11_recenzii_1

214 Teologie [i Via]\

Paisiede lanea

În urm\ cu câteva decenii,eruditul preot Georges Florovskyvedea, ca o surs\ optim\ de sal-vare a trecutului cre[tinismului,întoarcerea la izvoare. Inten]ia saera salutar\, dat fiind faptul c\ oliteratur\ cre[tin\ nu se poaterealiza f\r\ apelul la sursele careau stat la baza spiritualit\]ii r\s\-ritene orientate, f\r\ dar [i poate,c\tre ascez\. Iat\ schi]a proiectuluiermeneutic al Mitropolitului SimeonKoutsa, care ofer\ cititorului o ex-punere ampl\ [i obiectiv\ a in-terpret\rii unui imn peniten]ial din

Postul Mare: Canonul SfântuluiAndrei Criteanul.

Ini]iativa Mitropolitului de NeaSmirna, concretizat\ în elaborareavolumului intitulat sugestiv: „Plân-sul adamic. Canonul cel Mare alSfântului Andrei Criteanul”, în-seamn\ nici mai mult, nici maipu]in decât catehizarea în spiritliturgic a credincio[ilor participan]ila slujbele din perioada S\pt\-mânii Patimilor.

Vocea Mitropolitului Simeonnu este singular\. În ultimele de-cenii, numero[i teologi occiden-tali au fost preocupa]i de reali-zarea unor edi]ii competente, cares\ pun\ în lumin\ însemn\tatea

liturgic\ a slujbelor1. În peisajulcultural românesc o astfel de oper\

1 Iat\ aici câteva exemple: Olivier

Clement, „Notes sur le Grand Canon de

Saint André de Crete” în rev. „Contacts”,

an 12, nr. 111, 1980, pp. 206-231; PA-NAGIWTOU CRHSTOU, „O MEGASKANWN ANDREOU TOU KRHTHS”,

în rev. „GRHGORIOS O PALAMAS”,

ETOS LG v. (33), Tesalonic, 1950, pp.

217-222; A. P. KERAMEGS, „O MEGASKANWN ANDREOU TOU KRHTHS” în

„EKKLHSIASTIKOS FAROS”, ETOSD v, TOMOS Z v, 1911, pp. 501-518.

RECENZII

Mitropolitul Simeon Koutsa, Plânsul adamic. Canonul cel Mare al SfântuluiAndrei Criteanul, traducere [i note de drd. Alexandru Prelipcean, EdituraDoxologia, Ia[i, 2012, 222 pp.

215Recenzii

este valoroas\, mai ales pentrufaptul c\ lucr\rile teologice de lanoi, pân\ la acest moment, nuau beneficiat de interpret\ri ample[i sugestive ale textelor liturgicede importan]\ major\. Pe ici, pecolo, unii autori au încercat s\valorifice lucr\ri ale teologiloroccidentali prestigio[i. Este cazulEditurii „Deisis” din Sibiu, acolounde, prin str\dania Arhidiaco-nului prof. dr. Ioan I. Ic\ jr, au

ap\rut lucr\ri cu caracter liturgic2.Desigur, au fost traduse [i altelucr\ri importante. De la tezadoctoral\ a Mitropolitului Ziziou-las, care pune accentul pe relaiadintre Euharistie, episcop [i Bi-

seric\3, la monumentalul studiu allui Robert F. Taft, care are ca reper

studiul dipticelor4, peisajul teologicautohton s-a mai îmbog\]it pu]in.

Comentariile textelor liturgice aleteologilor greci, exceptând câtevaapari]ii editoriale, au r\mas, dinnefericire, ascunse privirii citito-rului român. Faptul este proble-matic. Autorii textelor utilizate înBiseric\ provin din medii elenis-tice [i siriene. Un liturgist de ori-gine greceasc\ este întotdeaunamai familiarizat cu metodelelingvistice orientale, decât un li-turgist occidental. Iat\, prin ur-mare, importan]a muncii traduc-tologice a drd. Alexandru Prelip-cean, el însu[i familiarizat cu pro-blematica scrierilor grece[ti prinstudiile de master [i doctorat efec-tuate la Universitatea „Aristotel”din Salonic.

