1

Revista Mecanisme şi Manipulatoare, Vol. 6, Nr. 1, 2007, pag. 1-4 ARoTMM - IFToMM

100 ANI DE LA NAŞTEREA profesorului N. I. MANOLESCU,

părintele Şcolii româneşti de Teoria Mecanismelor şi a Maşinilor

În anul 1907 la 11 aprilie / 31 martie s-a născut Nicolae I. MANOLESCU, în localitatea Adjudul Vechi din judeţul Vrancea, cel care, prin muncă, pasiune şi iubire necondiţionată, a devenit peste ani inginerul şi apoi profesorul cunoscut şi recunoscut de lumea ştiinţifică internă şi internaţională ca fiind părintele Şcolii româneşti de Teoria Mecanismelor şi a Maşinilor.

La 10 octombrie 1993 profesorul Nicolae I. MANOLESCU trecea în nefiinţă, urmare unui accident la traversarea străzii, la puţin timp după ultima lui plecare de la biroul de lucru, JC 104, din localul catedrei de Teoria Mecanismelor şi a Roboţilor; catedră pe care o înfiinţase în urmă cu 40 de ani sub denumirea Catedra de Teoria Mecanismelor şi a Maşinilor, în cadrul Facultăţii de Transporturi a Institutului Politehnic din Bucureşti.

Anul 1993, în care împlinise 86 de ani, fusese deosebit de semnificativ pentru activitatea ştiinţifică şi organizatorică a profesorului N. I. Manolescu, avusese loc al 6-lea Simpozion internaţional de Teoria şi practica mecanismelor, sub sigla SYROM’93, dar era primul Simpozion Român de Mecanisme (SYROM) organizat după revoluţia din 1989.

Nicolae I. Manolescu a urmat şcoala primară şi liceală la Focşani, a urmat cursurile şi a absolvit Şcoala Politehnică din Timişoara în anul 1931, obţinând diploma de Inginer electromecanic.

Ca tânăr inginer, N. I. Manolescu a desfăşurat o bogată activitate tehnică timp de 25 ani la Serviciul tehnic al municipiului Brăila, Atelierele CFR din Braşov, Constanţa Port şi Constanţa Palas, Direcţia

2

Atelierelor CFR, Inspecţia CFR Filipeştii de Pădure şi la Direcţia aprovizionării materialelor CFR din Ministerul Transporturilor.

În paralel cu activitatea tehnică, ing. N. I. Manolescu a desfăşurat şi o susţinută activitate didactică, fiind asistentul prof. Victor Vâlcovici la cursul de Mecanică teoretică de la Şcoala Politehnică din Timişoara, apoi a lucrat ca profesor de Matematici, Rezistenţa materialelor, Termodinamică la Şcoala superioară de Ofiţeri, iar din 1949 până în 1982, în calitate de Conferenţiar şi apoi Profesor la Catedra de Teoria Mecanismelor şi a Maşinilor.

La începutul perioadei amintite mai sus, prof. N. I. Manolescu a predat cursuri de Mecanică şi de Rezistenţa Materialelor la Institutul de Petrol şi Gaze.

În anul 1970 a obţinut titlul ştiinţific de Doctor în specialitatea Teoria Mecanismelor şi a Maşinilor, cu teza „Contribuţii la sinteza numerică, structurală şi cinematică a grupelor Assur, a lanţurilor cinematice, a mecanismelor şi a mecanismelor motor plane articulate”, iar din 1972 este Doctor Docent în ştiinţe.

Prof. N.I. Manolescu a fost conducător ştiinţific de doctorat în specialitatea Teoria Mecanismelor, astfel că, din anul 1969, sub directa sa îndrumare ştiinţifică, 15 ingineri cadre didactice şi cercetători ştiinţifici au obţinut titlul de Doctor.

În anul 1991, la vârsta de 84 de ani, prof. dr. doc. Ing. N.I. Manolescu a fost ales Membru corespondent al Academiei Române.

