CAPITOLUL III.79 Gh. Beleiu, op. cit., p. 410.80 Dispoziþiile pct. 2 al art. 53 sunt reluate aproape identic de art. 45 din Decretul nr. 31/1954, cu excepþia celor de lalit. d care se referã la imposibilitatea constituirii organelor de conducere.81 Pentru calificarea juridicã ºi detalierea procedurii vezi St. D. Cãrpenaru op. cit., p. 22-54.58SINTEZE PRIVITOARE LA DREPTURILE REALESectiunea 3.1. Patrimoniul3.1.1. Notiuni generaleDreptul civil studiaza raportul juridic civil potrivit prin elementele salestructurale. Raportul juridic civil este prin definitie o relatie sociala reglementata denorma juridica civila. Asa cum s-a studiat deja, el are un caracter dublu volitional,in sensul ca doua vointe prefigureaza relatia sociala si anume, vointa legii exprimataprin norma juridica si vointa subiectelor exprimata prin acte si fapte juridice82.Elementele structurale are raportului juridic civil, sunt trei si anume:a) subiectele;b) continutul;c) obiectul raportului juridic civil.Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si juridice intre carese stabilesc drepturile si obligatiile civile83.Continutul reprezinta drpeturile subiective si obligatiile corelative care revinsubiectelor, iar obiectul raportului juridic civil este insasi actiunea sau abstentiuneala care este indreptatit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv84.Datorita stransei corelatii care exista intre continutul si obiectul raportuluijuridic civil studiul lor se face concomitent, astfel incat referindu-ne la drepturilesubiective si la obligatiile ce le corespund vom evoca si problemele care tin deobiectul lor inclusiv, sau dupa caz chiar la cele ce privesc lucrurile la care se refera.Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cucontinut economic, exprimat frecvent in bani. Altfel spus, se preocupa de drepturilesi obligatiile patrimoniale.82 A se vedea în acest sens ºi Gh Beleiu, op. cit., p. 61-63.83 M. Costin, op. cit., p. 135.84 În acest sens vezi St. D. Cãrpenaru, op. cit., p. 70.59Dar drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati:intr-o prima modalitate, fiecare drept subiectiv este privit separat, caapartinand unui anume subiect. in aceasta abordare, dreptul subiectiv luat inconsiderare sub toate caracteristicile sale juridice, poate fi un drept real sau undrept de creanta.Un al doilea mod de abordare a drepturilor subiective si obligatiilor este acelade a le considera in totalitatea lor ca pe o universitate juridica apartinand uneipersoane, facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei obligatii inparte. Acest mod de abordare a dreptului si obligatiei conduce la notiunea depatrimoniu.De exemplu, “X” are drept de proprietate asupra autoturismului, plateste ratepentru achizitionarea apartamentului si are la randul sau de primit bani din vanzareaunei masini de scris.Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatiicu caracter economic constituie patrimoniul sau.

Asadar definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cuvaloare economica apartinand unei persoane85.Daca doctrina a definit notiunea patrimoniului dupa indelungate abstractizarisi consideratii stiintifice, legislativ nu avem nici o definitie. Referiri la aceastanotiune intalnim insa atat in Codul civil, cat si in alte texte.in cuprinsul lor articolele 781, 784 si 1743 Cod civil, fac trimitere laposibilitatea creditorilor unei persoane decedate sa opreasca confuziunea dintrepatrimoniul acesteia si cel al mostenitorilor.Referiri la patrimoniu fac dizpozitiunile Decretului nr. 31/1954: art. 26 lit. e,precizeaza ca patrimoniul constituie unul dintre elementele structurale ale persoaneijuridice, in vreme ce art. 41 arata ca, divizarea se face prin impartirea intreguluipatrimoniu al persoanei juridice.60De asemenea, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 151/1990 referindu-se la patrimoniu,dispune ca “Prin actul de infiintare a regiei eutonome se vor stabili, obiectul sau deactivitate, patrimoniul, denumirea si sediul principal”.3.1.2. Caracterele juridice ale patrimoniului.Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice:1) Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris). Aceastainseamna ca:a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca ogrupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat;b) drepturile si obligatiile, fiecare in parte, sunt distincte de universalitate,astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatiinu altereaza identitatea universalitatii.Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ careinsumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continuteconomic ale subiectului de drept.2) Orice persoana are un patrimoniu.Acest caracter priveste atat persoanele fizice, cat si pe cele juridice.Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat “interminis”. in ceea ce priveste persoana juridica, existenta patrimoniului, este unadintre conditiile esentiale ale infiintarii.3) Patrimoniul este unic.Unicitatea patrimoniului presupune ca fiecare persoana are un singurpatrimoniu, aceasta unicitate insa nu exclude divizibilitatea patrimoniala. De aicirezulta o alta caracteristica si anume:85 C. Stãtescu ºi C. Bârsan, Drept civil. Teoria generalã a drepturilor reale, Universitatea Bucureºti 1980, p. 5; IApostu, Introducere în teoria dreptului de proprietate ºi a drepturilor reale principale Ed. Evrika Brãila 1998p.4.614) Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturisi obligatii, fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat.Astfel, persoanele juridice au in patrimoniul lor spre exemplu mijloacele fixe,mijloace circulante sau obiecte de inventar.Persoanele casatorite pot avea potrivit art. 30-36 din Codul familiei:- bunuri comune, dobandite in timpul casatoriei, constituind masapatrimoniala ce poate fi urmarita doar de creditorii comuni;

- bunuri proprii dobandite inainte sau in timpul casatoriei din care esteconstituita masa patrimoniala urmaribila de creditorii personali ai sotului tinutpersonal.O alta ipoteza a divizibilitatii patrimoniului este acceptarea sub beneficiu deinventar a unei succesiuni. Potrivit art. 704 din Codul civil, succesorul isi reduceraspunderea pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoralprimit. in felul acesta nu se mai ajunge la confuziunea dintre patrimoniuldefunctului si cel al succesibilului acceptant86.3.1.3. Functiile patrimoniuluiOrice categorie juridica, deci si cea de patrimoniu, trebuie sa raspunda si saserveasca unei necesitati practice impuse de viata, deci sa aiba o anumita functie.Altfel spus, se impune a cunoaste ce necesitati practice isi gasesc raspunsul ininstitutia patrimoniului.Necesitatile practice sau functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele:A) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari;B) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal;C) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal.Le urmarim in continuare detaliat.86 Vezi în acest sens Julieta Manoliu, Drept succesoral, Universitatea Al. I. Cuza, Iaºi, 1974, p. 7.62A. PATRIMONIUL SI DREPTUL DE GAJ GENERAL AL CREDITORILORCHIROGRAFARI.Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala(gaj, ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe care oau impotriva debitorului87.Creditorii garantati cu o garantie reala pot in caz de neexecutare din parteadebitorului, sa urmareasca bunul constituit ca garantie si din pretul lui sa sedespagubeasca cu preferinta inaintea oricaror alti creditori.Creditorii chirografari insa nu au nici o garantie reala. Sunt ei lipsiti deposibilitatea de a-si satisface dreptul de creanta? Cu siguranta ca nu! Ei vor puteasa-si satisfaca dreptul de creanta atunci cand aceasta a devenit exigibila urmarindacele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului la momentul exigibilitatii.Neavand asadar o garantie reala, creditorii chirografari au drept garantieintregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau, ca universalitate juridicaexistenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ei. Ideea de gajgeneral este exprimata de articolul 1718 din Codul civil care prevede ca: “oricineeste obligat personal, este tinut cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente siviitoare”.Referindu-se la “bunuri prezente si viitoare”, textul exprima ideea ca prinfaptul ca o persoana s-a obligat fata de un creditor, bunurile existente in patrimoniulsau la momentul obligarii nu sunt indiponibilizate. Ele pot fi instrainate fara ca,creditorii sa poata formula in principiu o pretentie legata de aceasta instrainare88.Creditorii pot urmari deci acele bunuri existente in patrimoniul debitorului lamomentul executarii silite. Ei nu pot urmari asa zisele bunuri viitoare, decat inmasura in care intra in patrimoniul debitorului, deci devin prezente. in aceeasimasura ei nu pot urmari bunurile ce n-au intrat inca in patrimoniul debitorului, si87 Pentru amãnunte a se vedea C. Stãtescu ºi C. Bârsan, Tratat de drept civil - Teoria generalã a obligaþiilor (citatîn continuare Obligaþiile ...), Ed. Academiei, Bucureºti, 1981, p. 337 ºi urmãtoarele.

88 În mod excepþional, creditorii au la îndemânã calea acþiunii pauliene pentru a revoca actele frauduloase consimþitede debitori în frauda lor, în condiþiile art. 975 din Codul civil.63nici pe cele care intre timp au fost instrainate, deoarece ei, creditorii chirografi, nuau un drept individualizat in fiecare bun particular, ci un simplu drept generalasupra intregului patrimoniu. in acest fel, notiunea de patrimoniu poate explicadreptul de gaj general al creditorilor chirografi.Divizibilitatea patrimoniului are ca principal efect specializarea gajuluigeneral al creditorilor chirografi. Ei nu pot asadar urmari decat acele bunuri care facparte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta.Astfel, in cazul persoanelor juridice, dreptul de gaj general se poarta mai intaiasupra mijloacelor banesti. Numai in masura in care acestea nu se dovedesc a fiindestulatoare creditorii pot declansa procedura falimentului in conditiile Legii nr.64/1995, pentru urmarirea silita si a altor mijloace materiale.in ceea ce priveste persoanele fizice, divizibilitatea patrimoniului serealizeaza spre exemplu in cazul sotilor, cand creditorii lor comuni pot urmarinumai bunurile lor comune, iar creditorii personali doar bunurile personale. Similareste si cazul specializarii in situatia acceptarii succesiunii sub beneficiu de inventar.B. PATRIMONIUL SI SUBROGATIA REALA CU TITLU UNIVERSAL.Subrogatia inseamna inlocuire. Spre deosebire de subrogatia personala careconsta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i sesubstituie un alt creditor care preia datoria debitorului), subrogatia reala se refera lainlocuirea unui bun cu altul, care va urma aceeasi soarta juridica, aplicabila celuidintai.Fundamentul subrogatiei reale se gaseste in fungibilitatea obiectelor cuprinseintr-o universalitate de drept. Astfel, daca un lucru este vandut, in cuprinsulpatrimoniului locul lui va fi luat de pretul incasat, care la randul lui va fi inlocuit culucrul nou in care va fi investit.Fenomentul de inlocuire a bunurilor, deci subrogatia reala se produceautomat, ori de cate ori aceasta inlocuire se refera la continutul unui patrimoniu.64Subrogatia cu titlu universal nu ar putea fi explicata decat prin notiunea depatrimoniu, care sugereaza plastic imaginea unui recipient ce-si pastreaza existenta,in vreme ce cuprinsul sau sufera continue inlocuiri si modificari.Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu dreptul de gajgeneral al creditorilor chirografari. Continutul acestui gaj est asigurat prinsubrogatia reala cu titlu universal, deoarece locul bunului instrainat va fi luat debunul primit in schimb, astfel incat, creditorul va putea sa urmareasca, atunci candcreanta va deveni exigibila, acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul debitoruluiin momentul cand se naste executarea.Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatiipatrimoniului, in sensul ca ea asigura mentinerea destinatiei diecarei mase debunuri. Daca o persoana casatorita vinde un bun propriu, prin subrogatie reala cutitlu universal, partea sau bunul inlocuit are tot natura juridica a unui bun propriu.Subrogatia reala este chemata sa functioneze si in alte cazuri de impartire saude restituire a unui patrimoniu.Spre deosebire de subrogatia reala cu titlu universal, subrogatia cu titluparticular se refera la un anumit bun privit izolat de intregul patrimoniu.Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat, ci numai daca este

