1Pãstorul Arhidiecezei

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Pentru noul an pastoral, octombrie 2006 -octombrie 2007, propunem ca temã deaprofundat în cadrul catehezelor ºi omiliilorduminicale „Familia ºi educaþia”. Ca documentede referinþã recomand cucernicilor pãrinþi parohiºi vicari, precum ºi familiilor noastre catoliceExortaþia apostolicã despre obligaþiile Familieicreºtine în lumea de azi (Familiaris consortio), aSfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea ºiDeclaraþia despre educaþia creºtinã(Gravissimum educationis) a Conciliului II Vatican.

Îi rog pe cucernicii preoþi nu numai sã seinspire din documentele de mai sus, dar sã facãastfel încât toate familiile catolice sã le aibã încasã ºi sã le poatã citi în clipele de liniºte ºi rãgaz.

Iatã ce spune Sfântul Pãrinte Ioan Paulal II-lea în documentul citat: „Biserica, conºtientãcã taina cãsãtoriei ºi a familiei constituie unadin valorile cele mai preþioase ale omenirii, vreasã-ºi facã auzit glasul ºi-ºi oferã serviciile celorcare, conºtienþi de valoarea cãsãtoriei ºi afamiliei, se strãduiesc sã realizeze cu fidelitateaceste valori în viaþa lor, precum ºi acelora careplutesc în nesiguranþã ºi anxietate, cautãadevãrul, dar sunt împiedicaþi, pe nedrept, a trãiliber propriul proiect al familiei. Susþinându-i pecei dintâi, luminându-i ºi ajutându-i pe ceilalþi,biserica îºi oferã serviciile celor care suntpreocupaþi de destinul cãsãtoriei ºi al familiei”(FC, nr.1). ªi în concordanþã cu acest text,documentul Conciliului Vatican II precizeazã: „Deaceea, Conciliul aminteºte pãstorilor sufleteºtiîndatorirea deosebit de gravã pe care o au de aface totul pentru ca toþi credincioºii sã aibã partede aceastã educaþie creºtinã, mai ales tinerii,care sunt speranþa bisericii. Pãrinþii, deoareceau dat viaþã copiilor, au obligaþia foarte gravã dea-i educa ºi, de aceea, trebuie consideraþi primiiºi principalii lor educatori. Aceastã funcþieeducativã a lor este atât de importantã încât,acolo unde lipseºte, cu greu poate fi suplinitã.Într-adevãr, este îndatorirea pãrinþilor sã creezeo atmosferã familialã însufleþitã de iubire, de

Familia

ºi educaþia

pietate faþã de Dumnezeu ºi de respect faþã deoameni, care sã favorizeze educaþia integralã,personalã ºi socialã a copiilor. Familia este, aºadar,prima ºcoalã a virtuþilor sociale, de care nici o societatenu se poate lipsi” (G.E nr.2-3).

Luminaþi de cuvintele acestor documente,considerãm de maximã importanþã tema acestui anpastoral, „Familia ºi educaþia” fiind împreunã undomeniu pastoral în care sunt provocaþi atât pãstoriisufleteºti cât ºi membrii familiilor. Nu putem uita nicitema anului pastoral propusã tinerilor din Arhidiecezã,“Meditarea fericirilor din Evanghelie”, temã carecompleteazã ºi inspirã familia ºi educaþia, marilecapitole ale anului pastoral general. Am deplinaconvingere cã tinerii din comunitãþile noastre parohialevor fi sensibili la catehezele propuse de pãstorii lorsufleteºti ºi nu vor ezita sã se angajeze ºi în activitãþilela care vor fi chemaþi. Cu toþii formãm o singurã bisericãlocalã, am putea spune o familie a familiilor, în careeducaþia ºi spiritul fericirilor evanghelice dau creºteregeneraþiilor de azi ºi de mâine.

Îmi exprim ºi aici recunoºtinþa faþã de preoþii,cãlugãrii, cãlugãriþele ºi laicii care sunt angajaþi în nobilaoperã educativã, de orice tip ºi grad, din Arhidiecezã,bine ºtiind cã prin activitatea lor contribuie la reînnoireainternã a Bisericii, a familiilor, a societãþii noastre.

Doresc sã închei aceste rânduri citând încã o datãdin Exortaþia Sfântului Pãrinte Ioan Paul al II-lea:„deosebitã sforþare trebuie sã cer de la fiii Bisericii. Ei,care prin credinþa lor cunosc pe deplin planul minunatal lui Dumnezeu, au un motiv în plus pentru a le sta lainimã realitatea familiei în timpul nostru de încercareºi de har.

Ei trebuie sã iubeascã deosebit de mult familia.Aceasta este o poruncã concretã ºi exigentã.

A iubi familia, înseamnã a ºti sã-i stimezi valorile ºiposibilitãþile, promovându-le mereu. A iubi familia,însemneazã sã descoperi primejdiile ºi relele care oameninþã, spre a le putea învinge. A iubi familia,înseamnã a se strãdui pentru a-i pregãti un mediuînconjurãtor care s-o ajute la dezvoltare. Formaexcelentã de iubire a familiei este aceea de a-i redafamiliei creºtine de azi motive de a se încrede în eaînsãºi, în propriile bogãþii ale naturii umane ºi aleharului, încredere în misiunea pe care i-aîncredinþat-o Dumnezeu, tocmai azi când familia esteîncercatã de lipsa confortului ºi îngrijoratã de greutãþilesporite ale vieþii. Familiile noastre trebuie sã-ºiafle elanul de la început. Trebuie sã-l urmezepe Cristos”(F.C nr.86).

2 Actualitate

De la începutul lunii martie, dupã cumdeja se cunoaºte, ne confruntãm cu oproblemã gravã. La 8 m de CatedralaSfântul Iosif se construieºte un bloc mamut,de 75m înãlþime, cu 19 etaje, cu 4 nivelurisubterane care merg pânã la 16m adâncime(la mai mult de 10m sub temeliile edificiuluiCatedralei). Dupã cum constatã raportulInspectoratului de stat în construcþii, autorizaþiapentru acest proiect încalcã în mod grav legileromâne ºi europene. Cazul este bine cunoscutºi a fost mediatizat îndelung de presa internãºi de cea internaþionalã. Am protestat înnumeroase rânduri, ne-am adresat înpermanenþã ºi insistent autoritãþilor. În afarãde o scenografie îndoielnicã, am fost trataþicu foarte multã tãcere ºi indiferenþã complice.Dupã ce am trecut pe la toate forurilecompetente, pe la ministere ºi Parlament,am apelat cu stãruinþã ºi încredere lagarantul legilor ºi al Constituþiei, PreºedinteleRomâniei – cãruia i s-au adresat pânã acumnouã scrisori – solicitându-i sã intervinã. Cumcredeþi cã a reacþionat Preºedintele„jucãtor”?...

Astfel stând lucrurile, am apelat la justiþie.Am fost trataþi în acelaºi fel: „jonglerii legale”prin care Arhiepiscopia a fost þinutã la distanþãde orice proces care sã abordeze fondulproblemei, adicã ilegalitatea totalã aautorizaþiei. Din „teamã” cã Arhiepiscopia arinfluenþa ºi intimida instanþa, beneficiarullucrãrii a cerut strãmutarea procesului.Precizãm cã tatãl managerului firmeiMillenium a fost preºedintele Curþii de ApelConstanþa. Unde credeþi cã a fost strãmutatprocesul? Din toate instanþele din þarã ºi înmod pur ºi simplu „întâmplãtor” chiar laConstanþa. Ce coincidenþã! Aºa cã, la ºaseluni de la declanºarea procesului, pe fond nuavem încã termen de judecatã, iar lucrãrilepe ºantier continuã. De ce oare?

Din modul de desfãºurare aevenimentelor rezultã cã la aceastã„paralizare” a oricãrei solicitãri aArhiepiscopiei conlucreazã din plin ºi voiosautoritãþile Statului. Confirmarea complicitãþiilor în acest caz o reprezintã Nota verbalã aMinistrului de Externe cãtre Primul Ministrudin 18 august 2006. Redãm alãturat notarespectivã ºi comunicatul de presã alArhiepiscopiei.

Complicitatea autoritãþilor înNota domnului Ministru al Afacerilor Externe, Mihai-Rãzvan

Ungureanu, din 18.08.2006, privind proiectul construirii CathedralPlaza în apropierea Catedralei „Sfântul Iosif”, adresatã Primului

Ministru al României, domnul Cãlin Popescu-TãriceanuUrmare Notei privind proiectul construirii Cathedral Plaza în apropierea Catedralei „Sfântul

Iosif”, din data de 29 mai 2006, revenim cu o informare asupra evoluþiilor nou-apãrute în chestiuneamenþionatã.

I. Situaþia actualãCa urmare a memoriilor adresate Inspectoratului de stat în construcþii de cãtre

Arhiepiscopia Romano-Catolicã ºi a retransmiterii acestora de cãtre Senatul României, MinisterulTransporturilor, construcþiilor ºi Turismului ºi Ministerul Culturii ºi Cultelor, Inspectoratul a redactatun Raport „cu privire la exercitarea controlului statului în amenajarea teritoriului, urbanism ºiautorizarea executãrii lucrãrilor de construcþie, precum ºi a calitãþii în construcþii la obiectivul CathedralPlaza.

În Raport se concluzioneazã cã toate aspectele precizate pun în discuþiecaracterul de legalitate a autorizaþiei de construcþie nr. 179/18/B/43074 din 24.02.2006 eliberatã de cãtre Primãria Sectorului 1,Bucureºti. Raportul menþioneazã cã Inspectoratul de Stat în Construcþiial Municipiului Bucureºti va sancþiona contravenþional pe arhitectulªef al Municipiului Bucureºti, pentru neprezentarea documentelor ºi a actelor solicitatela control ºi pe arhitectul ªef al Primãriei Sectorului 1 pentru emiterea de certificate de urbanism cudate eronate ºi de autorizaþii de construcþie în baza unor documentaþii incomplete, care nu conþinavizele ºi acordurile necesare. Documentul menþioneazã cã Inspectoratul de Stat în Construcþii vasesiza Consiliul Legislativ, Ministerul Transporturilor, Construcþiilor ºi Turismului, Ministerul Justiþieiasupra inadvertenþelor privind textul de reglementare precizat în art. 49 pct. D din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Inspectoratul a cerut Ministerului Culturii ºi Cultelor, respectiv Ministerului Transporturilor,Construcþiilor ºi Turismului sã reanalizeze situaþia creatã ºi sã decidã în consecinþã asupra aspectelorcare trebuie soluþionate potrivit prevederilor legale specifice.

Inspectoratul de Stat în Construcþii a propus înaintarea cãtre Prefectul Municipiului Bucureºti aconcluziilor Raportului care sã stea la baza analizei oportunitãþii iniþierii procedurii de anulare încontenciosul administrativ a hotãrârii de aprobare a documentaþiei de urbanism modificatoare, încondiþiile în care:

- se afecteazã grav sistemul de telecomunicaþii al SRI;- nu au fost menþionate în certificatul de urbanism nr. 1973/83B/5701 din 13.06.2005 toate

avizele legale necesare eliberãrii autorizaþiei de construcþie;- avizele, acordurile, expertizele ºi studiile impuse nu au fost impuse ca obligativitate în

faza de verificare a cerinþelor, anterioarã autorizãrii de execuþie a lucrãrilor;- contractul ce concesiune nr. 675/24.09.2002 îºi pierde valabilitatea în condiþiile art. 36 din

Legea nr. 50/1991, republicatã cu completãrile ºi modificãrile ulterioare.Poziþia autoritãþilor pontificale a fost reiteratã la 6 iunie 2006 de cãtre Monseniorul Pietro Parolin,

Subsecretar pentru raporturi cu Statele al Sfântului Scaun, cu prilejul unei întâlniri cu AmbasadorulRomâniei pe lângã Sfântul Scaun. Vaticanul este preocupat de amânarea pentru luna septembrie2006 a judecãrii procesului intentat firmei constructoare de cãtre Arhiepiscopia Romano-Catolicã,întrucât se percepe pericolul cã societatea Millenum vrea sã punã partea catolicã în faþa faptuluiîmplinit.

Secretarul de Stat al Suveranului Pontif a adresat, în data de 27 iunie 2006, o scrisoare peaceastã temã domnului Traian Bãsescu, Preºedintele României. Corespondenþa Sfântului Scaun areluat, în mare parte, argumentaþia folositã de Mons. Robu în acþiunile sale. În rãspunsul sãu,Domnul Traian Bãsescu, Preºedintele României, ºi-a exprimat speranþa cã autoritãþile românecompetente vor soluþiona în spiritul dreptãþii acest diferend.

Conducerea Senatului a aprobat, în data de 27 iunie a. c., la solicitarea Comisiei de Abuzuri,

3Actualitate

Trecând aºadar de la Ana la Caiafa ºi asistând la spãlarea mâinilor lui Pilat ne aflãm,în momentul actual, pe drumul Calvarului neºtiind încã exact la care staþiune. Ceea ce este sigur e cãva trebui sã le parcurgem pe toate, crezând cu tãrie în ziua învierii ce va sã vie.

„Moartea ta o vestim Doamne ºi Învierea ta o mãrturisim pânã când vei veni”.

proiectul de lângã Catedralãînfiinþarea unei comisii de anchetã ceva avea drept scop investigareamodului de autorizare a construiriiCathedral Plaza. Potrivit unei Noteadresate Biroului Permanent alSenatului, Comisia pentru cercetareaabuzurilor a hotãrât sã facã demersuri,ca urmare a numeroaselor sesizãri,având ca obiect „protestul cetãþenilor”faþã de modul de realizare a proiectelorde sistematizare a Capitalei, precumºi protestul Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureºti faþã de instituþiileStatului care au avizat ºi au autorizatconstruirea imobilului Cathedral Plaza.

Recent, Subsecretarulpentru raporturile cuStatele al Sfântului Scaun,Monsenior Pietro Parolin, aadus la cunoºtinþaAmbasadorului Românieipe lângã Sfântul Scaun, îndata de 8 august 2006, cã,urmare a îngrijorãrii cucare este perceputã laVatican aceastã problemã,este posibil ca SuveranulPontif sã se pronunþepublic în aceastãp r o b l e m ã .

II. EvaluareConsiderãm cã, în eventualitatea

ridicãrii chestiunii la nivelul SuveranuluiPontif, acest demers politic ar afectafoarte mult imaginea României înmediile catolice din întreaga lume. Estede dorit ca, prin demersuri politico-diplomatice, autoritãþile române sãevite o astfel de reacþie.

În plan intern, este oportun careprezentanþi ai autoritãþilor sã-ºiexprime în mod explicit, public,aprecierea pentru importanþa esteticãºi arhitectonicã a Catedralei „SfântulIosif” ºi preocuparea ca aceastãclãdire sã nu fie în nici un fel afectatã.Astfel de declaraþii vor arãta atenþiacu care este urmãritã chestiunea,evitându-se, în acest fel,pronunþarea asupra solicitãrii BisericiiCatolice de sistare a lucrãrilor.

Propunem: Discutarea chestiunii înºedinþã de Guvern ºi trasarea de sarciniîn acest sens.

Bucureºti, 18 septembrie 2006

Arhiepiscopia Romano-catolicã de Bucureºti protesteazã faþã de modul în care MinistrulAfacerilor Externe trateazã problema salvãrii Catedralei Sfântul Iosif

Am luat act cu stupefacþie de conþinutul notei B1-1/11576 din 18 august 2006 adresatã de MinisterulAfacerilor Externe, prin Domnul Ministru Mihai Rãzvan Ungureanu, Domnului Cãlin Popescu Tãriceanu,Primul Ministru al României, notã cu privire la proiectul construirii Cathedral Plaza în apropierea CatedraleiSf. Iosif, publicatã în facsimil în cotidianul Ziua ºi analizatã de ziarul Bursa de luni 18 septembrie 2006.

Înþelegem, din conþinutul notei, cã evitarea îndeplinirii atribuþiilor de serviciu pecare le au reprezentanþii autoritãþilor, în cazul de faþã de acþiunea de distrugere aCatedralei Sf. Iosif devine politicã de stat ºi cã se propune chiar discutarea chestiunii în ºedinþã deguvern ºi trasarea de sarcini în acest sens.

Faþã de obligaþiile ºi competenþele pe care le au anumite autoritãþi, cum ar fi Inspectoratul de Statîn Construcþii, Comisia Naþionalã a Monumentelor Istorice, Prefectura Municipiului Bucureºti, PrimarulGeneral al Capitalei, Primarul Sectorului 1, Ministerul Construcþiilor, Ministerul Culturii ºi al Cultelor, înlegãturã cu soluþionarea administrativã a unor cereri, cu care au fost legal investite propunerea MinistruluiAfacerilor Externe nu este nimic altceva decât o instigare la abuz în serviciu. Domnul Ministru afirmã cã:„În plan intern, este oportun ca reprezentanþii autoritãþilor sã îºi exprime în mod explicit, public, apreciereapentru importanþa esteticã ºi arhitectonicã a Catedralei Sfântul Iosif ºi preocuparea ca aceastã clãdiresã nu fie în nici un fel afectatã. Astfel de declaraþii vor arãta atenþia cu care este urmãritã chestiunea,evitându-se, în acest fel, pronunþarea asupra solicitãrii Bisericii catolice de sistare a lucrãrilor”.

Posibilitatea ca aceastã propunere sã fie discutatã în Guvern ºi sã se traseze sarcini în sensul evitãriiimplicãrii autoritãþilor care au competenþe ºi atribuþii în soluþionarea administrativã a „chestiunii”, aºacum o numeºte Ministrul Ungureanu, ne îngrozeºte.

Poziþia Ministrului Afacerilor Externe ne aratã, o datã în plus ºi incontestabil, cã lipsa constantã deimplicare a autoritãþilor competente în soluþionarea cererilor noastre nu este întâmplãtoare ºi esteconsecinþa politicii statului român de a asista pasiv la agresiunea împotriva Bisericii noastre.

Ce va face Inspectoratul de Stat în Construcþii în contextul indicaþiilor MAE? Va reveni asupra poziþieisale iniþiale? Sau va efectua un nou raport prin care va arãta cât de grav este periclitatã Catedrala Sf.Iosif de proiectul Cathedral Plaza, dar se va abþine sã propunã mãsura fireascã de sistare a lucrãrilor,pentru cã aºa cere Ministrul de Externe ? Sau va constata grave ilegalitãþi în procesul de avizare ºiautorizare ºi va antama posibilitatea sistãrii lucrãrilor, indiferent de consecinþe? Încercarea de inducereîn eroare a Sf. Scaun prin declaraþii de complezenþã, lipsite de substanþã, ce urmãresc sã mascheze nudoar o lipsã de reacþie a autoritãþilor, ci chiar complicitatea acestora cu cei ce pericliteazã grav existenþacomplexului Catedralei Sf. Iosif, reflectã „respectul” pe care Guvernul României îl poartã Sf. Scaun ºiBisericii Catolice.

Arhiepiscopia Romano-catolicã de Bucureºti protesteazã faþã de modul în care MinisterulAfacerilor Externe ºi Guvernul României înþeleg sã trateze o problemã de o asemenea importanþã ºisolicitã ca acestea sã-ºi prezinte public poziþia în legãturã cu conþinutul notei.

Cerem cu fermitate stoparea imediatã a lucrãrilor din vecinãtatea Catedralei Sfântul Iosif, anulareaautorizaþiei de construcþie acordatã companiei Millenium ºi protejarea, printr-o lege dreaptã, europeanã,a valorilor de patrimoniu ale României!

Cerem oprirea distrugerii Catedralei Sf. Iosif!Cerem oprirea oricãror acte de agresiune împotriva patrimoniului cultural ºi spiritual al României.

Valori irecuperabile se pierd în fiecare zi prin stupefianta indiferenþã a autoritãþilor în drept!Biroul de presã al Arhiepiscopiei Romano-Catolice

Pr. FRANCISC DOBOª, Purtãtor de cuvânt

4 Actualitate

25 aprilie 2005,prima referire la lumea musulmanã

Era chiar la începutul pontificatului sãu când Papa Benedictal XVI-lea a întâlnit, în Sala Clementinã din Vatican, delegaþiiale Bisericilor ortodoxe, ale Bisericilor orientale ºi ale Comunitãþilorecleziale din Occident.

“Sunt recunoscãtor, în mod special, pentru prezenþa între voia unor membri ai comunitãþii musulmane ºi îmi exprim preþuireapentru creºterea dialogului dintre musulmani ºi creºtini, atât lanivel local cât ºi internaþional. Vã asigur cã Biserica vrea sã continuesã construiascã punþi de prietenie cu adepþii tuturor religiilor, înscopul de a cãuta binele autentic al fiecãrei persoane ºi al societãþiiîn ansamblul ei. (…)

Eforturile noastre pentru a ne întâlni ºi a promova dialogulsunt o preþioasã contribuþie pentru a construi pacea pe temeliisolide. Papa Ioan Paul al II-lea, venerabilul meu predecesor, laînceputul noului Mileniu a scris cã “numele unicului Dumnezeutrebuie sã devinã tot mai mult, aºa cum este, un nume de paceºi un imperativ de pace” (Novo Millennio ineunte, 55). De aceea,este imperioasã angajarea într-un dialog autentic ºi sincer, construitpe respectul demnitãþii fiecãrei persoane umane creatã, aºacum noi creºtinii credem cu tãrie, dupã chipul ºi asemãnarea luiDumnezeu” (cf Gn 1,26-27).