Volumul de fa]\, care explic\„imnul triste]ii profunde [i al po-c\in]ei cutremur\toare” (p. 12), in-terpreteaz\ teologic „un text di-ficil, dens în în]elesuri, bogat însimbolistic\ [i plin de men]iuniale persoanelor [i evenimentelorbiblice, la care se refer\ foartesuccint [i le explic\ dup\ metodealegorice” (p. 11). „Marele Canon”este o adev\rat\ [coal\ a poc\-in]ei care, împ\r]it în patru p\r]i,are ca scop trezirea c\in]ei [i asetei omului dup\ Dumnezeu.

Autorul, Sfântul Andrei, epis-cop al Cretei, s-a n\scut în Da-masc, în jurul anului 660, [i amurit în Lesbos, pe 4 iulie 740. Afost tuns în monahism înc\ detân\r, la Biserica Sfântului Mor-mânt din Ierusalim. Va deveni ul-terior notar al Marii Biserici Ieru-salimitene. Contrar legendei, Sfân-tul Andrei Criteanul nu a partici-pat la Sinodul Ecumenic de la

2 Dintre acestea amintim: Diac.

Ioan I. Ic\ jr, De la Dionisie Areopagitul

la Simeon al Tesalonicului: integrala

comentariilor liturgice bizantine: studii

[i texte, Editura Deisis, Sibiu, 2011, pp.

490; Sfântul Efrem Sirianul, Imnele Na[-

terii [i Ar\t\rii Domnului, prezentare

[i traducere de Diac. Ioan I. Ic\ jr,

Editura Deisis, Sibiu, 2010, Sfântul Efrem

Sirianul, Imnele Raiului, traducere [i

studiu introductiv de Diac. Ioan I. Ic\

jr, Editura Deisis, Sibiu, 2010.3 Ioannis Zizoulas, Euharistie, episcop,

Biseric\. Unitatea Bisericii în dumne-

zeiasca Euharistie [i în episcop în pri-

mele trei secole cre[tine, traducere de

Pr. dr. Ioan Valentin Istrati [i Geanina

Chiriac, Editura Basilica, Bucure[ti, 2010.4 Robert F. Taft, O istorie a Litur-

ghiei Sfântului Ioan Gur\ de Aur –

Dipticele, vol. IV, Editura Rena[terea,

Cluj-Napoca, 2009.


Constantinopol din anul 680. Pre-zen]a sa la Constantinopol este dedat\ mai târzie. În jurul anului685 a fost trimis, într-adev\r, laConstantinopol, în scop misionar.Misiunea sa avea drept scop ad-ministrarea unui orfelinat [i a uneicase de ajutor pentru cei s\raci.Între 692 [i 713 a fost episcop alCretei; semn\tura „Andrei, p\storal Cretei” – datând din aceast\perioad\ – este, cel mai proba-bil, a sa. Este considerat de ma-joritatea cercet\torilor patristiciautor al „Marelui Canon”, carecuprinde 250 de strofe. Via]a saa fost scris\, probabil, în secolulal IX-lea, de Patriarhul Nichita.Cel mai timpuriu comentariu al„Marelui Canon” este scris de Aca-

chie Savaitul, dup\ anul 12045.Mitropolitul Simeon Koutsa,

autorul acestui studiu, este ab-solvent al Facult\]ii de Teologiedin Atena, diploma de masterob]inând-o la Paris. Este doctorîn teologie al Universit\]ii dinStrasbourg, fiind specializat în do-meniul Patrologiei [i al Teologieibizantine. A publicat un num\rconsiderabil de lucr\ri [i studiiprivind teologia P\rin]ilor Bisericii[i rela]ia gândirii lor cu via]a li-turgic\. Cele mai importante dintrestudiile sale sunt urm\toarele:Postul Bisericii. De ce, când [i cumpostim? (Atena, 2006); Omilii laevangheliile duminicilor de peste

an (Atena, 2004) [i, nu în ultimulrând, Apostolul din toate dumi-nicile (Atena, 2002) (pp. 15-16).

