135826925 proiect economia de piata
DESCRIPTION
135826925 Proiect Economia de PiataTRANSCRIPT
Universitatea: Ştefan cel MareFacultatea: SEAPSpecializarea: ManagementGrupa: II
ECONOMIA DE PIAŢĂCUPRINS: Economia de piata.Definiţii
Trăsături ale economiei de piaţă
Modele ale economiei de piaţă
Factori ce au influenţat de economia de piaţă
Tipuri de economie de piaţă
Economia de piaţă în SUA
Economia de piaţă în Japonia
Economia de piaţă in România
În lume există în prezent o mare varietate de tipuri specifice de
organizare şi reglare a activităţii economice,dar sistemul economiei de
piaţă a devenit predominant în lumea contemporană.Între economia de
piaţă şi economia de schimb se pune adesea semnul de egal, datorită faptului că
prima păstrează majoritatea trăsaturilor caracteristice.În
principiu,economia de piaţă este considerată o formă evoluată(formă
modernă) a economiei de schimb.Ea este opusul economiei centralizate, de
comandă, aşa cum economia de schimb este opusul celei naturale.Economia de
piaţă este "un mecanism complex de coordonare a oamenilor,activităţilor şi
firmelor printr-un sistem de pieţe şi preţuri.
Pilonii acesteia sunt piaţa şi preţurile.Piaţa este un mecanism prin
intermediul căruia se realizează legătura dintre cumparatori şi
vânzători în vederea stabilirii preţului şi cantităţii pentru un anumit bun
sau serviciu.Preţurile coordonează deciziile producătorilor şi
consumatorilor, constituindu-se într-un barometru extrem de sensibil al economiei.
În literatura de specialitate nu există un consens în privinţa celei
mai adecvate denumiri pentru acest tip de organizare economica, fiind folosiţi
termenii de capitalism,economie modernă,economie de piaţă sau chiar economie
de schimb (în Dictionar enciclopedic, Ed. Enciclopedica, 1996).Economia de
piaţă liberă este vazută ca sistem economic în care alocarea resurselor este
determinată în exclusivitate de cerere şi de oferta ce interacţionează pe
pieţe libere.Definiţia este extrem de strictă, având în vedere că în
majoritatea ţărilor există limite ale libertăţii pieţelor.În mod curent,
este văzută ca sinonimă cu capitalismul.Astfel,capitalismul este definit de
Penguin Dictionary of Economics drept sistemul economic şi social în care
indivizii sunt liberi să aibă în proprietate mijloacele de producţie şi să îţi
maximizeze profitul şi în care alocarea resurselor este determinată de
piaţă.
Indiferent de denumirea utilizată,trăsăturile specifice economiei
de piaţă sunt:
-pluralismul formelor de proprietate în care ponderea principală revine proprietăţii
private
-profitul reprezintă obiectivul pentru care se asuma riscul concurenţial;
-concurenţa este regulatorul principal al activităţii economice;
-este o economie de întreprindere unde spaţiul economic de decizie şi
acţiune se realizează în unitatea economică;
-majoritatea preţurilor se formează liber influentand şi pe cele din
administraţie;
-predomină structurile tehnico-economice moderne;
-intervenţia directă şi indirectă a statului se rezumă la respectarea
regulilor de funcţionare a pieţei şi a instituţiilor juridice şi economice;
Tipologia economiei de piaţă se face după criteriul mecanismului
de stabilire a
echilibrului economic, adică, modul în care sistemul economic tinde
spre punctul de
echilibru când se produce o dezechilibrare. După acest criteriu există
două mari
modele ale economiei de piaţă:
1. Modelul neoclasic ce se caracterizează prin:
- sistemul economic se autoreglează, statul având o intervenţie
minimă în
economie;
- forţele pieţei asigură corelaţia necesară sistemului economic, care,
datorită
raportului cerere-ofertă va gravita în jurul punctului de echilibru;
- rolul statului constă în asigurarea unei mase monetare în
concordanţă cu
nivelul producţie şi necesităţile circulaţiei;
- variabila de comandă a sistemului economic este considerată a fi
oferta, acest
model vizând în special nivelul macroeconomic.
