fiinta umana si nursing

41
FIINȚA UMANĂ ȘI NURSING

Upload: cristian-marcu

Post on 18-Jan-2016

45 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

Scoala sanitara

TRANSCRIPT

Page 1: Fiinta Umana Si Nursing

FIINȚA UMANĂ ȘI NURSING

Page 2: Fiinta Umana Si Nursing

Ființa umană și Nursing

Capitolul 1

Nursing – îngrijireOMS – Organizația mondială a sănătățiiNursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătății care cuprinde:

- Promovarea sănătății- Prevenirea bolii- Îngrijirea persoanelor bolnave fizice, psihice, handicapați de toate vârstele în

toate unitățile sanitare, așezări comunitare și în toate formele de asistență socială.

Virginia Henderson definește îngrijirea sănătății astfel: „Să ajuți individul fie bolnav sau sănătos să-și afle calea spre sănătate sau recuperare, să ajuți individul fie bolnav sau sănătos să-și folosească fiecare acțiune pentru a promova sănătatea sau recuperarea cu condiția ca acesta să aibă tăria, voința necesară pentru a o face și să acționeze încât acesta să-și poarte de grijă singur, cât mai curând posibil”

Nursa este persoana care acordă îngrijiri, și este persoana care:- A promovat un program de formare care a fost aprobat de Consiliul

Asistenților Medicali. (CAM)- A trecut cu success examenele întocmite de CAM.- Îndeplinește standardele stabilite de CAM- Este autorizată să practice această profesie așa cum este definită de CAM în

concordanță cu pregătirea și experiența sa.- Este autorizată în îndeplinirea acestor proceduri și funcții care sunt impuse

de îngrijirea sănătății în orice situație s-ar afla, dar să nu facă o procedură pentru care nu este calificată.

Asistenții medicali răspund de propria lor activitate, de practica lor, supraveghează ieșirile auxiliare și îngirjirea și pregătirea elevilor.Codul pentru asistentul medical descrie 4 responsabilități:

- Promovarea sănătății- Prevenirea îmbolnăvirii- Restabilirea sănătății - Înlăturarea suferinței

AM generalist presupune:- O pregătire pluridisciplinară, socială, tehnică, practică, în unități sanitare și

pe teren în comunitate.- Însușirea competențelor de bază și nu numai cunoștiințele.

Page 3: Fiinta Umana Si Nursing

- Să aibă cunoștiințe psihologice- Să aibă atitudine potrivită față de pacient și familia acestuia- Să aibă preocuparea de a înțelege ceea ce simt ceilalți (empatie)

AM a fost denumit ,,Mama profesionistă,, deoarece ea este ca o mamă ce acționează conform nevoilor copiilor și trebuie să îdeplinească sarcini cât mai diverse.Virginia Henderson a definit rolul asistentului medical astfel:,,Rolul esențial al asistentului medical constă în ajutarea persoanei bolnave sau sănătoase să-și mențină sau să-și recupereze sănătatea sau să-l ajute în ultimele sale clipe în îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur dacă ar fi avut forța, voința sau cunoștiințele necesare. Am trebuie să îndeplinească aceste funcții încât pacientul să-și recâștige independența cât mai curând posibil.,,Definiția dată de OMS: ,,Rolul AM în societate este să asiste indivizi, familii și grupuri, să optimizeze și să integreze funcțiile fizice, mentale și sociale afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate.,,Funcțiile asistentului medical:

- Funcția independentă- Funcția dependentă- Funcția interdependentă

Funcția de natură independentă este funcția în care asistentul asistă pacientul din proprie inițiativă, temporar sau definitiv, atunci când acesta nu-și poate îndeplini independent anumite funcții.Rolul asistentului este în funcție de vârstă, de natura bolii, de alte dificultăți fizice, psihice sau sociale.Acesta stabilește relații de încredere cu persoana îngrijită și aparținătorii acestuia, le transmite informații, învățături, ascultă și susține pacientul.Este alături de indivizi și colectiv în vederea promovării unor condiții mai bune de sănătate și viață.Funcția de natură dependentă este funcția în care la indicația medicului, asistentul aplică metodele de observație, tratament, sau observă modificări la boală sau tratament și le transmite medicului.Funcția de natură interdependentă, unde AM colaborează cu alți profesioniști din domeniul sanitar, social, educativ, și participă la activități interdisciplinare precum:

- Acțiuni de depistare a tulburărilor de natură fizică, psihică, socială- Acțiuni de educație pentru sănătate, de sensibilizare asupra responsabilității,

și drepturile pe care le are populația în materie de sănătate- Acțiuni de rezolvare a problemelor psiho-sociale- Acțiuni privind organizarea și gestionarea centrelor sau unităților de

îngrijire.

Page 4: Fiinta Umana Si Nursing

Alte funcții:- Profesională, adică de a se ocupa de pacient în scopul menținerii echilibrului

sau pentru a face pentru el ce nu poate face singur.- Educativă adică de a știi să comunice sau să fie convingător- Economică sau gestionare (a timpului, serviciului)- De cercetare, adică de dezvoltarea unor calități specifice.

Domenii de activitate pentru asistentul medical generalist:- Servicii de sănătate; staționar și ambulator- Învățământ, cultură- Cercetare- Educație- Social-economic- Administrativ- Demografic- Alimentar- Igienic

Locul de muncă al asistentului medical:- În comunitate sau ambulator, cabinete medicale individuale, policlinici,

creșe, grădinițe, leagăne, cămine de bătrâni.- În staționar adică secțiile spitalului- Inspectorate de poliție sanitară

Aspecte teoretice ale procesului de îngrijire

Factorul decisiv pentru elaboarea unui cadru privind îngrijirile, a fost orientarea către un nou concept, îngrijiri centrate nu pe sarcini ci pe persoana îngrijită, considerată unitară. Prinicipiile de bază al Virginiei Henderson sunt următoarele:1. Asistentul trebuie să fie conștiința celui lipsit de conștiință.2. Să fie ochiul pentru cel care și-a pierdut vederea3. Să fie mâna celuia la care i-a fost amputată4. Să fie dragostea de viață pentru cel care vrea să se sinucidă5. Să posede cunoștiințe pentru tânăra mamă.

