepsită cu un ande închisoare și 15.000 euro amendă.

Mai multe asociații de protecție aanimalelor, printre care „FundațiaBrigitte Bardot”, „L214” și „Fundația30 Milioane de prieteni” au cerut mi-nistrului Nicolas Hulot (responsabilpentru mediu și ecologie) la începu-tul lunii decembrie 2017 abolirea vâ-nătorii călare. Acesta și-a exprimat,de altfel, dorința de a antama discuțiiși de a reflecta profund, împreună cuministrul agriculturii, asupra condi-ției animalelor. „Anumite practici, pre-cum vânătoarea călare, prelungescagonia și stresul animalului, fapt caremă rănește profund” a declarat Nico-las Hulot într-un interviu al revisteil’Obs (Observatorul).

Pe de altă parte, „Societatea deVenerie” a apărat printr-un comuni-cat această practică „100% naturalăși fără armă, care constă în urmărireaunui animal sălbatic cu ajutorul câini-lor”, și a estimat că vânătoarea că-lare, „deloc crudă, deloc anacronicăsau depășită”, suferă de afirmațiileaproximative și neadevărurile susți-nute de opozanții săi, care îi doresccu înverșunare dispariția.

În Franța există azi 400 de echi-paje care practică vânătoarea călare,dintre care 18 în Picardia (nordulFranței), una dintre cele mai impor-tante regiuni din acest punct de ve-dere, care numără circa 1.080 depracticanți ai veneriei. Apărătorii aces-tei metode consideră că practicareavânătorii călare contribuie la restabi-lirea echilibrului ecologic și păstrareavigurozității populațiilor sălbatice vâ-nate, din moment ce nu există destuiprădători.

Alt argument pe care îl invocă estetradiția. Prin metoda veneriei se vâ-nează anual circa 5.000 de exemplare(cerb, căprior, mistreț, vulpe, iepure șilapin), infinit mai puține decât princea cu arma.

Rămâne să urmărim evoluția pro-iectului de lege, care pune în real pe-ricol această formă de vânătoare,considerată patrimoniu național. Nude mult, însuși președintele Franțeideclara că „vânătorile călare fac partedin patrimoniul țării, că acestea nudăunează deloc speciilor care se vâ-nează și că sunt reflecția tradițiilorunui mod de viață”.


ACTUALITATE Mapamond cinegetic

În Franța, viitorul vânătoriicălare sub semnul întrebăriiBIANCA IORIATTI

Luna trecută, 19 deputați din rândul mai multor grupăripolitice din Franța au prezentat un proiect de legecomun, care are ca obiect interzicerea vânătorii călare,practică considerată de acești politicieni drept„minoritară” și „barbară”. Textul de lege a fost înaintatde un reprezentant al extremei stângi franceze,cunoscută sub numele de „La France Insoumise”.

MARTIE 2018 | 11

ACTUALITATE

Foto: MUGUREL IONESCU

Cum nu mi-e felul să spun ce nuștiu, sunt nevoit să mă eschi-vez de la orice răspuns cât de

cât concret și să emit părerea că launele specii păgubitoare echilibruluiecologic, cum ar fi mistrețul, șacalulși fazanul, dar nu numai, v-a trebui săse deschidă cândva, de dorit cât maicurând, vânătoarea. Bineînțeles încondițiile legii actuale, care permitetotuși, limitat, acest lucru. Fiindcălegea ar trebui întocmai respectată.Dar vânătoarea s-a interzis, în mod re-petat, cu încălcarea flagrantă a aces-teia, de către prim–miniștri și/sauminiștri din trecut, fie dintr-un interesascuns, fie ca urmare a unei presiuninecunoscute venite din afara țări.

Și tot cu încălcarea flagrantă alegii, gestiunea faunei cinegetice a

fost trecută doar „temporar” de ace-știa, de prin anul 2010 până în pre-zent și probabil în continuare, de laasociațiile vânătorești din zonă laRNP Romsilva. Regie cu capital inte-gral de stat și cu alt profil principal deactivitate, care organizează anual par-tide de vânătoare „autorizate”, cu în-călcarea legii actuale, dar în bazaacordului acoperitor al ministeruluimediului. Probabil și cu avizul minis-terului care răspunde de administra-rea faunei cinegetice cuprinse înanexele 1 și 2 ale Legii 407/2006.

După comiterea atâtor ilegalității înlanț, „cu continuitate” după cum le-arîncadra juriștii, ne putem întreba, pebună dreptate, și ce efect a avut inter-zicerea vânătorii doar pentru vânătoriîn Delta Dunării. Nu și pentru silvicul-

tori și invitații acestora, care participăla astfel de acțiuni în timpul programu-lui de lucru retribuit, cu mașini, armeși muniții, de regulă de la serviciu.

Răspunsul, tergiversat deocam-dată, ar fi crearea unui dezechilibruevident între speciile ce conviețuiescîn acest mirific habitat natural și întreaceste specii și mediul lor, antropizattot mai mult, de viață. Explozia popu-lațională a șacalului, precum și înmul-țirea mistrețului și fazanului, dar nunumai, nu au putut avea decât efectenegative asupra populațiilor unor spe-cii endemice și asupra speciilor de pă-sări de apă, care fac obiectul principalal protecției în această zonă umedă.Dacă mai adăugăm la cele succint pre-zentate și pagubele înregistrate deagricultori și crescătorii de animale

Despre vânătoarea în Delta DunăriiNECULAI ȘELARU

Din ce în ce mai des sunt întrebat, cu ocazia participării la diverse întâlniri vânătoreștiprin țară, ce cunosc în legătură cu redeschiderea vânătorii în Delta Dunării. Cei maiinteresați sunt vânătorii cu ceva vechime, care au gustat din farmecul de altădată alvânătorilor organizate la gâște, rațe, lișițe, țigănuși, porumbei și sitari, dar și la fazani,bizami și mistreți, în această zonă unică a României. O zonă în care încă abundă și altespecii cinegetice atractive, cum ar fi vulpea, enotul și șacalul. Și multe alte specii carenu se mai vânează, precum nurca, vidra, mai recent castorul etc.

din zonă, precum și pierderile econo-mice ale organizatorilor locali de eco-turism în Deltă, realizăm efecteledeciziilor contraproductive adoptatepentru această zonă defavorizată ațării, de către străini de loc, din inte-rese ascunse sau pentru ducerea laîndeplinire, după cum se susține ne-oficial, a unor „sarcini” dispuse dinafara țării.

În interesul evitării acestui curs in-tuit al deciziilor referitoare la vână-toare în Delta Dunării, care au afectatîn primul rând locuitorii Deltei și bu-getul țării, am susținut și am reușit săconvingem parlamentarii vremii, îninteresul vânătorilor pe care-i repre-zentăm, să limiteze, dar să nu inter-zică vânătoarea în Delta Dunării, înprimul rând prin renunțarea la orga-nizarea de vânători comerciale, pemotiv justificat de „insuficient de bineorganizate”. Indirect se urmărea lăsa-rea posibilității de a vâna limitat anu-mite specii doar vânătorilor din țară,membri ai asociațiilor vânătorești lo-cale, pentru a scădea presiunea socie-tăților comerciale și a unor investitoriinteresați financiar din Deltă, care ur-măreau preluarea organizării, decătre ei, a acestei activități profitabile(de vânătoare cu străinii).

La numai o săptămână de la pro-mulgarea prevederilor legii prin carese statua susținerea noastră, emisariiconducerii A.J.V.P.S. Tulcea, ai celorpatru firme alese (favorizate) de aso-ciație să organizeze vânătoarea custrăinii în Deltă și ai unor persoane ju-ridice și fizice care beneficiau sau do-reau să beneficieze de pe urmaorganizării acestei activități cu stră-inii, au convins Guvernul României săredeschidă „vânătoarea cu străinii” înRezervația Biosferei Delta Dunării.

Din nou bătălia pentru cine să be-neficieze de organizarea acestei acti-vități în zonă, precum și exceselevânătorii cu străinii la păsări de pasaj,au renăscut. Lipsa de măsură, am zicede rațiune, orbită de mirajul venituri-lor ascunse din această activitate aconstituit „bomboana pe colivă” pen-tru cei ce urmăreau, interesat mate-rial sau nu, interzicere totală, completirațională și contraproductivă, a vână-torii în Deltă. Dar răul s-a produs și separe că este greu de recunoscut și,mai ales, dificil de remediat acum,prin redeschiderea limitată și foarteclar reglementată a vânătorii cu vână-torii asociațiilor locale, ca soluție ra-

țională de adoptat pentru restabilireaechilibrului ecologic în Delta Dunării.

Pierderea generată de interzicereavânătorii în Deltă a fost a vânătorilorromâni, a populației locale defavori-zate și a bugetului public. Dar maipresus de aceste pierderi, trebuie sărealizăm dezechilibrul ecologic pro-dus în Rezervația Biosferei Delta Du-nării, cea mai interesantă rezervație abiosferei din Europa, a cărei degra-dare gravă, din ultimii 10 ani, nu maipoate fi ascunsă și nu mai constituieun secret pentru nimeni.

Desigur că, pentru a nu rămâne laastfel de susțineri insuficient de cu-prinzătoare și evidente, se impune apublica, spre analiză și apreciere dinpartea oricărei persoane interesate, amare parte din corespondența purtatăîntre conducerea A.G.V.P.S. și condu-cerea autorității publice centrale care

răspundea de mediu și silvicultură,precum și alte documente oficiale înlegătură cu problematica abordată,așa încât oricine să-și poată forma oimagine cât de cât completă asupracursului evenimentelor și deciziilorluate din interese cunoscute și, maiales, necunoscute. Să înțeleagă și cuia servit și servește interzicerea vână-torii în Delta Dunării. În nici un caz aechilibrului ecologic, intereselor po-pulației locale defavorizate și bugetu-lui țării.

De aceea, ne-am propus să recon-stituim un capitol intitulat „În apăra-rea echilibrului ecologic din DeltaDunării”, precum am procedat „Înapărarea ursului”, pe site-ul agvps.ro– secțiunea Cultură – Lucrări științi-fice. Fiindcă avem datoria morală săarătăm oricărei persoane interesate is-toria derulării episodului „Interziceriivânătorii în Delta Dunării”, așa cumam perceput-o de la nivelul conduce-rii A.G.V.P.S. Dar și obligația moralăsă recunoaștem că unii organizatoricointeresați de vânătoarea cu străiniiau exagerat nepermis, precum încazul ursului, din punct de vedereprofesional și au servit perfect, din ne-știință sau lăcomie, interesului ascunsal celor ce au urmărit interzicerea,temporară (unii) sau definitivă (alții)a vânătorii în Delta Dunării. Poate șidin temerea bănuită, mai greu de sus-ținut, a lipsirii deliberate a bugetuluinostru public de veniturile rezultatedin exploatarea durabilă a unor re-surse naturale regenerabile ale țării,printre care fauna cinegetică dinDelta Dunării.


Despre vânătoarea în Delta Dunării

Pierderea generată deinterzicerea vânătorii

în Deltă a fost a vânătorilorromâni, a populației localedefavorizate și a bugetuluipublic. Dar mai presus deaceste pierderi, trebuie sărealizăm dezechilibrulecologic produs în DeltaDunării, cea maiinteresantă rezervație abiosferei din Europa, a căreidegradare gravă din ultimii10 ani nu mai poate fiascunsă și nu mai constituieun secret pentru nimeni.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

MARTIE 2018 | 13

RESTITUIRI

După această introducere nece-sară, prezentată potrivit per-cepției personale care poate fi

exagerată, redăm ad-litteram articolulprecizat:

„Ministerul Gospodăriei Silvice, dândîn folosința Ministerului Industriei, Cărnii,Peștelui și Laptelui, prin contract, dreptulde vânătoare în Deltă și bălțile limitrofe,Asociația Generală a Vânătorilor a înche-iat cu MICPL, prin unitatea sa „Întreprin-derea Agrozootehnică și ExploatareaStufului Tulcea”, o convenție privind acce-sul vânătorilor în Deltă și bălțile limitrofecu următoarele condițiiuni:

Toți vânătorii din țară, membri ai fi-lialelor AGV, au liber acces pentru a vânaîn tot cuprinsul Deltei Dunării și a terenu-rilor de baltă date în folosința Direcției Ge-nerale a Pescarilor.

Vânătorii se pot deplasa pe vasele mariale Direcțiunii Pescarilor, care sunt în cursă.

Întreprinderea Tulcea își ia obligațiaca de câte ori i se va anunța sosirea unuigrup de cel puțin 5 vânători cu 7 zile îna -inte, să aibă la punctul indicat pentru vâ-

nătoare, bărcile necesare și conducătoriilor, în proporție de un vânător sau celmult doi la o barcă.

Bărcile vor fi puse la dispoziție îm-preună cu conducătorii lor, contra plată,conform tarifului în vigoare.

Întreprinderea Tulcea va asigura ca-zarea vânătorilor contra cost, acolo undeare asemenea posibilitate.

Vânatul recoltat de vânători, pe fondu-rile din Deltă atribuite Întreprinderii Tulcea,va fi predat în proporție de 50% la prețulstabilit de comisia de prețuri, dar în nici uncaz vânătorul nu poate reține mai mult de12 piese din speciile ce trebuiesc predate, ori-câte piese de acest fel ar fi vânate.

Dacă vânătorul a vânat mai puținde 12 piese, el are dreptul să rețină celmult 5 piese, nefiind obligat a respectacota de 50%.

Vânătorii care fac parte din filialelelocale, nu vor putea reține decât celmult două piese, oricare ar fi numărulpieselor vânate.

Vânătorii sunt obligați a preda și În-treprinderea Tulcea a primi, în conformi-

tate cu prezenta convențiune, următoarelespecii de vânat:

Cocori, gâște mari și mici, rațe mari șimici, lișițe, țigănuși, porumbei și turturele.

Vânatul predat contează în sarcinilede plan ale MICPL.

Plata vânatului se face în numerarla sediul întreprinderii din orașul Tulceaîn ziua predării bonului de vânat la unadin secțiile piscicole din Deltă cu condițiaca bonul de predare a vânatului să fiedepus la biroul de state înainte de orele9 dimineața.

Pentru vânătorii din orașul Bucureștise pot trimite sumele cuvenite pentruvânat la adresele fiecăruia, suportând ta-xele de mandat.

Se fixează ca puncte de predare a vâ-natului, tot aceleași puncte la care predăpeștele și Întreprinderea Tulcea, adică:Tulcea, Chilia Veche, Mahmudia, Duna-văț, Uzlina, Jurilovca.

Aducem la cunoștința vânătorilor dinîntreaga țară această convențiune pentrua putea beneficia de condițiunile cuprinseîntr`însa”.

„Accesul vânătorilor în Deltă”FRANC PLĂIEȘU

În continuarea articolului „ Despre vânătoarea în Delta Dunării”, vă aducem sau văreaducem în atenție articolul „Accesul vânătorilor în Deltă”, publicat în revista„Vânătorul” din octombrie 1953, la pag. 22. Veți putea realiza, din cuprinsul acestuia,că a existat o vreme trecută, în care guvernanții țării se gândeau la binele „poporului”și la punerea în valoare a oricărei resurse naturale regenerabile în interesul acestuia.Acum, guvernanți par să aibă o viziune mult mai largă, subordonându-se necondiționatacțiunilor și măsurilor dispuse dintr-un interes ecologic internațional, de viitor,sacrificând, din acest motiv, interesele de moment ale populațiilor locale defavorizateale țării până la urmă. Mai avem puțin și ne vom putea lăuda că noi românii, câți ammai rămas în țară, trăim în cele mai interesante arii naturale protejate și salvămspeciile amenințate în Europa, a căror renaturare în alte țări este neacceptată delocuitorii acestora. Ne vom putea lăuda, așadar, că facem un lucru bun pentru omenire,cu riscul sărăcirii concetățenilor noștri și bugetul public. Ca, de altfel, și al locuitorilordin perimetrul altor arii naturale protejate, de interes național și internațional.


ArmeACTUALITATE


„Faptul că terorismul și infracțiunile grave nu sunt stopate în mod efectiv prin creareaunor obstacole inutile pentru vânătorii și sportivii care respectă legea trebuie luate înconsiderare”. [amendamentul (2b) la Raportul referitor la propunerea ParlamentuluiEuropean și a Consiliului European din 02.08.2016 de modificare a Directivei91/477/CEE].