20 august 2005,Köln,întâlnirea cu reprezentanþii

unor comunitãþi musulmane„Dragi prieteni musulmani, este motiv de mare bucurie

pentru mine sã vã primesc ºi sã vã adresez salutul meu cordial.Sunt aici pentru a întâlni tineri din orice parte a Europei ºi a lumii.Tinerii sunt viitorul umanitãþii ºi speranþa naþiunilor. Iubitul meupredecesor, Papa Ioan Paul al II-lea, a spus într-o zi tinerilormusulmani reuniþi pe stadionul din Casablanca (Maroc): „Tineriipot construi un viitor mai bun, dacã pun înainte de toate credinþalor în Dumnezeu ºi se angajeazã apoi sã construiascã aceastãlume nouã dupã planul lui Dumnezeu, cu chibzuinþã ºiîncredere”. [Insegnamenti (Învãþãturi), VIII/2, 1985, p.500]. Înaceastã perspectivã, mã adresez vouã, dragi prietenimusulmani, pentru a împãrtãºi cu voi speranþele ºi preocupãrilemele în aceste momente deosebit de dificile ale istorie timpuluinostru. (…)

Dragi prieteni, sunt profund convins cã trebuie sã afirmãm,fãrã cedãri în faþa presiunilor negative ale ambientului, valorilerespectului reciproc, ale solidaritãþii ºi ale pãcii. Viaþa fiecãreifiinþe umane este sacrã, atât pentru creºtini cât ºi pentrumusulmani. Avem un mare spaþiu de acþiune în care sã nesimþim uniþi în serviciul valorilor morale fundamentale.

Demnitatea persoanei ºi apãrarea drepturilor care izvorãsc din aceastãdemnitate trebuie sã constituie scopul oricãrui proiect social ºi al oricãruiefort depus pentru a-l realiza. Acesta este un mesaj repetat în modinconfundabil de glasul tãcut, dar clar, al conºtiinþei. Este un mesaj pe caretrebuie sã-l ascultãm ºi sã-l facem sã fie ascultat: dacã s-ar stinge ecoulsãu în inimi, lumea ar fi expusã întunericului unei noi barbarii. Numai perecunoaºterea importanþei persoanei se poate gãsi o bazã comunã deînþelegere, depãºind eventuale opoziþii culturale ºi neutralizând forþaexplozivã a ideologiilor. (…)

Experienþa trecutului ne învaþã cã respectul reciproc ºi înþelegerea nuau marcat întotdeauna raporturile dintre creºtini ºi musulmani. Câte paginide istorie înregistreazã bãtãliile ºi rãzboaiele înfruntate invocând, de oparte ºi de alta, numele lui Dumnezeu, ca ºi cum a combate duºmanul ºi aucide adversarul ar putea fi un lucru plãcut Lui. Amintirea acestor tristeevenimente ar trebui sã ne umple de ruºine, bine ºtiind ce atrocitãþi au fostcomise în numele religiei. Lecþiile trecutului trebuie sã ne serveascã sã evitãmrepetarea aceloraºi greºeli. Voim sã cãutãm cãile reconcilierii ºi sã învãþãmsã trãim respectând, fiecare, identitatea celuilalt. Apãrarea libertãþiireligioase, în acest sens, este un imperativ constant , iar respectul minoritãþilorun semn incontestabil de adevãratã civilizaþie.

În aceastã privinþã, este mereu oportun sã ne amintim ceea ce PãrinþiiConciliului Vatican II au spus despre raporturile cu musulmanii: „Biserica îipriveºte, de asemenea, cu multã stimã pe musulmani, care îl adorã peDumnezeul cel unic, viu ºi existent în sine, îndurãtor ºi atotputernic, creatoral cerului ºi al pãmântului, care a vorbit oamenilor. Ei cautã sã se supunãdin tot sufletul hotãrârilor tainice ale lui Dumnezeu, aºa cum s-a supusAbraham, la care credinþa islamicã se referã bucuros...

12 septembrie 2006,la Universitatea din Regensburg

„(…) chiar ºi în faþa unui scepticism atât de radical, rãmâne necesar ºirezonabil a se interoga asupra lui Dumnezeu prin intermediul raþiunii ºiacest lucru trebuie sã fie fãcut în contextul tradiþiei creºtine (…) Toate acesteami-au revenit în minte când, recent, am citit partea editatã de profesorulTheodore Khoury (Münster) a dialogului pe care doctul împãrat bizantinManuel al II-lea Paleologul, probabil în cantonamentul de iarnã din 1394 înapropiere de Ankara, l-a avut cu un persan cult asupra creºtinismului ºiislamului ºi asupra adevãrului amândurora. A fost apoi, probabil, împãratulînsuºi cel care a notat, în timpul asediului de la Constantinopol, între 1394 ºi1402, acest dialog; se explicã astfel de ce raþionamentele sale sunt reproduseîn mod mult mai detaliat dar nu rãspunsurile eruditului persan. Dialogul seextinde asupra întregului domeniu al structurilor credinþei cuprinse în Biblieºi în Coran ºi se opreºte, mai ales, asupra imaginii lui Dumnezeu ºi aomului, dar în mod necesar ºi mereu din nou asupra relaþiei dintre cele „treiLegi”: Vechiul Testament – Noul Testament – Coran. Aº vrea sã tratez înaceastã lecþie doar un argument, mai degrabã marginal în structuradialogului care, în contextul temei „credinþã ºi raþiune”, m-a fascinat ºi care

Papa, faþã în faþã cu islamul

Joseph Ratzinger susþine duetulreligiei cu raþiunea, nu cu violenþa

5Actualitate

îmi va servi ca punct de plecare pentru reflecþiile mele asupra acesteiteme.

În cel de-al ºaptelea colocviu (diàlexis – controversã ) editat de prof.Khoury, împãratul abordeazã tema jihadului (rãzboi sfânt). Desigur,împãratul ºtia cã în sura 2,256 se citeºte: „Nici o constrângere în lucrurilede credinþã”. Este una din surele perioadei iniþiale, în care Mahomedînsuºi era încã fãrã putere ºi ameninþat. Dar, fireºte, împãratul cunoºteaºi dispoziþiile, dezvoltate succesiv ºi fixate în Coran, referitoare la rãzboiulsfânt. Fãrã a se opri asupra amãnuntelor, precum diferenþa detratament între cei care posedã „Cartea” ºi cei „necredincioºi”, el, înmod surprinzãtor de brusc, s-a adresat interlocutorului pur ºi simplu cuîntrebarea centralã asupra raportului dintre religie ºi violenþã în general,spunând: „Aratã-mi totuºi ce a purtat Mahomed nou ºi vei gãsi acolonumai lucruri rele ºi inumane, precum dispoziþia de a rãspândi cuspada credinþa pe care el o predica”. Împãratul explicã apoi amãnunþitraþiunile pentru care rãspândirea credinþei prin violenþã este lucrunerezonabil (neraþional). Violenþa este în contrast cu natura lui Dumnezeuºi cu natura sufletului. „Dumnezeu nu se complace în sânge; a nuacþiona potrivit raþiunii (cu raþiune – sùn lògo) este contrar naturii luiDumnezeu. Credinþa este rod al sufletului, nu al trupului. Prin urmare,cine vrea sã conducã pe altcineva la credinþã are nevoie de capacitateade a vorbi bine, de a raþiona corect ºi nu de violenþã ºi de ameninþare.Pentru a convinge un suflet raþional nu este necesar a dispune nici depropriul braþ, nici de instrumente pentru a lovi, nici de vreun alt mijlocprin care sã se poatã ameninþa o persoanã cu moartea...”.

Afirmaþia decisivã în aceastã argumentare împotriva convertiriiprin violenþã este: a nu acþiona potrivit raþiunii este contrar naturii luiDumnezeu. Editorul, Theodore Khoury, comenteazã: pentru împãrat,ca bizantin crescut în filozofia greacã, aceastã afirmaþie este evidentã.Pentru doctrina musulmanã, în schimb, Dumnezeu este absoluttranscendent. Voinþa sa nu este legatã de nici una din categoriile noastre,fie ea ºi cea a raþionalitãþii. În acest context, Khoury citeazã o operã acunoscutului islamist francez R. Arnaldez, care relevã cã Ibn Hazn mergepânã la a declara cã Dumnezeu nu ar fi legat nici chiar de cuvântul sãuºi cã nimic nu l-ar obliga sã ne descopere nouã adevãrul. Dacã ar fivoinþa sa, omul ar trebui sã practice chiar ºi idolatria.

Aici se deschide, în înþelegerea lui Dumnezeu ºi prin urmare înrealizarea concretã a religiei, o dilemã care astãzi ne sfideazã în modfoarte direct. Convingerea cã a acþiona împotriva raþiunii este încontradicþie cu natura lui Dumnezeu, este doar o gândire greacã sauvaloreazã mereu ºi prin ea însãºi? Eu cred cã în acest punct se manifestãconcordanþa profundã între ceea ce este grec, în sensul cel mai bun, ºiceea ce este credinþã în Dumnezeu, pe baza Bibliei. Modificând primulverset al Cãrþii Genezei, Ioan a început prologul Evangheliei sale cucuvintele: „La început era “lògos’”. Acesta este tocmai cuvântul pe careîl foloseºte împãratul: Dumnezeu acþioneazã cu lògos. Logos înseamnãdeopotrivã raþiune ºi cuvânt – o raþiune care este creatoare ºi capabilãsã se comunice dar ca raþiune. Ioan ne-a dat prin aceasta cuvântulconclusiv asupra conceptului biblic de Dumnezeu, cuvântul în care toatecãile adesea anevoioase ºi întortocheate, ale credinþei biblice ajung laþintã, îºi aflã sinteza. La început era logos-ul, ºi logos-ul este Dumnezeu,ne spune evanghelistul.” (…) (Notã: Textul integral al prelegerii, tradusîn limba românã de Radio Vatican, poate fi citit pe situl: http://www.oecumene.radiovaticana.org/rom/index.asp sau pe situl http://www.catholica.ro )

Clarificãri:16 septembrie 2006 Noul secretar de stat, cardinalul

Tarcisio Bertone, lãmureºte sensul mult discutatului citat folosit de JosephRatzinger în prelegerea de la Regensburg:

„ (…) În ceea ce priveºte judecata împãratului Manuel al II-leaPaleologul, citat de el în discursul de la Regensburg, Sfântul Pãrinte nua intenþionat ºi nici nu intenþioneazã sã ºi-o însuºeascã, dar a folosit-odoar ca prilej pentru a dezvolta, într-un context academic, unele reflecþiiasupra temei raportului dintre religie ºi violenþã în general, ºi sã ajungãla concluzia cã trebuie respinsã clar ºi radical motivaþia religioasã aviolenþei, din orice parte ar proveni”.

17 septembrie 2006 Amãrãciunea Papei, exprimatã larugãciunea Angelus, referitoare la înþelegerea greºitã a cuvintelorsale:

„ (…) În acest moment, doresc doar sã adaug cã sunt profundîndurerat pentru reacþiile suscitate de un scurt pasaj al discursului laUniversitatea din Regensburg, reþinut ofensator pentru sensibilitateacredincioºilor musulmani, în timp ce era vorba de un citat al unui textmedieval, care nu exprimã în nici un mod gândirea mea personalã.Ieri, cardinalul secretar de stat a fãcut publicã, în aceastã privinþã, odeclaraþie în care a explicat sensul adevãrat al cuvintelor mele. Sperca aceasta sã poatã calma spiritele ºi sã lãmureascã adevãratasemnificaþie a discursului meu care, în totalitatea sa, era ºi este oinvitaþie la dialog franc ºi sincer, cu mare respect reciproc. (…)”

20 septembrie 2006 Sfântul Pãrinte întãreºte adevãratulsens al discursului de la Universitatea din Regensburg:

„ (…) Alesesem sã vorbesc despre raportul dintre credinþã ºi raþiune– spune Suveranul Pontif – un subiect dramatic ºi de actualitate care,în cursul acelei tratãri, atinge la un moment dat nodul raportului dintrereligie ºi violenþã. Acest citat, din pãcate, a putut sã se preteze la a figreºit înþeles. Însã, pentru cititorul atent al textului meu, reiese clar cãnu voiam în nici un fel sã-mi însuºesc cuvintele negative pronunþate deîmpãratul medieval în acest dialog, iar cuprinsul lor polemic nu exprimãconvingerea mea personalã. Intenþia mea era foarte diferitã; plecândde la ceea ce Manuel al II-lea spune mai departe în mod pozitiv,printr-un cuvânt foarte frumos privind raþionalitatea care trebuie sãcãlãuzeascã în transmiterea credinþei, am voit sã explic cã nu religiaºi violenþa, ci religia ºi raþiunea merg împreunã.”

Lumea se întreabãDin pasajele citate mai sus reiese, fãrã vreo umbrã de îndoialã,

respectul sincer pe care Papa Ratzinger îl are faþã de islam ºideschiderea Pontifului faþã de dialogul interreligios cu musulmanii. ªiatunci, ce anume sau cine a dat impulsul reacþiilor violente faþã dediscursul Papei de la Regensburg? Sã fie, oare, doar rodul ignoranþeicelor care se lasã manipulaþi, precum marionetele, de semãnãtoriide furie ºi de urã? Sau interpretarea discursului Papei a fost fãcutã ºitransmisã de cãtre mass-media occidentalã în mod greºit, mai multsau mai puþin voit? De ce s-ar face aºa ceva, se întreabã lumea?Poate pentru cã, rupt din context ºi fãcut sã parã opinia Papei, citatuldin Manuel al II-lea Paleologul vine ca o mãnuºã intenþiei celor carevor sã incite musulmanii la reacþii violente pentru a putea aplica maiapoi islamului eticheta de religie fundamentalistã, violentã ºi totalînchisã dialogului, în ideea de a suscita indignarea opiniei publice ºide a justifica, în acest fel, represiunile împotriva lumii arabe? Poate…

Pagini realizate de ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

6 Universul familiei

Despre sensul sexualitãþiiPãrintele Jose Noriega, Secretar Academic al Institutului Ioan

Paul al II-lea pentru ºtiinþele cãsãtoriei ºi familiei, din Roma, a þinutcâte o conferinþã, la Cluj ºi la Bucureºti (26 ºi 27 septembrie a.c.)despre sensul sexualitãþii umane.

Cu o solidã fundamentare filozoficã ºi teologicã, folosind decicele douã „aripi”: raþiunea ºi spiritul, în contemplarea ºiaprofundarea adevãrului vieþii personale, aceastã conferinþã a venitîn întâmpinarea unui demers foarte necesar pentru familia zilelornoastre, atât de mult asaltatã de dificultãþi ºi de confuzii: acela dea aprofunda propria sa realitate, realitatea familiei bazatã pecãsãtoria sacramentalã dintre un bãrbat ºi o femeie, deschiºi noilorvieþi cu care Dumnezeu le rãsplãteºte iubirea. Sexualitatea apareastfel ca o revelare a ceea ce noi înºine suntem: suntem chemaþi lao comuniune, cãci am fost creaþi pentru ceva mai mare decât noi,la o construcþie a deplinãtãþii umane, participând cu întreaganoastrã persoanã: trupul, afectivitatea, inteligenþa, voinþa.

În al doilea rând, sexualitatea implicã perspectiva reciprocitãþiiprin faptul cã existenþa personalã se împlineºte în raport cu unaltul. Aceasta presupune o armonie care se realizeazã prin efortpersonal, prin muncã, o muncã de construcþie, de „calificare” pentrua iubi cu totalitatea fiinþei. Este vorba despre arta de a iubi, care eo virtute.

De fapt, virtutea aceasta defineºte adevãrul vieþii de cãsãtorie.Virtutea aceasta este castitatea.

Despre castitate s-a vorbit ºi se vorbeºte mult, dar fãrã ca sensuladevãrat al acestei virtuþi sã fie cunoscut. În general, castitatea esteprivitã sub aspectul sãu superficial (ºi inexact), de constrângere, derepresiune a simþurilor, de ignorare a stãrii de afectivitate. De fapt,castitatea presupune o construcþie interioarã a subiectului, capabilsã iubeascã în totalitatea dimensiunilor personale. Pornind de ladefiniþia pe care Sf. Augustin o dã virtuþii – ordine a iubirii – se poate

spune cã virtutea castitãþiiconstã în acea iubire careºtie sã se dãruiascã înîntregime celuilalt.

Aceasta este castitateasoþilor: dãruirea totalã unulaltuia.

În zilele noastre,îndrãgostiþii îºi trãiesciubirea abandonaþicircumstanþelor exterioare:un loc de muncã bine

retribuit, ajutorul pãrinþilor, apariþia copiilor la momentul oportun. Darviaþa este foarte diferitã de aceste planuri: copiii vin când vreaDumnezeu. Dãruirea totalã a soþilor este o virtute care se construieºtecu maturitatea iubirii ºi având conºtiinþa legãturii sacramentale acãsãtoriei. Bogãþia de haruri cu care este dãruitã cãsnicia în fiecaremoment, efuziune a Duhului Sfânt, revãrsat din Iubirea lui Isus peCruce, face ca iubirea soþilor sã devinã caritate conjugalã.Adicã acea capacitate de a iubi care le permite soþilor sã vadã ºi sãse bucure de o realitate supranaturalã, ºi anume, faptul cã Dumnezeuîi umple cu daruri. În aceastã realitate, sexualitatea devine un dar dela Dumnezeu ºi o adevãratã cale de împlinire a planului divin.Castitatea conjugalã, o cale de sfinþenie prin dãruirea totalã.

Cãsãtoria este, deci un drum de sfinþenie: o permanentãînvãþare de a primi darurile divine, de a se dãrui total, de a parcurgedrumul împreunã, pânã la Banchetul ceresc.

În aceastã perspectivã se observã legãtura dintre vocaþia vieþiide cãsãtorie ºi vocaþia vieþii consacrate. Fecioria consacratã, înprietenia absolutã a fiinþei cu Cristos, anticipeazã acest Banchet ceresc.

A. C.

Slujba se învaþã în familieBRUNO FERRERO

Gata cu prefãcãtoria

Celebrarea Sfintei Liturghii sau, cum se spune în mod obiºnuit, a merge la Slujbã, este gestul cel mai important al credinþei creºtine.Nu înseamnã doar un simplu a se alãtura, a face un act de prezenþã, a asista la o ceremonie sau ceva de genul acesta.Este mai ales a decide sã trãieºti într-un anumit fel. Creºtinismul nu este un accesoriu, ceva alãturat, ceva adãugat, frumos dar fãrã

importanþã pentru viaþa de zi cu zi. Nu este o ºãpcuþã cu o stemã, pe care o purtãm o datã pe sãptãmânã sau mai puþin.Liturghia, Euharistia, sunt o idee adecvatã despre Dumnezeu, deci o idee adecvatã despre viaþã ºi despre om: Dumnezeul lui Isus este

Dumnezeul vieþii ºi al bucuriei.La fiecare sãrbãtoare, copiii ar trebui sã-i întrebe pe pãrinþi: „pentru ce facem sãrbãtoare?”. Sãrbãtorile anului liturgic sunt un mod minunat

de a face catehezã, care antreneazã toatã familia. Un adevãrat catehism „invãluitor” fãcut din miºcãri, cântec, participare, bucurie, comunicareºi nu de formule abstracte.

ªi cum copiii învaþã doar ceea ce trãiesc, dacã existã o semnificaþie spiritualã a vieþii, aceasta se poate învãþa doar în familie. Doar dacãceea ce este celebrat este ºi trãit în viaþa de familie, Slujba va fi un moment de satisfacþie spiritualã intensã.

Celebrãm ceea ce trãim ºi trãim ceea ce celebrãm.(traducere ºi adaptare dupã BRUNO FERRERO, La messa si impara in famiglia, Elledici 2006)

7Gânduri cãlãuze

Luna Rozariului a început, pentru mulþi dintre noi, cu uneveniment pe care meritã sã-l împãrtãºim noi, cei ce alcãtuimfamilia arhidiecezei de Bucureºti. Este vorba despre o multaºteptatã apariþie editorialã, dedicatã Sfântului Rozariu.

Este un eveniment, în primul rând pentru cã aduce o mãrturiede iubire cãtre Sfânta Fecioarã ºi apoi o notã de originalitate înliteratura de specialitate, fiind un mãnunchi de rugãciuni ºi meditaþiiizvorâte direct din practica familiilor.

Ideea de a compune un rozariu al familiilor, alcãtuit din textescrise de familii, rugãciuni personale adresate Sfintei Fecioare,rugãciuni ce leagãnã intimitatea atâtor familii, a fost a PreasfinþituluiCornel Damian, în urma unui proiect editorial iniþiat de pr. ClaudiuBãrbuþ.

Citind aceste rugãciuni, putem vedea, de asemenea, cât demare este puterea rozariului, care ajutã familia sã rãmânã unitã,în ciuda oricãror dificultãþi, sã creascã ºi sã se maturizeze în iubire.

Paginile acestei mici cãrþi aduc nu doar o mãrturie „literarã” –ci ºi una artisticã. Ilustraþiile, semnate de artiºti plastici consacraþi,apar ºi ele, în mod evident, ca ipostaze de rugãciune.

Aceastã carte a produs deja un prim rod, chiar înainte de ase închega între coperþi, pe când se construia. Adunându-se sprea o compune, familiile au trãit o experienþã de comuniune caremerita continuatã ºi dupã ce misiunea de a realiza cartea va fifost împlinitã. Astfel, s-au întâlnit din nou, sub conducerea Pr.Fabian Mãriuþ, responsabilul arhidiecezei noastre cu pastoraþiafamiliei, pentru a participa la împlinirea acestor direcþii pastorale.