Îngrijiri primare de sănătate (IPS) prin care înțelegem: Îngrijiri esențiale de sănătate Accesibile tuturor persoanelor și familiilor din comunitate Prin mijloace care le sunt acceptabile Cu acceptarea lor La un preț acceptabil comunității

Page 5: Fiinta Umana Si Nursing

Aceste îngrijiri se sprijină pe comunitate. Prin comunitate înțelegem ansamblul unei populații de pe un domeniu geografic de care este legat prin interese și valori comune având formă administrativă iar membrii săi au interrelații cu grupuri sociale și instituții. IPS înglobează promovarea sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor, îngrijirea curativă curentă și recuperarea, respectiv urgențele.IPS acoperă 3 niveluri de intervenții:

- Îngrijiri de prevenire primară, prin care înțelegem menținerea și promovarea săntății și prevenirea îmbolnăvirilor. Aici intervenția asistentului medical urmărește educarea pentru sănătate din toate punctele de vedere și prevenirea specifică (vaccinări, profilaxia unor boli)

- Îngrijiri de prevenire secundare, prin care înțelegem intervențiile curative pentru tratarea bolilor și prevenirea agravării sau complicațiilor. Aici rolul asistentului medical constă în descoperirea problemelor, acasă sau prin comunitate.

- Îngrijiri de prevenire terțiare, prin care se înțelege recuperarea, în care rolul asistentului medical este de a susține persoana îngrijită, de a se adapta la dificultăți de proleme de sănătate.

Cadrul conceptual al îngrijirilor

Conceptul despre om definit de OMS:,,Omul este o ființă unică având nevoi biologice, psihologice, sociale și culturale, o ființă în continuă schimbare, și interacțiune cu mediul înconjurător, o ființă responsabilă, liberă și capabilă de a se adapta.,,Conceptul Virginiei Henderson despre om:,,Individul este o entitate bio-psiho-socială, formând un tot indivizibil, care are necesități fundamentale comune tuturor, cu manifestări specifice pe care și le satisface singur dacă se simte bine. El tinde spre autonomie în satisfacerea nevoilor sale.,,Conceptul privind sănătatea după OMS:,,Sănătatea este o stare de bine, fizic, psihic și social, ce nu constă numai în absența bolii sau imfirmității.,,Conceptul privind sănătatea după Virginia Henderson:,,Sănătatea este o stare în care necesitățile sunt satisfăcute în mod autonom, și nu se limitează la absența bolii.,,

Page 6: Fiinta Umana Si Nursing

Conceptul privind boala:,,Boala este ruperea echilibrului armoniei, un semnal de alarmă tradus prin suferință psihică, fizică, o dificultate sau inadaptare la o situație nouă, provizorie sau definitivă. Este un eveniment, putând merge până la respingerea socială a persoanei din anturajul său.,,

Competențele asistentului medical

Practicarea unor îngrijiri de calitate presupune multe cunoștiințe și elemente de competență:1. Cunoașterea unui model conceptual de îngrijire.Un model conceptual este un ansamblu de concepte, o imagine mentală care favorizează reprezentarea realității. Pentru a defini cadrul conceptual al unei meserii, trebuie precizat următoarele elemente:

- Scopul profesiei- Țelul activității - Rolul activității- Dificultăți întâlnite la pacienții de care se ocupă- Natura intervenției- Consecințele acțiunii.

2. Cunoștiințele acumulate:- Științifice (acumulate pe parcursul formării profesionale)- Tehnice, care se referă la procedeele metodice și științifice care servesc la

promovarea sănătății și combaterea bolilor.- Relaționale- Etice, adică valorile morale ale asistentului medical- Legislative

3. Cunoașterea demersului științific care se referă la investigații, la analiză, la interpretare, planificare, evaluare a îngrijirilor.

Toate competențele asistentului pornesc de la cunoașterea conceptului de îngrijire.Termenul conceptual de îngrijire este sinonim cu model de îngrijire, cu cadrul conceptual și modul conceptual.Modelul conceptual al Virginiei Henderson:Competențele esențiale ale unui model conceptual sunt:1. Postulate2. Valori sau credințe

Page 7: Fiinta Umana Si Nursing

3. Elemente precum: scopul profesiei, țelul activității, rolul activității, dificultăți la pacient, intervenția acordată, consecințele.

Postulatele sunt suportul teoretico-științific al modelului conceptual.Virginia Henderson se bazează pe următoarele postulate:1. Orice ființă umană tinde spre autonomie și și-o dorește2. Individul formează un tot, caracterizat prin nevoi fundamentale.3. Când o nevoie rămâne nesatisfăcută, individul nu este complet, întreg, independent.Valorile sau credințele sunt:

- Asistentul posedă funcții proprii- Când asistentul preia din rolul medicului el cedează parte din funcțiile sale

unui personal auxiliar- Societatea așteaptă un serviciu din partea asistenților pe care nu pot să-l

primească de la alt personal.Elementele care dau sens vieții profesionale:

- Scopul este de a ajuta pacientul să-și recâștige independența, de a favoriza vindecarea și de a asista muribundul spre un sfârșit demn.

- Țelul sau obiectivul acțiunii, care este pacientul- Rolul profesiei de a suplini dependența- Dificultăți întâlnite care sunt cauzate de lips de voință, forță, cunoștiințe.- Intervenția este acțiunea proprie a asistentului.- Consecințele sunt rezultatele obținute, adică ameliolarea dependenței sau

câștigarea independenței, adică atingerea scopului.

