1.introducere in mg financiarm

7/17/2019 1.Introducere in Mg Financiarm

http://slidepdf.com/reader/full/1introducere-in-mg-financiarm 1/7

Bazele managementului financiar

© Angela Șestacovscaia pagina 1

Subiectul 1. Introducere în managementul financiar

1.1. Conceptul managementului financiar şi rolul lui în activitatea economică a

întreprinderii

În sistemul financiar al ţării un loc important îl ocupă finanţele întreprinderii. Finanţele

întreprinderii reprezintă un indicator de bază ce caracterizează rezultatele activităţii economico-

financiare a întreprinderii.

Cuvântul management provine de la „manage" care înseamnă a conduce. Cu alte cuvinte,

managementul financiar reprezintă gestiunea finanţelor întreprinderii.

Managementul financiar poate fi definit ca un ansamblu de principii, metode, tehnici şi acţiuni,

prin intermediul cărora se fundamentează deciziile financiare privind constituirea şi utilizarea eficientă a

resurselor financiare în contextul realizării unor obiective ale firmei, formulate printr-o strategie.

Ca domeniu separat de studiu, managementul financiar a luat naştere la începutul secolului XX.

În această perioadă managementul financiar se axa pe probleme de formare de noi firme, consolidări şi

fuziuni. A doua etapă î n dezvoltarea a managementului financiar ca domeniu de studiu a fost î n perioada

aniilor ’30 în SUA. În această perioadă, managementul financiar avea drept scop cercetarea şi

gestionarea problemelor legate de lichiditate, faliment şi reorganizare. Etapa a treia începe în anii ’50. Înetapa dată managementul financiar începe să se dezvolte ca o disciplină descriptivă cu tehnici

manageriale care permiteau firmelor să-şi maximizeze profiturile şi să sporească averea acţionarilor.

Etapa a patra î ncepe la finele sec. XX pînă în prezent. În această etapă managementul financiar s-a

transformat într-o disciplină de teorie şi practică a gestiunii valorii firmei, maximizarea valorii

întreprinderii.

Managementul financiar are drept obiectiv principal constituirea capitalului în mărimea

necesară și asigurarea eficienţei utilizării lui. Realizarea acestui obiectiv contribuie la faptul că valoarea

firmei va crește.

Totodată managementul financiar mai are și alte obiective, precum:

Menţinerea lichidităţii și solvabilităţii la un nivel acceptabil;

Evitarea falimentului și pierderilor financiare semnificative:

Ocuparea poziţiei de lider în lupta cu concurenţii;

Soluţionarea unor probleme cu caracter social;





Esenţa managementului financiar se manifestă în funcțiile pe care le îndeplineşte. Acestea se

divizează în 2 grupe:

1) funcții generale, care sunt caracteristice oricărui tip de management;

Din categoria funcţiilor generale vom menţiona: planificarea, previzionarea. organizarea,

coordonarea, stimularea și controlul activităţii întreprinderii.

2) funcții specifice, caracteristice managementului financiar ca domeniu distinct al gestiunii

întreprinderii, acestea fiind:

- gestiunea activelor curente și celor pe termen lung și optimizarea structurii lor;

- gestiunea capitalului propriu şi a celui împrumutat şi optimizarea structurii acestuia;

- gestiunea investiţiilor (reale, financiare); gestiunea fluxurilor de numerar (băneşti);

gestiunea riscurilor financiare şi a situaţiilor de criză financiară (faliment).






1.2. Obiectul managementului financiar

Deoarece managementul financiar este un sistem de conducere, el se caracterizează de un anumitobiect și subiect.

Obiectul managementul financiar îl reprezintă finanțele întreprinderii.

Finanțele întreprinderii reprezintă un sistem de relații băneşti ce se realizează cu scopul obținerii

veniturilor, efectuării cheltuielilor și controlului eficienței utilizării resurselor financiare.

