· 2017-04-21 · revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă anul xxvii · n r. 10...

REVISTă NAţIoNALă de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXVII · NR. 10 (775) · oCToMBRIE 2016

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche135

■ Nicolae Breban. Un spectacol al răsturnării ordinii■ Nicolae Breban. Un spectacol al răsturnării ordinii■ Premiile „Constantin Brâncoveanu”■ Premiile „Constantin Brâncoveanu”au omagiat stâlpii identităţii spiritualeau omagiat stâlpii identităţii spirituale

■ Vasile Bănescu în dialog cu Ioan-Aurel Pop.■ Vasile Bănescu în dialog cu Ioan-Aurel Pop.Rolul cultural şi social al Academiei RomâneRolul cultural şi social al Academiei Române

■ Alexandru Surdu. Vişeul de Sus. ■ Alexandru Surdu. Vişeul de Sus. La sediul cavalerilor marmaţieniLa sediul cavalerilor marmaţieni

■ Eugen Uricaru. ■ Eugen Uricaru. Când trece o cometă...Când trece o cometă...■ Jidi Majia. ■ Jidi Majia. Pământ sacru, pământul bucurieiPământ sacru, pământul bucuriei şi alte poemeşi alte poeme

■ Invitata de onoare a Târgului Internaţional Gaudeamus –■ Invitata de onoare a Târgului Internaţional Gaudeamus –Carte de învăţătură 2016 – ChinaCarte de învăţătură 2016 – China

Colaborări de Aura Christi, Constantin Lupeanu, Colaborări de Aura Christi, Constantin Lupeanu, Jidi Majia, Andrei Marga, Eugen UricaruJidi Majia, Andrei Marga, Eugen Uricaru

■ Mircea Platon. Reforma învăţământului şi extremismul politic■ Mircea Platon. Reforma învăţământului şi extremismul politic■ Theodor Codreanu. Un Roller al eminescologiei■ Theodor Codreanu. Un Roller al eminescologiei

TEMPLUL POEZIEI. Foto AurA Christi (ChinA)

2

ANUL XXVII t Nr. 10 (775) t 2016

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Anul Contemporanul ■ 135

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Apelpentru sAlvAreA Culturii române vii

semnat de 900 de personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

senatul Contemporanul:

ŞtEFAN BoRBély, NIColAE BREBAN,AURA CHRIStI, VICtoR IVANoVICI, ANDREI MARGA, VIRGIl NEMoIANU, BASARAB NIColESCU, DUMItRU RADU PoPESCU,EUGEN SIMIoN, IoN SIMUţ, EUGEN URICARU

AURA CHRIStI(redactor- şef)

ANDREI PotloGCARMEN DUMItRESCUMIHAElA DAVIDADRIAN IoNUţ PREDAFloRIN AFloAREI

Corespondenţi din străinătate:EMIl RAţIU (ItAlIA)PHIlIPPE PAlINI (FRANţA)DANA oPRICA (SPANIA)

Rubrici:ŞtEFAN BoRBély, MARIAN VICtoR BUCIU,CoNStANtINA RAVECA BUlEU, CălIN CălIMAN,IRINA CIoBotARU, BoGDAN CREţU,CoNStANtIN CUBlEŞAN, DANA DUMA, BoRIS MARIAN, GElU NEGREA, ADRIAN DINU RACHIERU, MARIA- ANA tUPAN,MAGDA URSACHE

Vignetele rubricilor – lAURA PoANtăViziune grafică – MIRCIA DUMItRESCU

Editor: Asociaţia CoNtEMPoRANUlCod fiscal: 26718854Cont lei:Ro61RNCB0072115479360001BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

ISSN print 1220- 9864ISSN online 1841- 0685Revista este înregistrată la oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (oSIM)

Adresa: Asociaţia CoNtEMPoRANUlo. P. 22, C. P. 113, Sector 1, Bucureşti Cod 014780tel./Fax: 021. 212 56 92 tel.: 021. 310 66 18Sediul central: Casa Academiei, Calea 13 Septembrie, nr. 13Bucureşti, sector 5, 050711

Revista este membră a Aso ciaţieiRevistelor, Publicaţiilor şi Editurilor (ARPE)E- mail: [email protected]

ContemPoranul. ideea euroPeanăare 40 de pagini

Unica responsabilitate a revistei ContemPoranul. ideea euroPeanăeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205- 206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Număr ilustrat cu fotografii realizate deAura Christi (China, 2014)

Premiile Contemporanulsunt decernate cu sprijinul Ministerului Culturii din România

SUMAR

Editorial NIColAE BREBAN ● UN SPECtACol Al RăStURNăRIIoRDINII/ 3EseuBoGDAN CREţU ● MIHAI URSACHI – RElIGIA PoEZIEI (II)/ 4PolemiceMIRCEA PlAtoN ● REFoRMA îNVăţăMâNtUlUI ŞIExtREMISMUl PolItIC/ 5LecturiIUlIAN BolDEA ● GHEoRGHE CRăCIUN – tEoRIE ŞIDICţIUNE CRItICă/ 7LecturiCoNStANtINA RAVECA BUlEU ● RECItIND IStoRIIAltERNAtIVE/ 8Eseu filosoficMIRCEA BRAGA ● ARtA DUPă ARtă (I)/ 9Cultura istorieiAlExANDRU SURDU ● VIŞEUl DE SUS. lA SEDIUlCAVAlERIloR MARMAţIENI/ 10PolemicetHEoDoR CoDREANU ● UN RollER Al EMINESColoGIEI (I)/ 12Clubul Ideea EuropeanăVASIlE BăNESCU îN DIAloG CU IoAN AUREl PoP. RolUl CUltURAl ŞI SoCIAl Al ACADEMIEI RoMâNE (I)/ 14Antologiile Contemporanul ■ China, prietenul de departeINVItAtA DE oNoARE A tâRGUlUI INtERNAţIoNAlGAUDEAMUS – CARtE DE îNVăţătURă 2016 – CHINAAURA CHRIStI ● VISUl DIN SoMNUl AltCUIVA/ 16Antologiile ContemporanulCultura mentalităţilorANDREI MARGA ● CoNFUCIUS AStăZI/ 18Antologiile ContemporanulFeedback către un prieten CoNStANtIN lUPEANU ● UN IMPERIU Al CăRţII/ 20Antologiile ContemporanulEUGEN URICARU ● Când treCe o Cometă.../ 21JIDI MAJIA ● Pământ saCru, Pământul buCuriei ŞI AltEPoEME/ 21■ PREMIIlE „CoNStANtIN BRâNCoVEANU” AU oMAGIAtStâlPII IDENtItăţII SPIRItUAlE/ 23Eseu filosoficVASIlE MUSCă ● lUCIAN BlAGA ŞI PlotIN/ 24Rondul de ziGElU NEGREA ● DREPtUl EtERNUlUI oCUPANt/ 25ProzăGHEoRGHE SCHwARtZ ● INSUlA ZU/ 26LecturiMARIAN VICtoR BUCIU ● SoRIN tItEl ŞI NARAţIUNEAFIlMICă/ 28PolemiceMAGDA URSACHE ● ZBAtERI ŞI DEZBAtERI/ 29LecturiIoNEl NECUlA ● ESEIStICA lUI VINtIlă HoRIA/ 30(Con)texteMARIA-ANA tUPAN. ● AlCHIMII lIRICE/ 32ProfilADRIAN DINU RACHIERU ● UN MARAtoNISt BACoVIAN/ 33FilmCălIN CălIMAN ● CU CINEMAtoGRAFUl ACASă, lABRâNCUŞI/ 34FilmDANA DUMA ● CRIStI PUIU: CINEASt, CoREGRAF,ANtRoPoloG/ 35Cronica plasticălUIZA BARCAN ● PERSoNAJE CEREŞtI/ 36LecturiZANFIR IlIE ● NoUA îNFăţIŞARE A PAtRIARHUlUI/ 37Corespondenţă din New YorkRoxANA PAVNotESCU ● UltIMA MIGRAţIE/ 38LecturiŞtEFANIA MINCU ● PUtEREA IlUZoRIE/ 39Geniul inimiiAURA CHRIStI ● Vioara roşie/ 39

Revista Cultura, editată de Fundaţia CulturalăRomână, şi- a reluat apariţia în serie nouă începândde joi, 13 octombrie 2016 şi va putea fi accesată înformat e- paper la adresa revistacultura.ro şi pe pa-gina sa de Facebook.

Având o tradiţie de 10 ani pe segmentul publi-caţiilor cu specific cultural, revista a ales să treacăde la formatul print la cel online, varianta digitalăpermiţându- i să elimine cheltuielile de tipărire şi dedifuzare devenite insuportabile. Această decizie afost impulsionată, de asemenea, de posibilităţile ofe-rite de noile tehnologii de editare şi comunicare, caşi de noile deprinderi de lectură ale publicului.

Revista Cultura continuă vocaţia Fundaţiei Cul-turale Române de promovare a creaţiei culturale ro-

mâneşti în toate genurile ei, din trecut şi până în ceamai recentă actualitate. Cultura îşi propune să sti-muleze reflecţia critică şi dialogul cultural, îndrep-tând atenţia publicului spre respectarea valorilorculturale şi democratice, spre identificarea soluţiilornecesare dezvoltării societăţii româneşti.

Hebdomadar socio- cultural de 28 de pagini, Cul-tura va apărea şi în această nouă serie sub direcţialui Augustin Buzura, preşedintele Fundaţiei Cultu-rale Române. Din echipa editorială condusă de An-gela Martin, în calitate de redactor- şef, fac parte:Ştefan Baghiu, Cosmin Borza, Carmen Corbu, NicuIlie, avându- i ca redactori asociaţi pe Alex. Goldiş,Horia Pătraşcu, Valentin Protopopescu, Ion Simuţ.Printre colaboratori, distinşi academicieni precumEugen Simion, Ioan- Aurel Pop, Dan Berindei, Al.Zub, dar şi creatori şi critici literari reprezentândcele mai tinere generaţii.

Fundaţia Culturală RomânăPreşedinte

Acad. Augustin Buzura

■ EvenimentRevista Cultura, serie nouă, în format digital

în 1945, când împlinisem 11 ani, aurmat liceul, pe numele său şi azi, „Co-riolan Brediceanu”, reputat avocat şiluptător pentru România mare, în care

Banatul, Crişana, transilvania şi Basarabia săse alăture Vechiului Regat. Am urmat primeletrei clase, iar în ‘48 s- a întâmplat marea fractură:reorganizarea învăţământului public, eliminareatuturor manualelor semnate de profesori şi peda-gogi cunoscuţi şi înlocuirea lor cu tezele provizo-rii. or, aceste teze obligatorii pentru întregînvăţământul de stat – cel particuar fusese lichi-dat cu diverse ocazii şi sub diverse motivaţii! –erau nu numai aruncaţi, în literatură, marii cla-sici, îndeosebi cei cu o evidentă amprentă naţio-nală şi idealistă, anti- materialistă, iar în istoriea fost brutal introdusă teza materialismului isto-ric care instaura axioma luptei de clasă ca motoral dezvoltării societăţii de la începuturi. Inseraţi,în cea de istorie, diverşi propagandişti agitaţi careluptau pentru egalitate şi rolul conducător al cla-sei muncitoare, totul pigmentat cu numele celorpatru bărboşi „vizionari” ai revoluţiei mondialeroşii, iar în literatură eliminaţi Maiorescu, Iorga,Blaga, lovinescu şi Eminescu, criticat acerb pen-tru paseismul şi naţionalismul său burghez şi în-corsetat strict la cele două poeme „revoluţionare”:Împărat şi proletar şi Când văd câteodată vreunrotund egumen... Plus câteva nume de foşti ciz-mari sau chelneri, vagabonzi blânzi ai începutuluide secol, cărora li se adăugau, amplu şi impetuos,nume noi de actori de mâna a doua, de tipul luiDan Deşliu, sau scriitori tineri neafirmaţi deplinliterar, împinşi să se agite recoluţionar, uzând deun vocabular previzibil, sărac şi de metaforecalpe, repetitive, ce trebuiau să inflameze maseleşi să educe tineretul. Nume ca Victor tulbure,Maria Banuş, Eugen Jebeleanu, Nina Cassian,Veronica Porumbacu, Cicerone teodorescu şi alţicâţiva, cam din aceeaţi făină. Unii dintre ei, pre-cum Geo Dumitrescu, A.E. Baconschi, MariaBanuş, după tirade roşii extrem de sforăitoare şiarogante provocări trimise peste ocean Americiisau statelor burgheze, s- au reabilitat cât de cât,în anii şaizeci, cu volume de o reală valoare carese integrau marelui curent modernist ivit înaintede al Doilea Război, precum Geo Dumitrescu sauA.E. Baconschi. Seismul numelor şi cel valoric afost de proporţii enorme; nici azi, cred eu, nu aufost reaşezate pe deplin pe soclul lor marile figurifondatoare ale clasicismului românesc sau înnoi-torii modernismului, curent cu care ne apropia-sem binişor de mişcări asemănătoare celor din

vest, Franţa mai ales. în domeniul istoric rava-giile, confuziie şi minciunile grosolane create deistoria lui Roller, se ştiu.

Noi, generaţiile de tineri ce fusesem prinşiîn această vâltoare ideologică barbară, nu numaistrăină unui învăţământ după înaltele modeleapusene cum îl gândise un Spiru Haret şi cei carel- au urmat, ci şi profund duşmănos la adresa spi-ritului naţional, al credinţei strămoşeşti, al cul-tului oricărei individualităţi, cu excepţia bărbo-şilor, al câtorva bolşevici sovietici – cu excepţialui troţki, se înţelege! – şi al unor luptători, ni sespunea, pe plan sindical saupartinic vorbind contra hi-drei mic- burgheze sau contragospodarilor înstăriţi, presti-gioşi, ce refuzau să se des-partă de pământul, animaleleşi uneltele lor, numiţi chia-buri.

Cine ar sta să enumereşi să descrie mai în amănuntîntreg acest spectacol al răs-turnării ordinii, al valorilorşi marilor figuri ale istorieiromâneşti sau universale, arcrea, fără voia sa, în minteaunor generaţii născute dupăDecembrie 1989 un fel decarnaval tragi- comic, epi-soade şi răsturnări de situa-ţii sau atacuri brutale labunul simţ atât de directe,încât ar friza mai degrabă unfel de comic sinistru, aproapeneverosimil, aşa cum ruleazăîn cinematografe unele pelicule numite horror,avându- l ca erou pe Batman, un individ carezboară peste acoperişe şi sare în apărarea te miricui. în plus, Batmanii noii ere comuniste aveau şio ideologie, pe aripile lor solzoase sau fâlfâiau lo-zinci impregnate de un fel de creştinism primitiv şide o ură „sfântă”, extrem de agresivă, care nu ex-cludea asasinatul ca mod de eradicare a răului so-cial.

Eliminând şi aruncându- i pe nu puţini foştidemnitari şi pe cei ce se împotriveau Revoluţiei,preoţi, ţărani, scriitori şi ofiţeri în temniţe impro-vizate şi mizere într- un grad înalt a fost nevoie,urgentă se înţelege, de noi cadre. De altfel, acestcuvânt, cadru, la plural, a făcut o fulgerătoare ca-rieră, ca şi altele câteva precum eroic – ce se refe-rea la munca în uzină mai ales, preferabil la forjă!

– neprecupeţit, înţelept –cu referinţe stricte la băr-boşii amintiţi şi la cei doiRuşi, lenin şi Stalin –mânie – a poporului, înacei ani un fel de amal-gam uman ce nu se treziseîncă din ruinele şi pierde-rile teribile ale unui războiplanetar, cu toţii dezorga-nizaţi binişor şi zăpăciţitot mai mult de un uriaşentuziasm – un alt cuvântdin dicţionarul revoluţiei,care trebuia să înlocuiascăîn toate ocaziile profesiona-lismul, aparatura nece-sară, ba chiar şi bunul simţsau necesitatea. Sau nece-sităţile, într- o ţară devas-tată de mărşăluirea peteritoriul ei a două armateale unor imperii străine,duşmănoase.

Da, era nevoie decadre şi au fost desfundatemahalalele oraşelor, aufost recoltaţi chelneri vioidin birturi de mâna adoua, lumpeni agricoli, ţă-

rani fără pământ care, în momentele lor bahice,trăiau o ură fără margini faţă de cei care aveaupământ şi vite frumoase, foşti poliţişti şi alţii dinaceeaşi făină şi care, iute şcolaţi, deveneau pestenoapte activişti cu mari răspunderi în aparatuladministrativ, ofiţeri superiori, judecători, secu-rişti cu pistolul la şold, şefi de mari depozite, devamă, ziarişti, chiar şi preoţi cu înalte funcţii.(Dacă în marea tradiţie a Bisericii ortodoxe ro-mâne, stâlp şi formator al limbii şi conştiinţei na-ţiunii alegerea Patriarhului, a căpeteniei Bisericiise făcea din rândul unor călugări şi slujitori ai al-tarului ce s- au remarcat prin ani lungi de recule-gere, devoţiune şi o dreaptă, înţeleaptă tălmăcirea textelor sfinte, o bună faimă de suflete carita-bile, după ani lungi de aşteptare şi credinţă, noulstăpân al României, Gh. Dej, instalat de Ruşi, l- aadus pe un preot oarecare, Iustinian Marina dela târgu- Jiu, care se pare că l- a adăpostit înaşa- zisa lui evadare din lagăr sau temniţă şi l- ainstalat fără multă vorbă şi, cu mare probabili-tate în dispreţul Sinodului, în fruntea marii, isto-ricei instituţii. Şi, într- adevăr, apoi, PatriarhulIustinian nu i- a făcut prea mari greutăţi când, laîndemnul Moscovei, în 1948, Dej şi cu ai lui au ho-tărât desfiinţarea Bisericii Greco- Catolice, unitecu Roma, sub pretext că ar fi o agentură străină.Şi pentru că nu era auto- cefală. Urmarea, întimp, s- a văzut, ţările de la nordul României careau aplicat şi ele modelul sovietic de implantare acomunismului pe un sol tradiţional opus princi-piilor roşii, duşmănoase proprietăţii private, cre-dinţei, individualităţii, cutumelor istorice specifi-ce, care au păstrat cultul Catolic, precum Polonia,Cehoslovacia sau Ungaria, au aplicat, în deceniişi mai ales în primul deceniu, cel mai brutalregim, numit azi cel stalinist, cu un rest debun- simţ faţă de istoria naţională şi cu hotărâtmai puţină barbarie dictatele care veneau de laMoscova. r

■ Fragment din vol. Viaţa mea,în lucru

3

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

OCtOMBRIE 2016Anul Contemporanul ■ 135

© A

ur

AC

hr

isti

Nicolae BrebanUn spectacol al răsturnării ordinii

Cine ar sta să enumere şi să descriemai în amănunt întreg acest

spectacol al răsturnării ordinii, alvalorilor şi marilor figuri ale

istoriei româneşti sau universale,ar crea, fără voia sa, în minteaunor generaţii născute după

Decembrie 1989 un fel de carnavaltragi- comic, episoade şi răsturnăride situaţii sau atacuri brutale la

bunul simţ atât de directe, încât arfriza mai degrabă un fel de comicsinistru, aproape neverosimil, aşa

cum rulează în cinematografeunele pelicule numite horror,

avându- l ca erou pe Batman, unindivid care zboară peste acoperişe

şi sare în apărarea te miri cui

n Editorial

n Emisiuni de cultură

Trinitas TV: Credinţa şi cultura azi cu Vasile Bănescu în fiecare duminică şi luni la 21.00

Sinteza acestor procedee, a discursu-lui esenţializat şi a celui epic, cu po-sibilităţi alegorice, piesa- cheie a în-tregii opere ursachiene, de la care

pornind se poate aşeza în algoritm hermeneuticîntregul, o reprezintă Poemul de purpură. Nu în-tâmplător, autorul, deloc modest şi pe bună drep-tate (nici o operă mare nu iese din modestie! Pânăşi modestia proverbială a lui Mircea Ivănescu erasemnul unui uriaş orgoliu creator!), îşi manifesta,într- un interviu din 1992, încrederea în acesttext: „Poemul de purpură nu- l voi putea depăşi ni-ciodată. Este o realizare de seamă a limbii ro-mâne, aşa cum au remarcat toţi criticii care auscris despre mine.” Alcătuit din nouă părţi, poe-mul reia temele, stilistica, lexicul, recuzita volu-melor anterioare şi le orientează către viitoarelevariaţiuni. în fond, Mihai Ursachi scrie acelaşipoem de la un capăt la altul al operei sale. în tex-tul acesta îşi interpretează propria poezie, şi- o ex-plică, îşi etalează posibilităţile, îşi rezumă mani-era şi în acelaşi timp îşi justifică manierismulconsubstanţial. Fireşte, e vorba tot de o ars poe-tica extinsă, cu precizarea că poezia este conce-pută nu ca artefact artistic, ci ca discurs înteme-ietor de lumi. De aici nesfârşitele praguri pe caree nevoită să le treacă, pentru a ajunge în miezulînţelegerii. Sau al neînţelegerii, tot una. Poetuleste, în această logică, un sacerdot, iar poezia oincantaţie:

Cu nemărginită cunoaştere- a mărginirii,fără durere şi fără beţiaferice a celor înstăpâniţi amăgirii,sufletul meu se apropie astăzi de tine, o,înmiresmat habitaclu al desăvârşirii.a şti înseamnă a avea luciditatea imposibi-

lităţii de a şti până la capăt; a cunoaşte înseamnăa fi conştient de caracterul de nesuspendat al tai-nei, a avea modestia fremătătoare a neofitului.Cel care ştie este cel care ştie că nu ştie şi că nupoate şti. Poezia nu este altceva decât discurs re-velat:

Ci netulburat, ca o stană de smalţ în pustie,sufletul meu stă acum înainteadetunăturii de aur. Primeşteceva ce nu ştii ce este, atotştiutorule.Merindea aceasta atât de fierbinte, de fragedă,

o, tu, orbitoare prăpastie.Evident, textul are încărcătura rostirii pro-

fetice; poetul este cel ales, care invocă transcen-denţa, în căutarea unui mesaj sublim. Doar căacest mesaj de provenienţă divină nu este accesi-bil. Calea către el depinde de o hermeneutică co-rectă; arbitrarul, hazardul, „inspiraţia” nu au cecăuta aici (ispiraţia, în sensul orginar, da!). înţe-legerea nu înseamnă şi clasare, închiderea într- ocategorie definitiv rezolvată, smulgerea misteru-lui. Poezia, concepută la modul mistic, ca discursrevelat, nu îşi epuizează niciodată mesajul:

Totul e scriscu litere grele de aur, pe purpură groasă.Semne anume au fost născocie, spre- a nu finicicând înţelese.Poetul este, deci, numai custodele mesajului

divin, calitatea care îi dănobleţe (purpura îl face, cape împăraţii bizantini, loc-ţiitorul zeului pe pământ).Urmează o poveste despreviaţă, moarte, iubire, o po-veste omenească, cu slăbi-ciuni şi stângăcii asumatefiresc: când vorbeşte înnume propriu, poetul numai este un om inspirat, ciun banal muritor, care sepoate cel mult teme demoarte şi de absenţa haru-lui. Singura lui posibilitateeste să imite creaţiile an-terioare, să încerce să in-staureze ceva din magia

cântecului originar, acea care făcea legătura cuzeii. Puritatea muzicală a universului este o temărecurentă la Mihai Ursachi (ea apare în missa so-lemnis, de pildă). însă ceea ce mai poate face poe-tul este să fie mereu pregătit. la pândă, înpermanentă încordare. Partea a şaptea a Poemu-lui de purpură, intituală Confesiunea autorului.slăbiciunea sa în faţa lumii, a trecerii vremii şi aPoemului de purpură este memorabilă: poetul emai prejos de poem. Poemul nu este creaţia poe-tului. Acesta nu îi aparţine, ci reprezintă idealulcăruia autorul îi slujeşte. El este dogma pe carepreotul slab o oficiază, fără să o poată nuanţa.

Acesta e autorul; el duce pe umăr un crin ca pe- o puşcă.

Astfel înarmat, tot ce există îl muşcă.Adeseori spune:„O, slăbiciune,numele tău este artă.”Fiind deci atât de ridicul şi slab, întreprinderea lui

e deşartă,întocmai ca a zidarului, fratele său,care a vrut să clădească o piramidă’n Ţicău.Dar mai cu seamă,ora îi este târzie, şi mult îi e teamăcă vremea nu’i pe măsura uneltelor sale

modeste.Deci plin de mâhnire el vă propune această

poveste:Povestea nici nu mai contează. E o alegorie

oarecare, urmată de un poem al mântuirii realu-lui prin transfigurare poetică, până la distilareasa într- o formă purificată: „Universul tot e uncrin”. Poetul este expus agresiunii universuluimaterial: el se înarmează, dar nu din intenţia dea se debarasa de această violenţă. tocmai sensi-bilitatea sa exorbitantă îl face capabil să perceapăsemnele divine, chiar dacă acceptă distribuţiaîntr- un rol ridicol, în logica obişnuită. De aici în-ainte, crinul şi roza devin simboluri recurente înpoezia lui Mihai Ursachi, ca simptom al tinderiisale către puritate.

Un text- capodoperă este şi instauratio noc-tis. tot ceea ce ar putea folosi drept model decu-pat dintr- o realitate concretă este promptabandonat, dispreţuitor discreditat prin ataşareaunor epitete care mută ceea ce s- ar fi putut în-chega într- un piesaj înregistrat ca atare sau fil-trat prin subiectivitatea celui ce contemplă,într- un registru diafan, spiritual:

Soarele mistic apune în ceţuri.Imaginea sfântă şi clară s- a ştersPe pajişti creşteau spirituale nutreţuriO pată de sânge în Univers.

Imaginea sfântă şi clară s- a şters.Prima observaţie: din poem s- a absorbit in-

stanţa enunţatoare, subiectul poeziei. Din acestpunct de vedere (dar nu numai), el tinde către pu-rificarea de orice dâră limitat- umană, contiguă,apropiindu- se de Ion Barbu (autor cu care are maimulte în comun decât s- a spus până acum). tex-tul nu mai este un pastel, adică o reconstrucţiesubiectivă a unui peisaj. În poezia lui mihai ur-sachi nu mai e loc de subiectivitate arbitrară, ci

de consecvenţa cu unele principii „esote-rice”, a căror exigenţă garantează poezia:

Şi nici singurătate şi nici împărtăşireîn noaptea revolută nu’şi află stăruinţă,doar pierderea adâncă de sine şi de ştire,statornică uitare şi lipsă de voiţă.

Pe pajişti creşteau spirituale nutreţuri.

se remarcă, în ultimele volume alelui mihai ursachi, un ataşament dramaticfaţă de rolul sacerdotal, dar în aceeaşi mă-sură semnele lucidităţii faţă de imagineahistrionică provocată de această ipostază.Cu toate neajunsurile sale, ea este însă sin-gura metodă capabilă să slujească până lacapăt poezia, înţeleasă şi, mai ales, asu-mată ca discurs inspirat, magic, divin. Nu

poezia s- a degradat, vremurile s- au stricat, „orae târzie”, oamenii nu mai sunt capabili să sesizezesacrul şi iau în râs ceea ce nu pricep. De aceea,poetul este, obligatoriu, şi un bufon, un nebun, unciudat, un proscris. Şi trebuie să- şi poarte, cumândrie şi, de ce nu?, cu aroganţă ironică aceastăplagă socială. Poezia lui Mihai Ursachi de dupămarea înfăţişare este semnul unei crize, al uneidisperări, al unei rătăciri a sensului. Dacă salva-rea nu mai vine din poezie, atunci ea nu mai e deaşteptat de niciunde. Dacă poezia nu mai „sfâşiespornic”, dacă nu mai consumă, nici nu mai rege-nerează. Şi atunci devine inutilă.

în această cheie, ultimele sale texte din an-tologia de bilanţ, arca (1979), în care se salvează,conform sugestiei din titlu, tot ceea ce este de sal-vat, au un caracter testamentar. Ele încheiecumva afacerea poetului cu poezia. exilul său nua fost unul strict politic, ci, interpretat astfel, in-tegrat operei sale, unul artistic: poetul a fugit dinpropria operă, de propria operă. Ajuns la capătulunei experienţe, el a realizat că nu se mai puteauridica piramide în mahalaua ţicău; altfel spus, cărolul de sacerdot s- a încheiat. Şi altul nu era pemăsura sa. Ceea ce a mai scris mihai ursachidupă aceea este irelevant în comparaţie cu operasa dinainte. A făcut- o, de altfel, fără tragere deinimă, a vorbit, după reîntoarcerea în ţară, în nu-mele marii sale opere inspirate. Aceea dintre1970 şi 1979.

magia şi alcoolul este o capodoperă testa-mentară. în pofida aparenţelor, nu e o confesiune,ci o mărturie de credinţă, în numele unui adevărgrav, făcută de un iniţiat care a încercat maimulte căi de acces către lumea esenţelor şi a găsitsalvarea prin poezie:

Magia şi alcoolul vieaţa’mi guvernează,pe care- am început- o studiind filosofia,anatomia, dreptul şi vai, teologia,dar negăsind în ele nici linişte nici bază.

Sacrificai Venerei şi- am zis: oricum o fi ea,sublimă ori sordidă, în trupu’i se ascundemisterul fără nume şi copasele’i fecundeîn spasmul ca o moarte conferă veşnicia.

Imperialul spirit mă are’n a sa pazăşi nici o cunoştinţă’i egală cu beţiaşi tainica lucrare în nopţile de groază. Tărâm fără’ndoială aflat- am, şi cuteazămereu rătăcitorul pe căile profunde:„Am aurum non vulgi, leonem, poezia.”Poemul este concluzia unei opere, momen-

tul de bilanţ. E un text care închide, care epui-zează o vocaţie, nu unul care să deschidă cătrealte experimente livreşti. De la acest nivel, poeziaeste supremul experiment ontologic, care nu doarcă precede şi anunţă moartea, ci o egalează în in-tensitate, ca supremă cunoaştere. Poezia nu maieste, pentru Mihai Ursachi, un joc livresc, un actcultural, ci o soluţie radicală de mântuire, de aîmpinge lucrurile până la marginea înţelegerii, atrăirii plenare.

Acelaşi sens îl are şi autoportret- ul final:O, dacă după moartes’ ar putea scrie versurivisezsă fi muritmai înainte de ase naşte Universul.Viaţa este poezie sau nu este nimic! Dacă

nu tinde către puritatea imponderabilă a nefiin-ţei, accesibilă doar prin intermediul poeziei, maitranşant spus: dacă nu devine text – viaţa nu aresens. r

4


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Bogdan CreţuMihai Ursachi – religia poeziei (II)

În această cheie, ultimele sale textedin antologia de bilanţ, Arca (1979),

în care se salvează, conformsugestiei din titlu, tot ceea ce este

de salvat, au un caractertestamentar. Ele încheie cumva

afacerea poetului cu poezia

Sistemul românesc de învăţământ esupus unei noi „reforme”. Din de-cembrie 1989 şi până astăzi, Româ-nia a avut peste 20 de miniştri ai

Educaţiei. legea educaţiei a fost schimbată depeste 60 de ori.

luând în discuţie, în 1930, proiectul de re-formă a educaţiei propus de chimistul NeculaiCostăchescu, ministrul Instrucţiunii Publice înguvernului Maniu de la acea dată, Grigore t.Popa scria: „Predecesorul său deasemeni a mani-festat în repetate rânduri dorinţi reformatoare şiantepredecesorul său, deşi scurtă vreme aşezatpe scaunul ministerial, a anunţat la fel un mareprogram de reformă a învăţământului. trei mi-niştri... şi trei reforme în trei guverne succesive!Spiritul de reformă a învăţământului se dove-deşte astfel a fi aproape o necesitate fiziologicăpentru orice ministru de instrucţie. E un fel de re-flex condiţionat prin decretul de numire. Singuradeosebire între reformatori este punctul de apli-caţie: căci unul o începe cu şcoala primară (Dr. C.Angelescu), altul cu şcoala secundară (I. Petro-vici), şi celălalt cu universitatea (N. Costă-chescu)”.1

Gr. t. Popa scria despre învăţământul uni-versitar şi, ca atare, punea accentul pe datoriilespecifice profesorilor universitari care, constatael, nu prea îşi înţelegeau menirea şi se mulţu-meau cu „declamaţia ştiinţifică”. Gr. t. Popa scriacă, pentru a nu fi simpli „vânturători de ştiinţă,pitrocitori ai cunoştinţelor create de alţii, comer-cianţi de noţiuni împrumutate verbal sau prinlectură, intermediari verbomotori între cărţi şi fi-inţe vii”, profesorii universitari trebuie să „facăoperă creatoare”, să contribuie personal la „crea-rea noţiunilor” sau la dezvoltarea disciplinelor pecare le predau. Cea mai bună metodă de asimi-lare a cunoştinţelor e, considera el citându- l peantropologul Grafton Elliot- Smith, cercetarea,„convieţuirea” intimă cu ştiinţa. or, constata Gr.t. Popa, această monogamie ştiinţifică le era im-posibilă unor profesori universitari care erau maiales oameni politici sau oameni cu clienţi. Prinşicu activitatea lor de parlamentari sau de „clubiştide partide”, profesorii universitari se desprind deactivitatea ştiinţifică. Naveta între provincie şiBucureşti transformă profesorii în nişte „cocoareştiinţifice” a căror implicare în politică nu îmbu-nătăţeşte cu nimic politica dar sărăceşte şi com-promite activitatea universitară. Fără a se maiputea ţine la curent cu literatura ştiinţifică dindomeniul lor, sterili din punct de vedere al cerce-tării originale pentru că preocupaţi de mersul lao bere cu alegătorii sau cu alţi membri ai parla-mentului, aceşti profesori devin „retori învechiţi”,dibaci manipulatori de cuvinte şi de oameni. Atot-puternicia politică îi ajută pe aceşti veterani aivorbelor goale să blocheze prin „şicane subter-fuge” ascensiunea oricărui cercetător onest acărui competenţă ar putea să scoată în evidenţăpropria lor impostură academică. Impactul asu-pra studenţilor e la fel de dezastruos pentru că,la contactul cu asemenea somităţi cu ochii pungiţide navetă şi chermeze politice, studenţii nu doarcă nu învaţă nimic, dar ajung şi la concluzia căimpostura e regula jocului la care se câştigă baniiuşor. Din pricina unui sistem de învăţământ uni-versitar saturat profesori politicieni sau patronide reţele clientelare, întreg sistemul de educaţiedin România avea de suferit, arăta Gr. t. Popa,care cerea reforme în sensul legării profesorilorde „glia” academică prin interzicerea activităţiipolitice sau a cabinetelor de practică privată încazul profesorilor de Drept şi Medicină. Salariiledin învăţământul universitar trebuiau mărite,cerea Gr. t. Popa, dar activitatea profesorilor tre-buia judecată după criterii de performanţă inte-lectuală ridicată.

De aceea, orice reformă serioasă a învăţă-mântului trebuia să aibă în vedere sporirea fon-durilor de carte ale bibliotecilor universitare şimai buna dotare a laboratoarelor de cercetare, ră-

mase mult în urma celor ale unui stat „sălbatic”,scria ironic Gr. t. Popa, precum Uniunea Sovie-tică (50). lipsiţi de „mijloace tehnice”, până şi ceimai talentaţi cercetători îşi ratează menirea. Dinpăcate, constata Gr. t. Popa, instituţiile care con-trolează viaţa culturală românească sunt domi-nate de ignoranţi cu titluri universitare/ pseu-do-intelectuali şi de nenumăraţi „proşti invete-raţi, de aceia care nu- s deştepţi decât la două in-stincte”. Aceste două categorii falsifică sensulculturii româneşti combătând prin apoftegmesimpliste orice tendinţă de dezvoltare organică:„Aşa de pildă, ori de câte ori un fanatic mai neas-tâmpărat, ori vreun naiv fascinat de exemplestreine, vrea să organizeze ceva temeinic, – la ori-care cerere a lui i se închide gura cu exemple dinsecolii trecuţi: «mai lucrează şi d- ta cu ce ai, făcum poţi; Claude bernard a lucrat într’o pivniţă;de- ai face şi d- ta cât a făcut el». «ei, nu se poatedomnule, asta- i lux; Pasteur n’avea decât un mi-croscop (sic!) şi el a creat bacteriologia»” etc,etc...”.

Pentru a oferi exemple de oportunităţi pier-dute din cauza acestor proşti inveteraţi şi a „pro-tipendadei insuficienţei intelectuale” de labutoanele centrilor organizatori ai culturii ro-mâne, Gr. t. Popa vorbeşte despre nişte secretaride stat care nu aprobaseră scutirea de taxe va-male a unor cărbuni de proiecţie pe motiv că„avem şi noi cărbuni la Petroşani” sau scutirea detaxe a alcoolului folosit în laboratoare, deoarececonfundau „Istologia cu crâşma”. Cel mai strălu-cit exemplu îl oferă însă birocraţii de la CasaŞcoalelor care, după Primul război mondial, aurefuzat achiziţionarea la preţ extrem de mic –rate de schimb era favorabilă atunci leului româ-nesc, mai puternic decât inflaţionara marcă ger-mană – de aparatură de laborator şi literaturăştiinţifică din Germania.

Gr. t. Popa îşi încheia broşura cu avertis-mentul că educaţia unui popor este atât de „în-semnată, încât a proceda cu uşurinţă faţă de eaînseamnă a ruina poporul”. Afirmaţiile lui Gr. t.Popa referitoare la „cocoarele universitare” pot ficonfirmate cu ajutorul articolului vitriolant inti-tulat „Universitatea din Iaşi grav bolnavă” scrisde istoricul literar Giorge Pascu şi publicat în re-vista Critică, fondată şi condusă de Pascu şi undecolabora şi Gr. t. Popa. Cercetând registrele Fa-cultăţii de litere din Iaşi, Pascu descoperea cănume mari ale lumii politice şi culturale interbe-lice trăgeau un chiul pe cinste de la îndatoririlelor universitare. Astfel, Mihai Ralea, traianBratu, I. M. Marinescu, Gh. I. Brătianu şi alţii,

împărţiţi între politica din Bucureşti şi universi-tatea din Iaşi, lipseau de la cursuri „cu lunile şicu anii”.2 Gr. t. Popa nota că holurile şi sălileUniversităţii din Iaşi se umpleau de clientelă po-litică la fiecare descindere aulică a vreunui im-portant profesor- politician: „lipsa de jenă şipervertirea de judecată au mers aşa de departe,încât profesorii deputaţi când vin în Iaşi pentrucele două- trei zile, chipuri să- şi facă datoria faţăde universitate […] dau consultaţii politice închiar laboratoarele universităţii. Sunt pline sălileuniversităţii de nevoiaşi de toate categoriile, cupetiţii în mână, cu traista în băţ veniţi de departe.Preoţi, învăţători, notari ameninţaţi cu dareaafară, agenţi electorali cu pretenţii de răsplătire,clubişti în sfadă gata de tras iţe, populează să-lile”. Pascu observa însă efectele acestei atmos-fere asupra studenţilor, antrenaţi de profesorii lorîn arta tăierii frunzei la câini: „orele şi zilele ne-regulate de cursuri îi fac pe studenţi să- şi piardăvremea ciasuri şi zile întregi pe culoarele Facul-tăţii, iar absenţele- i deprind cu lenea. Absenţeleprofesorilor le dau studenţilor şi un trist exemplude împlinirea datoriei”. observând că mulţi pro-fesori îşi luau liber de pe data de 12 decembriepână pe 20- 25 ianuarie, studenţii plecau şi eiacasă pe 12 decembrie şi se întorceau pe 15- 20 ia-nuarie, lipsind de la cursurile profesorilor care în-ţelegeau să îşi facă datoria conform regulamen-tului, de pe 8 ianuarie: „Cursurile superficiale şireduse îi fac pe studenţi să capete o falsă idee des-pre ştiinţă şi munca intelectuală şi să iasă din Fa-cultate slab pregătiţi şi fără interes pentru carte”.

Despre efectul pe care îl avea această at-mosferă asupra studenţilor putem afla din volu-mul de „reportagii fanteziste” sunt studentă!(1935) semnat de Marta D. Rădulescu. Marta Ră-dulescu era fiica universitarului clujean Dan Ră-dulescu, profesor de Chimie la Universitatea dinCluj. Dan Rădulescu publicase şi el în 1927 o bro-şură intitulată degradarea universităţilor şi pri-mejdia ei, în care ataca universităţile ajunse„depozite de farsori şi neisprăviţi, cloaca de scur-gere a rataţilor politici, colţul de refugiu în opozi-ţie al ariviştilor diverselor partide”.Rădulescu se temea că „un proces ire-versibil de huliganizare a întregii ţări,

5



ð

Sistemul românesc de învăţământ esupus unei noi „reforme”. Dindecembrie 1989 şi până astăzi,

România a avut peste 20 deminiştri ai Educaţiei. Legea

educaţiei a fost schimbată de peste60 de ori.Mircea Platon

Reforma învăţământului şi extremismul politic

1 Gr. t. Popa, Problema învăţământului superior(consideraţii critice) (Iaşi: H. Goldner, 1930), 1.

2 Giorge Pascu, universitatea din iaşi grav bolnavă.iii. batjocura de cursuri şi examene, extras din revista cri-tică (Iaşi, 1935), 9.

n Emisiuni de culturăSperanţa TV: Ediţie specială în fiecare joi de la 20.00 cu Tiberiu Nica şi Marius Creţa

de la vlădică la opincă se accentueazăpe zi ce trece sub ochii noştri“ şi aver-tiza împotriva ridicării unei generaţii

crescute în „incultură şi oportunism gălăgios“ şicondusă de A. C. Cuza la „marea operă a spargeriigeamurilor ovreilor şi a poetizării crimelor dedrept comun”.3 Prieten cu Mihail Sadoveanu, caşi Gr. t. Popa, Dan Rădulescu pare a fi fost un omde stânga democratică în anii ‘20 şi la începutulanilor ‘30. Conform cercetătorului Dragoş Sdro-biş, arestarea lui Dan Rădulescu în decembrie1933, pe fondul conflictului dintre guvernul libe-ral şi mişcarea legionară, nu indică simpatiile le-gionare ale lui Rădulescu, ci mai degrabă faptulcă guvernul liberal profita de măsurile antilegio-nare pentru a suprima şi adversari politici de altenuanţe.4 Se pare că abia această arestare abuzivăîmpreună cu presiunile făcute de propriii lui copii,Marta şi Fluor Rădulescu, ambii legionari, l- auradicalizat temporar pe Dan Rădulescu în sens le-gionar.5

în sunt studentă! al Martei Rădulescu, pro-tagonista e îndemnată să se facă profesoară pen-tru că, deşi nu sunt locuri în învăţământ, „cusituaţia lui tat- tău” şi cu „ajutorul” unchiului in-spector şcolar ar putea face „o carieră” de dascăl.la înscrierea la facultate, documentele care tre-buie completate sunt atât de încâlcite, încât, pen-tru a naviga hăţişul birocratic, tânăra studentăare nevoie de sprijinul bibliotecarului Brodeală şial vărului lui, secretar la litere, Nemereală. Hao-sul de la înscriere nu e decât o pregustare a hao-sului din timpul anului: „Nimeni, nici studenţi,nici profesori, nu prea ştie care- i rostul lui, ce arede făcut, ce să’nceapă şi ce să isprăvească. Pro-gramul e mobil, incoherent, ca un zăpor de sloiuriîn vremea dezgheţului. Cursurile se’ncalecă şi co-incid, se ciocnesc cap în cap; profesorii schimbăorele, lipsesc când se anunţă şi vin când nu- i aş-tepţi. lucrările, trăsnite cu leuca, nu le pricepenimeni”. Decanul unei facultăţi îi „cârpeşte” unuistudent o palmă pentru că acesta nu ascultase unordin. Profesorul de estetică Preda Neicu- Bostanlipseşte de la cursuri pentru a merge în campanieelectorală, iar când ţine cursul e mojic şi de o ba-nalitate minuţioasă. Examenele se dau cu între-bări ajutătoare pentru studentele care suntconectate. Posturile în învăţământ se obţin pebaza înscrierii în partidul liberal. Iar decanulFink e de o incompetenţă multilateral dezvoltată:„Anul acesta Fink are o mulţime de ocupaţii: eDecan, înlocuieşte la examene pe Neicu- Bostan şiacum în urmă – deoarece la o agapă cam lungăBoissec a călcat rău şi şi- a scrântit piciorul –, îlsuplineşte şi pe el. Când te gândeşti la franţu-zeasca lui Fink... A fost profesor de germană laliceu, a ajuns specialist de engleză la Universi-tate, examinează la franceză toţi anii universi-tari, ascultă la istoria literaturii şi estetică” (163).Fink vine la examene „duhnind” a băutură „ca unbeci cu vinuri devastat de ruşi” (182) şi începe să- ibată şi să- i înjure pe studenţi: sala de curs devine

brusc o „cârciumă în care a nebunit subit unbeţiv”.

în aceste condiţii, studenţii sunt pradă„agenţilor provocatori comunişti” care răspândescmanifeste şi legionarilor care impresionează printeatralitatea militarismului lor. Cartea se încheiecu un capitol descriind o întrunire de celulă co-munistă. Mirată de faptul că două dintre colegeleei, Nastasia, legionară, şi Gertruda, comunistă,sunt prietene, protagonista primeşte răspunsulcă: „– Extremele se ating. Cel puţin ca ţinte mo-rale... când sunt sincere […] Fiecare din noi vreadreptate în felul lui, dar aceeaşi dreptate. Ne de-osebim numai ca mijloace. De ce neam urî. oriei, ori noi, tot o facem”.

Ceea ce frapează la Marta Rădulescu etonul frivol, hedonismul personajului şi al litera-turii ei. Clasa a Vii- a a şi sunt studentă! suntcărţi de evocări ale anilor de şcoală în maniera luiGrigore Băjenaru.6 Marta Rădulescu nu are nimic„fundamentalist”, „tribalist”, „ortodoxist” sau „pă-şunist!” în aceste romane, scrise parcă de o fetiţăde familie bună care face literatură ca să- şi pro-iecteze pe un ecran mai larg alintăturile care, numă îndoiesc, îi încântau familia lărgită. E, înesenţă, literatură de oracol, cu glumiţe şi pirueteadolescentine. Proză de bileţel trimis în clasă, pesub bancă, în care e ironizată (o)rotunditatea pro-fesorului. Gama expresivă a Martei Rădulescumerge de la sentimentalisme de romanţă (degenul „vioara sufletului...” care cânta în surdină),la superficialităţi pretenţioase. Iată, de exemplu,cum se raportează la religie. Ducându- se acasă lalectorul de engleză, McPherson, descoperă căacesta e şi pastor. Domnişoara Rădulescu e trans-figurată la vederea pastorului care predica, cumâinile împreunate şi ochii închişi, într- o limbănecunoscută ei: „Cu toată lipsa de contact intelec-tual, atmosfera de emoţie religioasă a reuşit to-tuşi să mă prindă mai intens decât m- a prinsvreodată în bisericile noastre. Acum a început iarsă predice cu un accent de convingere personalăcare mă fură deşi nu înţeleg”.

Contaminarea emoţională, în lipsa contac-tului intelectual, pare a fi fost motorul aderenţeila mişcări radicale a unei bune părţi din tineretulaltminteri minor- europenizat, sentimentaloid,preocupat de ceaiuri dansante, mici intrigi amo-roase şi clăditul carierei în penumbra unchilor şipărinţilor. Mi se pare relevant că revista legio-nară a Martei Rădulescu se intitula revista mea;un titlu de publicaţie demn de o fetiţă care se dăcu fundul de pământ. Fenomenul e observabil şila fratele Martei, la Fluor D. Rădulescu, al căruiroman sub- medelenizant, descătuşare (eul actorşi eul spectator). Cartea i: sete (Editura Autoru-lui, 1935), ne prezintă tribulaţiile unui tânăr alecărui debuturi amoroase sunt complicate deatracţia pe care o simte faţă de o „ovreică” destânga. Cartea, psihanalizabilă de la un capăt laaltul, frapează doar prin convenţionalitatea ex-presiei şi banalitatea ideilor.

în esenţă, Marta şi Fluor Rădulescu eraureprezentativi pentru o generaţie care a aderat ladiverse mişcări radicale din moft, în lipsa contac-tului intelectual dar contaminaţi de emoţiequasi- religioasă. Proto- hipioţii „copii ai soarelui”din Germania anilor ’20, combinând nudismul cunazismul erau doar o faţetă a acestui fenomen. lanoi, e remarcabil modul în care studenţimea le-gionară a încercat să politizeze plebeian şi să epu-reze analfabet universitatea românească în tim-pul guvernării legionare, după cum e documentatşi în volumul Pe marginea prăpastiei.7

Distrugerea sistemului de educaţie prin po-litizare excesivă – de tip interbelic – sau prinideologizarea agresivă la care e supus în ziua deazi, când profesorii de toate gradele sunt siliţi sădevină capilare ale ideologiilor la modă (uneledintre ele mascate drept pedagogie), nu face decâtsă creeze generaţii de tineri incapabili să intre încontact intelectual cu lumea din jurul lor, cu rea-lităţile trecutului sau ale prezentului. Aceastălipsă de contact intelectual duce la imposibilita-tea de a contura identităţi reale. Singurele „iden-tităţi” posibile sunt cele rezultate din contamina-rea emoţională care scoate momentan individuldin blazarea la care îl împinge vidul interior. Con-ştiinţe colate din clipuri publicitare, din bucăţimuzicale patinând alandala, ca şi „informaţiile”pe web, pe cortexul tinerilor. Relativismul con-temporan pretinde că nimic nu e valoros în sine,că totul e un construct. Dar, chiar dacă ar fi aşa,acest lucru nu ar însemna decât că noi investimcu semnificaţie lumea din jurul nostru şi pe noi.Dar lipsa de contact intelectual cu lumea, bâjbâi-rea pe net sau prin viaţă ne lasă în imposibilita-tea de a investi cu sens lumea din jurul nostru.Aşa apar generaţiile care se cer investite cu sensde altcineva, de alţii. Generaţii anonime nu ca zi-darii medievali, ci doar ca pixelii ecranului de lap-top. r

6


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


ð

3 Citat în Dragoş Sdrobiş, „Stânga şi dreapta la Uni-versitatea din Cluj în anii 1930”, apostrof anul xxVI(2015):7

4 Pe exemplarul meu din descătuşare, romanul luiFluor D. Rădulescu despre care voi vorbi mai jos, autorula scris o dedicaţie care sună astfel : „Familiei Drăgulescu,pentru frumoasa atitudine din timpul «Prigoanei», pentruo credinţă care va reînvia şi pentru toată prietenia pe carele- o poartă autorul/Cluj 12 xII 1935”. Chimistul CoriolanDrăgulescu, membru al Academiei Române din 1963, afost unul dintre studenţii lui Dan Rădulescu şi, probabil,a fost alături de familia Rădulescu la arestarea profesoru-lui în decembrie 1933. Coriolan Drăgulescu aparţinea şi elstângii democrate, pe care o frecventa şi Rădulescu la mo-mentul arestării sale (vezi articolul lui Sdrobiş citat maisus).

5 După o perioadă de studii de şase ani în Germania,cu Max Planck, Dan Rădulescu s- a întors în ţară în 1912ca profesor de chimie la pe atunci proaspăt înfiinţatulliceu Militar de la Mănăstirea Dealul, unde a studiat şiCorneliu Zelea Codreanu între 1912 şi 1916.

6 în capitolul „Chimistul” din Cişmigiu&Comp, Gri-gore Băjenaru scrie că era nepotul lui Dan Rădulescu.

7 Vezi, în lucian Năstasă, intelectualii din româ-nia: Configuraţii culturale stdii şi documente (Cluj-Na-poca: Mega, 2014, pp. 211- 212), modul în care GiorgePascu s- a raportat, ca Decan la litere sub guvernarea le-gionară, la huliganismele studenţilor legionari de la Iaşi.

7



Prin studiile şi eseurile sale Gheor-ghe Crăciun a dovedit, aşa cum auarătat criticii care i- au comentatcărţile de acest gen (Cu garda des-

chisă, 1997, introducere în teoria literaturii, 1997,În căutarea referinţei, 1998, aisbergul poeziei mo-derne, 2002 etc.) o remarcabilă deschidere concep-tuală, dar şi o fervoare a descifrării structurilorideatice ale operelor literare, analizate cu minu-ţie, interpretate din perspectivele cele mai neaş-teptate. Demne de un legitim interes sunt, astfel,textele de aspect teoretic pe care Gheorghe Cră-ciun le include în Competiţia continuă. Generaţia’80 în texte teoretice. De altfel, în întregul ei, ge-neraţia ’80 a dovedit o anvergură teoretică remar-cabilă; chiar dacă la început ezitantă sau fluc-tuantă, conştiinţa de sine teoretică a generaţieis- a precizat cu tot mai multă fervoare. Profunde,chiar dacă nu spectaculoase conceptual, suntenunţurile critice ale lui Gheorghe Crăciun des-pre raportul dintre ficţiune şi text, despre textua-lizare şi textualism, dar şi despre amplificareaconştiinţei teoretice a prozatorilor. Enunţurile luiGheorghe Crăciun despre corp şi literă, despre re-torica literaturii şi codurile indescifrabile ale cor-poralităţii, entităţi corelative, ce îşi determinăreciproc relieful şi conformaţia îşi conservă in-tacte actualitatea şi stringenţa conceptuală. teo-reticianul relevă, în continuare, modul în careîntre revoluţiile ce se derulează în psihoistoriapercepţiei umane şi devenirea spectaculoasă a re-toricii literaturii se stabileşte un raport de inde-terminare, de relevanţă reciprocă. Imaginarul şicorporalitatea se comportă, crede Gheorghe Cră-ciun, pe urmele lui Roland Barthes, asemeneaunor vase comunicante ce- şi măsoară dimensiu-nile şi limitele prin interdependenţa ce le susţinemetabolismul.