Prin interpretarea oferit\ teo-

logilor, dar mai cu seam\ credin-cio[ilor simpli, Mitropolitul Simeona reu[it s\ pun\ în lumin\ atât

rafinamentul, cât [i explozia detalent a Sfântului Andrei Criteanul.Cele nou\ cânt\ri din care este

alc\tuit Canonul cel Mare sunt totatâtea capitole, acolo unde seexplic\ din aproape în aproape

întreaga istorie a mântuirii, „avândca model pe protop\rintele Adam,cel care, dându-[i seama, în\un-

trul unei atmosfere [i sufl\ri bi-blice, de dimensiunile tragice alec\derii sale, de înstr\inarea omului,

de agonia [i singur\tatea sa, cerede la Hristos – al doilea Adam –,a[adar, de la Domnul milei, s\-l

elibereze din «lan]ul cel greu alp\catului» [i s\-l readuc\ la co-muniunea de iubire cu «Dumne-

zeirea, una în Treime»” (p. 8).Pentru în]elegerea pe deplin

a acestui Canon de poc\in]\, re-gula general\ pentru lectur\ dec\tre cititorul modern obi[nuit, maiignorant într-ale Bibliei decât cla-sicii autori liturgici orientali, estede a consulta în paralel toate re-ferin]ele [i aluziile biblice, la carese adaug\ obligatoria familiarizarecu limbajul [i simbolistica litur-gic\ [i sacramental\ a Bisericii. Deaceea, Mitropolitul Simeon ofer\adeseori în cadrul acestui volumexpuneri ample, din care reiese,în final, importan]a capital\ a per-sonalit\]ilor biblice la care face

5 Alexander P. Kazhdan (coord.),

The Oxford Dictionary of Byzantium,

vol. I, Oxford University Press, New

York, 1991, pp. 91-92.

217Recenzii

referire Sfântul Andrei Criteanul:„De la desfrânata din Noul Testa-ment, imnograful trece la psal-mistul-rege al Vechiului Testament.El se refer\ la p\catul îndoit allui David: la ucidere [i la adulter.Vezi: II Regi, 11, 2 [.u.; «darspal\-m\» [i Ps. 50, 8: «Stropi-m\-vei cu isop [i m\ voi cur\]i;sp\la-m\-vei [i mai vârtos decâtz\pada m\ voi albi»” (pp. 65-66).

Ideea central\ pe care o dez-volt\ Mitropolitul Simeon în pre-zenta erminie duhovniceasc\ esteo copie fidel\ a unei zicale pa-tristice, rostit\ de Sfântul MaximM\rturisitorul. Pentru acesta, „aspune ceva, f\r\ ca mai întâi s\-idistingi sensurile a ceea ce s-a spus,nu aduce nimic altceva decât con-

fuzie”6 [i întunecare, în loc de cla-rificare. Din acest motiv, „Slava…”cânt\rii a 2-a, imn adresat SfinteiTreimi, este explicat\ simplu [iconcis: „Aici poetul se întoarcespre Dumnezeul Treimic. El m\r-turise[te credin]a sa ortodox\ încele trei Persoane [i începe, dintr-odat\, s\ se roage fierbinte, ce-rând de la Preasfânta Treime s\-lscape de osânda focului ve[nic” (p.75). Rostul unei m\rturisiri trini-tare la începutul uneia hristo-logice era acela de a l\muri dife-ritele concepte [i termeni. Multmai u[or le va fi credincio[ilor s\î[i m\rturiseasc\ credin]a princânt\rile imnografice, decât prin