2. Modelul Keynesian care presupune:
- sistemul economic nu poate fi în echilibru la ocupare deplină ci poate
exista
un punct de echilibru la o anumită rată a şomajului;
- statul trebuie să aibă rol activ în administrarea echilibrului astfel încât între
şomaj şi inflaţie să existe un raport optim în diferite momente;
- variabila de comandă a sistemului economic este cererea agregată,
acest
model considerând că este greşit să se extrapoleze funcţionarea nivelului
microeconomiei la nivel macroeconomic, care trebuie modelat conform
propriilor legităţi.
Michel Albert, în lucrarea „Capitalism contra capitalism”, apreciază că
în
sistemul capitalist s-au diferenţiat două mari modele:
1. Modelul neoamerican care se caracterizează prin următoarele
trăsături:
- sectorul public care produce bunuri economice noncomerciale este neglijabil
şi are tendinţe de reducere;
- piaţa are rol determinant în circulaţia bunurilor de la producător la
consumator;
- preţurile bunurilor economice inclusiv salariile depind de condiţiile
aleatorii
ale pieţei;
- fiscalitatea este redusă, iar implicarea statului în economie este
neglijabilă;
- întreprinderea privită ca centru al deciziilor economice este
considerată ca
fiind un bun comercial;
- piaţa financiară şi în primul rând bursa are rol decisiv în viaţa
economică în
raport cu alte forme de piaţă;
- pe termen scurt se realizează o mobilitate ridicată în ierarhia
economicosocială;
- un sistem de învăţământ elitist, care tinde să funcţioneze după
regulile pieţei;
- grad redus de securitate economică faţă de riscuri, protecţia fiind o
problemă
individuală.
2. Modelul renan, se bazează pe câteva principii de bază:
- piaţa are rol hotărâtor în viaţa economică impunându-se intervenţia
statului,
care trebuie să fie apărătorul protecţiei sociale şi a liberei negocieri;
- cea mai mare parte a bunurilor economice îmbracă forma de marfă;
- fiscalitatea este ridicată fiind impozitate atât veniturile cât şi capitalul;
- se realizează o redistribuire interzonală a veniturilor pentru
reducerea
decalajelor dintre zonele aceleiaşi ţări;
- sistemul bancar este puternic ancorat cu firmele fiind apt să asigure
finanţarea acestora pe termen lung;
- întreprinderea nu poate funcţiona în sfera dialogului social, nivelul
salariilor
depinzând atât de condiţiile pieţei cât şi de alţi factori;
- un sistem avantajos de pensii şi alocaţii familiale, care asigură un
grad ridicat
de protecţie socială prin grija autorităţilor publice;
- sistemul de învăţământ este mai egalitar;
- clasa mijlocie este numeroasă iar mişcarea sindicală este foarte puternică.
Realităţile economice din ţările cu economie de piaţa arată
influenţa unor factori cum ar fi:
* localizarea geografică
* trasăturile psihice, etnice, morale, mentalităţi, obiceiuri
Aceşti factori particularizează fiecare economie naţională în
parte.Astfel, există 5 mari tipuri de economie de piaţă:.
