1. Standarde in domeniul geodeziei clasice

Tipuri de lucrări şi standarde Triangulaţie

În anul 1873 au început lucrările geodezice în Moldova, respectiv executarea recunoaşterilor de teren de către o echipă de ofiţeri geodezi. S-au avut în vedere următoarele: - Reţeaua geodezică sa fie poziţiontă astronomic prin determinări de latitudine, longitudine şi azimut. În raport se preciza că:”determinarea latitudinii şi azimutului se face în ţară în fiecare punct izolat, iar determinarea longitudinii prin concursul unui observator de astronomie permanent sau portativ din ţară sau dintr-o ţară vecină sau, in general, prin concursul unui punct a cărui longitudine este cunoscută”. -Triangulaţia geodezică să fie executată pe trei ordine de precizie şi anume: ordinul I, cu o departare între puncte de 25-40 km; ordinul II, cu o depărtare între puncte de 10-25 km; ordinul III, cu o departare între puncte de 4-10 km. -Unghiurile orizontale să fie măsurate prin metoda turului de orizont (cu ponderi diferite, pe ordine) şi cu teodolite sexagesimale, cu diametrul cercului de 0,30 m pentru ordinul I şi II şi 0,20 m pentru ordinul III. -În punctele geodezice să fie construite semnale din lemn, în formă de piramide patrulatere, cu înălţimea de 8-10 m pentru ordinul I, 6-8 m pentru ordinul II si piramide triangulare cu inălţimi mai mici, eventual turle de biserici, părţi dominante ale construcţiilor stabile, arbori izolaţi, seculari, care rezista în timp, pentru ordinul III.

După recunoaşterea punctelor şi plantarea semnalelor în anul 1873, s-au început, în anul 1874, măsurătorile pentru ordinul I de triangulaţie în nordul Moldovei şi s-au construit piramidele şi semnalele geodezice în punctele de ordinul II şi III din regiunea recunoscută în anul 1873, precum şi punctele de ordinul I şi II din judeţele Neamţ, Bacău şi Roman.

Până către sfârşitul secolului al XIX-lea, Serviciul Topografic Militar Român executase în teren, cu forţe proprii următoarele lucrări:

- Planul topografic al Moldovei, la scara 1:20 000, formată din 496 foi de hartă, a 100 km de teren fiecareş

- Planul topografic al Dobrogei, la scara 1:10 000, formată din 736 foi de hartă, a 25 km de teren fiecare;

- Planul topografic al Munteniei de Est, la scara 1:20 000, formata din 460 foi de harta, a 100 km de teren fiecare.

Formatul foii de hartă era de 50x50 cm, iar pentru desenarea acestor hărţi s-au folosit atlasele de semne convenţionale apărute in anii 1874 si 1890.

În perioada 1895-1930 s-au avut în vedere următoarele: -Triangulaţia să se dezvolte şi să se închidă pe baze geodezice măsurate pe teritoriul tării, cu aparatură specifică si modernă (rigle bimetalice sau fire invar). Aceste baze să fie dispuse la extremităţile şi la mijlocul reţelei de triangulaţie a ţării. Punctele extreme care materializează bazele să fie marcate în teren, atât la sol cât si la subsol.

- Măsurarea unghiurilor orizontale şi a distanţelor (unghiurilor vericale) să se facă cu teodolite care au diviziuni centesimale. -Unghiurile orizontale din punctele triangulaţiei de ordinul I să se determine prin metoda măsurării unghiurilor în toate combinaţiile cu ponderea 36, iar în punctele de triangulaţie de ordinele II şi III prin metoda tururilor de orizont. -Punctele geodezice să fie materializate pe teren, cu material rezistent (piatră, cărămidă). Marcarea să se facă atât la suprafaţă, cât şi în subsol.

Au apărut preocupări noi impuse atât de crearea statului naţional unitar român, cât şi de dezvoltarea ştiinţei geodezice pe plan internaţional. Aceste preocupări se refereau in special la:

-completarea triangulaţiei ţării în zonele în care nu se dispunea de aceasta (cum a fost situaţia în sudul Dobrogei şi Basarabia) sau nu se executase (nordul Olteniei); -unificarea şi modernizarea lucrărilor de triangulaţie existente şi de actuaizare harţilor pentru intreg teritoriul ţării; -executarea unor lucrări referitoare la scrierea denumirilor geografice pe hărţile topografice ale statului naţional unitar român, introducerea unor noi metode de executare a hărţilor, în special, cele legate de dezvoltarea aviaţiei şi exploatarea fotografiilor aeriene, efectuarea de lucrări geodezice şi topografice pentru nevoi ale Ministerului Apărării Naţionale, altele decât cele de realizare a hărţilor topografice; -participarea la unele lucrări geodezice internaţionale de amploare, privind efectuarea de legături între sistemele de triangulaţie naţionale, precum şi de determinare a formei şi dimensiunilor Pământului. Ca metodă de realizare a reţelei geodezice a României a fost adoptată triangulaţia,

dezvoltată pe patru ordine de precizie, plecându-se de la triangulaţia astronomo-geodezică de ordinul I şi pe baza acesteia, dezvoltându-se in contiuare, pe principiul de la mare la mic, triangulaţiile de ordinele II, III, IV. Pentru realizarea hărţii ţării s-au dezvoltat, în continuare, reţele topografice de îndesire, iar în unele zone chiar reţele geodezice de ordin inferior (ordinul V). Pe baza unor studii originale elaborate de specialiştii Direcţiei Topografice Militare s-a conturat cea de-a patra concepţie geodezică militară românească al cărei proces de definitivare s-a făcut în timp şi a constat în principal din următoarele: -Reţeaua geodezică de stat (de ordinele I-IV) să se completeze (acolo unde din diferite motive au dispărut puncte ), să se refacă măsurătorile care aveau o precizie mai mică, toate acestea în vederea unor prelucrări matematice care să ia în considerare toate genurile de măsurători executate (geodezice, astronomice, gravimetrice, măsurători de distanţe). -Să se execute masurători de laturi ale triangulaţiei de ordinul I şi anume, la aproximativ 5-7 triunghiuri să se măsoare o latura în vederea determinării elementelor de constângere la scară. În capetele laurilor să se execute determinări astronomice de longitudine, latitudine şi azimut. Potrivit noii concepţii elaborate, reţeaua geodezică de stat a fost sprijinită pe mai multe genuri de masurători: unghiulare, de distanţă, de nivelment, de gravitate şi de astronomie geodezică, executate cu precizii comparabile cu cele mai bune obţinute pe plan mondial.

Nivelment La efectuarea masuratorilor de nivelment se vor avea in vedere: -Determinarea cotelor punctelor geodezice, ca şi a celorlalte puncte folosite la ridicarea hărţii să se facă prin nivelment trigonometric. -Relieful să fie reprezentat prin curbe de nivel cu echidistanţa normală de 10 m. -Să se treacă la măsurarea unei reţele de nivelment de precizie (geometric) pe ordine, folosind nivelul mediu al Mării Negre. Dezvoltarea nivelmentului de precizie să se faca pe poligoane, de-a lungul comuncaţiilor principale (şosele, căi ferate, transmiţându-se totodata cote şi punctelor geodezice din apropiere. -În vederea stabilirii profilului cvasigeoidului pentru teritoriul ţării noastre prin metoda nivelmentului astronomo-geodezic să se execute determinări astronomice într-un număr mare de puncte geodezice. Gravimetrie La efectuarea masuratorilor de gravimetrie se doreste: -obţinerea unor date gravimetrice precise pe baza conceperii, proiectării şi realizării unei noi reţele gravimetrice naţionale. Noua reţea să se realizeze pe ordine, pe pricipiul triangulaţiei.

În perioada 1969-1926 a fost conceput, proiectat şi realizat un poligon geodezic naţional, ca laborator de incercări, în condiţii reale, a aparaturii de măsurare, metodelor şi tehnologiilor folosite în geodezie şi în unele domenii conexe, urmărindu-se să se obţină modele reduse ca suprafaţă ale reţelelor geodezice de stat. Amplasat pe o suprafaţă de aproximativ 4000 km², cu forme de relief variat, dispuse, în general pe terase orientate pe direcţia nord-sud şi având altitudini între 80 şi 100 m, în cadrul poligonului au fost realizate o reţea geodezică de ordinul I, constituita dintr-un poligon cu punct central , o reţea geodezică de ordinul II formată din 15 puncte, o reţea geodezică de ordinul III cuprinzând 67 de puncte, o bază de etalonare pentru paratura de ăsurat distanţe, între localităţile Mizil şi Loloiasca în lungime de 10,4 km şi o reţea de nivelment de înaltă precizie, formată din 12 poligoane, în lungime totală de aproape 500 km.

În poligonul geodezic naţional au fost executate mai multe genuri de măsurători, cum ar fi: observaţii azimutale prin metoda unghiurilor învecinate şi metoda măsurării unghiurilor în toate combinaţiile , cu ponderea 48, în toate punctele de ordinul I; observaţii azimutale prin metoda măsurării unghiurilor în toate combinaţiile, cu ponderea 36, în punctele de ordinul II; observaţii azimutale prin metoda tururilor de orizont, cu ponderea 36 şi observaţii zenitale în toate punctele de ordinul III; măsurători de distanţe între puncte de diferite ordine şi o reţea compactă de trilateraţie, încadrată într-un patrulater geodezic, situată în partea de sud a poligonului; determinări astronomice de latitudine, longitudine şi azimut în punctele reţelei de ordinul I; măsurători pe liniile de nivelment de înaltă precizie prin nivelment geodezic cvadruplu; masurători repetate cu ajutorul firului invar pe bază de etalonare.

Compensarea reţelelor geodezices-a efectuat cu ajutorul unor programe speciale, la calculatorul electronic, prin metoda măsurătorilor indirecte, obţinându-se pentru

masurătorile unghiulare următoarele erori medii pătratice ale unitătii de pondere: ±1”,3, pentru ordinul I, ±3”,5, pentru ordinul II şi ±5”,8 pentru ordinul III. Datele de măsurare iniţiale, precum şi rezultatele finale au fost stocate, sub forma unei baze de date pe suport magnetic. Pentru a permite masurarea unor distante diferite, cuprinse intre unu si zece km, baza de etalonare a fost segmentata prin plasarea unor sisteme de marcare la kilometrii unu, trei, sapte si opt, iar pentru masurarea unor distante mai scurte (sub 1000 m) primul kilometru a fost segmentat din suta in suta de metri, incepand de la 0.5 km. Masuratorile cu firul de invar au fost executate periodic, de regula o data la doi ani. De mentionat ca, in aceeasi zona, a fost construit si un poligon fotogrametric national, la realizarea caruia Directia Topografica Militara a participat cu lucrari de reperaj fotogrammetric pentru suprafata de teren corespunzatoare unei foi de harta 1:25000, masuratori de distante pentru constangerea retelei topografice si calcule de compensare. Reperii fotogrametrici au fost premarcati cu sisteme speciale de premarcare, asupra lor executandu-se zboruri fotogrammetrice de la diferite inaltimi, rezultand fotograme la scari cuprinse intre 1:5 000 si 1:40 000. Din cele prezentate se poate desprinde concluzia ca in actualele retelegeodezice de stat a fost executata intreaga gama de masurari caracteristice unor retele moderne, ceea ce a permis abordarea unui program de cercetare stiintifica fundamentala referitoare la stabilirea unui sistem geodezic roman de referinta. 2. Standarde in domeniul cartografiei clasice Primele hărţi cu un înalt grad de exactitate au fost produse la mijiocul secolului al XVIII-lea. În anii '40 a debutat era computerelor, ca la foarte scurt timp să apară şi primele încercări izolate de producere automată a hărţilor. O nouă dimensiune a fenomenului geografic începea să se manifeste, făcând schimbul de cunoştinţe în acest domeniu de o importanţă tot mai mare. Suntem acum martorii revitalizării activitatilor geografice, graţie, în parte, noii tehnologii. Din ce în ce mai multe sisteme pentru cartografiere şi procesare de date geografice sunt în prezent folosite în întreaga lume. Sistemele sunt utilizate pentru realizarea diferitelor tipuri de hărţi, cu o gamă variată de scări, proiecţii, formate, standarde de reprezentare şi grade de acoperire a teritoriului.

Pentru realizarea hărţii în anul 1873, elipsoidul terestru de referinţă să fie elipsoidul Bessel dedus in anul 1841.

Ca proiecţie cartografică a hărţii s-a folosit proiecţia pseudocilindrică transversală echidistantă Cassini, recomandabila pentru un teritoriu ca Moldova, cu o dispunere preponderentă de-a lungul unui meridian, care permite simplificări în calculu pozitiei puctelor şi conservarea in proiecţie a distanţelor măsurate in teren.

Ca sistem de referinţă s-a folosit sistemul rectangular, care avea ca axă nord-sud meridianul de 25 ْ est Paris, iar ca axă est-vest generatricea cilindrului tangent la paralela de 463ْ0’. În perioada 1895-1930 s-a stabilit să fie ales un nou elipsoid de referinţă şi anume elipsoidul Clarke, dedus în anul 1880, fiind cel mai recent şi totodată cel mai precis la acea dată; să se accepte o noua proiecţie cartografică pentru harta ţării şi anume

proiecţia conică echivalentă Bonne, întâlnită în literatură şi su numele de proiecţia Flasteed, al cărui centru de proiecţie să fie definit de intersecţia paralelei de 50g(45 ْ) cu meridianul Observatorului Astronomic Militar din Bucureşti. Toate coordonatele rectangulare ale punctelor de triangulaţie să se refere la sistemul care are ca origine centrul proiecţiei; foile de hartă să nu mai aibă formatul de 50x50 cm, ci laturi de 10 min centesimale, atât pe meridian cât şi pe paralel. La latitudinea de 50 ْ(45 ْ), suprafaţa unei foi de hartă să fie de 71 km faţă de 100 km cât avea harta în prima concepţie; din harta de baza la scara 1: 20 000, să se întocmeacsă hărţi la scări mai mici (1:50 000, 1:100 000 şi 1:200 000); trasarea cadrului secţiunilor topografice pe planşetă să se facă cu ajutorul coordonatelor rectangulare, extrase din tabele speciale, calculate pentru specificul hărţii României. Aceste tabele să serveascaâă, totodată, şi la transformarea coordonatelor geografice ale puctelor geodezice, calculate cu elementele elipsoidului Clarke, in coordonate rectangulare. Aceasta concepţie a fost aplicată in totalitate până in anul 1917 şi, cu unele modificări, până in anul 1930. Cea mai largă utilizare, în cadrul diferitelor studii şi lucrări ale instituţiilor de stat, o aveau hărţile vechi ale ţării în proiecţie Lambert la scara 1:20 000 şi 1:100 000, tipărite în 1-2 culori,în perioada 1917-1941. Aceste hărţi prezentau însă unele inconveniente printre care cele mai importante erau următoarele:

- nu aveau precizia necesară, datorită eterogenităţii lucrărilor geodezice, topografice şi cartografice, din care fuseseră întocmite, folosindu-se ca material cartografic de bază hărţi întocmite între anii 1874-1916, în diferite proiecţii cartografice;

- nu aveau marcată, trasată şi numerotată reţeaua geografică (de meridiane şi paralele);

- numai un număr redus de obiecte din teren erau reprezentate pe aceste hărţi prin semne convenţionale;

- detaliile de planimetrie nu mai corespundeau cu cele existente în teren, iar actualizările ulterioare fuseseră executate mai puţin riguros.