Eseurile lui Gheorghe Crăciun demons-trează, în mod elocvent, un fin spirit analitic, osugestivă capacitate de disociere a nuanţelor lite-raturii şi ale literarităţii, dar, nu în ultimul rând,şi o certă vocaţie a sintezei. Aflate la limita dintrerigoare şi „spiritul de fineţe”, aceste texte suntmărturii ale dinamismului/ dramatismului uneiconştiinţe literare în perpetuă interogaţie a lumiişi a propriului sine, documente sufleteşti şi inte-lectuale ale unui scriitor care îşi defineşte cu lu-ciditate propria condiţie, statutul său specific, înfaţa unei realităţi polimorfe, ce i se impune ca opermanentă provocare. Studiile teoretice ale luiGheorghe Crăciun au circumscris, între temelelor majore, şi problematica postmodernismului şia avatarurilor sale. Postmodernismul e caracteri-zat, între altele, de o remarcabilă conştiinţă desine a scriitorilor care, prin intermediul unei in-sistente autoanalize, recuperează o imagine eloc-ventă a propriului efort estetic, a propriei perso-nalităţi, în fond. Mitul „inocenţei” şi al spontanei-tăţii autorului e, în acest fel, spulberat, în benefi-ciul lucidităţii şi autoreflexivităţii, ce devin ele-

mente dominante ale proiectului estetic, con-stante fundamentale ale unui demers literar ce- şipropune nu doar transcrierea realităţii „exte-rioare”, dar şi punerea în valoare a tehnicilor ex-presive prin care această realitate se lasăradiografiată. Ficţiunea şi metaficţiunea se dove-desc a fi, astfel, termenii unei ecuaţii ce capătăun cu atât mai pregnant relief cu cât mitul scrii-torului „total” e, cam de multă vreme, inactual.Foarte elocventă pentru condiţia postmodernă ascriitorului român e cartea lui Gheorghe CrăciunCu garda deschisă (1997), centrată pe ideea con-diţiei scriitorului într- o lume ce nu încetează să- iinfirme iluziile, dar care nu poate exista, s- ar zice,fără această oglindă a esteticului, a literaturiicare să- i confirme şi să- i valideze identitatea.Gheorghe Crăciun abordează, în cartea sa o arielargă de teme, de la (in)actualitatea prozei şi li-teratura noastră şi ideea de direcţie, teme aşadarde reflexie exclusiv teoretică, până la reacţiile maiprompte, mai angajate în dinamica politică a mo-mentului (Puterea între vid şi plin, Cântare lem-nului, literatura străzii, minciună comunistă şiadevăr românesc, Feed- back post totalitar, stareape loc sau Patriotismul la români). Foarte intere-sante (şi fecunde în plan teoretic) sunt, de aseme-nea, reflecţiile eseistului despre „ideea de direc-ţie” în literatură. După ce observă, cu o resem-nare mai degrabă mimată, că „direcţiile sunt o fa-talitate necesară într- o cultură”, pentru că ele „ţinde regimul necesităţii în sens teologic, în măsuraîn care ele tind spre constituirea unui ansamblucultural închis, specific”, Gheorghe Crăciun îşi fo-calizează atenţia asupra noutăţii, de limbaj şi deconţinut, pe care orice direcţie o presupune.transformarea codurilor literare în funcţie de ne-cesităţile unui anumit moment estetic, restructu-rarea „orizontului de aşteptare” al cititorului,recuperarea, dintr- un unghi nou, a tradiţiei, toateaceste elemente intră în configurarea unei defini-ţii pertinente a ideii de direcţie.

în aceeaşi direcţie a asumării teoretice a li-teraturii, ni se propun, în eseul autenticitatea cametodă de lucru, câteva precizări cu privire laideea de autenticitate, care, în viziunea teoreti-cianului, nu e nimic altceva decât o convenţie li-terară între atâtea altele, ce presupune adecvareaexpresiei literare la realitate. Eseistul observă, pebună dreptate, că teoria literară nu oferă certitu-dini incontestabile, contribuind, însă, la consoli-darea conştiinţei de sine a unei literaturi. textelelui Gheorghe Crăciun din volumul Cu garda des-chisă sunt, prin anvergura teoretică, prin deschi-derile conceptuale fecunde, dar şi prin „praguletic” pe care îl presupun, pledoarii în favoareaunei percepţii lucide a literaturii, interogaţii – lip-site de patetism, dar şi de orice retorică a iluzio-nării, întrebări lucide asupra condiţiei scriitoruluica martor, actor şi regizor al propriului său des-tin. Eseurile lui Gheorghe Crăciun demonstrează,în mod elocvent, un fin spirit analitic, o sugestivă

capacitate de disociere a nuanţelor expresive aleliteraturii, dar, nu în ultimul rând, şi o certă vo-caţie a sintezei. În căutarea referinţei (1998) e ocarte de studii şi articole structurată în patru sec-ţiuni (Contexte şi concepte critice, Poezie şi limbajpoetic, subtextele prozei şi autoportret indirect).în Contexte şi concepte critice autorul defineştesau recapitulează unele concepte ale literaturiimoderne sau postmoderne, imprimând studiilorsale un caracter riguros, aplicat; aici, referinţelesunt absorbite în text cu o anumită naturaleţe,devenind, în fond, contexte în care se desfăşoarădemonstraţia autorului. Cartea lui GheorgheCrăciun despre poezia modernă, aisbergul poezieimoderne, apărută în anul 2002, e, la origine, oteză de doctorat. Prin grila acestei constatări, tre-buie să vedem cercetarea lui Gheorghe Crăciunca o amplă configurare teoretică a poeziei mo-derne, de la Coleridge, Baudelaire, whitman,până la ipostazierile postmodernismului. Avemde a face, în fond, cu o reevaluare a poeziei mo-derne, prin reconfigurarea tectonicii lirismuluieuropean modern din perspectiva celor două ti-puri lirice fundamentale, reflexiv şi tranzitiv. Au-torul operează o distincţie, fundamentală, întrepoezia tranzitivă şi poezia reflexivă, urmărind cuminuţie analitică şi spirit metodic, formele parti-culare ale modalităţii poetice tranzitive. Recur-gând la o critică, uneori excesivă, a poeziei de tipreflexiv, Gheorghe Crăciun pune sub semnul in-terogaţiei şi unele concepte operaţionale ale teo-riei literare, precum acelea de deviere, abatere,conotaţie, opacizare, limbaj poetic etc. Primeletrei părţi ale cărţii sunt predominant concep-tuale, ele fiind continuate printr- o scurtă istoriea poeziei tranzitive, în care autorul încearcă sădescopere o tradiţie a poeziei de acest tip, filiaţiişi corespondenţe menite să consolideze statutulşi anvergura conceptului respectiv. Poezia tran-zitivă îşi modulează conformaţia şi intenţionali-tatea prin intermediul a cinci dimensiuni (eul,cititorul, limbajul, versus- discursus- textus) pecare autorul le inventariază şi le descrie metodic,verificând premisele şi finalităţile ce le animă.Conceptul de individualitate creatoare benefi-ciază din partea lui Gheorghe Crăciun de o aten-ţie cu totul specială, ce recurge la detalieri alecomponentelor psihologice; se vorbeşte astfel deindividualitatea obiectivă (care poate fi alegorică,colectivă, contingentă), individualitatea subiec-tivă (la rândul ei cu mai multe dimensiuni: meta-forică, infrapsihică, simbolică, mistică, trans-raţională) şi individualitatea culturală.

Prin însuşirile pe care le presupune poeziade tip tranzitiv (retorism, numire pragmatică alumii, eludarea construcţiilor metaforice, ignora-rea epurei metafizice a lumii, utilizarea notaţieiîn locul sugestiei, miza pe contingent, odată cu re-pudierea transcendentului etc.), ea se apropie deun ideal al gradului zero al expresivităţii, într- unfel de spaţiu edenic al denotaţiei, al „obiectivită-ţii”, al reprezentării veridice a unei lumi care seoferă prin toţi porii simţurilor. Această aspiraţiea poeziei de tip tranzitiv spre „gradul zero al co-municării” va rămâne, fără îndoială, mai degrabăun deziderat decât o realitate efectivă, ce ar puteafi probată prin texte lirice indubitabile. Construc-ţia teoretică a lui Gheorghe Crăciun din aisbergulpoeziei moderne este, am putea spune, structu-rată dual; avem de a face, pe de o parte, cu o ar-hitectură speculativ- teoretică extrem de rigu-roasă şi solidă, cu aserţiuni de evidentă fermitate,mereu ilustrate prin exemple textuale conclu-dente. Pe de altă parte, în ariergarda discursuluicritic se regăseşte mereu un spirit interogativ, cepractică dezinvolt îndoiala metodică, temperândexcesul de raţionalitate sau tăietura prea rigidăa frazei. De aici rezultă, în fond, naturaleţea dis-cursului lui Gheorghe Crăciun, dezinvoltura for-mulărilor sale, memorabile adesea, asumate cufervoare, rezumative sau extinse, îmbinând spiri-tul sintetic şi acurateţea demersului analitic lip-sit de orice complexe sau inhibiţii. r

Iulian BoldeaGheorghe Crăciun – teorie şi dicţiune critică

Construcţia teoretică a luiGheorghe Crăciun din Aisbergulpoeziei moderne este, am putea

spune, structurată dual; avem de aface, pe de o parte, cu o arhitectură

speculativ- teoretică extrem deriguroasă şi solidă, cu aserţiuni deevidentă fermitate, mereu ilustrateprin exemple textuale concludente

GheorGhe CrăCiun

8


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Virtualitatea ficţională a cuvântuluiutopia, ca termen generic, poate fiintuită plecând de la nomenclaturasa complexă, în care negativul ge-

neral din greacă „ou”, din textul canonic din 1516al lui thomas Morus (ou- topos = spaţiu de nică-ieri), coexistă cu pozitivitatea ideală a prefixului„eu” (eu- topos = spaţiu bun, al plăcerii, amândouăfiind în combinaţie cu topos, cu locul), dar şi cuinserţia improbabilului temporal conţinută în„udepotia” (tărâmul de niciodată, neverland), da-torată lui Guillaume Budé, unul dintre corespon-denţii lui Morus. Această nomenclatură semna-lează prioritar nonexistenţa, existenţa fiind re-zervată încrederii cititorului (temporară, potrivitlui toma Pavel1) în perspectiva ontologică a tex-tului literar, a ficţiunii.

Dar ce se întâmplă atunci când se producetranspoziţia idealului fictiv din spaţiu în timp?Formal, utopia devine ucronie. în utopian thoughtin the Western World, Frank E. Manuel şi FritzieP. Manuel2 aplică eticheta de ucronie, înglobândîn ea şi alterarea ortografică eucronie (timp bun),unei schimbări majore din gândirea utopică occi-dentală, produsă atunci când locul bun, stareabună a conştiinţei şi o bună constituţie sunttranslate într- un timp viitor bun. în toată aceastăecuaţie intervine şi o nuanţare terminologică, da-torată lui Abraham Maslow, care introduce ter-menul de eupsychia pentru a denumi o stareideală a conştiinţei, deşi ideea fusese încorporatăîn utopia clasică.

Dar să vedem ce înseamnă „ucronia” în mo-mentul genezei sale.

termenul de „ucronie”, construit din priva-tivul u şi chronos (timp), adică „non- timp”, intrăpe scena utopiei prin Charles Renouvier, care îlinventează pentru a caracteriza aceea istorie fic-

tivă a trecutului care e scrisă plecând de la pre-supoziţia că o divergenţă dintr- un punct critic altimpului a generat o cu totul altă istorie decât ceaînregistrată de manualele şi tratatele oficiale (unexemplu este ucronia lui louis- Napoléon Geof-froy- Château, napoleon şi cucerirea lumii. de la1812 la 1832. istoria monarhiei universale (His-toire de la monarchie universelle: napoléon et laconquête du monde (1812–1832), editată, anonim,în 1836). Altfel spus, ucronia este o ficţiune con-struită pe toposul celeilalte dimensiuni, o istoriealternativă, indusă de virtuala modificare a unuieveniment din trecut, asemănător metodologieiabstruze a efectului- fluture (butterfly effect), de-finit de către Edward lorenz.

Se impune o precizare: textul lui Renouvierdin 1857, ucronia, tablou istoric apocrif al revo-luţiilor din imperiul roman şi al întemeierii unei

federaţii europene, retipărită cu titlul ucro-nia – utopia în istorie – , schiţă istorică apo-crifă a dezvoltării civilizaţiei europene nudupă cum a fost, ci cum putea să fie, intro-duce termenul de ucronie, dar nu şi discur-sul ucronic în sine, deja existent. Autorulfrancez deplasează interesul pe coordonatatemporală, reinventând radical istoria,ceea ce înseamnă că, sub presiunea timpu-lui real, cel istoric cedează şi se produce obreşă temporală prin care pătrunde ficţiu-nea ucronică şi permite eludarea realităţiiindezirabile. Puterea ucroniei se exercităîn raport cu istoria, deoarece permite acce-lerarea transformărilor istorice sau detur-narea unor evenimente, adică exact ceea ceface Renouvier atunci când concentreazăEvul Mediu în trei secole şi grăbeşte apa-riţia modernităţii.

Ucronia e distinctă de alte exerciţiispeculative care operează plecând de la„ce- ar fi dacă...”, precum istoriile secreteficţionale sau nonficţionale, care nu au con-secinţe de tip domino, sau istoriile contrac-tuale (virtuale) din practica istorio-grafică,deşi, în cazul acestora din urmă, limita esteceva mai labilă. Istoriile contrafactualesunt esenţialmente exerciţii intelectualemenite să sublinieze relevanţa unui anu-mit eveniment real prin extrapolarea uneilinii temporale, pe când ucroniile privile-giază luxurianţa ficţională consecutivă mo-dificării evenimentului istoric. însă, ten-taţia ficţionalizării anulează graniţa dintreucronie şi istoria contrafactuală, mulţi au-

tori cedând impulsului de a reconfigura istoriapornind de la premisa că un anumit eveniment arfi putut avea şi o cu totul altă desfăşurare decâtaceea pe care istoriile oficiale au consfinţit- o. Pede altă parte, multe ucronii sfârşesc prin a- şi rea-sigura cititorii că istoria reală e totuşi de preferataceleia abstruze, atunci când istoria ficţională sedovedeşte a fi infinit mai întunecată decât aceeacanonică. Destul de populară la începutul secolu-lui xx, istoria contrafactuală ţine mai mult de odimensiune ludică, caracterul său speculativ şigratuit ducând în ultimă instanţă la nesancţiona-rea sa de către mainstream. Un exemplu clasic deistorie contrafactuală, continuată prin ucronie,este volumul if it Had Happened otherwise (dacăs- ar fi întâmplat altfel, 1931), în care o serie deistorici elaborează scenarii mai mult ficţionaledecât analitice.

Printre autorii prezenţi în acest volum senumără şi winston Churchill, cu un eseu- ucronie,intitulat if lee Had not Won the battle of Gettys-burg (dacă lee n- ar fi câştigat bătălia de la Get-tysburg), scris din perspectiva unui istoricucronic, trăitor într- o secvenţă temporală în carearmata confederată a câştigat, şi care se întreabăconstant ce- ar fi fost dacă evenimentele ar fi luato altă turnură. Altfel spus, avem de- a face cu unistoric ucronic, ficţional, tentat de exerciţii con-

trafactuale. Date fiind virtuţile retroactivante şidemiurgice ale discursului ucronic, poate că n- artrebui să surprindă faptul că şi winston Chur-chill a experimentat genul. în dacă lee nu ar ficâştigat bătălia de la Gettysburg, rezultatul scon-tat de către viitorul om de stat – pus aproape înpractică ulterior – este apariţia pe scena lumii aunui colos politic anglofon, format din englezi şiamericani (english speaking association), carepreîntâmpină declanşarea Primului Război Mon-dial.

Exemplele de mai sus permit câteva obser-vaţii: în primul rând, ucronia sabotează realita-tea şi configurează situaţii posibile concurente,neactualizate. Spre deosebire de actul ei oficial denaştere, ucronia nu propune întotdeauna lumimai bune, ci lumi altfel ivite din jocul intelectualcu date cunoscute, transmutate în imaginar.Uneori, aşa cum se întâmplă în omul din castelulînalt, romanul lui Philip K. Dick, scenariul istoricalternativ prim este mult mai întunecat decât is-toria aşa cum o ştim noi, rezultatul fiind similarexerciţiilor istorice contrafactuale, deoarece îşireasigură cititorii că trăiesc într- o lume mai

bună, cea ficţională (sau, măcar una dintre ele)fiind, evident, un coşmar.

Efectul- fluture (the butterfly effect), operantîn ucronie, generează dezbateri etice extrem deserioase atunci când divergenţa istorică se dato-rează călătoriei în timp sau liniilor temporale al-tenative din universuri paralele, problema cen-trală fiind în ce măsură intervenţia divergentă întrecut are voie să schimbe viitorul timpului vizi-tat. Poul william Anderson creează o serie în-treagă de ucronii sub egida time Patrol, unde„Patrula timpului” reprezintă o instanţă de con-trol necesară călătoriilor în trecut, în condiţiile încare mulţi dintre agenţii acestor călătorii se im-plică în evoluţia timpului pe care îl investighează,alterând, de multe ori tragic, viitorul. Dar aceastaeste o altă lecţie, miza fiind, în ultimă instanţă,imperativul intangibilităţii istoriei. r

Constantina Raveca BuleuRecitind istorii alternative

Scenariul istoric alternativ primeste mult mai întunecat decât

istoria aşa cum o ştim noi,rezultatul fiind similar exerciţiiloristorice contrafactuale, deoarece îşireasigură cititorii că trăiesc într- olume mai bună, cea ficţională (sau,

măcar una dintre ele) fiind,evident, un coşmar

1 Apud: McHale, Brian, Ficţiunea postmodernistă.traducere de Dan H. Popescu, Editura Polirom, 2009, p. 63.

2 Frank E. Manuel and Fritzie P. Manuel, utopianthought in the Western World, the Belknap Press of Har-vard University Press, Cambridge Massachusetts, 1997,p. 4

„spiritul spontan – afirmă theodorw. Adorno în teoria estetică – esteceva universal, atât în virtutea aceea ce este înmagazinat în el, cât şi

prin caracterul său de raţionalitate care se trans-pune în logicitatea operelor de artă...”. Şi mai de-parte, atingând din nou istoria creaţiei cadepozitar al esenţelor: „Căci în mod obiectiv – şinu doar în baza modului în care sunt percepute –operele de artă se transformă: forţa conţinută înele continuă să trăiască”.

Cu aserţiunile de mai sus, Adorno rezolvă(sau cel puţin sugerează un posibil) opoziţia întregeneralizarea filosofică şi determinările reducţio-niste ale sociologiei, conjugate, de altfel, în predi-caţia asocierii particularului cu universalul: „artaeste manifestarea dialecticii sociale a universalu-lui şi individualului prin intermediul spirituluisubiectiv. ea depăşeşte această dialectică în mă-sura în care nu o realizează pur şi simplu, ci o re-flectă în formă”. o asemenea premisă, aparentcategorică, se deschide în momentul în care ac-ceptăm prezenţa principiului individuaţiei înfuncţionarea „spiritului subiectiv” fiindcă, aşacum precizase anterior, principiul respectiv nueste lipsit de regimul determinaţiilor. Era, totuşi,doar o proiecţie pentru viitor, Adorno conside-rând, fie şi numai cu aplicaţie la deceniul 7 al se-colului trecut, că societatea, aflată „foarte departede transformarea structurală” necesară a su-prima conflictualul dintre ea şi individ, nu poateîncă face „să dispară […] şi constrângerea indivi-duaţiei”, iar sociologul nu avea în vedere cazulizolat, ci starea întregului. Ideea globalizării –susţinută doar de facilităţile oferite în planul pro-ducţiei materiale, al diversificării industriale, alproliferării tehnologiilor şi al omniprezenţei edi-ficiului financiar – se vădea din start parţială şiinfirmizată prin arderea etapelor. Conflictualul,apărut rapid între generalizarea pragmatică şidiagrama fracturată în „personalizări” încă ire-ductibile ale mentalităţilor, s- a dovedit a fi inso-lubil, generând tulburări şi opoziţii chiar violente.Situaţia de azi a Europei Unite, ca şi agitaţiilemajore la nivel planetar sunt ilustrarea şi a aces-tei precipitări fără pregătirea necesară, emblema-tice pentru dezacordul cu „programul” de asimi-lare nefuncţional în faţa tabloului care conţine„conştiinţe de grup” distincte în planul imediatu-

lui, ca şi în al perspectivei, fie aceasta şi mini-mală.

De aici, devin vizibile şi discrepanţele ma-jore în funcţionarea unui multiculturalism înţelesca un soi de aculturaţie absolută, cu polarizări şicentrări ciudate şi incoerente, uneori (sau demulte ori...) simţite ca degradante şi improprii,constrângătoare în faţa unui demers al cărui fi-resc viza ideea de cunoaştere şi de contact inter-cultural amiabil. Au apărut, astfel, şi „modele” deadopţie după criteriul modei, reciclate cu o sufi-cienţă destul de expresivă. la Adorno, exempledetaşabile în acest sens aparţin spaţiului muzicii(situaţie frecvent întâlnită şi pe alte paliere, datfiind ataşamentul său, în calitate de muzicolog şicompozitor, la acesta), unde universalitatea lim-bajului se manifestă cu un plus de deschidere faţăde „emisia” particularizantă a, să zicem, literatu-rii.

Dacă ne vom referi, însă, la poezie, mult mai„specializată” prin chiar substanţa sa, niciodatădetaşabilă de expresie, condiţionările comunicăriise prezintă mult accentuate. Acesta ar fi un motivîn plus pentru a înţelege de ce, până acum, for-mele deschise ale acesteia, ca şi ale artei în gene-ral, „s- au elaborat plecându- se de la forme trans-mise prin tradiţie, modificate şi păstrate totuşi nunumai ca un înveliş extern” (subl. ns. – M. B.). Asubscrie pentru un „model” din actualitate, des-prins – sub iluzia atingerii universalului – din -trun alt mediu cultural, încalcă, mai întâi,regulile numite de Adorno ale „oximoronului for-mei deschise”, formalizat ca lucru deopotrivă or-ganizat (prin principiul construcţiei armonice,unitare) şi „guvernat” (la presiunea contingenţe-lor „care eclipsează caracterul formal”). Conse-cinţa imediată a unei asemenea încălcări va fiinstalarea formei închise, întrucât „subiectul es-tetic se dispensează de efortul punerii în formă acontingenţei adverse”, fiindcă forma îi este datăşi, de altfel, nici nu se află în contact direct şi întimp cu o atare contingenţă. Detaliind, atingempunctul în care, la adâncimi de substrat (şi repe-tăm: „nu numai ca un înveliş extern”), poezia esteforjată şi de un mental „construit” în durată, iarsubiectul estetic, în chiar temeiul individuaţiei,nu poate exista în structuri de „conştiinţă” di-verse. A fi oricând şi simultan în condiţii cultu-ral-existenţiale diverse sau a ţi- o dubla pe cea

originară fără o asimilare îndelungată a contin-genţelor celei noi, a „pătrunderii” acestora, doarca iniţiativă a unui abstract al dorinţei şi al exer-ciţiului pe un model de la care se preia neutrali-tatea aparenţei, ţin de un imposibil transcris ca oinadecvare funciară. Poezia (arta în general, cumdelimitează Adorno) nu îşi poate afirma esenţa caopoziţie la real din moment ce creatorul nu e in-tegrat contingenţelor care urmează a fi negate:nu poate fi negat un real care nu aparţine subiec-tului. Iar, deocamdată, nici poezia şi nici arta nuse află pe pragul globalizării, ci, din păcate şi dinmotive asupra cărora vom mai insista, aici se aflăabsenţa consumatorului.

Dislocând specificul artei în favoarea unorconexiuni artificiale şi în iminenţa „gândiriislabe” teoretizate de Vattimo, diluţia conceptelorfacilitează şi alte transplanturi confuze. Arta îşiconţine, bunăoară, tehnica sa care, în normalita-tea teoriei estetice, nu se prezintă ca izomorfăcelei din producţia materială: „Factorul prin careoperele de artă, având o finalitate, se organizeazăîn modul care îi este refuzat existenţei pure şi sim-ple, constituie tehnica lor”, iar funcţia ei este de ase asigura „ca opera de artă să fie mai mult decâto aglomerare a ce există în fapt, iar acest mai-multconstituie conţinutul său”. Este un „Mai- mult”prin care operele devin ceea ce sunt de fapt şi princare se opun, radical, formelor devenite scop însine şi închegate, deci ca finalitate. Scopul arteinu poate fi substituit prin cultul mijloacelor, datfiind faptul că, până şi în înţelesul de „meserie”,creaţia „se prezintă înainte de toate ca un suflu,un soi de aură a operelor de artă, în contradicţiepoate doar cu concepţiile pe care le au diletanţiidespre abilitatea artistică”. Pragmatismul ameri-can şi- a adus, încă o dată, contribuţia şi în acestsens (dacă invocăm fie şi numai moda numităCreative writing), întâmpinat de Adorno cu pre-cizarea: „accentul exagerat pus pe ideea de fabri-caţie – dacă ar fi ca el să denigreze arta ca omanoperă umană destinată să înşele sau să de-nunţe ceea ce se pretinde a fi în ea mediocru-arti-ficial –, dat fiind aspectul său afectat, prinopoziţie cu iluzia de artă ca natură imediată, facecasă bună cu snobismul”.

Evident, serializarea creatorului nu este unproces de ultimă oră şi este ciudat că anteceden-tele i- au fost decupate doar din mişcările consoli-date, mai mult sau mai puţin, prin tendinţeartistice, de natura celor generaţioniste, relative,sau a celor evoluate, la adăpost istoric, drept cu-rente, stabilizate prin legităţi estetice. or, sâm-burele fatalităţii artei, la un pas de descom-punerea sau de recompunerea ei (Adorno ezită îna susţine categoric, în perspectivă absolută – sedistanţase de Hegel doar cu aplicaţie la prezent?–, că „moartea artei” e imposibilă: „ar fi desigur oapologie facilă să afirmi faptul că nu i se poateprevedea un sfârşit”.), se află tocmai în fragilita-tea respectivelor legităţi, a imersiunii celor ve-nind dinspre alte zone ale spiritualităţii. Uneleau făcut, de altfel, istorie şi nu chiar una dintrecele mai inocente. Acesta a fost cazul „artei noi”impuse prin legităţi politico- ideologice în Germa-nia nazistă şi în spaţiul comunist (după model so-vietic, la noi a funcţionat şi o „şcoală profesională”destinată tocmai „producţiei” de scriitori), orien-tările – deşi diferenţiate ideologic între extremadreaptă şi extrema stângă – sfârşind, ambele, încolapsul estetic. Ca fenomen specific, înregistrămşi faptul că niciodată modelarea politico-ideolo-gică a creaţiei artistice nu s- a petrecut în situaţiide „puritate disciplinară”, asociindu- şi varii prin-cipii conexe, printre care „naţionalismul” (corecţiela realismul socialist din ultimii ani ai comunis-mului românesc), „eticul” (cu inflexiuni mitic- re -ligioase, cum s- au afirmat în istorianoastră culturală sămănătorismul şigândirismul, dar şi cu, mai târziu, acel

9



ð

Mircea BragaArta după artă (I)(Demersul anticipativ al lui Theodor W. Adorno)

Principiul cererii şi al ofertei, subtutela căruia s- a produs reificarea

operei ca marfă, nu are reliefestetic, de unde apariţia alegaţiilorprivind nu doar „moartea esteticii”,ci şi urgenţa unei „non- estetici”, aunei „anti- estetici”. Este reiterată,astfel, formula „vechiul trebuie sădispară în faţa noului”, fapt carenu traduce altceva, în opinia lui

Adorno, decât neînţelegereaadevăratului sens al avangardei

secolului XX

straniu „cod” al moralei omului de tipnou) ori, în zilele noastre, normativulcorectitudinii politice. Stranietatea

acestuia din urmă este cu atât mai mare, cu câtsintagma respectivă însăşi indică vocaţia ideolo-gică a societăţii înalt industrializate, cu structurioperaţionale în formule informaţional- mediatice,izomorfe politicului prin calibrarea lor ca „teze”dirijate înspre social: establishmentul, prestigiulunor mai puţin vizibile „autorităţi epistemice”(concept curent în studiul actualităţii), forţa decontact a canalelor media, manipularea în regis-trul informaţional etc.; nici cu estetica nu neaflăm pe un câmp străin, specificitatea tuturor lu-crând pe o dispersie în a cărei focalizare iniţialăşi, deopotrivă, finalizatoare vom întâlni, de fie-care dată, inflexibilitatea dogmatică. „Imperati-vul categoric” al artei creşte nu numai peinsubordonarea sa politico- ideologică, ci şi pe im-posibilitatea realizării unei „armonii prestabiliteîntre societate” şi creaţie, întrucât „conceptul criticde societate, inerent operelor de artă autentice,fără ca ele să facă ceva în acest sens, este incom-patibil cu imaginea pe care societatea şi- o dăsieşi...”.

Dar, alături de „gândirea slabă”, la rândulei şi „conştiinţa (estetică) slabă” facilitează episo-dul supraproducţiei, afirmându- şi consecinţele peplanuri a căror previzibilitate e controlată de pra-xis- ul căruia îi sunt subordonate. Generic, feno-menul e întâlnit pe o scală extinsă, de la diletan-tismul de joasă speţă („diletant” a avut, odinioară,şi o altă rezonanţă; astăzi, noţiunea s- a instalatîn peiorativ) până la veleitarismul agresiv, în mă-sura în care satisface himera individuală a posi-bilităţii creaţiei artistice fără artisticitate, cuacoperire într- o „manualitate” care nu trece din-colo de aparenţe. Inflaţia pieţei de carte este, depildă, un efect cuantificabil al acestei tendinţe,sustrasă singurei cenzuri legitime, cea a esteticu-lui, coroborată cu o flagrantă infirmitate intelec-tuală. Sau, cum notează Adorno: „Grosolăniagândirii este incapacitatea de a opera diferenţieriîn interiorul lucrului, iar diferenţierea este atât ocategorie estetică, cât şi una a cunoaşterii”. Subaspect estetic, orice element al realului, fie acestaal brutalităţii sau al vulgarităţii, poate participala constitutivul operei de artă doar re- creat înconformitate cu ireductibilul ideal al acesteia de„structurare completă” şi specifică. Negaţia vitală,ca semnificaţie vie a operei, se alimentează, defapt, tocmai din refuzul reproducerii fidele, al co-piei elementare, al translării mecanice: „dinpunct de vedere social, vulgarul în artă este iden-tificarea subiectivă cu degradarea reprodusăobiectiv” şi, astfel, conţine negarea statutuluiartei. Mecanismele aşa- zisului „neo- realism” ori,mai adecvat, ale „neo- naturalismului”, concepterescrise când ca „mizerabilism”, când ca „fractu-rism”, acesta funcţionând în maniera decupajuluifotografic sau – teoretizat specios, ca pentru unfals spectacol – în a replicii la haosul social şi,prin extrapolare, la haosul lumii fenomenale, deregulă cu modelări în spiritul banalului suveranşi al unui „brut” în sine, toate acestea traduc o„pretenţie de adevăr”, iluzia că acesta va putea fiatins prin „aspiraţia către pura nemijlocirenon- dominată”. Apartenenţa la aceleaşi meca-nisme o semnează şi unele romane post-moderne,cele operând acut cu dezordinea deconstructi-vistă, cu pulverizarea amplu spaţializată, mi-mând constructul şi organicitatea acestuia,adoptând o finalitate inadecvată: „în locul scopu-rilor, adică al operelor, apar posibilităţile aces-tora; scheme ale operelor, vidul, în locul lor: deaici indiferenţa pe care o suscită”.

Elementul de susţinere a acestei producţii„artistice” (numim astfel oficiul critic integrat ei,ca atare partizan şi exclusivist) se aşează delibe-rat sub semnul necesităţii unei creaţii pe măsuraa ceea ce se consideră a fi o nouă ordine a menta-lului. Dar, cum vom vedea, principiul cererii şi alofertei, sub tutela căruia s- a produs reificareaoperei ca marfă, nu are relief estetic, de unde apa-riţia alegaţiilor privind nu doar „moartea esteti-cii”, ci şi urgenţa unei „non- estetici”, a unei„anti- estetici”. Este reiterată, astfel, formula „ve-chiul trebuie să dispară în faţa noului”, fapt carenu traduce altceva, în opinia lui Adorno, decât ne-înţelegerea adevăratului sens al avangardei seco-lului xx: „Prioritatea obiectului nu trebuie con-fundată cu tentativele de a scoate arta din medie-rea sa subiectivă şi de a- i injecta din exteriorobiectivitatea sa. arta este proba asupra interdic-ţiei negaţiei pozitive: negaţia negativului nu estepozitivul, nici concilierea cu un obiect, el însuşinon- conciliat”. r

10


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


ð

Delegat de către Preşedintele Acade-miei Române, Acad. Ionel ValentinVlad, descendent din două familiinobiliare maramureşene: după

tată, Vlad de Sălişte, după mamă, timiş deBorşa, am ajuns la Vişeu în 11 septembrie 2015,de cu seară, cum se zice, şi am bătut în poartă laSediul Cavalerilor Marmaţieni de pe strada li-bertăţii. M- a întâmpinat cu braţele deschise Cas-telanul Ion Piso dela Zernes, marele nostru tenor(che bella voce!), un „şagunisto vero”, care a cân-tat la ultima „comandă”, după interzicerea obice-iurilor, atât de frumoase, ale elevilor liceului„Andrei Şaguna” din Braşov. Asta s- a petrecut în1947. Dar Castelanul poartă cu mândrie şi astăzichipiul de şagunist, ca şi subsemnatul şi şagunis-tul nostru mai tânăr Acad. Ioan Aurel Pop, Recto-rul Universităţii „Babeş- Bolyai” din Cluj-Napocaşi Acad. Emil Burzo, Preşedintele Filialei Cluj aAcademiei Române, care neam dat întâlnire aiciîn „Inima Marmaţiei” cu ocazia lansării de cartea lui Alexandru Filipaşcu, enciclopedia Familii-lor nobile maramureşene de origine română(Editura Eikon, Bucureşti, 2015.)

Şi neam spus deviza noastră a şaguniştilor:litteris et Virtuti! şi salutul nostru: servus!, dupătradiţie, sub privirea îngăduitoare a NobileiDoamne livia Piso, din familia Filipaşcu (Filip-ciuc) de Dolha şi Petrova, atestată prin strămoşulBogdan de Dolha, liber- baron de la 1405. Să nu- ţivină să crezi că a doua zi de dimineaţă, în Ro-tonda Magna a Castelului Marmaţian, când bu-ciumaşul a sunat din tulnic de la balconul cuzăbrele, sala era plină de urmaşii Nobilimii Ma-ramureşene, care ne salutau cu mâinile ridicate:Părintele Stareţ Sofronie Perţa de Ieud, a căruifamilie descinde din Dumitru de Ieud, fiul voie-vodului Balc, cu atestare de la 1384; PărinteleGavriş Vancea de onceşti, cu descindere din ro-mânul onciuc, fiul lui lupu Stan, care eraliber- baron la 1366; Ioan Petrovai de Petrova, cuatestare din 1326 sau Vasile Iuga de Sălişte, des-cinzând din Nicolae de Sălişte, fiul voievoduluiŞtefan şi nepotul lui Bogdan Vodă, cu atestare do-cumentară din 1353. N- o spunem noi, ci este scrisîn diplomele păstrate, pe care le- a scos la luminăAlexandru Filipaşcu, a cărui enciclopedie o avemde- acuma fiecare la casa lui.

Alexandru al V- lea din familia Filipaşcu-Fi-lipciuc (1902- 1952) a fost doctor în filosofie laRoma şi în teologie la lemberg, profesor de reli-gie, primarul Sighetului (1933- 1938), autor al pri-mei istorii a Maramureşului (premiată în 1941 deAcademia Română). Din 1948 a fost profesor deistorie la Institutul teologic din Cluj. Arestat în1952, a murit la Canalul Dunăre- Marea Neagră.

Alexandru Filipaşcu a continuat cercetărileîntreprinse de înaintaşii săi: Ioan Mihaly de Apşa(diplome maramureşene din sec. XiV şi XV, Si-ghet, 1900), membru corespondent al AcademieiRomâne din 1901; Ioan cavaler de Puşcariu (dateistorice privitoare la familiile nobile române, vol.I şi vol. II, Sibiu, 1892, 1895), membru de onoaredin 1977 şi titular al Academiei Române din1900.

Ne întoarcem la sfârşit de secol 19 şi înce-put de secol 20, când bărbaţii aceştia iluştri, des-cendenţi ai vechii nobilimi române din transil-vania, voiau să transmită generaţiilor de atunci,pe baza documentelor care leau fost accesibile,

că adevărata istorie a teritoriilor ocupate şi con-duse succesiv de forţe străine este cu totul altadecât aceea pe care au încercat reprezentanţii ex-tremişti ai străinilor s- o prezinte întregii lumi.

S- a petrecut un fenomen, care se tot repetă,în cazul ocupanţilor prin forţă a unor teritorii. Re-prezentanţii acestora se străduiesc, comiţând fal-

Alexandru SurduVişeul de Sus. La sediulcavalerilor marmaţieni

Multe s- au schimbat de atunci. S- auînălţat şi au căzut marile împărăţii;

s- au adâncit şi s- au şters multegraniţe; s- au alăturat şi s- audespărţit ţările, numai Pasul

Prislop, care îi desparte şi îi leagăpe români de români, prin care au

plecat şi s- au întors la vremeacuvenită cavalerii marmaţieni, estela fel. Aşa a fost şi aşa va fi, cu voia

Bunului Dumnezeu, pentrutotdeauna.

n Cultura istoriei

11



suri grosolane, să justifice starea de fapt. Pescurt: în loc să spună că au cotropit un teritoriucare nu le aparţinea, şi corect ar fi să- l pără-sească, sau cel puţin să acorde şi populaţiei au-tohtone aceleaşi drepturi, ei încearcă să schimbeistoria, să- i considere pe băştinaşii sedentari camigratori, venetici, primitivi etc. în multe cazurireuşesc acest lucru, mai ales când localnicii nudispun de documente din care să reiasă adevărul.Aceasta a fost şi situaţia românilor din transil-vania până în preajma anului 1900.

Aşa- numitele „descălecate” ale voievozilor şiale cnejilor din transilvania, care le aparţinea, fi-reşte, înainte de invaziile străine, păreau, lipsitede documentaţia scrisă, simple mituri, povestiri,legende, cum le mai consideră şi astăzi, din pă-cate, chiar unii pretins istorici şi pretins români.

Cel mai important este faptul că diplomele,care atestă vechimea şi anterioritatea populaţieiromâneşti faţă de străinii ocupanţi, au fost acor-date chiar de către regii acestora, începând cuCarol Robert de Anjou (1308- 1342), de originefranco- napolitană, primul care instituie autorita-tea militară asupra regiunii centrale a transilva-niei. El avea interesul să- şi extindă dominaţiaspre Nord şi Est, dar, în acelaşi timp, să acordeprivilegii conducătorilor autohtoni, pentru apăra-rea teritoriilor limitrofe. Acesta a fost şi cazulzonei maramureşene, cu deosebirea că aici, ca şiîn Sud- Estul transilvaniei, nu era un consens ge-neral în acceptarea suveranităţii regale, în ciudasuperiorităţii militare a trupelor acesteia, care nuputeau totuşi controla direct toate regiunile,unele dintre ele fiind şi colonizate cu germani şisecui, tot cu atribuţii grănicereşti.

Marmaţienii erau organizaţi în obştiile tra-diţionale româneşti, în care familiile aveau un rolfundamental, iar capii de familii erau aleşi sau seimpuneau pe zone rurale mai întinse (sate) dreptconducători, cneji sau voievozi. Conducătoriiaveau atribute locale: administrative, de împăr-ţire a terenurilor agricole, a pădurilor şi păşuni-lor; juridice, de aplanare a conflictelor, de unde şidenumirea de „jude”; militare, de instruire, orga-nizare şi conducere a tinerilor apărători ai comu-nităţii şi luptători. Cnejii conduceau mai multecomunităţi având un sediu adesea fortificat,aveau armată permanentă şi slujitori care adu-nau dările de pe întreaga zonă a cnezatului. Vo-ievodul era conducătorul suprem al cnezatelor,fiind ales pentru merite deosebite, în special mi-litare. Fiii cnejilor şi ai voievozilor le moşteneauatributele, ceea ce denotă instituirea tradiţiilornobiliare, pentru menţinerea cărora erau însăadesea nevoiţi să lupte. Adversităţile între cne-zate erau soluţionate de către voievozi, iar celedintre voievozi erau decise prin războaie.

Aceasta era situaţia din preajma venirii ar-matelor regale care au instituit un regim de ocu-paţie militară a transilvaniei centrale, dupărăzboaiele succesive din 1316 până în 1321. Certeste că după 1320 apar şi diplomele lui Carol Ro-bert de Anjou prin care sunt recunoscute titlurileşi posesiile voievozilor şi cnejilor români din Ma-ramureş. Editorii enciclopediei lui Alexandru Fi-lipaşcu menţionează 14 voievozi consemnaţi cuaceste titluri nobiliare româneşti în diplomele re-gale dintre anii 1326 şi 1463 şi tot atâţia condu-cători de cnezate, care sunt şi delimitate teritorialcu denumirea localităţilor care se păstrează nes-chimbate până în zilele noastre: Cosău, Surduc,Bârsana, Sarasău, Săpânţa, Iapa, Apşa, Cuhea,Săcel, Vişeu, Moisei ş.a.

Numele cnejilor şi voievozilor sunt însoţitede numele localităţilor pe care le aveau în posesiesau din care proveneau cu particula „de”, consi-derată nobiliară, şi pe care o moşteneau şi urma-şii pe linie paternă. Voievodul Bogdan estemenţionat în 1343 ca woywoda de maramorosio.

După împărţirea ulterioară a Maramureşu-lui în comitate şi subordonarea acestora adminis-traţiei regale, diplomele acordă nobilimiimaramureşene titlurile uzuale: Homo regius(170 de nobili români); comite (11); vice- comite(60); pretori şi vice- pretori (peste 500); jude (74),din cele 458 de familii nobiliare româneşti dinMaramureş, menţionate în enciclopedia lui Al.Filipaşcu, la care se mai adaugă 7 baroni, alecăror titluri se obţineau după fapte de arme de-osebite, independent de gradele nobiliare admi-nistrative.

Restul familiilor nobiliare maramureşenesunt menţionate în diplome regale pentru întări-rea dreptului la proprietăţile moştenite sau pen-tru obţinerea de noi terenuri. titlurile nobiliareasupra proprietăţilor au fost revizuite periodic,după documentaţia oferită de Al. Filipaşcu pânăprin anii 1768, când mai aveau valabilitate, fiindapoi înlocuite cu temutele cărţi funciare.

Familiile nobiliare maramureşene aveau şiînsemne speciale, blazoane şi steme. Blazoaneleerau înconjurate de ornamente convenţionale, încare apăreau de regulă deasupra scutului un coifde armură, coroana şi un braţ de armură îndoitde la cot cu o sabie în mână – sabia este curbă cuaspect de iatagan). Blazoanele vechi voievodalenu au ornamente, adică le lipseşte coroana, casimbol al regalităţii străine, cât şi anexele armu-riere de tip cavaleresc. între 1300 şi 1400 neputem imagina că blazoanele erau pictate chiarpe scuturile cu care sunt reprezentaţi cavaleriidin vremea aceea. Fiecare nobil era un cavaler(germ. ritter, mag. lovag), care făcea parte dincavaleria cnezală sau voievodală, chiar dacă eraşi conducătorul vreunei banderii de pedestraşi.Blazoanele apăreau şi pe steaguri şi stindarde.

Faptul că marmaţienii reprezentau pentruregalitatea maghiară o forţă militară de tipul ca-valerilor cruciaţi, care putea să apere graniţa deNord a transilvaniei, o constituie şi situaţia spe-cială că aici n- au fost colonizaţi cavalerii război-nici, cum s- a petrecut în sud- estul transilvanieicu cavalerii teutoni şi în sud- vestul transilvanieicu cavalerii ioaniţi. în toate cazurile ordinele ca-valereşti, inclusiv marmaţienii, erau folosiţi şipentru extinderea graniţelor.

Voievodul Dragoş de Giuleşti, în slujba re-gelui ludovic de Anjou, trece cu cavalerii marma-ţieni Pasul Prislop (1359) şi ocupă NordulMoldovei de astăzi. Armata maramureşeanăpoartă câteva lupte victorioase cu trupele poloneale regelui Cazimir al III- lea care nu voiau să ce-deze teritoriul ocupat după retragerea tătarilor.Este vorba despre prima „descălecare” a cavale-rilor marmaţieni în Moldova. Voievodul Dragoşse întoarce prin Pasul Prislop cu o parte din ar-mata sa, după ce a întemeiat în Moldova o forma-ţiune statală condusă de fiul său Sas Vodă.

în anul 1365 voievodul Bogdan de Cuhea serevoltă împotriva regalităţii maghiare şi trece cu

armata sa de marmaţieni prin Pasul Prislop înMoldova (al doilea „descălecat”), îl învinge pe vo-ievodul Balc, fiul lui Sas Vodă de Moldova, şi în-temeiază un stat independent de regalitateamaghiară. Voievodului Bogdan i- a urmat la dom-nie laţcu Vodă. Pasul Prislop (se pare că „prislop”înseamnă tocmai „pas” sau „trecătoare” în slavaveche) a rămas puntea de trecere şi de legăturădintre românii celor două principate.

îndeletnicirile cavalereşti- militare ale mar-maţienilor au continuat şi în secolele următoare,ei fiind remarcaţi şi răsplătiţi cu grade nobiliareşi donaţii de toţi regii Ungariei. Au existat şi ca-zuri de răzvrătire şi participări la răscoale, dupăa căror înăbuşire, multor marmaţieni leau fostconfiscate proprietăţile. S- au remarcat însă şi cuaceste ocazii. la răscoala lui Rakoczi au partici-pat 800 de cavaleri marmaţieni şi 4000 de pedes-traşi (1703- 1711), conduşi de Pintea de Borşa,care după înăbuşirea răscoalei devine haiduc(Pintea Viteazul). în anul 1717 cavalerii marma-ţieni au repurtat o victorie strălucită împotrivaarmatei tătarilor care se retrăgeau, la Surduc şila Borşa, conduşi de Popa lupu.

Faptele de arme ale cavalerilor marmaţienisunt nenumărate. Este de ajuns să amintim deRegimentul II Valah de infanterie grănicereascădin armata Austriei care a participat la lupta con-tra lui Napoleon, salvând retragerea trupelor aus-triece la podul de la Arcole (1796) şi periclitândviaţa însăşi a viitorului împărat. Vitejia marma-ţienilor se datora şi faptului că banderiile lor ar-mate erau formate din militari înrudiţi, dinaceleaşi sate, adesea fârtaţi (fraţi de cruce), care,spre deosebire de mercenari, se luptau până lamoarte. Aşa au făcut- o şi în Primul Război Mon-dial. Despre vitejia şi faptele de arme ale celorpeste 10.000 de marmaţieni, care au luptat în Ga-liţia, Serbia, Ucraina şi Italia a scris pe larg lau-renţiu Batin de Berbeşti, comandant al Poliţiei deGraniţă din Maramureş, în monumentala sa lu-crare maramureşul şi maramureşenii în Primulrăzboi mondial, Edit. Grinta, Cluj- Napoca, 2014.

Se vor împlini în curând 100 de ani de laMarea Unire. De atunci, marmaţienii noştri şi- aulegat soarta, la bine şi la rău, de a românilor, tre-când cu greu peste consecinţele îngrozitoare alePactului Ribbentrop- Molotov, peste un al DoileaRăzboi Mondial, peste o dictatură sălbatică şi, înfine, peste clipele euforice ale căderii comunismu-lui şi ajungând în zilele noastre să- şi facă un bi-lanţ şi să- şi aducă aminte de originea lornobiliară. Asociaţia „Bogdan- Dragoş” a urmaşilornobilimii maramureşene, de curând înfiinţată laSighetul Marmaţiei, îşi are totuşi centrul spiri-tual la Vişeul de Sus, în „Castelul” cavalerilormarmaţieni, în care se ţin adunările. Cum sefăcea pe vremuri, cu sute de ani în urmă.

Multe s- au schimbat de atunci. S- au înălţatşi au căzut marile împărăţii; s- au adâncit şi s- auşters multe graniţe; s- au alăturat şi s- au despăr-ţit ţările, numai Pasul Prislop, care îi desparte şiîi leagă pe români de români, prin care au plecatşi s- au întors la vremea cuvenită cavalerii mar-maţieni, este la fel. Aşa a fost şi aşa va fi, cu voiaBunului Dumnezeu, pentru totdeauna. r

www.librariapentrutoti.ro

Colecţia Seria de autor Aura Christi eBook

● Tragicul visător (1993-2013),poeme● Dostoievski – Nietzsche. Elogiulsuferinţei, eseu● Mitul viului, eseuri● Cercul sălbatic, roman● Casa din întuneric, roman● Trei mii de semne, jurnal de scriitor● Coasta lui Apollo, jurnal de scriitor● Acasă – în exil, polemice● Noaptea străinului, roman● Sculptorul, roman● Orbita zeului, poeme

În pregătire: Marile jocuri, roman http://aurachristi.ro/

Mitologie sau mistificare?

Un ins care crede că se pricepe latoate, inclusiv în materie de emi-nescologie, este lucian Boia, mili-tant în slujba ideologiei political

correctness, armă prin care crede că va produce„revizuirea” istoriei româneşti echivalată integralcu o mitologie, fără legătură cu ştiinţa. Altfelspus, cu adevărul. Punctul de plecare al lui Boianu este doar „ciupeala” la cântar de natură co-mercială, ci, ca să ne menţinem în termeni emi-nescieni, el falsifică însuşi cântarul adevărului,lucru extrem de grav şi care descalifică de la bunînceput, chiar dacă în faţa necunoscătorilor elpoate face o puternică impresie, cum i s- a întâm-plat lui Cătălin Ştefănescu, autorul unei emisiunilongevive şi onorabile de la televiziunea Română,„Garantat 100%”. Capul de afiş al emisiunii dedi-cate poetului, 15 ianuarie 2016, a fost cartea luiBoia, mihai eminescu, românul absolut. Facereaşi desfacerea unui mit (2015), carte în faţa căreiamoderatorul s- a arătat de- a dreptul extaziat, lău-dând informaţia, claritatea, argumentaţia, chit cătoate debordează de un schematism izbitor, „de-mitizarea” promisă fiind, în realitate, o mistifi-care neruşinată. lucian Boia are, într- adevăr,capacitatea unei demonstraţii ideologice, care, înviziunea lui este aceea a demitizării, pornind dela teza că tot ce nu convine planului „corect poli-tic” musai trebuie să fie declarat mit, adică o min-ciună ordinară îngurgitată de prostime cu ajuto-rul unor falşi intelectuali.

Primul semn al falsificării cântarului ade-vărului este denaturarea conceptului de mit. lu-cian Boia era obligat să studieze mai întâi cegândesc atât cei vechi, cât şi modernii despre mit(inclusiv ce gândeşte Emineascu!), despre resor-turile naşterii unui mit, despre adevărul încorpo-rat de simbolistica mitului. în atare privinţă, else dovedeşte incapabil să iasă dintre zidurile reci,încorsetante, ale unei gândiri hylotropice, meca-niciste, de vetust cadru raţionalist cartezian. încontradicţie cu logica monovalentă a judecătoruluisău de astăzi, Eminescu gândea într- o perspectivăholotropică, la care „demitizantul” deacum nicimăcar nu poate visa, darmite s- o mai şi priceapă.Pentru că are oroare de gânditori ai fenomenuluimitologic precum Mircea Eliade, Boia decreteazăcă mitul e o formă cancerigenă în sânul omenirii(mai ales la popoarele mici, cum sunt românii!),cancer care trebuie extirpat sau chimioterapeuti-zat. Asta se vrea cartea lui despre „mitul Emi-nescu”. Ne anunţă încă din titlu: mulţii, „psiho-tici” cum sunt, au făcut mitul. A sosit însă vremeadesfacerii lui: iată misiunea istorică încredinţatăde Zeiţa Raţiunii inegalabilului lucian Boia.