Recenta apariþ ieeditorialã dedicatãRozariului, aºa cum observaun oaspete al arhidiecezeinoastre, este „ca un buchetde trandafiri oferit de familiiCelei care este TrandafirulMistic”: o carte de mareoriginalitate, chemând larugãciune ºi laaprofundarea darurilor depreþ cu care Dumnezeubinecuvânteazã viaþa defamilie.

MARINA FARA

Un buchetde trandafiri

SfinteiFecioare

Duminica a XXVIII-a d p a

Lui Dumnezeu m-am rugat ºi mi s-a dat pricepere; l-am imploratºi Duhul înþelepciunii s-a coborât asupra mea. Am þinut la înþelepciunemai mult decât la tronuri ºi sceptre, în comparaþie cu ea bogãþiilele-am socotit de nimic… Împreunã cu ea mi-au venit bunurile ºi prinmâinile ei bogãþii nenumãrate (Înþ 7,7-11).

Omenirea nu a aºteptat Biblia ºi religia Dumnezeului lui Israelpentru a descoperi cã bogãþiile inteligenþei ºi mai ales ale inimii suntmai preþioase decât aurul ºi bijuteriile lumii. Astfel de afirmaþii ar fiputut fi foarte bine, enunþate de mulþi dintre filozofii greci ºi nu numai.Una e însã sã ºtii aceste lucruri ºi alta e sã le pui în practicã. Citindaceastã carte a Înþelepciunii lui Solomon, toþi am avea, mereu, câteceva de învãþat.

Fragmentul propus pentru duminica a XXVIII-a dpa este menit,pe de o parte, sã ne vorbeascã despre o Înþelepciune care vine dela Dumnezeu, adesea mult diferitã de înþelepciunea umanã ºi pecare o întâlnim în textele Sfintei Scripturi, fundamentalã însã pentruîmplinirea destinului vieþii noastre. Pe de altã parte, textul nostru nepregãteºte sã ne confruntãm cu o astfel de Înþelepciune divinã carene surprinde prin contrariul a ceea ce bunul nostru simþ ne-ar sugera.

Pe când Isus era gata sã plece la drum, a alergat la el un om, acãzut în genunchi înaintea lui ºi l-a întrebat: „Învãþãtorule bun, cetrebuie sã fac pentru ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?”… Isus i-arãspuns: „Cunoºti poruncile: sã nu ucizi, sã nu sãvârºeºti adulter, sãnu furi, sã nu dai mãrturie falsã, sã nu înºeli pe nimeni, cinsteºte petatãl ºi pe mama ta!” El i-a rãspuns: „Învãþãtorule, toate acesteporunci le-am pãzit din tinereþe”. Atunci Isus, fixându-l cu privirea, l-a îndrãgit ºi i-a spus: Un singur lucru îþi lipseºte. Mergi, vinde tot ce ai,împarte la sãraci ºi vei avea comoarã în cer; apoi vino ºiurmeazã-mã!”(Mc 10,17-21).

Întrebarea omului din acest fragment evanghelic este cu adevãratfundamentalã, întrebare pe care fie refuzãm sã ne-o punem, fie oamânãm mereu pentru mai târziu: Ce trebuie sã fac ca sã moºtenescviaþa veºnicã?

Rãspunsul lui Isus, care se desfãºoarã pe douã niveluri, nesurprinde la fiecare dintre ele. Ca ºi omul din textul nostru, noi ne-amimagina cã, pentru a moºteni viaþa veºnicã, ar trebui sã facem cineºtie ce lucruri extraordinare. Isus ne surprinde la primul nivel alrãspunsului sãu amintindu-ne de datoria de a împlini poruncile luiDumnezeu rezumate în Cele Zece Porunci dictate lui Moise pe munteleSinai. ªi mai surprinzãtor este cel de-al doilea nivel al rãspunsuluidat de Isus atunci când omul L-a asigurat cã a pãzit cu stricteþe toateporuncile lui Dumnezeu încã din tinereþea sa: Mergi, vinde tot ce ai,împarte la sãraci… apoi vino ºi urmeazã-mã! Considerând cã acestîndemn este adresat tuturor creºtinilor, ne-am întreba în mod inevitabil,ce-ar fi dacã l-am împlini întocmai. Cum s-ar mai putea organiza oviaþã socialã, economicã ºi politicã? Genialitatea rãspunsului lui Isusnu neagã aceste dimensiuni ale vieþii. El însã vizeazã ceva în plus,ceea ce noi uitãm adesea: sã dobândim acea detaºare de lucrurilepe care le avem pentru ca ele sã nu ne stãpâneascã inima, fiinþa. Sãputem fi liberi sã-L urmãm pe Cristos. ªi-apoi, sincer vorbind, oaremulte din ceea ce noi avem nu aparþin de fapt sãracilor?

Pr. ªERBAN TARCIZIU

8 Spiritualitate

(continuare din numãrul trecut)

Se întâmplã ca aceste biete camere în care au locuit o vreme,sfinþi, sã fie prea des desfigurate de urmaºi prin adaosuri deornamentãri postume, ori prin aportul unor decoruri superflue. Dar -aºa cum autorul despre care vorbim aratã prea bine -, va rãmânemereu în astfel de încãperi câte o urmã din umanitatea concretã,autenticã ºi, dacã vreþi, trivialã, a celor care au vieþuit într-însele. ªitocmai racordarea discordantã fãcutã uneori de cãtre cei de aziîntre astfel de vechi decoruri de viaþã, ºi viaþa trãitã acolo chiar defoºtii locatari, ne face ºi mai vizibilã lecþia. Ceea ce rãmâne mai precisºi mai preþios, dincolo de adaosurile pompoase aduse acestorîncãperi cu trecerea vremii, nu reprezintã neapãrat rãmãºitele celemai nobile ale unor existenþe pãtrunse - atât în fiinþa lor intimã cât ºiîn faptã -, de acþiunea divinã. Nu, ci, în aceastã stranie situaþie, evorba mai curând de rãmãºite, de deºeuri, de fãrâme de detrituslãsate în urmã de cei care au fost. Nu-i vorba de triste rãmãºitetrupeºti, de ce va fi rãmas dintr-un trup sau altul dupã plecareasufletului, de frânturi de mãdulare din ceea ce va fi fost un leº, depraful cules dintr-un osuar cu tigve. Acestea, dacã-i vorba, au dreptulde a fi duse la bisericã, unde sã odihneascã sub piatra de altar. Evorba dimpotrivã, aici, de lucruri ce vin de mult mai jos, ºi de mult maisus - ºi de mult mai departe, totodatã. Sunt lucruri chemate sã nearate forþa amprentelor lui Dumnezeu în cel mai fad dintre neanturi.

Vorbim de obiecte care au servit cândva la ceva, lucruri de uzcotidian, pe vremuri þinute în mânã, câte o zdreanþã de rufãrie, opoalã de hainã ponositã, o pereche de cipici scâlciaþi - umile,nevenerabile gioarse, dintr-o datã înãlþate mai presus de rangul lor,înnobilate cu virtuþile veneraþiei ºi onoarei . Aparenta incongruenþã nevorbeºte, repet, despre importanþa celor de jos, atunci când suntchemate sã indice înãlþimea unui salt fãcut în sus. Din ceea ce s-ar ficuvenit sã-ºi aibã locul într-o cutie de gunoi, saltul acesta face, prinrevers, un lucru sfânt; o fãrâmã de umanitate sãracã vine cuviinciossã ne arate cãi nebãnuite ale harului, mai grãitoare aici decât, poate,oriunde altundeva. E vorba, în fond, de cutia cu deºeuri... în loc s-ovedem trântitã la marginea trotuarului, iat-o aici la loc de cinste. Câteo zdreanþã e pe masã, câte o fãrâmã din ce a fost stã acum peetajerã, sau iat-o aºezatã pe mescioara unui relicvariu.

Aici, din nou, ca ºi pretutindeni - transcendenþã ºi familiaritate; ca,de altfel, în întreaga economie a mântuirii, o sobrã familiaritate cu bietelucruºoare triviale ºi caduce....”De stercore erigens pauperem” (1)

Cel ce semneazã acest Cuvânt înainte, o face printre altele pentru

a aduce mulþumire celui care a scriscartea, pentru a-i mulþumi cã a scris-o,fãcând ºi mai palpabilã încã, prin acestepagini, o învãþãturã care-i este atât dedragã: cea potrivit cãreia transcendentulºi familiarul se aflã atât de aproape unulfaþã de celãlalt, pânã laîntrepãtrundere, în credinþa noastrã. Maiexistã însã ºi un alt motiv de gratitudine.Autorul a þinut sã înfãþiºeze cititoruluiaceste pagini, - atât de adânci ºimiºcãtoare - pentru cã el însuºi, într-unanume fel, se numãrã printre fiii spiritualiai acestor modeste camere din Roma.În istoria destinului sãu spiritual, vizitareaacestor încãperi, cândva locuite de sfinþi,a jucat într-adevãr un rol definitiv. A pãºitcurios pragul tuturor acestor încãperi -de la odaia unde a locuit Sfântul Filip deNeri, la cea a Sfântului Dominic, unde aºi devenit, odatã pentru totdeauna, fiual Bisericii, dupã ce, mai înainte, cãzuseîn genunchi în faþa unui preot necunoscut

(care ºi avea sã-i primeascã adeziunea la credinþã). ªi - aºa cumºade atât de bine celor proaspãt chemaþi de Dumnezeu la credinþã,trebuie spus cã autorul nu a cãutat cu dinadinsul aceste trãiri; nu i-atrecut prin minte, mãcar o clipã, atunci când a pãºit acele praguri,unde aveau sã-l aducã aceste vizite ºi care avea sã le fie rodul . Iatãînsã cã, tot mai conºtient de cele ce i s-au întâmplat, ca ºi de ceea cei-a fost dat sã înþeleagã în aceste încãperi, el vede acum cu alþi ochiacea binecuvântatã plãmadã din care se clãdeºte orice viaþã decreºtin, fidelã celor douã naturi ale lui Christos. Plãmada mai tãios ºimai violent vizibilã dupã moartea sfinþilor decât în timpul vieþii, cândacest amestec e trãit zi de zi, ca o cerinþã imperioasã ºi paradoxalde sezisantã.

Autorul are tot dreptul la recunoºtinþa noastrã pentru faptul cã aînþeles, a îndrãgit, ºi a descris aceste camere, cândva locuite de sfinþi.Dar cartea lui are ºi alte merite: pe plan speculativ, pentru bucuriaspiritului, ea uneºte profunzimea observaþiei cu farmecul expresiei,remarca ingenioasã cu o justã perspectivã de ansamblu, notaþiabogatã în nuanþãri subtile cu o incisivã utilizare a culorii în descrieri.Dar dincolo de toate acestea, cartea are ºi o utilitate practicã ºiimediatã, de interes actual.

Deºi nu a fost conceputã, în principal ºi deliberat, în acest scop,aceastã carte e fãcutã sã serveascã de cãlãuzã pelerinului, poatechiar de ghid turistului. Mã gândesc la acel turist hãrãzit a deveni,pânã la urmã, pelerin, pe urma paºilor scriitorului care a trãit aceste

La Roma, pe urmele sfinþilor, cu monseniorul GhikaContinuãm sã publicãm un “Cuvânt înainte” , semnat de Monseniorul Ghika, la cartea scriitorului Edmond Joly, “La Chambre des Saints”

(1933), o carte interesantã prin faptul cã prezintã un pelerinaj la Roma, pe urmele sfinþilor, contemplând locuinþele lor modeste, dar încãrcate dememoria iubirii de Dumnezeu. Prefaþa scrisã de Monseniorul Ghika dã o strãlucire specialã acestei cãrþi, aprofundând în cheie spiritualãminunata idee a autorului.

Îi mulþumim lui Andrei Brezianu, fiu spiritual al Monseniorului Ghika, pentru acest text (comentat – în numãrul trecut al revistei “Actualitateacreºtinã” ºi adnotat), pus la dispoziþia iubitorilor Monseniorului Ghika, în paginile publicaþiei noastre. (A.C.)

Vladimir GhikaCamera sfinþilor

9Gânduri cãlãuze

Duminica a XXX-a d p a

Pr. ªERBAN TARCIZIU

Aºa vorbeºte Domnul: „Strigaþi de bucurie pentru Iacob,ridicaþi în slãvi pe cel dintâi dintre popoare. Sã rãsune cântãrilevoastre de laudã spunând: <Domnul a salvat pe poporul sãu,rãmãºiþa lui Israel!> Iatã, eu îi aduc în þarã de la miazãnoapteºi-i adun de la marginile lumii. Printre ei sunt chiar ºi orbi ºiºchiopi, femei care au zãmislit ºi altele gata sã nascã. O maremulþime se va întoarce… (Ier 31,7-9).

Cuvintele pline de seninãtate pe care profetul Ieremia lepronunþã sunt spuse nu într-un moment de bucurie, cidimpotrivã. Poporul tocmai a trãit o dramã teribilã. Ierusalimultocmai a fost cucerit, incendiat, iar aceia dintre locuitori careau scãpat cu viaþã au fost umiliþi ºi trimiºi în exil. Prin cuvintelelui, Ieremia luptã împotriva disperãrii compatrioþilor sãi. Alaiuldespre care el vorbeºte este opusul convoiului de deportaþidintre care mulþi nu vor suporta brutalitãþile ºi condiþiile dedetenþie. Ieremia promite cã într-o zi locuitorii þãrii vor reveni.Atunci cãlãtoria va fi liniºtitã ºi plinã de veselie cãci pânã ºi ceimai slabi, cei orbi ºi ºchiopi vor putea face parte din alaiul careîi aduce acasã.

Imaginea acestui alai a rãmas atât de vie în amintireapoporului încât a considerat cã, în timpurile mesianice, va fi lafel.

Un cerºetor orb, Bartimeu, ºedea pe marginea drumului.Auzind cã trece Isus din Nazaret, a început sã strige: „Isuse, fiullui David, fie-þi milã de mine!”… Isus s-a oprit ºi a zis:„Chemaþi-l!” L-au chemat deci pe orb ºi i-au spus: „Curaj! Ridicã-te, te cheamã!” Orbul s-a ridicat … ºi a alergat la Isus. Isus l-aîntrebat: „Ce vrei sã fac pentru tine?” Orbul i-a rãspuns:„Rabboni, fã-mã sã vãd!” Isus i-a spus: „Mergi, credinþa tate-a mântuit”. Imediat omul ºi-a recãpãtat vederea ºi l-a urmatpe Isus în drumul sãu (Mc 10,46-52).

În textul evanghelic al acestei duminici, sfântul Marcu puneîn scenã un alai în fruntea cãruia se aflã Isus în drumul sãucãtre Ierusalim. Vindecându-l pe orbul care îi implorã acestlucru ºi apoi primindu-l în alaiul sãu, Isus lasã sã se înþeleagãcã a sosit acel timp mesianic. El este acela care îi poate vindecaºi conduce acasã pe toþi cei care îl cautã, cred în El, sperã înmântuirea Lui.

Mai mult, acest episod vine imediat dupã o învãþãturã pecare Isus a dat-o ucenicilor cu privire la mesianismul ºi misiuneasa (misiune pe care ucenicii vor trebui sã o ducã mai departe).Ceea ce conducãtorii din acel timp ºi chiar unii dintre ucenici nuau descoperit în Isus, a întrezãrit acel nefericit care stãtea pemarginea drumului ºi cerºea. Prin urmare, recãpãtarea vederiiare, în cazul nostru, o dublã semnificaþie: 1. recãpãtareacapacitãþii de a vedea cu ochiul de carne; 2. capacitatea de adescoperi în Isus pe Mesia, Mântuitorul.

momente la Roma, evocându-le aici. ªtim din experienþã, atâtgeneralã cât ºi proprie, ce rol sunt chemate sã joace în mâinilecãlãtorului astfel de lucrãri îndrumãtoare. Dacã-i vorba însã de Assissi,sau de grotele din Rieti, care ghid turistic din seria “Guides Bleus” arputea rivaliza cu o carte ca “Pelerinajele franciscane” ale lui J.Joergensen? (2) Care broºurã a unei agenþii de turism - “Cook” depildã -, poate ajuta paºii cãlãtorului prin locurile sfinte ale Italiei cuatâta inteligenþã, cu atât tact, cu atâta simþ pentru cele de dincolo defire? Lacuna s-a fãcut simþitã, pânã acum, pentru Roma. Cartea vinesã umple aceastã lacunã într-un punct precis dintre cele mai ataºante.Prin scrisul sãu, cel ce vine sã umple aceastã lacunã ne face sã negândim mai curând la John Ruskin (3) decât la Joergensen. Dar unRuskin mai curând atent decât meticulos, mai curând evlavios decâtestet, ºi, în final, mult mai profund ºi mai salubru în calitatea lui decatolic, decât în aceea de cucernic drumeþ.

În aceastã cãrticicã cititorul va gãsi, atât pentru inima sa, cât ºipentru utilitatea practicã a itinerariilor pe care le-ar putea parcurge,o fericitã îmbinare de priveliºti ºi locuri de contemplat, folositoare ºigrupurilor de pelerini ºi credincioºi curioºi sã vadã cu ochii lor acestevechi locuinþe, atât de goale în aparenþã, atât de bogate, de fapt, înprezenþe; atât de sãrãcãcios garnisite cu anodine relicvii, atât debogate, pe de altã parte, în viaþa veritabilã. Cartea este menitãsã-ºi dovedeascã excelenta utilitate ca un bun de duratã, de pus laîndemânã cât mai multor cititori interesaþi de preþiosul serviciu pecare ea este pregãtitã sã-l ofere.

“Habent sua fata libelli”...Este de dorit ca destinul acestei cãrþi sã ducã pe cât mai mulþi într-

acolo, spre Camera Sfinþilor, ºi, prin complicitatea lor – sfinþii se pricepfoarte bine la asta - dincolo ºi mai sus, mai departe...

(1)Psalmul 112: “Pe cel sãrac din gunoaie înãlþându-l”(2)Johannes Joergensen, scriitor a cãrui carte aici citatã (apãruta

iniþial în danezã), a devenit curând bine cunoscutã în toatã Europa dupãtraducerea ºi publicarea ei în francezã (1910), traducere reeditatã denenumãrate ori dupã aceea ºi tãlmãcitã ulterior ºi în alte limbi

(3) John Ruskin, scriitor ºi critic de artã englez, autor al unor importantelucrãri despre tezaurele artistice ale Italiei, printre care cartea consacratãcomorilor de artã religioasã ale Veneþiei (“The Stones of Venice” - 1853)

www.vladimirghika.ro

…este un nou sit, scopul lui fiind acela “de a face cunoscutã viaþaºi opera acestei personalitãþi, al cãrei proces de beatificare este încurs de desfãºurare la Roma”.

Situl oferã informaþii generale despre Monseniorul Ghika: viaþape scurt, genealogie, cronologie etc. De asemenea, reuneºte scrieriale sale, existând un index al acestora, dintre care unele incluseintegral în sit. Putem astfel citi un istoric discurs al Mons. Ghika, þinut ladeschiderea Congresului Euharistic de la Sydney, din 1928; sau opiesã de teatru, scrisã tot de el: “Femeia adulterã”. Tot între scrieriledisponibile online se numãrã “Gânduri pentru fiecare zi” (apãrutã laEditura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureºti) ºi “Gânduri pentruzilele care vin”.

O secþiune aparte reuneºte scrieri despre Mons. Ghika:“Monseniorul”, “Însemnãri despre Monseniorul Ghika”, “A trãit ºi amurit ca un sfânt”, “Memoria tãcerilor”.

O altã secþiune, “Din arhive”, publicã documente ºi fotografii.În site se gãsesc, de asemenea, informaþii despre ce înseamnã

un proces de beatificare.

10 Oameni ai credinþei

Mons. VLADIMIR PETERCÃ

“M-am întors cu milostivire cãtre Sion,ºi voi locui în mijlocul Ierusalimului.

Da, Ierusalimul se va chema cetatea credincioasãIar muntele Domnului Sabaot, munte preasfânt!”

(Zah 8,3).

A fi profet în Israel în acele timpuri, însemnã în primul rând cãlui Dumnezeu îi pãsa cu adevãrat de poporul sãu. El se îngrijeºteca un pãrinte, cu inima care bate numai pentru el, pentru cãDumnezeu ne iubeºte nespus de mult. Glasul profetului Zaharia afost asemenea unui far ce stã întruna de veghe pe malul mãriiindicând calea celor ce se aflã în larg sau celor care cautã unrefugiu. De aceea, glasul unui profet se asemãnã cu biciulpãstorului care îºi mânã necontenit turma. El este mereu atent laturmã, ca nu cumva vreuna sã se rãtãceascã sau sã o rãpeascãlupul. Turma trebuie sã fie mereu în siguranþã ºi sã pãºeascã pedrumul cel bun, aºa cum este cazul în Zah 11. În partea de mijloca acestui text (vv.4-14), profetul ne prezintã o întoarcere, în termenialegorici, asupra evenimentelor care s-au abãtut asupra Israeluluiºi care constituie o apologie a Providenþei într-o perspectivãmesianicã. De fapt, Providenþa divinã este aceea care ne face sãfim atenþi la tot ceea ce sãvârºim.