Având în vedere această situaţie , precum şi cerinţa impusă Direcţiei Topografice Militare de a asigura, în decurs de 10 ani, o hartă unitară pentru întreg teritoriul ţării şi care să se poată racorda cu hărţile ţărilor vecine s-a apreciat că cea mai potrivit proiecţie pentru întocmirea noilor hărţi este proiecţia cilindrică conformă Gauss-Krüger, care satisfăcea, pentru acea perioadă, concomitent, atât nevoile de apărare, cât şi cele ale economiei naţionale.

În această proiecţie, elipsoidul de referinţă adoptat se presupune introdus într-un cilindru, cu tandenţă în lungul unui meridian, proiectarea punctelor de pe elipsoid pe suprafaţa cilindrului facându-se prin calcule, în aşa fel, încât să fie respectată condiţia de conformitate, iar deformarea distanţelor să fie minimă. Este evident că toate punctele situate pe meridianul de tangenţă meridianul axial se proiectează nedeformate, iar punctele din vecinătatea sa au o anumită deformare care creşte pe măsura îndepărtării de meridianul de tangenţă. Abaterile cresc astfel până la infinit, deoarece este evident că un punct situat la 90° de meridianul de tangenţă nu poate fi reprezentat pe suprafaţa cilindrului. Pentru a se evita această situaţie şi a se putea reprezenta pe un cilindru, care este o suprafaţă desfăşurabilă, întreaga suprafaţă a elipsoidului s-a procedat astfel:

- s-a stabilit o anumită deformaţie admisibilă a distanţelor;

- s-a admis ca numai o zonă îngustă din apropierea meridianului de tangenţă să fie proiectată pe cilindru;

- s-a rotit elipsoidul în interiorul cilindrului, în aşa fel încât un alt meridian să-i fie tangent;

- s-a continuat rotirea pînă s-a realizat acoperirea întregii suprafeţe a Pământului.

Din analiza deformaţiilor care se produc în această proiecţie s-a convenit ca pentru asigurarea preciziei necesare a hărţii topografice, rotirea să se facă din 6° în 6°. Este demn de reţinut că o asemenea întindere a zonei, care urmează a fi reprezentată, corespunde dimensiunilor, pe longitudine, ale foii hărţii internaţionale la scara 1:1 000 000. De asemenea, este evident că întreaga suprafaţă terestră poate fi reprezentată prin 60 de rotiri ale elipsoidului în interiorul cilindrului. Pe elipsoidul de referinţă adoptat, unui punct de pe suprafaţa Pământului îi corespunde o poziţie univocă determinată de latitudinea şi longitudinea sa geodezică. Nu acelaşi lucru se întâmplă în planul proiecţiei. Aici, pentru fiecare zonă, numită fus, se adoptă un sistem propriu de coordonate rectangulare (x şi z) în care abscisa este dispusă de-a lungul meridianului de tandenţă. În cazul proiecţiei Gauss-Krüger, acceptându-se 60 de fuse, apar corespunzător 60 de asemenea sisteme, ar însemna ca 60 puncte din diferite zone ale lumii să aibă coordonate identice. Privită in ansamblul său, problema reprezentării se constată că numarul acestora se dublează, dacă se ia în considerare şi emisfera sudică, fără să se ţină seama de semnul latitudinii. În proiecţia Gauss-Kruger, atât meridianele cât şi paralelele se rereprezintă prin curbe, mai puţin meridianul axial al fusului şi ecuatorul, care se reprezintă prin linii drepte perpendiculare între ele. Aceste linii au fost adoptate drept axe de coordonate. De asemenea, s-a convenit ca sensul pozitiv al acestor axe să fie dat, pentru emisfera nordică, de punctele cardinale nord şi est. Deoarece în cadrul unei zone ar exista pe axa z atât coordonate pozitive, cât şi negative, pentru a se evita această situaţie s-a convenit ca axa origine a meridianului axial, de la care se raportează coordonatele z, să fie decalată spre vest cu 500 km, ceea ce permite să se dispună numai de coordonate pozitive in cadrul uni fus. În felul acesta , pe lângă faptul că sunt uivoce, coordonatele unui punct sunt şi comode în folosinţă. Un alt aspect al problemei, se referă la convergenţa meridianelor. După cum s-a menţionat deja, meridianele se proiectează prin curbe, mai puţin meridianul de tangenţă. Pentru dimensiunile foilor de hartă adoptate, inclusiv cele la scara 1:1 000 000, curbura meridianelor este mică si de aceea, în practică, meridianele marginale ale unei foi de hartă se reprezintă prin linii drepte. Unghiul de convergenţă al meridianelui unui punct este determinat de imaginea acestui meridian si de paralela la meridianul axial care trece prin punctul dat. Acest unghi se calculează, având importanţă în orientarea hărţii topografice,a tunci când se lucrează cu ea în teren. Datorită acestei convergenţe apar, pe hartă, neparalelismele dintre reţeaua kilometrică (paralele la axele de coordonate adoptate) şi cadrul hărţii.

Standarde in cartografia digitala Normele tehnice pentru realizarea planurilor topografice şi cadastrale, în format digital la scările 1:500, 1:1.000, 1:2.000, sunt elaborate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI), în baza atribuţiilor care îi revin privind executarea şi actualizarea hărţii oficiale a României, potrivit Legii cadastrului şi Publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată. Normele nu specifică echipamentele sau software-urile utilizate, nici metodele de conversie, procesare şi stocare a datelor, alegerea acestora fiind exclusiv în responsabilitatea executantului, astfel încât să îndeplinească condiţiile de conţinut şi calitate cerute.

Reprezentările numerice ale datelor geografice care definesc entităţi din spaţiu se fac prin următoarele elemente caracteristice: poziţie – exprimată prin coordonate spaţiale, atribute – reprezentând caracteristici ale obiectelor (denumiri, arii, categorii de folosinţă, altitudini, etc.), relaţii spaţiale – poziţia relativă faţă de alte entităţi, care presupune crearea topologiei necesară analizelor spaţiale şi de timp (momentul la care au fost culese datele).

Actualele norme nu fac referire la reprezentarea analogică a produselor cartografice, aceasta realizându-se, în continuare, conform Atlasului de semne convenţionale pentru planurile topografice la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000, 1:500” (numit în continuare Atlas), realizat de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Direcţia de Fond Funciar şi Cadastru, Bucureşti 1978.

Obiectul acestor norme îl constituie realizarea produselor cartografice digitale, prin abordarea conţinutului standard al acestora. Pentru reprezentarea unui subiect concret, lucru sau fenomen din lumea reală în element constitutiv al produsului cartografic digital, se recomanda a se folosi noţiunea de obiect. Noţiunea “obiect” se referăă la abordarea abstractă a obiectelor din lumea reală.

Normele acoperă mulţimea tipurilor de obiecte care trebuie reprezentate, cu precizări referitoare la datele geometrice, caracteristici privitoare la calitatea datelor şi la relaţiile create la nivelul modelului de date conceptual. S-au luat în considerare principiile de ordonare ierarhică a elementelor constitutive pe grupe şi clase de obiecte, precum şi metadatele necesare pentru a descrie în mod inteligibil conţinutul produselor cartografice digitale, armonizate cu regulamentele şi normativele existente în România şi cu standardele internaţionale în vigoare.

Produsele cartografice digitale, realizate la scările 1:500, 1:1000, 1:2000 servesc ca bază comună pentru reprezentarea elementelor utile mai multor domenii, precum: sistemul informaţional specific domeniului imobiliar-edilitar, cadastrul general, administraţia locală, urbanism, transporturi, protecţia mediului, studii hidrologice, etc. Sisteme de proiecţie Cele mai utilizate sisteme de proiecţie în România sunt: ٠ Proiecţia stereografică 1930 pe plan unic secant denumită şi pe planul unic secant Braşov pentru ca polul proiecţiei se află în apropierea oraşului Braşov, a fost adoptată în ţara noastră în anul 1930. Elipsoidul adoptat a fost elipsoidul internaţional Hayford, iar punctual astronomic fundamental a fost ales pilastrul de beton din cadrul Observatorului astronomic din Bucureşti. Sistemul de axe de coordinate plane stereografice a fost ales astfel încât originea să reprezinte imaginea plană a polului, axa OY să se găsească pe

direcţia sud-nord cu sensul pozitiv spre nord iar axa OX pe direcţia est-vest cu sensul pozitiv spre est. ٠Sistemul de proiecţie Gauss-Krüger sau reprezentarea conformă Gauss, a fost introdus în ţara noastră în anul 1951, dată la care a fost adoptat şi elipsoidul Krasovski(1942) cu punctual astronomic fundamental la Pulkovo(sistemul de coordonate 1940). Un aspect specific proiecţiei Gauss este acela că reprezentarea elipsoidului terestru se face pe fuse(de 3 şi 6 grade), fiecare fus având propriul lui sistem de coordonate cu axa x îndreptată după meridianul axial iar axa y după ecuatorul terestru. ٠În anul 1971, se stabilea printre altele că “lucrările geodezice topografice şi cartografice necesare economiei naţionale se execută în proiecţia stereografică 1970 şi sistem de cote referite la Marea Neagră. Această proiecţie menţinea elipsoidul de referinţă Krasovski (1942), polul proiecţiei, denumit şi centrul proiecţiei, este situat la latitudinea de 46 ْ Nord şi longitudinea 25 ْ Est Greenwich, întreg teritoriul ţării fiind reprezentat pe un singur plan, existând un cerc de deformaţie nulă cu raza de 201718 m. Sistemul de axe de coordonate rectangulare plane are ca origine imaginea plană a polului proiecţiei, axa Ox având sensul pozitiv spre nord iar axa Oy având sensul pozitiv spre Est.

Distribuţia proiecţiilor în Europa

Sisteme naţionale de referinţă şi coordonate (CRS) în Europa Nr crt

Tara ID

Sistem de coordonate si referinţă

Datum Proiectia

1 Albania

AL AL_ALB87 / AL_TM ALB87 Transversala Mercator

2 Austria AT AT_MGI / AT_TM MGI Transversala Mercator

3 Belgia BE BE_BD72 / Lamb72 BD72 Lambert Conică Conformă

4 Bulgaria BG BG_1942 / GK_3 BG_1942 / TM_6

1942 Transversala Mercator

5 Croatia HR HR_HDKS / GK_3 HDKS

Transversala Mercator (GK)

6 Danemarca DK DK_ED50 / UTM ED50 Transversala Mercator (UTM)

7 Finlanda

FI FI_KKJ / FI_TM

KKJ Transverse Mercator

8 Franţa FR FR_ED50 / EUROLMB ED50 Lambert Conică Conformă

9 Germania DE DE_DHDN / GK_3 DE_RD83 / GK_3 DE_PD83 / GK_3 DE_42/83/ TM_6

DHDN RD83 PD83 42/83

Transversala Mercator (GK)

10 Marea Britanie GB GB_OSSN(80) / NG OSSN(80) Transversala Mercator

11 Grecia GR GR_GGRS87 / GR_TM GGRS89 Transversala Mercator

12 Ungaria HU HU_HD-72 / EOV HD-72 Cilindrica Oblica Conformă

13 Irlanda IE IE_Ireland75 / IrishNG Ireland75 Transversala Mercator

14 Italia IT IT_Roma 40 / East IT_Roma 40 / West IT_ED50 / UTM

Roma 40 Roma 40 ED50

Transversala Mercator

15 Lituania LT LT_LKS94 / LT_TM LKS94 Transversala

Mercator 16 Luxembourg LU LU_LUREF / LU_Gauss Transversala

Mercator 17 Olanda NL NL_RD / DutchST Oblica

Stereografică 18 Norvegia NO NO_NGO48 / NGO Transversala

Mercator 19 Polonia PL PL_EUREF89 / 1992

PL_EUREF89 / 2000 PL_42/58 / 1965

Transversala Mercator

20 Portugalia PT PT_Azo / UTM PT_D73(84) / PT_Gauss PT_D73(89) / PT_Gauss PT_DLx(84) / Bonne PT_DLx(84) / PT_Gauss PT_DLx(89) / Bonne PT_DLx(89) / PT_Gauss PT_Mad / UTM

Azo D73(84) D73(89) DLx(84) DLx(84) DLx(89) DLx(89) Mad

Transversala Mercator

21 România RO RO_S42(84) / ..... RO_S42(89) / TM_6 RO_S42(89) / St1970

S42(84) S42(89) S42(89)

Transversala Mercator Oblica Stereografică

22 Rusia RU RU... Transversala Mercator

23 Slovenia SI SI_SI / GK_3 Transversala Mercator (GK)

24 Spania ES ES_ED50 / UTM ED50 Transversala Mercator

25 Turcia TR TR_ED50 / TR_TM TR_ED50 / UTM

ED50 ED50

Transversala Mercator

26 Ucraina UA UA... Transversala Mercator

Standarde GNSS internaţionale Au fost realizate de organisme specializate în domeniu cum sunt:

- ISO (International Standardization Organization) - IGS (International GNSS Service) - EUREF – European Reference Frame) - EUPOS (European Position Determination System) - RTCM (Radio Technical Committee for Maritime Services) – SC 104

In România – se utilizează în prezent o parte a standardelor elaborate de organismele menţionate mai sus.

Standarde GNSS naţionale Echipamentele GNSS folosite la statiile EPN (EUREF Permanent Network) se incadreaza in standardele EUREF, ceea ce inseamna ca: -receptorul GNSS si antenna trebuie cunoscute de IGS si incluse in tabelul cu receptoare/antene; -receptorul si antenna trebuie sa permita interceptarea observatiilor GNSS trimise pe cel putin doua benzi de frecventa. -antena si cupola antenei trebuie sa fie calibrate. Serviciul International GNSS, fostul Serviciu International GPS, este o federatie voluntara formata din mai mult de 200 de agentii din intreaga lume, care aduna impreuna resurse si date de la statiile permanente GPS si GLONASS pentru a genera rezultate GPS si GLONASS precise. IGS s-a angajat sa furnizeze date si rezultate de cea mai inalta calitate. In present, IGS cuprinde dous sisteme GNSS, GPS si GLONASS, si intentioneaza sa include si alte sisteme GNSS. IGS poate fi considerat comunitatea civila internationala GPS de cea mai mare precizie. Cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca o statie pentru a fi inclusa in Reteaua Permanenta EUREF (EPN). Pentru ca o statie sa fie inclusa in EPN, urmatoarele criterii vor fi folosite pentru a aprecia daca ea poate deveni statie permanenta. Echipamente si operatii -echipamentele GNSS nu trebuie deranjate sau schimbate decat in cazul unor defectiuni a echipamentelor, sau o inlocuire planificata a echipamentelor invechite. Receptorul Receptorul GNSS trebuie: -sa fie capabili si setati sa inregistreze date de la 8 sateliti simultan -unghiul de elevatie sa fie mai mic de 5 grade; -sunt de preferat receptoarele care sa urmareasca toti satelitii GNSS vizibili; -receptoarele GNSS si alte echipamente cum sunt computerele sa fie protejate impotriva caderilor de current; -echipamentele care nu au mai fost folosite inainte in EPN/IGS trebuie evitate pana la testarea lor de catre Centrele EPN. Biroul Central al EPN trebuie informat in legatura cu noile echipamente; -receptoarele trebuie setate sa inregistreze date de la toti satelitii, inclusive de la cei mai noi lansati. Antena Antena GNSS trebuie: -sa fie cunoscuta de catre IGS si EPN si sa primeasca un nume standard -sa fie orientata spre Nord -sa fie fixata rigid, pentru a nu se misca mai mult de 0.1 mm la baza. -excentricitate inaltimii sa fie sub 10 m, iar excentricitatile orizontale sa fie sub 5 m.