„Descoperirea” noului „eminescolog” e cămitul Eminescu a fost zidit pas cu pas de cătretitu Maiorescu, Nicolae Iorga, A.C. Cuza, G.Ibrăileanu, octav Minar, G. Călinescu, MirceaEliade, Perpessicius, Ion Vitner, Zoe Dumi-trescu- Buşulenga, George Munteanu, EdgarPapu, Petre ţuţea, Constantin Noica ş.a.m.d.,culminând în comunismul naţional, parcă în ve-derea unei finalităţi de factură hegeliană: împli-nirea geniului românesc în două personalităţi:Nicolae Ceauşescu şi Emil Cioran, ultimul mare„fanatic” al mitului Eminescu. tot ce s- a zidit, cumigală, într- un secol, la statuia lui Eminescu înslujba acestor doi din urmă s- a făcut: „Cât se vafi multiplicat Eminescu, ca să se potrivească atâtde bine şi cu Ceauşescu, şi cu Cioran!”1 Boia aveaneapărată nevoie de Ceauşescu pentru a- i aruncaîn flăcările iadului pe Eminescu şi pe Cioran! Cutoate acestea, constată, alarmat, că deşi Ceauşe-ştii au fost ciuruiţi de gloanţe, democraţia post-decembristă nu i- a lecuit pe români de mitulEminescu. Dimpotrivă, continuă avalanşa decărţi despre poet; ba, un Eugen Simion amplifică

mitul publicând miile de pagini manuscrise, caren- ar avea nicio valoare literară. Aici, îi vine însprijin o apreciere a lui Nicolae Manolescu, unuldintre puţinii demitizanţi: „literar, nici un rânddin acestea nu prezintă vreun interes.”2 Boiacrede că nici vreun interes de altă natură, încât,prin eforturile sale „ilegale” (vezi procesul care is- a intentat din cauza editării manuscriselor emi-nesciene), Eugen Simion intră în rândul ultimilor„mitomani”: „Eugen Simion este un conservatorpentru care Eminescu rămâne integral valabil şidemn de interes.”3 încât democraţia, în loc să nescape de Eminescu, ni- l vâră şi mai tare pe gât,ca pe broscoiul unui curat şi luminat politician,ceea ce a făcut ca un sensibil tânăr licean, viitoruliniţiator al „faimosului” număr 265/1998 al revis-tei „Dilema”, Cezar Paul- Bădescu (actualmentepus să ne iniţieze în lectura cărţilor, la aceeaşi te-leviziune care a reuşit să nu mai fie „naţională”,mirându- se că nu mai are audienţă!), s- a simţitaşa de sufocat, încât, Doamne, fereşte, era să su-combe din pricina lui Eminescu. Fireşte, Boia ci-tează cu generozitate din cel agresat de poet, maimult decât din textele eminesciene: „Poezia luiEminescu nu mă încânta, de fapt ea nici nu existapentru mine, decât cel mult ca obligativitate şco-lară – era, deci, lipsită de substanţă. (oare de lacine lipsea „substanţa”?, n.n.). la rândul lui, poe-tul însuşi era ceva incert şi ridicol, ca o statuie demetal goală pe dinăuntru şi cu dangăt spart.” Ad-mirabil autoportret… autodemitizant! Demn de„luciditatea” boiană, care continuă să ne compă-timească şi să ne dea lecţii de eminescologie. Altgeniu luat ca martor din „adevărata eminescolo-gie” este Marius Chivu, care a constatat şi el, lafel de sigur, că „elevii fug când aud de Eminescu”,fiind „urât” teribil de ei. Uită să spună de careelevi e „urât”.

Boia este la fel de entuziasmat de alt „emi-nescolog”, Dan Alexe, care ne dă un compătimitorultimatum: „Mai terminaţi cu Eminescu. Creşteţimari. Dacă trăia azi, ar fi lucrat probabil la ICR,ar fi fost frustrat şi arogant.” Confuzie de per-soane într- o minte „necrescută”: între Patapievicişi Eminescu! Pe Dan Alexe l- a luat gura pe di-nainte, vorbind de funie în casa spânzuratului!Are dreptate lucian Boia: „Ce să mai spunem.Am vrut democraţie, trebuie să- i suportăm şi con-secinţele: cuvântul e liber!”4 Credea, hiperlucidulnostru, că se referă la întreţinătorii „mitului Emi-nescu”, neştiind că nu noi suntem stăpânii limbii,ci limba e stăpâna noastră. Ne arată aşa cum sun-tem!

Dar să revenim la mit. obsedat de ideea cămitul e minciună, domnul Boia, „hermeneutul”,ar fi trebuit să ştie că mitul, în simbolistica lui,este o formă narativă de cunoaştere mai complexădecât raţionalismul modern demitizant, simplifi-cator. René Girard deplângea impasul pseudoli-beralismului individualist european, care, alăturide marxismul defunct şi de nazism, a ajuns să fiecurentul de gândire cel mai rupt de realitate dincâte s- au perindat în istorie, ignorând că mitulprecreştin era superior demitizării postmoderne,nefiind un simulacru. (A se vedea Violenţa şi sa-crul, Prăbuşirea satanei ş.a.). Eminescu ştia asta,răspunzându- i, avant la lettre, acuzatorului săude azi: „E păcat cum că românii au apucat de- avedea în basm numai basmul, în obicei numai obi-ceiul, în formă numai forma, în formulă numaiformula. Formula nu e decât manifestaţiunea pal-pabilă, simţită a unei idei oarecari. Ce face d. e[x].istoricul cu mitul? îl lasă cum e or îl citează me-canic în compendiul său de istorie, pentru a facedin el jucării mnemotehnice pentru copii? (Exactceea ce face un pseudoistoric precum lucianBoia!, n.n.). Nimic mai puţin decât asta. El cautăspiritul, ideea acelor forme, cari ca atare suntminciune şi arată cum că mitul nu e decât un sim-

bol, o hieroglifă, care nu e de ajuns că ai văzut- o,că- i ţii minte forma şi că poţi s- o imiţi în zugră-veală pe hârtie – ci aceasta trebuie citită şi înţe-leasă.”5

Aici e problema d- lui Boia: el se opreşte la„minciună” şi nu înţelege nimic din mit, fiind orbşi surd la ceea ce se ascunde. Altfel spus, cum asesizat Eminescu, nu se comportă ca un adevăratistoric, ci ca un ideolog. De pildă, el nu ştie cămitul precreştin rezolvă totdeauna o criză sacri-ficială, rezultat al violenţei din lume. E în joc exis-tenţa unei colectivităţi care crede, în cele dinurmă, că mânia zeilor poate fi potolită prin iden-tificarea vinovatului transformat în victimă ispă-şitoare, sacralizată, divinizată, în cele din urmă.Girard a demontat întreg mecanismul ţapului is-păşitor. Criza sacrificială trece prin fazele toţi-contra-toţi şi toţi- contra- unul, pentru ca, final-mente, prin sacrificarea şi sanctificarea aceluiUnu, să se reinstituie pacea şi armonia în comu-

nitate. Nu e cazul cu Eminescu, din două pricinifundamentale: 1) Mitizarea victimei ispăşitoareeste un fenomen precreştin, or, prin sacrificareaMântuitorului s- a pus capăt istoriei victimei is-păşitoare. Biblia este cel mai complex şi mai lim-pede text victimar. încă profeţii Vechiului testa-ment, în frunte cu Isaia, anunţă că venirea luiEmmanuel/Hristos înseamnă şi suprimarea jert-felor de animale, nemaivorbind de jertfeleumane6. Raţionaliştii confundă Evanghelia cumitul. Ei vorbesc despre mitul creştin, ceea ceconstituie cea mai grosieră lectură a Bibliei. întremituri şi Evanghelii, asemănarea nu are sensdecât sesizând diferenţa fundamentală dintre ele,arată Girard. Evangheliile explică miturile, darmiturile nu pot explica Evangheliile. Fiind creştin„ridicat la puterea a 10- a”, cum se autodefineştepoetul într- un text enigmatic (fila 8 a mss. 2275bis), Eminescu poate interpreta miturile prinEvanghelie, dar nu şi „mitograful” său contempo-ran, care face alergie şi în faţa creştinismului or-todox pe care- l acuză că a contribuit la crearea„mitului Eminescu”. 2) în atari condiţii istorice,este o gafă evidentă să îl plasezi pe Eminescuîntr- o epocă precreştină, afirmând că la sfârşitulsecolului al xIx- lea românesc se putea naşte unmit. o fi fost Eminescu „paseist”, dar nici chiaraşa ca domnul Boia, care- l trimite pe poet nu învremea lui Alexandru cel Bun, ci în aceeaşi pe-rioadă în care s- a zămislit mitul lui oedip! Nu a

2 Nicolae Manolescu, istoria critică a literaturii ro-mâne, Editura Paralele 45, Piteşti, 2008, p. 408.

3 lucian Boia, op. cit., p. 183.4 ibidem, p. 185.

12


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Theodor CodreanuUn Roller al eminescologiei (I)

Primul semn al falsificăriicântarului adevărului este

denaturarea conceptului de mit.Lucian Boia era obligat să studiezemai întâi ce gândesc atât cei vechi,cât şi modernii despre mit (inclusiv

ce gândeşte Eminescu!), despreresorturile naşterii unui mit,

despre adevărul încorporat desimbolistica mitului. În atare

privinţă, el se dovedeşte incapabilsă iasă dintre zidurile reci,

încorsetante, ale unei gândirihylotropice, mecaniciste, de vetust

cadru raţionalist cartezian

1 lucian Boia, mihai eminescu, românul absolut.Facerea şi desfacerea unui mit, Editura Humanitas, Bu-cureşti, 2015, p. 170.

5 M. Eminescu, Fragmentarium, Editura Eminescu,Bucureşti, 1981, ediţie îngrijită de Magdalena Vatama-niuc- lungu, p. 237.

6 Cf. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu laisaia. omilii la ozia, trad. din greaca veche şi note, delaura Enache, studii introductive, de Ingrid Bauer, Edi-tura Doxologia, Iaşi, 2013, pp. 38- 40.

existat în România anului 1883 o dezordine so-cială, publică, în stare să provoace o criză sacrifi-cială de tipul toţi- contra- toţi, pentru ca, în cele dinurmă, să se transforme, prin contaminare mime-tică, în aflarea ţapului ispăşitor într- un singur in-divid (toţi- contra- unu), iar acesta să fie Eminescu.o contrazice însuşi lucian Boia, care caută să de-monstreze că Eminescu nu însemna prea marelucru în epocă pentru ca să fie asimilat cu o pri-mejdie publică. Deci, mitul nu se putea naşte. Şitotuşi „s- a născut”, crede Boia, iar pentru asta „is-toricul” inventează o geneză agonică, treptată, cusuişuri şi coborâşuri, pe parcursul unui veac şiceva. o aberaţie mai întinsă ca aceasta nu sepoate imagina. Un mit, dacă există, nu poate finegat, distrus prin demitizare, cum încearcă „noiieminescologi”. Mitul lui Narcis a devenit un buncultural al umanităţii, tocmai pentru că e mit. îlpoţi uita prin incultură, ignoranţă. Dar, se pare,chiar şi lucian Boia nu doreşte ca Eminescu sădispară în neant, ci numai pretinsul „mit”. Este oevidentă confuzie între mit şi cultul pentru omare personalitate. Eminescu s- a impus în rân-dul personalităţilor emblematice din culturile na-ţionale, precum Dante, Shakespeare, Goethe,Hugo, Puşkin, ceea ce afirmă textual tudorVianu, de pildă. Aşadar, Eminescu este o realitatepe care Boia, din raţiuni obscure, o agresează cuo mână şi dă de înţeles că o apără cu alta. Estesoluţia unei tipice conştiinţe sfâşiate, ivite înurma unui traumatism sau a unui experiment însânul căruia Boia et comp. sunt cobai ideologici,în cazul nostru. Am mai invocat experimentulunui celebru neurofiziolog, wilder Graves Pen-field (1891- 1975). El a întrerupt, la un pacient, le-gătura neuronală dintre cele două emisfere alecreierului şi a constatat un fapt uluitor: individula început să se agreseze cu o mână şi să se aperecu cealaltă! Victimă a unui experiment izomorf,ideologic, de astă dată, lucian Boia îl atacă peEminescu în postura lui de „român absolut” (isto-ricul însuşi, fiind român, pe sine se agresează,sub imperiul sentimentului românesc al urii desine, cum ar spune luca Piţu) şi crede că- l apărăpe Eminescu neromân, cosmopolit, în postura ex-clusivă de poet. Şmecheria aceasta e cusută cu aţăalbă, fiindcă îl transformă pe Eminescu într- o ma-ladivă fiinţă schizofrenică (ceea ce unii medici auşi încercat). în realitate, Eminescu e cel întreg.Nu poţi apăra poetul distrugând gânditorul. îi tri-miţi în neant pe ambii. De fapt, asta şi face lu-cian Boia, refugiindu- se în fantasmele unuiraţionalism mistic.

Matrapazlâcuri anamorfoticeŞi iată cum procedează: printr- un flagrant

dezbin de sine, ca în experimentul lui Penfield.Mitul de „desfăcut” ar fi Eminescu, „românul ab-solut” (Petre ţuţea), „expresia integrală a sufle-tului românesc” (Nicolae Iorga), „poetul naţional”(G. Călinescu), „omul deplin al culturii româneşti”(Constantin Noica) etc. împotriva acestor formule(termen eminescian!) s- a dezlânţuit un adevăratrăzboi al „demitizanţilor”. Ei nu pot identifica aicidecât „formule” mitologizante. Vorba poetului: înformulă numai formula pot citi ca nişte bieţi inşiaflaţi în curs de alfabetizare. Nu le dă prin mintecă asemenea formule trimit la arhetipuri (C.G.Jung), la realitatea holotropică, transpersonală(Stanislav Grof), inaccesibilă gândirii leneşe, res-pinse de idee, cum ar zice Ion Barbu. N- au cititsau n- au înţeles nimic din archaeus, ca singurarealitate pe lume. lucian Boia recunoaşte, totuşi,la Eminescu o „realitate”: muzica poeziei sale, în-demnat, pretinde el, de tudor Vianu: „Să nu fieEminescu decât un cântec, o melodie obsedantă?S- ar putea însă ca tocmai Vianu să aibă dreptate.toată mitologia eminesciană s- a înălţat pe cele-britatea dintâi, izvorâtă din muzicalitatea obse-dantă a versurilor.”7 o fi, numai că Vianu nuvorbeşte de un mit Eminescu, ci despre o realitateculturală Eminescu. Dar dacă la Vianu, la G. Că-linescu, la Camil Petrescu ş.a.m.d. muzica emi-nesciană are consistenţă ontologică şi estetică,deopotrivă, la Boia devine sămânţa răului, vino-vată de naşterea mitului Eminescu. în realitate,ar fi putut înţelege că muzica eminesciană des-cindea deja dintr- un arhetip: muzica lui orfeu,care s- a întâmplat să fie şi trac. Dar Boia nu a în-târziat să manifeste oroare faţă de dacismul emi-nescian impregnat de harfa lui orfeu. Nu arhe-tipul orfic, transpersonal, până la care plonjeazăEminescu este pus în balanţă, ci frica de mitul

Eminescu pus pe seama primilor critici, în fruntecu titu Maiorescu. Admite, fără să- l citeze pe G.Călinescu, că muzica eminesciană este inexplica-bilă. Inexplicabilă va fi fost şi aceea a lui orfeu.Eminescu o ştie şi îşi asumă orfic lumea, identifi-cată de poet şi cu armonia lui Plato sau a pitago-reicilor. literatura fiind fiica mitologiei (Eliade),era firesc ca transferul orfic să se producă şi asu-pra imaginarului eminescian. sonetele cătreorfeu ale lui Rainer Maria Rilke, ca să dau unexemplu, întră în acest transfer mitic prezent şi- nimaginea orfeului eminescian din memento morişi din alte texte. Dar un transfer mitic nu în-seamnă şi crearea unui nou mit, ci e o variaţiunepe aceeaşi temă. orfismul eminescian intră însfera valorilor, nu a mitologiei, înţeleasă de Boiaca mitizare confundabilă cu „mistificarea”, cuminciuna. Ca să- şi uşureze misiunea, Boia ape-lează la clişee şi „matrapazlâcuri” (vorba luiEugen Ionescu) de felul celor emise de un Ioan S.ordeanu, între 1914- 1933, cel care vedea peste totîn opera lui Eminescu simboluri ale României8.Printr- un joc sofistic, el transferă clişeele de tipordeanu asupra întregii eminescologii. Să- i ur-mărim efortul descriptiv al „genezei” şi multipli-cării „mitului” Eminescu, totul împănat cu locuricomune pe care, cel mai adesea, le prezintă ca„descoperiri” proprii, mimând superioritatea ab-solută faţă de tot ce s- a „scornit” pe marginea va-lorilor eminesciene. Premisa lui e să combatătoate „prejudecăţile”: „Vor spune cei pătrunşi desuperioritatea absolută a poetului că în cazul luinu de mit este vorba, ci de purul adevăr. Cu altecuvinte, Eminescu e într- adevăr chiar atât demare pe cât îl arată mitul.”9 Nu, nu este, ne asi-gură Boia, reducând eminescianismul la cerculstrâmt al raţionalismului său. Măreţia lui Emi-nescu a fost afirmată, înţeleasă de la sine, nu şidovedită, crede demitizantul. Boia reia toate ata-curile perindate în mai bine de un secol spre a„dovedi” că poetul a fost „mitizat”. „Hermeneutul”nu- şi dă seama că repunerea pe tapet a ostilităţi-lor faţă de Eminescu atestă limpede inexistenţacondiţiei mitice care presupune unanimitateaunei comunităţi faţă de cel sacralizat. Sacraliza-rea unei persoane, în timpurile moderne, nu maie posibilă nici măcar în dictaturi, unde se nascopoziţii, disidenţe. întreţinerea unui cult al per-sonalităţii n- ar supravieţui morţii sau înlăturăriidictatorilor. Repet, Boia confundă planurile, şi nuîn mod inocent, între mit şi cultul personalităţii.Dovadă că asimilează „mitul Eminescu” cu apolo-gia deşănţată a lui Nicolae Ceauşescu. Controver-sele din jurul lui Eminescu, începute din timpulvieţii, neîncheiate nici astăzi, arată limpede că nue vorba de mit, ci de o personalitate puternică,vie, un geniu în stare să genereze metamorfozeprofunde în paradigma unei culturi. Asta nu le dăpace lui Boia şi comilitonilor. Coşmar de peste unsecol.

Fireşte, „desfacerea mitului” trebuia să în-ceapă cu limba română. între primii contestatari,inşi precum Aron Densusianu, Anghel Deme-triescu, Gr. Gellianu, Alexandru Grama i- au re-proşat lui Eminescu necunoaşterea limbii româ-ne, abaterile grave de la norme. Adevărul fiindprea izbitor împotriva acestora, Boia admite că„Din apriga încleştare cu limba română, poetul aieşit în cele din urmă învingător.”10 Eroare gravă:Eminescu nu s- a „încleştat” niciodată cu limba ro-mână, ci i s- a supus ca nimeni altul, căutând- opeste tot, în vorbirea poporului, în folclor, în operaînaintaşilor. E o biruinţă în supunere în faţa ge-niului limbii române. Boia nu ştie de afirmaţia ca-pitală a poetului: nu noi suntem stăpânii limbii,ci limba e stăpâna noastră, formulare asociată cu:

nu noi suntem stăpânii adevărului, ci adevăruleste stăpânul nostru. Aşadar, nu e vorba de niciun război al lui Eminescu nici cu limba română,nici cu adevărul, ci cu neorânduiala din limbă şicu neorânduiala produsă de minciună: „Cel maimare păcat al oamenilor e frica, spaima de- a priviîn faţă, ş- a recunoaşte adevărul. El e crud acestadevăr – dar numai el foloseşte.”11 E doar unadintre multele afirmaţii despre adevăr la Emi-nescu. Altfel spus, adevărul trebuie căutat pestetot, şi în mit, şi în poveste, căci în ele stă ascunsarchaeus, singura realitate pe lume. Dar treabaasta e prea complicată pentru raţionalismul re-ducţionist al d- lui Boia.

„Hermeneutul” nostru trece însă peste toateşi vrea să ne lumineze: „Cum de s- a petrecuttransfigurarea?” Adică trecerea în mit. Bănuieştecă e la mijloc o „emoţie împărtăşită”, trăită de ci-titorii poetului în faţa muzicalităţii versurilor,muzica fiind pe înţelesul oricui, ca şi versurileeminesciene, simple, la mintea cocoşului. texteprecum la steaua (sic!) şi luceafărul sunt de- adreptul didactice, pe înţelesul tuturor. Ba, în sim-plismul său, poetul a mai ţinut să dea explicaţiidespre înţelesul poemului într- o cunoscută notăpe fila 56 a mss. 2275. Un critic s- a străduit, to-tuşi, să- l facă pe Eminescu să pară mai complicat,văzând în el un poet dificil. E vorba de VladimirStreinu. Nicicum, Eminescu, în realitate, nu trecede suprafaţa lucrurilor, e mai „profund” doar în„ipotezele exegeţilor decât în intenţiile poetu-lui”12. Astfel, miile de pagini care s- au scris despreluceafărul, dar nu numai, sunt neantizatedintr- o singură măiastră lovitură, ca semne alenebuniei mitologice a eminescologilor. o nebuniegenerală a culturii româneşti! Cum de s- a ajunssă se spună bazaconia că luceafărul este „poemul«suprem»”? se întreabă uluit lucian Boia, cândbietul text „are un înţeles cât se poate de explicit(în ciuda exegeţilor care au încercat să- l mai com-plice). Cititorul poate pricepe fără dificultate ceeace poetul a ţinut să precizeze”13. Se putea altfel?Făcătură mitologică!

Poezia de dragoste? Şi aceasta facilă, simplăversificaţie, romanţă, gen minor care nu poateevita „căderea uneori în banal, şi nici o anume«dulcegărie»”14. Exemplul edificator este Pe lângăplopii fără soţ (sic!), „cea mai cunoscută şi înegală măsură cea mai rea şi cea mai bună compo-ziţie de acest gen. Strofa care urmează reprezintăprobabil nivelul cel mai de jos din întreaga operăa lui Eminescu”. (Boia citează prost, nerespectânddispunerea versurilor de către poet, nu cunoaştetitlurile multor poeme şi este un precar mânuitoral folosirii virgulei în propriile texte!). Nu arenicio bănuială că versul cu care începe strofa vi-zată: „o oră să fi fost amici,” e, de fapt, în voinţaauctorială, o oară…, iar dacă ar mai avea şi obi-ceiul lecturării eminescologilor, ar fi aflat de la N.Georgescu cam ce- ar fi vrut să spună Eminescuprin oară, altceva decât oră. luceafărul esteredus de „exeget” tot la condiţia unui op de prostgust a unei romanţe, ceva mai complicată, care„nu e departe de cea a «plopilor fără soţ»”, iar astatrece în ochii stupizi ai cititorului mortificat înmit drept „elaborarea eminesciană desăvârşită.”15

Recunoaşte şi el, preluând alte poncife ale unorcritici, că Eminescu era un „perfecţionist”, darnumai în raport cu forma, ceea ce l- ar fi împiedi-cat să fie atent la noutăţile artei poetice din planeuropean şi autohton. De aceea, a rămas un nefe-ricit conservator şi- ntr- ale poeticii, mergând spresimplificare şi refuzând revoluţionarea domeniu-lui, în consecinţă nedându- i prin minte să aruncepeste bord învechitele reguli ale prozodiei şi ver-sificaţiei16. Ignorant în materie de formă poetică,Boia desparte, vetust, formă şi fond, neavând cu-riozitatea să discearnă cam ce- a vrut Eminescusă spună în texte de felul celui următor: „S- a zisde mult că frumuseţea consistă în proporţia deforme. nimărui (s.n.) nu i- a venit în minte că con-sistă în proporţia de mişcări şi, cu toate acestea,asta e adevărata frumuseţe. Frumuseţi moartesunt cele cu proporţie de forme, frumuseţi vii celecu proporţie de mişcări. E evident că această pro-porţie de mişcare unde nimic nu e prea întins, niciprea flasc, e o stare de echilibru – fericirea.”17 r

13



ð

Literatura fiind fiica mitologiei(Eliade), era firesc ca transferul

orfic să se producă şi asupraimaginarului eminescian. Sonetelecătre Orfeu ale lui Rainer Maria

Rilke, ca să dau un exemplu, întrăîn acest transfer mitic prezent şi- nimaginea Orfeului eminescian dinMemento mori şi din alte texte. Dar

un transfer mitic nu înseamnă şicrearea unui nou mit, ci e ovariaţiune pe aceeaşi temă

7 lucian Boia, op. cit., p. 127.

8 ibidem, pp. 66- 68.9 ibidem, p. 15.10 ibidem, p. 14.

11 M. Eminescu, Fragmentarium, p. 126.12 lucian Boia, op. cit., p. 17.13 ibidem, p. 18.14 ibidem, p. 19.15 ibidem, p. 20.16 ibidem, p. 13.17 M. Eminescu, opere, xV, Fragmentarium. ad-

denda ediţiei, Editura Academiei Române, Bucureşti,1993, p. 332.

14


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Vasile Bănescu: ne aflăm într- un cadruspecial, într- un cadru foarte frumos, pe care ni l- apus la dispoziţie cu generozitate direcţiunea biblio-tecii Centrale universitare „Carol i” din bucureşti,unde am mai avut privilegiul să filmăm câteva din-tre emisiunile noastre.

ediţia de astăzi a emisiunii este una specială,este una al cărei subiect îl reprezintă academia ro-mână. ne aflăm într- o instituţie cu aer academic,vorbim astăzi despre academia română, desprerolul ei social şi cultural, sanificator din acestepuncte de vedere în spaţiul românesc.

invitatul meu este o personalitate a istorio-grafiei româneşti contemporane. am bucuria de a- lavea alături pe domnul academician ioan aurelPop, rectorul universităţii „babeş- bolyai” din Cluj.

Ioan Aurel Pop: Bine v- am găsit, vă mulţu-mesc pentru invitaţie.

Vă mulţumesc foarte mult, domnule academi-cian, că îmi sunteţi alături şi că împreună putemaborda un subiect precum acesta: academia ro-mână, rolul ei, ce impact mai are astăzi autoritateaacademiei române în spaţiul cultural şi social ro-mânesc.

Înainte de asta însă, aş vrea să reamintesc ci-titorilor noştri câteva lucruri despre dumneavoas-tră.

sunteţi, aşadar, rectorul uneia dintre celemai prestigioase universităţi din românia, mem-bru al academiei române, directorul Centrului destudii transilvane al academiei române, dome-niile dumneavoastră de competenţă, foarte nume-roase de altfel, sunt reprezentate de lucrări care,prin contribuţia lor, au avut un rol important înmodelarea acestor domenii. e vorba de istoria me-dievală, instituţii medievale, paleografie latină;sunteţi autorul a peste treizeci de cărţi, sute de ar-ticole publicate în ţară şi în străinătate; carieradumneavoastră ştiinţifică şi universitară este binecunoscută nu doar în românia, ci şi în în spaţiuleuropean şi american unde aţi predat.

Între lucrările dumneavoastră atât de nume-roase aş vrea să amintesc monumentala istorie atransilvaniei, care a apărut în trei volume şi pecare, evident, o recomandăm ca pe o lucrare de re-ferinţă.

stimate domnule academician, anul acesta seaniversează 150 de ani de existenţă a academiei ro-mâne. Cum foarte frumos este titrat pe site- ul aca-demiei române, „150 de ani în slujba naţiuniiromâne”. Cum aţi descrie contribuţia academieiromâne în acest un secol şi jumătate? Înainte, însă,m- aş bucura să ne punctaţi parcursul apariţiei aca-demiei române. Cu toţii ne gândim la academiiledomneşti, dar chiar şi înainte de ele au existat câ-teva elemente pe care le putem asocia cu instituţiade astăzi, nu?

Cum să nu! Academia este doar un corolarcare s- a adaptat necesităţilor lumii moderne ale se-colului al xIx- lea, dar marea luptă pentru Acade-mie s- a dat secole la rând, şi Academia areantecedente frumoase, întruchipate de societăţi sa-vante şi erudite, care pornesc încă de la finele Evu-lui Mediu, când biserica era un mare factor decultură, şi când la curţile domneşti (de la târgo-vişte şi mai apoi de la Bucureşti, sau de la Suceavaşi de la Iaşi) s- au pregătit aceste activităţi de cu-noaştere, de cercetare, pe care domnii, principiinoştri, care erau şi patronii culturii în acelaşi timp,şi mari ctitori, leau vegheat cu grijă.

în acelaşi timp în transilvania, care făceaparte, prin elitele sale, dintr- o arie de cultură şi ci-vilizaţie a Europei Centrale, şi unde interferau atâ-tea curente artistice, literare, ştiinţifice, asemeneainiţiative au pornit chiar mai repede. Vă dau unsingur exemplu: în afara Academiilor Domneşti pecare le- am menţionat şi care sunt foarte active însecolele al xVII- lea şi al xVIII- lea (e vorba de Bu-cureşti şi Iaşi), în transilvania avem în secolul alxVIII- lea Societatea Filosofească a Neamului Ro-mânesc din Mare Principatul Ardealului, care esteun nucleu de asemenea societate. Apoi, toată acti-vitatea Şcolii Ardelene, care se revendică dinmarea operă rămasă de la un alt savant (şi principeal Moldovei), Dimitrie Cantemir (primul român de

talie europeană, membru al Academiei din Berlin),a continuat pe fond românesc şi a conferit culturiiromâneşti o mare consistenţă. Apoi, în secolul alxIx- lea, când toate energiile naţionale erau con-centrate spre formarea Statului Naţional, cultura,ştiinţa, artele au fost chemate să- şi îndeplineascărolul lor fundamental în edificarea acestui mareobiectiv. Astfel, s- a făurit în 1866 societatea sa-vantă de care vorbim, încât nu întâmplător scrieacum pe siglă „150 de ani în serviciul Naţiunii Ro-mâne”. Academia Română a avut două scopuri:unul a fost cultural şi ştiinţific, de cultivare a lim-bii, literaturii, istoriei şi folclorului în vederea în-tăririi identităţii noastre naţionale şi unul politic,acela de a contribui ante literam la unificarea spa-ţiului românesc, la formarea statului naţional. Aşputea spune că Academia Română a făurit Româ-nia înainte ca ea să existe pe hartă. Şi acest faptde conştientizare a lumii româneşti de unitatea saeste de importanţă capitală pentru întreaga pe-rioadă 1866- 1918. în 1866, când s- a întemeiatprintr- o decizie a locotenenţei domneşti – fiindcăne aflam între domnia lui Cuza şi domnia princi-pelui Carol – Academia (chemată atunci, pentruscurt timp, Societatea literară), era compusă dinreprezentanţi ai tuturor provinciilor româneşti şiai României. Primii numiţi în Academie nici nu aufost din România (adică din ţara Românească şidin Moldova care se uniseră în 1859 sub principeleCuza), ci au fost din provinciile înstrăinate, adicădin transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina,Basarabia şi de la sud de Dunăre, în aşa fel încâtrotunjimea pământului românesc să fie reprezen-tată. Abia în anul următor au fost chemaţi şi mem-brii din România.

Forul suprem de consacrareaţi amintit anul 1866, un an cu mare răsunet

din perspectiva discuţiei noastre, când a apărut so-cietatea literară română, care, un an mai târziu –din câte ştiu – s- a transformat în societatea acade-mică română. ne apropiem deja de 1879, cândapare şi titulatura de „academia română”.

Da, aşa este. mi- a atras frumos atenţia un lucru pe care

l- aţi menţionat anterior. academia română a creatromânia înainte ca românia să aibă consistenţape care o cunoaştem astăzi, inclusiv din punct devedere geografic. asta ce arată? rolul spiritual alacademiei române, şi m- aş bucura foarte mult să- ldescrieţi cumva, întrucât înainte de a vorbi despreapariţia realităţii politice şi sociale, putem vorbidespre existenţa unei realităţi spirituale. aşadar,cum vedeţi rolul spiritual al academiei române, in-clusiv astăzi? şi vă mărturisesc că vă pun aceastăîntrebare inclusiv dintr- o curiozitate personală: amprieteni care deploră faptul că autoritatea spiri-tuală a academiei române se află astăzi în marecriză. academia română nu mai este percepută, defapt, în toată consistenţa realităţii ei. se uită că estecel mai înalt for al ştiinţei şi al culturii româneşti.aşa ar trebui să privim spre ea. Cu toate acestea,peisajul mediatic românesc este destul de opac lareflectarea activităţii academiei, care nu este con-sultată aproape niciodată în legătură cu problemeleesenţiale ale societăţii româneşti.

Da. Este un aspect care, aşa cum aţi spusdumneavoastră, arată o mare suferinţă a spirituluiromânesc în ansamblu, şi sper ca măcar acum, cuocazia acestei aniversări frumoase de 150 de ani defuncţionare, să ne dăm seama de ceea ce se întâm-plă şi să remediem acest lucru. Academia Românăa fost încă de la apariţie forul suprem de consa-crare, de afirmare ştiinţifică în această ţară, şi şi- apăstrat acest rol până astăzi din punct de vedere allegii. Pentru că şi astăzi legea de funcţionare aAcademiei Române prevede că instituţia noastrăeste cel mai înalt for de consacrare ştiinţifică şi cul-turală. Calitatea de membru al Academiei esteonoarea supremă care se poate face unui savant,unui cercetător, unui artist român (sau străin). înplus, Academia Română a avut şi rolul acela spiri-

tual de care vorbeaţi, rol pe care şi l- a păstratmereu de- a lungul veacurilor, prima sa sarcină con-cretă fiind aceea de alcătuire a Glosarului limbiiromâne, adică a ceea ce a devenit, până la urmă,marele dicţionar al limbii române, în 19 volume. Edrept că s- a lucrat la el peste o sută de ani(1906- 2010), dar a rezultat o operă de nivel euro-pean şi mondial. Acest mare dicţionar, cu peste 175000 de cuvinte, este demn de pus alături de dicţio-narele academice ale limbilor germană, franceză,engleză sau spaniolă, adică de dicţionarele marilorlimbi literare ale lumii. Nu este cu nimic mai pre-jos. în acelaşi timp, Academia Română a trebuit săvegheze la dezvoltarea literaturii române, a folclo-rului şi la dezvoltarea istoriografiei române. Aces-tea au fost primele ei sarcini. Faptul arată căpreocuparea sa fundamentală a fost legată iniţialde disciplinele care ne dau identitate ca naţiune,care ne definesc în lume şi care conduc la creaţiispirituale de prim rang. în fond, orice mesaj sprelume al unui popor se referă pregnant la creaţia luiliterară, artistică şi culturală. Aceasta este o di-mensiune. A doua dimensiune, asumată mai târ-ziu, este cea ştiinţifică propriu- zisă. încă de lasfârşitul secolului al xIx- lea, Academia şi- a adău-gat secţii puternice dedicate ştiinţelor fundamen-tale, încât Academia este astăzi forul suprem nunumai de consacrare, dar şi de cercetare – cum aţispus – la cel mai înalt nivel. înainte, însă, de aputea reprezenta toate ştiinţele şi artele, AcademiaRomână a primit o mare lovitură, la scurt timpdupă Al Doilea Război Mondial.

este clar!Din care lovitură şi- a revenit foarte, foarte

greu! De fapt, în timpul regimului comunist, nuşi- a revenit niciodată.

să spunem că a fost vorba de epurări cum-plite…

Epurări cumplite, care n- au ţinut seama deniciun rol creator, de nicio contribuţie ştiinţifică,fiind făcute din motive politice, pe baza unor „vini”imaginare. Singura „vină” a membrilor AcademieiRomâne interbelice era aceea de a fi fost buni pa-trioţi români, de a fi slujit ţara şi de a fi apăratidentitatea românească. Epurările au fost urmate,pentru unii dintre aceşti savanţi şi scriitori, de de-tenţii prelungite, de agonii grele şi chiar de deceseîn închisori. Iar din 1974, după o perioadă în carese părea că se intrase într- o formă de normalitate,nu s- au mai făcut deloc primiri în Academia Ro-mână, încât, până în 1989, instituţia a fost pândităde riscul de a dispărea fizic, adică de a dispăreaprin stingerea membrilor săi. După 1989, în lungaperioadă de tranziţie şi de criză prelungită, ajunsăpână la noi, astăzi, Academia a încercat să se reor-ganizeze, să se refacă, să- i primească pe toţi ceicare ar fi meritat şi n- au putut fi primiţi anterior.Din păcate, pe unii a trebuit să- i primească postmortem, să le confere această calitate ca reparaţiemorală a unei naţiuni care- şi deplânge valorile. înacelaşi timp, Academia a trebuit să lupte pentrurecâştigarea bunurilor ei materiale, a edificiilor pecare le- a avut, a terenurilor, a altor bunuri, prove-nite – în proporţie covârşitoare – din donaţii gene-roase ale membrilor ei, ale marilor spirite aleneamului. în paralel cu toate aceste zbateri, auapărut, în societatea noastră neaşezată şi fără sen-sul libertăţii reale, alte instituţii care, chiar dacăn- au pretins în mod deschis aceasta, tind să concu-reze şi chiar să submineze Academia Română. Estevorba nu numai de academiile de ramură (fireşti,până la un punct), ci şi de „academii” paralele. Pefondul acesta, mass- media, dornică de inedit şi despectacular, nu a ştiut să reflecte întotdeauna co-rect rostul Academiei. Aceşti factori perturbatoriau condus la o lipsă de încredere în forţa şi rolulAcademiei, pe de o parte, şi la o aplicare deficitară(chiar la o încălcare) a legii care susţine că Acade-mia este forul suprem de consacrare în România şi

Marea luptă pentru Academie s- adat secole la rând, şi Academia areantecedente frumoase, întruchipatede societăţi savante şi erudite, care

pornesc încă de la finele EvuluiMediu, când biserica era un mare

factor de cultură, şi când la curţiledomneşti (de la târgovişte şi mai

apoi de la Bucureşti, sau de laSuceava şi de la Iaşi) s- au pregătitaceste activităţi de cunoaştere, de

cercetare, pe care domnii, principiinoştri, care erau şi patronii culturiiîn acelaşi timp, şi mari ctitori, leau

vegheat cu grijă

„O arie de cultură şi civilizaţie a Europei Centrale”

Clubul Ideea Europeanăn Vasile Bănescu în dialog cu Ioan Aurel Pop

Rolul cultural şi social al Academiei Române (I)

că titlul de academician se poate acorda exclusivmembrilor titulari ai Academiei Române, pe de altăparte. Academia dispune de zeci de institute de cer-cetare în toate domeniile, care funcţionează în con-diţii dificile. o cauză generală este, fireşte, neacor-darea pentru cercetarea ştiinţifică românească aunui procentaj din buget care să fie reprezentativ.Sunt, prin urmare, multe motive care ne fac să fimîngrijoraţi în legătură cu Academia Română. Dar,în acelaşi timp, spiritele elevate care sunt în Aca-demia Română, deşi este vorba despre personali-tăţi de o vârstă venerabilă (în multe domeniiafirmarea se face târziu, după acumulări succe-sive), veghează asupra instituţiei. Eu sunt convinscă, de la primii preşedinţi şi vicepreşedinţi ai Aca-demiei – oameni de talia lui Ion Heliade Rădulescu,George Bariţiu, timotei Cipariu, titu Maiorescusau Nicolae Iorga – până la membrii de rând,aproape toţi (excepţiile confirmă regula!) au fostmari creatori de valori spirituale, mari savanţi careau împins ţara şi lumea înainte. Iar această reali-tate nu poate decât să ne dea curaj.

Discipline care ne definescnaţionalitatea, ne formează şi neperpetuează identitatea

Fără îndoială. ascultându- vă, mi se întăreşteconvingerea că academia română trebuie să in-spire în continuare un gen de autoritate morală,spirituală. şi din această perspectivă, dacă suntemde acord că azi academia română, din varii motive– sociale, financiare şi altele – care din păcate des-tramă societatea românească actuală şi inevitabilau efecte inclusiv în instituţii venerabile, dacă sun-tem de acord că academia română se confruntă cuo criză de autoritate, aş vrea să vă întreb dacă acestlucru, dincolo de raţiunile obiective nefavorabile încare trăim cu toţii, are şi o altă cauză. anume, înpercepţia mea, mutarea accentului în cadrul cercu-rilor de specializare din academia română, muta-rea accentului de pe zonele iniţial reprezentative aleumanioarelor pe cele strict ştiinţifice. ştiu că existăpeste 70 de membri ai academiei române astăzi, 77dacă cumva nu mă înşel…

Pot fi maximum 181 de membri titulari şi co-respondenţi, dar nu ajung să fie niciodată atâţia.Dumneavoastră vă referiţi la membrii titulari.

exact. oare între aceşti membri titulari o ma-joritate nu reprezintă exclusiv domeniile ştiinţifice?nu sunt domeniile umaniste mai puţin reprezen-tate?

Ba da.şi dacă da, poate fi acesta un factor care di-

minuează autoritatea ei morală, spirituală? Nu ştiu dacă am putea spune acest lucru!

Ceea ce putem constata este că, într- adevăr, în ul-tima jumătate de secol să zicem, accentul s- a mutatpe ştiinţele fundamentale şi pe cele tehnice-ingine-reşti. După căderea regimului comunist s- a înfiin-ţat chiar şi o secţie de informatică. Este vorba aici,pe de o parte, de dinamica generală a cunoaşteriicare privilegiază acum domeniile ştiinţifice, iar pede alta, de o anumită prejudecată. Să ne înţelegem:eu am admirabili colegi de academie care sunt me-dici, ingineri, profesori de matematică, de fizică, dechimie sau de biologie, care sunt extraordinar debuni cunoscători ai culturii şi civilizaţiei româneştişi care pot fi oricând mesageri ai identităţii româ-neşti. Dar nu pot să nu constat, totuşi, că, în acordcu dezorientarea generală a societăţii, se prefigu-rează o clară desconsiderare a umanioarelor. Estesuficient să evocăm discuţia din societatea româ-nească de astăzi în legătură cu studiul limbii la-tine, cu numărul de ore de afectat pentru limba şiliteratura română, pentru istorie – nu neapăratpentru istoria naţională. or, aceste discipline nedefinesc naţionalitatea, ne formează şi ne perpe-tuează identitatea. Dar, dincolo de identitatea ro-mânească, neglijată azi, istoria este o formă decunoaştere a vieţii în general, pentru că oamenii,înainte de a fi români, germani sau chinezi, suntmai întâi, simplu, oameni. trecutul este viaţa oa-menilor în general, este toată experienţa omenirii,este un tezaur. în plus, istoria românilor, geografiaRomâniei şi, mai ales, limba şi literatura românăne definesc ca popor, ne ajută să ne cunoaştem penoi înşine, de la doine, doruri şi datini până la rolulnostru în lume. Nemaiînvăţând aceste discipline eca şi cum neam pregăti singuri să dispărem de pescena Europei, a lumii, unde, chiar dacă nu suntemprotagonişti, existăm încă. Nu este de bun augur…

…şi nu este de trecut sub tăcere această mu-taţie pe care şi dumneavoastră aţi sesizat- o. Împin-gerea într- o zonă de umbră a materiilor regale dinpunct de vedere umanist.

De ce este regretabil şi de ce se ajunge la dis-cuţii care, dacă au loc, ar trebui corectate şi nu se

întâmplă din păcate mereu acest lucru? Se spune,de exemplu: limba latină este o limbă moartă şi numai serveşte nimănui. Fals! Ea nu serveşte igno-ranţilor şi semidocţilor! în limba latină s- au scrisopere nemuritoare, valabile pentru eternitate. înplus, limba română este limba latină aşa cum aevoluat ea în ultimii 2 000 de ani pe acest teritoriu.limba italiană e latina aşa cum a evoluat ea în Pe-ninsula Italică, cu toate dialectele ei. Franceza,spaniola, portugheza… sunt la fel. Fireşte, ar fi fas-tidios să învăţăm sanscrită ori slavona, dar latinaface parte din fiinţa noastră. Pentru noi, latinitateaeste mai mult decât o formă de exprimare cultu-rală. Este un mod de a fi, este identitatea noastră.Mai mult, 70% din cuvintele uzitate azi în informa-tică şi cibernetică, inclusiv cele scrise pe ecranelede calculator, sunt de origine latină sau greco-la-tină. Ignoranţa în privinţa latinei şi a istoriei îi facepe unii să promoveze idei absurde despre dacism,iar pe alţii să nu înţeleagă nimic din mersul lumii.latinitatea este o moştenire, dar este şi o realitatepalpabilă.

e universul cultural pe care- l respirăm.Absolut. Şi vreau să spun că mie, ca istoric,

îmi face mare plăcere să vorbesc despre civilizaţiadaco- geţilor, pentru că ei i- au precedat pe romaniaici şi neau dat o parte din fiinţa noastră. VasilePârvan – care a fost un mare dascăl al acestuineam – ne- a învăţat să- i cinstim şi studiem deopo-trivă pe daci şi pe romani. îl pomenesc aici şi pen-tru că ne- a lăsat nouă, la Cluj, un „legat” de viaţă,un testament care se cheamă „Datoria vieţii noas-tre”. El a rostit lecţia inaugurală la deschidereaUniversităţii româneşti din Cluj, în 1919. Ne pre-gătim să celebrăm cu demnitate cei o sută de anide existenţă a Universităţii româneşti. Vasile Pâr-van a sintetizat cel mai frumos şi mai exact identi-tatea noastră istorică: „Slăvim pe daci pentruvitejia lor şi- i binecuvântăm pe romanii cuceritori,căci datorită lor neam născut noi, miracolul româ-nesc”. „Miracolul” acesta românesc constă în limbă,în primul rând, iar limba este cea mai frumoasăcreaţie spirituală a acestui popor. limba românăfără latină nu este inteligibilă. Şi atunci, trebuie săînvăţăm o limbă română corectă, ca să putem înţe-lege creaţia literară în primul rând, adică modelulromânesc de recreare a realităţii. literatura înfond, prin imaginile sale artistice, recreează reali-tatea în forme extraordinare, care arată bogăţiaminţii omeneşti. Cum să nu- i învăţ eu pe tineri cesunt aceste valori şi cum să nu- i obişnuiesc cu ele,când alternativa este pseudovaloarea, plăcerea deo clipă, perisabilul? Viaţa este formată şi din lu-cruri importante, şi din lucruri mai puţin impor-tante, dar şcoala trebuie să confere acest orizontextraordinar de perenitate, care să ne permită săne mişcăm cu demnitate în lumea în care trăim.

Impunerea spiritului practic –o falsă problemă

dumneavoastră, inclusiv ca profesor, ca omcare are contact cu instituţiile de învăţământ ma-jore din această ţară, ştiţi că se invocă acest argu-ment – care, după părerea mea, este doar un sofismpericulos – că şcoala trebuie să- şi adecveze cu oricepreţ conţinuturile la realitatea actuală. ni se spunecă materii şcolare precum limba latină, istoria, li-teratura, sunt materii fără căutare astăzi, că stu-diul lor nu mai are o finalitate practică. se spune,de exemplu: „nu mai contează filologia, nu mai aice să faci cu filologia”. dacă începem să gândim aşala nivel instituţional, neam putea întreba cum vomarăta peste o sută de ani, sau chiar peste cincizeci

de ani, în măsura în care materiile care te formeazăca om, ca făptură culturală, dispar? şi în acest sensaş vrea să vă întreb: vocea academiei române n- artrebui să conteze mai mult decât alte voci? Voceaministerului educaţiei naţionale n- ar trebui să fieîn consonanţă cu vocea academiei române? mă temcă lucrurile, din păcate, nu stau aşa.

în recenta discuţie privind programa şcolară– cum se spunea odată – sau curriculum- ul – cumse spune acum – pentru gimnaziu, vocea Academieia fost destul de prezentă, în primul rând printr- uncomunicat, făcut de prezidiul Academiei Române,şi de care Ministerul Educaţiei a luat act. Vreau săcred că această conştientizare va fi în favoarea ple-doariei Academiei Române, pentru că Academiaare ca obiectiv principal – cum spuneam mai sus –apărarea şi fortificarea identităţii culturale româ-neşti…

…care este chiar identitatea ei!Iar problema la care aţi făcut dumneavoastră

referire a aşa- zisei „adecvări” la provocările lumiicontemporane şi la spiritul practic pe care ni- l im-pune lumea contemporană este o falsă problemă.Ca istoric vă spun că fiecare epocă s- a confruntatcu noutăţi, şi că aproape niciodată nu s- a călcatechilibrul dintre nevoile spiritului şi nevoile trupu-lui, sau dintre munca fizică şi munca intelectuală.Noi trebuie să- i pregătim pe tineri, fireşte, şi pen-tru variante de muncă fizică. Dar munca fizică înraport cu perioada de acum 500 de ani e mult di-minuată. Se lucrează – cum le spun eu studenţilormei – astăzi, tot mai mult, cu cel mai performantşi mai fascinant computer de pe pământ: creierulomenesc, mintea noastră. Dacă această minte nueste mobilată cu elemente spirituale, culturale, decredinţă, de identitate, ea nu poate răspunde co-mandamentului moral. or, se ştie că, în istorie, da-torită lipsei reperelor morale, au apărut dictatoriferoce sau oameni de ştiinţă care şi- au pus cunoş-tinţele – admirabile de altfel – în slujba unor cauzedistructive, fără să ţină seama de valorile umane,de demnitatea omului, de nevoia perpetuării ome-nirii. omul dăruit cu simţ moral are ca obiectiv în-făptuirea binelui. De aceea, simţul moral estefundamental. Acesta nu se poate dobândi numaiprin acumularea de cunoştinţe ori de deprinderipractice şi nici prin ceea ce se încearcă, în grabă,acum: înlocuirea disciplinelor şcolare consacrate şiverificate cu pseudo- discipline, ca educaţie antre-prenorială, juridică, sanitară, sexuală, financiar-bancară, pentru drepturile copilului etc. toateacestea sunt foarte necesare, dar ele nu pot fi ma-terii şcolare finalizate cu medii, ci sunt, de fapt,conţinuturi ale unor discipline existente. Dinamicavieţii ne cere imperativ să primenim disciplinele,să le adaptăm vieţii, dar nu să eliminăm istoria,geografia, limba latină ori să diminuăm orele de ro-mână! Educaţia pentru drepturile copilului, careeste extrem de necesară azi, nu are nevoie de unstatut de materie şcolară! Fiindcă atunci va trebuisa eliminăm o altă materie şcolară, ceea ce este ab-surd. Noile provocări ale lumii contemporane se potînsuşi la orele de dirigenţie, la alte discipline, încâtnecesităţile practice să fie acoperite. Să nu uitămcă fiinţa umană este o „trestie gânditoare” (BlaisePascal) şi nu un mecanism sau un robot. Exercita-rea optimă a capacităţii de gândire a omului de-pinde de satisfacerea nevoilor de spiritualitate, decultură. Nu se poate imagina un om al acestui secolcare să nu mai ştie o poezie, care să nu poată de-osebi un roman de o nuvelă, care să nu- şi deaseama că stilul gotic precede barocul! Discuţiile ste-rile despre aşa- zisa inutilitate a materiilor uma-niste ne cufundă tot mai mult în ignoranţă şi înmediocritate. r

15



vAsile BănesCu ioAn Aurel pop

16


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Antologiile Contemporanul n China, prietenul de departe

Nu mă punea pe gânduri faptul cănu pricepeam din ce motive îmilăsam paşii să mă ducă oriîncotromă tenta ceva, ci că nici numi do-

ream să înţeleg, alegând să mă reduc la privire.Să las tot ce mi se întâmplă să mă locuiască untimp şi să treacă prin mine, ca şi cum ar fi lunecatprin altcineva, îmi tot repetam şi înaintam ca vră-jită de la un templu budist la altul, taoist, de latemplele, grădinile şi dragonii impresionanţi lacocostârcii căzuţi pe gânduri parcă, apoi prin re-ţeaua labirintică, alcătuită de străzile minuscule,cuceritoare şi întortocheate, numite în Beijing hu-tonguri, pentru a reveni spre sufletul Chinei – ce-lebra Piaţă tiananmen, unde simţi prin toţi poriimăreţia acestei ţări incredibile – şi porţile oraşu-lui Interzis, unde mai mult în joacă, încercam săidentific cele trei săli: Sala Armoniei Supreme,Sala Armoniei Mijlocii şi Sala Conservării Armo-niei. Făceam efortul să urc nenumăratele treptece curg spre cer din marginea zidurilor. Impresio-nată de ziua cu un soare de vis – ceaţa sau pâclaopacă, lăsată aproape zi de zi peste Beijingul to-ropit, dispăruse ca prin miracol – mânată de opu-lenţa culorilor melodioase, nu mai ştiam unde setermină treptele şi unde încep zidurile, căci pre-tutindeni vedeam trepte în preajma altor trepte,ziduri desprinse din alte ziduri, readucân -dumi- se în actualitatea duhului fascinaţia pen-tru ziduri. Când şi când mă opream locului,pentru a- mi trage sufletul în acest imperiu al for-ţei, eleganţei şi al supremaţiei imperiale; un im-periu împresurat de temple, clădiri sub formă deturn, ale căror streşini ce mărginesc multipleleetaje somptuoase curg spre cer şi poartă dulcelenume de pagode, cu semne, dragoni şi ceasuri so-lare, broaşte ţestoase, elefanţi şi cocostârci, vazechinezeşti uriaşe şi vase de dimensiuni impresio-nante, folosite pe vremuri pentru păstrarea apeiîn caz de incendii. Preţ de câteva fracţiuni de se-cundă m- a cuprins regretul de a nuavea posibilitatea de a admira şi in-terioarele acestor palate împărăteştidecât prin ferestrele mari, cu drape-riile pe jumătate trase. Părerea derău se făcuse praf şi pulbere însă câtai clipi, de parcă sufletul n- ar fi avutsuficient timp pentru a luneca pe opantă descendentă.

ochii şi sufletul aveau de lucruenorm: mă aflam în „ţara tuturor ţă-rilor, ţara cea mai sfântă”, după cumsusţine nu fără entuziasm marele si-nolog Peter Kien. lăsând pliantele şighidul la o parte, e limpede că pânăsă li se facă ochilor somn trebuia con-templat şi înregistrat totul: specta-colul dezarmant de culori, bogăţiaînsemnelor regale, trecerile uneoriline, alte dăţi abrupte şi surprinză-toare de la un palat la altul, de la unurcuş spre o altă poartă, la fel de im-previzibilă, de la o zeitate la alta, lafel de misterioasă. Am căutat cu su-fletul la gură statuile lui Buddha,surprins în diferite ipostaze, încer-când să identific cel puţin nouă; cifranouă are o semnificaţie specială încivilizaţia chineză, unde se consideră că existănouă niveluri până a se ajunge în paradis, aşacum pentru creştinii ortodocşi numărul trei cu-prinde în matriţa sa misterioasă trei figuri sfinte:tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. între împăratul deJad, Cei trei Nepătaţi şi Zeii taoişti de la uşă, acăror menire e să apere un aşezământ de spiritelerele, între Regina Paradisului şi Cei Patru împă-raţi Celeşti, imaginaţia mea exasperant de în-ceată îngăduia, previzibil, asupra Zeului

Războiului – Gunadi – care poartă armură, fiind,totodată, şi zeul literaturii.