1.Tipul Anglo-Saxon:specific SUA,Anglia,Canada
Este de esenţă neoliberală cu caracteristicile:
-lasă frâu liber iniţiativei;
-total împotriva dirijismului;
-se pronunţă împotriva intervenţiei statului,acesta având rol secundar;
-acordă importanţa deosebită IMM-urilor private şi pe sector public;
-acceptă elaborarea de catre guvern a unor programe economice de
scurtă
durată,programe pe domenii şi prognoze pe termen lung;
2.Tipul Vest-European :Franţa,Italia,Spania:
-adept al intervenţiei active a statului în economie;
-dirijism pronunţat;
-importanţa dată sectorului public chiar dacă cel privat este dominant;
3.Tipul Social De Piaţă specific:Germania,Olanda,Austria:
-statul intervine pentru realizarea unei centralizări a opţiunilor economico-
sociale agreate spre un consens general;
-realizarea unui echilibru intasocial şi performanăa economică dar nu
prin simplul joc al forţelor pieţei;
-se promovează şi există o cooperare între principalii parteneri economici şi
sociali (patronatul sindicatele, statul) specificându-se pentru fiecare drepturile şi
obligaţiile Ex: patronatul: interventii, productie
sindicate: salariale
4.Tipul Nordic-European specific:Suedia,,Norvegia,Danemarca,Finlanda
-cooperare între sectorul privat şi cel public în vederea satisfacerii unor
cerinţe social-economice respectiv îmbinarea creşterii şi eficienţei
economice cu promovarea unor valori social-umane de baza;
-respectă trăsăturile specifice economiei de piaţă;
-intervenţia statului se realizează în special în acţiuni sociale având rolul
de “protector” pentru toţi cetăţenii;
5.Tipul Paternalist De Piaţă specific :Japonia
-rolul statului este de catalizator în economie;
-îmbină caracteristici ale economiei sociale de piaţă cum sunt:planificarea
şi echitarea;
-statul veghează asupra echilibrului economic;
-economia are caracter dual: alături de marile companii există şi
numeroase întreprinderi mici care de obicei sunt în poziţia de subfurnizori a
marilor întreprinderi.
ECONOMIA DE PIAŢĂ ÎN SUA
În cele ce urmează, voi analiza tipul Anglo-Saxon al economiei de piaţă:
Se poate lesne observa că statele care au cele mai puternice economii de
piaţă, sunt fostele mari imperii coloniale dar şi fostele colonii. Acesta este si
cazul Angliei,Statelor
Unite şi Canada.
Ca şi în cazul tuturor celorlalte state bazate pe economia de piaţă, actul
politic îşi are justificarea cel economic, la fel petrecandu-se si cu relansarea economiei
americane dupa castigul in alegeri al lui Ronald Reagan. El a facut prin sloganul “America
revine” sa dispara din mentalitatea americanilor trista amintire a razboiului din Vietnam si a
celui din Coreea si de asemenea a trezit la viata energia americana si mitul pionierilor.
Astfel se formeaza ideea ca un întreg curent de gândire economica. In locul si împotriva
gândirii lui Keynes încep sa-si faca aparita curente noi, radicale, al caror campion va
deveni reaganismul. Teoriticienii ofertei - “Supply side economics” - si monetaristii în
frunte cu Milton Friedman.
Sunt întreprinse mai multe reforme spectaculoase. Vârful de lance al acestei politici îl
constitue “Economic recovery act”. El cuprinde trei directii principale:
- dereglementarea în sectorul petrolier, în cel al telecomunicatiilor, al transporturilor
aeriene, al bancilor si al concurentei;
- sistemul fiscal
- lupta împotriva inflatiei printr-un control sever al masei monetare.
Aceste masuri au drept consecinta imediata scumpirea banilor.
Rata dobânzilor va atinge într-adevar niveluri spectaculoase, depasind chiar 20%, în 1980-
1981. Imediat dolarul începe sa creasca si creste ajungând sa depaseasca 10 franci la
începutul lui 1985, iar consilierii lui Reagan reusec sa creeze impresia ca dolarul este
puternic pentru ca economia americana este puternica.
Modelul economic de piata american se afla la confluenta a doua mari modele teoretice si
anume :
- modelul neoclasic ( în acest tip de economie , interventia statului este exclusa );
- modelul keynsist ( în care interventia este acceptata doar ca agent economic si
decizional).
Dezvoltarea Statelor Unite este sustinuta de asemenea si de alte organisme
economice internationale de renume, cum sunt: Banca Internationala pentru
Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) si Fondul Monetar International (FMI). Acum S.U.A.
este respectata, imitata si invidiata din nou preluând conducerera (leadership).
FUNDAMENTAREA PUTERII AMERICANE. Relansarea economiei
americane care incepe cu preluarea puterii de catre Reagan, are la baza in primul rand un
activ fara echivalent, o importanta mostenire economica, financiara si tehnologica; de
asemenea, nu trebuie neglijat aportul categoriilor de forta de munca la dezvoltarea si
extinderea influentei economiei americane.Privilegiile de care a putut beneficia economia
americana, sunt in principal urmatoarele:
1.Stocul de capital pe care Statele Unite nu a incetat sa il acumuleze de la
sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si pana astazi, este incomparabil. In interiorul
granitelor Statele Unite poseda imense infrastructuri, de cele mai multe ori dintre cele mai
moderne: aeroporturi, autostrazi, universitati, uzine, patrimoniu imobiliar. In afara
granitelor, multinationalele americane controleaza active uriase si puternic subestimate de o
contabilitate efectuata de cele mai multe ori in termeni de costuri de achizitie care nu tin
seama de reevaluarile actuale.