Observații asupraNormelor metodologiceVLADIMIR HORIA TALPEȘ

N oile Norme metodologice deaplicare a „Legii nr. 295/2004privind regimul armelor și al

munițiilor”, republicată în anul 2014,au fost aprobate prin Hotărârea nr.11/2018 publicată în Monitorul Oficial,Partea I nr. 83/29.01.2017 și au intratîn vigoare începând cu data de28.02.2018.

De la bun început trebuie să facemcâteva observații asupra prevederiloracestei hotărâri, care stabilește sanc-țiuni contravenționale și sancțiuni com-plementare la normele aprobate, pelângă cele prevăzute expres de lege,fiind evidentă în acest caz „originalita-tea” aplicării normelor de tehnică legis -lativă.

Tot ca adaos la lege, această hotă-râre stabilește competența constatăriiacestor contravenții de către orice ofi-țer și agent de poliție din cadrul PolițieiRomâne, spre deosebire de prevederilelegii care atribuie această competențălucrătorilor anume desemnați din Mi-nisterul Afacerilor Interne.

Pentru vânători, în vederea auto-rizării procurării și, ulterior, obțineriidreptului de deținere, port și folosirea armelor letale (permis de port armătip „B”), pe lângă alte documente,este necesară prezentarea carnetuluide membru vânător, dar fără a se spe-cifica în mod expres în textul norme-lor obligația existenței vizei pe anul încurs, așa cum este prevăzut în cazulsportivilor sau colecționarilor. Esteevident faptul că orice legitimație nupoate fi valabilă decât vizată la zi, iaraceastă omisiune, ce poate fi conside-rată ca ignorare deliberată a prevede-rilor art. 1 lit. ae) al „Legii nr.407/2006 a vânătorii și protecției fon-dului cinegetic”, completată și modi-ficată, nu trebuie să creeze mascatpremisele autorizării procurării arme-lor letale de către nevânători, portulși folosirea acestora și nici să-i încura-jeze pe cei ce doresc doar să împuște,fără a contribui la gestionarea fauneicinegetice.

Ar fi fost de dorit ca acest amenda-ment amintit în introducere să fi fostluat în considerare atât la elaborarealegii, cât și a prevederilor normelor încauză, mai ales dacă ne referim la atri-buirea abuzivă a dreptului polițiștilorde a se substitui medicilor și psihologi-lor în aprecierea stării de sănătate adeținătorilor de arme, precum și laobligarea acestor specialiști de a di-vulga secretul profesional și a dreptu-lui la confidențialitate a pacientului. Seîncalcă astfel atât prevederile art. 26alin. (1) din Constituția României pri-vind respectul autorității pentru viațaintimă și privată, cât și prevederile Art.227 Cod Penal privind divulgarea se-cretului profesional, ale codurilor de-ontologice profesionale, obligândmedicul/psihologul să facă publice in-formații despre pacienți, fără consim-țământul acestora sau a unui membrucu drept de tutelă ori ca urmare a de-ciziei unei instanțe de judecată.

O altă noutate adusă de prevederilenormelor metodologice, nespecificatăîn lege, se referă la interdicția persoa-nelor sub 18 ani de a urma cursul deinstruire teoretică și practică în dome-niul armelor și munițiilor, precum șisancționarea contravențională a orga-nizatorului dacă le înscrie la aceste cur-suri. Pentru cei ce doresc să devinăvânători la împlinirea acestei vârste,așa cum le dă dreptul legea specială,prevederea în cauză le limitează drep-tul oferit de prevederile art. 16 referi-toare la egalitatea în drepturi și art. 32alin. 1 referitoare la dreptul la învăță-tură din Constituția României.

Deoarece în cadrul acestor cursurise execută trageri cu arme letale în po-ligoane autorizate, pentru persoanelesub 18 ani aflate în această situație s-ar fi putut armoniza legislația națio-nală cu prevederile art. 5 din Direc-tiva nr. 853/2017 de modificare aDirectivei 91/477/CEE a Consiliuluiprivind controlul achiziționării și deți-nerii de arme, care permite, printre al-tele, desfășurarea de astfel de

activități cu acordul parental și în ca-drul unui centru de instruire autorizat.Menționăm faptul că, în cadrul clubu-rilor de tir sportiv, de exemplu la pro-bele de Trap și Skeet, activează tineriîntre 14 și18 ani și participă la concur-suri organizate pentru ei. Acest lucrudenotă că este posibil ca tinerii sub 18ani să participe într-un cadru organi-zat la partea practică a cursului.

O altă reglementare de interespentru vânători se referă la „înstrăi-narea temporară a armelor”, termenneexplicitat în lege, fiind obligația ti-tularului dreptului de port și folosirea armelor de vânătoare să anunțeacest fapt organului de poliție compe-tent în termen de 2 zile lucrătoare,spre deosebire de termenul de 10 zilelucrătoare prevăzut pentru situația în-străinării definitive.

În cazul armelor „purtate întregi”,inclusiv a armelor de vânătoare, se spe-cifică o nouă condiție pentru transpor-tul acestora de la locul de păstrare lalocul de desfășurare a activității, aceeade asigurare cu dispozitive de blocarea trăgaciului.

În lege se prevăd expres condițiilede port a armelor letale destinate pazeiși apărării, vânătorii sau tirului, adicăasigurate, nearmate și neîncărcate încazul armelor de vânătoare sau de tir,iar această măsură suplimentară seadaugă lungului șir de prevederi dinlege și din normele de aplicare, a cărorinterpretare poate pune vânătorul în si-tuația cvasi-permanentă de contrave-nient sau chiar infractor.

Cu siguranță se impune necesita-tea unei noi legi a armelor, elaboratăîn regim de transparență decizională,prin consultarea publică și cu aportulreprezentanților societății civile, înacord cu prevederile și principiile Di-rectivei nr. 477/1991, completată șimodificată, cu formulări concise și cu-prinzătoare, precum au fost cele ale„Legii nr. 190 din 16 iunie 1947 pen-tru portul și vânzarea armelor de foc”.

MARTIE 2018 | 15

Invitație la reflecție…Proiectile MUNI}IE

P roiectilul al șaselea, numit Bo-lido (Fig. 1), de cal. 12/67,are 34 g și VO 430 m/s, este

de tip penetrant, limita sa este la 45m și 2/3 la 60 m, precizia 8/10, pute-rea de stopare 10/10. Este perfect defolosit în arme grele, pe timp senin,cu vizibilitate bună, la munte sau înteren cu vegetație rară, unde dispuide mult timp pentru ochit animalegrele cu pielea groasă, eventual folo-sind la vânătoare și câini.

Proiectilul al șaptelea este numitMaciza (Fig. 2), de cal. 12/70, greude 31g și V0 430 m/s, un model pe-netrant, la care vedem efectul la întâl-nirea cu lamele de oțel. De utilizat înarme grele, la distanțe limită de 45 m-60 m-80 m, precizie 9/10, putere destopare 9/10, dar la elan numai 3/10,teren de munte împădurit și cu tufi-șuri, în teren închis, pe timp senin. Cuoptică bună poți obține lovituri efi-ciente la mare distanță.

Al optulea proiectil este cunoscu-tul Rubin Sabot, de cal. 12/70, Fig. 3,greu de 28 g și cu V0 de 450 m/s,văzut în trei poziții în Fig. 4: lateral,din față și din spate, și în patru pozițiiîn Fig. 5: liber în poziția 1, în cartușîn poziția 2, ieșind din sabotul ce s-adeschis după pornire pe traiectorie înpoziția 3 și, în cele din urmă, cu vârfulturtit după lovire, în poziția 4. Despreacest glonț, brevetat de Brenneke în1998, am scris în V.P.R./ianuarie2013 menționând că acest Rubin

Sabot 12/70 de 28 g are la gura țeviio energie de 2962 J, iar la 100 m,1380 J. Distanța limită indicată defirma spaniolă este 60 m - 80 m - 100m pentru primele 3 specii, dar pentruelan distanța de 100 m este preamare. Acest glonț este penetrant, sta-bil și precis pe timp senin, atât lamunte cât și în teren împădurit, peteren plat.

Al nouălea proiectil este numitSub-12 (Fig. 6), este caracterizat prinmarea sa precizie și penetrație. Cali-

brul este 12/67, greutatea 33,5 g șiV0 de 425 m/s. Este indicat să fie uti-lizat la vânătoare cu câini, în terenmuntos, împădurit, fără tufișuri saualtă vegetație joasă ce poate jena vizi-bilitatea vânătorului, care trebuie săpoată ochi liniștit până la 45 m, la 60m șansele îi scad la elan cu 1/3, iar la80 m îi scad cu 2/3.

Cel de-al zecelea, și totodată ulti-mul proiectil prezentat aici este unBrenneke de cal. 36/65, greu de 7 g,având o viteză inițială de 450 m/s, în-treg în Fig. 7. Vânătorul care vrea sătragă cu o armă ușoară, precisă, fărărecul mare, se va limita cel mult la uncăprior, eventual la un grăsun de mis-treț având doar câteva luni și tras deaproape, sau un răpitor mic, ca vulpeaori șacalul, poate folosi acest glonț. Vatrebui să aibă vizibilitate bună, săochească liniștit, limitându-se în terendeschis, până la 45-60 m, la 80 m șan-sele scad însă cu 1/3. Mistrețul adultar putea fi rănit inutil, elanul se ex-clude total.

Pentru un fermier, învățat cumunca în natură, această broșură dinanul 2016, cu simboluri desenate pen-tru aspectul terenului, vizibilitate,precizie, putere de stopare și siluetede vânat, având cifre doar despre ca-libru, greutatea și viteza glonțului lagura țevii sau distanțe limită, fără ta-bele plicticoase cu energia și coefi-cienți abstracți, ni se pare a fi practicăși instructivă.

În prima parte a articolului am prezentat 5 proiectile unice, dintre care primul era pentru tir la ținte fixe, unice, iar celelalte 4 erau expansive și destinate vânăriimistrețului, căpriorului, cerbului și elanului. În continuare vom prezenta 4 proiectilepenetrante, destinate acelorași specii de vânat, al cincilea fiind menit să doboare piese mai ușoare și cu pielea mai fină.

Proiectile unice încărcatede firma spaniolă SAGA (II)Text și fotografie MATEI TĂLPEANU

1 2 63

BOLIDOCALIBRU 12

MACIZACALIBRU 12

BRENNEKECALIBRU 36

SUB-12CALIBRU 12

RUBIN SABOTCALIBRU 12

7

4 5

1

2

3

4

S emnele și urmele se deschidasemeni unor cărți pline cu is-torisiri, unele hazlii, altele dra-

matice, căci, așa cum spunea C.Rosetti-Bălănescu (1961) „sunt foartepuțini aceia care au prilejul să fie mar-tori la unele drame ce se desfășoară subacoperământul nopții și al pădurii; darcel care știe să citească și să înțeleagăsemnele va putea să reconstituie aprigași sângeroasa luptă dintre ursul și mis-trețul puternic, va putea urmări neîn-duplecata și isteața goană a haitei delupi după ciuta înspăimântată, dupăcum, dincolo de munți, pe șesul acoperitde zăpadă, va putea reconstitui în-treaga activitate nocturnă a nevinova-tului Ucherilă-iepuroiul, de la răfuieliledintre rivali, până la drumurile întor-tocheate după hrană.”

Pentru a putea ajunge să vezi cuochii minții întreaga poveste a uneinopți, a unei dimineți udate de rouarece sau a unei seri toride de vară, tre-buie să pornești cu pași mici prin acu-mularea cunoștințelor primare legate

de semnele și urmele lăsate de ani-male. Recunoașterea lor și, mai alesinterpretarea și deslușirea poveștii, nueste de cele mai multe ori lesne și ne-cesită pasiune, imaginație și multăperseverență. În plus, peste toateacestea, mulți kilometri parcurși șimulte urme și semne identificate.Acumularea informațiilor primare dincărți este doar primul pas, abia apoiîncepe munca și căutările. Recompen-sele, spun eu, sunt pe măsură.

De mare ajutor este citirea urme-lor și semnelor în cazul stabilirii locu-lui potrivit pentru pânda vulpii latrecătoare sau la vizuină.

Pentru pânda la trecătoare, vână-torul trebuie să cunoască terenul și lo-curile cele mai utilizate pentru trecere,hățișurile pe unde ies seara din pădureși pe unde se întorc la ivirea zorilor. Adoua variantă este pânda la vizuină.Pentru această variantă, vânătorul tre-buie să cunoască faptul că această me-todă se practică cu precădere înperioadele în care vulpea stă mai mult

la vizuină și anume iarna, în perioadade împerechere.

Pânda la vizuină se face la lăsareaserii, când vulpea părăsește vizuinapentru a căuta hrană sau devreme, înzori, când aceasta se întoarce înapoila adăpost. În cazul pândei la vizuină,este important ca vânătorul să știe aidentifica vizuinele locuite de cele ne-locuite, după urmele proaspete de laintrare, firele de păr lipite de perețietc. Pentru a se asigura de prezențasălbăticiunilor, vânătorul poate înfigecâteva crenguțe foarte subțiri sau firede iarbă la intrare. În ziua următoare,când se va întoarce pentru pândă, vaverifica dacă semnele sunt deranjate,caz în care va ști cu siguranță că vi-zuina este locuită.

Un alt aspect, poate mai puțin cu-noscut, dar împărtășit de M. Bodea încartea „Dăunători ai vânatului și com-baterea lor” (1962), este acela că „peger, promoroaca formată la gura vizui-nii este un semn sigur că vulpea esteacasă”.


DE SEZON

Cunoașterea urmelor și a semnelor lăsate de animalele sălbatice reprezintă caleadirectă prin care vietățile ne povestesc despre obiceiurile și modul lor de viețuire. Princitirea urmelor, un vânător poate afla ce animale se găsesc într-un areal, care suntlocurile lor de trecere, unde le sunt culcușurile și locurile de hrănire. Ei pot afladimensiunile sălbăticiunilor, vârsta, chiar și sexul câteodată.

Urme… de vulpeMARIA SĂVULESCU

Pentru prinderea vulpilor se maipractică și pânda la cadavru. Și înacest caz este foarte important loculales pentru groapa de hoit. „Ea se ame-najează pe loc deschis și ceva mai înalt,pentru ca mirosul să se răspândeascăcât mai departe. Sunt preferate margi-nile de pădure (în afară, la 150-200m), poienile, malurile apelor etc. Esen-țial este ca locul să fie curat, fără tufi-șuri mari sau mărăcinișuri, care arîmpiedica vederea.” (M. Bodea, I. Cir-ciu, D. Radu, „Dăunători ai vânatuluiși combaterea lor”, 1962).

După cum puteți lesne concluzionadin cele descrise mai sus, cunoaștereaurmelor și semnelor sunt esențiale înalegerea locurilor potrivite pentrupândă. Mai mult, acestea sunt litereleși semnele folosite la înfiriparea poveș-tilor vânătorești ce pot fi spuse cumândrie la o întâlnire vânătorească.

Pentru mulți, urma vulpii poate ficonfundată cu cea a unui câine hoinar.Sunt totuși câteva caracteristici care lediferențiază. Urma este mai strânsă și

mai alungită, cu gheare mai lungi șimai ascuțite, în special cele din mijloccare se imprimă mai vizibil în pământ.Diferența majoră, care ajută la deose-birea urmei de vulpe de cea a câineluihoinar, este poziționarea pernițelor(cuzineților plantari) perechii de de-gete din față de pernițele degetelordin spate. La vulpe, pernițele degete-lor din mijloc sunt poziționate de lamijlocul pernițelor degetelor laterale,

pe când la câine, pernițele degetelordin mijloc sunt poziționate de laaproape o treime sau la mijlocul per-nițelor degetelor laterale.

Pe baza urmei se pot diferenția șisexele. Urma vulpii, prin comparațiecu a vulpoiului, este mai strânsă și mailunguiață. Urmele-pârtie rectilinie alemersului vulpii dezvăluie privitoruluiinformații referitoare la modalitateade deplasare: trap, mers tiptil (succe-siuni de pași foarte apropiați – tupi-lat), în fugă, în fugă mare (aspectulintră în tipul – iepure) sau săritură.Foarte rar, în perioadele de iarnă cuzăpadă mare, pe lângă urmele de labese poate observa și o dâră destul depronunțată făcută de trecerea cozii.