Puţine întâmplări mi- au tăiat respiraţia, întimp ce – ochi şi urechi – înaintam printr- un spa-ţiu nemaivăzut, făcând efortul să- mi scape câtmai puţine lucruri, cât mai puţine detalii şinuanţe. între acestea: descoperirea făcută în al-tarul unui uriaş templu taoist, desfăşurat specta-culos pe câteva nivele, unde odată ajunşi – dupăun urcuş de mai bine de o jumătate de oră – la ni-velul superior, un uruit afund, uluitor, venit dins-pre altar, pur şi simplu mi- a îngheţat sângele învene. Intrasem în acea încăpere nu prea mare,mai degrabă, pentru a- mi trage sufletul şi pentrua mă proteja de soarele dogoritor. Venită dintr- olumină bubuitoare într- o încăpere fără geamuri,firesc, semiobscuritatea dinlăuntru mi se păruseprea abruptă, ca şi uruitul de altfel. Am stat preţde câteva fracţiuni de secundă, pentru a- mi obiş-nui ochii cu aerul pe jumătate întunecat. M- amtrezit că trag aer în piept, pentru a- mi ţine respi-raţia, merg încet spre altarul din capătul încăpe-rii şi înmărmuresc locului: pe mijlocul altarului oporumbiţă enormă ciugulea ceva dinr- un vas dedimensiuni impresionante. Acea porumbiţă păreaireală acolo, în altarul de la ultimul nivel al tem-plului. Aruncasem o privire spre intrare, pentrua reveni din nou la inima altarului. Fără să deavreun semn că aş fi deranjat- o, porumbiţa îşi con-tinua nestingherită activitatea. Atunci am prinscuraj şi am făcut un pas, urmărind reacţia făptu-rii miraculoase din faţa mea. Apoi altul, şi altul...Nici o reacţie: pasărea ce are forma unei picăturide apă şi anunţă echilibrul interior şi liniştea con-tinua să ciugulească în voie. Ajunsă la distanţade ceva mai mult de un metru, încetinindu- mi de-liberat mişcările, am scos mobilul din buzunar şiam făcut – cu sufletul la gură – o poză, pe urmă,continuând să urmăresc reacţiile păsării – caredin timp în timp se oprea din laborioasa- i activi-

tate, fixându- mă cu ochii săi, ca nişte mărgele vii– încă una. Intensitatea cu care trăiam ceea ce mise întâmpla, faptul că încercam să respir cât mairar, ca să nu sperii divina făptură – ca şi cândaşa, cu respiraţia tăiată, aş fi putut să o întârzii– amestecul de realitate şi irealitate trăit la li-mită, cu senzaţia că pendulez între două lumicare îmi scapă cu desăvârşire, m- au făcut să măopresc la ieşirea din templul- minune şi să arunco privire afară, întorcându- mă de îndată la loculabia văzut. Porumbiţa stătea înşurubată în mie-

zul altarului, ca şi când de veacuri şi- ar fi aflat li-niştea între acele ziduri răcoroase, incredibile. înVechiul testament, purtând o ramură de măslinîn cioc, întors spre seară pe corabie, porumbelulîi vesteşte lui Noe sfârşitul potopului: „Şi porum-belul s- a întors la el, spre seară, şi, iată, avea în

ciocul său o ramură verde de mă-slin. Atunci a cunoscut Noe că s- ascurs apa de pe faţa pământului”.(Facerea 8, 11) Porumbelul este,aşadar, simbolul veştilor bune, pur-tătorul de pace, înţelegere şi priete-nie, iar ramura de măslin semnificănemurirea, afirmă tălmăcitorii Sfin-tei Scripturi, care ne aduc aminte căaceeaşi pasăre divină e prezentă înritualul Botezului lui Iisus Christos.

Straniu era că – în ciuda fami-liarizării cu tot ce era imperios săvăd, în ciuda documentării preala-bile – senzaţia că asist la un specta-col unic nu mă lăsa să şomez nici oclipă. Ceea ce m- am şi grăbit să lecomunic la prima ocazie prietenilornoştri, poeţii Gao xing şi Shu Cai.(Gao xing vorbeşte româneşte impe-cabil şi are cultul valorilor ce apar-ţin ţării din Estul Europei care i- adăruit culturii universale pe Con-stantin Brâncuşi, Mircea Eliade,Emil Cioran, Panait Istrate, tristantzara, Eugen Ionesco. Vecinătateaunor asemenea nume, evident,

obligă să înveţi meserie şi să- ţi formezi un organpentru detectarea unor valori naţionale de acelaşinivel. la ora actuală, Gao xing face demersuripentru obţinerea dreptului de a traduce în chi-neză şi de a publica o antologie de poeme, sem-nate de Nichita Stănescu, şi volumul Cinci feţe alemodernităţii de Matei Călinescu. Discutând înde-lung cu Gao şi înfruptându- mă din pasiunea cucare vorbea despre literatura română, ne gân-deam cum să- l aducem cât mai repede acasă, înRomânia, care – pentru a apela la limbajul litotei

târgul Internaţional GAUDEAMUS – Carte de învă-ţătură 2016, ediţia a xxIII- a, se va desfăşura în pe-rioada 16- 20 noiembrie la Pavilionul CentralRomexpo din Bucureşti. Invitatul de onoare al ediţiei

din acest an este China. Cu acest prilej revista Con-temporanul publică un grupaj de texte, al căror su-biect este China, civilizaţia şi cultura uneia dintrecele mai fascinante şi mai frumoase ţări din lume.

Aura ChristiVisul din somnul altcuiva

Liniştea amplificată aici, pealeile şi în scuarurile parcului din

preajma Oraşului Interzis, săgetatăexclusiv de vocile copiilor şi alepărinţilor grăbiţi să- şi răsfeţe

îngerii porniţi pe joacă, sau linişteagustată din plin, în vreme ceînaintam pe Zidul Chinezesc,

nemaisăturându- ne de peisajelemontane din împrejurimile de vis,ar putea probabil concura paceaaproape desăvârşită, gustată la o

altitudine de peste trei mii demetri, pe platoul tibetan, unde în

câteva corturi somptuoase,amenajate în acest scop, peparcursul câtorva zile de o

frumuseţe nelumească, fără să- şipropună poate, din discuţie în

discuţie, din conferinţă înconferinţă, din recital în recital,

din spetacol în spectacol, dinrespirare în respirare, treptat,

încet, circa cincizeci de artişti ailumii s- au constituit într- o

Republică a Poeţilor, guvernată defrumuseţe şi de legile ei teribile.„Frumuseţea- i teribilă, vi se vaspune”, scria Aleksandr Blok

într- un madrigal dedicatinimitabilei Anna Ahmatova

17



– are nu puţine restanţe la capitolul recunoaşte-rea valorilor naţionale.)

oricât de sugestivă, o imagine, evident, nuare cum să cuprindă şi mirosurile ce invadeazăspaţiile prin care treci, nici farmecul oamenilorcunoscuţi, nici cântecul cicadelor: un cântec insis-tent şi tenace, intensificat pe măsură ce te apropiide copacii în care sălăşluiesc cu o discreţie formi-dabilă, încât rămâi cu senzaţia că murmurul lorconcertat şi transformat în cântec vine de pretu-tindeni. Am identificat cu dificultate aceste vie-ţuitoare, ce cântă aidoma păsărilor, dar nu suntpăsări, cu toate că voi descoperi într- un târziu căau nişte aripi mari, transparente, pictate savant.Seamănă oarecum cu greierii – fac parte dinaceeaşi specie, Cicadoidea – şi, totuşi, nu suntgreieri, deşi cântecul lor neobosit seamănă niţelcu cântecul acestor insecte miraculoase: cântă ex-clusiv în somn. Unul dintre noi le- a numit la unmoment dat libelule ale aerului; în pofida frumu-seţii metaforei, nu e vorba, totuşi, de libelule. Dinnoroc mai mult – noroc iscat din dorinţa intensăde a cunoaşte autorii acestui cântec fermecător,ce curgea de pretutindeni – am zărit câteva exem-plare, după ce – descinşi de pe Zidul Chinezesc,în aşteptarea venirii orei stabilite pentru plecareaspre Beijing – neam retras la umbra bogată aunui pin. Văzându- ne, cele câteva insecte cu aripiuriaşe, ce- şi trăgeau sufletul pe tulpina scorţoasăa pinului, începuseră să cânte; apoi, toropite decăldură, ele s- au retras în coconul tăcerii şi –dintr- o indolenţă disputată de curiozitate şi cani-culă – neau lăsat să le fotografiem în linişte de

la o distanţă de nici un metru – ceea ce, de cumam realizat performanţa de a le fi îmblânzit câtde cât, ne- a făcut aproape euforici: descoperisemoriginea cântecului invadator, insinuant, care neurma pretutindeni pe pământul străvechi al Chi-nei şi creştea în intensitate pe măsură ce ne apro-piam de copacii şi arbuştii locuiţi de acestevieţuitoare fantastice, create exclusiv pentru acânta parcă fie printre zgârie- norii construiţi re-lativ recent în nişte ritmuri care îţi opresc minteaşi te fac nostalgic de cum gândul ţi se abate la au-tostrăzile româneşti măsurate până acum câţivaani în metri, fie prin reţeaua complicată, alcătuităde hutonguri, fie în pădurile de conifere.

Acest cântec ubicuu, de fapt, tot ce vedeamîn jur te convingea fără efort, cu de la sine putere,să continui aventura spirituală în care ai intratcu un amestec de spaime complicate şi o imensăcuriozitate. De cum o traversai, o curte aflată înfaţa Palatului Purităţii Celeste din oraşul Inter-zis, de pildă, te îndemna să parcurgi curtea ur-mătoare, lăsându- ţi paşii să lunece spre Palatulliniştii terestre. Şi tot aşa, dintr- un cerc al forţeişi al roşului imperial – culoarea predominantă înoraşul Interzis, alături de verdele crud de jad şialbastrul asemănător cu albastrul Mânăstirii dela Voroneţ, supranimută Capela Sixtină a Estului– spre altul, din preajma unor lei – spre alţii, în-vecinaţi de broaştele ţestoase sau de simboluldragonului, ce domină de departe, culmea supre-maţiei fiind demonstrată strălucit prin zidul celornouă dragoni impresionanţi prin dimensiuni, darnu mai puţin prin culorile luxuriante, crescânddin belşug pe măsură ce înaintai prin această îm-părăţie ce atrage şi totodată te ţine la distanţă. Eo impresie pulverizată subit, de cum neam plim-

bat prin Parcul Beihai, cu arterele sale dispuseîntr- un labirint savant şi lacul împânzit de vapo-raşe cu zbaturi pentru copiii de toate vârstele, cutemplul budist yong’an, ale cărui clădiri uluitoaresunt dispuse pe terase ample, de- a lungul dealu-lui de necuprins dintr- o singură ochire decât dela înălţimea Dagobei Albe – un soi de coroană cedomină de la distanţă întregul parc de vis, cu nu-feri uriaşi, de culoarea ciclamei contrastante cu

albul imaculat al stupei la-maiste. liniştea amplifi-cată aici, pe aleile şi înscuarurile parcului dinpreajma oraşului Interzis,săgetată exclusiv de vocilecopiilor şi ale părinţilorgrăbiţi să- şi răsfeţe îngeriiporniţi pe joacă, sau liniş-tea gustată din plin, învreme ce înaintam pe ZidulChinezesc, nemaisăturân -du- ne de peisajele montanedin împrejurimile de vis, arputea probabil concurapacea aproape desăvârşită,gustată la o altitudine depeste trei mii de metri, peplatoul tibetan, unde în câ-teva corturi somptuoase,amenajate în acest scop, peparcursul câtorva zile de ofrumuseţe nelumească, fărăsă- şi propună poate, dindiscuţie în discuţie, dinconferinţă în conferinţă,din recital în recital, dinspetacol în spectacol, din

respirare în respirare, treptat, încet, circa cinci-zeci de artişti ai lumii s- au constituit într- o Repu-blică a Poeţilor, guvernată de frumuseţe şi delegile ei teribile. „Frumuseţea- i teribilă, vi se vaspune”, scria Aleksandr Blok într- un madrigal de-dicat inimitabilei Anna Ahmatova cu mult în-ainte ca poeta să noteze în proza sa autobiograficăafirmaţia prietenului ei: „Aici toţi se întâlnesc cape lumea cealaltă”.

o seamă de poeţi adunaţi sub egida Festi-valului Internaţional de Poezie Qinghai, înfiinţat

de poetul chinez Jidi Majia, părea descinsă pe oaltă lume. Era limpede că – în acele ore fabuloase,petrecute sub cerul tibetan, în aerul acela tare,rarefiat, brusc înfrigurat în absenţa soarelui, su-plinită cât de cât cu ceaiurile fierbinţi, oferite dinabundenţă de amfitrionii noştri – exact ca în tho-masmanniana capodoperă muntele vrăjit – lumease împărţea în lumea de la poalele Acoperişuluilumii – cuprinsă de decadenţa profetizată acummai bine de un secol de Nietzsche şi Dostoievski– şi lumea din jurul nostru, pe care nu ne mai să-turam să o privim, să o studiem şi să încercăm...nu să punem ordine în toate prin recursul la poe-zie, ci să înţelegem şi să vedem totul prin inter-mediul acestui instrument de cunoaştere şisondare a adâncurilor fiinţei, instrument numitpoezie. Iosif Brodski vorbea despre poezie ca des-pre o şcoală a sentimentului. Cred că poezia esteşi va rămâne o şcoală de recucerire, de reumani-zare a umanităţii. Poate, s- a ajuns în punctul cri-tic în care se impune nietzscheana revoluţionarea omului din om, ca să folosesc o expresie dragălui Fiodor Mihailovici Dostoievski. Incredibil,deci, adevărat: visul de a fonda o Republică a Poe-ţilor a prins realitate pe platoul tibetan, în timpce câţiva privilegiaţi recitau poeme în chineză, en-gleză, franceză, română, spaniolă…, visând la unlanţ viu de poeţi ai lumii, dotaţi cu puterea de asalva omul din om – poate, cea mai convingătoarereacţie la globalizarea receptată, câteodată, ne-adecvat, ca să nu spunem abuziv. tema acestuiFestival – Marginalizarea poeziei în contextulglobalizării – a fost abordată de voci distincte, re-prezentative şi extrem de diferite din circa 15ţări, ca, bunăoară, Jidi Majia, Gao xing, Shu Cai,liu tao, li Zhen, Zhang ye, Qi Ren, xiao xiao,ye yanbin, Shang Zhen, Zhao Zhenjiang, Bai yu(China), Fernando Rendón (Columbia), MiloszBiedrzycki (Slovenia), Natalia toledo Paz(Mexic), Zolani Mkiva (Africa), yolanda Casta(Galicia), Dino Siotis (Grecia), Françoise Roy(Quebec, Canada), Mite Stefoski (Macedonia),Philo Ikonya (Kenyan), Amir or (Israel), AshisSanyal (India), Ataol Behramoğlu (turcia), JavierBozalongo (Spania), Helmuth A. Niederle (Aus-tria) ş.a.

Conturat de- a lungul anilor ca una dintrecele mai prestigioase şi mai deschise instituţii dinRepublica Populară Chineză, Festivalul Interna-ţional de Poezie Qinghai e o instituţie internaţio-nală, care funcţionează în regim interdisciplinar.Astfel, la acest forum participă, an de an, artiştiinvitaţi din diferite ţări ale lumii, inclusiv poeţi,prozatori, actori, dansatori, muzicieni, editori,profesori şi traducători. în acest an, la o altitu-dine de peste trei de metri, s- a discutat desprelocul poeziei în societatea contemporană, aşeza-rea ei în centrul cetăţii şi marginalizarea vociipoetice. Dezbaterile la care au participat fără ex-cepţii toţi invitaţii, lecturile în aer liber susţinuteîn preajma templului Poeziei, înfiinţat de JidiMajia, apoi la Zidul Poeţilor aflat pe malul uria-şului lac Qinghai – unde la loc de cinste, înpreajma portretelor unor poeţi ca J.w. Goethe, w.Shakespeare, A. Puşkin sau Anna Ahmatova şiMarina ţvetaieva, se regăsesc portretele luiMihai Eminescu şi Paul Celan – indiscutabil, auprilejuit participanţilor clipe de neuitat. De altfel,în aceleaşi zile, sub genericul memoria – dacămemorie nu e, nimic nu e – în centrul Beijingului,talentata şi eficienta artistă Mian Bu a organizatBienala picturii China- Italia, ediţia din 2014, con-vocând într- un soi de comună o seamă de artiştişi lucrări ale pictorilor din cele două ţări- prietene.

în acest an, Festivalul Internaţional de Poe-zie Qinghai s- a derulat sub semnul Manifestuluipoetic semnat de Fernando Rendón, un manifestradical şi nuanţat, care a încins spiritele ce şi- aupropus să reacţioneze la dezumanizarea omenirii.Antologia, pliantele bilingve editate cu acest pri-lej, recitalurile şi spectacolele susţinute în aerliber, culminând cu un megaspectacol poetic, des-făşurat la xining – un foarte frumos oraş dinNord- Estul tibetului – rămân a fi o demonstraţievie, de neşters, a eficienţei vocilor celor peste cin-cizeci de poeţi, adunaţi pe Acoperişul lumii, înprezenţa unui numeros public, pentru a reafirmarolul şi locul poeziei în lumea de azi.

Dacă poezie nu e – nimic nu e, îmi repetam,ascultând cântecul inimitabil al cicadelor cu sen-zaţia că locuiesc într- un vis visat în somn de alt -cineva, căruia – fără să- l cunosc – îi doream să nuse mai trezească. r

August 2014

Din vol. din infern cu dragoste,în lucru

Intensitatea cu care trăiamceea ce mi se întâmpla, faptul că

încercam să respir cât mai rar, casă nu sperii divina făptură – ca şicând aşa, cu respiraţia tăiată, aş fiputut să o întârzii – amestecul de

realitate şi irealitate trăit la limită,cu senzaţia că pendulez între douălumi care îmi scapă cu desăvârşire,m- au făcut să mă opresc la ieşireadin templul- minune şi să arunc oprivire afară, întorcându- mă de

îndată la locul abia văzut.Porumbiţa stătea înşurubată înmiezul altarului, ca şi când de

veacuri şi- ar fi aflat liniştea întreacele ziduri răcoroase, incredibile.

În Vechiul testament, purtândo ramură de măslin în cioc, întorsspre seară pe corabie, porumbelul

îi vesteşte lui Noe sfârşitulpotopului: „Şi porumbelul s- a

întors la el, spre seară, şi, iată, aveaîn ciocul său o ramură verde de

măslin. Atunci a cunoscut Noe căs- a scurs apa de pe faţa

pământului”. (Facerea 8, 11)Porumbelul este, aşadar, simbolulveştilor bune, purtătorul de pace,înţelegere şi prietenie, iar ramura

de măslin semnifică nemurirea,afirmă tălmăcitorii Sfintei

Scripturi, care ne aduc aminte căaceeaşi pasăre divină e prezentă în

ritualul Botezului lui IisusChristos.

Confucius a trăit cu cinci secole în-aintea lui Iisus Christos şi îl pre-cede pe Socrate, dar concepţia sa arămas, de asemenea, inspiratoare

până astăzi. lui Iisus îi datorăm, cum ştim, reli-gia mântuirii prin iubirea aproapelui, sub semnulcăreia se află o eră a istoriei umanităţii. Socratea pus filosofia pe direcţia maieuticii şi a găsirii„generalului” în experienţă. Confucius elaborasefilosofia ca înţelepciune concentrată asupra vieţiiîmplinite şi convieţuirii.

la cinci secole de la dispariţia sa, un împă-rat din dinastia Han a triat diversele concepţiielaborate până atunci în China şi a ales învăţă-tura lui Confucius ca doctrină. observându- i an-vergura şi izbiţi de similitudini cu creştinismul,în 1687, la Paris, iezuiţii au publicat prima tra-ducere în latină a reflecţiilor lui Confucius. Eii- au şi consacrat numele: Qui Zhong Ni devenise,pentru discipoli, maestrul Kong, Kong Fu Zi înexprimarea acestora. A urmat o istorie care amenţinut învăţătura lui Confucius în tezaurulumanităţii într- o poziţie cheie.

în anii postbelici, a avut loc confruntarea fă-ţişă dintre maoismul centrat pe „contradicţie” şiconfucianism, centrat pe „armonie”. Confruntareaa durat până în 1974, când însuşi Mao Zedong aproclamat prioritatea politică a „unităţii” chine-zilor. Este demn de reţinut faptul că liderul defacto al Chinei de după 1978, Deng xiaoping, par-cursese, în adolescenţă, educaţia confucianistăstandard, pentru a se apropia apoi de activismullui Mao Zedong (cum scrie Ezra F. Vogel, dengXiaoping and the transformation of China, theBelknap Press of the Harvard University Press,Cambridge Mass), dar nu a încetat să- l considerepe Confucius un reper şi să- l pună în valoare.

între timp, se vorbeşte justificat de „cerculcultural confucianist” (xin Guanje, prefaţă laanalects of Confucius). Acest cerc se extinde ne-contenit în zilele noastre prin acţiunea culturalăa Chinei şi a altor ţări din regiune.

Pe de o parte, cum scriu editorii traduceriicelei mai noi în germană, „pentru a înţelegeChina, trebuie început cu Confucius” (yang Chao-ming, Richard trappl, Introducere în liu xubing,wang Jing, Konfuzius sagte…). Sinologii ne spuncă a fost omul „care a reunit în propria persoanăelementele componente ale caracterului chinez şitot ceea ce este etern în fiinţa acestui popor”(Anna Eva Budura, Ţara simbolurilor. de la Con-fucius la mao Zedong). Se vorbeşte, mai recent,de „stat Confucian (Confucian state)” (vezi yuDan, Confucius from the Heart. ancient Wisdomfor today’s World) care valorifică acea „xinde” – oînţelepciune ce constă din rezolvări pentru minteşi inimă deopotrivă, de adevăruri la îndemâna fie-cărui om, profilată de Confucius. Pe de altă parte,în Japonia, Coreea de Sud, pe mari porţiuni aleAsiei de Sud- Est, educaţia tinerilor trece prinConfucius. Mai nou, în Anglia, Australia şi alteţări, la şcolile de bussines se studiază opera aces-tuia. întreprinzători din diferite părţi ale lumiimărturisesc îndatorarea succesului lor manage-rial învăţăturii confucianiste. Aceasta le- a suge-rat devize care şi- au dovedit adecvarea, precum:„o minte hotărâtă este cheia succesului”, „compa-nia este suma angajaţilor săi”, „managementul seface cu oameni”, „personalitatea înseamnă simţal responsabilităţii, în primul rând”, „aspiraţia,hotărârea şi responsabilitatea managerului facuna”.

Răspândirea confucianismului nu este sur-prinzătoare, căci în cazul lui Confucius este vorbade o învăţătură adâncă, dar nicidecum stranie.Familiarizarea cu ea este accesibilă oricărui omcare gândeşte. Alfred N. whitehead a remarcatcă „dacă vrei să- l înţelegi pe Confucius, citeşte- lpe John Dewey. Iar dacă vrei să- l înţelegi pe John

Dewey, citeşte- l pe Confucius” (vezi lucien Price,dialogues of alfred north Whitehead) şi nu a exa-gerat. Confucius a pus realităţile vieţii în funcţiede ceea ce fac oamenii şi oamenii în funcţie desuccesul acţiunii lor asupra lumii din jur. la el,acţiunea creează realitatea vieţii şi o explică.„Putem înţelege un om observând ceea ce face,cum a ajuns la poziţia sa actuală şi cum se simteîn ea” spunea el. învăţătura transmisă posterită-ţii alimentează concluzia că, în condiţiile timpuluisău, Confucius a iniţiat o filosofie cu intuiţii prag-matiste, foarte probabil, cronologic, cea dintâi înistoria cunoscută.

Ceea ce a atras la început atenţia lumii încare trăim asupra lui Confucius a fost manifesta-rea lui în câmpul educaţiei. temeinice scrieri chi-neze (vezi, de pildă, Chen Jingpan, Confucius asa teacher. Philosophy of Confucius with specialreference to its educational implications) au fostcele care au declanşat reevaluarea moştenirii luiConfucius. Astăzi, este clar că, printre curentelevariate ce s- au manifestat în vechea Chină, s- arputea ca învăţatul din QuFu să nu fi fost de fie-care dată inovativ, dar aceasta nu afectează delocmeritul său de a fi articulat o concepţie asupraeducaţiei.

Confucius a privit educaţia ca activitate dis-tinctă şi a pus- o în legătură cu nevoile societăţii.„Scopul învăţăturii lui Confucius a fost, scurtspus, să ajungă la reforme sociale prin individua-lităţi educate ale societăţii; să pună în faţă o or-dine socială ideală prin cultivarea unor moduriideale ale vieţii şi deplina dezvoltare a personali-tăţii individului. El a crezut în importanţa indi-vidului în a asigura progresul sau reforma socie-tăţii. Astfel, el a cheltuit mare parte a timpuluivieţii sale călătorind dintr- un stat în altul, pri-mind diferite categorii de oameni să- i fie discipolişi învăţându- i, în funcţie de capacităţile lor şi demediul din jur, cum să ducă o viaţă ideală. S- apresupus apoi că a fost primul sau cel puţin celmai mare avocat din timpul său al educaţiei po-pulare […]. El a pus importanţa educaţiei pe ace-laşi plan cu populaţia şi bogăţia şi a privit aceştitrei factori ca esenţiali pentru orice naţiune”. înmaxima din analecte care spune că „în viaţa omu-lui superior sunt esenţiale trei lucruri: dragoste(jen) fără anxietate, viziune fără perplexitate şicuraj fără teamă”, istoricii educaţiei văd, pe bunădreptate, prima privire a omului ca întreg, aşadarsub aspect cognitiv, moral şi fizic, deopotrivă, dinperspectiva educării.

înainte însă de viziunea asupra educaţiei,chiar prestaţia sa personală i- a procurat lui Con-fucius un prestigiu durabil. Discipolii au remar-cat însuşiri personale impresionante. Era„cordial, amabil, plin de respect, natural şi mo-dest”. Dacă se au în vedere, cum propune ChenJingpan, reperele acceptate astăzi de evaluare adascălului – sănătatea, capacitatea intelectuală,iniţiativa şi încrederea în sine, adaptabilitatea şiplinătatea resurselor, claritatea, munca şi învă-ţarea de- a lungul vieţii, entuziasmul şi optimis-mul, integritatea şi sinceritatea, promptitudinea,tactul, simţul dreptăţii – atunci se poate spune,pe baza probelor factuale existente, că maestrulKong le- a ilustrat, pe fiecare, în grad înalt.

Confucius a ilustrat la nivel superior însu-şiri profesionale ce se pretind dascălului. Stăpâ-nirea subiectelor tratate în învăţământ,cunoaşterea elevilor, dedicare către predare şi co-munitate, abilitatea de a întâmpina preocupareapărinţilor, disponibilitate la cooperare şi loiali-tate, interes pentru dezvoltarea profesională pro-prie, pregătirea zilnică a lecţiilor, buna stăpânirea limbii Confucius le- a întruchipat efectiv.

tehnicile la care a recurs l- au făcut, de ase-menea, atrăgător pe Confucius. Este vorba de sta-bilirea cu limpezime a scopurilor învăţării, de

abilitatea de a forma deprinderi, de a stimulagândirea, de a transmite felul de a studia, de apune întrebări, priceperea în alegerea subiectelor,în organizarea materiei, în motivarea efortuluielevilor.

Evident, conceperea educaţiei şi exercitareaacesteia constituie un motiv de atracţie continuăpentru ceea ce a făcut şi spus Confucius. Mai cuseamă astăzi, când în educaţie se resimte nevoianu numai a tehnologiilor, ci şi a viziunii, în con-diţiile în care albia viziunilor aproape că a secat,iar metodica însăşi este „provocată” de noile teh-nologii! Sunt însă şi alte motive de atracţie.

le detectăm observând contextul cultural ac-tual. Se poate spune că neoliberalismul, urcat pescenă deja în anii optzeci, a atras cu sine o simpli-ficare a viziunii asupra societăţii ce are consecinţe.Societatea este concepută ca teren al competiţiei,redusă în fapt la o cvasidarwiniană luptă dintre fi-inţe mânate de „interese” şi extinsă la nivel global.Consecinţele sunt redutabile – precum sărăcireaunei mari părţi a populaţiilor, adâncirea inegali-tăţilor, agravarea crizelor interne din unele ţări şia tensiunilor internaţionale – şi nu pot să nu încu-rajeze căutarea de alternative.

Confucius a privit altfel societatea. în con-cepţia sa, „oamenii sunt similari oricăror alte fi-inţe prin natură. Ei se diferenţiază în mod gradatca rezultat al diferitelor obiceiuri”. El a apelat larespectul legilor – „riturilor”, în limbajul său – şia invocat „baza morală a statului” pentru a justi-fica înseşi „riturile”. „Nu te sustrage respectăriiriturilor” sună primul lui comandament. înaceastă concepţie, „virtuţile” sunt, înaintea „inte-reselor”, liantul societăţii. Confucius a pledat pen-tru o comunitate a oamenilor emancipaţi moral,încât al doilea comandament al său priveşte con-ducerea societăţii. „Condus prin edicte şi pedepse,poporul va şti doar cum să se ferească de tulbu-rare, dar nu va avea un simţ al ruşinii. Ghidat devirtuţi şi ritualuri, oamenii vor avea un simţ alruşinii, dar vor şti şi cum să îşi corecteze greşelilece provin din acordul lor”. Confucius a prevenit că„acela care îşi conduce statul pe o bază morală vafi susţinut de popor, tocmai cum steaua polarăeste înconjurată de toate celelalte stele” şi că „unstat înapoiat cu un domnitor şi fără rituri este in-ferior unui stat cultivat care are rituri, chiar dacănu are domnitor”. la nivelul timpului său, Con-fucius şi- a asigurat plasarea în linia de gândirecare a conceput statul din perspectivele unei„baze morale”, iar această linie a înregistrat acu-mulări enorme prin Aristotel, thomas Jefferson,Kant, John Dewey, John Rawls şi Habermas, casă limităm enumerarea la câteva exemple.

oamenilor de orice condiţie socială Confu-cius le- a cerut, înainte de orice, să înveţe. „Fiecareeste îndreptăţit la educaţie”, spunea el. Confuciusnutrea convingerea după care învăţarea condiţio-nează „benevolenţa”, care este condiţie sine quanon a vieţii în comunitate. „Benevolenţa este maivitală pentru oameni decât apa şi focul. Am văzutoameni care au murit în apă şi foc, dar nu amvăzut niciodată pe cineva murind practicând be-nevolenţa”. în opinia lui Confucius, „un om bene-volent este unul care îi ajută pe alţii săstabilească ceea ce îşi doreşte să stabilească pen-tru sine însuşi, îi ajută pe alţii să atingă ceea ce- şidoreşte sieşi să atingă. A fi capabil să tratezi pealţii aşa cum doreşti să fii tratat este cea maibună cale pentru a fi cu totul benevolent”. Princi-piul după care „să faci altuia doar ceea ce vrei săţi se facă şi ţie” creează „benevolenţă”, iar cu „be-nevolenţa” începe tot ce este înalt în viaţa oame-nilor.

Confucius a tras o linie despărţitoare hotă-râtă între „o persoană civilizată” (junzi) şi „omulobişnuit”: „Persoana civilizată uneşte, în loc să con-spire; omul obişnuit conspiră în loc să unească”; „în

18


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Andrei MargaConfucius astăzi

„În viaţa omului superior suntesenţiale trei lucruri: dragoste (jen)

fără anxietate, viziune fărăperplexitate şi curaj fără teamă”

n China, prietenul de departe

Cultura mentalităţilor

19



vreme ce persoana civilizată năzuieşte la virtute,omul obişnuit năzuieşte la locul său natural; învreme ce persoana civilizată năzuieşte la lege,omul obişnuit năzuieşte la interesele proprii”;„persoana civilizată vede lumea pe linia justeţei,omul obişnuit pe linia profitului”; „persoana civi-lizată are totdeauna o vedere largă, un om obiş-nuit este plin de anxietate”; „persoana civilizatăeste gravă, fără a fi conflictuală, şi păstrează o re-laţie armonioasă cu alţii, fără să formeze clici”.Confucius a prevenit, totodată, asupra complica-ţiilor vieţii sociale. El spunea că „înainte de alăuda un om care este onest în vorbire, trebuie săobservi dacă este o adevărată persoană civilizatăsau doar pretinde că are demnitate”, căci micimeaumană se ascunde uşor. Acesteia Confucius îiopune continuu chemarea la ridicarea la „vir-tute”, care se cuvine să fie cea mai înaltă preocu-pare a omului. „Dacă întâlneşti un om virtuos,învaţă de la el. Dacă întâlneşti un om fără virtute,examinează- te pentru a vedea dacă nu cumva aiaceleaşi defecte ca şi el”. Virtuosul poate fi dincapul locului optimist, căci „un om virtuos nu esteniciodată izolat. El este sigur că are însoţitori caregândesc la fel”.

Iată, aşadar, cum Confucius oferă căutăriloractuale o viziune asupra societăţii în care oame-nii, fără a se retrage din treburile vieţii lor zilnice,eminamente practice, convieţuiesc în lumina unorvalori de natură morală. Apelul la maestrul Kongvine acum dintr- o nevoie de umanizare, ce se re-simte tot mai mult într- o societate a expansiunii„intereselor” adesea conflictuale. Pe fundalulacestei lupte, pledoaria pentru moralitate a luiConfucius l- a adus în actualitate.

Cum se ştie prea bine, drepturile omuluisunt piatra unghiulară a construcţiei statului mo-dern, mai cu seamă după ce ţări diferite le- ausubscris, în urma celui de Al Doilea Război Mon-dial, sub auspiciile oNU. Ele constituie o piesăesenţială a acelei umanităţi care vede în oameniscopuri mai înalte decât simpla vieţuire. Numaică istoria atestă existenţa a ceea ce de la Hegelîncoace se numeşte „dialectica lăuntrică” a drep-turilor însele. Aceasta face să apară discordanţe– de pildă, libertatea şi egalitatea proclamate desocietăţile moderne sunt în multe cazuri greu con-ciliabile. Sau, în cazul extrem, să se ajungă la for-malizarea sau chiar anihilarea drepturilor pentrumulţi oameni. în definitiv, dictaturile din Europaîn secolul al douăzecilea s- au instalat cu mijloa-cele democraţiei! Având în vedere acestea, ca şialte fapte, fostul Cardinal Ratzinger a propus, înistorica sa discuţie cu Habermas (dialektik dersäkularisierung. uber Vernunft und religion),completarea catalogului drepturilor cu lista înda-toririlor omului şi cetăţeanului.

Pentru a lămuri acest aspect ce are nevoieîncă de explorări, să ne amintim că, în Critica ra-ţiunii practice, Kant ne arăta cum, într- o lume încare indivizii au drepturi şi libertăţi inalienabile,aceştia pot să acceadă la morală. Confucius pareacum să- l complementeze pe Kant (Rene Mat-hieu, Confucius: l’invention de l’humanisme chi-nois) arătându- ne ce îndatoriri au oamenii încomunitate pentru a atinge o viaţă demnă. Desi -gur, Confucius nu operează cu distincţiile indi-

vid- comunitate, cetăţean- stat, pe care Kant le da-tora culturii moderne a Europei, dar faptul nu- lîmpiedică să aducă o nouă perspectivă în morală,convergentă cu cea kantiană.

Pe de o parte, Confucius era inspirat de reu-şita proprie în domeniul educaţiei şi voia de faptsă arate că educaţia bine însuşită poate fi hotă-râtoare în societate. Pe de altă parte, ţinea de con-cepţia sa generală convingerea că exercitareaîndatoririlor înalţă individul şi- i conferă demni-tate. Altfel spus, individul câştigă cel mai multinvestind moral în cei din jur. „Cel care investeşteîn benevolenţă va fi ferit de rău”, iar cu „benevo-lenţa” începe manifestarea omului înţelept.

Confucius nu era un simplu visător la olume mai bună şi a rămas lucid în faţa realităţi-lor. El atrăgea atenţia că „un om care vorbeşte cucuvinte mieroase şi pretinde a fi amabil nu poatefi benevolent” şi cerea o schimbare pornită di-năuntrul fiecăruia. „Nu fii îngrijorat că eşti neîn-ţeles, ci preocupă- te de înţelegerea celorlalţi” eradeviza sa. Confucius reprezintă o alternativă ceatrage acum prin observaţia subînţeleasă că li-bertăţile fără îndatoriri se autodistrug.

Se ştie că thomas Jefferson socotea că fie şinumai un singur monopol în viaţa economicăpoate periclita democraţia. Astăzi, democraţiatrebuie să facă faţă unor enorme concentrări deputere – nu doar economică, ci şi politică, mili-tară, mediatică – încât neam putea imagina reac-ţia celebrului părinte fondator al Americii. Uneoridemocraţia nu poate rezista noilor monopoluri. înmulte situaţii, ea a fost înfrântă de fapt, iar în-frângerea are cel puţin două forme. Prima este re-ducerea democraţiei la proceduri, adică la alegeriperiodice de reprezentanţi, adesea condiţionate şimanipulate, în pofida aspiraţiei iniţiale a demo-craţilor de a crea o formă de viaţă. A doua estescăderea nivelului reprezentanţilor, în pofida pro-misiunii că cei aleşi sunt cei mai buni.

Confucius este astăzi o resursă istorică pen-tru a împiedica a doua formă de degradare a de-

mocraţiei. Nici democraţiaredusă la o „tehnică de ale-gere periodică a reprezen-tanţilor”, nici „democraţiamarketizată” şi nici „demo-craţia autoritară” nu suntde fapt soluţii democratice.Daniel A. Bell (China anddemocracy. What ame-rica’s flawed democracycould learn from China’sone party- rule, în „Chri-stian Science Monitor”,24.12.2012) a adus în aten-ţie conducerea pe care o so-coteşte „meritocratică” –adică recrutată după com-petenţă şi capacitate de de-cizie politică – din tradiţiaconfucianistă. Helmut wil-lke (cu demokratie in Zeitender Konfusion, Suhrkamp,Frankfurt am Main, 2014)a făcut bilanţul dezbateri-lor din ultimii ani cu pri-vire la forma de conducereşi a tras concluzia actuali-tăţii acestei tradiţii.

Cum ştim, meritocra-ţia este explicit prezentă în

reflecţiile lui Confucius. „oamenii se vor supunedacă se promovează persoane drepte şi se înlăturăcei răi. Ei nu se vor supune dacă faci contrariul”,spunea învăţatul. Foarte probabil, Confucius afost primul teoretician al meritocraţiei.

Pe de altă parte, Confucius a atras atenţiaasupra îndatoririlor ocupanţilor oficiilor publice.Aceştia „se cuvine să abordeze scrupulos treburilede stat şi să- şi ţină strict promisiunile”. Ei trebuiesă promoveze interesul public. „Când este oficialla curte, o persoană se cuvine să dea prioritateresponsabilităţilor funcţiei sale faţă de răsplatapentru munca sa”, spunea Confucius.

în sistemele judiciare ale timpului nostrus- a adâncit diferenţa dintre „adevărul judiciar” şiadevăr pur şi simplu, iar chestiunea reapropieriilor este la ordinea zilei. în joc sunt mai multe con-diţii: calitatea legilor şi procedurilor, pregătireamagistraţilor, de exemplu. Menţionez aici doaruna: probitatea magistratului. Nu doar magistra-tul trebuie să aibă probitate, ci oricare alt profe-sionist, fie el profesor, prelat, jurnalist saualtceva. Doar că, în cazul magistratului, probita-tea este testabilă mai direct, de către mulţi. Ma-gistratul este, altfel spus, prin forţa lucrurilor,mai expus examinării publice a felului exercităriiprofesiei decât alte profesiuni.

Deloc întâmplător în raport cu nevoile re-simţite în societăţile timpului nostru, în ultimajumătate de secol, două dintre cele mai originaleiniţative de conceptualizare a societăţii – cea da-torată lui John Rawls (cu a theory of Justice,1971) şi cea a lui Avishai Margalit (cu the decentsociety, 1996) – nu numai că sunt asumate de oa-meni cu o serioasă pregătire juridică, dar aduc înavanscenă importanţa „onestităţii (fairness)” şi,respectiv, a „decenţei (decency)”, alături de liber-tăţi şi drepturi, de proceduri de apărare a lor, închiar construcţia instituţională a democraţiei. Seaflă în curs eforturile de lămurire a ceea ce con-stituie suportul probităţii, care este „integritatea”(Pascal Boniface, les intellectuels integres). Cer-cetări recente atestă univoc cât de indispensabilăeste „integritatea” celor care dau viaţă instituţii-lor care ating viaţa oamenilor pentru funcţiona-rea unei societăţi.

Se poate spune că, aşa cum atestă scrierilece i- au păstrat învăţătura, Confucius a fost prin-tre primii gânditori, dacă nu chiar cel dintâi, carea tematizat „onestitatea” şi „decenţa” până lacapăt. „Existenţa omului constă în integritateasa. Un om fără integritate poate exista doar prinnoroc” observa el.

în avanscena vieţii internaţionale se mani-festă astăzi supraputeri, puteri, puteri emer-gente, diferite ţări. Viziunile sunt variate. Uneleţări promovează punctul de vedere după care so-luţiile ar trebui să plece de la ordinea actuală alumii conţinută în tratate şi reglementări inter-naţionale. Altele sunt de acord cu ideea unei or-dini, dar sunt de părere că la configurarea eitrebuie să se asigure participarea tuturor statelorinteresate. China consideră că ordinea actualăare probleme grave, de care nu au cum să răs-pundă cei care nu au creat- o, încât este necesarăo nouă ordine a lumii. optica ei este concentratăîn politica „armoniei”, iar Confucius este punctulde sprijin istoric şi conceptual. „în elaborarea ri-turilor – se scrie în analecte – căutarea armonieieste principiul cel mai profund. la ea au năzuitvechii regi înţelepţi în treburile de stat. Măreţ sauobişnuit, ei au făcut orice conform acestui princi-piu. Dacă armonia este gândită de dragul ei, cascop în sine, fără a fi reglementată de rituri, prin-cipiul nu dă rezultate”. Confucius a creat concep-tul de „ren”, prin care a avut în vedere ceea cetrebuie să caracterizeze oamenii într- o comuni-tate pentru a trăi în „armonie” cu sine şi cu cei-lalţi: „omenia, bunătatea, bunăvoinţa” sau, maidescriptiv, „modestia, diligenţa, dragostea de în-văţătură şi perfecţionarea continuă, curajul, al-truismul, consideraţia faţă de semeni” (IonBuzatu, Viaţa şi gândirea lui Confucius). Acestconcept câştigă în actualitate. r

■ Fragment din discursul ţinut la „the world of Con-fucius” International Academic Summit Forum, orga-nizat de Guvernământul din Jining şi ConfuciusResearch Institute, la QuFu, Shandong Province, 27Septembrie 2016

„Persoana civilizată uneşte, în locsă conspire; omul obişnuit conspiră

în loc să unească”; „în vreme cepersoana civilizată năzuieşte la

virtute, omul obişnuit năzuieşte lalocul său natural; în vreme ce

persoana civilizată năzuieşte lalege, omul obişnuit năzuieşte lainteresele proprii”; „persoanacivilizată vede lumea pe linia

justeţei, omul obişnuit pe liniaprofitului”; „persoana civilizată are

totdeauna o vedere largă, un omobişnuit este plin de anxietate”;„persoana civilizată este gravă,

fără a fi conflictuală, şi păstrează orelaţie armonioasă cu alţii, fără să

formeze clici”

Realitatea TV: Realitatea românească cu octavian Hoandră în fiecare vineri şi sâmbătă la 21.00

n Emisiuni de cultură

Dragul meu prieten,Am discutat adesea despre traducerile lite-

rare. tu priveşti cartea ca pe o industrie şi desi -gur că traducerile fac parte dintr- un proces purtehnic – înlesnirea editării într- un anumit loc aunei opere create aiurea.

Eu mă înscriu printre cei care socotesc cătraducerea unei pagini literare este creaţie şi nutranspunere mecanică. De la caii de poştă în ac-cepţiunea lui Honnore de Balzac, la monedele deaur presupuse de octavio Paz, traducătorii lite-rari au ajuns să fie acceptaţi astăzi drept scriitorişi chiar se bucură de o zi a traducătorului! (De ceoare în China există două asociaţii: una a scriito-rilor, alta a traducătorilor?)

traducerea literară este fără îndoială crea-ţie artistică. Fie în poezie, fie în proză, indiferentdin ce limbă se traduce, se cer stăpânite: atmos-fera, ritmul, culoarea, sunetul şi orice alte parti-cularităţi ale originalului. Eu, înainte de a începeo traducere, am citit şi am răscitit textul în limbachineză, am căutat să descifrez ce anume a făcutmare acea operă şi să descopăr ceva similar întranspunerea în limba română. Am tradus litera-tură chineză nu pentru a câştiga bani – aveampropria- mi meserie –, ci din pasiune, în scop purartistic, cărturăresc. Eu socotesc traducerea lite-rară un mijloc de a îmbogăţi propria limbă, pro-pria cultură. Practic, civilizaţia Europei a crescutprin traduceri. Ea are la bază munca traducăto-rilor dintr- o limbă în alta, din limbile vechi în pri-mul rând. biblia a fost tradusă mai întâi în limbagreacă, prin secolul al patrulea după Hristos,peste un secol s- a tradus în latină, peste o mie deani în limba română. Prima traducere integralăpe româneşte a fost împlinită, dacă nu greşesc, deNicolae Milescu Spătarul, între anii 1661 şi 1668;biblia de la bucureşti, 1688, îi este îndatorată lu-crării eruditului Nicolae Milescu.

Şi fiindcă am luat exemplul bibliei, însuşi-rea şi redarea bogăţiei simbolice a originalului de-pinde de epocă, de unde reluarea peste ani a unortraduceri. Aceasta presupune că scriitorii-tradu-cători lucrează pentru timpul lor, pe când operaaceea care a făcut obiectul traducerii este nepie-ritoare. la ora actuală, cea mai bună versiune ro-mânească a bibliei a fost editată în pragulmileniului trei şi aparţine unui scriitor- prelat –Valeriu Anania.

în încheierea părţii teoretice, îţi amintesc,bunul meu prieten, că traducerile înseamnă des-chidere către alte culturi. transferul lingvisticeste instrument universal de comunicare, singuramodalitate de a transmite şi prelua creaţia lite-rară (şi nu numai); câtă vreme vor mai existalimbi care să ne separe, este o modalitate la înde-mână de a ne cunoaşte şi înţelege, de a spori prie-tenia şi cooperarea între naţiuni şi rase.

Eu în această accepţiune am tradus, pu-nându- mă în slujba literaturii României. De ce sănu aibă românul acces la aceste comori? m- am în-trebat, iar răspunsul a fost: la lucru! Mi- am ima -ginat nu o dată copii, tineri care citesc un romanchinezesc de valoare tradus de mine, un volum depoezie şi aşa mai departe. Aceştia sunt marcaţiîntr- un fel, capătă unele valenţe estetice pe caren- ar avea cum să le aibă educaţi numai la culturaEuropei, să zicem. Ei, bine, peste ani, viaţa lor deoameni maturi va fi mai bogată, iar dacă ajungscriitori cu siguranţă că în creaţia lor îşi va faceloc, deloc programatic, ci cât se poate de natural,o coordonată pe care alţii nu o pot avea. De aceeaam spus întotdeauna că prin traducerile mele amîmbogăţit literatura şi cultura României. o datăprin traducerea şi tipărirea în româneşte, iar adoua oară prin ecoul şi influenţa pe care noi mo-dalităţi de abordare şi înţelegere a omului şi avieţii o au asupra cărturarului român. Din acestpunct de vedere sunt mulţumit de mine însumi,mai ales că am fost harnic şi acopăr eu singur unraft de bibliotecă!

într- un interviu recent, exageram puţin, so-cotind că eu am construit un imperiu lupeanu.Imperiu al cărţii, de care se vor fi speriat unii, dininvidie, dar cu totul civilizator, lumină şi dăruire.Un teritoriu cărturăresc, în care – este adevărat– transpunerea în limba română de esenţă dacică(eu sunt adeptul lui Densuşianu) a creaţiilor lite-rare şi filosofice cu valoare universală ale Chineiocupă un spaţiu imens şi sunt susţinute de crea-ţiile noastre proprii: poezie, roman, eseu, litera-tură pentru copii şi s.f., teatru şi chiar cărţi demedicină tradiţională. Un imperiu rezistent, aşzice, durabil, care îşi va dovedi valenţele în viitorşi va rezista cât timp va dăinui limba română. Elare caracteristici proprii, se distinge prin el în-suşi, este atractiv, luminos, necesar, încărcat defarmec, înţelepciune, frumuseţe estetică. Cărţile

tipărite de mine există în aproape toate marile bi-blioteci din capitală şi judeţe. Dar oare mai suntcititori în biblioteci?

Eu nu am tradus la întâmplare. Nu am tra-dus ceea ce era la un moment dat la modă. Spu-neam că eu am căutat ca, pe lângă ce se tradusesepână la mine, să traduc mai întâi capodopere aleliteraturii chineze. în acelaşi timp, am avut în ve-dere realizarea unor traduceri pe epoci, încât săse închege o istorie în cărţi româneşti a literaturiichineze din cele mai vechi timpuri şi până astăzi.Am ales marile romane clasice, şi ţi le- am prezen-tat în corespondenţa de luna trecută, cărţile an-tichităţii – confucianismul, taoismul, şi am făcuto radiografie a secolului xx chinez în literatură,publicând: teatru chinezesc din secolul XX –şapte piese de teatru; Proză scurtă chineză mo-dernă – douăzeci de prozatori; Poezie chineză con-temporană – şaptezeci şi ceva de poeţi, de la HuShi la Shu ting şi Bei Dao.

îmi amintesc, prima traducere din limbachineză a fost realizată în România de buna meaprofesoară, toni Radian: Pu Songling, duhul cri-zantemei. Eram student când a apărut cartea,nişte povestiri la marginea dintre realitate şi vis,şi ţin minte bucuria care m- a cuprins atunci, sim-ţeam cartea aceea subţire ca pe propriul copil! Aurmat generaţia mea, iar astăzi traduc din origi-nalul chinez sinologi români de valoare, care auatacat nu numai literatura chineză contempo-rană, ci şi clasicii şi operele filosofice ale antichi-tăţii. Notează, dragul meu prieten şi caută înlibrării cărţile semnate de Dinu luca şi de colegiisăi.

lipseşte încă o revistă a sinologilor români.în 2014, eu am editat, pe parcursul întregului an,revista electronică dacia eternă, deschisă tradu-cerilor din limba chineză. Este nevoie de o socie-tate a traducătorilor literari din limba chineză şide o revistă proprie. Se cer unitate şi curaj pentrua găsi căile de susţinere financiară şi a porni ladrum. Cale rodnică!

30 septembrie 2016, de la templulsoarelui, beijing, China.

20


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Constantin LupeanuUn imperiu al cărţii

Feedback către un prieten

Am ales marile romane clasice şi ţile- am prezentat în corespondenţa

de luna trecută, cărţile antichităţii– confucianismul, taoismul, şi amfăcut o radiografie a secolului XX

chinez în literatură, publicând:Teatru chinezesc din secolul XX -

şapte piese de teatru; Proză scurtăchineză modernă – douăzeci de

prozatori; Poezie chinezăcontemporană – şaptezeci şi cevade poeţi, de la Hu Shi la Shu ting

şi Bei Dao.

n China, prietenul de departe

21



ð

Pământ sacru, pământul bucurieiAcolo, la răsărit de lacul Qinghai,Vântul bate în rafale pesteSerbările colorate din cele patru sezoane.Cu toate că nu desluşesc direcţia de zborPot totuşi, din locuri diferiteSă privesc până departeŞirurile de sate ca nişte constelaţii.Văd doi porumbei albi ca zăpadaPereche de soli cereşti îndrăgostiţiCare se pierd o dată şi încă o dată în adâncimea timpului!Acolo – văzduhul este creaţia dintâio sumedenie de linii ca norii de pe oalele colorateŞi urmele unor uriaşi; asemenea celebrăriSunt ritual de mii de ani!Cine este stăpân acolo? Sângele proaspăt care pulseazăîn gâtul yakului certifică imparţialitatea cu care Soarele luminează pământul.Acolo, sus, stelele şi luna se înalţă de atâta vremeSe spune că s- au purificat, au devenit corpuri transparente.Acesta este pământul sacru, pământul bucurieiAles de omenire. Aici – în lumina şi umbra apelor, se revarsă numeleNemuritorilor reîncarnaţi. Aici nu este începutul unui destinCi o odă a luminii şi a naşterii.Nenumărate triburi au vieţuit aiciCrestând naşterile şi morţile în mitologii.Acolo, pe platourile înalte şi în zonele de tranziţieS- au revărsat imnuri de slavă cetăţilor pieritoareIar în cele din urmă, ca viaţa să continueAu ajuns în valea celei mai puternice fecundităţi. Acolo – Aromele grâului auriu se abat de departe peste fierbinţeala Cartofilor de chihlimbar copţi în groapă. Acolo, tineri şi tinere cântă de când se nasc şi până morDe la moarte şi până la viaţă, acesta este sunetulCel mai tulburător al lumii!Cine ştie câte poveşti de dragoste suntîn cântecele lor? Ele pătrund în sufletul şi în măduva a zece mii de lucruri. Aici – Vor fi fost şi mărunte dispute

Dar pe lângă miile de ani de convieţuire paşnicăAcestea sunt atât de neînsemnate!tradiţiile măreţe şi darurile istoriei au datoamenilor de aici o fără de sfârşit înţelepciune de viaţă.Acolo, în partea răsăriteană a lacului Qinghaiîn acel bazin al platoului înalt, poate că toate acesteaîntr- o bună zi vor deveni amintire.însă nu sunt în niciun caz numai ele.Pe planeta aceasta, până în ziua de astăziUciderea omului de către om n- a dispărut, n- a încetatAcolo – în partea răsăriteană a lacului Qinghai!oameni! Aceasta este o lecţie mai de preţ decât aurulEa ne face să înţelegem adevărul – Adică: liniştea, pacea eternă pot veni numai dintoleranţă, egalitatea de şanse, coexistenţă, ajutor reciprocŞi respect pentru viaţă!Altă cale nu există!