2.Resursele primare de care dispun Statele Unite, sunt printre cele mai
importante de pe glob. Rezervele ei energetice - in special sub forma de gaz natural si de
carbune - sunt imense. Cu exceptia catorva minereuri strategice, ea poseda aproape toate
metalele. Potentialul uman american al patrulea din lume din punct de vedere numeric, insa
primul in randul tarilor civilizate, constituie la randul ei o bogatie fara echivalent. Deci, s-ar
putea spune ca acest stat sta pe un munte de aur.
Toate acestea, nu ar constitui insa un avantaj in posesia altei economii deoarece nu fiecare
stat este capabil sa isi organizeze, gestioneze si administreze resursele primare si secundare
cu atat discernamant, cum o fac reprezentantii economiei americane. Pentru unii exista
chiar si in acest moment banala intrebare “daca americanii au atat de multe resurse, mai
ales in domeniul gazelor naturale si petrolului, de ce sunt pe primul loc in clasamentul
tarilor importatoare de petrol, exportat de catre tarile Orientului Mijlociu ?”. Raspunsul
deriva din simpla strategie pe care o folosesc managerii americani, aceea ca resursele
proprii trebuie pastrate cu mare grija, folosite eficient, pentru ca asa cum stim exista un real
si permanent dezechilibru intre nevoile umane nelimitate si resursele limitate de catre
potentialul planetei.
3.Tehnologia - in acest domeniu, S.U.A. beneficiaza de un avantaj insemnat. Cei
mai mari cercetatori, cei mai buni ingineri, cei mai dotati studenti au venit sa lucreze in
Statele Unite. Ei, aduc acel faimos capital in privinta caruia toata lumea este de acord ca
este cel mai important - materia cenusie - sau capitalul intelectual dobandit. Din acest punct
de vedere, Statele Unite speculeaza pe piata internationala a fortei de munca, achizitionarea
celor mai mari specialisti din alte tari
Statele Unite sunt o tara cu o economie bine fundamentata si cu rezultate
economice recunoscute în întreaga lume. Cine ar fi putut gândi ca va ajunge sa faca fata
unor probleme sociale foarte grave, legate de evolutia si absorbtia tinerei forte de munca
de catre societate confruntata cu dificultati legate de dependenta de droguri, bolile
incurabile, trafic de armament si munitii, criminalitatea, rasismul, discriminarile sociale
legate de lupta de clasa.
O alta caracteristica a modelului real de viata american, este lipsa de implicare si
de interes în viata sociala si politica, astfel ca, s-a constatat ca rata participarii
americanilor la alegeri este cea mai scazuta în raport cu celelalte democratii occidentale.
De asemenea, se evidentiaza o scadere a calitatii actului educational si a seviciilor sociale
puse în sprijinul celor care nu au surse de venit pentru un trai decent.
LOCUL PE CARE IL OCUPA PIATA IN CADRUL MODELULUI ECONOMIC
AMERICAN. Bunurile sunt tratate în cadrul acestui tip de economie, dupa cum
urmeaza:
2.Religiile. In S.U.A., religiile care sunt în numar tot mai mare, sunt din ce în ce mai mult
administrate ca institutii mixte prin intermediul unor tehnici de mediatizare publicitara si
de marketing tot mai sofisticata.
3.Intreprinderea. In modelul neoamerican, întreprinderea nu este altceva decât un bun
comercial ca oricare altul.
4. La fel stau lucrurile si în ceea ce priveste salariile, care, în modelul neoamerican,
depind din ce în ce mai mult de conditiile aleatorii de piata. In acest caz, salariile sunt
bunuri comerciale.