Un alt semn important ce ar trebuisă fie citit de vânătorul cunoscător îlconstituie lăsăturile. Și în acest caz sepoate face diferențierea între sexe,chiar mai ușor și fără echivoc. „Vulpo-iul își depune lăsăturile pe o cât demica ridicătură: mușuroi de cârtiță,piatră, bolovan, trunchi tăiat ori căzut,tufă, frunzișul crengilor joase, vulpea(femelă) își depune lăsăturile direct pepământ, pe drum, de multe ori chiar înmijlocul drumului, fără a folosi o ridi-cătură… Lăsăturile depuse imediatdupă ce vulpea a ieșit din vizuină suntde obicei tari, formate, pe când cele lă-sate după hoinăreala de noapte, îna -inte de înapoierea în vizuină, sunt moi.Lăsăturile ne dau deci unele indicațiiasupra timpului când a trecut vulpeaprintr-un anumit loc ” (C. Rosetti-Bă-lănescu, 1961).

Un alt semn sunt vizuinele, săpateîn general în zone lutoase sau pie-troase, în maluri, în desișuri, la adă-postul tufelor sau în râpe. Adeseori,vulpea ocupă vizuinile de viezuri, chiarlocuite de aceștia. Putem diferenția vi-zuina folosită de viezure de cea folosităde vulpe prin prezența unui șanț cen-tral săpat în mormanul de pământ scosdin vizuina viezurelui. Diferența estedatorată modului diferit de a săpa.

Misterul urmelor și semnelor poatefi deslușit de cel ce stăruie cu pasiuneși consecvență. Ele spun povești dândfrâu liber imaginației. Totul este săreușești, asemeni unui priceput detec-tiv, să pui lucrurile cap la cap și să lașidovezile să construiască povestea. Amdiscutat astăzi doar un pic desprevulpi, dar doar o clipă dacă ne gândimla fiecare sălbăticiune ce-și spune po-vestea, avem o imagine destul de clarăa complexității și frumuseții „lumii ne-cuvântătoarelor”. O lume care, fărăcuvinte, povestește istorii nebănuite,ce se dezvăluie celor ce stăruiesc în ao înțelege.

MARTIE 2018 | 17

Ea se amenajează peloc deschis și ceva mai

înalt, pentru ca mirosul săse răspândească cât maideparte. Sunt preferatemarginile de pădure (înafară, la 150-200 m),poienile, malurile apeloretc. Esențial este ca locul săfie curat, fără tufișuri marisau mărăcinișuri, care arîmpiedica vederea”.

O bservarea formațiunilor în„V” pe cerul plumburiu al ier-nii semnifică, după cum

afirmă bătrânii satului, un timp urmatde crunte geruri, iar pentru vânători,semn că inteligentele zburătoare pre-gătesc mișcarea de migrație influen-țată de schimbările bruște ale climei.Cu regret până la o nouă reîntâlnire,ne luăm la revedere de la încă o „for-mație”, a magnificelor anatidae, care,în întreg sezonul, ne-au dăruit clipede neuitat, îmbogățindu-ne tolba cuamintiri.

În plin sezon de iarnă, natura ne-aoferit zile de vânătoare cu miros deprimăvară, ca o pildă a puterii aces-teia, cu plăcute surprize. Hălăduind pelângă heleșteie, mlaștini și îmbietoareluciuri de apă, în care stuful ne-a fostloc de camuflaj și de protecție față de„pândarii” cercetași ai cârdurilor, amsalutat uneori cu focuri de armă trece-rea zburătoarelor seara și dimineața.

Nu vor fi uitate nici dezamăgirea eșe-curilor, atunci când brațul vânătoruluinu a zvâcnit la timp, pasajul fiind oconfruntare scurtă, în care succesul,din păcate, nu este garantat.

Câteva gârlițe mari puse în tolbade vânătoare sau la ciochinar estemereu o ispravă demnă de poveste șide tir iscusit în mijlocul naturii plinăde viață.


La închidere de sezon

La pasajul de searăText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

Într-o zi a primei jumătăți din Făurar, prematură pasajului spre nord a gârlițelor, cândsoarele a început să „înfricoșeze” stratul de zăpadă, iar noi am terminat recunoaștereaîn teren pentru așteptata vânătoare și adrenalină de seară, a mai rămas puțin răgazpână la întâlnirea cu doritele zburătoare. Natura ne oferă acum, la sfârșit de sezon, unultim refren din cântul grav al gâștei-mari, „ga-ga-ga”, și plăcuta chicotealăneîntreruptă a gârliței, „cli-cli-cli”.

DIN TEREN

MARTIE 2018 | 19

Vin gârlițele!Bucuroși de ce este mai rău, pen-

tru cei mai mulți, din punct de vederemeteorologic, un vânt cu adiere con-tinuă și o lapoviță îmbogățită cu fulgimari de zăpadă ne-au întâmpinat pemine și pe ortacul Cornel, doi amatoride vânătoare la pasaj, supuși atracțieitirului la zbor.

Dotați cu arme clasice, fără îmbu-nătățiri sau amăgitoare artificii, de ca-librul 12, grăbiți de apropiatul timp alpasajului de seară, am poposit în locu-rile de pândă bine mascate din imen -sa zestre a naturii care se cheamăBalta Albă a Râmnicului Sărat.

Undeva, în depărtare, „motoarele”zburătoarelor și-au amplificat specifi-cul zgomot, semn că nu mai este multpână la decolarea spre locurile cu luciude apă, păsările urmând să înnoptezereunite într-un colț de heleșteu sau înmijlocul ferit al întinsului bălții.

Primul cârd s-a ridicat în văzduhprecum roiul de albine și, de acolo, dinînălțimi, au completat plumburiul ce-rului după care, primind semnal de li-beră trecere de la „cercetașii” trimișimai devreme, s-au avântat precumniște săgeți pe coridorul de ele știut,coborând vertiginos, cu „frânele” trasela momentul impactului cu oglinda deapă. Este un moment unic pentru vâ-nător și pentru orice admirator al spec-tacolului, pe fondul unui apus de soarece se transformă în înserare.

Din acest prim cârd, am oprit fie-care zborul câte unei o gârlițe mari,celelalte aterizând undeva în apro-piere. Am așteptat un nou val caredeja se apropia de noi, la fel de nu-meros, dar care aplica o altă schemăde aterizare, făcând un ocol în văz-duh, parcă ne-ar fi ghicit locația. Apoi,cu o întoarcere bruscă de 180 degrade, au venit pe direcția noastră lamică înălțime, suficient cât să slobo-zim alte focuri, apoi s-au îndreptat

spre câmpul de unde au venit și, con-trar așteptărilor noastre, au revenitspre lac, de data aceasta la mare înăl-țime, aterizarea producându-se la ver-ticala locului.

Deșteaptă tactică! Un uluitor„GPS” de mare precizie le coordonasemișcările. La acest zbor am mai adău-gat o piesă, iar colegul, aflat la circa30 de metri de mine, două. Am aler-gat să culegem roadele în pauzascurtă dintre raiduri, eu așezându-lela baza unui snop de stuf tăiat pentrua-mi odihni trupul în timpul dintre re-prize. Pregătesc alte două cartușe,reașez pe față masca de camuflaj șireiau pânda, fiind numai ochi șiurechi spre direcția de unde știu căurmează „atacul”.

Uite gâlița, nu e gârlița!Următorul zbor ne înșeală aștep-

tările, acest cârd alegând un alt traseuceva mai departe de noi, venind dintr-o altă zonă în care păscuseră.Departe de a fi nemulțumit de rezul-tat și tocmai când credeam că pasajule pe sfârșite, de undeva, din lateral,fără zgomot, ca din senin, un „val”fantomă cu puține gârlițe și cu trei în-

aintași încearcă, mai puțin inteligent,să aterizeze prin dreapta, coborând lacirca 30 de metri. Aici au greșit „sfă-tuitorii” și mi-au dat prilejul de a maiscoate din cârd încă o pasăre.

Vreau să o aduc lângă celelaltedouă, dar constat că este numai una.Vorba unei zicători cu tâlc: „Cei patruevangheliști au fost trei, Luca și Matei”.Mă învârt, mă uit prin împrejurimi,aștept o mișcare de aripă, dar „eva-data” nu este de găsit. Nici vorbă deo presupusă vulpe, deși în acest mo-ment caut explicații care mai de caremai comice. Când era să epuizez va-riantele posibile, observ un ciuf detrestie tăiată care se mișca precum înfilmele cu fantome. Nu este nici urmăde adiere de vânt. Mă apropii precaut,mă arunc asupra stufului și recuperezgârlița. O alătur celorlalte două su-rate, după care… le număr!

Pasajul s-a terminat. În final, cole-gul a agățat patru gârlițe la ciochinar,iar eu încep a strânge cele de tre-buință pentru a nu uita ceva. După in-troducerea armei în toc, mă îndreptspre recoltă.

Dar, stupoare! Cele trei surate sunt,de fapt, două! De necrezut! Mă uit sprelac, nimic. Privesc spre coleg, cu gân-dul că a făcut o glumă, dar nu estecazul. Mă îndrept spre „șugubățul” ciufde trestie, dar nimic! Convins că zbu-rătoarea și-a revenit și a dispărut, iauarma și dau să plec. Când ridic rucsa-cul, ceva agățat de acesta vântură pela nasul meu și, până să mă dezmeti-cesc crezând că am vedenii, constat căpasărea își găsise aici odihna fără detrezire, iar o aripă a acesteia mi-a tras-mis fiori pe șira spinării. De aceastădată, periplul s-a încheiat!

Un final de sezon la gârlițe mari șio tolbă plină cu întâmplări adevăratesunt sarea și piperul acestor ieșiri înteren, creatoare de povești vânăto-rești.

C a de fiecare dată, Iulia ascultași ea foarte atentă instructajulținut de organizator, altfel

spus, se încadra perfect în mediul nos-tru, chiar mai ceva ca unii dintre noicare mai șușoteam ori cine mai știe ceșotii făceam. Normal, atmosfera eracât se poate de destinsă, mai ales că,în afara calității de camarazi la vână-toare, mulți dintre noi mai eram șiprieteni destul de vechi.

După epuizarea momentelor orga-nizatorice, ne-am împărțit astfel caunii să ocupe locurile din standuri, iaralții să-i însoțească pe cei câțiva go-naci. Pentru a nu-l obliga să meargăprea mult prin pădure, care era cammărăcinoasă, la sugestia paznicului,organizatorul l-a îndrumat pe neaCristea să se instaleze și să păzeascăundeva pe flanc, acolo pe unde mis-treții formaseră o adevărată potecă,preferată în drumul lor spre culturilede porumb de la marginea satului, pecare le cam devalizaseră, spre dispe-rarea sătenilor.

Ne-am repartizat care pe unde tre-buia să ne instalăm și, astfel înșiruiți,ne-am îndreptat în liniște desăvârșităcătre destinațiile stabilite unde, odatăajunși, ne-am identificat iute locul celmai potrivit și, cu armele pregătite,ne-am instalat în așteptarea vânatului.

În scurt timp s-au făcut auzite su-netele înfundate ale sticlelor golite deapă minerală cu care gonacii loveau înpomi, astfel ne-am concentrat atențiaspre cele câteva culoare identificateprintre tufele dese de măceș și alteplante de pădure, adică acolo pe undesperam să-și facă apariția mistreții.Spre regretul nostru, liniștea păduriinu a fost tulburată de nici un foc dearmă așa că, imediat după terminareagoanei ne-am îndreptat spre locul deadunare unde eram deja așteptați denea Cristea însoțit de Iulia. Când ne-am apropiat, am fost imediat surprinsde crisparea pe care o descoperisemcu ușurință pe obrazul lui nea Cristea

și, totodată, de urmele celor câteva lă-crămioare care pângăriseră obrăjoriiIuliei, așa că m-am apropiat imediatde ei și l-am întrebat îngrijorat:

- Ce s-a-ntâmplat, nea Cristea? Eceva rău?

- Hm, mi-a răspuns acesta fiindîncă răvășit de ceva petrecut mai de-vreme și, după ce a mângâiat-o dră-găstos pe frunte, ștergându-i totodatăși lacrimile de pe obrăjori, mi-a poves-tit cu glasul ușor tremurat.

- Când a început goana stăteamaici, lângă pomul ăsta mai gros pelângă care trece și poteca mistreților.Pe la jumătatea goanei, am auzit cevamișcare în dreapta, așa că m-am în-tors ușurel, iar în secunda următoaream fost înconjurați de mistreți, unulmai mare decât celălalt, care galopaude-o parte și de alta noastră, gata-gatasă ne dărâme. Iulia se încleștasestrâns de pulpa mea tremurând defrică, așa că am dat drumul armei pejos și am ridicat-o imediat în brațe deteamă să nu o ia vreun mistreț în colți.Totul a durat câteva secunde, însăavalanșa asta m-a uluit pur și simplu.

Nu prea știam ce să mai spun, așacă m-am aplecat spre Iulia și i-ammângâiat obrăjorii încă palizi despaimă:

- Te-ai speriat rău, Iuli? am între-bat-o, doar ca să spun ceva, deși eraclar că mititica a trecut printr-ospaimă teribilă.

- Da, nenea Țiți,… dar eu nu maistau cu tati și vreau să vin cu tine.

La așa ceva nu mă așteptam așa că,pentru câteva clipe, am amuțit pur șisimplu, iar nea Cristea a mângâiat-ope creștet și, începând să se linișteascădupă spaima traversată, mi-a spuszâmbind:

- N-o poți refuza, așa că te-ai aran-jat cu un nou camarad. Ne-am apro-piat amândoi de organizator carestabilea noile aranjamente.

- Vom instala standul pe parteaasta deoarece, mai mult ca sigur că

mistreții s-au refugiat în desul din mij-loc, unde paznicul a și presărat cevaboabe de porumb și rupturi de știu-leți, mai ales că nu sunt prea speriațideoarece nu s-a tras asupra lor.

Înainte de a porni spre locul ce-miera destinat am mai mângâiat-o încăo dată pe Iulia și i-am explicat:

- Fii atentă la ce-ți spun. Vommerge printr-o porțiune unde suntmulte tufe țepoase și crengi cam joasede la pomi așa că, pentru a te păziatât cât pot de țepii lor, am să te urcîn cârcă. De acord? Te ții de părulmeu, de urechi de unde poți. Da?

- Da, nenea Țiți. Așa fac, mi-a răs-puns ea zâmbind amuzată și foartemulțumită de perspectiva plimbăriiprin pădure cocoțată în spatele meu.

- Când ne apropiem de crengi,pleci imediat capul, iar dacă sunt preajos, ridici unul din brațe și le împingila o parte ori îmi spui mie să măopresc.

- Lasă nenea Țiți, că mă descurceu, mi-a răspuns ea hotărâtă, așa căam pornit imediat la drum.

Am ajuns în scurt timp la loculștiut, am ajutat-o să se dea jos de peumerii mei și am instruit-o:

- Iuli, fii atentă. Nici unul dintrenoi nu mișcăm, indiferent ce vedemși, mai ales, ce animal se apropie denoi. Clar?

- Da, nenea Țiți.- Ți-e frică?- Nu.- Dar mai devreme ți-a fost?- Da,… nenea Țiți, mi-a cam fost,

dar mai frică i-a fost lui tati.Auzind aceasta m-a trecut un fior

gândindu-mă prin ce spaimă a trecutnea Cristea fiind cu Iulia lângă el și,mai ales, lipsit de siguranța că, dacăva fi atacat de mistreții în alertă aflațila câțiva pași de ei, va reuși să oapere. Oribil.

- Bine Iulia, i-am răspuns înșoaptă, din clipa asta nu mai vorbim șine ferim să facem cel mai mic zgomot.


La vânătoare cu IuliaȚIȚI

Plouase destul de mult până în urmă cu câteva zile, însă de atunci nu mai căzuse nicimăcar o picătură de ploaie, iar pentru a ne răsfăța, de vreo două zile Sfântul Soare netot păzea de nori, încălzindu-ne cu razele lui binefăcătoare. Așadar, anunțându-se o ziminunată, toți am fost punctuali la locul de adunare pentru vânătoarea la mistreți careera programată. Prietenul meu, răposatul colonel Cristea Dragu, și-a făcut aparițiaținând-o de mânuță pe fetița lui, o scumpete de copilaș de vreo cinci anișori, care îl maiînsoțise de altfel și la alte vânători, așa că devenise o apariție cu care membrii grupeise obișnuiseră, iar de câte ori treceau prin preajma ei, nu își refuzau plăcerea de a omângâia pe zulufi și de a-i adresa măcar o vorbă de alint.