Functionare -Statiile trebuie sa functioneze permanent si in continuu -institutia care detine staia trebuie sa fie capabila intotdeauna sa repare sau sa imbunatateasca statia si sistemul de operare, chiar daca inginerii initiali nu mai sunt disponibili. -intervalul in care se efectueaza observatii nu trebuie sa fie mai mare de 60 min. Intervalul de 10 min este optim. -efectele temperaturii asupra masuratorilor de presiune trebuie minimalizate prin ecranare solara sau prin amplasarea unui sensor pe o cladire apropiata daca este necesar. -instrumentele meteorologice trebuie calibrate periodic, conform recomandarilor furnizorului. -sa se anticipeze upgrade-uri la noi tipuri de echipamente, inclusiv pentru a suporta noi tipuri de semnal GNSS. -infrastructura statiei trebuie sa includa o sursa de curent ampla si de incredere, si cai de comunicatii de incredere (cum este internetul) pentru a asigura transferul de date. -sunt recomandate si alte sisteme stiintifice care sa se bazeaze pe pozitionarea de precizie. Amplasarea statiilor Statiile trebuie sa ocupe o pozitie relevanta in Reteaua Permanenta EUREF: -pentru statiile instalate initial pentru a contribui la intretinerea ETRS89, este necesara o distanta minima de 300 km fata de celelalte statii deja existente EPN, luandu-se in calcul scopul fiecarei tari de a avea cel putin o statie EPN. -exceptii de la aceasta regula fac statiile care trimit date din ora in ora, ce contribuie la Proiectele Speciale EPN. Validarea datelor Datele trebuie verificate inainte de a fi trimise la un Centru de Date. O verificare minima trebuie sa fie alcatuita din verificarea: -numarului total de observatii; -numarul total de sateliti observati; -data primei inregistrari din fisier; -numele statiei, tipul receptorului/antenei, naltimea antenei. Fisierele care nu au trecut printr-o verificare minima nu trebuie trimise la Centrul de Date.

Standarde GNSS în România Sisteme de coordonate utilizate frecvent in geodezie Poziţia unui punct poate fi definită prin: -coordonate rectangulare rectilinii X,Y,Z, care definesc poziţia punctului pe suprafaţa Pământului şi coordonatele X’, Y’, Z’ care definesc poziţia proiecţiei pe elipsoid a punctului; Sistemul cartezian global elipsoidal este foarte apropiat de sistemul cartezian global geocentric. În cadrul acestui sistem cartezian global elipsoidal de coordonate: -axa Z este orientată după axa de rotaţie a Pământului; -planul XY este situat în apropierea planului ecuatorial terestru; -planul XZ este situat în planul meridianului origine Greenwich. -coordonate geodezice B, L. Acestea definesc poziţia proiecţiei punctului considerat pe suprafaţa elipsoidului de rotaţie. Pentru stabilirea poziţiei punctului pe suprafaţa terestră este necesar să se precizeze şi înălţimea acestuia faţă de elipsoid adică să se precizeze altitudinea elipsoidală.

Sistemul de Referinţă şi de Coordonate ETRS89 din România (RO_ETRS89) - propunere

Introducere

Vechiul sistem de referinţă european a fost definit în 1950 când ED50 (European Datum 1950) a fost calculat pe elipsoidul international Hayford al cărui origine este deplasată de centrul de masă al Pământului cu aproximativ 100 de metri în X, Y şi Z (Seeger, 1994).

ED50 a fost îmbunătăţit la sfârşitul urmatoarelor 4 decenii cu o soluţie finală reprezentată de sistemul ED87. Această soluţie a fost calculată în 1989 pe acelaşi ellipsoid ca şi ED50 cu o precizie de 2 metri (Poder si Hornik, 1989).

Recunoscând potenţialul tehnicilor geodezice spaţiale, în particular al Sistemelor Satelitare de Navigaţie Globală (Global Navigation Satellite Systems - GNSS) şi având în vedere nevoia unei moderne şi precise reţele de referinţă continentale în Europa, Asociaţia Internaţională de Geodezie (International Association of Geodesy – IAG) a constituit Subcomisia EUREF care a desfăşurat din 1987 o serie de activităţi pentru realizarea Sistemului de Referinţă Terestru European 1989 (European Terrestrial Reference System 1989 - ETRS89). Subcomisia IAG pentru Reţeaua de Referinţă Europeană (European Reference Frame – EUREF), a adoptat în 1990, conform Rezoluţiei nr. 1, recomandările ca noul sistem ETRS89 să fie coincident cu Sistemul de Referinţă Terestru Internaţional (ITRS) la epoca 1989.0 şi să fie fixat la partea stabilă a plăcii euro-asiatice.

Un instrument cheie în menţinerea ETRS89 este reţeaua permanentă EUREF (EUREF Permanent Network - EPN), care acoperă continentul european cu numeroase şi bine distribuite locaţii pentru staţiile permanente. Aceste staţii ce sunt integrate în EPN fac determinări continue cu precizie ridicată, utilizând receptoare GNSS, pe baza unor standarde şi instrucţiuni de exploatare ce garantează eficienţa EPN şi calitatea pe termen lung a datelor colectate. În plus, EPN constituie contribuţia europeană la îndesirea reţelei GNSS a Serviciului Internaţional GNSS (International GNSS Service - IGS), precum şi contribuţia la realizarea ITRS. Datele EPN sunt folosite pentru o largă arie de aplicaţii ştiinţifice, cum ar fi monitorizarea deformaţiilor tectonice, a nivelului mării, prognoza numerică a vremii, determinarea geoidului ş.a. România a contribuit iniţial la realizarea EPN cu staţia BUCU (amplasată în clădirea Facultăţii de Geodezie din cadrul

Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti), iar de la 1 ianuarie 2006 cu încă 4 staţii situate în municipiile Bacău, Baia Mare, Deva şi Constanţa.

Pentru realizarea datum-ului vertical european, Subcomisia EUREF a început din anul 1994 proiectul UELN (United European Levelling Network). Conform cu Rezoluţia nr. 3 a simpozionului EUREF care a avut loc în anul 1994 în Varşovia, obiectivul proiectului UELN a fost să stabilească un datum vertical unificat pentru Europa la precizia de 1 dm cu lărgirea simultană a UELN spre ţările europene estice. Rezultatul compensării cu situaţia datelor de la sfârşitul anului 1998 a fost trimis fiecărei ţări participante sub numele UELN-95/98. România a participat la acest proiect cu 64 puncte cu cote normale pentru care s-au obţinut corecţii situate între +2 şi + 4 cm. În paralel cu UELN, EUREF a dezvoltat proiectul EUVN (European Vertical Reference Network) în care s-a integrat reţeaua GPS, nivelmentul, informaţiile gravimetrice şi observaţiile hidrometrice pentru realizarea unui sistem de referinţă static pe înălţime. România a contribuit la proiectul EUVN cu 4 puncte în care s-au realizat determinări GPS şi de gravitate şi în care se cunoaşteau cotele normale. Pe baza reţelelor UELN şi EUVN, Subcomisia EUREF a IAG a definit Sistemul de Referinţă Vertical European 2000 (European Vertical Reference System 2000 - EVRS), incluzând un Datum Vertical European şi parametrii corespunzători pentru utilizarea practică ca un sistem static. De asemenea, Subcomisia EUREF dezvoltă, pentru reţeaua verticală cinematică europeană, proiectul EVS 2000 (European Vertical System 2000).

Reţelele de referinţă fondate şi întreţinute de către EUREF trebuie să constituie infrastructura geodezică pentru proiectele multinaţionale care solicită o geo-referenţiere precisă (de exemplu poziţionarea tridimensională dependentă de timp, proiectele de geodinamică, navigaţia precisă maritimă, aeriană sau terestră, geo-informatica etc.). ETRS89 asigură o poziţionare geocentrică tridimensională cu o precizie la nivel de milimetri, un system de referinţă unic şi omogen pentru întreaga Europă, în timp ce EVRS asigură acelaşi lucru pentru poziţionarea verticală. Aceste sisteme, fiind baza pentru geo-referenţierea în Europa, au fost recomandate pentru adoptarea lor de către Comisia Europeană pentru planificarea spaţială a politicii de integrare şi evaluare a statelor care aderă şi care sunt integrate în Uniunea Europeană. În acest context, EUREF colaborează apropiat cu EuroGeographics, organizaţie europeană creată în 2000 prin fuzionarea MEGRIN (Multi-purpose European Ground Related Information Network) şi CERCO (Comité Européen des Responsables de la Cartographie Officielle) cu scopul de a ajuta Agenţiile Naţionale Cartografice (National Mapping Agencies - NMAs) să satisfacă cererea crescândă pentru produsele şi serviciile cartografice şi GIS la nivel internaţional. În acest sens, alături de celelalte ţări europene, România participă la realizarea şi întreţinerea proiectelor lansate de EuroGeographics cum ar fi SABE (Seamless Administrative Boundaries of Europe), EuroRegionalMap şi EuroGlobalMap. La cererea Centrului Unit de Cercetări al Comisiei Europene, EuroGeographics a organizat, pe 14-15 December 2000 la sediile sale din Marne la Vallèe, o întâlnire de lucru (workshop) petru a pune în discuţia liderilor experţi în geodezia europeană şi Informaţia Geografică opţiunile şi problemele implicate pentru adoptarea proiecţiilor cartografice cele mai potrivite pentru a fi utilizate de Comisia Europeană în lucrările sale.

La această întâlnire s-au recomandat Comisiei Europene următoarele: • Să reafirme recomandările din noiembrie 1999 ale Workshop-ului pentru Sistemele de Referinţă Spaţiale pentru adoptarea în statele din Uniunea Europeană a sistemului de referinţă ETRS89 ca datum geodezic şi exprimarea şi stocarea poziţiilor spaţiale, pe măsură ce este posibil, în coordonate elipsoidale pe elipsoidul GRS80. Ulterior, să se adopte Reţeaua de Referinţă Verticală Europeană 2000 (EVRF2000) pentru calcularea înălţimilor obişnuite de lucru referite la gravitate (înălţimile normale). • Recunoscând că nevoile Comisiei Europene nu pot fi satisfăcute exclusiv de sistemul de Referinţă şi de Coordonate elipsoidal ETRS89, se propune suplimentarea sistemului elipsoidal cu următoarele sisteme de Referinţă şi de Coordonate care includ proiecţii cartografice (sisteme de coordonate plane): 1) Sistemul de Referinţă şi de Coordonate pan-European cu Datum-ul ETRS89 în Proiecţia Europeană Azimutală Echidistantă (ETRS89 Lambert Azimuthal Equal Area coordinate reference system of 2001 [ETRS-LAEA]), pentru analize statistice şi afişare pe display; 2) Sistem de Referinţă şi de Coordonate pan-European cu Datum-ul ETRS89 în Proiecţia Europeană Conică Conformă Lambert (ETRS89 Lambert Conic Conformal coordinate reference system of 2001 [ETRSLCC]) pentru producţiade hărţi conforme pan-europene la scară mai mică sau egală cu 1:500.000; 3) Sistem de Referinţă şi de Coordonate pan-European cu Datum-ul ETRS89 în Proiecţia Europeană Transversală Mercator (ETRS89 - Transverse Mercator coordinate reference systems [ETRS-TMzn]), pentru producţia de hartă la scări mai mari decât 1:500.000. • Să acţioneze puternic pentru a sprijini activitatea EUREF, EuroGeographics şi NMAs în colectarea şi facerea disponibilă în mod public a definiţiilor variatelor sisteme de Referinţă şi de Coordonate naţionale şi parametrii definitivi de transformare dintre ETRS89, EVRF2000 şi sistemele naţionale.

Situaţia generală a informaţiei spaţiale din Europa, cu o fragmentare a seturilor de date şi surselor, cu o disponibilitate redusă asupra datelor, precum şi o lipsă de armonizare dintre diferitele seturi de date la diferite scări geografice şi duplicarea colecţiilor de date a condus la iniţierea de către Comisia Comunităţii Europene a unei propuneri pentru o directivă a Parlamentului European şi a Consiliului pentru crearea unei Infrastructuri pentru Informaţia Spaţială în Comunitatea Europeană (INSPIRE) care să furnizeze către utilizatori servicii informatice spaţiale integrate. Aceste servicii ar trebui să permită utilizatorilor să identifice şi să acceseze informaţia geografică sau spaţială de la surse de date diferite, la nivel local sau global, într-un mod interoperabil pentru o gamă variată de scopuri. Pentru rezolvarea problemelor legate de lipsa datelor, documentaţie insuficientă, seturi de date spaţiale incompatibile datorită standardelor naţionale diverse, precum şi barierelor puse de legislaţiile naţionale la accesul şi reutilizarea datelor spaţiale, Comunitatea Europeană intervine prin această iniţiativă având în vedere următoarele aspecte:

• Puţine state membre au dezvoltat un cadru pentru realizarea unei infrastructure pentru informaţia spaţială care să fie accesată operaţional, organizaţional şi pe baza unor prevederi legale. În ţările unde au fost făcuţii paşii în această direcţie, există adesea restricţii la regiuni şi sectoare specifice. • În cele mai multe state membre ale Uniunii Europene unde a fost adoptat un cadru, sunt probleme serioase de accesare a informaţiei sau iniţiativele sunt incompatibile cu cerinţele europene (referenţierea prin coordonate nu poate fi făcută la ETRS89 şi EVRF2000, formatul datelor spaţiale nu respectă standardele europene etc.). • Fără un cadru instituit la nivelul Comunităţii Europene, implementarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor naţionale şi Comunitare, care afectează direct sau indirect mediul va fi impiedicată de barierele puse pentru exploatarea datelor spaţiale care leagă statele vecine pentru politicile bazate pe datele spaţiale la nivel european. Descrierea Sistemului de Referinţă şi de Coordonate RO_ETRS89

Sistemul de Referinţă şi de Coordonate RO_ETRS89 este compus din datum-ul geodezic geocentric ETRS89 (European Terrestrial Reference System 89), bazat pe elipsoidul GRS80 (Geodetic Reference System 1980), şi sistemul de coordonate elipsoidal (geodezic).

În tabelul următor este descris complet Sistemul de Referinţă şi de Coordonate RO_ETRS89 conform standardului internaţional ISO 19111. Tabelul 4 - Sistemul de Referinţă şi de Coordonate RO_ETRS89 descris conform standardului internaţional ISO 19111

Elipsoidul de referinţă GRS80 Definire

GRS80 este bazat pe teoria elipsoidului echipotenţial geocentric, definit de următoarele constante convenţionale: - semiaxa mare: a = 6378 137 m, - constanta gravitaţională geocentrică a Pământului (incluzând atmosfera): GM = 3986 005 x 108 m3 s-2, - factorul formei dinamice a Pământului, excluzând deformaţia permanentă datorată mareelor: J2 = 108 263 x 10-8, - viteza unghiulară a Pământului: GRS 80 a folosit aceleaşi formule de calcul, adoptate la a XV-a Adunare Generală a IUGG de la Moscova în 1971 şi publicate de către IAG, pentru Sistemul de Referinţă Geodezic 1967. GRS80 este orientat în aşa fel încât axa mică a elipsoidului de referinţă să fie paralelă la direcţia definită de Originea Internaţională Convenţională, iar primul meridian să fie paralel la meridianul zero al longitudinilor adoptat de BIH (Bureau International de l’Heure).