Părintele nostrului Nelson Mandela

Ridic capul – mă gândesc la el!Nu pot decât să privesc îndelung necuprinsul văzduhlipsa unui ecou din întunericul etern al nopţii Mă nelinişteşte. Vântul a încetat să şuiereDoar marea răsuflă. în straturile de nori îndepărtatePâlpâie o lumină dureroasăPentru un moment, pentru o clipităCând nu suntem atenţiEl apare la răscrucea care duce în paradisPare că abia s- a răsucit spre noi, ne face semn cu mânaCu un zâmbet pe faţă, zâmbetul care- i aparţine doar lui Silueta prinde să se îndepărteze încetDe fapt, fiecare dintre noi ştieCă se îndreaptă spre locul de odihnă a sufletelorSatul Qunu se pregăteşte pentru revenirea saNelson Mandela – părintele nostruCând a plecat prima oară de aici, sub razele de aur ale soareluiUn copil negru a început alergarea îndelungată

Antologiile Contemporanul n Jidi Majia

Eugen UricaruCând trece o cometă...

Când veţi citi această carte* o să vă consideraţi un om norocos. Nuoricine are şansa să privească de aproape şi să înţeleagă combustia uneicomete unice, care iradiază lumină şi poezie. Este prilejul întâlnirii cu unmare poet, contemporanul nostru din familia stelară care îi cuprinde peun Ruben Dario, Pablo Neruda, walt whitman ori Saint John Perse, Um-berto Saba sau Edmond Jabes. E familia poeţilor care respiră amplu în at-mosfera rarefiată a piscurilor Poeziei, ştiind să decanteze infinitezimalelementele rare ale chimiei sufletului. Jidi Majia, autorul acestei impre-sionante cărţi de poezie, este, de felul său, o persoană discretă, lasă versu-rile să vorbească, iar versurile sale sunt puternice, cu imagini fulgurante,îndrăzneţe, surprinzătoare, degajând o forţă eliberatoare, convingătoare.Universul său poetic este acela al unui timp şi al unei geografii ce ţine deînceputurile lumii, mari desfăşurări de forţe, de emoţii şi imagini care teconving că lumea omului este o parte infimă din Marea lume, dar o partecare îi dă acesteia culoare şi sens. Jidi Majia este unul dintre acei poeţicare cred cu toată puterea talentului lor că Poezia are capacitatea de aschimba lumea. Iar pentru a o schimba, trebuie să mergi la esenţe, la ori-gini. Una dintre căi, poate cea mai sigură, este explorarea lumii prin Poe-zie. Nu este vorba de o descoperire a lumii, aşa cum au făcut- o călătoriifără ţintă, dintotdeauna, ci este o parcurgere cu ochii larg deschişi, cu sim-ţurile în alertă, a căii maestre a vieţii însăşi. Poetul despre care vorbescnu- şi trăieşte doar unica sa existenţă, ci reuşeşte să parcurgă simultan tre-cerea prin lume a arborilor, a gheţarilor alpini, a panterei zăpezilor, a ierbiidin platourile înalte, trecerea prin lume a lui Garcia lorca, a porumbeluluidin Jerusalem, a bibliotecarului genial Jorge luis Borges. Nu este o simplăfigură de stil. Pentru a vă dovedi că lucrurile stau aşa, vă voi spune că ni-căieri în lume nu mai există un minunat templu al poeziei, construit înapropiata noastră contemporaneitate, un templu adevărat într- un complexarhitectonic ce permite sutelor de iubitori ai Poeziei să vadă şi să ascultevocea Poeziei, îngânată de vocea poeţilor invitaţi să rostească propria ver-siune a istoriei lumii, nicăieri nu mai există decât în apropiere de izvorulFluviului Galben care, acolo, e încă albastru. Acest templu al Poeziei afost ridicat din iniţiativa, cu strădania poetului Jidi Majia. lângă uluitorullac Qinghai, din platoul nord- estic al tibetului există un zid. Un zid înmarea de ierburi prin care navighează iacii lânoşi cu mişcări încete, darde neoprit. Este un zid pe care se află efigiile marilor poeţi ai lumii. Chiar

în mijlocul său am descoperit imaginea lui Mihai Eminescu. Pentru mine,a fost un moment de mare şi intensă emoţie să văd chipul inconfundabil alPoetului românilor acolo, pe o margine a Acoperişului lumii, în companiamarilor spirite de la Shakespeare şi Goethe la ţzvetaieva. Acolo, pe malullacului Qinghai, la peste 3000 de metri altitudine, Poezia este celebratăde poeţii lumii, participanţi la Festivalul Mondial de Poezie, Antilopa ti-betană de aur. Este o altă înfăptuire a devoţiunii faţă de Poezie a lui JidiMajia. Nu este un lucru obişnuit să asculţi poezia lumii recitată de poeţiiveniţi de pe toate continentele. Iar ca un corolar s- au auzit acordurile or-chestrei Simfonice şi vocile artiştilor lirici interpretând operă italiană. Eraincredibil, inimaginabil şi, totuşi, se întâmpla!

Veţi găsi în acest volum un poem de ample dimensiuni dedicat pan-terei de zăpadă, un animal rarisim, misterios, un simbol al nobleţei, sin-gurătăţii şi al fascinaţiei înălţimilor pure şi reci. Este un poem magnific,revelator, al bogăţiei sufleteşti, al sensibilităţii şi al impasului condiţieiumane. Excelenta traducere aparţinând domnilor Adrian Daniel lupeanuşi Constantin lupeanu, ambii reputaţi sinologi şi autori a numeroase tăl-măciri din limba chineză, reuşeşte pe deplin transpunerea unei emoţii ar-tistice înalte, cu o diversitate lingvistică uimitoare. Prin acest amplu poem,Jidi Majia aşază o nouă piatră miliară a drumului spre modernitate a liriciichineze.

Cititorului român i se oferă o cale de înţelegere a complexităţii lite-raturii contemporane chineze, a poeziei de astăzi, care este o rezultantă aexperienţei poetice milenare a liricii clasice cu experimentele moderne alepoeziei universale. într- o altă carte a sa, o carte de eseuri privind liricauniversală modernă, Jidi Majia alcătuieşte o panoramă a marilor poeţi cuun acut spirit de observaţie şi o profundă înţelegere a fenomenului poeticuniversal din secolul al xx- lea. Este o carte cu un mare merit de îndrumă-tor în fluxul şi refluxul marilor curente ale poeziei moderne, Am menţionatacest fapt pentru a sublinia modernitatea nu doar în formă, ci chiar în sub-stanţa poeziei acestui mare poet chinez din zilele noastre. Jidi Majia esteun vârf de lance al sincronizării creaţiei poetice chineze cu marile fenomeneale modernităţii păstrând, totodată, nealterată moştenirea unei literaturicare îşi numără istoria în milenii. Este o mare surpriză, o mare realizareşi un inestimabil dar făcut cititorului român.

Este trecerea unei comete care prevesteşte o mare emoţie interioară.

Jidi MajiaPământ sacru, pamântul bucuriei şi alte poeme

22


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Copilul nu era altcineva – era imaginea sa de ierio pereche de ochi luminoşi scrutând viitorul imposibil de ştiutAnii aceia ai copilăriei, segmentaţi în memorieDesculţ, soarele din înaltS- a făcut fascicol de raze pe creştetul capului săuo stea a căzut din spaţiul vast şi s- a opritîn toiul descântului unui trib negruŞi numai ritmul dansului care nu se încheie în veciPoate uita culoarea albă şi poate regăsi încrederea pierdutăofrandele în cinstea strămoşilor, miile de ode cântatetoate credinţele din nopţile îndoliateînainte de a trece dincolo de viaţă şi de moarteDe- aici s- a urnit o viaţă predestinatăDe aici, el şi- a legat viaţa cu vieţile mulţimii Cu milioane de negri, de atunci El n- a mai trăit pentru sine însuşi, mereu gataSă se sacrifice pentru eliberarea unei rasePornind de aici, a trebuit să aleagăSă aleagă moartea – fiindcă viaţa devenise demult o întâmplareSă aleagă plecarea – fiindcă uniunea devenise trecutSă aleagă exilul – fiindcă urmărirea abia începuseSă aleagă zidul – fiindcă păsările care zboară apar numai în visSă aleagă ţipătul – fiindcă tăcerea era sfâşiată pe străziSă aleagă cătuşele – fiindcă astfel tot mai multe braţe deveneau libereSă aleagă captivitatea – pentru a putea ca oameni fără de număr Să respire aer curat. Pentru a face o astfel de alegere, nu exista cale de întoarcerePentru că alegerea sa avea nevoie de timpNu o zi şi nici un an, ci ani îndelungaţiIar el însuşi nu avea cum să ştieCând avea să vină ziua mult visatăCine putea să ştie? Fiul unui şef de tribDe aici avea să- şi aleagă calea. Din ziua aceeaEl a fost omul care avea să schimbe istoria secolului xxDa, pornind de aici, cu toate că în această caleEl avea să aibă tovărăşie închisoarea, tortura, persecuţia şi chiar moarteaDar el n- a dat înapoi. El asculta zbuciumul mării De dincolo de fereastra închisoriiEl vărsa lacrimi pentru omenirea care visa libertate şi egalitateCine să ştie? Un copil negru cu părul cârlionţat ca al oilorDe aici a plecat, având tot timpul un singur scopSă- i conducă pe toţi şi împreună să deschidăPoarta mare, grea a ceea ce se cheamă libertate!Pentru acest scop, el nu s- ar fi schimbat fie că ar fi murit de nouă oriCine să ştie? Această mândrie a rasei negreNu, cu siguranţă că el nu aparţine numai unei raseEl ne- a făcut să înţelegem un adevăr şi anume că iubirea şi iertareaPot să lichefieze orice gheaţă fermă a uriiŞi toate acestea numai el, el a fost închis atât de multDe un stat rasist care îşi etala superioritateaPe când ai săi erau trataţi ca sclavii şi oprimaţi ca sclaviiNumai el deţinea această calitate – Să spună lumii cu voce blândă, calmă:

– Uitaţi ura!Ridic capul – am ochii plini de lacrimiDirecţia în care priveam este pe partea cealaltă a globuluiŞtiu – părintele nostru – el va fi coborât în pământVa fi înmormântat pentru totdeauna în satul cu numele QunuEu sunt convins, pentru el – de aici înainte Vor veni în vizită oameni din toate colţurile pământului Iar acest sat va ajunge să fie locul sfânt al conştiinţei lumii!

Mutarea de şahCred în deget, cu toate că mai mult trebuie să mă încred în indecizia palmei, fiindcă ea, ca o lingură de lemntrăieşte nu numai pentru sine, reversul liniilor din palmăCapătul albului, poate doar seara târziu Cred în palmă, numai că mâna în şoldlăsată de capul ei seamănă cu o slugăMă încred în braţ, dar alte părţi ale corpuluiEmit gemete edificatoare, fiindcăBraţul nu poate decide între două momente similareCred în trup. Umbra membrelorNu deţine barda spulberării sufletelorCred în gândire, o ficţiune ca un arclas nucleul trupului să cadă-n abisînălţimea de necomparat bate-n cuie organul frânt

Cred în liberul arbitru, dincolo de timpul fără de marginilucruri necunoscute sfarmă promisiunileNu există numai 1, există 3 săpat pe stânca uriaşăCred în formele lovite, în a patra dimensiuneîn misterul migraţiei, e o chestiune de mult sau puţinUniversul negru este plin de legi scrise Cred în verticalitate metafizică, în acel fier albDar cine poate dovedi? Peste capul omeniriiNu există o altă mână, entitatea dublă e invizibilăPrin magnetsmul metalului, de-a lungul diagramei coastelorMut piesa de şah într-o apă mult mai neagră…

Harpa de gurăCând se cântă la harpa de gurăîntunericul înconjoară focul din vatră.Dacă întinzi mâna, nu se văd degeteleDoar sunetul harpei răsună.Cântul la harpăAre un vocabular secretUn cod captatNumai de cel care ascultă.Sensul exprimat Nu poate nicicum Să se oprească într-o zonă albă.Coarda intră în rezonanţă Doar cu acea cavitate bucală.Sunetul este fin, slabCa un fir de mătaseHarpa de gurăEste cel mai mic instrumentDe cântat din lume. Când răsună eaîn liniştea încăperiiDestăinuirea ei poateUmple întreg universul.Ea n-alege aşteptareaŞtie cum s-ajungă la altSuflet care priveşte.Harpa de gură nu cântă niciodatăPentru toată lumea.Numai că şoaptele ei pot să işteîn inima câte unui ascultătoro invizibilă furtună!

Porumbelul din IerusalimAm auzit în zori de ziUn porumbel gângurind Dincolo de fereastra hotelului în care stăteamla Ierusalim

Am ascultat chemarea acestui porumbelDe parcă era o altă limbă străinăCu toate că sunetul venea când de aproape, când de departeŞi n-aveam cum să calculez distanţaSunetul parcă venea din subsolul adâncSau parcă era transmis din nouri

Versul porumbelului era dezolant, străvechiori părea a avea durata morţiiIar nu departe de acest porumbel, pe placa de piatrăCare ducea la Zidul plângerii şi la Moscheea AqsaSângele de diferite credinţe n-a fost niciodată curăţat cu totulFiindcă dacă e vorba numai de credinţă, eu mă-ndoiescCă Dumnezeu şi Allah ne iubesc cu adevărat

l-am ascultat pe acest porumbel gângurindDin ce în ce mai tare plângând! A început să plângă.Iertaţi-mă, oameni buni! în clipa asta eu rămân tăcut…

* Jidi Majia, Culoarea Paradisului, în curs de apariţie la Editura Ideea Europeană

23



Patriarhul Antiohiei a lansat un strigăt de pace pentru Orientul Mijlociu

Distincţiile care încununează reprezentanţiicei mai de seamă pentru 7 domenii din cultura ro-mână s-au decernat pentru a treia oară la Mogo-şoaia. Joi, 29 septembrie 2016, seara a intrat pecovor roşu în curtea Palatului Mogoşoaia. CentrulCultural Palatele Brâncoveneşti a găzduit oma-giul pe care Fundaţia Alexandrion începe să îltransforme într-o tradiţie anuală. Domnul NawafSalameh, Preşedintele fundaţiei remarca faptulcă „premierea în Palatele Brâncoveneşti de la Mo-goşoaia a celor mai de seamă cărturari şi artiştiai neamului românesc reprezintă un minunatomagiu adus Sfinţilor Martiri Brâncoveneni. Esteun mod de a da istoriei româneşti o dimensiunecontemporană. Cei mai valoroşi intelectuali ro-mâni au primit premiul marcat de figura severăa lui Vodă Brâncoveanu, semn că spiritul său netutelează, că luminează calea spre viitor a creşti-nilor ortodocşi din România şi din Europa”.

Un răspuns peste ani dat gestuluicultural brâncovenesc

Juriul încă mai semna diplomele în SalaScoarţelor la ora 19.35 când Melania Medeleanu,gazda acestei ediţii a Galei, l-a invitat pe NawafSalameh să explice ce îl leagă de cultura românăîn asemenea măsură încât îl face să investeascăîn valorile noastre. Răspunsul său a fost şi intro-ducerea primului premiu special al serii. Primităde Patriarhul Antiohiei şi al întregului orient,Preafericitul Părinte Ioan al x-lea, distincţia afost însoţită de rememorarea legăturilor strânsedintre voievodul român şi ortodoxia creştină dinspaţiul sirian, pornind de la prima carte creştinătipărită în limba arabă de Antim Ivireanul, „li-turghierul greco-arab”, tipărit în 1701 la Snagovîn plină domnie a lui Constantin Brâncoveanu.

Premiul acordat întâi stătătorului BisericiiAntiohiei pentru „lupta permanentă pentru paceşi pentru oprirea dezastrului care se petrece lanivel global” a venit în sprijinul „strigătului depace pentru orientul Mijlociu şi în mod deosebitpentru Siria. Ne-am săturat de terorism, de tak-firism şi de răpirea oamenilor. Ne-am săturat depromisiuni şi de încălcarea drepturilor omului”nota înaltul ierarh din Damasc. „Cultura şi civi-lizaţia umană sunt în pericol, lumea noastră seaflă prinsă într-o vâltoare, iar omul se zbate întremoralitatea autentică şi moralitatea falsă” anotat părintele Ioan al x-lea care a cerut „guver-nelor să colaboreze cu organizaţiile societăţii ci-vile pentru a stopa sărăcia, mai ales sărăciacopiilor”.

Astfel a fost deschisă seria premiilor dinacest an, Nawaf Salameh revenind pe scenă pen-tru a anunţa hotărârea ca, începând din 2017,

celor 7 categorii premiate să li se adauge distincţiipentru Medicină şi Economie.

Distincţia care face victimizarea imposibilă

„Cu ce să rămână istoria dintr-o seară caaceasta? Cu dorinţa personalităţilor unei culturide a se întâlni” a exclamat Ioan Bulei atunci cândi-a fost înmânat premiul pentru istorie. laureatpentru volumul „Regina Maria. Puterea aminti-rii”, istoricul a primit distincţia „ConstantinBrâncoveanu”, avându-se învedere şi întreaga sa activi-tate, a explicat preşedintele ju-riului.

Artele Plastice au fost aldoilea domeniu pentru care afost anunţat câştigătorul. Pic-torul Mihai Vladimir Zamfi-rescu a primit diploma şistatueta, remarcând faptul cătoţi cei nominalizaţi „stau încredinţa pe care este clăditămăreţia neamului românesc.trebuie să vă mărturisesc, toţistrămoşii mei pe linie maternăau fost slujitori la MănăstireaBrâncoveanu din Sâmbăta deSus. E un element importantdin biografia mea”.

Nicolae Dabija, redactorul şef al publicaţieibasarabene literatura şi arta, care a susţinut lasfârşitul anilor 80 revenirea la scrierea limbii ro-mâne cu grafie latină şi declararea acesteia calimbă de stat în RSS Moldovenească, a urcat pescenă pentru a prezenta publicului prezent în cor-tul alb al ceremoniilor laureata Premiului pentruliteratură. Poeta Ileana Mălăncioiu a fost aplau-dată la scenă deschisă când şi-a explicat emoţiile:„Nu credeam că voi merge vreodată pe covor roşu.Eram pregătită pentru lucruri mai simple, cumsuntem noi obişnuiţi să ni se ofere de obicei”.Poeta urcării muntelui a amintit că, deşi Brân-coveanu este pomenit mai ales pentru sfârşitultragic, importanţa acestuia vine şi din cei 26 deani de domnie când a dat o faţă nouă culturii dinţara Românească, dar şi că finalul nu ar fi pututsă fie atât de sfâşietor fără vicleniile celor care l-au săpat din propria lui ţară. „Când ai un numeca Brâncoveanu pe o distincţie nu mai ai cum săte victimizezi. orice ţi s-a întâmplat ţie, nu sepoate compara. Eu sunt mulţumită că am rămaseu însămi” a încheiat scriitoarea.

Premianţii fondatori„Prin concertele lui suntem prinşi în lanţul

dragostei pentru frumos” a fost prezentat Valen-tin Gheorghiu ca laureat al secţiunii Muzică.

Membru al juriului, Grigore leşe a completat in-troducerea cu o horă dorind însănătoşirea grab-nică a premiantului, care a fost reprezentat laMogoşoaia de soţia sa.

Pentru decernarea Premiului pentru Arhi-tectură juriul s-a văzut nevoit să aleagă întrestrălucita lucrare a lui Dorin Sabău la renovareacetăţii Alba Iulia, pe de o parte, şi, pe de alta,Romeo Ştefan Belea, „care este doctor în săli despectacole, teatrul naţional din Bucureşti, SalaPalatului, Sala omnia, trecând prin mâna lui”.Romeo Belea a câştigat aducând pe scenă imagi-nea legăturii dintre generaţia arhitecţilor care aumodelat Bucureştiul interbelic şi generaţiile deazi: „toată cariera mea a fost marcată de profe-sorii din facultate. Erau formaţi ca sculptori şi in-gineri în perioada interbelică. lecţiile lor deprofesionalism erau incredibile, dar lecţiile lor decomportament cu nişte puşti ca noi, felul în carevedeau în noi potenţialul şi ne încurajau, m-aumarcat pentru totdeauna”.

Această ultimă parte a serii pare să fi fostrezervată premianţilor ale căror nume sunt sino-nime cu realizări devenite clasice pentru dome-niile lor, atât de bine întipărite în minţilepublicului, încât rar se mai încumetă cineva să leacorde un premiu. Victor Rebengiuc este laurea-tul Premiului pentru teatru la 60 de ani de cândface această profesie, ani în care momente esen-ţiale de pe scenele româneşti au fost jucate întredânsul şi colegii săi: „Viaţa sau moartea ne-au îm-părţit”. Actorul a revenit pe scenă şi atunci cânda fost anunţat numele câştigătorului pentru sec-ţiunea Film. Domnul Rebengiuc era de aceastădată purtătorul cuvintelor de mulţumire adresatede regizorul lucian Pintilie publicului Premiilor„Constantin Brâncoveanu”. Regizorul „Reconsti-tuirii” şi al „Balanţei”, „filme care, în ciuda con-vingerii sale despre perisabilitatea cinemato-grafului, refuză să se demodeze sau să devinăsimple exponate de cinematecă,(…) a devenit pă-

rintele fondator al Noului Valde cineaşti apăruţi în filmul ro-mânesc de după anul 2000, cucare împărtăşeşte aceeaşi nece-sitate irepresibilă de a-şi con-strui filmele pe fundamentul aceeea ce numeşte substanţa deviaţă”, a arătat criticul de filmCristina Corciovescu.

Alte două distincţii aupornit în două direcţii opusedin partea organizatorilor. obursă destinată celui mai bunelev din şcoala din comunaBrâncoveni a mers la EmiliaDumitru, iar ultimul PremiuSpecial al serii a celebrat unmuzician care „a făcut tot”,

Eugen Doga. Fiica maestrului a fost la Mogoşoaiapentru a mulţumi în numele acestuia.

Intensitate de finalPremiile constau într-o diplomă şi o lucrare

originală în bronz semnată de Ioan Bolborea, darşi din angajamentul organizatorilor să sponsori-zeze o lucrare viitoare a laureatului. în acest an,juriul a fost compus din academicianul Dan Be-rindei, academicianul D.R. Popescu, istoricul IonScurtu, arhitectul Dorin Ştefan, artistul ŞtefanRâmniceanu, criticul literar Eugen Negrici, mu-zicianul Grigore leşe, criticul de teatru MonicaAndronescu, criticul de film Cristina Corciovescu,secretarul juriului fiind Dumitru Constantin.Prim-solista operei din Sofia, Radostina Niko-laeva, acompaniată de pianistul Alexandru Petro-vici a încheiat seara cu aria Elvirei din Ernani.Era ora 21.16 minute când invitaţii şi premianţiiau început să se retragă la mesele din preajmapavilionului de gală pentru ca, mai târziu, fiecaresă înceapă să alerge răcoarea toamnei pe aleile ceduc spre ieşirea din complexul muzeal.

n Partenerii media ai celei de-a treia ediţii a PremiilorConstantin Brâncoveanu, organizată de Fundaţia Ale-xandrion, sunt: Cotidianul, B1 tV, Bursa, Gold FM,Caţavencii, ziarul Ring, Contemporanul, Agenţia deCarte, Piaţa Financiară, Formula AS.

Premiile Constantin Brâncoveanu au omagiat stâlpii identităţii spirituale

24


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Mişcându- se în consideraţiile saleteoretice pe vaste suprafeţe isto-rice, care se întind din antichi-tate până astăzi, din orient până

în occident, pentru a cuprinde acest uriaş mate-rial, l. Blaga este obligat să recurgă, ca mijloc decunoaştere, la analogie. Chiar dacă mărturiseşteo anume rezervă în abuzul de analogii la care re-curg unii istorici sau filosofi ai istoriei (de exem-plu, Spengler), în principiu el admite sporul decunoaştere pe care acestea îl procură. „Ne îndoim– scrie l. Blaga – că analogia istorică are impor-tanţa principală pe care unii gânditori vor să i- oacorde, dar existând asemănări atât de profundeşi de vădite între timpul nostru şi elenism” (l.Blaga, „Eonul dogmatic”, în trilogia cunoaşterii)una din cele mai sugestive analogii pe care filoso-ful român o realizează este chiar aceea dintre ele-nism şi epoca noastră. Dacă am căuta, se spuneîn eonul dogmatic, să vedem chipul cel mai fidelal timpului nostru într- o imagine de oglindăaceasta nu ne- ar putea fi oferit decât de elenism.Cele două, elenismul şi epoca contemporană, seînrudesc atât de strâns, încât epoca noastră arputea fi numită fără rezerve drept un nou ele-nism. Ceea ce sugerează, în primul rând, fiecaredin cele două epoci este un sentiment de criză spi-rituală ce constă în trecerea de la un regim deconştiinţă vechi la unul nou. Criza spirituală decare suferim azi e aceeaşi cu cea din perioada ele-nistă. în ambele cazuri câmpul conştiinţei este in-vadat de o diversitate tot mai agresivă ale căreielemente spre a fi stăpânite trebuie strânse într- ounitate cât mai riguroasă. „Criza spirituală a tim-pului nostru e o criză «elenistă», cu multe aspectecare pot fi privite ca tot atâtea avantaje şi deza-vantaje: amestecul eteroclit de doctrine încă ne-coagulate într- un întreg, relativizarea filosofiei,năvala miticului în conştiinţa vremii, mijireasfioasă a unui nou ontologism vizionar, setea deultime sinteze şi tragica neputinţă a intelectuluide a le crea”.

în concluzie, judecata după criteriul conţi-nutului spiritual pe care îl propune epoca noastrăpoate fi caracterizată drept un nou elenism. lu-cian Blaga este tentat să vadă în elenism nuepoca unui sfârşit de ciclu istoric şi nici cea de în-ceput al altuia nou, ci mai degrabă a trecerii dela una la alta. Epocile de trecere sunt întotdeaunacele mai complexe, mai bogate, mai fascinante şimai profunde. „A existat atunci ca şi astăzi senti-mentul net că ceva e pe sfârşite şi că ceva nou în-cepe. Sentimentul net că ceva e pe sfârşite şi căceva nou începe. Sentimentul acesta de sfârşit şiînceput nu e un sentiment al unui oarecare sfârşitşi al unui oarecare început. E vorba de un senti-ment escatologic de sfârşit de lume şi de un sen-timent eonic de început de lume”. Valoareacognitivă a analogiei în discuţie rezultă din înche-ierea pe care l. Blaga o scoate din analizele în-treprinse: noul început rezidă în elaborarea unuimod de gândire, cel extatic, care intră în sarcinafilosofiei de azi – „ivirea, ca şi în trecut – conchidel. Blaga – a unui nou eon dogmatic, a unui eonspiritual care sub aspectul gândirii îşi va primiimpulsurile de creaţie dintr- o iniţială reabilitarea intelectului extatic, cu toate riscurile pe careacesta le implică”.

***în plan filosofic propriu- zis, elenismul se

desăvârşeşte prin neoplatonismul lui Plotin. Ne-oplatonismul este ultimul curent filosofic al gân-dirii antice prin care aceasta se pune în întregimeîn serviciul preocupării din care elenismul şi- afăcut principala sa sarcină: mântuirea. în aceastăintenţie, el s- a ciocnit direct cu creştinismul înformare ce urmărea acelaşi scop al mântuirii. încele din urmă victoria a aparţinut creştinismuluicare prin caracterul său simplu, prin mesajul săudirect, uman şi umanist, a învins neoplatonismul,care, urmărind acelaşi ţel, s- a lansat într- o com-plicată construcţie filosofică. Reprezentatul celmai de seamă al acestuia este Plotin. în opiniacelor mai mulţi specialişti în filosofie antică, Plo-tin reprezintă încununarea evoluţiei multisecu-

lare a gândirii greceşti, printr- unul din cele maigrandioase sisteme din întreaga istorie a filosofieiantice. „Plotin – scrie unul dintre aceşti specia-lişti, J. Moreau, într- o lucrare cu titlu semnifica-tiv, Plotin, ou la gloire de la philosophie antique(Paris, Vrin, 1970) – este unul din cei mai marigânditori din toate timpurile. Dacă el nu a înnoitca Platon, Descartes sau Kant maniera de a puneproblemele, dacă el, dimpotrivă, se înscrie într- otradiţie, el a furnizat cel puţin modelul marilorsinteze metafizice, ca cele ale lui Spinoza sauleibniz; el este privit ca fondator al neoplatonis-mului, a cărui influenţă s- a întins peste întreagagândire medievală prin intermediul Sfântului Au-gustin şi datorită scrierilor lui pseudo- DionisieAreopagitul”. Intenţia lui Plotin este la începutdestul de simplă şi pare una didactică: să împacepe Platon cu Aristotel, conciliind numeroaselecontradicţii dintre concepţiile lor. Ceea ce se naştedin acest efort dialectic este un nou sistem de ooriginalitate care nu- i poate fi negată lui Plotin.

***Interesul lui lucian Blaga pentru Plotin se

concretizează în două trimiteri mai intime, fie-care dintre ele de două- trei pagini, la filosofiaacestuia. Ele constituie modele de analiză a con-cepţiei unui mare gânditor abordat din perspec-tiva propriilor preocupări filosofice de către un altmare gânditor.

Prima se află în despre conştiinţa filosofică(apărut în l. Blaga, trilogia cunoaşterii, Ed. Hu-manitas, 2013) şi se referă la o abordare a conşti-inţei filosofice din punctul de vedere al metodeide gândire. Mai precis, este vorba de „expansiu-nea metodologică” care, după opinia lui l. Blagase petrece în filosofia greacă, având în punctul eide maximă expansiune pe Platon, datorită dialec-ticii aşezate la baza doctrinei sale despre idei. laacesta este adăugat Plotin. Consideraţiile lui l.Blaga fac, de fapt, o comparaţie între Platon şiPlotin, priviţi drept reprezentanţii cei mai deseamă ai acelei „expansiuni metodologice” care aavut loc în filosofia antică. Platon, pentru careobiectul metafizicii îl constituie transcendentullocuit de Idei, preconizează o variată şi bogată po-sibilitate de cunoaştere a realităţii în totalitatearegiunilor sale, bazat pe convingerea că „fiecăreiregiuni îi corespunde un anume mod de cunoaş-tere”. Astfel, pentru lumea suprasensibilă, inteli-gibilă, a Ideilor, omului îi sunt date ca metode decunoaştere cea „dialectică” şi calea „intuitiv-vizio-nară”. Pentru cunoaşterea lumii sensibile a lucru-rilor, omul dispune de o varietate încă şi maibogată de metode, de la cea matematică-geome-trică, ce corespunde cel mai perfect structurii ma-tematico-geometrice a realităţii însăşi, deci, şi ceamai eficientă, la cea empirică, şi, în sfârşit, la me-toda mitică. în perspectiva de interpretare susţi-nută de l. Blaga – „platonismul reprezintă ceamai susţinută încercare de expansiune metodolo-gică a antichităţii”. Prezintă, însă, un interes de-osebit mai ales ce spune l. Blaga în continuare.în această privinţă Platon este depăşit, după l.Blaga, numai de Plotin. Admiţând deasupra Idei-lor acel misterios Unu, postulat ca izvor din care„emană cascada celorlalte existenţe şi cvasi-exis-tenţe”, Plotin se simte constrâns să afirme şi unmijloc de „supra- cunoaştere” a acestui Unu înactul extrem al extazului. „în extaz – scrie l.Blaga – subiectul se identifică cu obiectul săupână la anularea oricărei distincţii. E aici o me-todă în plus faţă de registrul platonic, dar atât,căci Plotin se dovedeşte mai puţin viguros şi maipuţin personal decât Platon tocmai în aplicareametodelor pe care Platon le- a armonizat în con-cepţia sa”. în momentele când şi- a conturat celmai energic profilul său propriu gândirea mo-dernă a respins subiectivismul acesta extrem ceidentifică deplin obiectul şi subiectul. Definindcunoaşterea ca un raport între subiect şi obiect(desigur, în cazul cunoaşterii de sine situaţia seschimbă) este clar că autonomia reală a celor doitermeni implicaţi în actul cunoaşterii trebuie păs-trată. lucrul în calitatea sa de obiect al cunoaş-terii poate fi produs, ca la Kant, de reţeaua

formelor apriorice cu care este înzestrat subiectulşi prin aceasta să devină dependent de el. Darcele două nu se contopesc unul în celălalt în flui-dul unei trăiri de tip mistic. lucrul în calitate delucru în sine rămâne dincolo de distincţia su-biect- obiect care îşi păstrează caracterul lor auto-nom, rămânând distincţie şi la urmă aşa cum aufost la începutul cunoaşterii.

A doua trimitere a lui l. Blaga la Plotin segăseşte în diferenţialele divine din trilogia cu-noaşterii (reluat în l. Blaga, opere, Ed. Minerva,Bucureşti, 1988). Pasajul la care ne referim con-ţine o referire directă la actul creaţiei cosmice.Dând curs pornirii sale cele mai naturale, MareleAnonim, ca principiu metafizic al existenţei, seangajează cu toate puterile de care dispune înactul creaţiei. Acesta se realizează în producereade identităţi, ipostaze ale propriei sale existenţe.Dar procedând astfel, Marele Anonim se expunepericolului unei multiplicări infinite, în procesulcăreia aceste ipostaze ale propriei existenţe i- arputea submina autoritatea metafizică a unicităţiişi centralităţii sale.

în acest punct al dezvoltărilor sale, l. Blagagăseşte loc şi pentru a- l introduce în discuţie şi pePlotin, care admite o unitate supremă, Unul, şi,întocmai unora dintre gnostici odată cu aceasta,„o serie întreagă de ipostaze ale unităţii su-preme”. termenii folosiţi, expresiile la care re-curge aici l. Blaga sunt foarte apropiate, uneorichiar identifice, cu formulările care se vor regăsipeste ani în lucrarea despre conştiinţa filosofică,apărută în 1947 ca un curs universitar. Spre de-osebire de principiul creaţiei sub zodia căruia semanifestă Marele Anonim, în cazul lui Plotinactul de creaţie cosmică se înfăptuieşte sub formaemanaţiei. Pe acest motiv pentru Plotin realita-tea suferă de actul „decadenţei cosmice”, esteatinsă de o progresivă degradare, întrucât „oriceemanaţie ar fi fatalmente inferioară sursei”. l.Blaga descrie în următorii termeni, corecţi dinpunct de vedere istorico- filosofic, obiectivi, actulplotinian al creaţiei înţeles ca emanaţie – „Unita-tea supremă, cea mai presus de categorii, emitedupă părerea lui Plotin, o copie uşor inferioară eiînşişi: raţiunea (nous, logos), iar raţiunea emite oaltă copie iarăşi uşor inferioară ei înseşi: sufletullumii (demiurg), care ar fi făcătorul lumii potrivitunor idei la rândul lor şi ele copii mai depărtateale raţiunii divine. lucrurile se petrec – scrie maideparte l. Blaga – potrivit principiului proiecti-lelor încapsulate, şi ar avea aspectul unei cascadeprintr- un canal de similitudini”. Se conturează, laPlotin, imaginea riguroasă a unui univers consti-tuit ierarhic, organizat în trepte, care coboară dinUnu, astfel că omul se rupe definitiv de acesta.Dar acestuia i se oferă şi posibilitatea inversă arecuceririi Unului şi a identificării cu el. Pe trep-tele ierarhiei care coboară din Unu există caleade întoarcere a urcării şi recuperării Unului.

în interpretarea sa, l. Blaga insistă, în modcorect, tocmai pe acest ultim aspect al neoplato-nismului, al posibilităţii opuse de a putea urca dela multiplul sensibil la Unul inteligibil, în careeste implicat omul. lucian Blaga precizează –„menirea omului ar fi tocmai aceea de a urca dinnou panta decadenţei cosmice, până la reunire cuunitatea supremă, izbândă obţinută uneori înaşa- zisele stări de extaz”. „Descendenţa cosmică”este însoţită de ceea ce putem numi „ascendenţacosmică” – ieşirea şi intrarea în Unu de care sevorbeşte în bibliografia despre Plotin, ca alcă-tuind procesiunea plotiniană (J. trouillard, laprocession plotinienne, Paris, PUF, 1955), celedouă direcţii de mişcare petrecându- se pe treptecare, deşi diferit orientate, aproximativ sunt si-milare, îşi corespund. Secretul mântuirii existen-ţei, prin realizarea unui program de comuniunecu Unul originar, se află, aşadar, în mâinile omu-lui care deţine prin aceasta un privilegiu care mo-tivează rolul său eminent în ansamblul creaţiei:este singura existenţă în faţa căreia se deschideşi şansa mântuirii. r

Vasile MuscăLucian Blaga şi Plotin

Lucian Blaga precizează că„menirea omului ar fi tocmai aceeade a urca din nou panta decadenţei

cosmice, până la reunire cuunitatea supremă, izbândă

obţinută uneori în aşa- zisele stăride extaz”

25



Promiteam să revin asupra unui lucrucare a trecut prin – scuzaţi expresia– conştiinţa clasei noastre politiceprecum câinele grădinarului prin apa

curgătoare dintr- o chiuvetă defectă, deşi, în modnormal, ar fi trebuit să producă măcar un cutremurde gradul şapte pe scara de serviciu a seismologieicarpatine, dacă nu un val de sinucideri autocriticeîn spaţiul mai mult viran decât vital al establis-hment- ului politic naţional. Un sondaj I.R.E.S. evi-denţia, pe de o parte, totala lipsă de încredere înpartidele noastre (parlamentare sau în curs de) aunui procent semnificativ din populaţia cu drept devot a României (inclusiv a tinerilor frumoşi şi liberirămaşi din greşeală, din prostie sau din sentimen-talism desuet pe aceste meleaguri). Nimic nou subsoarele democraţiei dâmboviţene până aici. Pe dealtă parte la fel de majoritară, însă, sondajul încauză surprindea confortul gândirii adormite a ma-jorităţii dintre noi cu următorul rezultat la pauzăşi final: cei mai mulţi dintre repondenţi, considerauPartidul Comunist Român superior pe toate planu-rile partidelor din zilele noastre. (Ca să nu vă facinima rea, menţionez doar în treacăt că acei mulţiîşi declarau făţiş disponibilitatea de a vota nu doarcu P.C.R.- ul ilegitim şi criminal din eseistica luiVladimir tismăneanu, ci de- a dreptul cu NicolaeCeauşescu, tiranul, odiosul dictator şi sinistra sasoţie). Ce trebuie să înţelegem noi din toate aces-tea? – mă întrebam, îngrijorat. Mai multe.

în primul rând, că românii n- au fost cuprinşisubit de dor de P.C.R., ci de un partid unic, oricarear fi el. Vreau să spun cu alte cuvinte (ba, chiar cuacestea!) că ţinta aversiunii votanţilor este pluri-partitismul de tarabă care li s- a băgat pe gât închip de politică şi delicatese timp de un sfert deveac şi mai bine. După ’89, ceea ce au cunoscut ro-mânii drept pluripartitism a fost o caricatură peni-bilă, însăilată parcă înadins pentru a compromiteideea de democraţie. Practic, ceea ce trebuia să fieun indiciu hotărâtor de pluralism – diferenţialeledivine ale ideologiilor concurente – s- a dovedit oglumă proastă, bună doar de aburit bizonimea con-vocată periodic la urne pentru a legitima noii sauvechii protagonişti ai hoţiei la drumul mare. Foartemare, dar niciodată ajuns autostradă. Numitorulcomun al falselor ideologii invocate în spaţiul pu-blic a fost celera şi neruşinata pricopseală. în rest,partide de stânga promovând măsuri economice dedreapta sau viceversa: formaţiuni de dreapta îm-părţind bezmetico- electoral puţinul acumulat cuise cuvenea şi cui nu, dar vocifera cu aplomb stradalori sindicalist major. or, unde ideologii diferite nusunt, pluralism politic nu e, ca să- l parafrazăm peapostol.

Pe urmă, cei douăzeci şi şapte de ani de liber-tate autohtonă a cugetului au compromis iremedia-bil până şi minima moralia politică presupusă deexistenţa mai multor partide. Ele nu s- au întrecutîn impunerea de standarde etice ridicate membri-lor lor şi nici în transformarea organizaţiilor de in-diferent ce nivel în redute ale corectitudinii,excelenţei sau măcar bunei conduite sociale. Dim-potrivă. Autocenzura individuală a dispărut fiindcătoţi ştiau că nu- i pândeşte deloc (sau aproape deloc)pericolul excluderii dintr- un partid oarecare – să- ispunem x – atâta vreme cât celelalte îl aşteptau peculpabil cu braţele deschise până la urechi pentrua- l înregimenta în rândurile lor. în partidul unicnu există alternativă: ai călcat grav pe bec, aut.Pluripartitismul românesc a eliminat aceastăteamă: ştiind că adversarii se dau de ceasul morţiisă se întărească slăbindu- şi concomitent inamicul,cei din partidul x o lasă mai moale cu criteriile mo-rale, cu corectitudinea şi chiar cu implicaţiile juri-dice ale comportării membrilor săi, mergând cutoleranţa până la a se solidariza cu infractori noto-rii doar pentru ca respectivii să nu defecteze şi săsară gardul în ograda partenerilor de circotecă po-litică. la rândul lor, şi aceştia din urmă coboarăştacheta exigenţelor până dincolo de nivelul admi-sibil pentru că, nu- i aşa, scopul scuză mijloacele,

iar augmentarea numărului de membri este unmijloc care scuză toate scopurile ulterioare. Şi iatăcum ceea ce numim îndeobşte traseism politic sedovedeşte la o privire atentă o ecuaţie mult maicomplexă decât pare la prima vedere. Cu atât maimult cu cât acest gen de manevre interpartinicesunt dublate pur şi simplu de interese dintre celemai pragmatice şi mai ordinare. Astfel, câştigul po-litic pe care îl reprezintă pluripartitismul s- a me-tamorfozat într- un detestabil joc al driblăriilucrative a moralei, legii, onoarei. Nici o mirare că,în atare condiţii, cei pe socoteala cărora se exer-sează de peste un sfert de veac genul acesta de miş-culaţii îşi doresc eradicarea lor, inclusiv cu preţulopţiunii pentru un partid unic, indiferent care ar finumele lui. la fel cum nenorocirile capitalismuluihrănesc nostalgia după regimul comunist, schimo-nosirea pluripartitismului îi face pe mulţi să- şi în-drepte privirile şi speranţele către soluţii pe careistoria le- a clasificat drept pierzătoare. Dar esteacesta un argument dirimant atâta vreme cât niciistoria nu are întotdeauna dreptate?

*

în volumul de convorbiri berlineze cu SorinAntohi intitulat românia noastră, apărut în urmăcu vreo şapte ani (şi, între noi fie vorba, întâmpinatcu o suspectă, dar deloc inexplicabilă, circumspec-ţie), Virgil Nemoianu afirmă la un moment dat îndureroasă cunoştinţă de cauză: …tocmai postco-muniştii au fost cei care au primit cu mai mult in-teres o seamă întreagă de români din străinătate,iar nu „anticomuniştii”, „societatea civilă”. Fenome-nul pare ciudat. Dar şi este, într- adevăr?

Societatea civilă şi anticomuniştii oficiali aufost cam rezervaţi faţă de exil – cu câteva excepţii,între care cuplul Monica lovinescu–Virgil Ieruncaşi, de la distanţă, Emil Cioran. Pe românii din stră-inătate, democraţii de serviciu i- au simţit neapro-piaţi, ba chiar niţeluş adversari: veneau din afarăsă ocupe nişte locuri ce li se cuveneau lor, fie şinumai pentru meritul că rămăseseră în patrie,chiar dacă făcuseră asta pentru că aici le mergeabinişor sau pentru că, pur şi simplu, nu aveau vo-caţia riscului dislocării dintr- un spaţiu călduţ şi re-locării într- un areal necunoscut, plin de obstacole,capcane şi primejdii. Motive temeinice, la care semai adăuga un altul, la fel de puternic: neîncrede-rea în şansele de a reuşi într- o altă cultură. Eşecul(sau, mă rog, semi- succesul) unui prozator de forţa,de talentul, de anvergura unui Petru Dumitriu îiinhiba – şi pe bună dreptate. Cred că raportarea ladestinul literar al autorului Cronicii de familie aoprit la graniţa României mai mulţi scriitori decâtau făcut- o interdicţiile ceauşiste de trecere a gra-niţei. „Rămaşii acasă” de frică sau de bună voie nuse puteau aşeza în ecuaţii de similaritate destinalăcu Mircea Eliade, Eugen Ionescu sau Emil Ciorancare aleseseră occidentul înainte ca în România săfi fost instaurat deplin socialismul, având, prin ur-mare, alt statut. la fel cum alt statut aveau şiPamfil Şeicaru, Vintilă Horia şi alţii care fugiserăde spaima puşcăriilor comuniste care îi aşteptau cuuşile larg deschise. Ceea ce nu era cazul lui PetruDumitriu şi cu atât mai puţin al „rămaşilor acasă”.laşitatea, spaima de ratare, comoditatea au fosttransferate dinspre neputinţă şi inerţie către zonavirtuţilor majore clădite pe temelia unor împotri-viri imaginare cărora li s- a spus rezistenţă prin cul-tură deşi, după părerea mea şi a Poetului, rezis-tenţa prin cultură n- a existat. Au existat totuşi:fronde individuale risipite prin crâşme, bucătării,colţuri stinghere de stradă pustie şi prin oricarealte locuri în afara celor publice; indignări tăcute,generate de nemulţumiri punctuale, şi revolte îngenunchi, menite să acopere absenţa unei opoziţiiprogramatice, ofensive şi asumate viril de protago-nişti veritabili; tentative timide de situareex- centrică în raport cu imperativele – profesio-nale, comportamentale, de metabolism cultural –promovate de oficialităţi; exerciţii sporadice de su-

pravieţuire onestă prin sustragere din malaxorulpropagandei de partid şi de stat; un agresiv impulsrecuperator al şanselor de poziţionare insurgentăîn epocă – oportunităţi irosite din conformism sauinteres imediat – şi, complementar, încercarea nar-cisistă de asumare post- festum a unor merite ima -ginare în căderea comunismului. Şi pentru că toateacestea trebuiau să poarte un nume, li s- a spussimplu: rezistenţă prin cultură!

„Rămaşii acasă” şi- au simţit ameninţate,după ’90, locurile confortabile în detaşamentele deanticomunişti răsărite ca mânătărcile după ploaie,prestanţa elitistă, statutul de victime preschimbateîn eroi. Se temeau că, asemenea tatălui din para-bola biblică, noua orânduire va tăia viţelul cel grasde dragul revenirii fiilor rătăcitori, iar sacrificialalor statornicie va păli în importanţă, dacă nu chiarmai rău: se va devaloriza până la a deveni o formăbenignă de colaborare cu regimul. Anticomuniştiiadmiteau cu greu sau deloc existenţa altor antico-munişti. Mai ales dacă ei aterizau de pe alte meri-diane. ăştia erau concurenţa neloială, cei care numâncaseră salam cu soia, cu toate că victimele gas-tronomiei dictatoriale aflaseră despre sortimentulrespectiv de salam abia după ce revoluţia îl elimi-nase din meniul românilor.

în ’90 şi multă vreme după aceea, în societa-tea şi cultura română a prevalat dreptul eternuluiocupant. Din imobilism, din zăcutul bombănitor pevatra strămoşească s- a făcut o calitate imparabilă,la fel cum o virtute inexpugnabilă şi dirimantă s- afăcut din refuzul semnării de omagii închinate con-ducătorului iubit sau din exponenţiala împrejurarecă în buzunarele unora dintre rezistenţii prin cul-tură nu s- a rătăcit vreodată carnetul roşu. Numaică povestea acestor vitejii e uneori destul de tul-bure.

Cunosc, şi nu sunt singurul, mai multe per-sonaje din rafturi năltuţe ale literaturii românecare, după 1990, au clamat cu mândră seninătatecă ele n- au colaborat la volume omagiale închinatecârmaciului şi nici nu s- au coborât la ruşinea de ase fi numărat printre membrii Partidului ComunistRomân. lucru perfect adevărat, de altfel. la fel deadevărat însă ca şi faptul că personajele în cauzăse aflau în invidiabila situaţie nu pentru că nu- şidoriseră să colaboreze şi nici fiindcă nu încercaserăsă devină comunişti cu carnet, ci pentru că, pur şisimplu, le fusese refuzată includerea în sumar şinu fuseseră primiţi, din varii motive, în rândurilecelui mai înaintat detaşament al clasei muncitoare.Bieţii creştini făcuseră tot ce depindea de ei să…,îşi exprimaseră în scris adeziunea la…, compuse-seră poeme şi repetate cereri de…, îi agresaseră pe-riodic pe secretarii B.o.B. cu rugăminţi duioasepentru ca să… Excedaţi, dar şi neputincioşi în a- iajuta (refuzul venea, de regulă, dinspre organul denivel superior), aceştia îi consiliaseră să adresezecererile de primire în partid personal SecretaruluiGeneral şi chiar Congreselor PCR. Au făcut- o şip- asta, dar fără nici un rezultat: biografia le era mi-nată fie de felurite acte antisociale, fie de câte uninebranlabil episod legionar, având drept protago-nist cine ştie ce rudă apropiată, episod peste carebirocraţii de comunişti se încăpăţânau să nutreacă. Chestia cu refuzarea de către autorităţilepolitice a vopsirii în roşu vertical sau mai oblic nui- a împiedicat însă întotdeauna să- şi edifice fru-moase cariere jurnalistice ori literare, ba chiar şiuniversitare de prim rang, stârnind aprige ridicăride sprânceană din partea invidioşilor care nu maiînţelegeau nimic din dialectica subtilă a promovăriicadrelor în socialism.

După Revoluţie, detaliul că ipochimenii carebătuseră fără succes la porţile partidului putea sădeclare cu mâna pe Biblie, respectând întocmaiadevărul istoric, că n- a fost membri PCR a repre-zentat un avantaj considerabil. De care oamenii, căaltfel nu poţi să le zici, au profitat copios, în paran-teză fie spus. li se poate reproşa ceva? Nu. Even-tual, vreo sărmană minciună prin omisiune, careţine însă de ordinea morală a lucrurilor. Dar, cumbine ştim, morala a fost de multişor poveste retro-gradată în categoria valorilor umane facultative,aşa că, în chip firesc, efigia eroicei rămâneri acasăa anticomuniştilor profesionişti şi membrilor socie-tăţii civile idem trebuia păstrată imaculată cu oricepreţ. Inclusiv cu acela al poziţiei rezervate (admi-raţi, vă rog, graţiosul eufemism!) faţă de româniidin străinătate. Păi, dacă în istorie se acceptă drep-tul primului ocupant (ius primae ocupantis), cuatât mai mult în contemporaneitate trebuie respec-tat şi inviolabilizat dreptul eternului ocupant,nu? r

Gelu NegreaDreptul eternului ocupant

n Rondul de zi

26


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Pe urmă, s- a întâmplat ceva ciudat:Radu a citit undeva previziunileunui savant mare, însă, mai ales ce-lebru, unul dintre cei de care a auzit

toată lumea, fără să se ştie exact care sunt meri-tele faimosului personaj. Apoi l- a ascultat şi pemicul ecran cum compara terra cu o oală uriaşăprea plină, motiv pentru care, pusă pe foc şi dândîn clocot, dă pe dinafară. Recent, acelaşi VIP,într- o altă emisiune, a pretins, tot la televizor, cănoua migraţiune a popoarelor va duce până înanul 2075 (?!) la o asemenea suprapopulaţie, încâtcivilizaţiile vor face implozie. Radu şi- a amintitaceste afirmaţii spuse fără nici o undă de îndo-ială, când, întorcându- se pe Insula Zu, Robin vedeîn zare, de pe terasa de pe chelie, un vapor, maimulte plute şi o mulţime de bărci. toate dând im-presia că se vor scufunda din clipă în clipă din pri-cina supraîncărcării. Şi Roby Boy se opreşte dinlegănatul pe „drăcovenie” şi se uită şi el uimitcum toate acele ambarcaţiuni se tot apropie de In-sula Zu. Robin stă pe terasa de pe chelie, bea so-cată şi priveşte la puhoiul de oameni venind peape. Nici nu- i cheamă, nici nu li se opune – şi cums- ar putea opune – la atentatul asupra intimităţiisale. în fond, aceia nu sunt decât nişte nefericiţi,Roby Boy le face cu mâna. Robin îşi spune că,iată, numeroasele camere de oaspeţi n- au fostconcepute degeaba. Şi, între timp, are un alt dejavu: „ţi se face cumplită milă, privind la acei dez-nădăjduiţi, lipsiţi de hrană, de medicamente, decondiţii elementare de igienă, oameni care şi- auabandonat toată agoniseala şi toate micile tabie-turi ce- l conving pe om să dorească să mai tră-iască, ţi se face o milă cumplită, dar soluţia nueste cum să- i primeşti, ci cum să faci ca ei să nutrebuiască să treacă prin ceea ce trec. Acomoda-rea şi de o parte şi de cealaltă e dificilă şi nu sepoate să nu iasă cu scântei. Iar scânteile, mai de-vreme sau mai târziu, vor declanşa focul. Aceloroameni trebuie să li se asigure un trai sigur acolounde şi- au lăsat rudele şi constanţa obiceiurilor.Robin are dreptate, Radu nu va aduce imigranţipe Insula Zu. Şi, ca să- şi liniştească şi conştiinţa,Radu îşi spunea că mai mult ca sigur că oameniiaceia disperaţi nici n- ar vedea Insula, nici n- arputea s- o conceapă. Cine ştie ce ar vedea ei – pre-supunând că ar vedea ceva – acolo unde Robintrăieşte pe Insula lui.”