Într-adevãr, trebuie sã îi fim recunoscãtori lui Dumnezeu pentrugrija ºi bunãvoinþa pe care ni le poartã, ieri ºi astãzi. Ca ºi alþiprofeþi, Zaharia nu este strãin de tot ceea ce se întâmplã în jurulsãu. Întreg Israelul era preocupat de un singur gând: reconstrucþiatemplului dupã exilul babilonic. Se ºtie cã templul de la Ierusalimera o carte de vizitã pentru poporul evreu. Zaharia transpuneaceastã reconstrucþie pe un plan mult mai larg. El este convins cãreconstrucþia templului nu este posibilã fãrã o altã reconstrucþie,de data aceasta interioarã, care este mult mai importantã, adicãreconstrucþia inimilor. De aceea, profetul trece la un plan dereconstrucþie prin aplicarea unor exigenþe de puritate interioarãºi de moralitate acceptatã în mod conºtient. Este vorba de orestaurare interioarã, ea însemnând totodatã ºi un nou începutde viaþã, mai atent ºi mai grijuliu ca mai înainte. Cere, deasemenea, mai multã renunþare ºi mai multã jertfã, el cere maiales o schimbare radicalã a mentalitãþilor de pânã acum.

În viziunea profetului Zaharia, aceastã reconstrucþie interioarãtrebuie sã coincidã cu o nouã erã mesianicã în care preoþia ºiregalitatea vor fi exercitate în cunoºtinþã de cauzã, de acum încolo,de un ”vlãstar”, termen evident mesianic care se referã la timpurilecare aveau sã vinã:

”Iatã, Eu voi aduce pe servitorul meu Vlãstar . . .cãci în ziua aceea, fiecare dintre voi va îmbia pe vecinul sãusub viþa ºi sub smochinul sãu” (Zah 3,8.10).

În felul acesta, profetul Zaharia renaºte o veche ºi importantãtradiþie mesianicã, ce are urmãtoarele caracteristici: o cãutarecontinuã a puritãþii interioare ºi un rol, pe care îl vor juca viziunileprofetice, precum ºi aºteptarea unui Rege-Mesia, umil ºi fãcãtorde pace:

”Bucurã-te fiica Sionului, cãci, iatã, regele tãu vine la tine: dreptºi mântuitor, smerit ºi cãlare pe un asin... El va vesti popoarelorpacea iar împãrãþia lui se va întinde de la o Mare pânã la cealaltãMare ºi de la Eufrat pânã la marginile pãmântului!” (9,10-11).

Astãzi avem imaginea unui alt mare profet, care este la felcu ceilalþi. Zaharia a iubit templul ºi jertfele de acolo, a iubitpoporul credincios, care îl slujea pe Dumnezeu cu inimã curatãºi sincerã, a iubit ordinea interioarã bazatã pe schimbareamentalitãþilor, i-a iubit pe toþi cei care, zi ºi noapte, nu se gândeaudecât la slujirea sincerã ºi umilã a lui Dumnezeu. De aceea, “înziua aceea, spune profetul Zaharia în încheiere, va izvorî dinIerusalim apã vie... iar Domnul va fi rege peste tot pãmântul. Înziua aceea va fi unul singur Domn ºi tot aºa ºi numele sãu unulsingur!” (14,8.9).

Sã meditãm îndelung la toate aceste lucruri necesare pentrusufletele noastre, pentru cã Dumnezeu cere acest lucru, este voinþasa. Dumnezeu ne cere, înainte de toate, schimbarea mentalitãþilor,pentru cã nimic nou nu se poate construi cu o mentalitate veche.

Zaharia, un mare vizionar

11Aprofundare

Pr. prof. dr. ISIDOR MÃRTINCÃ

Sâmbãtã, 8 mai 1999, Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, depioasã amintire, a vizitat mormintele martirilor catolici din cimitirul Bellu.La intrarea în cimitir, am avut parte ºi de fericirea de a-l vedea peSuveranul Pontif recitând Sfântul Rozariu într-o profundã meditaþie. Amfost adânc impresionat de rugãciunea lui atât de evlavioasã, cãci înciuda aplauzelor ºi uralelor mulþimii de pe stradã ºi a noastrã de pealee, Sanctitatea sa îºi continua nestingherit rugãciunea preferatã. Atuncinu am înþeles în mod deosebit aceastã evlavie a sa, dar, mai târziu,citind Scrisoarea Apostolicã Rosarium Virginis Mariae am gãsit explicaþiamomentului respectiv.

„Eu însumi nu am pierdut nici o ocazie de a îndemna la recitareafrecventã a Rozariului. Încã din anii tinereþii aceastã rugãciune a avut unloc important în viaþa mea spiritualã. Recenta mea cãlãtorie în Poloniami-a amintit cu intensitate acest lucru, mai ales vizita la sanctuarul dinKalwaria. Rozariul m-a însoþit în momentele de bucurie ºi în cele deîncercare. Lui i-am încredinþat multe griji; în el am aflat mângâiere.Acum douãzeci ºi patru de ani, la 29 octombrie 1978, la numai douãsãptãmâni de la alegerea în scaunul lui Petru, deschizându-mi într-unfel sufletul, m-am exprimat astfel: Rozariul este rugãciunea meapreferatã. O rugãciune minunatã! Minunatã în simplitatea ºi profunzimeaei. În acelaºi timp inima noastrã poate sã cuprindã în aceste decadede Rozariu toate faptele care alcãtuiesc viaþa individului, a familiei, anaþiunii, a Bisericii, a omenirii; întâmplãri personale ºi întâmplãri aleaproapelui ºi, în mod deosebit ale acelora care ne sunt mai apropiaþi,la care þinem mai mult. Astfel, simpla rugãciune a Rozariului bate ritmulvieþii umane”.

Sã considerãm acum câteva gânduri despre importanþa SfântuluiRozariu. Ea este confirmatã de glasul noilor îngeri.

„ªi îngerul a plecat de la Ea”. Cu aceste cuvinte încheie Evangheliadupã Sfântul Luca relatarea Buneivestiri. Îngerul este Arhanghelul Gabriel,mesagerul. O scenã imortalizatã aproape în toate bisericile creºtine,mai ales dupã ce Papa Clement al-XI-lea, în 1716, a universalizataceastã sãrbãtoare liturgicã instituitã de Papa Pius al-V-lea, în 1571, înamintirea victoriei de la Lepanto, când flota creºtinã a învins armataturcã în faimoasa bãtãlie navalã.

Noii îngeri, adunaþi în jurul Preasfintei Fecioare Maria, sunt, aºadar,papii, care ne întãresc în speranþã. Ei, de fapt, au insistat mereu caaceastã rugãciune, mentalã ºi vocalã, a Sfântului Rozariu sã fie prezentãîn pietatea poporului.

Rugãciunea Sfântului Rozariu este o sintezã a istoriei mântuirii, unrezumat exemplar al Evangheliei ºi al misterelor sale. Vestitul artist,Michelangelo Buonarroti, a schiþat într-un mod inteligent încredereapoporului creºtin într-o imagine a grandioasei scene a JudecãþiiUniversale, din Capela Sixtinã: douã persoane sunt trase la cer de unal treilea credincios, care îi ridicã cu coroana Rozariului.

În secolul al XIX-lea, Sfântul Pãrinte Papa Leon al XIII-lea a scris 16documente, dintre care Supremi apostolatus officio, la 1

Regina Sfântului Rozariu

septembrie 1883, confirmând pietatea marianã ºi consacrarea luniioctombrie practicãrii rugãciunii Sfântului Rozariu. Printre ultimii papicare, în perioada conciliarã, s-au distins în promovarea Rozariului,amintim pe Fericitul Papã Ioan al XXIII-lea ºi pe Papa Paul al VI-lea,care în exortaþia apostolicã Marialis cultus a subliniat, în spiritulConciliului ecumenic Vatican II, caracterul evanghelic al Sfântului Rozariuºi orientarea sa cristologicã. Toþi papii, inclusiv actual Papã, Benedict alXVI-lea, au confirmat prin cuvântul ºi scrierea lor, splendida tradiþie arugãciunii Sfântului Rozariu.

Importanþa Sfântului Rozariu o scoate în evidenþã ºi glasulvenerabilului Papã Ioan Paul al II-lea. El a voit sãproclame anul Rozariului – octombrie 2002 - octombrie 2003, cu ocaziajubileului de douãzeci ºi cinci de ani de pontificat, mereu credinciosmotto-ului episcopal luat din opera Sfântului Grignon de Montfort: „Totustuus”. Dacã, într-adevãr, Rozariul este sinteza Evangheliei, Papa IoanPaul al II-lea „Santo subito” a voit ca misterelor de bucurie, de durere ºide slavã sã li se adauge memoria misterelor luminoase, adicã a vieþiipublice a lui Isus: botezul sãu în apele Iordanului, prezenþa cu mamasa, Maria, la nunta din Cana Galileii, proclamarea sosirii Împãrãþiei luiDumnezeu, schimbarea la faþã pe muntele Tabor, darul sãu suprem,„Sfânta Euharistie”, la ultima cinã cu apostolii sãi.

Coroanele Sfântului Rozariu sunt aºadar patru: un numãr familiarvieþii cotidiene a creºtinului, pentru faptul cã recitarea Sfântului Rozariupoate fi realizatã „pe bucãþi”: la muncã, la ºcoalã, în familie, în boalã,la sport. Cardinalul Giacomo Lercaro, arhisepiscop de Bolognia ºimoderator al Conciliului Vatican II, obiºnuia sã spunã: „Zece automobile,zece Ave Maria; un camion, un mister. “

Importanþa Sfântului Rozariu o confirmã ºi glasul poporuluicreºtin. „Contemplându-l pe Cel Înviat, creºtinul descoperã motivaþiilepropriei credinþe”(23) , scria Ioan Paul al II-lea în scrisoarea mai susamintitã. Creºtinul, încã de la începutul vieþii sale, copilãrie, adolescenþãºi tinereþe urcã la maturitate ºi coborând spre bãtrâneþe mediteazãmisterele Sfântului Rozariu.

Rozariul a fost obiectul mãrturiei evlaviei cãtre Sfânta Fecioarã aFericitului Piergiorgio Frassati, sfântul celor opt fericiri. Chiar ºi noi, care ocinstim în mod deosebit pe Sfânta Fecioarã Maria prin rugãciuneaSfântului Rozariu, dorim sã avem acest obiect sfânt în mâinile noastre înclipa morþii. În orice etapã a vieþii, purtând Rozariul, am putea repetacuvintele din Bucurã-te Reginã: „…dupã surghiunul vieþii acesteia,aratã-ne nouã pe Isus, binecuvântat rod al trupului tãu…”

Italo Alighiero Chiusano, un mare scriitor creºtin, la sfârºitulpelerinajului la Sanctuarul Preasfintei Fecioare Maria din Fatima, a cititpe un afiº, în limba portughezã: „dacã vrei sã iei cu tine o amintire de laFatima, recitã în fiecare zi o parte din Rozariu”. La aceste cuvinte, ºi-aspus: „Eu Rozariul nu l-am spus niciodatã. Dar de acum înainte îl voirecita zilnic.” ªi a rãmas fidel promisiunii sale.

Sã-i imitãm ºi noi exemplul!

12 Suflet Tânãr

Odatã cu acest an pastoral, are ca responsabilitate decanatul dePloieºti. Face parte din grupul de tineri al parohiei “Sfântul Francisc DeAsissi” din Militari. Are 21 ani ºi este studentã în anul III la Facultatea deTeologie ºi Asistenþã Socialã, din cadrul Institutului Sfânta Tereza. Activeazãîn echipa diecezanã din iarna anului 2004 ºi o vom cunoaºte în rândurilede mai jos… Nica Alina Gabriela.

- La început de an pastoral, cum ai descrie echipa? S-au produs modificãri din punct de vedere organizatoric?- Anul acesta, cu toþii, am revenit din vacanþã cu o mare poftã de muncã. Aºadar, suntem pregãtiþi sã ne luãm în serios sarcinile atribuite de Pr.

Daniel. Modificãri s-au produs ºi într-adevãr, destul de mari. Lucrurile sunt mult mai clare; fiecare are o sarcinã de îndeplinit. Eu, de exemplu, suntresponsabilã pe Decanatul de Ploieºti, un alt membru, responsabil pe cursul de formare, un altul pe sãrbãtoarea ministrantului, ºi tot aºa... Cu toþiimuncim ºi sper sã ne putem duce sarcinile la bun sfârºit.

- Ai participat la multe activitãþi cu echipa. O întâmplare ce te-a marcat…- Lucruri frumoase ºi interesante ar fi multe de spus, dar cred cã ieºirea pe care am avut-o în varã la ªumuleu mi-a rãmas cel mai mult întipãritã

în inimã. Pentru aceastã întâlnire am lucrat mult împreunã, atât la scenetã cât ºi la imn. Timpul petrecut împreunã a fost unul minunat ºi cred cã toþicei care au fost prezenþi acolo pot spune acest lucru. Pe unii dintre noi, ne-a apropiat foarte mult.

- E destul de greu sã mergi pe un drum drept, sã nu-l superi pe Isus. Tu cum te descurci?- Într-adevãr, este foarte dificil sã þii linia dreaptã, sã nu te abaþi de la drumul lui Cristos. Eu, recunosc, ºi nu sunt mândrã sã o spun, cã mi-este

foarte greu sã nu-l supãr pe Isus. Greºesc ºi poate destul de des, dar am încredere cã mã pot corecta, pentru cã în fond, asta þine de credinþã, deiubirea lui Isus. Lucrul acesta aº dori sã-l vãd ºi la cei de lângã mine: dorinþa de schimbare spre mai bine.

- Deviza ta în viaþã…- “Fii corect ºi spune lucrurilor pe nume”. Cred cu tãrie cã adevãrul este cel mai bun aliat al omului, chiar dacã de multe ori aduce suferinþã...

Dragã prietene,Treptat, în viaþa noastrã, începem perioade noi. Începem un nou an ºcolar sau universitar; începem un nou an liturgic sau civil; începem

un nou an pastoral etc. ªi, de fiecare datã, ne întâlnim cu un nou început. Deºi am parcurs diferite experienþe pânã în momentul de faþã,mereu, suntem în faþa unui drum nou…

Acum, când este timpul întocmirilor de programe, la nivel de tineret, în parohii, în decanate ºi în arhidiecezã, pentru anul pastoral 2006-2007, aº vrea sã împãrtãºesc tinerilor ºi celor care sunt implicaþi direct în pastoraþia tineretului, cuvintele pe care nu le pot uita dintr-o discuþieavutã cu o persoanã cu pãrul cãrunt: tinerii sunt puternici ºi plini de entuziasm, dar ar trebui sã nu uite cã mâine vor fi ºi ei ca mine ºi ceeace conteazã sunt lucrurile ºi faptele bune pe care le-au lãsat în urmã. Prietene, preot sau persoanã consacratã, tânãr animator sau tânãrcãutãtor de fericire, hai în acest an pastoral, sã încercãm împreunã sã facem ca lumea pe care o întâlnim sã fie mai bunã ºi sã fie marcatãîn bine de cuvintele ºi gesturile noastre concrete. Haideþi sã lãsãm în urmã ceva din fericirea noastrã izvorâtã din credinþã ºi sã fim, cu toþii,profeþi ai unei lumi mai bune!

Pr. DANIEL BULAI,responsabil cu pastoraþia tineretuluiGândul meu pentru tine(ri)

…spre o comunicare eficientã între adolescenþii din parohiile Diecezei de Bucureºti ºi echipadiecezanã. De aceea, au fost aleºi 6 responsabili care vor þine legãtura cu fiecare parohie, dindecanate, în parte, prin intermediul adolescenþilor pe care parohii ºi i-au ales.

Pentru a fi mai aproape de adolescenþi ºi tineri ºi pentru alucra mai uºor împreunã în parohii, cei ºase vor vizita

decanatele ºi vor prezenta proiectele din acest an pastoral. Iatã programul de întâlniri:- 14 octombrie - decanatele Bucureºti Nord ºi Sud- 4, 5 noiembrie - decanatele de Craiova ºi Ploieºti- 11, 12 noiembrie - decanatele de Constanþa ºi Brãila.Sã-i încredinþãm lui Isus activitãþile noastre din acest nou an pastoral ºi sã ne amintim cã suntem

unica Biblie pe care popoarele încã o mai citesc, suntem unicul mesaj al lui Dumnezeu scris în fapte ºicuvinte.

NOU! Anul pastoral 2006-2007 aduce cu el ºi schimbãri

Paginã realizatã de ROXANA ROTARU

13

Din

via

þa P

aro

hiei

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Micul Prinþ

Copiii se întreabã… Cum aratã îngerii?

Supãrarea

necuvântãtoarelorCopile dragã,

Auzit-am cã, dupã ceva vreme de la facerea lumii ºi de la luareaîn stãpânire, de cãtre om, a peºtilor mãrii, a pãsãrilor cerului ºi aanimalelor de tot felul de pe pãmânt, dupã cum hotãrâse BunulDumnezeu, vieþuitoarele începurã sã murmure, pe motiv cã omul nuera cu nimic mai presus decât ele ºi cã nu merita sã le fie stãpân.

Furnicile roºii, de pildã, erau deneînduplecat în judecarea asprã a omului pecare-l considerau o creaturã lipsitã de forþã.„Noi, spuneau insectele cu pricina, suntem înstare sã cãrãm ogreutate de zece ori

mai mare decât propriul corp, în vreme ceomului i se taie suflarea dacã ridicã un sacde 30, 40 de kilograme. Aºa cã, povesteacu superioritatea omului sã fie spusã copiilorde adormit ºi nu nouã, vajnice furnici”.

De aceeaºi pãrere cu furnicile, creaturipe cât de mici pe atât de aprige, erau ºialte vieþuitoare din lumea necuvântãtoarelor. Astfel, leul susþinea cu

tãrie cã omul nu-i în stare sã aibã înstãpânire animalele dat fiind cã nu ar puteasã se facã auzit de acestea din pricinafiriºorului de voce cu care a fost înzestrat. ªi,pentru a-ºi face ºi mai convingãtor discursul,leul scoase un rãget înfricoºãtor ce fu auzitde toate animalele, chiar ºi de cele aflate lao distanþã de 9 kilometri.

Dar nici pãsãrile nu se lãsarã mai prejos în a-ºi arãtasuperioritatea faþã de om, cãlãtoarele la mare înãlþime dând dreptexemplu ºoimul peregrin a cãrui vitezã, în picaj (adicã la coborâre),poate atinge 350 de kilometri pe orã. „Cât despre înãlþimea la carepoate zbura o pasãre – spuse un vultur pleºuv african, fãcând unpas înainte pentru a fi vãzut ºi admirat de celelalte animale – aþiaflat, probabil, cã eu pot ajunge pânã la oînãlþime de 11 000 de metri, înfruntândtemperaturi cu mult sub zero grade Celsius, aºacã omul ar trebui sã-ºi þinã pliscul închis cândvine vorba de superioritatea faþã de noi”.

Cât despre vieþuitoarele din adâncul mãrilorºi oceanelor, pãrerea cã omul nu ar fi vrednic sã stãpâneascã pestenecuvântãtoare era pe deplin împãrtãºitã, înotãtoarele aducând caexemplu recordurile de scufundare la mare adâncime ale focilor(300 de metri), ale pinguinilor imperiali (500 de metri) ºi mai ales ale

caºaloþilor care se potscufunda pânã la oadâncime de 3000 de metri.ªi, datã fiind pãrereageneralã din adunarean e c u v â n t ã t o a r e l o r ,hotãrârea fu una: sãmeargã la Creatorul ºi sã-i cearã sã le elibereze de sub stãpânireaomului, datã fiind inferioritatea acestuia faþã de necuvântãtoare,dupã cum dovedesc exemplele de felul celor scrise în poveste.

Zis ºi fãcut, animalele de toate soiurile – de pe pãmânt, dinînãlþimi ºi din adâncuri – se puserã pe cale spre Bunul Dumnezeu.Dar, ce sã vezi? În drumul lor întâlnirã o ceatã de þânci care, vãzândmulþimea animalelor, începurã a se minuna de nenumãratele lorsoiuri ºi de câte lucruri dificile erau în stare sã facã ºi, din uimire înuimire, ajunserã sã se întrebe cine ºi de ce le-a creat pe toate ºi,aflând rãspunsul, începurã a-l lãuda pe Creator ºi a-i mulþumi pentrutoate fãpturile în care a pus suflare de viaþã. Atunci se deschiserãporþile cerului lãsând sã se audã o voce care, vorbindu-le animalelorîn graiul lor, le îmbunã, spunându-le: „Nu forþa fizicã ºi nici cea a minþiiîi dau omului dreptul sã stãpâneascã peste voi, ci inima lui în care amsãdit sãmânþa slavei Creaþiei ºi a respectului pentru toate câtecuprinde universul. ªi, atâta vreme cât omul va fi în stare sã seminuneze în inima lui, asemenea unui copil,la vederea a ceea ce am creat, acesta vaputea stãpâni peste vieþuitoarele de pepãmânt, din înãlþimile cerului ºi din adâncurileapelor”. Astfel le vorbi Creatorul animalelorrãzvrãtite, convingându-le sã se întoarcãfiecare de unde venise ºi unde vor rãmânepânã în ziua în care omul, din trufie, va uita sã se uluiascã de minunilelumii ºi de bunãtatea Celui care le-a creat.

Cuvântul înger vine din greaca veche, unde însemna „sol”, “mesager”, “trimis”. Îngerii sunt deci trimiºii lui Dumnezeu. Deºi în general îngerii suntprezentaþi - pe iconiþe mai ales – ca niºte tineri frumoºi, în haine lungi ºi cu aripi pe umeri, ei nu aratã neapãrat aºa, ci au diverse chipuri.