POVESTIRI

- Am înțeles, nenea Țiți, mi-a șop-tit Iulia aruncând priviri scormoni-toare prin jur, iar eu am continuat:

- Când mă aflu în stand, nici nuclipesc măcar. Am avut imense sur-prize și mari satisfacții când iepuri, că-prioare, veverițe, vulpi, o pisicăsălbatică și chiar un jder au trecut pela câțiva metri de mine sau chiar s-auoprit în apropierea mea și, după ce m-au cercetat cu atenție, constatândcă nu mișc, deci nu prezint nici un pe-ricol pentru ei, au rămas liniști înpreajma mea, îndepărtându-se liniștițiîntr-un târziu.

În tot acest timp, Iulia mi-a sorbitfiecare cuvânt, iar într-un târziu mi-adat dreptate înclinând din cap:

- Am înțeles, nenea Țiți.- Deci, te rog, așează-te pe rădă-

cina aia și… gata. Din clipa asta niciunul dintre noi nu mai scoate absolutnici un sunet.

Tihna pădurii ne-a înconjuratrapid și doar din când în când mai au-zeam venind de undeva, din desul pă-durii, cârâielile unor coțofene gureșecare, ca de obicei, aveau ceva de îm-părțit. La un moment dat am începutsă deslușesc loviturile date în pomi degonaci și câte un hăulit mai rar, doarpentru a marca astfel zona pe unde seaflau, așa că, pentru mai multă sigu-ranță, am ridicat degetul arătător în

sus, atenționând-o astfel pe Iulia săpăstreze liniște totală.

Deodată, o vulpe superb îmbră-cată s-a prelins tiptil pe după pomiidin preajma noastră și, puțin sur-prinsă, s-a oprit chiar în fața mea lacirca doi-trei pași, m-a cercetat cuatenție, după care, stând pe loc, a ciu-lit atentă urechile pentru a analizazgomotele făcute de gonaci. Mi-a maiaruncat o privire indiferentă și a dis-părut instantaneu după pomi. Foartesatisfăcut, am privit-o pe Iulia pesteumăr și, la rândul ei, mi-a zâmbit fe-ricită, dându-mi de înțeles că a văzutși ea vulpița.

Zgomotele gonacilor începuseră săse apropie din ce în ce mai mult când,din spatele meu, am recepționat unfel de atenționare venită dinspre Iulia.Fiind concentrat la zgomotele venitedin partea gonacilor, nu prea maiaveam chef de comentarii, așa că m-am limitat numai să ridic autoritar de-getul arătător spre a o atenționa, sănu mai scoată nici un sunet și să păs-treze liniștea totală. Însă sunetul ini-țial s-a repetat și mai insistent, așa că,destul de iritat, m-am întors nervosspre ea șuierându-i:

- Ce naiba, Iuli… doar am stabilitceva, nu?

- Da, nenea Țiți, mi-a șoptit ea,dar…!

- Ce-ai zis? – am întrebat-o eu ne-dumerit.

- Dar… De data asta chiar mi s-a umplut

paharul răbdării, așa că m-am răsucitnervos spre ea întrebând-o clar:

- Ce naiba, măi Iuli! Ce tot mormăiacolo că nu pricep nimic!

- Păi,… nenea Țiți, nu-nțelegi cămă trece?

- Cine naiba te trece, măi Iulia…ce naiba, nu ne-nțelegem de loc?

Adică, ce te trece, că nu pricepnimic. Spune-mi clar!

- MĂ P… PE MINE! ACUM MĂ ÎN-ȚELEGI?

Lămurirea Iuliei a fost atâta de ră-sunătoare încât a dominat cel puținjumătate de pădure și astfel am fostmai mult ca sigur că, dacă în jurulnostru s-ar fi aflat vreun animal,acesta a șters-o rapid de frică. Dovadaa venit imediat chiar din partea gai-țelor, care au cârâit speriate, dupăcare și-au luat imediat zborul, împră-știindu-se prin pădure.

Străduindu-mă să-mi stăpâneschohotele de râs care mă podideau, i-am făcut un semn Iuliei să-și rezolveliniștită problemele, după care mi-amdescărcat arma, am rezemat-o de unpom și mi-am aprins o țigară, știindsigur că vânătoarea mea s-a terminat.

MARTIE 2018 | 21


P e teritoriul României, în 1939-1940 s-au vânat doar 8 exem-plare (Geacu, 2014), unul

având lungimea de peste 120 cm, pro-venind din Bucovina (Ceaușu, Vasiliu,1939).

La Expoziția Națională de Vână-toare din 9 iunie 1940 (București) s-auexpus și blănuri ale acestui mamiferprovenite din județele Hunedoara șiNăsăud. După Nedici (1940), arealulspeciei cuprindea județele Mureș,Someș, Maramureș, Alba, Făgăraș,Bacău, Neamț, Putna, Gorj, Vâlcea,Argeș, Muscel. Exista și în județul Pra-hova, de exemplu în bazinul superioral Teleajenului.

Râsul practic dispăruse din MunțiiApuseni, acest fapt fiind „o consecință

firească a împuținării vânatului cu car-nea căruia acest animal se hrănește”(Cotta, 1942, pag. 179). În schimb, peteritoriul județului Brașov, în 1943, s-a constatat sporirea efectivelor aces-tuia comparativ cu anul anterior(Navrea, 1944).

În ședința Comisiei MonumentelorNaturii din 13 iulie 1942, la intervențiaDirecției Economiei Vânatului de a se în-gădui vânarea râsului, s-a admis numaipentru locurile unde acesta produceapagube. De exemplu, în comuna PoduDâmboviței (județul Muscel) se înregis-traseră cazuri de atacuri la boi și vaci.

Numărul râșilor din Munții Făgărașera de circa 30, în Munții Parâng 15(Niculescu, 1945), iar în bazinul supe-rior al Prahovei, în luna martie 1944,

se observaseră 4 exemplare în MunțiiBucegi (la Clăbucetul Taurului, Coș-tila). În primăvara anul 1943, râșii uci-seseră 8 căprioare în Clăbucetul Baiului(Dumitrescu, 1944). Specia fusese ob-servată și în codrii de la Putna din ju-dețul Rădăuți (Botezat, 1947).

În 1944-1945, în județul Brașov,Navrea constatase faptul că „prin ocro-tirea lor ce s-a făcut atâți ani de-a rân-dul, [râșii] s-au înmulțit atât de multîncât au devenit un adevărat pericol pen-tru vânatul nobil din unele părți ale ju-dețului. În număr mai mare se găsesc înregiunea Buzăului, apoi la Râșnov șiZărnești” (1945, pag. 5). În 1945-1946,tot în acel județ, numărul de râși spo-rise, cauzând pagube la căprior (Na-vrea, 1946).

În raportul pentru intervalul 1 apri-lie 1943 - 31 martie 1944, trimis de In-spectoratul de Vânătoare Buzău laDirecția Vânătoarei din Ministerul Agri-culturii și Domeniilor, se menționa fap-tul că sporise efectivul râșilor în aceljudeț, care „au adus pagube serioase că-prioarelor, coborând unii din ei chiar înregiunea livezilor la o altitudine de 300-400 m, unde și-au căutat hrana distru-gând iepurii”. Această situație s-amenținut și în intervalul aprilie 1944 -martie 1945. În anul 1943, râșii au pro-dus pagube lângă Goidești și Găvanu(comuna Mânzălești, județul Buzău).Raportul pe 1944 și 1945 al acelui In-spectorat menționa faptul că arealulspeciei cuprindea nordul și nord-estuljudețului, dar și că numărul râșilor eraîn creștere, distrugând căprioare (faptconstatat și în perioada 1945-1948). La18 ianuarie 1947, pe teritoriul plaseiPătârlagele (ce cuprindea o parte aMunților Buzăului), se menționa des-pre râs „care acum 5-6 ani era pe punc-tul să dispară, în prezent sunt remarcatemai multe familii”. În 1948 se semna-laseră mai multe exemplare în pădurilelocalităților Gura Teghii, Siriu, Neho-iașu, Nehoiu și Goidești.

Din cauza dispariției unor specii cucare se hrănea, râsul apăruse și în re-giuni din afara arealului său natural,Philipovici propunând combaterea luichiar dacă era monument al naturii,punctând faptul că „azi cerbii și căprioa-rele sunt monumente ale naturii dincauză că sunt pe cale de dispariție, iarrâșii trebuie combătuți” (1947, pag.166). De exemplu, în toamna anului1946 s-a împușcat un râs lângă Săliște(jud. Sibiu), specie inexistentă pânăatunci acolo, în același an fiind semna-lat și lângă Buștenari (județul Pra-hova), Cislău (județul Buzău) șiVulcana-Pandele (județul Dâmbovița).În 1941 specia ajunsese la Bozioru (ju-


GlonțRESTITUIRI

Populațiile de râs din țara noastrăîn anii 1940-1950SORIN GEACU

Așa cum sublinia regretatul profesor universitar ing. Otto Witting, „râsul este cel mai caracteristic și maiinteresant reprezentant al carnivorelor din zonaeuropeană a pădurilor Eurasiei” (1956, pag. 135). Pentrua îmbogăți informațiile referitoare la acest mamiferfoarte greu observabil, prezentăm mai jos unele dateadunate în cadrul cercetărilor pe care le-am efectuat înultimii ani. Menționăm faptul că apartenențaadministrativă a localităților menționate este cea dinperioada luată în analiză.

dețul Buzău), în 1942 la Marginea (ju-dețul Rădăuți), în 1944 la Sebeșul deSos (județul Sibiu), în 1945 la Jitia (ju-dețul Râmnicu Sărat), iar în 1949 înbazinul râului Râșca din nord-vestulMoldovei.

În Munții Sebeș și Cugir, în anul1945, 30% din pierderile de cervide s-au datorat râșilor, care se înmulțiseră(Vulcu, 1946). Aceștia produseseră șipagube în rândul animalelor domesticeîn țară (Botezat, 1947).

Între 1936 și 1946 s-au vânat 4 râșiîn județul Someș (Kornis, 1947), iar înjudețul Brașov, în sezonul de vânătoare1942-1943 s-a vânat un exemplar, însezonul următor, 1943-1944, 3 exem-lare, iar în sezonul 1948-1949, 2 exem-plare (Navrea, 1944, 1945).

Pe teritoriul județului Buzău, în pe-rioada 1941-1945, s-au vânat 6 exem-plare, conform tabelului:

An Ex.1941-1942 11942-1943 21943-1944 21944-1945 1

Din bazinul Bâscelor (județulBuzău), în perioada 1940-1948, s-aurecoltat 15 exemplare.

Specia se înmulțise în 1946 în jude-țul Bacău (la Asău, Lăloaia-Comănești),iar în 1948 în județul Prahova (la obâr-șia Doftanei). În intervalul 1944-1948,din sectorul băcăuan al Munților Ne-mira și Ciuc, s-au recoltat 27 de exem-plare (22 în bazinul Asău, 5 în bazinulLucăcești), iar în 1950, din bazinul su-perior al Prahovei, s-au recoltat 5 râși(2 în zona Azuga și 3 în zona Sinaia).

În 1946-1947, în județul Severin,râsul era identificat doar în MunțiiȚarcu, lângă Poiana Mărului, în numărde 16-17 exemplare, din care 3 fuse-seră prinse folosindu-se curse. În 1947acest mamifer s-a observat și la est deBorlova (în regiunea Muntele Mic).

Pe teritoriul județului Severin, nu-mărul de râși împușcați, pe sezoane de

vânătoare, a fost următorul: 4 exem-plare în intervalul 1 aprilie 1941 - 31martie 1942, 3 exemplare în intervalul1 aprilie 1946 – 31 martie 1947, 3exemplare în intervalul 1 aprilie 1947- 31 martie 1948.

Și în 1949 se aprecia că, datorităocrotirii, fiind declarat din 1933 monu-ment al naturii, râsul „s-a înmulțit înasemenea proporții încât, în prezent, seimpunea neapărat o reducere a stocului”(Revista Vânătorul, nr. 9/1949, pag.7). Tot atunci și Witting constatase cărâsul era „extrem de înmulțit” (1949,pag. 194).

Pagubele aduse în 1949-1950 în ju-dețul Câmpulung au fost semnificative,râșii omorând 110 mamifere sălbatice,din care: 34 cerbi (4 masculi și 30 defemele), 61 căpriori (12 masculi și 49femele), 3 mistreți și 12 iepuri. Înschimb, în 1950 acest carnivor apăreafoarte rar în sectorul gorjean al Munți-lor Parâng, în Munții Leaota semna-lându-se numai 2 indivizi, în MunțiiStânișoara circa 15 exemplare, în bazi-nul Moldoviței 12, iar în sectorul ValeaPutnei-Pojorâta (județul Câmpulung)doar 3.

În anul 1950, împușcarea acestuimamifer era permisă numai cu aproba-rea Ministerului Silviculturii.

La începutul anilor ’50 s-a apreciatcă în țară existau circa 500-600 deexemplare de râs (Witting, 1956).

BibliografieBotezat, E. (1947), Echilibrarea

biologică a vânatului de munte, Carpa-ții, nr. 2, Cluj

Ceaușu, C., Vasiliu, G. (1939), Vâ-natul României, Revista Științelor Vete-rinare, nr. 4, București.

Cotta, V. (1942), Aspecte și pro-bleme vânătorești din Munții Apuseni,

Revista Vânătorilor, nr. 8, București.Dumitrescu, N. (1944), Situația

vânatului din bazinul superior la Praho-vei, Revista Vânătorilor, nr. 6-7, Bucu-rești.

Geacu, S. (2014), Vânatul recoltatpe teritoriul României în sezonul 1939-1940, Vânătorul și Pescarul Român, nr.22, București.

Kornis, C. (1947), Fauna județuluiSomeș, Carpații, nr. 11-12, Cluj.

Navrea, D. (1944), Organizareaeconomiei vânatului în județul Brașov1943-1944, Tipografia Coresi, Brașov.

Navrea, D. (1945), Vânătoarea șipescuitul în județul Brașov 1944-1945,Tipografia Coresi, Brașov.

Navrea, D. (1946), Economia vâna-tului 1945-1946, Tipografia Coresi,Brașov.

Nedici, G. (1940), Istoria vânătoa-rei și a dreptului de vânătoare, Tipogra-fia Universul, București.

Niculescu, E. (1945), Câteva ma-mifere interesante din România, Natura,nr. 2, București.

Philipovici, I. (1947), Bilanțul bio-logic al vânatului nostru în raport cu po-sibilitățile refacerii lui numerice,Carpații, nr. 9-10, Cluj.

Vulcu, S. (1946), Râșii din MunțiiSebeș și Cugir, Carpații, nr. 4, Cluj.

Witting, O. (1949), Considerațiunibiogeografice asupra răspândirii și recol-tării caprei negre, Revista Pădurilor, nr.4, București.

Witting, O. (1956), Râsul (Lynxlynx), monument al naturii, OcrotireaNaturii, nr. 2, București.

* * * (1942) Arhivele Naționale Cen-trale, Fond Ministerul Culturii Națio-nale, București.

* * * (1944-1948), Arhivele Națio-nale Buzău, Fond Inspectoratul de Vâ-nătoare al Județului Buzău.

MARTIE 2018 | 23

În 1944-1945, înjudețul Brașov, Navrea

constatase faptul că „prinocrotirea lor ce s-a făcutatâți ani de-a rândul, [râșii]s-au înmulțit atât de multîncât au devenit unadevărat pericol pentruvânatul nobil din unelepărți ale județului. Înnumăr mai mare se găsescîn regiunea Buzăului, apoila Râșnov și Zărnești”.


D e obicei, când vorbim despreantrenamentul câinelui devânătoare, avem în vedere

regulile mai mult sau mai puținstricte, totuși reguli, repetiție și corec-tare a greșelilor, care contribuie laformarea deprinderilor tânărului pa-truped. Acest tip de antrenament pre-supune, pe lângă impunerea șirespectarea „regulilor cărții”, multăatenție, concentrare și, nu în ultimulrând, răbdare și înțelegere din parteanoastră, practic un efort susținut .