Şi contraargumentele tot de pe micul ecran,dar şi în piaţă şi la cafenea: „Prea vin toţi ăştiadeodată! Şi prea au bani cu ce să vină! Şi câţi te-rorişti sunt între ei? Şi chiar dacă nu terorişti, oa-meni ce vor provoca mici incidente cu urmăridezastruoase! Da, vor ieşi din uriaşul cal troianşi ne vor face sclavii lor! Aşa cum s- a mai întâm-plat de atâtea ori în istorie!”

Până una alta, părerile sunt împărţite, pă-rerile sunt tot mai radicale.

însă toate aceste gânduri, aceste ţipete, sedovedesc a fi de prisos: vaporul, plutele, bărcile seapropie tot mai mult şi… şi trec parcă prin InsulaZu, trec prin ea de parcă aceasta nici n- ar exista.Robin îşi face reproşuri: oamenii aceia disperaţivor muri, dacă nu li se va da apă şi mâncare, vormuri de foame, de sete, de oboseală. Şi dacă nuvor muri din aceste cauze, vor muri de deznă-dejde. Robin îşi face reproşuri: trebuia să- i aducăpe Insulă, măcar pentru o vreme, iar el n- a schi-ţat nici măcar un gest pentru a- i pofti. Da, darRoby Boy, mai omenos, le- a făcut destule semneşi ei nu l- au văzut şi au trecut prin Insula Zu deparcă aceasta nici n- ar exista. Acum nu- i maivede, în spatele Palatului se ridică munţii, nu maiare cum să- i urmărească cum îşi continuă acel si-nistru cortegiu tăcut calvarul, cum continuă toţiacei oameni deriva. o derivă în care ei nu mai ho-tărăsc nimic altceva decât că mai vor să trăiască.Probabil că valurile îi vor duce pe drumul lor, pedrumul valurilor, chiar şi când oamenii vor fimurit.

Vaporul, plutele, bărcile se apropie tot maimult şi… şi trec parcă prin Insula Zu, trec prinea de parcă aceasta nici n- ar exista. Dar, gân-deşte Robin, dacă pe Insula Zu este întotdeauna

ACUM, înseamnă că, indiferent de ce ţipă cuatâta convingere băştinaşii, vaporul, plutele, băr-cile vin şi trec de o eternitate spre şi prin InsulaZu.

Robin stă pe scaunul de lângă peretele săliide sport şi bea socată. De ce să facă altceva, dacăşi aşa totul este ACUM? De ce să nu prelungeascăla infinit ceea ce îi produce plăcere? Dar, în ace-laşi timp (fiind mereu ACUM), Robin realizeazăcă nu este pregătit pentru ACUM, că gândurile îizboară necontenit la întâmplări foarte concretedin trecut şi la ce este de făcut în viitor. Nu, nu lace este de făcut în Palat, ci la ce este de făcut por-nind din Strada Constituţiei. îşi dă seama că gân-deşte la viitor. Păi, dacă se gândeşte la viitor,înseamnă că nu contemplă doar, aşa cum sespune că fac bătrânii, deci nu e bătrân. Dar nicinu e în starea de veşnic, de ACUM. Nu e în stare,îşi spune, fiindcă nu e capabil să respecte punctul7 din îndrumar:

nu gândi niciodată la ce ar putea să fie, vii-torul conţine ipoteze, iar ipotezele sunt pline decapcane. Planificarea trebuie să fie doar pentruacum.

Ceea ce- l roade (acum) este lipsa perspecti-vei în ultima sa relaţie. După ce a stat atâtavreme singur şi a înţeles că nu mai e capabil săaccepte pe cineva alături fiindcă solitudinea s- aîntipărit atât de mult în viaţa sa, încât respingeorice amestec, s- a întâmplat ceva ce nici n- a bă-nuit că se va mai putea întâmpla. Pe scurt, ţuţu(Cleopatra Ban) s- a despărţit de soţul ei şi, învreme ce părinţii i s- au întors în capitală, cândPavel a devenit consilier prezidenţial, ea a rămaspe strada Constituţiei şi se îngrijea de FarmaciaSchneider. Aşa că drumurile i s- au intersectat denumeroase ori cu cele ale lui Radu. Radu, cel în-totdeauna atât de eficient, pe măsură ce atracţiaa crescut din ambele părţi, a ajuns să se teamă.„Aş putea să- ţi fiu tată”, i- a spus, însă ei nu i- apăsat. „Şi ce- o să spună taică- tău, dacă… dacă neva prinde?” „tata ştie întotdeauna tot, mai multca sigur că ştie şi despre noi doi.” „Şi?” „Ce «şi»?”„Vreau să spun, ce ţi- a zis, dacă «ştie întotdeaunatot»?” „N- am discutat despre asta.” „Şi mama?”„Ea nu ştie nimic.” „Crezi?” „Ştiu.” „Şi ce- o săspună vecinii?” „Ce- ţi pasă?” („Cleopatra!”, a avutRadu o revelaţie, amintindu- şi că buna mătuşăFany îl iubise ca pe ochii din cap, fiindcă trăia sin-gură doar cu pisica Cleopatra! Anii au trecut, iarCleopatra Ban îl aducea iar în preajma bunei mă-tuşi Fany, care- l iubise ca pe ochii din cap. Cumde doar o coincidenţă de nume îi putea provoca otrăire atât de intensă? se întreba Radu şi îl cople-şea o undă de melancolie redevenind Răducu. Dar

era doar o coincidenţă de nume?) Pentru o clipă,lui Radu îi venea s- o ducă pe ţuţu pe Insula Zu,să- i arate Palatul, dar, în primul rând, să se de-lecteze împreună cu priveliştea extraordinară depe terasa de pe chelie, de unde se vede marea ceamai albastră, în care se oglindeşte întregul ostrov,marea cea mereu vie. însă, după atâtea eşecuri,n- a mai avut curajul.

Da, acum Insula Zu este un refugiu. Abiaacum este un refugiu Insula Zu!

Şi, apropo de „refugiu”: Radu, la fel ca toatălumea, privea pe micul ecran la „noua migraţiunea popoarelor”, la sutele de mii de nefericiţi ce ve-neau în valuri uriaşe spre Europa. Migraţiuni alepopoarelor au fost întotdeauna, dar, de obicei, ceice soseau năvăleau drept cuceritori. De aceea,având în sânge acest fenomen petrecut de atâteaori în istoria mai depărtată sau mai apropiată, lo-calnicii erau temători şi nu pe deplin convinşi căşirul nesfârşit de bărbaţi, femei şi copii, cărândcu ei minimul necesar şi unii chiar şi mai puţin,după ce şi- au lăsat bătrânii şi neputincioşii în vâl-vătăile de unde spuneau că fug, că toţi acei veniţierau inocenţi sau că vor rămâne inocenţi, după cevor fi primiţi. Disputele pe această temă erau nes-fârşite, provocarea era mare şi, pentru că instinc-tul de apărare este cel mai puternic, fiecare aveapărerea sa, mai ales că războaiele din ziare şi depe micul ecran ar putea veni şi acasă la el. Şi,până una- alta, disensiunile erau tot mai mari şiîn interior. lui Radu n- ar fi trebuit să- i fie frică:pe Insula Zu nu există asemenea ameninţări.Chiar dacă ar lua la el pe cei mai dubioşi dintre„migratori”, aici fiind ACUM, nu există evoluţie,deci, nici un pericol nu poate să treacă dincolo deprezumţie. Numai că Insula Zu s- a dovedit de maimulte ori că nu poate fi percepută de altcinevadecât de Radu Robin Roby Boy, singura excepţiefiind micul Marc. Şi ce i- a putut oferi Insula Zumicului Marc mai mult decât un somn senin, unsomn veşnic?

Şi nici o femeie n- a putut duce Radu pe In-sulă…

Robin priveşte orizontul de pe terasa de pechelie, iar Radu tăcea de pe terasa de pe StradaConstituţiei...

Pavel venea rar acasă, pe Strada Constitu-ţiei, şi stătea şi de data aceea în bar, la „fostamasă a lui Augustin”, ascultând interesat discur-sul lui Victor. Era Pavel într- adevăr atât de inte-resat de modificările prin care a trecut, de- alungul veacurilor, ştiinţa leacurilor? Sau aşteptadoar ca dom’ profesor să- şi termine vorbele şi sărămână singur doar ei doi, Pavel şi Radu?

Gheorghe SchwartzInsula Zu

Şi nici o femeie n- a putut duceRadu pe Insulă…

Robin priveşte orizontul de peterasa de pe chelie, iar Radu

tăcea de pe terasa de pe StradaConstituţiei.

Pe www.ideeaeuropeana.ro, la două cărţi cumpărate, a treia este GRATIS

Alegeţi oricare trei cărţi din catalogul nostru online şi plătiţi douăoferta se aplică tuturor titlurilor din catalog,

inclusiv pachetelor promoţionale şi reducerilor deja existenteoferta este limitată

Fiţi printre primii care beneficiază de eawww.ideeaeuropeana.ro

Robin stă pe scaunul de lângă peretele săliide sport şi bea socată. Dar, în loc să nu gândeascăla ce ar putea urma, tocmai la asta se gândeşte.De data asta, Radu nu mai era atât de stăpân pesituaţie ca mai întotdeauna.

Şi, într- adevăr, Victor a văzut- o prin vitrinătrecând pe stradă pe luci, prietena sa actuală,aşa că şi- a terminat abrupt excursul, a pus o ban-cnotă pe masă şi a dat să iasă. Pavel i- a vârâtbanii înapoi în buzunar, „Ce, Dumnezeu, după cene- ai luminat, tot tu să plăteşti?” Victor a ieşitval- vârtej. Din locul unde au rămas cei doi, nu seputea vedea dacă Schneider a ajuns- o din urmăpe luci. Sigur a ajuns- o din urmă.

Radu nu era sigur dacă a descoperit scena-riul imaginativ personal al lui Schneider, dar încazul lui Victor, îşi zicea că „Insula lui” are sigurşi o conotaţie sexuală, că la el ambele scenarii sesuprapun. Dar, oare, în cazul celorlalţi, nu? Şi- lauzi pe Pavel:

– ăştia nici măcar nu se feresc! Bravo lor! Acum e acum! Robin trebuie să se scoale de

pe scaunul din sala de sport şi Radu a revenit înbar la „fosta masă a lui Augustin”.

– Ei? s- a sprijinit Pavel de speteaza scaunu-lui.

Radu n- a răspuns. tăcea ca un elev prins căa fumat în toaleta şcolii. în minte i se deruleazăziua când Ban a intrat în vila de pe strada Con-stituţiei 72b. şi s- a prezentat simplu: „Pavel”. Şiziua când celelalte trei familii au fost invitate laaniversarea Patriciei, când ţuţu, pe atunci încădoar Cleopatra, nu a fost admisă la petrecere,fiind pedepsită. Câtă vreme a trecut de atunci? Peurmă, tânăra întâlnită întâmplător în faţa casei,fără a- i fi fost încă prezentată, trecând pe lângăea fără să se salute. Şi Pavel, şi Patricia, şi – maiales! – ţuţu (Cleopatra) parcă nu mai încap înacele amintiri. Poate doar Patricia, care a rămasatât de ştearsă şi de utilă, parcă doar Patricia i- arămas neschimbată, aceeaşi. Când a observat- ocu adevărat pe ţuţu?

Radu continua să tacă. Dar nu era tăcerealui obişnuită. Şi Pavel tăcea, dar fără a- şi luaochii de la Radu. Până la urmă, Radu n- a mai su-portat:

– Ai dreptate. – Sigur că am dreptate! Dar problema nu

eşti tu, ci Cleopatra. „întotdeauna tot ce mi se întâmplă este în

favoarea mea! gândi Radu. Să vedem ce esteacum în favoarea mea! Bine măcar că m- am abţi-nut s- o duc pe Insula Zu!”

– Uite ce e: tu chiar îmi eşti prieten şi nicio-dată n- am avut ce- ţi reproşa. în afară de atuncicând te- ai făcut că plouă, când ţi- am cerut să măiei drept cel mai mic consilier juridic la REVAD.Dar asta a trecut. tu chiar îmi eşti drag şi n- arerost să- ţi cer ţie să încetaţi! Dar nu ştiu cum s- ofac pe ea să… să înceteze. Şi pentru că Radutăcea, vezi tu un viitor în relaţia asta a voastră?Radu ar fi vrut să- i explice treaba cu ACUM, darştia prea bine că Pavel n- ar fi fost în stare s- o ac-cepte, să accepte treaba cu ACUM. Şi asta numaipentru că Pavel era un om extrem de realist, depractic, un om pentru care tot ce nu se poate pipăinu există, cum a spus chiar el. („E adevărat: eupână ce n- am văzut cu ochii mei o girafă vie, lanici trei paşi de mine, nimeni n- a izbutit să măfacă să accept că acel animal cu gâtul lung chiarexistă”, a recunoscut odată Ban.) Nu ştiu cum s- ofac pe Cleopatra să înceteze, repetă Pavel. Fataasta a moştenit de la maică- se cumsecădenia şide la mine hotărârea în ceea ce face. Doar că nuştie şi n- a ştiut niciodată să gândească la viitor.

– Şi asta e rău? i- a scăpat lui Radu.– Sigur că e rău! Era limpede: n- aveai cum să- l faci pe Ban

să înţeleagă cum vine chestiunea cu ACUM! – Uite, ce m- am gândit eu, care, din păcate,

nu pot să nu mă gândesc la viitor: eu am să plecpentru o vreme.

– Unde?– N- are importanţă! Problema e, aşa cum ai

spus, ţuţu. (Radu a uitat că lui Pavel nu- i placeacest nume pentru fiică- sa.) Cum să plec fără s- orănesc?

– Norocul e că fata este şi ambiţioasă. Şi laşcoală şi la facultate a fost mereu printre primeletrei, dacă nu chiar prima, în mai mulţi ani. A fostşi şefă de promoţie. în privinţa asta n- am avutnici o problemă cu ea. Dar, în rest… în fine. Eui- am făcut rost de o bursă de master în Anglia. tunu trebuie decât s- o faci să accepte!

– Cum?– îi spui că şi tu trebuie să pleci pentru câ-

teva luni. Iar, când s- au despărţit, în faţa barului, Pavel

a mai spus: Văd că n- am venit de pomană acasă.

– Eu trebuie să plec undeva unde nu existănici poştă, nici telefon, i- a spus lui ţuţu, cânds- au întâlnit pentru ultima oară.

ţuţu nu l- a întrebat unde. Ea a fost învă-ţată de mică să nu întrebe niciodată unde a fosttatăl ei, atunci când a lipsit mai multă vreme deacasă. Probabil îşi imaginează ceva asemănător,a gândit Radu. (Dar se înşela: femeia nu şi- a ima -ginat ceva asemănător.)

Peste câteva zile, Pavel a venit din nou peStrada Constituţiei ca s- o ducă pe Cleopatra încapitală, la aeroport. Radu era deja dispărut. Pedrum, Pavel şi fiica lui n- au discutat nimic despredom’ ministru.

Radu s- a întors pe Insula Zu. Se culcă îndormitorul care este exact cum şi l- a dorit întot-deauna. Cum şi l- a dorit întotdeauna, dar nu şiacum. Aduce de pe Strada Constituţiei dormitorulsău. Care, de când s- au mutat Andreea cu ai eiacolo, a devenit şi dormitor şi cameră de lucru, demulte ori şi sufragerie. Aduce totul pe Insula Zu.

la un moment dat, vede că nu mai găseştedrumul spre Strada Constituţiei. îl tot caută pânăîşi dă seama că drumul acela n- are cum să maiexiste, Strada Constituţiei fiind de acum pe In-sula Zu. Descoperirea aceasta i se datorează câi-nelui Rudy: Radu stă pe terasa de pe StradaConstituţiei nr. 72b., pe terasa pe care se iesechiar din camera sa şi câinele Rudy e şi el acolo,tolănit alături. or pe câinele Rudy nu l- a pututaduce niciodată pe Strada Constituţiei nr. 72b.din cauza pisicilor de acolo. Nici Andreea nu e în-cântată de cele două siameze, dar ce să facă? Suntbătrâne şi o să se stingă la un moment dat. Iaralte pisici n- o să mai fie pe Strada Constituţiei nr.72b.. Dar, cel puţin până atunci, Rudy nu poatemerge pe Strada Constituţiei. Câinele Rudy e peterasa de pe chelie, tolănit alături de Radu RobinRoby Boy.

Şi iar se întreabă Radu Robin: oare celedouă scenarii imaginative intime nu se supra-pun? Se suprapun, însă nu total, şi- a spus Radu,dar nu era prea sigur.

Când i- a zis lui ţuţu că trebuie să plece un-deva unde nu există nici poştă, nici telefon, atunci

când s- au întâlnit pentru ultima oară, n- a bănuitcă va rămâne pe Strada Constituţiei nr. 72b., careea, Strada Constituţiei 72b., se va muta pe InsulaZu. Acum terasa pe care se iese chiar din camerasa este la nivelul cel mai înalt al Palatului, terasape chelie. După ce a intrat în Palat şi a pătrunspe coridorul- hol şi s- a văzut în oglindă venindspre el însuşi, l- a cuprins, pentru prima oară peInsula Zu, o stare stranie, căreia i se mai spuneşi „frică” sau chiar „spaimă”. Aşa că se grăbeştesă urce scările.

Radu Robin Roby Boy stă tolănit într- unşezlong de pe uriaşa terasă de la etajul trei, etajîncă nici pe departe de a fi terminat. Ceea ce nu- irău: deocamdată, încă nu există o balustradă caresă taie priveliştea în două. Nu are cum se întoarcepe Strada Constituţiei, Strada Constituţiei estede faţă, aşa că hotărăşte ca măcar azi să nu facănimic: să stea pe uriaşul balcon- terasă de la etajultrei şi să admire marea. Nici să coboare ştie că,măcar o vreme, n- o să mai coboare pentru a nutrece iar prin spaima cu venirea sa către sine pecoridorul- hol. Marea care se întinde până la infi-nit. Priveliştea fără timp şi fără spaţiu. Priveliş-tea ACUM. Da, faptul că balconul încă nu are nicimăcar balustradă are avantajul că nu secţioneazăperspectiva. Radu Robin Roby Boy priveşte apacea mai albastră, un peisaj cum doar pe peliculelecele mai performante poate fi văzut, marea cu va-lurile necontenite, marea vie. Efemeridele se bu-cură de prima şi totodată ultima lor zi, iar mareaînghite în oglinda ei toată insula. Cu Radu RobinRoby Boy cu tot. ACUM „drăcovenia” se mişcă lafel de inutil, pe cum sună şi melodia pe care oemite. Inutil, dar Robin Roby Boy a constatat căfără ea lipseşte ceva. Şi e mai rău.

Dulăul Rudy se află şi el tolănit alături.Radu Robin Roby Boy stă pe terasa de pe chelie,soarbe din paharul care se umple mereu de la sinecu socată şi priveşte în zare. (Chiar dacă paharulse reumple mereu de la sine, Robin a păstrat des-tulă socată şi în anexele de sub buza muntelui.Anexele acelea inutile, pline de proviziile pe carele poate avea oricând şi oriunde are nevoie de elepe Insula Zu. Robin a constatat că fără anexeleacelea inutile, locul rămas gol dă o puternică sen-zaţie că acolo lipseşte ceva. Şi e mai rău.)

Şi dulăul Rudy priveşte în zare. (Radu îşiaminteşte de socata primită în copilărie, pe cândaştepta cu orele să ajungă la masa de ping- pong.Pe urmă îşi aminteşte de imaginile arhicunoscuteale statuilor de pe Insula Paştelui cu figurile în-alte care stau de veacuri şi privesc spre orizont,aşteptând răbdătoare. Diferenţa dintre ele şimine, îşi spune Robin, este că acele statui suntmai mari şi nu au la dispoziţie câte un şezlong.)

Robin şi- a adus un şezlong pe terasa de de-asupra Palatului. Unde, dacă totul nu este decâtACUM, atunci n- are de ce se plânge: peisajul esteminunat, nu este nici prea cald, nici prea rece,nu- l doare nimic. Dacă totul nu este decât ACUM,atunci chiar că n- are de ce se plânge. N- are de cese plânge până ce vede doar peisajul cel minunat,până când nu este nici prea cald, nici prea rece,până când nu- l doare nimic – până când esteACUM. Dar Robin ştie – şi Radu ştie – : devii bă-trân când speranţele tale se reduc la speranţa dea nu ţi se întâmpla nimic rău. r

n Fragment de roman

27



Abonează-te la

Atenţie: Dacă te-ai abonat plătind cu mandat poştal sau prin virament bancar te rugăm să trimiţidovada plăţii împreună cu talonul de abonament (nume, adresă) la Asociaţia Contemporanul,OP-22, CP-113, sector 1, Bucureşti, Cod 014780 sau prin fax: 021-212.56.92 sau prin email: [email protected].

Nume (societatea) ________________________________ Cui___________________str.__________________________________________ Nr.____ Bl.____ sc.___ Ap.___Localitatea___________________ Judeţ/sector_____________ Cod poştal__________telefon_________________________ Email__________________________________Am achitat suma de 50 lei cu mandat poştal/ordin de plată nr.______________________din data de _____________________ în contul Asociaţiei Contemporanul Cui 26718854nr. rO61 rNCB 0072 1154 7936 0001, deschis la BCr Filiala sector 1 Bucureşti.Abonamentul va începe din luna ______________________________T

alo

n d

e a

bo

na

me

nt

12 numere - 60 lei - 20% reducere = 48 lei** taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Naraţiunea rulează filmic, simultanîn linie şi în cerc, avansează amin-tiri libere, extrase dintr- o memoriecare păstrează o funcţie cauzală

exclusivă. Prezenţa satului natal al scriitorului, Mar-

gina, dezvăluie un autobiografism asumat prin -tr- o detentă poetologică dinspre factual spreficţional. Istoria apare concretizată în ipostază co-tidiană, prin acte şi aspecte comune, dar memo-rabile. Moş George şi maica Ana iau lemne dinpădurea de la Coşava. Ana şi baba Cuca culeg câ-nepa. Greluş şi Sofica trebăluiesc prin gospodă-riile lor. boactărul, adică poliţaiul, şi Deheleanbeau ţuică. Ana ţona se scaldă în pârâu. Ana luiPircă apare în amintire la nunta lui Cornel, unpersonaj, nu singurul, reluat în ceea ce se vanumi, nu tocmai adecvat, tetralogia bănăţeană alui S. titel. Pe Bimboane o omoară ginerele. ţi-ganul Ciupu strigă vitele de care se îngrijeşte.Moş George contractează tetanos de la călcăturaîntr- un şteamp, într- un cui. (lexicul local existădeja aici, nu începe, cum au crezut comentatorii,odată cu seria ultimelor patru romane aşa- zis re-gionale, bănăţeneşti: târnaţ, pârlău, moreleucile,pripiligi, petruleu de lampă, ludeii strânşi de pecâmp etc.) Doamna Drăgutoiu, învăţătoare reve-nită în tetralogia romanescă, apare acum cu ele-vul Fredi. Ana ţona revine aici şi face un bruş,adică un bulgăre, de zăpadă. Cu ea, elev fiind, au-torul- narator împarte aceeaşi bancă din clasă, laşcoală. Baba Cuca este ţinută de noră iarna înfrig. Revin maica Ana, moş George. Apare uica,nenea sau unchiul, Pircă. Septimia şi Mircea vinîn vacanţă. (Re)apar Persida, Eva ţiganca, maicaAna, mătuşa Sofi, domnişoara Marioara Bucur,domnul şi doamna Drăgutoiu. transfocatorulatrage şi prunii lui Bimboane ori casele luiFrunză verde (prezent în tetralogie) şi Inişconi.Mama, care va fi o prezenţă dominantă în tetra-logia din deceniul opt, coase acum un goblen cuun Iisus care umblă prin fân împreună cu MariaMagdalena. tema Fiului umano- divin va fi dez-voltată în Femeie, iată Fiul tău!1Aici, ea îi spunefiului că viaţa nu ţine adesea nici cât cusutul unuigoblen. textul notează credinţa comună că,atunci când moare omul, cade o stea din cer… Şialte nuclee vor fi amplificate în tetralogia numităde unii comentatori bănăţeană, ca şi când abiaea – eroare critică certă – ar inaugura materia li-terară regională.2

Partea a doua mută obiectivul narativ, tex-tual, din sat şi în oraş, la internatul liceului dinlugoj, reluat în răspomenita tetralogie de la în-tâiul volum, unde revine şi în celălalt an. Ca şiacolo, liceanul – care merge la cinematograf, vi-zionează filmul balada siberiei, la teatru, laoperă, şi îşi recunoaşte dificultăţile de înţelegere– deţine rolul unei conştiinţe structurante.

în partea a treia, un bărbat de 32 de ani, cusiguranţă de vârsta autorului care scrie, se arată„mândru de anonimatul lui”. Singuraticul, asupracăruia se focalizează naraţiunea, textul, se aflăîntr- o cameră de hotel, vede nişte femei care spalăgeamuri, aude vocea unui ceferist, a unui acar.

trecutul apare imbricat în prezent. în amintire îipătrunde ecoul paşilor unei femei sau fete, deve-nită prezenţă apropiată, în baie (al doilea titlu alpicturii- model a lui E. Monet). Moment de amne-zie totală. „Apoi, deodată totul devine amintire,ecou târziu, corn de vânătoare.” Relatarea de-curge într- un fel deconstruit, sfărâmat: voci,somn, un vis cu un iepure înjunghiat, aruncat decineva într- un lac de munte. Fata îl iubeşte, el peea însă, nu. Singuraticul se află pe o stradă careconduce spre Dunăre. Un oraş de munte. Un oră-şel cu nume uitat. Un semn al istoriei şi cotidia-nului, deopotrivă, în comunism: fruntaşii înproducţie expuşi la un aşa- zis „panou de onoare”.Noi spaţii din amintire: Moldova, Suceava, o gară,un bilet pentru Bucureşti. Săsoaice blonde, sol-daţi, pensionari, servitoare trupeşe. trecutul, me-moria: „Prezenţa ei pretutindeni.” Fata, portretis-tic, identificată minimal: e scundă. Un poet caredeclamă. o secvenţă de eros brutal. El „trăi cu bu-curie şi înţelegere fiecare clipă”, în cea de- a douanoapte, împreună cu fata care- l iniţiază sexual,dar cochetează şi cu un alt elev, identificat nomi-nal: Poenaru. Din autobuz, el vede „casele asteaamintind de nu ştiu ce felicitări de Crăciun”. tex-tul (cartea, o parte a ei) sfârşind, plastic, „pictu-ral”, într- o ilustrată festivă, resuscitând princi-piul neoclasicist şi – în dialectica creaţiei artistice– onirist, ut pictura poesis. Un poesis înglobândrealul.

Ultima parte, a patra, rotind caleidoscopictextuarea poetică, a reveriei lucide, diurne, ex-tinde şi adânceşte acest principiu. într- un hol, unapartament, un portar. Bătrânul fotograf carediscută cu soţia despre cineva care s- a intoxicatcu ciuperci, Neli sau Magdalena. Nouă prezenţăfeminină: Joji. Cea mai frumoasă femeie din oraş,rusoaică, dar profesoară de franceză (caz bizar, înepoca stalinistă, limbile occidentale fiind scoasedin programa şcolară), „legănându- şi şoldurile, cao iapă tânără”. Măturătoarele străzii discută ba-nalităţi vii (şi acestea recurente în „tetralogie”),de pildă ele sunt foarte bucuroase, chiar fericite,că- şi cumpără chiloţi groşi pentru iarnă. Regre-siune temporală: şcoala, acum în clasa a III- a.Elevii, el şi ea, se ţin de mână. El fumează în wC.El aleargă pe lângă Dunăre. Prezentul: o lenje-reasă. „El vede curtea interioară a hotelului…”,de unde pleacă definitiv. Final desigur poetic, ex-presionist, oniric: „omul de zăpadă se transformăşi el într- un fel de arătare diformă şi hilară.”

în Polivalenţa începuturilor3, eseu pe deplinsemnificativ, începând de la titlul său sugestiv şisimptomatic, pe care l- am inclus în onirismul es-tetic4, Sorin titel constată desincronizarea apa-rentă, paradoxală (pentru că ascunde o evoluţieuniversală de tip organic) a romanului, a prozeiromâneşti, în totalitate, faţă de evoluţia literatu-rii occidentale. în pofida faptului că proza scurtă,din secolul al xIx- lea, a marcat şi capodopereprin Ion Creangă, I. l. Caragiale, Al. odobescu.Şi chiar romanul configurase o excepţie, se pare,prin Nicolae Filimon (Ciocoii vechi şi noi), deopo-trivă prozaic şi poetic, realist şi irealist, provoca-tor, prin frumuseţea uimitoare, la rescriere, înveacul următor (Ion Marin Sadoveanu, liviu Re-breanu, şi mai ales Mateiu I. Caragiale, în Craiide Curtea- Veche, 1929).

„Desincronizarea” în chip organicist a prozeiromâneşti nu îi indică lui titel imaturitatea crea-toare, ci doar o cale estetică autonomă, libera-list- naţionalistă. „Prin noi înşine” fusese cândvaprincipiul esenţial politic liberal. îl va prelua, întimpul comunismului, într- un moment de inter-mitenţă „liberalizantă”, curentul şi gruparea oni-

rismului estetic (structural), dinspre jumătateaanilor 1960, întreruptă politic pe la începutul de-ceniului următor. Autonomie creatoare deschisă,ca atare sincronizare neaservită: romanul Craiide Curtea- Veche îl trimite pe S. titel la l. Durrel(Cuartetul din alexandria): anti- mimesis, irea-lism, „o proiecţie a sufletului visând, a unei nos-talgii profunde”, „nu (…) o copie a realului, ci maidegrabă o expresie a delirului unor poeţi cu faţaîntoarsă spre un trecut mirific şi misterios”. Prozăpoetică ce conduce în „adâncimile insesizabile şimisterioase ale poeziei”. Articolul dezminte pre-judecata realismului acaparator, exclusiv, al epi-cii în limba şi literatura română, manipulatăideologic în comunismul stalinist şi chiar poststa-linist. Filiera onirică există deopotrivă, paralelăşi mai curând suprapusă celei a existenţei înstare de veghe. „Reprezentanţi străluciţi ai direc-ţiei acesteia, literatura noastră a «născut» mereu,de la prinţul prozei noastre, marele Caragiale alII- lea, înnobilând proza lui Vasile Voiculescu şiA. E. Baconsky, până la cei mai tineri, dintre careDumitru ţepeneag mi se pare a fi printre cei maireprezentativi.” E o direcţie în egală măsură na-ţională şi universală, dacă nu sincronă, atunci si-multană la modul intuitiv cu „marile construcţiisubiective, proza lui Musil, Kafka, Proust”.

„Balzacianul” programatic, în roman, G. Că-linescu, canonizat îndeosebi drept criticul romângenial, nu se cade nici el citit în literă, ci în spirit.Critica literară românească va argumenta stărui-tor şi convingător fertila sugestie a prozatorului„şaizecist” S. titel.

El nu vrea acum să facă din predominanţacantitativă un criteriu şi, ca un membru marcantal Grupului oniric iniţiat de leonid Dimov şi Du-mitru ţepeneag, nici să pledeze, cum spune, prodomo. Susţine o direcţie evolutivă, înnoitoare,mai largă, într- un sens metodic, condusă de drep-tul la opoziţie dialectică (marxismul revendicatde sistemul comunist era astfel deopotrivă invo-cat şi provocat). Ilustrarea principială a căii de a„contrazice” nu făcea însă recurs la epica litera-turilor din ţările comunizate, dar la autori provo-caţi, ei înşişi, de dictaturi – de dreapta –, caBorges şi Cortàzar, cu totul liberi, însă, sub as-pect literar.

Cere mânuirea nu a unei oglinzi drepte,obişnuite, invocată de Stendhal, ci a uneia, numai puţin reală, existentă, dar „strâmbă”, din cele„concave şi convexe, de la bâlciuri”. Irealul acutviabil poate fi suprapus realului convenţional, ne-creditabil. Proza nu imită sau reproduce exis-tenţa, o exprimă creator, subiectiv, prin conven-ţia, s- ar spune, neconvenţională, a visului cano-nic, paradigmatic, a fiinţei- limbaj, a lumii visateprin scris. Două exemple mai ia în sprijin. Unuleste al prozatoarei românce din perioada interbe-lică Hortensia Papadat- Bengescu, o transforma-toare în sens extrem- modernist a personajului:„Niciodată n- am să cred în realitatea din carne şioase a unor personaje ca buna lina, Coca- Emèsau lică trubadurul.” Critica va urma şi aceastăsugestie, dar prin Urmuz, a personajului mecano-morf, nu ca umbră a scriiturii de vis, la care ac-cede teoretic şi practic titel: „o lume care ecreaţia subiectivă a unei sensibilităţi exacerbate,o lume de coşmar, dar în acelaşi timp un profundsimţ al diagnosticului, pus mai mult decât foarteexact unei lumi care coboară. Exactitatea diag-nosticului nu contrazice deci şi nu e împiedicatăde viziunea subiectivă a scriitoarei! (Să ne maiamintim de diagnosticele pe care le pune Kafkaunei lumi în agonie, tot atât de exacte ca ale ori-cărui alt «realist»”?)

Un eseu, dincolo de istorie, al unui scriitoreuropean. r

28


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


* Articolul a apărut în revista seine et danube, nr.2 (8), 2015, Paris, în traducerea lui Virgil tănase

1 Roman din 1983 despre care am scris că „este osinteză a acumulărilor instrumentale”. (Panorama litera-turii române în secolul XX. 3 Proza (Partea a doua))

2 în Panorama literaturii române în secolul XX. 3Proza (Partea a doua), referitor la ciclul de naraţiuni apă-rute începând cu 1974, constatam că „S. titel a preferat oformulă mai aşezat- eclectică, asimilând şi depăşind oni-rismul estetic (structural).” Apoi: „Ele aduc o personală şiseducătoare filtrare fantezistă a realităţii rememorate,structurată narativ, hiper- realist, caleidoscopic, după prin-cipiul picturalităţii. Să nu uităm că onirismul esteticafirmă modelul structurant al picturii suprarealiste, dupăce- l neagă pe cel destructurant al poeziei suprarealiste.Spaţiul epic este provincial, (i)realist, fantastic, magic,dramatic şi carnavalesc. El este organizat printr- o formulănarativă tot mai profund şi complex articulată.”

Marian Victor BuciuSorin Titel şi naraţiunea filmică

Ultima parte, a patra, rotindcaleidoscopic textuarea poetică, areveriei lucide, diurne, extinde şiadânceşte acest principiu. Într- unhol, un apartament, un portar…

3 românia literară, nr. 36, 4 septembrie 1969.4 leonid dimov, dumitru Ţepeneag, onirismul es-

tetic, antologie de texte teoretice, interpretări critice şi pre-faţă de M. V. Buciu, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2007.

29



„A compara argumentele şi a o face cu tonulliniştit al bunei cuviinţe reciproce constituieesenţa oricărei discuţii serioase”.

M. Eminescu, în „timpul”, 1881

îmi propusesem de ceva vreme să for-mulez un decalog al polemicii, excedatăde modul cum ceea ce ar trebui să fiedezbatere se transformă în ceartă

atunci când legile polemicii nu funcţionează. or,„cearta nu înseamnă dezbatere publică” şi aici îidau dreptate etnologului Vintilă Mihăilescu.Spus de la bun început, o discuţie serioasă presu-pune argumente pro şi contra, nemaipunând lasocoteală acel procontra al hâtrului Ion Creangă.

Despre „lumea literelor” scrie G. Călinescu,în „Adevărul literar şi artistic”, din 6 dec. 1931,că „este un parlament în care discuţiunea şi li-bera expresie a sentimentului critic sunt garanţiişi chiar raţiunea de a fi a scrisului”.

întrebarea lui Adrian Alui Gheorghe, dincadrul unui interviu mai larg pentru revista„Conta”, mi- a dat impulsul necesar:

„Mai avem spirit critic? Mai avem pole-mică?”

I- am răspuns că am avut şi avem fibră po-lemică, dar spiritul critic a devenit spit critic, ceeace a blocat dialogul. Ură am moştenit destulă, dintimpul „multiubitului” şi „multiubitei”, ca s- oexersăm în democratură, cum îi zice Pierre Has-sener. în vremi neaşezate ca ale noastre, alteropars, argumentele altora nu se ascultă. MirceaIorgulescu cerea „cordial dezacord”; eu aş cere ar-gumente relevante. Arăţi cu degetul o evidenţă şiprimeşti o palmă peste faţă. Ca- n teatrul lui t.Mazilu, mai auzi: „Eu i- am dat o palmă şi tot elzice că i- am dat o palmă”.

Polemici cordiale? Ba declarat necordiale.Stilul dezinhibat ajunge la insultă, injurie, calom-nie. Aura Christi promitea să tipărească o anto-logie de texte calomnioase, proiect excelent, pecare îl poate realiza lesne, că materie primă e des-tulă.

Fănuş Neagu s- a ales, în presă, cu poreclaNegul, V. Râpeanu cu Spermatozoidul, lăncrăn-jan cu lancry- Neanderthal, iar penibilul l- a atinsMarius Ianuş cu „Muie la Muşeniţă”, sintagmăreprodusă de Muşina în scrisorile unui fazan.

Scria tot inegalabilul Călinescu:„Vino încoace să- ţi frâng mijlocul cu un ar-

gument, să te dobor în ţărână cu o imagine, săte- mpung cu un spirit, să te sângerez cu o analizăşi să te vâr până la coapse cu o definiţie. Asta elupta dreaptă a scriitorului. Nu să fugi după minecu frigarea şi să mă vâri în sperieţi cu pistolul”.Şi asta pentru că polemica e „chestiune de stil”,iar stilul, o ştim de câteva veacuri, e omul. în altecuvinte, cum e omul, aşa- i şi polemistul.

Nu spun că marii noştri polemişti n- au fostduri, dar au fost şi oneşti. lui Ralea merita să ise spună Imoralea de către Pandrea şi că „a fosttotdeauna lichea”. N- a avut dreptate? Nu MihaiRalea l- a compromis pe Vintilă Horia pentru „tre-cut fascist”, când romanul dieu est né’en exilurma să primească premiul Goncourt, în 1960?

tot Pandrea scria, în memoriile mandari-nului valah, că Groza e „o prostituată pe bulevar-dul politic” şi că Beniuc suferă de „incontinenţămetrică şi mitrală”.

Ar fi multe de re- memorat despre onestita-tea polemistului. Mircea Eliade şi Camil Petrescuau devenit prieteni după şi- n ciuda atacurilor in-credibil de agresive ale autorului tezelor şi anti-tezelor. Eliade era, în ochii lui Camil, „unCaţavencu mistic”. Alte acuze? „Ignoranţă”, „nuştie să scrie şi mai ales să citească”, „apucături desemidoct”, „fraze bâlbâite”, „incoerenţă de carac-ter”. Numai că trebuie să ai oarece caracter ca săpoţi trece peste aşa ceva. Şi Mircea Eliade l- aavut. tot el a regretat ce- a scris versus Iorga.Eugen Ionescu a scris pamfletul din 1934, nu,versus restul literaturii române şi n- a regretat.Floare rară regretul ăsta. Grigore Vieru a făcut- o

în vers (v. inedita publicată de „Renaşterea cul-turală” nr. 60, 2009, din Buzău): „Cu pocăinţănesfârşită/ Mă rog iubitului Iisus/ să- mi iertevorba rătăcită/ Ce despre tine, frate,- am spus”.

Şi câţi scriitori nu intră în adversitate ire-conciliabilă, devin duşmani pe toţi vecii, după oconfruntare de opinii; asentimentul devine bruscresentiment. După deconciliere, reconcilierea(Breban- Goma, Piţu- Antonesei, de pildă) e cu atâtmai stimabilă.

Maiorescu i- a arătat lui Gherea drumulspre şcoală, dar a făcut- o maliţios- subtil: junimis-tul spunea că sarmalele restauratorului din garaPloieşti erau mai presus de orice… critice. Calam-burul lui N. Iorga: Eftimiu – Eftiniu nu încalcă ocivilitate obligatorie. Dar I. ludo, după care Iorgaar fi „un vulcan care scuipă borş” se descalifică:nu denotă nici eleganţă, nici moderaţie. Vorba luiCaragiale: n- ar fi fost rău să ia o curăţenie înaintesă atace dezlănţuit. Nici măcar lui Arghezi nu- istă bine să fie dezlănţuit (un exemplu? „Mya lakee mojic, vulgar, neglijent”; „miroase, să mă ierţi,a pişat”), darămite lui octav Şuluţiu, care l- afăcut pe Bacovia „decrepit în ultimul hal”. tot înpagini de Jurnal, Mihail Sebastian a scris despreCioran: „om – cu o dublă doză de cinism şi laşi-tate, amuzant reunite”. Se referea, în 21 ianuarie’41, la faptul că Emil Cioran primise ordin de con-centrare şi că aranjase să fie numit ataşat cultu-ral la Paris. Pe front nu s- a dus; problema s- arezolvat „diplomatic”.

Detest excesele verbale, mătalimbajul cusau fără cratimă. Cuvântul jeg ar trebui scos dindicţionarul polemistului. A- l folosi înseamnă cănu eşti stăpân pe scriitură. Polemica de calitateexclude bârfa (Ion Vinea fusese poreclit trei tes-ticule pentru că iubea trei femei, una dintre elefiind Sidonia Drăguşanu; prefer celălalt sur-nomme, care- i vine mănuşă: Englezul). Să poceştinumele adversarului, deformându- l caricatural,nu- i deloc de bună cuviinţă, chiar făcut cu talent.Mihai Beniuc era Niţeluş pentru Petru Dumitriu,deoarece se căsătorise cu secretara USR, tovarăşaNiţelea.

în ce mă priveşte, am traversat epoca uneicenzuri smintite ca să nu urăsc gândirea unică şisă nu pledez pentru pluralitatea opiniilor şi pen-tru cultivarea gândirii critic- active. Numai că măconving pe zi ce trece că dialogului civilizat i- acam apus steaua, când opinia contrară e primităcu sentinţe neargumentate; când confruntarea

între principii estetice devine confruntare întrepersoane. îţi spui tranşant opinia, aşteaptă- te lace- i mai rău: un tsunami de violenţe verbale. Căte şi întrebi cu ce a scris aşa- zisul partener de dis-cuţie: cu pixul sau cu pliscul. N- are argumente,se ia de genitori Modul cel mai nestimabil e să de-turnezi discuţia: n- ai dreptate pentru că maică- tavinde lapte în piaţă. Cutare e fiu natural, cutăricăe băiat de spălătoreasă; adversarul e demascat cainginer, caloriferist, şofer de tir, fost prezentatorde modă; se fac referinţe la neveste şi iubite, la ţi-nută (câtă zeflemea n- a curs peste papionul luiRaţiu), la defecte fizice, la infirmităţi… Şi- miamintesc de dialogul dintre Carol II şi Iorga: „Nuştiu cine m- a atacat, a spus istoricul, dar dacăaflu îi scot şi celălalt ochi”. Nu- i prea nobilă re-plica asta, dar conţine o doză de moderaţie faţăde cea a lui Proust, care l- a făcut pe Saint- Beuve„vită bătrână”.

După pattern- ul „măi, animalule!”, Goma afost numit „hienă”. Aura Christi a avut noroccând, pe un post tV, într- o dezbatere publică, afost făcută „pisicuţă”. Pisicuţa Aura? Măcar tre-buia să se adauge deloc blândă, o Bagheera a po-lemicii, de o inclemenţă recunoscută, dar conformacelei spuse civilizate: „we agree to desagree”.

în polemică nu se vorbeşte ca pe stradă sauca pe un canal tV, unde mi- a fost dat să aud: „Pemine nu mă sugerează (sic) oricine. te fac idiot,că- mi permit”. Asta ca asta, dar ce scriu anonimiiblogofagi spurcaţi la gură e de nereprodus.

în decalogul polemicii, o poruncă ar trebuisă fie să nu urăşti. însă polemologul de tip nou eumoral, te- ar sugruma, te- ar sfâşia, te- ar otrăvi,te- ar reduce la neant. Diavolul contestării îl facesă scoată spume şi bale. Vrea să distrugă, dacănu fizic (cu pumnul şi palma, cu bastonul, cubâta, cu tigaia din dotare), atunci psihic. în răz-boiul lIS, de la „Viaţa Românească”, liviu IoanStoiciu s- a ales cu etichetări ca „săptămânac”,„ipochimen”, „cu tupeu clinic”. Nu- i mai numescpe cei care l- au probozit, dar îi ştiu. Injuriile seîndesesc în curtea electronică; pe diablogurinumai dialoguri nu- s. Mai ales când faci cevabun, se forumizează mojiceşte. Apar cele mai ne-dovedite afirmaţii. După ce a realizat proiectul dea aşeza în faţa Bibliotecii „G.t. Kirileanu” bustullui Eminescu, Adrian Alui Gheorghe s- a trezit in-juriat de un postac iritat: că bustul ar semănamai mult cu el decât cu Eminescu şi că asta a şivrut Alui: să- şi ridice statuie încă din viaţă. Şi- idoar un exemplu din şirul de falsuri, blasfemieri,polemicării, cum le zicea luca Piţu.

Deşi îi apreciez mereu intervenţiile mie-zoase, în acest punct al textului nu- l urmez peBogdan Creţu care, în „Ziarul de Iaşi” din 23 iunie2015, susţinea că „Polemica e un domeniu nesu-pus nici unei legislaţii. Nu morala o ghidează, înorice caz. orice deontologie este formală, decora-tivă în fond”. Nu, nu cred asta. Ce- i drept, pam-fletul este un text de frontieră, între jurnalisticăşi literatură, dar cred că polemica de calitate nutrebuie să încalce norma eticii.

Există, cu siguranţă, o etică a polemicii şinu mă refer la dispute penibile, violente (în ase-menea cazuri, prefer să pierd partida, prin aban-don), ci la cele din care poate rezulta un adevăr.Când se aduc argumente de toate soiurile, nu şicele „în chestie”, e rău. x confundă brutalitateacu fermitatea, y cârcoteşte crezând că e om franc;Z spurcă imaginându- se onest. Şi mai rău estecând se inventează opinii, când ţi se trunchiazăcitatul ca să dea ce vrea acuzatorul de rea cre-dinţă ce vrea el să dea. Din decalog nu trebuie sălipsească porunca: citatul să fie exact.

în încheiere, ce mai e de spus decât: Reve-niţi la argument, dragi parteneri de discuţie! r

Magda UrsacheZbateri şi dezbateri

În ce mă priveşte, am traversatepoca unei cenzuri smintite ca sănu urăsc gândirea unică şi să nu

pledez pentru pluralitateaopiniilor şi pentru cultivarea

gândirii critic- active. Numai că măconving pe zi ce trece că dialoguluicivilizat i- a cam apus steaua, când

opinia contrară e primită cusentinţe neargumentate

30


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Insensibili cum am fost în vremea ideo-logiei totalitare, dar meteahna se con-tinuă, din nefericire şi după ce audispărut condiţiile care au alimentat- o,

n- am arătat prea multă receptivitate la zbaterilecărturarilor români din exil, obligaţi de istoriaatroce să- şi poarte destinul printre străini, înafara graniţelor ţării, unde, de multe ori, s- au bu-curat de recunoaşteri refuzate în propria lor ţară.Sigur, constrângerile ideologice au dispărut, ţaraputem spune că a intrat într- un fel de normali-tate, dar actul reparator încă întârzie, iar exilulnu este adus acasă şi nu este integrat organic înmatricea spirituală din care a descins.

Am recuperat vârfurile (Mircea Eliade şiEmil Cioran), dar au rămas în afara actului valori-ficator încă multe nume care nu şi- au găsit editoriiaşteptaţi. Constantin Amăruiţei, C. Micu-Stavilă,Ştefan lupaşcu şi încă mulţi cărturari româniobligaţi la pribegie. Vintilă Horia face şi el partedin această pleiadă de pribegi încă nerecuperatintegral în cultura românească. I s- a publicat ro-manul care i- a conferit celebritate, dumnezeu s- anăscut în exil, câteva studii de istorie a filosofieiromâneşti, dar au rămas încă multe de recuperatşi de integrat în ansamblul spiritualităţii româ-neşti.

Cum să nu mă bucur de apariţia recentuluivolum eseistica lui Vintilă Horia – deschiderecătre transdisciplinaritate (Editura Aius, Cra-iova, 2015) semnat de Mihaela Albu şi Dan An-ghelescu, care recuperează în mare parteeseistica autorului – cea din perioada româ-nească, dar şi cea risipită prin revistele diasporeiromâneşti, în anii când ţara pe care o părăsise eradominată de un dogmatism inclement. VintilăHoria, ca şi alţi cărturari români risipiţi prinlume, complinea prin scrisul său neputinţele con-fraţilor rămaşi în ţară şi obligaţi la o înrolareideologică năprasnică şi lozincardă, clişeică.

Mulţi dintre noi, care l- am cunoscut pe Vin-tilă Horia în ipostază de poet şi de romancier,avem acum ocazia să- l cunoaştem şi în ipostszăde eseist, care nu este de fel o dimensiune subsi-diară, ci una esenţială care vascularizează în-treaga sa creaţie şi dă măsura multiplelor saleposibilităţi cărturăreşti. Stăpânea atât de perfectfuncţiile verbului românesc că putea să- i optimi-zeze dispunerea în orice partitură l- ar fi expus.„scriitorul, eseistul, poetul şi gânditorul VintilăHoria, se subliniază apăsat şi în prefaţa acesteicărţi, ne apare astăzi ca o fiinţă ce s- a dăruit tu-turor depărtărilor ce s- au lăsat întrezărite din ilu-minările acestui trans- limbaj”.

File măsluite dintr- un dosar controversat.N- ar fi drept să vorbim despre eseistica lui VintilăHoria fără o episodică trecere în revistă a dosaru-

lui său politic, care a generat atâtea reacţii şi con-tra- reacţii şi l- a propulsat, la un moment dat, înprim- planul diasporei româneşti şi- n atenţia in-telectualităţii europene. A fost Vintilă Horia unlegionar recunoscut şi un apropiat al Căpitanului,care, ştim bine, obişnuia să- i ţină aproape şi- natenţie privilegiată pe cei cu notorietate recunos-cută? Azi, când se cunosc bine subteranele scan-dalului în centrul cărora a fost târât scriitorulromân, putem răspunde fără echivoc că n- a fost,iar atunci, în 1960, când a fost propus pentru de-cernarea Premiului Gongourt, campania potriv-nică i- a fost administrată de guvernul obedient dela Bucureşti, care opera cu o scară de valori dife-rită de ceea ce se omologa în occident.

Vintilă Horia era o doxă şi trecea drept uncărturar luminat, un făclier al cărui nume eracotat ca o garanţie de seriozitate pentru publica-ţia care- i consemna numele în caseta redacţio-nală. Avea convingeri de dreapta, asemeni multorintelectuali din Europa acelor vremi, dar nu credcă trebuie culpabilizat pentru această orientare.Ca intelectual cu iubire de ţară, de popor, nuputea rîmâne indiferent la bâlbâielile politicii ro-mâneşti, care o îndepărta de Europa şi- o plasa înapropierea Rusiei. Că avea dreptate se va dovedirepede, când s- a văzut că nici o putere europeanăn- a luat apărarea României când s- a semnat Pac-tul Ribbentrop- Molotov sau nesăbuitul Diktat dela Viena. târziu, într- un articol publicat în nr.6din martie 1971 al revistei limite – o revistă careapărea în Franţa sub direcţia lui Virgil Ierunca –va reconstitui situaţia României la acel momentde cumpănă a istoriei. „românia, în acel moment,e în afara marelui joc. Cu excepţia câtorva numedin trecut – iorga, enescu, brâncuşi – şi a câtorvaexilaţi trecuţi la altă naţionalitate, românia e pre-zentă azi în conştiinţa universală ca un fel devagă situaţie nefericită plasată în apropiere derusia. nimeni nu mai ştie nimic de ea. Centrelenu au contact cu nici un fel de realitate româ-nească”.