În Biblie ni se vorbeºte despre oameni care au vãzut îngeri, dar nu întotdeauna au ºtiut cã sunt îngeri. ªi în vieþile sfinþilor sunt multe episoade în careapar îngeri, unii sfinþi putând sã-ºi vadã ºi sã vorbeascã cu îngerul pãzitor. De asemenea, oameni care nu au fost neapãrat declaraþi sfinþi relateazãsituaþii deosebite - de exemplu, un accident sau un incendiu -, când au fost ajutaþi de persoane necunoscute, pecare nimeni nu le-a mai vãzut nici înainte, nici dupã aceea. În astfel de situaþii, îngerii arãtau ca un mecanic vânjos,ori ca o bãtrânicã simpaticã etc. Îngerii pot apãrea, deci, sub chipuri mai uºor de înþeles celui la care sunt trimiºi, darun lucru nu se schimbã: ei împlinesc întotdeauna o misiune încredinþatã lor de Dumnezeu, spre binele nostru.

(adaptare dupã 205 Questions Children Ask about God )

14

ANUL PASTOR

Preacucernici pãrinþi,Dragi persoane consacrate,Iubiþi tineri,Odatã cu începerea anului universitar, tinerii încep ºi un nou An Pastoral. Anul acesta adolescenþilor

ºi tinerilor din Arhidieceza noastrã le este propus, din nou, un Plan Pastoral care sã-i ajute sã creascãîn credinþã, sã se implice cu responsabilitate în viaþa Bisericii ºi a societãþii ºi, mai ales, sã se pregãteascãcu seriozitate pentru drumul vieþii.

Vã îndemn sã vã implicaþi cu toþii pentru ca adolescenþii ºi tinerii din toate parohiile Arhidiecezei sãaibã parte de o formare consistentã ºi profundã a credinþei noastre creºtine. Viitorul Bisericii ºi societãþiitrebuie sã aibã o atenþie specialã din partea noastrã, a tuturor. Trãim într-o societate în care tinerii auun cuvânt important pentru „ziua de mâine”!

Sã nu uitãm formarea tineretului nostru:• fixând Sf. Liturghie specialã pentru ei, în fiecare duminicã, acolo unde este posibil;• organizând cateheze sãptãmânale, þinând cont de vârsta ºi cerinþele lor. Anul acesta

pastoral m-am gândit ca adolescenþii ºi tinerii sã aibã ca temã generalã de catehezã fericirile dinevanghelia Sfântului Matei 5,3-11 ºi ca motto: Cristos, drumul fericirii noastre!

• îndemnându-i sã participe, în fiecare primã sãptãmânã a lunii, la un moment deadoraþie în faþa Preasfântului Sacrament;

• urmând Planul Pastoral propus de Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului dinArhidiecezã (...).

Arh. dr. IOAN ROBU

ORGANIZAREA GRUPULUI PAROHIALGrupul parohial este format din toþi adolescenþii ºi tinerii unei parohii ºi poate purta o denumire

fixatã la liberã alegere (în principiu este cunoscut cu numele Patronului Bisericii de care aparþine);Fiecare grup parohial are un tânãr responsabil, ales de cãtre membrii grupului, care este

recunoscut ºi susþinut de pãrintele paroh;Grupul parohial are 2,3,4 sau mai mulþi animatori, care vor însufleþi activitãþile cuprinse în cele

patru planuri (liturgic, educaþional-catehetic, cultural-recreativ, caritabil). Animatorii unui grup sunt aleºide cãtre pãrintele paroh împreunã cu responsabilul parohial, dupã o perioadã de pregãtire ºi probã,în care aceºtia au dat dovadã cã pot fi animatori.

Dacã se considerã oportun, grupul parohial se poate împãrþi în grup de adolescenþi (14-17ani) ºi în grup de tineri (18-30 ani). Dacã într-o parohie sunt mai mulþi preoþi, pãrintele vicar seocupã de tineret. Pãrintele paroh, în schimb, se implicã ºi cunoaºte toate activitãþile tineretului dinparohie ºi din arhidiecezã.

ORGANIZAREA LA NIVEL DIECEZANResponsabilul Diecezan cu Pastoraþia Tineretului este un preot numit de

Arhiepiscop, care se ocupã de tinerii din arhidiecezã. Acesta lucreazã direct cu un grup detineri, aleºi de el (dupã ce s-a consultat cu preoþii), din diferite parohii, grup care ºi-a luat denumireade “echipã”.

Împreunã colaboreazã direct cu pãrinþii parohi, cu responsabilii parohiali, cu animatorii, cugrupurile parohiale de tineret, cu congregaþiile, asociaþiile, miºcãrile care au carisma de a se ocupa deeducaþia tineretului prin diverse cãi (vizite în parohii, cursuri de formare etc.)

La nivel diecezan existã un preot, în fiecare decanat, ales de cãtre pãrintele decan dindecanatul respectiv, care colaboreazã direct cu centrul diecezan. Tot la nivel de decanat, mai existãun tânãr responsabil, ales dintre tinerii responsabili parohiali ai decanatului respectiv. Aceºtiaau rolul de a coordona buna desfãºurare a programului pastoral, la nivel regional.

TEMA: F

MOTTO: Cristos, dru

15

RAL 2006-2007

ACTIVITÃÞI COMUNE 7 octombrie 2006 - Festivalul de deschidere a Anului Pastoral 17-19 noiembrie 2006 - Curs de formare pentru noi animatori (adolescenþi din clasele IX-X) 2 decembrie 2006 - Zi de reculegere pentru adolescenþi ºi tineri 16 decembrie 2006 - Concert de colinde (coruri parohiale de adolescenþi ºi tineri) 9-11 martie 2007 - Curs de formare pentru echipa diecezanã 24 martie 2007 - Zi de reculegere pentru adolescenþi ºi tineri 1 aprilie 2007 - A XXII-a Zi Mondialã a Tineretului 21 aprilie 2007 - Sãrbãtoarea ministranþilor 22 aprilie 2007 – Duminica Bunului Pãstor - Ziua mondialã a vocaþiilor 11-13 mai 2007 - Exerciþii spirituale pentru adolescenþi ºi tineri 19 mai 2007 - Festivalul copiilor 26 mai 2007 - Veghea de Rusalii 9-14 iulie 2007 - Campus de formare pentru generaþia nouã de animatori (adolescenþi care au

terminat clasele IX-X) Campionate sportive (toamna ºi primãvara).

Alina Nica - Decanatul de PloieºtiAna Maria Teletin - Festivalul copiilorBianca Dâscã - Curs animatoriCristina Dulcele - Decanatul Bucureºti NordCristina Nica - Planul EducaþionalElena Alina Radu - Decanatul Bucureºti SudElena Dobrogeanu - Ziua de reculegereGabriela Ghercã - Ziua Mondialã a TineretuluiLuminiþa Bãltãreþu - Ziua Mondialã a VocaþiilorMagdalena Chihaia - Ziua de ReculegereMirela Nica - Concertul de ColindePetronela Pogar - www.tic.ro - coordonatorRoxanaOnisei - Decanat de BrãilaRoxana Rotaru - Planul CulturalSr. Tereza - Planul LiturgicAdrian Farcaº - Campusul de la SinaiaAndrei Trefaº - Ziua Mondialã a VocaþiilorAnton Stoian - Decanatul de Constanþa, imagini www.tic.roBogdan Iºtoc - Planul CaritabilClaudiu Roznovzsky - Secretar, campionate sportiveCristian Dãmoc - Curs echipãCristian Gabrea - Veghe de RusaliiEmanuel Enãºcuþi - Decanatul de CraiovaEmanuel Ungureanu – administraþie, www.tic.roIosif Nãstase - exerciþii spiritualeIulian Susanu - colaborator, www.tic.roViorel Ferenþ - Sãrbãtoarea MinistranþilorIonuþ Tudor - Festival – deschiderea Anului Pastoral 2006-2007Pr. Daniel Bulai - responsabil diecezan cu pastoraþia tineretului

N.B.: Fotografiile au fost realizate de tinerii din Arhidieceza de Bucureºti,la un curs de formare din anul pastoral precedent

Fericirile

umul fericirii noastre

16 Din viaþa Arhidiecezei

Cateheza care se desfãºoarã, în fiecare sâmbãtã, în cadrul parohiei“Adormirea Maicii Domnului” din Drumul Taberei, a revenit în forþãdupã o “semi-vacanþã”, cãci orele de catehezã s-au þinut ºi pe perioadaverii însã numãrul celor prezenþi era semnificativ mai mic.

Sâmbãtã, 9 septembrie, Surorile Pauline ºi pãrintele paroh DominicHîrja au organizat cateheza cu tema “Evanghelia Evangheliei”, (Lc 15,11-32). Foarte mulþi au fost cei care au rãspuns invitaþiei. Deºi trãim într-olume alertã, a crizei de timp, încã mai existã persoane care se oprescdin treburile lor ºi îºi îndreaptã privirea în sus, vrând sã aprofundezecuvântul lui Dumnezeu, sã-l înþeleagã mai bine, dar mai ales sã-l trãiascãîn viaþa lor. Cu siguranþã, toþi cei prezenþi au mai auzit parabola “Fiuluirisipitor”, mãcar sub forma Evangheliei, însã cuvântul lui Dumnezeu eatât de profund, încât, oricât l-am citi, de fiecare datã am descoperi înel ceva nou.

Unii au plecat acasã cu hotãrârea de a se spovedi ºi împãrtãºi câtde curând, alþii simþindu-se mult mai iubiþi de Dumnezeu ºi mai împãcaþi,iar alþii având certitudinea cã, dacã se opresc doar o clipã din drumullor nesigur, vor fi gãsiþi de Dumnezeu, cãci au dat crezare Tatãlui: “acestfiu al meu era pierdut ºi a fost gãsit”.

Din nou la catehezã

Surorile Pauline sunt invitatele parohiei noastre “Adormirea MaiciiDomnului”, o datã pe lunã pentru a þine împreunã cu pãrintele parohDominic Hîrja ora de catehezã.

La fel ca fiul rãtãcitor sã încercãm sã ne ridicãm ºi sã mergem laTatãl nostru…

MARIA ANGHEL

Vom face tot posibilulCu acest gând au plecat lupeþii de la Catedrala “Sfântul Iosif” în primul lor campus,

la Sinaia. Emoþiile, bucuria, dar mai ales curiozitatea i-au însoþit pânã la destinaþie.Dupã deschiderea oficialã a campusului, au avut multe activitãþi: jocuri, cântece

ºi diferite programe educative.Aºa cum scout-ball-ul nu lipseºte din nici un campus, lupeþii au trãit bucuria

descoperiri unui nou joc.Viaþa în comun, în mijlocul naturii, buna dispoziþie, dar ºi rugãciunea i-au ajutat

pe lupeþi sã se cunoascã mai bine între ei ºi sã devinã prieteni, fãcându-i sã trãiascãdupã modelul oferit de Kiplling în Cartea Junglei, mergând pe urmele lui Mowgli.

Amintirea acestor clipe petrecute împreunã vor fi pãstrate cu sfinþenie tot restulvieþii.

Campus SCOUT –Ramura roveri

“România! Servim patria!” acesta estesloganul cu care noi, roveri de la Catedrala “SfântulIosif”, am pornit în campus cu scopul de a cuceriCeahlãul.

Cele cinci zile petrecute în mijlocul naturii, alãturide scoutiºtii din Bacãu, Pildeºti ºi Hãlãuceºti ne-auajutat sã descoperim adevãrata viaþã spiritualãºi minunãþiile create de Dumnezeu. Ajutându-neunii pe alþii, am reuºit cu greu sã ajungem ladestinaþie: Cabana Dochia din vârful muntelui.Frumoasa priveliºte care ne-a întâmpinat aicine-a fãcut sã uitãm de grijile ºi de efortul depus.

Un alt scop al nostru a fost ºi ecologizareatraseelor pe care le-am parcurs: Izvorul Muntelui,Cascada Duruitoarea, Cabana Fântânele,Mãnãstirea “Sfânta Anton” etc. N-au lipsit nicidiscuþiile în grup, programele distractive precumºi munca în echipã. În ciuda ploii din ultima searã,care a încercat sã strice atmosfera, nimeni nu s-adescurajat ºi am profitat din plin de aceste ultimeclipe petrecute împreunã.

Cu aceastã ocazie mulþumim: patronului nostru,Sf. Paul, pãrintelui Paroh ºi binefãcãtorilor noºtricare ne-au sprijinit ºi ne-au ajutat în realizareaproiectelor noastre.

KARIN HUÞUSIMONA MIHÃIEªI

Roveri Scout, Catedrala Sf. Iosif

17Din viaþa Arhidiecezei

În reþeaua învãþãmântului particular craiovean se disting trei instituþiicare sunt legate prin douã cuvinte: “romano-catolicã” ºi o persoanãcare le uneºte într-un singur tot : Pãrintele Decan Ionel Râtan .

În general, numele Bisericii Romano-Catolice din Craiova esteasociat ºcolilor sale pe care, de-a lungul celor 15 ani, le-a înfiinþat ºile-a dezvoltat continuu. În ziua de 15 septembrie 2006, s-au reunit, înBiserica Romano-Catolicã, toþi cei care lucreazã sau învaþã în acesteºcoli: 75 de copii ai Grãdiniþei “Sfântul Anton”, însoþiþi de pãrinþi, bunicisau rude, alãturi de cele 4 educatoare ºi cei 3 profesori de limbãgermanã, englezã ºi dans; 70 de copii ai ªcolii Primare “SfântulAnton”, însoþiþi, ºi ei, de pãrinþi, bunici sau rude ºi îndrumaþi de cele 3învãþãtoare, precum ºi de cei 7 profesori de pian, dans, cor, orientaresportivã, informaticã, limbã italianã, limbã germanã; 170 de eleveale ªcolii Postliceale Sanitare “Sfântul Iosif”, alãturi de cele 30 decadre didactice (medici, profesori, asistenþi medicali, ingineri,economiºti, personal auxiliar).

Festivitatea de deschidere a fost, cu adevãrat, o sãrbãtoare. Înanii petrecuþi împreunã educatorii, profesorii, medicii, asistenþiimedicali, copiii, elevii, pãrinþii, preoþii au format o familie bineînchegatã, ai cãrei membri lucreazã într-o înþelegere perfectã ºi cuun scop comun: asigurarea educaþiei la nivel european-competitiv.

Dacã în reþeaua învãþãmântului de stat începutul anului ºcolar afost ezitant, la Craiova ªcoala Catolicã ºi-a deschis porþile larg, înciuda greutãþilor cu care se confruntã: lipsa spaþiului care, în ultimii 2

ani, a devenit insuficient; îmbunãtãþirea bazei materiale (un laboratorde informaticã modern, o bibliotecã dotatã cu material informativ deultimã orã, o salã de sport sau un teren de joacã adecvat). Ne-ar fide folos un sprijin financiar pentru a putea acorda facilitãþi elevilorcare provin din familii defavorizate sau pentru a putea oferi premiiîncurajatoare elevilor cu rezultate deosebite la învãþãturã.

Pãºim în noul an ºcolar cu încredere: Dumnezeu ne va îndrumapaºii ºi sufletele ºi va veghea asupra întregii noastre activitãþi.

Ec. prof. MONICA WOJCICKI – director economic

ªcoala Catolicã din Craiova ºi-a deschis porþile

Angelus Communications– predare de ºtafetã

Între 15 ºi 17 septembrie, membrii (angajaþiºi voluntari) Centrului de comunicaþii sociale„Angelus Communications” s-au adunat, pentruo întâlnire de lucru, la Mãnãstirea franciscanã„Sfânta Treime” de lângã Pârâul Rece, jud.Braºov. „Angelus Communications” este uncentru multifuncþional, activitãþile sale incluzândrevista Actualitatea creºtinã, editura ARCB, unserviciu foto-video, precum ºi producþii audio ºi

video. Întâlnirea, þinutã cu puþin înainte de începerea noului an pastoral, a avut ca scopatât evaluarea activitãþii precedente, cât ºi o regândire temeinicã a planurilor pentruviitor. Întâlnirea a fost cu atât mai necesarã cu cât anul acesta are loc o „predare deºtafetã”: pãrintele Francisc Ungureanu, coordonatorul centrului, va pleca, pentru doiani, la studii la Roma, responsabilitãþile sale fiind preluate de cãtre pãrintele LiviuBãlãºcuþi. Totodatã, reuniunea a fost un prilej pentru o mai bunã cunoaºtere reciprocãºi pentru introducerea celui mai nou membru, pãrintele Vincenþiu Balint, vicar la Catedrala„Sfântul Iosif”. Ceea ce a dat o notã aparte întâlnirii a fost tocmai faptul cã au participatnu numai cei direct implicaþi în activitãþile Centrului, ci ºi familiile celor cãsãtoriþi. A fost oiniþiativã beneficã nu numai pentru cã ne-am simþit „de douã ori în familie”, ci ºi pentrucã, în acest fel, li s-a recunoscut ºi celor de acasã, contribuþia la munca de apostolat aCentrului. Mulþumim pe aceastã cale pãrintelui Francisc Ungureanu pentru grija cucare a însoþit activitatea Centrului de comunicaþii sociale, ºi-i dorim succes Pr.Liviu Bãlãºcuþi.

Angelus Communications

APELMarele Priorat

Magistral al Românieial Ordinului SupremMilitar al templului dinIerusalim (O.S.M.T.H.)susþine demersurilefãcute de

Arhiepiscopia Romano-Catolicã pentru stoparealucrãrilor la edificiul Cathedral Plaza din vecinãtateaCatedralei „Sfântul Iosif” din Bucureºti.

Fideli principiilor afirmate de O.S.M.T.H., Cavaleriiºi Doamnele Templului din Marele Priorat Magistral alRomâniei fac apel cãtre toate oficialitãþile din Româniapentru a lua mãsuri împotriva profanãrii unui lãcaºde cult care reprezintã, totodatã, ºi un monumentpentru capitalã ºi pentru þara noastrã. Facem apel latoþi creºtinii ºi la toþi oamenii de bunã credinþã, indiferentde religia pe care o împãrtãºesc, sã punã capãtacestui supliciu ºi sã protejeze, aºa cum se cuvine,Casa Domnului.

(Din Apelul publicat pe 28 septembrie2006 ºi semnat de Cav. Mare Cruce

Dan Vasiliu, Marele Prior Magistral alRomâniei ºi de Monseniorul Ilieº Sociu,

Vicar Episcopal, Mare Capelan alMarelui Priorat Magistral al României).

18 Din viaþa socialã

Dovezi de solidaritateÎncepând cu lunile mai-iunie, Caritas Bucureºti a organizat o serie de

tabere, mai întâi de evaluare a situaþiei ºi apoi de muncã, în localitãþiafectate de inundaþii din judeþele Tulcea ºi Dolj. Echipele multidisciplinareau fost compuse din peste 100 de voluntari proveniþi de la Caritasuridiecezane din toatã þara (o premierã în acest sens), ºi au condus anchetesociale ºi medicale în rândul sinistraþilor, oferind totodatã ºi consilieresocialã ºi psihologicã. În localitatea Ostrov, jud. Tulcea, tabãra de evaluarea fost însoþitã de o tabãrã de muncã, voluntarii provenind din grupul“Claudianum” alcãtuit din patru iezuiþi ºi 7 tineri care au ajutat la sãpattemelia noilor case, la cãrat BCA etc.

Activitãþile au fost finanþate, pânã în prezent, de Caritas Germania ºiUngaria, de cãtre Vatican ºi prin unele contribuþii de la persoane particularedin þarã ºi strãinãtate ºi vor continua, pe partea de reconstrucþie, cufonduri donate de Caritas Elveþia ºi Austria.

A relatat IOANA BACI, Caritas Bucureºti

OrganizaþiileCaritas au în faþã

o nouã provocare:fondurile europene

Sala de conferinþe a Institutului Teologic Romano-Catolic“Sfântul Iosif” din Iaºi a fost gazdã, timp de douã zile, 11 ºi 12septembrie 2006, pentru participanþii la lucrãrile ConferinþeiInternaþionale “Organizaþiile Caritas din Europa Centralã ºi deEst în faþa provocãrilor: parteneriatul ºi accesarea fonduriloreuropene”. Manifestarea a fost organizatã de ConfederaþiaCaritas România ºi a adunat la masa dezbaterilor reprezentanþiai organizaþiilor Caritas din Europa de Est, ai Caritas-urilor dinRomânia, clerici ai Bisericilor Romano-Catolicã, Greco-Catolicã ºiOrtodoxã, oficialitãþi ale administraþiei publice locale ºireprezentanþi ai societãþii civile.

În deschiderea lucrãrilor, PS Aurel Percã, Episcop auxiliar deIaºi, a arãtat cã proiectele derulate sub egida Caritas au cãpãtat,de la an la an, o importanþã deosebitã, atât prin sprijinul materialadus persoanelor în suferinþã, cât ºi prin ajutorul spiritual dãruitcu inimã largã de preoþi ºi voluntari. “Aceste opere sunt ºi trebuiesã rãmânã o încununare fericitã a cuvintelor din Enciclica ̀ Deuscaritas est a Papei Benedict al XVI-lea”, a spus Episcopul AurelPercã. Pãrintele Egidiu Condac, preºedintele Confederaþiei CaritasRomânia, ºi Iosefina Cristina Loghin, secretar general al CaritasEuropa, au remarcat cã schimburile de reflecþii ºi experienþeîntre Caritas-urile din aceastã parte a Europei au fost extinse ºimai mult dupã a zecea aniversare a confederaþiei, putând fibaza viitoarelor cooperãri pentru atragerea fondurilor europenespre vastul domeniu social. La aceste cooperãri sunt aºteptatesã se alãture autoritãþile publice locale ºi alte organizaþiineguvernamentale, acreditate pe domeniile de intervenþie socialã.