simple tratate expozitive, care sin-tetizeaz\ terminologia doctrinar\.Într-un stih din cântarea a 6-a,imnograful cere mila lui Hristos,procedând la fel ca psalmistulDavid: „Troparul de fa]\ consti-tuie o izbucnire a inimii poetuluinostru [i este inspirat din stihu-rile Psalmilor lui David, dar maiales din primul stih al Psalmului 50.Poetul se adreseaz\ DomnuluiCel Milostiv, cere s\-l miluiasc\,s\ aib\ mil\ de f\ptura mâinilorSale [i s\-i ierte pe to]i p\c\to[ii[i pe el însu[i, care a dispre]uitporuncile lui Hristos mai multdecât to]i oamenii. Cererile pecare le exprim\ poetul dezv\luieadânca sa zdrobire, iubirea, în]e-legerea deplin\ a celorlal]i oa-meni [i marea sa smerenie pecare, ca s\ o eviden]ieze, recurgechiar la hiperboliz\ri” (p. 166).

Marele merit al Sfântului AndreiCriteanul este acela c\ a zugr\vitpersonajele biblice cu putere [idinamism, iar evenimentele isto-rice sunt descrise printr-o minu-nat\ reprezentare [i o densitateremarcabil\: „S\ nu te faci stâlpde sare, suflete, întorcându-te îna-poi; s\ te înfrico[eze pilda Sodo-mei; sus, în Sigor, mântuie[te-te!”(p. 90).

Doar cântarea a 9-a este in-spirat\ din Noul Testament; pen-tru aceasta [i Sfântul Andrei îm-prumut\ modelele troparelor acesteicânt\ri exclusiv din cele neotes-tamentare. De altfel, el însu[i a-nun]\ în troparul al patrulea c\va începe folosirea modelelorneotestamentare: „Pildele Scripturii

6 Jaroslav Pelikan, Tradi]ia cre[tin\.

O istorie a dezvolt\rii doctrinei., vol. II,

traducere [i note de Pr. prof. Nicolai

Buga, Editura Polirom, 2005, p. 65.


celei noi î]i aduc ]ie, ca s\ te duc\pe tine, suflete, spre umilin]\; râv-ne[te dar drep]ilor, iar de p\c\-to[i te leap\d\, [i-L înduplec\ peHristos cu rug\ciunile tale, cu pos-tul, cu cur\]ia [i cu smerenia”. Mi-tropolitul Simeon explic\ acest tro-par: „Precum a men]ionat [i în aldoilea tropar al acestei cânt\ri,poetul a folosit pân\ acum mo-dele provenite din Vechiul Testa-ment (chiar dac\ a preluat [i peunele neotestamentare), exempleale unor b\rba]i drep]i [i p\c\-to[i, mustrându-[i sufletul c\ nua imitat pe cei drep]i, ci pe ceip\c\to[i. Aici, transmite sufletu-lui s\u c\ îi va prezenta «mode-lele» Noului Testament, cu sco-pul de a-l conduce la smerenie,la zdrobire [i, în continuare, la în-toarcere [i la poc\in]\. Modeleleprezentate sunt preluate din «NouaScriptur\», referindu-se mai cuseam\ la Iisus Hristos [i la minu-nile pe care le-a f\cut, prin carea adus s\n\tate trupului [i, înacela[i timp, rena[tere moral\sufletelor mai multor oameni.Trebuie s\ consemn\m c\ mode-lele biblice care sunt preluatedin Noul Testament sunt foartepu]ine, în compara]ie cu cele aleVechiului Testament. Conform uneiteorii, Sfântul Andrei a scris atâteatropare câte sunt [i stihurile celor

nou\ cânt\ri. Prin urmare, multesunt din spa]iul veterotestamen-tar, deoarece primele opt cânt\riprovin de acolo, în timp ce NouluiTestament îi este închinat\ o sin-gur\ cântare, cea de-a noua, careare 22 de stihuri, câte sunt a[a-dar [i troparele cânt\rii a noua dinMarele Canon, începând de aiciînainte” (pp. 205-206).