O entitate economică poate să formeze diverse relații financiare, care pot fi sistematizate în modul

următor:

Relații cu salariații - se referă la salarizarea și stimularea muncii;

Relații cu statul privind impozitarea, contribuții la fondul social, fondul de asigurare medicală,

subvenționarea;

Relații cu proprietarii privind plata dividendelor pe de o parte şi contribuția la formarea capitalului

pe de altă parte;

Relații cu furnizorii privind asigurarea întreprinderii cu diferite resurse tehnice şi materiale;

Relații cu cumpărătorii şi clienții privind livrarea produselor şi prestarea serviciilor;

Relații de asigurare privind micşorarea riscurilor de către întreprindere şi achitarea despăgubirilor în

cazul producerii riscurilor;

Relații cu diferite burse (bursa de mărfuri, de valori mobiliare, bursa muncii);

Relații cu organizațiile obștești și cu diferiți subiecți ai sistemului financiar (sindicate).

În cadrul relațiilor financiare se particularizează trei categorii de relații:

relații care exprimă un transfer de resurse băneşti cu titlu nerambursabil; acestea sunt impozite şi

taxe;

relații care exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă de timp determinată, pentru

care se percepe dobândă; acestea sunt relații de credit, mijlocite în principal de bănci;

relații care exprimă, după caz, un transfer obligatoriu în schimbul unei contraprestații (achitarea

unei datorii sau încasarea unei creanțe).





Flux financiar (de numerar) reprezintă mișcarea direcționată a resurselor financiare atît în

cadrul entității, cît și în afară. Fluxurile financiare pot fi divizate în: fluxuri de intrare (încasări); fluxuri de

ieșire; fluxuri mixte. Concomitent fluxurile financiare pot fi divizate și în:

Fluxuri de contrapartidă se caracterizează prin înlocuirea imediată a unui activ real/fizic cu

monedă și invers;

Fluxuri decalate apar atunci cînd fluxurilor fizice nu le corespunde imediat apariția unor fluxuri

financiare;

Fluxuri multiple apar în situația compensării decalajelor dintre fluxurile fizice și cele financiare;

Fluxurile autonome se degajă din operațiile financiare privind acordarea de împrumuturi, avînd

loc doar transferul de monedă.






1.3. Subiecții managementului financiar

Subiecţii managementului financiar sunt consideraţi persoanele şi organele implicate, cu roldirect sau indirect, în fundamentarea deciziilor financiare.

În ansamblu subiecţii managementului financiar includ:

Acţionarii (proprietari);

Conducătorii firmei;

Creditorii;

Statul.

Acționarii sunt deţinătorii de titluri de proprietate asupra întreprinderii, acestea prezentându-se

sub formă de acţiuni. Î n calitate de coproprietari, acţionarii vor elabora analize-diagnostic care să le

permită adoptarea unor decizii privind vânzarea sau păstrarea acţiunilor pe care le deţin. În general micii

acţionari dispun de puţine informaţii asupra activităţii întreprinderii. Din acest motiv analiza lor va fi

sumară și se va întemeia, în principal, pe rentabilitatea pe care o obţin şi riscul financiar la care sunt

expuşi. Spre deosebire de micii acţionari, marii acţionari au mai multe posibilităţi de informare, evaluare

şi de decizie, ei participând efectiv la adunările generale. Pentru aceştia diagnosticul financia r se

întemeiază, pe indicatorii care exprimă creșterea economică, autonomia și flexibilitatea întreprinderii și

apoi rentabilitate întreprinderii.

Conducătorii întreprinderii, ca și acţionarii, trebuie să aleagă între interesele lor pe termen lung

(maximizarea valorii, creşterea economică), cât şi pe cele pe termen scurt (rentabilitate şi lichiditate).

Conducătorii se divizează în:

Managerii de vârf (top managerii);

Managerii de la nivelul mediu (Middle managerii);

Managerii de la nivelul de bază (first line managerii).

Top managerii adoptă decizii care privesc obiective fundamentale. Ei se implică direct în

fundamentarea deciziilor privind alocarea resurselor, pornind de la obiectivele investiţionale ale

întreprinderii și a deciziilor de finanţare și de repartizare a rezultatelor financiare.