Caritas-urile sunt chemate sã îºi manifeste prezenþa prinproiecte care sã diminueze problemele sociale: conflicte deinterese, dezorganizãri de familii, copii abandonaþi, trafic dedroguri ºi de fiinþe umane, bãtrâni uitaþi ºi femei abuzate,persoane cu dizabilitãþi ºi copii fãrã un cãmin. La toate acestea,Caritas trebuie sã gãseascã un rãspuns material ºi mai alesspiritual. Lucrãrile conferinþei s-au desfãºurat ºi pe grupuri delucru, acolo unde oaspeþii din Malta, Bulgaria, Albania, Grecia,Letonia, Rusia, Estonia sau Georgia au analizat împreunã cureprezentanþii Caritas-urilor din România mijloacele prin careproiectele sociale est-europene pot atrage susþinerea financiarãa programelor majore ce vor fi lansate de Uniunea Europeanã,dupã aderarea României ºi Bulgariei.

Participanþii ºi-au manifestat speranþa cã dialogul care astat la baza dezbaterilor din cele douã zile ale ConferinþeiInternaþionale “Organizaþiile Caritas din Europa Centralã ºi deEst în faþa provocãrilor: parteneriatul ºi accesarea fonduriloreuropene” este o oportunitate binecuvântatã de a schimba, prinmuncã ºi solidaritate, viaþa de zi cu zi a celor care au nevoie deajutor.

ªtire de NINEL BERNEAGÃ,preluatã de pe Ercis.ro

Glosar social

Solidaritate socialãDin perspectivã sociologicã, solidaritatea se referã la

sentimentul sau condiþia de unitate bazatã pe scopuri comune,interese ºi simpatii, care se instituie între membrii unui grup. S.descrie relaþiile sociale care se stabilesc între oameni, legându-i în grupurispecifice; s. este totodatã indicatorul gradului de integrare a membrilorunei societãþi date (coeziunea socialã). Conform distincþiei elaborate de EmilDurkheim (1858-1917), în societãþile primitive se observã un tip de solidaritatebazatã pe rudenie („s. mecanicã”), pe când în societãþile avansate tinde sãse instituie o „s. organicã” în care se reflectã interdependenþa segmentelorcare compun societatea (de ex., agricultorii produc hrana pentru muncitoriicare produc tractoarele cu care agricultorii lucreazã pãmântul etc.). Dinaceastã perspectivã, s. poate ºi trebuie sã depãºeascã deosebirile legatede rasã, culturã, religie etc.

Doctrina socialã a Bisericii Catolice aduce un alt tip de fundamentare asolidaritãþii sociale. Acesta se bazeazã pe Evanghelie ºi promoveazãopþiunea preferenþialã pentru cei mai sãraci („Adevãr, adevãrvã spun, orice aþi fãcut unuia dintre aceºtia mici ai mei, mie mi-aþi fãcut”,spune Mântuitorul). Este, evident, un tip de solidaritate care depãºeºte calitativatât s. de tip mecanic, cât ºi pe cea organicã, testul moral al oricãreisocietãþi fiind modul în care aceasta îºi trateazã membrii cei mai vulnerabili.

19Anunþuri

„Tigrul”

de Murray Schisgallîn regia: Lilianei Cîmpeanu

cu: Raluca Urea si Corneliu Bulai

O piesã contemporanã americanã care vorbeºte despre frustrãri, slãbiciuniumane, despre erorile de sistem. “Tigrul” este un text despre clasicul conflict victimã– cãlãu, cu o previzibilã rãsturnare de situaþie. Montarea Lilianei Câmpeanu doreºtea scoate în evidenþã necomunicarea, convenþionalismul relaþiilor interumane dinsocietatea actualã (“lipsa de relaþie” – spune Liliana). Discursul sãu este despre fricilecotidiene (“carapacea în care ne închidem atunci când ne simþim vulnerabili”), desprefrica ºi refuzul comunicãrii reale. Întreaga montare este la limita austeritãþii. Elementelede decor sunt puþine. Spectacolul se joacã în doar douã personaje – el ºi ea. Dar, dece e nevoie mai mult pentru o dramã?!

joi seara, 12. oct. 2006, ora 19.30, „Casa Boxberg”(Asoc. Ateliere Protejate,

Str. Seceriºului nr. 15, Bucureºti, sect. 4)Intrarea liberã

„Liturgia orelor”,într-o prezentaregraficã deosebitã, neeste oferitã acum deEditura Sapientia.Aceastã nouã apariþieeditorialã pune ladispoziþia credincioºilorBreviarul (Laudele,Ora medie, Vespereleºi Completoriul), înediþie prescurtatã,dupã cele patru

volume aprobate de Conferinþa Episcopalã Românã ºiprimind autorizarea Congregaþiei pentru Cultul Divin ºiDisciplina Sacramentelor. Preþul: 35 RON. Poate fiachiziþionatã de la Librãria Sfântul Iosif.

Luna misionarã 2006Ziua Misionarã Mondialã, de pe apropiatul 22 octombrie, va

avea ca temã „Caritatea, sufletul misiunii”. Sfântul Pãrinte Benedictal XVI-lea, în mesajul dat cu aceastã ocazie (Ziua MondialaMisionarã 2006), ne propune sã trãim ºi sã gândim misiuneauniversalã a Bisericii plecând de la izvorul ei: „Iubirea pe careDumnezeu o manifestã faþã de fiecare persoanã constituie, defapt, inima experienþei ºi a vestirii Evangheliei, iar cei care o primescdevin, la rândul lor, mãrturisitori ai acesteia”. În concluzie, fiecarecreºtin care a fost investit cu acest dar este un om chemat lamisiune.

În România, în dieceza de Bucureºti, Misionarii Oblaþi ai MarieiImaculate vor realiza iniþiative de animare pentru a aprofundatema propusã de Sfântul Pãrinte ºi pentru a sensibiliza creºtiniicãtre un angajament misionar.

În timpul lunii octombrie, zilele misionare în parohiile diecezeiBucureºti vor fi o „ocazie pentru a înþelege din ce în ce mai bine cãmãrturia iubirii, sufletul misiunii, se referã la toþi. A sluji Evanghelianu trebuie consideratã o aventurã solitarã, ci un angajament caresã fie împãrtãºit de fiecare comunitate” (ZMM 2006). Misiuneaeste o responsabilitate care îmbrãþiºeazã întreaga Bisericã. Deaceea, Sfântul Pãrinte spune cã pe lângã misionarele ºi misionariiangajaþi în mod direct în acþiunea de evanghelizare „mulþi alþii,copii, tineri ºi adulþi care, cu rugãciunea ºi cooperarea lor, în diferitemoduri, contribuie la rãspândirea împãrãþiei lui Dumnezeu pepãmânt” (ZMM 2006). Copiii care, în felul lor, colaboreazã lamisiune vor fi angajaþi în iniþiativele din apropiata lunã octombrie.Oblaþii îi vor întâlni pe cei mai mici, adicã pe cei din Grãdiniþelecatolice. Copiii români, proaspet unºi cu sacramentul Mirului, suntchemaþi sã exprime ceea ce au primit în Bisericã prin darul DuhuluiSfânt.

Ziua Misionarã Mondialã a fost instituitã, pe 14 aprilie 1926,de Papa Pius al X-lea, care a aprobat cererea Consiliului Superior

General al Operei Pontificale al Propaganda Fide. Luna aceastavom celebra, aºadar, a 80-a Zi Mondialã Misionarã, ocazie pentrua ne ruga ºi a ne apropia împreunã de izvoarele vestirii Evangheliei.

“Caritatea, sufletul misiunii”. Mesajul pentru Ziua Mondialã aMisiunilor 2006

Programul octombrie misionar1 octombrie – Slatina

Parohia Sfântul Anton de Padova8 octombrie – Bucureºti

Parohia Sfinþii Petru ºi Paul10 octombrie – Piteºti

Parohia Sfinþii Apostoli Petru ºi PaulGrãdiniþa Îngerul Pãzitor

12 octombrie – CraiovaGrãdiniþa Sfântul Antonªcoala Postlicealã Teologico-Sanitarã Romano-Catolicã Sfântul Iosif

15 octombrie – PloieºtiParohia Cristos Rege

17-18 octombrie – Câmpulungªcoala Sfântul Iacob

22 octombrie – Drobeta-Turnu SeverinParohia Neprihãnita Zãmislire

24 octombrie – SlatinaGrãdiniþa Sfânta Bernadetta

25 octombrie – Târgu JiuGrãdiniþa Maestre Pie

27 octombrie – Râmnicu VâlceaGrãdiniþa Sfânta Ioana Antida

29 octombrie – Râmnicu VâlceaParohia Sfântul Anton de PadovaParohia Adormirea Maicii Domnului ºi Sf. Rita de Cascia

www.omimissio.net\romaniaMisionarii Oblaþi ai Mariei Imaculata - e-mail:

maracineni@omimissio.net

Apariþie editorialã

20 Restituiri

Acum câteva luni, în urma lansãrii de cãtre TeleviziuneaRomânã a campaniei Mari Români, am aflat cu o deosebitãplãcere cã printre primii 10 Mari Români ai tuturor timpurilor seafla ºi scriitorul Mircea Eliade. Anul acesta s-au împlinit 20 deani de la moartea marelui român iar de fiecare datã când auzimrostindu-se numele lui, gândul ne zboarã, aproape în modinconºtient la una din cãrþile sale sau la mai multe, la una dinideile sau termenii prin care s-a impus în cultura universalã, saupoate ne gândim la una din întâmplãrile din viaþa sa pe carescriitorul le aminteºte în scrierile sale autobiografice, sau poatecã unora chiar nu le spune nimic numele lui...

Este destul de greu sã surprinzi în câteva cuvintepersonalitatea sa complexã, dar ºi mai greu de abordat imensalui operã, însã nu despre acest lucru vreau sã vorbesc acum, cidespre plãcerea pe care o oferã lectura ºi opera lui Eliade,despre caracterul ei creator, stimulativ ºi actual. Recunoscut peplan mondial pentru studiile sale de istoria religiilor ºi pentruscrierile sale literare, Eliade s-a impus prin gândirea sa ºi cafilozof. El face parte din acel grup de filozofi care nu oferã soluþiiproblemelor lumii, ci mai degrabã idei, la fel precum Socrate nuoferea rãspunsuri când era întrebat, ci rãspundea întrebând,pentru ca, astfel, cel care întrebase iniþial sã ajungã singur larãspunsul propriei sale întrebãri. Idei precum cele de fiinþã, real,sacru, profan, adevãr, sens, religie, timp ºi spaþiu se regãsescpeste tot în lucrãrile sale, în mod explicit în cele ºtiinþifice ºi implicitîn cele literare.

„Conºtiinþaunei lumi reale”

Una dintre cãrþile ºtiinþifice ale lui Eliade poartã titlul de„Nostalgia originilor”, o carte în care autorul trateazã despre istorieºi semnificaþie în religie. De fapt, lucrarea în sine, dupã cum neindicã ºi traducerea titlului cãrþii în englezã „The Quest”, este ocercetare, o cãutare, o urmãrire atentã a experienþei religioase ºia comportamentului omului în prezenþa sacrului, nu atât referitorla detalii, cât mai ales la esenþã. O carte cu un asemenea conþinutmi se pare destul de provocatoare pentru lumea în care trãim,care se distanþeazã ostentativ de tot ceea ce înseamnã sacru. Nudoar cã se aratã indiferentã, dar uneori se manifestã criticând curea intenþie pe cei care vorbesc despre existenþa unei lumi sacre,iar alteori acþionând distructiv faþã de ceea ce aminteºte deprezenþa sacrului, fie cã este vorba de dimensiunea timpului saua spaþiului sacru. Realitatea este cã ceva lipseºte conºtiinþei lumiiîn care trãim sau, mai potrivit spus, acel ceva a fost pierdut cândva.

Mircea Eliadeîntre prezent ºi sacru

Dezorientarea existenþialã se prezintã ca o stare-de-fapt la nivelulconºtiinþei individuale a celui care a pierdut contactul cu acel cevacare conferã ordine ºi semnificaþie lucrurilor. Pentru Eliade, acelceva care face ca totul sã devinã real este sacrul, iar sacrul esterealul prin excelenþã. Este greu sã ne imaginãm, spune el, cum arputea funcþiona spiritul uman fãrã a avea convingerea cã cevaireductibil real existã în lume; ºi este cu neputinþã sã ne închipuimcum ar putea sã aparã conºtiinþa, fãrã a conferi o semnificaþieimpulsiunilor ºi experienþelor omului. Conºtiinþa unei lumireale ºi semnificative este strâns legatã dedescoperirea sacrului. Prin experienþa sacrului, spirituluman a sesizat diferenþa între ceea ce se revela ca fiind real,puternic, bogat ºi semnificativ, ºi ceea ce este lipsit de acestecalitãþi, adicã curgerea haoticã ºi periculoasã a lucrurilor, apariþiileºi dispariþiile lor fortuite ºi vide de sens (Nostalgia originilor).

„Sacrul ºi profanul în lumeamodernã”

„Sacrul ºi profanul” este oaltã carte excepþionalã a luiMircea Eliade, o carte care,dupã cum mãrturiseºte autorul,a fost gânditã ºi scrisã pentrumarele public, ca o introduceregeneralã în studiulfenomenologic ºi istoric alfaptelor religioase. „Sacrul ºiprofanul în lumea modernã”este ultimul subiect despre carese trateazã în lucrarea ca atare.Mãrturisesc cã acest subtitlumi-a atras atenþia într-un modaparte, poate ºi pentru cã textul

ca atare sugereazã un context în care regãsim cu uºurinþãrealitatea în care trãim.

A fi în lume presupune o anumitã înþelegere a acestei lumi, oconcepþie care sã conþinã unele principii fundamentale caresã-l orienteze metafizic pe om ºi sã-i confere echilibru, valoareºi sens. În creºtinism, sacrul ºi profanul vorbesc despre prezenþaºi absenþa lui Dumnezeu, în cartea sa Eliade spune cã acesteasunt douã modalitãþi de a fi în Lume, douã situaþii existenþialeasumate de cãtre om de-a lungul istoriei sale. În timp ce sacrulface referire la existenþa unei realitãþi absolute care transcendeaceastã lume, unde, totuºi se manifestã, sanctificând-o ºi

IONUÞ CHELARU

21Istorie ºi Spiritualitate

Tereza cea Micã: o cale cu totul nouã

(...) Aceastã cale nouã, o cale «cu totul de încredere ºi de iubire»,care implicã aceastã ofrandã a tot ce suntem Iubirii milostive, este cuadevãrat «calea iubirii», cãci iubirea este sfârºitul, ea terminã totul, iarcalea sunt mijloacele. Cum sã fim sfinþi ? Pentru aceasta avem nevoiede o cale ºi aceastã cale este Isus, Fiul Preiubit al Tatãlui. El este Iubire ºiTatãl ni-l dã ca sã ne atragã la El; Isus de pe Cruce este pentru noiCalea, Adevãrul ºi Viaþa. Tereza, în realismul ei foarte mare, a dorit sãtrãiascã în fiecare clipã a parcursului ei ceea ce este sfârºitul ultim alîntregii sale vieþi: sã iubeascã, sã iubeascã fiind cu totul relativã lui Isusºi Tatãlui. Aceastã iubire, care este în acelaºi timp prima iubire ºi iubireaultimã, este mereu prezentã, în fiecare clipã. Tocmai aici vedem cãiubirea dumnezeiascã este pentru ea ceea ce e cel mai concret. Nouãne este mereu tare greu sã înþelegem cã iubirea este cea mai concretã,contemplaþia creºtinã este cea mai concretã, ºi separãm concretulzilnic de iubire. Este o eroare. Isus ne este dat pentru a fi iubirea noastrãºi pentru a fi calea noastrã. Asta ne aratã Tereza în calea ei cea«nouã». (...)

Iatã ce trebuie sã-i cerem sfintei Tereza cea Micã : sã ne înveþe ºi sãne ajute sã trãim acest realism al iubirii, depãºind acest spirit dialecticde opoziþie care este adânc înscris în noi ºi ne face sã considerãm cãviaþa contemplativã este rezervatã numai unora, mai ales cãlugãriþelorîn clauzura lor. Nu e deloc aºa! Viaþa contemplativã este pur ºi simplucel mai mare realism al vieþii noastre creºtine, în care totul trebuie sã fietransformat de iubirea dumnezeiascã ce este în noi. Trebuie sã-i ceremTerezei acest realism al credinþei.

Pr. MARIE-DOMINIQUE PHILIPPE o.p.

Waldemar Hoeflich(1851-1937)

S-a nãscut în 1851, la Pless (Germania) ºi amurit la 12 martie 1937 la Bucureºti, la vârsta de86 de ani.

Presa catolicã l-a apreciat pe W. Hoeflich cafiind „mândria laicatului catolic” din Bucureºti,„un mare mãrturisitor al credinþei catolice” ºi „unbãrbat de o credinþã vie ºi puternicã”, plin derespect faþã de Bisericã ºi slujitorii sãi.

Timp de 40 de ani, W. Hoeflich a fostpreºedinte al Conferinþei Sfântul Vincenþiu ºipreºedinte de onoare al Asociaþiei Catolicilor din

Capitalã. În calitate de preºedinte al Conferinþei – scria Buletin Parohial– „neþinând seama de cãldura verii sau de frigul iernii, îºi lua bastonulºi colinda mahalalele Bucureºtilor, vizitând pe adevãraþii sãraci,împãrþindu-le bani, alimente, lemne”.

Cu puþin timp înainte de a muri a primit de la Papa Pius al XI-leao binecuvântare specialã , care l-a umplut de bucurie.

Binecuvântarea papalã fusese solicitatã de arhiepiscopul Alex.Th. Cisar, care îl recomandase pe W. Hoeflich ca pe un „pios fiu alBisericii”. German prin naºtere, W. Hoeflich a iubit mult România,unde a trãit 50 de ani.

Dr. DÃNUÞ DOBOª

trad. Comunitatea Fraþilor Sf. Ioan

fãcând-o realã, realitatea profanã este exact contrariul. Înaceastã modalitate profanã de a fi se regãseºte omul areligioscare respinge transcendenþa, acceptã relativitatea “realitãþii” ºichiar se îndoieºte uneori de sensul existenþei. Sacrul, este prinexcelenþã, o piedicã în calea libertãþii sale, iar în ultimã instanþãtrebuie sã constatãm cã omul modern areligios, pentru cãdespre el este vorba , îºi asumã o existenþã tragicã, el esterezultatul unei desacralizãri a existenþei umane dar, fie cã vrea,fie cã nu, el descinde din homo religiosus, fapt ce îi conferãposibilitatea reîntoarcerii, în orice moment, la „origine”.Cãutând sã înþeleagã comportamentul ºi modul de a fi al omului“cãzut” ºi implicit sã se înþeleagã pe sine însuºi, Mircea Eliadevede în Ulise modelul fundamental de a fi în lume; iatã ce spunescriitorul despre eroul grec, cuvinte cu care aº vrea sã ºi închei:Ulise este pentru mine prototipul omului, nu numai modern, darºi al omului legat de viitor, pentru cã este tipul cãlãtorului hãituit.Cãlãtoria sa este o cãlãtorie spre centru, spre Ithaca, adicãspre sine însuºi. El este un bun navigator, dar destinul sau altfelspus probele iniþiatice pe care trebuie sã le depãºeascã, îlconstrânge sã îºi întârzie în mod nedeterminat reîntoarcerea înpropriul cãmin. Cred cã pentru noi este foarte important mitullui Ulise. Suntem cu toþii un pic ca ºi Ulise, cãutându-ne, sperândsã ajungem, pentru ca în cele din urmã sã ne regãsim pe noiînºine. Dar, ca ºi în Labirint, în orice cãlãtorie existã riscul de a tepierde. Dacã reuºeºte sã iasã din Labirint ºi sã-ºi regãseascãpropriul cãmin, atunci cel care se regãseºte pe sine devine oaltã fiinþã.

22 Media

Ce vedem? Existã un sculptor care s-a amuzatsã creeze forme care pãcãlesc. De departe crezi cãvezi o masã, sau un scaun ºi când te apropii este defapt cu totul altceva. Prin jocul de linii a creat iluziaunor obiecte. Dar e un joc de-a uite, nu e. Când teapropii, descoperi de fapt cã nu existã. Sunt doarlinii frânte sau cuburi cu totul altfel dispuse decâtcredeai. Ochiul într-un fel ne pãcãleºte. Sau ne ajutã.Dar trebuie sã ºtim de fapt cum vedem. Pentru cãomul învaþã, treptat, sã vadã mai mult decât sevede. Percepem câteva linii frânte ºi ºtim, sau credemcã ºtim, cã este o masã. La început, un copil nu ºtieasta. El descoperã treptat lumea din jurul sãu. Învaþãsã vadã o masã ºi un scaun. Le descoperã prin vãzºi prin pipãit, mergând în jurul obiectelor,învãþându-le forma ºi utilitatea. Creierul pãstreazã informaþia ºi, dupãun timp, în clipa în care vede o parte, ºtie care e întregul. Existã untermen, împrumutat din englezã, sunã interesant, este vorba despre opercepþie holisticã (whole=întreg). Creierul nostru a învãþat sã vadãîntregul, chiar ºi atunci când i se dã sã perceapã doar un fragment.Întotdeauna vedem, de fapt, un fragment. ªi deja, din copilãrie începemsã uitãm detaliile. Nu completãm doar liniile frânte cu forma întregului,ci ºi un detaliu de tablou sau de imagine cu întreaga poveste.

