EPISTEMOLOGIE APLICATĂ ÎN PSIHOLOGIE

V.Negovan - negovanv@gmail.comWeb: http://www.negovan.ro/Suport de curs: Zlate, M. (2000). Introducere în psihologie. Iasi: Polirom.

Zlate, M. (2006). Fundamentele psihologiei. Bucuresti: Editura Universitara.Zlate, M. (2009). Fundamentele psihologiei. Iaşi: Editura Polirom.

1.1. Epistemologia – ştiinţa cunoaşterii ştiinţifice; cunoaşterea – concept şi forme; caracteristicile cunoaşterii ştiinţifice;

1.2. Epistemologie şi epistemologii (epistemologie ştiinţifică versus epistemologie naivă/populară ; epistemologie generală versus epistemologii specifice unui domeniu (discipline-specific epistemologies)

1.3. Epistemologia aplicată în psihologie – necesitate şi utilitate1.3.1. Cunoaşterea psihologică - cunoaşterea ştiinţifică în

psihologie1.3.2. Obiect şi metodologie în cunoaşterea psihologică1.3.3. Utilitatea şi aplicabilitatea cunoaşterii psihologice

Psihologie şi epistemologie – o relaţie în continuă dezbatere

Psihologia = ştiinţa despre suflet (ψυχή [psyche] (Soul/suflet) + λόγος [logos] (study/cercetare, ştiinţă)

Epistemologia = ştiinţa despre cunoaştere, ştiinţă, argumentare, adevăr (Platon) (épistème : επιστήμη)

Epistemologia aplicată în psihologie: cunoaşterea ştiinţifică a modului în care este cunoscut ştiinţific psihicul ?!????

Psihologie şi epistemologie – o relaţie în continuă dezbatere

Relaţia epistemologie - psihologie

Intrebări:

• Epistemologia psihologiei – psihologia epistemologiei?

(Spaulding, 2013);

• Psihologie şi psihologii: ce fel de epistemologie? (Fenici, 2009) ;

Un răspuns: Epistemologia psihologiei – o nouă paradigmă

(Kolstad, 2013).

Epistemologia psihologiei investighează definiţiile mentalului aşa cum sunt asumate de multitudinea de discipline psihologice mai degrabă ca pe un fapt decât ca pe o problemă şi invită psihologii să reflecteze asupra bazelor epistemologice ale propriilor cercetări (Fenici, 2009)

Relaţia epistemologie - psihologieIntrebări:• Epistemologia psihologiei – o formă voalată de reîntoarece a psihologiei

la filosofie? • O formă explicită de acceptare a separării din partea filosofiei?

Filosofia (etimologic : philo + sophia)

metafizica, epistemologia, etica

Metafizica (şi componenta ei de bază, ontologia) = studiul a:• ce anume există ca realitate fundamentală şi ultimă;• ce anume există ca realităţi particulare. Epistemologia = studiul a:• cum cunoaştem ;• care sunt criteriile în funcţie de care se stabileşte ceea ce este cunoscut

şi adevărat.

Epistemologia: ştiinţa cunoaşterii ştiinţifice

Epistemologia: cum cunoaştem? Ce este cunoașterea științifică?, Cum este

posibilă cunoașterea științifică?originea, structura, metodele și validitatea cunoașterii științifice

Ontologia (ὄντος /ontos) de la genitivul verbului ἐιμί [eimi] (a fi): ceea ce cunoaştem, ce există, din ce este alcătuit ceea ce există?

Problemele (dilemele) ontologice Probleme (dileme) epistemologice

Epistemologia: ştiinţa cunoaşterii ştiinţifice

Vechii greci: • Cunoaşterea care rezultă din reflecţie - episteme – diferită de cunoaşterea

comună, produsă de experienţa cotidiană – doxa;

Michel Foucault (filosof francez: The Order of Things) – utilizează termenul în sens de bază apriori a cunoaşterii şi a discursului specific cunoaşterii;

Thomas Kuhn – termenul de paradigmă : similar celui de episteme (Piaget,1970)

Prezent (Definiţie contemporană):

Ramură a filosofiei focalizată pe natura şi scopul cunoaşterii, pe presupoziţiile (şi reliabilitatea lor) cu privire la cunoaştere.

Epistemologia: ştiinţa cunoaşterii ştiinţifice

Cunoaşterea: concept şi forme;

Caracteristicile cunoaşterii ştiinţifice;

2 întrebări:• Ce este cunoaşterea?• Cum se dobândeşte cunoaşterea?

Ce este cunoaşterea?

“Actiunea de a cunoaşte şi rezultatul ei.

1. reflectare în conştiinţă a realităţii existente, independent de subiectul cunoscător;

2. faptul de a poseda cunoştinţe, informaţii date asupra unui subiect, asupra unei probleme” (Dictionarul Explicativ al Limbii Române)

Ce este cunoaşterea?