expres prevazuta de lege.Spre exemplu, art. 1721 din Codul civil prevede ca daca un bun ipotecat afost distrus sau deteriorat, ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani primita cutitlu de indemnizatie de asigurare (daca bunul a fost asigurat) sau asupra sumeiprimite ca despagubire de la autorul prejudiciului.C. PATRIMONIUL SI TRANSMISIUNEA UNIVERSALA SAU CU TITLUUNIVERSAL.Pe langa functiile mai sus mentionate, patrimoniul explica si transmisiuneauniversala sau cu titlu universal.65Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridicaproblema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor. Totalitatea acestordrepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei, astfel incat transmiterealor este o transmitere universala.intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire decalitate ci, de cantitate. in vreme ce transmisiunea universala priveste de exemplutoate mobilele si imobilele, transmisiunea cu titlu universal de exemplu se referadoar la mobile sau imobile.3.1.4. Drepturile reale si drepturile de creantain componenta patrimoniului intra asa cum am vazut atat drepturi reale cat sidrepturi de creanta.Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sasiexercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia alteipersoane, in mod direct si nemijlocit.Dreptul de creanta, este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activnumit creditor, poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor, sa dea,sa faca sau sa nu faca ceva.intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri:a) Ca drept absolut, dreptul real presupune existenta unui subiect activdeterminat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane.Altfel spus, dreptul real este opozabil tuturor - “erga omnes”.Ca drept relativ, dreptul de creanta presupune determinarea de la inceputatat a subiectului activ, cat si a subiectului pasiv, singurul obligat si singurul caruiaii este opozabil.b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului realeste aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre subiectulactiv adreptului sau, ceea ce inseamna o obligatie generala negativa.66Dimpotriva, in cazul dreptului de creanta, obligatia subiectului pasiv poate fiatat pozitiva - a face - cat si negativa - a nu face ceva.c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul decreanta, si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta.Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de acauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla.Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de oricealt drept, in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi.Drepturile reale se clasifica in doua catgorii:a) drepturi reale principale, care au o existenta de sine statatoare,independenta de existenta altor drepturi;b) drepturi reale accesorii, care sunt afectate garantarii unor drepturi de

creanta, in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptuluigarantat.Sectiunea 3.2. Dreptul de proprietate3.2.1. Notiuni generale. DefinitiePotrivit art. 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva dea se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limiteledeterminate de lege”.Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii,este util a cita si dispozitiile art. 481, care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sacedeze proprietatea sa, afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind odreapta si prealabila despagubire”.Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii,inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptuluide proprietate.67Definitia formulata de textul art. 480 Cod civil a fost si este inca criticata,intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei.imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si dedispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica, deoarece sintagma “a sebucura”, luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul, cat si dea-i culege fructele. Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica eainclude in realitate doua din atributele dreptului de proprietate, posesia si folosinta(jus utendi si jus fruendi).3.2.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietateCaracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea siperpetuitatea.a) Caracterul exclusiv (exclusivitatea) rezulta din continutul art. 480 Codcivil potrivit caruia “proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si adispune de un lucru in mod exclusiv”.Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numaide titularul sau, cu toate atributele recunoscute, dreptului sau (posesia, folosinta sidispozitia) prin excluderea altor persoane.in afara de art. 480 exclusivitatea dreptului de proprietate rezulta si dindispozitia art. 475 Cod civil care prevede ca “Oricare poate dispune liber debunurile ce sunt ale lui, cu modificarile stabilite de lege”.Acest caracter cu valoare de principiu este insa susceptibil de exceptii,existand asadar si restrictii potrivit carora unele dintre atributele dreptului deproprietate pot fi exercitate si de alte persoane decat titularul lor (uzufructul,servitutea, superficia etc. ...).b) Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupuneca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prinneintrebuintare din partea titularului, deci nici dupa moartea lui.68Prin urmare, dreptul de proprietate subzista atata timp cat nu dispare bunul,imprejurare materializata in obiceiul popular prin expresia “a vinde sau a cumparade veci”. Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoana sa devina temporartitular al dreptului de proprietate daca s-a convenit astfel in actul de instrainare.Dreptul de proprietate nu dispare prin instrainarea bunului asupra caruia esteexercitat. Chiar daca prin repetate instrainari trece in patrimonii diferite,proprietatea continua sa existe ca drept, deoarece ea se stinge in patrimoniul

dispunatorului pentru a renaste in cel al dobanditorului. Asa cum s-a precizat invechea doctrina romaneasca (Hamangiu, Rosetti-Balanescu, Boicoianu), “dreptul deproprietate, se perpetueaza transmitandu-se”.Dreptul de proprietate nu dispare prin neuz, in sensul ca principalele actiunireale (actiunea in revendicare imobiliara si actiunea negatorie) sunt imperscriptibile,ca efect al perpetuitatii dreptului de proprietate.in exercitiul actiunii in revendicare insa, posesorul poate invoca prescriptiaachizitiva (uzucapiunea), prin care acesta a dobandit dreptul de proprietate in daunareclamantului.in doctrina au mai fost subliniate sau mentionate inca doua caractere aledreptului de proprietate, pe care ne rezumam a le mentiona, deoarece ele vor fistudiate separat, si anume caracterul individual si cel total.Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat deo singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe, cum este in cazulcoproprietatii.Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispunecu toate “puterile” asupra bunului. Fiecarei “puteri” ii corespunde un anumit atributal dreptului de proprietate” posesia, folosinta, dispozitia. Toate aceste prerogativeapartin in exclusivitate proprietarului si numai el poate dispune de ele.693.2.3. Atributele dreptului de proprietateinca din dreptul roman, atributele dreptului de proprietate s-au apreciat sinumit la fel: jus utendi, jus fruendi si jus abutendi.Le analizxam separat in cele ce urmeaza:a) Posesia (jus utendi), consta in dreptul titularului de stapani in fapt un bun.in doctrina au fost utilizate mai multe expresii. Matei Cantacuzino spunea ca prin“jus utendi” se imtelege intrebuintarea unui lucru potrivit naturii ale specifice,Florin Sion, “a uza de lucru in sine; Rosetti-Balanescu “dreptul de a te servi de unlucru”.Posesia presupune spre exemplu, dreptul de a locui casa, de a folosi masina,de a intrebuinta un lucru etc.Aceasta stapanire poate fi exercitata de proprietar sau de o alta persoana. intreposesie si proprietate nu poate fi pus semnul egalitatii deoarece prima, este doar oexpresie exterioara a celei de a doua.Mai intai este perceputa posesia (care este o stare de fapt), si apoi proprietatea(care este o stare de drept).Altfel spus, o persoana poate avea posesia unui bun fara a fi proprietar, dupacum proprietarul unui bun poate sa nu-l posede.b) Folosinta (jus fruendi) este dreptul pe care il are cineva de a folosilucrurile perceptandu-le fructele naturale, civile si industriale, in interesul sau.Potrivit art. 482 Cod civil, “proprietatea unui lucru mobil sau imobil da dreptasupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul, intrunmod natural sau artificial”.Codul civil nu defineste “in terminis” fructele, rezumandu-se doar la a leclasifica in naturale, industriale, civile si sporul animalelor.Fructele sunt in definitia data de doctrina produsele obtinute de la un anumitbun, cu o anumita periodicitate fara ca acesta sa-si altereze substanta.Ele pot fi produse prin urmare numai de bunurile frugifere (facatoare defructe) si se impart in 3 categorii: 1. Naturale (se nasc indiferent de vointa omului);70

2. Industriale (presupun interventia omului); 3. Civile (sunt consecinta unor actejuridice - chirii, dobanzi etc.).Spre deosebire de fructe, productele nu pot fi obtinute decat o singura data siprin consumarea substantei bunurilor.in cazul coproprietatii, fiecare coproprietar poate percepe, fructele doarproportional cu cota sau intinderea dreptului sau individual de proprietate.c) Dispozitia (jus abutendi) consta potrivit unei mai vechi conceptii in aconsuma, a instraina, a desfiinta, a distruge, a intrebuinta in mod definitiv faraposibilitatea de reincepere pentru cel ce a uzat astfel.Definim dreptul de dispozitie ca acea facultate a proprietarului unui bun de arenunta irevocabil la toate atributele dreptului sau in limitele legii.Aceasta presupune ca poate sa-l doneze, sa-l abandoneze si chiar sa-ldistruga.Libertatea in materia dispozitiei poate fi insa ingradita in mod exceptionalprin lege.Astfel, in materia Legii nr. 18/1991 potrivit art. 46 alin. 2, persoanele care nuau cetatenie romana si domiciliul in Romania, precum si persoanele juridice care nuau nationalitate romana si sediul in Romania daca dobandesc in proprietate ternurisunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandirii subsanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului.3.2.4. Obiectul dreptului de proprietateDesi obiect al dreptului de proprietate il constituie bunurile mobile si imobile,totusi acesta poate purta si asupra unui drept, cu conditia ca el sa faca parte dinelementul activ al unui patrimoniu si sa fie in principiu transmisibil.Dreptul de proprietate nu poate exista in principiu decat asupra unor bunuricorporale. Cu toate acestea proprietatea poate sa fie exercitata bunaoara si asupraunui document constatator ale uni creante, cum sunt titllurile de credit.71O alta cerinta generala cu privire la obiectul dreptului de proprietate esteaceea ca bunul sa existe. Existenta bunului, implica insa delimitarea sa materiala inraport cu coordonatele inconjuratoare dar si in raport cu alte bunuri similare.Ca mai dificila, delimitare priveste cazul bunurilor imobile atat prin natura lorspeciala cat si prin regimul juridic diferit de cel al mobilelor.Delimitarea presupune in materia imobillor operatiunilor juridice de ingradiresi granituire.Regimul juridic al imobilelor, are in vedere in principal regimul special alapelor fluviale (de izvor sau curgatoare) al terenurilor si al constructiilor.A. REGIMUL JURIDIC AL IMOBILELOR1) Proprietatea solului implica proprietatea supraftei si a subsolului.a) Proprietatea suprafetei este reglementata de articolul 489 Cod civil.in spiritul acestui text, pe suprafata terenului sau proprietarul poate sa ridiceliber orice constructi sau sa faca orice plantatie. Totodata ca efect al exclusivitatiidreptului, acesta poate interzice vecinilor sa-i aduca orice atingere. El poate invirtutea articolului 708 din Codul civil sa taie crengile copacilor ce se intind si facumbra proprietatilor sale, ori radacinile intinse pe terenul sau.in ceea ce priveste coloana aeriana ce se ridica perpendicular pe suprafatasolului, desi nu este proprietatea sa ea apartine tot titularului dreptului deproprietate. Proprietarul poate edifica constructii de orice inaltime, cu conditiaobtinerii autorizatiei administrative.El nu se poate insa opune survolarii proprietatii sale de aeronave si nici

transportului nergiei electrice prin cabluri suspendate. Temeiul acestor ingradiri, ilconstituie prevederile articolului 135 alineatul 4 din Constitutie, potrivit carora,spatiul aerian face obiectul exclusiv al proprietatii publice.2) Proprietatea subsolului este instituita de articolul 489 Cod civil, potrivitcaruia proprietarului ii este recunoscut dreptul si asupra fondului sau, indiferent deadancimea sa. Articolul 491 din Codul civil, permite proprietarului sa faca, “sub72fata pamantului, orice constructie si sapaturi si sa traga din ele foloasele pe care learproduce.Dreptul asupra subsolului nu este nici el nelimitat, dimpotriva este ingraditprin anumite prevederi speciale ale legii.Astfel, articolul 41 alineatul 4 din Constitutie precizeaza ca pentru lucrari deinteres general, autoritatea publica poat folosi subsolul oricarei proprietatiimobiliare cu obligatia despagubirii proprietarului pentru daunele aduse subsolului,plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.Totodata, textul articolului 135 alineatul 4 stabileste ca bogatiile de oricenatura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.Mai mult, decat atat, Hotararea Guvernului nr. 113/1992 distinge intre“bogatiile solului care pot face parte din domeniul public de interes local saujudetean, si cele care sunt declarate de interes public national.B. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILORPana in decembrie 1989, legislatia era foarte restrictiva in ceea ce privestedobandirea, circulatia si instrainarea terenurilor:- articolul 30 din Legea nr. 58/1974 stabilea interdictia instrainarilor, altfeldecat prin mostenirea legala;- cei ce paraseau definitiv tara erau sanctionati cu trecerea terenurilor lor inproprietatea statului;- dobandirea proprietatii asupra terenurilor prin efectul uzucapiunii eraimposibila, caci ea nu putea fi dobandita decat prin succesiune legala.Practic, terenurile au fost scoase din circuitul civil, si se tindea spredesfiintarea proprietatii private asupra acestora.Constitutia in vigoare prevede ca proprietatea privata este ocrotita in modegal de lege, indiferent de titular.73in afara de unele restrictii pe care le-am amintit deja Legea 18/1991,stabileste cadrul juridic al dobandirii si circulatiei terenurilor in Romania. Potrivitacestei legi, terenurile de orice fel, constituie fondul funciar al Romaniei.C. REGIMUL JURIDIC AL CONSTRUCTIILORin legislatia anterioara au existat mai multe restrictii si limitari ale dreptuluide proprietate avand ca obiect constructiile.Articolul 5 din Legea nr. 4/1973 stabilea ca “cetatenii au dreptul sa aiba inproprietate personala o singura locuinta si o singura casa de odihna pentru ei sifamiliile lor”.Articolul 60 alineatul 1 litera a, din Legea nr. 5/1973 referitoare laadministrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari sichiriasi, stabilea reguli referitoare la normarea suprafetei locuibile, in sensul cafiecare persoana avea dreptul la o singura camera.in ceea ce priveste casele de odihna, articolele 45-58 din Legea 5/1973dispuneau ca acestea sa aiba dimensiuni restranse si sa se rezume strict la nevoileproprietarilor si familiilor lor.