Există însă și acest „altfel” de antre-nament, l-am numit „de agrement”, unantrenament practic fără reguli im-puse, făcut de voie, cu diferite ocazii,simple ieșiri în teren, în mijlocul natu-rii. Acestea sunt poate cele mai bune si-tuații în care putem construi și dezvoltao relație strânsă cu tânărul câine de vâ-nătoare, ocazii cu care avem posibilita-tea de a învăța ceva în plus unul desprecelălalt. Fie că este vorba de o plimbarela pădure sau pe câmpul proaspăt în-verzit de vremea primăverii, vom avea

posibilitatea de a observa reacția câine-lui în contexte diferite. O ploaie cu tu-nete și fulgere iscată din senin,diferitele obstacole ivite în teren, apa-riția neașteptată a unui alt animal,toate ne vor pune în fața reacțiilor câi-nelui vis-à-vis de situațiile neobișnuite,iar de aici vom avea primele indicii des-pre „ce” și „cum” va trebui să procedămîn viitor pentru a-i oferi o instruire co-rectă, adecvată temperamentului șipersonalității sale. Vom putea de ase-menea verifica modul în care câinelerăspunde comenzilor de bază deja în-vățate, precum stai, șezi, înapoi sauvino aici, în condițiile terenului liber, cumultitudinea de tentații și factori cedistrag atenția, un mediu total diferitde cel din curtea în care a fost obișnuit.

Un exemplu de astfel de antrena-ment de agrement poate fi o ieșire pemalul apei, la pescuit, însoțiți de tânărulcățel de vânătoare. Vom putea observareacția acestuia atunci când noi pes-cuim, iar el este liber să facă ceea ce îidictează instinctul. Și poate că nu mică

ne va fi surpriza de a vedea cum, deșineobișnuit cu acest mediu, va intra debunăvoie în apă, lângă noi, poate toc-mai pentru a ne fi aproape, simțindu-seîn deplină siguranță alături de noi.

Aceste ocazii nu fac altceva decâtsă sporească încrederea tânărului cățelși să îi dea un plus de siguranță, dar șicuraj pentru atunci când va sosi mo-mentul să aibă inițiativă și îndrăznealăîn diferitele situații reale din teren, lavânătoare. Exercițiul fizic, plus efec-tuarea în teren liber a unor comenzideja învățate, ne vor permite evalua-rea nivelului de pregătire a cățeluluila momentul respectiv, iar de aici pașiiurmători pe care îi avem de făcut.

Și, nu în ultimul rând, ceea ce estepoate cel mai important de reținuteste că antrenamentul în general, cuși fără reguli, este un proces continuu.Simple și fără pretenții, ieșirile deagrement în teren pot oferi momenteinedite și, cu siguranță, un timp petre-cut cu folos în compania tânăruluinostru câine de vânătoare!

CHINOLOGIE

Antrenamentul fără reguliALECSANDRU CODRIN

Îl mai putem numi și antrenamentul „de voie” sau „de agrement” și face parte, sau artrebui să facă parte, din activitatea obișnuită în perioada în care tânărul cățel devânătoare încă învață.

Câinele de vânătoare

MARTIE 2018 | 25

C unoscută în tradiția populară,rădăcina de ștevie era folosităîn gospodărie pentru vopsitul

țesăturilor sau ca leac tămăduitor pen-tru diferite afecțiuni ușoare ale pielii.

Ștevia conține o serie de principiiactive, proteine, fibre și antioxidanți,acid tartric, săruri minerale cu fosforși potasiu, magneziu, fier și zinc, pre-cum și vitaminele A, C, E și K. În sco-puri terapeutice se folosesc atâtfrunzele, culese de regulă primăvaradevreme, cât și semințele și rădăci-nile, care se recoltează în perioadatoamnei. În bucătăria tradțională,frunzele se folosesc de regulă în stareproaspătă, pentru prepararea salate-lor, a ciorbelor, a sarmalelor și a mân-cărurilor cu sosuri scăzute.

Grație conținutului bogat și variatde principii active și a faptului căapare primăvara devreme, șteviapoate ajuta la revigorarea și întărireaorganismului după perioada iernii,avâd un rol tonic și depurativ/deto-xifiant. Acestor proprietăți li se ală-tură capacitatea de reglare a niveluluizahărului în organism, reducerea ten-siunii arteriale și fortificarea sistemu-lui imunitar. Conținutul bogat de fierajută la prevenirea și combaterea ane-miei, iar proprietățile antibacterieneale șteviei contribuie la protejareasmalțului dinților, prevenind aparițiaafecțiunilor dentare.

Frunzele de ștevie, cât și rădăcina,se pot consuma atât în stare proaspătăcât și deshidratate, preparatele fiind

sub formă de decoct sau pulbere us-cată. Rădăcina se poate prepara deasemenea și sub formă de cremă sauunguent, folosit de regulă pentru ame-liorarea afecțiunilor cutanate ușoare.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor naturiste din ștevie să sefacă numai la recomandarea acestuia.Opinia medicului este neapărat nece-sară și se impune ca o măsură de pre-vedere, precauție și siguranță.

FLORAPlante tămăduitoare

ȘteviaDOCTOR PLANT

Ștevia (Rumex patientia L.) este o plantă perenă ce faceparte din familia Polygonaceae, este răspândită în maitoată Europa, fiind însă mai bine cunoscută și utilizată înțările din estul continentului. Ștevia crește atât în zonelejoase de câmpie, cât și de deal și montane joase. Înrudităcu măcrișul și dragaveiul, ștevia apare primăvaradevreme, pe o varietate largă de locuri, fiind puținpretențioasă la condițiile de teren și umiditate grațierădăcinilor profunde, bine ancorate, ce permit oexploatare eficientă a solului. Frunzele sunt alungite, cunervuri accentuate și cresc alternând pe tulpinaviguroasă, iar florile sunt verzui-gălbui. La noi, șteviaeste cunoscută și sub denumiri populare precummăcrișul-cucului sau dragomir.

flori

semințe

rădăcină

Târziu după miezul nopții Bulinaaude soneria de la intrare și pufnind seduce la ușă:

- Cine este?!- Hâc,… llla castel în nnoapte, oare

cine bate,… hâc, io sunt soțul tău iubit șide la ccccârciumă mă întorc pilit, .. dar cucei mai frumoși trandafiri albi în brațe,dddestinați celei mai frumoase femei!

Bineînțeles că Bulina s-a înmuiattoată fiind confruntată cu cea mai fru-moasă declarație de dragoste, așa cărăsucește cheia în broască și deschidelarg ușa.

- Unde sunt trandafirii?

Bulă rânjește strâmb, foarte mul-țumit de gluma lui:

- Hâc, …dddar cea mai fffrumoasăfemeie, unde e,…hâc?

* * *- Iubi, se alintă Bulina pe lângă

Bulă, dacă, să zicem, m-ar răpi tâlhariipe mine și pe mama pentru o răscum-părare, de cine ți-ar fi mai milă?

- Hm,… bine înțeles că de tâlhari.

* * *Bulă intră în sediul poliției și se

adresează ofițerului de serviciu:- Săptămâna trecută am reclamat

dispariția soacrei mele și am venit săanunț că nu mai este nevoie s-o cău-tați.

- EI, bravo! Să-nțeleg că ați găsit-o?- Nu, …însă m-am răzgândit.

* * *Bulă este consultat de medicul de

familie care îl informează:- Problema dumneavoastră este că

sunteți prea gras.- Hm, … pufnește Bulă nemulțu-

mit, mai aveți și o a doua opinie?- Sigur, îi răspunde medicul prompt,

sunteți și urât.

* * *- Măi Bulă, îl strigă Țiți din grădină ,

unde-i mă soacră-ta, că n-o găsesc să-idau buchetul de flori.

- Păi, …sapă și tu ceva mai aproapede gard, acolo unde-i tufa aia de urzici,că o să dai de ea.

* * *Bulă și Bulina servesc masa la un

restaurant, iar la un moment dat, Bulinase chinuie să extragă o bucățică decarne dintre dinți și, cum nu zărește sol-nița pe masă, îi face semn ospătarului.

- Ce dorește doamna?- O scobitoare, asta doresc! – îi răs-

punde Bulina foarte înțepată.Ospătarul se uită iute în jur, cercetând

atent întreaga sală, iar în cele din urmă îirăspunde cât se poate de sigur pe el:

- Constat că deocamdată toatesunt ocupate, însă prima care se vaelibera, vă asigur că va fi a dumnea-voastră.

BULINEȚIȚI


UMOR

CaricaturiGHEORGHE ȘTEFĂNESCU

MARTIE 2018 | 27

PESCUITPuncte de vedere 28

Echipamentul muscarului 31Mulinete 32

Copci… de Mărțișor 34Pescuit inedit 36Pescuit pe râu 38

MARTIE

Redăm câteva prevederi ale ordi-nului, de interes pentru pescarii recrea-tivi/sportivi:

CAPITOLUL I – Zone și perioade de prohibiție

Art. 1. - (1) Se instituie măsuri deprohibiție pentru pescuitul în scop co-mercial, recreativ și familial al oricărorspecii de pești, crustacee, moluște și alaltor viețuitoare acvatice în habitatelepiscicole naturale, pe o durată de 60 dezile, în perioada 7 aprilie-5 iunie inclusiv,iar în apele care constituie frontieră destat, inclusiv Golful Musura, pe o duratăde 45 de zile, în perioada 7 aprilie-22 mai

inclusiv, cu excepțiile prevăzute în pre-zentul ordin.

CAPITOLUL II – Specii și perioade de prohibiție

Art. 7. - (1) Se interzice pescuitul co-mercial, recreativ și familial al speciilorde pești și al altor viețuitoare acvatice,după cum urmează:

a) știuca, de la data intrării în vigoarea prezentului ordin până la 15 martie in-clusiv, cu respectarea prevederilor art. 1;

b) în mod special, pe teritoriul Admi-nistrației Rezervației Biosferei „Delta Du-nării”, în afara perioadelor de prohibiție,pescuitul recreativ/sportiv la știucă este

permis numai cu eliberarea tuturorcapturilor (catch & release);

d) pescuitul guvizilor, pe o duratăde 31 de zile, în perioada 1 mai-31 mai

inclusiv.

CAPITOLUL III – Dispoziții finaleArt. 11. - (1) Prevederile prezentului

ordin nu se aplică unităților de acvacul-tură, inclusiv celor situate în ariile naturaleprotejate, cu excepția celor din teritoriulRezervației Biosferei „Delta Dunării”.

Evidențiem, din nou, întârzierea apa-riției ordinului, dubla perioadă de protecțiepentru știucă și, cea mai aberantă și dis-criminatorie prevedere, susținută de repre-zentanții A.R.B.D.D., din obediență față defederațiile de pescari comerciali, eliberareaștiucii prinsă de pescarii recreativi/spor-tivi pe teritoriul A.R.B.D.D.Ca și cum exis-tența specie ar fi periclitată de pescarii cuundița și lanseta, iar zecile de mii de setci,năvoade și alte scule de rețea folosite depescarii comerciali ar proteja-o.

Îi anunțăm pe cei care se considerădiscriminați că Ordinul poate fi atacat îninstanță.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

UN ORDIN DISCRIMINATORIU

A apărut „Ordinul nr. 8/174/2018 privind stabilirea perioadelorși zonelor de prohibiție a pescuitului, precum și a zonelor deprotecție a resurselor acvatice vii în anul 2018”, emis deMinisterul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de MinisterulMediului, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 170 din 22februarie 2018.

PESCUITUL RECREATIV După pierderea contractelor de fo-

losință a apelor de munte în anul 2011,din cauza refuzului conducerii R.N.P.Romsilva de a mai reînnoi aceste con-tracte, a urmat refuzul A.D.S. mai întâi,apoi al A.N.P.A., de a prelungi, potrivitprevederilor legii, valabilitatea contrac-telor de utilizare a resursei acvatice viidin apele colinare și de șes. În acestecondiții, amenajările și populațiile sal-monicole din apele de munte au fostdistruse, iar resursa acvatică vie dinapele de șes afectată de un braconaj, înspecial „industrial”, fără precedent.

Din această situație de haos în do-meniul pescuitului recreativ, riscantăpentru conservarea resursei acvatice viidin habitatele piscicole naturale și pă-gubitoare pentru societatea româ-nească, se mai putea ieși, în interesulprotecției eficiente a resursei și al reor-ganizării echitabile a activității, prindouă modalități diferite:

Reglementarea pescuitului re-creativ în baza unui permis de

pescuit recreativ nominal, emis și elibe-rat anual contra cost de A.N.P.A., vala-bil în orice habitat piscicol natural din

România. Modalitatea, susținută deconducerea A.N.P.A., ar fi asigurat li-bertate deplină de mișcare pescarilorrecreativi din țară, dar nu garanta nicipaza eficientă a resursei, care nu s-ar fiputut realiza decât pe cheltuiala pu-blică, nici conservarea acestei resurse,care trebuia exploatată sustenabil, șinici raportarea pe specii, fie și aproxi-mativă, a cantităților de pește capturat.

Atribuirea exploatării sustena-bile a resursei acvatice vii către

asociațiile de pescari recreativi, în mă-sură să garanteze protecția și conser-varea acestei resurse naturaleregenerabile, în baza unor planuriconvingătoare de management pisci-col și a posesiei mijloacelor financiare,materiale și umane necesare aplicăriiacestui plan (aprobat în prealabil deA.N.P.A.). Asociațiile beneficiareurmau să se oblige contractual să asi-gure paza resursei, să organizeze pes-cuitul recreativ, să raporteze capturilerealizate etc. Pentru asigurarea uneioarecare libertăți de mișcare a pesca-rilor recreativi, cerută vehement defoarte mulți dintre aceștia, au fost lă-sate libere la pescuit, pentru orice pes-car recreativ din țară, Dunărea șiMarea Neagră, precum și toate zonelede munte și cele colinare și de șes ne-contractate. În plus, argumentul reci-procității, prevăzute în lege șiasigurate prin prevederile StatutuluiA.G.V.P.S., precum și prin HotărâreaCongresului A.G.V.P.S. pentru detalie-rea condițiilor acordării reciprocității,au fost argumente esențiale pentruadoptarea celei de-a doua modalitățide ieșire din situația de haos existentă.

Ce susține conducerea A.G.V.P.S.Conducerea A.G.V.P.S. din Româ-

nia a susținut, după cum foarte bine secunoaște, această a doua modalitate deorganizare pe viitor a pescuitului re-creativ în România, având în vedere:

• interesul pescarilor recreativi dea avea ce pescui durabil, în condițiileunei paze eficiente și a conservăriireale a resursei piscicole din habitateacvatice naturale;

• interesul asociațiilor afiliate de aînscrie cât mai mulți pescari recreativiîn evidențele lor, bineînțeles în limitanumărului maxim de astfel de pescaristabiliți prin planurile de management;

• libertatea de mișcare a pescarilorrecreativi, care doresc să pescuiascătemporar și în alte județe decât cel dedomiciliu sau rezidență, în baza reci-procității cu care au fost de acord toțireprezentanții asociațiilor afiliate, încadrul Congresului A.G.V.P.S.;


Puncte de vedereOPINIE

Vremurile de aur pentru pescarii recreativi/sportivi dinRomânia, când, contra unei cotizații unice la nivelnațional puteau pescui în orice habitat piscicol natural din țară, sunt de domeniul trecutului. Fiindcă în decursulcelor 27 de ani, care au trecut de la evenimentele dindecembrie 1989, s-au tot încercat și experimentat diversemodalități de rupere a pescarilor din asociațiile lortradiționale, urmărindu-se interese politice cu substrateconomic, îndeobște cunoscute, pe care nu le maireaducem acum în discuție. Rezultatul acestor încercări șiexperimentări nu a fost însă decât proliferareabraconajului piscicol și instaurarea unui început de haosîn activitatea de pescuit recreativ/sportiv, ținut cudificultate sub control.

Istorie, prezent șiviitor în pescuitulrecreativ/sportivNECULAI ȘELARU

1

2

MARTIE 2018 | 29

• aportul economic al pescarilor re-creativi din alte județe, care achităpână la ½ din cotizația de membru alasociației la care dorește să pescuiascărecreativ, dacă au vizate la zi permiselede pescuit recreativ în județul de domi-ciliu sau rezidență, la o asociație afi-liată la A.G.V.P.S.