Compus de un sfânt care nueste cu nimic mai prejos decâtasce]ii din Sketis sau cei ai Pate-ricului [i t\lm\cit cu acribie de Mi-tropolitul Simeon, „Marele Canon”r\mâne stindard [i popas duhov-nicesc în perioada Marelui Post.El este icoana zugr\vit\ în cuvintea sufletului care sper\ mereu [imereu c\, de câte ori va c\dea [ise va poc\i sincer, de atâtea oriva face pa[i spre mântuire; vaînainta pe cele mai înalte culmiale sfin]eniei.

„Ex Oriente Lux!” – Lumina cu-noa[terii vine din Orient – obi[-nuiau s\ spun\ cei din vechime.Spa]iul cre[tin\t\]ii orientale, im-nografia sa au fost pân\ acumpu]in cunoscute. Iat\ o carte reper,care ne introduce în atmosferaascezei [i în spiritul liturgic dintimpul S\pt\mânii Patimilor.

Claudiu-Ioan COMAN

Cartea Pr. prof. Petre Semen,Arheologia Biblic\ în actualitate,a ap\rut în 2008, cu binecuvân-

tarea Înaltpreasfin]itului P\rinte Mi-tropolit Teofan, la Editura „Trinitas”din Ia[i.

Pr. prof. Petre Semen, Arheologia Biblic\ în actualitate, Editura Trinitas,Ia[i, 2008, 280 pp. + 24 plan[e color

219Recenzii

Binecunoscut cititorilor de li-teratur\ teologic\, Pr. prof. PetreSemen este profesor la Facultateade Teologie „Dumitru St\niloae”din Ia[i, cercet\tor în domeniulteologiei Vechiului Testament [ial arheologiei biblice, bun cunos-c\tor al limbii ebraice biblice.Autorul a publicat articole [i c\r]ide o importan]\ incontestabil\,îndreptându-[i cercet\rile în dou\direc]ii de interes: scrierea [i gra-matica limbii ebraice [i lucr\riexegetice asupra c\r]ilor VechiuluiTestament. Men]ionez, între acestea:Înv\]\tura despre Sfânt [i sfin-]enie în c\r]ile Vechiului Testament,tez\ de doctorat în Teologie, Edi-tura Trinitas, Ia[i 1993; A[teptândmântuirea, Editura Mitropoliei Mol-dovei [i Bucovinei „Trinitas”, Ia[i,1999; Experien]a umanului cudivinul dup\ Sfânta Scriptur\,Editura Performantica, Ia[i, 2007;Introducere în teologia biblic\ aVechiului Testament, Editura

Trinitas, Ia[i, 2008; Introducereîn teologia profe]ilor scriitori, Edi-tura Trinitas, Ia[i, 2008; Limbaebraic\ biblic\, Editura Universi-t\]ii „Al. I. Cuza”, Ia[i, 2001.

Arheologia Biblic\ în actua-litate propune cititorului o pre-zentare captivant\ a mai multoraspecte privitoare la poporul ales:începând de la cele de ordin geo-grafic, al florei [i faunei, la struc-tura social\, institu]ii, cultul [i sim-bolismul acestuia, grup\ri religios-politice etc. Este necesar de pre-cizat faptul c\ autorul realizeaz\acest manual dup\ o riguroas\cercetare a informa]iilor oferitede arheologii care au f\cut s\p\-turi de-a lungul timpului pe teri-toriul }\rii Sfinte. De altfel, lanoi în ]ar\ sunt pu]ine cercet\riîn acest domeniu. În perioadainterbelic\ au ap\rut dou\ lucr\ricu titlul Arheologia Biblic\, autorifiind Constantin Chiri]escu, în 1923,[i Vasile Târnavski, în 1930. Înepoca post-comunist\, de acestsubiect s-a mai ocupat Pr. prof.Dumitru Abrudan, care a publicat,în 2002, Arheologia Biblic\: pentrufacult\]ile de teologie. Astfel, Ar-heologia Biblic\ în actualitate aPr. prof. Petre Semen nu doar c\este cea mai recent\, deci infor-ma]iile sunt actualizate cu ulti-mele descoperiri în domeniu, ci[i beneficiaz\ de un stil clar deexpunere, autorul folosindu-se decuno[tin]ele de limb\ ebraic\pentru e explica multe nume delocuri, obiecte sau evenimente,demonstrând c\ aceste denumiri