Activitatea de cercetare ştiinţifică şi didactică a prof. N.I. Manolescu s-a concretizat în cele peste 130 lucrări ştiinţifice, dintre care tratatul de Teoria Mecanismelor şi a Maşinilor în 4 volume, cursuri şi manuale universitare, precum şi peste 100 articole ştiinţifice şi comunicări prezentate la congrese şi simpozioane internaţionale, conferinţe şi sesiuni ştiinţifice naţionale.

În ceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică, prof. N.I. Manolescu a abordat domeniul transporturilor feroviare, în care a adus numeroase contribuţii la studiul cinematic şi dinamic al suspensiei boghiurilor, al motorului termic al locomotivei diesel electrice, în deosebi în legătură cu sistemul de comandă şi reglare automată.

De asemenea, prof. N. I. Manolescu a abordat, în cercetarea ştiinţifică fundamentală, domeniul sintezei numerice, structurale şi cinematice a mecanismelor, în care a elaborat lucrări originale, inclusiv teza de doctorat, care s-au bucurat de aprecieri deosebit de favorabile din partea unor personalităţi prestigioase de peste hotare ca: Acad. I. I. Artobolevski, prof. Mayer Capeller, prof. B. Dizioglu, prof. K. Hain, prof. O. Bottema şi alţii.

Un al domeniu al cercetării ştiinţifice, a prof. N. I. Manolescu, a fost analiza cinetostatică şi dinamică a mecanismelor, în care a obţinut rezultate deosebite în cadrul unor contracte de cercetare ştiinţifică cu unităţi industriale şi institute de cercetare.

Prof. N. I. Manolescu a participat cu comunicări ştiinţifice prezentate la congresele mondiale de Teoria mecanismelor şi a Maşinilor de la Varna - Bulgaria (1965), Zakopane - Polonia (1969), Kupari Dubrovnik - Jugoslavia (1971), Newcastle upon Tyne - Anglia (1975), Montreal - Canada (1979), New Delhi - India (1983), Sevilla - Spania (1987), Praga - Cehia (1991).

A fost membru fondator al Federaţiei Internaţionale de Teoria Mecanismelor şi a Maşinilor (IFToMM) şi membru în comitetul de redacţie al revistei acestei federaţii internaţionale „Mechanism and Machine Theory”.

La iniţiativa prof. N.I. Manolescu, în 1970 a fost înfiinţat Comitetul Naţional Român de Teoria Mecanismelor şi a Maşinilor, devenit ulterior Asociaţia Română de Teoria Mecanismelor şi a Maşinilor (ARoTMM), afiliată la IFToMM, a cărui preşedinte a fost până în ziua de 10 octombrie a anului 1993.

În calitate de preşedinte al ARoTMM, prof. N.I. Manolescu a iniţiat şi coordonat, cu sprijinul IFToMM, o serie de manifestări ştiinţifice internaţionale care au avut loc cu regularitate, la noi în ţară, dintre care cele mai cunoscute s-au desfăşurat, sub numele de SYROM (Simpozionul Român de Mecanisme), din 4 în 4 ani la Bucureşti, începând din anul 1973.

Simpozioanele internaţionale SYROM au fost organizate şi desfăşurate în majoritatea lor sub patronajul Academiei Române, al Ministerului Învăţământului şi cu sprijinul Ministerului Transporturilor. Aceste simpozioane s-au bucurat de o bună participare internaţională, fiind recunoscute ca principala manifestare ştiinţifică internaţională între două congrese mondiale de TMM, obţinând un binemeritat prestigiu în cercul specialiştilor din domeniul Teoriei Mecanismelor şi a Maşinilor.