Prin abrogarea unor acte normetive care restrangeau dreptul de proprietateasupra constructiilor, persoanele fizice si juridice au in prezent posibilitatea sadobandeasca si sa construiasca mai multe locuinte.Decretul Lege nr. 61/7 februarie 1990, prevedea pentru prima oaraposibilitatea compararii locuintelor proprietate de stat de catre chiriasii care locuiauin ele.Cei care au cumparat locuinte si al caror teren aferent a trecut prin efectulLegii 58/1974 in proprietatea statului, au dobandit prin efectul Legii 18/1991dreptul de proprietatea aupra acestora prin decizia prefectului.Legea 85/22 iulie 1991, a extins sfera locuintelor ce pot fi vandute si asupraacelora construite din fondurile fostelor unitati economice sau bugetare, in conditiileDecretului Legea 61/1990.74Edificarea unei constructii, impune obtinerea autorizatiei eliberate deautoritatea administrativa competenta, potrivit procedurii prevazute de Legea nr.50/1991.D. REGIMUL JURIDIC AL APELORConstitutia reglementeaza in articolul 135 alineatul 4 imprejurarea ca apele cupotential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public simarea teritoriala fac obictul exclusiv al proprietatii publice.Potrivit articolului 5 din Legea nr. 17/7 august 1990, apele maritimeinterioare, marea teritoriala, solul si subsolul acestora precum si spatiul aerian dedeasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei.Articolul 2 din Legea nr. 18/1991, citat mai sus, se refera printre altele, laterenurile aflate permanent sub ape, adica albiile minore ale cursurilor de ape,cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie, fundul apelor maritime interioaresi al marii teritoriale, toate acestea facand parte din domeniul public al statului, fiinddeci scoase din circuitul civil.Asupra apelor din domeniul public, riveranii nu au nici un drept, si niciasupra foloaselor pe care acestea le-ar putea da in mod natural.Iata insa asupra caror ape poate fi exercitat dreptul de proprietate de catrepersoanele particulare:Apele pluviale fac parte din categoria de bunuri numita “res comunis”, astfelincat ele devin proprietatea titularului fondului pe care au cazut.Doar in acest caz, apa de ploaie (ca si cea rezultata din topirea zapezilor saughetarilor) poate forma obiectul proprietatii private, in sensul ca proprietarulterenului poate sa o foloseasca in mod exclusiv. El poate sa o retina pe terenul sausau sa o lase curga pe fondurile inferioare. in cazul apelor pluviale, sunt inaplicabiledispozitiunile articolului 581 din Codul civil, locuitorii unei localitati ruraleneputandu-se impotrivi dreptului de dispozitie al titularului. in momentul in care a75cazut apa inceteaza a mai fi un lucru al nimanui (res nullius), apartinandproprietarului fondului.Proprietarii fondurilor inferioare sunt opriti sa stavileasca curgerea naturala aapei pe terenurile lor.O obligatie similara are insa si proprietarul fondului superior, oprit sastavilesca scurgerea naturala a apei pe terenul inferior (articolul 578 alineatul 3 Codcivil).Apele de izvor. Potrivit articolului 579 Cod civil cel care este proprietarulterenului este si proprietarul izvorului, deoarece acesta face parte din fond. Legea

prevede “in terminis” ca “Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face oriceintrebuintare cu dansul fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferioreste dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acestui izvor”.Cu alte cuvinte, proprietarul terenului poate opri apa izvorului, impiedicanduosa curga pe fondul inferior, poate desfiinta izvorul sau sa-i schimbe cursul.Odata trecuta insa apa pe terenul vecin, aceasta devine prin accesiuneproprietatea titularului acestui fond.Regula din articolul 579 Cod civil comporta totusi doua exceptii atunci cand:a) proprietarul fondului vecin a dobandit un drept asupra izvorului (princonventie, prescriptie etc.);b) apa izvorului este necesara locuitorilor unei localitati rurale - caz prevazutde articolul 581 Cod civil.Apele curgatoare. Atat Constitutia cat si Legea 18/1991, stabilesc care apecurgatoare fac parte din domeniul public, deci asupra carora nimeni nu poatedobandi un drept de proprietate sau orice alt drept real.Cu toate acestea textul articolului 582 din Codul civil prevede doua situatiicand apele curgatoare, altele decat cele din domeniul public, pot fi folosite sianume:a) apele curgatoare care marginesc o proprietate;b) apele curgatoare care trec prin interiorul unei proprietati.76a) apele curgatoare care marginesc o proprietate.Potrivit articolului 582 Cod civil, acela a carui proprietate se afla pe margineaunei ape curgatoare, poate lua apa pentru irigarea proprietatii sale, fara insa a abatecu totul cursul apei.Dreptul de a folosi apa apartine tuturor riveranilor, intinderea acestuia fiindproportionala cu intinderea fondului. Totodata acestia pot extrage pietris, sa taietrestie sau rachita ori sa pescuiasca.Singura interdictie, consta in oprirea proprietarului fondului de a schimbacursul apei.b) apa curgatoare care trece prin interiorul unei proprietati.Situatia este reglementata de articolul 582 alineat 2 din Codul civil.Potrivit acestui text proprietarul pe al carui fond trece apa curgatoare, o poatefolosi, “in toata intinderea prin care ar avea curgere, cu indatorirea de a-i lasa cursulfiresc, la iesirea din proprietatea sa. Lui ii este insa interzis sa foloseasca toata apain interesul sau, daca prin aceasta prejudiciaza pe ceilalti proprietari riverani dinaval.3.2.5. Formele dreptului de proprietate. Proprietatea privata.Potrivit art. 135 alineat 2, din Constitutie “proprietatea este publica sauprivata”.Referindu-se la proprietatea statului, Codul civil precizeaza in art. 475-489 caacesta poate fi publicata sau privata.Legea 18/1991, referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile potapartine, fie domeniului public, fie celui privat.Din textele mai sus citate, rezulta ca legiutorul se refera la doua ipostaze aleproprietatii, si anume proprietatea privata si proprietatea publica.Art. 41, alineat 1, Constitutie, referindu-se la fondul funciar prevede caterenurile pot apartine, fie domeniul public, fie celui privat.77Cu toate acestea, Codul civil ofera cadrul juridic cel mai complet de

reglementare a proprietatii private sub toate aspectele.Definitia doctrinara a proprietatii private este urmatoarea:Dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice,juridice, statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra unor bunuri mobilesau imobile, exercitand asupra lor atributele dreptului de proprietate, in modexclusiv si perpetuu, in limitele legii.A. CARACTERLE JURIDICE ALE PROPRIETATII PRIVATECaracterele juridice ale proprietatii private sunt urmatoarele:Alienabilitatea consta in caracterul dreptului de a putea fi instrainat sub oriceforma prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. Acest caracter este oconsecinta generala a faptului ca bunurile aflate in circuitul civil indiferent detitularul lor pot fi instrainate.Prescriptibilitatea este caracterul dreptului de proprietate, in virtutea caruiaaceasta este supusa prescriptiei achizitive. Modurile de dobandire a proprietatiiprivate sunt aplicabile tuturor titularilor, astfel incat, asupra unui bun, indiferent deproprietarul sau poate fi dobandit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii.Sesizabilitatea consta in aceea ca bunurile care formeaza obiectul proprietatiiprivate pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor, potrivit regulilorde drept comun.in acest sens, drpetul comun il constituie articolul 1718 Cod civil, potrivitcaruia “orice este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toatebunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare”.De asemenea, art. 1719 Cod civil prevede ca “Bunurile unui debitor servescspre asigurarea comuna a creditorilor sai”.in mod exceptional, s-a apreciat ca bunurile din proprietatea privata a statuluinu pot fi sechestrate, deoarece statul este intotdeauna solvabil.78Despre caracterul exclusiv si perpetuu al dreptului de proprietate privata s-adiscutat intr-un capitol anterior.B. SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATATitulari ai dreptului de proprietat privata pot fi persoanele fizice, persoanelejuridice, statul, comunele, orasele, municipiile si judetele.Potrivit Legii 69/1991 (art. 4), comunele, orasele si judetele sunt persoanejuridice.in calitate de persoane juridice de drept civil, unitatile administrativteritoriale, au in proprietate bunuri din domeniul privat. Dimpotriva, in calitate depersoane juridice de drept public, acestea sunt titulare ale dreptului de proprietate abunurilor domeniului public de interes local.in ceea ce priveste societatile comerciale organizate, potrivit art. 16 din Legeanr. 15/1990, titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor fostelor intreprinderisunt acestea, in vreme ce statul este doar proprietarul actiunilor.O situatie speciala o au in prezent fostele I.A.S.-uri transformate in societaticomerciale si care nu au fost inca integral privatizate: actionari ai acestora, pot fipersoanele fizice, care au dobandit actiuni in temeiul art. 36 din Legea 18/1991.C. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA1) Persoanele fizice pot avea in proprietate orice bun mobil sau imobil aflatin circuitul civil. Sub aspectul obiectului, dreptului de proprietate privata este inprincipiu nelimitat in sensul ca o persoana fizica poate avea oricate locuinte, terenarabil, actiuni etc.Persoanele fizice pot dispune liber de bunurile din patrimoniul lor, le pot

