1

Program artistic

1 Decembrie 2010

Deşteaptă-te, române!

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte În care te-adânciră barbarii de tirani

Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soartă La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman. Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte un nume de Traian.

Iubeşte-ţi ţara, române şi fii mândru de locul ce-l ai între popoare!, auzim mereu spunându-se. Am păstrat în sângele nostru vitejia celor două popoare mari din care ne tragem. Şi nu o dată, în zbuciumul atâtor veacuri, ne-am arătat urmaşi vrednici. Multe războaie am avut şi multe nenorociri s-au abătut asupra noastră! Vitejii cumplite au trecut pe aici! Ca trestia ne-am îndoit în vânt, dar nu ne-am lăsat! Poporul nostru s-a ridicat luminos şi sfânt peste încercările de tot felul. Figuri glorioase de luptători l-au condus spre izbândă. Poeţi şi scriitori le-au închinat acestora imnuri de slavă.

Fiinţa Unirii

Petre Ghelmez

Doar anul, doar luna, doar ziua Mai trebuiau să vină.

În rest, totul era o neîntreruptă, De două mii de ani,

O limpede, o stăruitoare lumină. Izvora din adânc, din acelaşi pământ,

Suna din aripi subţiri... Câteodată era suflet de om,

Câteodată – vânt, Aprinzând în stema inimilor

Aceleaşi iubiri. Vâlvoarea, nebiruită,

Din acelaşi sânge. Fratele îşi auzea, peste Milcov,

Fratele – cum se bucură, cum plânge.

Un cântec istoric

Un cântec istoric ne-aduce aminte Treceţi batalioane române Carpaţii Că fraţii în veci vor fi fraţi La arme cu frunze şi flori Un cântec istoric bătrân ca Unirea V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii Voi compatrioţi ascultaţi! Cu inima la trecători. Nu săbii făcură Unirea, ci inimi Ardealul, Crişana, Banatul ne cheamă, Spre Alba cu toţii mergeam Nădejdea e numai în noi Toţi oamenii ţării semnară-ntregirea, Sărută-ţi, copile, părinţii şi fraţii

2

Voinţa întregului neam. Şi-apoi să mergem la război.

E anul 1918, luna Decembrie, ziua întâi – ziua Marii Uniri, când, în oraşul care văzuse biruinţa lui Mihai Viteazul (1600) şi jertfa lui Horea şi Cloşca (1785), se adună peste 100 000 de români, veniţi în Cetatea Unirii călare, cu căruţele, cu trenul sau pe jos. La Alba Iulia-n Cetate La Alba Iulia-n Cetate Se-aude clopotul cum bate, Se-aude clopotul cum bate De dinspre zări de vremi adânce Şi intră Domn Mihai Viteazul, Se-aude Mureşul cum plânge, El, ce-a sunat dreptăţii ceasul, Se-aude lacrima cum cade, Trei ţări unind – surori carpate – La Alba Iulia-n Cetate! La Alba Iulia-n Cetate! La Alba Iulia-n Cetate La Alba Iulia-n Cetate Se-aude clopotul cum bate: Se-aude clopotul cum bate. Aici e tras pe roată Horea Ca vocea Iancului răsună: Cu sângele-i scriind istoria, E vânt şi aprigă furtună Spre-a-se-mplini acea dreptate Spre-a se trăi în libertate La Alba Iulia-n Cetate! La Alba Iulia-n Cetate. La Alba Iulia-n Cetate La Alba Iulia-n Cetate Decembre e! Şi clopot bate, De-atunci, prin ani, cel clopot bate Iar inimile ard ca para: E fără moarte... şi ne-adună ,,Noi vrem să ne unim cu ţara!” Pe toţi cu inimă română. Un vis se-nfăptuiră şi-nalt e Şi mâine şi în veci va bate La Alba Iulia-n Cetate! La Alba Iulia-n Cetate!

În octombrie 1918, conducătorii românilor transilvăneni pregătesc Unirea. Printre ei se află: Gheorghe Pop de Băseşti, Ştefan Cicio-Pop, Iuliu Maniu, Ion Fluieraş, Vasile Goldiş, Iosif Jumanca, Alexandru Vaida-Voevod. Aceştia cheamă la 1 Decembrie 1918 pe câmpul lui Horea de la Alba Iulia ,,însuşi poporul românesc în număr vrednic de cauza mare şi sfântă“.