♦ Scurt istoric al utilizării tehnologiei GNSS în România

• In anul 1992 au fost achiziţionate un set de 3 receptoare GPS (Ashtech LM-XII) în

Facultatea de Geodezie din Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, în cadrul programului TEMPUS realizat în colaborare cu Institutul Geodezic – Universitatea Tehnică din Hanovra, Germania;

• In anul 1992, un set de 2 puncte din România au fost conectate la alte 3 staţii de

referinţă europene (din Marea Britanie, Germania şi Suedia) printr-o colaborare între armata britanică şi Direcţia Topografică Militară (România). Rezultatele determinărilor au fost utilizate pentru determinarea parametrilor de legătură între sistemul de referinţă S42 (elipsoid Krasovski) şi sistemul WGS84 la un nivel de precizie cerut de lucrările cartografice;

• In anul 1994, un număr de 7 puncte din reţeaua geodezică de control a României au

fost conectate la reţeaua globală şi europeană de referinţă pe baza observaţiilor GPS efectuate cu sprijinul NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration-SUA), NGS (National Geodetic Survey- SUA) şi IfAG (actualmente BKG - Bundesamt fuer Kartographie und Geodaesie - Germania). Sistemul de referinţă adoptat pentru rezultatele determinărilor a fost ETRF89;

• In anul 1995 a început derularea unui program de cercetări geodinamice în Europa Centrală incluzând şi un colectiv de la Catedra de Geodezie şi Fotogrametrie a Facultăţii de Geodezie din cadrul UTCB. In cadrul programului s-au efectuat măsurători GPS cu durata de o săptămână în anii 1995, 1996, 1997, 1999, 2001.

• In anul 1995 s-a realizat de către Direcţia Topografică Militară şi NIMA (National Imagery and Mapping Agency, SUA) un set de determinări absolute de gravitate in 4 puncte de pe teritoriul României folosind gravimetrul FG-5. Cele 4 puncte au fost racordate la reţeaua gravimetrică de ordinul 1 prin determinări relative folosind două gravimetre LaCoste & Romberg Model G. S-au recompensate reţelele de ord. 1 şi 2 pe baza noilor măsurători efectuate. Determinările absolute de gravitate au fost repetate în anul 1997 cu acelaşi tip de echipamente;

• In anul 1995 în Poligonul Geodinamic Căldăruşani din apropierea Bucureştiului s-au

efectuat determinări GPS, combinate cu determinări gravimetrice şi de nivelment pentru studii geodinamice. Au participat UTCB – Colectivul de Geodezie, Univ. Tehnică din Bonn şi INFP (Institutul Naţional de Fizica Pământului);

• In luna mai a anului 1997 s-au realizat determinări GPS în vederea racordării reţelei

de nivelment a României în reţeaua de nivelment europeană. Acest lucru s-a realizat în cadrul proiectului EUVN (European Vertical GPS Network); Au fost determinate un număr de 4 puncte ale reţelei de nivelment din România, între care şi un reper din apropierea maregrafului din Constanţa.;

• In luna octombrie 1998 în cadrul proiectului UNIGRACE (Unification of Gravity

Systems of Central and Eastern European Countries) au fost determnate prin măsurători absolute de gravitate, două staţii (Gilău şi Constanţa). Proiectul cuprinde 12 ţări europene, România fiind reprezentată de IGR (Institutul Geologic al României);

• In anii 1996-2000 s-au realizat observaţii GPS la o serie de aeroporturi din România

în vederea realizării racordării sistemului de sprijin pentru navigaţia aeriană la standardele europene;

• In anul 1999 (februarie) a fost instalată în România la Facultatea de Geodezie din

Bucureşti din cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti, prima staţie GPS permanentă recunoscută internaţional şi aliniată la standarde internaţionale de funcţionare. Obiectivele urmărite în acest proiect important de cercetare sunt:

1. Studiul utilizării sistemelor de sateliţi GPS, GLONASS; 2. Studiul utilizării sistemelor de poziţionare satelitare în timp real (RTK) şi

diferenţială (DGPS) pentru aplicaţii în timp real şi post-procesare; 3. Trecerea în cadrul temei de cercetare de la colectarea pasivă de observaţii

satelitare în cadrul staţiei permanente, la realizarea unui centru de prelucrare continuă a acestor observaţii în concordanţă cu tendinţele şi realizările pe plan european şi mondial;

4. Studiul posibilităţilor de valorificare a observaţiilor satelitare în determinarea unor parametri atmosferici şi integrarea staţiei permanente în fluxul european de calcul a acestor parametri;

5. Valorificarea în plan teoretic (studii, cercetări, teme de doctorat şi proiecte de diplomă) şi aplicativ, a cercetării odată cu atragerea în acest mod a unor surse noi de finanţare. Menţinerea contractelor şi a proiectelor internaţionale a facilitat susţinerea activităţii de cercetare în acest domeniu de avangardă. Pe plan intern s-a dezvoltat în mod susţinut conlucrarea cu instituţiile şi firmele interesate în dezvoltarea şi valorificarea rezultatelor acestui proiect;

• In anii 1997-2000, Direcţia Topografică Militară a realizat observaţii GPS pe

teritoriul ţării împreună cu instituţii similare din Marea Britanie şi SUA; • Incepând cu anul 1995, societăţi comerciale cu activitate în domeniul Topografiei,

Geodeziei şi Cadastrului au realizat determinări GPS pe teritoriul României şi după 1997 şi determinări GLONASS;

• In anul 2001 se realizează de către ONCGC (Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie

şi Cartografie), care a devenit după anul 2004 ANCPI (Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară), o reţea naţională de staţii GPS permanente cuprinzând un număr de 5 staţii cu receptoare de dublă frecvenţă (L1/L2) şi staţii meteo integrate.

• In 2004/2005 s-au mai amplasat de către ANCPI un număr de 7 statii GPS permanente (5 staţii Leica şi 2 staţii Ashtech).

• În ceea ce priveşte reţeaua de staţii permanente GPS, în anul 2006 au fost

achiziţionate si instalate de ANCPI alte 15 staţii (Topcon). • De asemenea, în anul 2007/2008 s-au instalat de către ANCPI alte 20 de staţii (Leica),

iar la începutul anului 2009 s-au instalat 10 staţii (Leica), ajungându-se la 58 de staţii. • Până la sfârşitul anului 2011 se vor achiziţiona de ANCPI alte 15 staţii ajungându-se

la un număr de 73 de staţii. Tab.1 Standarde de precizie si densitate pentru Reţeaua Geodezică Naţională GNSS Tipul de retea Clasa E (cm) Nr.puncte Retele geodinamice globale si regionale

AA

0.5

8 (CEGRN în România)

Retele geodezice nationale primare, masuratori geodinamice regionale sii locale, masuratori de deformatii (Reteaua EUREF-RO)

A0 – EUREF-EPN

(5 staţii) A – EUPOS

(toate staţiile)

1.0

73 statii permanente (2011) Distributie uniforma

Retele geodezice nationale secundare; legaturi la retelele primare, masuratori geodinamice locale; masuratori ingineresti de precizie

B

2.0

circa 330 de puncte (1pct./720km2) Distributie uniforma

Retele geodezice nationale tertiare; masuratori topografice, lucrari ingineresti , cadastru , s.a.

C

3.0

circa 4750 de puncte (1pct/50km2)~110pcte/judetDistributie uniforma

Retele de sprijin circa 42500 (47500-4750-

pentru cadastru; masuratori pentru cadastru, GIS, s.a.

D

5.0

330) de puncte(1pct/5km2) Distributie neuniforma

. Perspective Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara este promotorul standardelor in Romania. Printre scopurile ANCPI se numara:

-participarea la realizarea metodologiilor si specificatiilor tehnice, respectiv la propunerea de standarde tehnologice si a modelelor si structurilor de date geodezice - cartografice;

-verificare si etalonarea aparaturii de specialitate, in colaborare cu Institutul National de Metrologie;

-asigura standardizarea in domeniul sau de activitate si corelarea cu standardele europene si internationale;

-asigura, in conditiile legii, in colaborare cu Ministerul Apararii Nationale, executarea, completarea, modernizarea si mentinerea in stare de utilizare a retelei geodezice nationale;

-imbunatatirea standardelor nationale existente. Asigurarea unui sistem de referinta spatial unitar pe întregul cuprins a unui

teritoriu (national, continental sau chiar global) reprezinta componenta esentiala, sarcina realizarii acestui sistem revenind în special serviciilor geodezice. Serviciul care asigura aceasta georeferentiere nu deserveste numai scopurile masuratorilor geodezice, pentru care este deosebit de interesant, dar mai ales un cerc foarte mare de utilizatori din alte domenii. La nivel European multe servicii geodezice sunt în faza de a realiza astfel de retele multifunctionale, bazate pe retele de statii GNSS permanente existente sau realizate special în acest sens.

În concordanta cu tendintele de dezvoltare a serviciilor geodezice la nivele european si global, dupa 1990 au aparut si în România tehnologiile de pozitionare globala (GNSS) bazate pe sistemele de navigatie cu sateliti. Cel mai utilizat sistem GNSS în România este în prezent sistemul NAVSTAR-GPS. Pentru cerintele curente si de perspectiva ale Geodeziei, Topografiei, Cadastrului, SIG (Sisteme Informationale Geografice) s.a., s-a proiectat si realizat o Retea Nationala de Statii GPS Permanente (RN-SGP).

Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara, prin Directia de Geodezie si Cartografie monitorizeaza, controleaza si asigura functionarea Retelei Nationale de Statii GPS Permanente (RN-SGP). În acest scop s-a creat Centrul de Monitorizare si Control al Retelei Nationale de Statii GPS Permanente (CMC-RN-SGP). Obiectivele realizarii RN-SGP Principalele obiective vizate la realizarea RN-SGP sunt: ♦ realizarea unui sistem de referinta spatio-temporal activ prin: - colectarea continua de date satelitare;

- determinarea continua a pozitiei statiilor satelitare în sisteme de referinta continentale si globale; - furnizarea continua de informatii de timp precise. ♦ utilizarea observatiilor satelitare pentru determinarea pozitiei punctelor din Reteaua Geodezica Nationala (RGN); ♦ utilizarea observatiilor satelitare pentru determinare pozitiei punctelor din alte retele de sprijin planimetric si altimetric; ♦ utilizarea observatiilor satelitare pentru determinarea pozitiei unor puncte de interes din diverse domenii de aplicatii: Topografie, Cadastru, GIS, ♦ Cartografie ♦ utilizarea observatiilor satelitare pentru navigatia maritima, aeriana si terestra; ♦ utilizarea observatiilor satelitare pentru monitorizarea pozitiei si a vitezei de deplasare a unor obiecte în miscare (autovehicule, vapoare, avioane, persoane); ♦ utilizarea observatiilor satelitare în cercetarea stiintifica. Exemplu de standard GNSS (ANCPI): Conform standardelor actuale ale ANCPI, criteriile de realizare a masurătorilor în reţelele geodezice - Clasa C sunt: 1. Prezentarea principalelor mijloace tehnice disponibile la executarea observatiilor GPS în teren: nr. si tipuri de receptoare (inclusiv poza); nr. si tipuri de antene (inclusive poza), lungime cabluri receptie, sistemele de centrare utilizate (inclusiv poza), tipuri baterii alimentare, nr. si tipul calculatoarelor pentru descarcare disponibile în teren; nr. Si tipul mijloacelor auto; 2. Se recomanda intocmirea Formularelor de teren (Fisa de observatii) utilizate de fiecare echipa la efectuarea masuratorilor; 3. La realizarea observatiilor GPS în RGN(GPS)-Clasa C se recomanda respectarea conditiilor mentionate în tabelul de mai jos. Tab.2 – Conditii de realizare a observatiilor în RGN(GPS) – Clasa C

Nr. crt.

Clasa retelei Densitate

C 1pct/50km2

1 Lungimea medie [minima, maxima] a laturilor retelei [km]

8 [6-10]

2 Metoda de masurare static 3 Nr. frecvente de

masurare 2

4 Numarul recomandat de receptoare care masoara simultan

5

5 Durata minima a observatii lor [ore]

1,5x2ses

6 Numarul minim de sateliti receptionati simultan

5

7 Unghiul minim de elevatie pentru înregistrari [grade sexagesimale]

15

8 Intervalul de înregistrare maxim [secunde]

15

9 Valoarea maxima admisibila PDOP

8

10 Numarul de determinari ale înaltimii antenei pe parcursul sesiunii (nu mai putin de)

2

11 Numarul de centrari independente pe punct ale antenei de receptie (nu mai putin de)

2

12 Numarul de puncte de legatura între sesiuni (nu mai putin de)

2

4. Proiectarea sesiunilor de observatii, astfel încât sa se asigure simultaneitatea observatiilor pe durata minimă prevazuta în tabelul de mai sus. 5. Numarul vectorilor independenti si dependenti rezultati din masuratori în retea se determina cu ajutorul relatiei: b = r – 1 (2)

(3) unde: r – numarul de receptoare b – numarul vectorilor independenti

b' – numarul vectorilor dependenti Suma (b + b') reprezinta numarul total al vectorilor determinati. 6. Numarul minim de sesiuni n intr-o retea cu s puncte(statii) având la dispozitie r receptoare este:

(4) unde o - nr. de puncte de suprapunere între sesiunile de observatii (o ≥ 1; r ≥ o); n - se rotunjeste (prin adaos) la numar întreg. O alta relatie de calcul a numarului de sesiuni n se obtine daca consideram ca fiecare punct de statie (s puncte în total) trebuie stationat de m ori:

(5) 7. Numarul de puncte stationate mai mult de o sesiune având cel putin un punct de suprapunere între sesiunile de observatii (o=1) este sr = n⋅r - [s + (n-1)] (6) unde sr - nr. de puncte stationate în mai multe sesiuni de observatii. 8. Masuratorile GPS (vectorii) si punctele vor genera o retea similara retelelor de triangulatie, care va acoperi zona de interes (judetul); Punctele de Clasa A,B vor fi tratate din punct de vedere al masuratorilor ca si punctele din Clasa C; 9. Se recomanda întocmirea tabelor privind organizarea sesiunilor de observatii: 10. Descarcarea periodica în laptop a observatiilor si crearea copiilor de siguranta pe suport magnetic; 11. Se recomanda completarea fiselor de observatii pentru fiecare punct stationat de catre operatorii de teren;

Criterii de prelucrare a măsurătorilor în reţelele geodezice Prelucrarea observatiilor se va face utilizând programe cu licenta; - Se va compensa Reteaua de Clasa C a fiecarui judet ca o retea constrânsa pe punctele de Clasa B (coordonate în sistem ETRS89); Se vor include în Clasa C doar punctele a caror precizie 3D este de cel mult 3cm; Celelalte puncte se vor include în Reteaua de Clasa D; - Datele initiale si rezultatele obtinute se vor preda pentru Receptie la D.G.C. si apoi se vor integra în F.N.G.; - Coordonatele obtinute în sistem de referinta ETRS89 vor fi transformate în plan de proiectie national, conform metodologiei furnizate de catre A.N.C.P.I. . Se vor prezenta desfasurat si apoi sintetic etapele de realizare ale lucrarilor functie de timpul alocat, precum si mijloacele materiale si forta de munca implicate. Se vor realiza reprezentari grafice continând aceste elemente.

