NURSINGTehnica îngrijirii omului sănătos şi a omului bolnav.

FIINŢA UMANĂ ŞI NURSINGUL

Orice individ îşi doreşte o viaţă condusă de anumite norme morale. Este adevărat că nu fiecare îşi clădeşte viaţa pe anumite norme şi principii morale.

Pentru o mai bună înţelegere a ceea ce trebuie să reprezinte viaţa noastră condusă de aceste norme morale şi etice, este potrivit să menţionăm mai întâi definiţia moralei care reprezintă totalitatea normelor, regulilor şi principiilor ce reglementează relaţiile dintre indivizi, fiind o forma a conştiinţei.

Ştiinţa care studiază aceste norme, principii morale, este etica. Etica este unică pentru toţi membrii societăţii noastre. Dar adevărul este totdeauna concret.

Fiecare profesiune ridică o serie de probleme etice particulare, care trebuie abordate şi rezolvate în spiritul moralei.

Se utilizează frecvent noţiunea de datorie morală, obligaţie sau normă, ceea ce reprezintă îndatorirea unui om faţă de alţi oameni, de societate, generată de conştiinţa individuală, implicând simţul datoriei, nevoile raţionale ale individului, nevoile morale care-l domină pe individ.

În formarea conduitei morale e nevoie de trei factori şi anume: 1. factorul intelectual - pe baza acestuia formându-se conştiinţa morală;2. factorul afectiv - necesar pentru formarea convingerilor morale;3. factorul volitiv - important în formarea comportamentului moral prin educaţie.Aşa cum cele mai multe norme morale, în ceea ce priveşte relaţiile interumane, au rămas

într-o oarecare măsură apropiate celor din cele mai vechi timpuri, adică respectul faţă de semeni şi în profesia medicală atenţia şi îngrijirile acordate semenilor trebuie să reprezinte un interes primordial.

Trebuie precizat, însă, că profilul moral al asistentului medical nu se limitează doar la relaţia cu pacientul. Aşadar, trăsăturile morale ale asistentului medical se grupează în trei categorii:

- trăsături morale exprimate în atitudinea faţă de societate şi oameni şi în relaţiile cu aceştia (ca pacienţi); asistentul medical trebuie să dea dovadă de colegialitate, solidaritate, prietenie şi fidelitate în prietenie, omenie, simţul dreptăţii şi al echităţii, obiectivitate, principialitate, respectarea şi preţuirea semenilor, exigentă faţă de ei, încrederea în oameni, optimism, altruism, generozitate, blândeţe, bunătate, sinceritate, înţelegere, corectitudine, bună cuviinţă, conduită exemplară, devotament, înţelegere faţă de bolnav.

- trăsături morale exprimate în atitudinea faţă de munca sa: dragoste de muncă, trebuinţa de a muncii, pasiunea în muncă, disciplină în muncă, responsabilitatea muncii, simţul datoriei, perseverenţă, conştiinciozitatea, punctualitatea în muncă, dragostea de profesie, mândria profesională, sârguinţa, dăruirea de sine, hotărârea în acţiuni, hărnicia, păstrarea secretului profesional.

- trăsături morale exprimate în atitudinea faţă de sine însuşi: modestie, onestitate, consecvenţă, autoexigenţă, autocritică, dorinţă de autodepăşire, simţul demnităţii personale, stăpânire de sine, cumpătare, ţinută vestimentară demnă.

Trebuie menţionate şi trăsăturile morale negative care trebuie evitate neapărat, şi anume: tipul autoritar, neîncrezător, indiferent.

Normele morale care privesc strict relaţiile interumane, sunt norme dobândite chiar din fragedă copilărie, însă, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile asistentului medical, aceste cunoştinţe se dobândesc în urma unei pregătiri profesionale.

1

Pentru determinarea calităţii muncii cadrului medical se va efectua o evaluare în timp a activităţii acestuia, putându-se vorbii şi de măiestria formării profesionale ceea ce înseamnă un nivel ridicat al practicării profesiunii, însă această măiestrie se formează în timp şi este rodul valorificării experienţei.

Se pune accent pe responsabilitatea morală profesională ştiut fiind faptul că în activitatea medicala nu este admis să existe greşeli profesionale, nu se poate vorbi de rebuturi sau pierderi materiale, obiectul muncii în acest caz fiind viaţa omului.

Trebuie analizate, astfel, şi cauzele care generează greşelile profesionale, acestea putând fi: - incompetenţa profesională - plafonarea în ceea ce priveşte refuzul formării permanente fapt determinat de automulţumire- comoditatea, delăsarea, în acest caz activitatea devenind una de rutină.