Vintilă Horia nu era singurul intelectualromân îngrijorat de soarta României, la acel ceasde istorie devălmăşită, la fel de îngrijoraţi se ară-tau şi Cioran, Mircea Eliade şi alţi tineri, cei maimulţi trecuţi prin seminariile lui Nae Ionescu,care stăteau cu diplomele în buzunar şi nu- şi gă-seau utilitatea în acea societate bolnavă, condusăde politicieni obtuzi şi incapabili de spirit vizio-nar. Politique d’abord, proclamase Mircea Eliadeşi cei mai mulţi dintre tinerii năbădăioşi ai aceluitimp derutant care au înţeles că prima urgenţăresimţită de ţară era nevoia unui suflu nou şi, fi-reşte, primenirea clasei politice.

Mai era o problemă asupra căreia nu credcă istoricii s- au aplecat cu toată luarea- aminte; întimp ce partidele mari, aşa- zis istorice – PNl şiPNţ – se arătau reticente în ceea ce priveşte pri-mirea tinerilor şi ţineau uşile mai mult închisepentru a nu spori competiţia în partid, formaţiu-nea lui Codreanu avea uşile date de perete şiarăta o generozitate nerestrictivă faţă de tineriidornici de a se înrola în viaţa politică. Noul valnu concepea ca sub privirile lor neputincioase săse prăbuşească ţara, graniţele, dar şi marile idea-luri induse cu patos şi cu ardoare în cadrul stu-diilor universitare. Cu conducerile lor obedienteşi gerontocrate, partidele istorice aveau mai multun caracter de castă închisă şi nu erau dispuse săîmpartă competiţia cu noile eşaloane de tineri,mult mai activi, mai competenţi, mai practici şimai dispuşi să- şi pună energia şi priceperea şi înslujba interesului naţional.

Vintilă Horia făcea parte din această gene-raţie de răzvrătiţi, dar insurgenţele sale nu l- audrenat spre legiunea Arhanghelului Mihail. Maimult, intrat în diplomaţie va fi destituit din pos-tul său de la Viena la venirea legionarilor la pu-tere. Convingerile lui de dreapta pot fi decelatedin articolele sale publicate în revistele sfarmăpiatră şi meşterul manole, nicidecum din vreoparticipare la zgomotoasele manifestări politiceinsurgente. A fost, desigur, un om cu convingeri,

cu încredinţări, dar acestea nu trebuie privite canişte culpe. în cadrul diasporei româneşti din Ita-lia şi mai apoi din Spania trecea drept un intelec-tual rafinat şi se bucura de respectul co-naţio-nalilor săi risipiţi prin occident după bolşeviza-rea României.

în 1960 a publicat romanul dieu este né enexil, prefaţat de Daniel Ropos (Editura Fayard,Paris), care avea să- l propulseze în prim- planulunui scandal fără precedent în capitala Franţei.Nominalizarea lui pentru Premiul Goncourt a de-clanşat o adevărată nebunie şi- a antrenat atâteaspirite încrâncenate de a trebuit bietul român sărenunţe la această recunoaştere. într- adevăr, n- amai ridicat Premiul, dar nici comisia care l- adesem nat nu şi- a retras niciodată propunerea.

Primul semnal a fost dat în ţară, când re-vista Glasul patriei nr. 23 din 10 august 1960 l- adenunţat ca fost colaborator al revistelor legio-nare Porunca Vremii şi sfarmă Piatră. Ideologiide la Bucureşti s- au pus în mişcare şi l- au delegatpe Mihai Ralea să alimenteze presa franceză cudovezile prefabricate ale legionarismului lui Vin-tilă Horia. Degeaba a încercat diaspora româ-nească, în frunte cu Monica lovinescu şi VirgilIerunca, să stăvilească rostogolirea bulgărelui dezăpadă, nu s- a mai putut face nimic. De la proce-sul intentat lui Victor Andreievich Kravchenco,autorul acelei fulminante cărţi despre Gulagul so-vietic, când stânga franceză l- a acuzat de indu-cere în eroare a cititorilor prin vituperarea unuiideal de organizare socială, Parisul nu mai cunos-cuse atitudini aşa de ferme şi decise în apărareacelor acuzaţi pe nedrept. Din nefericire, n- a avutnici un efect practic. Prea antrenase copios inte-lectualitatea franceză, prin tradiţie de stânga, casă se facă loc şi altor opinii. Şi, pentru a nu se dez-minţi adagiul românesc cu capra vecinului, s- auprins în această sarabandă nevolnică şi câţiva in-telectuali români, precum Constantin Virgil Ghe-orghiu, acest smerdeakov (expresia aparţine luiCioran) român care se bucura de ceva trecere încadrul exilului românesc.

A rămas un nostalgic al perioadei bucureş-tene din vremea când edita revista meşterul ma-nole şi făcea parte dintr- o grupare de tinerifrumoşi şi inteligenţi, care, în multe privinţe, dă-deau tonul şi direcţia în cultura românească. Re-

Ionel NeculaEseistica lui Vintilă Horia

Cel omagiat a reprezentat multăvreme România la Berna, Berlin şi

la Vatican şi a fost delegatulpermanent al ţării noastre la LigaNaţiunilor de la Geneva. El a fost

cel care a intervenit, în timpulrăzboiului, pe lângă oficialii

germani să scutească de distrugereoraşul Florenţa pentru valorile

artistice pe care le adăposteşte, iarulterior municipalitatea urbei i- aapreciat gestul conferindu- i titlulde cetăţean de onoare al oraşului.

vintilă horiA

31



găsim în această alcătuire livrescă şi o parte dincorespondenţa purtată cu prietenii rămaşi înţară, în bătaia tuturor izbeliştilor, pentru ca încele din urmă să- şi continue destinul prin prăpăs -tiile Gulagului comunist.

sub foc încrucişat. Asemeni lui Cioran, Vin-tilă Horia a fost supus şi el unei duble acuzaţii.Partea cea mai consistentă a tratamentului criticla care era supus autorul provenea, cum am maispus, din cadrul intelectualităţii franceze destânga, rămasă în general sub captivitatea influ-ienţei comuniste. Să nu pierdem din vedere că laacea vreme Partidul Comunist Francez se profilaca o forţă politică extrem de puternică, iar ideeaunui regim socialist în Franţa se bucura de o au-dienţă neaşteptată în mediul muncitoresc. oficio-sul Partidului Comunist Franez, l’Humanité din29 noiembrie 1960 a publicat pagini întregi, înfacsimil, din dosarul întocmit de autorităţile de laBucureşti pentru a demonstra convingerile dedreapta ale autorului în publicistica sa din ţară.Am amintit de publicaţia Glasul patriei, desti-nată românilor din exil care şi- a continuat atacu-rile şi după ce a început nebunia denunţurilor înoccident. în nr.35 din decembrie 1960 a publicat,sub semnătura lui Gavrilă Măgurean, articolulCaftangioglu a încasat caftanul în care se arătacă în 1933 Vintilă Horia a făcut parte din cuibuldorul – agentură a imperialismului german înRomânia.

Se- nţelege că nici diaspora românească dedreapta n- a rămas impasibilă. Mulţi dintre emi-granţii români din Franţa, din Spania sau Ger-mania au luat apărarea scriitorului român, darau fost şi voci care i- au imputat lipsa de virulenţăşi incisivitate în apărarea mişcării legionare şi avalorilor ei. lingvistul şi istoricul literar Eugenlozovan, bunăoară, îl acuza în stin-dardul – o publicaţie a diasporei româ-neşti care apărea la München – căautorul s- a folosit în romanul său devolumul ovidiana – volum omagialeditat de N.I. Herescu în 1958, cu pri-lejul aniversării a 2000 de ani de lanaşterea poetului exilat la tomis, ceeace Vintilă Horia n- a tăgăduit niciodată.„mi- ar fi plăcut, mărturisea într- o notăfinală a ediţiei în limba spaniolă a ro-manului, să închin aceste pagini amin-tirii profesorului şi prietenului n.i.Herescu, dacă n- ar fi fost închinateunor fiinţe mai apropiate. În convorbi-rile avute cu profesorul Herescu la ma-drid, în timp ce terminam romanulmeu, şi apoi având la îndemână mate-rialul din ovidiana mi- am lămuritanumite îndoieli şi mi- am completatanumite lipsuri”. Nu neam propus săreconstituim în aceste rânduri întreagapaletă a reacţiilor dinspre stânga şidinspre dreapta la romanul lui VintilăHoria, dar e sigur că autorul a resimţitdureros disconfortul acelui foc încruci-şat la care a fost supus în acele zile învolburate,când toate revistele de cultură europene erau con-ectate la scandalul pus la cale de guvernul comu-nist de la Bucureşti şi- a antrenat în iureşul ei oîntreagă pleiadă de cărturari.

succesul de librărie al romanului. toatăaceastă învolburare de reacţii împătimite a avutînsă şi o latură pozitivă. A asigurat romanului unsucces de librărie cum rar s- a mai întâmplat înEuropa contemporană. Numai în 1960 ediţiafranceză s- a tipărit în 150 000 de exemplare, iarpână în 1990 s- a tradus în 14 limbi. Şi mai notăm,măcar fugitiv, telegrafic, că traducerea în limbaspaniolă a cunoscut 4 ediţii – ultima dintre ele afost în 1988 în Chile. traducerea în limba românăpoartă semnătura lui Al. Casting, fratele lui Vin-tilă Horia, şi s- a tras într- un tiraj de 750 de exem-plare.

Vintilă Horia – eseistul. Am făcut aceastăgeneroasă introducere în destinul şi în universulscriitorului Vintilă Horia în ideea de a furniza ci-titorilor o imagine cât mai completă despre turpi-tudinile la care a fost supus autorul, despre ceeace a însemnat în cadrul emigraţiei româneşti dinoccident şi cât de întinsă era plaja problemelorpe care le putea aborda. A fost o conştiinţă in nuceşi se implica sporitor în multe probleme care tra-versau veacul şi lumea europeană, după cele douăconflagraţii mapamondice. Vintilă Horia, conchidşi autorii acestei pletorice alcătuiri livreşti, esteunul dintre marii făptuitori de cultură româ-

nească din cadrul exilului românesc – constituitdupă bolşevizarea ţării – şi una din marile perso-nalităţi ale culturii noastre naţionale, de care ro-mânii au luat cunoştinţă prin intermediulpostului de radio Europa liberă sau direct dupădecembrie 1989.

Cartea nu este numai o exegeză, deşi trata-mentului exegetic i se conferă un spaţiu destul degeneros, ci conţine, ca anexe, şi multe din eseurilescriitorului, prin care reconstituie, altfel spus,traseul evoluţiei eseistice a lui Vintilă Horia cudrum cu tot, cum ar fi spus Hegel. Ponderea o con-stituie eseurile publicate în timpul pribegiei şi pu-blicate prin diferite publicaţii străine sau princele editate de diaspora românească, dar se facreferinţe copioase şi despre eseurile publicate înţară, înainte de a lua drumul pribegiei. Câtevadin eseurile perioadei româneşti, dar şi din vre-mea pribegiei, îl au ca pretext pe Eminescu şi tre-buie să precizăm că observaţiile sale îl consacrăca pe unul dintre cei mai percutanţi eminescologidin cultura românească. „Pentru Vintilă Horia, caşi pentru alţi scriitori români din exil, eminescudevenise mai mult ca oricând prototipul trepteicelei mai înalte a literaturii noastre, iar revendi-carea din personalitatea lui creatoare o fireascămarcă identitară.” Nu poţi fi român cu adevăratdecât purtându- l pe Eminescu la butonieră, ca peun talisman dătător de sens, de direcţie şi de con-sistenţă firii româneşti. Vintilă Horia a înţelesperfect acest aspect când a proclamat, aproape in-surgent, că ne vom întoarce acasă cu eminescu demână. Era o idee legitimă, dacă avem în vederecă la acea vreme Eminescu era asimilat proletcul-tist şi că se bătea monedă doar pe îmbufnărileunui proletar oţărât, pe critica vechii societăţiburghezo-moşiereşti şi pe imaginea rotunduluiegumen cu foalele- ncinse, cu obrazul rumen. Era

evident că Eminescu, adevăratul Eminescu, celprohibit o vreme culturii româneşti, poetul cu lăr-gimile sale de gând şi cu înălţimea la care ridicasepoezia românească, trebuia adus acasă în toatămăreţia lui neviciată de năimiţii noului regim.

trecem peste eseurile sale privind filosofiaromânească, despre care am vorbit cu altă ocazie,la apariţia lor într- o ediţie românească, şi măopresc asupra celorlalte eseuri, care privesc as-pecte esenţiale ale lumii pe care o traversa. Defapt, toate au o bătaie metafizică, dar multe răs-pund unor probleme exacte ale lumii postbelice.Unul dintre ele, bunăoară, este consacrat poetu-lui şi diplomatului de carieră Nicolae PetrescuComnen şi- a fost prilejuit de moartea sa neaştep-tată, la 8 decembrie 1958, la scurtă vreme dupăîmplinirea vârstei de 77 de ani.

Cel omagiat a reprezentat multă vreme Ro-mânia la Berna, Berlin şi la Vatican şi a fost de-legatul permanent al ţării noastre la ligaNaţiunilor de la Geneva. El a fost cel care a inter-venit, în timpul războiului, pe lângă oficialii ger-mani să scutească de distrugere oraşul Florenţapentru valorile artistice pe care le adăposteşte,iar ulterior municipalitatea urbei i- a apreciat ges-tul, conferindu- i titlul de cetăţean de onoare aloraşului.

Vintilă Horia l- a cunoscut mai bine dupărăzboi, când a hotărât să nu se mai întoarcă înţara ocupată de ciuma roşie, sub forma regimuluicomunist de la Bucureşti, care l- a şi demis dinpostul său de la Viena. „l- am revăzut la madridîn 1955. neostenit vorbitor, mă rugase din timp,

deşi se afla în spania cu alte scopuri, să- i organi-zez câteva conferinţe. a vorbit la ateneu, la Facul-tatea de litere şi la radio, un mare ziar dinmadrid i- a luat un interviu. Când profesorulcare- l prezenta ascultătorilor, de pe catedra care- ioferise ospitalitate, a pronunţat numele româniei,studenţimea care umplea sala s- a ridicat în pi-cioare şi a aclamat timp de lungi şi neuitate mi-nute, acea imagine a dreptăţii călcate în picioare,a libertăţii siluite, a speranţelor în viitor. Chipullui Comnen oglindea emoţia puţinilor românicare veniseră să- l asculte şi care plângeau de emo-ţie în mijlocul tunetelor de aplauze”. Frumoasă şiemoţionantă evocare.

Eseistul nu uită să amintească de cartea luiComnen, o primă experienţă comunistă în unga-ria – Amintiri şi Documente inedite, Madrid, co-lecţia Destin, 1957, 133 de pagini – în care năruiepretenţia amiralului Horthy că ar fi înlăturat sin-gur comuniştii lui Bela Kuhn din Budapesta. îndocumentarul său, complinit cu mărturii şi acteoficiale demonstrează că în realitate „ungurii prinoamenii politici reprezentativi, făceau apel la ro-mânia ca să alunge pe bela Kuhn şi se bizuia peprezenţa românească în budapesta ca să poată or-ganiza un nou început de viaţă politică într- o un-garie distrusă de război şi consumată de comu-nism. nu numai atât: ungurii sperau în realiza-rea unei formule de cooperare cu românia într- oconfederaţie danubiană, ca să poată face faţă eve-nimentelor şi că alături de o altă ţară neslavă săpoată constitui în centrul europei o forţă capabilăsă se opună panslavismului. se ajungea până laa se oferi regelui Ferdinand coroana ungariei, încadrul acestei cooperări care, dacă s- ar fi realizat,ar fi dat istoriei europene un alt aspect, (Florinmanolescu, enciclopedia exilului românesc, edi-tura Compania, bucureşti, 2003, p.187).

Un eseu mai desfăşurat este celconsacrat interpretării ciclice a istorieiîn care Vintilă Horia se dovedeşte uncombativ destul de abil şi bine acomo-dat cu marile curente şi tendinţe filo-sofice universale. Nu se inhibă de vogagânditorilor cu care se confruntă, ci, lacurent cu ceea ce se procesează în gân-direa mapamondică, nu ezită să încru-cişeze floreta cu gânditorii aflaţi pe valşi- n mare audienţă receptivă.

oswald Spengler (1880- 1936)este unul dintre ei. lucrarea sa decli-nul occidentului a intrigat serioslumea gânditorilor din occident şichiar la noi, în revistele de cultură in-terbelice a generat destule reacţii ade-zive sau potrivnice. în principiu,gânditorul german crede că în linii ge-nerale, istoria se sedimentează în ci-cluri istorice, care se repetă cam lafiecare mie de ani. Vintilă Horia nu îm-părtăşeşte ideea ciclică a lui oswaldSpengler, dar demersul său, motivaţiaşi toată arhitectura argumentaţiei estetrecută prin filtrul mai multor gândi-

tori europeni, la care apelează ca la nişte reperepropedeutice ale problemei. Unul dintre gândito-rii cu dispuneri în problemă, apelat de VintilăHoria este Andre Varagnac, autorul lucrării Civi-lisation traditionelle et genes de vie (1948), în caredistinge o anumită tipologie a raporturilor omuluicu lumea în funcţie de specificul fiecărei epoci tra-versată de om în devenirea lui istorică. Dacăepoca neolitică se caracterizează prin raportul di-rect dintre om şi mediul vegetal, iar cea paleoli-tică prin raportul omului cu mediul animal, epocamodernă, prin explorările geologice şi prin inte-resul arătat ecologiei conservă şi radicalizeazăaceste raporturi în cadrul aşa- ziselor societăţi tra-diţionale. Este vorba, conchide Vintilă Horia, totde o viziune ciclică asupra istoriei, o ciclitate di-ferită, fireşte de cea propusă de oswald Spengler.

Cum arată şi titlul, eseistul român porneştede la teza ciclităţii istoriei propusă de oswaldSpengler şi de alţi gânditori, dar, de fapt, face oincursiune generoasă prin diluvica istorie a filo-sofiei universale. în discursul său se regăsesc şiconverg spre o anumită concluzie Berdiaev, Mir-cea Eliade cu mitul veşnicei întoarceri, ortega,Karl Jaspers, şi misticii medievali – o pleiadă ro-bustă de gânditori şi de paradigme filosofice, deparcă şi- ar fi propus să rescrie istoria filosofieiuniversale din perspectiva interpretării ciclice aistoriei. oricum, eseul său este o dovadă peremp -torie a lărgimii de orizont şi a lejerităţii cu careeseistul circula prin sistemele şi prin doctrinelefilosofiei universale. Era o doxă. r

32


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Pierdut la orizont în Munţii Vrancei,aureolat de apropierea unor ţinu-turi edenice imortalizate în „Pseu-dokinegheticos” şi „românia Pito-

rească”, satul casei mele de vacanţă îmi amin-teşte din când în când că este traversat de o apăal cărei nume, Peceneaga, îşi are sorgintea în is-toria ceva mai întunecată a barbarilor migratori.Greu de crezut, dar s- a întâmplat în acest secol şiîntr- o ţară europeană ca un sătean să- şi uite vacapriponită pe o pajişte, care a murit de foame şisete, şi a fost lăsată să putrezească în soarele do-goritor al verii tocmai încheiate, fără ca nimenisă se gândească să meargă s- o îngroape. Proprie-tarul a lucrat cândva în Bucureşti, la Casa Popo-rului, dar schimbarea de regim şi politici l- aîntors la obârşie. Cazul nu este singular, apatia,lipsa de iniţiativă, de proiect, refuzul de a munci(din experienţa călătoriilor în străinătate, nu maicunosc ţară cu imense suprafaţe nelucrate, cidoar cu eforturi disperate de a inventa surogatede sol pentru culturi) fiind semnele eşecului poli-ticii comuniste de urbanizare. Populaţiei ruraledezrădăcinate i s- au oferit confortul traiului labloc, acces la coafor şi frizerie, siguranţa unuivenit lunar, dar nu i s- au dezvoltat nevoi şi satis-facţii ale traiului civilizat, nu i- a fost creat un su-flet. în absenţa lustrului superficial al civilizaţiei,au revenit la primitivism. la sfârşitul ultimei vi-zite, mi- a fost dat să mai întâlnesc un exemplarneanderthalic. Un ins cu faţa întunecată asemenicugetului (cuvânt folosit aici abuziv) a stârnit în-spre roţile maşinii noastre doi amă-râţi de căţeluşi aurii, grozav desperiaţi. I- am depăşit la distanţă decentimetri, evitând o traumă carem- ar fi urmărit tot restul vieţii. Nu,cartea de poezie pe care aveam privi-legiul să o citesc în manuscris la re-venirea în Bucureşti nu putea facenimic pentru cei doi săteni. Dar nicica să scap cât mai grabnic de amin-tirea lor nu aveam leac mai bun...

Subintitulată Cartea ilumină-rilor mele. roman în versuri, cea mairecentă carte în manuscris a AureiChristi, Geniul inimii, trimite dintruînceput la iluminările lui Rimbaud,o altă carte a acestuia, une saison enenfer, fiind evocată de Cartea Întâi:Povestea subteranei. Există aici, ca şila poetul francez, confruntarea cu ocriză existenţială, tonul naiv-confe-sional şi peisajele feerice alături desarcasmul stârnit de o civilizaţie ci-nică, vidată de valori. Marea reali-zare a poetei în noua sa ipostazăintertextuală e însă suprapunereauniversului poetic al lui Rimbaud peste un core-lativ estic: subteranele conştiinţei explorate degeniul lui Dostoievski, procesul intentat conştiin-ţei lui Raskolnikov de maieutica reparatoare aaparent cinicului Porfiri Petrovici, dar al căruinume aminteşte de anticul filosof menţionat caalchimist. în centrul doctrinei alchimice stau pu-rificarea materiei şi revelaţiei spiritului. CarteaAurei Christi este astfel un opus alchemicum, olepădare de trupul pe care boala îl duce în pragulnefiinţei, şi o resurecţie a poetei asemănătoare re-velaţiei pietrei filosofale (lapis philosophorum).încheiată de ziua Sfântului Ioan Botezătorul (29august), cartea este fructul unei minţi eliberatede trup, asemeni Atenei născute din capul tatăluiei, Zeus, asemeni capodoperei stilistice a luioscar wilde despre profetul desprins de trup gra-ţie virtuozităţii lui Salome. Estetica simbolistă semai face prezentă şi prin asociaţiile cu jurnalullui Baudelaire, mon coeur mis à nu, unde acestaîşi construieşte masca de dandy în opoziţie cu fe-meia robită de sexualitate şi nevoi trupeşti, pri-

mare, imaginarul morbid al trupului în descom-punere fiind la acesta premisa revelaţiei spiritu-lui. Aurul alchimic este sugerat de o poreclă apoetei, din adolescenţă, când performanţele şco-lare îi câştigă reputaţia de „Goldy”. Aura, pseu-donimul de mai târziu, adaugă un nou tuşeuportretului unei eterne adolescente, destinată iu-birii platonice, neconsumate. Spre deosebire deAfrodita Pandemos, erosul plotinian sau AfroditeiUrania semnifică la Plotin, magistrul lui Porfiri,tiparele eterne ale spiritului. Prin infuzia depatos slav, poeta îmblânzeşte estetismul austerşi cumva convenţional al esteticii decadente occi-dentale, rescriind şi arta poetică a acestora: crea-ţia este asociată iubirii, lui Iisus prin care a fostcreat şi răscumpărat universul materiei, trupullumii, mai curând decât unui cult abstract alartei.

Este interesant că acest topos al estetismu-lui decadent dominat de principiul „à rebours”(contra naturii) al lui Huysmans coexistă la AuraChristi cu toposul romantic al geniului- fântână(„eul nu- i decât mască/ sau nu mai mult/ decâto fântână”). Ambele exilează trupul „la ani-lu-mină distanţă”, poeta părând să aspire la o poe-tică universală: „acelaşi scenariu,/ în esenţă,neschimbat”.

trupul este, de fapt, trupul de semne al poe-mului, deoarece soarele ce priveghează descinde-rea spiritului în el e „soarele apocaliptic” al unuinou pământ, ivit „între ape”, unde pluteşte Sfân-tul Duh al unei noi Geneze (Povestea subteranei).

Această geneză artificială aminteşte însă şi dePorfiri cu a sa Peşteră a nimfelor, amestecul demituri tinzând către un imaginar colectiv al ar-hetipurilor. Poeta pare dornică să- şi etaleze pu-terile, exersând metrul antic, imnic, într- un poemdespre marea trecere („nectarul tiparului de mit,unde sub aripa lui […] veacul un timp ne- a adă-postit”), dar şi registrul ludic, jucăuş, în vreme cecontinuă să vorbească despre teme grave, în stilullui laforgue, Prevert, Sorescu. De exemplu, poe-mul românia e raiul aici, pe pământ... parodiazăjargonul patriotard, cuvintele mari rostogolite îngol care caracterizează superficialitatea românu-lui când e vorba de a judeca trecutul şi de a- şi răs-cumpăra destinul istoric ce se risipeşte astfel înstarea la sine, nediferenţiată, pasivă a naturii:„În rai nu există autostrăzi. şi românia/ e raiul,e raiul aici, pe pământ. din acest motiv, după bă-tălii cumplite, au venit romanii/ şi... În sfârşit,passons... au venit turcii şi nu/ mai plecau. auvenit tătarii şi nu/ mai plecau... ai venit tancurilesovietice/ şi nu mai plecau... au venit ungurii/ şi

nu mai plecau... au venit barbarii,/ care au raco-lat – de printre fraţii noştri –/ mercenari, pardon,‘ntelectuali aşa- zis/ publici, cum ar veni, intelec-tuali de curte [...] / străinii ăştia, vezi bine,/se în-drăgostesc de ţara noastră,/ care e raiul pepământ. şi uită să plece/ acasă. şi- atunci... se ri-dică morţii şi/martirii, se ridică sfinţii şi eroii,/bărbaţii noştri se ridică şi- i trimit/ acasă, la ei,direct acasă... Până se ridică,/ însă, şi ţăraniinoştri, sfinţii, fruntea ţării, iartă,/ iartă, iartă,cum iarba iartă talpa piciorului,/ cum apa iartăpeştii, cum văzduhul/ iartă păsările, cum pămân-tul/ iartă ploaia, şi pruncul abia născut/ îşi iartămama, cum... Vrei nişte goji?/ mersi, mai târziu.Cică conţine/ interferon. În sfârşit... În sfârşit...”

tarele sufletului naţional, degradarea stăriispirituale a societăţii sunt consemnate de o mintecare ar putea spune precum Caragiale: „Simtenorm şi văd monstruos”. Pastişa limbajului co-locvial, inventivitatea verbală, umorul stârnit deincapacitatea vorbitorilor de a- şi sesiza ridicolulsunt un registru retoric nou în poezia AureiChristi, pe care îl exploatează însă în alternaţăcu poemul meditativ asupra condiţiei omului şiartistului, definiţi prin contrast cu fixaţia natu-ralistă, specifică epocii, asupra trupului. Intero-gaţia porneşte uneori de la un pretext livresc –îndrăzneala tatianei de a- i declara lui oneghiniubirea –, afirmă apoi cu tărie principiul libertăţiifaţă de convenţiile sociale încălcate de eroina luiPuşkin, îndeamnă la imitaţia firescului naturii,a limbajului florilor, numai pentru a răsturna

toată demonstraţia prin întrebarearetorică din final care- l prezintă peom alienat în natura incomprehensi-bilă şi îl reîntoarce în cultură: „deazi înainte ca florile voi iubi./ da, caflorile. dar cum iubesc florile?!” (şitotuşi...).

Iluminarea are dublu obiect înaceste poeme: pe de o parte, ca laRimbaud, poezia face ca lucrurile,lumea, să apară în deschisul fiinţei.Pe de alta, poeta însăşi se constru-ieşte pe sine într- un portret iluminatdin ce în ce mai intens. Confesiuneae dublată de o voce care i se adre-sează la persoana a doua, aparent amamei, născând- o a doua oară încarte, şi care îi linişteşte temerile şiîndoielile cu privire la sine, prezen-tând- o în ipostazele purităţii, alescrupulelor de conştiinţă extreme,ale generozităţii şi înfruntării eroicea destinului. Poemele cu Eveline, dingrupajul dedicat familiei (inclusiv fa-milia literară din jurul revistei Con-temporanul şi inclusiv rottweilerul şimotanul Bagheera, într- o tapiserie

totalitară a viului) excelează prin diafaneitateadialogului cu copila de şapte ani care pune în di-ficultate partenera adultă de dialog, dar care reu-şeşte să „pareze” întrebările incomode şi compli-caţiile vieţii adulte, antrenând- o într- un zbor as-censional al imaginaţiei.

Ca în poezia medievală, poeta urcă scarasensului literal- alegoric- moral- anagogic, iposta-ziindu- se ca mediu de revelare a divinului(schimbarea la faţă), ca instrument redemptiv aldivinităţii (de care e nevoie când totul e putred înlume, cum spune Hamlet), ca personaj al unuiunivers magic cu coincidenţe şi cifre simbolice.Geniul inimii aduce în faţa publicului o AuraChristi care a atins un înalt rafinament în struc-turarea şi şlefuirea universului său poetic. r

Maria-Ana TupanAlchimii lirice

n (Con)texte Ca în poezia medievală, poeta urcăscara sensului

literal- alegoric- moral- anagogic,ipostaziindu- se ca mediu de

revelare a divinului (Schimbareala faţă), ca instrument redemptiv

al divinităţii (de care e nevoie cândtotul e putred în lume, cum spune

Hamlet), ca personaj al unuiunivers magic cu coincidenţe şi

cifre simbolice

Zidul poeZiei. QinGhAi

Dacă putem vorbi despre „o specta-culoasă reabilitare” a lui Bacovia,devenit un mare reper canonic,cum susţinea Ion Pop (v. baco-

vieni, desigur..., în ateneu, nr. 8/2001), numele luiConstantin Călin, cel care, cu plăcerile acribiei,rătăceşte de o viaţă în Ţara bacovia, trebuie aşe-zat la loc de cinste. Ins curios, scormonitor de ar-hive, iubind nuanţele, amator (autor) de „zigza-guri”, aparent distant, chiar morocănos, devotatulexeget consemnează şi problematizează „în jurullui Bacovia” cu o răbdare benedictină, propunândaccente, filiaţii, corective; trăindu- l, de fapt, peBacovia. Cu program cazon, afişând „o sobrietateţepoasă”, zicea amicul Constantin trandafir, ele-gant în maliţie, moralizator, grav, el pare unautor „leneş”, demodat. trudnic este, însă, negre-şit, „trezind” unele texte şi scoţându- l pe derutan-tul Bacovia de sub lespedea unor etichete/ sen-tinţe abuzive, inadecvate. Un „arheolog”, putemzice, cercetând fenomenul bacovia „cu ajutorullupei” (cf. Gheorghe Grigurcu), având cultul do-cumentului. legându- şi definitiv numele de cazulbacovia, temeinicul exeget băcăuan, un bucovi-nean fără „mistica Bucovinei” (cum, spăşit, recu-noaşte), trăgându- se din Udeşti, ne propune şipreţioase „însemnări diaristice”. Sunt notaţii „lacald”, purtând „sigiliul zilei”, fără cosmetizări ul-terioare, confirmând gustul său pentru fragment,figurină etc. şi indiscutabilul har de moralist/ por-

tretist, încondeind – ca fin observator – fauna po-litică şi cultural- administrativă a urbei,îndeosebi. „Preţăluitor” de cuvinte, repugnându- iprisosul de vorbe, autorul aduna în Provinciale(1975- 1989), de pildă, însemnări laconice despreacei ani „defuncţi”, recuperând atmosfera teri-fiantă, bruiajul ideologic, tipologia activistului(devenit „arendaş de partid”) şi, nu în ultimulrând, figurile „ateneenilor” băcăuani, apăsândasupra divorţului (frecvent întâlnit) dintre inte-ligenţă şi caracter. Cum anii postdecembrişti i- au„ruşinat aşteptările”, cum speranţele curate s- auvolatilizat, refugiat în bibliotecă, el contemplă de-taşat, cu o seninătate melancolică, acei ani, adu-când la lumină impresiile clipei. Adică „zoaieleactualităţii”. Ştie că astfel de însemnări, denun-ţând spiritul provincial, vor trebui „apărate”; darmai ştie că provincialismul e anulat de/ prin cul-tură. Sunt puţini scriitorii cu care, sufleteşte,Constantin Călin „se potriveşte”, iubind acel „su-perb sedentarism interior” (caracterul, adică); iarceilalţi, ipochimeni zgomotoşi şi agresivi, vorreacţiona. De unde tonul amar, deceptiv, al unuiins scrupulos („peste marginile admise”, notatheodor Codreanu), care se încăpăţânează să ră-mână un observator (pertinent, ponderat), nicide-cum un actor implicat pasional.

Dar, înainte de toate, Constantin Călin(profesor, critic, gazetar) este un infatigabil cer-cetător. Ştie că un articol e o fereastră şi agluti-

nând note, adunând fişe, ramificându- şi investi-gaţiile livrează ritmic tomuri groase, gospodă-reşte stivuite, scotocind arhivele, pescuinddetaliul revelator, răsfoind colecţii de ziare şi re-viste cu un vizibil deliciu acribios. lucrează aici,credem, chiar „lecţia” lui Bacovia. Poet funda-mental, Bacovia impune, reamintim, şi prin eco-nomismul mijloacelor. El manevrează un fondlexical restrâns, dezvoltând clase sinonimice.Universul său inventariază o listă minimală deobiecte, cu valoare obsesivă; din funcţionarea fi-xaţiilor, a motivelor „metabolizate”, poetul scoateefecte remarcabile, stăpânind cu virtuozitate unregistru limitat.

Deplângând „birjărirea” limbii, ConstantinCălin invocă în Zigzagurile sale, mereu delicioase,de rază culturală (culese în acolada), o lecţie ui-tată, cea a „economiei de limbaj” (cazul bibliei);şi cheamă în sprijin spusele Apostolului Pavel, re-pudiind cuvintele „putrede”, dorind doar ceea ce„e bun pentru întremătură”. or, epoca noastră, îndeculturalizare freatică, confiscată de verbiaj şiliteratură hormonală, sedusă de ideologia diver-tismentului, oferă cotidian năvala cuvintelor „pu-trede”. Din nou, insidiosul Bacovia poate ficonvocat la apel. Devot al lui Bacovia, devenit „su-biect perpetuu”, el practică – ca arheolog literar– exerciţii de fidelitate în Ţara bacovia. Şi nuvrea să treacă o zi fără să citească/ să scrie din/despre Bacovia; altminteri, ziua cu pricina, aflăm,

va fi dies perdida. o seriozitategreu de aflat la meridianul nostru,caz rar, s- a spus, de „şerbie lite-rară”. Iar Constantin Călin recu-noaşte cu mândrie: „aservindu- mă,Bacovia mă evidenţiază”. Să rea-mintim apoi că interesat, deopo-trivă, de operă şi epocă, întocmindun voluminos şi „mozaicat” dosar,vidând bibliografia, cu un Bacovia„livrat” en detail, Constantin Călinne anunţa că, poetic şi biografic,putem vorbi de doi bacovia. Dar„al doilea Bacovia”, regenerat,echilibrat, devine un „pensionar alpropriului talent” (v. dosarul ba-covia, II, Ed. agora, Bacău, 2004,p. 243). în amurgul vieţii, poetul„se contractă”, se afundă în tăcere,culege „derizorii ecouri”. Schimba-rea de regim i- a priit, totuşi, intra-rea în „zodia nouă” oferindu- isatisfacţia de a fi fost sărbătorit în

„castelul nababilor” (decembrie 1956, la împlini-rea celor 75 de ani), sfidând şirul de umilinţe.Marginalizat, onorat, răsplătit (pentru a fi poeti-zat „munca eroică proletară”, bănuia poetul), Ba-covia – precizează Constantin Călin – făceaatunci figură de exponat, perceput muzeal. Ulte-rior, redescoperit ca „uimitor existenţialist”, fă-când din existenţă o experienţă scripturală,Bacovia a impus bacovianismul ca modus vivendi.Dar tot Bacovia se lamenta, în 1929, că „n- a preaavut noroc”. Putem invoca „blestemul nepopula-rităţii” (cf. N. Davidescu) al unui poète maudit,„teama de existenţă”, situaţia de marginal,„munca de visător” etc. Altfel spus, un deficit exis-tenţial, livrat, însă, sub un titlu norocos (Plumb,individualizând o carieră) şi beneficiind de servi-ciile unui exeget scrupulos, explorând opera fos-tului George Andone Vasiliu, metamorfozat,devenit – pentru totdeauna – Bacovia. Pot fi pen-sate, aşadar, similitudini. Printre atâţia belferiguralivi, navigând prin „spuma de zvonuri”, Con-stantin Călin, mereu ponderat şi temeinic, mobil,divagând inteligent, erudit, câteodată „şuetist”,făcând „comerţ cu idei şi impresii”, îndeamnă laausteritate. Adnotările sale aparţin unui ins de-zamăgit, moralizator, persiflant. Au un ton sfătosşi îşi dezvăluie, uneori, fiorul liric, demonstrândmâna prozatorului (care, regretabil, se ignoră).omul, trecut prin funcţii administrative, ţinutapoi în „bucătăria” revistei, acuză neputinţa de a

fi „caloric” (cum i- ar fi cerut Radu Cârneci). Este,spuneam, scrupulos, „tabietliu”, meteosensibil;trăieşte cu teama de excese, vrea un trai sobru,liniştit, în limitele decenţei. Rămâne o fire difi-cilă, analitică, cu oscilaţii umorale, uneori „tristca o monadă”. Aplicat, sincer, afabil, imparţial,rigid, se dovedeşte un intelectual ineficient. înconsecinţă, într- o casă devenită „depozit de cărţi”suportă „aria reproşurilor” (lesne de bănuit!). Cafarmacist „ratat” se refugiază în lecturi; altmin-teri, zilele ar curge „fără rost”. Scrie greu, lenos,acuză uzura, sufletul „divizat”, caută motive deamânare. Paginile „coapte” se nasc căznit, la „fla-căra micului (meu) talent”, zice (răsfăţându- se).în toate caută măsura. Ştie că „pentru fiecarelucru există o măsură”. Şi aflând gustul vieţii îşiimpune, ca o a 11- a poruncă, tocmai cucerirea mă-surii. Ar vrea, într- o Românie isterizată, polari-zată, defazată etc., să domine norma stăpânirii desine. Cultivat, deferent, distant, interesat de pro-blemele breslei, ciocnindu- se de inşi agitaţi, velei-tari, pasionali, polemici, megalomani, râvnindvizibilitatea etc., pledează pentru reeducarea prinlectură. Cu ce şanse?, ne întrebăm; după anii „re-zistenţei prin cultură” (şi ea aproximativă, în con-textul terorismului ideologic), azi – observaţia ela îndemână – ne confruntăm, vai, cu „rezistenţala cultură”. încât colecţia sa de efemeride, închi-puind un fragmentarium (de citit cu evident profitintelectual), elogiază, previzibil, stăpânirea desine, „eroismul” profesorului Ciopraga, de pildă,cadenţele lente (priincioase), refuzul exhibării învitrină. Constantin Călin are, din acest punct devedere, o bună relaţie cu timpul; pedant, milită-ros, iubind rigoarea într- o epocă vitezistă zăbo-veşte grijuliu, confruntând şi corectând manus-crisele. trăieşte în posibil (ar fi spus Noica), co-boară în trecut, reconstituie migălos atmosferaunui târg de odinioară (Bacăul, evident), suportăprovincia ingrată, lacomă de a culege zvonistica,răutăţile. Acest localism bârfitor reverberează, îlafectează, negreşit, dar Constantin Călin rămâne,spunea memorabil C. Stănescu, un aristocrat pro-vincial. Un martor direct şi, deopotrivă, un ra-isonneur, un moralist interesat de „latura uma-nă”, cercetând un bogat material „ofertat”, îmbi-bat cu vanităţi, foiala „lăcustelor literare”, denun-ţând hibele intelectualilor, plutind în „sosulepocii” (cf. G. Bălăiţă).

om cu o singură faţă, Constantin Călin de-pune mărturie. Cert, depoziţiile sale, developândclimatul de la „hanul” Ateneului, „piaţa de vorbe”,relaţiile (degradate) cu G. (un „satrap”, un„balon”), refuzând a se îmbarca în „căruţa” luiş.a., au deranjat. Dar Constantin Călin, o vremeredactor- şef acolo, „a făcut autori” (ca re- writer),a avut necazuri cu dosarul (fiind „nepot de ame-rican”), a suportat umilinţe (de la teroarea redu-cerilor de personal la deplasări inutile, cronofage,pe placul chefliilor oportunişti). A rămas, însă, omde bibliotecă, om „vechi”, informat, deplângândmistica obiectelor, tabloidizarea, fără relaţii cuhigh- life- ul. Un sedentar, aşadar, refuzând răsfo-iala, blogăreala, „presa de futilităţi”, „spumaimun dă”, derizoriul ca stil de viaţă. Un ins liber,curios, de o „curiozitate multiplă”, luând notiţe,iubind nuanţele, risipind observaţii, reflecţii, ne-dumeriri. Făcând, cu ochi de moralist intratabil,ca „vieţist”, şi lectura vieţii. Şi lansând propuneri.Dăm doar un exemplu: constatând că Eminescu(„vast, complex, divers”, scria în Gustul vieţii) este„un cult în părăsire” va cere „reevanghelizarea li-teraturii”, cu obligativitatea de a citi, zilnic, câteun poem eminescian. Experiment benefic şi, bi-neînţeles, ignorat de teleintelectualii zilelor noas-tre, într- o epocă pragmatică, „evanghelizând”banul. r

33



trăieşte în posibil (ar fi spusNoica), coboară în trecut,

reconstituie migălos atmosferaunui târg de odinioară (Bacăul,

evident), suportă provinciaingrată, lacomă de a culege

zvonistica, răutăţileAdrian Dinu RachieruUn maratonist bacovian

34


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


în acest an jubiliar Brâncuşi, când s- auîmplinit 140 de ani de la naşterea ilus-trului sculptor, Fundaţia „ConvergenţeEuropene”, condusă de harnica preşe-

dintă Mihaela Mostavi, a pus la cale, în partene-riat cu Uniunea Cineaştilor din România,Fundaţia Arte Vizuale, Primăria comunei Peşti-şani, liceul tehnologic „Constantin Brâncuşi” dinPeştişani, şi cu sprijinul Consiliului Naţional al Ci-nematografiei din România, al Consiliului Jude-ţean Gorj, Primăriei târgu Jiu şi InspectoratuluiŞcolar Judeţean Gorj, un binevenit proiect cultu-ral- cinematografic, „omagiu lui Brâncuşi”, acasăla Brâncuşi, în târgu Jiu, Hobiţa şi Peştişani. Amavut onoarea şi bucuria să particip la această com-plexă manifestare cultural-cinematografică, bamai mult, să prezint toate filmele incluse în pro-gramul celor trei zile omagiale, şi mărturisesc căaceastă călătorie cu cinematograful, acasă la Brân-cuşi, a fost una dintre cele mai benefice şi rodniceiniţiative pe care le- am întâlnit în cam îndelungamea activitate profesională şi obştească, de- a lun-gul anilor. în rândurile care urmează, câteva ar-gumente în susţinerea acestei opinii.

Prima zi a manifestării a debutat în SalaMaură a Palatului Administrativ din târgu Jiu,unde – după „prologul” unei bogat informativeconferinţe de presă – a urmat un regal intelec-tual, conferinţa „în lumea lui Brâncuşi”, susţi-nută de acad. Răzvan theodorescu (care s- areferit, cu informaţii insolite, îndeosebi la „Con-textul cultural românesc al momentului Brân-cuşi”) şi de criticul şi istoricul de artă prof. univ.dr. Cristian Robert Velescu (care, vorbind despre„Brâncuşi şi semnificaţia operelor sale”, ilustrânddiscursul cu imagini fotografice reprezentative, arealizat, practic, un palpitant „scenariu de lungmetraj” al unui posibil film consacrat creaţieibrâncuşiene). în continuare, a rulat docu- dramabrâncuşi de Cornel Mihalache, un amplu filmcvasi- documentar consacrat genialului sculptor.Mi- a revenit misiunea să prezint acest film, dar,declinându- mi competenţa privitoare la arta plas-tică – mai ales după discursul savant al antece-sorilor mei –, m- am referit în special la creaţiacinematografică şi la regizorul în cauză, talenta-tul Corneliu Mihalache, intrat în cinematografieimediat după decembrie ’89, cu scurt metrajul deCrăciun neam luat raţia de libertate, realizat îm-preună cu Cătălina Fernoagă, şi autor, în conti-nuare, al unor filme memorabile, printre carescurt metrajul Coloana, Hobiţa şi tractorul (des-pre tentativa demolării coloanei infinite în aniiregimului dictatorial), sau, printre care, recent,un antologic lung metraj tV Canalul, cu ClaudiuBleonţ în rol principal, după o splendidă piesă adramaturgului de limbă maghiară Kincses Ele-

mér. Docu- drama brâncuşi, realizată în 1996, pecând regizorul era în echipa Studioului „Alexan-dru Sahia” conţine informaţii substanţiale dinscrierile marelui sculptor, dar şi imagini din ate-lierul parizian al sculptorului sau din expoziţiadin New york. Pentru că m- am aflat la târgu Jiu,în cuvântul meu am simţit nevoia să cinstesc şimemoria unui cineast neprofesioinist din partealocului, care ne- a părăsit în urmă cu câţiva ani,după ce a realizat un film despre Brâncuşi, încare a jucat rolul principal, e vorba despre Dumi-tru Călugăru, despre care am aflat de la actori aiteatrului „Elvira Godeanu” din localitate, că alăsat urme durabile în memoria localnicilor, prin-tre altele şi pentru că, adoptat de teatrul local înultimii ani de viaţă, a filmat câteva spectacole alerespectivei instituţii, filme care există şi astăzi.

în ziua a doua a manifestării, după amiază,pe prispa Casei Muzeu „Constantin Brâncuşi” dinHobiţa, a avut loc un emoţionant spectacol de tea-tru, „Brâncuşi la Hobiţa” de Ion Cepoi, interpre-tat de doi actori ai teatrului Dramatic „ElviraGodeanu” din târgu Jiu, Valeriu Bîzu (în rolul luiBrâncuşi) şi George Drăghescu (un actor localcare editează şi o mini- revistă cultural-umoris-tică, „Ceaşca de cafea”, ajunsă la numărul 150).în seara aceleiaşi zile, în aer liber, la liceul teh-nologic „Constantin Brâncuşi” din Peştişani aurulat trei filme consacrate unor personalităţi gor-jene, şi anume Paşi spre brâncuşi de Adrian Pe-tringenaru, maria tănase la infinit (Cântăreaţasufletului românesc) de Ana Simon şi lung metra-jul tudor de lucian Bratu. Am avut onoarea şiplăcerea de a prezenta şi aceste filme. Filmul Paşispre brâncuşi, de pildă, a fost realizat de regizo-rul Adrian Petringenaru în anul 1966, cineastula realizat, deopotrivă, documentare, filme de ani-maţie şi lung metraje cu actori (printre care tatălrisipitor, rug şi flacără, Femeia din ursa mare,Cireşarii, aripi de zăpadă, Cetatea ascunsă,există joi?, un film care rula la Cinematografulbucureştean „Scala” în zilele Revoluţiei Românedin decembrie ’89). maria tănase la infinit deAna Simon – o regizoare româno- elveţiană, carea fost nora ilustrului actor francez Michel Simon,fiind căsătorită cu fiul acestuia, actorul şi regiorulFrançois Simon – este un superb film documentardespre ilustra cântăreaţă naţională, realizat în2015, în care este „punctată” şi relaţia sufleteascădintre Maria tănase şi Constantin Brâncuşi. Fil-mul tudor a fost realizat de regizorul lucianBratu în 1963, pe un scenariu de Mihnea Gheor-ghiu, cu Emanoil Petruţ (tudor) în distribuţie,alături de George Vraca (Banul Brâncoveanu),Alexandru Giugaru (Boier Glagoveanu), licaGheorghiu (Aristiţa), Geo Barton (Benescu), IonBesoiu (Zoican), Amza Pellea (Gârbea fiul), IonDichiseanu (oarcă), olga tudorache (DoamnaŞuţu), Ernest Maftei (Pârvu), toma Dumitriu(Mitropolitul), Fory Eterle (Raşid Paşa), PetreGheorghiu (Dinu), luminiţa Iacobescu (tinca).

Cea de a treia zi a programului omagialBrâncuşi a conţinut cel puţin două evenimente ie-şite din comun. în primul rând dimineaţă, întreorele 11.00 şi 12.00, la toate liceele gorjene, s- adesfăşurat „ora Brâncuşi”, în care a rulat docu-mentarul Coloana sau lecţia despre infinit delaurenţiu Damian. împreună cu doamna MihaelaMostavi şi cu cineastul Mihai Gheorghiu – un per-manent sprijin de specialitate al manifestării –am participat la unul dintre liceele gorjene careau găzduit „ora Brâncuşi”, la liceul „tudor Vla-dimirescu” din târgu Jiu, prezentând, în faţa unuiamfiteatru suprapopulat şi entuziast de elevi şiprofesori, filmul lui laurenţiu Damian Coloanasau lecţia despre infinit, în care autorul coreleazălecţia despre infinit şi nemurire a lui ConstantinBrâncuşi cu lecţia despre cerc şi lecţia despre cubale lui Nichita Stănescu (aşa a simţit el nevoia)într- o sinteză artistică tulburătoare, impresio-nantă. Seara, în Parcul „Coloanei fără sfârşit” dintârgu Jiu s- a desfăşurat un substanţial şi atractivprogram cinematografic consacrat în principal lui

Constantin Brâncuşi şi altor personalităţi gorjene,cu intermezzo- uri de muzică clasică şi aforismedin volumul „Aşa grăit- a Brâncuşi” de Sorana Ge-orgescu Gorjan. Programul a fost moderat de ac-triţa româno- canadiană (şi, totodată, gorjancă)Claudia Motea, pe care am simţit nevoia s- o pre-zint publicului din parcul Coloanei. Absolventă aclasei de actorie Virgil ogăşanu de la Facultateade Arte „Geo Saizescu” din Universitatea „Hype-rion”, actriţa Claudia Motea, aflată prin anul 2000într- un turneu american cu spectacolul lui SilviuPurcărete „Danaidele” (în care jucau, printremulţi alţii, Radu Beligan şi Coca Bloos), a decis sănu se mai urce în autocarul românesc care plecadin centrul New york- ului spre aeroport. După undeceniu şi- un pic de „aventură” americană şi, în-deosebi, canadiană, perioadă în care a ajuns pe co-perta unor reviste culturale, cinematografice,Claudia Motea s- a întors în România, cu unwomen- show palpitant, „Niciodată o fată ca mine”(în care- şi povestea aventura americano-cana-diană), un show cu care cucerea Marele Premiu laFestivalul de teatru „Hyperion”. Ca urmare, îm-preună cu regizorul Al.G.Croitoru (care i- a fostprofesor în anii studenţiei), au scris un scenariude film pentru spectacolul iubeşte- mă america! (încare actriţa, pe scenă, dialoga cu vreo zece perso-naje interpretate pe ecran tot de ea, printre carebunica personală, alţi membri ai familiei, o prie-tenă din Republica Moldova, personaje americanesau canadiene), un spectacol care s- a bucurat demare succes în ţară şi peste hotare. la seara cul-tural- cinematografică din Parcul „Coloanei fărăsfârşit” a participat şi prof. univ. dr. Ioan Cărmă-zan, preşedintele Uniunii Autorilor şi Realizatori-lor de Film din România (U.A.R.F.), împreună cucare am prezentat, în dialog, substanţialul pro-gram cinematografic al serii. Seara cinematogra-fică Brâncuşi a conţinut câteva reprezentativefilme de ieri şi de azi consacrate ilustrului scul-ptor, filmul lui Erich Nussbaum din 1966 brân-cuşi la tg. Jiu, trei filme din ciclul dedicatsculptorului de regizorul Pavel Constantinescu înanul 1970, atelierul (un scurt metraj documentarîn care l- am simţit cu adevărat „acasă” pe eminen-tul sculptor), mărturii (cu mărturiile de căpetenieale inginerului Georgescu Gorjan – cel care a găsitsoluţia tehnică a înălţării coloanei brâncuşiene - şi ale sculptorului Ion Alexandrescu, cel care adăltuit Poarta Sărutului) şi Procesul Păsării (cudatele pe care le avea la ora respectivă regizorulfilmului), eu prezentând şi celelalte filme ale ci-clului semnat de Pavel Constantinescu, şi anume,sărutul, Păsările, doamna Pogany, apoi sculpturiîn lemn şi ovoidul, programul cinematograficBrâncuşi incluzând şi filmul foarte personal, mairecent, al regizorului Francisc Mraz, Concert pen-tru domnişoara Pogany, clarinet şi brâncuşi, din1997. în finalul serii cinematografice a rulat fil-mul din 1986 al regizorului laurenţiu Damianmaria tănase , un film interzis de cenzura anilor’80. în dialogul cu mine, pe parcursul prezentăriicinematografice, regizorul Ioan Cărmăzan a pre-zentat date de „ultimă oră” privitoare la ProcesulPăsării brâncuşiene, a vorbit şi despre contribuţiasa scenaristică la filmul brâncuşi din eternitate deAdrian Popovici, l- a prezentat detaliat pe regizo-rul Francisc Mraz, care i- a fost student, a mărtu-risit că a scris şi el un scenariu despre Mariatănase, ba mai mult, că se află în posesia unuiscenariu despre ea însăşi scris chiar de Maria tă-nase. r

■ în imagine: Criticul şi istoricul de artă, prof.univ.dr.Cris tian Robert Velescu, acad. Răzvan theodorescu şi cri-ticul de film Călin Căliman în curtea Casei Muzeu Con-stantin Brâncuşi de la Hobiţa, pe prispa casei memoriale,Mihaela Mostavi, preşedinta Fundaţiei „Convergenţe Eu-ropene”, iniţiatoarea programului cultural- cinematografic„omagiu lui Brâncuşi”, desfăşurat la târgu Jiu, Hobiţa şiPeştişani. Foto: Mihai Gheorghiu

În dialogul cu mine, pe parcursulprezentării cinematografice,regizorul Ioan Cărmăzan a

prezentat date de „ultimă oră”privitoare la Procesul Păsării

brâncuşiene, a vorbit şi desprecontribuţia sa scenaristică la

filmul Brâncuşi din eternitate deAdrian Popovici

Călin CălimanCu cinematograful, acasă la Brâncuşi

35



Nu se ştie exact de ce, dar la noiexistă prejudecata că un film deautor cu adevărat important esteincompatibil cu succesul de public.

lăsând laoparte motivele obiective care duc lacote de box office relativ mici (anemica reţea desăli), noua peliculă a lui Cristi Puiu, iniţiatorulNoului cinema românesc, sieranevada, şi- a făcutintrarea triumfală în România (după ce a fost se-lectat la Cannes) la Festivalul tIFF de la Cluj,unde a fost aclamat, pentru ca la începutul luiseptembrie să înregistreze cifre- record de public(la scara noastră). 21.000 de spectatori în primelezece zile de la premiera oficială este o cifră spec-taculoasă în context naţional şi confirmă putereade seducţie a autorului morţii domnului lăză-rescu, unul dintre cele mai premiate internaţionalproducţii autohtone.