Având în vedere considerentele demai sus, suntem în drept să atenționămpescarii recreativi sau sportivi extremde egoiști, precum și reprezentanțiiasociațiilor acestora din anumite ju-dețe/municipii (Făgăraș, Sălaj, Mureșetc.), că nerespectarea principiului re-ciprocității, prevăzut în lege și statut,contravine însuși interesului propriilorpescari recreativi, cărora le îngrădeșteposibilitățile de a pescui convenabil înalte zone decât cele contractate de aso-ciația ai căror membri sunt, dar și aso-ciațiilor lor, fiindcă le lipsesc deaportul financiar al membrilor altorasociații afiliate, care doresc să pescu-iască doar temporar în zonele contrac-tate de asociația în cauză. Mai presusde toate însă, afectează coeziunea pes-carilor asociațiilor afiliate și spiritul lorde camaraderie.

De la nivelul conducerii A.G.V.P.S.din România, singura care are meritulde a fi reușit să convingă conducerileM.A.D.R. și A.N.P.A. să încheie con-tracte de exploatare durabilă a resurseiacvatice vii cu asociațiile de pescari re-creativi, apreciem că se impune analizacu atenție și responsabilitate a proble-mei generate de asociațiile care, „dupăce și-au văzut sacii în căruță”, nu mai ținseamă de reciprocitatea prevăzută delege și statut, susținând, în mod absolutaberant, că peștele din habitatele pisci-cole contractate de asociațiile în cauzăar fi doar al lor. Unii susțin chiar că pes-carii care vin din alte județe le-arprinde „peștele lor”, din „apele lor”.

Toți par să uite că peștele din habitatelepiscicole naturale este bun public și căcirculă liber, în susul și josul apelor,dintr-un județ în altul și dintr-o țară înalta când apele tranzitează frontierele,fără nici un fel de opreliști.

Nu detaliem eroarea în care se gă-sesc astfel de pescari extrem de egoiștiși reprezentanții asociațiilor care îi sus-țin și nici posibilitatea anulării a totceea ce s-a realizat până acum în inte-resul tuturor pescarilor recreativi dinRomânia, în condițiile adoptării unordecizii meschine nelegale și nestatu-tare, care pot nemulțumi marea masăa pescarilor recreativi cotizanți din țaranoastră.

Insistăm, însă, ca nimeni să nu segrăbească să ia astfel de decizii egoistemai înainte de Congresul A.G.V.P.S.din 2018, când ni se oferă prilejul de adecide democratic, împreună, cum estemai corect și benefic să procedăm în in-teresul majorității pescarilor recreatividin cadrul asociațiilor afiliate. Fiindcăviitorul pescuitului recreativ în Româ-nia și posibilitatea realizării unor pro-tocoale de reciprocitate cu asociațiilede pescari recreativi din țările vecine vadepinde de ceea ce vom decide rațio-nal, cu acel prilej sau mai târziu, înacest sens.

PESCUITUL SPORTIVCOMPETIȚIONAL

Despre pescuitul sportiv competi-țional în România s-a scris suficient demult, în decursul celor peste 60 de anide când a debutat organizarea acestuiasub egida A.G.V.P.S. De acea nu se re-simte nevoia evocării și detalierii evo-luției acestuia și diversificăriicompetițiilor în timp, pe discipline șicategorii de pescari sportivi.

Se impune a remarca însă că, dinanul 1957 până în anul 2010, singura

entitate care a organizat, pe cheltuialăproprie și privată, campionate națio-nale de pescuit sportiv, la toate disci-plinele și categoriile de vârstă, și aasigurat participarea echipelor cam-pioane naționale la majoritatea compe-tițiilor internaționale în profil, a fostA.G.V.P.S. din România, membră dinanul 1958 a Confederației Internațio-nale de Pescuit Sportiv (C.I.P.S.).

În anul 2010, un grup criptic depersoane interesate financiar s-au înre-gistrat ca Federație Română de PescuitSportiv (F.R.P.S.), uzând de fals în de-clarații și complicitatea unor funcțio-nari publici din cadrul MinisteruluiTineretului și Sportului (M.T.S.).

Apoi conducerea FRPS a încercat săforțeze, prin amenințări și șantaj, înmod direct și indirect, „înregimenta-rea” pescarilor veritabili de competițieși a cluburilor acestora în F.R.P.S., ur-mând să cotizeze fiecare în parte și să-și achite participările la diferiteleconcursuri, chiar dacă federația primeasubvenții de la stat în scopul organizăriiacestora. Grupul criptic, a cărei compo-nență este necunoscută în totalitate, ascos în față un președinte care nu aavut și nu are nimic de-a face cu pes-cuitul în general și cu cel competiționalîn special. Un personaj cu viziune inte-resată, imposibil de abordat rațional,pe care toți pescarii demni de competi-ție și conducerile cluburilor acesteia îlrepudiază și, din acest motiv, refuză săse înscrie în federație.

Ne găsim așadar, în prezent, în si-tuația în care F.R.P.S. este recunoscutăde M.T.S., dar nu este recunoscută lanivel național de pescarii sportivi decompetiție și cluburile acestora. Acestfapt denotă pregnant faptul că federațiaa fost constituită prin forțarea legii, îm-potriva voinței maselor de pescari spor-tivi interesați în domeniu. Și totuși, actul

Se impune a remarcaînsă că, din anul 1957

până în anul 2010, singuraentitate care a organizat, pecheltuială proprie și pri-vată, campionate naționalede pescuit sportiv, la toatedisciplinele și categoriile devârstă, și a asigurat partici-parea echipelor campioanenaționale la majoritateacompetițiilor internaționaleîn profil, a fost A.G.V.P.S. dinRomânia, membră din anul1958 a Confederației Inter-naționale de Pescuit Sportiv(C.I.P.S.).

de constituire, prin „ingineria adminis-trativ-juridică” uzitată în vederea obți-nerii validării federației, nu mai poate fiatacat. Dar nici F.R.P.S. nu-și poate rea-liza scopul, întrucât pescarii de compe-tiție și cluburile acestora refuzăînscrierea în federație, rămânând înmod benevol fideli A.G.V.P.S. din Ro-mânia. Aceste aspecte au fost prezentatede sportivii români la nivelul M.T.S. șial organismului sportiv internațional(C.I.P.S.). Doar Adunarea Generală aC.I.P.S. a dat dreptate sportivilor din Ro-mânia și a menținut calitatea A.G.V.P.S.de membru cu drepturi depline în orga-nizație, împotriva intervențiilor agresiveale F.R.P.S. pentru preluarea pozițieiA.G.V.P.S. în C.I.P.S.

Situația succint prezentată, gene-rată cu complicitatea unor reprezen-tanți ai M.T.S., mai mult ca sigur„convinși” de unii dintre reprezentanțiiinfluenți ai grupului criptic, este cumnu se poate mai dăunătoare sportuluicu undița și lanseta, precum și intere-selor campionilor naționali sau mon-diali, care nu pot participa lacampionate mondiale fără șicanări dinpartea F.R.P.S. Să ne reamintim doarepisodul pierderii organizării Campio-natului Mondial de Pescuit la Crap înanul 2014, din cauza reclamațiilor șiamenințărilor nedemne, egoiste și lip-site de cel mai elementar patriotism,înaintate la nivel național și pe lângăoficialii forului internațional, din par-tea președintelui F.R.P.S. În acestecondiții, nici reprezentanții F.R.P.S. nuși-au putut realiza obiectivele finan-ciare personale ascunse, avute în ve-dere la înființarea federației, și niciA.G.V.P.S. nu s-a simțit confortabil, de-oarece nu a putut susține pescarii decompetiție și cluburile lor, chiar cu ris-cul asumat de a fi târâtă în tot felul deprocese inițiate de președinteleF.R.P.S. (procese pe care, de altfel,A.G.V.P.S. le-a câștigat fără excepție).

Lucrurile puteau să se clarifice lamomentul în care A.P.C.R. a obținut ohotărâre judecătorească de dizolvareaF.R.P.S.. La acel moment, doar trăda-rea, prin neprezentare la proces, a in-tereselor tuturor pescarilor sportivi decompetiție, din partea unui reprezen-tant „de seamă” al A.P.C.R., ca urmarea interesului personal ce-l lega de or-ganizarea competițiilor de pescuitsportiv la crap în locația Sărulești, asalvat F.R.P.S. Posibilitatea dizolvăriiF.R.P.S., pe motiv de activitate ilicită,lipsă de reprezentativitate, lipsa de

concurență și deturnare de bani publiciexistă însă și în prezent (mai ales dincauza cheltuirii nejustificate, de cătrepreședintele F.R.P.S., a banilor primițide la M.T.S.). Se pare că același grupcriptic a reușit să pună, cel puțin pen-tru moment, „batista pe țambal” și săprelungească agonia F.R.P.S.

Cum vor putea evolua lucrurileîn viitor?

Este foarte clar că din situația decriză și confuzie generalizată în carese găsește actualmente pescuitul com-petițional din România, trebuie să seiasă și se va ieși într-un fel. Mai de-vreme sau mai târziu, F.R.P.S. ori vadispare, pe motiv de activitate ilicită(deturnare de fonduri), insolvență (im-posibilitate de plată a datoriilor finan-ciare către alte entități, mai ales pentruacțiunile judecătorești pierdute etc.)și/sau din lipsă de reprezentativitate(ca urmare a refuzului sportivilor deasociere forțată), ori va fi preluată decătre aleșii marii majorități a pescarilorde competiție, a căror înscriere înF.R.P.S. și acordare de drepturi de-pline, inclusiv de vot necondiționat, nupoate fi tergiversată la nesfârșit, fărărepercusiuni legale pentru însăși exis-tența și funcționarea F.R.P.S.

Se pot întrevede, așadar, două po-sibilități de ieșire din impasul în carese găsește, în prezent, pescuitul com-petițional:

Dizolvarea F.R.P.S. pe motiv deactivitate ilicită, de insolvabili-

tate sau de lipsă de reprezentativitate,dacă sportivii nu cedează presiuniiF.R.P.S. și nu se asociază forțat înaceasta. Această dizolvare se poate pro-duce surprinzător de repede sau foartetârziu. Într-o astfel de situație, se im-

pune a fi preluat locul lăsat liber de oaltă „federație” recunoscută de pescariide competiții, ca de exemplu de „Uni-unea Ligilor de Pescuit Sportiv în ApăDulce” (U.L.P.S.A.D.), aflată în etapa deconstituire. Aceasta, dacă U.L.P.S.A.D.va fi concepută ca federație a ligilor depescuit staționar, feeder, pescuit lacrap, spinning și pescuit cu muscă arti-ficială, compuse, la rândul lor, din clu-buri sportive în profil. Așa s-ar încadraperfect în prevederile legii. La momen-tul „dispariției” FRPS, ar rămâne doarformalitatea ocupării locului vacant decătre aceasta (U.L.P.S.A.D.).

Constituirea ligilor de pescuitsportiv pe disciplinele amintite și

înscrierea acestora în F.R.P.S.. Numărulcovârșitor al noilor înscriși va impune,la momentul potrivit, modificarea Sta-tutului F.R.P.S., deoarece conține preve-deri contrare legii (în privința dreptuluiliber la asociere, liber la practicareasportului și decizie democratică majo-ritară) și alegeri democratice ale orga-nelor de conducere ale federației, înmăsură să urmărească interesele ramu-rii de sport „pescuit sportiv” recunoscutăde M.T.S., nicidecum interesele perso-nale ascunse ale grupului criptic din spa-tele actualei FRPS. Chiar dacă aceastăcale necesită timp, din cauza unor pre-vederi statuare incorecte și nedemocra-tice, validate „din neatenție” deinstanțele judecătorești competente, eapoate conduce totuși la clarificarea pro-blemei pescuitului sportiv în România.

Importantă rămâne ieșirea pescari-lor de competiție din expectativă și sti-mularea liderilor aleși să facă cevapentru clarificarea problemei abordate.Din partea conducerii A.G.V.P.S. au totsprijinul, material și conceptual, înacest sens.


Istorie, prezent șiviitor în pescuitulrecreativ/sportiv

1

2

Pentru aceasta vom prezenta suc-cint sculele/uneltele de careavem nevoie și materialele ne-

cesare confecționării artificialelor.Toate aceste lucruri specifice activitățiile putem găsi în magazinele de specia-litate clasice sau on-line.

Tensorul este suportul pentru bo-binele de ață și permite derularea fărăochiuri a aței pentru legat muștele. Su-portul trebuie să asigure o tensiuneconstantă, suficientă pentru a asigurabobinarea cursivă și uniformă a aței demontaj pe tija cârligului.

Cleștișorii pentru prinderea șimontarea penelor pe cîrlig trebuie săpermită o priză fermă a penelor. Suntconfecționați din oțel și au vârful apla-tizat sau îmbrăcat în cauciuc, caz încare oferă o aderență și protecție spo-rită a penelor de montaj.

Forfecuța cu vârf drept sau curbattrebuie să fie foarte bine ascuțită, pen-tru a permite tăierea cu precizie a ma-terialelor folosite la confecționareamuștei artificiale.

Unealta pentru răsucirea firelorși finisarea nodurilor este confecțio-nată din oțel și are de regulă douăbrațe peste care se trece ața de montajpentru a permite strângerea sigură anodurilor intermediare și a noduluifinal aflat în imediată apropiere deochiul cârligului.

Acul pentru montaj poate fi folo-sit la diferite operații, cum ar fi separa-rea și așezarea penelor/materialelor de

montaj, repartizarea aței, aplicarea la-cului pentru fixarea nodului final etc.

Ața de montaj, de culori, texturi șigrosimi diferite, are o rezistență și ade-rență ridicată și este folosită pentrumatisarea și fixarea diferitelor compo-nente ale artificialei.

Firele de lamé, lână, precum șialte fibre textile sintetice, de diferiteculori și texturi, sunt de regulă folositepentru construirea corpului sau a dife-ritelor părți ale muștelor artificiale.

Penele, fie de cocoș, rață, fazan saupotârniche, precum și părul din urechede iepure, de la căprior sau vulpe, suntcel mai adesea folosite pentru a confec-ționa artificialele.

Alte materiale, precum lacul demontaj, firele subțiri de cupru sau flu-

dor, mărgelele, ochii artificiali, sunt deasemenea utilizate pentru confecționa-rea diferitelor modele de artificiale.

Menghina pentru montaj asigurăsuportul principal și permite fixareacârligului pe care vom monta materia-lele pentru confecționarea muștelor ar-tificiale. Pe piața de specialitate existăo varietate largă de modele de men-ghine, alegerea fiind o chestiune depreferință personală. Putem confec-ționa artificialele acasă, pe bancul demontaj, sau pe teren, folosind truseleportabile de montaj. Compacte și ușorde transportat, acestea pot oferi un realavantaj pentru că permit legarea artifi-cialelor chiar pe malul apei, în funcțiede insectele de sezon, specifice locuri-lor în care pescuim.

MARTIE 2018 | 31

Atelierul muscarului ECHIPAMENT

Muștele artificialeALEX CODRESCU

Pentru pasionații cu experiență în pescuitul cu muște artificiale, lucrurile par dejasimple. Pentru începători însă, imaginea multitudinii de accesorii necesare pentruconfecționarea artificialelor poate să pară mult prea complicată și poate chiar intimida.De aceea, după ce am trecut în revistă echipamentul necesar pescutiului cu mușteartificiale, ne vom îndrepta atenția spre „cum” și „de ce” avem nevoie pentru apătrunde în universul muștelor artificiale și a confecționării acestora.

C ăutam o mulinetă pentruswimbait-urile între 23 și 30cm, care pot ajunge și la 300

de grame, iar review-urile utilizatorilorerau pozitive în privința Tranx-ului.

Big baits, BIG reelDin experiențele avute cu Lexa și

discuțiile cu pescarii de pe SwimbaitUnderground, am înțeles că, dacăvreau să obțin distanțe optime, tam-burul este bine să fie cât mai mare îndiametru și în lățime, astfel încât,atunci când dau cu fir gros, să nuajung imediat la jumătatea tamburu-lui, la un lanseu de 30 de metri. Cucât lansați fir din straturile de supra-față ale tamburului fără ca diametrulacestor spire să scadă mult, cu atâtdați mai departe cu monofilament saufluorocarbon. Firele textile nu repre-zintă o opțiune, fiindcă se îngroapăușor în spirele de pe tambur, iar la pe-ruci se rup la fel de ușor ca ața decusut, datorită lipsei elasticității.