În cadrul proiectarii amplasarii noilor statii permanente ce vor îndesi RNSGP existenta s-au tinut cont de mai multe principii: -Acoperirea uniforma a întregului teritoriu al României ; - Zona de acoperire a unei statii sa aiba o raza de maxim 70 km; -Zona de acoperire comuna pentru doua statii vecine sa fie de aproximativ 40 – 50 km; -Asigurarea suportului pentru determinarea punctelor din Reteaua Nationala determinata prin tehnologie GPS de Clasa C si D; -Asigurarea sprijinului lucrarilor de cadastru; -Distributia de corectii diferentiale de pozitionare în timp real; Propuneri

Se incearca implementarea in Romania a standardelor recomandate de EUREF, Eurogeographics, ISO cu privire la instalarea statiilor permanente, metode de masurare si prelucrare a observatiilor; a standardelor privind criteriile de proiectare a retelelor geodezice realizate utilizand tehnologia GNSS, criteriile de realizare a masuratorilor in aceste retele, criteriile de prelucrare a masuratorilor si standarde privind verificarea calitatii. Standardele propuse de ISO, EUREF, Eurogeographics sunt preluate de Asociatia de Standardizare din România (ASRO) si distribuite apoi utilizatorilor.

In prezent în România au fost realizati pasi importanti în implementarea

tehnologiilor de pozitionare satelitare în realizarea Retelei Geodezice Nationale (RGN);

♦ Exista un numar de puncte determinate în sistem de referinta bazat pe elipsoidul GRS80, care constituie “osatura” viitoarei retele geodezice determinate unitar într-un sistem de referinta (european) nou adoptat – ETRS89;

♦ Exista necesitatea actionarii în vederea realizarii unor obiective actuale privind determinarea RGN:

- proiectarea retelelor tinând cont de specificitatea acestui gen de determinari; - utilizarea unor receptoare, antene si metodologii de lucru adecvate clasei de precizie; - dezvoltarea unor laboratoare de metrologie adecvate acestor instrumente de masurare; - perfectionarea continua a pregatirii profesionale a personalului implicat în lucrarile de realizare a RGN pe baza GNSS; - continuarea elaborarii unor norme si metodologii de standardizare a lucrarilor din RGN efectuate cu ajutorul sistemelor GNSS; - necesitatea integrarii masuratorilor clasice (terestre) cu noile tipuri de observatii satelitare; - valorificarea pe plan national a rezultatelor racordarii RGN cu retele similare existente în Europa (EUREF, UELN, EUVN); - realizarea unui sistem de referinta activ în România pe baza retelei de statii (D)-GNSS permanente; - diversificarea posiblitatilor de valorificare a rezultatelor observatiilor satelitare în alte tipuri de aplicatii (navigatie, meteorologie s.a.).

♦ Integrarea RGN cu retele similare europene si globale a fost posibila în principal prin stabilirea RN-SGP. In prezent, ANCPI coopereaza în doua proiecte internationale (CERGOP2/Environment si EUPOS) axate pe utilizarea tehnologiilor de pozitionare globala.

♦ Contributia RN-SGP va fi din ce în ce mai importanta având în vedere sfera larga de aplicatii, care se va dezvolta si în tara noastra de la an la an (sisteme GPS instalate pe autoturisme, mijloace de transport urbane, TIR-uri, constructii masive s.a.).

♦ Dupa anul 2012 urmeaza a se da în functiune sistemul de pozitionare european GALILEO, similar sistemului GPS (SUA) si GLONASS (Rusia), dar disponibil deplin utilizatorilor civili. Pe baza experientei acumulate în RNSGP, România va putea sa asimileze noua tehnologie si aplicatiile aferente domeniului de activitate al ANCPI, dar si altor domenii conexe. România, prin Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara este

participanta la un proiect European privind implementarea unui serviciu de pozitionare standardizat, denumit EUPOS (European Position Determination System). Pe baza adoptarii unor standarde identice sau similare cu cele care sunt utilizate în cadrul EUPOS, s-a realizat la noi în tara a unui sistem integrat EUPOS, denumit ROMPOS (Romanian Position Determination System).

În prezent pe plan european se încearca realizarea unui sistem de tip RTK/DGNSS cu acoperire uniforma a acestei zone. Sistemul proiectat va furniza date de corectii RTK/DGNSS pentru pozitionare în timp real (navigatie), cât si pentru pozitionare în mod postprocesare.

Sistemul national de furnizare a unor date similare – ROMPOS va trebui sa fie integrat în sistemul european, iar standardele de realizare vor trebui sa fie compatibile.

Caracteristici generale ale sistemului ♦ Statiile de referinta vor avea caracter permanent si vor fi de tip multifunctional; ♦ Statiile de referinta vor fi interconectate între ele, inclusiv peste granitele statelor vecine; ♦ Distanta dintre statii va fi de circa 70 de kilometri, functie si de topografia terenului si starea de dezvoltare a unor sisteme deja existente; ♦ Statiile de referinta existente (de ex. IGS, EUREF EPN, CERGOP2) vor trebui interconectate si integrate; ♦ Se va avea în vedere utilizarea în comun a statiilor de referinta din apropierea frontierei cu tarile vecine;

♦ Statiile de referinta vor fi alese atent pentru a asigura stabilitatea pe termen lung a antenelor GNSS. Amplasamentul si antenele vor fi alese astfel încât sa asigure un orizont de “vizibilitate” cât mai liber de obstructii si prezenta unor posibile surse de interferenta si efecte de reflexie (“multipath”). Prin utilizarea unor antene corect calibrate, posibilele efecte “multipath” pot fi reduse; ♦ Coordonatele statiilor vor fi determinate cu o precizie foarte buna, atât în sistemul de referinta ETRS 89 (European Terrestrial Reference System 1989), cât si în sisteme de referinta geodezice conventionale (nationale) prin conectarea lor cu puncte determinate în Reteaua Europeana de Referinta (EUREF) si cu retelele de control din fiecare tara (România). ♦ Se vor utiliza în statiile de referinta numai receptoare cu dubla frecventa de clasa geodezica; ♦ Statiile vor receptiona date în mod continuu de la satelitii NAVSTAR GPS, optional si de la satelitii sistemului rusesc GLONASS. Odata ce sistemul GALILEO va intra în functiune, statiile vor utiliza în mod obligatoriu datele de la satelitii acestui sistem si optional de la satelitii GPS si GLONASS. ♦ Pozitiile antenelor statiilor de referinta vor fi verificate în mod regulat pentru a detecta eventuale deplasari; ♦ Se va realiza un sistem de management a calitatii în scopul ajutorarii utilizatorilor de a obtine rezultatele scontate în concordanta cu cerinte de înalta precizie, integritate, disponibilitate a sistemului. Se va garanta un nivel de securitate si integritate de minim 99%. Functionarile anormale vor declansa în mod automat un plan de alarmare, care va transmite masuri corective adecvate. In astfel de cazuri, functie de necesitati, tipurile de legaturi de transfer, calculatoarele ce deservesc emitatoarele se suplinesc unele pe altele, iar statiile de referinta de rezerva vor fi utilizate temporar ca statii de referinta principale. Sistemul va fi proiectat astfel încât el sa se poata autoadministra cu interventii externe minime. Toate starile de functionare defectuoasa vor fi înregistrate automat si evaluate în cadrul sistemului de de calitate vor fi identificate în mod automat în timp real. ♦ Statiile de referinta nationale vor fi compatibile cu majoritatea altor sisteme de tip RTK/DGNSS. Sistemul national va asigura interoperabilitatea cu sistemul european similar. ROMPOS va trebui sa utilizeze urmatoarele Sisteme Satelitare de Navigatie Globala (GNSS):

- sistemul GALILEO ca standard de baza dupa ce în curând va fi disponibil; - sistemul GPS ca standard de baza pâna la darea în functiune a sistemului

GALILEO si ca un sistem optional, standard aditional dupa completa disponibililtate a sistemului GALILEO;

- sistemul GLONASS ca un sistem optional si standard aditional. ♦ ROMPOS va continua sa se adapteze la noile standarde europene si globale pe masura ce acestea vor fi introduse. ♦ ROMPOS va furniza date de corectii diferentiale (RTK/DGNSS) referite la sistemul de referinta european ETRS89. ♦ ROMPOS va fi un serviciu permanent DGNSS si va include urmatoarele tipuri de sub-servicii

o ROMPOS DGNSS – pentru aplicatii cinematice DGNSS în timp real (precizie de pozitionare între 3m si 0.5m)

o ROMPOS RTK - pentru aplicatii cinematice precise DGNSS în timp real (precizie pâna la 2cm);

o ROMPOS Geodezic pentru aplicatii DGNSS posprocesare (precizie sub 2cm).

Criterii de realizare a reţelelor geodezice (conform Ord.534/2001 al Ministrului Administraţiei şi Internelor)

Reţeaua geodezică de îndesire

Reţeaua geodezică de îndesire se realizează astfel încât să asigure densitatea de puncte necesare în zona de lucru şi în zona limitrofă, pentru executarea lucrărilor de introducere a cadastrului general.

În configuraţia reţelei geodezice de îndesire sunt necesare cel puţin 4 puncte din reţeaua geodezică de sprijin, astfel încât poligonul format să încadreze toate punctele reţelei de îndesire.

Reţeaua geodezică de îndesire şi ridicare se execută prin metode cunoscute: triangulaţie, trilateraţie, triangulaţie-trilateraţie, reţele de drumuiri poligonometrice, sau tehnologii geodezice bazate pe înregistrări satelitare (Global Positioning System – GPS - sisteme globale de poziţionare). În cazul în care coordonatele punctelor sunt determinate prin tehnologie GPS , la proiectarea reţelei se va ţine seama de următoarele:

− reţeaua de îndesire şi ridicare trebuie să se sprijine pe minimum 4 puncte din reţeauageodezică de sprijin;

− punctele de sprijin vor trebui să fie uniform repartizate, atât în interiorul reţelei cât şi la marginea acesteia;

− toate punctele noi vor fi determinate cu ajutorul a minimum trei vectori; − se va prevedea determinarea punctelor de legătură dublu-staţionate în sesiuni

diferite. Numărul minim de sesiuni s într-o reţea cu p puncte şi cu utilizarea a r receptoare

se calculează cu relaţia:

în care n este numărul punctelor de legătură între sesiuni. Dacă un punct este staţionat de m ori atunci numărul de sesiuni se calculează cu

relaţia:

Reţelele geodezice de îndesire se compensează ca reţele libere, prin încadrarea în

configuraţia lor a cel puţin 4 puncte din reţeaua geodezică de sprijin “astfel încât poligonul format să încadreze toate punctele reţelei de îndesire”. Această precizare a fost necesară şi pentru a se putea realiza o transformare de coordonate corectă dintr-un sistem local în sistemul naţional Stereografic 1970 cu ajutorul a minim 4 puncte. Abaterea standard medie de determinare a punctelor reţelei geodezice de îndesire nu trebuie să depăşească ±5 cm în poziţie planimetrică.

După compensarea ca reţea liberă, se vor determina coordonatele plane ale punctelor reţelei de îndesire şi ridicare în sistemul de proiecţie Stereografic 1970, printr-o transformare Helmert cu ajutorul a minimum 4 puncte din reţeaua geodezică de sprijin.

Punctele din reţeaua de îndesire trebuie să asigure o densitate de 1 punct / 5 kmp, în extravilan şi 1 punct/kmp în intravilan.

Pe baza Ord.534 se pot face următoarele interpretări legate de nr. de vectori necesar a fi măsuraţi. Se va considera un exemplu simplu: 4 puncte vechi (min. necesar) şi 4 puncte noi de determinat.

Dacă reţeaua de sprijin (GPS) ar fi ajuns la nivelul de 1-3 km (Clasa D propusă pt. cadastru, în figură pctele 1,2,3,4) sau 5-10km (Clasa C propusă, în fig. pctele 1,2,3,4), atunci problema ar fi fost de a determina poziţia celor 4 puncte noi (în fig. pctele a,b,c,d). - Dacă punctele noi (a,b,c,d) sunt situate la 1-3km între ele, atunci e vorba de a stabili bazele necesare unei ridicări de detaliu, lucru care implică respectarea condiţiilor din Ord.534; - Dacă distanţa între pctele a,b,c,d este de câteva sute de metri, atunci acest fapt este echivalent cu realizarea unei ridicări de detaliu şi implicit aceste puncte vor trebui să aibă coordonate în Stereo70, iar dacă se utilizează tehnologia GPS, atunci automat şi pt. acestea (chiar dacă sunt la câteva sute de metri între ele) este necesară respectarea condiţiilor tehnice din Ord.534. Bineînţeles că acest mod de abordare nu este economic şi dacă se doresc ridicări de detaliu cu GPS, atunci se vor determina în prealabil puncte de sprijin de tipul pctelor 1,2,3,4 (situate la distanţe mai mari). Cu alte cuvinte, utilizarea GPS pt. a ridica în detaliu numai 4 puncte (a,b,c,d) foarte apropiate în lipsa unei reţele de sprijin (Stereo70) apropiate nu este economică.

Fig.1 Poziţia posibilă a punctelor de determinat prin tehnologia GPS, funcţie de distanţa faţă de punctele vechi

Referitor la realizarea unui număr de minim 3 vectori pentru fiecare pct. nou determinat prin GPS, dacă interpretăm cele prevăzute în Ord.534, atunci ar rezulta:

Varianta 1 – Fig.2 (care a fost intenţia iniţială a autorului), similar cu reţelele de triangulaţie în care se solicită minim 3 vize spre puncte vechi din fiecare pct. nou, se poate interpreta că fiecare pct. nou determinat (de ex. pctele 1,2,3,4) să aibă minim 3 vectori spre puncte vechi, bineînţeles şi cu legături minimale între punctele noi determinate (tot similar triangulaţiei).

Fig.2 – minim 3 vectori din puncte vechi spre fiecare pct. nou şi vectori între pctele vechi Total: 4pcte noi x 5 vectori din fiecare = 20 vectori + 4 vectori între puncte vechi

= 24 vectori Varianta 2 – Fig.3 – este constituită de interpretarea situată la extrema opusă în care fiecare pct. nou este determinat de 3 vectori, din care numai unul este dat de o legătură spre un punct vechi.

Fig.3 – minim 3 vectori (din puncte vechi şi noi) spre fiecare punct nou Total: 4 pcte noi x 3 vectori = 12 vectori.

Varianta 3 – Fig.4 – este o interpretare normală şi recomandabilă pentru astfel de determinări, în care pe lângă legăturile minimale asigurate spre cele minim 4 puncte vechi, se verifică prin observaţii GPS şi poziţia relativă a punctelor vechi (poziţie care în cazul unei verificări prin vectori de legătură intermediari ce trec prin pctele noi pot apare probleme).

Fig.4 – 4 puncte noi x 3 vectori + 4 vectori de legătură între pctele vechi

Reţeaua geodezică de ridicare

Reţelele geodezice de ridicare sunt create în scopul asigurării numărului de puncte necesare măsurătorilor topografice şi cadastrale de detaliu. Punctele reţelelor geodezice de ridicare sunt determinate prin intersecţii înainte, retrointersecţii, intersecţii combinate, drumuiri poligonometrice, tehnologie GPS, utilizându-se puncte din reţeaua geodezică de sprijin şi de îndesire.