instraina sub orice forma, pot crea drepturi reale prin dezmembrarea proprietatii lor,cladirile pot fi inchiriate iar terenurile arendate.2) Persoanele juridicein prezent in Romania sunt multe categorii de persoane juridice.79Sub titlu de exemplu - societati comerciale infiintate potrivit Legii 31/1991,societatile comerciale si regiile autonome infiintate potrivit Legii 15/1990,societatile agricole infiintate potrivit Legii 36/1992 etc.Tuturor acestora le este comun faptul ca trebuie sa aiba un patrimoniupropriu, distinct de cel al asociatilor, afectat realizarii unui scop social licit89.in patrimoniul acestora se gasesc bunuri mobile sau imobile asupra caroraexercita un drept de proprietate privata.in afara acestor categorii de persoane juridice, societatile comerciale agricolesau civile cu scop lucrativ mai sunt si persoane juridice cu scop nelucrativ, cum estecazul fundatiilor, sindicatelor sau a asociatiilor obstesti, care pot fi titulare aledreptului de proprietate privata.in aceeasi masura sunt titulare ale dreptului de proprietate privata, cultelereligioase precum si asezamintele bisericesti.Acestea sunt autonome fata de stat, care se limiteaza doar la sprijinireaactivitatii lor. Asupra terenurilor din patrimoniul lor, cultle si asezamintelebisericesti exercita in exclusivitate atributele dreptului de proprietate privata, avandtotodata legitimare procesuala in procesele ce au ca obiect dreptul lor de proprietate.Statul si unitatile administrative, exercita prerogativele proprietatii privateasupra bunurilor ce fac parte din domeniul privat al statului si unitatiloradministrative teritoriale.Aceasta proprietate, numita si dominiala90, si-a gasit consacrarea in Legea18/1991, Legea 31/1991, Legea 69/1991, Legea 15/1990 sau Legea 58/1991 cuprivire la privatizarea societatilor comerciale.Codul civil nu reglementeaza expres domeniul privat al statului. Art. 477 Codcivil prevede ca averile vacante si fara stapan precum si ale persoanelor ce mor faramostenitori sau ale caror mosteniri sunt lepadate, apartin statului.89 A se vedea în acest sens ºi Gh. Beleiu, op. cit., p. 343.90 Pentru definirea proprietãþii dominiale, vezi E.Safta Romano, Dreptul de proprietate privatã ºi publicã înRomânia, Ed. “Grafix”, Iaºi, 1993, p. 93.80Art. 6 din Legea nr. 18/1991 prevede ca in domeniul privat al statului intraterenurile din componenta societatilor comerciale cu capital de stat.Art. 73 din Legea 69/1991 dispune ca domeniul privat al unitatiloradministrativ teritoriale este alcatuit din bunurile mobile si imobile, aflate sauintrate in proprietatea acestor unitati prin caile si mijloacele prevazute de lege,exceptand bunurile apartinanr domeniul public.in principiu, bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si unitatiloradministrativ teritoriale, nu sunt limitativ prevazute de lege, carcterul limitativ fiindspecific doar domeniul public.Bunurile din aceasta categorie, pot fi concesionate, inchiriate sau date inlocatie de gestiune, prin licitatie publica.3.2.6. Proprietatea publicaDreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statutului siunitatilor administrativ teritoriale, asupra unor bunuri mobile si imobile de interes

national sau local, asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate.Legislativ, proprietatea publica est reglementata de Constitutie, Codul civil sio serie de legi speciale.Constitutia in art.135 alineat 3 foloseste termenul de proprietate publicaprecizand ca apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale.Art. 475 alin. 2 Cod civil precizeaza ca bunurile care nu sunt ale particularilorsunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescriseanume pentru ele. Articolele 476, 477, 478 enumera care sunt aceste bunuri cuprecizarea ca ele apartin domeniului public.Art. 21 din Legea 15/1991 foloseste sintagma “Sector public si privat”.Art. 4 din Legea 18/1991 prevede ca terenurile “pot apartine domeniuluipublic sau domeniului privat”.81A. CARACTERELE JURIDICE ALE PROPRIETATII PUBLICEArticolul 74 alineatul 1, din Legea 69/1991, privind administratia publicalocala prevede ca “bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile,imprescriptibile si insesizabile”. Din text, rezulta expres cele trei caractere juridicesi anume:1. Caracterul inalienabil, prin care se intelege ca bunurile din domeniulpublic sunt scoase din circuitul civil.Acest caracter este subliniat si de textul constitutional, art. 135 alin. 5prevazand ca “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile”. in acelasi sens, art. 5alineatul 2 din Legea 18/1991 prevede ca “terenurile care fac parte din domeniulpublic sunt scoase din circuitul civil”91.Desi sunt inalienabile, prevederea constitutionala permite ca, in conditiilelegii asemenea bunuri sa poata fi date in administrarea regiilor autonome ori ainstitutiilor publice, concesionare sau inchiriate. Deosebit fata de cele proprietateprivata, bunurile din domeniul public nu pot fi niciodata insa instrainate, statuluifiindu-i inaccesibil atributul dispozitiei cu privire la aceste bunuri.2. Caracterul imprescriptibil, consta in faptul ca nimeni nu ar putea opunevreodata titularului domeniului public prescriptia achizitiva.Articolul 1844 Cod civil dispune ca, “nu se poate prescrie domeniul lucrurilorcare, prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte deproprietate privata ci, sunt scoase in afara de comert”.Articolul 5 alineat 2 din Legea 18/1991 prevede ca dreptul de proprietateasupra terenurilor apartinand domeniului public este imprescriptibil.3. Caracterul insesizabil, presupune impiedicarea urmaririi bunurilor dindomeniul public pentru realizarea creantelor.intrucat statul este intotdeauna solvabil, atat datoriile sale, cat si ale unitatiloradministrativ-teritoriale se platesc ori se lichideaza prin aplicarea unor norme91 Bunurile din aceastã categorie, pot fi concesionate, închiriate sau date în locaþie de gestiune, prin licitaþie publicã.82financiare speciale, nefiind aplicabile dispoziviile de drept comun referitoare laurmarirea silita92.Dimpotriva daca asemenea bunuri ar fi urmaribile, atunci ar insemna indirectca oricine ar putea dobandi un drept de proprietate asupra lor, ceea ce contravinecaracterului lor inalienabil.in aceeasi masura, dreptul de proprietate publica este totodatanedezmemebrabil.

B. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICASpre deosebire de proprietatea privata, nu orice bun mobul sau imobil faceparte din domeniul public.Potrivit criteriului importantei sociale, domeniul public poate fi de interesnational, cand atributele proprietatii sunt exercitate de stat, sau de interes local, candproprietatea apartine comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor.De asemenea, sunt bunuri de uz public accesibile tuturor persoanelor(parcuri, piete, strazi) si bunuri de interes public care desi nu pot fi folosite de oricepersoana, sunt destinate de a fi folosite pentru activitati ce intereseaza pe totimembrii societatii (scoli, teatre, muzee, biblioteci).Articolul 135 alineat 4, din Constitutie, prevede ca fac obiectul exclusiv alproprietatii publice, bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatii,spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite ininteresul public, plajele, marea tetirotiala, resursele stabilite de lege.Referiri la bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica, fac si altelegi speciale ca Legea 18/1991 privind fondul funciar, Legea 69/1991 privindadministratia publica locala sau Hotararea Guvernului nr. 113/06.03.199293.92 Pentru amãnunte privind procedura fiscalã, I. Gliga, Drept financiar public, Ed. ALL, Bucureºti 1994, p. 136.93 În sensul acestora, vezi precizãri în V. Nistor ºi I. Apostu, Drept public ºi privat, Ed. Zigotto Galaþi 1994, p. 54.833.2.7. Modalitatile dreptului de proprietateA. NOTIUNI GENERALEDesi dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simpluavand un singur titular, exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitatisau poate avea mai multi titulari.Definim modalitatile juridice ale dreptului de proprietate, ca fiind aceleipostaze cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun saumase de bunuri ori exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire ladreptul de proprietate.Exista asadar, doua categorii de modalitati juridice si anume:1) atunci cand dreptul de proprietate se gaseste intr-o situatie juridica deincertitudine temporara, cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile.2) atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate,cum este cazul proprietatii comune in cele doua forme, proprietatea comuna pe coteparti si in devalmasie.B. PROPRIETATEA REZOLUBILAProprietatea rezolubila apare in situatia cand transferul proprietatii de la opersoana la alta a operat sub o conditie rezolutorie.Ce este conditia, de ce rezolutorie?Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor sinesigur ca realizare, de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actuluijuridic civil.Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitatecare supune “desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”.84Este asadar rezolutorie acea conditie de acarei indeplinire depindedesfiintarea actului juridic civil94. Urmatoarea clauza constituie de exemplu, oconditie rezolutorie “Prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se naste

un copil in doi ani de la incheierea contractului”.Revenind la proprietatea rezolubila, concluzionam ca in cazul in care seindeplineste conditia, dreptul se desfiinteaza retroactiv.Dimpotriva, daca nu se indeplineste conditia rezolutorie, dobanditorul isivede consolidat dreptul sau. in ceea ce-l priveste pe acesta, conditia ca evenimentviitor si nesigur are valoarea unei conditii suspensive, intrucat implinirea acesteiaeste legata nasterea actului juridic (perfectarea actului peste doi ani daca nu se nasteun copil, in exemplu dat).Practic pana in momentul implinirii conditiei, proprietatea, apartine in acelasitimp la doua persoane: dobanditorului proprietar sub conditie rezolutorie sitransmitatorului sub conditie suspensiva. Proprietatea rezolubila poate fi rezultatulvointei legii sau al vointei partilor.a) Este rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita ca efect aldonatiei. Potrivit articolului 835 Cod civil, daca donatorului i se va naste un copil,dreptul de proprietate se va revoca, daca nu, dreptul de proprietate al donatarului seva consolida.Este de asemenea rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita subconditiunea facultatii de rascumparare (art. 1371 Cod civil).b) Este rezolubila prin efectul vointei partilor proprietatea rezultata dintr-ovanzare cu pact de rascumparare.94 Gh. Beleiu op. cit., p. 154.85C. PROPRIETATEA ANULABILAProprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptului de proprietatedobandit de o persoana printr-un act juridic anulabil (lovit de nulitate relativa): deexemplu dolul sau eroarea, viciu de consimtamant.95Atunci cand proprietatea este dobandita printr-un act juridic anulabil, suntposibile 3 ipoteze:1. actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul actiunii in anulare.in aceasta situati, actul juridic se transforma dintr-un anulabil intr-unul pur sisimplu, consolidandu-se in consecinta dreptul de proprietate al dobanditorului.2. titularul actiunii in anulare obtine anularea actului, deci inceteaza dreptulde proprietate a dobanditorului retroactiv.3. dreptul la actiune al titularului se precrie. Ca efect, se consolideaza dreptulde proprietate al dobanditorului.in toate cele trei ipoteze starea de incertitudine a dreptului de proprietate estetemporara, anulabilitatea dreptului fiind posibila pana la confirmarea lui sau pana laimplinirea termenului de prescriptie.D. PROPRIETATEA COMUNAProprietatea comuna este cea mai importanta si frecventa modalitate adreptului de proprietate. Caracteristic proprietatii comune este faptul ca toateprerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor titulari.Proprietatea comuna este susceptibila de a fi exercitata pe cote parti sau indevalmasie (temporar ori perpetuu sau fortat).Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna indevalmasie, consta in aceea ca in primul caz fiecare dintre titulari are determinata95 Nu eroarea obstacol, deoarece ea presupune lipsa consimþãmântului, ori aceastã deficienþã este sancþionatã cunulitate absolutã!.86

cate o fractiune ideala din drept, pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comunanu este dublata de determinarea cotei.1.) Dreptul de proprietate comuna pe cote partiDefinitie, notiuni generaleCunoscut si sub denumirea de coproprietate, proprietatea comuna pe coteparti se caracterizeaza prin aceea ca acelasi bun, nefractionat in materialitatea saapartine concomitent mai multor titulari, fiecare dintre acestia avand numai o cotaparte ideala din dreptul de proprietate.Astfel spus, dreptul fiecaruia se refera la intregul bun si se intalneste cudreptul celorlalti in fiecare dintre cele mai mici particule ce alcatuiesc bunul inmaterialitatea sa96.Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intindereadreptului lor asupra bunului comun, dar ei nu cunosc partea materiala din bunulcomun ce corespunde intinderii drepturilor lor. De exemplu, doua persoane au inproprietate comuna un imobil format din teren si casa de locuit. intinderea dreptuluifiecaruia este determinata printr-o fractiune (2/3, 3/5 etc.) sau printr-un procent(25%, 50%) fara insa ca vreunul sa cunoasca exact care parte din teren sau din casade locuit corespunde dreptului sau.Din cele expuse rezulta ca doua idei sunt diriguitoare pentru configurareanotiunii de proprietate comuna pe cote parti, si anume:a) nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiunimateriale din bun. Daca bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine inexclusivitate unui proprietar dreptul de proprietate ar fi exclusiv.b) fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv numai al cotei parti ideale,abstracte din dreptul de proprietate. Dreptul este fractionat, nu insa si bunul inmaterialitatea sa.96 C. Stãtescu ºi C. Bârsan, op. cit., p. 180.87La randul sau proprietatea comuna pe cote poate fi privita in doua forme, sianume proprietatea comuna pe cote parti care are ca obiect un bun individual, siindiviziunea ce are ca obiect o universalitate de bunuri.Daca proprietatea comuna pe cote parti este o modalitate a dreptului deproprietate, indiviziunea este o modalitate a patrimoniului. Codul civil nu da oreglementare de ansamblu nici proprietatii comune pe cote parti si nici indiviziunii,ci se refera incidental la ele atunci cand vorbeste despre imparteala succesorala inart. 728 si urmatoarele.Din punctul de vedere al duratei, coproprietatea poate fi de doua feluri sianume:I) proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara, care poateinceta prin efectul impartelii sau partajului bunului;II) proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua ce nu poate sainceteze, nefiind posibila imparteala.Le urmarim in detaliu:I) Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporaraDe regula, proprietatea comuna pe cote parti are un caracter temporar, eanascandu-se ca o consecinta a mostenirii cand in urma defunctului raman mai multisuccesori.Doua principii caracterizeaza proprietatea comuna pe cote parti obisnuita, sianume:a) copartasul nu are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bun in