Faceți cunoștință cu CoreProtectTranx beneficiază de tehnologia

CoreProtect: o serie de bucșe și garni-turi din cauciuc, tratate cu o acoperirerepelentă, pentru a reduce cantitateade apă care intră în mulinetă în timpulpescuitului. Shimano ne avertizează să

nu atingem aceste garnituri cu mâna,cu ustensile metalice, și să evităm con-taminarea lor cu ulei ori unsoare, fiindcă stratul repelent se ia destul deușor. De altfel, au pus un pliant deatenționare în cutia mulinetei.

Primele lanseuriAm dat primul lanseu, înregistrat

și pe camere. Și am rămas uimit, pebune! Nu-mi venea să cred cât s-a dusplumbul. Cel puțin până la jumătateabălții, fără nicio perucă! Deci, garni-tura CoreProtect de sub tambur nu

Recent, Shimano U.S. a lansat pe piață mulinetele Tranx 300/301 și 400/401, o reinterpretare a modeluluimarin, Tranx 500. Noua serie vine cu două rapoarte demultiplicare (5,8:1 și 7,6:1) și a fost special creată pentrupescuitul lansat, atât în saltwater, cât și în freshwater, la muskie, bass și alte specii, cu năluci mari.

Shimano Tranx 401:primele impresiiText și fotografie ANDREI ZABET


Echipament spinningMULINETE

afecta performanțele de lansare, așacum m-am temut inițial. Sistemul SVSîl setasem cu 3 pini „ON”, iar presiu-nea pe tambur (cast control) la mini-mum. Lanseurile cu swimbait-uri de106 grame au fost mai scurte, dincauza portanței nălucii, dar chiar șiașa au fost acceptabile.

Impresii inițiale favorabileSincer, nu mă așteptam ca, după

atâția ani în care am pescuit cuaproape toate modelele de mulineteShimano DC și non-DC, cu mai tot dela Daiwa și anumite modele de laAbu, ca o mulinetă Shimano cu sistemsimplu SVS să mă impresioneze cât decât. Nu e vorba de capabilitățile delansare, ci de întreg pachetul de func-ții pe care-l înglobează mulineta. Ra-portul de 5,8:1 asigură un cupluputernic pentru nălucile care opun re-zistență la înaintare, iar distanțele delansare cu năluci mari sunt promiță-toare, cel puțin la fel de bune ca încazul Lexa (în viitor poate o să fac șiun test comparativ între cele două ex-ponente ale categoriei Heavy).

Tamburul este vizibil mai încăpă-tor, și nici când am lansat peste 50 demetri, nivelul firului nu a ajuns la ju-mătatea tamburului, ceea ce repre-zintă un MARE plus și ajută mult înpescuitul cu fire groase – de fapt,acesta e unul din motivele principalepentru care am luat Tranx-ul. Angre-najele mulinetei se simt mai fluide înpescuit decât pe uscat – de obicei, seîntâmplă invers. Este foarte compactă,de aproximativ aceleași dimensiuni cao Lexa 300, ceva mai înaltă, dar sepalmează confortabil pentru o muli-netă de calibrul său. La fel se întâm-plă și cu Tranx 300/301, care estemai mică decât Shimano Curado 200din penultima generație. Tot maimulți producători adoptă acest trend

de micșorare a footprint-ului muline-telor din categoria XXH, dar pânăacum, se pare că Shimano a făcut-o

cel mai bine. La o greutate de „numai”340 de grame, este mai ușoară decâtcompetitoarea directă, Daiwa Lexa400, cu ale sale 400 de grame.

Există și lucruri care nu-mi plac,cum ar fi cast control-ul fără microclic,capacul lateral complet detașabil,lipsa rulmenților din mânerele mani-velei, pe care Shimano probabil le-atăiat de pe listă din motive de profit,deși Tranx nu este o mulinetă chiarieftină.

Concluzii Pentru cei care vizează pescuitul

cu năluci mari, fire textile de 30-50lbs. sau mono/fluorocarbon de pânăla 0,40 mm, modelul Tranx 301 credcă va fi o alegere mai potrivită ca mu-linetă de năluci mari între 40 și 100de grame și chiar mai mult (până la200 de grame).

MARTIE 2018 | 33

V ariantele specifice sezonuluirece, maluri ale râurilor sauale canalelor de fugă ale ter-

mocentralelor, unde apa circulă, na-

tural sau prin uzinare și nu îngheațădecât parțial, pot fi atractive peaceastă vreme, dar nu putem ignorafarmecul pescuitului pe gheață, la

copcă. Peștii, mai ales cei răpitori,deși bulversați de vremea haotică șicu metabolismul redus, rămân activiși se hrănesc. Utilizând scule mai mo-deste sau mai sofisticate, nade și mo-meli diverse, echipați corespunzător,hai să încercăm grosimea gheții!

Speciile căutateÎn primul rând vom căuta peștii

răpitori. Dacă reușim să-i localizăm,bibanul, ghiborțul, știuca și șalăul vorrăspunde la o momeală sau o nălucăprezentată corespunzător. Dacă pes-cuim la pești pașnici, babușca, ro-șioara, carasul, plătica, oblețul și chiarcrapul vor fi încântați de buchetul de„libelule” (larve de chironomide),viermuși de carne, albi sau colorați,sau combinația acestora.

Cum pescuim Vom folosi vergi speciale, scurte,

foarte fine și sensibile, cu acțiune devârf, care permit prezentarea și joculnatural al momelii, dar și semnaliza-rea prezenței peștilor interesați de


Pescuit la copcăDE SEZON

După o iarnă atipică, un început de primăvară la fel de atipic. Viscolul, zăpada și gerulau adus în actualitate pescuitul la copcă, pe care credeam că l-am ratat în acest sezon.Oglinda lacurilor a fost zăvorâtă cu porți de gheață, dând iluzia că vom putea ajunge,în sfârșit, în apropierea peștilor pe care i-am căutat tot restul anului. Nu ne rămânedecât să scoatem din dulap echipamentul specific, pe care îl pusesem deja la păstrat, șisă ne aventurăm în jurul copcilor… de Mărțișor!

Copci… de MărțișorText și fotografie MUGUREL IONESCU

momeala prezentată. Acestea pot fisimple, când adâncimea apei nu de-pășește lungimea vergii, sau prevă-zute cu inele, pentru pescuitul în apemai adânci. Cele din urmă vor fi do-tate cu mini-mulinete pentru a puteasonda la adâncime și vor asigura re-zerva de fir necesară. Firul folosit vafi foarte fin, dar dimensionat pe mă-sura capturilor preconizate, de prefe-rat fluorocarbon, invizil în apă.

Năluci pentru copcăMormâșca este folosită atât pentru

pescuitul peștilor pașnici, cât și a celorrăpitori de talie mică. Dimensiunilemormâștei variază între 2 și 10 mm,iar forma poate fi sferică, conică, depicătură, frunză de salcie, melc sauscoică, simetrică sau asimetrică. Încârlig vom pune „libelule”, viermușisau combinații ale acestora. La înce-put vom pescui pe substrat, pentru căpoziția orizontală a mormâștei pro-voacă, la ridicare, o mișcare, identicăcelei ale larvei în deplasarea ei în me-diul natural.

Dandineta este o nălucă metalică,

de formă alungită, cu dimensiuni cu-prinse, de regulă, între 1,5 și 5 cm, înfuncție de talia peștilor căutați, dotatăcu cârlig simplu, dublu sau chiar triplu,lipit direct de corpul nălucii.

Manevrarea corectă presupunejocul în plan vertical, prin ridicări și co-borâri sacadate, succesive, mai lentesau mai bruște, imitând mișcările unuipeștișor bolnav sau rănit.

Vom căuta peștii manevrând peverticală, centimetru cu centimetru,până vom găsi bancul sau peștele so-litar. O plută fină, cu portanța potri-vită cu greutatea nălucii, reglată larasul apei, ne va ajuta să fixăm adân-cimea la care staționează și se hrănescpeștii.

Linia cu plută fină și cârlig simplu,lestată corespunzător, ne va ajuta lacapturarea peștilor pașnici, dar și acelor răpitori de talie mică.

Pentru o zi de iarnăprimăvăratică

Pregătiți-vă un echipament căldu-ros, dar comod, nu uitați accesoriileobigatorii pentru perforarea gheții și in-formați-vă asupra caracteristicilor bazi-nului, asupra peștilor care-l populeazăși, nu în ultimul rând, asupra grosimiigheții, care conține, de această dată,multă zăpadă înghețată, ceea ce-i con-feră o rezistență mai scăzută.

Cu lecția învățată și detaliile pusela punct, veți avea parte de o partidăplăcută de pescuit la copcă… de Măr-țișor!

Ingrediente: 1-2 pești de 2-3 kg, 3linguri sos de soia, 3 linguri ulei demăsline, 3 linguri oțet din fructe, 3căței de usturoi, sare, piper verde mă-cinat, rucola pentru garnitură.

Preparare: se curăță peștele, seeviscerează, se crestează și se porțio-nează în „cotlete”, se pudrează cusare și piper și se lasă o oră la mace-rat. Încigem cărbunii, punem peștelela fript într-un grătar dublu, să poatăfi întors cu ușurință, și îl rumenim peambele părți. Între timp preparăm

sosul, punând usturoiul zdrobit, sosulde soia, uleiul, oțetul și un vârf de lin-guriță de piper în blender, mixând laînceput cu viteză mică, apoi mărindviteza.

Servire: se pun bucățile de peștepe un platou, sosul într-un bol și ru-cola, tăiată, într-un castron. Pe farfu-rie se pune un strat de rucola, apoi obucată de pește și se stropește cu sosdin abundență. Un pahar de vin albsec, sauvignon blanc/fetească regală,îi vor spori savoarea. Poftă bună!

MARTIE 2018 | 35

Chiar dacă am prins câțiva peștișori la copcă, vă propunem unfel de mâncare mai consistent, punând în valoare un „novac”dolofan, asezonat rafinat, pentru încântarea și laudamesenilor.

GASTRONOMIE PESC~REASC~

„NOVAC” LA GRĂTAR CU SOS GRECESCMAMA PAȘA

E ste drept, Zilele Babelor suntcunoscute pentru capriciile șitoanele vremii, tradiția popu-

lară amintindu-ne despre lupta dintreanul vechi și anul nou, dintre întune-ric și lumină, dintre anotimpul rece șicel cald ce urmează, dar anul acestatimpul pare că s-a întrecut pe sine.

Surprizele vremiiLuând în considerare mersul vre-

mii din timpul lui februarie și, să neamintim, mare parte din ianuarie, apabălților a păstrat binișor din gradeleCelsius cu plus, iar peștii au profitatde vremea „călduță”, continuând să sehrănească moderat, fără a intra înamorțeala caracteristică, specifică vre-mii de iarnă adevărată. Cu gândul laprimăvara ce părea să bată la ușă, nepregătisem să ieșim pe malul apeipentru a ne încerca norocul în primelezile ale lui Mărțișor. Surpriza a fostînsă pe cât se poate de neașteptată, peatât de drastică și neprevăzută. Dar,așa cum este bine să luăm din toatepartea cea bună, pentru unii dintrenoi gerul năprasnic venit peste noaptene-a adus ocazia de a testa câteva din-tre noile modele de năluci și a mai co-cheta încă o dată cu farmecul și


Pescuit inedit

Capriciile primăveriiText și fotografie MAC

DE SEZON

Se pare că a devenit ceva obișnuit în utimii ani ca vremeasă ne ofere surprize, care de care mai inedite, iar anulacesta, după timpul de-a dreptul primăvăratec din miezullui Făurar, când mugurii pomilor stăteau gata-gata să sedeschidă, ultimile zile ale acestuia și începutul luiMărțișor ne-au adus o schimbare drastică, cu ger șininsoare mai ceva decât la vreme de Gerar!

frumusețea unui pescuit la copcă, înmijlocul unui peisaj de-a dreptul hi-bernal. Apele mai puțin adânci au fostprinse în cleștii de argint ai gheții, iarșansa, dacă o putem numi astfel, afost de partea noastră. Atâta doar căa trebuit să avem mai multă atențiedecât de obicei vis-à-vis de grosimeagheții, formate într-un timp foartescurt, dar suficient de sigură în apro-pierea malurilor. Și cum apa din apro-pierea substratului a rămas destul decălduță, peștii au continuat să fie su-ficient de activi pentru a ne oferi sa-tisfacția unei partide reușite. Dacăstăm să ne gândim, a fost poate, într-un fel, o compensare din partea„mamei natură” pentru pasionații pes-cuitului la copcă care nu au avut preamulte șanse în lunile iernii...!

De la o extremă la altaOdată cu timpul, și Zilele Babelor

vor trece și, cum este și firesc, și frigulși vremea închisă vor rămâne undevaîn amintire. Puterea primăverii estetotuși greu de învins, așa că, mai de-vreme sau mai tarziu, zilele senine, cusoare tânăr și darnic, vor lua în stăpâ-nire firea, iar noi vom putea relua, pascu pas, activitaea din calendarul pes-cuitului de primăvară. Mai mult casigur, gheața se va topi, iar vremeacaldă va reveni, punând în drepturilefirești natura și apele la care am statcu gândul pe timpul iernii.

Cum este și firesc, în zonele cuadâncime mai mică apele se încălzescmai repede și atrag mărunțișul care,cu siguranță, și el abia aștepta câtevazile cu soare pentru a se delecta înapa de pe lângă maluri. În adâncuri,prin cotloane și la adăpostul structu-rilor scufundate, semnele primăveriise fac și ele simțite, dar acolo jos, ac-tivitatea pornește mai greu. Stimulateși încurajate de căldura zilelor cusoare, papura și stuful dau primii lu-jeri, anunțând parcă vremea frumoasăa primăverii depline, pe care o întâm-pină cu verdele crud al brâului ce dăcontur malurilor.

Atât răpitorii, cât și peștii pașnici,încep să „miște”, gradele Celsius cuplus încălzesc apa bălților, iar nevoiade hrană și creșterea peroadei diurneaduc și ele partea lor de contribuție înacelași sens. Dintre răpitori, primii cepar a da semne de activitate în apabălților sunt bibanii și șalăii. Știucilepar a se urni mai greu de prin adăpos-tul de peste iarnă, iar somnul abiadacă se dezmorțește în cotloaneleadânci în care a trecut sezonul hiber-nal. Peștii pașnici ce devin activi rela-tiv de timpuriu par a fi roșioara,

carasul, babușca și plătica, la care, bi-neînțeles, putem adăuga obleții, „mă-runțișul” în termeni generici. Pe râuri,cleanul dă semne timide, mai ales înzilele cu soare darnic și binevoitor,dar turbiditatea apei și variațiile dedebit la acest timp din an sunt un im-pediment considerabil, ce trebuie luatîn calcul.

Pentru răpitori, mai ales pentrubiban și șalău, jigurile garnisite cu si-licoane în culori tari, precum portoca-liul simplu sau cu glitter, deschise, albsau alb cu glitter, au dat rezultatebune în anii precedenți în această pe-rioadă. Lingurile, oscilante sau rota-tive, par a fi mai puțin eficace, peștiifăcând încă economie de efort dar,poate o oscilantă mai ușoară, cu că-dere lină și bătaie amplă, poate de-clanșa atacul mult așteptat.

Pentru peștii pașnici, momelilenaturale tradiționale funcționează deregulă destul de bine. Viermușii și „li-

belulele” (larvele de chironomide),par a fi cele preferate, singure sau încombinații ingenioase gen „carcalete”,uneori și cu râme. O nădire moderată,cu amestecuri de făină și spărtură decereale, poate și ceva cânepă și aromeușoare, toate pot fi de un real ajutor,la fel ca și nadele special conceputepentru apa rece, de regulă cele mai în-chise la culoare. Pescuitul la feederpoate fi o opțiune de succes, combi-nând se pare suficient de bine nădireamoderată cu plasarea momelii la loculpotrivit.

Cunoașterea locurilor pe care pes-cuim, adâncimea apei, natura substra-tului și structurile submerse suntinformații ce pot schimba sorții în fa-voarea nostră. O zi călduță, cu soaredarnic și fără vânt, alături de șanseleunui apetit în creștere al peștilor, vorface deliciul unei partide de pescuit,pe malul apelor primăverii, la vremede Mărțișor!