Rolul asistentului medical se schimbă în timp adăugându-se atribuţii noi la cele vechi, având rol de asistent social sau de fizioterapeut, răspunzând astfel nevoilor bolnavului. Astfel, asistenta medicală a fost denumită "mamă profesională".

Ea este o "mamă" ce acţionează conform nevoilor copilului şi trebuie adeseori să îndeplinească sarcini cât mai diverse.

Virginia HENDERSON menţionează: "Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-şi menţină sau recâştige sănătatea (sau să-l asiste în ultimele sale clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut voinţă sau cunoştinţele necesare. Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât bolnavul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil".

Trebuie amintit faptul că munca în echipă este cea mai eficientă, de aceea este de dorit ca relaţiile interpersonale în cadrul grupului de muncă să fie de prietenie, colegialitate, respect reciproc. De asemenea, cunoaşterea de sine, adică deprinderea de a se recunoaşte şi de a-şi rezolva propriile sale probleme de natura emoţională, cunoaşterea propriilor calităţi şi defecte, poate influenţa deprinderea de a răspunde exigenţelor profesiunii.

Astfel, cunoaşterea de sine ajută şi la cunoaşterea semenilor, intuindu-se cerinţele, 233..doleanţele lor, asistenta medicală răspunzând în mod eficient.

Chiar şi Shakespeare aminteşte la un moment dat, "Cunoaşte-te pe tine însuţi şi ai să-i cunoşti pe alţii". De asemenea, pentru o bună colaborare cu bolnavul, asistenta trebuie să cunoască vârsta acestuia, starea emoţională, capacitatea intelectuală, fizică, socio-culturală, economică.

Pentru a se evita orice eveniment neplăcut în activitatea medicală trebuie cunoscute şi comportamentele care constituie abateri de la normele eticii medicale, acestea fiind: răzbunarea, jignirea, ironizarea, rigiditatea, incorectitudinea, ştirbirea prestigiului unor colegi, calomnierea unor colegi, sabotarea muncii colegilor, invidia, subaprecierea, denaturarea performanţelor, neîncrederea în capacitatea colegilor, dezinteresul pentru prestigiul propriu, al instituţiei, incorectitudinea, pasivismul, minciuna, lipsa pasiunii de muncă, dezinteresul. Astfel, aceste abateri pot face incompatibilă persoana cu munca sa.

2

Nursing:OMS – o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii cuprinzând:

a. promovarea sănătăţiib. prevenirea îmbolnăvirilorc. îngrijirea persoanelor bolnave: fizic, mental, psihic, handicapaţi, de toate vârstele

în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.

Virginia Henderson – “Să ajuţi individul fie acesta bolnav sau sănătos să-şi afle calea spre sănătate sau recuperare, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât să-şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil”.

Îngrijirea - are caracter continuu. - este orientată asupra individului, a familiei, a grupului şi contribuie astfel la

sănătatea întregii populaţii.Nursa (asistenta) - aplică diverse metode pentru a menţine şi stimula sănătatea,

- coordonează activitatea în acest domeniu - stimulează continuitatea.

NURSA (Asistenta medicală).Definiţie (Consiliul Internaţional al Nurselor – I.C.N.) – persoana care:

- a parcurs un program complet de formare care a fost aprobat de Consiliul Asistenţilor Medicali.- a trecut cu succes examenele stabilite de CAN- îndeplineşte standardele stabilite CAN- este autorizată să practice această profesie aşa cum este definită de CAN în concordanţă cu pregătirea şi experienţa sa- este autorizată în îndeplinirea acelor proceduri şi funcţii care sunt impuse de îngrijirea sănătăţii în price situaţie s-ar afla dar să nu facă o procedură pentru care nu e calificată (administrarea medicamentelor)

Funcţiile asistentei medicale.1. de natură independentă – iniţiativă proprie2. de natură dependentă – la indicaţiile medicului3. de natură interdependentă – colaborează cu alţii.4. alte funcţii: - profesională

- educativă- economică (de gestionar)- cercetare

Domenii de activitate. Pentru asistenta generalistă: - în servicii de sănătate – staţionar sau ambulatoriu- în învăţământ - în cultură- cercetare- educaţie- social-economic- administrativ

3

- demografie- domeniu alimentar- igienic

Locul de muncă1. în comunitate şi ambulatoriu (dispensar urban sau rural, policlinică, grădiniţe, şcoli,

cămine, leagăne, cămine de bătrâni)2. în staţionar – diferite secţii din spital3. inspectoratele de poliţie sanitară igienă

Ţinuta nursei.1. ţinuta vestimentară – obligatoriu purtarea uniformei de spital care este şi un

echipament de protecţie: halat alb, papuci albi de interior, bonetă, mască.Uniforma se schimbă des, ori de câte ori este nevoie, nu se poartă bijuterii, iar unghiile tăiate scurt.