Nevoile fundamentale

Cadrul conceptual a lui Henderson se bazează pe 14 nevoi. Nevoia fundamentală este vitală, esențială a ființei umane, pentru a-și asigura starea de bine.1. Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație2. Nevoia de a bea și a mânca3. Nevoia de a elimina4. Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură5. Nevoia de a se odihni6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca7. Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele

Page 8: Fiinta Umana Si Nursing

9. Nevoia de a evita pericolul10. Nevoia de a comunica11. Nevoia de a acționa conform credințelor și valorilor sau de a practica religia12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării13. Nevoia de a se recrea14. Nevoia de a învăța să-și păstreze sănătatea.Fiecare din aceste nevoi comportă diferite dimensiuni de ființe umane:

- Dimensiune biologică- Dimensiune psihologică- Dimensiune sociologică- Dimensiune culturală- Dimensiune spirituală

Maslow clasifica nevoile fundamentale în ordinea priorităților:1. Nevoi fiziologice2. Nevoi de siguranță, care se manifestă în cazul agresiunilor3. Nevoi de apartenență4. Nevoi de recunoaștere socială5. Nevoi de realizare

Evoluția spre o nevoie superioară nu se poate realiza decât când nevoia inferioară este satisfăcută.

Page 9: Fiinta Umana Si Nursing

Nevoia și homeostazia

Nevoia este starea care cere un aport, o ușurare, lipsa unui lucru de necesitate, de utilitate, de dorință.Homeostazia este starea de echilibru și autoreglare care se instalează între procesele fiziologice a persoanei.

Independență și dependență

Independența la adult reprezintă atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor, adică un bun echilibru fiziologic și psihologic, prin acțiuni pe care le îndeplinește individul singur, fără ajutor.Pentru copii, independența se consideră și atunci când nevoile sunt îndeplinite cu ajutorul altora în funcție de faza de creștere și dezvoltare a copilului.Dependența reprezintă incapacitatea persoanei de a adopta comportament sau de a îndplini singur fără ajutorul altei persoane acțiuni care să-i permită un nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor, astfel încât să fie independent.Se consideră că este eronat să clasifice pacientul dependent de aceea este preferabil să se spună problema de dependență.

Manifestările de dependență

Sunt semne observabile a anumitor incapacități a persoanei de a răspunde prin el însuși la această nevoie.Nivelurile de dependență sunt:

- Nivelul 1 când persoana este autonomă și independentă- Nivelul 2 când persoana prezintă o dependență moderată- Nivelul 3 când persoana prezintă o dependență majoră- Nivelul 4 când persoana prezintă o dependență totală

Fiecare nevoie fundamentală poate fi încadrată în una din cele 4 categori. Totalul punctelor obținute permite clasificarea pacienților după 4 categorii de dependență astfel:

- Persoana independentă, până la 14 puncte = nivel 1- Pacientul cu dependență moderată 15-28 puncte = nivel 2- Pacientul cu dependență majoră 29-42 puncte = nivel 3- Pacientul cu dependență totală 43-56 puncte = nivel 4

Page 10: Fiinta Umana Si Nursing

Tipurile de dependență și nivelurile de intervenție

Dependența poate să intereseze aspectul biologic, psihologic, social, cultural, spiritul al ființei umane. Pacientul poate să prezinte 4 forme de dependență:1. Potențială, când problema de dependență este posibil să apară din cauza anumitor predispoziții, trebuind planificată o intervenție2. Actuală, când problema este prezentă, iar atunci acțiunile vor fi corective.3. Descrescândă, când dependența se reduce, în acest caz, rolul asistentului este susținerea procesului și ajutarea pacientului de a regăsi gradul optim de autonomie.4. Permanentă, când în ciuda îngrijirilor din partea asistentului problema nu poate fi corectată, rolul acestuia fiind de suplinire a ceea ce el nu poate face independent, și de-al face să se adapteze la aceste limite.

Sursele de dificultate

Acestea se definesc ca fiind cauza dependenței adică orice obstacol major, împiedicând satisfacerea nevoilor fundamentale. Acestea pot fi cauzate de:

- Factor de ordin fizic- Factor de ordin psihologic- Factor de ordin social- Factor de ordin spiritual- Factori legați de insuficiența cunoștiințelor.

De amintit că manifestările de dependență = semn/simptom, iar sursa de dificultate = cauză sau etiologie.

Page 11: Fiinta Umana Si Nursing

Capitolul 2

Procesul de îngrijireEste o metodă organizată și sistematică care permite acordarea de îngrijiri individualizate. Demersul de îngrijire este centrat pe reacțiile particulare ale fiecărui individ sau grup de indivizi la o modificare reală sau potențială de sănătate.Procesul de îngrijire comportă 5 etape:1. Culegerea de date sau aprecierea 2. Analiza și interpretarea datelor3. Obiective (planificarea)4. Realizarea intervențiilor5. Evaluarea îngrijirilorCulegerea de date ne permite inventarierea a tuturor aspectelor privind pacientul în globalitatea sa. Ne permite și informează despre ceea ce este pacientul, asupra suferinței și a obiceiurilor sale de viață și satisfacerea nevoilor. Culegerea de date este faza inițială, debutul procesului de îngrijire, de la care începe derularea acestui demers. Este un proces continuu, în sensul că pe tot parcursul muncii sale, asistentul medical nu încetează să observe, să întrebe și să noteze datele privind fiecare pacient în parte. Permite asistentului să-și stabilească acțiunile de îngrijire.Tipuri de informații culese:1. Date obiective; care sunt observate despre pacienți de către asistenți2. Date subiective expuse de pacient3. Date conținând informații trecute4. Date conținând informații actuale5. Date legate de viața pacientului, de anturaj, obiceiuri, mediul înconjurător etc.Identificarea problemelor de îngrijire a pacientului se bazează pe cunoașterea acestuia, cunoscând deficiențele, așteptările acestuia în ceea ce privește îngrijirea, sănătatea și spitalizarea, și cunoașterea propriilor resurse pentru a face față nevoilor de sănătate.Toate informațiile culese pot fi grupate cu 2 categorii:1. Date relativ stabile2. Date variabileDatele relativ stabile sunt informațiile generale, adică nume, vârstă, sex, stare civilă și caracteristici individuale ca rasă, limbă, religie, cultură, ocupație, pe lângă care gusturi personale, și obiceiuri, alimentație, ritm de viață, evenimente biografice legate de sănătate ca de exemplu boli anterioare, sarcini, intervenții chirurgicale, accidente, elemente fizice și reacționale, grupul sangvin, proteze, alergii, deficiențe senzoriale, rețeaua de susținere a pacientului.