S- a scris deja destul de mult (în contextulCannes- ului) despre surpriza oferită de cineast cunoul său film, o comedie cu accente macabre, cusituaţii şi replici de un umor devastator. Cei carecunosc bine opera lui Cristi Puiu nu au fost, to-tuşi, foarte surprinşi, păstrând în memorie dialo-gurile de un haz debordant din lăzărescu („Daucu tine de pământ cu ulcerul tău cu tot” sau „Ne-oplasmele astea sunt numai bune de pus pe Dis-covery”, de exemplu) sau din scurtmetrajul încheie caragialiană spectrul europei din pelicula-omnibuz Podurile din sarajevo. înfruntările ver-bale cu ritm accelerat şi conţinut relevant suntmultiplicate acum, când se pleacă de la premisedramaturgice care ar duce mai degrabă în direc-ţia dramei: un parastas de 40 de zile după moar-tea unui bărbat în vârstă, desfăşurat în casaacestuia, un apartament de patru camere din„epoca de aur”, unde se înghesuie familia şi apro-piaţii decedatului. Prelungita aşteptare a preotu-lui ocazionează interacţiuni conflictuale între

participanţi, care polemizează pe tema moşteniriitrecutului comunist, a terorismului, sau în jurulunor evenimente familiale mărunte. Felul cumdegenerează înfruntările de idei şi de mentalităţieste prevestit chiar de prima scenă a filmului,unde fiul cel mare, medicul lary, este acuzat denevasta lui că a cumpărat pentru serbarea fetiţeio rochie „greşită” de la mall, un costum de Fru-moasa din pădurea adormită, în loc de Albă ca ză-pada.

tensiunea creşte apoi pe parcursul celoraproape trei ore în care urmărim personajele reu-nite în apartamentul marcat de trecerea vremii,cu încăperi minuscule în care eroii se retrag înmici grupuri pentru a- şi împărtăşi secrete sau

pentru a regla conflicte mai vechisau mai noi. Cel mai acut dintreele este generat de descoperireamătuşii ofelia că soţul o înşală,venirea acestui ins turbulent reu-şind să amâne şi mai mult mo-mentul mesei, deja întârziat devenirea preotului şi diaconului şide consumarea propriu zisă a sluj-bei religioase. Niciun personaj nutrece pur şi simplu prin cadru şimicile drame şi probeleme ale fie-căruia lasă urme în portretul degrup foarte expresiv şi relevantpentru momentul actual al Româ-niei urbane, unde se confruntătradiţia şi globalizarea.

Acest talent de excepţie alregizorului de a descrie/analiza fi-inţele umane în ambianţă socială,economică şi culturală justifică reputaţia sa de ci-neast- antropolog. Filmele lui urmăresc în modconstant obiectivele antropologiei culturale, care„studiază omul social, modul în care îşi constru-ieşte omul relaţia cu divinitatea, cum se îmbracă,cum îşi reglează relaţiile de rudenie şi de putere”,conform dicţionarului. Felul cum reprezentanţiiclasei medii de azi se raportează la religie estefoarte interesant sugerat de scena ceremoniei re-ligioase în care, atât femeile habotnice (mamacare ţine la respectarea obiceiului cu îmbrăcareaunui costum al mortului de un participant la pa-rastas), cât şi urmaşii lor mai puţin bisericoşisunt pătrunşi până la urmă de emoţia cuvintelorşi cântării diaconului. Alternarea de momente co-mice cu asemenea pasaje de emoţie concentratăeste, probabil, secretul atractivităţii atât de efi-cientă a noului film semnat de Cristi Puiu, carecaptează şi pune în ramă extrem de convingător

tragicomedia vieţii. Regizorul se arată foarte stă-pân pe mecanismele comediei, de la ritmul diabo-lic al replicilor, la ritmul sacadat al intrărilor şiieşirilor, marcat de închiderea şi deschiderea suc-cesivă a uşilor. Această vocaţie a coregrafierii ges-turilor actoriceşti confirmă ideea îndepărtăriiregizorului de imitarea pasivă a vieţii. observaţiarealistă este punctul de plecare al unei reprezen-tări foarte stilizate a firescului.

Cineast cu antecedente de pictor, Puiu nueste adeptul cadrului de o frumuseţe căutată,apăsat „picturală”, împărtăşind parcă unul dintreprincipiile de bază al unuia dintre părinţii ne-orealismului, italianul Roberto Rosselini. Acestadeclara (şi punea în practică) ideea: „Dacă îmi

iese un cadru prea frumos, îl tai la montaj”. Regi-zorul român îşi subordonează strategia esteticănevoii de a descrie în profunzime oamenii, carestă la baza unor naraţiuni cuprinzând un mareansamblu de personaje. la fel ca americanul Ro-bert Altman, el ne face să urmărim cum se inter-sectează destinele şi scopurile personajelor sale,din generaţii şi categorii sociale foarte diferite,dar cu un aer de familie dat de apartenenţa la unmediu descris cu mare autenticitate. Mai multchiar decât în moartea domnului lăzărescu, Puiuse arată un foarte bun îndrumător de actori, pecare îi foloseşte ca pe principalul său instrumentde lucru, după cum îmi mărturisea într- un recentinterviu: „Ca să folosesc o comparaţie de trei cas-tane, actorii sunt pentru regizor exact ca tuburilede vopsele pentru pictor. totuşi, nu te foloseşti deactor aşa cum te foloseşti de tubul de verde, că peacela nu- l întrebi dacă se supără când îl amestecicu puţin albastru. în primul rând, nu cred căexistă meseria de actor şi, atunci când vorbesc cuactorii, vorbesc cu oamenii şi nu cred că există unlucru mai important în cinema decât omul ălaaflat în faţa aparatului de filmat. Poţi să- mi arăţimie peisaje foarte frumoase, lumina aia şi ailaltă.o să mă impresioneze, dar, dacă îmi imaginez unasemenea film, un film din care elimini omul,care poate deveni un obiect decorativ, se poatespune ceva despre compoziţie, culoare, lumină,dar este foarte uşor să arunci în aer un asemeneafilm şi toate peisajele abracadabrante, pe care leîntâlnim în special în filmul experimental. Estede ajuns să filmezi un om, un om care traverseazăstrada, atent la ceea ce face, conţine o poveste in-finit mai bogată decât orice peisaj1”.

Performanţa ansamblului actoricesc este cuadevărat remarcabilă şi e greu de stabilit ierarhiareuşitelor. Merită toate laudele şi Mimi Brănescu(aparent placidul lary, cu un moment înduioşă-tor de slăbiciune) şi Ana Ciontea (contrariata mă-tuşă înşelată) şi tatiana Iekel (vecina cu nostalgiicomuniste) şi Rolando Matsangos (nepotul obse-dat de teoria conspiraţiilor) şi Dana Dogaru (tra-diţionala mamă) şi Cătălina Moga (nevastasnoabă, cu aspect şi gesturi de olive oil). Şi listaar putea cuprinde şi alţi membri ai distribuţiei,precum Sorin Medeleni (din păcate, plecat întretimp dintre noi) şi Marian Râlea, Simona Ghiţă,Bogdan Dumitrache şi Valer Delakeza. întregulansamblu actoricesc se integrează perfect ansam-blului audiovizual profund uman pe care harul luiCristi Puiu îl transformă în cinema de mare cla -să. r

■ Cristi Puiu. despre cinema, dragoste şialţi demoni, în revista Film nr. 3, 2016, p. 4

Dana DumaCristi Puiu: cineast, coregraf, antropolog

Înfruntările verbale cu ritmaccelerat şi conţinut relevant suntmultiplicate acum, când se pleacă

de la premise dramaturgice care arduce mai degrabă în direcţia

dramei

36


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Cuhnia palatului brâncovenesc de laMogoşoaia, spaţiul cel mai apro-piat de forma originară pe care ovor fi avut odinioară ctitoriile civile

din ansamblul rezidenţial al voievodului martir,de la margine de Bucureşti, atrage parcă de la ovreme artiştii cu adevărat chemaţi spre a- şi ex-pune aici operele.

Cuhnia- galerie, cu zidurile sale de cărămidăaparentă, cu hornul înalt ca o cupolă ascuţită spreînălţime, cu încăperile- i înguste şi lungi în care trecidirect din generoasa rotondă centrală, cu firidele eiboltite, săpate în pereţi, invită fără echivoc la undiscurs plastic evocator de spiritualitate răsări-teană. E un spaţiu tradiţional şi, în acelaşi timp, unspaţiu de expunere neconvenţional, o bucătăriedomnească medievală convertită la o destinaţie ar-tistică. De aceea, cred, nu orice fel de aborare plas-tică e binevenită în Cuhnie. Doar acele artefactece- şi trag seva din tradiţia creştin-ortodoxă se aflăla ele acasă în Cuhnie, indiferent dacă e vorba depictură, grafică, sculptură ori artă decorativă.

în luna iulie a anului 2016 şi- au aflat aicilocul cel mai potrivit lucrări de pictură şi graficăreunite într- o nouă expoziţie personală semnatăDoina Mihăilescu, artist plastic şi restaurator cu obogată experienţă şi cu o impresionantă activitate,desfăşurată pe parcursul a peste cinci decenii.

De la „postbizantinism”, curent astfel identi-ficat în arta românească contemporană pe la înce-putul deceniului nouă al secolului xx, se revendicăo întreagă pleiadă de artişti, din mai toate genera-ţiile. Bună vreme, după o perioadă lungă de cen-zură ateistă, exprimarea neconstrânsă a spirituali-tăţii a reprezentat o tendinţă firească în arta noas-tră, apoi s- a transformat în modă şi a condus laconfuzia, perpetuată până în prezent, între artasacră şi arta religioasă. Mai mult decât atât, arti-ştii au început să cocheteze asiduu cu subiectul re-ligios, fără a avea măcar cunoştinţele teologice debază ori o trăire autentică, ceea ce a produs, inevi-tabil, lucrări ambigue din punct de vedere al me-sajului, chiar dacă izbutite la nivel formal. la felcum se întâmplă cu arta icoanei, când iconarul enepregătit sau nesincer şi astfel chiar imaginea ob-ţinută îi trădează scăderile, la fel stau lucrurile şiîn creaţiile cu subiect religios din arta contempo-rană, când artiştii socotesc de bon ton să le abor-deze şi o fac exclusiv din considerente estetice.Propria operă îi trădează. Esteticul era intrinsecartei sacre autentice, funcţia sa primordială fiindaceea de slăvire a lui Dumnezeu.

Prin urmare, artiştii români contemporanice se pot revendica fără urmă de îndoială de latradiţia bizantină au rămas, de fapt, puţini. Prin-tre aceşti aleşi se numără şi protagonista expozi-ţiei „octavă celestă” de la Cuhnia Mogoşoaiei,pictoriţa Doina Mihăilescu.

Cele circa cincizeci de lucrări de pictură şigrafică expuse alcătuiesc o „colecţie” cu totul spe-cială de „personaje cereşti”, spre a- i numi cu sin-tagma cea mai potrivită pe sfinţii dreptei credinţecare, de- a lungul timpului, au pătruns în conşti-inţa şi în sufletul artistei, desprinzându- se fie dinicoanele la a căror restaurarare trudeşte cu osâr-die, fie din lecturile aprofundate, fie din trăireacea mai autentică a credinţei.

Pe suprafeţe generoase ca dimensiuni, celmai adesea, Doina Mihăilescu reinterpretează încheie modernă şi extrem de personală arta fresceibizantine din bisericile pe unde de- a lungul tim-pului a lucrat la salvarea patrimoniului naţional.tehnica sa, bazată pe utilizarea grundurilor co-lorate, cu intervenţii în tempera, creion, cărbunecolorat, foiţă de aur, trimite din punct de vederevizual spre arta murală bizantină, însă nu evorba doar despre o sugestie la acest nivel. Crea-ţia Doinei Mihăilescu pune în acord „miezul” cu„coaja”, adică ideea cu tehnica prin care o faceperceptibilă la nivel vizual, esenţa cu aparenţa.

Experienţa dobândită prin lucrul efectiv seconjugă în arta sa cu trăirea zilnică a credinţei,astfel că spectatorul are privilegiul de a contem-pla o formă de rugăciune materializată în imaginide mare rafinament, dar şi cu o conotaţie spiri-tuală puternică şi directă.

Expoziţia de la Cuhnia Mogoşoaiei s- a alcă-tuit din opt serii de lucrări mai recente, datatedin anul 2011 şi până în prezent, cărora li s- auadăugat, pentru a pune mai bine în evidenţă sta-tornicia viziunii şi a preocupărilor Doinei Mihăi-lescu, câteva lucrări de grafică din anii studenţiei.titlurile celor opt serii sunt cât se poate de suges-tive: „Stâlpnicii”, „Maria Egipteanca”, „Cele şaptescrisori către Ignatie teoforul”, „îngerul învierii”,„Iov”, „Chipul isihast”, „Crinul Pustiei”, „Sufletulpentru zece zile” şi „Desene cu ochii închişi”.

Artista şi- a ales „eroii” dintre asceţii de re-ferinţă ai ortodoxiei, pe care- i consideră exem-plari în orice loc şi în orice epocă. Ei reprezintăadevăratele modele de urmat, ne sugerează fie-care lucrare constituită într- o meditaţie asupracondiţiei lor de oameni care au reuşit să- şi în-frângă patimile şi neputinţele şi să străluceascăîn împărăţia lui Dumnezeu.

îngerul, prezenţă constantă în pictura şi îngrafica Doinei Mihăilescu, revine în felurite ipos-taze, înveşmântat în alb ca şi Stâlpnicii, purtătorde aripi şi de chip luminos, blând şi protector.„Crinii Pustiei” trimit nu doar la realitatea exis-tenţei unor astfel de forme vegetale în locurile deretragere ale asceţilor ci sugerează, printr- osplendidă metaforă vizuală, chiar viaţa duhovni-cească a acestor retraşi din lume pentru a sedărui, integral, lui Hristos.

Ca un exerciţiu de rugăciune continuă sunt„Desenele cu ochii închişi”, formulă plastică ne-obişnuită, prin care artista se abandonează învoia Duhului şi primeşte să se transforme în vasprin care să curgă picătura de har divin. Mâinileemaciate, purtătoare de prunci înfăşaţi, adeseareprezentate în desenele- i delicate, reiau incon-ştient o imagine rară în iconografia ortodoxă, pre-zentă în glaful uşii de intrare în pronaosul unorbiserici din nordul olteniei: Palma lui Dumnezeuţinând în ea, în chip de prunci, sufletele mântuite.

în chip paradoxal, cele mai multe dintre lu-crările Doinei Mihăilescu reuşesc să pună înacord monumentalitatea reprezentării cu smere-nia trăirii artistei. Personajele- i cereşti sunt înfă-ţişate auster, croite din linii simple, unduite, dinculori reţinute. Predomină, cu rare excepţii, albul,griurile colorate şi degradeurile. Astfel, ele ira-diază lumină vizibilă şi lumină nematerialnică.Unele dintre compoziţii recurg la formula non-fi-nitului. Fondul rămâne cel al texturii pânzei, asu-pra căreia nu intervine, iar anumite zone, precummâinile sau aripile, uneori chiar portretele,rămân doar la stadiul de contur în creion. Perso-nal, am interpretat această opţiune ca pe o formăde smerire. Cu siguranţă, orice artist sincer, carea ales să abordeze spiritualitatea propriei cre-dinţe, are conştiinţa limitării sale, aşa încât elsimte când trebuie să se oprească, când nu maiare el puterea să dea chip văzut lumii nevăzute.Simte, pur şi simplu că nu poate închide într- o su-prafaţă mărginită, nemărginitul.

După o perioadă destul de lungă de aştep-tare, ca un exerciţiu de răbdare, virtute mult iubităde Dumnezeu, o parte din vasta creaţie a DoineiMihălescu şi- a aflat locul de expunere cel maiadecvat. Subiectele sale consună cu spaţiul brân-covenesc amprentat de sacrificiul Sfinţilor Brân-coveni. Un regal de pictură contemporană, dar şide trăire a oferit artista, ca ofrandă, Mogoşoaiei. r

Luiza BarcanPersonaje cereşti

După o perioadă destul de lungă deaşteptare, ca un exerciţiu de

răbdare, virtute mult iubită deDumnezeu, o parte din vasta

creaţie a Doinei Mihălescu şi- aaflat locul de expunere cel mai

adecvat. Subiectele sale consunăcu spaţiul brâncovenesc amprentatde sacrificiul Sfinţilor Brâncoveni

n Cronica plastică

37



în mijlocul acestei veri, teodor Parapiruşi- a surprins şi admiratorii şi criticii,deopotrivă, cu o carte de excepţie, aşspune cu o carte- eveniment. Prozator

prin excelenţă, poet şi dramaturg, de asemenea,eseist de primă linie, autor de remarcabile ro-mane poliţiste, enciclopedist prin amploarea şi di-versitatea operei, spirit neoclasic, neorenascen-tist, satiric şi polemist redutabil, totodată, theo-dor Parapiru, deşi egal în manieră şi profunzimede- a lungul întregii opere, şi- a manifestat, totuşi,chiar dacă destul de discret, şi o mare afecţiunespecială, aceea de a iubi parcă un pic mai multcreaţia cea mai elaborată şi mai plină de impor-tanţă socială a domniei sale, şi anume dicţiona-rul enciclopedic de expresii celebre, editat succesivîn mai multe ediţii mereu îmbunătăţite şi aflatacum, gata de tipar, într- o nouă formă, se pare,definitivă. Cu noul testis – o carte de numai 80de pagini – autorul detectivului orb are suficientemotive să- şi îngăduie o nouă „slăbiciune”, ştiindcu câtă pasiune şi speranţe a scris- o, şi din măr-turisirile sale, dar şi din graba cu care a publicatînainte câteva texte în revista axis libri şi maiapoi chiar volumul, venit parcă dintr- o dată şideloc anunţat într- un miez de vară extrem de se-cetos.

Ştiind foarte bine că oferă ceva nou pe scenaliterară, teodor Parapiru şi- a definit cartea cafiind una de „poeme, romane, scenarii, parabaze,istorii parenetice, entelehii”, ţinând să specifice„Sezonul I” şi avertizându- ne astfel că va fi şi (celpuţin) un sezon II. „Aurum nostrum non estaurum vulgi” („Aurul nostru nu este aurul gloa-tei”), celebra maximă a alchimiştilor, vine cu unalt avertisment, de aceeaşi blândeţe, aproape so-cratică: această carte este cu totul şi cu totul alt -ceva decât toate câte au fost până acum, pare săzică autorul, subliniind, totodată şi înalta străda-nie de profundă prelucrare, precum aceea de al-tădată a creatorilor de aur. Moderator cunoscutde o ţară întreagă al Salonului literar „Axislibri” (i- a „moderat” în Sala „Eminescu” a Biblio-tecii „V.A. Urechia” pe academicienii Mihai Cim-poi, Eugen Simion, Nicolae Breban, pe Alex.Ştefănescu, Gheorghe Buzatu, Daniel Cristea-Enache, Mircea Cărtărescu etc.), teodor Parapiruşi- a exprimat adesea temerile în legătură cu res-trângerea dramatică, până la nivelul unei eliteextrem de restrânse a autenticilor receptori de li-teratură şi s- ar părea că această carte tocmai lorli se dedică, fără a comite nicidecum vreun act dediscriminare. Din acest punct de vedere, recursulla textul ultrascurt, în această eră de „pilulizare”(până şi cosmonauţii pleacă printre stele cuesenţe nutritive reduse la minim ca substanţă),pare singura cale de reuşită.

„Calendarul Doamnei Globale Julieta”, pri-mul text, are numai 34 de rânduri, rezultat aleunei aşezări speciale a cuvintelor conţinute, astfelca ideea de scriere deosebită să fie iarăşi subli-niată. Doamna Globală Julieta este personajulcentral al cărţii şi totodată „cheia” tuturor desci-frărilor posibile ale unor întâmplări, dialoguri,stări, fapte şi idei toate, fără excepţie, învăluiteîn aburul dens şi decantator de esenţă al unei fi-losofii/înţelepciuni de care numai theodor Para-piru putea să dea dovadă. Nu degeaba îi spun eu„Patriarhul”... Cu câtă abilitate concentrează sub-stanţa epică în această veritabilă bijuterie a pro-zei scurte româneşti vom vedea din replica finalăa Doamnei Globale Julieta, care în anul 2022, „deziua Sf. Ilie tişbutul din Galaad” împlineşte 100de ani şi care, preocupată de ziua în care trebuieridicat gunoiul şi încurcând- o, se reabilitează înfaţa nepotului cu un „ – Ei, poftim, iar le- am în-curcat! de la o vreme, toate zilele mi se par degunoi!...”

Deşi ne- a atras atenţia dinainte că vomavea de- a face cu o multitudine de genuri (sau,mai degrabă, de moduri de scriere), theodor Pa-rapiru reuşeşte să ne redefinească din mersaceste forme literare, numind, de pildă, o întâm-

plare sau alta „roman” („– Gata cu in-troducerea! Acum, povesteşte cuprin-sul romanului!”, se răsteşte poştaşulCorbu la interlocutoarea sa, în „Ecua-ţie cu mai multe necunoscute”). Auto-rul dovedeşte o admirabilă capacitatede a prinde ideea la limitele şi la gra-niţele cele mai subtile ale genurilor,aşa încât te poţi întreba dacă un textsau altul este eseu, proză, poezie, mi-niteatru sau ceva ce nu poate fi defi-nit, dar care convinge. Sigur, dedeparte, firul care leagă cartea şicare- i conferă sens şi valoare de inter-pretare este cel epic, dacă ne gândimşi la faptul că avem de- a face cu câtevapersonaje importante, purtate de la opagină la alta, fiecare dintre ele spe-cial alese, cu mare putere de reprezen-tare şi simbol. Ele se grupează în jurulDoamnei Globale Julieta, o respecta-bilă doamnă cu vârstă matusalemică,un fel de preoteasă laică, lider infor-mal sau înalt reprezentant al comuni-tăţii predominat rurale, dar cu rami-ficaţii şi în lumea înstrăinată a mari-lor oraşe. Şi Doamnă, şi Globală, şiJulietă personajul feminin din cartealui theodor Parapiru are toate şanselede a râvni la un loc important printrepersonajele feminine cele mai pito-reşti ale literaturii române.

Apar în scenă poştaşul Corbu –un neobosit purtător de cuvânt (me -saj), blajinul vecin Marţian, doamnaElvira, fostă contabilă, socotitorullumii, fără de care nici măcar Globali-zarea nu e posibilă, doamna Mina o exartistă, ac-triţă, mare îndeplinătoare de roluri şi, mult maiimportant decât toţi, domnul Solo, autorul unuiregistru misterios, intitulat „Codex testis” în careconsemnează totul şi devenind astfel marele cro-nicar al lunii, cel care, într- un text admirabil,„Călătoria domnului Solo”, părăseşte societateatimp de trei zile pentru a se întâlni cu tucidide şia lămuri cu ajutorul lui marea dilemă dacă istoriase repetă sau nu şi, dacă se repetă, cum se repetăea. Mai apar şi alte personaje, dar numai pentrua servi la consemnarea unor fapte atât de desose-bite şi pline de semnificaţie, încât să aibă meritulde a intra în celebrul registru al domnului Solo şi,în felul acesta, în istorie. Cu aceste personaje,toate la un loc, dar şi cu firul epic prezent în ma-joritatea textelor ultrascurte, cartea ar putea ficonsiderată un roman. Cu replicile antologice desfârşit de poveste sau cele ce se înfiripă în deseledialoguri, testis ar putea fi teatru, dar, în egalămăsură şi eseistică, şi creaţie satirică sau lirică.Numai că, volumul nu este nici una, nici alta, else constituie din intersecţia optimală a tuturoracestor moduri de abordare, astfel încât se poatespune că theodor Parapiru a reuşit ceea ce şi- apropus de fapt: să găsească calea cea mai scurtăşi mai eficientă între scriitorul care are cu adevă-rat ceva de spus şi cititorul capabil să receptezela nivelul scontat, acela pe care îl presupune de-viza „Aurum nostru non est aurum vulgi”.

Indiferent însă de genul în care s- ar încadra„povestea”, ea surprinde prin ineditul şi pitores-cul ei şi, mai ales, prin puterea de fabulare pecare aceste mici „istorii parenetice” (de la franţu-zescul „parenetique”=„moralizator”) ar putea- o in-duce în imaginaţia cititorului avizat, chiar, aşspune, elitist. Când domnul Solo este rugat sămai citească un capitol din „Codex testis”, ascul-tătorii devin veritabili profesionişti ai receptării,aprobă sau dezaprobă, pun întrebări neaşteptate,oferă sugestii imprevizibile sau pur şi simplu vo-tează în legătură cu unele învăţăminte care tre-buie trase. în „Scor egal”, domnul Solo citeştedespre moartea voluntară a filosofului grec Dio-gene, care şi- a ţinut răsuflarea până la deces, iar,la sfârşit, întreabă: „Aţi vrea să muriţi ca Dio-

gene?”, votul fiind egal, 3 la 3... o minunată pa-rabolă a modului de a interpreta în mica lor co-munitate marea problemă a păcatului originar nise oferă în „Grădina vecinului Marţian”, text încare, după ce acelaşi domn Solo citeşte din regis-trul lui jerpelit povestea cu Adam, Eva şi mărulşi după ce auditorii pun diverse întrebări, perso-najul Marţian vine cu o ofertă nu numai irezisti-bilă, dar şi departe de tensiunea marilor proble-me ale lumii: o tavă cu mere (reale) din grădinasa...

înaintea domnului Solo însă ultrascurtelelui theodor Parapiru aduc în prim plan, cum ammai spus, pe inegalabila Doamnă Globală Julieta,prezentă şi în primul text, dar şi în ultimul, pusde autor direct pe coperta a IV- a, fără a o mai in-sera în interior. Povestea cu „ziua de gunoi”, apoicea în care iese la poartă pentru a privi la convoa-iele mortuare ce trec pe uliţă şi răspunde celorcare o intreabă asupra identităţii decedatului „– nu eram eu!...”, „aventura” cu participarea laa 75- a anivesare a absolvirii liceului, în care bă-trâna stă şase ore la morminte pentru a discutace ceilalţi despre timpul de atunci şi timpul deacum şi alte câteva asemenea pasaje sunt de ofrumuseţe rară. Ştiindu- l/ cunoscându- l foartebine pe theodor Parapiru, nu numai prin minu-natele sale cărţi, dar şi prin lungile discuţii des-pre lume, viaţă şi literatură ce se încing sus, înbiroul de la etajul II al Bibliotecii, după termina-rea întâlnirilor de la Salonul „Axis libri”, amputut lesne descoperi în acest minunat personajfeminin din testis pe mama domniei sale, o res-pectabilă doamnă, aflată la o vârstă destul de în-aintată în spaţiul atât de greu de păstrat allucidităţii, înţelepciunii şi clarviziunii, cu o filo-sofie aparte din care să te inspiri în cele mai pro-funde domenii ale cunoaşterii. Ar fi, suntemconvinşi, cel mai minunat dar pe care theodorParapiru l- a putut oferi celei care i- a dat naştere.Iar literatura, adevărata literatură, îşi găseşte, şiîn acest fel, un bun loc între copertele ce cuprindacest minunat testis, Sezonul I. r

■ theodor Parapiru, testis, Editura Senior,Călăraşi, 2016

Zanfir IlieNoua înfăţişare a patriarhului

Deşi ne- a atras atenţia dinainte căvom avea de- a face cu o

multitudine de genuri (sau, maidegrabă, de moduri de scriere),

theodor Parapiru reuşeşte să neredefinească din mers aceste forme

literare

theodor pArApiru

38


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


In memoriam – Laurenţiu Orăşanu

Un om în deplină forţă creatoare,abia instalat în confortul mentalal pensiei, şi care îşi intuieştesfârşitul foarte aproape, la ce se

gândeşte? Cum să dea un sens gestului morţii? Şicum orice călătorie presupune şi o întoarcere,când şi sub ce formă? – sunt întrebările pe care leridică laurenţiu orăşanu în ultima sa carte „Mi-graţii”. Regretul pentru viaţa curmată prea de-vreme e transcendată pe calea artei şi în locul eise instalează firesc speranţa şi posibilitatea în-toarcerii.

Pornind de la mitul reintegrării (MirceaEliade) şi de la Călătorii în lumea de dincolo(Petru Culianu), autorul imaginează moartea cape un experiment al spiritului ce se vrea împros-pătat, reînvigorat prin noi forţe creatoare. Filoso-fic, laurenţiu o. propune călătoria inversă ca uncontrapunct al marii Călătorii. El explică energe-tic acest tip de migraţie; numai un spirit tânăr(ce- şi părăseşte înainte de termen trupul) posedăforţa necesară întoarcerii (în sensul de motivaţiea celor ce pleacă, lăsând în lume o iubire sau oidee ce trebuie continuată sau valorificată). Prineroul său Matei Gorganu, autorul propune o re-zolvare a enigmei savantului Petru Culianu, ucisîn toaleta din University of Chicago. El interpre-tează această dispariţie ca o intenţie de- a comu-nica cu acel dincolo. Mitul Reintegrării e deplasatcătre ideea de simbioză a spiritelor. Această re-prezentare presupune o evoluţie spirituală ce nuţine doar de istoria formării ca individ, dar şi defenomene de întoarcere şi integrare parţială aaltor spirite. Moartea lui Matei Gorganu nu esteo simplă sinucidere ce deschide un joc al presu-punerilor despre crima organizată de grupul miş-cării legionare din Chicago sau de securitatearomână. Ea se impune ca ritual de trecere în sco-pul cunoaşterii şi a legitimării unei teorii ce aşazăMitul Reintegrării într- o nouă perspectivă.

Romanul are o arhitectură polifonică ce faceposibilă curgerea debordantă şi întâlnirea migra-ţiilor. Personajele îşi încrucişează destinele din-colo de limitele unui ciclu existenţial. Primulcapitol urmăreşte exodul unei grupări legionarela Chicago şi surprinde o familie de evrei a căreiistorie este patetic descrisă de bijutierul Samiweisman, aflat la a treia migraţie: lemberg –Po-lonia, Bacău- România şi ultima destinaţie Newyork (1940). Capitolul doi urmăreşte migraţia luiFelix, fata profesorului Chiriacescu – curtată demajoritatea colegilor de an – pentru a- şi uni des-tinul cu Matei Gorganu (alias Petru Culianu).Matei evadează din lagărul comunist pentru a de-veni discipolul profesorului Vlad Mirescu (aliasMircea Eliade) cu o bursă de studii la Roma. înpartea a treia, demersul alunecă în ezoteric ur-mărind exclusiv destinul lui Matei, aflat şi el la atreia migraţie: Roma, Copenhaga, şi iată- l profe-sor la U- Chicago, deopotrivă indezirabil regimu-lui politic din România şi grupului legionar dinChicago.

Descoperim o scriitură armonioasă şi zveltă,de esenţă clasicizantă. Structural, prin construc-ţia şi minuţiozitatea detaliului scenic, întrerupe-rea bruscă şi reluarea firelor narative, este maiapropiată de tehnica cinematografică. Portretelepsihologice – vignete ce pornesc de la modele realesau autobiografice – sunt imortalizate într- unanumit moment de timp ce ţine de afectul sauamintirea auctorială. în final, havuzul narativpune în corespondenţă toate personajele.

Există o densitate şi o conciziune a textuluispecifică creatorului care nu mai are timp. Unritm susţinut în care se desfăşoară şi amalga-mează destine, o vrie de migraţii transgreseazăspaţii istorice şi metafizice conduse sau mijlocitede sentimentul intransigent şi irevocabil al iubi-rii. Iubirea se aşează în afara moralei creştine,este năprasnică şi neîndurătoare, ea consolidează

fiinţa şi îi dă un sens. Aceeaşi vrie şi ritm de sa-rabandă l- am întâlnit la regizorul Nemescu în fil-mul California dreamin’ – unde viaţa, dinainteamorţii, forfoteşte, trepidează, are acea viteză, in-tensitate şi strălucire a călătoriei prin tunelul lu-minos al celor trecuţi prin moartea clinică, desprecare autorul comentează ca fiind singurele măr-turii înspre şi dinspre dincolo în care senzaţiile şipercepţiile sunt înlocuite de impresii şi halucina-ţii.

laurenţiu o. este fascinat de lumea ezote-rică a chiromanţilor, a para- normalilor şi a prezi-cătorilor. Scriitorul evocă fenomene ca Nostrada-mus, Giordano Bruno sau Petrache lupu. Spiritulmagic al lui Culianu, fascinat de lumea şi filosofiaRenaşterii, este modelul personajului său, marcatde un destin la fel de tragic şi misterios. în viziu-nea lui Matei, aceşti aleşi, aud voci sau au viziuniintegrând marile spirite ale celor trecuţi dincolo.Ideea se naşte într- o mănăstire din Veneţia, undeMatei descoperă o scrisoare a lui Giordano Brunocătre protectorul său Giovanni Moncenigo. Eavorbeşte de lucrarea „Cena de le Cenere” ce preiaşi continuă teoria heliocentrică a lui Copernic,fără ca G. Bruno să fi cunoscut vreodată scrierilefizicianului.

Sintagma deaici nu se vede acolo explicăcondiţia damnată a omului ce nu găseşte sprijinîn zeii care pur şi simplu nu văd, sau nu înţelegsuferinţa umană. Ea impune o nouă religie, aşacum îi şopteşte spiritul profesorului Mirescu, încare comunicarea cu dincolo se realizează în douăsensuri. Universul lui laurenţiu o. este populatde spirite ezoterice ce au un destin de împlinit, şiprin urmare, acţiunile lor, oricare or fi ele, suntjustificabile. Morala lor este cea a elitelor, a stă-pânilor, aşa cum o definea Nietzsche, ce lucreazăîn sensul dezvoltării şi îmbogăţirii spirituale a so-cietăţii. Felix acţionează condusă de spiritul iubi-rii. Asemenea Medeii sacrifică tot, lăsând în urmăpărinţi, tradiţii, iubiţi, prieteni. îşi părăseşte iu-bitul şi pleacă într- o lume necunoscută cu un Janoarecare pentru a- l întâlni pe Matei şi a se dedicaîntrutotul carierei lui ştiinţifice. Personajele ro-manului ridică întrebarea pe care Nietzsche opune în die fröhliche Wissenschaft (Ştiinţa Vo-ioasă): dacă ne putem imagina că ştiinţa ar fi exis-tat sau atins nivelul de astăzi dacă n- ar fi fostpusă la cale de magicieni, alchimişti, astrologi şivrăjitoare? Filosofia autorului se concretizează înacel dincolo există şi ideea că putem să ne întoar-cem când dorim; concepte induse prin epifaniaprofesorului ce- l iniţiază în noua religie.

Scriitorul îşi propune o trecere magică abor-dând terapia scrisului chiar şi pe patul de moarteîn spital, când face ultimele corecturi. Moarteaautorului în paralel cu desăvârşirea unei creaţiidefineşte o poetică ce reproduce ca pattern primulepisod al migraţiilor. Vera, nepoata lui Samiweisman, o tânără artistă hippie, suferind de oboală necunoscută, nu poate să moară până nu- şidesăvârşeşte tabloul- templu, ce se întinde circu-lar pe zidurile atelierului de creaţie. Episodul tri-mite la legenda Meşterului Manole şi la templulIuliei Haşdeu. Zidul pe care Vera pictează aresemnificaţia durabilităţii creaţiei şi este în acelaşitimp un sanctuar sau un portal către dincolo princare comunicarea va rămâne viabilă pe caleaartei. Iconografia Verei aduce o religie „hippie”provocată de dispariţia profetului ei: John len-non. Părinţii Verei a căror destine s- au despărţitcu 40 de ani în urmă (Simona weisman şi AdrianGeorgescu) se vor regăsi prin fiica lor în acest spa-ţiu sacru – punte peste timp.

laurenţiu o. este şi autorul iubirilor fur-tive. înainte de- a se concretiza într- un ideal, iu-birea este un joc, o cavalcadă, o căutare sau uninstrument de cunoaştere. Ea nu istoveşte şi nicinu acţionează în detrimentul virtuţilor eroului, cile potenţează sau se constituie ca sursă de inspi-raţie şi energie. Un ideal ludic, impudic şi cava-leresc al iubirii aparţine deopotrivă femeilor şibărbaţilor, în afara oricăror pre- concepţii moral-

creştine. Femeia este atotcuceritoare, fatală, su-perioară bărbatului, devoratoare, meşteră şi fărăscrupule în ale iubirii. în ciuda unei aparente fri-volităţi, femeia caută iubirea perfectă care tre-buie să corespundă modelului şi idealului ei.

Călător etern între două lumi, Matei se pre-găteşte pentru experimentul trecerii şi urmăreşteo dispariţie care să- i aducă notorietatea (aseme-nea artistului ce- şi desăvârşeşte opera în ultimelezile de viaţă).

Eroul se surprinde dintr- odată în jocul unorpreocupări bizare: şahul, pe care- l practică mira-culos cu mutările marelui campion Emanuel las-ker, jurnalismul anti- comunist şi presa favorabilămonarhiei. Profesorul îi revelă epifanic legăturacu spiritul evreului wolfi Eisen, camarad de regi-ment cu Sami weissman. wolfi moare în tranşee,unde juca şah orb purtând cu el cartea cu mută-rile celebre ale lui lasker. locuit de spiritul luiwolfi, prin acel fenomen de întoarcere controlatăşi integrare a spiritelor, Matei îşi explică înclina-ţia subită către religia şi filosofia iudaică. spiri-tele alese deţin această calitate de- a efectuacălătoria invers fără riscul de- a se întoarce în per-soana unui troglodit. Autorul încearcă o elucidarea misterului morţii lui Culianu, propunând va-rianta sinuciderii, la care eroul, angajat în proiec-tul călătoriei în două sensuri, nu se gândise pânăn- a intrat în posesia pistolului oferit de AdrianGeorgescu (bunicul iubitei şi omul de bază al luiMalcu, şeful mafiei legionare din Chicago). Eroiiacţionează în sprijinul unei idei sau instituţii cele conferă un sens existenţial şi o misiune de cre-dinţă: Malcu şi Andrei – sub semnul jurământu-lui dat legiunii, Felix îşi pune toată priceperea şienergia în cariera lui Matei, Marcel Dragomanrămâne fidel securităţii care l- a educat şi l- a scosdin mizerie. Gorganu se sacrifică pe altarul ştiin-ţelor ezoterice. toate personajele contribuie lacrearea imaginii crimei perfecte: telefoanele deameninţare, victima care îşi invită călăii laaceeaşi oră în cabinetul său, pentru a îndepărtaobiectul delict ce ar fi putut fi interpretat ca o si-nucidere. Convocarea victimelor la ora morţiianunţă o formulă ritualică a trecerii.

în subsidiarul acestui demers cu aparenţăde thriller, răzbate pluralitatea lumilor, configu-rarea destinelor într- un arbore de decizie, putereaextraordinară a gândului ce poate controla con-ştiinţe. Precum în tragedia greacă, destinul eroi-lor este predeterminat şi revelat prin artapremoniţiei cu care eroul cochetează prin emi-siuni televizate despre telepatie şi clarviziune,unde Patty serveşte ca mediu.

Geografia spirituală a migraţiei trece prinmitul marii Călătorii într- o perspectivă filosoficănouă, a celui care- şi pregăteşte temeinic şi con-ştient trecerea. Ea este imaginată ca o migraţiecătre acel „dincolo” de unde se poate întoarce ori-când – „controlat” – să ne locuiască cu spiritul saucu opera pe care o lasă în urmă.

Numele eroilor nu sunt întâmplătoare. Pro-fesorului mirescu asistă la miracolul lumii, căruiaîi caută semnificaţii. Numele face aluzie la Picode la mirandola, obiectul cercetărilor lui PetruCulianu. Gorgan, cuvânt de origine orientală, aresemnificaţia unei movile peste un mormânt stră-vechi. Numele anunţă destinul morţii pe careeroul are forţa să şi- l construiască singur.

Revenit din migraţii, regăsindu- se în matri-cea stilistică românească, scriitorul părăseşte gra-ţios această lume, propunând corespondenţeliterare şi metafizice legate de iminenta sa dispa-riţie. Romanul – o autoscopie a psihiei ultragiatede un destin stupid – nu aduce cu sine lamentaţiesau spaimă în faţa necunoscutului, ci oferă unsens măreţ şi constructiv condiţiei artistului.

Pe 13 februarie 2016 s- a comemorat un ande la trecerea în nefiinţă a scriitorului urmată delansarea „migraţiilor” la care au participat be-dros Horasangian şi Christian Crăciun. avem cre-dinţa că autorul a călătorit invers cu aceste ocaziişi s- a integrat spiritului viu al audienţei. r

Călător etern între două lumi,Matei se pregăteşte pentru

experimentul trecerii şi urmăreşteo dispariţie care să- i aducă

notorietatea (asemenea artistuluice- şi desăvârşeşte opera în

ultimele zile de viaţă)Roxana PavnotescuUltima migraţie

n Corespondenţă din New York

39



Micul volum de versuri al poetuluiMircea ţuglea (nu mai mult detrei poeme, a câte 12 secvenţefiecare – o structură spartană)

dă impresia, iniţial, că e doar un joc lejerist, an-gajat în flaneria nouăzecistă a sonorităţilor for-tuite şi fluctuante ale limbajului, pe tema consu-mismului generalizat şi a deteriorării valorilor,într- un spaţiu în care misterul vital se restrângela o iluzie fugară, un „nimic” ce nu poate fi definit,nici „filmat”: „tu rândunică: eşti cea care nu vei fivândută/ care vei fi mereu cea sacrificată, cea/glorificată de mulţimi” (o rândunică în mall).Spectacolul consumistic trepidant şi fascinant, înaparenţă luminos şi plin de mişcare, ascundeenigma non- sensului total făcut palpabil şi con-ştiinţa vie a „nimicului”, paradoxul întunericuluianimat, a cărui noimă nu poate fi prinsă: „şi apoi,umbrele, aruncate pe ziduri, reclamele/ umbre şiele, alergând pe faţade ca nişte gândaci/ .../ Căci,înlăuntru, nimic. doar pante de lumină/ fă-cându- se că înspre noi or să vină, pante/ prevă-zute de dante. numai că el n- a văzut/ curbaîntunericului, ploaia şi ceaţa/ cum au căzut”. Mi-racolul „divinei comedii” spectacolul dantesc alEmpireului, ordonat de iubire, cum îl ştiam, s- aprefăcut în reclama zgomotoasă cu stressul spe-cific al comerţului vitezist care nu reuşeşte să aco-pere nimicul, rămas el însuşi un fel de conştiinţăvitală a vidului animat, un zvâcnet vizibil alnon- sensului, al întunericului animat: „doar rân-dunica, stingheră/ în mausoleul aglomerat. estesingura/ care- a scăpat” (mausoleul). Sau: „pentrucine trec norii, pentru cine cad fulgii/ pentru cinese bat nibelungii?/ Pentru o rândunică/ atât detristă şi mică”.

Este specialitatea lui ţuglea, aceea de apărea lejerist şi a fi profund, într- o lume în carenimicul şi totul se egalează în chip paradoxal:„nimic. undeva ăsta- i egalul totului./ se ating,dar nu sunt identice”. E o lume în care conceptuldiferenţei, atât de studiat în secolul trecut, nu maiare valoare şi sensul însuşi devine de prisos.Parcă suntem în acel eseu adio diferenţei al luiClaude Karnooh, sesizat la timp şi adus în conşti-inţa prezentului, probabil neîntâmplător. Princi-piul „identităţii totului (acel ta twam asi, care- iumplea de melancolie pesimistă pe romantici) s- atransformat în principiul (perceput, nu doar con-templat, de data aceasta!) al identităţii Nimicu-lui, ca să spunem aşa. Descoperirea (perceptivă,nu conceptuală) diferă prin cantitatea imensă dedurere. Secvenţa (8) durerea ni s- a părut o piesăde rezistenţă în prezentul volum. Nu se mai per-cepe de ce şi în virtutea a ce se desfăşoară toatestrădaniile şi toate circumstanţele vieţii umane:„suntem mulţi, dar singuri/ când ne îngrămădim

către mall”. lipsa de diferenţă nu face sens, nupermite să se mai sesizeze vreun scop sau vreunproiect viabil, iar acesta cu o durere specială, to-tală, în care „preţul” vieţii a fost în întregimeuitat. Viaţa există, dar într- un mod ciudat, şi- auitat sensul, în ciuda vitezismului şi a activităţiitrepidante.

în ciclul Cinema de trei ori 3d se merge şimai în profunzime cu disecarea acestui sentimental nimicului generalizat şi neaprofundabil. Pro-iecţia ce domină mintea aspiră de fapt la o pă-trundere dincolo de aparenţe, într- o hiperdimen-sionalitate şi senzitivitate multiplicată care să ex-plice microfenomenele şi să găsească resorturileposibile ale unei Vita nova. Se caută în „vag”, înfetişuri, în simboluri micro ce se erijează în posi-bile purtătoare de sens, însă nici acestea nu- ldeţin, ci îl acoperă iluzoriu şi nu ajută comunica-rea, ci o bruiază: „Încerc să transmit din vag/ darfrecvenţele sunt bruiate, tăiate/ sunt vagi/ trans-misia mea din vag este vagă” (Vag). Subiectul,spaţiul său de definiţie, propriu- i obiect şi propriamişcare – toate acestea devin imposibil de definit,iar de aici se degajează doar un sentiment deamărăciune. Spaţiul de definit bruiază definiţia.limbajul devine paronimic şi proiecţia de sineeste imposibilă, deoarece planurile de observaţiese amestecă. Fascinaţia cinematografică dă sen-zaţia puternică a vieţii, dar a vieţii iluzorii, încare nu trăieşti, ci eşti trăit, prin efectul unei ine-dite şi totale lipse de diferenţă: „ne vom iubi/ cape altcineva, vom fi/ cinema”. Chiar iluzoria pu-tere de a fi pretutindeni şi a nu putea fi depistatnu dă un sentiment de victorie, ci dimpotrivă, dea rămâne absolut neputincios în faţa imprevizibi-lului şi a pericolului care nu mai poate fi nici ellocalizat. „Rândunelele” – vieţi inocente, inofen-sive – sunt distruse prin dorinţa paroxistică de ale poseda cifrul. Cu cât proiecţia de sine a omuluie mai mare, cu atât incapacitatea sa creşte – bachiar disproporţionat – în faţa imposibilului ab-solut, a „întunericului” intempestiv.

Sentimentul dominant al acestui micro-volum de poezie aparent redundantă este o du-rere absurdă şi o uimire perplexă în faţa indis-tincţiei scopului, a imposibilităţii deciziei proprii,a obiectualizării definitive a subiectului. însăşiproblema „poeziei”, a „esteticii” ei, devine incertă:inefabilul există, dar e irelevant; „indelebilul” –sacru şi el, în interbelic (noi ne gândim la luzi, lahermetismul lui modernist – nu mai atrage; sun-tem, probabil la faza indiscernabilului total, carese desfăşoară gestic în faţa noastră, dar în afarasensului, care „se retrage” chiar în timp ce se des-făşoară. („Filmul/ ăsta nu putea fi jucat” – umăr)

A realiza un „panoramic de trei ori în 3D”,cum îi zice poetul – nu ajută la nimic, decât la re-velaţii subite ale „întunericului” care fulgeră du-reros asupra ochiului, orbindu- l.

Ultimul ciclu (divina) aduce şi el noi reve-laţii. întunericul e ultima revelaţie, întrerupt ilu-zoriu de fâşii fluctuante de lumină imposibil deordonat într- un sens. Moartea pare să fie singura„divină”. Ştim că nu ştim (ca Socrate...) şi totuşi„jivina” (albina, delfina, felina), un „animăluţ”, unprincipiu vital infim ne animă, în visul ei, nu alnostru, ne mişcă prin atingere imprevizibilă,transmiţându- ne viaţa muritoare.

Ne pare rău că am insistat atâta în comen-tariu, pentru a demonta impresia falsă – că Mir-cea ţuglea (şi nu numai el) ar putea fi confundatcu un poet lejerist, atras de simple joculeţe de cu-vinte. E doar faptul – credem noi – că poezia s- aretras actualmente pe un teren ce pare sterp şiderutant, străbătut de nişte unde complicat inter-sectate, însă fără traiect vizibil şi se sesizează dince în ce mai greu, ca o vietate minusculă şi in-certă, provizorie, cu care va trebui să ne mulţu-mim. Dar citiţi, totuşi, fiindcă ea, poezia, continuăsă existe. r

■ Mircea ţuglea, jivina, divina, Bucureşti,agol, 2015

Ştefania MincuPuterea iluzorie

Geniul inimii

Aura Christi

Vioara roşie– De-atâtea ori am spuscă nu sunt preot,iar sacrul legământmoartea l-a dus în vânt,

în munţi, pe ape, undechipul soţiei melee desenat de îngerişi umbrit de stele.

Vântul mi-a dus şi fiul în cele patru zări,spre care-ncet se scurgtigri, şopârle, dulci cărări.

Sunt cel care-a făcut...De ce să mă ascund?De când mă ştiu, eu meşter de viori sunt.

Dintr-un sălbatic vişin am făcut Vioara Roşie, plângândiubirea mea cea veşnică şi rodul pântecului sfânt.

Când lacrimi n-am avut,cu sângele iubitei mele eu am vopsit vioara şi în trupul ei de lemn un zeu

a înviat şi-a începutsă plângă până tude nu se ştie undete-ai iscat şi nu

se ştie ce-ai făcut...De-atunci, zeul din eacântă, şi cântă, de cântătotul între lut şi stea.

Eu te-am iubit, femeie.Din prima clipă te-am iubit.Ştiu că Vioara e la mijlocşi-arcuşul ei uitat în mit,

căci la Florenţa acel arcuş este şi azi de negăsit...Că sunt eu preot – ţi-o fispus vreun înger plictisit,

căzut din pomul somnului...Şi nu e de făcut nimicdecât să te iubesc. Să ne lăsăm în voia Domnului.

– Să ne lăsăm în voia Domnului?tu, poate, iubeşti zeul careprin mine scrie poemepentru tine. în fiecare

vers tu respirarea lui o simţişi aburul femeii dispăruteîl mai cauţi. – Pe tine te iubesc,deşi vorbeşti vrute, nevrute,

câte în lună, arbori, aştri...De când e lumea n-am văzutaşa ceva! Pe tine te iubesc, femeie, şi te voi iubi până noi doi în lut

ne vom întoarce. Din acel luteu s-ar putea să-nvăţ ulcelesă fac iute, şi-n ele inima să legănşi zeul tău, şi gândurile mele...

Şi zeul tău, şi cerurile mele...

Din vol. Geniul inimii,în lucru

www.contemporanul.ro

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Adresa redacţiei: Asociaţia CONtEMPORANULCalea 13 Septembrie, nr. 13, Bucureşti, sector 5 cod: 050711 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18E- mail: [email protected];

[email protected]

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta Română” S.A., Acta Legis SRL, S.C. Orion Press Impex 2000 SRL,S.C. Manpres Distribution SRL.

Revista este distribuită de Editura Maxim Concept şi poate fi cumpărată din magazinele InMedio, Relay.

AbonamenteRomânia: 60 lei/anStrăinătate: 50 euro/antaxele de expediere sunt incluse.

Adresa poştală/ pentru corespondenţă: Asociaţia ContemporanulOP 22, CP 113, Sector 1, Bucureşti

Nr. 2, 3, 4, 5, 9 şi 10/ 2016 ale revistei Contemporanul au apărut cu sprijinulfinanciar din Fondul recurent al Donatorilor – Academia Română

Nr. 6, 7 şi 8/ 2016 ale revistei Contemporanulau fost finanţate de Ministerul Culturii www.contemporanul.ro; www.ideeaeuropeana.rowww.librariapentrutoti.ro; www.bibliotecaeuropeana.rowww.europressgroup.ro

• Noutăţi editoriale •

· 2017-04-21 · revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă anul xxvii · n r. 10...

Documents