Prin eforturi personale, prof. N. I. Manolescu a organizat şi încurajat participarea oamenilor de ştiinţă români la manifestările ştiinţifice interne şi internaţionale mai sus menţionate, contribuind decisiv la edificarea Şcolii româneşti de Teoria Mecanismelor şi a Maşinilor, care se bucură şi azi sde un binemeritat prestigiu pe plan naţional şi internaţional.

Contribuţiile ştiinţifice originale ale prof. N. I. Manolescu, în domeniul Teoriei Mecanismelor şi a Maşinilor, au fost prezentate şi în cadrul unor conferinţe ţinute la TH din Aachen (1983, 1984), TH din Braunschweig (1985), Ecole Centrale din Paris (1987), Universitatea tehnică din Niş (1988) şi TH din Hanovra (1988).

3

De asemenea, participarea activă a prof. N.I. Manolescu s-a remarcat cu ocazia şedinţelor Comisiei A de Standardizare şi Terminologie a IFToMM, având contribuţii majore în adoptarea, traducerea şi definirea unor termeni şi simboluri specifice TMM.

O parte din aceste contribuţii ale prof. N. I. Manolescu, la Terminologia specifică TMM, au fost publicate în colaborare cu elevul său, prof. Păun Antonescu, în 1989, 1993 şi 1997 sub forma de Vocabular englez – german – român de Teoria Mecanismelor şi a Maşinilor.

Prof. N. I. Manolescu a creat şi dezvoltat Şcoala românească de Mecanisme, contribuind la afirmarea acestei tinere şcoli în cadrul unor prodigioase manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale, ceea ce a contribuit la evidenţierea sentimentelor de preţuire, admiraţie şi respect din partea tuturor celor care i-au cunoscut viaţa şi activitatea profesională, la câştigarea stimei şi recunoştinţei din partea foştilor studenţi, doctoranzi şi colaboratori apropiaţi. A fost un model de dăruire profesională, didactică şi ştiinţifică, şi-a îndrumat colaboratorii cu mult zel şi generozitate exemplară, iar în calitate de profesor la disciplina Mecanisme şi decan al Facultăţii de Transporturi, a contribuit la instruirea a mii de absolvenţi ai Institutului de Căi Ferate şi ai Politehnicii din Bucureşti.

Pentru profesorul N. I. Manolescu activitatea didactică s-a împletit cu dorinţa de perfecţionare a propriei pregătiri ştiinţifice, fiind convins că cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicativă este condiţia principală a realizării unei activităţi didactice de prestigiu. Prin tot ce a realizat, prof. N.I. Manolescu este un model dinamic al îmbinării calităţilor dascălului autentic cu cele ale omului de ştiinţă cutezător şi realist totodată, ale omului de acţiune şi ale gânditorului profund.

La o vârstă înaintată, în calitatea de profesor consultant la Catedra Teoria Mecanismelor şi a Roboţilor, prof. N.I. Manolescu a continuat să muncească cu pasiune, a manifestat o vie curiozitate de a cunoaşte ceea ce-i nou, dovedind până în ultima zi de viaţă dăruire, perseverenţă şi o inegalabilă putere de muncă.

Pentru cei care au avut privilegiul de a-l cunoaşte mai îndeaproape, prof. N.I. Manolescu este animatorul spiritual al muncii didactice şi de cercetare ştiinţifică.

Se cuvine să subliniem această însuşire rară a profesorului N. I. Manolescu de a fi ştiut şi voit să stimuleze pe toţi cei care doresc să lucreze mai mult şi mai bine, de a susţine lupta pentru calitate, valoare şi competenţă, de a se bucura de tot ceea ce izvorăşte pe teritoriul inteligenţei şi creaţiei autohtone, contribuind din plin la crearea acelui climat de colaborare şi întrajutorare colegială.

Ca şef de catedră şi decan al facultăţii Transporturi, prof. N. I. Manolescu a condus cu competenţa-i cunoscută, şi a sprijinit fără rezerve, colectivele de lucru ale catedrelor facultăţii, pentru edificarea acestora ca unităţi reprezentative didactice şi de cercetare ştiinţifică universitară.