Densitatea unei reţele geodezice de ridicare se stabileşte în raport cu suprafaţa pe care se execută lucrările şi cu scopul acestora. Reţelele geodezice de ridicare se proiectează astfel încât să se asigure determinarea punctelor care delimitează unităţile administrativ-teritoriale şi intravilanele, precum şi a celor care definesc parcelele/corpurile de proprietate. Se va asigura o densitate de cel puţin 1 punct/kmp în zonă de şes, 1punct/2kmp în zone colinare şi 1 punct/5 kmp în zone de munte.

Materializarea pe teren se va face cu o densitate impusă de configuraţia terenului şi densitatea detaliilor (în principal limite de proprietate). Materializarea se va face, după natura solului, cu borne, repere şi mărci standardizate. În intravilan, în zonele asfaltate sau betonate, materializarea se poate face şi cu picheţi metalici cu diametrul de 25 mm şi cu lungimea de 15 cm , bătuţi la nivelul solului, asigurând o densitate a punctelor de minim 4 puncte/kmp. Din fiecare punct materializat se vor asigura vizibilităţi către cel puţin alte două puncte din reţeaua geodezică de îndesire şi ridicare sau din reţeaua geodezică de sprijin.

Indiferent de instrumentele şi procedeele tehnice utilizate la executarea măsurătorilor, reţeaua geodezică de ridicare se compensează ca reţea constrânsă pe punctele reţelelor de sprijin şi de îndesire. Abaterea standard de determinare a unui punct

nu trebuie să depăşească: ± 10 cm în intravilan iar în extravilan ± 20 cm în zone de şes, ±30 cm în zone colinare, ±50 cm în zone de munte.

Documentaţia tehnică întocmită după executarea reţelelor geodezice de sprijin, îndesire şi ridicare supusă operaţiunilor de recepţie va cuprinde:

− memoriul tehnic, cuprinzând descrierea generală a lucrării, metode de lucru, instrumente utilizate, prelucrarea datelor (softul folosit, metoda de compensare a reţelei, abaterile standard, elipsa erorilor pentru fiecare punct geodezic nou determinat), preciziile obţinute, etc.;

− schema dispunerii punctelor vechi şi noi, cu marcarea vizibilităţilor (schiţa vizelor);

− schema măsurătorilor efectuate (schiţa vizelor); − fişiere ASCII, pe suport magnetic, cu datele rezultate din măsurătorile de teren

(denumirea/numărul punctului de staţie, denumirile/numerele punctelor vizate, direcţii măsurate, distanţe măsurate);

− descrierile topografice şi schiţele de reperaj pentru punctele vechi şi noi; − inventar de coordonate inclusiv pe suport magnetic; - tabel din care să reiasă diferenţele dintre coordonatele vechi (puncte de ordinul I,

II, III, IV) şi coordonatele noi ale aceloraşi puncte, rezultate în urma compensării reţelei;

Principalele avantaje pe care le prezinta tehnologiile de masurare satelitara in raport cu tehnologiile clasice-terestre sunt:

- Nu exista necesitatea vizibilitatii intre punctele retelei de observat. Este necesar numai sa existe vizibilitate intre punctul stationat si satelitii observati, la elevatie de regula de peste 15

o

- Observatiile se pot efectua aproape in orice conditii meteo, iar influenta acestora in rezultatele obtinute este redusa.

Parametrii care influenteaza proiectarea observatiilor satelitare: - configuratia punctelor de observatie; - configuratia satelitilor observati; - numarul si tipul receptoarelor utilizate; - aspecte economice (timp optim de deplasare, nr operatori, nr autovehicule

disponibile). Proiectarea retelelor satelitare Exista două posibilitati: - retea complet “noua”

- retea combinata in care exista puncte deja determinate, dar si puncte noi.

In cazul retelei satelitare combinate se va verifica daca exista puncte vechi cu obstructii. Daca este necesar se vor proiecta puncte satelitare excentrice, caz in care apare necesitatea determinarii elementelor de excentricitate. Se vor realiza, daca se cere si este posibil, legaturi la reteaua satelitara nationala adoptata sau internationala.

Se vor realiza observatii de incadrare a retelei satelitare in reteaua geodezica nationala prin minim trei puncte de control pentru planimetrie si minim patru puncte pentru planimetrie, dispuse cat mai uniform in reteaua satelitara. Etapele urmarite la prelucrarea retelelor sunt:

- importul fisierelor - verificarea denumirii punctelor - verificarea tipului antenei si inaltimii acesteia - verificarea parametrilor de prelucrare - prelucrarea vectorilor - verificarea prelucrarii (neinchiderile) - compensarea reţelei

Transcalculul coordonatelor Programul TransDatRo In conformitate cu recomandarile EUREF (European Reference Frame) si

EuroGeographics, ANCPI a inclus in strategia si programele de dezvoltare in curs de derulare, activitati de modernizare a Retelei Geodezice Nationale (RGN). In cadrul acestor activitati se situeaza si cea de integrare a RGN in reteaua europeana de referinta (EUREF) si de implementare in tara noastra a sistemului de referinta european - ETRS89 (European Terrestrial Reference System - 1989) avand la baza elipsoidul GRS80.

Implementarea ETRS89 se realizeaza prin integrarea unor puncte determinate prin tehnologie satelitara in reteaua europeana de referinta. ANCPI a realizat acest lucru in anul 2006 si prin integrarea unor statii GPS permanente in reteaua europeana de statii GPS permanente (EUREF-EPN).

La nivel national, actuala retea de statii GPS permanente incluzand un numar de 58 statii, constituie noua Clasa A a RGN. Pe baza materializarii in teren si a determinarilor GPS realizate in anii 2003 si 2004, ANCPI a realizat si Clasa B a RGN, care include un numar de circa 300 de puncte. Atat Clasa A, cat si Clasa B a noii RGN au fost determinate in sistem ETRS89, fapt care creeaza premisele implementarii oficiale a acestui sistem de referinta in Romania. Pentru a realiza trecerea coordonatelor determinate in sistem ETRS89 la coordonate in sistem national s-a realizat programul de calcul TransDatRo, bazat pe un set de puncte cu coordonate determinate in ambele sisteme (european si national). ANCPI intentioneaza modificarea in viitor a actualelor norme tehnice in sensul implementarii softului TransDatRo, in locul obligativitatii realizarii transformarilor locale de coordonate. Acest fapt va duce la importante economii de timp si resurse in determinarea coordonatelor in sistemul national de referinta, incurajandu-se utilizarea tehnologiilor de pozitionare satelitare in realizarea retelelor geodezice.

Pana la obtinerea unui grid de transformare determinat pe baza unei repartitii uniforme a punctelor comune pe tot teritoriul tarii, programul TransDatRo este pus la dispozitia celor interesati, pentru testare si analiza performantelor sale. TransDatRo se adreseaza in primul rand specialistilor care realizeaza lucrari in domeniile geodeziei, cartografiei, fotogrammetriei, teledetectiei si cadastrului pe teritoriul Romaniei, care sunt avizate si receptionate de catre Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara (ANCPI) sau institutiile sale subordonate. Programul de calcul a fost imbunatatit prin introducerea de noi module (transformarea inversa Stereo70 > ETRS89, transformare ETRS89 <> Stereo local Bucuresti, s.a.).

Tipul de coordonate care pot fi transformate in cadrul acestei versiuni de program sunt cele elipsoidale de pe elipsoidul GRS80, sistem ETRS89, care sunt obtinute prin CONECTAREA la Reteaua Geodezica Nationala (RGN) de clasa A si B (statii GPS permanente si/sau borne ale Clasei B), ale caror coordonate sunt disponibile la Fondul National Geodezic si Oficiile de Cadastru si Publicitate Imobiliara. Pentru transformare, s-a realizat o retea regulata (grid) de distorsiuni care inglobeaza modelul de distorsiune al vechiului datum local fata de noul datum european si care permite interpolarea distorsiunilor locale pentru punctele noi transformate. In versiunea actuala, TransDat dispune de modulul de transformare directa intre sistemul european de referinta ETRS89 si

sistemul national de referinta planimetric (Stereografic 1970). Aplicatia TransDatRo va fi completata cu noi optiuni si va fi pusa la dispozitia utilizatorilor impreuna cu fisierele cu gridurile si parametrii corespunzatori. De asemenea, pe masura ce reteaua geodezica nationala va fi indesita, vor fi realizate noi fisiere actualizate cu gridurile si parametrii corespunzatori noului numar de puncte si unei noi distributii spatiale a punctelor comune.

DECRET nr.305 din 15 septembrie 1971 (abrogat prin Legea 7/1990)

privind activitatea geodezica, topo-fotogrammetrica si cartografica, precum si la procurarea, determinarea si folosirea datelor si documentelor rezultate

Textul {actului} publicat în B.Of. nr. 111/26 sep. 1971 Art. 1. - Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Apelor are

cu privire la lucrarile geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice ce se executa pe teritoriul Republicii Socialiste Romania urmatoarele atributii principale:

a) organizeaza, conduce si executa, prin unitatile sale de specialitate, lucrarile

geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice pentru realizarea planului topografic de baza al tarii la scarile 1:2.000 - 1:10.000, a planului cadastral, a hartilor topografice speciale la diferite scari, precum si tinerea la zi a acestor planuri si harti; executa in colaborare cu Ministerul Fortelor Armate lucrari privitoare la retelele geodezice de stat;

b) coordoneaza, controleaza si indruma executarea lucrarilor geodezice, topo-

fotogrammetrice si cartografice cu specific departamental si local, ce se efectueaza atat de unitatile proprii cat si de unitatile subordonate celorlalte ministere, altor organe centrale, ale consiliilor populare judetene si al municipiului Bucuresti;

c) avizeaza continutul topografic al hartilor, planurilor, atlaselor, ghidurilor si

altor documente cartografice, necesare activitatii stiintifice, anvatamantului si uzului public si, in colaborare cu Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste, ia masurile necesare pentru tiparirea acestora in tiraje corespunzatoare nevoilor.

Hartile care contin si elemente ale organizarii administrativ-teritoriale vor fi

editate dupa avizarea lor de catre Directia Generala pentru Consiliile Populare din cadrul aparatului Consiliului de Stat;

d) detine si organizeaza fondul geodezic, topo-fotogrammetric si cartografic, atat

pe plan central cat si la fiecare judet, prin unitatile sale de specialitate, si ia masurile necesare pentru valorificarea cu maximum de eficienta a tuturor hartilor, planurilor si altor date topografice, geodezice, fotogrammetrice si cartografice, de catre unitatile economice interesate, care vor fi informate asupra lucrarilor executate si vor primi la cerere, contra cost, documentatia necesara;

e) tine evidenta inzestrarii cu utilaje, aparate si instrumente destinate lucrarilor geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice, detinute de toate organizatiile socialiste; avizeaza productia in tara a acestora, precum si planurile de aprovizionare din tara si din import ale ministerelor, altor organe centrale, ale comitetelor executive ale consiliilor populare judetene si al municipiului Bucuresti cu astfel de utilaje, aparate sau instrumente si ia masuri pentru folosirea acestora cu intreaga lor capacitate;

f) antocmeste normativele tehnice unitare si elaboreaza norme unice de timp si de

consum de materiale pentru executarea lucrarilor geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice prevazute la lit. a, precum si pentru executarea si multiplicarea lucrarilor cartografice prevazute la lit. c si avizeaza cele referitoare la lucrarile prevazute la lit. b, din prezentul articol;

g) elaboreaza norme privind folosirea utilajelor din dotare, precum si normative

privind protectia muncii in lucrarile geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice, ce se executa de catre organizatiile socialiste prevazute la art. 1 lit. b;

h) colaboreaza, potrivit legii, cu Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul

Invatamantului si Ministerul Muncii la planificarea, pregatirea si repartizarea cadrelor, pentru specialitatile geodezie, topo-fotogrammetrie si cartografie si participa la avizarea planurilor de anvatamant pentru aceste specialitati;

i) elaboreaza, pe baza propunerilor organelor de specialitate interesate, tematica

anuala si de perspectiva in domeniul cercetarii stiintifice, in colaborare cu Consiliul National pentru atiinta si tehnologie; coordoneaza activitatea de cercetare stiintifica, precum si activitatea desfasurata in domeniul realizarii si aplicarii inventiilor si inovatiilor, privind problemele de geodezie, topo-fotogrammetrie si cartografie;

j) organizeaza documentarea tehnica si participa la conferinte, consfatuiri,

simpozioane si expozitii, in tara sau in strainatate, antretine legaturi cu institutiile si organizatiile internationale de specialitate, precum si cu serviciile geodezice si cartografice din alte tari;

k) andeplineste sarcinile ce rezulta din angajamentele internationale privind

executarea in colaborare cu serviciile geodezice si cartografice din tarile vecine a lucrarilor geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice de interes comun.

Art. 2. - Ministerul Fortelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne si Consiliul

Securitatii Statului executa cu forte si mijloace proprii toate lucrarile geodezice, gravimetrice, topo-fotogrammetrice si cartografice necesare apararii, securitatii statului si altor nevoi proprii. Aceste lucrari se excepteaza de la prevederile art. 1, se conduc si se coordoneaza prin organe proprii, in raport cu nevoile de aparare si de securitate ale tarii.

Pentru executarea lucrarilor prevazute in alineatul precedent, organele centrale

mentionate asi desfasoara activitatea pe baza planurilor proprii, antocmesc sau elaboreaza directive tehnice, instructiuni tehnice de lucru, atlase de semne conventionale, norme de

timp, de consum de materiale si de inzestrare tehnica proprii, se doteaza cu aparatura si cu materiale tehnice in functie de nevoile lor si asi desfasoara activitatea de cercetare stiintifica de inventii si inovatii si de pregatire a cadrelor tehnice corespunzator nevoilor de aparare si de securitate.

Art. 3. - Ministerele si organele centrale, altele decat cele prevazute la art. 2,

precum si comitetele executive ale consiliilor populare judetene si al municipiului Bucuresti, executa, cu forte si mijloace proprii, numai lucrari geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice cu specific departamental sau local, pentru satisfacerea nevoilor proprii de proiectare sau de executie, care nu pot fi realizate prin folosirea bazei topografice existente in fondul geodezic republican, din cadrul Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Apelor.

In mod exceptional, organele prevazute la alineatul precedent pot executa cu forte

si mijloace proprii, lucrari geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice de interes republican in zonele in care nu exista harti si planuri corespunzatoare nevoilor proprii. Aceste lucrari vor intra in fondul geodezic republican, avand regimul acestuia.

Lucrarile prevazute la alin. 1 si 2 se avizeaza obligatoriu, in prealabil, de

Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Apelor. Lucrarile geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice de interes republican si

cele cu specific departamental sau local, in sensul prezentului decret, sant cele prevazute in lista anexa, care face parte integranta din decret.

Art. 4. - Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Apelor

informeaza anual Ministerul Fortelor Armate asupra lucrarilor geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice prevazute in planurile anuale si de perspectiva ale ministerelor, celorlalte organe centrale, ale comitetelor executive ale consiliilor populare judetene si al municipiului Bucuresti, transmitindu-i, la cerere si fara plata, copiile oricaror date sau documente rezultate din aceste lucrari.

In caz de nevoie, se predau Ministerului Fortelor Armate si originalele acestor

documente, la cererea acestuia si pe termen limitat. Ministerul Minelor, Petrolului si Geologiei informeaza Ministerul Fortelor

Armate asupra lucrarilor gravimetrice executate si ai transmite, la cerere, orice date sau documente rezultate din aceste lucrari.