MARTIE 2018 | 37

P este câmp, covorul de nea re-zistă, chiar dacă mai peticit peici, pe colo, dar malurile râului

se prezintă, în multe locuri, brodate cufire de iarbă de un verde crud. Înschimb, acolo unde iarba nu a pus stă-pânire pământului, nămolul rânjeștenegru și hidos. Cota și debitul Jiului auînceput să crească, dar apa nu e încăfoarte tulbure. Am posibilitatea, celpuțin pentru început, să pescuiesc încondiții satisfăcătoare, la spinning.

La capătul firului de linie, pe micaagrafă cu vârtej, montez un voblercrank SDR, de 8 centimetri lungime.Ziua însorită, temperatura de aproapezece grade Celsius, combinate cuapele ceva mai călduțe ale râului, numult, din aval de termocentrală,poate vor determina vreun mustăciossă acorde atenție „meniului” destul deapetisant și aspectuos pe care i l-ampregătit.

Testez cu răbdare și atenție și pelângă maluri, dar și în lărgimea râului,până la 25-30 de metri distanță.Uneori recuperez năluca cu vitezămică și foarte mică și simt cum bar-beta acesteia lovește sacadat albia râu-lui. Alteori, când mă ajută curentul,stopez recuperarea și joc voblerul pe

loc în curent, din vârful lansetei. Dar,după vreo trei ore și câteva sute demetri parcurși, nu am nici măcar unțac pe fir. Mustăcioșii, cel puțin astăzi,nu prea sunt cooperanți.

Trebuie să încerc și altceva. Nu amzărit nici un atac la suprafața apei, decigândesc că nu are rost să probez vigi-lența avaților cu năluci mai specialepentru aceștia. Consider că e mai înțe-lept să pescuiesc după cleni și montezla capătul firului de linie o cicadă de4,5 centimetri lungime, cu un coloritfosforescent, ca să fie cât mai lesne vi-

zibilă. Dacă apa avea o claritate maimare, foloseam o cicadă de dimensiunemai mică, de 3,5-4 centimetri lungime,cu un colorit cât mai discret și natural.

Revin mult în amonte, unde știu că,pe o zonă destul de întinsă albia râuluie tare, cu pietriș, adâncimile sunt mici,după care este un prag, iar apa seadâncește brusc. La început pescuiescdupă prag, în zona cu apă adâncă.După ce timp îndelungat nu am nici unatac asupra nălucii, încerc cu cicada șizona cu adâncimi mai mici de dinain-tea pragului, dar nu la mare depărtare


Pescuit pe râuSPINNING

„Mărțișoare” pe zăpadăText și fotografie DORU DINEA

După ce perioade lungi de timp iarna nu și-a făcut simțită prezența, totuși, cu ultimeleputeri și-a scuturat mantia albă peste început de Mărțișor. Mulțime de fulgi albi jucaunestingheriți pe aripi tăioase de vânt. Primele zile din Mărțișor erau parcă decupate dinmijloc de iarnă, dar când primăvara a privit cu atenție filele din calendarul timpului, aînceput să reverse suflare caldă de viață peste cuprinsul firii.

de acesta. Poate că, datorită faptului cătemperaturile au mai crescut, vremea eînsorită, dar și pentru că în apa de aici,cu adâncimi mai mici, năluca e mai vi-zibilă, clenii îmi vor da câteva mo-mente de satisfacție.

Lansez năluca la aproape treizecide metri depărtare de mal, oblic în-spre amonte. După cum atinge nălucaalbia râului, apa are o adâncime deceva mai mult de jumătate de metru.E prima lansare în această zonă. Cumsimt că cicada atinge substratul, saltușor vârful lansetei, iar năluca înain-tează și evoluează la mică distanțăfață de substrat. Cobor apoi vârful lan-setei către apă în timp ce recuperez re-zerva de fir, după care repet mișcările.Nu recuperez liniar, cu viteză, mica ci-cadă și nu efectuez stopuri mari în re-cuperare, tocmai ca să evit cât pot demult agățarea nălucii între pietre saude vreun alt obstacol.

Doar ce execut vreo 3-4 serii de ri-dicări și coborâri din vârfului lansetei,pe o recuperare cu viteză medie, nă-luca descrie un arc de cerc datorită cu-rentului apei, că lanseta aproape îmizboară din mână. Lovitura în nălucă ecât se poate de dură. Sunt luat pe ne-pregătite, deoarece nu mă așteptam săam de-a face cu un „luptător” din cate-

goriile superioare. Frâna mulineteițiuie panicată și, la cât de rapid înoatăpeștele, cred că e un avat frumos. Înoată cu putere numai la adâncime șivirează cu viteză în toate direcțiile. Decâteva ori sunt nevoit, chiar dacă frânamulinetei e reglată, să fac câțiva pași pemal, când în amonte, când în aval.După ce ne plimbăm reciproc vreme decâteva minute bune, peștele dă semnede oboseală și reușesc să-l ridic la su-prafața apei.

Abia acum observ că e un avat su-perb ce deschide sacadat gura. Mă li-niștesc când văd că năluca e înghițităde acesta în totalitate, dar mă îngrijo-rează faptul că malul e foarte abrupt șiare o înălțime de aproape doi metri. Și,în timp ce mă gândesc cum să procedezsă pot aduce avatul pe mal, observ unpescar priceput și cunoscut ce vine dinaval și cu care mă întâlnisem și vorbi-sem cu câtva timp înainte.

Îi spun că am un pește la capătul fi-rului, dar malul e înalt și îl întreb dacăare posibilitatea să mă ajute. Spre no-rocul meu, pescarul are un cârlig mare,confecționat dintr-o sârmă groasă pecare îl leagă în grabă de o creangă us-cată și lungă pe care o găsește pe mal.Îmi dă cangea improvizată, mă aplec înmarginea malului, aștept puțin până se

mai liniștește avatul și îi introduc cugrijă cârligul la branhii. Apoi, cu miș-cări line și fluide, salt peștele și îl ducîn zăpada de dincolo de marginea ma-lului. Îi mulțumesc mult pescarului și,împreună, admirăm frumusețea pește-lui ce lucește în bătaia razelor soareluipe covorul de nea.

Cu aceeași cicadă la capătul firuluide linie, reiau pescuitul tot în zona cuapă mai puțin adâncă de dinaintea pra-gului. Tatonez cu năluca și la mică de-părtare de mal, dar și în largului râului,la peste treizeci de metri distanță. Simtde câteva ori țacuri firave pe fir, semneclare că sunt și ceva cleni mici prinzonă, dar nu am atacuri mai hotărâte.După încă o oră de pescuit fără vreunrezultat, decid să schimb locul.

La vreo cincizeci de metri în aval eo zonă în apă, asemănătoare cu cea încare am prins primul avat și de aceeamă îndrept întra-colo. La început pes-cuiesc tot cu cicada, dar pentru că nuam nici un rezultat și pentru faptul căturbiditatea apei s-a mai accentuat,schimb năluca cu o lingură rotativă ar-gintie nr. 4, cu paleta tip picătură. Pro-cedez astfel deoarece doresc ca nălucasă aibă și un semnal acustic mai accen-tuat, dar să fie și cât mai vizibilă în apaopacă. După ce o lansez, o las să atingăalbia râului, iar apoi o recuperez cu vi-teză mică și foarte mică. Din când încând fac și stopuri în recuperare, foartemici ca durată, ca să evit pe cât potagățarea rotativei în obstacole.

Nu durează mult timp și, la depăr-tare de mal, tocmai când încep recu-perarea, am din nou un atac în forță.Aproape că nici nu mai am timp săexecut înțeparea peștelui, că acestaînoată în viteză, la fel ca și primul, întoate direcțiile. Aici am un avantajpentru că malul nu e atât de abrupt și,după ce ajung la marginea apei, reu-șesc mai ușor să execut drillul. Ase-mănător cu primul drill, și la acesta,abia când aduc peștele în apropiereamalului, reușesc să-l salt la suprafațaapei și observ că e tot un avat. E su-perb și e chiar mai mare decât primul.Îl salt din apă cu ajutorul grip-ului și,după ce urc malul, îl așez pe covorulalb de nea.

Raze din ce în ce mai calde de soareiau cu asalt ultimele redute din mantiaalbă a iernii. Pe covorul peticit de nea,avații lucesc ca două imense mărțișoareargintii. Apele râului vuiesc cu putereși pe undele opace încep să curgă lavale, rostogolindu-se, mulțime decrengi și cioate. Vine în forță viitura!Strâng echipamentul și, pe cântece depițigoi jucăuși, pășesc pe poteca bro-dată cu fire plăpânde de iarbă.

MARTIE 2018 | 39


noutăți de prin magazineABREVIS

În pescuitul la răpitor de pretutin-deni, GAN CRAFT este sinonim cu nă-luci și lansete de înaltă performanțăJDM (produse inițial pentru piața japo-neză sau Japan Domestic Market). Însăcompania GAN CRAFT a devenit fai-moasă în lume datorită unui anumit tipde swimbait, inventând practic o nouăcategorie de năluci de mari dimensiuni,cele cu evoluție în forma literei „S”.Pentru cei care nu știu, GAN CRAFT alansat pentru prima dată în lume swim-bait-urile articulate cu evoluție sinusoi-dală (s-swimming motion) în urmă cu14 ani. De atunci, multe alte branduri

au preluat ideea S-motion și au venit cupropriile interpretări ale swimbait-uri-lor cu acțiune de gliding. Însă origina-lul, neschimbat de 14 ani, a fostinventat de GAN CRAFT: prima serie afost Jointed Claw 178, apoi a urmatmodelul mai mic, Jointed Claw 148, iarmodelul magnum, Jointed Claw 230,este penultimul din serie. Cifrele se re-feră la dimensiunile în milimetri. Re-cent, GAN CRAFT a venit și cu variantamonster bait, Jointed Claw Shaku-One303, cu o lungime de 303 mm și ogreutate de 9 oz. (255 de grame).Shaku este o unitate de măsură japo-

neză, echivalentă cu aproximativ 1 pi-cior (30,48 cm). Din 2018, produseleGAN CRAFT sunt disponibile pescarilordin România prin intermediul firmeiAbrevis Outdoor. Selecția de produseinclude năluci de diverse tipuri adap-tate apelor și condițiilor de pescuit dela noi. Astfel, modelele de swimbaitJointed Claw pe care le veți găsi laAbrevis fac parte din clasele mici delungime și greutate: Jointed Claw 148și 178. Modelul 178 are doar 56 degrame (2 oz.) iar 148 cântărește între34 și 36 de grame, în funcție de tipulnălucii (plutitor sau scufundător). Deasemenea, Jointed Claw 148 se dife-rențiază de restul seriei prin evoluțiamai puțin amplă în apă, și anume prinfaptul că designerii l-au conceput sădescrie S-uri de o amplitudine mai re-dusă - această acțiune este destinatăpentru a atrage atacurile răpitorilorcare se hrănesc selectiv sau în condițiide activitate redusă. Toate modeleledin serie, cu excepția celui de 30 de cm,au fost testate la știucă pe apele din Ro-mânia cu rezultate excepționale.

Produsele GAN CRAFT, de acum disponibile în România

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, codpoștal, adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

MARTIE 2018 | 41

APRILIE 2018

1 D 5.51 11.23 16.05 -2 L 0.24 6.07 11.52 18.323 M 1.17 6.55 12.46 19.274 M 2.10 7.46 13.31 20.245 J 3.04 8.35 14.23 21.136 V 3.49 9.24 15.12 22.077 S 4.36 10.16 16.09 22.588 D 5.22 11.08 16.53 23.46 U.P. 6.44 19.529 L 6.17 11.53 17.42 -10 M 0.24 7.09 12.51 18.3111 M 1.18 8.01 13.45 19.2612 J 2.09 8.57 14.31 20.1813 V 2.51 9.46 15.29 20.4414 S 3.46 10.25 16.16 21.3615 D 4.38 11.13 17.05 22.2116 L 5.23 12.04 17.51 23.16 L.N. 6.30 20.0117 M 5.18 12.48 18.43 -18 M 1.03 6.45 13.29 19.0119 J 1.49 7.32 14.16 19.5620 V 2.37 8.26 15.09 20.4421 S 3.29 9.14 15.47 21.3522 D 4.18 10.08 16.39 22.2423 L 5.09 10.51 17.27 23.16 P.P. 6.20 20.0824 M 5.51 11.43 18.19 -25 M 0.33 7.14 13.01 18.4526 J 1.24 8.07 13.45 19.3827 V 2.11 8.57 14.39 20.2528 S 3.02 9.45 15.28 21.1729 D 3.56 10.38 16.17 22.0730 L 4.47 11.25 17.03 22.51 L.P. 6.08 20.18

ANIMALE DE PRADĂION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

VÂNĂTOARE DE CÂMP!Rezolvarea din numărul trecut

REBUS

ORIZONTAL: 1) Caracteristică animalelor depradă. 2) A lăsa pentru altă dată – Înălțimea ere-telui (fig.). 3) Deschisă cu forța la o pradă …întrafic. 4) Îmbibată cu lichid – Pradă capra delapte. 5) Ace pentru împletituri – 2, 3 animale! 6) Bătute la cap până prind bine – Fragment dinaria greierului. 7) Adună vânătorii din deșert. 8) Vânători subacvatici. 9) Întreg – Lipsite de in -stincte de prădător. 10) Cercul oamenilor însurați(pl.) – A secționa.

VERTICAL: 1) Vânători …de rețete. 2) Semn lamijloc! – Puțin peste zero – Cade din brad. 3) Altăcaracteristică a animalelor de pradă. 4) Mândriade vânător. 5) Tratat de vânătoare – Femeia caretocmai a trecut (pl.). 6) Semnificație – 26 ani-male! 7) Pus la ceai – Măcinat de vânturi și deploi. 8) Vânători fără nici un Dumnezeu – Ano-timpul vânătorilor pe zăpadă. 9) Spațiu delimi-tat de vânătoare – A ridica betoane. 10) A stârpiprădătorii – Dânsa de la geam!

MAMIFERE: mistreț (mascul),șacal, vulpe; până la 15 aprilie:bizam.

CE VÅN~M


PUBLICITATE

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Doritorii se pot adresa d-lui Mihai Neagu la tel. 0727-985.219.

AGVPS anunță valorificarea unui cățel mascul de tekel sârmos în vârstă de 20 de săptămâni, la prețul de 320 lei cu TVA inclus,

având carnet de sănătate și atestat de proveniență.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: A.G.V.P.S.din România, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23 RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank - Agenția Moșilor. A.G.V.P.S. din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2018).PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 60 LEINUME ............................................................................................

PRENUME .....................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista:Strada ..........................................................................................Număr ........... Bloc ........... Scara ............ Apartament .............Localitate .......................................... Județ/Sector .......................Telefon ..................... Data ........................Semnătura ...............Am achitat suma de .......................................................... în datade .................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ......................................................................Mandat poștal nr. ....................................................................

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se primesc până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!

Adresa redacției: A.G.V.P.S. dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

VÂNZ~RI

mica publicitateVând armă juxtapusă belgiană cu co-coașe exterioare cal. 16/76 la prețul de250 euro și armă juxtapusăSAUER&SOHN SUHL, cal. 16/70, laprețul de 250 euro. Tel. 0746-361.821.

Vând carabină WINCHESTER cu lu-netă, cal. .308, stare nouă, și armă cualice, cal. 2/12, marca IJ Bock. Tel.0744-287.554.

Vând carabină BLASER R93-300WMcu lunetă SWAROVSKI Z6i 2,5-15, patde lemn clasa 2, montaj rapid, la prețulde 5.800 euro. Tel. 0723-112.533.

Vând armă de vânătoare IJ 54 cal. 12 înperfectă stare, toc și cartușieră din piele,la prețul de 800 lei. Tel. 0241-617.626.

Vând armă driling marca KRIEGHOFFPLUS, cal. 6,5x57 R/20, cu lunetă SWA-ROVSKI 2,2 – 6x42, la prețul de 4.000 €.Vând armă cu glonț, marca KRICO, cal.243 WIN. cu lunetă SWAROVSKI 8x56(prindere rapidă), la prețul de 1.600euro. Tel. 0737-771.302.

Vând armă de vânătoare MERKELSUHL cal.16, împreună cu toc dinpiele, la prețul de 2.000 lei. Tel. 0741-013.022.

· 2018-03-27 · legală, în arealul ecologic, alimentată din motive subiective ale fiecărui...

Documents