2. ţinuta morală – să aibă o bună pregătire profesională (cunoştinţe teoretice şi practice, moderne, aplicate la patul bolnavului)- calităţile: răbdătoare, blândă, să inspire încredere, înţelegătoare, sinceră, conştiincioasă, promptitudine, solicitudine, amabilitate, devotament, punctualitate, relaţii bune cu colegii, păstrarea secretului profesional (tot ce scrie în fişa de observaţie şi din confidenţele pacientului sau a familiei). Nu se vorbeşte şoptit cu medicul la vizită …. trezeşte suspiciunile pacientului. Doar în faţa instanţei este voie să se divulge secretul profesional.

Asistenta trebuie:- să se poarte independent de grijile proprii. Atât faţă de bolnavi trebuie să fie corespunzătoare gravităţii şi temperamentului bolnavului, principială şi fără exagerări- să insufle optimism bolnavilor în stare gravă şi să menţină trează dorinţa de a trăi- să-şi păstreze demnitatea mai ales faţă de sexul opus- să refuze glumele neserioase şi avansurile- să nu se distreze cu colegele sau în faţa bolnavilor sau pe seama lor- să nu plictisească bolnavul cu problemele ei- să respecte bunurile bolnavului- să nu submineze prestigiul colegelor sau al superiorilor ei.

Cadrul conceptual al îngrijirilor.

Orice activitate ce se doreşte a fi profesională urmăreşte să se sprijinească pe baze ştiinţifice.Conceptul despre om.

Omul = o fiinţă unică având nevoi biologice, psihologice, sociale, culturale = o fiinţă în continuă schimbare şi în interacţiune cu mediul său înconjurător = o fiinţă responsabilă, liberă şi capabilă de a se adapta.

Virginia Henderson – individul – o entitate bio-psiho-socială formând un tot indivizibil, el are necesităţi fundamentale comune tuturor, cu manifestări specifice pe care şi le satisface singur dacă se simte bine. El tinde spre autonomie în satisfacerea necesităţilor sale.

Concepţii privind sănătatea.OMS – sănătatea este o stare de bine fizic, mintal şi social şi constă în absenţa bolii sau infirmităţii.

4

V.H. – sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social, cultural şi spiritual, de autonomie, şi independenţă, fără a fi egală cu absenţa bolii sau infirmităţii, o stare dinamică ce dă posibilitatea unui organism de a rămâne în echilibru cu mediul intern şi extern, o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom, nu se limitează la absenţa bolii.

Concepţii despre boală.

Boala este ruperea echilibrului armoniei, un semnal de alarmă tradus prin suferinţă fizică, psihică sau dificultate, inadaptare la o situaţie nouă provizorie sau definitivă, un eveniment putând merge până la respingerea socială a omului şi din anturajul său. Ambientul fiind în continuă schimbare omul este într-un proces continuu de adaptare. Scopul nursingului este de a ajuta individul să se adapteze la condiţiile schimbate pentru a promova funcţionalitatea şi dezvoltarea biologică şi psihologică pentru fiecare persoană. Prin profesionalism folosind sentimente, credinţe, valori, putere, limite, prin implicare şi pregătire continuă nursa trebuie să-şi atribuie responsabilităţi în îngrijirea omului sănătos şi bolnav.

Dimensiunile componente ale persoanei.Biologică: vârsta, structura genetică, sex, rasă, ritm biologic, nevoi de bază (creştere,

echilibru acido-bazic, circulaţie, digestie, echilibru electrolitic, imunitate, emotivitate, reproducere, respiraţie, temperatură), sănătate, trecutul de boală.

Psihologică: atitudine, nevoi de bază, imaginea despre corpul propriu, comunicare, sentimente, conştiinţă, memorie, proces de gândire.

Sociologică: nevoi de bază, cultură, familie, calitatea de membru al unui grup, limbă, relaţii cu alţii, rol, nivel de şcolarizare.

Spirituală: credinţe, filozofie de viaţă, religie, valori.

Definirea cadrului conceptual. Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune multe cunoştinţe şi elemente de competenţă. Pentru a defini cadrul conceptual al unei profesiuni e necesar să se precizeze:

a. scopul profesieib. ţelul activităţii, beneficiarulc. rolul săud. dificultăţile întâlnite la care pacientul de care se ocupă (SD) puse în evidenţa asistentei

legate de lipsa de forţă fizică, voinţă sau lipsa de cunoştinţe e. natura intervenţiei acordată pacientului (de înlocuire, suplinire, ajutare, sporirea forţei)f. consecinţele acestei acţiuni

Modelul conceptual – este un ansamblu de concepte, o imagine mentală care favorizează reprezentarea realităţii (filozofia noastră privind îngrijirile).