Un exerciþiu pentru copii (ºi oameni mari), pe care l-am aplicat decurând. Copilul priveºte chipul bãtrânului din pictura lui Rembrandt,Întoarcerea fiului risipitor. Doar chipul bãtrânului. ªi spune: e Dumnezeu.Ce vezi? am întrebat. Un bãtrân. În urmãtoarea planºã, vede tânãrul,în genunchi, lipit de pieptul tatãlui. ªi imediat a venit alt rãspuns: e fiulrisipitor. Ce vedeþi? Planºa cu reproducerea picturii stã în mijlocul cerculuide 14 copii. Unul dintre ei, nefamiliarizat cu pictura, spune senin: Nuînþeleg. Cine sunt oamenii aceia? El era la un început de drum. Învãþade-abia sã descifreze detaliile, sã descopere povestea care, pentru unaltul pãrea evidentã. Câteodatã e mai important drumul. Sã nu ºtii sausã nu crezi cã ºtii ce vezi. ªi atunci îþi acorzi timp sã priveºti din noudetaliile, pentru a redescoperi întregul ºi pentru a redescoperi frumuseþeaºi bogãþia întregului.

E un exerciþiu care a devenit ºi probã de examen la Universitateade teatru ºi film. Trebuie sã priveºti o picturã ºi sã spui care e povestea,începând prin a identifica personajul, ce se întâmplã cu el, de ce face ceface. E un exerciþiu care poate fi foarte pãcãlitor. Pentru cã nu e vorbade imaginaþie, ci de spirit de observaþie. De descoperirea detaliilor ºide a încerca sã înþelegi care e întreaga poveste din care pictorul asurprins doar un fragment. Acest joc l-am jucat cu un grup de copii dela ºcoala susþinutã de Caritas Blaj. Prima clasã de gimnaziu are acum16 copii ºi s-au prins în jocul de a învãþa ceva despre lumea imaginilorºi a poveºtilor filmate. Începând cu începutul: descifrarea poveºtii dinpicturã. A fost mai interesant când nu ºtiau ce vãd, când trebuia sãdescopere, întrebare cu întrebare, pas cu pas, ce vãd. O mamã cupatru copii. Sunt în interior, stau în fata unei uºi închise. Din cealaltãcamerã se vede lumina prin geamul uºii. Copilul cel mai mic, un bebeluºdoar, doarme liniºtit în braþele mamei. Fetiþa cea mare e lângã ea,

Povestea întreguluiANA BOARIU

vorbeºte cu ea. Poate o întreabã ceva. Mama esingura care stã jos, copiii sunt în picioare. Doi bãieþi,unul mai mare, unul mai mic, sunt aproape lipiþi deuºa închisã. Dacã cel mare e aproape la nivelulgeamului, cel mic are în faþã doar lemnul mat, princare nu poate întrezãri nimic din ce se aflã în cealaltãcamerã. Ce anotimp e? Unul din elevi spune toamna.Dar de ce ar fi toamnã? Când îºi adunã o mamãcopiii în jurul ei ca sã aºtepte ceva, sau pe cineva, pecare nu-l vãd? Când ar putea sta cu toþii, mai alescopiii, atenþi ºi curioºi la ceva ce se întâmplã dincolode o uºã. Un alt elev rãspunde: E Crãciunul. Titlulpicturii, pe care copiii nu-l vedeau, era : Copiiiaºteptând Crãciunul. ªi privind, pentru a mia oarã,pictura, de-abia atunci descoperi cã în centrul ei se

aflã mama cu pruncul. E o mamã oarecare, ºi un copil oarecare, darfamilia de aici, de dincoace de uºã, îºi trãieste bucuria venirii unui copilpe lume, luminatã de misterul de care îi desparte doar o uºã. MisterulNaºterii Domnului. O poezie de Rainer Maria Rilke începe aºa: Te ascult,Doamne, cum respiri. Între mine ºi tine e doar un zid subþire. Ce se vaîntâmpla oare când va cãdea?

Vedem doar o parte, vedem un fragment, ºi încercãm sã înþelegemîntregul. Vedem ce e dincoace de uºã ºi credem cã ºtim ce e dincolo.Dar privim cu suficientã atenþie ce vedem? Poate, de multe ori, credemcã ºtim, dar am uitat sã privim detaliile ºi sã învãþãm de la ele, încã odatã, povestea întregului.

Filmul documentarºi drepturile copilului

SIGNIS ºi UNICEF anunþã selecþia filmelor documentareeuropene care vor candida pentru premiul Drepturile copilului.Competiþia a fost lansatã în luna iulie ºi înscrierile s-au încheiat pedata de 10 septembrie. 10 filme documentare, un program specialdedicat copiilor cu probleme de învãþare ºi trei reportaje produsede TVR ºi înscrise într-un program dedicat, vor fi prezentate laBucureºti, în 18 ºi 19 noiembrie, la sala Elvira Popescu. La proiecþievor participa ºi realizatorii, ocazie pentru a fi organizate dezbateripornind de la filmele vizionate. Împreunã cu specialiºti care lucreazãîn problema protecþiei copilului, publicul va avea ocazia sã discuteprobleme grave, de la violenþa ºi detenþia juvenilã pânã la integrareacopiilor cu dizabilitãþi, de la copiii care muncesc pentru a supravieþuipânã la cei abuzaþi fizic ºi psihic. Un copil are dreptul sã fie protejat,are dreptul la educaþie, are dreptul sã se exprime liber. Un copilare dreptul la identitate. Are dreptul sã fie protejat în caz de rãzboi.Un moment forte al festivalului va fi prezentarea documentarului“Copiii din Beslan”, o producþie BBC realizatã la un an dupã ataculterorist asupra ºcolii din Beslan. Tot filmul este povestit de copiii careau trãit o dramã cumplitã ºi vocea lor e singura pe care o auzim.UNICEF va prezenta, în aceeaºi perioadã, expoziþia de fotografiirealizatã de copiii din Beslan.

23Lecturi

Micuþa carte consacratã de Anton Moisin învãþãturii ºipersonalitãþii episcopului greco-catolic Ioan Suciu are, pentrucititorul de astãzi, un triplu rol: de restituire a memoriei, de severavertisment ºi de prezentare a unui veritabil model, demn deurmat.

În anii comunismului ateu ºi criminal, Biserica românã unitã(greco-catolicã) ºi-a urmat Pãstorul pe Golgota. Credincioºii, preoþiiºi episcopii au fost prigoniþi, torturaþi ºi uciºi. Restituirea memorieiacestui calvar este o datorie moralã, istoricã, socialã ºi, deloc înultimul rând, creºtinã. Într-o epocã de amnezie convenabilã, sãne amintim ºi sã spunem ºi altora cã secolul al XX-lea a fost unulal martirilor. Ep. Ioan Suciu a murit în închisoarea de la Sighet la27 iunie 1953. Demersul lui Anton Moisin readuce în atenþia cititorilorfigura excepþionalã a acestui slujitor al Bisericii lui Cristos. Cartea,minuþios documentatã ºi mustind de înþelepciune, este scrisã pebaza corespondenþei între Ioan Suciu ºi fiii sãi spirituali.

Avertismentul sever rezultã din comparaþia, chiar ºisuperficialã, între învãþãturile Ep. Suciu ºi „educaþia“contemporanã. Diferenþa e colosalã. Toate cuvintele episcopului-martir se nasc din iubire creºtinã ºi îºi trag seva înþelepciunii dinEvanghelii. Esenþa lecþiei sale este o imitatio Dei. „Educaþia“contemporanã se face în faþa televizorului, prin linguºirea a tot cee josnic în om. Suntem în cãdere liberã ºi acest lucru nu paresã-i tulbure decât pe puþini.

Autorul scrie aceastã carte spre a oferi cititorilor sãi un modelde urmat. Ep. Ioan Suciu ºi-a trãit credinþa pânã la ultimele eiconsecinþe: jertfirea de sine ºi moartea ca martir. Asta înseamnãcã toate cuvintele lui sunt demne de crezare ºi capãtã greutateaexemplului propriu. Mai mult: dupã trecerea atâtor decenii,problemele la care el se referã sunt de o uimitoare actualitate:cauza secetei spirituale la tineri ºi remediul ei, legãtura dintrefrumuseþe ºi credinþã, iubirea faþã de om ºi iubirea faþã deDumnezeu, tinerii bãtrâni ºi bãtrânii tineri, „Evanghelia Iubirii” aRãnilor Domnului, despre atitudinea creºtinã, ºcoala suferinþeicreºtine, munca tânãrului, curajul creºtin, încrederea în Dumnezeu,refuzul trãdãrii, sensul vieþii...

Pentru cei înstrãinaþi de Cristos ºi Biserica sa, pentru(post)modernii mulþumiþi de sine ºi de lumea în care trãiesc, carteapoate pãrea stranie. Sã fim serioºi: câþi mai cred astãzi cã printrevirtuþile unei tinere trebuie sã se numere modestia? ªi totuºi...Oare nu tocmai lipsa modestiei a contribuit serios la crizacatastrofalã a cãsãtoriei ºi a familiei, crizã cu care ne confruntãmastãzi? Ep. Ioan Suciu abordeazã teme delicate ºi spinoase pentruorice om, dar de care modernul are oroare pur ºi simplu: suferinþa,lacrimile, penitenþa…

Anton Moisin – „Episcopul român unit Ioan Suciu, cãlãuzitorul

tinerilor de ieri, de azi ºi de mâine”

Ed. Imago, Sibiu, 2004; 120 p.

Scrisul Ep. Suciu este o încântare: forþã ºi delicateþe, smerenieºi putere, ºi, mai presus de toate, Adevãrul... Regãsim ecourifranciscane („Iubind pe Isus te faci sfânt. ªi atunci iubeºti tot ce aiubit Isus. Aci e toatã sfinþenia!” ; „Suntem copleºiþi de surâsul luiDumnezeu în creaturi, de la aripi de fluturi pânã la petale, de lastele pânã la smerita gâzã, ºi suntem promiºii Paradisului.Mediteazã asupra motivelor bucuriei noastre.”), formulãri tãioasecare vindecã de obsesia (sau depresia) de a fi pe placul lumii(„Pãrerile lumii sã-þi foloseascã de ºtergãtoare de picioare cândintri în conºtiinþa ºi judecata ta.“) ºi un ghid – mistic ºi practicdeopotrivã – destinat credincioºilor de ieri ºi de azi („Ranele luiHristos spun iubirea lui Dumnezeu ºi o spun concret ºi o spunfiecãruia. Privind cu aceºti ochi ranele Domnului, înþelegem cãrostul lor este [...] aºteptarea lui Dumnezeu la un inevitabil rãspunspe care sufletul nostru trebuie sã-l dea iubirii lui pãtimitoare. Acestrãspuns pune în joc veºnicia noastrã”).

Care e lecþia esenþialã pentru un tânãr? Curajul. Ep. Ioan Suciuscrie despre curaj într-un mod cu totul surprinzãtor. Curajul nu esimplã bravadã ºi nu are legãturã cu forþa fizicã (aºa cum neînvaþã filmele proaste), ci este esenþialmente de naturã spiritualã:curajul de a avea încredere în protecþia oferitã de Dumnezeufidelilor sãi pe valurile acestei vieþi; curajul de a ne smeri pentrua-i ajuta pe semenii noºtri aflaþi în nenorocire; curajul de a aveaîncredere cã Dumnezeu te-a iertat, atunci când i-ai cerut iertare

în Sf. Spovadã. Meditândla aceste gânduri alee p i s c o p u l u i - m a r t i r ,înþelegem cât deîndreptãþit era supra-numele sãu – EpiscopulTineretului.

Iubindu-l ºi urmân-du-l pe Cristos, Ep. IoanSuciu a predicat Cuvântulsãu ºi a purtat Crucea sa,pe care s-a lãsatrãstignit, dând mãrturiedespre Adevãr. Aceastãcarte-document, scrisãpentru neuitare, ar trebuidãruitã fiecãrui tânãr:celui credincios – pentrua-ºi aprofunda credinþa,dar ºi celui rãtãcit – ca sãse întoarcã în CasaTatãlui...

ANA-MARIA BOTNARU

24 ªtiri

Este afirmaþia Mons. Rino Fisichella, Rectorul Universitãþii Pontificaledin Lateran ºi Episcop Auxiliar de Roma care, în luna septembrie, aparticipat, la Institutul Italian de Culturã din Munchen, la Conferinþa„Gândirea teologicã a Papei Benedict al XVI-lea ºi Europa” din Ciclul„Conversaþii despre Europa”. Vorbind despre poziþia Suveranlui Pontiffaþã de realitatea actualã din Europa, Prelatul a afirmat cã Papa„propune în mod constant o ideee centralã în gândirea sa: suntemîn mijlocul unei reale ºi profunde schimbãri culturale” ce se plaseazã„la sfârºitul unei radicalizãri a gândirii iluministe ºi raþionaliste care,punând omul în centru, l-a pierdut din vedere pe Dumnezeu”. Înaceastã situaþie dificilã, Mons. Fisichella este convins cã „vocea luiBenedict al XVI-lea (...) poate sã fie o provocare la a gândi ºi areflecta pentru ca lumea sã poatã gãsi drumul drept cãtre care sãorienteze schimbarea majorã în care suntem implicaþi”.

Arhiepiscopul Foley cere eticãîn mass-mediaºi în publicitate

Arhiepiscopul John Foley, preºedinteleConsiliului Pontifical pentru Comunicaþiile Sociale,participând, la Helsinki, la o conferinþãinternaþionalã despre relaþiile publice, i-a îndemnatpe lucrãtorii din mass-media ºi din publicitate sãarate respect pentru demnitatea umanã. Prelatula spus cã cei care lucreazã în media trebuie sãfie atenþi la binele comun.

“Fiecare persoanã trebuie tratatã cu respect”,a spus el. Apoi a subliniat faptul cã mesajele preseipot avea un impact deosebit, uneori pe viaþã. Elle-a cerut lucrãtorilor în publicitate sã fie conºtienþide influenþa pe care o au asupra oamenilor prinmunca lor, invitându-i sã reziste tentaþiei de a-iface pe oameni sã se simtã inferiori dacã nucumpãrã anumite produse. Þinând cont cã uniinu vor avea resursele financiare sã cumpere, aspus el, este greºit sã sugerezi cã „posedarea(unor anumite produse) îl face pe un om mai bundecât ceilalþi”.

„Copiii ºi mass-media –o provocare pentru educaþie”

Aceasta este tema aleasã deSuveranul Pontif pentru cea de-a41-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor, din2007. Ziua Mondialã a ComunicaþiilorSociale, singura zi mondialã stabilitãde Conciliul Vatican II (“Inter Mirifica”,1963), este celebratã, larecomandarea Episcopilor înDuminica ce precede SãrbãtoareaCoborârii Duhului Sfânt (în 2007, pe 20mai). Tema aleasã – a afirmat

Arhiepiscopul John Foley, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaþiile Sociale –subliniazã „necesitatea ca pãrinþii ºi educatorii sã înþeleagã cât de importantã este influenþaformativã pe care media o au asupra vieþii copiilor”.

În mod tradiþional, Mesajul pentru Ziua Mondialã a Comunicaþiiilor Sociale este publicatpe 24 ianuarie, în sãrbãtoarea Sfântului Francisc de Sales, patronul jurnaliºtilor.

Seminar ortodox supravieþuieºtegraþie ajutorului catolic

Pãrintele Victor Savik, Rectorul Seminarului rus-ortodox din Smolensk (în Russiaoccidentalã) a mulþumit Asociaþiei Catolice Internaþionale „Ajutor pentru Bisericile în nevoi”(Kirche in Not) pentru ajutorul oferit. „Asociaþia susþine Seminarul nostru de la începutul anilor’90, ºi a fãcut acest lucru ºi în momentele cele mai dificile. Fãrã ajutorul sãu, am fi fostconstrânºi sã închidem Seminarul (...). Cu Biserica Catolicã avem o bunã relaþie de colaborare.Anul trecut am organizat o conferinþã despre Formarea teologicã, în cadrul cãreiareprezentanþii ambelor Biserici ºi-au prezentat punctul de vedere (...) În 2005 ne-am bucratde vizita Arhiepiscopului de Lyon, Cardinalul Philippe Barbarin”, a declarat pãrintele Savik.

Despre vizita Suveranului Pontif în Bavaria, unde a participat ca membru al delegaþieioficiale din partea Bisericii ortodoxe, preotul rus a spus cã „a fost o experienþã frumoasã ºi

încurajatoare, pentru cã Papaa subliniat în mod specialimportanþa unor raporturibune între catolici ºi ortodocºi”.

Benedict al XVI-lea, un Papã pentru timpul nostru

25ªtiri

Vatican Information Service (VIS) Vatican.va catholica.ro Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

Cardinalul Bertone –prima întâlnire

cu membriiCorpului diplomatic

Vineri, 29 septembrie, Noul Secretarde Stat al Vaticanului, CardinalulTarcisio Bertone, s-a adresat pentruprima datã celor 174 de ambasadoriacreditaþi pe lângã Sfântul Scaun.Acestora le-a prezentat provocãrilecare, conform opiniei sale, suntprioritare nu numai pentru diplomaþiaVaticanului, dar ºi pentru aceea afiecãrui stat ºi pentru comunitatea internaþionalã. „Avem nevoie de oangajare universalã pentru cei mai defavorizaþi ai planetei, pentru ceimai sãraci, pentru cei care, de cele mai multe ori, cautã în zadar cevaca sã poatã trãi, ei ºi familiile lor (…) Demnitatea, libertatea ºi respectulnecondiþionat al oricãrei fiinþe umane în drepturile sale fundamentale,în mod deosebit libertatea de conºtiinþã ºi dreptul la libertateareligioasã, trebuie sã se regãseascã printre preocupãrile noastreprincipale, pentru cã nu putem sã nu fim solidari cu soarta ºi viitorulfraþilor noºtri în umanitate”. Nu putem nici mãcar „sã rãmânem liniºtiþiîn faþa suferinþelor care desfigureazã omul ºi care sunt, în fiecare zi,înaintea ochilor noºtri”, a mai adãugat Cardinalul.

Ziua Mondialã a RozariuluiPe 21 octombrie se va celebra Ziua Mondialã a Rozariului

care va uni, în mod spiritual, milioane de persoane de petoate continentele. Anul trecut au participat peste 100 de þãri ºis-a recitat Sfântul Rozariu simultan, în 8000 de locuri.

Iniþiativa a fost lansatã cu 10 ani în urmã de un grup delaici mexicani, cu ocazia aniversãrii a 50 de ani de la hirotinireaPapei Ioan Paul al II-lea. Organizatorii au cerut coordonatorilorlocali sã informeze ºi sã obþinã sprijinul Conferinþelor episcopaleºi al parohilor, pentru cã, printre altele, Rozariul Mondialpromoveazã ºi unitatea eclezialã.

Pentru acest an sunt prevãzute mai multe intenþii:rugãciunea pentru a face sã înfloreascã dragostea între fiinþeleumane, pentru pacea în lume, pentru viaþã ºi pentru familie,pentru copiii nenãscuþi, pentru Papa, pentru preoþi ºi pentruvocaþii la viaþa sacerdotalã ºi la viaþa consacratã. Deasemenea, iniþiatorii propun rugãciuni pentru instituirea ZileiMondiale a Rozariului în a treia sâmbãtã a lunii octombrie.

Respectarea drepturilor omuluiApãrarea drepturilor omului reprezintã „stâlpul de bazã al

edificiului pãcii mondiale”, a afirmat Arhiepiscopul Giovanni Lajolo,Preºedintele Comisiei Pontificale pentru Statul Cetãþii Vaticanuluiºi Preºedinte al Guvernatoratului aceluiaºi Stat, la sfârºitul luniiseptembire, în intervenþia sa din cadrul celei de-a 61-a sesiuni aAdunãrii Generale a Naþiunilor Unite. “Fiecare Guvern trebuiesã înþeleagã cã violarea drepturilor fundamentale ale persoaneinu poate fi trecutã cu vederea de comunitatea internaþionalãsub pretextul inviolabilitãþii afacerilor interne ale unui Stat”.

Printre drepturile fundamentale, Mons. Lajolo a subliniat, înmod deosebit, trei: dreptul la viaþã(recunoaºterea sacralitãþii vieþii ºi prinrefuzul ºi condamnarea pedepsei cumoartea); dreptul la libertateareligioasã care înseamnãrespectarea raportului intim dintre celcare crede ºi Dumnezeu, subaspectele sale individuale ºi sociale;ºi dreptul la libertatea de gândire ºide exprimare, aici fiind inclusã ºilibertarea presei.

A 80 - a ZiMondialãMisionarã

Duminicã, 22octombrie, va fi celebratãcea de-a 80-a ZiMondialã a Misiunilor.

În mesajul adresat cuacestã ocazie, SfântulPãrinte subliniazã ideeacã misiunea este oangajare permanentã înslujba Bisericii, dar nutrebuie sã fie redusã doarla o simplã acþiunefilantropicã ºi socialã.Pornind de la tema dinacest an “Caritatea,

sufletul misiunii”, Papa a firmat cã scopul misionarismului este acela dea-l face cunoscut pe Dumnezeu care este Iubire. “A fi misionar înseamnãa te apleca, asemenea Bunului Samaritean, asupra nevoilor tuturor, maiales ale celor mai sãraci ºi nevoiaºi, pentru cã cel care iubeºte cu iubirealui Cristos nu cautã propriile interese, dar, în mod unic, cautã gloriaTatãlui ºi binele aproapelui. Aici stã secretul fecunditãþii apostolice a acþiuniimisionare, care depãºeºte frontierele ºi culturile, ajunge la toate popoareleºi se rãspândeºte pânã la marginile pãmântului”.