Art. 5. - Lucrarile geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice necesare

economiei nationale se executa in proiectie stereografica - 1970 si sistem de cote cu plan de referinta Marea Neagra.

Pentru nevoile de aparare si de securitate, precum si pentru cele necesare

activitatilor stiintifice, anvatamantului, uzului public si propagandei, aceste lucrari pot fi executate si in alte sisteme de proiectie.

In perimetrele miniere se vor putea folosi si sisteme de proiectie si planuri de

referinta pentru nivelment, proprii bazinelor miniere, aprobate de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Apelor.

Art. 6. - Ministerele, celelalte organe centrale si comitetele executive ale

consiliilor populare judetene si al municipiului Bucuresti, care prin amplasarea pe teren a investitiilor aduc modificari cu privire la planimetrie, relief si toponimie, comunica Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Apelor datele necesare asupra acestor modificari, in termen de 60 zile de la producerea lor.

Dupa centralizarea si prelucrarea datelor obtinute, Ministerul Agriculturii,

Industriei Alimentare, Silviculturii si Apelor transmite Ministerului Fortelor Armate documentele necesare tinerii la zi a hartilor topografice necesare nevoilor de aparare si de securitate.

Art. 7. - Unitatile de specialitate ale ministerelor, celorlalte organe centrale, ale

comitetelor executive ale consiliilor populare judetene si al municipiului Bucuresti, care executa lucrari geodezice si topo-fotogrammetrice, au dreptul sa amplaseze pe teren semnale, borne, marci si repere pentru lucrarile geodezice sau topo-fotogrammetrice pe care le executa.

Aceste marcaje se predau posesorilor terenurilor sau constructiilor pe care se

amplaseaza, ori comitetelor executive ale consiliilor populare comunale sau orasenesti, cand marcajele se amplaseaza pe terenuri sau pe constructii proprietate personala. Organele sau organizatiile socialiste care iau in primire aceste marcaje sant obligate sa asigure pastrarea lor.

Art. 8. - Schimbarea amplasamentelor semnalelor sau bornelor geodezice si a

marcilor ori reperelor de nivelment se face numai cu avizul Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Apelor si al Ministerului Fortelor Armate.

Art. 9. - Ministerele, celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor

populare judetene si al municipiului Bucuresti, precum si unitatile subordonate acestora, pot detine sau folosi date si documente geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice.

Detinerea sau folosirea datelor si documentelor prevazute la alineatul precedent,

ce constituie secrete de stat, urmeaza, in privinta evidentei, antocmirii, multiplicarii si pastrarii acestora, regimul prevazut in dispozitiile legale privitoare la apararea secretului de stat.

Datele si documentele care se refera la obiective militare ori la obiective destinate

nevoilor de aparare sau securitate se detin si se folosesc numai de catre Ministerul Fortelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne sau Consiliul Securitatii Statului; aceste obiective nu vor aparea decat pe hartile, planurile sau pe alte documente destinate nevoilor de aparare sau de securitate.

Ministerele si celelalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor

populare judetene si al municipiului Bucuresti, care antocmesc prin unitatile subordonate documente geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice cu caracter de secret de stat, le vor nominaliza in listele proprii de documente, date si informatii secrete, potrivit dispozitiilor legale in vigoare.

Ministerul Fortelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne si Consiliul Securitatii

Statului verifica anainte de antrebuintare continutul fotogramelor aeriene si avizeaza asupra folosirii acestora in lucrarile topo-fotogrammetrice ce se folosesc in economia nationala.

Art. 10. - Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Apelor si

Ministerul Fortelor Armate organizeaza si executa controlul asupra evidentei, pastrarii, manipularii si folosirii documentelor geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice destinate nevoilor economiei nationale, care se elaboreaza sau se detin de catre ministere, celelalte organe centrale si de comitetele executive ale consiliilor populare judetene si al municipiului Bucuresti.

Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Apelor si Ministerul

Fortelor Armate stabilesc normele privind procurarea si tinerea evidentei datelor si documentelor geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice de catre ministere, celelalte organe centrale si de catre consiliile populare judetene si al municipiului Bucuresti.

Art. 11. - Executarea de lucrari geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice

fara obtinerea avizelor prealabile, precum si orice ancalcari ale altor dispozitii din prezentul decret, atrag raspunderea disciplinara, administrativa, materiala, civila sau penala, dupa caz.

Art. 12. - Pe data publicarii prezentului decret se abroga: * Decretul nr.71/1958 privind regimul lucrarilor topo-geodezice si cartografice,

procurarea, detinerea si folosirea hartilor si documentelor topografice; * dispozitiile referitoare la obtinerea autorizatiei pentru ridicarile topografice

prevazute in art. 2 pct. I lit. f si pct. II lit. e din {Decretul nr.144/1958} privind reglementarea eliberarii autorizatiilor de construire, reparare si desfiintare a constructiilor, precum si a celor referitoare la anstrainarile si impartirile de terenuri cu sau fara constructii;

* Hotararea Consiliului de Ministri nr. 988/1954 pentru aprobarea instructiunilor privind primirea, pastrarea, evidenta si manipularea hartilor si lucrarilor topografice, de catre ministere si institutii de stat, cu modificarile aduse prin Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1570/1957;

* Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1272/1958 cu privire la avizarea, coordonarea si controlul activitatii geotopografice pe teritoriul Republicii Populare Romane;

* Hotararea Consiliului de Ministri nr. 128/1961 privind coordonarea si executarea lucrarilor geodezice, topografice aerofotogrammetrice, in vederea antocmirii planurilor topografice necesare elaborarii proiectelor de sistematizare ale centrelor populate;

* dispozitiile referitoare la fotografierea aeriana si prelucrarea fotografiilor necesare planurilor topografice ale centrelor populate si cele referitoare la precizarea institutiilor care executa si tin evidenta lucrarilor topografice ale centrelor populate, prevazute la art. 13 alin. 2, art. 40 alin. 1 din Hotararea Consiliului de Ministri nr. 191/1963 referitoare la organizarea si profilarea activitatii de proiectare, precum si unele masuri pentru marirea capacitatii de lucru a organizatiilor de proiectare si ambunatatirea activitatii acestora, si cele prevazute la punctele 13 si 28 din anexa nr. 1 la aceeasi hotarare;

* orice alte dispozitii contrare prevederilor prezentului decret. ------------------------------------ ANEXA Lista cuprinzand lucrari geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice de

interes republican si cele cu specific departamental sau local 1. Lucrarile geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice de interes

republican, indiferent cine le executa, sant acelea care, prin marime, caracteristicile tehnice si continut, constituie scheletul de baza al retelelor geodezice si cartografice ale tarii, precum si acelea care pot fi utilizate de toate sectoarele de activitate economica si anume:

1. Lucrari de astronomie geodezica, gravimetrie si magnetism terestru in scopuri geodezice, cuprinzand:

* determinari de longitudini, latitudini si azimute astronomice in punctele retelei geodezice de stat;

* determinari gravimetrice pentru realizarea retelei astronomo-geodezice de stat, sau de-a lungul liniilor poligoanelor de nivelment de ordinul I;

* determinari ale declinatiei magnetice in punctele geodezice de ordinul I-V; * observatii in scopuri geodezice asupra satelitilor artificiali ai pamantului; * calcule de teren si de cabinet pentru reducerea sau descifrarea observatiilor

sau masuratorilor executate; * calculul coordonatelor punctelor astronomice si al azimutelor Laplace; * calculul deviatiei verticale astronomo-geodezice si a celei gravimetrice; * calculul anomaliei gravimetrice (Bouguer si in aer liber); * calculul reducerii gravimetrice pentru corectarea masuratorilor de

nivelment din poligoanele de ordinul I; * calcularea in scopuri geodezice a pozitiilor satelitilor artificiali ai

pamantului si a coordonatelor statiilor terestre de observare; * antocmirea paletelor, tabelelor si nomogramelor pentru culegerea,

pregatirea si prelucrarea observatiilor si datelor rezultate din masuratorile astronomice, gravimetrice si de magnetism terestru;

* antocmirea cataloagelor cu valori definitive ale punctelor magnetice la epoca observatiilor executate;

* antocmirea hartilor, schemelor si schitelor speciale (deviatia verticalei astronomo-geodezice sau a celei gravimetrice, anomalia Bouguer sau in aer liber, analtimea geoidului, declinatia magnetica etc.).

2. Lucrari de triangulatie, trilateratie, poligonometrie si nivelment, cuprinzand:

* antocmirea proiectelor pentru realizarea bazelor geodezice, retelelor de triangulatie si trilateratie, drumuirilor poligonometrice si de nivelment;

* recunoasterea in teren a locurilor de dispunere ale bazelor geodezice, punctelor geodezice, traseelor drumuirilor poligonometrice si de nivelment;

* materializarea in teren a retelei geodezice si de nivelment, prin construirea semnalelor geodezice si plantarea marcilor si reperelor de nivelment;

* masuratori de baze geodezice; * masuratori unghiulare si lineare pentru realizarea retelei geodezice de stat

de ordinul I-IV si a nivelmentului de stat din ordinul I-IV, a retelelor de ridicare de ordinul V, a retelelor speciale si a nivelmentului trigonometric;

* drumuiri poligonometrice de diferite ordine; * prelucrarea masuratorilor si observatiilor din teren si lucrari de calcule

pregatitoare in vederea compensarii; * compensarea retelelor geodezice si de nivelment, in vederea obtinerii

coordonatelor si cotelor; * antocmirea cataloagelor cu coordonatele si cotele punctelor retelelor

geodezice si de nivelment de stat de ordinul I-IV si a cataloagelor cu coordonatele retelelor de ridicare de ordinul V.

3. Lucrari topo-fotogrammetrice cuprinzand: * masuratorile unghiulare, liniare si calculele in vederea antocmirii grafice

sau analitice a planurilor si hartilor topografice care cuprind suprafete de teren mai mari de: 10.000 ha la scara 1:25.000 5.000 ha la scara 1:10.000 2.000 ha la scara 1:5.000 500 ha la scara 1:2.000 300 ha la scara 1:1.000 150 ha la scara 1:500 * planurile topografice ale localitatilor antregi, indiferent de marimea

acestora si de scara de antocmire; * aerofotografierile la orice scara si pentru orice suprafata de teren, destinate

antocmirii planurilor si hartilor topografice sau pentru fotointerpretari in diferite domenii; * antocmirea fotoplanurilor, fotoschemelor, fotohartilor, ortofotogramelor,

ortofotoplanurilor si ortofotoschemelor cu caracter topografic sau special; * fotointerpretarea, descifrarea topografica si reperajul fotogramelor aeriene

in vederea antocmirii planurilor si hartilor topografice, fotoplanurilor si ortofotoplanurilor; * exploatarea singulara sau stereoscopica a fotogramelor aeriene in vederea

antocmirii planurilor si hartilor topografice care cuprind suprafete de teren mai mari decat cele aratate la alineatul 1 de mai sus.

4. Lucrari de cartografie si reproducerea cartografica cuprinzand: * culegerea materialelor cartografice de baza si ajutatoare si studierea

acestora in vederea redactarii planurilor si hartilor topografice sau speciale; * selectionarea materialelor pentru realizarea foilor de redactare si redactarea

propriu-zisa a planurilor si hartilor; * obtinerea copiilor pentru desenarea (gravarea) planurilor si hartilor,

raportarea bazei matematice;

* desenarea (gravarea) originalelor de editare ale planurilor si hartilor, verificarea lucrarilor de editare;

* fotoreproducerea originalelor de editare si obtinerea diapozitivelor, separarea culorilor de baza si secundare ale hartii;

* retusul tehnic al elementelor de continut; * obtinerea formelor de tipar necesare imprimarii in tiraj a planurilor si

hartilor topografice; * obtinerea tiparului redactional de proba, verificarea si aplicarea

corecturilor; * imprimarea in tiraj a planurilor si hartilor topografice. 5. Lucrarile complexe - geodezice, topo-fotogrammetrice si cartografice -

pentru reambularea planurilor si hartilor topografice la scara 1:1.000 si mai mici sau pentru prelucrarea unor planuri si harti topografice in vederea executarii altor planuri si harti topografice cu continut sau scari diferite, atunci cand acestea cuprind suprafete de teren mai mari decat cele aratate la litera A punctul 3 din prezenta anexa.

2. Lucrarile geodezice, fotogrammetrice si cartografice cu specific departamental sau local sant acelea care prin marimea, caracteristicile tehnice si continutul lor sant destinate a fi utilizate numai antr-un anumit domeniu de activitate. Acestea sant:

1. Masuratorile unghiulare, liniare si calculele in vederea antocmirii grafice sau analitice a planurilor si hartilor topografice care cuprind suprafete de teren ale caror marimi sant sub limitele aratate la litera A punctul 3 din prezenta anexa, cu conditia ca cerintele specifice sa justifice adoptarea unor caracteristici tehnice si de continut diferite de cele stabilite pentru planurile si hartile topografice destinate economiei nationale. Nu fac parte din acesta categorie de lucrari masuratorile unghiulare, liniare si calculele destinate determinarii de noi puncte de triangulatie si nivelment de precizie (ordinul I-V) atunci cand acestea se materializeaza pe teren, precum si cele destinate antocmirii planurilor topografice ale localitatilor antregi.

2. Fotografierile metrice terestre la orice scara, fotointerpretarea, descifrarea topografica si reperajul fotogramelor terestre in vederea exploatarii lor.

3. Exploatarea singulara sau stereoscopica a fotogramelor aeriene sau terestre in vederea antocmirii de planuri topografice speciale la diferite scari pentru suprafete mai mici decat cele aratate la litera A punctul 3 din prezenta anexa, precum si a altor documentatii specifice, pe baza elementelor metrice extrase din fotogramele aeriene sau terestre (profile, aliniamente, cubaje, suprafete etc.).

4. Masuratorile liniare, unghiulare si calculele pentru antocmirea de documentatii necesare detalierilor la proiectele de executie sau pentru deservirea santierelor de constructii si anume:

* planurile de situatie pe benzi, executate de-a lungul cailor de comunicatii, torentilor, raurilor si altor aliniamente naturale sau artificiale;

* profilele longitudinale si transversale; * trasarile si pichetarile amplasamentelor de constructii si instalatii; * masuratorile sistematice executate in vederea determinarii tasarii solului, a

stabilitatii constructiilor. 5. Lucrarile de cartografie, gravare si reproducere cartografica pentru

antocmirea si multiplicarea originalelor planurilor topografice si a altor documentatii prevazute la litera B din prezenta anexa.