Page 12: Fiinta Umana Si Nursing

Datele variabile sunt în continuă evoluție și o constantă reevaluare din partea asistentului medical. Acestea sunt date legate de starea fizică, precum temperatura, respirația, apetitul, anorexia, tensiunea arterială, eliminarea, somnul, mișcarea, reacții alergice, oboseala. De asemenea, date legate de condițiile psiho-sociale, anxietatea, stress, confort, disconfort, depresie, starea de inconștiență, grad de autonomie, capacitatea de comunicare, acceptarea sau neacceptarea unui rol.Pentru culegerea datelor, asistentul trebuie să recurgă la diferite metode:1. Sursa directă sau primară (pacientul)2. Surse secundare (familia, anturajul, dosarul medical actual sau anterior, scheme de referință etc.)Mijloacele principale cele mai eficiente de a obține informațiile cele mai utile sunt:1. Observarea pacientului2. Interviul3. Consultarea surselor secundareObservarea rămâne elementul de bază pe care-l folosește asistentul medical pe parcursul activității sale și presupune capacitate intelectuală deosebită de a sesiza totul despre bolnav prin intermediul simțurilor. Este un proces mental activ iar organele de simț folosite sunt vederea, auzul, atingerea, mirosul.Vederea ne aduce o multitudine de informații privind caracteristicile fizice ale unei persoane și anume, fizionomia, privirea, comportamentul. Ne informează asupra anumitor semne și simptome care traduc o nevoie insatisfăcută, o problemă de sănătate și anume:

- Fața tristă – suferință- Agitație- Descurajare- Erupții ale pielii- Icter

Prin auz ne parvin cuvinte, intonația vocii, gemete, plângeri, zgomote, bătăi cardiace.Prin atingere; examenul fizic, palparea anumitor zone, căldura membrelor, grosimea masei musculare.Mirosul permite decelarea unui miros relevant pentru gradul de curățenie a pacientului, anumite procese patologice cum ar fi infecția unei plăgi care degajă miros urât, sau halena acetonică la diabetici.Observația trebuie făcută cu multă atenție. Asistentul trebuie să aibă o viziune holistică asupra pacientului și trebuie să evite următoarele:1. Subiectivismul2. Prejudecăți3. Rutina și superficialitatea 4. Lipsa de concentrație și conștiinciozitate

Page 13: Fiinta Umana Si Nursing

Interviul este dialogul cu pacientul. Condițiile pe care trebuise să le îndeplinească asistentul pentru interviu sunt:1. Alegerea momentului oportun2. Respectarea orei de masă3. Momentele de repaus sau odihnă4. Perioadele când pacientul suferă5. Alocarea de timp suficient de lung pentru a permite pacientului să se exprime în ritmul său.6. Să creeze intimitate și confort pacientului, să manifeste un comportament care să reflecte atitudinea de acceptare, capacitatea de ascultare, atitudine de respect și empatie.

Asistentul medical trebuie să aibă următoarele abilități:1. Abilitatea de a pune întrbări adecvate, închise și deschise, care permit exprimarea2. Abilitatea de a confirma sau valida percepțiile sale în legătură cu pacientul încât să elimine subiectivismul observației sale.3. Abilitatea de a readuce pacientul la răspunsurile necesare4. Abilitatea de a face o sinteză5. Abilitatea de a aplica o ascultare activă prin repetarea ultimei părți din fraza pacientului.

Etapele interviului:1. Începerea; asistentul se prezintă, precizează funcția și scopul interviului și asigură pacientul de confidențialitatea sa2. Desfășurarea interviului (întrebări-răspunsuri)3. Concluzia

Referitor la a doua etapă, respectiv analizarea și interpretarea datelor, menționăm că pentru ca datele culese să poată orienta asistentul către îngrijiri individualizate,este important ca ele să fie analizate și interpretate. Analiza se face prin:1. Examinare2. Clasificarea datelor3. Stabilirea problemelor de dependență4. Recunoașterea prioritățilorInterpretarea datelor înseamnă a da un sens, a explica originea sau cauza problemei de dependență, adică a defini sursele de dificultate. Analiza și interpretarea datelor vor conduce asistentul la stabilirea diagnosticului de îngrijire. Pornind de la informațiile culese și de la departajarea manifestărilor de dependență, asistentul poate defini problemele pacientului, și să stabilească diagnosticul de îngrijire care

Page 14: Fiinta Umana Si Nursing

poate fi definit astfel: ,,Este forma simplă si precisă care descrie răspunsul, reacția persoanei la o problemă de sănătate. Este un enunț concis, actual sau potențial al manifestărilor de dependență ale persoanei, regrupate sau nu, și legate de o sursă de dificultate. Este o problemă de sănătate reală sau potențială, pe care asistentul, pe baza pregătirii și experienței sale este capabil să acorde îngrijiri.,,

Componentele diagnosticului de îngrijire

Este format din 2 sau 3 părți principale și anume:1. problema de dependență2. etiologia sau cauza, sursa de dificultate.3. simptom sau manifestare de dependențăPrima parte a dignosticului constă în enunțul problemei, problemă care exprimă o dificultate trăită de persoană, un comportament sau atitudine nefavorabilă sănătății sau satisfacerii nevoilor sale. A doua parte este constituită din enunțul cauzei problemei.Diagnosticul de îngrijire format din 3 părți utilizează formula PES (probleme de dependență, etiologie, simptom).Tipuri de diagnostic de îngrijire:1. Diagnostic actual, când manifestările de dependență sau simptomele sunt prezente, observabile și cauza identificată.2. Diagnostic potențial când o problemă poate surveni dacă nu se previne, sunt prezenți factorii de risc3. Diagnosticul posibil este acela care descrie o problemă a cărei prezență nu este sigură dar sunt indicii care lasă să întrevadă.