“Faptul sau condiţia de a cunoaşte:

1. a şti ceva cu un grad considerabil de familiaritate câstigata prin experienţă sau contact sau asociere cu individul sau lucrul respectiv;

2. cunoştinţe, informaţii sau înţelegere teoretica sau practică cu privire la o anumită ramură a ştiinţei, artei, etc;

3. a întelege adevărul, faptele sau realitatea imediat, cu mintea sau prin intermediul simţurilor;

4. a poseda prin înţelegere mentală pe baza instruirii, studiului, cercetării sau experienţei adevăruri, fapte, principii sau alte obiecte ale perceptiei;

5. suma totală a ceea ce se cunoaşte: întregul corp al adevărurilor,faptelor, informaţiilor, principiilor sau altor obiecte ale cunoaşterii dobândite de omenire.” (Webster)

Ce este cunoaşterea?

Bacon, 1597 /1620 :

scientia potestas est (knowledge is power );

• Bacon (sec. 16-17) - primul filosof care a asociat cunoaşterea cu valoarea ei practică: cunoaşterea nu se caută/obţine de dragul cunoaşterii în sine ci pentru efectele benefice pe care utilizarea cunoştinţelor le are asupra vieţii concrete, asupra îmbunătăţirii condiţiilor viaţă.

Tipuri fundamentale de cunoaştere

• comună (doxa)/ ştiinţifică (episteme);

• cunoaşterea esenţei /cunoaşterea aparenţei (Socrate);

• practică/teoretică (Kant);• abstractă/ concrete (James); • a priori /a posteriori (Euclid; Kant, 1724-1804).

Cunoaşterea comună (doxa)

• produsă de experienţa cotidiană, • bazată pe observaţie,• spontană, • nu utilizează metode speciale.• nu dispune de un aparat conceptual critic, • Rezultate: cunoştinţe elementare despre realitate, cu nivel

de generalizare scazut, exprimate în limbaj natural, lipsit de rigoare;

Cunoaşterea ştiinţifică (epistemé)

• rezultă din reflecţie, • urmareste scopuri precise, • se desfăşoară pe baza de reguli, într-o maniera organizată şi

sistematizată,• este critică, • are o metodologie specifică şi un limbaj abstract, • metode: axiomatizarea, formalizarea, modelarea –

diversificate în cadrul unor discipline stiintifice,• Produse: cunoștințe cel puțin verificabile dacă nu verificate.

Cunoaşterea a priori

• inerentă, intrinsecă minţii umane (Platon); • Se realizează când cauza este mai bine cunoscută decât

efectul (Toma d’Aquino),• independentă de experienţă, originată în facultăţile

cognitive, ca deducţie a condiţiilor experienţei posibile, ca expresie unei logici transcendente (Kant),

• Se raportează la cauze,• exemple de cunoştinţe a priori: a) judecăţile matematicii,

b) principiile fizicii sau ale ştiinţei naturii (Kant).

Cunoaşterea a posteriori

• Dependentă de experienţă, • Enunţurile a priori sunt universale şi

necesare, în sensul că adevărul lor este independent de fapte, de stări reale contingente, ce pot fi cunoscute numai prin experienţă,

• Se raportează la efect

Cunoaştere tacită/ cunoaştere explicită

Exprimă diferenţa dintre „a cunoaşte cum” şi „a cunoaşte că” (Gilbert Ryle, 1900-1976).

• a cunoaşte cum (knowing how) = să ştii să faci un anumit lucru, să desfăşori cu succes o anumită activitate.

• a cunoaşte că (knowing that) = a şti să răspunzi anumitor întrebări, a oferi descrieri şi explicaţii despre un anumit domeniu de activitate.

• cunoaşterea tacită = practică, ea se sprijină activităţile omeneşti; • cunoaşterea propoziţională, explicită = cunoaşterea verbală,

cuprinsă în enunţuri generale, aserţiuni, definiţii, reguli, criterii şi legi.

• „A cunoaste cum” înseamnă să ştii să faci un anumit lucru, iar ”a cunoaşte că” înseamnă a avea un set de judecăţi pentru care avem temeiuri să credem că sunt adevarate (eventual false).

Cunoaştere nemijlocită vs. cunoaştere mijlocită

Bertrand Russell (1872-1970):

Cunoaşterea directă/nemijlocită (luare la cunoştinţă / knowledge by aquaintance): imediată (intuitivă), bazată pe cunoştiinţe primare; nu necesită justificari;

Cunoaşterea mijlocită, derivată (discursivă) (knowledge by description) = o cunoaştere prin atribuire de proprietăţi, are caracter ipotetic.

Epistemologie şi epistemologii

Epistemologie ştiinţifică versus epistemologie naivă/populară • Epistemologie naivă/populară (folk epistemology): modul în

care oamenii fac în mod obişnuit evaluări cu privire la adevărul unor afirmaţii; cuprinde intuiţii cu privire al cunoaştere şi adevăr;

• Epistemologia ştiinţifică: studiul cunoașterii de tip științific

Epistemologie generală versus epistemologii specifice unui domeniu (discipline-specific epistemologies):

• cunoașterea științifică în general • cunoașterea cunoașterii științifice specializate

Epistemologia aplicată în psihologie – necesitate şi utilitate

Întrebări:

Cum cunoaştem psihicul ca existenţă în sine?;

Obiectul şi metodologia cunoaşterii psihologice.

Gergen (1987): toate cunoştinţele psihologice sunt "construcţii" ale minţii umane , atribuiri de semnificaţii care vor influenţa teoriile psihologice.