5. Locuintele sunt în S.U.A. aproape în eclusivitate un bun comercial.
6. Situatia este oarecum asemenatoare si în ceea ce priveste transporturile urbane, cu
toate ca, chiar si în Statele Unite, acestea sunt supuse unor reglementari.
7.La fel stau lucrurile si în ceea ce priveste mijloacele de informare în masa, în principal
televiziunea, în Statele Unite unde toate canalele sunt prin traditie comerciale, se
manifesta tendinta dezvoltarii unor televiziuni finantate în mod asociativ prin cotizatii
libere.
8.Invatamântul - în modelul american, numarul institutiilor de învatamânt ce asculta de
regulile pietei, este preponderent si continua sa creasca.
9. Sectorul sanitar - Tine ca si cel al locuintelor, de categoriile bunurilor.
Statele Unite nu reprezinta un stat care se reduce doar la New York si nici New
York - ul nu ce reduce la Wall Street; este important sa subliniem ca marile multinationale
americane, nu s-au supus în gestionarea sociala mai mult decât în aceea financiara, noilor
imperative ale termenului scurt, care stau la originea evolutiei “neoamericane” a
modelului Anglo-Saxon.
Modelul economic american , ca si multe altele si-a dovedit utilitatea si eficienta
în numeroase domenii , însa de asemenea nu de putine ori incapacitatea de ai oferi o
protestie sociala , culturala si de ce nu ecologica , populatiei . Din ce în ce mai mult ies la
suprafata diferentele sociale între clase , între rase si poate chiar între oameni cu profesii
sau conceptii diferite. Insa , toate aceste dezechilibre trebuie compensate cu alte echilibre
sau rezultate favorabile, astfel încât sa putem ajunge la un echilibru , la un consens . Totul
are o evolutie oscilanta , ciclica , neregulata , rareori si doar pe scurte perioade constanta .
Deci trebuie sa acceptam aceste realitati si sa încercam sa gasim cai mai bune de
rezolvare a unor situatii care la început ne apar drept crize iremediabile .
ECONOMIA DE PIAŢĂ ÎN JAPONIA
Atât Japonia cat si Spania sunt bogate, economiile dezvoltate sunt în mare
masura capitaliste de piata, desi în Japonia statul joaca un rol major de dezvoltare, prin
presiuni asupra grupurilor industriale si asupra unor întreprinderi si Spania a avut o
mostenire a interventionismului de stat.
Japonia industrializata, liber-economie de piata este a treia economie din lume
dupa Statele Unite, si Republica Populara Chineza,si al doilea stat ca marime de ratele de
schimb pe piata. Economia sa este extrem de eficienta si competitiva în domenii legate de
comertul international, desi productivitatea este mai mica în domenii precum agricultura,
de distributie, si servicii. Guvernul-industrie de cooperare, o etica de munca puternica,
stapânirea de înalta tehnologie, precum si o alocare de aparare relativ mici au ajutat
Japonia în avans cu o viteza extraordinara pentru a deveni una dintre cele mai mari
economii din lume. Rezervor de lideri industriali si tehnicieni, forta de munca formata
din lucratori educati si harnici, precum si promovarea intensiva a dezvoltarii industriale si
a comertului exterior au produs o economie industriala matura.
Caracteristicile distinctive ale economiei japoneze includ cooperarea dintre producatori,
furnizori, distribuitori, si bancile în grupuri strâns unite numite keiretsu sau sindicate
puternice; relatiile confortabile cu birocratii guvernamentali, precum si garantarea
ocuparii fortei de munca pe parcursul vietii (shushin Koyo) în mari corporatii .Recent,
companiile japoneze au început treptat sa se mute departe de unele dintre aceste norme
într-o încercare de a spori competitivitatea lor la nivel global. Statul este mediator
în interes naţional avand un rol activ în crearea industrială şi protecţia
pieţei naţionale.