Nu toate problemele identificate de asistentul medical pot constitui diagnostic de îngrijire cu rol propriu. Toate problemele identificate de asistent se pot defini în 2 tipuri de probleme, utilizarea 2 termeni:1. Diagnosticul de îngrijire cu rol propriu2. Problema conexă cu rol delegat sau rol interdependent de îngrijire. Aceasta este o problemă reală de sănătate pe care asistentul are responsabilitatea să o recunoască, să o semnaleze și să trateze în colaborare cu medicul.

Page 15: Fiinta Umana Si Nursing

Criterii care permit stabilirea unor priorități între problemele de dependență

Pentru a stabili o ordine a priorităților între diagnosticele de îngrijire, trebuie avut în vedere mai întâi în ce măsură nevoia nesatisfăcută amenință homeostazia pacientului sau securitatea sau gradul de dependență. Asistentul trebuie să se ocupe mai întâi de:1. O nevoie a cărei nesatisfacere pune în pericol starea de homeostazie2. O nevoie a cărei nesatisfacere antrenează o foarte mare cheltuială de energie3. O nevoie a cărei nesatisfacere compromite serios securitatea pacientului4. O nevoie a cărei nesatisfacere determină un grad important de dependență5. O nevoie a cărei nesatisfacere are repercusiuni asupra altor nevoi6. O nevoie a cărei nesatisfacere deranjează confortul pacientului7. O nevoie a cărei nesatisfacere repercutează asupra demnității pacientului8. De o nevoie importantă în ochii pacientului.

A treia etapă a îngrijirilor î-l constituie obiectivele.După formularea diagnosticului de îngrijire, asistentul elaborează un plan de acțiune care să influențeze pozitiv starea fizică și mentală a persoanei și să reducă dependența. Planificarea înseamnă un plan de intervenție, prevederea etapelor ,a mijloacelor de desfășurare, cât și a precauților care trebuie luate.Planul de intervenție permite asistentului să judece urgențele, importantele probleme de dependență, putând să decidă prioritățile pe care le respectă într-o zi de muncă. Fiecare pacient ar putea avea între 40-60 diagnostice de îngrijire. Planul de intervenție cuprinde obiectivele îngrijirii și intervențiile.Un obiectiv de îngrijire poate fi definit ca descrierea unui comportament pe care î-l așteaptă de la pacient sau pe care se dorește să se obțină în urma interviului. Obiectivul de îngrijire trebuie astfel formulat încât să reiasă clar și precis care sunt rezultatele pe care pacientul, familia și asistentul medical speră să le obțină precum și care sunt acțiunile și intervențiile pe care asistentul și pacientul le pot intreprinde pentru a obține scopul. Pentru aceasta asistentul trebuie să formuleze un obiectiv de îngrijire pornind de la sistemul SPIRO. Obiectivele astfel formulate trebuie să răspundă la 5 întrebări:S - specificitate, adică cine face acțiunea?; să aparțină unui singur subiectP - performanță, ce face pacientul, sau ce se poate face pentru el?;I – implicare, cum se face acțiunea?; se referă la nivelul de angajare a persoanei care trebuie să acționeze singură sau cu ajutor.

Page 16: Fiinta Umana Si Nursing

R – realism, în ce măsură se face acțiunea?; obiectivul trebuie să țină cont de capacități fizice, intelectuale și afective ale persoanei.O – observabil, când?; Comportamentele, atitudinile și acțiunile care trebuie să fie obiectivele observate, măsurabile, evaluabile cu precizie.

Obiectivele sunt de 3 feluri:- Pe termen scurt (OTS) – ore, zile- Pe termen mediu (OTM) – 1 săptămână- Pe termen lung (OTL) – săptămâni, luni, ani.

IntervențiaAlegerea intervenției permite asistentului medical să determine modul de acțiune pentru a corecta problema de dependență a persoanei. Pentru ca intervențile să fie evaluabile trebuie:1. Să se indice la ce oră, în ce moment2. La ce interval3. Pe ce durată trabuie să se desfășoare acțiunea asistentului medical sau supravegherea semnalelor.

Page 17: Fiinta Umana Si Nursing

Realizarea intervențiilor

Aplicarea înregistrărilor constituie momentul realizării conștiente și voluntare a intervențiilor planificate pentru a obține rezultatul dorit.Pacientul execută acțiuni planificate pentru el în funcție de resursele proprii. Asistentul supervizează aceste acțiuni , informează, își manifestă empatia, ajută și efectuează toate îngrijirile necesare pacientului. Echipa de îngrijire asigură completarea și eficacitatea activității profesionale.Familia, în unele circumstanțe este alături în acțiunile de îngrijire. Este important ca interviurile să fie formulate clar și precis, în consecință va trebui indicat cui i se adresează acțiunea, orarul, natura acțiunii, cu un verb activ, normal, observabil și măsurabil, și semnătura asistentului care planifică și execută îngrijiri. Fiecare plan de îngrijire va fi completat cu:1. Interviuri constante unde se supraveghează comportamentele și reacțiile la medicamente, funcțiile vitate și vegetative.2. Interviu cu rol delegat care reiese din prescripțiile medicului.

Executarea îngrijirilor și relația asistent-pacient

Îngrijirile trebuie să fie de suplinire în satisfacerea nevoilor fundamentale. Trebuie să favorizeze drumul spre independență, adică spre autonomia pacientului.Relația asistent-pacient trebuie să urmeze stabilirea unei comunicări care poate fi funcțională, pedagogică sau terapeutică.Cea funcțională constă în ușurarea schimbului în dialogul cotidian. Cea pedagogică constă în învățare, transfer de informații necesare prevenirii (primare, secundare, terțiare) și reabilității atât fizic cât și psihic a pacientului.Cea terapeutică constă în stabilirea unei relații de acceptare reciprocă atât de respect, cât și de căldură, înțelegerea empatică a pacientului.

Page 18: Fiinta Umana Si Nursing

Evaluarea îngrijirilor

Constă în a aduce o apreciere, o judecată asupra procesului în raport cu interviul asistentului. Aceasta este o condiție absolută a calității îngrijirii.Ea trebuie să se facă cu regularitate la diverse intervale. Există mai multe metode de a evalua, și anume: rezultate obținut sau schimbarea observațiilor adică reacția pacientului la îngrijiri, satisfacerea pacientului.