materialitatea sa;b) fiecare copartas are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti idealedin drept.La randul sau, fiecare dintre aceste principii genereaza drepturile care revinfiecarui copartas si anume:88Din primul principiu enuntat, rezulta consecinta ca nici unul dintre copartasinu poate infaptui acte cu privire la bun in intregul sau fara acordul celorlalti.Aceasta consecinta poarta numele de regula unanimitatii.Aceasta regula se refera la urmatoarele acte:- Actele materiale care privesc folosinta bunului, sunt permise copartasilor,cu conditia de a nu schimba destinatia bunului. Cat priveste fructele, acestea secuvin coproprietarilor proprotional cu cota fiecaruia.- in matria actelor juridice, trebuie facuta distinctia intre actele dedispozitiune si cele de administrare.Nici unul dintre copartasi nu poate face fara acordul celorlalti acte dedispozitie, cu privire la intregul bun.Daca totusi a fost facut un asemenea act, valabilitatea lui depinde derezultatul impartelii: daca bunul sau partea materiala vor intra in patrimoniuldispunatorului, actul de dispozitie va fi retroactiv valabil. in caz contrar, totretroactiv, acesta va fi desfiintat.Desi regula unanimitatii urmareste si actele de administrare a bunului, inpractica juridica s-a admis punctul de vedere ca actele de conservare a bunului pot fifacute de un singur copartas, fara a fi necesar acordului celorlalti.Din cel de al doilea principiu, decurge consecinta ca fiecare copartas poate sadispuna liber si neingradit de cota sa ideala de drept. Aceasta nu schimba naturajuridica a bunului, intrucat opereaza doar o subrogatie personala, referitoare lainlocuirea unui copartas cu un altul.Situatia s-ar schimba doar in ipoteza in care instrainarea s-ar face tot catre uncoproprietar, care in felul acesta ar dobndi proprietatea exclusiva si integrala asuprabunului.incetarea coproprietatii temporare are loc de regula prin imparteala, cunoscutasub denumirea de partaj.in felul acesta se pune capat starii de coproprietate ori de indiviziune, insensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun pe cote parti sunt impartite intre89copartasi, fiecare dintre ei devenind proprietarul unui bun dintre cele ce formauobiectul coproprietatii, in cazul in care bunul poate fi impartit in natura.in caz contrar, bunul se atribuie in intregime unuia dintre copartajanti cuobligarea sa la plata catre ceilalti a echivalentului valoric al cotei lor.Daca nici unul nu doreste sa preia bunul, acesta va fi vandut la licitatie,achivalentul valoric fiind impartit potrivit cotelor lor, copartasilor.Articolul 728 Cod civil stabileste regula ca dreptul de a cere incetareaindiviziunii este imprescriptibil. Regulile referitoarela indiviziune sunt aplicabileinsa si in materia coproprietatii.in aceeasi masura este aplicabila si dispozitia din art. 728 Cod civil, potrivitcareia nimeni nu poate fi silit a ramane in diviziune.in fine, incetarea copropritatii poate avea loc si in situatia cand unul dintrecopartasi devine titular al tuturor celorlalte parti, prin succesiune, cumparare,donatie etc.

II) Proprietatea comuna pe cote parti, fortata si perpetuaNotiuni generaleRegula o constituie coproprietatea temporara dar, in mod exceptional, eapoate avea un caracter perpetuu, deci fortat.Coproprietatea este fortata, deoarece se mentine indiferent de vointacoproprietarlor, si perpetua intrucat nu poate inceta pe calea obisnuita a impartelii.Bunurile care alcatuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesoriialtor bunuri principale, a caror soarta juridica o urmeaza potrivit principiului“accesorium sequitur principale”.Cazuri de coproprietate fortataExista coproprietate fortata in urmatoarele cazuri:1) coproprietatea fortata a unor bunuri considerate ca bunuri de familie(morminte, manuscrise, tablouri si fotografii de familie);902) coproprietatea fortata asupra partilor comune din cadirile cu mai multeetaje si apartamente;3) copropritatea fortata asupra lucrurilor comune necesare pentru folosirea adoua imobile vecine;4) coproprietatea fortata a despartiturilor comune.Le urmarim pe toate in detaliu:1) Chestiunile referitoare la prima situatie nu comporta discutiune, intrucat inmod natural acestea nu pot fi partajate prin insasi destinatia lor economica.2) Situatia cladirilor cu mai multe locuinte si spatii este reglementata inprezent de doua acte normative si anume: Legea 50/1991, privind autorizareaexecutarii constructiilor si Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cualta destinatie construite din fondurile statului.Potrivit articolului 36 alineatul 1 din Legea 50/1991, atunci cand intr-ocladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie,proprietarii acestora dobandesc si o cota parte de proprietate supra tuturor partilorde constructii si instalatii, precum si asupra tuturor dotarilor care, prin natura lor, nuse pot folosit decat in comun.in acelasi timp, ei dobandesc si cota parte de dreptul de concesiune asupraterenului apartinand domeniului privat al statului.Articolul 10 din Legea 85/1992, prevede ca dreptul de proprietate sedobandeste si asupra terenului aferent cladirii asa cum a fost el determinat prinautorizatia de constructie, iar valoarea cotei se include in pret.3) Coproprietatea fortata asupra cladirilor comune necesare sau utile pentrufolosirea a doua imobile vecine. Servesc pentru folosirea a doua imobile vecine,drumurile, potecile, fantanile sau izvoarele, in masura in care se gasesc chiar pelinia de hotar dintre cele doua proprietati.Dimpotriva, daca acestea s-ar afla pe unul dintre fondurile invecinate si arservi pentru utilizarea celuilalt, situatia juridica nu mai este coproprietatea, ciservitutea.914) Coproproetatea despartiturilor comuneExpresia “despartiturii comune” desemneaza zidul, santul sau gardul caresepara doua proprietati invecinate, si cu privire la care opereaza prezumtia decoproprietate.Asupra acestora cei doi proprietari au un drept egal, coproprietatea lor fiindfortata si perpetua, accesorie dreptului de proprietate asupra imobilelor invecinate.

a) Zidul despartitor este, potrivit art. 590 Cod civil, “orice zid care servestede despartire intre cladiri sau intre curte si gradina si intre ograzi la tara, sesocoteste comun daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul”.Dimpotriva, daca zidul este inclinat, articolul 591 Cod civil instituieprezumtia ca acesta ar apartine exclusiv proprietarului dinspre care exista planulinclinat.Caracterul fortat al coproprietatii rezulta si din dispozitiile articolului 598Cod civil, potrivit carora orice vecin poate sa faca zidul comun in tot sau in parte,platind celuilalt jumatate din valoarea sa sau a partii ce vrea sa o faca comuna.Ambii coproprietari insa sunt obligati la repararea si intretinerea ziduluicomun.b) santul comunPotrivit articolului 602 Cod civil “toate santurile intre doua proprietati sesocotesc a fi comune de nu va fi titlu sau semn contrariu”.Printre semnele de necomunitate, articolele 603, 604, prevad ca santulapartine exclusiv celui pe al carui teren a fost aruncat sau inaltat pamantul.c) Gardul comunPotrivit art. 606Cod civil “orice gard ce desparte doua proprietati sesocoteste comun, afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ingraditasau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra”.Textul instituie asadar o prezumtie relativa de comunitate, ce poate fi rasturnata prinproba contrarie.92in ceea ce priveste arborii care se gasesc in gardul comun, si ei sunt prezumtia fi tot comuni pana la proba contrarie. Atat fructele cat si lemnul lor apartincoproprietarilor in functie de cotele lor.2. Dreptul de proprietate comuna in devalmasieNotiuni generaleDreptul de proprietate in devalmasie constituie a doua ipostaza in care seinfatiseaza dreptul de proprietate comuna.Caracteristic proprietatii devalmase, spre desebire de proprietatea comuna pecote parti, este faptul ca la devalmasie titularii nu au precizata o cota parte dindrept, aceasta apartinandu-le tuturor, impreuna si nefractionat.Legislatia noastra nu cuprinde o reglementare generala a dreptului deproprietate comuna in devalmasie.Notiunea, caracterele si regimul juridic al devalmasiei, au fost totusiconfigurate in baza dispozitiunilor cuprinse in Codul familiei cu privire lacomunitata de bunuri a sotilor, precum si cu importanta contributie a literaturii despecialitate97.Singurul caz de proprietate devalmasa cunoscut in dreptul romanesc actual, ilconstituie comunitatea de bunuri a sotilor, numita si “devalmasie matrimoniala”.Izvorul acestei devalmasii il constituie faptul dobandirii de catre oricaredintre soti a unui bun in timpul casatoriei.Cu privire la administrarea, folosinta si dispozitia asupra acestor bunuri, elese realizeaza de soti de comun acord. Cu toate acestea, legea instituie prezumtiamandatului reciproc al sotilor in ceea ce priveste administrarea, folosinta sidispozitia cu privire la bunurile comune. Articolul 35 alineat 2 din Codul Familieiprecizeaza ca “Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi, este socotit caare si consimamantul celuilalt sot. Cu toate acestea, nici unul dintre soti nu poate

97 Dumitru Lupulescu, Dreptul de proprietate comunã al soþilor, Casa de Editurã ºi Presã “ª ansa” SRL, Bucureºti,1992, p. 38.93instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurilecomune, daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot”.incetarea devalmasiei, este legata de incetarea imprejurarilor care i-au datnastere.in consecinta, incetarea sau desfacerea casatoriei are drept efect, printre altelesi incetarea devalmasiei matrimoniale.Modalitatea de incetare o constituie imparteala, care se poate face prininvoiala sau pe cale judecatoreasca.imparteala judecatoreasca, numita si partaj, presupune mai intai stabilireamasei bunurilor comune apoi stabilirea cotei de contributie a celor doi soti ladobandirea bunurilor. in aceasta faza procesuala, devalmasia se transmforma practicintr-o coproprietate pe cote parti. in fine, dupa evaluarea si lotizarea lor, bunurilesunt impartite in materialitatea lor98.Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comunain devalmasiea) Asemanari1. Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate, implicand cel putin doititulari concomitent si un bun unic sau o masa de bunuri.2. in ambele cazuri, proprietatea comuna inceteaza prin imparteala dupareguli identice.3. in ambele situatii, drepturile coproprietarilor se intind asupra intregului bunsau a tuturor bunurilor ce alcatuiesc obiectul dreptului de propriette comuna.b) Deosebiri1) La proprietatea comuna pe cote parti, fiecare coproprietar cunoaste cota saparte abstracta din drept, spre deosebire de proprietatea devalmasa, in cazul careiacotele nu sunt cunoscute si se stabilesc doar cu prilejul partajului.98 Pentru procedura partajului de bunuri comune vezi Ilie Stoenescu ºi Savelly Zilberstein Drept procesual civil Ed.Didacticã ºi pedagogicã, Bucureºti 1977 p.133; I. P. Filipescu , Tratat de dreptul familiei, Ed. ALL Bucureºti 1995,p. 245.942) Fiecare coproprietar poate dispune in cazul proprietatii comune pe coteparti de cota sa ideala de drept, spre deosebire de codevalmasi care nu o pot face,intrucat nu cunosc intindera dreptului lor.3) Proprietatea comuna pe cote parti poate exista indiferent de calitatilejuridice ale coproprietarilor.Proprietatea comuna in devalmasie are un caracter “intuitu personae”, eaneputand lua nastere decat intre soti.4) Proprietatea comuna pe cote parti poate avea ca izvor contractul, legea,succesiunea, uzucapiunea etc., spre deosebire de devalmasie al carui unic izvor ilconstituie relatiile de casatorie.5) Actele de dispozitie sunt supuse in cazul proprietatii comune pe cote partiprincipiului unanimitatii, pe cata vreme in cazul devalmasiei opereaza prezumtiamandatului casnic.Sectiunea 3.3. Posesia