26 Ecumenism

Pr. dr. DAMIAN SPÃTARUAtunci când vorbim de Pãrinþii din Capadocia ne referim la Sf.

Vasile cel Mare, Sf. Grigore de Nazianz ºi Sf. Grigore de Nissa. Zonageograficã în care au trãit aceºti Sfinþi Pãrinþi este importantã dejaîncepând cu apostolatul Sf. Petru (cfr.1 Pt 1, 1) ºi pânã în secolul IV, secolconsiderat perioada de aur a patristicii. Cardinalul Newman, citândpe Socrate, afirmã cã „locuitorii acestei zone se distingeau de celelaltepopoare prin rigoare ºi seriozitate în comportament, fãrã sã aibãduritatea sciþilor ºi a tracilor ºi nici uºurãtatea ºi senzualitatea orientalilor”(J. H. NEWMAN, Gli ariani del IV secolo, Milano 1981, 13-14).

Biserica din Capadocia mai întâi, iar apoi întreaga creºtinãtate, vorfi influenþate din punct de vedere spiritual si intelectual de aceºti Sf.Pãrinþi, consideraþi de cãtre anumiþi autori ca formând un corp unic:„Vasile este braþul care lucreazã, Grigore de Nazianz este gura carevorbeºte, Grigore de Nissa este mintea care gândeºte” (M. SIGNORELLI,Letteratura cristiana greca e latina, Lugano 1930, 61). Într-un modaproape asemãnãtor, dar cu accente diverse, descoperim în fiecaredintre ei o preocupare particularã, atât pentru apãrarea adevãrateicredinþe, cât ºi pentru pãstrarea legãturilor iubirii fraterne al cãrei semneste unitatea. Ambele aspecte pot fi vãzute în cheie ecumenicã. Iaracestã sensibilitate a Sf. Pãrinþi nu se limiteazã doar la teritoriul proprieicomunitãþi, ci dobândeºte un caracter de universalitate.

În acest sens întrezãrim douã idei clare despre ecumenism: primaaccentueazã dorinþa de unitate a Pãrinþilor capadocieni cu toþi espiscopiidin Orient ºi Occident, iar a doua aratã dorinþa de unitate a Sf. Vasile cuepiscopul Romei, Papa Damasus. Aceastã a doua idee, care aparedoar în Sf. Vasile, creeazã ºi în momentul actual confuzie în rândul unorautori ortodocºi (I. Karmiris, B. Khrivochéine, N. Corneanu etc.), prinurmare fiind combãtutã, în timp ce alþii (Vladimir Solovev, V. Phidas etc)acceptã evidenþa datelor istorice relevate de scrierile acestui mare Sf.Pãrinte al Bisericii. Este clar însã faptul cã diferitele noþiuni ecleziologice,nefixate încã în mod sistematic la Sf. Vasile, precum ºi dificultatea de adefini în mod clar ideea de comuniune între Orient ºi Occident, persistãºi conduc încã, dupã atâtea secole, la diferite afirmãri uneori excentriceºi antiecumenice. De aceea, consider cã poate fi utilã critica anumitorautori moderni, dar mai important este textul însuºi al Sfinþilor Pãrinþi,care, din fericire, poate fi consultat în original.

În acest prim articol, pentru a delinia în ce mod activitatea ecumenicãprindea deja vigoare începând cu sec. IV, voi prezenta în mod sinteticactivitatea epistolarã a Pãrinþilor din Capadocia, în ceea ce priveºteimportanþa unitãþii dintre toþi episcopii. Într-un prim articol va fi prezentatSf. Vasiel cel Maire, iar într-unul ulterior ceilalþi doi Sf. Pãrinþi capadocieni:Sf. Grigore de Nazianz ºi Sf. Grigore de Nissa. Din cauza ereziilor, nunumai credincioºi, dar ºi mulþi episcopi se îndepãrteazã de normelecredinþei fixate la Conciliul din Niceea (325). Riscul ca întreaga creºtinãtatesã devinã o familie dezmembratã devine realitate. Ce trebuia fãcutpentru ca Biserica sã redevinã ca o singurã familie unitã, pentru catunica lui Cristos sã ramânã „fãrã cusãturã”? (Cfr. In 19, 23; Sf. Grig. Nis.,Eccl II, 4, 26 (SC [Sources Chrétiennes] 416, 162). Unitatea dintre episcopiidin Orient ºi Occident apare în gândirea Pãrinþilor ca unica garanþie apãstrãrii caracterului unitãþii, sfinþeniei, universalitãþii ºi apostolicitãþii

Bisericii lui Cristos. De acceea Sf. Vasile scrie epicopilor din Occident:„Suntem uniþi în acelaºi gând!” (Cfr. In 19, 23; Sf. Grig. Nis. Eccl II, 4,26 (SC416,162). Printre metodele de lucru cele mai utilizate de Sfinþii Pãrinþipentru a ajunge la unitatea mult doritã se enumerã: predica (mai alesla comemorarea martirilor), schimbul de epistole ºi vizitele pastorale. Sf.Vasile scrie în acest sens episcopului Ambrozie din Milano: „Mari ºinumeroase sunt darurile Domnului nostru... Unul dintre cele mai maridaruri, pentru cei care ºtiu sã accepte binefacerile sale, este faptul cãne-a oferit posibilitatea nouã, care suntem separaþi de distanþe, sã fimapropiaþi prin scrieri. Ne-a dat beneficiul sã ne cunoaºtem într-un moddublu: atât prin întâlniri cât si prin colocviul epistolar” (Sf. Vasile, Ep. 197,1; Court. II, 149-150). Aºa cum afirmã Grigore de Nazianz, Sf. Vasile dãmãrturie fãrã vãrsare de sânge, înãlþând la nivel de eroism gesturilepropriei credinþe, acea credinþã care îºi manifestã vivacitatea ºidinamismul carismatic prin miracolele caritãþii fraterne (Cf. Grig. Naz.,Or. 43, 54 (SC 384, 236-240). Unul dintre gesturile de eroism este dorinþade unitate, iar epistolele Sf. Vasile trimise episcopului Atanasie, episcopilororientali, episcopului Romei ºi celorlalþi episcopi occidentali aratã defapt, în mod clar, promovarea comuniunii.

Unele exemple confirmã cele spuse mai sus: Episcopului Atarbiudin Neocezareea Sf. Vasile îi reproºeazã tãcerea afirmând importanþacomuniunii cu ceilalþi episcopi. Numai în acest fel grija comunã pentruunitatea Bisericii poate fi vãditã: “Sã ºtii cã, dacã noi nu susþinem pentruBiserici o luptã asemãnatoare adversarilor dreptei doctrine (...), nimicnu poate sã împiedice ca adevãrul sã piarã nimicit de duºmani, iar noisã participãm la condamnare, pentru faptul cã nu am demonstrat cuzel ºi grijã, în unire reciprocã ºi aspiraþie comunã spre Dumnezeu,datoria încredinþatã nouã pentru unitatea Bisericii. Te rog deci,îndepãrteazã din sufletul tãu convingerea cã nu ai nevoie de nimeni. Nueste demn pentru cine trãieºte dupã adevãr, sã se separe de contactulcu fraþii” (Sf. Vasile, Ep. 65; Court. I, 155-156). Episcopului Ascoliu dinTesalonic Sf. Vasile îi scrie: “Te rog aºadar sã nu ne privezi de plãcereade a mãri sentimentele tale faþã de noi prin întâlniri frecvente, sã arãþicum trãiesc în unire Bisericile voastre, ºi sã scrii de fiecare datã când þise oferã ocazia” (Sf. Vasile, Ep. 154; Court. II, 79).

Dacã pânã acum am vãzut cum Sf. Vasile se adresa episcopilororientali, într-o altã scrisoare el scrie episcopilor din Occident: „Aºa cumnoi considerãm ca fiind ºi un bine al nostru unirea reciprocã ºicomuniunea, tot astfel vã invitãm sã participaþi ºi voi la suferinþele noastrecauzate de diviziuni. ªi vã rugãm sã nu ne respingeþi doar pentru faptulcã locuim departe unii de alþii, dar sã ne acceptaþi în armonia unuisingur trup (eclezial), pentru faptul cã suntem uniþi în comuniune dupãSpirit” (Sf. Vasile, Ep. 90, 1; Court. I, 195).

În acelaºi mod Sf. Vasile insistã: „Într-adevãr, Domnul a separatinsulele ºi continentele prin mare, însã i-a unit pe cei care locuiesc peinsule cu cei care locuiesc pe continente prin iubire. Nimic nu ne separãunii de alþii, o fraþilor, dacã nu voim sã ne separãm de bunã voie. Unulsingur este Domnul, una singurã credinþa, aceeaºi speranþa. (...) ªtimcã, chiar dacã nu sunteþi prezenþi fizic, cel puþin prin rugãciune ne veþi fide mare folos în diferitele circumstanþe dificile” (Sf. Vasile, Ep. 203; 3Court. II, 170).

Profilul ecumenismuluiîn scrierile Sfinþilor Pãrinþi capadocieni

27Magisteriu

Este una dintre întrebãrile pe care ne-am pus-o în Adunarea plenarãa Conferinþei Episcopale române, întrunitã la Baia-Mare între 25-26septembrie 2006. Aceastã întrebare ne neliniºteºte. De ani buni separe cã toate eforturile politicii naþionale tind spre atingerea scopuluimult râvnit, fapt transformat într-un vis colectiv. Dar care este preþul pecare îl plãtim pentru a depãºi pragul judecãþii pozitive din parteainstituþiilor europene competente?

Avem de plãtit un preþ mare la nivelul reformelor structurale, alstãrii sociale ºi al pieþei muncii faþã de categoriile cele mai defavorizate.Dinpartea noastrã, ca Bisericã catolicã, în coerenþã cu principiul evanghelical caritãþii ºi cu cel civil al subsidiaritãþii, am investit multã energie, dacãnu pentru a rezolva, cel puþin pentru a atenua situaþiile de sãrãcie ºiurgenþele pe care România le înfruntã de la sfârºitul regimului comunistºi de la începutul procesului de aderare. Am crezut în acest procesdeoarece alegerea libertãþii este o opþiune de fond la care nu se poaterenunþa. Asemenea întregii populaþii din România, în toate componentelesale, am împãrtãºit încrederea cã preþul mare de plãtit era pe mãsuraînaltului proiect în care ne investim energiile. Dar, ni se pare cã, în raportcu atâtea energii investite, nici conaþionalilor noºtri, nici Bisericii catolicenu le-au fost rãsplãtite eforturile ºi buna credinþã.

Europa nu este doar o piaþã globalizatã. Dacã ne pregãtim pentruEuropa fãrã a þine cont de ceea ce este mai original ºi mai adevãrat înnoi, adicã valorile care ne însufleþesc, acest fapt nu va putea decât sãne ducã la pierderea identitãþii. Înainte de toate, intrarea în Europa artrebui sã însemne o schimbare radicalã a stilurilor moºtenite dinperioada comunistã, atunci când puterea era valoarea supremã ºilimbajul politicii era cel al minciunii sistematice ºi al tãcerii lipsite derespect din partea instanþelor legitime civile.

Care este situaþia actualã? Poate fi ea consideratã demnã deintrarea în Uniunea Europeanã? Multe exemple recente ne lasã celpuþin perplecºi. Cu ce demnitate putem sã întrãm în Europa când unministru al României nu se gândeºte cã trebuie sã rãspundã pentrudocumentele pe care le-a semnat: documente în care el sugereazãminciuna ca politicã de Stat - ca formã de relaþie cu partenerii

În încheierea Conferinþei Episcopale române, care s-a întrunit la Baia Mare între 25 ºi 26 septembrie, episcopiicatolici au formulat, în urmãtorul comunicat, preocupãrile lor privind starea actualã de lucruri din România.

Cum intrãm în Europa?internaþionali - ºi ilegalitatea susþinutã printr-o tãcerecomplice. Ne referim, evident, la nota B1-1/11576 aMinistrului de Externe, publicatã recent, aproape dingreºealã, dar îndatã uitatã de principalele mijloace deinformare, atât publice cât ºi private. (...) Apare astfel dubiulcã preþul de plãtit pentru a intra în Europa nu este altuldecât sistematica sacrificare, pe altarul marilor intereseeconomice, a drepturilor unei minoritãþi ºi a dreptului tuturorde a conserva memoria istoricã ºi culturalã a unei naþiuni.

Pe de altã parte, dacã alãturãm tãcerea de careaminteam mai sus cu tãcerea nejustificatã a autoritãþilorcompetente, care însoþeºte procesul de recuperare abunurilor confiscate de regimul comunist, constatãm cãacest tip de politicã nu este doar un incident de traseu,care este deja foarte grav în sine, anume cel al Catedralei„Sfântul Iosif”, ci se extinde la sectoare mult mai vaste din

viaþa socialã ºi religioasã a þãrii noastre. Cum poate fi comentat faptulcã, dupã 16 ani, Biserica Greco-Catolicã nu a recuperat propriile biserici,cã întreaga Bisericã încearcã sã-ºi recupereze încã bunurile precumsunt ºcolile, care îi sunt necesare pentru desfãºurarea misiunii proprii înslujba întregii naþiuni? Uneori justiþia s-a pronunþat, dar de cât timp estenevoie ca aceste decizii sã fie urmate de punerea în practicã. Situaþialibertãþii religiose din þara noastrã a fãcut obiectul unui amplu studiu alDepartamentului de Stat din SUA care enumerã un incredibil ºir deviolãri ale principiilor de bazã ale statului de drept (cf. http://www.state.gov/g/drl/rls/irf/2006/71402.htm).

Dacã drumul spre Europa rãmâne acesta, un drum marcat dedese scandaluri de corupþie, de mari ramificaþii de complicitãþi, poateunele având legãturi cu vechiul regim, credem cã este un drum greºit,care trebuie îndreptat cât mai repede.

Acestea fiind spuse, reînnoind încrederea în forþa poporului nostrucare meritã o clasã politicã înþeleaptã ºi capabilã sã se inspire dinadevãratele valori, dorim ca autoritãþile competente sã gãseascãremediu celor mai controversate situaþii.

Cerem ca lucrãrile laproiectul de lângã Catedrala„Sfântul Iosif” sã fie suspendateimediat ºi ca întrebãrile noastreadresate autoritãþilor sã-ºi aflerãspuns.

În numele Bisericii catolice,noi, episcopii din România, neridicãm vocea dând-o care nuau nici o voce: nu cãutãmprivilegii, dar ne dorim un statde drept care vrem sã fie caatare pentru toþi, neþinând contde capacitatea economicã, derudeniile politice ºi deapartenenþa religioasã.

28 Sfântul lunii

Prezentare de Pr. LIVIU BÃLêCUÞI

Sfântul Dumitru (sau Dimitrie) a fost,probabil, un diacon martir din localitateaSirmium, astãzi Sremska Mitrovica din(fosta) Igoslavie, ºi a trãit înainte de secolulal V-lea. De fapt, aceasta este perioadaîn care au fost construite douã biserici încinstea lui, cea din Sirmium ºi cea dinTesalonic. O altã sursã susþine cã SfântulDumitru s-a nãscut în secolul al III-lea d.C,în cetatea Tesalonicului (Salonicul de astãzi),ºi a fost crescut în credinþa creºtinã detatãl sãu, om de vazã al oraºului, dupã acãrui moarte, împãratul Maximilian l-anumit pe Dumitru ca succesor. Pe atunci,împãratul nu ºtia cã Dumitru era creºtin.Însã, dupã victoria împotriva sciþilor,Maximilian a poruncit sã se organizezeîn fiecare cetate, inclusiv în Tesalonic,sãrbãtori in cinstea zeilor ºi, pus sã aducãjertfã zeilor, Dumitru a refuzat. Abia atunciîmpãratul a aflat de adevãrataconvingere religioasã a acestuia; Dumitrua mãrturisit cã este creºtin, iar împãratula poruncit sã fie închis împreunã cu ceilalþimãrturisitori ai lui Cristos. În Tesalonic, erau în plinã desfãºurare jocurileîn cinstea împãratului Maximilian. Creºtinii trebuiau sã-l înfrunte în arenãpe Lie, unul dintre cei mai puternici luptãtori, care se dovedea de neînvins.Mulþi creºtini au pierit de mâna lui, pânã când un tânãr creºtin, penume Nestor, vãzând cum Lie ucide fãrã milã atâþia oameni, ºi-a propussã lupte cu el. A mers la Dumitru, în temniþã, pentru a-i cerebinecuvântarea. Fãcându-i semnul crucii pe frunte, Dumitru i-a spus:„Du-te ºi pe Lie vei birui, iar pe Cristos vei mãrturisi!”. Intrând în luptã,Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dumitru, ajutã-mã!” ºi l-a ucis pe Lie.Maximilian s-a întristat de moartea acestuia ºi, aflând cã Dumitru estecel care, binecuvântându-l, l-a încurajat pe Nestor sã se lupte cu Lie, atrimis ostaºi, poruncindu-le sã-l strãpungã cu suliþele, iar Sfântul Dumitruºi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, ca martir. Tot atunci, din poruncaîmpãratului, i s-a tãiat capul ºi lui Nestor.

Poate nu a fost proconsul sau soldat,dar sigur a fost martir

Potrivit unei alte scrieri, Passio, Sfântul Dumitru a fost locuitor alTesalonicului, arestat pentru cã predica Evanghelia ºi executat, fãrã a fijudecat, în staþiunea termalã din localitate. Deasupra acestei staþiunis-a construit o bisericã ºi, se spune cã, în Evul Mediu, din relicviile SfântuluiDumitru, aflate în aceastã bisericã, a curs un ulei parfumat miraculos.Alte relatãri ulterioare, cum este ºi Martirologiu Roman, susþin cã SfântulDumitru a fost proconsul sau un sfânt rãzboinic, de aceea a fost luat decruciaþi ca protector în luptã, iar popularitatea lui s-a rãspândit foartemult pentru cã era cel de-al doilea martir militar, primul fiind SfântulGheorghe. Din pãcate, nici una dintre aceste relatãri nu poate fi verificatã

26 octombrie - Sfântul Dumitrudin punct de vedere istoric; ceea ce sepoate spune cu exactitate este cã a existatun martir care purta acest nume. Ziuasãrbãtorii sale este celebratã în BisericaOrientalã cu mare solemnitate, în ziua de26 octombrie, iar numele sãu este prezentºi în calendarul latin, tot pe 26 octombrie.Cultul sãu este popular ºi la Ravenna, înItalia, unde i-a fost dedicatã cea mai vechecapelã. Bazilica din Macedonia, distrusãîn 1917, era împodobitã cu preþioasemozaicuri care datau din secolul al VI-leaºi al IX-lea, în care Dumitru era reprezentatca diacon, dar el apare deseori înfãþisatca soldat, chiar ºi în pictura SfântuluiSebastian, de Giovanni Battista Benvenuti,cunoscut cu numele de Ortolano, pãstratla National Gallery din Londra.

Cultul Sfântului Dumitru s-a extins înafara Sirmium-ului când Leonzio,prefectul Ilir, a mutat scaunul autoritãþiicivile la Tesalonic ºi se crede cã el a înãlþatcele douã biserici. Cu siguranþã, Dumitrua fost venerat ca sfânt la Sirmium înainte

ca biserica din Salonic sã fie construitã, dar cum Sirmium a fostdistrusã odatã cu invazia hunilor, din 441, a devenit aceastã a douabisericã centru principal al cultului martirului, atrãgând un mare numãrde pelerini (ºi aceastã bisericã a fost ditrusã de un incediu în 1917, dara fost reconstruitã ºi mãritã pentru a primi un numãr mai mare devizitatori).

Sfântul Dumitru la româniÎn tradiþia noastrã se spune cã, în ziua de 26 octombrie, de Sfântul

Dumitru (Sâmedru), se sfârºeºte vara pãstorilor, începutã la 23 aprilie,de Sfântul Gheorghe (Sângeorz). Tot despre aceºti sfinþi se mai spunecã ar purta la brâu cheile anului, cea cu care Sângeorz închide iarna sideschide vara, la 23 aprilie, ºi cea cu care Sâmedru închide vara ºideschide iarna, la 26 octombrie, aºa încât un sfânt înfrunzeºte codrul,iar celãlalt îl desfrunzeºte. În volumul Sãrbãtori româneºti, CosminManolache spune cã anul se aseamãnã cu o casã care are douã uºi:una stã descuiatã o jumãtate de an, ºi este pãzitã de Sfântul Gheorghe,iar pe cealaltã o deschide Sfântul Dumitru, când îi vine ziua. Atenþi laciclurile naturii ºi ale vieþii lor, þãranii au împãrþit anul oierilor dupãsãrbãtorile celor doi sfinþi. Acum, toamna, ciobanii coboarã de la muntepentru a lãsa oile în gospodãriile stãpânilor ºi toatã lumea se pregãteºtepentru iarnã.

In ziua de 26 octombrie, mai ales în satele din Oltenia ºi din Muntenia,se aprind focuri rituale, iar femeile dãruiesc copiilor covrigi, mere, nucisau fructe uscate. Seara, bãrbaþii scot tãciuni din vatrã ºi îi aruncã înlivezi pentru ca anul urmãtor sã aducã o bogatã recoltã de fructe.