Prima nevoie fundamentală – Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație

Respirația reprezintă nevoia ființei umane de a capta oxigen din mediul înconjurător, necesar proceselor de oxidare, si de a elimina dioxidul de carbon, rezultate din arderile celulare.

1. Independența în satisfacerea nevoii.Este determinat de menținerea integrității căilor respiratorii și a mușchilor respiratori și de funcționarea lor eficientă.Etapele sunt:

- Ventilația, care reprezintă pătrunderea aerului încărcat cu oxigen în plămâni și eliminarea aerului încărcat cu dioxid de carbon, aceasta având 2 timpi, inspirația și expirația.

- Difuziunea gazelor este procesul prin care oxigenul din alveolele pulmonare trece în capilarele perialveolare, și dioxidul de carbon din capilare trece în alveolele pulmonare.

- Circulatorie care constă în conducerea oxigenului prin vasele arteriale la țesuturi și a bioxidului de carbon de la țesuturi prin vasele venoase la plămâni pentru a se elimina.

- Etapa tisulară reprezintă schimbul de gaze dintre sânge și țesuturi cu ajutorul unui sistem enzimatic complex.

Factorii care influențează satisfacerea nevoii de a respira:- Factori biologici: vârsta, sexul, statura, postura, somnul, alimentația,

exercițiul fizic.- Factori psihologici- Factori sociologici: mediul, climatul, locul de muncă.

Page 19: Fiinta Umana Si Nursing

Manifestări de independență

1. Frecvența respiratorie reprezintă numărul de respirații pe minut, fiind influențată de vârstă și sex.La nou născut frecvența este între 30-50 respirații pe minut, la 2 ani între 23-35 respirații pe minut, la adult 16-18 respirații pe minut iar la vârstnici 15-25 respirații pe minut.2. Amplitudinea respirației este dată de volumul de aer care pătrunde și se elimină la fiecare respirație. Putem vorbi de respirație profundă sau superficială.3. ZgomoteNormal respirația este liniștită, în somn poate deveni mai zgomotoasă.4. RitmulAceasta reprezintă pauzele egale dintre respirații.5. Simetria mișcărilor respiratorii adică ambele hemitorace au aceeași mișcare de ridicare și coborâre în timpul inspirației și expirației.6. Tipul de respirație- costal superior întâlnit la femeie prin ridicarea părții superioare a cutiei toracice datorită mărimii diametrului anteroposterior în timpul inspirației.- costal inferior întâlnit la bărbat prin mărirea diametrului lateral al cutiei toracice.- abdominal întâlnit la copii și vârstnici prin mărirea diametrului vertical al cutiei toracice.7. MucozitățiÎn mod normal mucoasa să fie umedă, secreții reduse, transparente.8. TuseaReprezintă o expirație forțată prin care se elimină secrețiile din căile respiratprii fiind un fenomen de protecție a organismului.

Intervențiile asistentului pentru menținerea independenței în satisfacerea nevoii

Asistentul explorează deprinderile de respirație ale pacientului, educă cu privire să facă exerciții respiratorii, de relaxare, de mers, să aibă pstură adecvată, care să-i favorizeze respirația, și să înlăture obiceiurile dăunătoare ca tabagismul, îmbrăcamintea strâmtă, mesele copioase.

Page 20: Fiinta Umana Si Nursing

Dependența în satisfacerea nevoii de respirație

Când nevoia de respirație este nesatisfăcută, apar următoarele probleme de dependență:

- Alterarea vocii- Dispnee- Obstrucția căilor respiratorii

Pentru aceste 3 probleme există surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii de a respira:

- Surse de ordin fizic, care înseamnă alterarea mucoasei nazale, faringiene, traheale, sau parenchimului pulmonar, tabagismul, obstrucția căilor respiratorii, obezitatea, bandaje toracice, durere, dezechilibru hidroelectrolitic.

- Surse de ordin psihologic; stres, anxietate etc.- Surse de ordin sociologic; aerul poluat, umed, altitudine înaltă.- Lipsa cunoașterii; despre sine, mediu etc.

1. Alterarea vocii poate fi cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii superioare dar și de prezența alergenilor din mediul înconjurător.- Manifestarea de dependență ale alterării vocii:

Disfonie, adică tulburări ale smisiunii vocale, interesând înălțimea, intensitatea și timbrul vocii, manifestată prin răgușire, voce aspră, etc.

Afonie; imposibilitatea de a vorbi Senzație de sufocare, lipsă de aer.

2. Dispneea, respirația anevoioasă- Manifestări de dependență

Ortopnee, poziție forțată cu brațele atârnate pe lângă corp, bolnavul stând șezând.

Apnee, oprirea respirației Bradipnee, scăderea frecvenței respirației Tahipnee, creșterea frecvenței respirației Amplitudine modificată, respirația profundă sau superficială Hiperventilație adică pătrunderea aerului în cantități mari în plămâni Hipoventilație pătrunderea în plămâni a unei cantități mici de aer. Tusea, permite degajarea căilor de respirație de secrețiile acumulate. Hemoptizie; hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală, provenind

de la nivelul căilor respiratorii inferioare. Mucozități; amestec de excreții din arborele traheobronșic, formate

din mucus, puroi, sânge și chiar celule descuamate

Page 21: Fiinta Umana Si Nursing

Cheyne-Stokes; respirație din ce în ce mai frecventă ajunsă la apogeu după care frecvența scade treptat și este urmată de o perioadă de apnee după care se reia ciclul.

Kusmaul; aceasta fiind inspirația lungă urmată de expirație forțată, apnee, și reluarea ciclului.

Zgomote respiratorii; ramflante, crepitante, sibilante Cianoza; tegumente vinete la nivelul extremităților.