,,Istoria ne cheamă la fapte. Toate neamurile din jurul nostru şi-au hotărât viitorul. Naţiunea română din ţransilvania are să-şi spună cuvântul său hotărâtor asupra sorţii sale şi acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă.” (Actul de convocare a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia)

,,Unirea e o întoarcere la vatră a fraţilor despărţiţi care regăsesc pe părintele de mult pierdut şi mult dorit.“ (Iancu Flondor, fruntaş al Unirii din Bucovina), căci ,,Fratele îşi auzea, peste Milcov,/ Fratele – cum se bucură, cum plânge.“

Românii poartă steaguri tricolore şi cântă Deşteaptă-te, române! şi Pe-al nostru steag e scris Unire! Vasile Goldiş citeşte mulţimii actul prin care se hotărăşte Unirea. Toţi cei prezenţi aprobă cu bucurie.

,,Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească adunaţi prin reprezentanţii lor la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918 decretează unirea acestor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii, cu România.“ (din Hotărârea Adunării Naţionale de la Alba Iulia).

Unirea

Victor Eftimiu Eram uniţi din vremuri legendare

Prin legătura graiului străbun. O limbă nu încape în hotare,

În faţa ei, hotarele apun.

3

Din vârf de munţi cu schituri şi cu stâne La bălţile cu trestii dunărene

Se întâlneau poveştile bătrâne, Zburau aceiaşi Zmei şi Sânziene.

Acelaşi dor, şi jale, şi obidă

Pe Jiu şi-n doina maramureşeană Un singur cer meniră să deschidă Şi să-l boltească peste vechea rană. De ne-am unit trupeşte două ţări, Apoi a treia de-a denit, la rându-i, Acelaşi steag de-a fâlfâit în zări

A fost prea plinul, anii numărându-i.

Noi singuri ne-am pecetluit Unirea Din voia revărsatelor mulţimi,

Cerând, purtând în paloş răzvrătirea, Zvonind cu buciume de heruvimi.

Sub Alexandru Ioan Cuza, din voinţa cerului,

Semănatu-s-a sămânţa întregirii neamului. Şi de când Moldova-n horă cu Muntenia s-a prins

Dorul nostru de unire tot mai tare s-a aprins.

Iar sub Carol, înţeleptul Dumnezeu ne-a ajutat, De-am scăpat de turci la Plevna şi-am făcut un mic regat.

Noi de-atunci vedem un soare răsărind la Bucureşti, Care încălzea nădejdea inimilor româneşti.

Dormi cu inima-mpăcată, Voievodule Mihai,

Bine te cuvântă ţara pentru care tu visai. Bine te cuvântă neamul care-a dat destui martiri, Pentru lege, pentru limbă, pentru-a patriei măriri. Şi de-ar mai da peste ţară vremurile grele iar,

Trâmbiţa ta de arhanghel să ne cheme la hotar.

Iar acuma, Ţie, Doamne, îndrăznim a ne ruga, Miluieşte România după mare mila Ta!

Duhul păcii să pătrundă tot pământul românesc, Şi ca fraţii să trăiască cei ce-ntrânsul locuiesc!

Varsă anotimpuri bune din cerescul Tău izvor, Munca, cinstea să ne-aducă mulţumire tuturor. Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Tu bine ai voit

De-ai adus plinirea vremii şi-ntr-o ţară ne-am unit.

Hora Ardealului

Nicolae Furdui Iancu

A sosit ziua dreptăţii Ardelean, copil de munte, Ziua sfânt-a libertăţii Ia ridică-ţi a ta frunte Tot românu-nveseleşte Şi priveşte cu mândrie România-ntinereşte! Că eşti fiu de Românie!

Moldoveanul şi munteanul Hai români, lumea ne vede

4

Sunt fraţi buni cu ardeleanul, România-n noi se-ncrede, Trei români plini de putere Că de-acum românu-n lume Că românu-n veci nu piere. Va fi vrednic de-al său nume.