3.3.1. Notiuni generaleDefinitia posesiei este data de art. 1846 alineatul 2 din Codul civil inurmatorii termeni: “Posesia este detinerea unui lucru sau folosinta de un dreptexerctata, una sau alta, de noi insine sau de altul in numele nostru”.Posesia este asadar o stare de fapt ce creeaza aparenta proprietatii si deci inaparenta posesorul este privit pana la proba contrarie, drept proprietar.in practica se ivesc situatii cand posesia poate avea un titular iar proprietateapoate fi invocata de un altul, astfel incat intre acestia se poate ivi un conflict.Apararea dreptului de proprietate este precris conturata in dispozitii legaleimperative.in aceeasi masura insa, legea apara si posesia, care de cele mai multe oricorespunde insusi dreptului de proprietate invocat de titular. Pentru acest din urma95motiv, simpla posesie - ca stare de fapt - este indreptatita la o serioasa protectiejuridica in masurea in care sunt indeplinite elementele sale constitutive si anume:a)Elementul material, numit si “corpus” care consta in realizrea unui contactdirect cu lucrul, concretizat prin acte si fapte materiale de genul detinerii, folosirii siculegerii fructelor sau chiar al instrainarii.b) Elementul psihologic sau intentional, numit si “animus” care consta invointa exteriorizata a celui ce sapaneste bunul pentru sine, si de a se comporta ca unadevarat proprietar, ori ca titular al unui alt drept real. Plastic, acest element s-anumit in literatura clasica romana “animus domini”, “animus sibi habendi” ori“animus possindendi”.Lipsa elementului subiectiv (psihologic - sau intelectual) are drept consecintedegenerarea posesiei intr-o detentie precara.Potrivit art. 1853 Cod civil, nu constituie posesie ci detentie precara “actelece exercitam asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adica in calitate delocatari, depozitari, uzufructuari, sau asupra unui lucru comun, in putereadestinatiei legale a aceluia”. in aceeasi masura, potrivit alineatului 2 al aceluiasitext, tot o detentie precara este si posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru alaltuia, prin simpla ingaduinta a proprietarului.Detentorul precar se afla de regula intr-o relatie contractuala cu proprietarul,raport in functie de care se poate stabili si natura juridica a detentiei.Locatarul unui imobil de exemplu, nu ar putea invoca niciodata in fataproprietarului uzucapiunea, deoarece el a posedat cu ingaduinta acestuia. Tot undetentor precar este si depozitarul, atata vreme cat bunul se afla in grija sa. El nu arenici un drept asupra bunului, fiind obligat sa-l restituie in starea in care l-a primit.in concluzie, detentorul precar poseda intotdeauna pntru altul. Lipsind decielementul “animus” nu ne aflam in situatia juridica a unei posesii.963.3.2. Dobandirea, dovada si pierderea posesiei1. Pentru a fi dobandita posesia, cu toate conecintele juridice care decurg dinaceasta, se impune a fi intrunite ambele elemente constitutive (animus si corpus).S-a pus in practica problema daca elementele constitutive ale posesiei trebuiesa fie ambele exercitate de aceeasi persoana.Raspunsurile au fost date dupa prealabila distinctie dintre elementulintentional si cel material.S-a stabilit ca puterea materiala asupra lucrului, poate fi exercitata nu numaide catre posesor, dar si de un reprezentant al sau, deci “corpore alieno” (Deexemplu posesorul care a inchiriat lucrul, sau l-a incredintat altuia in depozit). in

ceea ce priveste elementul intentional, el trebuie sa fie intrunit numai in persoanacelui ce pretinde ca poseda, neputand fi exercitat prin altcineva, “animo alieno”.2. Dovada posesiei. Fiind o stare de fapt, posesia poate fi dovedita prin oricemijloc de proba, pentru ca a dovedi posesia, inseamna in ultima analiza a-i dovedielementele constitutive, respectiv “corpus” si “animus”.a) Elementul material al posesiei poate fi usor dovedit, intrucat are uncaracter obiectiv, aparent si deci perceptibil.b) Elementul intentional, prin natura sa psihica, prezinta serioase dificultatisub aspectul probatiunii.Proba elementului intentional este facilitata de lege, prin instituirea a douaprezumtii legale.in primul rand, articolul 1854 din Cod civil precizeaza ca “posesorul estepresupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca aincercat a poseda pentru altul”. Altfel spus, exista prezumtia ca cel ce detine unlucru, pana la proba contrarie, este posesorul acelui lucru.A doua prezumtie legala este instituita de articolul 1855 din Cod civil siconstituie reversul celei dintai. Textul precizeaza ca “atunci cand posesorul a97inceput a poseda pentru altul, se presupune ca a conservat aceeasi calitate, datw nueste proba contrarie”.Pe cand textul art. 1854 prezuma a fi posesor pe cel ce exercita putereamateriala asupra bunului, articolul 1855 prezuma ca cel ce este in prezent detentorprecar a avut aceeasi calitate si in trecut.Ambele prezumtii “juris tantum” fiind relative, pot fi rasturnate prin probacontrarie.3) Pierderea posesiei. Posesia nu poate exista, decat atat timp cat se pastreazaunitatea dintre elementele sale constitutive. Disparitia lor, sau chiar numai a unuia,are ca efect pierderea posesiei.intr-o prima ipoteza, este posibila incetarea simultana a ambelor elementecum se intampla in cazul instrainarii ori abandonarii.intr-o a doua ipoteza, este posibil sa dispara numai unul dintre cele douaelemente, efectul fiind insa acelai.Pierderea lucrului sau trecerea lui in stapanirea altui posesor are dreptconsecinta pierderea posesiei, o data cu incetarea elementului ei material. Acelasiefect il va avea insa si disparitia elementului intentional al posesiei, chiar dacastapanirea materiala continua, cum este cazul constitutului posesor99.3.3.3. Calitatile si viciile posesiei1. Calitatile posesieiPosesia este apta sa produca efectele prevazute de lege numai daca intrunesteconditiile de utilitate prevazute de art. 1847 din Codul civil, nefiind deci suficientenumai cele doua elemente constitutive ale sale.Desi textul se refera numai la efectul uzucapiunii, in realitate calitatilementionate sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei.99 Este constitut posesor, atunci când proprietarul unui lucru îl vinde, dar continuã sã-l pãstreze ºi dupã vânzare calocatar ori depozitar.98Care sunt asadar aceste calitati care fac posesia utila?a) Posesia sa fie continuaArticolul 1847 din Codul civil prevede ca pentru a se putea prescrie, “se cere

o posesiune continua”, in vreme ce art. 1848 precizeaza ca posesiunea “estediscontinua cand posesorul o exercita neregulat, adica cu intermitente anormale”.Continuitatea posesiei este prezumata, continutul prezumtiei rezultand dintextul articolului 1850 Codul civil. Caracterul de continuitate nu exclude insaanumite intermitente, cu conditia ca acesta sa fie normale (Exemplu, cazul forteimajore sau al calamitatilor naturale care ar impiedica temporar exercitiul poesiei).b) Posesia sa fie neintreruptaSpre deosebire de continuitate care presupune o atitudine a posesorului,intreruperea posesiei este rezultatul faptului unui tert, care duce la desfiintareaposesiei.intreruperea posesiei vizeaza in primul rand paralizarea uzucapiunii, atatatimpt cat articolul 1847 Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de anu fi neintrerupta.c) Poesia sa fie netulburataTextul articolului 1851 din Codul civil mentioneaza ca posesia este tulburataatunci cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau dinpartea adversarului.Conservarea posesiei prin mijloace violente nu este incompatibila insa cucaracterul netulburat al acesteia atunci cand violenta pasiva este un raspuns la actelede violenta activa utilizate de un tert in vederea deposedarii. in cazul actelor desimpla amenintare, care nu duc la pierderea materiala a bunului, posesorul trebuiesa se limiteze la o stare de expectativa prin care posesia nu se considera viciata.d) Poesia sa fie publica.Publicitatea posesiei consta in exercitarea ei, asemenea proprietatii in vazultuturor. Legea nu defineste publicitatea posesiei, insa se refera in articolul 1852 la99clandestinitate ca viciu al posesiei. Intentia legiuitorului, consta in aceea ca posesiatrebuie sa fie exercitata in asa fel incat sa poata fi normal cunoscuta si de cel indetrimentul caruia curge.e) Posesia sa fie sub nume de proprietar.Exercitarea posesiei sub nume de proprietar, presupune ca stapanirea in fapt alucrului sa fie exercitata cu intentia de a stapani pentru sine si nu pentru altul, asacum procedeaza un detentor precar, locatar sau depozitar.f) Posesia sa fie neechivocaCodul civil roman nu include printre calitatile posesiei neechivocitatea,omisiune a carei justificare si-ar gasi ratiunea in faptul ca echivocitatea s-arconfunda cu precaritatea. Retinem totusi ca neechivocitatea este o calitate distinctaa posesiei, caci posesia este neechivoca doar atunci cand nu sunt indoieli cu privirela existenta celor doua elemente constitutive ale sale.2. Viciile posesieiContrare fiecareia dintre calitatile sale, sunt viciile posesiei. Assa cum rezultasi din articolul 1847 Cod civil, viciile posesiei sunt urmatoarele:a. discontinuitatea;b. violenta;c. clandestinitatea;d. precaritatea;e. echivocitatea.a. DiscontinuitateaPotrivit articolului 1848 din Cod civil est discontinua posesia exercitata cuintermitente anormale. Spre deosebire de intreruperea ei care are drept efect

incetarea posesiei, discontinuitatea este doar un viciu temporar al posesiei care ducela suspendarea ei.Discontinuitatea este totodata un viciu absolut, intrucat poate fi invocat decatre orice persoana interesata (articolul 1866 alineatul 1).100Ca viciu al posesiei, discontinuitatea se refera de regula la posesianemiscatoarelor, intrucat in ceea ce priveste miscatoarele sunt aplicabiledispozitiunilor articolului 1909 Cod civil, potrivit carora simpla posesie de bunacredinta, fara a fi necesara vreo scurgere de timp, are valoarea unui titlu deproprietate.b. ViolentaArticolul 1851 Cod civil precizeaza ca “posesia este tulburata cand estefondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din parteaadversarului”.Din continutul textului rezulta ca nu este suficient ca posesia sa fi inceput inmod pasnic, ea trebuie sa fie conservata si pe parcurs tot in mod pasnic.Caractrele juridice ale violentei sunt urmatoarele:1. este viciu relativ, in sensul ca poate fi invocat numai de catre cel impotrivacaruia a fost exercitata violenta (1962 alineat 2 Cod civil);2. este un viciu temporar, in sensul ca o data incetata violenta, posesiaredevine utila;3. se aplica atat in privinta posesiei nemiscatoarelor, cat si a bunurilormiscatoare.c. Clandestinitatea.“Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns deadversarul sau incat cesta nu este in stare sa poata sa o cunoasca”, asa cumprevede art. 1852 Cod civil.Viciul clandestinitatii este aplicabil in materia miscatoarelor, fiind greu deconceput si in cea a nemiscatoarelor.Viciului clandestinitatii ii corespund urmatoarele caractere juridice:1. este un viciu relativ putand fi invocat, deci numai de catre cei fata de careposesia a fost exercitata pe ascuns (articolul 1862 alineatul 2 Cod civil);2. este un viciu temporar, intrucat odata incetata clandestinitatea, redevenindpublica, posesia redevine si utila (articolul 1956 Cod civil).101d. PrecaritateaCu privire la precaritate, opiniile autorilor au fost diferite: unii100 sustin caaceasta constituie un viciu al posesiei, intrucat articolul 1847 Cod civil a inclusprintre calitatile ei si exercitarea sub nume de proprietar Ori, prin aceasta distincties-a dorit sa se sublinieze viciul si nu lipsa posesiei.intr-o a doua opinie101 pe care o impartasim, precaritatea este mai mult decatun viciu, ea constituie insasi lipsa posesiei102. Caracteristic pentru precaritate estefaptul ca stapanirea lucrului este lipsita de “animus sibi habendi”, deci de elementulintentional al posesiei. Mai mult decat atat, precaritatea este separat definita dearticolul 1853 Cod civil potrivit caruia “actele ce exercitam asupra unui lucru alaltuia sub nume precar, adica in calitate de locatar, depozitar, uzufructuar etc. sauasupra unui lucru comun, in puterea destinatiei legale a aceluia, nu constituie oposesie sub nume de proprietar”.Din text rezulta cu prisosinta ca precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei sinu cu un simplu viciu al acesteia103.