3. Obstrucția căilor respiratorii care poate fi produsă de procese inflmatorii ale căilor respiratorii dar și de prezența unor corpi străini, pătrunse accidental în căile respiratorii și de deformarea nasului.- Manifestări de dependență

Respirație dificilă pe nas Secreții nazale abundente Epistaxis, hemoragie nazală Deformări ale nasului Strănut Aspirație pe nas Tusea Cornaj; zgomot inspirator cu caracter de șuierături auzibil de la

distanță. Tirajul, depresiune inspiratorie a părților moi ale toracelul

suprasternal, epigastru, intercostali.

Obiectivul 1- pacientul să respire liber pe nas- asistentul îndepărtează secrețiile nazale și umezește aerul din cameră- se asigură un raport suicient cu lichide pe 24 de ore

Obiectivul 2- Pacientul să nu devină sursă de infecție- Se recomandă folosirea batistei de unică folosință și evitarea împrăștierii

secrețiilor.

Obiectivul 3- Pacientul să nu mai prezinte epistaxis- Pacientul se așează în dcubit dorsal cu capul în hiperextensie, comprimă cu

policele pe septul nazal, nara care sângerează, timp de 5-10 minute. Se aplică comprese reci pe frunte, nas, sau ceafă și se recomandă pacientului să nu-și sufle nasul.

Page 22: Fiinta Umana Si Nursing

La nivelul faringelui și laringelui- Pacientul să prezinte mucoase respiratorii umede și integre, pentru aceasta se

umezește aerul și se recomandă pacientului repaus vocal absolut, și se favorizează modalități de comunicare non verbală.

Obiectivul 4- Pacientul să înghită fără dificultăți - Se întrerupe alimentația solidă- Se recomandă gargara cu soluție anti-septică.- Se alimentează pacientul cu lichide calde.

Obiectivul 5- Pacientul să fie echilibrat psihic- Se pregătește din punct de vedere psihic în vederea aplicării tehnicilor de

îngrijire și în vederea aspirării secrețiilor bronșice.- Pacientul să prezinte rezistență crescută față de infecții- Se învață pacientul să evite schimbările bruște de temperatură și de

aglomerație.

La nivelul plămânilor și bronhiilor

- Pacientul să prezinte căi respiratorii permeabile și o bună respirație- Învață pacientul să tușească să expectoreze și să colecteze sputa- Umezește aerul din încăpere cu apă alcoolizată- După caz aspiră secrețiile bronșice- Învață pacientul să facă gimnastică respiratorie- Î-i asigură pacientului poziție șezândă sau semi-șezândă în caz de dispnee- Î-i recomandă să renunțe la obiceiurile dăunătoare și recomandă

administrarea tratamentului medical.

Circulația este funcția prin care se realizează mișcarea sângelui în interiorul vaselor sanguine care are scopul de transport de substanțe nutritive la țesuturi dar și transportarea produselor de catabolism de la țesuturi la organele excretoare.Factorii care influențează satisfacerea circulației:

Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor care se comprimă pe plan osos: influențată de factori biologici, factori psihologici, factori sociologici.

Manifestări de dependență- Frecvența, numărul de pulsuri pe minut

Nou născut 130-140 pulsuri pe minut (p/m)

Page 23: Fiinta Umana Si Nursing

Copil mic 100-120 p/m La 10 ani 90-100 p/m Adult 60-80 p/m Vârstnic 80-90 p/m

- Ritmul; pauze egale dintre pulsații- Amplitudinea sau volum; determinată de cantitatea de sânge existentă în

vase, este mai mare cu cât vasele sunt mai aproape de inimă, iar la arterele simetrice volumul pulsului este egal.

Tensiunea pulsului este determinată de forța necesară în comprimarea arterei pentru ca unda pulsatilă să dispară.

Celeritate, viteza de ridicare și coborâre a undei pulsatilă Colorația tegumentelor care au culoarea roz și la nivelul extremităților

și sunt calde.Tensiunea arterială este presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereților arteriali. Factorii care influențează tensiunea arterială sunt vârsta, somnul, efortul fizic, activitatea, și factori psihologici precum bucuria, anxietatea, și factori sociologici, de exemplu climatul.Manifestări de independență:1. între 1 și 3 ani, tensiunea maximă 75mmHg-90mmHg și minimă 50-60 mmHg. Între 4-11 ani max. 90-110 mmHg, min 60-65 mmHg Între 12-15 ani max 100-120 mmHg, min 60-65 mmHg Adult max 115-140 mmHg, min 75-90 mmHg2. Tensiunea diferențiată reprezintă diferența tensiunii arteriale maxime și tensiunii arteriale minime.3. Menținerea raportului între tensiunea maximă și tensiune minimă.

Intervențiile asistentului pentru menținerea independenței circulatorii

Asistentul educă pacientul cu privire la asigurare condițiilor igienice din încăpere, menținerea tegumentelor integre și curate, alimentație echilibrată fără exces de grăsimi și clorură de sodiu (sare). Să se evite tutunul și consumul în exces de alcool. Evitarea sedentarismului și să poarte îmbrăcăminte lejeră care să nu stânjenească circulația.

Dependența în satisfacerea nevoii

Page 24: Fiinta Umana Si Nursing

Când nevoia nu este satisfăcută apare circulația inadecvată.Sursele de dificultate:1. Surse de ordin fizic, adică alterarea mușchilor cardiaci, a pereților arteriali și venoși, obstrucții ale vaselor, supraîncărcarea inimii.2. Surse de ordin psihologic; lipsa cunoașteriiManifestări de dependență 1. tegumente modificate, reci, palide, cianotice2. modificări de frecvență a pulsului, tahicardie, bradicardie3. modificări de volum al pulsului, puls filiform, puls asimetric (volum diferit)4. modificări de ritm al pulsului, puls aritmic adică pauze inegale între pulsații, și dicrot, adică se percep 2 pulsații, una puternică și alta slabă urmată de pauză.5. modificare de tensiune arteriale, hipertensiune, hipotensiune6. Hipoxemia – scăderea cantității de oxigen în sânge7. Hipoxia – reducerea cantității de oxigen din țesuturi.

