190659161-epoca-veche 14

13 | Pagin ă 13 Literatura Veche Apatiţia relativ timpurie a tipăritului în spaţiul românesc nu a putut a nula dec alajul care îl d espărţe a de Eur opa Occ identală . Motivu l e lesne de înţeles, deoarece în timp ce în Occident tipăriturile editate au acoperit domenii mult mai vaste: religios, juridic, beletristic etc., tipăriturile româneşti acoperă doar sfera religiosului. În plus, majoritatea cărţilor chirilice la români au apărut din iniţiativă domnească, au fost patronate de domnitorii Ţării Româneşti, Moldovei şi principia Transilvaniei, de către autorităţile orăşeneşti sau cu sprijinul episcopilor calvi ni ai românilor ardeleni sau cel al unor nobili maghiari. Tocmai de aceea, numărul acelor tipărituri care au apărut din propria iniţiativă a tipografiilor este mai redus. E necesar totodată de a remarca valoarea reală a acestor tipărituri, impulsul pe care l-au dat culturii scrise româneşti şi raporturilor dintre ţări, precum şi ecouri le pe ca re acestea – în mod special cele macariene - le-au avut dincolo de graniţele ţării de apariţie. În ceputul scrisului în limba română 1. Primele scrieri în limba română Cea mai veche informaţie despre existenţa scrisului în limba română se găseşte într -un manual de ortografie chirilic de prin 1420. Cu timpul apar şi alte consemnări privind scrisul «valahic», mai ales cînd în Moldova (pe vremea lui Petru Şchiopu) şi în Muntenia (pe vremea lui Mihai Viteazul) limba română a început să fie întrebuinţată şi ca limbă de cancelarie, alături sau în locul limbii slavone vechi. Prin traducerea cărţilor de cult, limba română pătrunde tot mai mult în biserică, pînă ajunge să substituie definitiv limba slavonă dominantă în domeniu în virtutea circumstanţelor istorice. În elaborarea şi tipărirea cărţilor, limba română a început să fie folosită mai des în secolul al XVI-lea, preponderent în lucrări reliigioase, ca Liturghier (1508), Evangheliar (1512), Catehismul luteran (1544); în limba română a tipărit diaconul Coresi Catehismul (1559), Tetraevangheliarul (1561), Lucrul apostolic (1563), Psaltirea slavo-română (1577), Evanghelia cu tîlc (1581) ş.a., utilizînd graiul din Ţara Românească şi din sudul Transilvaniei. În limba noastră strămoşească a fost tipărită Palia de la Orăştie de către Şerban, fiul lui Coresi, în 1582, dar neapărat şi opere laice, prima dintre acestea fiind Scrisoarea boierului Neacşu către Hans Benkner, judeţul Braşovului (1521). Tot aici se cer pomenite romanele populare Alexandria, Varlaam şi Ioasaf, A rchirie şi Anadan etc.

Upload: anthony-brewer

Post on 01-Nov-2015

212 views

Category:

Documents

0 download

Report

Download

Embed Size (px):

DESCRIPTION

TRANSCRIPT

13 | P a g i n

13 Literatura Veche

Apatiia relativ timpurie a tipritului n spaiul romnesc nu a putut anula decalajul care l desprea de Europa Occidental. Motivul e lesne de neles, deoarece n timp ce n Occident tipriturile editate au acoperit domenii mult mai vaste: religios, juridic, beletristic etc., tipriturile romneti acoper doar sfera religiosului. n plus, majoritatea crilor chirilice la romni au aprut din iniiativ domneasc, au fost patronate de domnitorii rii Romneti, Moldovei i principia Transilvaniei, de ctre autoritile oreneti sau cu sprijinul episcopilor calvini ai romnilor ardeleni sau cel al unor nobili maghiari. Tocmai de aceea, numrul acelor tiprituri care au aprut din propria iniiativ a tipografiilor este mai redus. E necesar totodat de a remarca valoarea real a acestor tiprituri, impulsul pe care l-au dat culturii scrise romneti i raporturilor dintre ri, precum i ecourile pe care acestea n mod special cele macariene - le-au avut dincolo de graniele rii de apariie.

nceputul scrisului n limba romn

1. Primele scrieri n limba romn

Cea mai veche informaie despre existena scrisului n limba romn se gsete ntr-un manual de ortografie chirilic de prin 1420. Cu timpul apar i alte consemnri privind scrisul valahic, mai ales cnd n Moldova (pe vremea lui Petru chiopu) i n Muntenia (pe vremea lui Mihai Viteazul) limba romn a nceput s fie ntrebuinat i ca limb de cancelarie, alturi sau n locul limbii slavone vechi. Prin traducerea crilor de cult, limba romn ptrunde tot mai mult n biseric, pn ajunge s substituie definitiv limba slavon dominant n domeniu n virtutea circumstanelor istorice. n elaborarea i tiprirea crilor, limba romn a nceput s fie folosit mai des n secolul al XVI-lea, preponderent n lucrri reliigioase, ca Liturghier (1508), Evangheliar (1512), Catehismul luteran (1544); n limba romn a tiprit diaconul Coresi Catehismul (1559), Tetraevangheliarul (1561), Lucrul apostolic (1563), Psaltirea slavo-romn (1577), Evanghelia cu tlc (1581) .a., utiliznd graiul din ara Romneasc i din sudul Transilvaniei. n limba noastr strmoeasc a fost tiprit Palia de la Ortie de ctre erban, fiul lui Coresi, n 1582, dar neaprat i opere laice, prima dintre acestea fiind Scrisoarea boierului Neacu ctre Hans Benkner, judeul Braovului (1521). Tot aici se cer pomenite romanele populare Alexandria, Varlaam i Ioasaf, Archirie i Anadan etc.