Managerii de la nivelul mediu elaborează planuri și programe de acţiune, planificarea

investiţională, ei efectuează analize situaţiei economico-financiară, stabilesc factorii de influenţă asupra

fenomenului examinat și pregătesc propuneri privind ameliorarea situaţiei create.

Managerii de la nivelul de baza (first line managerii) sunt persoane care conduc nemijlocit

colective de muncă. Ei au obligaţia de a transpune în practică obiectivele înscrise în planul de acţiune

elaborat de către managerii de la nivelele medii. Totodată, first line managerii raportează sistematic

rezultatele obţinute, evidenţiază cauzele problemelor și la fel propun propuneri cu privire la perfectarea

situaţiilor.

Creditorii sunt de mai multe tipuri:

creditorii obligatari;

băncile sau diferite alte instituţii financiare;

creditorii care închiriază diferite active fixe (operatori de leasing).

Riscurile creditorilor sunt diferite: risc de dobândă, risc de inflaţie, risc de faliment. Pentru a

măsura influenţa riscurilor generatoare de pierderi, creditorii sunt direct implicaţi în efectuarea de

analize financiare.

Statul intervine la diferite niveluri ale circuitului financiar şi influenţează ansamblul de acţiuni;

modificarea fiscalităţii; reglementarea preţurilor; intervenţii pe piaţa de capital şi instrumente de

politică financiară între care se pot menţiona acordarea de garanţii, facilităţi fiscale şi subvenţii,

asistenţă financiară şi ajutoare financiare, credite în condiţii avantajoase etc.






1.4. Baza informațională a managementului financiar

Eficienţa managementului financiar la î ntreprindere este determinată de baza informaţionalăaplicată. Baza informaţională a MF la întreprindere se formează în procesul de selectare a diferitor

indicatori, orientaţi spre luarea deciziilor strategice, precum şi spre gestiunea curentă a activităţii

financiare.

Sistemul de indicatori incluşi în baza informaţională a MF va depinde de forma organizatorico -

juridică a întreprinderii, de domeniul de activitate, gradul de diversificare a activităţii economico -

financiare.

Totalitatea indicatorilor ce pot forma baza informaţională a MF poate fi divizată în următoarele

grupe:

Indicatorii macroeconomici. Indicatorii acestui grup asigură previziunea mediului extern ai

funcţionării întreprinderii în procesul elaborării deciziilor strategice în domeniul activităţii

financiare. Drept exemplu de indicatori macroeconomici sunt: veniturile bugetului de stat;

cheltuielile bugetului de stat; deficitul bugetar; veniturile populaţiei; depunerile populaţiei

băncile comerciale; rata inflaţiei.

Indicatorii, ce caracterizează apartenența ramurală a întreprinderii. În baza acestor indicatori

se iau decizii privind activitatea financiară curentă. Exemple de acești indicatori sunt: indicele

preţurilor la produse (servicii); valoarea activelor totale, inclusiv a celor curente; structura

capitalului, inclusiv a celui propriu; valoarea producţiei fabricate și volumul vânzărilor.

Indicatorii conjuncturii pieței financiare. Î n baza acestor indicatori se iau decizii privind

formarea portofoliului de investiţii financiare pe termen lung și alocări de resurselor financiare

pe termen scurt. Drept exemplu de acești indicatori sunt: tipurile de instrumente de bază,

cotate pe piaţă bursieră și extrabursieră; preţurile și volumul afacerilor pe instrumente

financiare de bază; indicele agregat al evoluţiei preţurilor pe piaţa bursieră; ratele dobânzilor la

depozite şi la credite a băncilor comerciale; cursul oficial al valutei străine.

Indicatorii din sursele interne a întreprinderii. Indicatorii acestui grup formează temeiul bazei

informaţionale a MF. Cu ajutorul acestor indicatori se efectuează analiza, planificarea,

previziunea şi se iau decizii curente, vizând toate aspectele activităţii financiare a întreprinderii.

1.introducere in mg financiarm

Documents