Obiective

1. Pacientul să prezinte circulație adecvată Asistentul educă pacientul să întrerupă consumul de alcool sau tutun, să aibă

alimentație bogată în fructe și zarzavaturi, să reducă grăsimile și sarea, se administrează tratamentul recomandat și urmărirea efectului acestuia și se aplică tehnicile de favorizare a circulației cum ar fi exerciții active sau masaje.

Nevoia de a se alimenta și hidrata

Oricărui organism îi este necesar să ingere și să absoarbă alimente de bună calitate și cantitate suficientă pentru a-și asigura dezvoltarea și întreținerea țesuturilor și pentru a-și menține energia indispensabilă unei bune funcționări.

Independența în satisfacerea nevoiiPentru a se menține sănătoasă, ființa are nevoie de o cantitate adecvată de alimente, conținând elemente indispensabile vieții. Cantitate și natura alimentelor nutritive sunt în funcție de vârstă, sex, greutate, înălțime, activitatea depusă, starea de sănptate sau de boală. O alimentație adecvată trebuie să conțină toți factorii

Page 25: Fiinta Umana Si Nursing

necesari menținerii vieții, aceștia fiind glucide, proteine, lipide, vitamine, apă, săruri minerale.

Glucidele sunt sursa principală energetică a organismului, necesarul fiind de 4-6 gr/kilogram corp/24 ore.

Proteinele sunt materiale plastice ale organismului, înlocuind substanțele distruse prin uzura fiziologică sau patologică, necesarul fiind tot între 4-6 gr/kilogram corp/24 ore.

Lipide au o valoare clorică mare, alimentele bazate pe aceasta au calități energetice mari într-un volum mic. Cantitatea este 1-2 gr/kilogram corp/24 ore.

Vitaminele sunt necesare menținerii metabolismului normal al organismului.

Apa și săruri minerale.

Factorii care influențează satisfacerea nevoii:1. Biologici2. Psihologici3. Sociologici

Manifestări de independență1. Cavitatea bucală, care trebuie să aibă dentiție bună iar mucoasa bucală să fie roz, umedă, limba și gingiile roz.2. Masicația3. Digestia4. Deprinderi alimentare, 3 mese pe zi cu 2 gustări, și 10 ore repaus nocturn.5. Apetitul6. Foamea7. Sațietatea8. Hidratarea10. Gustul cu valoarea acordată mâncării

Dependența în satisfacerea nevoii

Când nevoia de a bea și a mânca nu este satisfăcută apar următoarele probleme de dependență:1. Alimentație și hidratare inadecvată2. Alimentație și hidratare prin deficit3. Dificultăți de a se alimenta și hidrata4. Dificultăți de a urma o dietă

Page 26: Fiinta Umana Si Nursing

5. Grețuri și vărsături6. Refuz de a se alimenta și hidrata

Surse de dificultate:1. De ordin fizic, de exemplu alterarea mucoaselor căilor digestive și a peristaltismului intestinal, obstrucții, tumori, ștrangulări, tubaj nazo-gastric, abuz de medicamente, intoxicații alcoolice, durere, dezechilibru metabolic.2. De ordin psihologic; anxietate, stres3. De ordin sociologic; foamea, insalubritatea, lipsa cunoașterii.

Alimentația și hidratarea inadecvată prin deficit.Deficitul este aport insuficient de elemente nutritive, on insuficiență în cantitate și calitate care afectează starea nutrițională a individului.Manifestări de dependență:

- Anorexia; lipsa poftei de mâncare- Disfagie; greutate la înghițire- Condiția cavității bucale, de exemplu lipsa dinților, carii sau ulcerații- Starea tegumentelor; pot fi uscate- Digestia; diferența în absorbția alimentelor, greață, vomă, regurgitații,

aerofagia, pirozis.- Deprinderi alimentare de exmplu greșeli în alegerea sau prepararea

alimentelor.- Hidratarea; ingerarea insuficientă de lichide- Semne de dezechilibru; slăbiciune, urină concentrată- Gust și valoare acordată mâncării; dezordonat, sau mâncarea rece.

Obiective:1. Pacientul să aibă stare de bine fără grețuri.

În funcție de starea pacientului, va fi așezat în poziție semi-șezândă, șezând, sau decubit dorsal cu capul într-o parte, protejând patul cu mușamaua sau aleza.

Se ajută pacientul în timpul vărsăturilor Se recomandă să inspire profund Alimentație și hidratare cu alimente și lichide.

2. Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic. La indicația medicului, se face alimentația pacientului prin perfuzii Calcularea numărului de calorii în funcție de diferitele stări

patologice, se adaugă 13% pentru fiecare grad de temperatură peste 37 grade celsius, se adaugă 20-30% pentru agitații, convulsii.

Page 27: Fiinta Umana Si Nursing

După încetarea vărsăturilor, rehidratarea pacientului cu cantități mici de lichide reci oferite cu lingurița.

Se învață pacientul regimul alimentar recomandat și se face bilanțul lichidelor intrate și ieșite (ingesta/escreta)

3. Pacientul să fie echilibrat nutrițional Asistentul explorează preferințele pacientului asupra alimentelor

permise și nepermise, servește cu alimente la temperatură moderată la ore regulate și prezentate atrăgător.

Învață pacientul de categoriile de alimente din ghidul alimentar și echivalențele cantitative și calitative ale principiilor alimentare.

Alimentația și hidratarea inadecvată prin surplusSurplusul este un aport alimentar exagerat calitativ și cantitativ.Manifestări de dependență ale surplusului:1. Indice ponderal +15-20% adică greutate corporală cu +15-20% mai mare decât cea ideală.2. Bulimia, adică senzație exagerată de foame, individul mănâncă fără control3. Polifagia, nevoia extraordinaă de a mânca și absența sațietății4. Greață și vărsăturiIntervenții:Pacientul să aibă greutate corpului în funcție de înălțime, vârstă și sex.

- Asistentul trebuie să exploreze gusturile bolnavului la diferitele categorii de alimente și î-l învață de valoarea energetică a limentelor și necesarul în funcție de activitățile fizice și vârsta.

- Alcătuiește un regim alimentar hipocaloric- Urmărește orarul și distribuția meselor- Monitorizează greutatea corporală.