î[i au originea în via]a [i menta-litatea poporului evreu.

Chiar din prefa]\, autorul men-]ioneaz\ c\ lucrarea a fost întoc-mit\ ca manual pentru studen]iide Teologie, urm\rindu-se în acestsens programa analitic\ de studiudin facult\]ile de teologie ortodox\.

Cartea este compus\ din 27de capitole, cu o prefa]\ scris\de autor, în care este definit\ ar-heologia biblic\ [i este stabilitrolul acestei discipline în cadrulstudiilor arheologice [i ale celorteologice.

În primul capitol al c\r]ii, ar-heologia biblic\ este definit\ ca[tiin]a ce se ocup\ de studiulantichit\]ilor poporului evreu, apoieste explicat\ necesitatea studieriiarheologiei biblice prin faptul c\ofer\ cuno[tin]e suplimentare cuprivire la ]ara apari]iei Sfintei Scrip-turi, la modul de trai al poporu-lui evreu, la credin]\, obiceiuri,institu]ii religioase [i politice etc.

În al doilea capitol, autorulface o incursiune în istoricul [ispecificul cercet\rilor arheologicede pe teritoriul }\rii Sfinte, f\-când o periodizare a cercet\rilorarheologice, de la primele excava]iisporadice, începând cu sfâr[itulsecolului al XVIII-lea, pân\ în zilelenoastre, prezentând [i principaliiarheologi care au excavat [i cer-cetat siturile arheologice din }araSfânt\.

Dup\ modelul împ\r]irii rea-lizate de William Foxwell Albright,în Archaeology of Palestina, au-torul face o etapizare a perioa-delor istorice în teritoriul Palestinei.

Men]ioneaz\ [i explic\ apoi teh-nicile tipic arheologice de datare,precum [i neajunsurile pe caremetoda cea mai utilizat\, mole-cula de carbon C14, le are în da-tarea artefactelor istorice.

Al treilea capitol este dedicatdescoperirilor arheologice din ]\-rile vecine Palestinei, popoare-lor care au intrat în contact cuiudeii [i unde se g\sesc nenu-m\rate artefacte de provenien]\evreiasc\. Astfel, ne sunt prezen-tate descoperirile din Egipt, [tiutfiind faptul c\ evreii au fost robiîn Egipt peste patru sute de ani,iar în Sfânta Scriptur\ se g\sescmulte referiri la teritoriul Egiptului.Cele mai importante artefacte des-coperite în Egipt sunt papirusuri,unde se întâlnesc texte, proverbe,motive având o asem\nare fra-pant\ cu textele veterotestamentare.Autorul continu\ cu descoperi-rile din Asiria [i Babilonia, unloc important avându-l Codul luiHamurabi, cel mai vechi cod delegi, care ofer\ asem\n\ri izbi-toare cu prevederile Legii mozaice.Alte descoperiri, din Siria sau dinFenicia, adeveresc referirile bi-blice la zeit\]ile p\gâne El, Astarta,Adon, Baal etc. Se face apoi oprezentare a Manuscriselor de laMarea Moart\, texte de o deose-bit\ importan]\ `n studiul biblic.Talmudul, un bun izvor pentrucunoa[terea particularit\]ilor po-porului evreu, este definit ca oSfânt\ Scriptur\ interpretat\ dup\modelul iudaic.