Definirea cunoştinţelor:1. Cunoştinţele ştiinţifice acumulate pe parcursul formării asistentei şi care o ajută la

înţelegerea fiinţei umane în dimensiunile sale fizice, intelectuale şi afective şi furnizează date asupra mediului fizic şi social.

2. Cunoştinţele tehnice noţiuni şi abilităţi tehnice şi se referă la procedee care servesc la promovarea sănătăţii şi combaterea bolilor.

3. Cunoştinţele relaţionale se referă la capacitatea asistentei de a stabili relaţii cu pacientul, de a crea un climat propice unor relaţii calde şi cu familia pacientului, capacitatea de a lucra într-o echipă multidisciplinară şi în comunitate.

5

4. Cunoştinţele etice legate de ansamblu de norme şi principii referitoare la valorile morale ale persoanei şi profesiei şi reglează conduita asistentei.

5. Cunoştinţe legislative legate de reglementările şi directivele incluse în legi în vederea protejării asistentei şi a pacientului.

Relaţia asistentă – pacient:

Această relaţie trebuie să urmărească stabilirea unei comunicări:

- funcţionale care uşurează schimburile, dialogurile cotidiene- pedagogică care transmite informaţiile necesare prevenirii îmbolnăvirii, reabilitării

fizice şi psihice a pacientului- terapeutică de acceptare reciprocă, de respect, căldură, înţelegere, empatie.

Teorii despre om şi nevoile sale.

Teoria lui Abraham Maslow, psiholog şi umanist american afirmă că există 5 categorii de nevoi umane ierarhizate în ordinea priorităţilor:

1. Nevoi fiziologice: O2, apă, hrană, eliminări, odihnă, lipsa durerii, activitate sexuală.2. Nevoi de securitate: siguranţă, stabilitate, protecţie, necesitatea de a trăi într-o lume

sigură, stabilă, ordine, structură.3. Nevoi de apartenenţă: afecţiune (că este iubit), apartenenţă (de a avea cu-i împărtăşi)4. Nevoi de consideraţie: realizare, recunoştinţă, independenţă, speranţă, stimă de sine5. Nevoi de autorealizare (depăşire): creativitate, creşteri pe plan spiritual.

După teoria lui trebuie să se satisfacă nevoile primare (1 şi 2) pentru a se putea manifesta nevoile secundare (3, 4 şi 5).

Intensitatea nevoilor variază de la individ la individ şi în funcţie de mediul individului . Satisfacerea fiecărei nevoi antrenează o energie care permite îndeplinirea tuturor nevoilor. O persoană care foloseşte toată energia pentru a încerca să răspundă nevoii neîndeplinite afectează celelalte nevoi.

Teoria Virginiei Henderson – prezintă persoana ca pe un tot având 14 nevoi fundamentale de ordin bio-psiho-social.

Pentru fiecare din aceste nevoi manifestările de dependenţă (MD) au fost identificate şi grupate pentru a forma o listă de diagnostc nursing (Dx).

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:1. a respira şi a avea o bună circulaţie2. a se alimenta, a se hidrata (a mânca, a bea)3. a elimina4. a se mişca, a avea o bună postură5. a dormi, a se odihni6. a se îmbrăca, a se dezbrăca7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale8. a fi curat, îngrijit, a-şi proteja tegumentele şi fanerele9. a evita pericolele

6

10. a comunica11. a acţiona după credinţele şi valorile sale12. a se realiza, a fi util13. a se recrea14. a învăţa

Cele 14 nevoi formează un tot, a da prea multă importanţă unei nevoi făcând abstracţie de celelalte constituie o negaţie a totului, a încerca să separi fizicul de psihic e inutil.

Asistenta care doreşte să personalizeze îngrijirile trebuie să ţină cont de toate dimensiunile implicate.

Nevoia şi homeostazia.

Satisfacerea în ansamblu a nevoilor unei persoane permite conservarea în stare de echilibru a diverselor sale procese fiziologice şi psihologice.

Homeostazia este o stare de echilibru şi autoreglare care se instalează între diverse procese fiziologice ale persoanei şi psiho-sociologice.

Nesatisfacerea unei nevoi fiziologice sau psiho-socială este susceptibilă de a avea repercursiuni la una sau mai multe nevoi.

7