Timp de trei decenii, in Japonia cresterea economica reala a fost spectaculosa: o medie de
10% în anii 1960, o medie de 5% în anii 1970, si o medie de 4% în 1980. Cresterea a
încetinit considerabil în anii 1990, în mare parte ca urmare a efectelor pe termen lung
provocate de investitiile din cursul anilor 1980 si politicile interne destinate sa smulge
excesele speculative din stoc si pe pietele imobiliare.. Cresterea economica în Japonia pe
parcursul anilor 1990 a fost mai lenta decât cresterea în alte natiuni industriale majore,
dar din 2003 a început sa creasca puternic din nou, cu 2,0.In present prim-ministrul
Shinzo Abe, care lucreaza la renasterea economica a Japoniei, a semnat un tratat cu
Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite cu privire la cresterea preturilor petrolului.
ECONOMIA DE PIAŢĂ ÎN ROMÂNIA
Economia României este o economie de piață si conform acesteia, statul este
obligat să asigure libertatea comerțului și protecția concuren ț ei loiale . În economia
României acționează așadar legea cererii și a ofertei. La baza acesteia se află
proprietatea privată care trebuie protejată și garantată.
Trecerea la economia de piata in Romania a marcat crearea si a unei noi piete a muncii,
adoptarea unor mecanisme noi, corespunzatoare, de realizare a corelatiilor dintre
dezvoltarea economica si nivelul de trai, calitatea muncii si a vietii.
S-a considerat că, în ţara noastră, tranziţia la economia de piaţă se identifică cu
înfăptuirea reformei economice, pentru a realiza o economie de piaţă,în linii generale, de
tip european.Principalele procese care au definit reforma economică sunt:macro-
stabilizarea; efectuarea reformelor structuraleşi instituţionale; liberalizarea
economică.
Experienţa istorică a relevat că economia de piaţă poate funcţiona, dacă sunt
create condiţiile pentru exercitarea şi garantarea unui set de libertatii: libertatea
alegerii bunurilor de consumşi de capital, a profesieişi a locului de muncă, libertatea de
a dispune liber de factorii de producţie aflaţi în posesie, libertatea de aexercita
iniţiativele imaginate cu respectarea libertăţii celorlalţişi acadrului legislativ.
S-a trecut, totodată, la dezvoltarea sectorului privat în paralel cu
încercarea de restructurare şi privatizare a întreprinderilor de stat. La
începutul şi sfârşitul anilor ’90 a fost promovată, cu precădere, mai
ales la sugestia principalelor organisme financiar-bancare
internaţionale politica fragmentării marilor combinate şi întreprinderi
industriale, care s-a dovedit neeficientă. Politica “întâi privatizare, apoi
restructurare” a fost nepotrivită, investitorii nefiind interesaţi de
întreprinderi falimentare (sau aduse în stare de faliment), grevate de datorii.
Prin măsurile de liberalizare economică s-a urmărit transferarea către subiecţii
economici a dreptului de decizie şi a consecinţelor acestuia în legătură organică cu
redefinirea rolului statului.
Dar au apărut noi dezechilibre şi factori de instabilitate:şomajul structural,datoria
externă substanţială, blocajul financiar, dimensiunile economiei subterane,deprecierea
stării generale de sănătate a populaţiei, amplificarea proceselor speculative, în
detrimental şi pe seama economiei reale
In prezent, în România au fost create structurile esenţiale ale economiei de piaţă de tip capitalist. Principiile şi instituţiile sale au însă un grad redus de implicare şi operaţionalitate în raport cu exigenţele unei economii de piaţă funcţionale şi cu modul în care aceasta se realizează în U.E. În acelaşi timp, este necesară o mai mare implicare şi operaţionalitate a capitalului autohton în transformările în curs din economie; în ultimă instanţă, capitalul autohton este celcare revigorează economia atât din perspectiva intereselor naţionale specifice înalocareaşi utilizarea resurselor, cât şi a
forţei de a-i asigura reproductibilitatea din perspectivele unei economii de piaţă funcţionale.
BIBLIOGRAFIE:
1. Lect. univ. dr. STANCIU MARIETA - Economie Politica 2. Economia de piata capitalista3. Prof. univ. dr. Ion ALEXANDRESC – Economia Romaniei in tranzitia la economia de piata 4. Constantin Popescu – Economie politica,Editura Economica, 19905. Nicolae Sută – Comerţul exterior şi politica comercială a României6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Economia_Rom%C3%A2niei