Al patrulea capitol este de-dicat geografiei }\rii Sfinte, fiind

221Recenzii

prezentate hotarele, potrivit c\r]iiNumerii. Sunt dedicate subcapi-tole pentru mun]ii, v\ile, câm-piile [i hidrografia Palestinei. Ca-pitolul al cincilea este dedicatclimei, faunei [i florei de natur\subtropical\, datorit\ pozi]ion\riigeografice.

În capitolul al [aselea autorulprezint\ împ\r]irea administrativ-teritorial\ a Palestinei între celedoisprezece semin]ii, f\când re-ferire la ora[ele principale dinfiecare regiune [i la cetatea Ieru-salimului, de mare importan]\,odat\ cu instituirea regalit\]ii deregele David.

Capitolul al [aptelea este de-dicat structurii etnice a Palestinei:începând cu canaani]ii, continu-ând cu filistenii [i terminând cuisraeli]ii, fiec\ruia dintre popoarefiindu-i f\cut un itinerariu, cum\rturii [i momente semnifica-tive din istoria fiec\ruia. În capi-tolul al optulea sunt amintite po-poarele vecine }\rii Sfinte: fenici-enii, amoni]ii, moabi]ii [i amaleci]ii,c\rora autorul le precizeaz\ a[e-zarea geografic\ [i rela]iile pe careacestea le-au avut cu poporul ales.

În capitolul al nou\lea, auto-rul face o prezentare a a[a-zise-lor institu]ii casnice, a vestimen-ta]iei, a hranei [i a modului deprocurare a ei, d\ detalii desprecomer] [i despre sistemul metro-logic din perioada Israelului vechi.

Urm\torul capitol este dedicatfamiliei, autorul f\când referiremai întâi la statutul social limitatal femeii în familie [i în societa-tea israelit\ patriarhal\. Totu[i, în

familie, femeia avea o cinste deo-sebit\, având rolul de a na[te, acre[te [i a educa copiii în spiri-tul Legii iudaice.

În responsabilitatea de cre[-tere a copiilor, tat\l avea datoriade ai înv\]a Legea. Un alt aspectdezb\tut în acest capitol, legattot de educa]ia copiilor, este res-pectul fa]\ de p\rin]i, care era lafel de important ca [i ]inerea zileide sabat. Cinstirea p\rin]ilor avea[i o dimensiune religioas\, p\rin]iifiind considera]i reprezentan]i ailui Dumnezeu pe p\mânt. Autorulprezint\ câteva m\suri ale Legiimozaice care urm\reau combatereaimoralit\]ii: î[i logodeau copiii dela vârste fragede, femeile prinseîn adulter erau omorâte cu pietre,cazurile de homosexualitate eraudrastic pedepsite etc.

Ultima parte a acestui capitoltrateaz\ tema sclavilor. Termenulebed, „sclav”, „slujitor”, are dou\în]elesuri: cel de slujitor al lui Dum-nezeu, statut prin care se identi-ficau to]i israeli]ii, dar [i cel pro-priu, de sclav, slug\. Fiind consi-dera]i creaturi ale lui Dumnezeu[i membri în familia st\pânului,sclavii aveau un statut diferit decel al sclavilor din Imperiul Roman.Ei erau circumscri[i, respectau sa-batul [i, în unele cazuri, puteauchiar mo[teni pe st\pânii lor sause puteau c\s\tori cu una dintrefiicele st\pânilor, se bucurau deprotec]ia Legii.

În capitolul al unsprezecelea,autorul prezint\ rela]iile sociale,sco]ând în eviden]\ respectul decare se bucurau b\trânii [i modul


oriental de desf\[urare a vizitelor.Tot aici sunt amintite [tiin]ele decare erau preocupa]i evreii, scriereafiind foarte important\ pentru trans-miterea de informa]ii urma[ilor.Evreii au preluat cuno[tin]e de laegipteni [i babilonieni privind ca-lendarul. Finalul capitolului puneîn discu]ie tema mor]ii [i ritualu-rile funerare.