Ordinul Directorului general al ANCPI nr. 634/2006 “Capitolul 4”

Continutul documentatiilor necesare intabularii dreptului de proprietate asupra unui imobil neînscris în cartea funciara Art. 13. -(1) Documentatia pentru intabularea dreptului de proprietate asupra unui imobil neînscris în cartea funciara cuprinde: a) cererea de solicitare informatii si conventie, conform anexei nr. 1; b) cererea de receptie si înscriere, conform anexei nr. 2; c) declaratia pe proprie raspundere cu privire la înstrainarea si identificarea imobilului masurat, conform anexei nr. 5; d) descrierea lucrarilor topografice si geodezice, întocmita conform anexei nr. 10; e) plan de încadrare în zona sc. 1:2000 - 1:5000, în mod exceptional, pentru imobilele de mari dimensiuni admitându-se scara 1:10000, dupa caz; f) plan de amplasament si delimitare a imobilului sc. 1:200 - 1:5000, dupa caz - conform anexei nr. 11; g) extras din planul parcelar avizat pentru conformitate de primar; h) releveele sc. 1:50 - 1:500, dupa caz, pentru constructiile care fac obiectul unor sarcini, constructiile care au mai multi proprietari sau la solicitarea proprietarului conform anexei nr. 12; i) tabel de miscare parcelara cu indicarea situatiei actuale din titlul de proprietate si a situatiei viitoare, cu atribuirea numarului cadastral pentru fiecare imobil din titlu conform anexei nr. 13; j) masuratori efectuate în reteaua de îndesire si ridicare si pentru ridicarea detaliilor topografice, prin metode clasice, prezentate conform anexei nr. 14 si prin tehnologia GPS (Global Positioning System), prezentate conform anexei nr. 15; k) calculul suprafetelor; l) descrierile topografice ale punctelor noi din reteaua de îndesire si ridicare; m) dovada platii tarifelor pentru receptie si înscriere în cartea funciara; n) actul de proprietate; o) certificatul fiscal. (2) În cazul apartamentelor situate în cladiri pentru care exista deschisa carte funciara colectiva, partea 1 a documentatiei cuprinde elementele enumerate la lit. a), b), c), e), h), m), n) si o) de la alin. (1). (3) Daca nu exista deschisa carte funciara colectiva, documentatia se completeaza cu o foaie colectiva care contine datele din cartea de imobil a asociatiei de locatari cu privire la lista apartamentelor, suprafata blocului, suprafata utila a apartamentelor, descrierea partilor comune, suprafata terenului aferent blocului - conform modelului prevazut în anexa nr. 9. (4) Documentatia se preda pe suport analogic si pe suport digital, în formate standardizate care permit tipizarea - conform modelelor din anexele prezentate si în formate care sa permita accesul si transferul de date.

“Capitolul 5” Continutul documentatiilor necesare înscrierii dezlipirii unui imobil Art. 14. -(1) Din punct de vedere tehnic, dezlipirea este operatia tehnica de împartire a unei suprafete de teren înscrisa în cartea funciara în mai multe suprafete egale/inegale. (2) Toate imobilele rezultate în urma dezlipirii trebuie sa aiba acces la un drum sau sa aiba îndeplinita conditia de servitute, daca este cazul. Art. 15. -(1) Documentatia pentru dezlipire contine: a) cererea de solicitare informatii si conventie, conform anexei nr. 1; b) cerere de receptie a documentatiei pentru dezlipire, conform anexei nr. 3; c) declaratie pe propria raspundere cu privire la înstrainarea si identificarea imobilului masurat, conform anexei nr. 5; d) extras de carte funciara pentru informare; e) descrierea lucrarilor topografice si geodezice, întocmita conform anexei nr. 10; f) planul de amplasament si delimitare a imobilului sc. 1:200 - 1:5000 cu propunerea de dezlipire - conform anexei nr. 16, în doua exemplare; g) planurile de amplasament si delimitare pentru fiecare imobil care rezulta din dezlipire - conform anexei nr. 11, în doua exemplare; h) masuratori efectuate în reteaua de îndesire si ridicare si pentru ridicarea detaliilor topografice, pentru fiecare imobil ce rezulta din dezmembrare, prin metode clasice, prezentate conform anexei nr. 14, sau prin tehnologie GPS, prezentate conform anexei nr. 15; i) calculul suprafetelor; j) descrierile topografice ale punctelor noi din reteaua de îndesire si ridicare; k) dovada platii tarifelor pentru receptie si înscriere în cartea funciara. (2) Operatiunea de dezmembrare a unui imobil este considerata finalizata în momentul în care persoana care a verificat documentatia valideaza operatiunea în baza de date graficasi textuala pe baza încheierii de înscriere în cartea funciara. (3) Documentatia se întocmeste pe suport analogic si pe suport digital, în formate standardizate care sa permita tipizarea - conform modelelor din anexele prezentate si în formate care permit accesul si transferul de date. “Capitolul 6” Continutul documentatiilor necesare înscrierii alipirii a doua sau mai multe imobile cu limite comune Art. 16. -(1) Documentatia pentru alipirea a doua sau mai multe imobile cu limite comune înscrise în cartea funciara, va cuprinde: a) cerere de solicitare informatii si conventie, conform anexei nr. 1; b) cerere de receptie a documentatiei pentru alipire, conform anexei nr. 3; c) extras de carte funciara pentru informare; d) declaratie pe propria raspundere cu privire la înstrainarea si identificarea imobilului masurat, conform anexei nr. 5; e) descrierea lucrarilor topografice si geodezice, întocmita conform anexei nr. 10;

f) planul de amplasament si delimitare a imobilului sc. 1:200 - 1:5000 cu propunerea de alipire - conform anexei nr. 16, în doua exemplare; g) plan de amplasament si delimitare pentru imobilul rezultat din alipire - conform anexei nr. 11, în doua exemplare; h) masuratori efectuate în reteaua de îndesire si ridicare si pentru ridicarea detaliilor topografice, pentru fiecare imobil ce rezulta din alipire, prin metode clasice, prezentate conform anexei nr. 14 sau prin tehnologie GPS, prezentate conform anexei nr. 15. i) calculul suprafetelor; j) descrierile topografice ale punctelor noi; k) dovada platii tarifelor pentru receptie si înscriere în cartea funciara. (2) Operatiunea de alipire a imobilelor este considerata finalizata în momentul în care persoana care a verificat documentatia valideaza operatiunea în baza de date graficasi textuala pe baza încheierii de înscriere în cartea funciara. (3) Documentatia se întocmeste, pe suport analogic si pe suport digital, în formate standardizate care sa permita tipizarea - conform modelelor din anexele prezentate si în formate care permit accesul si transferul de date. “Capitolul 7” Continutul documentatiilor necesare înscrierii unei constructii definitive pe un teren înscris în cartea funciara Art. 17. -(1) Documentatia pentru înscrierea unei constructii noi sau a unei extinderi de constructii pe un imobil înscris în cartea funciara -constructii definitive cuprinde: a) cerere de solicitare informatii si conventie, conform anexei nr. 1; b) cererea de receptie si înscriere, conform anexei nr. 2; c) descrierea lucrarilor topografice si geodezice, întocmita conform anexei nr. 10; d) copie dupa planul de amplasament si delimitarea imobilului existent pe care se edifica o constructie definitiva noua sau se extinde o constructie; e) plan de amplasament si delimitare a imobilului sc. 1:200 - 1:5000, dupa caz, întocmit pe baza planului de amplasament initial, pe care s-a transpus/extins noua constructie - conform anexei nr. 11, în doua exemplare; f) masuratori efectuate în reteaua de îndesire si ridicare si pentru ridicarea detaliilor topografice, prin metode clasice, prezentate conform anexei nr. 14, sau prin tehnologie GPS, prezentate conform anexei nr. 15; g) calculul suprafetelor; h) descrierile topografice ale punctelor noi din reteaua de îndesire si ridicare; i) extrasul de carte funciara pentru informare; j) dovada platii tarifelor pentru receptie si înscriere în cartea funciara; k) autorizatie de construire si proces-verbal de receptie la terminarea lucrarilor sau, dupa caz, certificat deatestare a edificarii/extinderii constructiei, eliberat de primaria localitatii unde este situat imobilul, în conditiile art. 55 alin. (1) din Legea cadastrului si publicitatii imobiliare nr. 7/1996, republicata - conform anexei nr. 17. (2) Documentatia se întocmeste pe suport analogic si pe suport digital, în formate standardizate care sa permita tipizarea - conform modelelor din anexele prezentate si în formate care permit accesul si transferul de date.

“Capitolul 8” Continutul documentatiilor necesare înscrierii modificarii limitei de proprietate Art. 18. -(1) Documentatia pentru înscrierea modificarii limitei de proprietate cuprinde: a) cerere de solicitare informatii si conventie, conform anexei nr. 1; b) cererea de receptie si înscriere, conform anexei nr. 2; c) descrierea lucrarilor topografice si geodezice, întocmita conform anexei nr. 10; d) copii dupa planurile de amplasament si delimitare ale imobilelor care sunt supuse modificarii limitelor; e) planuri de amplasament si delimitare ale imobilelor, întocmite pentru fiecare imobil a carui limita se modifica, sc. 1:200 - 1:5000, dupa caz - conform anexei nr. 11, în doua exemplare; f) masuratori efectuate în reteaua de îndesire si ridicare si pentru ridicarea detaliilor topografice, prin metode clasice, prezentate conform anexei nr. 14 sau prin tehnologie GPS, prezentate conform anexei nr. 15; g) calculul suprafetelor; h) descrierile topografice ale punctelor noi; i) extrasele de carte funciara pentru informare; j) dovada platii tarifelor pentru receptie si înscriere în cartea funciara; k) hotarâre judecatoreasca, definitivasi irevocabila sau declaratie autentica de vointa între parti, dupa caz; (2) Documentatia este întocmita pentru fiecare imobil a carui limita se modifica, pe suport analogic si pe suport digital, în formate standardizate care permit tipizarea - conform modelelor din anexele prezentate si în formate care permit accesul si transferul de date. “Capitolul 9” Continutul documentatiilor necesare înscrierii modificarii suprafetei imobilului Art. 19. -(1) Documentatia pentru înscrierea modificarii suprafetei imobilului cuprinde: a) cerere de solicitare informatii si conventie, conform anexei nr. 1; b) cererea de receptie si înscriere, conform anexei nr. 2; c) descrierea lucrarilor topografice si geodezice, întocmita conform anexei nr. 10; d) copie dupa planul de amplasament si delimitare a imobilului care este supus modificarii suprafetei; e) planul de amplasament si delimitare întocmit pentru imobilul a carui suprafata se modifica, sc. 1:200 -1:5000, dupa caz - conform anexei nr. 11, în doua exemplare; f) masuratori efectuate în reteaua de îndesire si ridicare si pentru ridicarea detaliilor topografice, prin metode clasice, prezentate conform anexei nr. 14 sau prin tehnologie GPS, prezentate conform anexei nr. 15; g) calculul suprafetelor; h) descrierile topografice ale punctelor noi; i) extrasul de carte funciara pentru informare; j) dovada platii tarifelor pentru receptie si înscriere în cartea funciara; k) hotarâre judecatoreasca definitivasi irevocabila sau declaratie autentica de vointa si proces-verbal de vecinatate cu semnaturile vecinilor - conform anexei nr. 18;

(2) Documentatia este întocmita pe suport analogic si pe suport digital, în formate standardizate care permit tipizarea - conform modelelor din anexele prezentate si în formate care permit accesul si transferul de date. “Capitolul 10” Continutul documentatiilor pentru descrierea dezmembramintelor dreptului de proprietate Art. 20. -(1) Documentatia pentru descrierea dezmembramintelor dreptului de proprietate: uz, uzufruct, servitute si abitatie, daca acestea au ca obiect o parte dintr-un imobil, va cuprinde: a) cerere de solicitare informatii si conventie, conform anexei nr. 1; b) cererea de receptie si înscriere, conform anexei nr. 2; c) descrierea lucrarilor topografice si geodezice, întocmita conform anexei nr. 10; d) copie dupa planul de amplasament si delimitarea imobilului existent; e) plan de amplasament si delimitare a imobilului sc. 1:200 - 1:5000, dupa caz, întocmit pe baza planului de amplasament initial, conform anexei nr. 11, în doua exemplare; f) masuratori efectuate în reteaua de îndesire si ridicare si pentru ridicarea detaliilor topografice, prin metode clasice, prezentate conform anexei nr. 14, sau prin tehnologie GPS, prezentate conform anexei nr. 15; g) calculul suprafetelor; h) descrierile topografice ale punctelor noi; i) extrasul de carte funciara pentru informare; j) dovada platii tarifelor pentru receptie si înscriere în cartea funciara; k) actul autentic sau hotarârea judecatoreasca definitivasi irevocabila de constituire a dezmembramintelor dreptului de proprietate, dupa caz. (2) Documentatia este întocmita pe suport analogic si pe suport digital, în formate standardizate care permit tipizarea - conform modelelor din anexele prezentate si în formate care permit accesul si transferul de date.

O R D I N

privind adoptarea în România a

Sistemului de Referinţă Terestru European 1989

Având în vedere prevederile art. 4 lit. c) şi f) din Legea cadastrului şi a publicităţii

imobiliare nr. 7/1996, republicată şi ale Hotărârii Consiliului de administraţie al Agenţiei

Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 54/18.12.2008 prin care s-a aprobat

propunerea de adoptare a Sistemului de Referinţă Terestru European 1989 (ETRS89) în

România

În temeiul art. 3 alin. (8) din Legea nr. 7/1996, republicată, coroborat cu prevederile art. 9

alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr.1210/2004 privind organizarea şi funcţionarea

Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, republicată,

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite

prezentul

O R D I N

Art. 1 Se adoptă în România Sistemul de Referinţă Terestru European 1989, denumit în

continuare ETRS89.

Art. 2 (1) ETRS89 este definit de către Subcomisia Asociaţiei Internaţionale de Geodezie

(International Association of Geodesy – IAG) pentru Reţeaua de Referinţă Europeană

(EUropean REference Frame - EUREF) ca fiind identic cu Sistemul de Referinţă Terestru

Internaţional (ITRS) la epoca 1989.0, ataşat părţii stabile a plăcii euro-asiatice.

(2) ETRS89 este alcătuit, conform ISO 19111, din datumul geodezic ETRS89, bazat pe

elipsoidul GRS80 (Geodetic Reference System 1980 – Sistem de Referinţă Geodezic

1980) şi sistemul de coordonate geodezice elipsoidale.

(3) Elementele definitorii ale ETRS89 sunt prezentate în anexa care face parte integrantă

din prezentul ordin.

Art. 3 ETRS89 serveşte la crearea Reţelei Geodezice Naţionale Spaţiale denumită în

continuare RGNS şi la realizarea produselor cartografice pan-europene.

Art. 4 (1) Realizarea ETRS89 se face prin intermediul punctelor care fac parte din RGNS

şi ale căror coordonate se determină în sistemul ETRS89.

(2) RGNS se va realiza prin îndesirea punctelor ETRF89 (European Terrestrial Reference

Frame - Reţeaua de Referinţă Terestră Europeană 1989) şi va fi structurată ierarhic pe

clase.

Art. 5 (1) Legătura dintre ETRS89 şi Sistemul Geodezic de Referinţă Local S42 (elipsoid

Krasovski 1940) se va realiza prin utilizarea unei transformări de coordonate

reglementată pe plan naţional.

(2) Modalitatea de transformare a coordonatelor între sistemele de referinţă menţionate

mai

sus va fi stabilită de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Art. 6 (1) Prezentul ordin nu se referă la sistemele de referinţă şi coordonate utilizate de

instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

(2) Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 60 zile de la publicarea sa în Monitorul

Oficial al României, Partea I.

Art. 7 In termen de 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I a

prezentului act normativ, se vor elabora de către Agenţia Naţională de Cadastru şi

Publicitate Imobiliară norme tehnice pentru implementarea ETRS89 în România.

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară

Mihai BUSUIOC

Propunere realizare Retea Geodezica Nationala Spatiala (RGNS) si Implementare ETRS89 in Romania > 2010 >>>>>> In fisiere pdf separate.