Suflet generos şi sensibil, calm şi răbdător, deosebit de sociabil şi de săritor la nevoie, prof. Manolescu a reprezentat şi reprezintă, pentru cei care l-au cunoscut, chipul bunei cuviinţe, al sensibilităţii omeneşti faţă de nevoile şi cerinţele colegilor, colaboratorilor şi prietenilor, reprezentând modelul principialităţii, probităţii morale şi profesionale, a credinţei în esenţa condiţiei umane şi în posibilităţile ei de modelare.

În anul 1992, la 11 aprilie, cu ocazia împlinirii vârstei de 85 ani, profesorul N. I. Manolescu a fost sărbătorit de colaboratori, prieteni şi de întreaga comunitate a inginerilor şi oamenilor de ştiinţă care l-au cunoscut şi apreciat.

Cu acest prilej s-a organizat un Seminar ştiinţific de Structura Mecanismelor, domeniu de cercetare în care a excelat profesorul N. I. Manolescu. De menţionat că lucrările dedicate sărbătoritului octogenar au fost cuprinse într-o broşură intitulată „Structura Mecanismelor – cercetări ştiinţifice” care a fost editată şi multiplicată la Tipografia Univ. Politehnica din Bucureşti.

În această broşură a Seminarului prof. N. I. Manolescu a prezentat lucrarea „Lanţul Cinematic Iniţial Plan Articulat (LCIPA)”, concept prin intermediul căruia autorul sublinia posibilitatea de optimizare a sintezei structurale şi numerice a lanţurilor cinematice plane cu articulaţii multiple şi elemente simple. Într-un alt articol ştiinţific din broşură, prof. N. I. Manolescu a expus un „Tabel centralizator N. I. Manolescu” al sintezei structurale a LCPA de diferite grade de libertate, tabel care se poate considera ca fiind un „tabel Mendeleev” al sintezei structurale a mecanismelor.

Ultimul simpozion SYROM, organizat de prof. N. I. Manolescu, a fost cel din 1993, la care au participat numeroşi cercetători ştiinţifici din domeniul Teoriei Mecanismelor şi a Maşinilor din universităţile tehnice şi institutele de cercetare din ţară şi străinătate.

Spiritul ştiinţific al profesorului Nicolae I. Manolescu a continuat să fie prezent în comunitatea cadrelor didactice din Catedra Teoria Mecanismelor şi Maşinilor din UPB, prin continuarea organizării simpozioanelor SYROM în anii 1997, 2001 şi 2005.

Recent, pe 30 octombrie 2003, Seminarul de Mecanisme şi Roboţi, organizat lunar de filialele ARoTMM şi ARR din Bucureşti, a comemorat cei 10 ani de la decesul prof. N.I. Manolescu, printr-o conferinţă despre „Contribuţia ştiinţifică a prof. dr. ing. doc. Nicolae I. Manolescu, membru corespondent al Academiei Române, la analiza şi sinteza structural-topologică a mecanismelor” în contextul general al recunoaşterii sale în lumea ştiinţifică internaţională din domeniul Teoriei Mecanismelor şi a Maşinilor.

4

La 100 ani de la naştere, profesorul Nicolae I. Manolescu este prezent printre noi, prin bustul său sculptat în bronz şi aşezat pe un piedestal în holul facultăţii de Transporturi, precum şi printr-un bust sculptat în gips şi aflat la Muzeul Politehnicii din localul UPB din Polizu, ceea ce reprezintă, peste timp, o imagine luminoasă a celui care a fost înconjurat cu stimă şi gratitudine de generaţii de ingineri, din domeniile transporturilor şi construcţiei de maşini, cadre didactice universitare şi de liceu, numeroşi colaboratori, colegi şi prieteni.

Bucureşti, 31.03.2007 Prof. dr. ing. Păun Antonescu