in conceptia Codului civil precaritatea posesiei apare ca un viciu absolut siperpetuu.in cazurile special prevazute de lege, precaritatea se poate transforma inposesie, prin intervertire.e. EchivocitateaDesi articolul 1847 Cod civil nu include printre viciile posesiei echivocitatea,ea a fost recunoscuta ca atare atat in literatura juridica, dar si in practica judiciara.O posesie este echivoca atunci cnd sunt indoieli cu privire la existentaelementelor sale constitutive, “animus” si “corpus”.in acest sens, practica instantei supreme a decis ca posesia exercitata de uncoproprietar asupra intregului bun individ, este echivoca, deoarece sunt dubii ca100 E. Safta Romano, op. cit., p. 174.101 C. Stãtescu ºi C. Bârsan, op. cit., p. 242.102 Vezi supra referitor la elementele posesiei.103 În acelaºi sens ºi Mircea Costin, op. cit., vol. I, p. 396.102actele de posesiune s-au efectuat de coproprietar in calitate de posesor al bunului,ori ca proprietar privind cota sa parte de proprietate.3.3.4. Efectele posesieiin pofida imprejurarii ca este doar o stare de fapt, legea recunoaste posesieiuitle anumite consecinte juridice.Efectele posesiei pot fi grupate astfel:1. posesia creaza o prezumtie de proprietate (art. 1854 Cod civil);2. posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruiaexercita posesia (articolul 485 Cod civil);3. posesia este protejata prin actiunile posesorii;4. posesia prelungita duce, prin uzucapiune, la dobandirea dreptului deproprietar.A. PREZUMTIA DE PROPRIETATEPosesia exercitata in conditiile prevazute de lege creaza pana la probacontrarie o prezumtie de proprietate in favoarea celui ce o exercita.Aceasta prezumtie este instituita de dispozitiunile art. 1864 Cod civil, potrivitcaruia “posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar,daca nu este proba ca a inceput a poseda pentru altul”.Prezumtia de proprietate opereaza in favoarea posesorului, intrucat de celemai multe ori, posesia ca stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate. Avantajulpe care-l creeaza aceasta prezumtie, consta in aceea ca fiind parat, posesorul nu area face probe in sprijinul dreptului sau, intrucat este prezumat proprietar pana laproba contrarie.in materia bunurilor miscatoare, prezumtia este mai puternica deoarece invirtutea articolului 1909 Cod civil, posesia de buna credinta echivaleaza cu titlu de103proprietate, nefiind posibila proba contrarie. Dimpoptriva in materia bunurilornemiscatoare prezumtia de proprietate poate fi rasturnata prin proba contrara.B. DOBANDIREA FRUCTELOR DE CATRE POSESORUL DE BUNACREDINTACa principiu general, fructele unui lucru se cuvin proprietarului.De la aceasta regula exista o exceptie: posesorul de buna credinta al lucruluiii culege fructele, fara ca proprietarul sa poata ridica vreo pretentie asupra lor.Aceasta exceptie este instituita de articolul 485 Cod civil, care prevede ca

“posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat atunci cand poseda cu bunacredinta”.Articolul 486 Cod civil precizeaza ca prin buna credinta se intelegeimprejurarea in care posesorul “poeda ca proprietar in puterea unui titlu translativde proprietate, ale carui vicii nu-i sunt cunoscute”.Din text rezulta ca buna credinta este de ordin subiectiv, constand inconvingerea posesorului ca lucrul, ale carui fructe le culege, a fost dobandit de laadevaratul proprietar si ca titlul in virtutea caruia poseda este valabil, lipsit de oriceviciu.Dovada bunei credinte nu trebuie sa fie facuta, intrucat in favoareaposesorului pledeaza prezumtia “bona fides presumitur” prevazuta de articolul 1899Cod civil, potrivit caruia “Buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probeicade asupra celui ce alege reaua credinta”.Articolul 487 Cod civil stabileste ca posesorul inceteaza sa mai fie de bunacredinta din momentul cand viciile titlului sau ii sunt cunoscute. Buna credintatrebuie sa existe nu numai in momentul dobandirii lucrului, ea trebuie sa fiecontemporana momentului perceperii fructelor. Posesorul nu este indreptatit saperceapa fructele, dupa ce va fi cunoscut viciile titlului sau, intrucat din acelmoment nu se mai bucura de beneficiul pe care legea i-l recunoaste doar posesoruluide buna credinta.104Se poate pune firesc intrebarea care sunt fructele pe care le dobandesteposesorul de buna credinta?in primul rand trebuie precizat ca in temeiul bunei credinte, posesoruldobandeste doar fructele, nu si productele ce se cuvin intotdeauna proprietarului,chiar daca detinatorul a fost de buna credinta.In al doilea rand, pentru ca perceperea fructelor sa fie recunoscuta ca atare,trebuie sa fi avut loc la timpul cuvenit. Perceperea anticipata a fructelor civile deexemplu, nu scuteste pe posesorul lucrului de restituirea lor.Cu totul alta este insa situatia posesorului de rea-credinta.Acesta are obligatia sa restituie proprietarului lucrul atat valoarea lui, (ineventualitatea in care lucrul a pierit) cat si fructele.Unicul drept recunoscut a acestui posesor este acela de a pretinde sa i serestituie de catre proprietar cheltuielile ocazionate de perceperea si recoltareafructelor, precum si cele necesare si utile facute asupra lucrului.C. PROTEJAREA POSESIEI PRIN ACTIUNILE POSESORIIActiunea posesorie este o actiune reala imobiliara prin care posesorulurmareste apararea posesiunii sale “ca o stare” de fapt impotriva oricareitulburari, mentinerea acestei stari ori redobandirea ei in eventualitatea ca a fostpierduta.Caracterisitic actiunii posesorii, este imprejjurarea ca prin ea este aparatastarea de fapt a posesiei, fara a se pune in discutie dreptul asupra lucrului.Dreptul nostru cunoaste doua genuri de actiuni posesorii si anume:a. actiunea posesorie obisnuita sau in complangere;b. actiunea posesorie speciala sau in reintegrare.a. Actiunea in complangere, este utilizata pentru a face sa inceteze oricetulburare a posesiei, de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele juridice aleposesiei.Pentru exercitarea ei, trebuie indeplinite cumulativ trei conditii:105

1. sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare;2. reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii adetinut bunul cel putin un an;3. posesiunea reclamantului sa fie utila, adica neviciata.in conditiile articolului 676 Cod procedura civilä, actiunea in complangerepoate fi formulata si de catre un detentor precar, cu conditia ca tulburatorul sa nu fieel insusi cel pentru care detine reclamantul.Sarcina probei apartine in actiunea posesorie in complangere reclamantului.b. Actiunea posesorie in reintegrare este uzitata pentru apararea posesiei,atunci cand deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenta. Violenta neavandnici o justificare in drept, actiunea in reintegrare poate fi promovata chiar si de catreposesorul de rea-credinta.Spre deosebire de actiunea posesorie obisnuita - in complangre, exercitiulactiunii in reintegrare este conditionat de indeplinirea unei singure cerinte: sa nu fitrecut mai mmult de un an de la tulburare sau deposedare.Ca si actiunea in complangere, cea in reintegrare poate fi promovata si decatre detentorul precar, daca tulburarea s-a produs prin violenta.Actiunile posesorii au urmatoarele caractere:- sunt actiuni reale;- ocrotesc in dreptul nostru posesia bunurilor imobile si drepturile realeimobiliare susceptibile sa fie dobandite prin uzucapiune. intrucat in materiamobilelor posesiunea se confunda practic cu proprietatea, actiunile posesorii suntinutile in privinta lor.Este motivul pentru care s-a afirmat de litertura ca in materie mobiliaraposesorul se confunda cu petitoriul sau ca posesorul este absorbit de petitoriu.D. DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN EFECTULPOSESIEI INDELUNGATE.106Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire aproprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedareaneintrerupta a acestuia in tot timpul fixat de lege.In articolul 645 din C. civ. se prevede ca proprietatea se mai poate dobandi siprin prescriptie, in vreme ce art. 1837 arata ca prescriptia achizitiva este un mijlocde a dobandi proprietatea.Uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietatii se intemeiaza pe faptulposesiei indelungate a unui imobil, posesie care trebuie sa indeplineasca conditiilede utilitate asa cum sunt ele prevazute de art. 1847 din C. civ. O posesie viciata saudetentiunea precara sunt irelevante sub aspect achizitiv, caci oricat ar dura ele intimp, nu ar conduce niciodata la dobandirea proprietatii. Atunci cand posesorul estede buna credinta si are un just titlu104, uzucapiunea dureaza de la 10 la 20 de ani, invreme ce daca posesorul nu are un just titlu ea dureaza 30 de ani.Sectiunea 3.4. Apararea dreptului de proprietate.3.4.1. Notiuni generaleDreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial, s-abucurat intodeauna de o protectie juridica de natura sa-i asigure exercitiulnetulburat.in doctrina, mijloacele de aparare a dreptului de proprietate au fost definite cafiind acele actiuni prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile ce sunt adusedreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui105.Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate pot fi clasificate in

doua mari categorii si anume:104 Justul titlu este un titlu translativ de proprietate ce nu provine de la adevãratul proprietar ºi ale cãrui vicii nu-i suntcunoscute posesorului ce uzucapeazã.105 C. Stãtescu ºi C. Bârsan, op. cit., p. 199.107a. mijloacele juridice nespecifice sau indirecte asa cum sunt actiunile nascutedin dreptul de creanta. Ele nu se intemeiaza deci pe dreptul de proprietate sau pe altdrept real, ci pe obligatii rezultate din neexecutarea contractelor, din fapte ilicite saucvasicontracte, ori din imbogatirea fara just temei.b. mijloacele juridice specifice, numite si mijloace directe de protejare adreptului de proprietate, sunt actiunile care se intemeiaza pe dreptul de proprietatesau pe faptul posesiunii. Aceste actiuni avand ca temei dreptul de proprietate, careeste un drept real se numesc actiuni reale.La randul lor actiunile reale se pot imparti in: actiuni petitorii si actiuniposesorii.Sunt actuni petitorii, acele actiuni reale menite sa apere dreptul de proprietatesau alt drept real, cum ar fi actiunile in revendicare, actiunile confesorii, actiunile ingranituire etc.Sunt actiuni posesorii, acele actiuni reale destinate sa apere posesiunea unuiimobil.intre cele doua categorii de actiuni exista mai multe deosebiri, dintre caremai importante sunt doua:- spre deosebire de actiunile petitorii care vizeaza fondul dreptului, adicaproprietatea, cele posesorii protejeaza doar posesia;- in vreme ce actiunile petitorii nu pot fi promovate decat de titularuldreptului real incalcat (proprietar, uzufructuar etc.), actiunile posesorii pot fipromovate si de catre posesor.3.4.2. Actiunea in revendicare. DefinitieActiunea in revendicare nu s-a bucurat legislativ de o definitie consacrata.Art. 1909 alineat 2 din Codul civil prevede ca “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-afurat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ani”, in vreme ce art, 1910 se108refera la revendicarea mobilelor, iar art. 1730 Cod civil face referire la posibilitatearevendicarii obiectelor vandute, de catre vanzator.in stiinta dreptului, actiunea in revendicare a fost definita ca fiind aceaactiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau, cererestituirea acestuia de la posesorul neproprietar 106.in practica, actiunea in revendicare este cunoscuta ca “actiunea proprietaruluineposesor impotriva posesorului neproprietar”.Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala siimprescriptibila. Ea este petitorie deoarece tinde sa stabileasca direct existentadreptului de proprietate a reclamantului, si reala deoarece ea apara insusi dreptulreal de proprietate.Actiunea in revendincare este imprescriptibila, deoarece dreptul deproprietate pe care se intemeiaza este si el imprescriptibil sub aspect extinctiv,nepierzandu-se prin neuz.3.4.3. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicareExercitiul actiunii in revendicare, implica o conditie si o precizare si anume:1) Conditia calitatii de proprietar exclusiv