Refren: Noi suntem români, 2x Noi suntem romani, 2x Noi suntem aici în veci stăpâni! Noi suntem urmaşi de-ai lui Traian! Prin sate clopotele sună Pe locul bălţilor de sânge De-a lungul şi de-a latul, Ce-a curs odinioară, La Alba Iulia se-adună Poporul liber nu mai plânge, Ardealul şi Banatul. Că darul se pogoară. Văzduhul, nourat, o clipă Iar când vin solii din cetate Despică largul zării, Cu vestea pe Câmpie, Din nor şi soare se-nfiripă Prin mii de suflete străbate Icoana învierii. Fior de bucurie. Povestea noastră-i tălmăcită, O horă mândră se-ncunună Porneşte vijelia Şi joacă lumea toată, Şi braţele spre cer s-agită: Căci după veacuri se răzbună Trăiască România! Martirii frânţi pe roată. O, sfântă zi de sărbătoare! Povestea vremii ne învaţă Popor voinic din văi şi lunci, Că orice rană are leac, Te-om mai vedea odată oare Dar o-ntâmplare-aşa măreaţă Precum te-ai arătat atunci? Zbucneşte-o dată la un veac! Ne trebuie apostoli Basarabie frumoasă, Ca Pavel, să pornească Te găteşte de mireasă Şi-n lume să re-nvie Că-ţi aducem peţitor Credinţa strămoşească. Mândrul nostru tricolor. Ne trebuie apostoli Ne trebuie apostoli Să-nfrunte lăcomia Cu dragoste de ţară, Şi iară să-ntroneze Să-ndemne la frăţie În lume omenia. Şi muncă solidară!

Ne trebuie apostoli Cu duhul înnoirii,

Să-ndrepte România Pe calea mântuirii.

Suntem români mereu

Irina Loghin şi Fuego Suntem români mereu Tu, Românie mare, La bine şi la greu, Priveşte către soare, Aici de multe mii de ani Tot lăcrimează cineva. Noi am trăit ca fraţii O pasăre răpită, Alături cu Carpaţii Cu forţa şi rănită, Şi n-am dus lipsă de duşmani. E sora Basarabia. Trăim în bunătate Şi chiar de-i părăsită Şi ne-ajutăm în toate, Ea nu este înfrântă, Români de multe mii de ani. Că Dumnezeu o va salva.

5

Refren: Dumnezeu de sus, Locu-aici l-a pus Pe dealuri, cu munţi, cu şes, El ne-a privegheat, Şi ne-a mângâiat, Ăsta e locul ales! Ardeal de peste munţi, Pe tine te vor mulţi, Tu eşti al nostru, nu al lor. Ardeal cu mândru nume, Şi oameni cu renume, Înconjurat de tricolor. Eşti inima ce bate Puternic şi străbate În cugetul românïlor. Refren: 2x

Când clopotele sună la sfinte sărbători Să ne aducem aminte de-ai noştri scumpi feciori Ce-au îngrăşat câmpia cu sânge viu, fierbinte...

Să ne aducem aminte!

Să ne aducem aminte de bunii camarazi Ce dorm de-a lung de codri, sub cetine de brazi,

Ce n-au la cap nici cruce, nici flori şi nici cuvinte... Să ne aducem aminte!

Să ne aducem aminte de toţi cei ce-au căzut

În lupta mare, sfântă, făcând din piepturi scut... Şi-n pregătirea jertfei strigat-au: Înainte!

Să ne aducem aminte!

Să ne aducem aminte de cei viteji şi buni Şi-n fiecare clipă să facem rugăciuni!

Ei fost-au pentru ţară martirii jertfei sfinte; Să ne aducem aminte!

Să ne aducem aminte că-n zile mari de hram,

De cei ce-au dat, prin moarte, viaţă unui neam, Viaţă ce-nfloreşte pe albe oseminte...

Să ne aducem aminte!

Aşa-i românul

Aşa-i românul când se-nveseleşte Nu am cuvinte, nici nu pot a spune Ca şi stejarul când înmugureşte Cât de frumoasă este ţara mea Aşa-i românul când este iubit Dar şi-a mea mamă ce o am pe lume Ca şi stejarul când e înfrunzit. E tot atâta de frumuşea.