Al doisprezecelea capitol estededicat de autor organiz\rii so-ciet\]ii dup\ criterii politice [i re-ligioase, iar urm\torul abordeaz\temele teocra]iei [i profetismului,ca forme ale conducerii sociale [iale purt\rii de grij\ a lui Dumnezeufa]\ de popor. Apoi se vorbe[tede regalitate, ca form\ de con-ducere [i administrare a statului.

În continuare, sunt prezen-tate probleme de drept mozaic:dreptul de întâi n\scut, dreptu-rile s\racilor [i ale str\inilor, dreptulmatrimonial, drepturile [i îndato-ririle so]ilor unul fa]\ de cel\lalt,dreptul de proprietate, reglemen-t\rile referitoare la împrumut [imo[tenire. Se continu\ cu situa]iide drept penal iudaic: abateri, de-licte [i pedepsele aplicate.

Institu]iile religioase sunt pre-zentate în capitolul al [aispreze-celea. Autorul descrie cultul ante-mozaic [i pe cel mozaic, apoi di-feren]ele dintre cultul divin israelit [icultele celorlalte popoare. Urmeaz\descrierea l\ca[urilor de cult: al-tarele construite de patriarhi laSichem, Betel [i Mamvri, CortulSfânt, l\ca[urile sfinte construite deisraeli]i din momentul intr\rii înCanaan, construirea Templului lui

Solomon [i a celui de-al doileatemplu din Ierusalim, dup\ în-toarcerea din robie. Informa]iilesunt completate în urm\torul ca-pitol, în care ni se prezint\ pelarg slujitorii cultului, ve[minteleacestora, drepturile [i îndatoririlelor sacerdotale.

În capitolul dou\zeci, autorulrealizeaz\ o clasificare a jertfelor,prezentând ritualul de împlinirea acestora. Apoi pune în discu]iesimbolismul jertfelor veterotesta-mentare, jertfa fiind modalitateaprin care [i Mântuitorul a biruitmoartea. Alte ac]iuni cu un caractersacru – zeciuielile, ungerea sfânt\,votul de nazireu, jur\mântul, bine-cuvântarea [i blestemul – suntprezentate în continuare.

Ultimele capitole fac referirela s\rb\torile israelite, la grup\rile[i partidele cu un caracter religios-politic (fariseii, saducheii, sama-rinenii, irodienii, esenienii, terape-u]ii [i eleni[tii).

La finalul lucr\rii, autorul neprezint\ câteva h\r]i din diferiteperioade ale istoriei poporului ales,fotografii noi din siturile arheo-logice, acestea l\sând, practic, oimagine mai clar\ cititorului asu-pra celor prezentate în paginileanterioare.

Arheologia Biblic\ în actua-litate este o lucrare foarte impor-tant\, prin faptul c\ în paginileei sunt actualizate ultimele cer-cet\ri în domeniul arheologiei bi-blice, fiind un instrument de cer-cetare pentru cei care doresc s\aprofundeze studiile teologice înlatura lor biblic\. Cartea p\rintelui

223Recenzii

profesor Petre Semen, bun cu-nosc\tor al realit\]ilor veterotes-tamentare [i al culturii ebraice îngeneral, reprezint\ un etalon pen-tru scrierile în domeniu din Ro-mânia, iar prin claritatea viziunii[i a prezent\rii explicite introducecititorul în misterioasa cultur\ apoporului Vechiului Testament, cul-

tur\ unic\, în primul rând prinfaptul c\ a p\strat o religie mo-noteist\ [i c\ a ]inut treaz\ ideeavenirii R\scump\r\torului, Careavea s\ salveze omenirea din îm-p\r\]ia mor]ii.

Ionel MOLDOVAN

11_recenzii_1

Documents