Persoana care revendica un bun (reclamantul) trebuie sa aiba calitatea deproprietar, adica sa faca dovada dreptului sau de proprietate.Proprietarul exclusiv exercita actiunea in revendicare, iar instantele verifica dacaacesta are calitatea pe care o pretinde in raport si de sustinerile si dovezile paratuluipotrivit principiului “in excipiendo reus fit actor”107.in practica judiciara s-a stabilit ca doar proprietarul exclusiv are exercitiulactiunii in revendicare.106 Pentru alte definiþii, vezi ºi E. Safta Romano, op. cit., p. 340; M. Costin,op.cit.,p.256.107 Referitor la aspectele procesuale privind calitatea procesualã ºi corelaþia dintre dreptul subiectiv civil ºi acþiuneacivilã în justiþie vezi V. Negru ºi D. Radu, Drept procesual civil, Ed. Didacticã ºi Pedagogicã Bucureºti 1975, p. 105- 130;G. Boroi ºi D. Rãdescu, Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat, Ed. A.L.L. Bucureºti, 1994, p. 117.109Asadar actiunea in revendicare a unui coindivizar nu ar putea fi primita,deoarece el are doar un drept limitat asupra bunului. El nu poate revendica niciintregul bun fara acordul celorlalti coproprietari, si nici cota sa parte mai inainte deindividualizarea ei ca efect a unei hotarari de partaj.“Per a contrario” va fi primita actiunea in revendicare promovata de toticoindivizarii, care impreuna au un drept exclusiv asupra bunului ce formeazaobiectul indiviziunii. in aceeasi masura in practica judecatoreasca, s-a pus problemadaca numai unul dintre soti are exercitiul actiunii in revendicare a unui bun comunin temeiul mandatului tacit reciproc108.Raspunsul a fost pozitiv, plecand de la ideea ca prin actiunea sa, sotulreclamant, vizeaza marirea patrimoniului comun, care ii profita si celuilalt sot109.in fine, o ultima problema a fost aceea de a se sti daca este admisibilaactiunea in revendicare promovata de un coproprietar impotriva celorlalti cu privirela bunul indiviz.Raspunsul dat in practica instantei comune supreme a fost negativ, cumotivarea ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte deinfaptuirea partajului, deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusivsi determinat pe care coindivizarul nu il poate obtine decat prin efectul partajului110.2) Actiunea in revendicare este imprescriptibila, precizare ce isi are sorginteatocmai in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se pierde prin neuz.Indiferent cat de mult si-ar neglija titularul exercitiul dreptului sau, acesta nueste sanctionat de legea civila in mod direct. Numai in cazul cand o alta persoana ardobandi bunul prin efectul uzucapiunii, s-ar rasfrange indirect asupra lui, consecintapierderii bunului.De la regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare exista totusi o singuraexceptie prevazuta de art. 561 din Codul de procedura civila. Textul prevede ca108 Cu privire la mandatul tacit, vezi I. P. Filipescu, Teoria generalã a obligaþiilor, Ed. Actami Bucureºti 1994, p.148.109 Pentru opinia contrarã, a se vedea E. Safta Romano, op. cit., p. 154.110 Decizia civilã nr. 224/24 noiembrie 1972, în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1972, p. 84.110“orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat, se va prescrie intermen de cinci ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare”. Acest

termen scurt pentru exercitarea actiunii in revendicare este menit sa conferesiguranta atat cumparatorului la licitatie publica, dar si celorlalte persoane ce arputea eventual dobandi ulterior bunul.A. ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARAExercitiul actiunii in revendicare implica in primul rand dovada dreptului deproprietate, iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului, dispozitiuneaart. 112 din Codul de procedura civila fiind plastic evidentiata de adagiul “actoriincumbit probatio”. De altfel dispozitia art. 1169 Cod civil potrivit careia cel ce faceo sustinere trebuie sa o dovedeasca, isi gaseste pe deplin aplicarea in cazul actiuniiin revendicare.Daca teoretic lucrurile par simple, in practica ele sunt mult mai complicate,datorita unor imprejurari obiective de multe ori grau de depasit.Nu de putine ori nu exista inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate,sau al transferului proprietatii. Este totodata posibil ca inscrisurile sa nu fie insotitede schite sau planuri pentru delimitarea imobilelor s.a.m.d.Fata de dificultatile intampinate in materia revendicarii imobiliare, practicajudecatoreasca a stabilit o serie de principii care se aplica in solutionarea acestorcauze in urmatoarele ipoteze:A) Ambele parti invoca titluri scrise ce fac dovada dreptului de proprietateasupra bunului revendicat.Dupa cum titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferitisolutionarea litigiului poate cunoaste doua ipoteze si anume:a) Cand ambele titluri provin de la acelasi autor trebuie analizat daca partilesi-au transcris sau nu titlul in registrul de transcriptiuni imobiliare, avand castig decauza acela care si-a transcris titlulDaca nici una dintre parti nu si-a transcris titlul, va fi apreciat ca valabil inspeta cel de data mai veche, potrivit principiului “qui prior tempore potior jure”.111Potrivit aceluiasi principiu, va fi apreciat mai puternic titlul anterior transcrisin registrul de transcriptiuni, daca ambele au fost transcrise.b) Cand titlurile provin de la autori deosebiti, va avea castig de cauza parteaal carui titlu este mai preferabil, potrivit principiului “nemo plus juris ad aliumtransferre potest, quam ipse habet”.Pentru a stabili care este titlul preferabil, instantele au in vedere urmatoarelecriterii:- verificarea autorilor si a dreptului pe care acestia il aveau cu privire la bunulin litigiu;- cand nu exista alte mijloace de proba in afara de titluri se va da castig decauza partii al carui titlu are data certa mai veche.B) O singura parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat.Daca paratul invoca un asemenea titlu, atunci actiunea reclamantului va firespinsa.Dimpotriva daca titlul este invocat de catre reclamant, el va avea castig decauza cu doua conditii:- titlul sa emane de la un tert;- data titlului sa fie anterioara posesiei paratului.C) Nici una dintre partile litigante nu are titlu“De plano”, actiunea ar trebui respinsa, deoarece in favoarea posesoruluiopereaza prezumtia de proprietate instituita de art. 1864 Cod civil. Asa fiind,posesorul parat ar avea castig de cauza in baza principiului “in pari causa melior est

causa possidentis”.Acestei situatii transante, practica judecatoreasca i-a adus insa unamendament, constand in analiza prealabila a celor doua posesii aflate in conflict.Ar avea deci castig cel ce invoca o posesie mai indelungata, utila sau de bunacredinta.112B. ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARAActiunea in revendicare mobiliara cunoaste un regim juridic deosebit de cel alactiunii imobiliare. Caracterul particular rezida in dispozitiile art. 1909 Cod civilpotrivit carora “Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fara safie trebuinta de vreo curgre de timp”.Fata de aceasta dispozitiune a legi, revendicarea bunurilor mobile este practicimposibila, deoarece posesorul beneficiaza de la bun inceput de prezumtia deproprietate. in cazul bunurilor mobile corporale, posesia creeaza in favoareaposesorului o prezumtie absoluta de proprietate impotriva careia nu se admite probacontrarie.Regula prevazuta de art. 1909 alineatul 1 Cod civil, se aplica asadar numai inprivinta bunurilor mobile care pot fi posedate, deci numai bunurile mobilecorporale, susceptibile de detentiune materiala. De la aceasta regula exista o singuraexceptie ce priveste titlurile la purtator, a caror valoare este incorporata in titlu,incat el constituie insasi corporalitatea dreptului pe care il reprezinta apropiindu-sein acest mod de natura exterioara a bunurilor mobile corporale.Regula prevazuta de art. 1909 alineatul 1 Cod civil este aplicabila numai cuprivire la bunurile mobile privite in mod individual nu si unor mase sauuniversalitati de bunuri mobile cum ar fi de exemplu o succesiune a bunurilormobile.Rezulta asadar ca actiunea in revendicare mobiliara nu ar putea fi exercitatadecat atunci cand nu sunt aplicabile prevederile art. 1909 alineat 1 Cod civil, deci insituatiile in care nu-si mai are aplicare prezumtia absoluta de proprietate.O asemenea imprejurare este reglementata de textul art. 1909 alineatul 2 Codcivil potrivit caruia “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-lrevendice, in curs de trei ani, din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat, de la cella care il gaseste, ramanand acestuia recurs in contra celui de la care il are”.113intrucat textul nu precizeaza impotriva cui s-ar putea indrepta actiunea inrevendicare, prin sintagma “de la cel care-l gaseste”, adica de la cel care-l detine seindividualizeaza categoria de persoane ce pot sta in calitate de parati. Caci acel lacare se afla bunul poate fi in egala masura autorul furtului, gasitorul bunului sau undobanditor de buna credinta impotriva caruia se poate indrepta proprietarul care apierdut posesia.a. Actiunea in revendicare mobiliara indreptata impotriva posesorului debuna credinta porneste de la ideea ca cel la care se gaseste bunul, l-a dobandit larandul sau de la autorul furtului sau de la gasitor. in aceasta ipoteza, bunul mobilpoate fi revendicat in interiorul termenului de 3 ani calculat din momentul candbunul a fost furat sau pierdut. Literatura juridica a avut de solutionat problema de asti daca acest termen este de prescriptie ori de decadere. Chestiunea implica un realinteres practic, deoarece spre deosebire de termenele de decadere, termenele deprescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare. S-a raspuns asadar catermenul de 3 ani nu este de prescriptie, ci un termen fix, de decadere la expirareacaruia se stinge insusi dreptul de proprietate al celui care revendica.

Revendicandu-se bunul de la posesorul nelegitim, proprietarul revendicant,nu are obligatia sa-i plateasca acestui posesor contravaloarea bunului, chiar dacaposesorul ar face dovada ca a cumparat la randul lui bunul si ca a platit pretul. Larandul sau, acesta se poate intoarce pentru desdaunare impotriva celui de la care adobandit bunul.De la regula prevazuta de art. 1909 alineat 2 Cod civil deroga dispozitiunileart. 1910 Cod civil care prevad ca “Daca posesorul actual al lucrului furat saupierdut l-a cumparat la balci sau la targ, sau la o vindere publica, sau de la unnegutator care vinde asemenea lucruri, proprietarul originar nu poate sa ia lucrulinapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat”. intr-o asemenea ipoteza,adevaratul proprietar se va indrepta impotriva hotului sau gasitorului de la care varecupera suma pe care el la randul sau i-a platit-o dobanditorului de buna credinta.114b. Actiunea in revendicare mobiliara impotriva hotului, gasitorului saudobanditorului de rea credinta, se intemeieaza pe imprejurarea ca posesia de reacredinta nu are valoarea unui titlu de proprietate.O asemenea actiune este perfect admisibila, deoarece nici un considerent nujustifica aplicarea dispozitiunilor art. 1909 alineat 1 Cod civil atunci candadevaratul proprietar cheama in judecata pe tertul dobanditor de rea credinta. inlipsa unui termen prevazut de lege, urmeaza ca o asemenea actiune sa fie promovatain termenul prevazut de art. 1890 din Codul civil, adica de 30 de ani.c) Actiunea in revendicare impotriva celui care detine bunul direct de laproprietar are in vedere situatia detentorului precar.Acesta detine lucrul in virtutea unor relatii contractuale cu proprietarul sau.Asa fiind, detentorul precar nu se bucura de prezumtia instituita de art. 1909 alin. 1din Codul civil, motiv pentru care nici actiunea pentru restituirea bunului nu seintemeiaza pe dispozitiile art. 1909 alineatul 2 Cod civil.