O rugăciune către ceruri zboară Ţara-i mănoasă şi-n fericire O rugăciune către Dumnezeu Poate oricine să trăiască-n ea Mă rog fierbinte pentru a mea ţară Trăiască ţara, cu mic cu mare

6

Şi pentru tine, sfânt poporul meu. Şi a mea mamă ce o iubesc tare. Slav aş fi fost, de nu eram latin. Mi-au dat şi alţii sânge şi cuvinte – Latin aş fi, de n-aş fi fost şi dac – Nisipuri galbene trecură-n zbor, Dar a ieşit aşa: să fiu român, Purtate-n vântul Asiei, fierbinte Şi eu cu soarta asta mă împac! Să-ngraşe primitorul meu ogor. Şi din apus, din miazăzi veniră Şi nu-i nimic străin – a’ mele-s toate. Umane pulberi, umbre şi lumini, Dator nu sunt: plătit-am cu prisos! – Cu bine şi cu rău mă vremuiră – Că tot plătind uitucilor la rate, Pe toate le-am sorbit din rădăcini. Cuţitul mi-ajunsese pân’ la os! Dar am rămas aşa cum scrie-n carte – Sunt bucuros de oaspeţi şi prieteni; Priviţi-mă şi-o să vedeţi uşor Deschisă-i poarta, inima şi ea. Că nu-s asemeni nimănui în parte, Binevenit vei fi sub mândre cetini, Deşi-ntr-un fel, vă semăn tuturor. În munţii mei, la caldă marea mea. Un vultur se roteşte în tării Sclipesc în soare turle argintii, Peste Carpaţii mei cu frunţi de piatră... Par sondele un codru de mesteacăn... În lume nu-s mai multe Românii, În lume nu-s mai multe Românii, Ci una doar, şi-aceea ne e vatră! Ci una doar, şi-aceea ne e leagăn!

Hai să-ntindem hora mare

Hai să-ntindem hora mare, mai aici şi mai colea, Mai aproape de hotare, până-n Basarabia. 2x Noi suntem ai României, noi suntem şi fraţi uniţi, Şi pe câmp de bătălie vom lupta nebiruiţi. 2x

Nu ne-nspăimântează moartea, noi suntem nemuritori, Moartea-i sfântă dacă soarta ne va-ncorona cu flori. Pentr-un picurel de sânge, nu ne vom înspăimânta, Fraţii noştri ne vor plânge, ţara nu ne va uita. Aşa este tot românul, de când este pe pământ, A luptat pentru unire şi pentru pământul sfânt. A luptat pentru dreptate şi pentru pământul sfânt. Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru, Nu cerem nimănui nimic, însă oricine Ştim cel mai bine locul, şi patima, şi rostul, Dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine. Ştim cel mai bine legea şi mersul înainte, Aici şi pâinea, sarea, noi o avem pe masă, Suntem, după nevoie, şi lacrimă, şi dinte. Căci am luptat din greu, clădindu-ne o casă. Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt. De-aceea poate-n libertate să lucească, Deasupra noastră, universala boltă albastră.

7

Doamne, ocroteşte-i pe români! Sava Negrean Brudaşcu

Doamne, nu uita de noi, Săracă ţară bogată Suntem săraci, plini de nevoi. Mult ai trăit supărată. Doamne, ocroteşte-i pe români! Doamne, ocroteşte-i pe români! Ne-au lovit valuri şi ploi Doamne când Te-i îndura Si necazuri şi nevoi. Şi de sfântă ţara mea. Doamne, ocroteşte-i pe români! Doamne, ocroteşte-i pe români!

Ţine-i Doamne în paza Ta Că s-au dus în ţări străine, Orişiunde s-ar afla Să trimită la prunci pâine. Doamne, ocroteşte-i pe români! Doamne, ocroteşte-i pe români! Lui Dumnezeu ne-om ruga Să fie mai bine-n ţară, Dumnezeu se va-ndura, Să se-ntoarcă-acasă iară. Doamne, ocroteşte-i pe români! Doamne, ocroteşte-i pe români! Românie, mamă dragă, Să-ţi sărutăm tricolorul, Să-nfloreşti la primăvară. Că prea mult ţi-am purtat dorul. Doamne, ocroteşte-i pe români! Doamne, ocroteşte-i pe români!

Doamne mai întoarce roata Schimbă-ne în bine soarta Doamne, ocroteşte-i pe români!

Scumpă ţară românească, Cuib în care m-am născut,

Câmp pe care s-a văzut Vitejia strămoşească. Să ai viaţă de vecie,

Să sporească-al tău popor, Sub stindardul tricolor Să nu vezi decât frăţie.

La mulţi ani, prieteni! La mulţi ani, români de aici şi de pretutindeni! Fie ca anul care vine să aducă-un mândru soare Să deschidă o cale noua de mari fapte roditoare

Pentru neamul românesc.